Post on 08-Apr-2016
transcript
KIT COMPONENTE
DL 3155R52
KIT COMPONENTE
DL 3155R52
GHID PRACTIC
Rezistoare
Condensatoare
Inductanțe
Tranzistor
Transformator
Amplificator operașional
DL 3155R52 - KIT COMPONENTE
Obiective: Generalități, gruparea rezistoarelor, codul culorilor
Cerințe: Modulul experimental DL 3155R52
Instrumente: Ohmetru
Rezistoare
Rezistorul este elementul de circuit utilizat pentru:
- limitarea curentului în instalaţii, aparate şi echipamente;
- element încălzitor.
Are simbolul din Fig., fiind caracterizat prin mărimea pozitivă R, numită rezistenţa electrică a
rezistorului. Această mărime este constantă în timp şi independentă de valorile tensiunii,
respectiv intensităţii curentului electric.
Ecuaţia de funcţionare, care este legea lui OHM:
U(t)=Ri(t)
pune în evidenţă proporţionalitatea existentă în fiecare moment între tensiune şi intensitatea
curentului, căreia îi corespunde caracteristica liniară din fig. a cărei pantă este chiar valoarea
rezistenţei electrice a rezistorului.
Rezistorul care are rezistenţa electrică nulă se numeşte scurtcircuit (conductor
perfect). Simbolul şi caracteristica scurt-circuitului sunt ilustrate în Fig.4.2. Rezistorul
de valoare infinită se numeşte întrerupere şi are simbolul şi caracteristica prezentată în
figură.
Parametrii nominali:
→ Rezistenţa nominală – valoarea (exprimată în Ω) pentru care a fost construit rezistorul;
→ Toleranţa (abaterea) admisă faţă de rezistenţa nominală, în plus sau în minus;
→ Puterea de disipaţie nominală Pn
– puterea (W) ce poate fi degajată de rezistor fără a se
încălzi peste limitele admise.
Considerații teoretice
Gruparea În serie a rezistoarelor ohmice
Rezistorii ce pot fi procurati au anumite valori ale rezistentei electrice, existand standarde
ale producatorilor. Atunci cand veti realiza diferite circuite veti consta faptul ca va sunt necesare
si valori ale rezistentei electrice diferite de cele ale rezistorilor oferiti de producatori sau de cele
ale rezistorilor de care dispuneti. In acest caz veti utiliza mai multi rezistorilori, fiind necesar sa
stabiliti cum trebuie sa-i grupati pentru a obtine valoarea dorita pentru rezistenta electrica.
Un rezistor poate inlocui o grupare serie formata din mai multi rezistori daca, prin
conectarea acestuia intre aceleasi puncte, nu va modifica tensiunea electrica de la borne. Altfel
spus, curentul electric prin rezistorul echivalent trebuie sa aiba aceeasi intensitate ca si curentul
prin generatorul conectat intre acele puncte. Vom obtine expresia de calcul a rezistentei electrice a rezistorului echivalent, pentru o
grupare de trei rezistori, utilizand: legea lui Ohm pentru o portiune de circuit, atat pentru fiecare rezistor din acea
grupare serie, cat si pentru rezistorul echivalent (curentii electrici avand acceasi
intensitate):
,
expresia diferentei de potential la bornele gruparii in functie de tensiunea electrica pe
fiecare rezistor din acea grupare:
conditia necesara pentru o comportare echivalenta (mentinerea tensiunii la borne si a
intensitatii curentului electric prin generatorul care ar fi conectat la bornele gruparii):
obtinand astfel expresia:
Aceasta poate fi generalizata pentru n rezistori grupati serie:
3
3
2
2
1
1
R
U
R
U
R
UI
sR
UI
)RRR(IIRIRIRUUUU 321321321
)RRR(IIRU 321s
321s RRRR
n
i
is RR
Gruparea în paralel a rezistoarelor ohmice
Determinand valoarea rezistentei unei grupari serie formate din n rezistoare
ohmice identice, veti consta faptul ca valoarea rezistentei rezistorului echivalent este n
ori mai mare decat a unuia singur din acea grupare.
Cum puteti proceda in cazul in care aveti nevoie de o valoarea de n ori mai mica?
O solutie simpla consta in gruparea acestora in paralel.
Vom proceda in mod asemanator determinarii rezistentei rechivalente a unei
grupari serie, utilizand:
prima legea a lui Kirchhoff la unul dintre nodurile ce delimiteaza acea
grupare si legea lui Ohm pentru o portiune de circuit:
conditia de comportare echivalenta:
,
obtinand astfel expresia de calcul a valorii rezistentei electrice a rezistorului ce
poate inlocui gruparea paralel:
relatie ce poate fi generalizata pentru n rezistori:
321
321R
U
R
U
R
UIIII
321 R
U
R
U
R
UI
Rp
UI
321p R
1
R
1
R
1
R
1
n
i ip R
1
R
1
Grupare mixta
In cazul in care o grupare de rezistori poate fi descompusa in grupari simple, serie si paralel, veti
putea determina cu usurinta rezistenta echivalenta a acelei portiuni de circuit.
Pentru exemplul prezentat in figura alaturata, remarcati faptul ca :
pe ramura superioara a acestei portiuni de circuit exista doua grupari paralel, acestea
fiind grupate in serie (o grupare paralel formata din trei rezistori si o grupare paralel formata din
doi rezistori)
pe ramura inferioara exista o grupare serie formata din trei rezistori.
Daca toti rezistorii sunt identici, avand rezistenta electrica de 10kW, valoarea rezistentei
echivalente a portiunii de circuit cuprinsa intre nodurile A si B poate fi calculata astfel:
Se determina rezistenta electrica a ramurii superioare:
, , >>
apoi a ramurii inferioare:
Cele doua ramuri fiind grupate în paralel, se obtine:
>>
3
RR AM
2
RR MB
6
R5
2
R
3
RR IAB
R3R AB2
R15
23
R3
1
R5
6
R
1
R
1
R
1
AB2AB1AB
652,023
R15RAB
Marcarea rezistoarelor se face în clar sau folosind codul culorilor prezentat mai jos.
Obiective: Generalități, gruparea condensatoarelor
Cerințe: Modulul experimental DL 3155R52
Instrumente: Multimetru digital, capacimetru
Condensatoare
Este elementul de circuit având simbolul ilustrat în Fig 4.10 şi care este
caracterizat prin mărimea pozitivă numită capacitate electrică. Unitatea de măsură
pentru capacitate electrică este farad (F).
Fig.4.10. Condensator. Fig.4.11. Condensator în c.c.
Condensatorul electric este realizat din două armături metalice între care se aplică o tensiune
electrică U. Plăcile sunt încărcate cu sarcini electrice egale şi de semn contrar +q şi –q.
Un condensator plan are armăturile formate din două plane paralele, de secţiune A, aflate la
distanţa d între ele. Capacitatea electrică se determină în acest caz ca fiind:
C=ε0 A /d
unde ε0 este permitivitatea vidului. ε0 = 8,85⋅10-12
F/m
În curent continuu, condensatorul constituie o întrerupere a circuitului – Fig.4.11. În cazul
mărimilor variabile în timp, ecuaţia de funcţionare pentru condensator este:
I(t) = C Δu /Δt
Condensatoare ceramice – folosesc ca material izolant între plăci o ceramică formată din
oxizi, silicaţi, titanaţi şi ziconaţi ai diferitelor metale, caolin, talc etc.
Condensatoare cu hârtie – realizate prin bobinarea a două folii de aluminiu care
alcătuiesc armăturile, separate de două sau mai multe folii de hârtie impregnate.
Condensatoare cu peliculă din material plastic –au armături de aluminiu (folii sau
pelicule depuse) între care se află un strat pelicular izolant (polistiren-stiroflex, polietilenă etc.).
Condensatoare cu mică – armăturile sunt depuse alternativ între straturi de mică.
Condensatoare electrolitice – folosesc ca dielectric o peliculă foarte subţire de oxid
unipolar (Al2O
3, Ta
2O
5,Mb
2O
3). Una din armături este construită din metalul pe care se obţine
stratul de oxid dielectric. A doua armătură este un electrolit. Pentru a menţine stratul de oxid,
armătura metalică trebuie să fie întotdeauna pozitivă faţă de electrolit, deci aceste condensatoare
au polaritate.
Considerații teoretice
Gruparea in serie (in cascada). In acest tip de grupare, condensatoarele se leaga unul dupa
celalalt (in sir) ca in figura urmatoare.
C1 C2 C3 C4
A +q -q +q -q +q -q +q -q B
U1 U2 U3 U4
U
In aceasta grupare fiecare condensator are aceiasi sarcina q datorita fenomenului de inductie
electrostatica, dar in schimb, diferenta de potential pe fiecare condensator este diferita, fiind
invers proportionala cu capacitatea condensatoarelor astfel:
q q q q
U1 = ---- ; U2 = ---- ; U3 = ---- ; U4 = ----
C1 C2 C3 C4
Capacitatea echivalenta la bornele AB, a acestei grupari, capacitate pe care vrem sa o
determinam, este capacitatea acelui condensator care – inlocuind gruparea si avand aplicata
intre armaturi o diferenta de potential U egala cu suma diferentelor de potential aplicate
condensatoarelor din grupare – se incarca cu aceiasi sarcina q:
U = U1 + U2 + U3 + U4 inlocuind vom obtine;
4321 C
q
C
q
C
q
C
q
C
q ; impartim relatia cu q si vom obtine:
4321
11111
CCCCC unde C reprezinta capacitatea echivalenta a gruparii
in serie a condensatoarelor.
Pentru cazul in care legam n condensatoare, atunci relatia de devine:
n
i iCC 1
11 iar pentru cazul in care se leaga doar doua
condensatoare, capacitatea echivalenta se calculeaza
cu relatia:
21
21
CC
CCC
Gruparea in paralel (in suprafata). Aceasta grupare se realizeaza legand impreuna intr-un
punct (in punctual A de exemplu) cate o armatura a fiecarui condensator si in alt punct (de ex.
in punctual B) celelalte armaturi ale condensatoarelor, ca in figura de mai jos.
C1
C2
A B
C3
U
In cazul acestui tip de grupare, se observa ca fiecare condensator este conectat la
aceiasib diferenta de potential U si va avea corespunzator sarcina:
q1 = C1 U; q2 = C2 U; q3 = C3 U;
Capacitatea echivalenta ce trebuie determinata este capacitatea acelui condensator care
– pus in locul gruparii si aplicandu-i-se diferenta de potential U – se incarca cu o sarcina egala
cu suma sarcinilor cu care s-au incarcat condensatoarele din grupare:
Deci la bornele AB vom avea:
q = CU; unde q = q1 + q2 + q3
inlocuind vom obtine:
CU = C1U + C2U + C3U impartim relatian cu U si vom obtine relatia:
C = C1 + C2 + C3 cu care se calculeaza capacitatea echivalenta a gruparii
condensatoarelor in paralel.
Pentru n condensatoare grupate in paralel avem:
n
i
iCC1
Obiective: Generalități
Cerințe: Modulul experimental DL 3155R52
Punte RLC
Bobine – inductanță
Este elementul de circuit cu două borne având simbolul ilustrat în Fig.4.8, caracterizat
prin mărimea pozitivă L numită inductivitatea proprie a bobinei. Unitatea de măsură pentru
inductivitate este henry (H). Această mărime apare doar în curent variabil în timp. Ecuaţia de
funcţionare pune în evidenţă proporţionalitatea existentă între tensiunea la borne şi variaţia în
timp a intensităţii curentului electric:
U(t)=L⋅Δi /Δt
În curent continuu, inductivitatea nu apare şi ea nu contribuie la modificarea intensităţii
curentului electric –Fig.4.9.
Inductivitatea proprie a unei bobine care nu se găseşte în apropierea unui material
feromagnetic se determină cu relaţia:
L ≈ μ0⋅N2S / l
unde: N este numărul total de spire, l este lungimea bobinei, S este aria secţiunii transversale
iar μ0 este permeabilitatea magnetică a vidului. μ0⋅=4π⋅10-7
H/m
Considerații teoretice
Obiective: Tipuri de tranzistoare, funcționarea tranzistoarelor
Cerințe: Modulul experimental DL 3155R52
Multimetru digital
Tranzistor
Tranzistorii se realizează pe un substrat semiconductor (în general siliciu, mai rar germaniu, dar nu
numai). Tehnologia de realizare diferă în funcţie de tipul tranzistorului dorit. De exemplu, un tranzistor
de tip PNP se realizează pe un substrat de tip P, în care se creează prin diferite metode (difuzie, de
exemplu) o zona de tip N, care va constitui baza tranzistorului
Tranzistoarele pot fi folosite în echipamentele electronice cu componente discrete, în
amplificatoare de semnal (în domeniul audio, video, radio), amplificatoare de instrumentatie, oscilatoare,
modulatoare si demodulatoare, filtre, surse de alimentare liniare sau în comutaţie sau în circuite integrate,
tehnologia de astăzi permiţând integrarea într-o singură capsulă a milioane de tranzistori.
Simbolurile folosite în mod curent pentru tranzistori:
Tranzistor bipolar PNP Fototranzistor JFET
Tranzistor IGFET canal N
Funcționare:
Tranzistorul este alcatuit din emitor(emite sarcini electrice pozitive sau negative), colector(capteaza
sarcinile emise de emitor) si baza(controleaza numarul de sarcini electrice captate de colector). In functie
de tipul sarcinii electrice emise de emitor se stabileste si sensul curentului prin tranzistor.
Curentul bazei controlează curentul dintre emitor şi colector. De exemplu, dacă la bază se transmite
un curent mic, atunci şi la emitor-colector va fi un curent electric mai mic pânã cand la bază se va
transmite un curent mai mare.
Considerații teoretice
În dependenţă de alternarea regiunilor, după tipul de electroconductibilitate, se deosebesc structuri tip
p-n-p şi n-p-n. În fig.1.2 sunt prezentate structurile p-n-p şi n-p-n ale tranzistorului bipolar şi
reprezentarea lor în circuitele electrice.
Fig.1.2. Reprezentarea tranzistoarelor bipolare
Ca element al circuitului electric, tranzistorul bipolar este utilizat în aşa mod, ca unul din pini să fie
conectat la intrare, iar altul – la ieşire. Al treilea pin este comun. În dependenţă care din pini este comun,
se deosebesc trei circuite de conectare ale tranzistoarelor bipolare:
- bază comună (BC);
- emitor comun (EC);
- colector comun (CC).
În fig.1.3. sunt prezentate aceste trei modificări de cuplare a tranzistorului bipolar în circuitul
electric.
Fig.1.3. Schemele de conectare ale tranzistoarelor bipolare
n
n p
E C
B
p p n
E C
B
E C
B B
C E
p-n-p n-p-n
JC JE JC JE
IB
BC IC
Iieş. Iintr.
IE
IC
Iieş.
IE
IB
Iintr.
EC IE
Iieş.
IC
IB
Iintr.
CC
Obiective: Descriere, principiul de funcționare
Cerințe: Modulul experimental DL 3155R52
Multimetru digital
Transformator
Transformatorul electric este o maşină electromagnetică statică de curent alternativ, care
transformă o energie electromagnetică primară de anumiţi parametrii (u1,i1) într-o energie
electromagnetică secundară de alţi parametrii (u2,i2), frecvenţa rămane insă constantă (f1=f2=ct.). Cei doi
parametrii care ne dau puterea: u-tensiunea şi i-curentul, suferă prin transformare schimbări inverse, astfel
dacă tensiunea se micşorează, curentul se măreşte şi invers.La baza funcţionării transformatorului stă
principiul inducţiei electromagnetice.
Din punct de vedere constructiv, transformatorul are două părţi principale:
1)circuitul magnetic- reprezentat de miezul de fier şi construit din tole de oţel electrotehnic pentru
reducerea pierderilor în fier;
2)circuitele electrice- reprezentate de două sau mai multe înfăşurări din Cu sau Al, realizate în jurul
circuitului magnetic, fiind deci cuplate electromagnetic.
Infăşurarea care primeşte energia de la o sursă se numeşte infăşurare primară, iar cea care cedează
energia unei reţele sau unui consumator se numeşte infăşurare secundară. După cum tensiunea înfăşurării
secundare este mai mare sau mai mică decat cea a înfăşurării primare, transformatorul este ridicător sau
coborator de tensiune.
Schematic un transformator monofazat, care are două înfăşurări este reprezentat în figură
Фu
i1 N1
N2 i2
u1
u2 zs
i2
Фσ1 фσ2
fig.1
u1 - tensiunea de alimentare a primarului;
i1 – curentul din primar, cand în secundar avem legată impedanţa de sarcină zs;
u2 – tensiunea la bornele secundarului rezultată prin inducţie electromagnetică;
i2 – curentul din secundar;
фσ1,фσ2 – fluxurile de scăpări ale primarului şi secundarului;
N1,N2 – numărul de spire a înfăşurării primare respectiv secundare.
După numărul de faze putem avea transformatoare monofazate, trifazate sau speciale (ex:tri-
hexafazate).
Considerații teoretice
Rolul circuitului magnetic:
1)Concentrarea liniilor de câmp
2)Sustinerea înfasurarilor
3)Transmiterea cuplului , fortelor
4)Transmiterea caldurii
Regimul nominal al transformatorului: este regimul definit de ansamblul valorilor
mărimilor înscrise pe plăcuţa indicatoare a transformatorului şi care caracterizează funcţionarea în
condiţii prescrise (regimul de sarcină pentru care a fost proiectat).
Datele nominale ale unui transformator sunt:
- puterea nominală-SN (VA)- reprezintă puterea aparentă la bornele
circuitului secundar;
- tensiunea nominală primară-U1N(V)-reprezintă tensiunea aplicată
înfăşurării primare în regim nominal;
- tensiunea nominală secundară-U2N(V)-este tensiunea rezultată la bornele
secundare, la mersul în gol, primarul fiind alimentat cu tensiunea U1N ;
- raportul nominal de transformare- k- este raportul între tensiunea primară
şi cea secundară la mersul în gol;
- curentul nominal (primar şi secundar)- curentul de linie I1N,I2N(A);
- tensiunea nominală de scurtcircuit-usc-tensiunea aplicată unei înfăşurări
cand cealaltă este legată în scurtcircuit, iar în înfăşurarea alimentată curentul are valoare
nominală;
- frecvenţa nominală- 50Hz în Europa, 60 în America de Nord;
- randamentul-η;
- schema şi grupa de conexiuni.
In funcţie de utilizarea lor, putem avea mai multe tipuri de transformatoare :
-transformatoare de putere –folosite în transportul şi
distribuţia energiei;
-transformatoare speciale de putere-folosite pentru alimentare cuptoarelor
metalurgice, a redresoarelor etc.
-transformatoare pentru reglarea tensiunii;
-autotransformatoare;
-transformatoare de măsură;
-transformatoare pentru încercări de izolaţie de înaltă
tensiune.
Principiul de funcţionare
Schema de bază a unui transformator
Aplicând legea inducţiei electromagnetice la cele două înfăşurări ale transformatorului avem:
Din cele două relaţii rezultă că între numărulsdsd de spire al înfăşurărilor şi tensiunile din primar şi
secundar există un raport dat de relaţia:
Astfel, prin varierea numărului de spire se pot obţine tensiuni diferite. Dacă se neglijează pierderile
din transformator, putem egala puterea din primar cu cea din secundar, rezultând:
Deoarece transformatoarele au un randament foarte mare (la cele de puteri mari fiind peste 99,5%),
această relaţie constituie o bună aproximare.
Pierderi în transformator
Pierderi în circuitul magnetic – nu tot fluxul magnetic trece prin miezul magnetic al
transformatorului. În plus, circuitul magnetic nu se comportă perfect liniar, ci are histerezis.
Pierderi în înfăşurări – prin efect Joule.
Curenţii vagabonzi – induşi în miezul magnetic, care este un material conductor.
Magnetostricţie.
Obiective: Descriere, tipuri de amplificatoare operaționale
Cerințe: Modulul experimental DL 3155R52
Instrumente: Multimetru digital
Amplificatorul operațional
Amplificatorul operaţional (AO) este un circuit integrat analogic ce face parte din categoria
circuitelor liniare. Acest lucru înseamnă că prezintă relaţii liniare între mărimile de intrare şi cele de
ieşire în domeniul de funcţionare normală.
AO este un amplificator de curent continuu ce are amplificarea în buclă deschisă (notată în lucrare
cu a) foarte mare. AO sunt incluse în montaje ce asigură o reacţie negativă. Astfel, amplificarea
montajului (configuraţiei) va depinde de reţeaua de reacţie.
Simbolul grafic utilizat pentru AO este prezentat în Fig. 1.
Fig. 1. Simboluri utilizate pentru AO.
AO are două intrări, una neinversoare notată cu + şi una inversoare notată cu -.
În general AO are o ieşire (v. Fig. 1 a). Există şi AO cu două ieşiri, în care una dintre ele este ieşirea
normală şi cea de-a doua este ieşirea în antifază (ieşire reprezentată cu un cerculeţ – simbolul
inversorului – v. Fig. 1 b).
În general AO se alimentează de la o sursă diferenţială de tensiune (simetrică) şi nu au punct de
masă propriu. Punctul de masă (nul) se consideră punctul de înseriere a surselor de alimentare (ce
formează sursa diferenţială).
Unele AO au terminale suplimentare utilizate pentru reglajul componentei continue a ieşirii (offset)
şi/sau pentru compensare (v. Fig. 1).
În curent continuu şi în curent alternativ la frecvenţe joase este valabilă relaţia:
unde cu uid a fost notată tensiunea diferenţială de intrare.
AO ideal are următoarele proprietăţi:
- impedanţe de intrare infinite;
- impedanţă de ieşire nulă;
- curent de intrare (polarizare) nul;
- decalaje şi derive nule;
- amplificarea a în buclă deschisă este infinită;
- factor de rejecţie a semnalului de mod comun (CMRR) infinit;
- factor de rejecţie a variaţiei tensiunilor de alimentare (SVRR) infinit;
- bandă de frecvenţe foarte largă;
- caracteristică ideală de transfer în domeniul liniar de funcţionare.
Pe baza caracteristicilor AO ideal rezultă două consecinţe foarte importante folosite în calculele
circuitelor cu AO:
(c1) curenţii de intrare ai AO se consideră nuli;
(c2) diferenţa de potenţial dintre intrările AO se consideră nulă.
Considerații teoretice
AO se utilizează împreună cu o reacţie negativă (o parte din semnalul de la ieşire se aduce la
intrarea inversoare). Astfel, amplificarea montajului (configuraţiei) depinde de reacţia negativă:
unde: A – amplificarea montajului, a – amplificarea AO în buclă deschisă (fără reacţie negativă),
F – amplificarea reţelei (divizorului) de reacţie. F se numeşte factor de reacţie.
Deoarece a este foarte mare (de obicei în domeniul 105 - 106), avem aF >> 1. Astfel, rezultă că
amplificarea montajului este practic egală cu:
În Fig. 2 se prezintă schema de modelare a unui AO.
a – amplificarea în buclă deschisă,
rd – rezistenţa diferenţială de intrare,
r0 – rezistenţa de ieşire,
uid – tensiunea diferenţială de intrare.
Fig. 2. Schema de modelare a unui AO.
3.1. Amplificator neinversor cu AO Schema de conectare a unui AO în configuraţie de amplificator neinversor este prezentată în figura
de mai jos.
Fig. 3. AO în configuraţie de amplificator neinversor.
Rezistenţele R1 şi R2 realizează reacţia negativă. Rezistenţa Rc are scopul de compensare a efectului
curenţilor de polarizare a intrărilor AO. Ea trebuie să aibă valoarea Rc = R1 || R2. RS este rezistenţa de
sarcină.
Amplificarea în tensiune în buclă închisă este dată de raportul dintre tensiunile u0 şi ui:
În continuare vom stabili amplificarea A atât în cazul unui AO ideal, cât şi în cazul unui AO real.
• AO ideal
Conform consecinţei (c1) la intrarea + avem potenţialul ui. Conform consecinţei (c2) la intrarea -
avem tot potenţialul ui. Ca urmare, se obţine schema din Fig. 4.
Fig. 4. Divizor rezistiv format din rezistenţele R1 şi R2.
Conform schemei de mai sus rezultă:
Prin urmare, amplificarea în buclă închisă este:
unde RF= este factorul de reacţie.
• AO real
În acest caz, relaţia aproximativă a amplificării în buclă închisă este:
Observaţie: Din relaţia (6) se poate observa că nu putem avea amplificări subunitare (atenuare). La
limită, când sau , rezultă . În această situaţie AO se află în configuraţie de repetor neinversor.
3.2. Amplificator inversor cu AO Schema de conectare a unui AO în configuraţie de amplificator inversor este prezentată în figura
următoare.
Fig. 5. AO în configuraţie de amplificator inversor
Amplificarea în tensiune în buclă închisă este dată de raportul dintre uo şi ui
În continuare vom stabili amplificarea Ainv în cazul în care AO este ideal, precum şi în cazul în care
AO este real.
• AO ideal
Conform conscinţei (c1) la intrarea + avem potenţialul zero. Prin urmare, conform consecinţei (c2),
la intrarea - avem tot potenţialul zero. Se obţine, astfel, schema prezentată mai jos:
Fig. 6. Conectarea rezistenţelor R1 şi R2 şi tensiunile la borne.
Conform schemei prezentate anterior se obţine:
Prin urmare,
• AO real
În acest caz, relaţia amplificării poate fi aproximată prin:
în care factorul de reacţie F este egal cu F=R1/(R1+R2).
3.3. Circuit repetor neinversor cu AO Dacă în cazul amplificatorului neinversor realizat cu AO avem atunci obţinem configuraţia de
repetor neinversor prezentată în Fig. 7 (a). În Fig. 7 (b) este prezentată o altă variantă de AO în
configuraţie de repetor neinversor.
Fig. 7. AO în montaj repetor neinversor: a) Rc = R2; b) fără rezistenţe.
• AO ideal
Conform consecinţei (c1) tensiunea la intrarea neinversoare + este egală cu ui. Conform consecinţei
(c2) rezultă u0 = ui. Astfel, se obţine:
Arep =1
• AO real
În acest caz, conform relaţiei (7), relaţia amplificării poate fi aproximată prin:
3.4 Circuit repetor inversor cu AO Schema de conectare este cea prezentată în Fig. 5. Rezistenţele R1 şi R2 au valori egale (R1 = R2).
Conform relaţiei (9) rezultă Arep = -1.
4. Parametrii unui amplificator operaţional Unii dintre cei mai importanţi parametri dinamici ai unui AO, precizaţi şi în datele de catalog, sunt:
viteza de variaţie a ieşirii (“Slew-Rate” [V/μs]); acest parametru indică abilitatea AO de a urmări
prin semnalul de ieşire variaţiile rapide ale semnalului de intrare;
banda de frecvenţe, delimitată de frecveţele fj şi fî definite pentru o atenuare cu 3 dB a semnalului
de ieşire.
© 1996 - 2009 DE LORENZO SpA - Printed in Italy - All right reserved
DE LORENZO SpAV.le Romagna, 20 - 20089 Rozzano (MI) ItalyTel. ++39 02 8254551 - Telefax ++39 02 8255181E-mail: delorenzo@delorenzo.itWeb site: www.delorenzogroup.com