11. Elena_timofti_thesis[1] Eficienta Ec a Productiei Agricole

8/18/2019 11. Elena_timofti_thesis[1] Eficienta Ec a Productiei Agricole

http://slidepdf.com/reader/full/11-elenatimoftithesis1-eficienta-ec-a-productiei-agricole 1/336

UNIVERSITATEA AGRAR Ă DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris:C.Z.U.: 631.15 (478)

TIMOFTI ELENA

EFICIENŢA ECONOMICĂ A PRODUCŢIEI AGRICOLE ÎN CONDIŢIILEECONOMIEI CONCURENŢIALE

(în baza materialelor unităţilor agricole ale Republicii Moldova)

Specialitatea 08.00.05 – Economie şi management (în agricultură)

Teză pentru conferirea gradului ştiinţific de doctor habilitat în economie

Consultant ştiinţific:Ţurcanu Petru

profesor universitar,doctor habilitat în economie

CHIŞINĂU, 2009



2

© Timofti Elena, 2009



3

ADNOTARETIMOFTI ELENA

Teza de doctor habilitat în economie„Eficienţa economică a producţiei agricole în condiţiile economiei concurenţiale” (în baza

materialelor unităţilor agricole ale Republicii Moldova)

Universitatea Agrară de Stat din Moldova, Chişinău, 2009

Structura tezei. Teza constă din: introducere, cinci capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia din 241 numiri, 253 de pagini de text de bază, 101 tabele, 39 figuri, 73 anexe.Rezultatele obţinute sînt publicate în 120 de lucr ări ştiinţifice şi metodice, inclusiv 57 în anii2002-2009.

Cuvinte cheie: agricultur ă, analiză complexă, competitiv, coeficient multicriterial,eficienţă economică, economie concurenţială, unităţi agricole, potenţial integral, resurse.

Domeniul de studiu al tezei îl constituie aspectele teoretice, metodologice şi practice aleevaluării comparative a eficienţei economice a producţie globale şi a diferitor tipuri de produseîn cadrul întreprinderilor agricole din Republica Moldova.

Obiectivele cercetării sînt: determinarea eficienţei economice a producţiei înîntreprinderile agricole din Republica Moldova; abordarea sistemică şi metodologică a aprecieriieficienţei economice a producţiei în mediul concurenţial.

Scopul principal al tezei îl constituie cercetarea şi elaborarea bazelor teoretice şimetodice ale evaluării eficienţei economice şi argumentarea direcţiilor prioritare de eficientizarea producţiei, perfecţionarea metodologiilor de apreciere a potenţialului integral de resurse încondiţiile economiei concurenţiale.

Metodologia cercetărilor ştiinţfiice include: analiza şi sinteza; analiza monografică;metode economico-statistice; metoda aprecierii ratingului, metode neparametrice – a frontiereistocastice (SFA), de anvelopare (DEA) ş.a.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică constă în următoarele: abordarea teoretică aferentă conceptului categoriei eficienţei economice; elaborarea schemei – principalelor blocuri şisubsisteme de indicatori necesari pentru analiza complexă; elaborarea metodologiei analizeicomplexe a sporului relativ al profitului; elaborarea şi propunerea aplicării metodologiilor deapreciere a potenţialului integral de resurse; elaborarea şi propunerea metodologiei dedeterminare a sistemului de indicatori integrali (globali) noi utili pentru estimarea valorificării

potenţialului de resurse; elaborarea metodologiilor noi de evaluare a competitivităţii şi eficienţeieconomice integrale a producţiei; fundamentarea direcţiilor prioritare de eficientizare a

producţiei agricole în condiţiile economiei concurenţiale ş.a.Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei rezultă din direcţiile de efi-

cientizare economică a producţiei agricole, perfecţionarea metodelor estimării eficienţei

economice, precum şi din recomandările incluse în conţinutul lucr ării referitor la activitateaîntreprinderilor agricole din Republica Moldova în condiţiile economiei concurenţiale.Propunerile par ţial sînt utilizate în activitatea de evaluare a eficienţei economice a

producţiei agricole, în procesele de cercetare a instituţiilor ştiinţifice de profil, precum şi înscopuri de instruire în instituţiile superioare de învăţământ cu profil economic.



4

АННОТАЦИЯ ТИМОФТИ ЕЛЕНА

Диссертация на звание доктор экономических наук "Экономическая эффективность сельскохозяйственной продукции в условиях

конкурентной экономики"

(по материалам сельскохозяйственных предприятий Республики Молдова)Государственный Аграрный Университет Молдовы, Кишинев, 2009Структура диссертации. Диссертация состоит из: введения, пяти глав, заключения

и рекомендаций, библиографии из 241 пунктов, 253 страниц основного текста, 101таблицы, 39 рисунков, 73 приложений. Полученные результаты опубликованы в 120научных и методических работах, в.т.ч. 57 в 2002 – 2009 г.г.

Ключевые слова: сельское хозяйство, комплексный, конкурентный анализ,многокритерийный коэффициент, экономическая эффективность, конкурентная экономика, сельскохозяйственные предприятия, совокупный потенциал, ресурсы.

Область исследования: областью исследования являются теоретические,методологические и практические аспекты сравнительного анализа экономической

эффективности валовой продукции и отдельных типов продукции на сельскохозяйственных предприятиях Республики Молдова.

Задачи исследования является определение экономической эффективность продукции в сельскохозяйственных предприятиях Республики Молдова; системный и методологический подход к оценке экономической эффективности продукции в конкурентной среде.

Основной целью диссертации является исследование и разработка теоретической и методической базы оценки экономической эффективности и аргументирование приоритетных направлений повышения эффективности продукции, совершенствование методов оценки совокупного ресурсного потенциала в условиях конкурентной экономики.

Методология научных исследований включает: анализ и синтез; монографический анализ; экономико-статистические методы; методы оценки рейтинга, непараметрические методы стохастической границы (SFA) и охвата данных (DEA) и т.д.

Научная новизна и оригинальность состоит в следующем: теоретический подход,связанный с концепцией категории экономической эффективности; разработка схемы –основных блоков и подсистем показателей, необходимых для комплексного анализа; разработка методологии комплексного анализа относительного прироста прибыли; разработка и предложение применения методик оценки совокупного ресурсного потенциала; разработка и предложение методологии определения системы новых интегральных (общих) показателей, полезных для оценки использования ресурсного потенциала; разработка новых методологий оценки конкурентоспособности и инте-

гральной экономической эффективности продукции сельского хозяйства; определение приоритетных направлений повышения эффективности сельскохозяйственного производства в условия конкурентной экономики и т.д.

Теоретическая значимость и внедрение научных результатов исходит из приоритетных направлений повышения экономической эффективности продукции сельского хозяйства, совершенствования методов их определения, а также, из рекомендации включенные в содержание диссертации что касается деятельность сельскохозяйственных предприятий Республики Молдова в условиях конкурентной экономики. Основная часть предложений уже используется в деятельности по оценке экономической эффективности продукции, в целях обучения в высших учебных заведениях экономического профиля а также могут быть использованны в исследовательской деятельности научных учреждений.



5

ANNOTATIONTIMOFTI ELENA

Project of the Doctor habilitat in economy"Economic efficiency of agricultural production in a competitive economy"

(on the basis of materials from agricultural enterprises of the Republic of Moldova)

State Moldovan Agrarian University, Chisinau, 2009

The structure of project. The project consists from: introduction, five chapters,conclusion and recommendations, bibliography with 241 items, 253 pages of the body text, 101tables, 39 figures, 73 attachments. The received results have been published in 120 scientific andmethodical work, including 57 in 2002 – 2009.

Key words: agriculture, complex, competitive analysis, multicriteria coefficient, economicefficiency, competitive economy, agricultural enterprises, integral potential, resources.

Field of studding: the scope of study of this project covers theoretical, methodological and practical aspects of compared analysis of economic efficiency of gross production and varioustypes of products in agricultural enterprises of the Republic of Moldova.

The subject of research is: determination of the economic efficiency of production inagricultural enterprises of the Republic of Moldova; systemic and methodological approach toassessment of economic efficiency of production in a competitive environment.

The main goal of this paper is research and elaboration of theoretical and methodical basis for assessment of economic efficiency and arguing of priority directions for increasingefficiency of production, improvement of methods of assessment of the integral potential ofresources in a competitive economy.

Methodology of scientific research comprises: analysis and synthesis; monographicanalysis; economic and statistic methods; methods of rating evaluation, non-parametric methodsof stochastic frontier analysis (SFA) and data envelopment analysis (DEA), etc.

Scientific novelty and originality consists in: theoretical approach regarding the conceptof economic efficiency category; elaboration of the scheme – the main blocks and subsystems ofindicators required for a complex analysis; elaboration of methodology of complex analysis ofrelative profit increase; elaboration and proposal of application of method of evaluation ofintegral potential of resources; elaboration and proposal of methodology of determination of thesystem of new integral (global) indicators that can be useful in assessment of utilization ofresource potential; elaboration of new methodologies of assessment of competitiveness andcomplete economic efficiency of production; identification of priority directions for increasingefficiency of agricultural production in a competitive economy, etc.

Theoretical signification and implementation of the scientific results consists from priorities of proposals used in assessment of economic efficiency of agricultural production,

improvement of the methods of economic efficiency estimation as well as fromrecommendations involve in the content of research referring to the activity of agriculturalenterprises from Republic of Moldova in conditions of competitive economy.

The recommendations partially are used in the activity of evaluation of economic efficiencyof agricultural production, in research of profile scientific institutions, and for purpose ofeducation in economic higher educational institutions.



6

Lista abrevierilor

UE – Uniunea Europeană

CAI – Complexul Agroindustrial

CSI – Comunitatea Statelor IndependenteUSD - dolari americani

Mil – milioane

PIB – Produsul Intern Brut

N – nivelul

q – chintale

kg – kilograme

t – tonă % - procent

p.p. – puncte procentuale

EURO – Valuta Uniunii Europene

RM – Republica Moldova

MAIA – Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

SUA – Statele Unite ale Americii

SRL – Societate cu R ăspundere Limitată

CAP – Cooperativă Agricolă de Producţie

SA – Societate pe Acţiuni

Efficience – eficacitate

Efficere – efecte

E – eficienţă economică

V – consumuri sociale de muncă vie

C - consumuri sociale de muncă materializată

C+V - costul producţiei sociale

ha – hectar

c.p. – cai putere

BNS – Biroul Naţional de Statistică



7

CuprinsAdnotare 3Lista abrevierilor 6Intoducere 81. Abordări teoretice şi metodologice privind eficienţa producţiei agricole

1.1. Eficienţa ca categorie economică în condiţiile economiei concurenţiale.Generalizări ştiinţifice. 17

1.2. Abordarea sistemică şi metodologică privind aprecierea eficienţei economice a producţiei agricole concurenţiale. 34

1.3. Metode şi tehnici de măsurare a eficienţei economice. 461.4. Concurenţa în agricultur ă şi factorii sporirii competitivităţii produselor în unităţile

agricole. 582. Valorificarea potenţialului existent de resurse în scopul ridicării eficienţeieconomice a producţiei agricole2.1. Caracteristica generală a sectorului agrar şi nivelul de dezvoltare al acestuia în

Republica Moldova. 692.2. Resursele funciare şi argumentarea economică a sporirii randamentului lor. 792.3. Eficienţa economică a utilizării mijloacelor de producţie. 922.4. Analiza utilizării resurselor umane. 1043. Evaluarea eficienţei economice a producţiei agricole în condiţiile economiei de piaţă 3.1. Evaluarea comparativă a eficienţei economice a producţiei agricole globale. 1143.2. Estimarea eficienţei economice a diferitor tipuri de produse în cadrul întreprinderilor

agricole corporative. 1223.3. Analiza şi pronosticarea rezultatelor financiare obţinute din vînzarea produselor agricole. 1353.4. Analiza marginală a profitabilităţii producţiei agricole. 1524. Direcţiile prioritare de eficientizare economică a producţiei agricole în condiţiile

economiei concurenţiale4.1. Direcţii de susţinere financiar ă statală a agriculturii în scopul creşterii eficienţei eco-nomice şi competitivităţii produselor agroalimentare. Experienţa Uniunii Europene. 162

4.2. Creşterea volumului produselor în baza sporirii productivităţii culturilor – un factorcalitativ fundamental de eficientizare economică a producţiei agricole 180

4.3. Reducerea costului produselor şi determinarea rezervelor de sporire a eficienţeieconomice 190

4.4. Îmbunătăţirea calităţii ca o pîrghie importantă de creştere a eficienţei economice şi destimulare a competitivităţii produselor agricole. 202

5. Metodologia elaborării indicatorilor integrali de estimare a potenţialului deresurse şi a eficienţei economice a producţiei agricole în condiţiile economiei

concurenţiale5.1. Metodologia elabor ării indicatorilor integrali de estimare a potenţialului de resurse înunităţile agricole 214

5.2. Elaborarea metodologiei de apreciere integrală a eficienţei economice a diferitor tipuride produse agricole 232

5.3. Elaborarea şi argumentarea economică a metodologiei aprecierii integrale a eficienţeieconomice şi a competitivităţii producţiei globale agricole în condiţiile economieiconcurenţiale 242

Concluzii şi recomandări 253Bibliografie. 258Anexe 273



8

I N T R O D U C E R E

Actualitatea temei de cercetare. Ca ramur ă economică, agricultura se deosebeşte

fundamental de alte ramuri nu numai prin rolul şi funcţiile ei, ci şi prin particularităţile sale. Faptul

urmează a fi luat în considerare la studierea şi cercetarea eficienţei economice a producţiei agricole.

În condiţiile economiei concurenţiale obiectivele activităţii întreprinderilor agricole sunt, fireşte,

orientate spre obţinerea profitului din vânzarea produselor-marf ă, care satisface necesităţile umane.

Obiectivul de integrare a Republicii Moldova în sistemul economic european în calitate

de partener competitiv impune schimbarea condiţiilor de activitate a unităţilor agricole cu

diverse forme de proprietate şi juridice de organizare, care necesită o abordare nouă a problemei.

Rezultatele cercetărilor trebuie să determine nu numai modificările intervenite în dinamica

dezvoltării întreprinderilor, legăturile dintre fenomene, dar şi să servească drept bază pentruluarea unor decizii importante în domeniul pronosticării dezvoltării sectorului agrar.

Globalizarea economiei mondiale şi progresul tehnico-ştiinţific ofer ă noi posibilităţi de

sporire a randamentului agriculturii la nivelul multor ramuri industriale. Realizarea acestei

sarcini poate fi atinsă prin orientarea prioritar ă spre producerea şi exportul produselor

agroalimentare cu competitivitate înaltă.

Creşterea eficienţei economice are consecinţe economice şi sociale atît pentru

producători, (prin economisirea factorilor de producţie, utilizarea lor raţională, reducereacosturilor în paralel cu creşterea calităţii şi, ca rezultat, o mai buna poziţionare în mediul

concurenţial), cît şi pentru consumatori (prin creşterea salariilor nominale şi a celor reale şi,

implicit, prin, creşterea puterii de cumpărare a leului, economisirea timpului de muncă,

recuperarea timpului liber etc.).

Prezenta lucrare îşi propune să ofere un cadru de referinţe pentru identificarea, utilizarea

şi valorificarea resurselor şi mijloacelor aflate la dispoziţia întreprinderii, capabile să-i asigure o

poziţie performantă pe piaţă prin fructificarea avantajelor sale competitive.Pentru a r ăspunde acestui deziderat lucrarea debutează cu un şir de abordări conceptual

metodologice şi contribuţii analitice privind sporirea eficienţei economice a producţiei în

unităţile agricole prin prisma criteriilor de eficienţă.Scopul oricărei activităţi umane are la bază

principiul eficienţei, care constă în obţinerea unui efect maximal la o unitate de efort.

Pentru aprecierea eficienţei economice a producţiei agricole sunt necesari indicatori

concreţi, care ar evidenţia acţiunea diferitor factori asupra proceselor de producţie. Doar

sistemul de indicatori naturali şi valorici ne ofer ă posibilitatea de a efectua o analiză complexă şi

de a obţine rezultate certe privind noile direcţii prioritare de eficientizare economică şi de



9

perfecţionare a metodelor estimării eficienţei economice a producţiei agricole în condiţiile

economiei concurenţiale.

Gradul de studiere a temei cercetate. Numeroasele abordări privind esenţa eficienţei

economice în sectorul agrar existente în literatura de specialitate ne-a orientat spre o cercetare

mai aprofundată şi spre concretizarea conceptului de eficienţă, spre cercetarea aspectelor

eficienţei economice la nivel de ramur ă, întreprindere, resurse de producţie, produse agricole.

Abordarea problematicii eficienţei nu este o preocupare recentă a economiştilor. În ştiinţa

economică cercetarea noţiunii de eficienţă a debutat încă la începutul secolului XX. Actualmente

sunt determinate noi abordări ale problemei privind eficienţa economică, criteriile şi indicatorii

care o dimensionează într-o sfer ă atât de specifică a producţiei materiale cum este complexul

agroindustrial. Producerea agricolă în condiţiile economiei concurenţiale schimbă în mod radical

pîrghiile organizatorico-economice tradiţionale de sporire a eficienţei producţiei, deoarece

nivelul rentabilităţii produselor, profitul obţinut şi nivelul profitabilităţii depinde nu numai de

volumul consumurilor şi cheltuielilor sociale necesare pentru producerea volumului dat de

marf ă, ci şi de condiţiile în care a fost distribuită, de cerere şi ofertă, adică de condiţiile de

desfacere a producţiei pe piaţă.

Autorul dispune de un volum impunător de cercetări, teza prezentată fiind o realizare a

necesităţii de a se pronunţa în această privinţă.

În Republica Moldova, au fost efectuate deja cercetări vizând unele aspecte ale eficienţei

economice a producţiei agricole la care au participat şi cercetători autohtoni în cadrul şi cu

susţinerea Agenţiei de Dezvoltare Internaţională a SUA (USAID), Institutului East-West

Management (EWMI) în colaborare cu Fondul Soros-Moldova (SRM), în cadrul Institutului de

Economie, Finanţe şi Statistică, Universităţii Agrare de Stat din Moldova ş.a., în baza cărora au

fost elaborate acte legislative, recomandări metodice privind eficientizarea sectorului agrar.

Pe lîngă aceasta, au fost luate în considerare şi rezultatele ştiinţifice ale cercetătorilor

str ăini, care şi-au adus aportul la dezvoltarea metodelor şi tehnicilor de măsurare a eficienţeieconomice în sectorul agrar.

Scopul principal al tezei îl constituie cercetarea şi elaborarea bazelor teoretice şi

metodice ale evaluării eficienţei economice şi argumentarea direcţiilor prioritare de eficientizare

şi perfecţionare a metodelor estimării eficienţei economice a producţiei agricole în condiţiile


Totodată, lucrarea are scopul de a argumenta şi propune în baza unei analize complexe, un şir

de abordări practice şi metodice, care pot fi puse la baza viitoarei strategii orientate spre creşterea



10

eficienţei economice şi sporirea competitivităţii producţiei prin valorificarea optimă a potenţialului

integral de resurse şi a rezervelor nefolosite.

Pornind de la scopurile propuse, în lucrare au fost stabilite următoarele obiective:

• Generalizarea ştiinţifică privind eficienţa economică a producţiei agricole;

• Abordarea sistemică şi metodologică a evaluării eficienţei economice a producţiei

agricole în mediul concurenţial;

• Identificarea factorilor de sporire a competitivităţii producţiei şi a unităţilor agricole.

• Cercetarea metodelor şi tehnicilor de măsurare a eficienţei economice bazate pe

cunoştinţe generale de mediu intern şi extern;

• Aprecierea evoluţiei nivelului de dezvoltare a agriculturii Republicii Moldova;

• Cercetarea problemei valorificării potenţialului de resurse în agricultur ă şi pronosticarea

randamentelor utilizării acestora;

• Analiza complexă comparativă a eficienţei economice a producţiei întreprinderilor

agricole în dinamică, pe regiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova, cu diverse forme

juridice de organizare a unităţilor agricole.

• A efectua elabor ări în domeniul pronosticării principalilor indicatori rezultativi ce

caracterizează eficienţa economică a producţiei.

• Efectuarea analizei şi elaborarea pronosticului rezultatelor financiare obţinute în urma

vânzării produselor agricole.

• Elaborarea metodelor de estimare integrală a eficienţei economice a producţiei globale şi

a diferitor tipuri de produse.

• Elaborarea metodelor de estimare integrală a potenţialului de resurse.

• Determinarea şi evidenţierea avantajelor metodelor elaborate şi precizarea condiţiilor

aplicării acestora.

• Argumentarea direcţiilor de susţinere financiar ă de către stat a sectorului agrar ţinând

cont de experienţa ţărilor-membre ale UE.

• Fundamentarea direcţiilor prioritare de eficientizare şi de sporire a competitivităţii

producţiei agricole.

Metodologia cercetării ştiinţifice. Suportul teoretico-metodologic ştiinţific al tezei l-au

constituit concepţiile şi lucr ările savanţilor cu renume mondial în domeniul economiei, precum:

Bacanov M. I, Bărbulescu C., Buzdalov I. N., Covalenco N., Caia A., Dobrînin V.A., Dona I.,

Eliseev I., Iuzbaşev M., Färe, R., Lissitsa A., Leşilovschi P., Lovell, K., Malmquist, S., Minacov



11

I., Magazin P., Otiman P., Panţiru P., Popescu T., Popov N. A., Românu I., Saviţcaia G., Smidth,

A., Svobodin V., Şeremet A., Vodianoi V., Voicu R., Vasilescu I., Zahiu L., Zincenco A.P.

De asemenea au fost studiate lucr ările şi cercetările unor savanţi notorii autohtoni: Bajura

T., Bâzgu I., Babii L., Certan S., Cernioglo I., Cimpoieş D., Cotelnic A., Cobzari L, Doga V.,

Guţu I., Hâncu R., Hrişcev E., Iliadi T., Manole, T., Mogoreanu V., Movileanu P., Lîsîi, I.,

Muravschi A., Onofrei A.,Osmotescu M., Parmacli D., Sârbu I., Stratan A., Ulian G., Tomi ţa P.,

Ţurcanu P. etc.

În calitate de metode de cercetare au servit: analiza şi sinteza; inducţia şi deducţia;

analiza monografică; abordarea sistemică; observarea statistică; gruparea; metoda seriilor

cronologice, extrapolarea, metoda tabelelor şi graficelor; metoda indicilor economici; metoda

corelaţiei şi regresiei, compararea; metoda aprecierii ratingului, metode neparametrice – a

frontierei stocastice (SFA) şi de anvelopare (DEA).

Suportul informaţional al tezei îl constituie literatura ştiinţifică şi normativă consacrată

sectorului agrar, materialele Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova, ale direcţiilor

raionale de Statistică, datele colectate din Anuarul Statistic al Republicii Moldova, documentele

oficiale (acte normative şi legislative) din Republica Moldova, formularele specializate ale

unităţilor agricole din Republica Moldova, rezultatele investigaţiilor şi calculele autorului.

Obiectul cercetării îl constituie eficienţa economică a producţiei în întreprinderile agricole din

Republica Moldova; abordarea sistemică şi metodologică a aprecierii eficienţei economice în mediul

concurenţial; metodele şi tehnicile de măsurare a eficienţei.

Cercetarea a fost efectuată în baza datelor întreprinderilor agricole de tip corporativ: societăţi

cu r ăspundere limitată, cooperative agricole de producţie, societăţi pe acţiuni ş.a. Cercetările au fost

efectuate în plan teritorial (raioane, regiuni de dezvoltare ale republicii), iar pentru o analiză mai

detaliată şi pentru concluzii generalizatoare şi propuneri au fost utilizate datele unui eşantion ce

cuprinde peste 60% din numărul total de întreprinderi corporative care activează în Republica

Moldova.Noutatea, originalitatea şi rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere este

determinată de scopul şi obiectivele cercetărilor, efectuării investigaţiilor şi aplicării metodelor

de abordare şi soluţionare şin atingere a acestora rezultatele obţinute în tratarea sistemică a

proceselor economice din agricultur ă, de elabor ările realizate în urma analizei complexe a

diferitor fenomene ce ţin de eficienţa economică a producţiei şi de concluziile formulate.

Printre rezultatele principale noi enumer ăm:

1. Abordarea teoretică a conceptului categoriei eficienţei economice şi dezvoltarea esenţeieficienţei producţiei agricole;



12

2. Argumentarea propunerilor privind elaborarea consecutivităţii: scopului, obiectivelor şi

rezultatelor estimării eficienţei comparative a eficienţei economice a producţiei în unităţile

agricole cu diverse forme juridice de organizare, care pot fi puse la baza cercetării

comparative.

3. Elaborarea schemei – principalelor blocuri şi subsisteme de indicatori necesari pentru analiza

complexă a activităţii unităţilor agricole şi a eficienţei producţiei, care facilitează procesele

de studiere, analiză, examinare a interdependenţelor dintre blocuri şi subsistemele de

indicatori economici.

4. Sistematizarea indicatorilor ce caracterizează eficienţa economică a producţiei agricole

prezentate în blocuri, care pot fi utilizaţi şi în alte studii economice.

5. Adaptarea şi argumentarea, cu modificările respective proprii ramurii agricole, a rangului

final al eficienţei economice a producţiei agricole globale şi a diferitor tipuri de produse în

dinamică, pe regiunile de dezvoltare şi întreprinderi cu diferite forme juridice de organizare

în economia concurenţială.

6. Argumentarea şi elaborarea metodologiei analizei complexe bazate pe combinarea metodei

indicilor, metodei seriei cronologice şi procedeului diferenţei absolute a sporului relativ al

profitului obţinut din vânzarea diferitor tipuri de produse agricole neomogene după

componenţă utile în procesul de studii, cercetări ştiinţifice şi identificarea rezervelor

neutilizate.

7. Elaborarea şi propunerea metodologiilor de apreciere a potenţialului integral de resurse în

unităţile agricole, a noi abordări şi propuneri, în ceea ce priveşte determinarea utilizării

acestora.

8. Elaborarea şi recomandarea metodologiei construcţiei sistemului de indicatori integrali

(globali) utili pentru estimarea valorificării potenţialului de resurse.

9. Elaborarea metodelor de evaluare a competitivităţii şi eficienţei economice integrale şi

determinarea locului ocupat de întreprinderile agricole în ierarhia concurenţială.10. Determinarea direcţiilor prioritare de eficientizare a producţiei agricole în condiţiile


Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei rezultă din direcţiile de eficientizare

economică şi perfecţionare a metodelor estimării eficienţei economice, precum şi din

recomandările incluse în conţinutul lucr ării referitor la activitatea întreprinderilor agricole din

Republica Moldova în condiţiile economiei concurenţiale. Dintre care cele mai importante sunt:



13

1. Abordarea teoretică privind esenţa eficienţei economice a producţiei agricole, ţinând cont de

principiile fundamentale ale evaluării, cerinţelor pe plan naţional şi internaţional în condiţiile

concurenţiale.

2. Determinarea specializării producţiei agricole după structura venitului din vânzări şi a valorii

producţiei - marf ă (în preţurile comparabile ale anului 2000) în baza a şaisprezece tipuri de

produse - marf ă precum şi pe principalele şase tipuri de produse vegetale în medie pe

întreprinderile agricole ale Republicii Moldova, inclusiv şi pe Regiunile de Dezvoltare,

rezultate care pot fi puse la baza potenţialului de resurse şi luării deciziilor, în ceea ce

priveşte dezvoltarea ramurii agriculturii.

3. Identificarea şi divizarea indicatorilor par ţiali diferenţiaţi pentru estimarea eficienţei

producţiei în agricultur ă în funcţie de resurse, indicatori originali, care pot facilita procesele

de studiere şi pot fi utili în cercetările ştiinţifice.

4. Argumentarea economică a factorilor de influenţă şi determinarea pronosticului sporirii

randamentului terenului agricol în întreprinderi până în anul 2013.

5. Determinarea sporului resurselor integrale pentru 1 % al sporului valorii producţiei agricole în

întreprinderile agricole din Republica Moldova, abordare principial nouă ce poate fi pusă la baza

planificării potenţialului de resurse necesare în agricultur ă.

6. Argumentarea influenţei randamentului principalelor resurse de producţie asupra profitului

obţinut la 1 ha şi determinarea pronosticului până în anul 2013.

7. Stabilirea nivelului critic al consumurilor la nivel de regiuni de dezvoltare utilizând analiza

marginală a profitabilităţii produselor agricole din întreprinderi.

8. Argumentarea mărimii subvenţiilor la 1 ha, care aduc un efect mediu optim în întreprinderile

agricole din Republica Moldova şi determinarea sumei suplimentare de finanţe necesare pentru

susţinerea întreprinderilor agricole, care beneficiază de subvenţii.

9. Abordările principial noi în metodologia şi analiza complexă bazată pe valorificarea

potenţialului par ţial şi integral al resurselor de identificare a ponderii de influenţă a factorilorintensivi asupra randamentelor în agricultur ă.

10. Propunerea modalităţilor de combinare a factorilor de producţie şi pronosticarea

productivităţii culturilor la 1 ha, randamentului terenului agricol, a nivelului de rentabilitate,

profitului obţinut la 1 ha, care pot fi utilizate în practica prognozării principalilor indicatori ai

eficienţei economice.

11. Determinarea şi argumentarea efectelor economice ca rezultat al sporirii productivităţii la 1 ha, a

randamentului terenului agricol, mijloacelor fixe, consumurilor materiale, încorpor ăriiîngr ăşămintelor, îmbunătăţirii calităţii şi competitivităţii produselor ş.a.



14

12. Argumentarea şi formularea propunerilor principial noi în metodologia determinării

coeficientului mediu multicriterial privind aprecierea competitivităţii şi eficienţei economice

integrale a producţiei agricole globale în ierarhia concurenţială.

13. Recomandarea metodologiei evaluării eficienţei economice integrale a diferitor tipuri de

produse agricole.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice.

Recomandările şi opţiunile propuse privind direcţiile de eficientizare economică şi

perfecţionare continuă a activităţii evaluării eficienţei economice a producţiei în unităţile agricole

din Republica Moldova par ţial sînt utilizate în activitatea de evaluare a competitivităţii şi eficienţei

economice în Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii Moldova, în Biroul

Naţional de Statistică al Republicii Moldova, în direcţiile raionale de Statistică, precum şi în

unităţile agricole din republică, alte structuri interesate de evaluarea şi sporirea eficienţei

economice. Pe lângă aceasta, cercetările concepute, efectuate şi propuse în teză pot servi ca punct

de reper pentru investigaţiile adiacente viitoare în evaluarea eficienţei economice a producţiei şi ca

suport metodologic şi didactic în procesul de instruire desf ăşurată în instituţiile superioare şi de

cercetări ştiinţifice de profil din Republica Moldova

Aprobarea rezultatelor ştiinţifice.

Rezultatele investigaţiilor, conţinutul de bază al rezultatelor cercetărilor au fost aduse la

cunoştinţa specialiştilor în domeniu şi aprobate în cadrul a douăsprezece foruri internaţionale:

1. Direc ţ iile de sporire a eficien ţ ei economice a sectorului agrar , Conferinţa ştiinţifică a

profesorilor şi doctoranzilor, UASM, Chişinău, 2002.

2. 70 ani ai Universit ăţ ii Agrare de Stat din Moldova/ Materialele simpozionului ştiinţific

internaţional, UASM, Chişinău, 2003, (Economie).

3. 165 лет Донской Государственный Аграрный Университет. Материалы междуна-

родной научно-практической конференции Донской ГАУ, Ростовская обл., 2005.

4. Rolul ştiin ţ elor socio-economice şi umanistice în dezvoltarea economiei contemporane.Materialele simpozionului ştiinţific internaţional, UASM, Chişinău, 2007.

5. Материалы международной конференции, посвященный 95-летию Воронежского

Государственного Аграрного Университета , 23-24 октября 2007 года

6. Gestiunea eficient ă a schimbărilor organiza ţ ionale ca factor de cre ştere a

competitivit ăţ ii întreprinderilor . Materialele conferinţei internaţionale , ASM, Chişinău,

11-12 aprilie, 2008.



15

7. Intensificarea activit ăţ ii civice şi autoafirmării tineretului – imperativul timpului.

Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico – practice. Academia de Ştiinţe a

Moldova. Chişinău, aprilie, 2008.

8. Prospects of Agriculture and Rural Areas development , International Scientific

Simposyum, Bucharest, România, june 5-6, 2008.

9. Dezvoltarea economică Peformant ă şi complexă a spa ţ iului rural şi regional , Bucureşti,

19-20 septembrie, 2008.

10. 7th international Symposium „ Prospects For The 3rd Millennium agriculture”, october 2-

4, 2008, Cluj-Napoca, Romania.

11. Simpozion Ştiinţific Internaţional „Agricultura modernă – realizări şi perspective”, dedicat

aniversării a 75 ani ai U.A.S.M., Chişinău, 21-23 octombrie 2008.

12. Prospects of Agriculture and rural areas development , International Scientific

Simposyum, Bucharest, România, may 7- 8, 2009.

Publicaţii la tema tezei.

Ideile fundamentale şi conţinutul de bază al tezei au fost elucidate în cele 120 lucr ări

ştiinţifice şi metodice publicate, inclusiv în ultimii 7 ani – 57, dintre care 4 monografii, 11 articole în

reviste de circulaţie internaţională, în culegeri din cadrul diverselor conferinţe, simpozioane naţionale

şi internaţionale şi circa 40 îndrumări metodice, acestea fiind utilizate în procesul didactic al

Universităţii Agrare de Stat din Moldova şi în activitatea practică de evaluare a eficienţei economice

a producţiei agricole.

Volumul şi structura tezei include: adnotarea, introducerea, cinci capitole, concluzii şi

recomandări, 253 pagini de text de bază, 241 surse bibliografice, 101 tabele, 39 figuri, 73 anexe.

Cuvinte cheie: agricultur ă, analiză complexă, competitiv, coeficient multicriterial,

eficienţă economică, economie concurenţială, unităţi agricole, potenţial integral, resurse.

Capitolul 1 - „Abordări teoretice şi metodologice privind eficienţa producţiei

agricole” - pune în evidenţă conceptul eficienţei economice în condiţiile economieiconcurenţiale; caracterizează formele de eficienţă, criteriile de apreciere şi sistemul de indicatori

ce o caracterizează. În capitol este expusă metodologia aprecierii eficienţei economice; sunt

cercetate metodele şi tehnicile de măsurare a eficienţei economice bazate pe cunoştinţe generale

de mediu intern şi extern; se concretizează factorii competitivităţii produselor şi unităţilor

agricole.

Capitolul 2 - „Valorificarea potenţialului existent de resurse în scopul ridicării eficienţei

economice a producţiei agricole” - tratează problemele legate de caracteristica şi niveluldezvoltării sectorului agrar în Republica Moldova; creşterea randamentului potenţialului de resurse



16

în baza aplicării tehnicii şi tehnologiilor noi – factor calitativ fundamental în determinarea efectelor

economice; utilizarea resurselor funciare şi argumentează din punct de vedere economic necesitatea

sporirii randamentului lor; cercetează utilizarea raţională a mijloacelor fixe şi a consumurilor

materiale în scopul reducerii costului şi sporirii eficienţei economice a producţiei. Pe lângă cele

menţionate, în acest capitol este abordată problema utilizării potenţialului de resurse umane.

Capitolul 3 - „Evaluarea eficienţei economice a producţiei agricole în condiţiile

economiei de piaţă” - include o analiză amplă a modalităţilor de evaluare comparativă a

eficienţei economice a producţiei globale, a diferitor tipuri de produse în cadrul întreprinderilor

agricole corporative; sunt examinate şi analizate rezultatele financiare obţinute din vânzarea

produselor agricole; este efectuată analiza marginală a profitabilităţii producţiei agricole.

Totodată, sunt examinate şi adaptate metodele de evaluare a eficienţei utilizate pe scar ă

internaţională şi cele utilizate pe scar ă naţională; se expun avantajele metodelor şi se precizează

condiţiile aplicării acestora.

Capitolul 4 - „Direcţiile prioritare de eficientizare economică a producţiei agricole

în condiţiile economiei concurenţiale” - tratează probleme legate de fundamentarea direcţiilor

prioritare de eficientizare economică a producţiei agricole în condiţiile economiei concurenţiale.

Printre acestea se înscriu cele referitoare la: direcţiile prioritare şi sectoarele din agricultur ă care

beneficiază de susţinerea financiar ă din partea statului, ţinându-se cont de experienţa ţărilor UE;

reducerea costurilor producţiei şi determinarea rezervelor de sporire a eficienţei economice;

îmbunătăţirea calităţii produselor; introducerea benchmarking-ului şi dezvoltarea avantajelor

competitive ale produselor agricole.

În capitolul 5 - „Metodologia elaborării indicatorilor integrali de estimare a

potenţialului de resurse şi a eficienţei economice a producţiei agricole în condiţiile economiei

concurenţiale” - cuprinde aspecte metodologice noi de valorificare a potenţialului integral de resurse

şi aplicări practice. Este determinat nivelul eficienţei economice a producţiei agricole în dependenţă

de nivelul utilizării raţionale a potenţialului integral de resurse. Sunt elaborate şi propusemetodologii, aplicări practice şi sugestii privind perfecţionarea metodelor de apreciere integrală a

competitivităţii şi a eficienţei economice a produselor agricole, ajustate la cerinţele internaţionale.



17

1. ABORDĂRI TEORETICE ŞI METODOLOGICE PRIVIND EFICIENŢAPRODUCŢIEI AGRICOLE

1.1. Eficienţa ca categorie economică în condiţiile economiei concurenţiale. Generalizări

ştiinţificeSuccesul sau insuccesul în afaceri, indiferent de domeniul de activitate, depinde de efi-

cienţa economică a activităţii desf ăşurate. Esenţa eficienţei economice are la bază sarcina primor-

dială a activităţii umane – satisfacerea necesităţilor materiale. Rezultatele acestei activităţi se

caracterizează prin corelaţia dintre eforturi şi efecte, fiind exprimate prin indicatori de eficienţă.

La baza oricărei activităţi economice stă un principiu economic fundamental: principiul

eficienţei. În conformitate cu acest principiu, scopul oricărei activităţi umane constă în obţinerea

unui efect maxim cu minimum de eforturi, iar măsura în care se realizează acest lucru se exprimă

prin rata eficienţei, ce se determină ca raport între efect şi efort sau depunerea unui efort minim

pe unitate de efect. Fiind luate în considerare în studiul eficienţei economice, conform aprecierii

mai multor savanţi [110, pag.85], raporturile dintre eforturi şi efecte pot fi de 4 categorii:

a) raporturi între nivelurile resurselor;

b) raporturi între nivelurile efectelor;

c) raporturi de tip: efort/efect; efect/efort;

d) raporturi între niveluri de eficienţă.

Efectul, care nu întotdeauna corespunde rezultatelor preconizate, în ceea ce priveşte

realizarea unor sarcini concrete, serveşte drept criteriu de apreciere a gradului de realizare a acestor

sarcini. De aceea, noţiunea de eficienţă este abordată împreună cu noţiunea de efect , care semnifică

rezultatul unei activităţi şi efort (resursele consumate pentru obţinerea efectului respectiv).

Efectele economice au o natur ă complexă şi variată. Totodata, acestea trebuie să satisfacă

nevoile sociale în raport cu posibilităţile oferite de consumul de resurse şi apar în expresie

valorică şi/sau natural-materială. Eforturile economice trebuie analizate din punct de vedere al

modului de eşalonare în timp a surselor de finanţare, gradului de disponibilitate a unor resurse,

posibilităţilor de regenerare, etc.

În literatura de specialitate exista o întreagă varietate de opinii şi abordări în privinţa

conceptului de eficienţă în general, şi a conceptului de eficienţă economică la nivel

microeconomic, în special.

Diverse dictionare explicative definesc pe larg noţiuni ca: eficacitate, eficienţă,

rentabilitate, productivitate care sintetizează raportul obiectiv, atât calitativ cât si cantitativ, între

efectele si eforturile procesului studiat. „Înca din timpuri stravechi, existau noţiuni precum



18

„efficiens ” (care produce realmente un efect); „efficax” (care produce efectul dorit); „efficere ”

(a produce efecte sigure) ce converg la definirea eficienţei ca potenţa resurselor consumate de a

produce efecte (rezultate) utile” [75, pag.187].

În sens larg, conceptul de eficienţă caracterizează modul de utilizare a resurselor în

procesul de producţie. Problemele eficienţei activităţii economice n-ar exista, dacă resursele ar fi

nelimitate. Însă cea mai mare parte din resursele care se află la dispoziţia societăţii au un caracter

limitat. Tocmai această limitare a resurselor face ca problemele abordării eficienţei să devină tot

mai importante, întrucît, prin soluţionarea lor, întreprinzătorii trebuie să găsească r ăspuns la o

serie de întrebări complicate privind cît, ce şi cum să producă.

Activitatea de alocare a resurselor este considerată eficientă în măsura în care bunurile

care urmează să fie produse sunt cele de care piaţa şi, în general, societatea au nevoie. Orice

activitate de alocare a resurselor pentru a produce bunuri care nu sunt cerute îşi pierde caracterul

de eficienţă, fiind considerată o risipă.

În sens strict etimologic eficienţa arată calitatea unei activităţi de a produce un efect

pozitiv. De aceea, aprecierea calitativă prin prisma rezultatelor obţinute apare ca necesar ă pentru

toate activităţile umane.

Abordarea problematicii eficienţei nu este o preocupare recentă a economiştilor. În ştiinţa

economică noţiunea de eficienţă a început să se dezvolte încă de la începutul secolului XX. Ca

termen ştiinţific, eficienţa este de origine latină şi înseamnă rezultat. Cu toate că majoritatea

cercetătorilor care abordează în lucr ările sale evoluţia termenului de eficienţă susţin că cercetări

în domeniul dat au început să se efectueze în secolul trecut, trebuie să menţionăm că unele

referiri indirecte putem întîlni încă la W.Petty şi A.Smith. Adam Smith abordează însă problema

eficienţei în condiţiile maximizării rezultatelor f ăr ă să facă referire la minimizarea consumurilor.

Unul din economiştii cu contribuţii importante în definirea conceptului de eficienţă economică a

fost, f ăr ă îndoială, italianul Vilfredo Pareto, concluziile căruia s-au identificat cu condiţiile de

echilibru ale unei economii de piaţă cu concurenţă perfectă.În anii 20 ai secolului XX, noţiunea de eficienţă, esenţa ei erau tratate în mod diferit. Pe

primul plan era plasată eficienţa investiţiilor capitale şi acumulărilor socialiste. În acea perioadă

predominau indicatorii cantitativi ai eficienţei. Era un lucru pe deplin explicabil. O asemenea

politică era dictată de condiţiile social-economice ce se creaser ă la acel moment.

În perioada industrializării, eficienţa era tratată, ţinându-se cont, în primul rând, de

valorile cantitative: ritmul creşterii economice a ramurilor economiei naţionale. Lozinca acestor

acţiuni era „cu orice preţ”, lozincă, care, spre regret, a r ămas neschimbată până la începutulanilor 60 ai secolului XX.



19

Abia la finele anilor 50 ai secolului XX, în colhozuri a început să se calculeze costul

unitar al producţiei. Unii cercetători, bazându-se pe lucr ările scrise până la ei, au pus începutul

elabor ării aspectelor teoretice ale eficienţei producţiei în toate direcţiile activităţii umane.

Noţiunea de „eficienţă”, din una simplă, cum era la început, se transformă treptat într-o categorie

economică complexă, multifactorială, care a inclus în sine nu numai caracteristicile cantitative

dar şi cele calitative ale fiecărei faze a procesului de reproducţie.

Tot în acea perioadă, şi în Republica Moldova începe să fie studiate problemele eficienţei

economice, mai ales în domeniul producţiei agricole. Are loc constituirea de centre ştiinţifice,

începe pregătirea specialiştilor economişti.

Puţin mai tîrziu, rezultatele studierii eficienţei în calitate de categorie economică au început

să se dezvolte intens datorită contribuţiilor aduse prin aplicarea matematicii în economie şi perfec-

ţionării tehnicii de calcul. În această privinţă, un rol important l-a avut aplicarea calculului diferen-

ţial, aplicarea analizei input-output, precum şi primele cercetări întreprinse în domeniul progra-

mării matematice care a permis obţinerea unor variante optime din multitudinea de soluţii posibile.

Pe plan internaţional au adus contribuţii semnificative un şir de economişti cunoscuţi prin

studiile lor în domeniul măsur ării eficienţei producţiei: Schmidt (1977), Olsen ş.a. (1980),

Hjalmarsson (1987), Lovell şi Schmidt (1988), Greene (1993) şi alţii, folosind atît metode

parametrice cît şi neparametrice [76, pag.55].

În dezvoltarea teoriei şi practicii aprecierii eficienţei economice a producţiei agricole o

contribuţie semnificativă au adus savanţii ruşi V.S. Nemcinov, S.G.Strumilin, G.Kotov,

C.Obolenschi, A.Libchind ş.a.

Cea mai mare parte a lucr ărilor ştiinţifice elaborate de către savanţii autohtoni vizează

căile de creştere a eficienţei în condiţiile valorificării cît mai economicoase a resurselor

disponibile. Putem menţiona lucr ările următorilor cercetători: Babii L., Blaj, I., Bostan I., Braga

V., Cernioglo I., Certan, S., Lîsîi I., Muravschi, A., Parmacli D., Ustian I., ş.a.).

La momentul actual, abordarea problematicii eficienţei economice se bazează pe tehnicileeconometrice, care au la bază metoda celor mai mici pătrate. În contextul măsur ării eficienţei,

modelele de regresie conţin o nouă variabilă aleatoare – şi anume „ineficienţa”. Astfel, se pot

face diferite ipoteze privind repartiţia ineficienţei, obţinîndu-se pentru scorurile de eficienţă atît

estimaţii punctuale, cît şi estimaţii prin intervale de încredere. Este vorba despre frontiera

eficient ă. Cele mai recente studii în domeniul cercetării eficienţei producţiei vizează metoda

frontierei stohastice, care este o metodă de estimare a frontierei de producţie şi, în consecinţă, o

metodă de măsurare a eficienţei activităţii de producţie.



20

Eficienţa economică reprezintă o caracteristică a activităţi economice, la nivel micro şi

macroeconomic, aflată pe orice punct de pe frontiera posibilităţilor de producţie, când este imposibil

să se mărească volumul producţiei unui bun, f ăr ă a se micşora cantitatea produsă dintr-un alt bun.

Unii economişti consider ă că esenţa eficienţei economice constă nu în raportul dintre

cheltuieli şi rezultat, cum deseori este definită, ci în relaţiile de producţie, repartiţie şi schimb,

care condiţionează reducerea eforturilor pentru obţinerea unui efect util [156, p.28].

Un grup de savanţi consider ă că eficienţa producţiei înseamnă administrarea progresistă a

complexului agrar, funcţionarea armonioasă a for ţelor de producţie şi relaţiilor de producţie, că

eficienţa trebuie să reflecte nivelul folosirii bunurilor materiale şi spirituale [197, p.22-24].

În opinia economiştilor autohtoni D.Gortolomei şi S.Marin [78, p.258] eficienţa

producţiei este una din cele mai r ăspîndite noţiuni ale economie, însă economiştii au diverse

interpretări ale acestei categorii economice. În acelaşi timp, consider ăm că eficienţa economică a

producţiei şi eficienţa economică a resurselor consumate nu pot fi considerate sinonime. Această

părere este susţinută şi de către E.Biji în „Statistica managerială a agentului economic în

agricultur ă” [41, p.115,119], în care susţine că conţinutul eficienţei economice a producţiei

agricole, ca parte componentă a producţiei sociale integrale, de rînd cu tr ăsăturile generale ale

eficienţei producţiei sociale are şi unele particularităţi specifice ramurii agricole.

Astfel, putem concluziona că eficienţa economică a producţiei, inclusiv cea agricolă, depinde

de scopul societăţii concrete, exprimat prin legile acesteia, iar creşterea ei depinde de nivelul

cunoaşterii şi aplicării corecte a principiilor şi legilor economiei universale, corelate cu condiţiile

specifice ale ramurii date şi ale ţării respective. În funcţie de scopul definit al societăţii, rolul

eficienţei economice constă în satisfacerea stabilă şi maximă a necesităţilor populaţiei în bunuri

materiale şi spirituale ca rezultat al folosirii raţionale a resurselor productive şi naturale disponibile.

Esenţială pentru orice sistem economic este cunoaşterea formelor de exprimare a

eficienţei economice şi a modalităţilor sale de creştere.

Pe parcursul dezvoltării societăţii umane cresc necesităţile acesteia în expresie calitativă şi cantitativă. Necesitatea satisfacerii lor condiţionează căutarea unor noi moduri, mai

desăvîr şite, de producţie şi de prestare a servicilor pe baza realizărilor ştiinţei şi tehnicii, fapt,

care la rîndul său, generează noi necesităţi sociale. Obţinerea unui volum maximal al producţiei

depinde nu numai de nivelul de dezvoltare a for ţelor de producţie şi de nivelul valorificării

acestora, ci şi de condiţiile istorice de evoluţie a procesului de producţie şi a necesităţilor

societăţii. De aceea, unii autori printre care şi economistul autohton I.Lîsîi, abordează în prim

plan „eficienţa economică a producţiei sociale”, care este un „mijloc, instrument, mecanism derealizare a scopului societăţii concrete, a legilor economice ale acesteia” [85, p.10].



21

Prin aceasta se explică evidenţierea a două forme ale eficienţei producţiei:

• Tehnico-economică (productiv-economică) – eficien ţ a economică.

• Social-economică – eficien ţ a social ă

Eficienţa tehnico-economică este considerată ca rezultat al procesului de muncă f ăr ă a se

face referire la orânduirea socială. Eficienţa social-economică caracterizează rezultatul

reproducţiei relaţiilor economice, iar conţinutul acesteia este determinat de nivelul asigur ării

necesităţilor societăţii cu bunuri materiale şi spirituale, precum şi de dezvoltarea multilaterală a

membrilor societăţii. Se are în vedere că reproducţia relaţiilor economice poate fi eficientă în

cazul cînd nivelul efectiv corespunde sau este mai înalt decît nivelul planificat şi aşteptat,

respectiv este ineficientă, dacă acest nivel n-a fost atins s-au s-a micşorat faţă de nivelul acestuia

prevăzut sau faţă de nivelul perioadei precedente.

În acelaşi timp, Dobrînin V.A. defineşte eficienţa social-economică ca fiind un raport

dintre acea parte a fondului de consum care în realitate a fost creată în complexul agroindustrial

şi acea mărime optimă, fundamentată din punct de vedere ştiinţific, a fondului de consum, care

include produsele agricole, care urmează a fi produse în cadrul complexului agroindustrial [160,

p.48-51].

Un alt grup de savanţi este de părerea că există două categorii de eficienţă: social-econo-

mică şi economică. Eficienţa social-economică este tratată de ei ca nivel de satisfacere a necesi-

tăţilor sociale în produse finale (consumul mediu pe locuitor de alimente; îmbr ăcăminte, încălţă-

minte în comparaţie cu normele raţionale), iar cea economică ca o corelaţie dintre rezultatele

obţinute, resursele şi costurile (producţie finală şi producţie netă) calculate la o unitate de

resurse folosite – de muncă, funciare, precum şi a altor mijloace de producţie [174, p.58].

În unele lucr ări ştiinţifice sunt prezentate trei forme de eficienţă: tehnologică, economică

şi socială, concretizându-se totodată că eficienţa tehnologică caracterizează utilizarea poten-

ţialului de resurse, cea economică reflectă nivelul realizării relaţiilor de producţie şi caracte-

rizează eficienţa producţiei, iar cea social ă caracterizează dezvoltarea socială, adică atingerea

unui nivel de viaţă normal.

Dezvoltarea sistemului economic şi a relaţiilor sociale depinde de soluţionarea proble-

melor sociale şi ecologice. De aceea, în unele surse cercetate sunt puse în eviden ţă şi noţiuni ca

eficienţa economico-ecologică şi eficien ţ a social ă. Împărtăşim opinia acestor cercetători,

deoarece, având în vedere caracterul multifuncţional al agriculturii, credem că eficienţa

producţiei sectorului agrar se caracterizează atît prin forma de eficienţă socială, economică,

tehnologică cît şi prin cea ecologică [197, p.22-24].



22

Noţiunea de eficien ţă ecologică se înscrie în coordonatele “dezvoltării durabile” a

unităţilor agricole care presupune relaţii de interdependenţă în plan economic, social şi ecologic

– ca o condiţie a revitalizării agriculturii şi obţinerii unor produse agricole ecologic pure.

Practicarea unei agriculturi durabile se subordonează dezvoltării viabile şi pe principii

ecologice a sistemelor agricole. În acest sens, întreprinderile agricole trebuie să fie productive,

ecologice, profitabile. Se va pune accentul pe următoarele aspecte:

• Creşterea producţiei agricole prin tehnologii economic eficiente şi nepoluante;

• Calitatea produselor agricole;

• Dimensiuni optime şi diversificarea activităţilor;

• Cadrul legislativ instituţional.

Esenţa eficienţei ecologice constă în asigurarea maxim posibilă a necesităţilor sociale (dacă

ne referim la ramura producţiei agricole) ale oamenilor cu alimente produse în condiţiile unui nivel

optim al consumurilor şi cheltuielilor de producţie specifice, obţinerii unor produse alimentare

agricole inofensive din punct de vedere ecologic şi nealter ării fertilităţii solului şi mediului ambiant.

Însă, din cele prezentate mai sus, reiese că între eficienţa economică şi celelalte tipuri de efi-

cienţă există o interdependenţă, care poate fi prezentată prin următorul model structural (figura 1.1.).

Figura 1.1. Modelul componentelor structurale ale eficienţei producţiei agricole.Sursa: elaborată de autor.

E f i c i e

n ţ a e c o n o m i c ă

Î n c a l i t a t e d e c r i t e r i u a l a c

e s t e i a s e r v e ş t e n i v e l u l v e n i t u r i l o r ş i

p r o f i t u l u i , i a r d r e p t i n d i c t a o

r g e n e r a l i z a t o r – n i v e l u l r e n t a b

i l i t ă ţ i i

c a r e a s i g u r ă r

e p r o

d u c ţ i a l ă r g i t ă î n

a g r i c u l t u r ă

Eficienţa tehnologică drept criteriu al ei serveşte gradul de valorificarea a resurselor

funciare, materiale, de muncă în baza tehnologiilor moderne, iarindicatorii ce o definesc sunt: randamentul maximal la 1 unitate deresurse roductivitatea în natur ă a ramurii fitotehnice i zootehnice

Eficienţa ecologică criteriul ce o defineşte – producţia ecologică pur ă; indicatori –

efectul economic obţinut din vînzarea produselor agricole ecologic

pure, situaţia ecologică ş.a.

Eficienţa socială criteriul –atingerea unui nivel decent de viaţă; indicatori: salariul,indicii demografici, condiţii social-culturale şi de alt gen care s-auînregistrat în întreprinderi, raioane, regiuni, republică etc.



23

Formele de eficienţă enumerate, definiţiile ei nu dezvăluie univoc esenţa acestei categorii şi

criteriile care permit definirea aspectelor ei cantitative şi calitative. Mulţi economişti care studiază

esenţa eficienţei consider ă că, în principal, conţinutul ei profund constă în raportul dintre

rezultatele obţinute şi costurile de producţie prin intermediul cărora a fost obţinută masa respectivă

a valorilor de consum. Acest mod de tratare a eficienţei producţiei agricole determină direcţia

estimării ei. Făr ă îndoială, atingerea unui rezultat maxim posibil trebuie să fie pus în concordanţă

cu multipli factori şi condiţii, în special evidenţa consecinţelor ecologice. Doar se poate întâmpla

ca rezultatul de producţie să fie considerabil, dar totodată să cauzeze prejudicii mediului ambiant şi

produsele alimentare obţinute să fie dăunătoare din punct de vedere ecologic, având efecte

negative asupra organismului uman. Această problemă este deosebit de actuală în prezent. Ea este

generată de nerespectarea într-un şir de cazuri a sistemului agrotehnic raţional aplicat în producţia

alimentar ă şi a materiei prime pentru industria prelucr ătoare, precum şi de încălcarea regulilor

privind tehnologia transportării, păstr ării, prelucr ării şi vînzării produselor agroalimentare.

În unele lucr ări este expusă teza, conform căreia sporirea eficienţei economice a producţiei

sociale prezintă maximizarea efectului (rezultatului), în interesul întregii societăţi, în raport cu

cheltuielile de muncă socială [225, p.209]. În ansamblu fiind de acord cu această afirmare, trebuie

totuşi să menţionăm o inexactitate principială, care este legată de caracterul identic al interpretării

efectului şi rezultatului activităţii umane în genere. Doar rezultatul: o tonă de cereale, de cartofi, de

lapte, de carne etc.- poate fi obţinut în condiţiile unui nivel diferit al eficienţei. Efectul util reflectă

mărimea absolută a eficienţei producţiei, iar nivelul rentabilităţii trebuie să caracterizeze mărimea

relativă a eficienţei. În practică, în primul caz este vorba de masa profitului, iar în al doilea de

nivelul de rentabilitate a producţiei unei anumite mărfi, ramuri, întreprinderi.

Cele expuse mai sus constituie o mărturie elocventă a faptului că, identificând noţiunile

de efect şi rezultat, noţiunea de eficienţă ca categorie economică devine imprecisă, ea nu se

cristalizează şi nu se diferenţiază faţă de alte categorii economice.

Unii autori consider ă că esenţa eficienţei economice şi criteriul ei generalizator îlconstituie nivelul productivităţii muncii sociale [173, p.264]. În acest caz apare întrebarea: dar

care este criteriul productivităţii muncii? Dacă vom urmări logica cercetătorilor care afirmă că

criteriul eficienţei economice a producţiei este productivitatea muncii, atunci criteriul

productivităţii muncii îl constituie eficienţa producţiei. Într-un cuvânt, criteriul eficienţei

economice ca atare, în această situaţie, nu şi-a găsit locul. El este imprecis, categoria eficienţei

economice a producţiei şi criteriul ei au încetat să mai existe de sine stătător.

În opinia noastr ă esenţa eficienţei producţiei este legată, în primul rând, de obţinereaefectului util şi determinată tot de el. Prin urmare, dacă nu există efectul util, „dispare” şi



24

eficienţa, deşi „rezultatul”, sub formă de marf ă produsă, există. În aceste condiţii producerea

unui anumit produs (chiar şi supraplan) poate fi nerentabilă, iar întreprinderea insolvabilă. Cu

alte cuvinte, dacă ar fi să exprimăm cele expuse în cifre, suma consumurilor pentru producerea

mărfii respective ar fi mai mare decât veniturile obţinute de la vânzarea ei. Deci, în sfera

producţiei materiale, indiferent de nivelul ei de dezvoltare, eficienţa economică poate fi

determinată numai de efectul util obţinut, care se manifestă şi are loc numai atunci când

rezultatul absolut depăşeşte costurile de producţie totale în sfera dată, în ramura dată, a

produsului dat, deoarece în condiţiile relaţiilor marf ă - bani efectul util poate fi măsurat cu o

singur ă unitate de măsur ă – cea valorică.

Concomitent menţionăm, că spre deosebire de noţiunea de „eficienţă”, noţiunea de

„efect” este rezultatul final al unei acţiuni sau al unui proces de producţie exprimată în expresie

naturală sau valorică. De exemplu, efectul introducerii îngr ăşămintelor se manifestă sub formă

de creştere a productivităţii culturilor agricole, efectul consumului de furaje în sporirea

productivităţii animalelor şi păsărilor etc. Dar efectul obţinut nu reflectă avantajele obţinute în

rezultatul introducerii îngr ăşămintelor sau consumului de furaje. De faptul cum ele se

recuperează putem concluziona numai prin compararea rezultatului obţinut cu consumurile de

îngr ăşăminte şi furaje. Numai în baza efectului nu este îndeajuns de a trage concluzii referitor la

raţionalitatea rezultatelor procesului de producţie.

La aceste întrebări un r ăspuns mai complex ne ofer ă categoria (criteriul) „eficien ţ a

economică”, care reflectă măsura în care s-a realizat scopul oricărui gen de activitate economică

cu indicarea caracteristicilor, indicatorilor şi parametrilor lor.

Din cele spuse reiese că eficienţa economică ca o categorie a producţiei materiale sociale,

ca formă de exprimare a rezultatului ei, este determinată prin efectul util. Anume prin aceasta ea

se deosebeşte de alte categorii economice. În afar ă de aceasta, o caracteristică metodico-

ştiinţifică a ei constă în faptul că eficienţa economică dă o caracteristică mai concretă, sintetizată

a rezultatului activităţii economice de producţie în toată ierarhia ramurilor, subdiviziunilor deramur ă, sferelor producţiei materiale, care este o expresie a aspectelor calitativ şi cantitativ ale

realizării scopului de producţie propus.

Din punct de vedere metodic, prin aplicarea acestui mod de abordare se stabileşte univoc

efectul util. Cu alte cuvinte, mărimea valorii supraprodusului constituie şi scopul activit ăţ ii de

întreprinzător a producătorilor de mărfuri agricole, şi sursa primordial ă de înf ă ptuire a reproduc ţ iei

l ărgite, şi rezolvarea problemelor sociale ale producătorilor de mărfuri. De aceea o politică de stat

înţeleaptă trebuie întotdeauna să fie orientată spre atingerea în toate sferele producţiei materiale aunui nivel de eficienţă corespunzător, care să asigure administrarea reproducţiei lărgite.



25

Susţinem părerea unor economişti, care afirmă că dacă în procesul de producţie

rezultatul este egal cu costurile şi nu se obţine un supraprodus suplimentar, înf ă ptuindu-se doar o

simplă reproducţie, atunci eficienţa economică este egală cu zero [165, p.14-25].

De aici reiese concluzia fundamentată ştiinţific că eficienţa economică este o categorie a

reproducţiei lărgite şi nu a celei simple, deoarece din esenţa categoriei „eficenţă economică”

decurge legătura ei funcţională directă cu acumularea, cu legea reproducţiei lărgite.

De pe poziţiile acestui mod de abordare a analizei ştiinţifice a problemei, diversele

interpretări ale aspectelor metodice şi ştiinţifice generează o anumită incertitudine. Aceasta este,

în primul rând, o consecinţă a subaprecierii şi ignor ării necesităţii obiective de a studia eficienţa

ca o categorie concretă. Ultima afirmare este o explicare a faptului că una din cauzele principale

ale diverselor interpretări ale esenţei eficienţei producţiei, a criteriilor şi indicatorilor care o

determină, inclusiv şi a celei agricole, constă în interpretarea pe larg a acestei categorii, în

imprecizia parametrilor ei concreţi.

Anume din această cauză noţiunea de eficienţă economică este substituită prin diferiţi

indicatori de rezultate în general, ceea ce duce la faptul că atunci când se procedează la analiza ei

se iau în considerare toate aspectele procesului de reproducţie, precum şi, în mod nejustificat,

esenţa problemei privind eficienţa este redusă la sporirea productivităţii muncii, deşi ambele

categorii sunt echivalente, conţinutul lor e departe de a fi identic. Productivitatea muncii, după

cum s-a menţionat, se exprimă prin consumul de muncă calculat la o unitate de marf ă produsă, în

timp ce eficienţa economică reflectă rezultatul final în formă de efect util, în practică – supra-

produsul prezentat în expresie bănească, adică profitul raportat la volumul consumurilor efectuate.

Odată cu trecerea la noile relaţii economice ale economiei concurenţiale se schimbă şi

modul de abordare, ierarhia criteriilor eficienţei şi conţinutul acestora.

În secolul trecut, cea mai mare parte a economiştilor considerau că pentru aprecierea

eficienţei activităţii economice este necesar un singur criteriu sintetic, care să reflecte esenţa

activităţii de producere şi care să poată lua diverse forme concrete la diferite nivele ale economieinaţionale în funcţie de particularităţile specifice ale fiecărui domeniu de activitate economică.

Odată cu trecerea la condiţiile economiei de piaţă au început să apar ă divergenţe de opinii în

ceea ce priveşte criteriul eficienţei economice. Unii susţin ideea elabor ării unui singur indicator de

apreciere a eficienţei ca criteriu de bază, care să reflecte cît mai exact conceptul eficienţei,

deoarece ei consider ă că esenţa acesteia este aceeaşi atît la nivel micro-, cît şi macroeconomic. O

mare parte însă nu susţin această părere, întrucît, în opinia lor, nu poate exista un singur criteriu de

apreciere a eficienţei la toate nivelurile. Spre exemplu, la nivel microeconomic (eficienţa activităţiiîntreprinderii, eficienţa introducerii unor noi tehnologii, tehnicii noi, implementarea unor forme noi



26

de organizare a muncii şi producţiei etc.), criteriul eficienţei economice se modifică, îmbr ăcînd

forme conсrete în funcţie de obiectul acesteia [163, p.152]. În general, atît în cercetările

economiştilor autohtoni, cît şi în ale celor din str ăinătate, aprecierea eficienţei utilizării resurselor

de producţie se consider ă maximizarea efectelor obţinute cu resursele utilizate şi consumate, fie

obţinerea efectelor necesare cu minimum de resurse.

Fiind obţinerea profitului, obiectivul principal al desf ăşur ării activităţii în agricultur ă în

condiţiile economiei concurenţiale, în calitate de criteriu al eficienţei economice va fi maximizarea

profitului la o unitate de consumuri de resurse în condiţiile unui nivel înalt al calităţii şi asigur ării

competitivităţii producţiei. În cazul introducerii unor tehnologii noi moderne, criteriul eficienţei va

fi minimizarea consumurilor de resurse la o unitate de rezultat final.

Aşa dar, pentru toate categoriile de activităţi economice şi de resursele avansate sau

consumate, efectele economice se concretizează, în ultimă instanţă, în profitul obţinut de o

întreprindere. Cu ajutorul acestuia se creează posibilităţi reale pentru efectuarea reproducţiei

lărgite, compararea eficienţei economice a activităţii economice de producţie a întreprinderilor,

precum şi pentru ridicarea nivelului de viaţă şi cultural al oamenilor. Însă nu întotdeauna profitul

poate reflecta nivelul eficienţei producţiei.

În general profitul, masa lui, se caracterizează prin depăşirea consumurilor totale, adică a

costului total de veniturile din vânzări, profitul constituind mărimea absolută reală. Rentabi-

litatea, nivelul ei, se caracterizează prin relaţia profitului obţinut de la vînzare faţă de costurile

producţiei finite vîndute.

Practica a demonstrat că, în condiţiile când volumul masei profitului scade, nivelul

rentabilităţii poate creşte şi invers, dacă masa profitului sporeşte, uneori se observă scăderea

nivelului rentabilităţii. În primul caz, lucrul acesta poate fi cauzat de reducerea din anumite

motive a volumului producţiei şi vânzărilor, situaţie în care reducerea obţinută a consumurilor

specifice, nu poate atinge nivelul masei de profit care a fost obţinută în anii precedenţi.

În al doilea caz, masa profitului poate creşte pe contul sporirii volumului producţiei şi alvânzărilor produselor agricole (precum şi a serviciilor) şi major ării concomitente a costurilor de

producţie specifice. Deci, în condiţiile când preţurile de vînzare a producţiei nu se schimbă,

nivelul rentabilităţii scade, deşi masa profitului creşte.

Reieşind din simplul motiv că nivelul rentabilităţii depinde nu numai de mărimea profi-

tului, nici creşterea sau scăderea masei lui nu în toate cazurile caracterizează nivelul eficienţei

economice a producţiei agricole. Însă masa profitului constituie baza iniţială pentru măsurarea

eficienţei economice a unui sau altui produs, a activităţii umane utile în diferite sfere ale producţiei materiale.



27

Actualmente sunt predeterminate noi abordări ale studierii problemei privind eficienţa

economică, criteriile şi indicatorii care o determină într-o sfer ă atât de specifică a producţiei cum

este complexul agroindustrial. Producerea producţiei agricole în condiţiile economiei concuren-

ţiale schimbă în mod radical pîrghiile organizatorico-economice tradiţionale de sporire a

eficienţei producţiei, deoarece profitul obţinut şi nivelul profitabilităţii depinde nu numai de

volumul consumurilor şi cheltuielilor sociale necesare pentru producerea volumului dat de

marf ă. În multe cazuri el depinde şi de condiţiile în care a fost realizat, de cerere şi ofertă, adică

de condiţiile în care marfa se realizează pe piaţă.

În felul acesta, esenţa eficienţei economice este dezvăluită de prezenţa efectului

economic util, profitului obţinut din vînzarea produselor. Anume el determină dezvoltarea ascen-

dentă a unui sau altui fel de producţie, asigurând ritmurile reproducţiei lărgite. Nivelul

rentabilităţii determină când celelalte condiţii sunt egale, şi posibilitatea pentru reproducţialărgită în cadrul întreprinderii, raionului, regiunii, întregii ţări.

Referitor la rolul şi importanţa eficienţei tehnologice, sociale şi ecologice trebuie să

menţionăm că influenţa lor asupra nivelului eficienţei economice este considerabilă. Însă aceste

forme de eficienţă, de cele mai multe ori, sunt estimate cu indicatori cantitativi (grame,

kilograme, chintale, tone, litri). De aceea ei nu permit o caracterizare univocă a nivelului

eficienţei economice a producţiei, deoarece aici nu se reflectă nici profit, nici nivel al

rentabilităţii. Există doar indicatori cantitativi ai evaluării rezultatelor obţinute: recolta la hectar, productivitatea, producţia globală etc. Prin urmare, putem obţine o majorare considerabilă a

recoltei, a productivităţii animalelor şi păsărilor, iar producţia să nu fie rentabilă.

Autorii unei lucrari colective a Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul

Economiei Agrare din Rusia consider ă că esenţa eficienţei producţiei agricole constă în formarea

unui complex de condiţii care ar permite ramurii nu numai să satisfacă necesităţile societăţii, dar

şi să se dezvolte în mod armonios pe baza acţiunii unor legături şi relaţii economico-

organizatorice, juridice, social-morale şi ecologice stabile [175, p.226].

Această definiţie, mai amplă, reflectă, f ăr ă îndoială, esenţa eficienţei economice a

producţiei agricole. Însă în această definiţie categoria dată nu este dezvăluită pe deplin, deoarece

ea nu face referire la încă o componentă importantă a complexului de condiţii – profitul. E drept

că în această lucrare se menţionează f ăr ă echivoc că eficienţa economică reprezintă raportul

efectului obţinut (venit, producţie) la o unitate de resurse sau costuri de producţie (funciare, de

muncă, materiale). Dar şi de această dată se menţionează de venit şi producţie, dar nu de profit.

Totodată, raportul obţinut caracterizează eficienţa resurselor şi costurilor, care este o componentă

a sistemului eficienţei de reproducţie, ce exprimă condiţiile utilizării fie a resurselor de muncă,fie potenţialului funciar-natural, relaţiilor de producţie etc.



28

M. Platis în lucrarea „Economia sectorului public” [105, p.52] susţine că eficienţa

economică trebuie analizată prin prisma componentelor sale şi anume: eficienţa în producţie,

eficienţa distribuţiei şi satisfacţia consumatorului.

O producţie se consider ă eficientă dacă agentul economic o obţine pe seama combinării

factorilor de producţie cu costuri minime. În condiţiile în care resursele economice au un caracter

limitat, creşterea producţiei unui bun se poate face pe seama scăderii producţiei altui bun. Grafic,

eficienţa în producţie este reflectată de curba (frontiera) posibilităţilor de producţie (figura 1.2.).

Din reprezentarea grafică reiese că creşterea producţiei bunului x este posibilă pe seama

reducerii producerii bunului y, şi invers. O combinaţie de bunuri situată pe frontiera posibili-

tăţilor de producţie (punctul A) este considerată eficientă prin prisma alocării şi utilizării

resurselor. În schimb, o combinaţie de tipul B este posibilă, dar ineficientă, r ămînînd resurse dis-

ponibile pentru acest scop neutilizate. O combinaţie de bunuri de tipul C este imposibil de

realizat în aceleaşi condiţii tehnice, dar o dezvoltare intensivă şi tehnologii superioare, care ar

schimba frontiera posibilităţilor de producţie ar permite şi realizarea acestei combinaţii.

bunul y

·A · C curba posibilităţilor

·B de producţie

bunul x

Figura 1.2. Frontiera posibilităţilor de producţieSursă: M. Platis. Economia sectorului public. Bucureşti, 2003, pag.52

Eficienţa distribuţiei se manifestă atunci cînd un bun este distribuit consumatorilor care

îi atribuie cea mai înaltă valoare economică, adică utilitate. Distribuţia bunurilor devine eficientă

atunci cînd rata marginală de substituţie între două bunuri este aceeaşi pentru toţi consumatorii.

În acest fel se explică preferinţele diferite ale consumatorilor. La nivel individual, însă, eficienţa

distribuţiei se asigur ă prin deciziile privind alocarea venitului.

Satisfacţia consumatorului reprezintă o combinaţie a eficienţei în producţie şi de

distribuţie. În acest sens, resursele societăţii trebuie orientate spre valorificare în producţia de

bunuri cerute de consumatori, fiind dispuşi să le cumpere. Există în acţiunile oamenilor fie un

cîştig (efect pozitiv), fie o pierdere de satisfacţie (efect negativ), ca şi în activitatea productivă.

Din cele expuse reiese că eficienţa economică reprezintă o caracteristică a activităţii

economice, aflată pe frontiera posibilităţilor de producţie, cînd este imposibil să se mărească



29

volumul producţiei unui bun, f ăr ă a se micşora cantitatea produsă a altui bun.

Agricultura, ca domeniu important al producţiei materiale, are particularităţile sale spe-

cifice, care îşi lasă amprenta asupra noţiunii de eficienţă a producţiei agricole. Unii economişti-

agrarieni consider ă eficienţa economică în calitate de categorie concretă ce se refer ă la sectorul

agrar al economiei, înseamnă obţinerea cantităţii maxime, necesare societăţii, de producţie

agricolă la o unitate de teren cu cheltuieli minime de muncă vie şi materializată [180, p.154].

Alţi autori interpretează eficienţa economică a producţiei agricole ca o sporire a

volumului ei în scopul satisfacerii necesităţilor societăţii în produse alimentare şi, concomitent,

în scopul obţinerii unui venit net [201, p.83]. Am putea fi de acord cu aceasta, dacă nu ar fi unele

confuzii metodologice. În primul rând, lipseşte dimensiunea venitului obţinut, în al doilea rând,

nu sunt stabilite clar limitele, pe ce cale poate fi obţinut un anumit volum al producţiei agricole,

în al treilea rând, în definiţie lipseşte evidenţa pământului – principalul mijloc al producţiei

agricole, care reflectă specificul acestei ramuri.

De menţionat că oricare ar fi interpretările, întâlnite în literatura de specialitate,

referitoare la eficienţa economică a producţiei agricole esenţa acestei categorii e unică atât pentru

producţia socială materială în întregime, cât şi pentru unele sfere ale ei luate aparte – obţinerea

efectului util, care asigur ă reproducerea lărgită în ritmul stabilit. În acelaşi timp, mărimea

supraprodusului este predeterminată de o multitudine de factori, în special de randamentul

folosirii potenţialului de resurse în cadrul producerii valorilor de consum. Existenţa

particularităţilor specifice ale producţiei agricole, f ăr ă îndoială, trebuie să fie luată în considerare

la stabilirea criteriilor şi sistemului de indicatori care determină şi analizează nivelul eficienţei

economice a producţiei care s-a constituit într-o anumită perioadă de timp.

Analiza eficienţei economice r ăspunde la întrebarile: cum se folosesc resursele şi cât se

consuma din acestea. Se urmăreşte, astfel, atât gradul de valorificare cât şi cel de economisire a

acestora. Sensul eficienţei activităţii productive, a utilizării resurselor difer ă în raport cu

nivelurile organizatorice ale economiei, interesele care se urmăresc, locul unde se desf ăşoar ă activitatea economică etc.

În acest sens, eficienţa poate fi apreciată la nivel macro şi microeconomic.

Eficienţa la nivel macroeconomic se măsoar ă prin luarea în considerare a unor niveluri

agregate de indicatori ai performanţelor economice la nivelul unei economii naţionale –

producţie realizată (PIB), nivel al exporturilor etc. Unităţile analizate pot fi sectoare de activitate

din domeniului economiei naţionale (agricultur ă, industrie, sfera serviciilor etc.), de cele mai

multe ori observate în evoluţia lor (în dinamică).Scopul principal al dezvoltării macroeconomice constă în ridicarea nivelului de bunăstare a



30

societăţii pe baza creşterii produsului intern brut, care reprezintă valoarea de ansamblu a produsului

final, creat, distribuit şi folosit (consumat) în cadrul economiei naţionale în decursul unui an.

Eficienţa la nivelul unei ramuri se refer ă la analiza activităţii productivităţii la nivel de

ramur ă. Aici unităţile – de cele mai multe ori agenţii economici din domeniul respectiv – sunt

comparaţi între ei după modul în care îşi folosesc resursele pentru a-şi realiza rezultatele.

Nivelul microeconomic înglobează activitatea agenţilor economic, al căror scop

principal, în condiţiile economiei de piaţă, este obţinerea unui profit maximal la o unitate de

resurse consumate, iar pentru agenţii economici din agricultur ă – şi autoasigurarea cu mijloace

de consum. La nivelul micro eficienţa se refer ă, în special, la aprecierea modului de utilizare a

resurselor interne ale unui agent economic.

Aşa dar, pe ansamblul economiei, eficienţa se exprima prin sporul de venit national pe

unitatea de efort, iar la nivelul unei întreprinderi prin nivelul productivitatii muncii, al costurilor

unitare de productie, al rentabilitatii etc. Pentru aceste niveluri economice este caracteristică

necesitatea perfecţionării procesului de sporire a resurselor de producţie şi îmbunătăţirea utilizării

lor: la nivel macroeconomic – în ansamblu pe ţar ă şi separat pe ramurile economiei naţionale; la

nivel microeconomic – pe întreprinderi. Astfel, mărimea eficienţei economice se materializează la

nivel microeconomic, dar aceasta are importanţă şi pentru economia naţională în ansamblul ei.

Avînd în vedere că eficienţa poate fi apreciată la nivelul economiei naţionale al unei ţări,

ea poate fi apreciată şi în comparaţie cu eficienţa activităţii la nivelul economiei altor ţări.

Compararea nivelului eficienţei factorilor de producţie pe plan naţional nu ridică probleme

deosebite datorită faptului că este asigurată o anumită unitate teoretică şi metodologică de calcul.

Mult mai complicată este problema compar ării diferitor indicatori de eficienţă pe plan

internaţional. Dificultăţile sunt generate, în principiu, de anumite neconcordanţe privind

conţinutul ramurilor, structura produselor şi serviciilor comparate, calitatea elementelor care

compun efectele şi eforturile, metodologia de calcul, nivelul preţurilor etc. Datorită acestor

distorsiuni, se recurge la estimarea unor indicatori macroeconomici de eficienţă, îndeosebi acelor de sinteză, cum ar fi produsul intern brut, nivelul produtivităţii muncii ş.a.

În afar ă de aceste forme de manifestare a eficienţei se apreciază şi unii indicatori mai

concreţi. La ei se refer ă eficienţa ramurilor producţiei agricole (fitotehnie, zootehnie), eficienţa

producţiei unor culturi şi produse, eficienţa la nivel de subdiviziuni ale întreprinderilor agricole.

Nivelul eficientei economice depinde de volumul si calitatea, atât a resurselor, cât si a

rezultatelor, deci, altfel spus, prin intermediul acesteia se stabileste legatura dintre volumul si cali-

tatea eforturilor, ca factori generatori de efecte si rezultate. În prezent, eficienţa economică seexprimă fie sub forma randamentului combinării şi utilizării resurselor, fie sub forma consumului



31

specific de factori de producţie pentru obţinerea efectelor scontate (deci consumul de factori de

producţie ce revine pe o unitate de efect economic util). De asemenea, trebuie avut în vedere şi

faptul că resursele consumate se exprima în diferite unităţi de măsura (naturale, natural-conven-

ţionale, valorice). Trebuie tinut cont şi de faptul ca eficienta economica nu include orice efecte, ci

numai pe cele utile, pozitive în sens economic, care confera un plus de valoare activitatii depuse.

În funcţie de formele de manifestare ale eficienţei economice, care derivă din

multitudinea de efecte ale activităţilor şi resurselor, deosebim următoarele forme de eficienţă:

Figura 1.3. Formele eficienţei economice în funcţie de varietatea efectelor activităţilor şi resurselorconsumate.

Sursă: elaborat de autor

La rîndul său, în funcţie de resursele avansate, ocupate şi consumate, eficienţa economică

poate avea următoarele forme:

• Eficienţa utlizării for ţei de muncă (productivitatea muncii);

• Eficienţa utilizării mijloacelor fixe de producţie;

• Eficienţa utilizării activelor curente;

• Eficienţa alocării şi consumării diferitor resurse naturale etc.

În general, cînd abordăm eficienţa economică a resurselor avansate, alocate sau ocupate,

criteriul de eficienţă este de cel economisire a lor. Pentru resursle consumate însă se pune

problema valorificării cît mai înalte a acestora, adică obţinerea unor efecte economice cît mai

înalte pe unitatea de resurse consumate. Vom avea deci:

Formele eficienţei economice în funcţie devarietatea efectelor activităţii şi resurselor

a) după modul de exprimare

Eficienţaexprimată fizic

producţiei

resurselor avansateEficienţaexprimată valoric

resurselor ocupate

resurselor consumate

productivitateamuncii

economiilor

c) după natura eforturilor depu-se pentru obţinerea efectelor

b) după natura efectelor

profitului

utilizării resurselornaturale



32

• maximizarea efectelor obţinute la o unitate de resurse consumate, alocate:

eficien ţă = efect/resurse (eforturi) → max

• minimizarea consumului de resurse la o unitate de efect obţinută:

eficien ţă =resurse (eforturi)/ efect → minActivitatea de alocare a resurselor este considerată eficientă în măsura în care bunurile

economice care urmează să fie produse sunt cele de care societatea are nevoie. Orice alocare de

resurse pentru a produce bunuri care nu sunt solicitate pe piaţă nu poate fi considerată eficientă,

ci o risipă de resurse.

Natura şi caracterul eforturilor şi efectelor se reflectă asupra caracterului eficienţei. Din punct

de vedere al resurselor, analiza eficienţei unei activităţi umane trebuie să r ăspundă la întrebările:

• cum se folosesc resursele şi cât se consumă din ele?

• se are în vedere economisirea lor şi gradul de valorificare?

Din punctul de vedere al efectelor, studiul de eficienţă trebuie să găsească r ăspuns la

întrebările:

• care sunt efectele în diferite sfere?

• unde şi când se produc ele?

• cât de mari sunt aceste efecte?

După natura lor, efectele care sunt generate de activitatea umană pot fi :

a) economice,

b) sociale,

c) ecologice,

d) tehnice.

Eficienţa economică se refer ă, totodata, şi la nivelul sau gradul de îndeplinire de către un

agent economic a obiectivelor de natur ă economică stabilite pentru o perioada. În cazul în care

obiectivul a fost atins la 100%, se poate vorbi de o eficien ţă maximă, iar în restul cazurilor de

anumite grade par ţiale de eficacitate.

Cercetătorul Gh. Postelnicu [109] susţine că la baza eficienţei economice se află

economisirea timpului, motivînd aceasta prin faptul că dintotdeauna, oamenii s-au str ăduit să-şi

perfecţioneze uneltele de muncă, să creeze altele noi, cu caracteristici superioare în scopul creşterii

rodniciei eforturilor lor, al obţinerii unor cantităţi sporite de bunuri materiale şi servicii. În realitate,

toate aceste eforturi şi-au găsit expresia în tendinţa de economisire a timpului de muncă disponibil,

tendinţă care a devenit condiţia fundamentală a progresului general al evoluţiei societăţii umane.

În funcţie de modalitatea de apreciere, eficienţa mai poate fi: absolută şi comparativă.



33

Eficienţa absolut ă se defineşte ca un criteriu de apreciere a rezultatelor activităţii de producţie

la nivel macro şi microeconomic pentru o anumită perioadă de timp şi în dinamică prin compararea

nivelului eficienţei pe întreprindere, ramur ă, raion, regiune de dezvoltare şi la nivel de republică.

Multitudinea formelor de eficienţă a producţiei sociale şi de definiţii ale esenţei ei

constituie o mărturie elocventă nu numai a caracterului multilateral al categoriei studiate, dar şi a

faptului că procesul de cunoaştere a problemei, de dezvăluire a esenţei acesteia în condiţiile unor

noi relaţii de producţie, se constituie sub influenţa economiei de piaţă în toate ramurile

economiei naţionale ale ţării.

De rînd cu proprietăţile generale şi particulare, menţionate mai sus, conţinutul eficienţei

economice este influenţat direct şi indirect de particularităţile ramurale ale diferitor activităţi

productive (industriale, agricole, transport etc.). O asemenea influenţă este caracteristică şi

pentru eficienţa economică a activităţii agricole.

În opinia noastr ă, la aprecierea eficienţei producţiei agricole trebuie să se ţină cont de un

şir de aspecte:

• Nivelul inflaţiei (dacă cursul de schimb al valutei naţionale este instabil, se denaturează

indicatorii eficienţei economice);

• Diversitatea formelor de proprietate şi juridice de organizare a activităţii agricole;

• Condiţiile (interne şi externe) şi obiectivele activităţii;

• Volumul şi structura producţiei la diverse unităţi agricole;

• Aspectele sociale etc.

În acelaşi timp, conceptul de eficienţă economică, prin criteriile ei de apreciere şi

sistemul de indicatori ce o caracterizează trebuie să constituie o unitate de apreciere nu numai a

unui agent economic, ci a tuturor agenţilor economici în ansamblu, să servescă drept temei

pentru compararea eficienţei economice a producţiei agricole în diverse forme juridice de

organizare a activităţii, aparte pe regiunile de dezvoltare ale republicii, cu scopul de a scoate în

evidenţă aspectele pozitive şi negative ale acestora. De aceea esenţa şi sfera (nivelul) de aplicare

a categoriei „eficienţă economică” se lărgeşte şi se completează continuu.

În concluzie putem afirma o nouă noţiune aferentă categoriei categoriei eficienţei economice

a producţiei agricole constă în asigurarea unui complex de cerinţe şi condiţii necesare reproducţiei

lărgite, în condiţiile economiei concurenţiale, care să permită ramurii nu numai să satisfacă

necesităţile societăţii în produse alimentare, ci şi să se dezvolte în armonie şi să asigure o dezvoltare

durabilă a agriculturii. Maximizarea şi sporirea efectelor utile la o unitate de efort trebuie să fie

scopul întregii activităţi economice, dar cu condiţia păstr ării echilibrului ecologic. Organizarea



34

reproducţiei lărgite depinde de nivelul eficienţei economice, deoarece anume profitabilitatea creează

premisele şi condiţiile necesare proceselor de reproducţie lărgită.

Reieşind din cele menţionate, consider ăm că, în condiţiile unor resurse limitate şi a unor

necesităţi nelimitate, toate modalităţile prin care un agent economic producător de bunuri îşi

poate reduce costurile sau mări productivitatea factorilor de producţie utilizaţi, sau îşi poate

îmbunătăţi calitatea bunurilor prin căi concrete de sporire a eficienţei economice a acestora.

1.2. Abordarea sistemică şi metodologică privind aprecierea eficienţei economice aproducţiei agricole concurenţiale.

Abordarea sistemică a economiei prevede elaborarea unui sistem de indicatori, care

reflectă principalele tipuri de activităţi economice. Caracterul sistemic de abordare prevede

coordonarea, corelarea şi armonizarea multiplilor indicatori, utilizaţi pentru descrierea şi analiza

diferitor aspecte ale procesului economic.

Obiectivul abordării sistemice poate fi formulat astfel: înţelegerea şi controlul structurilor

complexe şi evolutive. Proliferarea structurilor complexe este tendinţa dominantă în economiile

moderne.

Ca demers intelectual, abordarea sistemică a proceselor economice presupune integrarea

numeroaselor măsuri de constrîngere extra- şi intraorganizaţionale manageriale. Descrierea şi

controlul complexităţii, ca esenţă a sistemismului, devin posibile datorită for ţei cognitive ale

următoarelor postulate fundamentale ale acestei abordări [98, p.308-309]:

1) postulatul pertinen ţ ei, după care valenţele oricărui fenomen, eveniment, relaţii sau obiect

se definesc prin raportarea lor la intenţiile, implicite sau explicite, ale analistului. Odată

modificate intenţiile, se modifică şi percepţiile;

2) postulatul globalit ăţ ii recomandă a considera întotdeauna obiectul sau realitatea ce trebuie

cunoscute ca păr ţi integrante şi active în cadrul unui ansamblu mai cuprinzător şi de a le

percepe iniţial într-o manier ă globală.În această ordine de idei, complexitatea trebuie înţeleasă ca fiind „sinteza cerinţelor

funcţionale care confer ă identitate interdependenţelor, conştientizate ca fundamentale, la un

moment dat” [45, p.250]. Implicaţiile acestui mod de a privi compelxitatea sunt următoarele:

a) complexitatea nu există decît la nivelul conştientizării interdependenţelor obiective dintre

procese, obiecte şi fenomene. Interdependenţele şi corelaţiile ofer ă imaginea unui ansamblu

dinamic;

b) numai cerinţele funcţionale, care concentrează interdependenţele într-un ansamblu cuidentitate, conturează complexitatea.





36

cerinţe care trebuie să stea la baza şi să corespundă sistemului indicatorilor eficienţei economice

[131, pag.61-62].

În prezent, în condiţiile intensificării mediului concurenţial şi adaptării unităţilor agricole

la acesta, apare necesitatea folosirii unui sistem de indicatori specifici fiecărei ramuri de

activitatea, care să ducă la promovarea ideilor inovatoare cu eficienţe pozitive asupra întregii

activităţi a unităţilor agricole.

Calitatea sistemului de indicatori şi capacitatea acestuia de a oferi informaţii utile în

luarea deciziilor la nivelul microeconomic reprezintă o condiţie esenţială în obţinerea unui

diagnostic complex şi eficient.

În scopul caracterizării activităţii desf ăşurate printr-un sistem de indicatori, în

conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale, înainte de folosirea sa, în prealabil,

trebuie să se realizeze un studiu de fezabilitate, prin care să se stabilească dacă sistemul de

indicatori se justifică prin prisma eforturilor şi a rezultatelor previzibile.

Diversitatea unităţilor agricole, a proceselor tehnologice care au loc în cadrul acestora,

precum şi existenţa unor legături între subsisteme şi sectoare de activitate ale unităţilor au

condus la necesitatea aprecierii activităţii oricărei unităţi printr-un ansamblu de indicatori care se

calculează de obicei pe perioade bine definite, în conformitate cu modul de organizare a

sistemului informaţional.

Fiecare subsistem este caracterizat de indicatori absoluţi, medii şi relativi, care după

gradul de detaliere a informaţiilor, pot fi:

• indicatori sintetici, care dispun de un grad înalt de concentrare a informaţiei;

• indicatori analitici, cu un grad ridicat de detaliere a informaţiei, care furnizează aspecte

de detaliu asupra indicatorilor sintetici.

Necesitatea utilizării unui sistem de indicatori este impusă şi de caracterul tot mai complex

al noţiunii de eficienţă economică, deoarece fiecare indicator reflectă doar un anumit criteriu de

eficienţă. Conţinutul şi formele pe care le îmbracă indicatorii necesită o clasificare a acestora care

poate fi exprimată prin funcţiile pe care le îndeplinesc, ca funcţia de comparare, analiză, sinteză,

estimare, verificare a ipotezelor şi testare a semnificaţiei, de pîrghie economico-financiar ă,

comandă, măsurare, reflectare şi cunoaştere, caracterizate de autor în [131, pag. 64-65].

În opinia noastr ă, prin noţiunea de „sistem de indicatori” se subîn ţ elege subordonarea

multiplilor indicatori, care se afl ă într-o leg ătur ă reciprocă şi coordonat ă şi care au o structur ă

de un nivel sau de mai multe niveluri, ce caracterizează aspectele principale ale proceselor

economice, îndreptate spre solu ţ ionarea unor obiective concrete.Coordonarea diferitor indicatori se obţine pe calea armonizării şi îmbinării lor avînd ca



37

bază noţiuni şi concepte unitare. Coordonarea indicatorilor permite ca aceştia să fie utilizaţi în

combinare şi să fie calculaţi în diferite subramuri ale agriculturii.

Sistemul de indicatori trebuie să devină un instrument, cu ajutorul căruia analiza

complexă a eficienţei economice a producţiei şi a activităţii economice să îndeplinească funcţia

sa cu scopuri multiple în managementul actual al producerii.

Analiza complex ă a eficien ţ ei economice a produc ţ iei este o totalitate de principii

determinate, metode şi procedee despre studierea detaliat ă a activit ăţ ii unit ăţ ilor agricole în

domeniul dat şi ob ţ inerii rezultatelor utile.

Scopul de bază al analizei complexe constă în analiza deplină şi detaliată, sistematizată

cu prezenţa unui scop unic, caracter coordonat şi simultan, care duce spre complexitate.

Scopul unic apare ca un început organizaţional de coordonare a rezultatelor economice

obţinute şi a factorilor de producţie prin analiza efectuată la nivel de unităţi agricole şi a unor

componente aparte.

Integritatea analizei eficienţei economice a producţiei şi scopul bine determinat

caracterizează analiza complexă ca sistem. Sistematizarea ei se exprimă intr-o consecutivitate

logică bine determinată de cercetare a indicatorilor eficienţei economice a producţiei şi a

activităţii economice a întreprinderilor agricole.

Legăturile de cauză-efect care formează rezultatele finale din vînzarea producţiei agricole

şi indicatorii economici servesc drept bază de a construi în consecutivitate o analiză complexă a

eficenţei economice producţiei şi a activităţii întreprinderilor.

Generalizînd cele expuse, s-au elaborat şi se propun principalele blocuri şi subsisteme de

indicatori ai activităţii unităţilor în agricultur ă şi ai eficienţei economice a producţiei (figura

1.4.), care constituie clasificarea factorilor şi a indicatorilor rezultativi ce se află într-o legătur ă

reciprocă şi stau la baza analizei complexe.

Clasificarea blocurilor şi subsistemului de indicatori propuşi ca bază pentru analiza

complexă se efectueză în trei etape:I. Selectarea preventivă a indicatorilor generalizatori în baza formularelor specializate şi altor

documente.

II. Studierea aprofundată a sistemului de indicatori economici.

III. În baza studierii aprofundate a blocurilor de sisteme şi subsisteme se găsesc indicatorii

generalizatori de apreciere complexă a activităţii unităţilor agricole şi a eficienţei economice.

Fundamentul analizei complexe îl constituie indicatorii tehnico-organizatorici ai nivelului

economic, social şi condiţiilor naturale de producere (blocul 1). Indicatorii economici studiază şicaracterizează dimensiunile unităţ ilor agricole, amplasarea, specializarea, concentrarea



38

Figura 1.4. Schema-bloc a principalelor grupe de indicatori necesari pentru analiza complexă aeficienţei economice a producţiei în unităţile agricole.

Sursa: elaborată de autor.

Eta a I. Selectarea realabilă a indicatorilor eneralizatori

Eta a II. Studierea a rofundată a sistemului de indicatori economici

BLOCUL 1Sistemul de indicatori

tehnico-organizatorici ainivelului economic,social şi condiţiilor

naturale de producere

BLOCUL 2

Indicatorii utilizării fondului funciar

BLOCUL 3Indicatorii utilizării mijloacelor fixe de

producţie şi activelor curente

BLOCUL 4Indicatorii utilizării consumurilor materiale

BLOCUL 5Indicatorii utilizării fondului de remune-

rare a muncii şi a resurselor umane

BLOCUL 6Indicatorii eficienţei economice a

producţiei agricole

BLOCUL 7Indicatorii rezultatelor financiare generate

de vînzarea producţie vegetale şi animaliere

Indicatoriiintensificării

Indicatorii amplasăriii s ecializării

Indicatorii concentr ăriicoo er ării i inte r ării

Indicatorii nivelului demana ement

Indicatorii investiţiilorca itale

Indicatorii mecanizăriii trans ortului

Indicatorii utilizăriiPT i inova iilor

Indicatorii eficienţeieconomice a ecolo iei

Etapa III. Indicatorii generalizatori de estimare complexă a eficienţei economice a producţiei şi activităţii unităţilor agricole

Indicatorii eficienţeieconomice a producţiei

agricole globale

Indicatorii eficienţeieconomice a produc-

ţiei vegetale

Indicatorii eficienţeieconomice a produc-ţiei animaliere

Indicatorii eficienţei eco-nomice a diferitor tipuri

de produse vegetale

Indicatorii eficienţei eco-nomice a diferitor tipuride produse animaliere

Indicatorii eficienţei eco-nomice a diferitor măsuriagrotehnice şi zootehnice



39

producţiei, intensificarea, utilizarea investiţiilor capitale, implementarea progresului tehnico-

ştiinţific şi a inovaţiilor, condiţiile de muncă, nivelul managementului ş.a.

De condiţiile date depinde nivelul de utilizare a potenţialului de resurse: fondului funciar

(blocul 2), mijloacelor fixe de producţie şi activelor curente (blocul 3), utilizării consumurilor

materiale (blocul 4) şi fondului de remunerare a muncii şi utilizării resurselor umane (blocul 5).

Sporirea eficienţei producţiei agricole este imposibilă f ăr ă evaluarea economică obiectivă

a diferitor fenomene, care au loc în agricultur ă. Pe baza numai a unui criteriu nu poate fi evaluată

eficienţa producţiei agricole. Numai un sistem de indicatori ar permite să se înf ă ptuiască o

analiză mai complexă şi elaborate concluzii obiective referitor la direcţiile de bază ale sporirii

eficienţei producţiei agricole.

O caracteristică amplă a rezultatelor de folosire a resurselor rezultă din studierea

eficienţei folosirii tuturor resurselor de producţie.Cercetarea factorilor de sporire a randamentului

în sectorul agrar impune determinarea strictă a indicatorilor economici care o exprimă. În anexa

1 am sistematizat indicatorii rezultativi în funcţie de indicatorii care reprezintă resursa.

Eficienţa combinării factorilor de producţie orientată spre obţinerea unui maximum de

efecte utile la o unitate de efort se exprimă prin randamentul sau productivitatea factorilor de

producţie. Indicatorii tradiţionali prezentaţi sunt randamentele (productivitatea) par ţială a

fiecărui factor care exprimă rezultatul obţinut prin utilizarea fiecărui factor de producţie

consumat (teren agricol, mijloace de producţie, muncă, consumuri materiale ş.a.).

În blocul 6 este inclus sistemul de indicatori ce caracterizează eficienţa economică a

producţiei agricole cu 6 subsisteme:

• indicatorii eficienţei economice a producţiei globale vegetale şi animaliere;

• indicatorii eficienţei economice a producţiei vegetale;

• indicatorii eficienţei economice a producţiei animaliere;

• indicatorii eficienţei economice a diferitor tipuri de produse vegetale;

• indicatorii eficienţei economice a diferitor tipuri de produse animaliere;

• indicatorii eficienţei economice a diferitor măsuri agrotehnice şi zootehnice.

În blocul 7 sunt incluşi indicatorii rezultatelor financiare din vînzarea producţiei vegetale

şi animaliere ş.a..

Clasificarea acestor indicatori şi algoritmul lor de calcul sunt expuşi detaliat în anexa 2.

Fiecare bloc şi subsisteme evidenţiate constituie sistemul de indicatori analitici care se

află în relaţii de interdependenţă, au un scop comun şi formează indicatorii generalizatori

(sintetici) necesari pentru analiza complexă a eficienţei economice a producţiei.



40

Cercetările ştiinţifice a eficienţei economice a producţiei în unităţile agricole trebuie să fie efec-

tuate în dependenţă de formele de proprietate precum şi în funcţie de formele juridice de organizare.

În plan teritorial eficienţa economică trebuie cercetată la nivel republican, regional,

raional, la nivel de unităţi agricole şi subdiviziuni. În afar ă de aceasta, estimarea şi analiza

eficienţei economice se efectuează atât la nivel de subramur ă a culturii plantelor cât şi a

sectorului animalier, precum şi a diferitor tipuri de produse (figura 1.5).

Numai analiza complexă a activităţii de producţie va asigura o analiză obiectivă.

Indicatorii cu diferite grade de agregare şi sintetizare (macro-, mezo- şi microeconomie),

provenind din surse publice sau, după caz, din surse private, constituie acea categorie de

informaţie care are drept scop de reprezentare a proceselor şi mărimilor economice.

Ţinem să menţionăm că rezultatele obţinute din producerea producţiei agricole se

raportează la fiecare tip de resurse (factor) în parte. Însă este evident că la obţinerea rezultatelor

participă o totalitate de resurse (terenul agricol, mijloacele fixe productive cu destinaţie agricolă),

consumurile materiale, munca etc.), precum şi condiţiile de piaţă (cererea, oferta, concurenţa etc.).

În opinia lui I.Lîsîi [85, p.116], în întreprinderile agricole eficienţa economică a oricărei

culturi agricole depinde absolut de nivelul atins al productivităţii acestuia şi costul de producţie a

unui chintal de produs, iar influenţa lor comună determină în mare măsur ă mărimea celorlalţi

indicatori rezultativi (venit global a unui hectar de semănături, recuperarea consumurilor şi

cheltuielilor de producţie, profitabilitatea absolută şi relativă a unui ha de semănături). În baza

acestor doi factori de influenţă autorul propune de calculat pentru fiecare unitate agricolă

mărimea indicatorului generalizator după formula mediei geometrice:

( ) ( )iii cc y y E ÷×÷= minmax (1.1)

unde: yi , ymax – productivitatea la 1 ha a culturii studiate pe i unitate şi nivelul maximal al mulţimii;

cmin , ci – costul unitar al produsului obţinut pe i unitate şi nivelul minimal al mulţimei.

În continuare autorul foloseşte indicatorul generalizator i E drept caracteristică de

grupare pentru evidenţierea grupelor tipice după nivelul eficienţei economice a culturii. Autorul

menţionează că folosirea indicatorului generalizator i E va conduce nu numai la o ajustare mai

superioar ă a datelor iniţiale, dar şi la posibilităţile de utilizare a criteriilor statistice privind

evaluarea diferenţelor de grupă megieşe recomandate pentru distribuţiile unidimensionale.

După părerea noastr ă, metoda în cauză prezintă un interes deosebit şi poate fi aplicată în

practica unităţilor agricole, dar nu ca caracteristica de grupare care caracterizează eficienţa economică a

unui tip de producţie, dar ca media agregată a doi factori ce influenţează eficienţa economică a produsului cercetat. Reieşind din cele expuse consider ăm că pentru evidenţierea grupelor tipice după



41

nivelul eficienţei economice a produsului în calitate de caracteristici pentru obţinerea mediei agregate

este necesar de utilizat principalii indicatori din sistemul cercetat al eficienţei economice.

Figura 1.5. Ierarhia şi structura cercet ării eficien ţ ei economice a produc ţ iei agricole în unit ăţ ile agricole.Sursa: elaborată de autor.

Unităţi agricole de toate categoriile

După forma de proprietate

Întreprinderi agricole cu proprietate publică Întreprinderi agricole cu proprietate privată

Unităţi agricole după formele juridice de organizare

Societăţi pe

acţiuni

Cooperative

agricole de

Societăţi cu

r ăspundere

Gospodării

ţăr ăneşti (de

În profil teritorial

Republican Regiuni de dezvoltare Raion Unităţi agricole Subdiviziuni

După ramurile de producere

Agricultura

Subramurile

Cultura plantelor / fitotehnie Sectorul animalier /zootehnic

Cerealiere-boabe,struguri, sfelca de zahăr

Lapte, sporul greutăţiivii a bovinelor, suinelor

După aplicarea diferitor acţiuni sau procese de

Implementarea soiurilor, raselor noiÎngr ăşăminte Implementarea tehnologiilor noi

După tipurile de produse



42

Schimbarea dinamicii de asigurare cu resurse: pământ, muncă, mijloace fixe şi active

curente în condiţiile economiei de piaţă sunt diferite în fiecare unitate agricolă, deci au diferite

direcţii de producţie şi diferite ramuri de dezvoltare. În perioada actuală, schimbarea mărimii

potenţialului de producţie în unităţile agricole din Republica Moldova depinde, în mare măsur ă,

de influenţa diferitor tendinţe de schimbare a resurselor de producţie: în primul rând, de

reducerea efectivului resurselor de muncă şi a terenurilor agricole, în al doilea rând, de

schimbările cantitative şi calitative a mijloacelor fixe de producţie, ale activelor curente ş.a.

În opinia lui A.P. Zincenco, prin noţiunea de potenţial de resurse se subînţelege

totalitatea volumelor tuturor resurselor (naturale, de muncă, materiale, intelectuale, informa-

ţionale ş.a.) pe întreprinderi aparte, pe grupe, teritorii, ramuri, [218, р. 341].

În această ordine de idei, există o gamă largă de opinii.

Astfel, după părerea lui Petru Panţiru, Moldovanu D., Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C.,

Dobrotă N.: „resursele de producţie sunt reprezentate de potenţialul natural, material, financiar şi

uman de care dispune o unitate agricolă care, în contextul creat de mediul social, sunt atrase şi

folosite în procesul de producere a produselor agricole” [102, p. 99; 95, p. 59; 55, p. 59; 72, p. 94].

Autorii A. I. Dobrînin., A.S. Tarasovici, A. Iancu, Letiţia Zahiu utilizează gruparea

resurselor în patru categorii de bază: pământ, muncă, capital şi management sau activitatea

antreprenorială. [219, pag. 112; 81, p.112; 144, pag. 125] .

Suntem de acord cu această părere şi ţinem să precizăm, că esenţa managementului

constă în utilizarea eficientă a resurselor limitate şi protejarea efectelor resurselor nelimitate prin

utilizarea unor metode şi tehnici de combinare şi substituire bazate pe aplicarea cercetării

ştiinţifice agricole şi a raţionamentelor economice.

Prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii se urmăreşte creşterea gradului de

utilizare a resurselor, în special a resurselor ieftine şi nepurtătoare de costuri (resurse naturale şi

biologice), a resurselor umane de a căror folosire raţională depinde nivelul şi ritmul de creştere a

productivităţii agricole. Gradul de mobilizare a potenţialului de resurse, ce caracterizează intensitatea utilizării lor, se exprimă cu ajutorul a doi indicatori: intensitatea consumării

(cheltuirii) potenţialului de resurse şi eficienţa (rezultatul) utilizării potenţialului de resurse.

Letiţia Zahiu consider ă că potenţialul de resurse al unei întreprinderi agricole, este, de

regulă, mai mare decât resursele utilizate (consumate), [144, pag. 124].

Resursele economice atrase în circuitul economic, aflate în mişcare ca fluxuri, constituie

factori de producţie. J.B. Say, reprezentant al Şcolii Clasice, sublinia în lucrarea sa „Tratat de

economie politică”, că la producerea bunurilor participă trei factori: munca, natura (pământul) şicapitalul. Primii doi factori – munca şi natura – sunt factori primari sau originari, întrucât ei



43

reprezintă punctul de plecare a activităţii economice. Celălalt factor, capitalul este factor derivat,

care rezultă din interacţiunea primelor, [74, p. 72].

Resursele de producţie sunt reprezentate de potenţialul natural, material, financiar şi

uman de care dispune o unitate agricolă care, în contextul creat de mediul social, sunt atrase şi

folosite în procesul de producere a produselor agricole. Resursele atrase în procesul de producţie

mai poartă denumirea şi de factori de producţie, care, prin mecanismul funcţionării lor, asigur ă

obţinerea produselor vegetale şi animale. În noţiunea de resursă se cuprind şi resursele neatrase

în procesul de producţie. O importanţă deosebită are atragerea în procesul de producţie a acelor

resurse care asigur ă sporirea producţiei agricole în condiţii de eficienţă economică ridicată, în

special prin multiplicarea efectului resurselor naturale nepurtătoare de costuri (energia solar ă,

clima etc.). Între diferite resurse există legături de dependenţă şi condiţionare reciprocă. Părerea

aceasta o susţin şi alţi autori.

În opinia autorilor Capanu I., Anghelachi C., Dobrotă N., Tobă A., Malai A., Toba D.:

„factorii de producţie reprezintă totalitatea resurselor materiale şi umane atrase şi utilizate în

activitatea economică, adică resursele economice „activizate”, potenţialul de resurse economice

atrase în circuitul economic”. [133, p.80] sau „factorii de producţie reprezintă un potenţial activ

format din resursele atrase în circuitul economic”, [46, p.135].

Baza estimării şi analiza factorilor de producţie „îl constituie resursele economice,

ansamblul mijloacelor disponibile şi susceptibile de a fi valorificate pentru producerea de

bunuri economice şi servicii”, [72, p.124].

În procesul folosirii resurselor economice (materiale, financiare şi de muncă) este necesar

de a lua în consideraţie astfel de caracteristici ale resurselor ca proprietatea de a se înlocui una cu

alta şi de a se completa una pe alta. Sunt însă resurse, legate reciproc între ele astfel, că o resursă

nu poate fi folosită f ăr ă alta (de exemplu, tehnica şi combustibilul).

Pentru resursele care se înlocuiesc una pe alta există câteva metode de folosire a lor. De

exemplu, o resursă poate fi înlocuită cu alta pentru a obţine acelaşi scop (resursele de muncă şitehnica), sau există diferite variante şi consecutivităţi ale folosirii lor (în aşa caz se găseşte

varianta optimală), [187, p. 26].

Între diferite resurse există o legătur ă de dependenţă, de condiţionare reciprocă.

Cunoaşterea acestor dependenţe prezintă o mare importanţă pentru activitatea economică,

deoarece sunt resurse care au o influenţă deosebită asupra creşterii şi dezvoltării economice şi

asupra utilizării altor resurse [102, p. 59].

Abordarea teoretică şi metodologică a problemelor evaluării potenţialului unităţiloragricole, care se discută în literatura economică agrar ă, permite a trage concluzia că potenţialul



44

de producţie al unităţilor agricole este o categorie economică prin care se exprimă caracteristica

sistematică a for ţelor de producţie ca o totalitate a diferitelor combinaţii a resurselor de

producţie: pământ, capital (în formă fixă şi circulantă) şi a resurselor de muncă.

În dependenţă de existenţa, componenţa calitativă şi echilibrată a resurselor de producţie

în procesul de integrare a lor se realizează posibilitatea de a crea anumite tipuri de produse în

diferite volume, astfel se poate determina mărimea potenţialului de producere a unei unităţi

agricole, raion, regiune şi republică în întregime.

Evaluarea potenţialului de resurse se face în scopul determinării posibilităţilor potenţiale

ale întreprinderii în domeniul producerii producţiei agricole. Informaţia primită este folosită la

elaborarea planurilor de afaceri şi la dezvoltarea de mai departe a întreprinderii.

Evaluarea în ansamblu a potenţialului de resurse se efectuează după trei grupe principale

ale lor:

pământul (terenurile agricole, calitatea lor);

umane (efectivul mediu anual ocupat în producţia agricolă);

tehnico-materiale şi financiare (valoarea mijloacelor fixe cu destinaţie agricolă,

consumurile materiale ş.a.).

O abordare ştiinţifică şi practică a problemei evaluării potenţialului integral de resurse este

expusă de un grup de autori (coordonator profesorul V. T. Vodiannikov) [183, p. 66-70], este de

părerea că evaluarea potenţialului integral de resurse poate fi efectuat prin trei metode bazate:

Prima - pe indicatorii dimensiunilor comparabile ale terenurilor agricole;

A doua - pe determinarea valorificării resurselor. Această metodă este mai complexă, ea

necesită efectuarea câtorva calcule suplimentare, deoarece nu toate resursele pot fi estimate valoric.

A treia - pe evaluarea resurselor după gradul lor de influenţă asupra producţiei marf ă.

În această ordine de idei, un alt grup de autori (coordonator P.V. Leşilovschi) este de

părerea că există două metode de bază pentru evaluarea potenţialului de resurse [221, p. 92-97].

Prima metoda ţine de elaborarea uneia din variantele mecanismului de nivelare acondiţiilor de producere ale producătorilor agricoli.

Nu mai puţin convingătoare pare a doua - metoda indicilor , care dă posibilitatea de a

păstra comparabilitatea tuturor tipurilor de resurse incluse în calcul în comparaţie cu nivelurile

medii republicane. Însă, în componenţa potenţialului de resurse autorii includ numai terenurile

agricole, resursele de muncă şi mijloacele de producţie.

Referitor la componenţa potenţialului de resurse, consider ăm că ar fi raţional să fie

incluse şi resursele materiale, care deţin o pondere esenţială în potenţialul de producţie şi au oimportanţă mare în cadrul indicatorilor rezultativi.



45

Nu putem fi de acord cu părerea savantului A.P.Zincenco, care consider ă că în condiţiile

instabilităţii economice şi insuficienţei dezvoltării pieţei, în lipsa unor preţuri economic

fundamentate şi a costului normativ al unor resurse luate aparte, cât şi din cauza unui grad înalt

de diferenţiere a producătorilor agricoli, potenţialului de resurse în baza valorii tuturor resurselor

întreprinderii nu poate fi calculat [218, p. 342]. Consider ăm că potenţialul de resurse despre care

vorbim este legat de productivitate sau eficienţa economică care poate fi eficientă sau ineficientă

şi evaluarea valorică a resurselor este posibilă.

Eficienţa factorilor de producţie orientate spre obţinerea unor maxime efecte utile la o

unitate de eforturi se exprimă prin randamentul resurselor de producţie, care se determină prin

raportul dintre rezultatele obţinute (producţia, venitul, profitul) şi eforturile (factorii sau resursele

utilizate) depuse pentru a le obţine.

În funcţie de modalităţile de măsurare şi apreciere a rezultatelor, există câteva

metodologii de abordare a randamentului ca:

• randament în natur ă al utilizării factorilor de producţie, exprimat în unităţi naturale sau

convenţionale;

• randament exprimat valoric, care permite măsurarea eficienţei utilizării resurselor în

expresie valorică (lei, mii lei etc.);

• randament par ţ ial , care exprimă eficienţa cu care este utilizată fiecare resursă de

producţie aparte (pământ, muncă etc.);

• randament integral (global ) al resurselor de producţie, care reprezintă rezultatul

combinării tuturor resurselor de producţie, măsurând performanţa şi eficienţa generală.

Randamentul resurselor (par ţial şi integral (global)), bazat pe progresul tehnic, poate fi:

crescător, constant sau descrescător.

1.3.Metode şi tehnici de măsurare a eficienţei economice

Elaborarea principiilor, tehnicilor şi metodelor folosite în cadrul etapelor de cercetare(observării, prelucr ării şi analizei datelor) formează fundamentul metodologic de studiere a

fenomenelor şi proceselor din agricultur ă.

Analiza şi sinteza reprezintă un proces unitar de cunoaştere a fenomenelor. Studierea

eficienţei economice este bazată pe studierea şi analiza influenţei factorilor divizaţi asupra

rezultatelor, iar influenţa comună a tuturor factorilor asupra rezultatelor este sinteza. Studierea

fenomenelor în dezvoltare şi dinamică, de exemplu volumul producţiei agricole globale se

modifică sub influenţa nivelului de intensitate, utilizare a PTŞ ş.a., pentru studierea modificăriiacestui volum este necesar de a-l studia în mişcare comparînd nivelurile în dinamică.



46

Cercetarea cuprinde totalitatea unui număr mare de acţiuni strict corelate, temeinic

organizate, riguros programate de culegere a datelor, sistematizare şi prelucrare, stocare şi

regăsire, analiză şi interpretare etc., a informaţiilor necesare pentru cunoaşterea şi dirijarea

proceselor economice şi sociale. Cercetarea reprezintă procesul de cunoaştere a fenomenelor cu

ajutorul unor metode, procedee, tehnici ş.a. În cercetările eficienţei economice a producţiei în

unităţile agricole pot fi utilizate următoarele metode şi tehnici tradiţionale şi neparametrice.

Observarea statistică, care constă în culegerea datelor, după criterii bine stabilite, pentru

toate unităţile mulţimii studiate, a valorilor, variantelor, caracteristicilor prevăzute în programul

cercetării. Aceste date trebuie să îndeplinească două condiţii principale:

• condiţia de volum, care presupune culegerea datelor pe toate sau pe majoritatea unităţilor

studiate. Pentru a reda tr ăsăturile esenţiale ale mulţimii generale studiate, formarea

eşantionului folosind modalitatea selecţiei aleatoare (întîmplătoare) şi nerepetate;

• înregistrarea datelor reale, veridice.

Monografia este o metodă de observare statistică ce se utilizează pentru caracterizarea

multilaterală a unei unităţi agricole complexe. În teză pe fiecare unitate agricolă a fost

determinată eficienţa economică în mediul concurenţial.

Metoda grupării se utilizează pentru repartizarea unităţilor agricole în grupe omogene

după caracteristicile factoriale şi rezultative, cu interval egal şi neegal, precum şi alcătuirea

grupărilor după caracteristice multicriteriale cu scopul de a aprecia legăturile reciproce dintre

caracteristicile de grupare şi indicatorii eficienţei economice şi pentru găsirea rezervelor de

sporire a eficienţei.

Prezentarea datelor în tabele statistice se efectuează pentru redarea mai expresivă a

datelor în cifre şi reprezentarea grafică cu scopul elucidării dinamicii, componenţei şi

structurii, interdependenţelor dintre indicatori ş.a.

Seriile cronologice se folosesc pentru analiza modificării fenomenelor în timp, pentru

analiza indicatorilor calculaţi cu baza fixă şi mobilă.

Analiza tendinţei de dezvoltare a indicatorilor eficienţei economice face posibilă

folosirea extrapolării, utilizînd funcţia liniar ă, funcţia de gradul doi, funcţia exponenţială etc.

În analiza determinării influenţei factorilor asupra indicatorilor rezultativi ai eficienţei

economice o mare importanţă are utilizarea metodei indicilor economici: individuali, de grupă,

medii şi generali.

Pentru evidenţierea dependenţei dintre indicatorii rezultativi ai eficienţei economice şi

doi sau mai mulţi factori şi pentru pronosticarea indicatorului rezultativ ţinînd cont deîmbunătăţirea factorilor se foloseşte corelaţia multiplă.



47

Una dintre cele mai r ăspîndite metode de cunoaştere este metoda de comparare. Ea permite

a stabili nişte asemănări sau deosebiri între obiectele şi fenomenele realităţii înconjur ătoare. Deci,

prin comparare se evidenţiază ceea ce este comun, ceea ce este caracteristic pentru două sau mai

multe obiecte sau fenomene, iar punerea în evidenţă a tr ăsăturilor comune, a ceea ce se repetă în

fenomene, este, după cum se ştie, o treaptă în procesul cunoaşterii legităţilor şi fenomenelor.

Schimbarea condiţiilor de activitate în unităţile agricole cu diverse forme juridice de

proprietate şi de organizare necesită o abordare nouă şi complexă a cercetărilor analitice.

Rezultatele ei trebuie să determine nu numai schimbările intervenite în dinamică, legăturile

dintre fenomene, dar şi să servească drept bază pentru luarea unor decizii adecvate în domeniul

planificării de perspectivă şi al pronosticării dezvoltării producţiei. Practica existentă de analiză

comparativă a eficienţei producţiei din punctul de vedere al formelor de producere este

reprezentată de indicatori foarte diferiţi, care de multe ori caracterizează diverse aspecte ale

procesului de producţie, nu reflectă în măsur ă deplină condiţiile funcţionării obiectivelor,

legătura dintre rezultatele producţiei şi mijloacele de obţinere a lor.

Rezultatele compar ării vor fi eficiente dacă acestea vor satisface două cerinţe:

1. Între obiectele comparate trebuie să existe o anumită asemănare (tipicitatea, condiţiile de

activitate şi alte condiţii de comparabilitate).

2. Pentru cunoaşterea obiectelor trebuie să se compare cele mai importante caracteristici

(indicatori) ale acestora.

S-a elaborat şi se propune spre aplicare în domeniul cercetărilor ştiinţifice metodica

estimării comparative complexe a eficienţei economice a producţiei în unităţile agricole, care

include în primul rînd: scopul studiului, determinarea sarcinilor, cuprinderea unităţilor cercetate

şi a caracteristicilor, subiectele şi presupusele rezultate ale studiului, conţinutul cărora sunt

abordate în figura 1.6.

În continuare s-a elaborat şi se propune spre aplicare cinci etape independente de

estimare comparativă a eficienţei economice a producţiei agricole cu obiectivele şi modalităţilerealizării acestora prezentate în tabelul 1.1.

Elabor ările şi propunerile în cauză permit ca în condiţiile economiei concurenţiale să fie

folosită metoda estimării comparative complexe a eficienţei economice a producţiei, adică

consecutiv să fie realizate toate etapele şi obiectivele estimării comparative cu utilizarea

metodelor şi procedeelor respective adecvate scopului propus.



48

Figura 1.6. Scopul, obiectivele şi rezultatul estimării comparative a eficienţei economice

în unităţile agricole cu diverse forme de proprietate şi juridice de organizare. Sursa: elaborat ă de autor.

Scopul estimării comparative:evidenţierea direcţiei prioritare şi de perspectivă a activităţii unităţilor agricole cu diverseforme de proprietate şi juridice de organizare.

Obiectivele comparaţiei presupun estimarea:1. nivelului de intensificare;2. nivelului producţiei agricole în dinamică;3. eficienţei producţiei;4. rezervelor de sporire a eficienţei economice;5. pronosticarea indicatorilor rezultativi.

Subiectele comparării:Unităţi agricole cu diverse forme de proprietate:

• întreprinderi agricole cu proprietate publică ; • întreprinderi agricole cu proprietate privată,

inclusiv:o gospodării colective şi firme agricoleo întreprinderi după formele juridice de organizare, inclusiv:

societăţi pe acţiuni (SA); societăţi cu r ăspundere limitată (SRL); cooperative agricole de producţie(CAP); gospodării ăr ăneşti (de fermier).

Rezultatele estimării comparative pun în evidenţă: dependenţa (sau lipsa ei) rezultatelor activităţii de bază a subiecţilor supuşi

cercetării în funcţie de activitatea unităţilor agricole cu diverse forme de proprietate şi juridice de organizare;

tendinţele principale de dezvoltare caracteristice unităţilor agricole cu diverseforme juridice de organizare;

prioritatea şi rezervele de producţie în unităţile agricole cu diferite forme juridicede organizare.

Cuprinderea unităţilor studiate şi a caracteristicilor:Compararea datelor se efectuează conform unei sau mai multe caracteristici: la nivelul subdiviziunilor;

la nivelul unităţilor agricole; la nivelul unui grup de unităţi agricole; la nivelul întregii mulţimi de unităţi studiate.

Metodologia şi baza comparării:Compararea se poate efectua ca diferenţă sau ca raport în:

dinamică; spaţiu pe diferite unităţi agricole, raioane, regiuni de dezvoltare, ţări etc.); plan, normative, date medii şi progresive etc.



49

Tabelul 1.1. Etapele estimării comparative a eficienţei producţiei agricole

Etapele estimăriicomparative

ObiectiveleModalităţile realizării

obiectivelorPrealabilă Evidenţierea:

• condiţiilor de activitate interne şiexterne;

• principalelor tendinţe şi legităţiale dezvoltării producţiei agricoleîn dinamică ş.a.

Metode aplicative de anali-ză economico-statistice:metode selective decercetare;metode şi procedeeanalitice de analiză ş.a.

Evaluarea eficienţei producţiei agricole laîntreprinderi cu diverseforme de proprietate şide activitate conformrezultatelor finale ale

producţiei.

Evidenţierea şi compararea:• nivelului eficienţei producţiei în

categoriile de unităţi supusestudiului;

• condiţiilor care influenţează nivelul eficienţei etc..

Metoda analitică, metodaeconomico-statistică.Metoda compar ării cu apli-carea sistemului de indica-tori care caracterizează eficienţa producţiei.

Evaluarea condiţiilor şifactorilor care determină nivelul eficienţei îndiferite categorii deîntreprinderi.

Evidenţierea şi compararea condiţiilor şifactorilor:

• de muncă ale lucr ătorilor înunităţile agricole cu diverse formede activitate;

• de întreţinere şi folosire aterenurilor agricole şi animalelor,a mijloacelor fixe;

• consumuri materiale ş.a.

Examinări selective,metode statistice de analiză.Aplicarea sistemului deindicatori carecaracterizează nivelul deasigurare a întreprinderii curesurse de producţie

Calcularea rezervelor desporire a eficienţeieconomice

Pe contul:

• aprofundării specializării;• major ării producţiei;• reducerii costurilor producţiei;• nivelului de intensitate• sporirii productivităţii muncii;• îmbunătăţirii calităţii producţiei;• major ării salariului lucr ătorilor.

Metode statistice şi procedee analitice deanaliză:

• Indicii economici;• Grupările statistice;• Devieri absolute şi

relative;• Substituirea în lanţ;• Legăturile directe şi

indirecte.Pronosticarea

indicatorilor rezultativi

• randamentului terenului agricol;

• productivităţii culturilor şianimalelor;

• productivităţii muncii;• costurilor unitare;• profitului la 1 q şi la 1 ha;• nivelului rentabilităţii ş.a.

• nivelarea analitică;

• extrapolarea;• corelaţia şi regresia;• modelarea

matematică ş.a.

Sursa: elaborat ă de autor.

În ultimii ani s-a impus, ca un instrument general destinat de a fi folosit în etapele

preliminare ale luării deciziei, ale planificării afacerilor, precum şi la totalizarea rezultatelor



50

activităţii întreprinderilor, analiza SWOT1 care, este practic o examinare a punctelor forte şi a

punctelor slabe interne, precum şi a şanselor şi ameninţărilor provenite din mediul extern.

Utilizarea acesteia reprezintă o activitate importantă în argumentarea deciziilor de plan,

contribuind la identificarea disfuncţionalităţilor în activitatea întreprinderii, precum şi la găsirea

rapidă a direcţiilor în care trebuie să acţioneze pentru soluţionarea acestora. În opinia autorului, o

asemenea analiză este accesibilă şi poate fi folosită de toate tipurile de întreprinderi după diverse

forme de proprietate şi juridice de organizare, fiindcă analiza SWOT se încheie cu propunerea

unei strategii de dezvoltare pe termen lung sau mediu.

Consider ăm că în condiţiile economiei concurenţiale una din metodele care poate fi aplicată

în studiul complex al estimării integrale a eficienţei economice a producţiei agricole este metdoa

abordată de economiştii de talie internaţională – A.Şeremet, M.Bacanov, G.Savişcaia – metoda

aprecierii ratingului, care ofer ă posibilitatea de a lua în considerare concomitent toţi indicatorii mai

importanţi, dar care a fost elaborată pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii.

Metoda aprecierii ratingului2 [215, pag. 260-262; 153, pag. 286-291; 150, pag. 235] are la bază

teoriile şi metodele analizei financiare a întreprinderii în condiţiile relaţiilor concurenţiale. Aprecierea

ratingului ia în considerare toţi indicatorii cei mai importanţi ai activităţii financiare şi de producţie ai

întreprinderii, adică a activităţii economico-financiare în întregime. La baza calculării indicatorului total al

aprecierii ratingului stă compararea fiecărui indicator al activităţii financiare a întreprinderii cu etalonul

convenţional al ei, care posedă cele mai bune rezultate pentru toţi indicatorii de comparare. Etalonul de

comparare se consider ă cel mai reuşit concurent, care are cei mai buni indicatori.

Pentru fiecare întreprindere se apreciază şi se analizează ratingul după următoarea relaţie

de calcul:

222

21 )1(...)1()1( ij j j j x x x R −++−+−= (1.2.)

Unde R j – ratingul întreprinderii j;

X1j, x2j, ... xij – indicatorii de standard ai întreprinderii analizate j

Consider ăm că această metodă este originală prin aplicabilitatea ei fiind adaptată în

continuare în teză cu modificările respective pentru aprecierea rangului final al estimării eficienţei

economice a producţiei agricole în condiţiile economiei concurenţiale (capitolul III: 3.1.; 3.2.)

O interpretare originală a măsur ării eficienţei la nivel microeconomic cu divizarea de

eficienţă la scar ă, cu concepte de frontier ă de producţie, frontier ă eficientă, frontier ă deterministă

ş.a. este abordată în lucr ările economice ştiinţifice ale autorilor str ăini [226, 228, 234, 235] .

1 Denumirea SWOT provine de la literele iniţiale ale cuvintelor englezeşti: strengths=atuuri, puncte tari;

weaknesses=slă biciuni, puncte slabe; opportunities=oportunităţi, prilejuri favorabile; threats=ameninţări.2 rating, rang – loc ocupat într-o ierarhie, număr care indică locul pe care îl ocupă [66,67, 90]; proces de evualuare asituaţiei [68]; indici ai succesului, clasament [69].



51

În sens larg, conceptul de eficienţă caracterizează modul de utilizare a resurselor în

procesul de producţie. Prin urmare, eficienţa ar trebui să exprime, cantitativ, performanţele

privind modalitatea de transformare a inputurilor în outputuri3. Evident, eficienţa este un concept

relativ, deoarece performanţa unei unităţi de producţie trebuie să fie comparată cu un standard,

iar stabilirea acestuia implică un proces de decizie în care se pot lua în considerare obiective

diverse ale activităţii de producţie.

Autorii str ăini propun noţiuni fundamentale legate de „performanţa productivă” a unui

producător şi tehnici moderne utilizate pentru măsurarea acesteia sub diverse forme (eficienţă

productivă, cea alocativă, productivitatea etc.). Activitatea producătorului este analizată în raport

cu activitatea unui grup omogen de alţi producători, din care aceştia fac parte.

Tehnicile econometrice (parametrice) se bazează pe estimaţiile obţinute prin metodele

celor mai mici pătrate cunoscute din rezolvarea metodelor de regresie, iar tehnicile de

programare matematică utilizate pentru măsurarea eficienţei sunt determinate de modelul de

anvelopare (neparametrice).

Pentru „anveloparea” datelor de input şi de output ele pot fi luate separat sau împreună.

Farrel în lucr ările sale a prezentat propuneri de măsurare a eficienţei [228]. Iniţial a

introdus trei tipuri de eficienţă: tehnică, alocativă şi de cost. Se vor prezenta pe rând.

Eficienţa tehnică este măsurată comparând coeficienţii de input observaţi ai unităţii

studiate cu cei corespunzători de pe frontiera eficientă, aceştia din urmă fiind obţinuţi printr-o

transformare radială a inputurilor observate. Spre exemplificare, s-a analizat cazul unei unităţi ce

are coeficienţii de input reprezentaţi prin punctul D în figura 1.7. Eficienţa tehnică ( DTE ) a

acestei unităţi de decizie este măsurată prin raportul OA/OD şi arată cu cât trebuie reduse

propor ţional inputurile pentru a produce outputul observat. Aici poziţia A indică proiecţia radială

a punctului D pe frontiera eficientă.

Dacă se cunosc preţurile inputurilor, se pot măsura atât eficienţa alocativă cât şi eficienţa

de cost.

Eficienţa alocativă este măsurată comparând costul mediu al inputurilor utilizate în

situaţia de eficienţă tehnică cu costul optim corespunzător (radial).

Eficienţa economică (cost) se măsoar ă comparând costul mediu observat cu costul optim

corespunzător (radial).

În figura 1.7. dreapta Δ exprimă costurile minime corespunzătoare producerii unei unităţi

de output pentru diverse combinaţii de coeficienţi de input. Ea intersectează (este tangentă) la

3 inputuri – transformarea fizică a unor factori de producţie în bunuri (produse), numite outputuri [76]



52

frontiera eficientă în punctul C. Punctul D este ineficient tehnic, aşa cum am văzut iar punctul A

este proiecţia sa pe frontiera eficientă. Eficienţa alocativă a punctului D este exprimată prin

raportul = D AE OE/OA, în timp ce eficienţa economică (cost) este dată de raportul

=

D

EE OE/OD. Se observă faptul că eficienţa economică este produsul dintre eficienţa tehnică şieficienţa alocativă. Din acest motiv ea se mai numeşte şi eficienţă totală.

Figura 1.7. Măsur ările Farrell ale eficienţei. [76, p.36]

Măsurile de eficienţă la scară. Aceasta măsoar ă cât de aproape este producătorul de

scara optimă.

Pentru exprimarea cantitativă a eficienţei unei unităţi de producţie mai întâi se determină, pentru un proces de producţie dat, planurile de producţie „ţinte” tehnologic. În acest scop, a fost

introdus conceptul de frontieră eficientă.

În figura 1.8. este prezentată frontiera eficientă Eff obţinută prin anveloparea frontierelor

eficiente Eff1 şi Eff2 a două unităţi de producţie [229].

Figura 1.8. Frontiera eficientă obţinută prin anvelopare [76]

Dacă tehnologia este specificată prin funcţia de producţie se va defini conceptul defuncţie frontieră de producţie şi, în raport cu aceasta, conceptele de eficienţă productivă şi de



53

productivitate. Se va trata aspecte ale eficienţei şi productivităţii atât în cazul unui singur

output, cât şi în cazul unui output multiplu.

Funcţia frontieră de producţie F este o funcţie reală, definită pe spaţiul inputurilor prin

expresia: F( ) ( )

k k

k x f x max= pentru ( k k x y −, ) Z ∈ ce indică, pentru fiecare combinaţie de

inputuri tehnologic realizabilă, cantitatea maximă de output ce se poate obţine pentru ansamblul

firmelor. Punctele de pe frontiera de producţie reprezintă, prin urmare, cel mai bun rezultat ce se

poate obţine în practica de producţie.

Figura 1.9. Frontiera de producţie obţinută ca o anvelopare a funcţiilor de producţie a trei firme[76, p. 32]

Pentru fiecare combinare de resurse se obţine un rezultat maximal, dar datele rezultatelor

pot coincide de fapt cu acest maximum sau pot fi de nivel mai scăzut. Întreprinderea care obţineun rezultat maximal în raport cu o unitate de resurse, este luată drept etalon cu care se compar ă

toate întreprinderile studiate după nivelul utilizării resurselor. Întreprinderile eficiente formează

„frontiera producerii eficiente”. Deci, estimarea eficienţei se determină prin calcularea distanţei

dintre întreprinderile studiate şi frontiera eficienţei.

Schimbarea frontierei eficienţei se efectuează de obicei prin două metode.

Prima – cu ajutorul funcţiei posibilităţilor de producţie prin metoda statisticii matematice

pentru întreprinderile cu o eficienţă mai înaltă.

A doua – determinarea rezultatelor maximale în baza compar ării indicatorilor par ţiali ai

eficienţei utilizării resurselor, determinând datele anvelopate.

Aceste date anvelopate fac frontiera posibilităţilor de producţie, adică posibilitatea

maximală a rezultatelor prin diferite combinări de resurse. Aşa metodă poartă denumirea de

analiză-anvelopă (eng. data envelopment analysis, DEA).

Metoda îi apar ţine lui Farrelly, [228, p. 253-281]. Conform Farrelly, eficienţa se

determină ca raportul productivităţii întreprinderilor agricole la productivitatea maximală.



54

Eficienţa maximală care este des numită „practică înaintată” (eng. best practice), care

întotdeauna stă la frontiera posibilităţilor de producere, şi de aceea modificarea eficienţei

înseamnă schimbarea distanţei faţă de nivelul frontierei.

Tehnicile neparametrice, de anvelopare, au fost dezvoltate mai departe de către Charnes,

Cooper şi Rhodes (1978), [226, p. 429-444]. Este vorba tot despre metodologia numită DEA

(Data Envelopment Analysis), ce foloseşte modele ale programării matematice pentru a construi

anvelopa mulţimii posibilităţilor de producţie. Particularitatea acestei metode constă în aceea că

toate observările sunt presupuse a fi de aceeaşi parte a frontierei de producţie, iar termenul

„eroare” captează doar ineficienţa.

Suntem de acord cu cercetătorul rus A.P. Zincenco, care este de părerea că la selectarea

caracteristicilor este necesar de respectat cerinţele omogenităţii calitative în ce priveşte neexistenţa

contradicţiilor între ele. Condiţia poate fi considerată îndeplinită dacă caracteristicile în mulţime se

schimbă de regulă într-o direcţie şi puterea de legătur ă ale lor este înaltă [218, p. 339].

Studierea literaturii economice ruse demonstrează că metoda aceasta nu se foloseşte în

practică şi ea este necunoscută. Însă, necesitatea potenţială şi efectul de la utilizarea metodei

poate fi mare, [169, p. 30.].

Prioritatea metodei de anvelopare DEA ca o alternativă faţă de alte metode de estimare a

eficienţei constă în următoarele:

• frontiera multiplilor outputuri se poate de găsit uşor;

• nu e necesar a căuta tipul şi forma funcţiei, fiindcă frontiera posibilităţilor de producere

se determină ca o anvelopare a datelor.

Consider ăm că în baza studierii metodelor şi tehncilor de măsurare a eficienţei economice

bazate pe cunoştinţele generale de mediu intern şi extern putem concluziona următoarele:

În cercetarea eficienţei economice a producţiei agricole, de rând cu metodele

tradiţionale, pot fi folosite şi metodele neparametrice.

După părerea noastr ă, merită interes mare metoda analizei de anvelopare (eng. Data

envelopment analysis, DEA), este o metodă originală, utilizarea căreia permite:

• Efectuarea diagnosticării funcţionării întreprinderilor şi legăturile reciproce cu alte întreprin-

deri tipice;

• depistarea nivelului cantitativ şi limita eficienţei sau ineficienţei întreprinderilor;

• indicarea scopului eficient în comparaţie cu grupa de etalon (lidere);

• depistarea căilor de atingere a scopurilor eficiente;

• estimarea calitativă a managerilor în întreprindere;



55

• aprecierea direcţiilor de perspectivă ale întreprinderilor.

Productivitatea se determină de obicei prin raportul produsului rezultativ (eng. output)

către factorii input (eng. input) consumaţi pentru producerea acestuia. Tipurile de productivitate

sunt diferite şi unităţile de măsur ă se deosebesc între ele (sunt unităţi naturale şi valorice).

În clasificarea productivităţii se deosebeşte productivitatea globală (integrală) a factorilor

de producţie (eng. Total Factor Productivity, TFP) şi productivitatea par ţială (eng. partial factor

productivity, PFP), figura 1.10.

Figura 1.10. Clasificarea productivităţiiSursa: Deliman şi Pedel, 1994 (Delimann, K., Pedell, K. L. (Hrsg): Controlina von Produktivitat.Wirtscaftlichkeit und Ergebnis, Schäffer- Poeschel Veslag, Stuttgart.)

Pentru determinarea eficienţei utilizării potenţialului de resurse în sectorul agrar în practica

mondială se aplică productivitatea totală a factorilor (TFP). Ideea principală în măsurarea

productivităţii este aceea că se poate calcula un indicator global al productivităţii, numit în cele

ce urmează factor total al productivităţii (TFP).

Indicii numerici pentru măsurarea consumului individual şi agregat au fost propuşi de

către Malmquist (1953), [231, p. 209-242]. Aceşti indici pot fi însă folosiţi, la fel de bine, şi în

contextul măsur ării productivităţii.

În varianta backward , indicele de productivitate Malmquist are următoarea relaţie:

= BO I t

O M ( ) ( )( )t t t

t t t t t t

y x D

y x y x y x

,

,D,,,

0

111t011

+++++ = (1.3)

ce compar ă perechea 11 , ++ t t y x cu perechea ( t t y x , ) proiectând outputul 1+t y pe frontiera

mulţimii ( ),1+t t x P adică pe Isoq ( ),1+t t x P şi outputul t y pe frontiera mulţimii ( )t t x P , adică pe

Isoq ( )t t x P .

Productivitatea

Productivitatea globală afactorilor

Productivitatea par ţială

∑∑

factorilor

or rezultatel

un produs rezultativun factor input





57

b) nu se calculează într-un context de minimizare de costuri sau maximizare de profit, ceea

ce permite a se analiza diver şi producători cu diverse obiective cunoscute sau

necunoscute, de atins sau de neatins;

c) sunt uşor de calculat, aşa cum au ar ătat Färe, Grosskopf, Lindgren şi Roos (1989);

d) pot fi legaţi de indicii „populari” ai lui Törnqvist şi Fisher, [76, p. 46].

Concluzionând, putem afirma că indicele Malmquist al productivităţii depinde atât de

modificările eficienţei tehnice ce apar între cele două perioade t şi t+1, cât şi de media

geometrică a modificării tehnologiei. O valoare mai mare decât 1 a indicelui indică o creştere a

productivităţii, o valoare egală cu 1 indică o staţionaritate în productivitate, iar o valoare

subunitar ă indică o descreştere a productivităţii (între cele două perioade de timp).

Opinia şi metodologiile proprii în ceea ce priveşte metodele de estimare a potenţialului de

resurse precum şi analiza comparativă a eficienţei economice a potenţialului de resurse cu

aplicarea metodei TFP este elucidată în teză în capitolul V.

1.4.Concurenţa în agricultură şi factorii sporirii competitivităţii produselor în unităţileagricole

În condiţiile actuale cînd lupta concurenţială între producătorii de mărfuri din diverse

ramuri de activitate ia amploare, agenţii economici, care dispun de anumite avantaje economice

se plasează la un anumit nivel al competitivităţii. Una din premisele acestui proces a servitînteţirea concurenţei la nivelul economiei globale pentru dreptul fiecărei ţări de a ocupa un loc de

frunte în sistemul relaţiilor economice mondiale, ceea ce la rîndul său, constituie un factor

important de stimulare a creşterii eficienţei economiei interne a fiecărui stat.

Întreaga viaţă economică gravitează în jurul pieţei. Nici un agent economic nu poate

activa în afara pieţei, piaţa este mecanismul care mediază între producţie şi consum, între

producător şi consumator. Alocarea resurselor, fundamentarea tehnologiilor şi modalităţilor de

combinare a acestora, cît şi atestarea calităţii deciziilor, a concordanţei ofertei cu necesităţilesociale se fac de către piaţă prin mecanismul preţurilor.

Prin intermediul pieţei producătorii primesc informaţiile necesare pentru a decide: ce să

producă, cît să producă, pentru cine să producă şi cum să producă. Consumatorii de asemenea

sunt informaţi despre ce, cît şi cum să consume.

Forma activă a liberei iniţiative este manifestarea concurenţei, tr ăsătur ă esenţială a

relaţiilor economice, al căror mecanism este concurenţa. Prin intermediul mecanismului

concurenţial sunt favorizaţi cei abili şi eliminaţi cei slabi, care nu au mobilitatea necesar ă de

adaptare la noile condiţii în modificare continuă.



58

Concurenţa îi determină pe agenţii economici să se orienteze către consumatori, mai

precis, către necesităţile acestora, încercînd să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse

sau servicii diferenţiate faţă de cele ale celorlalţi concurenţi. Acest lucru presupune adoptarea

unui anumit comportament concurenţial, comportament care se manifestă în relaţiile de

concurenţă existente într-un domeniu de activitate sau într-o piaţă. Din această competiţie iese

învingător acela care satisface mai bine interesele consumatorilor. Prin influenţa directă asupra

psihologiei agentului economic mediul concurenţial stimulează creativitatea şi preocuparea

continuă de creştere a efectelor activităţii, de maximizarea profitului şi de satisfacerea la un nivel

cît mai înalt a nevoilor consumatorilor. În acest scop producătorii aplică diverse instrumente de

luptă concurenţială, care pot fi de natur ă economică şi extraeconomică.

Printre instrumentele de natur ă economică ale productorilor agricoli vom menţiona:

• reducerea costurilor produselor agricole;

• diminuarea preţurilor de vînzare;

• ridicarea calităţii produselor agroalimentare ş.a.

Pîrghii de natur ă extraeconomică a luptei concurenţiale pot fi: specularea unor situaţii

critice; sponsorizarea unor acţiuni sociale de interes local şi naţional etc.

Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă concurenţa pentru o economie de piaţă, trebuie

cunoscut însuşi conceptul de concurenţă. În ştiinţa economică nu există o definiţie a concurenţei

ca o categorie a pieţei acceptată unanim de către majoritatea savanţilor.

Actualmente, putem evidenţia 3 direcţii de abordare conceptuală a concurenţei:

1. Abordarea din punctul de vedere al comportamentului. În viziunea adepţilor acestei

teorii, concurenţa este o competiţie a agenţilor economici cu scopul de a cumpăra sau

vinde în cele mai avantajoase condiţii, este o luptă a întreprinzătorilor pentru cele mai

avantajoase sfere de alocare a capitalului, cucerirea de noi segmente de distribuire, pentru

sursele mai avantajoase ale resurselor de producţie, pentru pieţe de desfacere cît mai

atractive. Exprimă, totodată, comportamentul specific, interesat al tuturor agenţilor

economici, comportament ce se realizează diferit, în funcţie de cadrul concurenţial şi de

particularităţile diverselor pieţe. O asemenea definire a conceptului concurenţei găsim la

A.Smit, A.Marchall, M.Porter ş.a.

În literatura de specialitate sunt expuse mai multe puncte de vedere referitor la conceptul

de concurenţă. O contribuţie fundamentală la definirea conceptului de concurenţă a avut-o Adam

Smith, în lucrarea sa “ Avu ţ ia na ţ iunilor ”, în care a formulat principiul “mîinii invizibile” a

concurenţei, potrivit căruia concurenţa are rolul de adaptare a cererii şi ofertei şi de reglare într-un mod natural a activităţii economice. Datorită acestui rol, concurenţa maximizează avuţia



59

naţiunilor, conducînd la o alocare optimă a for ţei de muncă şi a capitalului în toate domeniile de

activitate. A. Smit defineşte concurenţa ca “… o categorie, cînd vînzătorii şi cumpăr ătorii

individuali concurează pe piaţă pentru condiţii mai avantajoase de vînzare şi cumpărare

corespunzător” [74, p.78-81].

În această ordine de idei, economistul american Michael E. Porter consider ă că

“Concurenţa e factorul determinant, esenţial în succesul sau eşecul firmelor. Concurenţa

determină oportunitatea acelor activităţi ale unei firme care pot contribui la performanţa acesteia,

cum ar fi inovaţiile, o cultur ă unitar ă sau implementare judicioasă” [232].

2. O definire mai amplă a acestui concept este abordarea structural ă. În acest context,

concurenţa este examinată nu ca o categorie condiţionată de premise subiective, ci

pornind de la analiza structurală a pieţei. Printre adepţii acestei teorii sunt şi savanţii J.M.

Keynes, J.Schumpeter, Fr. Hayek ş.a. Aceştia au evidenţiat 4 modele clasice ale

concurenţei: concurenţa perfectă sau liber ă, concurenţa monopolistică, concurenţă de

oligopol şi monopolul pur.

În condiţiile economiei concurenţiale asupra activităţii întreprinderii influenţează şi structura

de ramur ă, în care această activează. Structura în funcţie de forma concurenţei se caracterizează prin

numărul concurenţilor, omogenitatea ofertei de produse şi servicii, precum şi gradul de accesibilitate

pe piaţă pentru noii producători. Modul de acţiune a întreprinderilor în domeniul formării preţurilor

se deosebeşte de alte ramuri, la fel ca şi particularităţile specifice ale acestei ramuri.

3. Abordarea func ţ ional ă a concuren ţ ei. Promotorii acestei teorii (L.Erclard, L.Mizes,

B.Plotkin ş.a.) susţin că conceptul concurenţei trebuie definit prin prisma rolului pe care

aceasta îl are în dezvoltarea economică. Ei consider ă că o concurenţă eficientă este

posibilă în condiţiile unei economii dinamice cu un flux continuu de inovaţii. Adică

concurenţa reprezintă o competiţie între nou şi vechi (mărfuri noi, tehnologii noi, noi

surse de satisfacere a necesităţilor etc).

Concurenţa reprezintă factorul motor care motivează, atît afacerile, cît si existenţaoamenilor. Astfel, întreprinderile agricole trebuie să se raporteze permanent la ceilalţi competitori

de pe piaţă, competiţia fiind cea care va determina poziţia competitorilor în cadrul pieţei.

Făcînd o generalizare a celor expuse mai sus, consider ăm că în definirea conceptului de

“concurenţă” la etapa actuală de dezvoltare a relaţiilor economice trebuie luate în considerare

toate cele trei abordări.

Conform dicţionarului explicativ al limbii române, concurenţa reprezintă: “o rivalitate

comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc.



60

pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, clientelă şi pentru obţinerea unor cîştiguri cît

mai mari” [66, p.182].

Friederich Hayek susţinea că concurenţa este metodă de descoperire a factorilor concreţi,

care sunt semnificativi pentru realizarea unor obiective stabilite. “… Concurenţa este importantă

ca proces de cercetare, în decursul căruia cercetătorii caută să stabilească posibilităţi nefolosite,

aceesibile în caz de succes şi celorlalţi oameni…” [192, p.35-44]. O altă problemă abordată de F.

Hayek se refer ă la modul de acumulare şi folosire a cunoştinţelor în luarea decizilor economice,

menţionînd că nu numai cunoaşterea preţurilor joacă un rol important în luarea unei decizii

economice, ci şi alţi factori care reflectă situaţia reală a pieţei.

Organizaţia de Cooperare Economică şi de Dezvoltare – organism internaţional ce

militează pentru crearea unui climat economic şi de afaceri optim pentru statele membre, a definit

concurenţa astfel: “Concurenţa exprimă situaţia de pe o piaţă în care firme sau vînzători se luptă în

mod independent pentru a cîştiga clientela cumpăr ătorilor, în scopul de a atinge un obiectiv

economic, de exemplu, profituri, vânzări şi/sau împăr ţirea pieţei. În acest context, concurenţa este

adesea echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la preţuri, calitate, servicii sau

combinaţii ale acestor sau altor factori pe care clienţii îi preţuiesc” [60, p.58].

Sintetizînd ideile prezentate, concluzionăm că concurenţa reprezintă un fenomen deosebit

de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea constituie factorul

motor care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor, rezultă deci că concurenţa este un

factor de dinamism pentru progres şi eficienţă, care contribuie la sporirea bunăstării societăţii. Este

sau nu benefică pentru societate concurenţa se poate afla numai în măsura în care, pe ansamblul

economiei, se înregistrează o creştere semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivel

microeconomic se observă câştigarea unei poziţii competitive mai bune faţă de perioada anterioar ă.

Odată ce a atins o poziţie de lider pe o anumită piaţă de referinţă, agentul economic

trebuie să fie conştient că lupta concurenţială nu s-a terminat. El va trebui să continue să se

adapteze la mediul concurenţial, să fie flexibil la noile modificări din mediul la care seraportează, să caute noi strategii competitive, deci să fie permanent “în alertă”, să caute noi

soluţii, să inoveze chiar, astfel încât să-şi poată păstra poziţia câştigată. Piaţa va fi dominată de

acei producători care vor şti să-şi folosească cel mai eficient resursele de care dispune, de cei

care vor fi capabili să adopte strategii competitive avantajoase.

În baza studiului esenţei şi particularităţilor concurenţei în agricultur ă se poate accentua

că, concurenţa ca instrument al progresului tehnico-ştiinţific este unul din cele mai importante

elemente ale economiei concurenţiale, iar în asemenea condiţii concurenţa trebuie să genereze



61

competitivitate, care se manifestă prin însuşirea întreprinderilor agricole de a concura cu alţi

agenţi economici în cadrul unei anumite pieţe pentru obţinerea unui profit maximal.

Situaţia creată pe piaţa internă şi cea mondială a produselor agroalimentare generează un

interes teoretic şi practic faţă de esenţa, factorii şi selectarea procedeelor de apreciere a nivelului

competitivităţii. Cu toate că semnificaţia acestei categorii economice, analiza literaturii

şitiinţifice arată că nu există o abordare conceptuală a competitivităţii unanim acceptată. În sens

general, competitivitatea semnifică capacitatea de a concura, iar avantajele concurenţiale

formează avantajele care ofer ă posibilitatea de a concura.

În condiţiile actuale competitivitatea reprezintă un indicator complex, integral, care se

formează sub influenţa mai multor factori. Fiind cercetate diverse aspecte ale competitivităţii,

diferiţi savanţi tratează în mod diferit conceptul acesteia, în funcţie de aspectele cercetate.

Tr ăsătura specifică a acestei categorii economice constă în aceea, că ea poate fi atribuită atît

obiectului concurenţei (spre ex., competitivitatea produsului), cît şi subiecţilor concurenţei

(competitivtatea întreprinderii, regiunii, ţării). În acelaşi timp menţionăm că elementul cheie în

acest sistem de categorii este, totuşi, competitivitatea întreprinderii, adică fundamentul, în baza

căreia se formează competitivitatea produsului. Anume la întreprindere, în cadrul procesului de

producţie, se formează tr ăsăturile calitative ale produselor, care constituie calităţile de consum, şi

numai la întreprindere se elaborează şi se realizează strategia şi tactica de promovare şi desfacere

a producţiei, creînd condiţii pentru vînzarea eficientă a acesteia. În afar ă de aceasta, din punctul

de vedere al proceselor macroeconomice competitivitatea ramurii sau a economiei naţionale

poate fi realizată numai prin intermediul activităţii economice a agenţilor economici.

Ca rezultat, agentul economic dispunînd de anumite avantaje concurenţiale şi

comparative, capătă un anumit nivel de competitivitate. Una din premisele acestui proces o

reprezintă înteţirea luptei de concurenţă economică pe plan global pentru dreptul fiecărei ţări de

a ocupa un loc destoinic în sistemul relaţiilor economice mondiale, care, la rîndul său, reprezintă

un factor important, ce stimulează sporirea eficienţei economiei interne a fiecărei ţări, inclusiv şia Republicii Moldova.

Competitivitatea unei ţări se refer ă la capacitatea ei de a produce bunuri care să facă faţă

concurenţei externe, la potenţialul de a-şi menţine sau/şi de a-şi mări cotele deţinute pe pieţele

externe.

Competitivitatea la nivel de ramur ă poate fi definită drept capacitatea unui grup de

întreprinderi omogene de a concura cu un alt grup de întreprinderi din altă ramur ă sau în cadrul

aceleiaşi ramuri din alte ţări.



62

Competitivitatea la nivel de întreprindere agricol ă se refer ă la capacitatea de a obţine o

productivitate înaltă, structuri concurenţiale de piaţă, reducerea costurilor, sporirea flexibilităţii

producţiei la situaţia pieţei, stimularea activităţilor de cercetare-dezvoltare, îmbunătăţirea

activităţii de marketing, comercializarea produselor la nivel de preţuri compatibile cu cele ale

partenerilor comerciali. În aceste condiţii întreprinderile agricole vor fi nevoite să găsească

factorii de competitivitate care îi vor situa într-o poziţie avantajoasă pe o anumită piaţă.

Competitivitatea unui produs este determinată de totalitatea caracteristicilor de consum şi

valorice, care determină succesul acestuia atît pe piaţa internă, cît şi pe cea externă [151, p. 25-38].

Un produs este considerat a fi competitiv dacă:

• conduce la o creştere a cotei sale de piaţă;

• asigur ă o creştere a preţului relativ la export pe parcursul unei perioade de timp mai

îndelungate.

După cum am menţionat, unul din primii cercetători ai concurenţei în teoria economică a fost

A.Smit (1723 – 1790) – economis scoţian, lucr ările căruia au stat la baza teoriei economice clasice.

În lucr ările savantului concurenţa este examinată ca o competiţie între preţ şi calitate, adică în

formele sale cele mai simple. Competitivitatea, în concepţia lui A.Smit înseamnă capacitatea de a

produce un produs la costuri cît mai mici şi, respectiv de a-l vinde la un preţ cît mai înalt.

În ultimii ani teoria şi practica economică a progresat esenţial în cercetarea problemelor

privind avantajele comparative şi aplicarea concluziilor în practică. Printre cercetările

fundamentale cele mai recente vom menţiona aportul profesorului Şcolii de businsess din

Harvard – M.Porter, întemeietorul teoriei contemporane a concurenţei şi competitivităţii. El a

pus bazele conceptuale ale esenţei contemporane a concurenţei şi competitivităţii.

Un aport semnificativ la dezvoltarea conceptului competitivităţii M.Porter l-a adus prin

cercetările sale în domeniul analizei lanţului valoric. Conceptul lanţului valoric are ca obiectiv

cuprinderea avantajelor comparative, adică descrie poziţia relativă a întreprinderii faţă de concurenţii

săi şi arată avantajele şi dezavantajele concurenţiale cît se poate de obiectiv. Acest lucru este deosebit

de important, deoarece avantajele concurenţiale determină perspectiva eficienţei întreprinderii.

Lanţul valoric al lui Porter depăşeşte analiza întreprinderii şi serveşte şi ca instrument de

dezvoltare a strategiei. Cu ajutorul lanţului valoric activităţile întreprinderii pot fi analizate mai

aprofundat şi sistematic.

Lanţul valoric se compune din activităţi valorice (care aduc venituri) şi din marja de

profit. Activităţile valorice sunt acele procese care creează utilităţi pentru consumatori, iar marja

de profit este diferenţa dintre venituri şi costuri.



63

În opinia lui M.Porter lanţul valoric al fiecărei întreprinderi este corelat cu lanţurile

valorice ale furnizorilor şi cu cele ale consumatorilor. Toate împreună formează sistemul creator

de valoare al unei ramuri. O importanţă deosebită are cunoaşterea exactă a lanţului valoric al

consumatorului, deoarece avantajele concurenţiale se vor forma atunci cînd producţia va

reprezenta o valoare în lanţul valoric al clientului.

Avantajul concurenţial al unei întreprinderi se compune din activele şi caracteristicile

acesteia (existenţa resurselor funciare, tehnicii, utilajelor, marca comercială, elasticitatea,

capacitatea de a se adapta la modificările pieţei, nivelul de calificare a personalului etc.).

întreprinderile concurează între ele prin politica de preţuri, prin calitatea produselor, precum şi

prin selectarea unei nişe proprii de piaţă.

În cadrul analizei avantajelor concurenţiale ale întreprinderii trebuie efectuată o legătur ă

între analiza factorilor interni şi externi ai pieţei întreprinderii. În acest sens, în ultimul timp se

aplică noţiunea de „benchmarking ”, prin care se înţelege „comparaţia sistematică şi continuă a

capacităţii propriei întreprinderi cu capacitatea celui mai puternic concurent din ramur ă sau „best

in class” [89, p.141-147] (întreprindere care se află pe primul loc într-un anumit domeniu).

Benchmarking-ul poate fi apreciat drept o metodă de supraveghere a concurenţei pe baza

indicatorilor de performanţă. Cel mai important rol al acestei metode constă în cercetarea

proceselor, conceptelor, metodelor, strategiilor şi ideilor întreprinderilor de succes şi să

transpună cele mai favorabile caracteristici rezultate din această analiză în propria întreprindere.

Benchmarking-ul este un concept ce arată abaterile pozitive şi negative ale propriei întreprinderi

faţă de concurenţă cu scopul de a îmbunătăţi permanent rezultatele activităţii, precum şi un

mijloc de atenţionare în privinţa erodării poziţiilor concurenţiale.

Din analiza prezentată putem face următoarele concluzii:

- competitivitatea unei întreprinderi este examinată, de regulă, ca o categorie relativă,

adică fiecare întreprindere se ia în comparaţie cu întreprinderile concurente în funcţie

de anumite caracteristici;- competitivitatea întreprinderii este o categorie care se modifică mereu, condiţionată

de modificarea factorilor mediului intern şi extern al întreprinderii;

- accentul principal se pune pe compararea indicatorilor între concurenţi, concomitent

cu adaptarea la timp la modificările condiţiilor mediului extern.

Pornind de la cele constatate, putem considera că competitivitatea unei întreprinderi este

capacitatea real ă şi poten ţ ial ă a acesteia de a realiza anumite obiective în evolu ţ ia sa, care-i

vor asigura succese în lupta de concuren ţă fa ţă de concuren ţ ii săi pe pie ţ e concrete şi pe contulutilizării mai eficiente a poten ţ ialului de resurse.



64

În opinia lui M.Porter, la nivel microeconomic, competitivitatea producţiei depinde de

mediul concurenţial şi de relaţiile dintre agenţii economici, de costurile de producţie, de

condiţiile cererii, de strategiile adoptate,. Aceşti factori contribuie la creşterea competitivităţii

produselor în funcţie de mediul economic şi social naţional, de mediul de afaceri intern şi

internaţional, de politicile guvernamentale,. Aşadar, avantajul competitiv într-un anumit domeniu

se sprijină pe următorii piloni: strategiile (planurile) întreprinderilor, mediul de afaceri naţional şi

internaţional adecvat, structurile pieţei şi concurenţa, mediul naţional favorabil, politici

economice guvernamentale, direcţionate şi aplicate.

Toţi factorii, care determină avantajele concurenţiale ale întreprinderii, M.Porter i-a

clasificat în cîteva grupe (figura 1.11).

Figura 1.11. Factorii competitivităţii întreprinderii (după M.Porter), [189, pag. 158]

Pentru aprecierea condiţiilor şi factorilor competitivităţii economice a agenţilor

economici din agricultur ă este raţional de luat în considerare teoria avantajului competitiv şi

teoria avantajului comparativ, precum şi factorii de influenţă ai mediului extern.

Factorii competitivităţii economice a întreprinderilor agricole pot fi divizaţi în 2 grupe

mari: interni şi externi (figura 1.12.).

• Prima grupă de factori care determină avantajele comparative ale întreprinderii

determină fertilitatea care este principala însuşire a pămîntului şi se caracterizează prin

capacitatea acestuia de a acumula, păstra şi asigura plantelor substanţele nutritive, apa şi

aerul necesare creşterii şi dezvoltării lor.[144, p.210]

Factorii competitivităţii întreprinderii

Resurseleumane

Resursefizice

Resurseintelectuale

Resursefinanciare

Infrastruc-tura

Efectivul,calificarea şi

costul for ţeide muncă

Resurselefunciare, de

apă,condiţiile

climaterice,amplasareageografică

Informaţiiştiinţifice,

tehnice,despre piaţă

Valoareacapitalului

ce poate fiutilizat în

desf ăşurareaactivităţii

Tipul,numărul şi

calitatea in-frastructuriidisponibileşi costurile

aferenteutilizăriiacesteia



65

Figura 1.12. Clasificarea factorilor competitivităţii economice a întreprinderilor din sectorul agrar[120, pag.94]

Acestea sunt reprezentate în primul rînd de resursele funciare. În afar ă de resursele

funciare, avantajele comparative ale competitivităţii pot fi determinate şi de starea bazei tehnico-

materiale, de existenţa mijloacelor băneşti, investiţii, asigurarea cu resurse umane etc.

În subgrupa a doua de factori, care influenţează nivelul competitivităţii întreprinderii agricole

şi determină avantajele concurenţiale ale acesteia, depinde de factorii productivităţii, care asigur ă

avantajul unităţii agricole realizat prin intermediul planificării strategice, instruirii personalului,

stimulării inovaţiilor, studiului pieţei, reducerea costurilor, aplicarea tehnologiilor noi, etc.

Pe lîngă dotarea cu factori materiali de producţie, cunoştinţe necesare şi resurse umane,

care în ansamblul lor condiţionează premisele tehnice ale eficienţei, competitivitatea este determi-

nată şi de factori care definesc mediul macro- şi microeconomic al desf ăşur ării activităţii agricole.

Pentru a realiza obiectivele ce vizează eficienţa şi profitabilitatea este necesar ca toţi

aceşti factori ai competitivităţii unei întreprinderi agricole să fie cunoscuţi de către managerii

acestora. Deşi fiecare factor în parte ocupă un loc important în cadrul viziunii strategice a

întreprinderii, în ultimii ani, s-au observat o serie de modificări în modul de abordare a acestora.

Factorii competitivităţii economice aîntreprinderilor agricole

Factori interni Factori externi

Factori caredetermină avantajelecomparative alecompetitivităţii:- nivelul fertilităţii

economice (rentadiferenţiată II);

- starea bazeitehnico-materiale;

- asigurarea curesurse de muncă

Factori caredetermină avantajeleconcurenţiale alecompetitivităţii:- factori orga-

nizatorico-manageriali;

- factorieconomici;

- factori demarketing,inclusiv com-

petitivitatea produselor;

- competitivitatea personalului.

- condiţiile natural-climaterice;- nivelul fertilităţii naturale a

solului (renta diferenţiată I);- amplasarea geografică;- particularităţile ramurale;- nivelul dezvoltării progresului

tehnico-ştiinţific în domeniileagriculturii;

- reglementarea de către stat;- mediul concurenţial;- competitivitatea ramurii,

regiunii, ţării;- factorii subiectivi;- preferinţele consumatorilor;- tradiţiile cumpăr ătorilor etc.



66

Practica a demonstrat că se utilizează tot mai frecvent noi acţiuni strategice în vederea obţinerii

unor avantaje competitive. Dacă iniţial concurenţa prin preţ a constituit o variantă strategică des

utilizată de către agenţii economici din sectorul agrar, în prezent se dezvoltă noi acţiuni ce au în

vedere îmbunătăţirea calităţii, desf ăşurarea unor activităţi promoţionale eficiente, accelerarea

adaptării la nevoile consumatorilor etc.

Reorientarea spre alţi factori de competitivitate demonstrează caracterul dinamic al

competiţiei, precum şi faptul că fenomenul concurenţial cunoaşte noi valenţe datorită unui mediu

de afaceri aflat în continuă mişcare şi modificare.

Deci, în urma analizei şi sistematizării factorilor competitivăţii, putem concluziona că:

1. Majoritatea savanţilor consider ă principală divizarea factorilor competitivăţii întreprin-

derii în două grupe: interni şi externi.

2. În funcţie de particularităţile ramurale, componenţa şi gradul de influenţă al factorilor

asupra competitivităţii se poate modifica.

3. În dependenţă de dirijarea competitivităţii, cercetătorii divizează factorii competitivităţii

întreprinderii în factori care pot fi gestionaţi (interni) şi care nu pot fi gestionaţi (externi).

La rîndul lor factorii ce influenţează competitivitatea din exterior influenţează asupra

factorilor interni.

4. În teoria şi practica competitivităţii toţi cercetătorii consider ă resursele umane drept unul din

factorii principali, care influenţează asupra valorificării mai eficiente a întregului potenţial de

producţie al întreprinderii, inclusiv şi asupra sporirii competitivităţii întreprinderii.

Nivelul competitivităţii unei întreprinderi este influenţat de avantajele concurenţiale ale

produselor (serviciilor, lucr ărilor) pe care le produce. Avantajele concurenţiale ale produselor

sunt particularităţile care-i permit acestui produs să concureze cu succes pe piaţă cu produse de

acelaşi gen. Avantajele tradiţionale sunt preţul şi calitatea.

ConcluziiÎn baza sintezei surselor ştiinţifice referitor la esenţa eficienţei ca categorie economică

pot fi trase următoarele concluzii:

• Conceptul de eficienţă economică este destul de larg utilizat în literatura economică;

• Eficienţa producţiei este legată de obţinerea efectului util, care confer ă un plus de valoare

activităţii depuse şi se manifestă atunci cînd rezultatul absolut depăşeşte costurile producţiei

finite vîndute în condiţiile mediului concurenţial;

• Esenţa eficienţei producţiei agricole constă în formarea unui complex de cerinţe şi condiţiinecesare asigur ării reproducţiei lărgite în condiţiile asigur ării unei agriculturi durabile.



67

• Sistemul de indicatori trebuie să devină un instrument, cu ajutorul căruia analiza

complexă a activităţii economice să contribuie la îndeplinirea unor anumite funcţii cu

scopuri multiple în managementul actual al producţiei.

• Analiza complexă a eficienţei economice a producţiei este o totalitate de principii

determinate, metode şi procedee despre studierea detaliată a activităţii unităţilor agricole

şi obţinerii rezultatelor utile.Integritatea analizei eficienţei economice a producţiei şi

scopul bine determinat caracterizează analiza complexă ca sistem.

• În condiţiile actuale competitivitatea reprezintă un indicator complex, integral, care se

formează sub influenţa mai multor factori. În acelaşi timp menţionăm că elementul cheie

în acest sistem de categorii este, totuşi, competitivitatea întreprinderii, veriga principală

în baza căreia se formează competitivitatea produsului.



68

2. VALORIFICAREA OPTIMĂ A POTENŢIALULUI EXISTENT DERESURSE ÎN SCOPUL RIDICĂRII EFICIENŢEI ECONOMICE A

PRODUCŢIEI AGRICOLE

2.1. Caracteristica generală a sectorului agrar şi nivelul de dezvoltare al acestuia înRepublica Moldova.

În ansamblul economiei naţionale agricultura reprezintă una din ramurile cele mai

importante, menită să contribuie într-o mare măsur ă la creşterea economiei ţării.

Din suprafaţa totală a terenurilor Republicii Moldova terenurile agricole ocupă 74,4%. În

produsul intern brut (PIB) producţia agricolă brută constituia în anul 2006 circa 15,1%, iar în

anul 2007 s-a diminuat până la 9,9% producţia agriculturii şi industriei de prelucrare asigur ă

circa 60% din veniturile de export.

26 25,8 24,9 25,4

22,4

18,3 17,616,4

14,5

9,91

21

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

a n i i

P I B , m i l . l e

0

5

10

15

20

25

30

p o n d e r e a a g r i c u l t u r i i i n P I B ,

PIB, mil. Lei ponderea agriculturii in PIB, %

Figura 2.1. Dinamica produsului intern brut (PIB) şi ponderea agriculturii în constituirea acestuiaîn perioada 1997 – 2007

Sursa: elaborată de autor în baza anexei 3 şi [93, p. 45].Dinamica (figura 2.1.) demonstrează tendinţa de majorare a PIB, însă ponderea

agriculturii are o tendinţă inversă. De la 26,0 % ce constituia în anul 1997 s-a diminuat până la

9,9% în anul 2007. Cauza principală este existenţa dispropor ţiilor de preţ la produsele agricole şi

cele neagricole.

Ponderea persoanelor ocupate în agricultur ă în numărul total al persoanelor ocupate în

câmpul muncii este de 32,8% în anul 2007. Însă figura 2.2. şi anexa 3 demonstrează o scădere

esenţială de la 41,5% în anul 1997 până la 32,8%. În ultimii cinci ani se observă o diminuare a

efectivului de lucr ători în sectorul agrar, ritmul mediu anual al scăderii constituind 5%. Ca

urmare, se formează o piaţa dezvoltată a for ţei de muncă, care, în prezent constituie oficial 18,3mii persoane sau 2,2 % din numărul total al resurselor de muncă.



69

Veniturile mici, lipsa locurilor de muncă, disparităţile regionale şi urbano-rurale, şomajul

latent provoacă o migrare preponderent a persoanelor tinere, a specialiştilor cu studii medii şi

superioare, spre oraşele ţării precum şi peste hotare. Ca rezultat, întreprinzătorii agricoli tineri,

care ar trebui să genereze inovaţii şi să implementeze tehnologii şi strategii moderne, lipsesc.

Figura 2.2. Dinamica ponderii populaţiei ocupate în agricultur ă în numărul total de populaţieOcupată pe sectoare ale economiei naţionale a Republicii Moldova în perioada 1997-2007

Sursa: Elaborată de autori în baza datelor anexei 3.Cu toate că este în permanentă scădere, un astfel de înalt nivel de ocupaţie a populaţiei în

sectorul agrar este caracteristică pentru ţările mai puţin dezvoltate economic, şi aceasta vorbeşte

despre: importanţa ramurii date în economia naţională, despre dependenţa material-economică a

unui mare număr de populaţie de nivelul de dezvoltare a agriculturii, despre faptul că pentru

circa 60% din populaţie locul de trai este spaţiul rural pe care doreşte a-l conserva în calitate de

habitatul rural tradiţional. Mai există aici şi problema asigur ării securităţii alimentare pe plan

naţional. Această problemă nu se reduce numai la asigurarea cantitativă a necesarului de consum,ci şi la structura calitativă şi a sortimentului. Într-adevăr, agricultura nu se poate dezvolta f ăr ă

sprijinul celorlalte ramuri, dar toate celelalte ramuri neagricole îşi datorează existenţa datorită

agriculturii, care asigur ă industria prelucr ătoare cu materie primă, for ţă de muncă pentru alte

ramuri în care se creează noi locuri de muncă (pe măsura înzestr ării ei cu mijloace de producţie),

achiziţionează mijloace de producţie, materiale şi servicii din alte ramuri ale economiei

(tractoare, combine, îngr ăşăminte). Agricultura reprezintă o importantă piaţă de desfacere,

stimulând producţia industrială; asigur ă alte ramuri ale economiei prin transferare pe diverse căi

a impozitelor, taxelor, contribuie la politica preţurilor, tarifelor, agricultura mai înseamnă şi o

41,5 45,7

48,9 50,6 51 49,643 40,5 40,7

33,6 32,8

0 200 400 600 800

1000 1200 1400 1600 1800

1997 1998 1999 200020012002 20032004 2005 2006 2007

anii

m i i p e r s o a n e

0

10

20

30

40

50

60

%

Numărul total al populaţiei pcupate pe sectoare ale economieinaţionale

Numărul total al populaţiei ocupate în agricultur ă





71

Tabelul 2.2.Trendul şi abaterea nivelurilor efective ale producţiei globale agricole în întreprinRepublica Moldova pe perioada 1995-2006

Nivelurile trendului şi abateri ale nivelurilor efective ale producţiei Trendul liniar Trendul după o curbă exponenţială T

A n

i i

Produc-ţia

globală,mil lei y

y = a+bt | y - y | (y - y )2 %100×−

y

y y y = a× bt | y - y | (y - y )2 %100×

−

y

y y a+

2 3 4 5 6 7 8 9 10

1995 10292,8 9386,09 906,7 802104,9 8,81 9340,34 952,5 907256,2 9,25 1021996 9070,7 9289,21 218,5 47742,2 2,41 9243,32 172,6 29797,7 1,9 961997 10108,0 9192,33 915,7 838506,5 9,06 9146,3 961,7 924866,9 9,51 921998 8935,0 9095,46 160,5 25760,2 1,8 9049,28 114,3 13060,0 1,28 881999 8184,3 8998,59 814,3 663084,5 9,95 8961,08 776,8 603418,2 9,49 852000 7917,0 8901,72 984,7 969634,1 12,44 8864,05 947,05 896903,7 11,96 832001 8426,6 8804,84 378,2 143035,2 4,49 8774,1 374,5 140250,2 4,12 822002 8717,3 8707,97 9,3 86,5 0,11 8682,37 34,9 1218,0 0,4 822003 7535,3 8611,09 1075,8 1157345,6 14,28 8593,29 1048,0 1098304,0 13,91 832004 9105,6 8514,22 591,4 349754,0 6,5 8504,2 601,4 361682,0 6,6 852005 9180,2 8417,35 762,8 581863,8 8,31 8416,0 764,2 584001,6 8,32 872006 8766,6 8320,47 446,1 199005,2 5,08 8328,69 437,9 191756,4 5,0 91Total 106239,4 106239,3 7264,0 5787922,7 83,24 105903,0 7185,8 5752514,0 81,74 10

Sursa: calculat ă de autor.



72

Conform datelor din tabelul 2.2. rezultă că folosind aceste criterii de extracţie a trendului

evoluţiei producţiei globale în întreprinderile de toate categoriile din Republica Moldova pe

perioada 1995-2006, trendul cel mai potrivit pentru previziune este cel definit prin parabola de

gradul doi, care demonstrează o tendinţă uşoar ă de diminuare. O apreciere mai corectă şi mai

argumentată se face dacă se mai calculează şi coeficientul de variaţie ca raportul dintre abaterea

medie liniar ă sau abaterea medie pătratică faţă de trend şi nivelul mediu al valorilor efective ale

seriei cronologice, după relaţiile [41, p.115-119]:

,100∗=t y

d v (2.1)

unde:n

y yd

t ∑ −= ; (2.2)

n

y y

∑= (2.3)

Se apreciază ca fiind cea mai potrivită, curba pentru care coeficientul de variaţie este celmai mic. Calculul coeficienţilor de variaţie pentru:

• ajustarea după ecuaţia dreptei liniare:

y =8853,28 – 48,74t

33,60512

0,7264==d ; 03,8853

12

106236== y ; %84,6%100)03,885333,605( =×÷=v

• ajustarea după o parabolă de gradul doi: y =8312,85-48,44t+11,34t 2

• 62,43812

4,5263 ==d ; %95,4%100)03,885362,438( =×÷=v ajustarea

după funcţia exponenţială: y =8819,96 × 0,995t

82,59812

85,7185==d ; %76,6%100)03,885382,598( =×÷=v

Următoarea etapă este extrapolarea, care constă în aflarea predictorilor valorilor viitoare,

prin extinderea tendinţei constatate pentru perioada studiată, până la orizontul prognozei. În

tabelul 2.3. sunt reflectate calculele de prognoză a producţiei globale pentru anii 2008-2012 în baza funcţiilor analitice după care s-a efectuat ajustarea.

Tabelul 2.3. Prognoza producţiei globale agricole în ăreţuri comparabile ale anului 2000 înîntreprinderile de toate categoriile din Republica Moldova pentru perioada 2009-2012

Producţia globală prognozată, mil lei, după funcţiileA n i i

y =8853,28 – 48,74t y =8312,85-48,44t+11,34t 2 y =8819,96 × 0,995t

2009 8029,8 10765,8 8072,032010 7933,0 11485,6 7988,22011 7836,1 1295,7 7905,3

2012 7739,2 13196,6 7823,5Sursa: calculat ă de autor.



73

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

2 0 0 4

2 0 0 5

2 0 0 6

2 0 0 7

2 0 0 8

2 0 0 9

2 0 1 0

2 0 1 1

2 0 1 2

a n i i

P r o d u c ţ i a g l o b a l ă , m

i l l e i

nivelul efectivtrendul definit de funcţia liniar ătrendul definit de parabola de gradul doitrendul definit de funcţia exponenţială

Figura 2.3. Dinamica nivelurilor efective şi ajustate ale producţiei globale în întreprinderi detoate categoriile din Republica Moldova pentru perioada 1995-2006 şi prognoza

pentru perioada 2009-2012 după 3 funcţiiSursa: elaborat ă de autor.Comparând rezultatele prezentate în tabelul 2.2., precum şi reprezentările grafice din

figura 2.3., se poate aprecia că producţia globală în gospodării de toate categoriile din Republica

Moldova pentru perioada 1995-2006 a înregistrat o tendinţă de evoluţie sub forma parabolei de

gradul doi. Acest fapt este confirmat atît de valoarea minimă a abaterilor, cît şi de coeficientul de

variaţie. Deci modelul ajustării după o parabolă de gradul doi corespunde cel mai bine tendinţei

obiective de dezvoltare a producţiei globale pentru perioada cercetată.

De asemenea, reieşind din reprezentarea grafică (figura 2.3.) putem concluziona că trenduriledupă funcţiile liniar ă şi exponenţială prezintă prognoză prea pesimistă, în condiţiile în care au fost

perioade când valoarea producţiei agricole globale, exprimate în preţuri comparabile ale a.2000 a

constituit şi 10292,8 mil lei. Aceasta ne confirmă încă o dată că cel mai adecvat model de prognozare

a valorii producţiei globale este cel definit de funcţia polinomică de gradul doi.

Prognozele realizate prin extrapolarea unei serii statistice se apreciază cu o anumită

probabilitate, care poate prezenta erori faţă de valorile reale ce se vor obţine pe viitor. acestea

erori sunt, în principal, de două feluri: erori obiective de extrapolare şi erori provenite dinmodelul ales. Erorile obiective apar ca urmare a faptului că şi în viitor factorii accidentali îşi pot



74

modifica gradul lor de influenţă faţă de linia (curba) de tendinţă ce exprimă acţiunea sistematică

a factorilor esenţiali. Erorile de extrapolare, provenite din alegerea modelului, apar ca urmare a

faptului că în viitor pot să apar ă modificări cantitative şi calitative ce nu pot fi previzibile cu

certitudine în momentul de calcul şi care pot modifica radical tendinţa generală specifică

perioadei anterioare. Prin calcularea acestor erori se testează dacă modelul de prognoză obţinut

corespunde sau nu procesului sau fenomenului economic analizat. În acest scop se calculează

eroarea medie relativă de aproximaţie prin relaţia [37, p.185]:

%1001

×−

Σ×= y

y y

nt ε (2.4)

în care: t ε - eroarea medie relativă;

n – numărul de termeni ai seriei;În baza tabelul 2.2. s-au calculat erorile medii relative pentru cele 3 modele de trend:

• pentru modelul liniar: %94,624,8312

1=×=t ε

• pentru modelul în baza parabolei de gradul doi: %03,534,6012

1=×=t ε

• pentru modelul definit de funcţia exponenţială: %81,674,8112

1=×=t ε

Conform criteriului erorii relative, cel mai adecvat model de trend pentru prognozarea producţiei globale este cel după parabola de gradul doi (de fapt şi celelalte criterii de selectare ne

confirmă această afirmaţie). Se consider ă că corespunde fenomenului analizat acel model de trend, a

cărui eroare ( t ε ) este mai mică decât parametrul termenului liber (a), în caz contrar se respinge. În

cercetarea dată, pentru toate modele de trend aplicate eroarea relativă este mai mică decât primul

parametru al funcţiei, din care reiese că pot fi acceptate pentru previziunea producţiei globale în

întreprinderile de toate categoriile din Republica Moldova pentru perioada 2009 – 2012.

Menţionăm însă, că pentru o argumentare mai corectă a prognozei trebuie aplicate atâtmetodele extrapolării tendinţelor cât şi cele de sondare a opiniilor exper ţilor. De aceea,

extrapolarea trebuie privită ca o etapă preliminar ă în elaborarea de prognoze economice, iar

pentru întocmirea unor prognoze mai obiective trebuie de consultat informaţii suplimentare ce nu

ţin de seriile de timp.

Conform Legii din 16 februarie 2007 nr. 68 privind Dezvoltarea regională în Republica

Moldova [6] se definesc următoarele regiuni de dezvoltare: Nord, Centru, Sud, mun. Chişinău,

UTA „Găgăuzia”, Transnistria (unde nu avem acces la date) [6, pag.9-12; 131, pag. 319].



75

Principiile de bază ale susţinerii dezvoltării regionale sunt eficienţa – buna utilizare a resurselor

naturale, umane, financiare, de producţie pe întreg teritoriul. Scopul regiunilor este de a asigura

folosirea raţională, completă şi cu maximum de randament a tuturor resurselor pe care le foloseşte

agricultura în vederea obţinerii întregului sortiment de produse agricole în cantităţi şi de calitate

corespunzătoare cerinţelor economiei naţionale şi în condiţiile economice cele mai avantajoase.

Conform datelor B.N.S. în sectorul agrar în anul 2007 (anexa 7) activau 1528 întreprinderi

agricole corporative având următoarele forme juridice de organizare: Societăţi cu R ăspundere

Limitată (SRL), Societăţi pe Acţiuni (SA), Cooperative agricole (CA), ş.a. care [34, pag. 36]: sunt

producători de producţie-marf ă; utilizează terenuri arendate; o mare parte din ele sunt plătitori de

TVA; folosesc munca lucr ătorilor angajaţi; prezintă dări de seamă fiscale şi statistice etc.

Din toată producţia globală pe toate întreprinderile agricole ale Republicii Moldova

ponderea obţinută de la cultivarea grâului de toamnă constituie 33,4%, care în structura pe

regiunile de dezvoltare se repartizează astfel: Sud – 41,8%, UTA Găgăuzia – 39,9%, Nord –

32,7%, Centru – 26,9% şi mun. Chişinău – 12,4 %. De menţionat, că în toate regiunile se cultivă

şi se produce grâu de toamnă, dar se evidenţiază regiunile de Sud, UTA Găgăuzia şi de Nord.

Calculate la preţurile comparabile ale anului 2000, pentru 1 q de: grâul de toamnă boabe

– 140,54 lei; sfecla de zahăr – 20,05 lei; struguri – 143,09 lei demonstrează că valoarea

producţiei de sfeclă de zahăr în volumul total constituie 6,9%, care este concentrată în Regiunea

de Nord, par ţial în regiunea de Centru.

Valoarea producţiei strugurilor în volumul total constituie 7,06%, care este concentrată în

regiunile UTA Găgăuzia – 19,7%, Sud şi mun. Chişinău câte 14%, iar în regiunea de Centru cu

relief favorabil, ponderea constituie numai 6,8% [131, pag.93-94].

Un alt indicator ce demonstrează locul agriculturii în economia naţională este exportul

producţiei. Ponderea produsului agroalimentar în exportul total în anul 1996 constituia 75,3%,

care ca rezultat al unor schimbări politice şi economice cu Rusia (principala piaţă de desfacere) a

scăzut până la 60% în anul 2006.Datele Anuarului Statistic al B.N.S. concentrate arată că din anul 1990 până în prezent în

Republica Moldova toate tipurile de produse vegetale şi animaliere pe locuitor au tendinţă de

micşorare, excepţie fac culturile cerealiere şi leguminoase boabe, floarea soarelui şi ouăle,

producerea cărora necesită consumuri materiale, financiare şi de muncă mai mici [131, pag.317].

Analiza dinamicii structurii producţiei agricole pe ramuri (figura 2.4.; [131, pag.318])

denotă faptul, că în Republica Moldova cu mici excepţii ponderea producţiei vegetale constituie

de la 67% până la 73% din volumul total al producţiei, iar cea producţiei animaliere variază înlimitele 27-33%.



76

67 73 69 67 69 70 70 67 71 69 6758

33 27 31 33 31 30 30 33 29 31 3342

0

20

40

60

80

100

120

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

2 0 0 4

2 0 0 5

2 0 0 6

2 0 0 7

a n i i

p o n d e r e a

, %

ponderea productiei vegetale ponderea produc'iei animaliere

Figura 2.4. Structura producţiei agricole pe ramuri în Republica Moldova (toate categoriile degospodării, la preţuri comparabile ale anului 2000), %

Fiecare zonă agropedoclimatică se caracterizează prin anumiţi parametri ce favorizează

sau limitează folosirea terenurilor pentru anumite culturi agricole, precum şi aplicarea unui sau

altui sistem de lucrare a solului.

Producerea în unităţile agricole se organizează pe mai multe ramuri. Totalitatea acestor

ramuri de producţie, propor ţiile şi legăturile dintre ele constituie structura de producţie. Pentru

competitivitatea unităţilor agricole este o necesitate de a organiza o structur ă de producţie eficientă.

În economia concurenţială piaţa are un rol dominant în fundamentarea deciziilor de producere.

Adaptarea agriculturii la exigenţele economiei de piaţă necesită un nivel mai ridicat de

concentrare şi specializare în comparaţie cu structura universală. Însă, totodată specializarea îngustă

este supusă riscurilor în agricultur ă, mai ales în situaţia unui nivel redus al eficienţei economice a

producţiei, provocând instabilitatea veniturilor din vânzări şi dezechilibru între cerere şi ofertă.

Reducerea acestor riscuri este posibilă prin diversificarea producţiei ce presupune obţinerea mai

multor produse pentru ca în condiţiile variaţiei recoltei să se creeze posibilităţi pentru stabilizarea

cererii – ofertei, veniturilor din vânzare şi asigur ării întreprinderii o funcţionare normală.

În continuare a fost determinat gradul de specializare a producţiei agricole după două

criterii principale. Structura venitului din vânzări şi structura producţiei - marf ă în preţurile

comparabile ale anului 2000, utilizând datele [131, pag.320-321]. Valoarea producţiei marf ă (în

preţuri comparabile ale anului 2000) exclude influenţa preţurilor de vânzare însă mecanismul de

determinare este mai complicat. Rezultatele obţinute după ambele criterii ne conduc la una şi



77

aceeaşi concluzie: în funcţie de scopul cercetărilor, atât venitul din vânzări, cât şi valoarea

producţiei-marf ă sunt utile pentru determinarea gradului de specializare.

Analiza datelor [131, pag.97] demonstrează că întreprinderile agricole ale Republicii

Moldova nu au o specializare profundă. Întreprinderile sunt producătoare de produse marf ă

vegetală ponderea căreia în structura veniturilor din vânzări sau în producţia marf ă în preţuri

comparabile, constituie aproximativ 90%, din care cerealele (inclusiv grâul), floarea soarelui,

sfecla de zahăr, fructele şi strugurii, constituie ponderea major ă. Ceea ce priveşte sporul în

greutate vie a păsărilor şi producţia de ouă, ponderea variază între 7-10%. Aprofundarea divizării

muncii conduce la specializări variate la nivel de unităţi agricole şi mai ales în funcţie de

regiunile de dezvoltare.

Tabelul 2.4.Evidenţierea ramurilor principale de producţie agricolă după structura veniturilor

din vânzări (%)şi coeficientul de specializare a întreprinderilor agricole în regiunile dedezvoltare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Regiunile de dezvoltare:

Produse Nord Centru Sudmun.

Chişinău

UTA

„Găgăuzia”

În medie peîntreprinderileagricole dinRepublicaMoldova

Cereale – boabe 24,0 26 38 11 25,7 32,0inclusiv:• grâul 17,9 13,7 21,2 5,6 25,7 17,5• floarea – soarelui 20,0 14 21 2,5 18,7 15,8

• struguri - 6,2 20 32 26,5 12,0• sfecla de zahăr 21,2 7,5 - - - 9,8• fructe 7,5 7,4 6,7 9,4 4,3 7,7• creşterea păsărilor şi

producţia de ouă 6,3 23,2 2,3 28,7 - 8,9Total 79,0 84,3 88 83,6 75,2 86,2Coeficientul de specializare 0,33 0,29 0,37 0,38 0,44 0,27Alte produse 21 15,7 12 16,4 24,8 13,8Total 100 100 100 100 100 100Coeficientul de specializare 0,22 0,19 0,18 0,21 0,24 0,16Sursa: calculată de autor.

Analiza structurii veniturilor din vânzări în întreprinderile agricole pe regiunile de

dezvoltare (tabelul 2.4.) ne permite să concluzionăm că toate regiunile Republicii Moldova sunt

specializate în producţia de cereale şi a florii soarelui.

Pentru producţia de struguri sunt restricţii în regiunea de Nord, dar în regiunea de Centru

care dispune de condiţii favorabile pentru producerea acestora ponderea veniturilor este

minimală, în timp ce creşterea păsărilor şi producţia de ouă a atins 23,2% iar în mun. Chişinău

28,7%. Întreprinderile mun. Chişinău sunt specializate şi în producerea butaşilor de viţă de vie,



78

vînzarea cărora a ridicat ponderea veniturilor ramurii pînă la 32%. Rezultatele obţinute vor fi

luate în considerare în continuare la cercetarea eficienţei economice a diferitor tipuri de produse,

atît la nivel republican cît şi în regiunile de dezvoltare.

Autorul a determinat coeficientul specializării ţinând cont de toate şaisprezece tipuri de

produse - marf ă şi numai pe principalele şase tipuri de produse vegetale şi animalie, ponderea

cărora în structura veniturilor din vânzări a fost mai mare de 5%.

Coeficientul de 0,27 indică la un nivel mediu de specializare a întreprinderilor, iar în UTA

„Găgăuzia” arată un nivel mai înalt de specializare. Calculele pe toate produsele indică însă un nivel

scăzut de specializare. Aceasta reţine utilizarea eficientă a tehnicii şi tehnologiilor agricole noi.

Întreprinderile sunt specializate numai dacă ramura de bază deţine cel puţin 50%, din veniturile

provenite din vânzarea produselor, precum şi întreprinderile cu două ramuri de bază ponderea căreia

constituie nu mai puţin de 25% fiecare. Eficienţa specializării o demonstrează indicatorii:

productivitatea muncii, valoarea producţiei - marf ă sau veniturile din vânzări la 1 ha teren agricol,

costul produselor, profitul obţinut la 1 leu de resurse, nivelul rentabilităţii.

În legătur ă cu trecerea la economia de piaţă este necesar profund de cercetat eficienţa

economică a producţiei şi de introdus corectări în modificarea specializării întreprinderilor.

Aceasta necesită schimbări structurale în procesul de producere, precum şi a potenţialului de

resurse pentru care trebuie de obicei mari investiţii

Selecţia ramurilor trebuie efectuată în funcţie de profitabilitatea asigurată prin vânzarea

produselor care depind de nivelul resurselor întreprinderilor şi de ramurile suplimentare.

Selectarea celor mai profitabile ramuri şi determinarea profitului obţinut la combinarea lor este

un proces de desf ăşurare relativ lent şi o problemă specifică de cercetare.

2.2. Resursele funciare şi argumentarea economică a sporirii randamentului lor

Resursele naturale se utilizează pe baza a două criterii fundamentale: economic şi biologic.

Utilizarea economică a resurselor depinde de raportul cerere – ofertă. Pămîntul are valoare numaidacă produce bunuri şi servicii pentru populaţie. Ca produs al naturii pămîntul are preţ în măsura în

care cererea de pămînt derivă din caracteristicile acestuia de a produce bunuri şi servicii.

Pămîntul este resursa naturală cea mai preţioasă, este baza producţiei agricole de care

depinde securitatea alimentar ă a populaţiei. Utilizarea resurselor funciare determină costurile şi

veniturile în agricultur ă. Aceasta impune elaborarea şi aplicarea unor politici fundamentale de

conservare şi de economisire a resurselor funciare.

Preocuparea intensă pe plan mondial pentru protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă ridică din ce în ce mai mult problema utilizării raţionale a resurselor funciare, care trebuie să



79

servească drept bază economică şi pentru generaţiile viitoare.

Condiţia de bază pentru creşterea producţiei agricole o constituie sporirea eficienţei

utilizării durabile a resurselor funciare. Folosirea durabilă a acestora constituie capacitatea

resurselor funciare de a satisface cerinţele generaţiei prezente privind producţia agricolă alimentar ă

f ăr ă a compromite şansele generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi alimentare [13].

Dezvoltarea economică durabilă constă în faptul că societatea trebuie să-şi dezvolte

propriile resurse astfel încît să asigure transmiterea unei rezerve de bogăţii acumulate (inclusiv

capital natural) generaţiilor viitoare cel puţin la fel de mare ca şi cea moştenită de generaţiile

actuale. Sensul dezvolt ării durabile este de a asigura situaţia, în care păr ţile critice ale capitalului

natural să nu degradeze, iar resursele recuperabile să fie utilizate într-un mod cît mai plenar,

luînd în consideraţie şi alte restricţii de utilizare a resurselor şi dezvoltării economice [137, p.25].

În raportul Comisiei mondiale pentru mediu şi dezvoltare întitulat „Viitorul nostru al

tuturor”, publicat în aprilie 1987, spre exemplu, insistînd asupra necesităţii dezvoltării

internaţionale, pentru asigurarea stabilităţii ecosistemelor de care depinde economia mondială, se

consemnează: „Noi (contemporanii) împrumutăm de la generaţiile care vor veni un capital

ecologic, ştiind precis că nu-l vom mai putea nicicînd restitui. Ele vor avea tot dreptul să ne

reproşeze că am fost atît de risipitori, dar nu vor putea niciodată să recupereze ceea ce le dator ăm

(pentru că noi nu vom mai fi). Acţionăm astfel pentru că noi nu avem de dat socoteală nimănui:

generaţiile viitoare nu votează acum, nu au nici o putere politică sau financiar ă, nu se pot ridica

împotriva deciziilor noastre, pentru că ele încă nu s-au născut” [47, pag. 46].

Tabelul 2.5. Indicatorii şi pronosticul în dinamică a terenurilor agricole în Republica

Moldova în baza sporului descreşterii absolute medie pe anii 2001-2008

Calculat în lanţ Pronosticul în baza sporului

descreşterii absolute medie peanii 2001-2008

A n i i

Suprafaţa

terenuluiagricol, mii ha Sporul absolut(+,-), mii lei

Ritmul decreştere

(scădere), %Anii

Suprafaţa terenuluiagricol, mii ha

2001 2543,6 - - 2009 2500,82002 2538,7 -4,9 99,9 2010 2495,42003 2533,8 -4,9 99,8 2011 2490,12004 2528,3 -5,5 99,8 2012 2484,72005 2521,6 -6,7 99,7 2013 2479,12006 2518,2 -3,4 99,9 2014 2473,92007 2511,8 -6,4 99,7

2008 2506,2 -5,8 99,8Sursa: calculată de autor în baza datelor Anuarului Statistic al Republicii Moldova, 2006, p. 340; 2008, pag.332.



80

Analiza dinamicii terenurilor agricole pe anii 2001-2008 demonstrează tendinţa de

scădere în Republica Moldova a suprafeţelor în această perioadă în medie cu 5,38 mii ha anual.

În total, în anii studiaţi au fost excluse din circulaţie (rotaţie) 37,6 mii hectare de terenuri

agricole, fapt considerat un proces negativ în utilizarea resurselor funciare. Aceasta a cauzat

pierderi considerabile de profit. În medie pe anii 2001-2006 în gospodăriile agricole profitul la 1

ha teren agricol a constituit 520 lei. Pierderile de profit calculate pentru un an constituie 2797,6

mii lei, iar pentru toată perioada – 19552 mii lei:

520 lei/ha × 5,38 mii ha = 2797,6 mii lei;

520 lei/ha × 37,6 mii ha = 19552 mii lei

În baza reducerii medii anuale absolute a terenurilor agricole s-a efectuat pronosticul

privind diminuarea suprafeţei terenurilor agricole pînă în anul 2015. Dacă se va menţine

scăderea medie anuală la nivelul anilor 2001-2008 şi nu vor fi întreprinse măsurile necesare de

frînare şi stopare a degradării şi scoaterii din circuit a terenurilor agricole (de altfel, asemenea

măsuri au fost deja propuse de savanţii autohtoni în domeniul agriculturii), atunci Republica

Moldova va atinge în anul 2014 suprafaţa de 2473,9 mii ha, ceea ce constituie o scădere faţă de

anul 2008 cu 32,3 mii ha.

Conform datelor BNS terenul agricol la începutul anului 2008 constituia 74,0% la sută

din suprafaţa totală a fondului funciar. În structura fondului funciar 53,8% îl constituie terenul

arabil, plantaţiile perene - 8,9%, păşunile - 10,6%, pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestier ă

- 9,6%. În structura terenului agricol terenul arabil constituie circa 72,5%, păşunile circa 14,4%

şi plantaţiile perene 12,0%.

Analiza dinamicii suprafeţelor însămânţate indică o tendinţă de diminuare de la 1526,9

mii ha în anul 1998 până la 1499,2 mii ha în anul 2007. Din ansamblu culturilor însămânţate

numai suprafeţele orzului de primăvar ă, porumbului pentru boabe, floarea soarelui şi soia s-au

majorat, ponderea acestor culturi în structura suprafeţelor însămânţate este mai semnificativă. O

diminuare esenţială se observă la suprafeţele perene pe toate categoriile de gospodării, iar în

întreprinderile agricole diminuarea acestora constituie 60 la sută [132, pag. 250-251].

Ponderea cea mai mare în suprafaţa însămânţată (anexa 8) o deţine grâul de toamnă. În

dinamică ponderea suprafeţelor grâului de toamnă s-a redus de la 22,6%, în anul 1995 până la

19,6% în anul 2006, iar în anul 2007 ponderea a constituit 20,4%. producţia de cereale este

destinată în cea mai mare parte pentru consumul intern şi o parte pentru export. O pondere

considerabilă cu tendinţă de creştere de la 9,2% până la 19,3% în suprafaţa semănăturilor odeţine floarea soarelui.



81

Industria uleiului a cunoscut o înviorare în această perioadă, şi prin faptul că în teritoriu

au apărut importante unităţi de mici dimensiuni pentru fabricarea uleiului.

Situaţia dată nu ia în consideraţie că cultivarea floarei soarelui pe unul şi acelaşi câmp nu

se recomandă decît peste 6-7 ani. Aceasta presupune că în structura semănăturilor suprafeţele

ocupate cu floarea soarelui nu trebuie să depăşească 16-17% (100% : 6 ani).

În anul 2007 ponderea de 20,4% şi în anul 2003 de 23,7% arată că cultura floarei soarelui

se reîntoarce pe acelaşi câmp după 5 ani (100% : 20,4%). Nerespectarea termenelor respective

aduce la apariţia diferitor boli şi la reducerea productivităţii la 1 ha a culturilor următoare.

Culturile intensive cum sunt sfecla de zahăr şi legumele ocupă suprafeţe mici.

Analiza structurii plantaţiilor viţei de vie pe rod şi producţiei obţinute demonstrează că

ponderea cea mai înaltă îi apar ţine regiunilor de Sud (45%) urmate de Centru (23-24%), UTA

Găgăuzia (23-25%). Mun. Chişinău ocupă în structura dată 5,4%, regiunea de Nord are restricţii

în ceea ce priveşte cultivarea viţei de vie [132, pag. 55].

0.6

85.3

13.2

0.90.02

Mun. Chişinău regiunea Nord regiunea Centru

regiunea Sud UTA Găgăuzia

0.2

86.3

12.9

0.60

Mun. Chiş inău regiunea Nord regiunea Centru

regiunea Sud UTA Găgăuzia

Suprafaţa însămânţată cu sfecla de zahăr Producţia globală de sfeclă de zahărFigura 2.5. Structura suprafeţei însămânţate şi producţiei globale a sfeclei de zahăr pe regiunile de

dezvoltare din Republica Moldova, în media anilor 2004-2006, %

Datele din figura 2.5. demonstrează că ponderea suprafeţei cultivate şi a producţiei de

sfeclă de zahăr coincide. Mai mult de 85% de această cultur ă este concentrată în Regiunea de

Nord şi circa 13% în Regiunea de Centru, iar în regiunea de Sud nu depăşeşte 1%, în mun.

Chişinău şi UTA „Găgăuzia” sfeclă de zahăr practic nu se cultivă.

Pentru cunoaşterea şi utilizarea raţională a resurselor funciare în vederea dezvoltării

durabile şi a asigur ării securităţii alimentare a populaţiei este necesar ă o inventariere cantitativă

şi calitativă a terenurilor pe categorii de folosinţă agricolă (arabile, vii, livezi, păşuni, fâneţe



82

etc.), dar şi a celor aflate în proprietatea ţăranilor, respectându-se, desigur, prevederile Legii

cadastrului funciar.

Cuantificarea capacităţii productive a terenurilor agricole se efectuează prin bonitatea solurilor.

Notele de bonitare orientează producătorii agricoli la fundamentarea deciziilor privind: amenajarea,

amplasarea teritorială a ramurilor şi culturilor, folosirea tehnicii agricole, a îngr ăşămintelor şi altor

factori de productivitate, la fundamentarea politicilor de preţuri, impozite, subvenţii etc.

Studiile de zonare şi bonitate a terenurilor agricole au ar ătat că potenţialul productiv este

apreciat actualmente prin nota medie ponderată de bonitare naturală de 63 grad-hectare.

Tabelul 2.6. Repartizarea terenului agricole în funcţie de nota medie ponderată de bonitare înîntreprinderile agricole ale regiunilor Republicii Moldova, media anilor 2004 – 2006

Nota medie ponderată de bonitare a

terenurilor agricole, grad-hectareTotal pe întreprinderile agricoleale Republicii MoldovaRegiunea de dezvoltare

Nota medie ponderată de bonitare aterenuriloragricole,

grad-hectare

Suprafaţaterenuri-lor agri-cole, ha

În %faţă de

total

Nota medie ponderată de

bonitare,grad-hectare

Nord Centru SudMun.

Chişinău

UTAGagau-

zia

I 50 – 60 297261 36,2 56,0 55,0 55,7 57,0 - 56,0II 60 – 70 286363 35,0 64,6 67,5 65,0 61,5 64,0 -III > 70 236695 28,8 73,5 73,4 74,0 - - -TOTAL 820319 100,0 63,0 70,0 59,9 59,2 64,0 56,0

Sursa: calculată de autor în baza datelor Cadastrului funciar al Republicii Moldova la 1 noiembrie 2005,aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, nr. 422 din 25 aprilie 2006.

Analiza tabelului 2.6. demonstrează că terenurile agricole din regiunea de dezvoltare Nord a

fost apreciată cu cea mai înaltă notă medie de bonitare – 70,0 grad-hectare, urmată de mun. Chişinău

– 64 grad-hectare, regiunea de Centru - 59,9 grad-hectare, Sud – 59,2 grad-hectare şi UTA Găgăuzia

- 56,0 grad-hectare. Repartizarea terenului agricol în grupe după nota medie ponderată de bonitare

arată că din toate terenurile agricole ale întreprinderilor agricole numai 28,8% ( 236,7 mii ha) sînt

apreciate cu nota medie de 73,5 grad-hectare, 35% sau 286,3 mii ha - cu nota medie de 64,6 grad-hectare şi 36,2% ( 297,26 mii ha) – cu nota medie de numai 56 grad-hectare.

Aplicarea măsurilor de sporire a fertilităţii solului arată că 71,2% de terenuri agricole din

întreprinderile studiate (gr. I şi gr. II-a) ar putea atinge nivelul de 73,5 grad-hectare, ceea ce ar

reprezenta o mărire considerabilă a capacităţii productive a terenurilor.

Analiza [132, pag.253 - 254] demonstrează că numai în regiunea de Nord mai mult de 58 la

sută din raioane posedă o bonitate înaltă a terenurilor agricole - 73,4 grad-hectare. În regiunea de

Centru numai un singur raion este apreciat cu nota de 74 grad-hectare, iar terenul agricol din regiuneade Sud, mun. Chişinău şi U.T.A. Găgăuzia nu sunt apreciate cu o notă înaltă ponderată de bonitare.



83

Tabelul 2.7. Influenţa dimensiunii suprafeţei terenului agricol asupra indicatorilor eficienţei economice aRepublica Moldova, media anilor 2004-2006

Grupe de întreprinderi după dimensiunea terenuI II III IV V VI VIIndicatorii

până la100,0

100,01-300,0

300,01-500,0

500,01-700,0

700,01-900,0

900,01-1100,0

1100130

1. Numărul întreprinderilor 64 218 162 117 77 71 442. Mărimea suprafeţelorterenurilor agricole ce revin la 1întreprindere, ha 74,41 197,77 393,40 596,17 786,49 992,14 11933. Efectivul mediu anual delucr ători la 1 ha teren agricol,

persoane 0,19 0,13 0,13 0,13 0,11 0,14 0,14. Resurse energetice la 1 hateren agricol, c.p. 4,51 2,24 2,19 2,71 2,68 2,13 2,45. Efectivul de tractoare la 1 ha,unităţi 4,3 1,60 1,58 1,37 1,58 1,14 1,36. Valoarea producţiei globalela 1 ha teren agricol, lei 4010,5

2834,72

2712,22

2890,74 2815,90 2985,25 2920,8

7. Profitul din vânzarea producţiei obţinut la 1 ha terenagricol, lei 1242,5

483,42 385,03 498,77 415,26 452,87 4748. Nivelul rentabilităţii

producţiei din cultura plantelor,%

21,73 18,72 16,15 20,97 16,47 18,91 20,

9. Nivelul rentabilităţii producţiei animaliere, % 19,79 10,46 -17,75 -7,18 -21,61 -27,67 -9,Sursa: calculată de autor.



84

Gruparea a mai mult de 58 la sută din numărul total al întreprinderilor agricole din

Republica Moldova după dimensiunea terenului agricol, demonstrează (tabelul 2.7.):

• ponderea cea mai mare a întreprinderilor o constituie grupele cu dimensiunile terenului

agricol de circa 200 ha ale gr. II – 23%, gr. III – 17%, gr. IV şi IX câte 12,3% fiecare şi

gr I – 8 %, celelalte au o pondere mai joasă;

• suprafaţa medie a terenului agricol constituie 794 ha însă, în grupa întâi întreprinderile

deţin 74,4 ha cu o creştere din grupă în grupă, iar în gr. IX 2679,3 ha în medie, adică de

36 ori mai mult;

• resursele energetice şi efectivul de tractoare ce revin la 1 ha este aproximativ de 2 ori

mai mare decât în gr. II-IX, ceea ce a condiţionat majorarea randamentului terenului

agricol cu circa 29% faţă de media întreprinderilor studiate;

• este considerabil profitul obţinut din vânzări la 1 ha teren agricol în I grupă şi constituie

1242,5 lei, rentabilitatea producţiei din cultura plantelor este mai mare cu 1,43 puncte

decât media, iar a producţiei animaliere e cu 19,1 puncte mai înaltă decât media. Aceasta

ne demonstrează că întreprinderile cu suprafaţa mai mică de 100 ha sunt specializate atît

în producerea producţiei din sectorul culturii plantelor cît şi în producţia animalier ă şi au

obţinut un nivel de rentabilitate de 21,7% şi 19,78% respectiv.

Tabelul 2.8. Structura terenului agricol şi mărimea suprafeţei la 1 întreprindere pe regiunile de

dezvoltare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006Suprafaţa

terenului agricolRegiunile dedezvoltare

Numărulde

întreprinderi

ha %

Ponderea suprafeţeiarabile şi plantaţiilor perene în suprafaţaterenului agricol, %

Suprafaţa terenuluiagricol ce revine la1 întreprindere, ha

Republica Moldovainclusiv regiunile:

1502 820319 100 95,4 546,1

Nord 569 341564 41,6 95,9 600,3Centru 470 171003 20,8 93,9 363,8Sud 294 212399 25,9 96,2 722,4

Mun. Chişinău 76 14711 1,8 83,3 193,6U.T.A. Găgăuzia 93 80642 9,9 97,1 867,1Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole.

Dacă în medie în întreprinderile agricole din Republica Moldova suprafaţa terenului

agricol constituia 546,1 ha, atunci în dependenţă de regiunile de dezvoltare ea variază în felul

următor: în U.T.A. Găgăuzia, regiunile de Sud şi de Nord suprafaţa terenului agricol ce revine la

1 întreprindere este respectiv mai mare cu 58,8%, 32,2% şi 9,8%; în mun. Chişinău şi regiunea

Centru suprafaţa este mai mică cu 65% şi 34%. Această divizare în mărimea suprafeţei selămureşte prin diferenţa condiţiilor de activitate, specificul regiunii, tradiţii ş.a.



85

Tabelul 2.9. Eficienţa economică a utilizării resurselor funciare în întreprinderile agricoleale Republicii Moldova

A n i iIndicatorii

2001-2003 2004-20062004-2006 în %

faţă de 2001-2003Calculat la 1 ha teren agricol, lei:

• valoarea producţiei globale (în preţuricomparabile ale anului 2000);

• venit global;• venituri din vânzări;• profit obţinut din vânzarea producţiei agricole

Revine la 1 leu teren agricol4 valoarea producţieiglobale (în preţuri comparabile), lei

Nivelul rentabilităţii producţiei agricole, %

2933,0652,02874,1439,8

0,1618,2

3286,1986,5

3560,0572,38

0,1819,25

112,0151,3124,0130,1

112,5+1,05

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole.

Analiza eficienţei utilizării resurselor funciare în întreprinderile agricole ale Republicii

Moldova după indicatorii valorici demonstrează (tabelul 2.9.) că în perioada anilor 2004-2006 în

comparaţie cu perioada 2001-2003 producţia agricolă globală în preţuri comparabile, venitul

global, veniturile din vânzări şi profitul obţinut din vânzarea producţiei agricole calculat la un

hectar s-a majorat respectiv cu: 12%, 51,3%, 24,0% şi 30,1%.

Analiza a 893 de întreprinderi agricole corporative arată că la 67% din întreprinderile studiate

nivelul randamentului este mai scăzut decît media tuturor unităţilor studiate (tabelul 2.10.). Se

observă o legătur ă directă între randamentul terenului agricol şi resursele utilizate în procesul de

producţie, precum şi cu indicatorii eficienţei economice. În grupa I de întreprinderi producţia agricolă

este nerentabilă, în gr. a IX a fost atins cel mai înalt nivel al profitabilităţii producerii.

Întreprinderile au atins nivelul randamentului terenului agricol de 6723 lei/ha, profitului la 1 ha

teren agricol de 1825,3 lei şi nivelul de rentabilitate de 31,62%, cu următoarele niveluri de resurse:

• Suprafaţa terenululi agricol de 207,2 ha.

• Nivelul asigur ării cu mijloace fixe de 7503,0 lei.

• Cu un efectiv de lucr ători la 100 ha de 19 persoane şi un fond de remunerare anual alunui angajat de 8695,5 lei.

• Cu consumuri materiale la 1 ha de 4425,7 lei.

S-a constatat, că dacă toate întreprinderile ar fi obţinut randamentul terenului agricol la

nivelul gr. IX, atunci în Republica Moldova ar fi fost produsă suplimentar producţie în sumă de

2774419,3 mii lei, ceea ce se confirmă prin următoarele calcule:

4 Valoarea terenului agricol a fost estimată la preţul normativ de 289,53 lei pentru o unitate grad-hectar.



86

Tabelul 2.10. Influenţa randamentului terenului agricol asupra indicatorilor eficienţei economice a întreprmedia anilor 2004-2006

Grupe de întreprinderi după randamentulI II III IV V VI Indicatorii

Până la

1500,00

1500,01-

2000,00

2000,01-

2500,00

2500,01-

3000,00

3000,01-

3500,00

3500,01-

4000,001. Numărul întreprinderilor 124 139 169 149 101 75 2. Dimensiunea suprafeţei terenuluiagricol la 1 întreprindere, ha 534,44 609,94 754,00 706,36 977,02 1110,64 2. VPG la 1 ha teren agricol, lei 1176,33 1793,63 2244,42 2731,84 3251,18 3733,08 3. Valoarea mijloacelor de producţie cudestinaţie agricolă la 1 ha teren agricol, lei

1163,83

3016,73

2987,30

2519,97 4282,58

6041,14

4. Efectivul mediu anual de lucr ători cerevin la 1 ha teren agricol, persoane 0,07 0,09 0,09 0,12 0,12 0,13 5. Retribuţia 1 lucr ător, lei 3386,07 4235,05 5459,81 5211,69 6585,95 6604,67

6. Consumuri materiale ce revin la 1 hateren agricol, lei 716,20 1080,63

1505,78

1586,19 1964,24

2126,71

7. Profitul din vânzarea producţieiagricole ce revine la 1 ha teren agricol, lei -11,35 106,28 283,01 428,68 445,94 744,59 8. Nivelul rentabilităţii (fitotehnie +zootehnie), % -1,01 6,14 12,39 17,22 14,76 22,87 9. Nivelul rentabilităţii mijloacelor fixe de

producţie, % -18,41 -8,38 -3,33 -0,31 1,03 3,65 Sursa: calculată de autor.



87

1. Suprafaţa terenului agricol în întreprinderile gr. I-VIII:

710833 ha – 10981,6 ha = 699851,4 ha

2. Diferenţa randamentului dintre datele gr. IX şi media pe gr I-VIII:

6723,0 - 2758,7 = 3964,3 lei /ha

3. Valoarea producţiei globale pe care întreprinderile gr. I-VIII ar fi obţinut-o, dacă

nivelul randamentului terenului agricol ar fi fost ca în gr. IX:

699851 ha · 3964,3 lei /ha = 2774419,3 mii lei

Analizând dinamica randamentului terenului agricol pe perioada 2001-2006 s-a stabilit că

acesta a înregistrat o tendinţă de creştere sub forma funcţiei liniare:

t y = a0 + a1t. (2.5)

unde: a0 şi a1 – parametrii funcţieit – marcarea timpului.

Acest fapt este confirmat atât de valoarea minimă a abaterilor, cît şi de coeficientul de

variaţie. Deci modelul ajustării după funcţia liniar ă corespunde cel mai bine tendinţei obiective

de evoluţie a randamentului terenului agricol în întreprinderile agricole ale Republicii Moldova.

Funcţia exponenţială şi funcţia parabolică de gradul doi s-au dovedit a fi mai îndepărtate de

evoluţia reală a randamentului terenurilor agricole în perioada studiată.

Tabelul 2.11.Trendul randamentului terenurilor agricole în întreprinderile agricole din Republica

Moldova pentru perioada 2001-2007 după funcţia liniar ă (în preţuri comparabile ale a.2000)

AniiRandamentul terenurilor

agricole, lei/ha N

t t × N t 2t aa N t 10 +=

t N t 03.1025.2974 −=

2001 3360 -3 -10080 9 3280,62002 3224 -2 -6448 4 3178,52003 2266 -1 -2266 1 3075,52004 3428 0 0 0 2974,52005 3307 +1 3307 1 2872,4

2006 3081 +2 6162 4 2770,42007 2156 +3 6468 9 2668,4TOTAL 20822 0 -2857 28 20822

Sursa: calculat ă de autor.

t N t 03.1025.2974 −= arată că randamentul terenului agricol în dinamica anilor 2001-

2007 are tendinţă de diminuare în medie anual cu 102,03 lei la hectar.

În baza modelului de trend liniar a fost efectuat pronosticul dinamicii randamentului

terenurilor agricole în întreprinderile agricole ale Republicii Moldova până în anul 2013.



88

În tabelul 2.12. prin metoda extrapolării sunt reflectate calculele de pronosticare a

dinamicii randamentului terenului agricol, care demonstrează că dacă se va păstra şi pe viitor

tendinţa de diminuare, atunci pronosticul randamentului va fi următorul:

Tabelul 2.12. Pronosticul dinamicii randamentului terenurilor agricole înîntreprinderile agricoledin Republica Moldova după modelul liniar obţinut în baza datelor din anii 2001-2007

A n i i 2009 2010 2011 2012 2013

t

t N t 03.1025.2974 −= 5 6 7 8 9Randamentul terenului agricol, lei/ha 2394,3 2362,3 2260,3 2158,3 2056,2

Sursa: calculată de autor.

În anul 2013 randamentul terenului agricol se va diminua cu 39% faţă de anul 2001.

Reieşind din cele calculate, consider ăm că pentru a nu admite în continuare diminuare ori

reducerea ritmurilor de creştere a randamentului unui hectar de teren agricol este necesar ă

argumentarea nivelului optim al investiţiilor resurselor alocate la 1 hectar.

Necesitatea studierii randamentului unui hectar de terenuri agricole cere identificarea

legăturilor cauzale dintre factorii care influenţează caracteristica rezultativă în vederea

fundamentării şi argumentării deciziilor sau pronosticului pe viitor al acestora. Una din

metodele de analiză economico-statistică este analiza regresiei şi corelaţiei, care studiază

corelaţia (legătura, interdependenţa) dintre o variabilă (caracteristica) rezultativă ( y) şi una sau

mai multe variabile (caracteristici) independente ( x). Caracteristica rezultativă y se mai numeşte

caracteristica endogenă, dependentă sau efect, iar caracteristica independentă x – factorială,

exogenă sau cauză.

La elaborarea modelului multifactorial pentru a stabili influenţa factorilor la modificarea

randamentului terenului agricol (y) au fost incluşi factorii măsurabili pe 388 întreprinderi

agricole, care au o influenţă sistematică asupra caracteristicii rezultative:

x1 – asigurarea cu mijloace fixe, lei la 1 ha teren agricol, lei;

x2 – consumuri materiale la 1 ha teren agricol, lei; x3 – efectivul de lucr ători la 100 ha teren agricol, persoane;

x4 – mărimea subvenţiilor la 1 ha teren agricol, lei;

Folosind programele Standard (EXCEL, Statistica pentru Windows, etc.) s-a constatat că

relaţia ( )ii x f y = nu este curbiliniar ă. În cazul dat legătura complexă se poate exprima cu

ajutorul ecuaţiei de regresie multiplă dată de relaţia:

( ) ε += n x x x f y ,...,, 21 (2.6)

în care: x1 , x2 ,...xn – reprezintă caracteristicile independente sau factoriale;

ε - este o eroare aleatoare (variabilă reziduu), cu dispersia constantă şi media nulă.



89

În rezultatul prelucr ării informaţiei (anexa 9) s-a obţinut următoarea ecuaţie de regresie

multiplă:

4321,...,, 3516,2262,76231,00096,032,1253421

x x x x y x x x ++++=

Coeficienţii de regresie demonstrează că randamentul unui hectar de teren agricol se

majorează în cazul :

• sporirii asigur ării cu mijloace fixe productive în valoare de o mie lei – cu 9,6 lei;

• creşterii consumurilor materiale la 1 ha de teren agricol cu o mie de lei – cu 231 lei;

• asigur ării cu efectiv de lucr ători cu o persoană la 100 ha teren agricol – cu 76,262 lei

• suplimentarea subvenţiilor la 1 ha cu 1 leu – cu 2,351 lei.

În cercetarea efectuată coeficientul corelaţiei multiple R = 0,765, demonstrează faptul că

între randamentul unui hectar de terenuri agricole şi factorii exogeni incluşi în model există o

legătur ă strînsă. Coeficientul de determinaţie multiplă R2 = D = 0,585 arată că variaţia

randamentului unui hectar de terenuri agricole este influenţată de factorii incluşi în model în

mărime de 58,5%. Determinarea coeficienţilor par ţiali de determinaţie, demonstrează că din

58,5% de influenţă a factorilor cercetaţi revin:

• 28,7% pe contul consumurilor de materiale la hectar, cărora în medie pe anii 2004-2006 le

revine 976.9 lei din valoarea producţiei agricole la 1 ha;

• 16,3% pe contul asigur ării cu lucr ători la 1 ha, căreia îi revin 554,9 lei din randamentulterenului agricol;

• 11,9% pe contul subvenţiilor la 1 ha, cărora le revin 405,5 lei la 1 hectar;

• 1,6% pe contul asigur ării cu mijloace fixe, cărora le revin 54,46 lei din randamentul terenului

agricol;

• 41,5% sau 1412,6 lei la 1 ha constituie influenţa altor factori necuprinşi în model.

Metoda corelaţiei şi regresiei utilizată în studiul argumentării sporirii randamentului unui

hectar de terenuri agricole ne ofer ă posibilitatea de a pronostica fenomenul, prin îmbunătăţireafactorilor care influenţează asupra rezultatului economic.

Înlocuind în ecuaţia corelaţiei multiple datele medii ale caracteristicilor exogene incluse

în model, calculăm mărimea ajustată a randamentului la 1 ha:

05,206352,206,13262,76402,2711231,0196,46540096,032,12534,...,, 21×+×+×+×+= x x x y

82,34034,...,, 21= x x x y lei

Rezultatul obţinut se deosebeşte de cel real numai cu 0,24 lei, ceea ce ne permite să

folosim modelul pentru pronosticarea randamentului unui hectar de terenuri agricole, ţinând cont

de majorarea nivelului factorilor.



90

Tabelul 2.13. Pronosticul sporirii randamentului unui hectar de terenuri agricoleîn întreprinderile agricole ale Republicii Moldova pentru perioada 2009-2013

Factorii Ritmul decreştere, %Asigurarea

cu mijloa-ce fixe la 1ha teren

agricol, lei

Consumuri

materiale la1 ha terenagricol, lei

Efectiv delucr ători la

100 hateren

agricol, persoane

Mărimea

subvenţiilorla 1 ha terenagricol, lei

Randamentul

unui hectarde terenagricol, lei

A n i i

x1 x2 x3 x4 y

cu bazafixă

în lanţ

În mediaanilor

2004-2006 4654,2 2711,4 13,06 206,05 3406,2 100,0 -2009 4842 2820 14,5 300 3762,3 110,4 105,42010 4952 2876 15,0 350 3931,6 115,4 104,92011 5075 2942 15,5 405 4115,7 120,0 104,7

2012 5195 3000 16,0 450 4274,1 125,4 103,82013 5314 3060 16,5 550 4562,4 133,9 106,7Sursa: calculată de autor.

Ritmurile de creştere a nivelului factorilor în anul 2013 faţă de mediile a. 2004-2006

demonstrează că factorii semnificativi de influenţă la majorarea randamentului sunt:

- x4 – subvenţiile la 1 ha se vor majora mai mult de 2.6 ori;

- x3 – mărirea efectivului de lucr ători la 1 ha cu 26,3%;

- x1 – valoarea mijloacelor fixe la 1 ha, care va spori cu 14% pe contul modernizării

mijloacelor fixe utilizate în agricultur ă;

- x2 – sporirea consumurilor materiale la 1 ha cu 12,8%.

%1,105282,1067,1038,1047,1049,1054,1 55 ==××××=c R

2.2315

2.1156

5

2.34064.4562

11 ==

−=

−

−=

n

Y Y S n

a lei (2.7)

Reprezentarea grafică a nivelurilor reale pe perioada 2001-2007, a trendului liniar şi a

pronosticului randamentului terenurilor agricole pînă în anul 2013 sunt prezentate în figura 2.6.:



91

0

500

1000

1500

2000

2500

30003500

4000

4500

5000

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

a n i i

r a n d a m e n t u l t e r e n

u l u i

a g r i c o l , l e i / h a

evoluţia reală a randamentului terenurilor agricole în perioada 2001-2007

randamentul terenului agricol ajus tat după modelul liniar (în baza tendinţei de dezvoltare arandamentului 1 ha a anilor 2001-2007randamentul terenului agricol în baza major ării nivelului factorilor semnificativi

Figura 2.6. Evoluţia, trendul şi pronosticul randamentului terenurilor agricole în întreprinderile

agricole din Republica Moldova

Sursa: elaborată de autor.După cum vedem din datele tabelului 2.13. cît şi din figura 2.6. trendul prezintă o

tendinţă de diminuare. Cercetările ne demonstrează că sub influenţa major ării factorilor

semnifiativi pronosticul randamentului unui hectar de teren agricol în anul 2013 va atinge

nivelul de 4562,4 lei/ha majorat cu 33,9% faţă de mediile anilor 2004-2006, sau cu 231,2 lei/ha

în medie anual, ritmul mediu anual de creştere fiind de 5,1%, ceea ce coincide cu creşterea

anuală a volumului global al producţiei pronosticat de 5-7%.

În opinia noastr ă utilizarea terenurilor agricole în ritmuri intensive poate fi posibilă odată

cu practicarea tehnologiilor noi, care pot spori gradul utilizării economic fiind justificate pentru a

nu se afecta echilibrul ecologic şi stabilitatea socială.

2.3. Eficienţa economică a utilizării mijloacelor de producţie

Mijloacele de producţie caracterizează forma de producţie social-economică, iar pe de

altă parte nivelul ei tehnic, de care, în mare măsur ă, depind posibilităţile de sporire a eficienţei

producţiei.

În agricultur ă, ca şi în alte ramuri ale economiei, mijloacele de producţie se află într-o

continuă mişcare şi dezvoltare, în mod succesiv trec trei stadii. În primul – se creează premizele



92

pentru organizarea producţiei: se achiziţionează mijloacele de producţie şi se acordă avans

pentru retribuţie, se efectuează cheltuielile necesare pentru reproducţia resurselor naturale.

Concomitent, mijloacele întreprinderii se transformă din formă bănească în formă de producţie.

În cel de al doilea stadiu, principal, al mişcării se înf ă ptuieşte procesul de producţie, care se

încheie cu crearea mărfii, precum şi a producţiei pentru consum propriu. La acest stadiu forma de

producţie a mijloacelor se transformă în marf ă. În stadiul al treilea, ultimul, are loc vânzarea

celei mai mari păr ţi a producţiei şi transformarea mărfii din nou în formă bănească. În felul

acesta, mijloacele de producţie, traversând trei stadii şi schimbând trei forme funcţionale, îşi

încheie circuitul lor. Formula circuitului mijloacelor în procesul de producţie şi de vânzare a

produselor agricole este următoarea:

MA MOp

B – V ...P... PG – V – B 1

FM CRRN Mop

unde: B – B1 reprezintă mijloace băneşti; MA – mijloace achiziţionate; MOp - mijloace şi

obiecte ale muncii proprie; FM – for ţa de muncă; CRRN – cheltuieli pentru reproducţia

resurselor naturale; P – proces de producţie; PG – producţie globală; V – producţie vândută.

Fiecare circuit al mijloacelor se încheie cu vânzarea producţiei şi obţinerea mijloacelor

băneşti necesare pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie. Principala particularitate

a circuitului în agricultur ă constă în faptul că el se completează prin reproducţia factorilor

natural-biologici care exercită o influenţă directă asupra rezultatelor muncii. De menţionat că în

acest caz este vorba de un circuit relativ lent al capitalului şi de caracterul sezonier al folosirii

resurselor şi al încasărilor băneşti.

În ultimii ani au crescut considerabil preţurile la producţia industrială concomitent cu

reducerea capacităţii de plată a celei mai mari păr ţi a producătorilor de mărfuri. În acelaşi timp,

din cauza agravării crizei în ramurile producătoare de resurse şi a insuficienţei mijloacelor

financiare ale întreprinderilor, s-au redus considerabil livr ările de tehnică către sat. Ca rezultat,s-a micşorat simţitor nivelul asigur ării tehnico-materiale a performanţelor agriculturii.

Astfel, nivelul de asigurare cu tractoare a întreprinderilor agricole corporative constituie

în medie pe anii 2004-2006 numai 1,42 unităţi la 100 ha teren agricol. În agricultura din SUA

asigurarea cu tractoare la 100 ha constituie 3,6 unităţi, în ţările UE este de 9,0 unităţi.



93

Tabelul 2.14. Dinamica indicatorilor stării funcţionale şi de reproducţie a mijloacelor fixe în

întreprinderile agricole din Republica Moldova în perioada anilor 2001-2007

A n i iIndicatorii2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Coeficientul de reînnoire amijloacelor fixe 0,127 0,10 0,116 0,146 0,108 0,107 0,147Coeficientul scoaterii dinfuncţiune a mijloacelor fixe 0,077 0,068 0,057 0,046 0,065 0,049 0,051Coeficientul de uzur ă 0,455 0,441 0,432 0,404 0,381 0,343 0,494Coeficientul de utilitate 0,545 0,559 0,568 0,596 0,619 0,657 0,506

Sursa: calculat ă de autor în baza anexei la bilan ţ ul contabil al întreprinderilor agricole din Republica Moldova pentru perioada anilor 2001-2007.

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

a n i i

v a l o a r e a c o e f i c i e n t u l u i

coeficientul de reînnoire coeficientul scoaterii din funcţiune

coeficientul de uzur ă coeficientul de utilitate

Figura 2.7. Coeficienţii stării funcţionale şi de reproducţie a mijloacelor fixe în întreprinderileagricole din Republica Moldova în perioada anilor 2001-2007.

Calculul coeficienţilor stării funcţionale şi de reproducţie a mijloacelor fixe în între-

prinderile agricole din Republica Moldova pentru perioada anilor 2001-2007 ne impun

următoarele concluzii:

Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe denotă o tendinţă de uşoar ă scădere care a fost la

nivel de 10,7% în anul 2006, faţă de 14,6% în anul 2004, ca în anul 2007 să atingă nivelul de 14,7%.

Compararea coeficientului de reînnoire a mijloacelor fixe cu coeficientul scoaterii din uz arată că

procesul de reînnoire este mai înalt decât cel de scoatere din funcţiune. Ţinem să menţionăm că la

majorarea coeficientului de reînnoire a mijloacelor fixe a influenţat nu atît latura cantitativă şi

calitativă a acestora, dar şi majorarea bruscă a preţurilor de vînzare a mijloacelor fixe. În acelaşi timp,după cum vedem din figura 2.7., reînnoirea mijloacelor fixe nu este suficientă, având în vedere



94

gradul înalt de uzur ă al acestora (34% - 49,4%), care, deşi prezintă o tendinţă uşoar ă de reducere cu

cca. 10% în anul 2006 faţă de anul 2001, în anul 2007 acesta iar s-a majorat constituind circa 50%,

rezultînd că mijloacele fixe achiziţionate nu sunt suficiente pentru compensarea procesului de

învechire şi uzur ă a mijloacelor fixe. Concomitent, coeficientul de utilitate s-a majorat în anul 2006

cu cca. 10% în comparaţie cu nivelul acestuia din anul 2001 şi a constituit 65,7%, ca în anul 2007 să

atingă cel mai scăzut nivel din anul 2001 pînă în prezent – 50,6%.

Întărirea bazei tehnico-materiale a agriculturii îşi găseşte o reflectare directă în indicatorii

asigur ării cu mijloace şi înzestr ării energetice a muncii. Din anul 2001 până în 2007 nivelul

asigur ării întreprinderilor agricole cu mijloace fixe a crescut cu 25,9%, însă asigurarea cu resurse

energetice a diminuat cu 27% (tabelul 2.15.). În această perioadă productivitatea muncii a sporit

cu 65,4%. S-a intensificat însă tendinţa de scădere a eficienţei mijloacelor (randamentul): în

perioada analizată a fost înregistrată o diminuare a ei cu circa 28%.

Tabelul 2.15. Dinamica asigur ării şi înzestr ării cu mijloace fixe a întreprinderilor agricole din

Republica Moldova, în perioada 2001-2007

AniiIndicatorii 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Revin la 1 ha teren agricol:- mijloace fixe de producţie cudestinaţie agricolă, lei 3872,1

4745,1

4177,8

4111,2 4344,3 4874,6

4936,0

- resurse energetice, c.p. 3,04 0,13 0,06 2,78 2,48 2,31 2,24

Revin la un lucr ător mediu anualîncadrat în agricultur ă:- mijloace fixe de producţie cudestinaţie agricolă, lei 21004,9

28331,6

28923,6

31280,5 36540 47735,0

56862

- resurse energetice, c.p. 13,77 0,78 0,41 21,16 20,84 22,59 25,7Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Înzestrarea muncitorilor cu mijloace fixe a crescut de 2,7 ori, cu resurse energetice cu

86,6%. Această majorare este condiţionată de reducerea efectivului mediu anual de lucr ători

încadraţi în agricultur ă.

Cercetările efectuate pe întreprinderile agricole pe regiuni de dezvoltare din Republica

Moldova [132, pag. 74] ne permite să concluzionăm că din efectivul de tractoare în medie pe anii

2004-2006, regiunii de Nord îi apar ţine 38,6% mijloace fixe şi 39,4 la sută din potenţialul

energetic. Regiunilor de Centru şi de Sud le apar ţin circa 22,9% - 27%, iar. mun. Chişinău -

numai 2,9%. Însă dacă se analizează asigurarea şi înzestrarea cu mijloace fixe (tabelul 2.16),

atunci avem următoarea imagine.



95

Tabelul 2.16. Asigurarea şi înzestrarea cu mijloace fixe a întreprinderilor agricole din regiunilede dezvoltare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Revin la 1 ha teren agricol:Revin la 1 lucr ător mediu

anual încadrat în agricultur ă:Regiunile dedezvoltare

Numărulde

întreprin-deri

Mijloace fixe

de producţie,lei

Resurse

energetice,c.p.

Mijloace fixe de producţie, lei

Resurse

energetice,c.p.Republica Moldova 1502 4442,2 2,52 44713,0 21,47inclusiv regiunile: Nord 569 3035,1 2,38 29853,2 20,18

Centru 470 5661,9 2,78 50753,2 20,64Sud 294 5022,7 2,50 58983,0 24,10mun. Chişinău 76 12303,6 4,06 79245,9 23,25U.T.A.Găgăuzia 93 4852,5 2,35 51517,2 22,49

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din

Republica Moldova.Asigurarea cu mijloace fixe şi resurse energetice pe regiunile de dezvoltare este

neuniformă (tabelul 2.16.). În mun. Chişinău la un ha teren agricol revin de 2,7 ori mijloace fixe

şi resurse energetice cu 61% mai mult decât media pe republică, iar în regiunea de Nord, nivelul

asigur ării şi înzestr ării este cel mai redus.

Pentru a schimba în bine starea lucrurilor, este necesar:

1) a asigura reconstrucţia şi a restabili completamente producţia la uzinele constructoare

de maşini agricole;2) a asigura în continuare o reţea largă de staţiuni tehnologice de maşini pentru a atinge

nivelul de 7-8 în fiecare raion.

În prezent în republică sunt circa 40 mii tractoare şi 4,2 mii combine. Odată cu alocarea

subvenţiilor (din bugetul local alocându-se 92 mln lei) se înregistrează o creştere a numărului de

staţiuni fondate: 2004 – 31 STM, 2005- 38, 2006 – 51. Până la moment, au fost fondate 165

staţiuni tehnologice de maşini (STM). Potrivit datelor, în anul 2006 staţiunile tehnologice de

maşini au îndeplinit un volum de lucr ări pe 359,6 mii ha, prestând servicii mecanizate agenţiloreconomici pe o suprafaţă de circa 50 mii ha, şi favorizând deschiderea a 970 locuri de muncă

[65, p.2-3,7].

Majorarea preţurilor la tractoare în republică a fost influenţată de majorarea preţului

tractorului la uzină şi aplicarea TVA la tehnica agricolă. Pentru redresarea situaţiei create au fost

întreprinse următoarele măsuri:

- aplicarea pct. 23 din Articolul 103 al Codului Fiscal [7], înlesnind TVA pentru agenţii

economici care importă tehnică agricolă,

- majorarea sumei la fondarea STM de la 18 mln lei la 45 mln lei;



96

- pentru completarea parcurilor de maşini, precum şi satisfacerea necesităţilor

producătorilor agricoli cu tehnică nouă sunt utilizate diferite forme de subvenţionare şi creditare

(directă, indirectă, leasing etc.). În acest context, implementarea Proiectului Creşterii Producţiei

Alimentare 2KR şi livrarea acesteea f ăr ă TVA are o importanţă deosebită.

Necesitatea creării unei reţele de întreprinderi de procesare în spaţiul rural este piatra de

temelie a dezvoltării durabile a satului. Efectul consolidării la acest capitol va fi prin conlucrarea

strânsă sub diferite forme inclusiv asociative dintre producătorul materiei prime şi procesator

Toate acestea vin să confirme faptul că studierea şi punerea în evidenţă a factorilor de

creştere a eficienţei mijloacelor de producţie este o sarcină actuală. Bineînţeles, astăzi poate fi

vorba doar de o reducere a acesteia, întrucât situaţia economică generală a ramurii continuă să

fie deosebit de grea. O mărturie în acest sens o constituie asigurarea insuficientă a agriculturii cu

tehnică şi îngr ăşăminte, deficitul de for ţă de muncă calificată, dispropor ţiile profunde dintre toţi

factorii de producţie şi condiţiile de viaţă de la sate.

Această problemă are şi un alt aspect. Este vorba de două forme de înnoire a mijloacelor

fixe: extensivă şi intensivă, de necesitatea delimitării lor calitative.

Înnoirea intensivă înseamnă înnoirea mijloacelor fixe pe o nouă bază a realizărilor

progresului tehnico-ştiinţific, ca rezultat obţinând o ridicare a nivelului tehnic al producţiei. În

caz contrar, înnoirea poate fi formală sau extensivă, în cadrul căreia mijloacele fixe se înnoiesc

ca valori de consum la nivelul tehnic existent.

În ceea ce priveşte estimarea eficienţei utilizării resurselor tehnico-materiale, pentru

aceasta este nevoie, bineînţeles, de noi abordări. Consider ăm că prin utilizarea eficientă a

mijloacelor fixe de producţie trebuie să înţelegem nu numai randamentul lor, dar, întâi de toate,

gradul de utilizare a potenţialului tehnic al întreprinderii la realizarea sarcinilor ei de bază. În

primul rând, pentru că obţinerea profitului (venitului global) la 1 leu de mijloace fixe de

producţie va reflecta cu o mai mare precizie rezultatele activităţii colectivului de muncă.

Cauzele principale ale reducerii eficienţei mijloacelor fixe de producţie, în prezent, sunt:lacunele în organizarea procesului de reproducţie şi utilizare a mijloacelor, lipsa de echilibru a

principalilor factori ai economiei, scumpirea mijloacelor şi nivelul nesatisf ăcător al înnoirii lor.

Consider ăm că veriga principală a mecanismului consumului de mijloace, care acţionează cu

adevărat, o constituie propor ţionalitatea păr ţilor componente ale bazei tehnico-materiale a

ramurii. Numai stabilirea unei propor ţii optime între capitalul fix şi activele curente poate fi

posibilă sporirea profitului total la 1 ha de terenuri agricole.

Circa 62% din întreprinderile cercetate (tabelul 2.17.) au un potenţial energetic la 1 ha

mai scăzut decât media de 2,6 c.p. Dacă resursele energetice la 1 ha în gr. V sunt de 20,2 ori,

înzestrarea cu resurse energetice de 10 ori, efectivul de tractoare de 6,4 ori mai mare decât în gr.



97

I, atunci randamentul terenului agricol este mai înalt numai cu 39%. Aceasta denotă faptul că

întreprinderile cu un potenţial înalt de mijloace tehnice nu obţin rezultate înalte (datorită lipsei

completării adecvate a agregatelor tehnologice) potenţialul tehnic nu este utilizat eficient.

Tabelul 2.17. Influenţa resurselor energetice la 1 ha teren agricol asupra randamentului în

întreprinderile agricole din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Grupe de întreprinderi agricole după resursele energetice la 1ha teren agricol, c.p.

I II III IV VIndicatorul

0,01-1,0 1,01-3,0 3,01-5,0 5,01-7,0 7,01 >Total, înmedie

1. Numărul întreprinderilor 209 282 181 68 48 7882. Resursele energetice la 1 hateren agricol, c.p. 0,44 2,05 3,89 5,70 8,92 2,623. Efectivul de tractoare la 100

ha teren agricol, unităţi 0,56 1,44 1,88 2,53 3,59 1,484. Resurse energetice la 1lucr ător, c.p. 4,47 18,16 31,09 36,46 45,16 22,145. Valoarea producţiei globale la1 ha teren agricol, lei 2776,95

3123,95

3264,72

3596,47 3863,6

3129,88

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Pentru ridicarea eficienţei utilizării mijloacelor fixe de producţie este necesar ă

îmbunătăţirea structurii lor. În prezent ele includ o parte neînsemnată a mijloacelor tehnice,

utilaj, transport care constituie circa 38%, a plantaţiilor perene 9%, animalelor de lucru 1,8% iarcota clădirilor şi construcţiilor - 40,2% (calculate de autor în baza [26, 27]). Anume din această

cauză colectivele întreprinderilor trebuie să mărească cota păr ţii active a mijloacelor măcar pînă

la 55-60%, lucru care va favoriza sporirea productivităţii muncii.

Tabelul 2.18. Dinamica eficienţei economice a utilizării mijloacelor fixe cu destinaţie agricolă înîntreprinderile din Republica Moldova

AnulIndicatorul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Capacitatea mijloacelor fixe 1,15 1,47 1,84 1,20 1,31 1,58 2,27Revin la un leu de mijloace fixe

productive cu destinaţie agricolă, lei:• producţia agricolă globală în preţuri

comparabile ale a. 2000 0,87 0,68 0,54 0,83 0,76 0,63 0,44• venit global 0,15 0,12 0,19 0,25 0,22 0,19 0,27• venit din vânzări 0,61 0,75 0,63 0,81 0,85 0,74 1,00• profit brut 0,09 0,09 0,123 0,151 0,129 0,11 0,15Rentabilitatea (nerentabilitatea)mijloacelor fixe, % -2,2 -2,2 0,45 3,2 0,99 2,7 10,8Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din

Republica Moldova.Capacitatea mijloacelor fixe este indicatorul invers al randamentului. Cu cât randamentul

este mai înalt cu atât capacitatea este mai joasă.



98

Randamentul mijloacelor fixe (tabelul 2.18.) începînd cu anul 2001 până în anul 2006 s-a

diminuat cu 28%, iar în anul 2007 s-a diminuat cu 49,5%. Randamentul calculat prin raportul

venitului global, veniturilor din vânzări şi profitul brut are tendinţă spre o creştere

nesemnificativă pe contul influenţei factorilor de piaţă. În anul 2001 la fiecare 1 leu consumat de

mijloace fixe întreprinderile au avut 2,2 bani pierderi, iar în anul 2006 – 2,7 bani profit, în anul

2007 – 10,8 bani. Această situaţie se explică prin faptul că deşi ponderea mijloacelor fixe active

în anul 2001 era la nivel de circa 24%, iar în anul 2006 cu 14 p.p. mai mare, acest factor nu a

influenţat semnificativ asupra randamentului mijloacelor fixe, deoarece în dinamică pe parcursul

anilor a persistat un grad înalt de uzur ă (34% - 45%), iar tehnica uzată nu a fost reînnoită în

măsura necesar ă cu maşini şi utilaje moderne cu randamente avansate.

Totodată trebuie remarcat faptul că în întreprinderile din regiunile de dezvoltare din

Republica Moldova [132; pag.79] se observă oscilaţii în nivelul randamentului mijloacelor fixe

şi a capacităţilor acestora.

Cu un nivel înalt al randamentului se evidenţiază regiunea de Nord, iar rentabilitatea

mijloacelor fixe în mun. Chişinău este mai înaltă.

Tabelul 2.19. Gruparea întreprinderilor agricole din Republica Moldova după randamentulmijloacelor fixe, media anilor 2004-2006

Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Analiza tabelului 2.19. denotă faptul că, randamentul mijloacelor fixe este mai înalt în

grupele unde: asigurarea şi înzestrarea cu potenţial energetic este mai joasă. Dacă la 1 leu

valoare a mijloacelor fixe se obţine în gr. IX 103 lei valoare a producţiei agricole globale, atunciîn gr. I se obţine numai 0,17 lei, în condiţiile că în gr. IX asigurarea cu mijloace fixe este la nivel

de 27,9 lei/ha, faţă de gr. I cu indicatorul dat de 17446,4 lei/ha. Randamentul terenului agricol s-

Indicatorii

Potenţialul energe-tic, c.p., în calcul la:

Grupe de întreprinderi

agricole după valoarea producţiei agricoleglobale ce revin la 1leu mijloace fixe, lei

Numărulîntreprin-

derilor

Randa-mentul

mijloacelorfixe, lei

Valoareamijloacelor de producţie cu

destinaţieagricolă la 1 hateren agricol, lei

1 hateren

agricol

1 lucr ătormediuanual

Valoarea producţiei

globale la 1 hateren agricol,

lei

I. Până la 0,30 80 0,17 17446,49 4,22 35,4 2944,92II. 0,31 – 0,60 95 0,44 8049,39 3,99 32,6 3502,07III. 0,61 – 1,20 146 0,85 5084,49 3,05 23,1 4339,73IV. 1,21 – 2,32 166 1,63 2172,32 2,18 17,7 3532,44V. 2,33 – 4,72 147 3,25 1017,55 2,26 18,9 3305,44

VI. 4,73-9,52 88 6,32 467,98 1,56 12,0 2956,05VII. 9,53-19,12 49 12,95 196,36 1,96 19,1 2543,43VIII. 19,13-38,20 28 25,15 109,63 1,00 7,65 2757,39IX. 38,31 > 22 103,08 27,97 1,32 19,5 2882,78Total, în medie 821 0,74 4678,77 2,69 22,0 3446,90



99

a diminuat în gr. IX cu 2,2%. situaţia analizată indică la faptul că, în agricultur ă asigurarea şi

înzestrarea cu mijloace de producţie precum şi cu potenţial energetic nu se soldează cu rezultate

înalte, aceste resurse nu sunt utilizate eficient.

Figura 2.8. pune în evidenţă principalii factori care contribuie la reducerea consumului de

mijloace pentru producţie. Printre factorii interni de minimizare a consumului de mijloace un rol

important revine creării unei structuri optime a producţiei. Iar pentru aceasta, după cum

demonstrează experienţa întreprinderilor fruntaşe, este necesar:

• a spori volumul mijloacelor repartizate pentru sursele biologice (animale productive şi

vite de tracţiune, plantaţii perene, seminţe de elită), precum şi achiziţionarea unor maşini

cu mare capacitate de producţie;

• a obţine propor ţionalitatea diferitelor păr ţi ale bazei tehnico-materiale, în particular între

mijloacele de producţie şi cele neproductive, între mijloacele fixe şi activele curente,

între maşinile de lucru şi cele de for ţă;

• a spori ritmul creşterii capacităţilor, bazei de păstrare şi prelucrare a producţiei agricole.

Figura 2.8. Principalii factori de reducere a consumului de mijloace pentru producţie laîntreprinderile agricole

Sursa: elaborată de autor.O importanţă primordială în estimarea eficienţei economice a producţiei agricole o are

cercetarea şi analiza resurselor materiale ca parte componentă esenţială a mijloacelor de producţie.

Tabelul 2.20. Dinamica utilizării resurselor materiale în întreprinderile agricoledin Republica Moldova


Crearea uneistructuri optimea producţiei

Îmbunătăţireamediului

înconjur ător, inclusivasigurarea parităţii

preţurilorîn sectorul

agroalimentar

Consumul demijloace

pentru producţie

Utilizarearaţională aresurselor

Creşterea producţiei şia calităţii ei pe baza

intensificării producţiei



100

Valoarea producţiei globaleagricole (în preţuri compa-rabile ale an. 2000), mii lei 2497946

2545825

1861281

2806005

2740539 2507584 1736385Valoarea consumurilormateriale, mii lei 1343089

1454958

1690755

1540777

1764174 1963742 2257563

Ponderea valorii consumuri-lor materiale în valoarea pro-ducţiei globale agricole, % 53,8 57,2 90,8 54,9 64,4 78,3 130,0Randamentul consumurilormateriale 1,86 1,75 1,10 1,82 1,55 1,28 0,77Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate a întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Datele tabelului 2.20. evidenţiază o tendinţă de reducere a randamentului consumurilor

materiale. Dacă în anul 2001 la un leu de consumuri materiale a fost obţinut 1,86 lei producţie

globală agricolă, în anul 2006 acest indicator s-a redus cu 31,2% şi a atins nivelul de 1,28 lei. În

anii 2003 şi 2006, când randamentul consumurilor materiale era minimal s-a constatat nivelurile

cele mai ridicate a ponderii consumurilor în valoarea producţiei agricole. În anul 2007 randamentul

consumurilor a atins nivelul cel mai inferior – 0,77 lei, iar suma consumurilor a depăşit valoarea

producţiei globale cu 30%. Această situaţie se consider ă negativă, dat fiind faptul, că are loc

majorarea costului produselor fabricate din contul major ării ponderii consumurilor materiale.

În continuare vom analiza eficienţa utilizării resurselor materiale în întreprinderile

agricole în funcţie de regiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova.

Tabelul 2.21. Eficienţa utilizării consumurilor materiale în întreprinderile agricole pe Regiunilede Dezvoltare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Regiunea de dezvoltareIndicatorul

Nord Centru Sudmun.

ChişinăuUTA

Găgăuzia

În medie peRepublicaMoldova

Valoarea producţiei globale agri-cole (în preţ. comp. ale an.2000), mii lei 1112702 645422 608423 79465 238698 2684710Valoarea consumurilor materiale,mii lei 712509 461888

358409

87574 135851 1756231

Ponderea valorii consumurilormateriale în valoarea producţieiglobale agricole, % 64,0 71,56 58,9 110,2 56,9 65,4Randamentul consumurilormateriale 1,56 1,39 1,70 0,907 1,76 1,53Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole în plan teritorial.

Din tabelului 2.21. observăm că randamentul resurselor materiale în regiunile de

dezvoltare UTA „Găgăuzia”, Sud şi Nord s-a majorat faţă de datele medii pe republică respectiv

cu 15%, 11% şi 2%. În regiunea Centru s-a diminuat cu 9,2% iar în mun. Chişinău cu 41%, şi



101

totodată aici a crescut ponderea consumurilor materiale în valoarea producţiei agricole - o

situaţie negativă ce a contribuit la majorarea costului produselor.

Analiza datelor tabelului 2.22. demonstrează că în circa 74% din întreprinderile cercetate

mărimea consumurilor materiale la 1 ha teren agricol sunt mai reduse decît media generală.

Odată cu majorarea consumurilor materiale la 1 ha teren agricol se observă o creştere a eficienţei

economice a producţiei agricole globale. În opinia noastr ă consumurile materiale la 1 ha teren agricol

de 3286,8 lei poate fi considerate de un nivel optimal de alocare a consumurilor din considerentele

sporirii considerabile a indicatorilor rezultativi ai eficienţei economice a producţiei.

Studiul efectuat ne permite să concluzionăm că dacă nu sunt utilizate îngr ăşăminte la

nivelul necesar pentru formarea unei unităţi de produs şi nu sînt respectate condiţiile încorpor ării

acestora, atunci îngr ăşămintele nu vor condiţiona efectul necesar.

Creşterea volumului producţiei agricole nu este posibilă f ăr ă investiţii, deoarece ele

reprezintă o plasare de mijloace nu numai pentru completarea şi dezvoltarea mijloacelor fixe, dar

şi pentru completarea activelor curente, f ăr ă de care nu poate fi asigurată sporirea fertilităţii

solului, nu pot fi soluţionate problemele ecologice şi social-economice. În ultimii ani volumul

investiţiilor în agricultura Republicii Moldova a atins 5,9% din volumul total al investiţiilor în

economia naţională, pentru comparare vom menţiona că în 1998 acest indicator atingea 5,6 %.

În ultimă instanţă, investiţiile se realizează sub formă de proiecte investiţionale. O parte

importantă a lor o constituie analiza financiar ă bazată pe compararea dintre cheltuielile suportate

pentru proiectul de investiţii de capital şi profitul obţinut în urma realizării lui.

În baza cercetărilor efectuate am fundamentat necesitatea că strategia în domeniul sporirii

eficienţei mijloacelor trebuie să se înf ă ptuiască în trei direcţii principale. Prima presupune

asigurarea suficientă a agriculturii cu mijloace tehnico-materiale moderne, întrucât nivelul

mecanizării producţiei şi al bazei tehnico-materiale a ramurii este nesatisf ăcător. A doua necesită

utilizarea raţională a mijloacelor de muncă şi a obiectelor muncii. A treia şi cea mai importantă

direcţie, include îmbunătăţirea calitativă a mijloacelor de producţie pe baza aplicării prin toatemijloacele a realizărilor progresului tehnico-ştiinţific.





103

O importanţă deosebită trebuie să fie acordată următoarelor probleme:

• reproducţia resurselor naturale;

• folosirea largă a biotehnologiei în domeniul selecţiei şi producerii seminţelor;

• îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pe baza mecanizării complexe a producţiei;

• trecerea la tehnologiile resurso-econome, care permit utilizarea raţională a resurselor

materiale, naturale şi de muncă.

2.4. Eficienţa utilizării resurselor umane.

În prezent are loc un proces de formare a pieţei muncii, care prezintă o formă social-

economică a mişcării resurselor de muncă în baza acţiunii legii valorii şi legii cererii şi ofertei.

Piaţa muncii va permite utilizarea mai eficientă a potenţialului de muncă al societăţii şi vaconstitui o pârghie importantă de reglare a veniturilor individuale, de apropiere a lor de nivelul

social necesar. Însă, din cauza deformării relaţiilor de piaţă, acum s-a stabilit o tendinţă de

depreciere a for ţei de muncă calificate, mai ales în sectorul agrar. De aceea astăzi este absolut

evident că statul trebuie să acorde protecţie juridică muncii salariate. Şi nu doar atât. Este

necesar ă elaborarea şi realizarea unui program de ridicare a gradului de utilizare a for ţei de

muncă şi de reducere a şomajului.

În ultimii cinci ani se observă o diminuare a efectivului de lucr ători în sectorul agrar,ritmul mediu anual constituind 5%. Ca urmare, se formează o piaţă dezvoltată a for ţei de muncă,

care, în prezent constituie în reflectare oficială 18,3 mii persoane sau 2,2% din numărul total al

resurselor de muncă [13, p.22].

Veniturile mici, lipsa locurilor de muncă, disparităţile regionale şi urbano-rurale, şomajul

latent provoacă o migrare preponderent a persoanelor tinere, a specialiştilor cu studii medii şi

superioare, spre oraşele ţării precum şi peste hotare. Ca rezultat, întreprinzătorii agricoli tineri,

care ar trebui să genereze inovaţii şi să implementeze tehnologii şi strategii moderne, lipsesc.

Un aspect important al problemei îl constituie estimarea eficienţei utilizării resurselor de

muncă. De aceea prin eficienţă în sfera muncii trebuie să înţelegem nu numai productivitatea

muncii, dar, în primul rând, gradul de utilizare a potenţialului de muncă.

Apare întrebarea: de ce productivitatea muncii nu poate fi considerată indicator principal

al eficienţei utilizării muncii? În primul rând, din cauza că producţia globală se creează nu numai

prin muncă vie, dar şi prin munca depusă în trecut şi întruchipată în mijloacele de producţie

consumate. Anume din această cauză obţinerea profitului (venitului total) raportat la efectivul

mediu anual de lucr ători (om-zi, om-or ă) va reflecta mai precis rezultatele muncii vii. Totodată



104

este important să menţionăm că profitul obţinut la un lucr ător mediu anual poate reflecta

eficienţa utilizării muncii numai atunci când venitul total al întreprinderii este repartizat în mod

optimal. În caz contrar anume acesta din urmă trebuie să devină indicator generalizator. În al

doilea rând, randamentul real al muncii nu constituie o măsur ă a rezultatului.

Prin urmare, eficienţa utilizării muncii prezintă gradul utilizării potenţialului uman în

producerea producţiei şi desfacerea ei, în obţinerea venitului total şi a păr ţii lui componente –

profitului. Este vorba de raportul nivelului profitului brut la fondul de retribuţie a muncii,

exprimat în procente (nivelul rentabilităţii muncii), care indică cît profit revine la 1 leu al

fondului de retribuţie a muncii utilizate.

Un aspect important al acestei probleme este determinarea eficienţei utilizării muncii pe

baza creşterii productivităţii ei.

Tabelul 2.23. Dinamica productivităţii muncii medii anuale a unui lucr ător angajat înîntreprinderile agricole din Republica Moldova

Anul

Indicatorul 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Ritmul decreştere

(descreştere) în

medie peanii

Valoarea producţieiagricole globale (în

preţuri comparabileale anului 2000):• mii lei• indicele, %

2497946100

2545825102

186128175

2806005112

2740539109,7

2507584100,4

173638569,5

x94,1

Efectivul mediuanual al lucr ătorilorangajaţi înagricultur ă:• persoane• indicele, %

136965100

13224096

11865286,6

10756578,5

9852071,9

8311460,7

6991451,0

x89,4

Productivitateamedie anuală a unuilucr ător angajat înagricultur ă • lei• indicele, %

18237100

19251105,6

1568786

26086143

27817152,5

30170165,4

24836,1136,2

x105,3

Sursa: calculat de autor conform formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din RepublicaMoldova.

Productivitatea muncii în anul 2007 s-a majorat faţă de anul 2001 cu 36,2%, pe contul

reducerii efectivului de lucr ători cu 49,0% necătînd la diminuarea valorii producţiei cu 30,5%.



105

Anual, pe perioada 2001-2007 productivitatea muncii s-a majorat în medie cu 5,3% integral pe

contul reducerii efectivului de lucr ători.

Aspectul tehnico-tehnologic al sporirii productivităţii muncii presupune o reutilare

tehnică cardinală a ramurii şi, prin urmare, o creştere a înzestr ării cu mijloace a muncii şi

folosirea pe larg a tehnologiilor resurso- şi energoeconome.

Nivelarea analitică în dinamică a indicatorilor din tabelul 2.24. indică următoarele:

• t N t 2.529252385080 −= , arată că valoarea producţiei globale agricole are tendinţa de

diminuare anuală în medie cu 52925,2 mii lei;

• t N t 114128.106752 −= , arată că efectivul mediu anual al lucr ătorilor angajaţi în

agricultur ă are tendinţa de diminuare anuală în medie cu 11412 persoane;

• t N t 192023155 += , arată că productivitatea medie a unui lucr ător angajat în agricultur ă a sporit anual în medie cu 1920 lei.

Tabelul 2.24. Dinamica şi corelaţia dintre productivitatea muncii şi salariul mediu anual al unui

lucr ător angajat în agricultur ă în întreprinderile agricole din Republica Moldova

Anul

Indicatorii2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 c R în

lanţ Productivitatea muncii în medie

anuală a unui lucr ător angajat înagricultur ă, lei 18237

19251

15687

26086

27817 30170 24836,1

xRitmul de creştere în lanţ, % - 105,6 81,5 166,3 107 108,5 82,3 105,3Salariul mediu anual al unui lu-cr ător angajat în agricultur ă, lei 2866,8

3468,6

4274,0

5701,3

6329,3 7218,8 9149,6 x

Ritmul de creştere în lanţ, % - 121 123,2 133 111,0 114 126,7 121,3Coeficientul de depăşire (nede-

păşire) dintre productivitateamuncii şi salariul mediu anual alunui lucr ător - 0,87 0,66 1,25 0,96 0,95 0,64 86,6Sursa: calculat de autor conform formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din Republica

Moldova.6 823.0085,107,1663,1815,0056,1 •••••=cp R = 1,0535= 105,3%

cs R = =•••••6 267.114,111,133,1232,121,1 1,2126 = 121,3%

Conform calculelor reflectate în tabelul 2.24., observăm că în întreprinderile agricole

ritmurile de creştere în lanţ a productivităţii muncii nu-l depăşeşte pe cel al salariului mediu cu

excepţia anului 2004. Aici la fiecare procent de creştere a salariului mediu productivitatea

muncii s-a majorat cu 25%, însă situaţia dată se lămureşte prin faptul că în anul secetos 2003

volumul producţiei globale s-a redus cu 27% pe contul diminuării productivităţii la 1 ha a

principalelor culturi agricole. În anii 2002, 2003 şi 2005, 2006, 2007 la fiecare procent de



106

creştere a salariului mediu productivitatea s-a micşorat corespunzător cu: 13%, 34%, 4%, 5% şi

36%ceea ce se apreciază negativ.

Anual productivitatea muncii a sporit în medie cu 5,3%, iar salariul unui lucr ător cu

21,3%. La prima vedere analiza denotă faptul că productivitatea şi salariul muncii cresc, însă

aceasta are loc nu pe contul utilizării eficiente a potenţialului de resurse, dar pe contul reducerii

efectivului mediu anual al muncitorilor. Putem afirma că în agricultura întreprinderilor agricole

corporative ale Republicii Moldova nu se respectă cerinţele depăşirii sporului productivităţii faţă

ce cel al salariului mediu.

Repartizarea efectivului mediu anual al lucr ătorilor încadraţi în agricultur ă în întreprinderile

agricole pe regiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova în medie pe anii 2004-2006 [132, pag.88-

89] demonstrează că, din 96400 persoane ponderea de peste 40% atât în sectorul fitotehnic cât şi în

cel zootehnic o deţine regiunea de Nord, urmată de cea de Sud (28%), iar ponderea cea mai redusă a

lucr ătorilor în sectorul creşterii animalelor o deţine mun. Chişinău şi regiunea de Sud.

În continuare analiza indică că în toate regiunile de dezvoltare retribuţia în medie la 1 lucr ător

este mai majorată decât media pe republică de 534 lei pe lună, în deosebi se evidenţiază mun. Chişinău

şi U.T.A. Găgăuzia, şi numai în regiunea Nord salariul mediu este mai jos decât media cu 14%.

Nivelul retribuţiei lucr ătorilor pe întreprinderi cu diferite forme juridice de organizare indică

că în societăţile pe acţiuni şi cooperativele agricole de producţie retribuţia în medie la 1 lucr ător este

de 773,6 lei şi 615 lei pe lună, adică mai majorată respectiv cu 44,7% şi 15% iar în societăţile cu

r ăspundere limitată salariul constituie 480 lei, ce este mai redus cu 11% decât media pe republică.

Gruparea întreprinderilor agricole cu diferite forme juridice de organizare din Republica

Moldova după fondul de retribuţie anuală a unui lucr ător, în media anilor 2004-2006 indică că

din 778 întreprinderi agricole cercetate la 82,7% din întreprinderile agricole salariul mediu lunar

este sub salariul mediu pe agricultura Republicii Moldova iar după formele juridice de

organizare: în SRL – 86%, CAP – 82% şi SA – 57% [132, pag.90-91].

Din tabelul 2.25. se observă o legătur ă directă între fondul de retribuţie ce revine la 1lucr ător mediu anual şi productivitatea muncii, randamentul terenului agricol, profitul la 1 ha

teren agricol şi nivelul rentabilităţii. Deci în întreprinderile cu rezultate ale activităţii mai mari şi

salariul unui lucr ător este mai ridicat. Se observă o propor ţionalitate aproape egală: dacă profitul

obţinut din vînzarea producţiei ce revin la 1 ha teren agricol în gr. VI este aproximativ de 6 ori

mai mare decît în gr.I, atunci şi fondul de retribuţie ce revine la 1 lucr ător este mai mare de 6,5

ori, nivelul rentabilităţii producţiei este mai sporit mai mult de 2 ori, iar nivelul rentabilităţii

muncii este mai mare cu 28,9 p.p.



107

Tabelul 2.25. Gruparea întreprinderilor agricole după fondul de retribuţie anual ce revine la unlucr ător şi corelaţia cu indicatorii rezultativi, media anilor 2004-2006

Grupe de întreprinderi după mărimea fondului de retribuţie cerevine la 1 lucr ător, lei

I II III IV V VIIndicatorul până la

25002500-4500

4500-6500

6500-8500

8500-10500

10500 şimai mult

Total,medie

Numărul întreprinderilor 115 266 257 165 68 100 971Fondul de retribuţie ce revinela 1 lucr ător, lei 1924,81

3514,2

5404,92

7357,6

9374,87 12493,7

6456,6

Valoarea producţiei globale cerevine la 1 lucr ător mediuanual, lei 12518,04

18385,2

24617,47

31076,0

29628,01 51249,8 27726,6 Valoarea producţiei globale la1 ha teren agricol, lei 2003,36

2345,9

3009,01

3306,3

4097,59 5302,72

3351,8

Venitul global ce revine la 1lucr ător mediu anual, lei 1345,36

3858,1

7053,0 10406,4

13675,3 16535,3

8642,3

Profitul din vânzarea producţiei agricole ce revine la1 ha teren agricol, lei 193,96

293,91

457,12 631,44

944,70 1146,34

604,8 Nivelul rentabilităţii producţiei, % 11,11 13,76 16,67 21,41 23,66 24,63 19,91 Nivelul rentabilităţii muncii, % 58,6 59,7 64,9 74,1 72,4 87,5 72,9Sursa: calculat de autor conform formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din RepublicaMoldova.

Grupele din tabelul 2.26. demonstrează că în Republica Moldova întreprinderile agricole

se deosebesc mult după productivitatea muncii. Aşa, în gr. IX faţă de gr. I productivitatea este

mai mare de 8,8 ori, prin urmare şi salariul unui muncitor este mai înalt, însă numai de 2,9 ori.

Aşa dar, ritmul de creştere a productivităţii muncii este de 3 ori mai mare în comparaţie cu ritmul

de creştere a salariului. Randamentul terenului agricol începând cu întreprinderile gr. IV- IX sunt

aproximativ constante, o deosebire esenţială nu se observă. Profitul brut obţinut la 1 ha teren

agricol şi la 1 lucr ător mediu anual are legătur ă directă cu nivelul productivităţii muncii care semajorează din grupă în grupă. În ultima grupă la un leu consumat întreprinderile au obţinut 30,3

bani profit iar în gr. I numai 1,56 bani. Nivelul rentabilităţii fondului de retribuţie arată că

sporirea productivităţii muncii a condiţionat obţinerea la un leu fond de retribuţie 1,81 lei profit.



108

Tabelul 2.26. Influenţa productivităţii muncii unui lucr ător mediu anual asupra indicatorilor eficienţei eagricole din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Grupe de întreprinderi după valoarea producţiei agricole globale I II III IV V VI VIndicatorii

până la10000,0 10000,01-15000,0 15000,0120000,0 20000,01-25000,0 25000,01-30000,0 30000,01-35000,0 3500450

1. Numărul întreprinderilor 99 120 123 138 113 83 12. Valoarea producţiei globale la 1lucr ător mediu anual, lei 7598,29 12567,31

17528,73

22246,67 26998,18 32207,49 391

3. Retribuţia 1 lucr ător, lei 2940,83 4385,35 5104,19 6853,77 6868,73 7661,03 824

4. Profitul brut la 1 ha teren agricol,lei 27,48 213,76 315,20 552,32 636,67 797,67 59

5. Venitul global la 1 lucr ător, lei 1674,11 4510,89 6245,76 7816,46 10262,16 12025,78 125

6. Profitul brut, lei în calcul la 1lucr ător, lei 137,0 1087,7 1949,0 3695,8 4590,5 6795,0 63

7. Nivelul rentabilităţii producţiei(fitotehnie şi zootehnie), % 1,56 8,32 12,34 17,54 21,15 26,58 208. Nivelul rentabilităţii muncii, % 4,6 24,8 40,4 53,9 66,8 89,3 7Sursa: calculat de autor conform formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din Republica Moldova.



109

Nivelul productivităţii muncii se află în legătur ă strînsă cu mulţi alţi indicatori şi în

primul rând cu nivelul utilizării pământului, mijloacele de producţie şi resursele de muncă. Vin

să confirme acest fapt rezultatele productivităţii muncii obţinute de întreprinderile agricole.

Cel mai important factor al creşterii productivităţii muncii este sporirea producţiei medii

pe 1 or ă a lucr ătorilor. Mărimea acestui indicator depinde în primul rând de cantitatea şi calitatea

mijloacelor de producţie utilizate şi a for ţei de muncă, de nivelul organizării muncii, de

tehnologii, de condiţiile economice, naturale şi climaterice. Acest factor, la rândul său, determină

volumul producţiei obţinute de pe o unitate de teren şi nivelul productivităţii muncii.

Analiza a demonstrat că nivelul productivităţii muncii se află în dependenţă directă de

înzestrarea cu mijloace şi de eficienţa utilizării acestora. Când alte condiţii sunt egale, mărimea

acestor indicatori determină gradul de sporire a productivităţii muncii.

Prin urmare, pentru creşterea productivităţii muncii sunt necesare: creşterea accelerată a

producţiei de pe o unitate de suprafaţă de teren, a înzestr ării cu mijloace şi a eficienţei

mijloacelor, sporirea activismului de muncă al lucr ătorilor. În scopul ocupării locuitorilor de la

sate pe parcursul întregului an este raţională dezvoltarea producţiei auxiliare şi a meşteşugurilor,

precum şi cooperaţia de producţie cu întreprinderile industriale.

Gruparea a 837 întreprinderi agricole şi cercetarea influenţei înzestr ării cu mijloace fixe

de producţie a unui lucr ător mediu anual asupra productivităţii muncii în media an. 2004-2006

[132, pag.93-94] demonstrează că cu cât înzestrarea cu mijloace fixe de producţie este mai înaltă,

cu atât productivitatea muncii este mai sporită. În gr. VIII productivitatea este de 2,8 ori mai

înaltă decît în gr. I, randamentul terenului agricol este mai înalt cu 67%, fondul de retribuţie al

unui lucr ător în gr. I constituie 4713,8 lei, iar în gr. VIII – 4435 lei sau cu 66% mai mult.

Astfel, calea principală de sporire a productivităţii muncii este aprofundarea intensificării

producţiei prin îmbunătăţirea calitativă a tuturor factorilor ei: for ţa de muncă, fertilitatea solului,

tehnologiile, mijloacele fixe şi activele curente. Concomitent, trebuie utilizate din plin şi

rezervele de creştere a productivităţii muncii pe calea unei mai bune utilizări a for ţei de muncă.Cele spuse se refer ă, în primul rând, la asigurarea ramurii cu resurse de muncă, fapt care ar oferi

posibilitatea de a reduce termenele de efectuare a tuturor lucr ărilor agricole. În consecinţă s-ar

obţine creşterea producţiei şi reducerea pierderilor în timpul recoltării, transportării şi păstr ării.

Nivelul folosirii timpului de lucru în multe colective continuă a fi scăzut din cauza aplicării

insuficiente a elementelor organizării ştiinţifice a muncii. Pierderi mari ale timpului de lucru au loc din

cauza absenţelor nemotivate. În procesul de funcţionare a for ţei de muncă are loc consumarea

(utilizarea) ei. Prin urmare, apare necesitatea restabilirii şi păstr ării for ţei de muncă, iar peste o anumită perioadă de timp şi a înlocuirii ei totale. Deci reproducţia for ţei de muncă este un proces continuu de



110

restabilire şi de susţinere a capacităţilor fizice şi mintale ale omului, de ridicare a nivelului profesional

şi de cultur ă generală, de creare a condiţiilor necesare pentru sporirea activismului de muncă a

lucr ătorilor. Ea include îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi ridicarea nivelului de viaţă al lucr ătorilor,

pregătirea profesională a cadrelor, repartizarea şi utilizarea lor raţională.

Reproducţia lărgită a for ţei de muncă se află într-o dependenţă directă de condiţiile

materiale ale activităţii ei. În ultimii 16-17 ani, ca urmare a deterior ării situaţiei economice a

ramurii, la sate are loc un proces constant de restrângere a sferei sociale. În afar ă de aceasta, se

înr ăutăţeşte baza tehnico-materială a obiectivelor bazei sociale a satului: o parte considerabilă a

ei se află într-o stare avansată de uzur ă şi necesită reparaţii capitale.

Continuă a fi complicată situaţia în sfera socială a satelor deşi în ultimii ani aici s-au

efectuat ample lucr ări de gazificare şi s-au alocat sume considerabile din bugetul de stat pentru

susţinerea ramurii. Aici în anii 1991, ca şi în genere pe ramur ă, s-a redus de mai multe ori

volumul construcţiei de locuinţe, instituţii de cultur ă generală şi medicale. În prezent în

localităţile săteşti din Republica Moldova locuiesc 2104,5 mii persoane sau 58,6% din numărul

total al populaţiei republicii. Livrarea gazelor pe un locuitor din spaţiul rural s-a majorat cu 2%

şi constituie 50 3m , numărul de locuinţe gazificate s-a majorat cu 95%. Cu toate acestea, apa

livrată populaţiei localităţilor rurale s-a redus de la 6,5 mil. 3m în 1998 până la 3,4 mil. 3m

practic cu 48%, a reţelelor de canalizare de la 809,7 km până la 530 km, suprafaţa fondului

locativ de la sate înzestrată cu apeduct constituie doar 11,3%, cu canalizare - 6%, cu încălzire

centrală – 3,3%, aprovizionarea cu apă caldă – 0,8% [26, pag. 152 -154].

Analiza demonstrează că în ultimii ani au crescut deosebirile între nivelul vieţii populaţiei de

la sate şi oraşe. Nivelul retribuirii muncii în industrie îl depăşeşte pe cel din agricultur ă de 2,3 ori.

Conform datelor Anuarului Statistic, pe parcursul anilor 1998-2006 retribuirea muncii lucr ătorilor

din agricultur ă a fost cea mai mică. Nivelul ei în comparaţie cu salariul mediu pe economie s-a redus

cu 44%, iar salariul mediu lunar al unui lucr ător a constituit 744 lei. Nivelul săr ăciei în localităţile

săteşti este înalt, numărul familiilor cu venituri mai mici de 700 lei lunar în anul 2005 a constituit

aici circa 85,3%, [26, pag. 125]. În anul 2007 salariul mediu în agricultur ă a constituit 1098,6 lei, dar

mai redus cu 47% decît media pe economia naţională. În acelaşi timp, coeficientul mortalităţii la sate

este mai înalt decât la oraşe, iar durata medie a vieţii, este mai scurtă.

De aceea astăzi este nevoie de elaborare a unei noi concepţii a strategiei sociale. Ea

constă în faptul că satul trebuie considerat nu doar o importantă sfer ă de producţie agricolă, ci şi

un subsistem social-teritorial al societăţii care îndeplineşte un spectru larg de funcţii sociale

(demografică, culturală, de recreaţie, de ocrotire a naturii etc.). Aceasta înseamnă că în



111

localităţile săteşti trebuie să fie create condiţii favorabile de viaţă, care din punct de vedere al

calităţii să nu cedeze celor de la oraş. De aceea realizarea Programului Naţional „Satul

Moldovenesc” (2005-2015) are o importanţă deosebită. Programul are un caracter complex şi

constă din secţiuni interdepartamentale care prevăd dezvoltarea construcţiei de locuinţe şi de

drumuri, a unei reţele de instituţii de învăţământ general, medicale şi de cultur ă, de cultur ă fizică

şi sport, de deservire comercială şi comunală a populaţiei. În afar ă de aceasta, programul prevede

dezvoltarea gazificării, electrificării, asigur ării cu apă, telefonizării localităţilor săteşti.

Numărul celor ocupaţi în agricultur ă s-a redus inclusiv şi al mecanizatorilor. În această

perioadă s-a înr ăutăţit şi componenţa calitativă a lucr ătorilor. Astfel, ponderea mecanizatorilor de

categoria înaltă s-a micşorat. Concomitent s-a înr ăutăţit structura de vârstă a lucr ătorilor din agricul-

tur ă. Mai mult ca atât, un factor ce provoacă nelinişte este scăderea aproape pretutindeni a natalităţii.

Astfel, problema cadrelor în agricultur ă este o consecinţă a condiţiilor existente aici:

tehnico-materiale, economice şi sociale. Pentru rezolvarea ei cu succes este nevoie de

mobilizarea tuturor posibilităţilor existente: atît ale întreprinderilor agricole cît şi ale societăţii în

ansamblu. Aceasta presupune crearea unor condiţii economice care ar permite fiecărei unităţi să

activeze normal, să obţină profit şi să asigure reproducţia for ţei de muncă şi a altor factori ai

producţiei la nivelul necesar.

Cercetările au demonstrat că sporirea productivităţii muncii este un proces multilateral şi

se află în strânsă legătur ă cu reproducţia for ţei de muncă, prin urmare, cu rezolvarea problemelor

de ordin juridic, tehnico-tehnologic, social şi economico-organizatoric. În condiţiile actuale este

foarte important a ridica rolul stimulator al factorilor sociali şi economico-organizatorici, care

contribuie la creşterea productivităţii muncii în sfera agrar ă. Pentru aceasta este nevoie de

creşterea veniturilor lucr ătorilor din agricultur ă, de crearea unor condiţii normale de viaţă şi de

muncă; sporirea investiţiilor în capitalul uman, adică în învăţământ, medicină, perfecţionarea

cadrelor; aplicarea pe larg a organizării ştiinţifice a muncii, cu scopul de a îmbunătăţi

repartizarea şi utilizarea for ţei de muncă; reducerea caracterului sezonier al muncii pe bazadezvoltării întreprinderilor industriale auxiliare şi a meşteşugurilor. Probabil, numai în asemenea

condiţii se va dezvălui în deplină măsur ă potenţialul factorului uman în sfera agrar ă.

Concluzii

1. S-a constatat că în întreprinderile agricole corporative mijloacele fixe de producţie au un grad

înalt de uzur ă (34% - 49,4%). În anul 2007 coeficientul de utilitate a atins mărimea de 0,506,

iar reînnoirea acestora este de numai 14,7%.



112

2. În dinamică asigurarea şi înzestrarea întreprinderilor cu mijloace fixe are loc tendinţa de

creştere, însă randamentul mijloacelor fixe s-a diminuat din anul 2001 pînă în anul 2006 cu

circa 28%, iar în anul 2007 s-a diminuat chiar cu 49,5%. Situaţia dată se lămureşte prin faptul

că mijloacele fixe active cu un grad înalt de uzur ă nu au fost reînnoite cu maşini şi utilaje

moderne cu randament avansat.

3. În întreprinderile agricole corporative din Republica Moldova în dinamica anilor 2001-2007

anual productivitatea muncii a sporit în mediu cu 5,3%, iar salariul unui lucr ător cu 21,3%,

ceea ce ne permite să afirmăm că nu se respectă cerinţele depăşirii sporului productivităţii

muncii faţă de cel al salariului mediu.

4. Retribuţia medie a unui lucr ător în întreprinderile agricole în anii 2004-2006 este de 534 lei

pe lună, iar în întreprinderile regiunilor de dezvoltare ea variază de la 809,6 lei pînă la 460,5

lei pe lună. În societăţile pe acţiuni nivelul salariului a atins suma de 773,6 lei pe lună, în

cooperativele agricole de producţie – 615 lei şi în societăţile cu r ăspundere limitată – 480 lei.

5. Cu trecerea la economia de piaţă consider ăm, că eficienţa utilizării muncii prezintă gradul

utilizării potenţialului uman în producerea producţiei şi distribuirea ei, în obţinerea venitului

total şi a păr ţii lui componente – profitului. Propunem de rînd cu alţi indicatori ce

caracterizează eficienţa utilizării muncii să se determine şi să fie aplicat – nivelul rentabilităţii

muncii ca raportul nivelului profitului brut la fondul de retribuire a muncii exprimat în

procente, care indică cît profit revine la 1 leu al fondului de retribuire a muncii utilizate.

6. În condiţiile actuale este necesar de ridicat rolul stimulator al factorilor sociali şi economico-

organizatorici, care contribuie la creşterea productivităţii muncii în sfera agrar ă. Aspectul

tehnico-tehnologic al sporirii productivităţii muncii presupune o reutilare tehnică cardinală a

ramurii şi, prin urmare, o creştere a înzestr ării cu mijloace de muncă şi folosirea pe larg a

tehnologiilor resurso- şi energoeconomice.

Asigurarea ştiinţifică, profesională şi informaţională a personalului din unităţile agricole

va contribui la eficientizarea producţiei în corespundere cu recomandările ştiinţifice privindimplementarea unor tehnologii moderne, adoptarea unor decizii corecte menite să schimbe

condiţiile existente în agricultur ă şi în viaţa de la sat.



113

3. EVALUAREA EFICIENŢEI ECONOMICE A PRODUCŢIEIAGRICOLE ÎN CONDIŢIILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ

3.1.Evaluarea comparativă a eficienţei economice a producţiei agricole globale

Una dintre condiţiile primordiale ale stabilităţii şi menţinerii nivelului înalt a ritmurilor de

creştere a eficienţei economice a producţiei agricole este trecerea la dezvoltarea preponderent intensivă.

Intensificarea, fiind o formă de reproducere lărgită în agricultur ă, constituie un proces

social-economic de sporire a volumului, calităţii şi a eficienţei producţiei agricole pe baza

aplicării tehnicii şi a tehnologiilor noi, a unor forme progresiste de organizare a muncii, şi a

managementului în producţie. Pentru producerea oricărei producţii agricole sunt necesare

următoarele resurse: pământul, munca, mijloace materiale şi financiare. Calea intensivă de

dezvoltare contribuie la o continuă creştere a productivităţii culturilor agricole şi permite

folosirea mai eficientă a terenului agricol.

Intensitatea reflectă nivelul planificat şi nivelul realizat de dezvoltare a procesului de

reproducţie extinsă, indică gradul de asigurare a procesului de producere agricol cu resursele

materiale, de muncă şi financiare necesare. Cu alte cuvinte, nivelul intensităţii reprezintă criteriul

conform căruia pot fi determinate posibilităţile de reformare a procesului de producţie sporind

astfel şi eficienţa economică.

Un criteriu important pentru caracterizarea intensificării producerii este eficienţaeconomică a acesteia, fapt ce indică mijloacele cu ajutorul cărora a fost obţinută producţia şi care

este nivelul recuper ării mijloacelor investite în procesul de intensificare.

Eficienţa este rezultatul producerii şi acest rezultat poate fi de nivel jos, înalt sau negativ.

Şi de aceea în unele cazuri se pot crea condiţii favorabile pentru efectuarea procesului de

reproducţie lărgită, iar în alte cazuri, din contra, situaţia creată duce la micşorarea producţiei.

Pentru caracterizarea eficienţei economice a oricărei ramuri de producţie se foloseşte un sistem

de indicatori. Aceşti indicatori reflectă nivelul utilizării factorilor de producţie, precum şicondiţiile de vânzare, cererea, oferta, concurenţa între producători ş.a.

În condiţiile economiei concurenţiale obiectivele activităţii întreprinderilor sunt orientate

spre obţinerea profitului din vânzarea producţiei - marf ă, care satisface necesităţile umane.

Rezultatele estimării eficienţei economice a producţiei globale în dinamica anilor 2001-

2007 (tabelul 3.1.) demonstrează un nivel scăzut de folosire a posibilităţilor economice şi de

producere. Randamentele terenului agricol, a mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă,

a consumurilor materiale sunt în diminuare, iar nivelul rentabilităţii producţiei agricole globale la

nivel de republică, nu depăşesc 20%.



114

Tabelul 3.1. Eficienţa economică a producţiei în întreprinderile agricole din Republica Moldova

A n i iIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Valoarea producţiei globale vegetale şianimaliere (în preţuri comparabile ale a.2000), leicalculată la:• 1 ha teren agricol; 3360 3224 2266 3428 3307 3081 2156• 1 leu valoare de teren agricol; 0,178 0,171 0,120 0,187 0,181 0,170 0,12• 1 leu consumuri de producţie; 1,328 1,268 0,870 1,04 0,95 0,88 0,59• 1 leu mijloace fixe cu destinaţie

agricolă. 0,87 0,68 0,54 0,83 0,76 0,63 0,44Venit global obţinut de la cultura

plantelor şi creşterea animalelor (lei),calculat la:

• 1 ha teren agricol; 574,3 576,5 795,0 1046,8 940,6 960,3 1366• 1 leu consumuri de producţie;

0,23 0,23 0,30 0,32 0,27 0,28 0,37• 1 leu mijloace fixe cu destinaţie

agricolă. 0,148 0,12 0,19 0,25 0,22 0,19 0,27Profit obţinut din vânzarea producţieiagricole, lei,calculat la:• 1 ha teren agricol; 359,1 438,7 514,0 620,7 560,1 536,1 565,8• 1 leu consumuri de producţie; 0,14 0,17 0,19 0,188 0,162 0,156 0,156• 1 leu mijloace fixe cu destinaţie

agricolă 0,09 0,09 0,123 0,151 0,129 0,109 0,114Revin la 1 lucr ător mediu anual, lei:• producţie globală; 18237 19251 15687 26086 27817 30170 24836• venit global; 3115 3442 5504 7965 7911 9404 15746• profit brut 2353 3024 4478 5963 6311 6759 6518Rentabilitatea producţiei agricole, % 17,9 14,2 23,9 22,7 17,9 17,5 18,9

Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Analiza anexei 10 denotă faptul că, ponderea cea mai mare a principalelor resurse precum

şi a rezultatelor din activitatea întreprinderilor agricole o deţine regiunea de dezvoltare Nord

(40%), urmată de regiunea Sud şi Centru (25%), U.T.A. “Găgăuzia” cu ponderea până la 10% şi

a mun. Chişinău – până la 5%.



115

Tabelul 3.2. Eficienţa economică a producţiei în întreprinderile agricole pe regiunile dedezvoltare din Republica Moldova, media anilor 2004 -2006

Regiunile de dezvoltareIndicatorii Mun.

Chişinău Nord Centru Sud

UTA“Găgăuzia”

Media perepublică

Numărul de întreprinderi 76 569 470 294 93 1502Valoarea producţiei globale ve-getale şi animaliere (în preţuricomparabile ale a.2000), leicalculată la:·1 ha teren agricol; 5401,7 3257,6 3774,3 2864,5 2959,0 3286,1· leu valoare de teren agricol; 0,29 0,16 0,21 0,16 0,18 0,18·1 leu consumuri de producţie; 0,60 0,94 0,88 0,92 0,91 0,90·1 leu mijloace fixe de

producţie. 0,44 1,07 0,67 0,57 0,44 0,74

1 lucr ător mediu anual 30920,2 27579 28005,8 27620,4 28379,27 27849,7Profit obţinut din vânzarea producţiei agricole, lei,calculat la:·1 ha teren agricol; 1383,4 474,6 712,4 632,7 382,2 572,35·1 leu consumuri de producţie 0,15 0,14 0,17 0,20 0,12 0,16·1 leu mijloace fixe de pro-ducţie cu destinaţie agricolă 0,11 0,15 0,12 0,13 0,08 0,13Rentabilitatea producţieiagricole, % 26,24 15,6 21,61 25,45 13,54 19,25Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole în plan

teritorial.Cercetările efectuate în tabelul 3.2. demonstrează că:

• randamentul terenului agricol este mai înalt în mun. Chişinău şi Centru, iar în regiunea

de Nord indicatorul este la nivelul mediu pe republică;

• productivitatea muncii mai înaltă s-a evidenţiat în mun. Chişinău, regiunile Centru şi

U.T.A. “Găgăuzia”;

• randamentul consumurilor de producţie este mai ridicat în regiunile de Nord şi Sud;

• mijloacele fixe sunt utilizate mai eficient în regiunile Nord şi Centru;• la fiecare 1 leu consumat în mun. Chişinău au fost obţinute 26,2 bani profit, în regiunile

Sud şi Centru – 25,4 bani şi 21,6 bani respectiv.



116

Figura 3.1. Reprezentarea grafică a profitului obţinut din vînzarea producţiei agricole la 1 ha teren agricol pe

regiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova şi în medie pe republică pentru perioada 2004-2006Sursa: elaborată de autor.Tabelul 3.3. Eficienţa economică comparativă a producţiei în unităţile agricole cu diferite forme

juridice de organizare din Republica Moldova, media anilor 2004 -2006

Întreprinderi agricole după forma juridică de organizare

Indicatorii Societăţi cur ăspundere

limitată

Cooperativeagricole de producţie

Societăţi pe acţiuni

Întreprinderiagricole înmedie peRepublicaMoldova

Valoarea producţiei globale vegetale şi

animaliere (în preţuri comparabile), leicalculată la:·1 ha teren agricol; 3078,6 2869,5 7006,2 3286,1·1 leu valoare de teren agricol; 0,18 0,17 0,15 0,18·1 leu consumuri de producţie; 0,99 0,90 0,94 0,90·1 leu mijloace fixe cu destinaţie agricolă 1,42 0,49 0,40 0,74Venitul global obţinut de la cultura plantelorşi creşterea animalelor (lei), calculat la:·1 ha teren agricol; 1227,6 1072,5 1592 982,5·1 leu consumuri de producţie; 0,39 0,33 0,21 0,27·1 leu mijloace fixe cu destinaţie agricolă 0,57 0,18 0,09 0,22Profitul obţinut din vânzarea producţieiagricole, lei, calculat la:·1 ha teren agricol; 516,6 540,4 1485,0 572,3·1 leu consumuri de producţie; 0,17 0,17 0,20 0,17·1 leu mijloace fixe de producţie cudestinaţie agricolă 0,24 0,09 0,08 0,13Revin la 1 lucr ător mediu anual, lei:

• producţie globală; 26426 24352 53044 27849• venit global; 10537 9101 12055 8450• profit brut 5254,2 4903 20392 6310

Rentabilitatea producţiei agricole, % 17,9 20,2 26,8 19,25Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din Republica Moldova.

1383.4

474.6

712.4

632.7382.2

572.35

0 200 400 600 800

1000 1200 1400 1600

mun. Chişinău

Nord Centru Sud UTAGăgăuzia

Media perepublică

regiunile

lei

Profitul obţinut din vînzarea producţiei agricole, calculat la 1 ha teren agricol



117

516.6 540.4

1485

572.3

0

200

400

600800

1000

1200

1400

1600

SRL CAP SA Întreprinderiagricole înmedie peRepublicaMoldova

forme juridice de organizare

l e i

Profitul obţinut din vânzarea producţiei agricole, calculat la 1 ha teren agricol

Figura 3.2. Reprezentarea grafică a profitului obţinut din vînzarea producţiei agricole la 1 ha terenagricol în medie pe perioada 2004 – 2006

Sursa: elaborat ă de autor.Analiza datelor din tabelul 3.3. demonstrează că eficienţa producţiei agricole globale este

la un nivel scăzut. Cu toate acestea în societăţile pe acţiuni randamentul terenului agricol este

înalt, fiindcă societăţile pe acţiuni au teren agricol minimal şi sunt încadrate în activitatea de

producere a sporului în greutate vie a păsărilor şi a produselor ouălor. Indicatorii economici

rezultativi în societăţile pe acţiuni sunt la un nivel mai înalt decât la alte întreprinderi cu diferite

forme juridice de organizare. La 1 leu consumuri SA au obţinut 26,8 bani profit, iar CAP şi SRL

respectiv câte 20,2 bani şi 17,9 bani.

Estimarea eficienţei economice a producţiei globale în întreprinderile agricole din

Republica Moldova în dinamică, pe regiunile de dezvoltare, după formele juridice de organizare

demonstrează că unii indicatori sporesc alţii se diminuează, unele resurse sunt utilizate mai

eficient, altele mai puţin eficient, iar o estimare a eficienţei luând în considerare numai nivelul

rentabilităţii ar fi incompletă.Pentru a determina eficienţa economică integrală a producţiei este necesar de a calcula, de

rând cu indicatorii tradiţionali, un indicator cum ar fi rangul final, după care s-ar putea aprecia

clasificarea întgreprinderilor agricole după ratingul eficienţei economice a producţiei (rang final).

Pentru aprecierea rangului final al estimării eficienţei economice a producţiei în

agricultur ă în economia concurenţială s-a adaptat metoda ratingului, folosită pentru analiza

financiar ă a întreprinderilor (capitolul 1, 1.3.). s-a elaborat şi se propune pentru aplicare metoda

abordată cu modificările respective specifice sectorului agrar în felul următor:



118

• Selectarea celor mai importanţi indicatori ai eficienţei economice a producţiei agricole

(tab.3.4. – 3.6.) din sistemul aprecierii ratingului.

• Aprecierea celui mai bun rezultat (luat ca etalon) în dinamică (raioane, regiuni, forme –

juridice de organizare, întreprinderi) pe fiecare indicator în parte.

• Nivelurile fiecărui indicator se standardizează în relaţie cu indicatorul etalon (care se

notează cu 1), coeficienţii standardizaţi pentru indicatorii maximizaţi se determină ca:

ij N N x ijij max/= , (3.1)

• iar pentru cei minimizaţi - ij x ij N N ij

/max= , (3.2)

• unde:

−ij x coeficientul standardizat pentru j an (întreprindere, raion, regiune, etc.)

ij N max - nivelul maximal al indicatorului studiat pentru j an (întreprindere, raion,

regiune, etc.)

ij N - nivelul indicatorului pentru j an (întreprindere, raion, regiune, etc.)

• Coeficienţii standardizaţi sunt trecuţi în tabel în forma unei matrice (tabelul 3.4.)

• Pentru fiecare an (întreprindere, raion, regiune, etc.) se apreciază ratingul după

relaţia 1.2.

Tabelul 3.4. Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a producţiei înîntreprinderile agricole din Republica Moldova şi determinarea ratinguluiA n i i

Indicatorii2001 2002 2003 2004 2005 2006

Valoarea producţiei globale vegetale şi animaliere(în preţuri comparabile), leicalculată la:• 1 ha teren agricol; 0,98 0,94 0,661 1,0 0,965 0,899• 1 leu consumuri de producţie; 1,0 0,955 0,655 0,783 0,715 0,663• 1 leu mijloace fixe cu destinaţie agricolă

1,0 0,782 0,621 0,954 0,874 0,724

• 1 lucr ător mediu anual 0,604 0,638 0,519 0,865 0,922 1,0Profit obţinut din vânzarea producţiei agricole, lei,calculat la:• 1 ha teren agricol; 0,579 0,707 0,828 1,0 0,902 0,864• 1 leu consumuri de producţie; 0,737 0,895 1,0 0,989 0,853 0,821Rentabilitatea producţiei agricole,% 0,749 0,594 1,0 0,949 0,749 0,732Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţaeconomică a producţiei 0,682 0,668 0,799 0,265 0,419 0,567Clasificarea în dinamică a întreprinderilor agricoledupă ratingul eficienţei economie a producţiei

(rang final) 5 4 6 1 2 3Sursa: calculat de autor în baza datelor tabelului 3.1.



119

Datele demonstrează că în dinamica anilor 2001-2006 eficienţa economică a producţiei în

întreprinderile agricole s-a clasat după rangul final în felul următor:

• anii 2004 şi 2005 – respectiv pe locurile întâi şi doi cu o eficienţă mai înaltă;

• anii 2006 şi 2002 – respectiv pe locurile trei şi patru cu o eficienţă economică medie;

• anii 2001 şi 2003 sunt clasaţi pe ultimele locuri cu o eficienţă scăzută.

Comparând rezultatele obţinute cu estimarea eficienţei economice după indicatorii

tradiţionali (tabelul 3.1.) observăm unele diferenţe esenţiale.

De exemplu, în anul 2003 profitul obţinut la 1 leu consumuri de producţie şi nivelul

rentabilităţii au fost maximale şi se putea considera, că eficienţa este înaltă, însă numai după

aceşti doi indicatori nu se poate trage concluzii generalizatoare. Coeficienţii standardizaţi ai

randamentului terenului agricol, consumurilor de producţie, ai mijloacelor fixe şi ai

productivităţii muncii, indică, o diferenţă relativ mult mai înaltă faţă de nivelul etalon pe alţi ani.

Deci, metoda aprecierii ratingului ia

în consideraţie toţi indicatorii cei mai importanţi selectaşi pentru analiză, în concordanţă cu

variaţia nivelurilor în dinamică.

Tabelul 3.5. Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a producţiei în

întreprinderile agricole pe regiunile de dezvoltare din Republica Moldova şi determinarea

ratingului

Regiunea de dezvoltareIndicatorii Mun.


UTAGăgăuzia

Valoarea producţiei globale vegetale şi anima-liere (în preţuri comparabile), leicalculată la:

• 1 ha teren agricol; 1,0 0,603 0,699 0,53 0,548• 1 leu consumuri de producţie; 0,638 1,0 0,936 0,979 0,968• 1 leu mijloace fixe cu destinaţie agricolă

0,411 1,0 0,626 0,533 0,411• 1 lucr ător mediu anual 1,0 0,892 0,906 0,893 0,918Profit obţinut din vânzarea producţiei agricole,

lei, calculat la:• 1 ha teren agricol; 1,0 0,343 0,515 0,457 0,276• 1 leu consumuri de producţie; 0,75 0,7 0,85 1,0 0,6

Rentabilitatea producţiei agricole, % 1,0 0,595 0,824 0,969 0,516Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţa economică a producţiei 0,735 0,925 0,713 0,864 1,1215Clasificarea în dinamică a întreprinderiloragricole după ratingul eficienţei economie a

producţiei (rang final) 2 4 1 3 5Sursa: calculat de autor în baza datelor tabelului 3.2.



120

Aprecierea rangului final al estimării eficienţei economice a producţiei în întreprinderile

agricole pe regiunile de dezvoltare (tabelul 3.5.) arată, că deşi în mun. Chişinău patru indicatori

sunt apreciaţi ca etalon, pe locul întâi s-a clasat însă regiunea Centru, fiindcă anume aici

diferenţa relativă s-a dovedit a fi cea mai mică în comparaţie cu nivelul etalon, aproximativ la

toţi indicatorii studiaţi.

Tabelul 3.6. Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a producţiei înîntreprinderile agricole după forma juridică de organizare din Republica Moldova şi

determinarea ratinguluiÎntreprinderi agricole după forma juridică de

organizareIndicatorii

Societăţi cu r ăs- pundere limitată

Cooperative agri-cole de producţie

Societăţi peacţiuni

Valoarea producţiei globale vegetale şi anima-

liere (în preţuri comparabile), lei calculată la:• 1 ha teren agricol; 0,439 0,409 1,0• 1 leu consumuri de producţie; 1,0 0,909 0,949• 1 leu mijloace fixe cu destinaţie

agricolă 1,0 0,345 0,282• 1 lucr ător mediu anual 0,498 0,459 1,0

Profit obţinut din vânzarea producţiei agricole,lei, calculat la:

• 1 ha teren agricol; 0,348 0,364 1,0• 1 leu consumuri de producţie; 0,85 0,85 1,0

Rentabilitatea producţiei agricole, % 0,668 0,754 1,0Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţa economică a producţiei 1,06 1,249 0,720Clasificarea în dinamică a întreprinderiloragricole după ratingul eficienţei economie a

producţiei (rang final) 2 3 1

Sursa: calculat de autor în baza datelor tabelului 3.3.

Ratingul final demonstrează, că în societăţile de acţiuni (tabelul 3.6.) eficienţa economică

a producţiei este cea mai înaltă, urmată de societăţile cu r ăspundere limitată şi pe ultimul loc sunt

plasate cooperativele agricole de producere.

Analiza efectuată ne permite să constatăm avantajele metodei aprecierii ratingului:

• Metoda în cauză are la bază abordarea complexă multicriterială a evaluării sistemului

complex al eficienţei economice a producţiei.

• Aprecierea în bază de rating este o metodă de comparare şi ia în consideraţie caracterul

real al realizărilor tuturor concurenţilor (în dinamică, raioane, regiuni etc.).

• Pentru obţinerea ratingului se aplică un algoritm flexibil, care realizează posibilităţile modu-

lului matematic al evaluării comparative, complexe a eficienţei economice a producţiei.



121

• Este o metodă de evaluare cantitativă a fiabilităţii partenerului de afaceri.

• La aplicarea în practică a acestui algoritm nu sunt impuse restricţii privind numărul

indicatorilor şi numărul anilor (întreprinderilor, regiunilor, raioanelor) luate în cercetare

pentru comparare.

• Pentru determinarea ratingului, ca bază de calcul servesc cele mai înalte rezultate obţi-

nute în condiţii reale ale economiei concurenţiale de către toţi subiecţii mulţimii cercetate

luaţi în comparare.

• O asemenea abordare corespunde practicii existente a economiei concurenţiale, unde

fiecare producător are drept scop să –i depăşească pe concurenţii săi pe toate poziţiile

(indicatorii) ce caracterizează eficienţa economică a producţiei.

• Estimarea este efectuată în baza datelor publice ale formularelor specializate din întreprinde-

rile studiate, care sunt utilizate în practica tradiţională de determinare a eficienţei economice.

• Un asemenea mod de apreciere reprezintă o metodă sigur ă de măsurare a creşterii

competitivităţii întreprinderii.

3.2.Estimarea eficienţei economice a diferitor tipuri de produse în cadrul întreprinderiloragricole corporative

Eficienţa economică reflectă rezultatul final, efectul eficient (util) obţinut din folosirea

terenului agricol, a mijloacelor de producţie, consumurilor materiale etc. Ea joacă un rol

important în identificarea rezervelor pentru efectuarea stabilă a reproducţiei lărgite, deoarece la

baza tuturor activităţilor este pusă eficienţa economică.

Pentru aprecierea eficienţei economice a diferitor tipuri de produse agricole sunt necesari

indicatori concreţi, care caracterizează acţiunea diferitor factori asupra proceselor de producţie. Numai

sistemul de indicatori naturali şi valorici ne ofer ă posibilitatea de a analiza complex şi a obţine rezultate

certe privind noile direcţii de dezvoltare şi perfecţionare a eficienţei economice a producţiei.Pentru efectuarea estimării comparative complexe au fost utilizate date din Anuarul Statistic,

formularele specializate ale întreprinderilor agricole cu diferite forme juridice de organizare şi pe

diferite regiuni de dezvoltare ale Republicii Moldova. Studierea eficienţei economice în agricultur ă

îşi are particularităţile ei în comparaţie cu alte ramuri ale economiei naţionale, rezultatele finale ale

agriculturii, în mare parte fiind determinate de condiţiile climaterice.

Drept scop ne-am pus în continuare estimarea comparativă complexă a eficienţei

economice a diferitor tipuri de produse agricole. Pentru aceasta ne-am condus de cerinţele şiconţinutul metodei estimării comparative.



122

Tabelul 3.7. Dinamica eficienţei economice a boabelor de grâu de toamnă în întreprinderileagricole din Republica Moldova pe anii 2001-2007

AniiIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Productivitatea la 1 ha de grâu, q 30,9 26,9 6,8 30,0 28,1 24,7 14,8

Costul unitar al producţiei finitevîndute, lei 62,35 58,74 125,24 92,02 84,10 91,76 166,96Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 87,25 66,41 123,40 114,69 96,23 107,34 214,15Profit (pierderi), lei, calculat la:• la 1 q de producţie vândută, lei 24,90 7,68 -1,84 22,67 12,13 15,58 47,19• la 1 ha de suprafaţă de pe care s-a

vândut producţia, lei 769,41 206,48 -12,49 679,96 340,92 384,91 698,48 Nivelul rentabilităţii, % 39,9 13,1 -1,47 24,63 14,43 16,98 28,27Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Eficienţa economică a producţiei de grâu de toamnă în dinamică denotă o tendinţă de

scădere. Un nivel înalt al profitului la 1 q de producţie vîndută şi la 1 ha de suprafaţă a fost obţinut

în anul 2001, nivelul rentabilităţii fiind de 39,9%. În anul 2003 grîul de toamnă a fost foarte

receptiv la condiţiile de secetă, de aceea s-a şi redus productivitatea la 1 ha pînă la 6,8 q/ha. Costul

unitar de 125,24 lei şi preţul de vînzare al 1 q de boabe de grîu de 123,4 lei a condiţionat pierderi.

La fiecare 1 leu consumuri a fost însumate 1,47 bani pierderi. La fiecare 1 leu consumuri a fost

însumate 1,47 bani pierderi. În anul 2007 recolta globală a grâului de toamnă a scăzut brusc, pe

contul reducerii productivităţii la 1 ha cu 40%. Pe o suprafaţă de semănături de 250,9 mii ha ce

este mai mare decât în anul 2006 cu 15,3%, întreprinderile agricole corporative au obţinut numai

3710, 5 mii q boabe de grâu sau cu 31% mai puţin decât în anul precedent.

Tabelul 3.8. Dinamica eficienţei economice a sfeclei de zahăr în întreprinderile agricole pe anii 2001-2007

AniiIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Productivitatea la 1 ha sfeclă de zahăr, q 207,53 274,4 199,8 308,7 331,2 300,4 206,9Costul unitar al producţiei finite

vândute, lei 21,75 19,61 26,97 23,92 28,33 30,49 37,51Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 23,85 22,75 28,70 26,61 32,93 32,95 30,52Profit (pierderi), lei, calculat la:• la 1 q de producţie vândută, lei 2,10 3,14 1,74 2,69 4,60 2,46 -6,98• la 1 ha de suprafaţă de pe care s-a

vândut producţia, lei 435,79 862,04 346,79 830,47 1524,9 739,78 -1444,62 Nivelul rentabilităţii, % 9,7 16,0 6,4 11,25 16,25 8,08 -18,62Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

În dinamica anilor 2001-2007 sfecla de zahăr a fost profitabilă. Însă eficienţa economică

obţinută, redată prin indicatorii tabelului 3.8. demonstrează un randament scăzut. Numai în anii



123

2002 şi 2005 nivelul rantabilităţii s-a majorat pînă la 16,2%. Sfecla de zahăr este o cultur ă care

asigur ă un profit înalt însă, dat fiind faptul că costul unitar al 1 q de sfeclă este înalt, nivelul

rentabilităţii este scăzut. În anul nefavorabil 2007 productivitatea la 1 ha a atins nivelul anului

2001, însă pe contul major ării costului unitar, producţia sfeclei de zahăr pentru prima dată în

ultimii 7 ani s-a obţinut nerentabilă.

Tabelul 3.9. Dinamica eficienţei economice a florii soarelui în întreprinderile agricole pe anii 2001-2007

AniiIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Productivitatea la 1 ha floareasoarelui, q 13,4 14,3 12,7 13,6 13,3 14,4 8,0Costul unitar al producţiei finitevîndute, lei 112,19 124,60 142,57 158,43 187,73 172,38 307,85

Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 159,19 191,95 199,31 215,50 234,08 220,15 396,31Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q producţie vândută, lei 47,00 67,35 56,75 57,07 46,35 47,77 88,46• 1 ha suprafaţă de pe care s-a

vândut producţia, lei 629,86 963,16 720,67 776,19 916,48 687,95 707,64 Nivelul rentabilităţii, % 41,8 54,0 39,8 36,02 24,69 27,71 28,73Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Floarea soarelui este cultura care, după struguri, posedă o eficienţă economică mai înaltă şi

mai stabilă. Dinamica variaţiei productivităţii nu este esenţială, însă în anul 2002, când diferenţa

dintre preţul de vânzare şi costul unitar a fost cea mai mare, indicatorii profitabilităţii au fost cei mai

înalţi. Se evidenţiază anul 2007, pe o suprafaţă totală de 144,5 mii ha s-a obţinut numai 1162,1 mii q

de floarea soarelui, pierderile recoltei globale faţă de anul 2006 fiind de 1327,4 mii q.

Producţia de legume în întreprinderile agricole (anexa 11) practic este nerentabilă. În

perioada anilor 2001-2004 şi 2007 această producţie s-a soldat cu pierderi. La 1 q şi la 1 ha ele

au oscilat de la 3,1 la 14,59 lei şi de la 119,9 la 1003,7 lei corespunzător. În anul 2006 rezultatul

final a fost la nivelul pragului de rentabilitate şi numai în anul 2005 s-a obţinut un profitneesenţial, ceea ce a ridicat întreprinderile la un nivel de profitabilitate scăzută. În anul 2007

s-au cultivat legume pe o suprafaţă de 10,5 mii ha, deci cu 1000 ha mai mult decât în anul

precedent. Însă, pe contul reducerii productivităţii la 1 ha, întreprinderile au obţinut numai 409,1

mii q de legume, cu o diferenţă faţă de anul 2006 de 318, 3 mii q.



124

Tabelul 3.10. Dinamica eficienţei economice a fructelor în întreprinderile agricole pe anii 2001-2007

AniiIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Productivitatea la 1 ha fructe, q 29,7 30,9 71,5 50,7 31,4 34,9 35,8

Costul unitar al producţiei finitevîndute, lei 88,32 95,08 62,72 90,47 107,1 147,4 175,90Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 79,15 92,22 71,55 106,98 108,8 159,97 219,37Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q producţie vândută, lei -9,2 -2,8 8,9 16,5 1,7 12,57 43,46• 1 ha de suprafaţă de pe care s-a

vândut producţia, lei -272,3 -86,2 630,8 837,0 98,8 438,7 1556,02 Nivelul rentabilităţii, % -10,4 -3,0 14,07 18,25 1,58 8,53 24,71Sursa: calculat de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Analiza demonstrează că producţia de fructe în anii 2001 şi 2002 a fost nerentabilă.

Ritmurile de creştere a costului unitar au fost mai sporite decât ritmurile de creştere a preţurilor

de vânzare a 1 q. În anii 2005-2006 eficienţa economică a fost foarte scăzută şi numai în anii

2003, 2004 şi 2007 la 1 q s-a obţinut un profit de 8,9, 16,5 şi 43,4 lei respectiv, profitul la 1 ha a

atins nivelul de până la 837 lei iar în anul 2007 chiar şi 1556,0 lei şi la fiecare 1 leu consumat

întreprinderile au obţinut 14,07 bani, 18,25 şi 24,7 bani profit. Menţionăm că în anul secetos

2007, eficienţa economică a fructelor s-a menţinut, ba chiar a sporit cu toate că pe cele 9,8 mii ha

de suprafaţă pe rod a plantaţiilor pomicole sâmburoase, productivitatea a fost numai de 8,4 q/ha,

iar pe contul major ării productivităţii la 1 ha a fructelor sămânţoase, până la 46,3 q/ha de pe o

suprafaţă de 26,7 mii ha, recolta globală s-a menţinut la nivelul anului precedent.

Tabelul 3.11.Dinamica eficienţei economice a producţiei de struguri în întreprinderile agricoledin Republica Moldova, anii 2001-2007

A n i iIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Productivitatea plantaţiilor

viticole pe rod, q/ha 30,0 37,5 40,9 45,2 31,5 25,1 30,8Costul unitar al producţieifinite vândute, lei

136,87 132,44 152,46 169,48 239,94 234,75 219,93

Preţul mediu de vânzare al 1q de struguri, lei

165,04 192,39 270,0 245,54 314,37 272,02 268,38

Profitul (lei) calculat la:• 1 q de produs vândut:• 1 ha de pe care s-a

vândut producţia

28,17

845,1

77,44

2904,0

117,55

4807,7

76,05

3438,8

74,44

2344,7

37,27

935,44

48,45

1492,34 Nivelul rentabilităţii, % 20,58 58,47 77,10 44,87 31,02 15,88 22,03

Sursa: calculat de autor în baza datelor din formularele specializate vizând activitateaîntreprinderilor agricole.



125

O eficienţă economică înaltă (tabelul 3.11.) a fost atinsă în anii 2002 şi 2003, când şi

productivitatea strugurilor a înregistrat niveluri înalte în perioada analizată şi când coraportul dintre

preţul de vânzare şi costul producţiei finite vândute a fost cel mai mare. La fiecare 1 leu consumat

întreprinderile au obţinut în medie un profit de 77,1 bani şi corespunzător 58,47 bani. Anul 2007

pentru producerea strugurilor a fost un an favorabil, recolta globală de 986 mii q de pe suprafaţa

pe rod de 32 mii ha, considerabil a influenţat eficienţa economică a strugurilor faţă de anul 2006.

Productivitatea plantaţiilor de viţă de vie este indicatorul de bază, ce caracterizează

eficienţa economică în viticultur ă, creşterea căreia, în condiţiile intensificării şi finanţării dificile

mai r ămâne a fi o problemă pentru întreprinderile agricole. Majorarea sau reducerea productivităţii

plantaţiilor şi schimbarea calităţii lor determină nivelul eficienţei producţiei de struguri. Despre

caracterul interdependenţei dintre productivitatea plantaţiilor de viţă de vie, costul unitar, preţul

mediu de vânzare a 1 q de struguri şi nivelul rentabilităţii ne demonstrează figura 3.3.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

anii

p r o d u c t i v i t a t e a , q / h a ;

n i v

e l u l r e n t a b i l i t ă ţ i i , %

0

50

100

150

200

250

300

350

p r e ţ u l m e d i u d e

v

â n z a r e ,

l e i ; c o s t u l

u n i t a r , l e i

nivelul rentabilităţii s trugurilor_ % productivitatea la 1 ha, q/ha

preţul m ediu de vînzare 1 q, lei cos tul unitar 1 q, lei

Figura 3.3. Interdependenţa dintre productivitatea strugurilor, costul unitar, preţul mediu de vânzare şinivelul rentabilităţii în întreprinderile agricole din Republica Moldova

Sursa: elaborată de autor în baza datelor tabelului 3.11.Pentru o analiză deplină şi multilaterală a eficienţei a diferitor tipuri de producţie de

struguri este utilizat sistemul de indicatori analizaţi care corespund întru totul criteriului principal

al eficienţei – obţinerea maximală a produselor finite de înaltă calitate la o unitate de suprafaţă

cu consumuri de muncă şi mijloace de producţie minimale.

În analiza eficienţei economice comparative o importanţă deosebită are cercetarea

eficienţei unor tipuri concrete de produse pe regiunile de dezvoltare ale republicii.

Analiza anexei 12 demonstrează că în toate regiunile de dezvoltare se produce grâul de

toamnă, însă cea mai înaltă eficienţă economică a producţiei de grâu se observă în întreprinderile





127

struguri a atins nivelul de 292,18 lei pentru 1 q, ceea ce este cu 7,1 % mai înalt decît media pe

republică. Aceasta dovedeşte o calitate superioar ă a produsului. Costul unitar 1 q constituie

209,85 lei sau cu 1,9 % mai mult decît media.Graţie faptului, că ritmul de creştere al preţului de

vânzare al 1q de struguri este mai înalt decât creşterea costului, întreprinderile agricole din

Regiunea de Sud au obţinut un profit la 1 q de produs vândut de 82,32 lei şi la 1 ha de pe care s-a

vândut producţia - de 2804,0 lei, nivelul rentabilităţii fiind de 39,23 %.

Eficienţa economică a strugurilor este înaltă şi în UTA “Găgăuzia”, nivelul rentabilităţii fiind

de 35,04 %, urmat de Regiunea Centru şi mun. Chişinău cu un nivel mai jos de 20%. Regiunea de

Nord pune restricţii pentru cultivarea plantaţiilor de viţă de vie şi numai în raioanele Făleşti, Sângerei

şi Soroca pe versantele joase este cultivată viţa de vie destinată producţiei-marf ă.

Tabelul 3.13. Eficienţa economică a sfeclei de zahăr în întreprinderile agricole din regiunile dedezvoltare ale Republicii Moldova, media anilor 2004-2006Regiunile de dezvoltare

Indicatorii Nord Centru Sud

Mun.Chişinău


Productivitatea la 1 ha sfeclă de zahăr, q 316,02 305,6 197,01 113,93 312,4Costul unitar al producţiei finitevândute, lei

28,13 25,6 23,58 31,74 27,78

Preţul mediu de vânzare a 1 q, lei 31,12 30,35 28,24 35,52 31,01Profit, lei, calculat la:• 1 q de producţie vândută 2,99 4,75 4,66 3,78 3,23

• 1 ha de suprafaţă 944,1 1445,0 915,4 430 1008,2 Nivelul rentabilităţii, % 10,62 18,45 19,67 11,9 11,62Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova

Analiza comparativă a eficienţei economice a sfeclei de zahăr în întreprinderile agricole

din regiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova (tabelul 3.13.) la prima vedere demonstrează

un nivel mai înalt în întreprinderile agricole din regiunile Centru şi Sud. Însă în aceste două

regiuni ponderea volumului fizic al vânzărilor constituie 13,2% şi respectiv 0,6%. Din suma

totală a profitului de 29139 mii lei obţinut în medie pe anii 2004-2006 în Republica Moldova,

19,3% revine regiunii de Centru şi 0,8% regiunii de Sud.

Din 9030,1 mii q de sfeclă de zahăr vândută pe republică 7775 mii q sau 86,1% apar ţine

întreprinderilor agricole din regiunea de Nord, iar din suma totală a profitului obţinut 23226 mii

lei sau 79,7% revine regiunii respective.





129

Cea mai înaltă productivitate a sfeclei de zahăr este obţinută în întreprinderile din

raioanele: Făleşti (422,1 q/ha pe suprafaţa de 3621 ha); Donduşeni (342,02 q/ha pe suprafaţa de

1505 ha); Drochia (327,4 q/ha pe suprafaţa de 4718 ha). O productivitate joasă a fost obţinută în

raioanele Edineţ, Glodeni, în întreprinderile agricole din mun. Bălţi. Costurile unitare variază de

la 30,73 lei în r-nul Donduşeni pînă la 24,33 lei în r-nul Făleşti. Cel mai înalt preţ de vînzare al 1

q de sfeclă (33,98 lei) s-a înregistrat în întreprinderile din r-nul Donduşeni şi cel mai mic în r-nul

Glodeni (29,24 lei). Coraportul dintre preţul de vînzare şi costul unitar a condiţionat nivelul

profitabilităţii sfeclei de zahăr. Întreprinderile din r-nul Glodeni la fiecare 1 leu consumat au

înregistrat 1,49 bani pierderi, iar în r-nul Floreşti – 24,64 bani profit. Activând în unele şi

aceleaşi condiţii întreprinderile din regiunea de Nord înregistrează un decalaj foarte înalt în ceea

ce priveşte indicatorul rezultativ – nivelul rentabilităţii.

În comparaţie cu datele medii pe republică, eficienţa producţiei de sfeclă de zahăr numai

în raioanele Floreşi, Briceni şi mun. Bălţi s-a înregistrat un nivel mai înalt. În baza celor

analizate putem generaliza că eficienţa producţiei de sfeclă de zahăr în întreprinderile agricole

ale regiunii de Nord, căreia îi apar ţine 90% din toată producţia vândută este scăzută şi aceasta

necesită identificarea unor noi rezerve de majorare a recoltei de sfeclă.

În continuare vom efectua estimarea eficienţei economice comparative a producţiei grâului

de toamnă pe regiunile de dezvoltare în profit teritorial care sunt prezentate în anexele 13 şi 14.

Rezultatele obţinute în anexa 13 ne permit să concluzionăm:

că în comparaţie cu media pe regiunea de Nord productivitatea grâului de toamnă în

întreprinderile din raioanele Glodeni, Sororca, mun. Bălţi a fost mai înaltă consecutiv cu

15,5%, 7,6% şi 10,4%;

în raioanele Edineţ, Briceni şi Soroca profitul obţinut la 1 q de boabe a fost mai sporit faţă

de medie cu 38,4%, 36,8% şi 29,7% respectiv;

în raioanele Briceni şi Edineţ la fiecare 1 leu consumat s-au obţinut corespunzător 27,75

bani şi 27,10 bani profit. în regiunea de dezvoltare Nord cu o eficienţă mai înaltă se evidenţiază întreprinderile din

raioanele Edineţ, Briceni, Glodeni ş.a.

În continuare vom reda eficienţa economică a producţiei de grâu în regiunea de Centru.

Rezultatele obţinute în anexa 14 ne permit să concluzionăm:

în întreprinderile raioanelor Dubăsari, Criuleni şi Ungheni s-a obţinut cea mai înaltă

productivitate la 1 ha;





131

Tabelul 3.15. Eficienţa economică a strugurilor în întreprinderile agricole cu diferite forme juridice de organizare din Republica Moldova, media anilor 2004 – 2006

Din acestea

IndicatoriiÎntreprinderile

agricole, în medieSocietăţi cur ăspundere

limitată

Cooperativeagricole de

producţie

Societăţi peacţiuni

Productivitatea plantaţiilorviticole pe rod, q/ha

34,5 31,6 40,1 39,5

Costul unitar al producţieifinite vândute, lei

205,70 203,15 208,57 219,7

Preţul mediu de vânzare al 1q de struguri, lei

272,8 260,15 299,55 291,96

Profitul (lei) calculat la:• 1 q de produs vândut:• 1 ha de pe care s-a

vândut producţie

67,10

2313,6

57,0

1815,6

90,98

3648,1

72,26

2855,6 Nivelul rentabilităţii, % 32,62 28,05 43,62 32,9Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

În S.R.L. şi C.A.P. indicatorii eficienţei economice sunt aproape la acelaşi nivel, deci

aceste două forme juridice de organizare puţin ce influenţează indicatorul menţionat. Însă în

societăţile pe acţiuni eficienţa economică a sfeclei de zahăr este mai scăzută din cauza major ării

costului unitar. În întreprinderile de stat cultivarea sfeclei de zahăr este nerentabilă.

Tabelul 3.16. Eficienţa economică a florii soarelui în întreprinderile agricole cu diferite forme

juridice de organizare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Din acestea:Indicatorii

Întreprinderiagricole în medie SRL CAP SA

Productivitatea la 1 ha floarea-soarelui, q 13,8 13,9 13,6 14,1Costul unitar al producţiei finite vîndute, lei 172,38 167,89 189,8 197,01Preţul mediu de vînzare a 1 q, lei 222,77 214,08 270,88 226,41Profit, lei, calculat la:

1 q de producţie vîndută; 50,39 46,18 81,07 29,39 1 ha de suprafaţă de pe care s-a

vîndut producţie695,1 640,28 1095,5 415,88

Nivelul rentabilităţii, % 29,2 27,5 42,7 14,92Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.

Eficienţa economică a florii-soarelui este înaltă în cooperativele agricole de producţie. În

această formă juridică de organizare profitul obţinut la 1 q şi la 1 ha a fost cu 62% şi respectiv cu

57,6% mai mult de cît în medie pe întreprinderi, iar la 1 leu consumuri s-au obţinut 42,7 bani

profit sau cu 13,5 puncte procentuale mai mult decât în medie pe republică. În societăţile pe

acţiuni eficienţa este cea mai scăzută.

Cercetările demonstrează (anexa 18) că legumicultura este o ramur ă nerentabilă însocietăţile cu r ăspundere limitată şi cooperativele agricole de producţie, iar în societăţile pe





133

În baza datelor tabelelor 3.7 – 3.11; 3.14 – 3.17 şi anexelor 11-15 au fost calculaţi

coeficienţii standardizaţi ai eficienţei economice pe principalele tipuri de produse, apoi au fost

determinate ratingurile întreprinderilor, conform relaţiei 1.2 şi locul acestor produse.

Analiza datelor tabelului 3.18 demonstrează, că după nivelul eficienţei economice a

principalelor tipuri de produse au fost clasificate astfel (anexele 19-24):

• Grâul de toamnă a fost cel mai eficient în anii 2001 şi 2004, în anul secetos 2003 el s-a

plasat pe locul şase.

• Floarea soarelui a atins cel mai înalt nivel în anii 2002 şi 2003, în anul 2006 a indicat o

eficienţă joasă.

• Sfecla de zahăr a fost mai eficientă în anii 2002 şi 2005, şi mai puţin eficientă în anul 2006,

fiind mai receptivă la condiţiile negative a secetei.

• Strugurii s-au plasat pe primul şi al doilea loc în anii 2002 şi 2003 şi pe ultimul loc în anul 2006.

• Legumele au fost eficiente în anul 2005 şi 2006 şi s-au plasat pe locul întâi şi doi, iar după

eficienţa negativă pe primul loc este anul 2001.

• Fructele au atins cel mai înalt nivel în anul 2004.

Această clasificare vorbeşte despre corectitudinea selectării unei game de produse

diferite, produse în Republica Moldova, care în dependenţă de condiţiile naturale variate de la an

la an, pot satisface necesităţile securităţii alimentare a populaţiei.

Tabelul 3.19. Clasificarea produselor conform ratingului eficienţei economice în întreprinderile

agricole cu diverse forme juridice de organizare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

forme juridice de organizareDenumirea produselor SRL CAP SA

Grâu 1 3 2Floarea soarelui 2 1 3Sfeclă de zahăr 1 2 3Struguri 3 1 2Legume 2 3 1

Sursa: calculată de autor în baza datelor tabelelor 3.15-3.17 şi anexelor 17-18; 25-29.

Datele tabelului 3.19. arată o eficienţă mai înaltă a producţiei de grâu, sfeclei de zahăr în

SRL, iar floarea soarelui şi strugurii e mai eficientă în CAP, şi legumele în SA (calculele

efectuate în anexele 25-29).

Conform datelor tabelului 3.20. producerea grâului este mai eficientă în întreprinderile

din regiunea de Sud, mun. Chişinău şi U.T.A. „Găgăuzia”. Sfecla de zahăr este produsă cu o

eficienţă mai înaltă în regiunea de Centru (în unele raioane), cu toate că ponderea întreprinderilor

producătoare aici este mică şi pentru această regiune sunt puse restricţii. Strugurii sunt mai



134

eficienţi în întreprinderile din Regiunea de Sud şi U.T.A. „Găgăuzia” (calculele efectuate în

anexele 30-31). După ratingul eficienţei economice a grâului de toamnă în raioanele regiunilor

de dezvoltare concluzionăm următoarele (anexa 32):

Tabelul 3.20. Clasificarea produselor conform ratingului eficienţei economice în întreprinderileagricole pe regiunile de dezvoltare, media anilor 2004 – 2006

Regiunea de dezvoltareDenumirea produselor

agricole Nord Centru Sudmun.

ChişinăuU.T.A.

„Găgăuzia”Grâul de toamnă 4 4 1 2 3Sfecla de zahăr 2 1 - - -Strugurii 5 4 1 3 2Sursa: calculată de autor în baza datelor tabelelor 3.12 – 3.13 şi anexelor 12; 30-31.

• În regiunea de Nord două raioane Briceni şi Edineţ sunt clasate pe primul loc, locul doi îl

deţine r-nul Soroca, iar pe ultimele locuri sunt clasate mun. Bălţi şi raionul Râşcani.

• În raioanele Orhei, Ungheni, Anenii Noi eficienţa grâului este mai înaltă, iar ultimul loc îl

ocupă raioanele Str ăşeni şi Călăraşi.

• După clasament printr-o eficienţă înaltă a grâului de toamnă se evidenţiază raioanele

Cantemir, Cahul şi Leova, pe ultimul loc este r-nul Basarabeasca şi U.T.A. „Găgăuzia”.

• Raitingul eficienţei economice a strugurilor s-a efectuat integral pe raioanele a două regiuni

de dezvoltare – Centru şi Sud (anexa 16), rezultatele fiind următoarele (anexa 33): pe primele

locuri s-au clasat întreprinderile agricole din raioanele Cantemir, Taraclia, Ştefan-Vodă,

Cahul ş.a. O eficienţă scăzută se semnalează în raioanele Leova, Ungheni, Criuleni, Orhei ş.a.

• Ratingul eficienţei economice a sfeclei de zahăr s-a efectuat numai pe regiunea de Nord, unde

întreprinderile agricole sunt principalele unităţi producătoare de producţie – marf ă (tabelul 3.14

şi anexa 34). Locul întâi îl deţine raioanele Floreşti, urmat de mun. Bălţi, raioanele Făleşti,

Edineţ, iar pe ultimele locuri sunt plasate raioanele: Glodeni, Râşcani, Soroca ş.a.

3.3. Analiza şi pronosticarea rezultatelor financiare obţinute din vânzarea produselor agricoleÎntr-o economie de piaţă modernă, maximizarea rentabilităţii este criteriul fundamental al

deciziilor întreprinderilor de atragere a resurselor, de organizare a producţiei, de extindere sau

restrângere a acesteia. Creşterea eficienţei economice are efecte economice şi sociale atât pentru

producători – prin economisirea factorilor de producţie, utilizarea lor raţională, reducerea costurilor

în paralel cu creşterea calităţii şi, în consecinţă, o mai buna poziţionare în mediul concurenţial – cât şi

pentru consumatori prin creşterea salariilor nominale şi a celor reale şi, prin aceasta, creşterea puterii

lor de cumpărare, economisirea timpului de muncă, mărirea timpului liber etc. Rentabilitatea sedefineşte prin capacitatea unei unităţi agricole de a obţine din activitatea pe care o desf ăşoar ă un



135

profit în condiţiile mobilizării resurselor de care dispune. Rentabilitatea reprezintă o latur ă esenţială a

eficienţei economice şi constituie un element fundamental al determinării valorii de randament al

unei unităţi agricole. O întreprindere agricolă este rentabilă atunci când îşi acoper ă costurile de pro-

ducţie pe seama veniturilor proprii şi obţine un anumit profit. Rentabilitatea constituie una din laturile

esenţiale ale eficienţei economice a unităţilor agricole; prin urmare, o condiţie esenţială a producţiei

este aceea că ele trebuie să fie nu numai utile dar şi rentabile.

Profitul brut la nivelul unei unităţi agricole se calculează ca diferenţa dintre suma veniturilor

din vânzări şi suma costului producţiei finite vândute. Profitul permite identificarea disponibilităţilor

şi posibilităţilor de dezvoltare a unităţilor agricole. De aceea, o analiză statică nu este suficientă,

aceasta trebuie comparată cu indicatorii calculaţi în perioada precedentă pe baza rezultatelor

unităţilor analizate sau ale unor unităţi de aceleaşi dimensiuni şi cu activităţi similare, conform

cerinţelor analizei comparative. Profitul reflectă modul de gestionare a resurselor consumate şi are

drept componente esenţiale veniturile şi costurile din activitatea economică. Rentabilitatea calculată

în mărimi relative este comparabilă în timp, spaţiu şi structur ă organizatorică.

Tabelul 3.21. Dinamica profitului obţinut din vânzarea produselor agricole a întreprinderiloragricole din Republica Moldova, anii 2001 - 2007

Profit obţinut dinvânzarea producţiei

agricole, mii lei

Ritmul de creştere(descreştere) a profitului

la 1 întreprindereAnii

Numă-rul deîntrep-

rinderi totalla 1 între- prindere

cu bază fixă cu bază mobilă

Numărul deîntreprinderi profitabile

Pondereaîntreprinderilor

agricole cu profitîn suma totală a

întreprinderilor,%2001 1034 266803 258 100 - 441 42,62002 1239 346427 279,6 108 108 590 47,62003 1348 422262 313,2 121 112 576 42,72004 1459 507999 348 135 111 801 54,92005 1524 464178 304 118 87 785 51,62006 1522 436355 286,7 111 94 765 50,12007 1528 455751 298,3 115,6 104,0 894 58,5Sursa: F. Nr. 7 CAI, coloana 6,7 “Vânzarea producţiei agricole, lucr ărilor şi serviciilor”.

Datele tabelului 3.21. demonstrează că în dinamica anilor 2001-2007 ponderea

întreprinderilor cu profit obţinut din activitatea agricolă este de nivel inferior de la 42,6% până la

58,5%, cu toate că are tendinţa spre creştere. Mărimea absolută a profitului de 258-348 mii lei

obţinută în medie la o întreprindere este, însă, insuficientă pentru a efectua o reproducţie lărgită.

Analiza dinamicii profitului obţinut din vânzarea produselor agricole în întreprinderile cu

diverse forme juridice de organizare din Republica Moldova, anii 2001-2007 [131, pag.152-155]

demonstrează că din toate formele juridice de organizare ale întreprinderilor agricole în

societăţile cu r ăspundere limitată rezultatele financiare din activitatea agricolă este aproape de

nivelul mediu sau mai scăzut de media întreprinderilor totale.



136

42,6 47,6 42,7 54,9 51,5 50,1 58,5

57,4 52,4 57,3 45,1 48,5 49,9 41,5

0

20

40

60

80

100

120

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

anii

p r o

c e n t e

Întreprinderi cu profit Întreprinderi cu pierderi

Figura 3.6. Dinamica ponderii întreprinderilor agricole profitabile şi neprofitabile (cu pierderi)din activitatea de producţie şi vânzare a producţiei din Republica Moldova

Dinamica ponderii profitului obţinut din vânzarea produselor vegetale şi animale în întreprin-derile agricole cu diferite forme juridice de organizare în profitul total obţinut, anii 2001-2007 indică

la aceea că în ultimii trei ani în societăţile pe acţiuni s-a majorat profitul calculat la o întreprindere şi

a atins nivelul de 810 mii lei în anul 2006, însă mai mult de jumătate de întreprinderi au pierderi. În

cooperativele agricole în anii 2001-2004 la o întreprindere s-a obţinut un profit de aproximativ 2 ori

mai mare decât în SRL, iar din anul 2005 profitul acestora s-a redus. Şi totuşi, ponderea

întreprinderilor profitabile din categoria cooperativelor agricole este mai mare decât în SRL şi SA.

Analiza profitului în plan teritorial demonstrează o pondere înaltă (mai mult de 70%) a

profitului obţinut în cultura plantelor. Se evidenţiază regiunile Centru şi mun. Chişinău cu o

pondere a profitului de circa 30% obţinut din sectorul zootehnic, regiunea de Sud şi UTA

Găgăuzia au generat pierderi. Această analiză confirmă direcţia de specializare a întreprinderilor

agricole în regiunile de dezvoltare.

Tabelul 3.22. Profitabilitatea producţiei în întreprinderile agricole pe regiunile de dezvoltare dinRepublica Moldova, media anilor 2004-2006

Revine profit din vânzarea producţiei agricole, leiRegiunea de dezvoltare

Numărul deîntreprinderi 1 ha teren agricol 1 leu consumul de producţie

Republica Moldovainclusiv regiunile 1502 572,35 0,16

Nord 569 474,62 0,14Centru 470 712,46 0,17Sud 294 632,74 0,20Mun. Chişinău 76 1383,4 0,15U.T.A. Găgăuzia 93 382,2 0,12Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole în plan teritorial.

La 1 ha teren agricol în mun. Chişinău, regiunea Centru şi Sud a fost obţinut un profit

mai înalt în comparaţie cu datele medii respectiv de 2,4 ori, iar la 1 leu de consumuri în regiuneaSud şi Centru s-a obţinut profit la 1 leu câte 20 şi 17 bani respectiv.



137

Tabelul 3.23. Gruparea întreprinderilor agricole după nivelul profitului la 1 ha obţinut din vânzarea prorandamentului principalelor resurse la modificarea acestuia, media anilor 2

Grupe de întreprinderiagricole după profitul

din vânzarea producţieiagricole la 1 ha teren

agricol, lei

Numărul

de între- prinderi


globale cerevine la 1

ha terenagricol, lei

Retribuţiaanuală a 1

lucr ător, lei

Valoarea producţieiglobale cerevine la 1

lucr ătormediu

anual, lei


globale cerevine la 1 leumijloace fixe,

lei


globale cerevine la 1 leuconsumuri de producţie, lei

RentabileI. 0 17 2839,83 7383,76 21137,25 2,52 0,43 II. 0,01 – 150,0 125 2120,06 4868,90 22554,26 0,97 0,89 III. 150,01 – 250,0 118 2330,45 5334,20 22160,15 0,62 0,90 IV. 250,01 – 450,0 154 2744,38 5613,77 23889,85 0,87 0,91 V. 450,01 – 850,0 199 3430,66 6922,15 28537,64 0,70 0,95 VI. 850,01 – 1650,0 115 4207,47 7471,11 28584,81 0,95 0,95 VII. 1650,01 şi mai mult 53 5482,28 8364,83 34047,65 1,01 1,00 Total, în medie pe SRLrentabile 781 3196,71 6492,72 26567,79 0,81 0,93

NerentabileIX. -0,01 – -200,0 94 1972,72 5151,86 22787,12 0,74 0,81 XI. -200,01 – -2300,0 57 1981,02 4428,63 15499,22 0,60 0,75 Total, în medie pe SRLnerentabile 151 1975,87 4811,63 19327,66 0,68 0,78 TOTAL, în medie 932 3036,19 6300,66 25742,65 0,79 0,92




138

Analiza datelor tabelului 3.23. ne permite să concluzionăm că pentru obţinerea unui profit

de 2245,56 lei din vânzarea producţiei agricole la 1 ha teren agricol ca în gr VII este necesar ă

obţinerea următorului nivel de randamente ale:

terenului agricol – 5482,28 lei;

mijloacelor fixe de producţie – 1,01;

consumurilor de producţie -1,0;

retribuţia anuală a 1 lucr ător – 8364,8 lei;

productivitatea muncii unui lucr ător – 34047,6 lei.

Aceste niveluri determină în mare măsur ă şi nivelul de rentabilitate al producţiei şi al

mijloacelor fixe, atingerea cărora necesită mari investiţii şi o activitate eficientă.

Analiza comparativă a profitabilităţii diferitor produse în unităţile agricole cu diferite

forme de proprietate şi juridice de organizare din Republica Moldova este bazată pe datele din

anexa 35.

18.81

27.5

11.6

-1.32

28.05

12.48

42.7

11.9

-7.8

43.6

14.9

9.5

34.5 32.9

15.311.8

-6.9

-36.3

10.9

17.3

-50

-40

-30

-20

-100

10

20

30

40

50

grîu de toamnă floarea-soarelui sfeclă de zahăr legume struguri

tipuri de produse agricole

n i v e l u l r e n t a b i l i t ă ţ i i , %

SRL CAP SA Întreprinderi agricole de stat

Figura 3.7. Nivelul rentabilităţii diferitor tipuri de produse agricole în întreprinderile agricole dinRepublica Moldova cu diverse forme juridice de organizare, media anilor 2004 – 2006Sursa: elaborată de autor în baza anexei 35.

Analiza efectuată arată că numai profitabilitatea grâului de toamnă nu difer ă esenţial în

dependenţă de formele de proprietate şi juridice de organizare. Producţia şi vânzarea florii-

soarelui este mai profitabilă în cooperativele agricole de producţie, profitul obţinut la 1 q de

produs şi la 1 ha de pe care s-a vândut producţia a constituit 81,07 lei/1q şi 1105,03 lei/ha,

nivelul rentabilităţii fiind de 42,7%. În întreprinderile de stat rentabilitatea este mai redusă cu13,9 puncte procentuale faţă de media pe întreprinderile republicii.



139

Sfecla de zahăr este profitabilă în toate întreprinderile cu diverse forme juridice de

organizare, cu toate că nivelul rentabilităţii se consider ă minimal şi nu poate asigura o

reproducţie lărgită. Iar în întreprinderile de stat producţia sfeclei de zahăr este nerentabilă.

Producţia de legume este neprofitabilă, deşi acestea se consider ă printre cele mai

valoroase şi necesare produse din alimentaţia oamenilor. Numai Societăţile pe Acţiuni au

obţinut 44,59 lei profit la 1 q de legume vândute şi au asigurat la fiecare hectar un profit de

2648,8 lei, nivelul rentabilităţii constituind 34,5%.

Profitabilitatea strugurilor este mai înaltă în cooperativele agricole de producţie şi cea

mai scăzută în întreprinderile de stat.

Din cele menţionate, precum şi din cele prezentate în figura 3.7. putem generaliza că

profitabilitatea produselor principale în întreprinderile agricole este scăzută, iar a legumelor este

nerentabilă. Mai profitabile este producţia de floarea-soarelui, de struguri şi de legume în

cooperativele agricole de producere.

În continuare vom efectua o analiză factorială complexă a sporului profitului în baza a

cinci tipuri de produse neomogene din sectorul culturii plantelor în întreprinderile agricole pe

două perioade a anilor 2001-2006.

Analiza modificării rezultatelor financiare din vânzarea produselor sub influenţa a trei

sau patru factori poate fi efectuată folosind mai multe modele factoriale dintre care şi procedeele

diferenţei absolute sau substituirii în lanţ. Procedeele sunt utile şi pot aprecia devierea

rezultatului şi cota de influenţă a factorilor în mărimi absolute (anexa 36).

Pentru o analiză complexă a sporului profitului din vânzarea diferitor tipuri de produse

agricole (neomogene după componenţă), s-a elaborat şi se propune spre aplicare o metodologie

bazată pe combinarea metodei indicilor statistici cu calcularea indicatorilor seriei cronologice şi

procedeului diferenţei absolute. Aplicarea acestei metodologii va contribui la soluţionarea

următoarelor sarcini importante ale analizei complexe a sporului profitului obţinut din vânzarea

diferitor tipuri de produse agricole:• Modificarea fiecărui factor în mărimi relative;

• Calcularea sporului absolut al profitului, inclusiv sub influenţa fiecărui factor;

• Calcularea cotei de influenţă a factorilor la fiecare 1% al sporului profitului;

• Calcularea sporului relativ al profitului inclusiv sub influenţa fiecărui factor.

Sporul profitului depinde de trei factori principali: preţul de vânzare, costul unitar şi

cantitatea producţiei fizice vândute, volumul vânzărilor. În baza datelor anexei 36 este efectuată

analiza sporului profitului după factori.





141

I z – indicele agregat al costului producţiei;

În mărime absolută:

336750133951410027641011 −=−=−Δ ∑ ∑ q zq z pr z mii lei (3.11)

• Modificarea sporului profitului sub influenţa schimbării volumului vânzărilor secalculează:

În mărimi relative: 063,11179378

1254353

00

10===

∑∑

q p

q p I p

unde: q I - indicele agregat al volumului vânzărilor

În mărime absolută:

∑ ∑ ∑ ∑ ∑−−−=−−=Δ )()())(( 001000100001 q zq zq pq p z pqq pr q =

(12544353 – 1179378) - (1002764 – 897990) = 74974 – 104774 = -29800 mii lei (3.12)

Verificarea în mărime absolută: Δ pr p + Δ pr z + Δ pr q = Δ pr (3.13)

374640 – 336750 – 29800 = 8090 mii lei

Pentru ilustrarea mai expresivă a analizei complexe, rezultatele sunt totalizate în tabelul

3.24.

Tabelul 3.24. Sporul profitului din vânzarea diferitor tipuri de produse din fitotehnie după factori în întreprinderile agricole din Republica Moldova în perioada anilor 2004-2006 în

comparaţie cu anii 2001-2003

Factorii care au condiţionatsporul în întreprinderileagricole din Republica

Moldova în anii 2001-2006

Sporul profituluitotal, mii

lei

Nivelul factorilorce revin la 1 % alsporului profitului

Sporulrelativ al

profitului,%

Indicelemodificăriifactorilor

Preţul de vânzareCostul producţiei finitevânduteVolumul vânzărilor

374640

-336750-29800

46,309

-41,626-3,683

33,20

-19,68-10,65

1,29

1,3351,063

TOTAL 8090,0 1,0 2,87 x

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole şi anexa 36.

• Preţurile în perioada 2004-2006 în comparaţie cu 2001-2003 au crescut pe toate tipurile

de produse, ceea ce a sporit profitul în medie cu 374640 mii lei sau cu 33,2%.

• Scăderea sporului profitului cu 336750 mii lei sau cu 19,68% a avut loc pe contul

major ării costului producţiei finite vândute în medie cu 33,5% pe toate tipurile de

produse agricole.

• Pe contul major ării volumului de produse vândute cu 6,3% sporul profitului a scăzut cu

10,65% sau cu 29800 mii lei. Situaţia dată se explică prin faptul că la majorarea



142

volumului vânzărilor în medie cu 6,3% a contribuit majorarea volumului de vânzări a

sfeclei de zahăr aproximativ cu 50%, deci a produsului cu o rentabilitate scăzută şi profit

obţinut la 1 q de numai 3,2 lei.

Analiza efectuată demonstrează rolul principal al primilor doi factori (preţul de vânzare şi

costul producţiei finite vândute) în sporirea profitului din vânzarea a cinci tipuri principale şi

prioritare de produse în întreprinderile agricole cu 8090 mii lei sau cu 2,87%.

Tabelul 3.25. Dinamica nivelului de rentabilitate în întreprinderile agricole din RepublicaMoldova


Rentabilitatea producţiei agricole, %inclusiv a: 17,9

14,2

23,9

22,7 17,9 17,5 18,9

• producţiei vegetale 19,5 22,9 29,7 24,7 17,07 17,06 23,0

• producţiei animale 9,3 1,1 -8,6 7,4 25,0 20,1 -2,9Rentabilitatea vânzărilor, %inclusiv a: 15,3

16,6

19,3

18,5 15,2 14,9 15,96

• producţiei vegetale 16,3 18,6 22,9 19,8 14,6 14,6 18,7• producţiei animale 8,6 1,1 -9,4 6,9 20,0 16,7 -3,0

Rentabilitatea mijloacelor fixe de producţie cudestinaţie agricolă, % -2,2 -3,2 0,45

3,2 0,99 2,7 10,8


În ultimii şapte ani (tabelul 3.25.) rentabilitatea producţiei agricole, vânzărilor, amijloacelor fixe şi a muncii r ămân a fi scăzute şi variază neesenţial. Ţinând cont de specializarea

acestor întreprinderi un asemenea nivel de rentabilitate este nesatisf ăcător şi nu permite o

reproducţie lărgită. Rentabilitatea producţiei globale în plan teritorial este mai ridicată în mun.

Chişinău şi Centru.

Analiza efectuată [131, pag. 163-164] demonstrează că în comparaţie cu datele medii în

întreprinderile regiunii de dezvoltare Nord şi UTA „Găgăuzia” nivelul rentabilităţii producţiei

agricole este mai redus, dar în UTA „Găgăuzia” la fiecare 1 leu consumuri în sectorul animaliers-a obţinut 36,9 bani pierderi. În mun. Chişinău şi regiunea de Centru nivelul rentabilităţii

ambelor subramuri este mai înalt decît media.



143

Tabelul 3.26. Gruparea întreprinderilor agricole după nivelul rentabilităţii producţiei vegetale şi animconsumate la 1 ha teren agricol la modificarea acestuia, media anilor 20

Grupe de întreprinderidupă nivelul rentabilităţii(nerentabilităţii)

N u m ă r u l

d e

î n t r e p r i n d

e r i Suprafaţa

terenuluiagricol înmedie la 1întreprinde

re, ha

Efectivulmediu anual

de lucr ătorila 100 hateren

agricol, persoane

Valoareamijloacelor fixe la1 ha terenagricol,

lei

Poten-ţialul

energeticla 1 hateren

agricol,c.p.

Consu-muri

materialela 1 hateren

agricol,lei

Valoareaîngr ăşă-

mintelor la1 ha terenarabil şi

plantaţii perene pe

rod, lei

Randam

tul unhectar teren

agricol

RentabileI. 0 17 111 13 1129 2,5 4364 102 2839II. 0,01-10,0 200 689 13 3324 2,2 1697 170 2655III. 10,01 -20,0 244 876 12 3796 2,6 2123 239 3291IV. 20,01-30,0 146 807 12 5281 2,9 2011 166 3512

V. 30,01-40,0 87 840 12 3994 2,6 2203 228 3959VI. 40,01-50,0 51 572 13 7956 2,4 4692 170 6734VII. 50,01-60,0 25 722 12 5404 2,2 2805 294 4618VIII. 60,01 şi mai mult 52 505 14 8470 2,9 2935 358 4906Total, în medie pe în-treprinderile rentabile 822 752 12 4432 2,5 2199 212 3539

NerentabileIX. până la -10 93 563 10 3743 2,26 1907 202 2473XI. -10 şi mai mult 63 637 10 2624 2,60 1213 121 1595Total, în medie peîntreprinderilenerentabile 156 593 10 3258 2,41 1606 171 2092

Total, în medie pe toa teunităţile agricole 978 726 12 4279 2,5 2122 207 3351

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderile agricole din Republica Moldov



144

Calculele efectuate în tabelul 3.26. demonstrează că, că primele trei grupuri de

întreprinderi ce constituie 56% din cele rentabile au obţinut un nivel de rentabilitate mai mic

decât în medie, respectiv, cu 23,3, 17,5 şi 8 puncte procentuale. Aproximativ 16% din

întreprinderile studiate sunt nerentabile, şi numai 6,3% din întreprinderile din gr. VIII au atins un

nivel mai înalt de rentabilitate - 74,6%. Diferenţele dintre nivelurile rentabilităţii pe fiecare grupă

faţă de nivelul gr. VIII pot fi considerate ca rezerve de majorare a rentabilităţii, care constituie:

în grupa I: 74,6%; în grupa II: 68,8%; în grupul III: 59,3%; în grupul IV: 50,3%; în grupul V:

39,3 %; în grupul VI: 31,2%; în grupul VII: 18,1%.

Rezultatele cercetărilor ne permit să constatăm că pentru a obţine 74,6 bani la un leu

consumat, ca în întreprinderile din grupul al VIII, este necesar ca: suprafaţa terenului agricol să

constituie 505 ha; efectivul de lucr ători la 100 ha - 14 persoane; asigurarea cu mijloace fixe să fie de

8470 lei/ha; potenţialul energetic de 2,9 c.p.; consumurile materiale la 1 ha teren agricol - 2935 lei,

iar ponderea îngr ăşămintelor în consumurile materiale la 1 ha teren agricol să constituie mai mult de

12%.

Consider ăm, că aceştia sunt parametrii optimali de combinare a resurselor pentru a

obţine o productivitate a muncii şi rezultate financiare la nivelul gr. VIII.

Pentru analiza influenţei factorilor principali asupra nivelului de rentabilitate

(nerentabilitate) a sfeclei de zahăr în societăţile cu r ăspundere limitată din regiunea de Nord a

Republicii Moldova, în medie pe anii 2004-2006 s-a efectuat gruparea SRL (anexa 37).

Rezultatele obţinute în anexa 37 ne demonstrează că din 277 SRL-uri cercetate, numai în

198 SRL (71%) sfecla de zahăr este rentabilă, iar în 162 SRL (58,5%) nivelul rentabilităţii este

mai redus decât media pe toate unităţile. În gr. a V-a rentabilitatea a constituit 56,9% ceea ce

depăşeşte cu 39,9 puncte media SRL profitabile şi cu 45,9 puncte media totală.

Aplicând procedeul legăturilor directe şi indirecte, calculăm influenţa profitului calculat

la 1 q de produs vândut şi a costului unitar al producţiei finite vândute (tabelul 3.27.) asupra

devierii nivelului de rentabilitate.Verificarea:

R V-−

R = ΔR p +ΔR c (3.14)39,9=34,4 + 5,5

R V – n R = ΔRv +Δ n R (3.15)

-72,6=-84,6+12,0Analiza demonstrează că în medie pe toate SRL-urile şi în medie pe cele nerentabile

modificarea costului unitar a influenţat asupra rentabilităţii cu 5,5 şi 12 puncte procentuale,

consecutiv, însă profitul calculat la 1 q de producţie vândută a determinat aproximativ toată



145

majorarea cu 34,4 puncte procentuale în comparaţie cu grupa V şi diminuându-se în grupa

întreprinderilor nerentabile cu 84,6 puncte.

Tabelul 3.27. Calculul analizei influenţei factorilor la devierea nivelului de rentabilitate a sfeclei

de zahăr în grupele de societăţi cu r ăspundere limitată din Republica Moldova, media anilor

2004-2006

Media pe întreprinderiRezultatul

influenţei (+, -) p. p.

Media peîntreprinderi

IndicatoriiRenta- bile

nerentabilă

V gr.optimă

Calculul influenţei factorilor

rentabileneren-tabilă

Factorii1. Profitul în calcul la1 q de producţievândută, lei

−

P 4,39

Pn - 5,4

PV 11,08

V V

V

C

P

C

P −

− =48,19

39,4

48,19

0,11−

V

n

V

V

C

P

C

P − =

48,19

4,5

48,19

08,11 −−

+34,4

-

-

-84,6

2. Costul 1 q de producţie finită vândută, lei

−

C 25,8

nC

34,4

CV 19,48

−

−−

−C

P

C

P

V

=8,25

39,4

48,19

39,4−

n

n

V

n

C P C P − = 4,34 4,548,19 4,5 −−−

+5,5

-

-

+12,0

RezultatulModificarearentabilităţii sfeclei dezahăr, %

−

R 17,0

R n -15,7

R V 56,9 R V-

−

R =56,9-17,0R V-Rn = 56,9 -(-15,7)

+39,9-

--72,6

Sursa: calculată de autor în baza anexei 37.

Pentru a determina care este efectul economic de la majorarea profitului în calcul la 1 q

de sfeclă de zahăr în SRL –urile cercetate vom efectua următoarele calcule:

1. Diferenţa profitului calculat la 1 q de producţie vândută în grupele I-IV şi nerentabile

faţă de gr. V: 11,08 – 2,30 = 8,78 lei

2. Calcularea profitului obţinut din vânzarea sfeclei de zahăr în grupa I-IV şi nerentabile

dacă ar fi fost atins nivelul profitului la 1 q obţinut în grupa V:

5904,4 mii q x 8,78 lei = 51840,6 mii lei

Dacă toate SRL-urile cercetate ar fi atins nivelul celor 24 incluse în grupa a V atunci,

Regiunea de Nord ar fi obţinut 51840,6 mii lei profit suplimentar.



146

Cercetarea influenţei factorilor asupra nivelului de rentabilitate (nerentabilitate) a grâului

de toamnă în 886 întreprinderi corporative (anexa 38) demonstrează că în întreprinderile din

grupa VIII nivelul rentabilităţii grâului de toamnă a constituit 57,23 %, ceea ce depăşeşte cu 29,0

puncte media pe întreprinderile profitabile şi cu 37,2 puncte media pe toată mulţimea de

întreprinderi. În grupa a IX întreprinderile produc grâu de toamnă cu pierderi de 11,8 bani la 1

leu consumat. Comparând datele obţinute cu cele din grupa a VIII putem afirma că rezervele de

majorare a nivelului de rentabilitate a grâului de toamnă în întreprinderile Republicii Moldova

constituie: în grupa I: 55,03 puncte; în grupa a II: 49,63 puncte; în grupa a III: 44,73 puncte; în

grupa a IV: 39,93 puncte; în grupa a V: 35,09 puncte; în grupa a VI: 29,57 puncte; în grupa a

VII: 24,84 puncte; în grupa a IX: 69,02 puncte.

Aplicând procedeul legăturilor directe şi indirecte, calculăm influenţa profitului calculat

la 1 q de produs vândut şi a costului unitar al producţiei finite vândute asupra devierii nivelului

de rentabilitate. Rezultatele verificării datelor din anexă sunt următoarele:

Verificarea:

R VIII-−

R = ΔR p +ΔR c (3.16)29,9=24,2 + 5,7R VIII – R IX = ΔR p +ΔR c (3.17)-69,02 = – 77,1 + 8,08

Analiza demonstrează că în medie pe întreprinderi şi în grupa a IX modificarea costului

unitar a influenţat asupra rentabilităţii cu 5,7 şi 8,08 puncte procentuale consecutiv, însă profitul

calculat la 1 q de producţie vândută a determinat aproximativ toată majorarea cu 24,2 puncte

procentuale în comparaţie cu întreprinderile gr. VIII şi diminuându-se în grupa a IX cu 77,1

puncte procentuale.

Pentru a determina care este efectul economic de la majorarea profitului în calcul la 1 q

de grâu boabe în întreprinderile cercetate vom efectua următoarele calcule:

1. Diferenţa profitului calculat la 1 q de producţie vândută în grupele I-VII şi IX:

39,1 – 11,28 = 27,82 lei

2. Calcularea profitului obţinut din vânzarea grâului boabe în grupa I-VII şi IX dacă ar fi

fost atins nivelul profitului la 1 q obţinut în grupa VIII:

3134,7 mii q x 27,82 = 87207, 3 mii lei

Dacă toate întreprinderile studiate ar fi atins nivelul a celor 204 întreprinderi incluse în

grupa a VIII atunci, Republica Moldova ar fi obţinut 87207,3 mii lei profit suplimentar.



147

Astfel, eficienţa producerii grâului de toamnă depinde pe deplin de utilizarea raţională a

consumurilor directe şi indirecte, cu cât este mai scăzut costul unitar al unui chintal de grâu cu

atât este mai înalt nivelul rentabilităţii.

Tabelul 3.28. Analiza factorială a rentabilităţii strugurilor în întreprinderile agricole cu diferite

forme juridice de organizare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

din care:

IndicatoriiÎntreprinderile

agricole în medieSocietăţi cur ăspundere

limitată

Cooperativeagricole de producţie


Preţul de vânzare al 1 q de struguri, lei 272,8 260,15 299,55 291,96Costul unitar al producţiei finitevândute, lei

205,70 203,15 208,57 219,7

Nivelul rentabilităţii, % 32,62 28,05 43,62 32,9 Nivelul rentabilităţii convenţionale, % - 26,47 45,62 41,93Devierea: %

• total:inclusiv pe contul:

• preţului de vânzare al 1 q;• costului producţiei finite vândute al

1 q

-

-

-

-4,57

-6,15

+1,58

+11

+13

-2

+0,28

+9,31

-9,03

În opinia noastr ă determinarea indicatorilor pentru analiza dată, este necesar a se efectua

după următoarele relaţii:

%100×−

=i

iii Cv

Cv Pv R (3.18)

unde: Ri – nivelul rentabilităţii, %

Pvi – preţul de vânzare al 1q de producţie, lei

Cvi – costul unitar al producţiei finite vândute, lei

%1000

0

. ×

−

= Cv

Cv Pv

Ri

conv (3.19)

Rconv. – nivelul rentabilităţii convenţionale, %

Calculul pentru SRL:

%05,28%10015,203

15,20315,260=×

−=SRL R

%62,32%1007,205

7,2058,272. =×

−=agricoleîntrepr R

%47,26%1007,205

7,20515,260. =×−=conv R





149

La elaborarea modelului de regresie multifactorială pentru stabilirea influenţei factorilor

asupra modificării nivelului de rentabilitate a strugurilor ( y) au fost incluşi factorii măsurabili

( x1), cu o influenţă sistematică asupra acestuia:

x1 – productivitatea plantaţiilor viticole pe rod, q/ha; x2 – consumurile la 1 ha de plantaţii de rod,

lei; x3 –suprafaţa plantaţiilor pe rod în medie pe o întreprindere, ha; x4 – preţul mediu de vânzare

al 1 q de struguri, lei; x5 – ponderea veniturilor din vânzarea strugurilor în suma totală a

veniturilor obţinute din ramura culturii plantelor şi din sectorul zootehnic.

În cercetarea efectuată în baza datelor celor 232 întreprinderi agricole (anexa 40) prin

aplicarea programei STANDARD (EXCEL, Statistica pentru WINDOWS), coeficientul

corelaţiei multiple R = 0,628 demonstrează faptul că între nivelul rentabilităţii strugurilor şi

factorii exogeni incluşi în model există o legătur ă de intensitate medie. Coeficientul de deter-

minaţie multiplă R 2 = 39,53 %, arată că variaţia nivelului rentabilităţii strugurilor este influenţată

de factorii incluşi în model în mărime de 39,53 %. Situaţia dată demonstrează selectarea

principalilor factori de influenţă asupra nivelului de rentabilitate a strugurilor.

Reieşind din prelucrarea informaţiei a fost obţinută următoarea ecuaţie de regresie multiplă:

51... x xY = -38,72+2,41x1-0,010x2+0,007x3+0,242x4+0,027x5

Coeficienţii de regresie demonstrează, că rentabilitatea se majorează în cazul: sporirii

productivităţii plantaţiilor viticole cu 1 q/ha – cu 2,4 %; reducerii consumurilor la 1 ha în valoarede 1000 lei - cu 10 %; major ării suprafeţelor plantaţiilor viţei de vie la o întreprindere cu 10 ha –

cu 0,7 %; creşterii preţului de vânzare a 1 q de struguri cu 1 leu – cu 0,27 %; aprofundării

nivelului de specializare cu o unitate (%) - cu 0,027 %.

Cea mai mare influenţă la modificarea nivelului de rentabilitate o au 2 factori principali:

productivitatea la 1 ha şi consumurile la 1 ha.

Rezultatul obţinut se deosebeşte de cel real numai cu aproximativ 0,9 %, ceea ce ne

permite de a folosi modelul pentru pronosticarea nivelului rentabilităţii ţinând cont demodificarea nivelului factorilor.

În baza datelor obţinute [131, pag. 178-179] şi ecuaţiei regresive multiple a fost

determinat pronosticul rentabilităţii strugurilor până în anul 2014. Îmbunătăţind factorii studiaţi

am calculat pronosticul nivelului de rentabilitate a strugurilor până în anul 2014. Sub influenţa

îmbunătăţirii factorilor semnificativi, rentabilitatea strugurilor în anul 2014 poate atinge în medie

nivelul de 93,08 % majorată cu 62,97 puncte faţă de media anilor 2004-2006.

În scopul ridicării eficienţei economice a ramurii este necesar ă accelerarea soluţionării

celor mai importante probleme economice prin crearea: bazei legislative şi reglementarea de



150

către stat; bazelor ştiinţifice a politicii agrare; mecanismului economic de activitate a întreprin-

derilor cu diferite forme juridice de organizare; utilizarea raţională a potenţialului de resurse.

Este cunoscut faptul că mărimea rezultatelor obţinute din vânzarea producţiei agricole se for-

mează sub influenţa unei game variate de factori. În acest scop s-a efectuat o analiză a influenţei prin-

cipalilor factori de producţie asupra profitului din vânzarea producţiei agricole la 1 ha teren agricol.

La elaborarea modelului de regresie multifactorială pentru a stabili influenţa factorilor la

modificarea profitului în calcul la 1 ha teren agricol ( y) au fost incluşi factorii măsurabili ( xi ),

care au o influenţă sistematică asupra acestuia:

• x1 – valoarea producţiei globale la 1 ha teren agricol, lei;

• x2 – valoarea producţiei globale în calcul la 1 lucr ător mediu anual ocupat în agricultur ă, lei;

• x3 – valoarea producţiei globale la 1 leu mijloace fixe cu destinaţie agricolă, lei;

• x4 – valoarea producţiei globale la 1 leu consumuri materiale, lei;

• x5 – fondul anual de remunerare a muncii 1 lucr ător, lei;

Tabelul 3.29. Datele iniţiale şi de calcul pentru determinarea coeficienţilor de elasticitate

şi a pronosticului profitului în mediu la 1 ha

Datele iniţiale şi de calcul* Numărulîntreprinderilor x1 x2 x3 x4 x5 y

1 1674,37 13741,38 0,53 1,09 4258,62 2,102 3137,13 42485,71 0,00 1,11 5257,14 4,22...

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.350 6745,28 16067,42 4,12 0,88 7078,65 1089,62

În medie 3290,392 28858,34 3,978707 0,931012 5587,688 500,2702* Datele medii au fost calculate de compiuter conform programei după relaţia mediei aritmeticesimple.Sursa: calculată de autor în baza datelor din formularele specializate pe activitatea întreprinderiloragricole şi prelucrate la compiuter prin aplicarea programei STANDARD (EXCEL, Statistica

pentru Windows).

În rezultatul prelucr ării informaţiei (anexa 41) s-a obţinut următoarea ecuaţie de regresie

multiplă:

93,1304014,0959,321795,502,0651,0 54321,...,, 521−−++−= x x x x x y x x x

În cercetarea efectuată coeficientul corelaţiei multiple R = 0,906, demonstrează faptul că între

profitul în calcul la 1 hectar de teren agricol şi factorii exogeni incluşi în model există o legătur ă

puternică. Coeficientul de determinaţie multiplă R2 = D = 0,82 arată că variaţia randamentului unui

hectar de teren agricol este influenţată de factorii incluşi în model în mărime de 82,1%. Determinareacoeficienţilor par ţiali de determinaţie afirmă că din 82,1% de influenţă a factorilor cercetaţi cea mare



151

contribuţie la formarea mărimii profitului la 1 ha în cele 350 de întreprinderi cercetate revine

randamentului la 1 ha teren agricol şi constituie 81,3%. Ceilalţi factori incluşi în model au o influenţă

nesemnificativă. Factorilor, care nu au fost luaţi în calcul le revine o cotă de 17,9%.

Înlocuind în ecuaţia corelaţiei multiple datele medii ale caracteristicilor exogene incluse

în model, calculăm mărimea medie ajustată a profitului la 1 ha:

69,5587014,0931,0959,32198,3795,534,2885802,04,3290651,093,1304521 ,...,, ⋅−⋅+⋅+⋅−⋅+−= x x x y

22,500521 ,...,, = x x x y lei

Folosind acest model de regresie vom pronostica nivelul profitului la 1 ha pentru

perioada 2008-2013 ţinînd cont de sporirea nivelului factorilor în speranţa că în unităţile agricole

cercetate se vor implementa noi tehnologii, se vor achiziţiona mijloace de producţie moderne, se

vor introduce noi soiuri mai productive ale culturilor agricole, se vor face investiţii în tehnologiiinovaţionale, care în consecinţă vor contribui la majorarea atît a nivelelor factorilor de influen ţă,

cît şi a rezultatului final – profit în calcul la 1 ha teren agricol.

Luînd în considerare majorarea factorilor de influenţă cu 3,3% - 6,9% în mediu anual s-a

realizat pronosticul privind evoluţia şi rtimul de creştere a profitului la 1 ha teren agricol pentru

perioada 2009-2013. Calculele sunt expuse în tabelul 3.30.

Tabelul 3.30. Pronosticul profitului la 1 ha în baza modelului de regresie şi ritimul de creştere aacestuia în perioada 2009-2013

Ritmul de creştere,%A n i i Pronosticul profitului la 1ha, lei cu bază fixă în lanţ În medie pe anii 2004-2006 500,27 100,0 -2009 584,6 116,85 116,852010 701,8 140,28 120,052011 860,0 171,91 122,542012 1081,3 216,14 125,72013 1322,0 264,26 122,26

Sursa: calculată de autor .

Din cele prezentate în tabelul 3.30. reiese că dacă se vor întreprinde treptat măsuri de

modernizare a tehnologiilor, tehnicii agricole, se vor aplica îngr ăşămintele în cantităţi optimale,

se vor introduce în asolament soiuri mai productive de culturi agricole, atunci spre anul 2013

nivelul profitului la 1 ha se majora faţă de nivelul mediu realizat în perioada 2004-2006 de circa

2,64 ori atingînd circa 1322 lei la 1 ha de teren agricol, ceea ce constituie un ritm mediu de

creştere anuală de 21,4%.



152

3.4. Analiza marginală a profitabilităţii producţiei agricole

Principalul obiectiv al oricărui agent economic, inclusiv al celui din sectorul agrar, este

obţinerea de profit maximal, iar în situaţii nefavorabile – reducerea la minim a pierderilor. În

situaţia cînd întreprinderea tinde spre un profit maximal, intenţia principală constă în realizarea

unui astfel de volum de producţie, care fiind vîndute ar depăşi la maximum consumurile de

producţie ale acestuia. Iar cînd unitatea agricolă se află în situaţia de a suferi pierderi din

vînzarea produselor agricole, acţiunile trebuie îndreptate spre minimizarea diferenţei dintre

consumurile totale aferente vînzărilor şi veniturile realizate din vînzarea produselor.

În cazul cînd veniturile obţinute din vînzări acoper ă integral consumurile variabile şi

par ţial cele constante, pierderea este considerată neînsemnată, de aceea întreprinderea trebuie să-

şi continue activitatea, găsind reserve de minimizare a consumurilor fixe de producţie. Dar cînd

veniturile din vînzări nu acoper ă nici suma consumurilor variabile, dacă nu se vor întreprinde

măsurile necesare, întreprinderea va fi nevoită să-şi înceteze activitatea.

Reieşind din cele constatate, consider ăm că un rol semnificativ în analiza profitabilităţii

produselor agricole revine analizei marginale, esenţa căreia constă în cercetarea raportului dintre

consumuri, volumul producţiei vîndute şi profit. De unde şi denumirea acesteia – analiza “cost –

volum – profit”.

Analiza marginală permite stabilirea unei legături între variaţia profitului din vînzări şi

variaţia volumului de activitate desf ăşurată de întreprindere, marcînd acel volum de producţie care

asigur ă acoperirea costului vînzărilor în condiţiile realizării unui rezultat nul din vînzări. Acesta este

pragul de rentabilitate, iar depăşirea acestuia arată că producerea acestui produs este rentabilă.

Analiza marginală necesită respectarea anumitor principii metodologice şi anume:

• În cadrul acestei analize, consumurile de producţie, în funcţie de variaţia lor faţă de

volumul producţiei, sunt delimitate în variabile şi fixe (constante).

• Consumurile variabile, ca sumă la nivel de întreprindere, produs, se modifică propor ţional

cu volumul de producţie, dar pe unitate de produs r ămîn relativ constante.• Consumurile fixe, ca sumă la nivel de întreprindere r ămîn relativ constante, în limitele unui

scalar al volumului de producţie, dar pe unitate de produs capătă caracter variabil.

• Nivelul preţurilor de vînzare r ămîn constante, iar veniturile din vînzări cresc propor ţional

odată cu creşterea volumului producţiei agricole vîndute.

De aceea, rezervele întreprinderii privind maximizarea profitabilităţii, în cazul de faţă,

sunt legate de volumul producţiei vîndute şi consumurile fixe.

Această metodă de analiză a rentabilităţii presupune utilizarea categoriei economice de “ profitmarginal ” [196, pag.119], care se determină ca diferenţa dintre veniturile din vînzarea producţiei şi



153

suma consumurilor variabile aferente acestor vînzări, şi arată contribuţia veniturilor din vînzări în

acoperirea consumurilor fixe şi obţinerea profitului. În literatura de specialitate acesta se mai întîlneşte

şi sub denumirile: marja de contribuţie [21, p.99], marja brută asupra consumurilor variabile.

Profitul marginal este un indicator important în analiza rentabilităţii, întrucît cu cît este

mai mare mărimea acestuia, cu atît probabilitatea recuper ării consumurilor constante este mai

înaltă. La o unitate de produs, profitul marginal arată contribuţia fiecărei unităţi produse

adăugător în suma totală a profitului marginal care serveşte drept sursă pentru acoperirea

consumurilor constante şi gener ării de profit.

Calcularea costului producţiei ţinînd cont numai de consumurile variabile şi de profitul

marginal pe o unitate de produs, în opinia unor savanţi [196, p.120; 59, p.79] ofer ă posibilitatea de a

determina cît mai exact aportul fiecărui produs la profit spre deosebire de metodele tradiţionale de

calculare a costului produselor agricole. Aceasta se motivează prin faptul că în cazul includerii în

costul producţiei a consumurilor constante şi variabile nivelul rentabilităţii nu va fi real, deoarece este

foarte dificil de stabilit o bază unică de repartiţie a consumurilor constante între diverse produse. Ca

rezultat, costul unor produse este mai înalt decît în realitate, iar al altora – prea mic. În rezultatul

determinării rentabilităţii prin metodele tradiţionale pot fi scoase din producţie produsele, care de fapt

au o contribuţie importantă la profitabilitatea întreprinderii. De aceea consider ăm că este necesar ă şi

analiza rentabilităţii marginale a produselor agricole.

Metodologia analizei marginale a profitabilităţii produselor agricole, spre deosebire de

cea tradiţională ofer ă posibilitatea de a cerceta mai complex relaţiile dintre indicatori şi influenţa

factorilor. Conform metodei tradiţionale rentabilitatea la nivel de produs nu depinde de volumul

vînzărilor, deoarece odată cu modificarea acestuia are loc o majorare uniformă a profitului şi a

sumei consumurilor. În realitate, după cum ne-am convins şi profitul şi consumurile nu se

modifică propor ţional volumului fizic al producţiei vîndute, deoarece o parte a consumurilor este

constantă, adică nu se modifică odată cu modificarea cantităţii producţiei vîndute (tabelul 3.31.).

Tabelul 3.31. Modele determinante factoriale ale rentabilităţii aplicate în analiza tradiţională şicea marginală

Modele determinante factorial ale rentabilităţiiIndicatorul rentabilităţii

tradiţionale aplicate în analiza marginală Rentabilitatea resurselor consumatela o unitate de produs (Rrci )

i

iii c

c p Rrc

−=

iii

iiiii CF cvqv

CF cv pqv Rrc

+×

−−=

)(

Rentabilitatea vînzărilor la o unitatede produs (Rvi )

i

iii p

c p Rv

−=

ii

iiiii pqv

CF cv pqv Rv

×

−−=

)(

Sursa: [196, pag. 125].

Unde: p – preţul unitar;



154

c – costul unitar;

qv – cantitatea vîndută în unităţi fizice;

cv –consumuri variabile unitare;

CF – suma consumurilor constante la toată cantitatea de produse vîndute

Modelele factoriale ale rentabilităţii prezentate în tabelul 3.31. arată că ele se deosebesc

esenţial. Conform metodei tradiţionale volumul de vînzări nu influenţează asupra modificării

nivelului rentabilităţii, deoarece numitorul şi număr ătorul acestor modele se modifică

propor ţional cu acesta. Avantajul metodei analizei marginale a indicatorilor rentabilităţii constă

în aceea că prin aplicarea ei se ia în consideraţie legătura dintre elementele modelului, ca rezultat

se identifică influenţa volumului de vînzări asupra modificării nivelului rentabilităţii. Aceasta

asigur ă o calculare mai corectă a influenţei factorilor.

Stabilirea nivelului consumurilor, volumului de vînzări şi a sumei profitului se face prin

aplicarea metodei grafice şi analitice. Un şir de cercetători din domeniu consider ă că cea mai

oprtună metodă de calcul a pragului rentabilităţii este metoda analitică [21, p.105]. Vom analiza

pragul de rentabilitate în ramura producerii strugurilor în baza datelor medii pe 3 ani (2004-

2006) pe regiunile de dezvoltare ale republicii şi în mediu pe republică.

Deşi se pare că este destul de uşor de realizat aceste calcule, de fapt este foarte dificilă

departajarea consumurilor de producţie în fixe şi variabile, întrucît în formularele specializate de

reflectare a consumurilor de către întreprinderile agricole nu este prevăzută o delimitare a acestora în

fixe şi variabile. De aceea, pentru a soluţiona problema în cauză, autorul a utilizat date privind costul

normat al strugurilor de soiuri tehnice [117, p.90], care presupun delimitarea acestora după criteriul

menţionat. Pentru a calcula coeficienţii normativi diferenţiaţi de repartizare a consumurilor s-au

utilizat relaţiile de calcul adaptate la recolta medie de struguri pe regiunile de dezvoltare:

NV cv = (CV max-CV min ) : (Pr max – pr min ) x (Pr p – Pr min ) +CV min (3.24)

NV cf = (CF max-CF min ) : (Pr max – Pr min ) x (Pr i – Pr min ) +CF min (3.25)

în care: NV c – normativul variabil de consumuri la 1 hectar suprafaţă plantaţie viticolă pe rod în funcţie

de nivelul productivităţii, lei;

CV max , CV min – consumuri variabile la 1 ha plantaţie viticolă pe rod cu productivitatea maximală

şi minimală, lei;

CF max , CF min – consumuri constante (fixe) la 1 ha plantaţie viticolă pe rod cu productivitatea

maximală şi minimală, lei;

Pr max , Pr min – nivelul maximal şi minimal al productivităţii la 1 ha , t/ha; Pr i – productivitatea efectivă, t/ha.



155

Calculele sunt prezentate în anexa 42, din care putem constata că odată cu creşterea

productivităţii la hectar, creşte şi ponderea consumurilor variabile, iar ponderea consumurilor

fixe descreşte. Se explică aceasta prin faptul că unele componente ale consumurilor constante

denotă o tendinţă slabă de creştere, de aceea ele mai sunt numite şi convenţional-constante.

În condiţiile Republicii Moldova în componenţa consumurilor constante sunt incluse

consumurile aferente plăţilor de arendă, care variază în funcţie de recolta obţinută la hectar.

În baza coeficienţilor normativi de repartiţie a consumurilor au fost calculate consumurile

variabile şi cele constante care revin la 1 q de struguri prin relaţia de calcul:

cv = c × Kn.r.cv, (3.26)

cf = c × Kn.r.cf , (3.27)

unde: cv – suma consumurilor variabile ce revine la 1 q de struguri;

c – costul 1 q de produse (struguri) vîndute;

Kn.r.cv , Kn.r.cf – coeficientul normativ diferenţiat de repartiţie a consumurilor variabile

(constante), calculat prin relaţiile:

Kn.r.cv=NV cv /ctot , (3.28)

Kn.r.cf =NV cf /ctot (3.29)

unde: C tot – consumurile normative totale la 1 ha

Calculele efectuate sunt prezentate în tabelul ce urmează (tabelul 3.32.).

Tabelul 3.32.Consumurile variabile şi constante la 1 q de struguri calculate în baza coeficienţilornormativi diferenţiaţi de repartiţie pe regiunile de dezvoltare şi în medie pe Republica Moldova

pe perioada 2004 – 2006Coeficientul normativ

diferenţiat de repartiţie alconsumurilor 5:

Revin consumuri la1 q de struguri:Regiunea de dezvoltare

Costul 1 qde struguri,

leivariabile constante variabile constante

Sud 209,85 0,483 0,517 101,36 108,5Centru 202,8 0,481 0,519 97,55 105,25

Nord 186,92 0,463 0,537 86,54 100,38

Mun. Chişinău 174,63 0,505 0,495 88,19 86,44UTA “Găgăuzia” 208,08 0,485 0,515 100,92 107,16În medie pe Republica Moldova 205,77 0,483 0,517 99,39 106,38

Din cele prezentate în tabelul 3.32. rezultă că odată cu creşterea productivităţii la hectar se

majorează şi ponderea consumurilor variabile în suma totală a costului aferent producţiei de struguri

vîndute, respectiv ponderea consumurilor constante descreşte pe măsur ă ce productivitatea la hectar

se majorează. Fiind transpuse grafic, acestea se prezintă în modul următor (figura 3.8.):

5 În calcul au fost luaţi coeficienţii normativi de repartiţie calculaţi de autor pentru întreprinderile mari, întrucît încercetare s-a luat recolta medie la hectar în întreprinderile agricole.



156

Un aspect important al analizei marginale reprezintă compararea veniturilor din vînzări

realizate efectiv şi pragul de rentabilitate în unităţi valorice. Literatura de specialitate prezintă

indicatorul rezultat din comparaţia menţionată sub denumirea de indicator de pozi ţ ie sau interval

de siguran ţă. Indicatorul de poziţie ( Ip) poate fi exprimat în mărime absolută şi relativă:

În mărimi absolute: Ip = VV – PR (3.30)

În mărimi relative: Ip = [(VV – PR) / PR]×100% (3.31)

Cu cît veniturile din vînzări înregistrate sunt mai mari comparativ cu nivelul critic al

vînzărilor şi în consecinţă valoarea indicatorului de poziţie este mai mare, cu atît situaţia în

ramura dată este mai favorabilă.

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

18000

20000

20,39 32,5 34,06 34,49 35,69 53,16

recolta medie la hectar, q

c o n s u m u r i l a 1 h a ,

l e i

normativul consumurilor totale la 1 ha de viţă de vie, lei

normativul consumurilor variabile la 1 ha, lei

normativul consumurilor constante la 1 ha, lei

Figura 3.8. Normativele consumurilor totale, variabile şi constante la 1 ha de viţă de vie înfuncţie de variabilitatea productivităţii la hectar, lei

Potrivit unor studii statistice realizate pe modele ale unor economii occidentale, se

apreciază că situaţia în raport cu pragul de rentabilitate poate fi:

• instabilă, atunci cînd veniturile din vînzări se află pînă la 10% faţă de pragul de rentabilitate;

• stabilă, atunci cînd veniturile din vînzări sunt cu 20% mai mari de pragul de rentabilitate;

• confortabilă, cînd veniturile din vînzări depăşesc cu 20% pragul de rentabilitate.

Analiza sensibilităţii profitului brut la variaţia nivelului de activitate se apreciază prinintermediul coeficientului de elasticitate ( K e ) după relaţia:



157

K e = [VV / (VV – PR)]×100% (3.32)

Coeficientul de elasticitate exprimă sensibilitatea profitului brut la modificarea cu o

unitate a veniturilor din vînzări. Astfel, creşterea veniturilor din vînzări comparativ cu pragul de

rentabilitate diminuează valoarea coeficientului de elasticitate.

Valorile înregistrate de coeficientul de elasticitate ajută la aprecierea activităţii, astfel:

• dacă K e >11, poziţia întreprinderii este instabilă,

• dacă K e = 6 poziţia întreprinderii este relativ stabilă;

• dacă K e < 6 poziţia întreprinderii este confortabilă.

În final se calculea rata profitului marginal sau rentabilitatea marginală, care se determină

după relaţia:

100arg ⋅

−

= p

cv p Pf m (3.33)

Calculul pragului de rentabilitate, nivelul rentabilităţii marginale şi poziţia veniturilor

realizate din vînzarea strugurilor în perioada 2004-2006 faţă de pragul de rentabilitate pe

regiunile de dezvoltare şi în medie pe republică sunt prezentate în tabelul 3.33.

Tabelul 3.33. Nivelul rentabilităţii marginale la producţia strugurilor în perioada 2004-2006 înregiunile de dezvoltare şi în medie pe Republica Moldova

Regiunea de dezvoltare


Mun.Chişinău

UTAGăgăuzia

În medie(total) pe

RepublicaMoldova

Cantitatea de strugurivîndută, mii q

12,22 257,12 561,67 64,7 309,9 1205,61

Preţul de vînzare a 1 q destruguri, lei

201,24 240,62 292,18 206,96 280,99 272,81

Venituri din vînzareastrugurilor, mii lei

2459,1 61868,2 164108,7 13390,3 87078,8 328902,5

Consumurile variabile la 1 qde struguri, lei 86,54 97,55 101,36 88,19 100,92 99,39Profit marginal la 1 q destruguri, lei 114,7 143,07 190,82 118,77 180,07 173,42Consumuri constante - total,mii lei 1226,6 27061,9 60941,2 5592,67 33208,9 128252,4Pragul de rentabilitate:• unităţi fizice, mii q• unităţi valorice, mii lei

10,692151,25

189,1545513,3

319,3693310,6

47,099745,7

184,4251820,2

739,55201756,6

Indicele poziţiei absolutefaţă de pragul derentabilitate, mii lei 307,9 16353,9 70798,1 3644,6 35258,6 127145,9Indicele poziţiei rela-

tive faţă de pragul derentabilitate, % 14,31 35,93 75,87 37,4 68,04 63,02



158

Coeficientul de elasticitate 7,98 3,78 2,31 3,68 2,47 2,59Rata profitului marginal(rentabilitatea marginală), % 57,0 59,46 65,31 57,39 64,08 63,57

Nivelul rentabilităţii peunitate de produs, % 7,66 18,65 39,23 18,51 35,04 32,58

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din RepublicaMoldova.

În perioada 2004-2006 în ramura producţiei strugurilor, atît în medie pe regiunile de

dezvoltare cît şi pe republică, s-au realizat venituri din vînzarea strugurilor superioare celor

corespunzătoare pragului de rentabilitate, fapt care a permis obţinerea de profit. Prin mărimea

indicatorului de poziţie în mărime relativă, cît şi a coeficientului de elasticitate, constatăm că o

situaţie mai bună se înregistrează în regiunea de Sud, urmată de UTA „Găgăuzia”. Tot aceste

regiuni au înregistrat şi cea mai înaltă rentabilitate marginală, respectiv 65,31% şi 64,08%. În

general în ramura producţiei strugurilor situaţia privind poziţia faţă de pragul de rentabilitate este

confortabilă în toate regiunile de dezvoltare cu excepţia regiunii de Nord, care prezintă o situaţie

relativ stabilă. De fapt aceeaşi situaţie ne demonstrează şi valorile coeficientului de elasticitate,

care în medie pe Republica Moldova are valoarea de 2,59.

În cadrul acestei analize poate fi stabilit, de asemenea, şi nivelul critic al consumurilor

constante, al consumurilor variabile la o unitate de produs şi al preţului de vînzare.

Nivelul critic al consumurilor fixe se determină cu ajutorul relaţiei:CF crt = q(p – cv) (3.34)

sau CF crt = VV * Pf marg (3.35)

Unde: CF crt – nivelul critic al consumurilor constante

q – cantitatea producţiei vîndute

p - preţul unitar

cv – consumuri variabile unitare

VV – venituri din vînzări Pf marg – rata profitului marginal

Esenţa acestui calcul constă în determinarea mărimii maximal admisibile a consumurilor

constante, care pot fi acoperite din profitul marginal în condiţiile unui anumit nivel al volumului

de vînzări, consumuri variabile şi a preţului de vînzare. La depăşirea nivelului critic al

consumurilor fixe, întreprinderea va înregistra pierderi din vînzarea acestui tip de produs agricol.

Preţul de vînzare critic al 1 q de produse agricole se determină prin relaţia:

cvq

CF pcrt += (3.36)



159

Calculele privind nivelurile critice ale consumurilor constante şi ale preţului de vînzare a

strugurilor pentru perioada 2004 – 2006 pe regiunile de dezvoltare şi în medie pe Republica

Moldova sunt prezentate în tabelul ce urmează (tabelul 3.34.):

Analiza nivelului critic al preţului de vînzare al 1 q de struguri arată că cea mai mare

difernţă dintre preţul efectiv şi cel critic este înregistrată în regiunea de Sud a republicii şi

constituie 82,32 lei la 1 q urmată de UTA „Găgăuzia”. Cea mai critică situaţie se înregistrează în

regiunea de Nord, în care această diferenţă constituie doar 14,32 lei. În medie pe Republica

Moldova nivelul critic al preţului de vînzare a strugurilor a constituit în perioada analizată

205,77 lei la 1 q faţă de nivelul mediu efectiv de 272,81 lei înregistrat.

Tabelul 3.34. Nivelul critic al consumurilor constante, al consumurilor variabile şi al preţului devînzare a strugurilor pentru perioada 2004 – 2006 pe regiunile de dezvoltare şi în medie pe

Republica MoldovaRegiunea de dezvoltare


Mun.Chişinău

UTAGăgăuzia

În medie pe

RepublicaMoldova

Cantitatea de strugurivîndută, mii q

12,22 257,12 561,67 64,7 309,9 1205,61

Preţul de vînzare a 1 qde struguri, lei

201,24 240,62 292,18 206,96 280,99 272,81

Consumurile variabilela 1 q de struguri, lei

86,54 97,55 101,36 88,19 100,92 99,39

Rata profituluimarginal, %

57,0 59,46 65,31 57,39 64,08 63,57

Punctul critic alconsumurilorconstante, mii lei

4401,64 36786,16 107177,87 7684,42 55803,7 209076,2

Nivelul critic al preţului de vînzare a 1q de struguri, lei

186,92 202,8 209,86 174,63 208,08 205,77

Pornind de la cele prezentate mai sus, consider ăm că pentru a gestiona eficient o unitate

agricolă în condiţii concurenţiale este necesar de efectuat şi unele modificări în contabilitatea degestiune referitor la modul de evidenţă a consumurilor (cu delimitarea acestora în constante şi

variabile). Această delimitare este necesar ă pentru a trece la o analiză economică complexă prin

prisma abordării sistemice, care are la bază conceptele analizei marginale a activităţii de

producţie (operaţionale). În aşa mod metoda dată reprezintă instrumentarul necesar al

întreprinzătorilor din sectorul agrar pentru utilizarea în practică a principiilor „minimizării

consumurilor ” şi „maximizării profitului”, care va condiţiona o valorificare mai eficientă a

resurselor de producţie.



160

ConcluziiCercetările efectuate în întreprinderile agricole ale ţării, specializate în creşterea grâului

de toamnă, a sfeclei de zahăr şi a strugurilor, au demonstrat că, din cauza insuficienţei de

mijloace financiare, de la 7,9% până la 73% din numărul total de întreprinderi nu folosesc

îngr ăşăminte şi nu consumă mijloace pentru procurarea lor .

Analiza demonstrează dependenţa directă dintre productivitatea culturilor şi aplicarea

îngr ăşămintelor. Această dependenţă este cea mai semnificativă la sfecla de zahăr şi la grâul de

toamnă, culturile date fiind mai receptive la influenţa îngr ăşămintelor.

Potrivit calculelor efectuate, dacă toate întreprinderile luate în studiu ar fi atins

productivitatea la 1 ha măcar a întreprinderilor de nivel mediu, Republica Moldova ar fi obţinut

suplimentar 43,2 mii q de cereale, 176,3 mii q de sfeclă de zahăr şi 77,0 mii q de struguri.

Rezultatele estimării eficienţei economice a producţiei globale în dinamica anilor 2001-2007 demonstrează un nivel scăzut de folosire a posibilităţilor economice şi de producţie.

Randamentul terenului agricol, a mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă, a

consumurilor materiale sunt în diminuare, iar nivelul rentabilităţii producţiei agricole globale la

nivel de republică, nu depăşeşte 20%.

Calculele efectuate permit să constatăm că în dinamica anilor 2001-2007 ponderea

întreprinderilor cu profit obţinut din activitatea agricolă este de nivel inferior - de la 42,6% până

la 58,5%, cu toate că are tendinţa spre creştere. Mărimea absolută a profitului de 258-348 mii leiobţinută în medie la o întreprindere este, însă, insuficientă pentru a efectua o reproducţie lărgită.



161

4. DIRECŢIILE PRIORITARE DE EFICIENTIZARE ECONOMICĂ APRODUCŢIEI AGRICOLE ÎN CONDIŢIILE ECONOMIEI CONCURENŢIALE

4.1.Direcţii de susţinere financiară statală a agriculturii în scopul creşterii eficienţeieconomice şi competitivităţii produselor agroalimentare. Experienţa Uniunii Europene

Reglementarea efectivă de către stat este una din cele mai importante condiţii a stabilităţii şi

dezvoltării complexului agroindustrial din Republica Moldova, factor al creşterii bunăstării

populaţiei şi asigur ării securităţii alimentare de către stat. Aceste aspecte au devenit foarte actuale în

prezent cînd fundamental s-au schimbat bazele economice şi mecanismele de funcţionare nu numai a

complexului agroalimentar dar şi a economiei în totalitate. Dificultăţile actuale din sectorul agrar al

Republicii Moldova în mod esenţial se explică anume prin nefuncţionarea mecanismelor economice

a reglementării statale, neaprecierea semnificaţiei şi rolului acestuia. Anume acum ştiinţa agrar ă

moldovenească trebuie să se îndrepte spre examinarea experienţei progresive de peste hotare în

domeniul reglementării economic, ecologic şi social a produselor agricole.

În prezent în statele dezvoltate din lume statul nu numai ca singur realizează multe

programe de producere a diferitor tipuri de produse, creînd nu mai puţin de 1/5 a produsului

naţional, dar şi controlează repartizarea în societate a veniturilor obţinute în sectorul economic

privat, reglementează activitatea financiar ă, impozitar ă şi extra economică, întreprinde un număr

mare de programe de aprovizionare şi asigurare socială.

Astfel statul contemporan practic este inclus în toate sferele de activitate economică din

cadrul societăţii. Cel mai important dintre acestea este: elaborarea cadrului legislativ, protecţia

mediului concurenţial, redistribuirea veniturilor în societate, stabilizarea economiei şi stimularea

creşterii economice.

Experienţa ţărilor Uniunii Europene mărturiseşte despre faptul că soluţionarea problemei

alimentare în ţar ă (adică întrebarea despre asigurarea majorităţii populaţiei cu alimente la nivelul

normelor fizice minimale şi la preţuri accesibile) este posibilă în mod cert prin intermediul

amplificării eficacităţii produselor agricole.Reglementarea statală a sectorului agrar, ca parte componentă a politicii statale social –

economice, trebuie să prevadă realizarea următoarelor sarcini, şi anume: asigurarea securităţii

statale a alimentaţiei, stabilirea relaţiilor ştiinţifice fundamentale echivalente în relaţiile dintre

sectorul agrar şi industrie, susţinerea veniturilor producătorilor agrari, crearea condiţiilor pentru

implementarea vastă a progresului ştiinţifico-tehnic şi creşterii eficienţei producerii, crearea unui

mediu economic unic în interiorul statului, ieşirea pe piaţa mondială.

Respectiv, reglementarea de către stat a sectorului agrar prezintă în sine o influenţă complexă a statului asupra producerii, procesării şi distribuţiei produselor şi materiei prime,



162

precum şi asupra finanţării, asigur ării cu resurse materiale şi potenţial tehnico-producţie.

Sectorul agrar este unul din puţinele sectoare atît în statele dezvoltate cît şi în statele în

curs de dezvoltare care este supus reglementării statale intensive.

Reglementarea statală a pieţelor produselor agrare în statele UE este direcţionată asupra

amplificării nivelului de trai a populaţiei rurale şi dezvoltarea concurenţei producţiei agricole. La

baza reglementării pieţelor agrare a ţărilor UE sunt puse următoarele principii: abolirea oricăror

restricţii în comer ţul dintre ţările UE; stabilirea preţurilor unice la produse şi mecanismele

agroindustriale care contribuie la stabilizarea lor: apărarea pieţii interne de concurenţa produselor

din ţările ter ţe; finanţarea producătorilor agricoli din fondul unic constituit din contul

contribuţiilor statelor participante.

Nu vom exagera menţionînd că preţurile sunt cele mai importante instrumente ale

sistemului de părghii economice a administr ării statale a producătorilor agricoli din UE,întreprinse la reglementarea pieţelor.

Cu ajutorul politicii de preţuri UE a tins spre ridicarea nivelului securităţii alimentare şi

auto aprovizionarea principalele categorii de produse alimentare, la diminuarea importului, la

amplificarea exportului şi astfel să contribuie la ameliorarea balanţei de plăţi.

Ideea de bază a reglementării producţiei agricole şi a pieţii produselor alimentare este

stabilirea intervalului (coridor) de preţuri conform tipurilor de bază a produselor agrare şi din

prelucrarea acestora (grîu, zahăr, lapte, carne, vin ş.a)., unde preţurile la un nivel destul de înalt pentru producătorii agricoli să fie concomitent accesibile pentru consumator. Astfel de interval

de preţuri permite variaţia preţurilor, dar nu permite acestei variaţii să depăşească parametrii

fixaţi şi să adopte un caracter distrugător. Concomitent pentru susţinerea funcţionării

gospodăriei agrare sunt necesare subsidii destul de esenţiale. Crearea unui astfel de interval a

necesitat introducerea sistemei de susţinere a preţurilor în ţările membre ale UE.

Reglementarea preţurilor în UE a necesitat crearea mecanismului complicat care adminis-

trează modificarea preţurilor pe piaţa agrar ă (figura 4.1.). Elementul de bază al acestuia este garanta-

rea preţurilor. Sub preţurile garantate de obicei se subînţelege trei tipuri de preţuri: preţurile cu desti-

naţie specială, preţurile de intervenţie (preţurile de implicare), preţurile limită (preţurile de import).

Preţurile indicative reprezintă preţurile care se stabilesc la începutul fiecărui an de către

autorităţile comunitare pentru realizarea tranzacţiilor cu produse agricole pe piaţa internă a

Uniunii Europene. Se stabilesc aceste preţuri pentru a stabili un standard rezonabil de viaţă

producătorilor agricoli. Preţurile indicative sunt unice pentru grupele cele mai importante a

producţiei agricole – cereale, fiind introduse pentru prima dată în anul 1967 şi nivelul acestora

considerabil îl depăşea pe cel mondial. Acestea servesc ca bază pentru calcularea preţurilor deintervenţie şi a preţurilor de prag.



163

Figura 4.1. Funcţionarea mecanismului preţurilor pe pieţele agricole din UE (modelul de bază) [199, p.175]

Preţul de intervenţie este preţul minim garantat pe care producătorii îl pot obţine pentru

producţia agricolă vîndută în spaţiul UE. În cazurile cînd oferta depăşeşte cererea la unele produse

agricole, Uniunea European intervine prin achiziţia şi stocarea acestui produs, nepermiţînd scăderea

preţului de piaţă sub preţul de intervenţie. Preţul de intervenţie este mai mic decît preţul indicativ (de

regulă, cu 10-15%). Preţul de intervenţie este preţul conform căruia agenţiile de cumpărare în fiecare

stat al UE sunt obligate să achiziţioneze produsele de la producătorii agricoli din luna noiembrie pînă

în luna mai (sunt cumpărate numai produsele standardizate).

Pe de altă parte, nivelul superior al preţurilor se determină de preţurile prag conform

cărora produsele agricole de import cu preţ mai mic decît acest preţ nu pot fi importate în

Uniunea Europeană.

Taxele vamale – taxe cu ajutorul cărora preţurile la import se stabilesc la nivelul preţului

prag. Taxele vamale se achită de către importatorii produselor UE şi nu trebuie să depăşească

preţul de intervenţie decît cu 55%.

Restituţiile la export (refunds) sunt plăţile cu ajutorul cărora preţurile pentru export sunt

stabilite la nivelul preţurilor pieţelor exportatoare. Restituţiile la export sunt menite să înlăture

divergenţa dintre preţurile UE şi preţurile mondiale. Volumul lor total nu este fixat automat dar

depinde de preţul pieţii interne şi de preţurile care pot fi obţinute pe piaţa statelor ter ţe.

Restituţiile la export de obicei se stabilesc zilnic prin decizia Comitetului pentru administraţie pe

baza preţurilor licitaţiilor de tender [161, p.98]. Asupra exportului volumelor fixate de produse

Preţul pieţeiinterne

Preţul prag

Taxele la import

Subvenţii laexportPreţul de

intervenţie

Preţul de importîn UE

Preţurile de export în UE

Lunile anului agricol

p r e ţ u l



164

se emit certificate de export care permit primirea subsidiilor. Pe pieţele de export de asemenea se

poate de vîndut la preţurile mondiale produsele din rezervele de intervenţie.

În cazul cu preţurile de intervenţie la cereale, preţurile prag, pe o perioadă par ţială a anului,

lunar se măreşte pentru ca să acorde producătorului mărfii şi firmelor de comercializare stimulul de a

depozita produsele în loc de a le vinde la preţurile de intervenţie la începutul anului de realizare.

Conform studiilor şi cercetărilor în domeniu se presupune că preţul pieţii interne iniţial

este mai mare de preţul de prag, iar apoi cad pînă la semnificaţia de la care începe implicarea

statului (garantarea cumpăr ăturii) pentru susţinerea preţurilor. Variaţia preţurilor la produsele

importate integral se compensează cu modificările corespunzătoare a cotei impozitului la import,

(în caz de necesitate astfel de modificări pot fi efectuate zilnic). Pînă cînd preţul pieţii interne

este mai mic decît cel de prag, importul produsului dat este puţin probabil, în afara importului a

celor diversităţi care au avantaj în calitate.

Reglementarea preţurilor la piaţa agrar ă în ţările UE au specificul său în dependenţă de

tipul de produse şi componenţa măsurilor economice folosite. În ultimii 6-8 ani preţurile

indicative s-au diminuat, iar cele de intervenţie şi subvenţiile s-au majorat cu scopul de a reduce

preţurile reale şi cele garantate şi le aduce mai aproape de cele mondiale concomitent prin

susţinerea producătorilor agricoli cu plăţi directe şi subvenţii.

În structura cheltuielilor aferente reglementării pieţei pe tipurile de produse, ponderea cea

mai mare (peste 70%) o deţin subvenţiile directe la 1 ha de semănături. Ponderea cheltuielilor

aferente reglementării pieţei interne constituie 88%, iar a restituţiilor la export – 9% şi altele 3%.

Deci, posibilitatea implementării rentabile a economiei pentru producătorii de mărfuri

agricole se determină prin două componente – nu numai prin preţurile de garanţie dar şi prin

subvenţii directe care prezintă în sine plăţi directe la hectar.

La plata subvenţiilor directe există sistema diversificării între achitarea producătorilor

comerciali mari şi minifermele. Dacă în primul caz acesta prezintă susţinerea şi stimularea

producerii în al doilea semnifică susţinerea nivelului de trai la ferma familiar ă.O mare parte din structura achitării fermierilor pentru tipurile de cultur ă îl ocupă culturile

de gr ăunţoase (57 %). Printre ţări cele mai multe subsidii au fost repartizate în Italia (28,3%) şi

Franţa (14,4)%. Cele mai puţine subsidii au primit Belgia, Suedia, Danemarca, Portugalia şi

Marea Britanie. Printre ţările membre a UE o susţinere mai semnificativă o primesc producătorii

comerciali din Franţa şi Germania (35% şi 23,3% corespunzător), iar cea mai mică –

producătorii din Olanda, Luxemburg, Portugalia, Grecia, Belgia şi Danemarca.

Diminuarea dependenţei dintre volumele subsidiare şi volume de producere vor ajuta producătorilor agrari din UE să devină mai competitivi şi mai orientativi pe piaţă, ceea ce le va



165

asigura stabilitate în venituri. În rezultatul adoptării programului Agenda - 2000 pentru fermieri

vor fi accesibile mai multe mijloace în ceea ce priveşte ecologia şi protejarea animalelor în

rezultatul simplificării plăţilor pentru producătorii agricoli mari.

Un factor important al politicii agrare a UE este controlul permanent asupra pieţelor şi

preţurilor. Una dintre măsurile pentru reglementarea pieţelor în UE este achiziţia unei păr ţi

semnificative de produse agricole şi păstrarea acesteia. Ulterior, aceste produse se vînd în

condiţii de export subvenţionat. La depozitele Uniunii Europene permanent se păstrează

produsele agicole în volum de 1-1,5 mlrd euro.

Ţările UE şi SUA ocupă 2/3 din exportul mondial. Ponderea agriculturii în PIB constituie

în statele UE 5-14%, ponderea persoanelor angajate în agricultur ă constituia 8-30%. Produsele

agricole exportate în suma totală a exportului constituie: 15-20% - în Franţa, 26% - în

Niderlanda; 10% - în Italia.

La subvenţionarea generală a exportului pentru descărcarea depozitelor uneori produsul

se vinde la preţurile de dumping. Astfel, în cazul „vacii nebune” în anul 2000 în UE brusc a

căzut cererea la carnea de bovine. UE centralizat în cadrul petrecerii Politicii Agrare Unice, a

achiziţionat partide mari de carne de bovină pentru a nu permite căderea preţurilor, dar nu a

putut-o vinde. Pentru păstrarea acesteia serviciile au fost for ţate să congeleze această carne, dar

în Europa carnea îngheţată nu este solicitată.

Intervenţiile de marfuri reprezintă unul din mecanismele constituente a reglementării

preţurilor în ţările UE. La căderea preţurilor mai jos de cele de intervenţie are loc achiziţionarea

şi depozitarea produselor, iar la căderea preţurilor mondiale mai jos de preţurile UE (ceea ce este

o situaţie obişnuită) se încasează plăţi de compensare în afar ă de impozitele obişnuite.

Menţinerea balansului de producere pe piaţa internă a UE în condiţiile reproducerii în creştere se

atinge din contul subsidiilor de compensare la exportul mărfurilor mai scumpe UE de pe piaţa

mondială. Astfel piaţa UE activează într-un spaţiu închis determinat, corespunzător autonom de

acţiunea preţurilor mondiale şi cu stabilitate corespunzătoare a sistemei interne.Programele pentru dezvoltarea socială şi susţinerea produselor agricole este unită într-un

program cadru general. Mai întîi de toate aceste programe sunt întreprinse conform caracterului

regional. Criteriul principal pentru includerea raionului în programele de orientare este nivelul

jos a dezvoltării economice. Acestea sunt toate teritoriile din Grecia, Portugalia, şi Irlanda,

precum şi o mare parte din Spania, Italia de Sud ş.a. Pe lîngă criteriul de includere a regiunilor în

cadrul programului economic indicat mai sus mai sunt de asemenea şi alte trei criterii: nivelul

înalt de angajare în cînpul muncii în domeniul agrar precum şi nivelul redus al densităţii populaţiei şi/sau tendinţa expresivă de diminuare a efectivului populaţiei.



166

În astfel de programe regionale sunt incluse şi multe alte lucr ări tradiţionale care sunt

efectuate din contul UE printre care se poate de evidenţiat: investiţiile în producerea fermier ă,

programele sociale (pensionarea devreme, ajutorarea tinerilor fermieri şi instruirea), ajutorarea

raioanelor cu condiţii nefavorabile de efectuare a activităţii agrare şi raionale ecologic tensionate,

susţinerea gospodăriei silvice, programe pentru dezvoltarea prelucr ării şi marketingului

produselor agricole, măsuri de protejare a mediului înconjur ător. În raioanele cu ecologie

tensionată întreprinzătorii pot primi subsidii care compensează pierderile posibile a venitului de

întreprinderea măsurilor pentru apărarea mediului înconjur ător, recomandate de UE.

Plata se efectuează în calcul la 1 hectar teren agricol şi poate constitui de la 25 la 200

euro la hectar. Dimensiunea teritoriului şi a tensiunii ecologice nu trebuie să depăşească 10% din

teritoriul ţării membru a UE.

Subvenţia se achită anual, suma ei depinde de mărimea venitului pierdut şi a cheltuielilor

suportate. Nivelul maxim a subvenţiilor constituie 600 euro la hectar a semănăturilor anuale, 900

euro pe an la hectar a semănăturilor multianuale şi 450 euro pe an la hectar a pămînturilor agrare

de sub semănăturile neutilizate.

Importul alimentelor în Moldova, furnizarea cărora pe piaţa mondială în mod direct şi

indirect se subvenţionează de către guvernele statelor exportatorilor semnifică pentru Moldova

un pericol dublu. Pe de o parte aceasta este ameninţarea evidentă de lichidare a producătorului

naţional, în deosebi aceasta se refer ă la creşterea animalelor, iar pe de altă parte aceasta este

ameninţarea consumatorului naţional în forma scumpirii posibile a importului în rezultatul

realizării posibile a tendinţei spre slă birea subvenţionării exportului.

Datorită presării politice semnificative din partea SUA şi UE pe piaţa cărnii s-a format o

situaţie nefavorabilă pentru producătorul naţional care ameninţă securitatea alimentar ă a statului

pentru tipurile de produse strategic importante. Nivelul redus de protecţie împotriva importului

împreună cu nivelul redus de susţinere a sectorului agrar agravează situaţia producătorilor agricoli.

Amplificarea creşterii volumelor importate pe piaţa cărnii este extrem de nedorit şiinfluenţează negativ asupra stării sectorului de producere a cărnii din Republica Moldova.

În reglementarea statală a sectorului agrar a statelor UE un loc central îl ocupă

mecanismul de reglementare a preţurilor care concomitent contribuie la stabilizarea veniturilor

producătorilor agricoli, apăr ă piaţa internă a UE de importul produselor agrare la preţuri mai

mici decît cele interne, contribuie la reglementarea structurală a pieţii agrare. UE activ se implică

în formarea preţurilor, reglementarea lor şi redistribuirea veniturilor. Anume necesitatea

protecţiei producătorului naţional şi a celui care achiziţionează a fost cauza de bază a formăriiunei Politici Agrare Unitare UE, unde în calitate de instrumente principale de protecţie a pieţii



167

interne sunt utilizate taxele vamale şi plăţile compensative chemate de a echilibra diferenţa dintre

preţurile înalte interne şi cele mondiale.

De menţionat că premisele sporirii eficienţei economice şi a nivelului de competitivitate a

produselor agroalimentare, precum şi a unei eficiente dezvoltări a complexului agroalimentar

necesită perfecţionarea mecanismului economic cu toate elementele sale. Aceasta depinde în

mare măsur ă de politica agrar ă a statului. Guvernul Republicii Moldova conştientizează

importanţa dezvoltării infrastructurii de susţinere a producătorilor din agricultur ă şi, pe măsura

extinderii posibilităţilor, acordă acestei probleme o atenţie sporită.

Prin aprobarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă a Complexului Agroindustrial

al Republicii Moldova (2008-2015), la 11 martie 2008 [13], se prevede că sistemul de

subvenţionare a producătorilor agricoli, aplicat în perioada implementării acesteia, va fi cuplat la

priorităţile stabilite în documentele de politici agricole ale statului racordat la necesităţile

diverselor grupe de agricultori din mediul rural. Stabilirea şi fundamentarea direcţiilor principale

şi a sectoarelor din agicultur ă, susţinute financiar de către stat, prin intermediul repartizării

mijloacelor financiare din fondul pentru subvenţionarea producătorilor agrioli, aprobat anual prin

legea bugetului de stat, va fi efectuată în conformitate cu prevederile Concepţiei sistemului de

subvenţionare a producătorilor agricoli în Republica Moldova pentru anii 2008-2015.

Direcţii prioritare şi sectoare din agricultur ă, supuse politicii de subvenţionare, vor fi

următoarele:

Modernizarea sectorului agrar. În acest scop vor fi subvenţionate activităţile investiţionale

legate de crearea unităţilor de procesare şi manipulare a producţiei agricole, dotarea cu tehnică şi

utilaj agricol, crearea infrastructurii de colectare a produselor agricole, aprovizionarea cu inputuri

agricole, producerea materialului semincer, săditor şi reproductiv, dezvoltarea sferei serviciilor în

agricultur ă, precum şi restabilirea şi construcţia sistemelor de irigare şi desecare;

Activit ăţ i agricole performante în sectorul vegetal şi animalier. Pentru creşterea

productivităţii şi competitivităţii în agricultur ă, dezvoltarea producţiei agroalimentare ecologice,stabilizarea pieţei, asigurarea suficienţei alimentare şi a veniturilor echitabile pentru agricultori

vor fi acordate plăţi directe, în funcţie de cultura agriolă, speciile de animale şi păsări, de

randamentul mediu individual, în cazul corespunderii cu cel regional, pe suprafaţa actuală

efectivă sau efectivul de animale din posesie.

O direcţie specifică pentru investiţii în sectorul agrar urmează să fie direcţia dezvoltării

agriculturii organice sau ecologic pure. Producţia ecologică este o modalitate de dezvoltare

durabil ă în agricultur ă. Sarcina principală în susţinerea unei companii naţionale pentru promovarea producţiei agroalimentare ecologic pure constă în dezvoltarea pieţei interne la nivel





169

Pentru Republica Moldova este foarte importantă renovarea sectorului agroalimentar

pentru care se cere nu numai majorarea volumului investiţiilor, dar şi folosirea lor eficientă în

direcţiile prioritare. Pentru aceasta este necesar de a cunoaşte sursele de finanţare.

mijloacele

proprii ale întreprinderilor;

55,88%

bugetul

republican; 5%bugetele locale;

5,22%

alte surse;

6,37%mijloaceleinvestitorilor

str ăini; 19,74%

mijloacelepopulaţiei;

7,89% mijloaceleproprii ale

întreprinderilor;

48,88%

bugetul

republican;10,48%

bugetele locale;

2,70%

alte surse;16,38%

mijloaceleinvestitorilor

str ăini; 20,16%

mijloacele

populaţiei;

1,40%

Anul 1998 Anul 2007Figura 4.2. Structura investiţiilor în capital fix pe surse de finanţare în Republica Moldova.

Datele anexei 43 şi figurii 4.2. confirmă că cea mai semnificativă sursă de finanţare în

procesul investiţional o constituie mijloacele proprii ale întreprinderii, aportul căruia este de

circa 48,88% în anul 2007. Anume de nivelul investiţiilor proprii depind investiţiile alocate în

economia naţională a Republicii Moldova.

O pondere considerabilă reprezintă mijloacele investitorilor str ăini, care constituie mai

mult de 20%. Pe viitor se impun de a fi create condiţii favorabile pentru atragerea mijloacelor

populaţiei în procesul investiţional. Totodată, este necesar de determinat domeniile prioritare deinvestire şi modalitatea de utilizare mai eficientă a mijloacelor financiare str ăine.

Datele anexei 44 şi figurii 4.3. demonstrează clar tabloul investiţiilor în capitalul fix

pentru dezvoltarea agriculturii Republicii Moldova.

ponderea ,%

5,6

3,6 3,4

4,9

5,75,2

5,9 5,9

4,5 4,8

0

1

2

3

4

5

6

7

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

a n i i

p o n d e r e a , %

ponderea ,%

Figura 4.3. Dinamica ponderii investiţiilor în capitalul fix pentru dezvoltarea agriculturii din sumatotală atribuită în Republica Moldova, %Sursa: calculată în baza anexelor 43 şi 44.





171

producţia alimentar ă importată; accizele la producţia de vodcă, vinuri şi tutun. Este important, în

acest sens, să amintim de mijloacele valutare folosite pentru importarea produselor alimenatre.

Volumul lor este impunător şi probabil, ar fi mai raţional ca această sumă să fie folosită pentru

finanţarea agriculturii naţionale şi nu a celei turceşti, braziliene, chineze, cum se întâmplă în

realitate. Totodată este necesar să se renunţe la achiziţiile produselor alimentare, fabricarea

cărora poate fi înf ă ptuită în ţar ă. Cu alte cuvinte, trebuie să se treacă la o gestionare civilizată a

pieţei produselor alimentare, ţinându-se cont de cerinţele ei şi de crearea rezervelor necesare.

Situaţia creată impune controlul şi monitorizarea din partea statului a securităţii alimentare a

ţării, cu scopul de a o consolida pe baza lărgirii posibilităţilor producţiei agricole moldoveneşti.

Formele de susţinere financiar ă a sectorului agrar utilizate până în prezent nu au fost

orientate în mod direct spre susţinerea reformelor şi producătorului privat. Nu s-a eficientizat

activitatea majorităţii întreprinderilor agricole. Ba dimpotrivă, subvenţiile nefiind practice,

nominative în lipsa responsabilităţii şi a mecanismului de control, s-au transformat în nişte

subvenţii nerentabile generând datorii faţă de buget, faţă de fondul social şi faţă de alţi creditori.

Tabelul 4.1. Dinamica nivelului şi structura subvenţiilor din buget pentru compensareacheltuielilor în întreprinderile agricole din Republica Moldova


Total, mii lei 1126 2907 2213 73879 76740 72022 357532Total, % 100 100 100 100 100 100 100

inclusiv:Subvenţii pentru producţia agricolă şicompensarea cheltuielilor, mii lei

14 508 40 18 254 3214 24888

Ponderea, % 1,3 17,5 1,8 0,002 0,3 4,5 7,0Subvenţii pentru creşterea animalelorde pr ăsilă, mii lei 103 - - - 3134 782 -Ponderea, % 9,1 - - - 4,1 1,1 -Subvenţii şi compensaţii pentrucumpărarea nutreţurilor, mii lei - - - - 15 513 -Ponderea, % - - - - 0,01 0,7 -

Subvenţionarea producătorilor agricoli - - - - - - 188287Ponderea, % - - - - - - 52,7Compensarea cheltuielilor pentru

plantarea plantaţiilor perene, mii lei 533 1493

141 69104

42588 24076 -Ponderea, % 47,3 66,8 6,4 93,5 55,5 33,4Compensaţii pentru pierderile între-

prinderilor agricole, care au suferit înurma calamităţilor naturale, mii lei 476 456 2032

4757 30749 43437 41536Ponderea, % 42,3 15,7 92,0 6,4 40,1 60,3 11,6Alte subvenţii, compensaţii - - - - - - 102683Ponderea, % 28,7Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova.



172

Datele tabelului 4.1. permit să concluzionăm, că în anii 2004-2006 subvenţiile din buget

pentru întreprinderile agricole mari s-au majorat în comparaţie cu anul 2001 de mai mult de 60

ori şi au atins nivelul de 72022 mii lei, iar în anul 2007 de peste 300 ori şi au constituit 357532

mii lei. Pînă în anul 2007 ponderea cea mai înaltă o constituie compensarea cheltuielilor pentru

plantarea plantaţiilor perene, care în anul 2004 a atins cifra de 93,5%, urmată de compensarea

pentru pierderile întreprinderilor, care au suferit în urma calamităţilor naturale şi care în anul

2003 au constituit 92% din suma totală. Din anul 2007 structura subvenţiilor este modificată, de

exemplu, pentru compensarea cheltuielilor pentru producţia agricolă au fost alocate 2,8%, mai

mult de jumătate din suma totală este destinată pentru subvenţionarea producătorilor agricoli,

compensaţiile pentru factorii de risc s-au diminuat pînă la 11,6%.

Cercetările a 949 întreprinderi agricole (tabelul 4.2.) demonstrează că 59% din acestea

nu beneficiază de subvenţii (gr. I), însă rezultatele eficienţei economice a producţiei globale

agricole nu difer ă cu mult de rezultatele întreprinderilor gr. II-VI, în care mărimea subvenţiilor la

1 ha teren agricol în medie sunt de până la 100 lei, iar ponderea subvenţiilor în consumurile

materiale la 1 ha teren agricol este de până la 4%. Ţinem să menţionăm că rezultate mai bune

sunt obţinute în gr. VII şi VIII, în care mărimea subvenţiilor la 1 ha teren agricol este în limita

100-340 lei/ha, însă se evidenţiază întreprinderile din grupul IX, în care subvenţiile la 1 ha

constituie 1544 lei.

SRL “Viţă podgoreană” care a beneficiat de subvenţii medii de 5543 lei la 1 ha, suprafaţa

terenului agricol constituind doar 46 ha, dar care a obţinut producţie globală de 22717,4 lei la 1 ha,

nivelul rentabilităţii producţiei agricole de 49,6%; SRL “Bric”, care a beneficiat de subvenţii în

mărime de 595,9 lei la 1 ha, deţinînd o suprafaţă de 245 ha teren agricol, a realizat o rentabilitate de

106,68% şi producţie globală la 1 ha teren agricol de 2845 lei; SRL “Smarta-AS”, care a beneficiat

de subvenţii în medie de 1151,2 lei la 1 ha teren agricol, cu suprafaţa totală de 99 ha, a obţinut o

rentabilitate a producţiei agricole de 115% şi producţie globală la hectar de 7202 lei.

Aceste şi alte întreprinderi incluse în grupa a IX-a au beneficiat în perioada 2004-2006 desubvenţii în baza Hotărîrii Guvernului R.M. nr.81 din 02.02.2004 pentru compensarea cheltuielilor

privind înfiinţarea plantaţiilor viticole. Aici ponderea subvenţiilor în consumurile materiale la 1 ha

este 34%, iar suprafaţa medie a terenului agricol la 1 întreprindere este minimală (de 529 ha),

randamentul terenului agricol este cu 69% mai ridicat, profitul la 1 ha teren agricol obţinut este de

2,3 ori mai mare, iar diferenţa nivelului de rentabilitate a producţiei este de 21 p.p.

Aceasta demonstrează că poate fi obţinută o eficienţă economică însemnată a producţiei şi

subvenţiile aduc efecte economice, numai dacă mărimea lor la 1 ha depăşeşte suma de 1500 lei.



173

Tabelul 4.2. Influenţa mărimii subvenţiilor la 1 ha teren agricol asupra indicatorilor eficienţei economice Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Grupe de întreprinderi după mărimea subvenţiilor la 1 ha teren aI II III IV V VI VII Indicatorii

0,000,01-25,0

25,01-30,0

30,01-40,0

40,01-60,0

60,01-100,0

100,01-180,0

1. Numărul întreprinderilor 559 77 49 45 51 51 40 • în procente din totalul

întreprinderilor 58,9 8,11 5,16 4,74 5,37 5,37 4,21 2. Suprafaţa terenului agricolîn mediu la 1 întreprindere, ha 649,47 842,0 1046,0 977,0 876,0 889,0 1207,0 3. Mărimea subvenţiilor la 1ha teren agricol, lei 0,00 10,34 27,21 33,85 50,50 79,46 137,81

4. Consumuri materiale la 1ha, lei 1824,93 1609,13 1587,21 1926,89 1667,80 1958,87 2079,34 5. Retribuţia 1 lucr ător, lei 5815,64 5976,02 5928,86 7320,31 6154,10 7557,99 7578,99

6. Valoarea producţiei globalela 1 ha teren agricol, lei 3084,00 2733,46 2674,01 2887,80 2905,15 3129,47 3577,74 7. Profitul din vânzarea

producţiei la 1 ha terenagricol, lei 537,67 357,20 403,95 299,33 576,67 654,78 713,82 8. Nivelul rentabilităţii

producţiei din fitotehnie, % 18,56 16,36 19,22 13,33 24,39 26,32 25,74

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate.



174

În teză s-a calculat că pentru a obţine subvenţii la 1 ha teren agricol în mărime de 1544,6

lei numai pentru întreprinderile, care în prezent beneficiază de subvenţii, statul are nevoie

suplimentar de 445521 mii lei, ce este cu aproape 25% (445521 mii lei : 357532 mii lei) mai

mult decît suma de subvenţii alocată pentru anul 2007.

Subvenţiile în agricultura Moldovei constituie 16 dolari SUA pentru fiecare hectar arabil,

în acelaşi timp suma subvenţiilor respective acordate în Uniunea Europeană este de 700 dolari

SUA, iar în statele care abia au aderat la UE, cum ar fi Polonia acest indice este la nivel de 226

dolari SUA, Slovacia - de 178, Cehia – de 168. În Ukraina subven ţiile respective constituie 33

dolari SUA. România va aloca până în 2013 peste 3,9 miliarde de euro pentru creşterea

competitivităţii agriculturii şi industriei alimentare.

Implementarea prevederilor sistemului de subvenţionare a producătorilor agricoli (2008-

2020) în Republica Moldova va contribui la:

• sporirea competitivităţii şi productivităţii economiei rurale şi orientarea producţiei

spre piaţă;

• direcţionarea investiţiilor către sectoarle cu profit şi dezvoltarea unui mediu de afaceri

fiscalizat generator de venituri la bugetul de stat;

• stimularea creşterii productivităţii şi calităţii produselor agricole, prin introducerea

unor baremuri de productivitate şi calitate obligatorii la sprijinul acordat de stat;

• creare a unui sistem instituţional pentru gestionarea şi monitorizarea resurselor

financiare destinate subvenţionării producătorilor agricoli, aflat în plină desf ăşurare;

• crearea de noi locuri de muncă pentru populaţia din mediul rural.

Este raţional ca impozitele şi creditele să fie realizate ca pârghii eficiente de dezvoltare a

întreprinderilor. Cotele lor trebuie să fie stabile şi acceptabile pentru întreprinderi, creditul

trebuie să devină o formă privilegiată a investiţiilor CAI. Creditele acordate sectorului agroin-

dustrial, de regulă, sunt costisitoare, rata dobânzii este foarte mare şi ţăranii nu pot beneficia de

credite, cu atât mai mult ţinând cont de specificul condiţiilor naturale din agricultur ă.

În prezent organizarea creditului agricol în Republica Moldova este considerată o

problemă primordială în perspectiva dezvoltării agriculturii şi economiei naţionale în general.

Acest proces cunoaşte o perioadă de căutări, încercări, care riscă să se prelungească mai mult

decât este necesar. Şi totuşi, cu mare greu, instituţiile bancare creditează şi începătorii. Acest

lucru are loc mai ales în agricultur ă prin intermediul Moldova-Agroindbank (MAIB). Până în

prezent banca a beneficiat de un împumut al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

pentru creditarea businessului mic şi mijlociu. Începând cu 2002 MAIB a început implemen-





176

Conform prevederilor Legii Republicii Moldova privind asigurarea subvenţionată a

riscurilor de producţie în agricultur ă nr. 243-XV din 8 iulie 2004 [4] pot fi asigurate subvenţionat

riscurile cauzate de următorii factori: seceta excesivă; căderile de grindină; inundaţiile; ploile

torenţiale; furtunile de praf; temperaturile scăzute sub limita biologică de rezistenţă a plantelor.

Iniţial, această lege prevedea, că la asigurarea recoltei culturilor agricole statul va achita

40% din suma primei de asigurare, iar restul – producătorul agricol. Necătînd la aceasta, în anul

2005 au fost încheiate doar 6 contracte, fiind utilizate 91 mii lei din fondul de subvenţionare

prevăzut pentru acest an din 15 mln lei prevăzuţi în acest fond.

Pentru a fi încurajaţi agricultorii să asigure culturile şi plantaţiile agricole, în anul 2006

legea respectivă a fost modificată în sensul subvenţionării a 50% din prima de asigurare din

fondul de stat şi 60% pentru asigurarea culturilor strategice (viţa de vie, livezi, sfecla de zahăr şi

legume). Astfel în anul 2006 companiile de asigur ări au încheiat deja 127 de contracte de

asigurare cu producători de produse agricole, fiind utilizate mijloace din fondul de subvenţionare

în sumă de 6 milioane lei. În anul 2007 numărul contractelor de asigurare încheiat s-au dublat,

r ăspunderea asiguratorilor pe aceste contracte constituind circa 500 milioane lei.

În anul 2007 se observă o creştere a suprafeţelor asigurate ocupate de culturile agricole

(figura 4.5.).

0

1000

2000

3000

4000

5000

60007000

f l o a r e a

s o a r e l u i

s o i a

p o

r u m b

l e g u

m e

s t r u g u

r i

culturile agricole

s u p r a f a ţ a ,

h a

2006

2007

Figura 4.5. Suprafeţe culturilor agricole asigurate de către Societatea Internaţională de Asigur ări„Moldasig” în anii 2006-2007.Sursa: [86, pag.24-25].

În anul 2007 se observă o creştere considerabilă a suprafeţelor asigurate contra factorilor

naturali de risc cultivate cu grîu şi rapiţă de toamnă faţă de anul 2006. Aceasta se datorează în





178

mentar, amplificarea nivelului sferei economice şi ameliorarea ecologiei în mod considerabil

sunt condiţionate de acţiunea reglementării statale a produselor agrare.

Un rol dominant şi mai valabil în complexul măsurilor pentru reglementarea statală a

sectorului agrar în ţările UE apar ţine sistemului de reglementare a preţurilor. Amplificarea

eficacităţii producţiei agrare nu este posibilă f ăr ă reglementarea statală şi susţinerea producerii

agrare în baza cărora este necesar de gajat sistema preţurilor de garanţie cu plăţi compensative,

subvenţii de export şi achiziţionări de către stat. Este necesar de asemenea de a întreprinde

abordarea complexă către sistema reglementării statale a produselor agrare, de fortificat

susţinerea sectorului agrar bazîdu-ne pe experienţa statelor dezvoltate în scopul protejării

sectorului agrar naţional şi ridicării eficacităţii.

Pentru ameliorarea situaţiei în sectorul agrar al economiei, amplificării eficacităţii

reglementării statale a ramurii agrare consider ăm necesar de f ăcut următoarele propuneri

organelor de stat, care efectuează reglementarea, dezvoltarea şi controlul sectorului agrar:

• De implementat sistema plăţilor de compensare şi achitărilor exporturilor care au

demonstrat eficacitatea lor înaltă la protejarea producătorilor naţionali în statele UE şi

pot esenţial să ridice potenţialul de export al sectorului agrar naţional

• De întreprins sistema implicării statului pe pieţele agrare în forma achiziţionărilor

produselor agrare prin preţuri de garanţie stabilite conform modelului mecanismelor

întreprinse de UE.

4.2.Creşterea volumului produselor în baza sporirii productivităţii culturilor – un factorcalitativ fundamental de eficientizare economică a producţiei.

Eficienţa economică a produselor agricole din fitotehnie se află în legătur ă directă cu

nivelul productivităţii culturilor. Baza sporirii eficienţei economice, în opinia noastr ă, constă

anume în indicatorul dat.

Asigurarea unei creşteri stabile a eficienţei economice a culturii plantelor presupune

dezvoltarea intensivă a acestora, care depinde, la rîndul său, de realizările ştiinţei şi tehnicii în

domeniul creării şi perfecţionării noilor mijloace de producţie. Intensificarea prezintă o

asemenea dezvoltare a producţiei, cînd sursplusul de producţie se asigur ă în baza sporirii

cantitative şi calitative a tuturor componentelor ei, şi poate fi asigurat prin implementări practice

a realizărilor ştiinţei şi tehnicii.

Dacă sporul productivităţii la 1 ha şi a producţiei obţinute este asigurat din contul

perfecţionării utilajelor, maşinilor, tehnologiilor agricole, încorpor ării îngr ăşămintelor, atunci



179

putem afirma, că el este rezultatul acţiunii factorilor intensivi.

În baza datelor întreprinderilor agricole din Republica Moldova, care produc producţie-

marf ă, am analizat recolta globală pe diferite tipuri de culturi şi am apreciat gradul de influenţă a

factorilor – suprafaţa cultivată şi productivitatea la 1 ha.

Analiza ne demonstrează că în ultimii 7 ani (2001-2007) practic pe toate tipurile de

culturi productivitatea la 1 ha este scăzută, nu se evidenţiază nici într-un an şi nici pe o cultur ă

prioritar ă o majorare esenţială a acesteia. În anul 2007 productivitatea la 1 ha a culturilor pe

suprafeţele însămînţate brus s-a diminuat cu 40-50% din cauza influenţei secetei, iar

productivitatea strugurilor s-a majorat cu 22% şi a plantaţiilor pomicole cu 2,5%

Tabelul 4.3. Dinamica suprafeţelor însămînţate (plantate), productivitatea şi recolta globală a principalelor tipuri de culturi agricole în întreprinderile agricole din Republica Moldova

pentru perioada 2001-2007A n i i

Indicatorii2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Grîul de toamnă Suprafaţa cultivată, mii ha 283,59 310,68 133,66 230,1 285,81 217,73 250.9Productivitatea la 1 ha, q 30,9 26,9 6,8 30,0 28,1 24,7 14.8Recolta globală, mii q 8762,9 8357,3 908,9 6903,0 8031,3 5377,9 3713.3

Floarea soareluiSuprafaţa cultivată, mii ha 97,89 130,71 202,3 156,68 162,55 172,33 144.5Productivitatea la 1 ha, q 13,4 14,3 12,7 13,6 13,3 14,4 8.0

Recolta globală, mii q 1311,7 1869,2 2569,2 2130,2 2161,9 2481,5 1156,1Sfecla de zahărSuprafaţa cultivată, mii ha 39,5 34,8 29,7 28,33 27,44 33,7 28,2Productivitatea la 1 ha, q 207,5 274,4 199,8 308,7 331,2 300,4 206,0Recolta globală, mii q 8196,2 9549,2 5934,1 8745,5 9088,2 10123,5 5846,0

LegumeSuprafaţa cultivată, mii ha 10,59 10,11 9,87 8,97 7,84 9,43 2,28Productivitatea la 1 ha, q 68,8 56,4 64,9 68,8 74,1 77,1 38,7Recolta globală, mii q 728,6 570,2 640,6 617,2 580,9 727,0 409,1

Viţă de vieSuprafaţa plantaţiilor de viţă de vie pe rod, mii ha 44,23 44,74 43,66 40,8 38,07 34,3 32,0Productivitatea la 1 ha, q 30,0 37,5 40,9 45,2 31,5 25,1 30,8Recolta globală, mii q 1326,9 1676,3 1785,7 1844,2 1199,2 860,9 985,6

Plantaţii pomicoleSuprafaţa plantaţiilor

pomicole pe rod, mii ha 47,13 46,39 44,5 42,84 39,86 37,97 36,5Productivitatea la 1 ha, q 29,7 30,9 71,5 50,7 47,5 34,9 35,8Recolta globală, mii q 1399,9 1433,58 3183,45 2172,1 1893,34 1325,16 1306,7




180

În baza datelor prezentate în tabelul 4.3. autorul a determinat trendul productivităţii la 1 ha

a principalelor culturi agricole în întreprinderile agricole din Republica Moldova după funcţia

liniar ă t aa N t 10 += :

Grîu de toamnă: t N t 12.117.23 −= Floarea soarelui: t N t 42.38.12 −= Sfeclă de zahăr: t N t 36.61.261 += Legume: t N t 42.11.64 −= Viţă de vie: t N t 54.003.35 −= Plantaţii pomicole: t N t 08.00.43 +=

Calculele efectuate demonstrează că productivitatea la 1 ha în medie anual are tendinţ p

dpre diminuare: grîul de roamnă şi floarea soarelui în mediu anual cu 1,12 q/ha şi 3,42 q/ha

respectiv, legume şi viţă de vie cu 1,42 q/ha şi 0,54 q/ha şi numai la sfecla de zahăr şi plantaţiile

pomicole productivitatea la 1 ha creşte nesemnificativ în mediu anual cu 6,36 q/ha şi 0,08 q/ha.

Această situaţie este alarmantă, deoarece în afara influenţeiu factorului secetă în

întreprinderile agricole s-au redus suprafeţele încorporate cu îngr ăşăminte minerale şi organice,

irigate şi cultuvate după tehnologii intensive.

În continuare vom analiza mai detaliat volumul recoltei globale şi vom studia factorii

principali, care influenţează direct productivitatea.

În baza datelor tabelului 4.3. sunt calculate şi analizate ritmurile de creştere (descreştere)

anuale şi în medie, care demonstrează că în medie pe ultimii 7 ani productivitatea la 1 ha s-a

redus la grîul de toamnă cu 4,4%, cauza principală au fost consecinţele secetii din anul 2003 şi a

viţei de vie cu 3,5%. O productivitate sporită s-a observat anul la sfecla de zahăr în medie cu

7,7%, urmată de plantaţiile pomicole cu 3,2%.

18025

5748

23625

1940,3

47886016,93

20101,7

6538

27962,9

1926

39045390,5

0

5000

10000

15000

20000

25000

30000

Grîu de

toamnă

Floarea

soarelui

Sfeclă de

zahăr

Legume de

cîmp

Viţă de vie Plantaţii

pomicole

tipuri de culturi agricole

r e c o l t a g l o b a l ă

, m i i q

2001 - 2003 2004 - 2006

Figura 4.6. Dinamica recoltei globale a principalelor tipuri de produse din fitotehnie a întreprinderiloragricole din Republica Moldova.



181

Analiza datelor figurii 4.6. demonstrează că în media anilor 2004-2006 faţă de media

anilor 2001-2003 recolta globală a grîului de toamnă, florii soarelui, sfeclei de zahăr s-a majorat,

iar a strugurilor, fructelor şi legumelor s-a redus. Pentru analiza factorială am folosit metoda

indicilor şi rezultatele sunt prezentate în tabelul 60 [132, pag.136 - 137].

Rezultatele analizei demonstrează că numai recolta grîului de toamnă, florii soarelui şi a

sfeclei de zahăr în perioada a doua s-a majorat faţă de perioada întîi. La grîul de toamnă, spre

exemplu, majorarea cu 12,7% a avut loc pe seama sporirii productivităţii la 1 ha cu 10,6% şi pe

contul măririi suprafeţei cu 0,8% ş.a.m.d.

Recolta globală de legume, struguri şi fructe s-a redus. La struguri din cauza ambilor

factori, la legume – din cauza reducerii suprafeţei, deşi productivitatea la 1 ha s-a majorat cu

15,6%, iar a fructelor din cauza reducerii suprafeţelor pe rod.

Cercetarea nivelului productivităţii culturilor principale în unităţile agricole cu diferite

forme de proprietate şi forme juridice de organizare din Republica Moldova, în medie pe anii

2004-2006 [132, pag. 138] demonstrează că în C.A.P. şi S.A. productivitatea la 1 ha a strugurilor

este mai sporită decît media pe republică cu 16%. Productivitatea floarei-soarelui în toate

întreprinderile cu diverse formele juridice de organizare este aproape egală, iar în ceea ce

priveşte legumele, în cooperativele agricole de producţie productivitatea este mai înaltă cu mai

bine de 50% decît media obţinută pe republică.

Cercetarea influenţei factorilor principali la modificarea productivităţii grâului de toamnă

demonstrează că 73,9 % din toate întreprinderile studiate sunt concentrate în grupele III-V. În

medie, în aceste grupe productivitatea grâului şi consumurile la 1 ha sunt la nivelul mediilor pe

toată mulţimea studiată (anexa 45).

Consumurile de producţie la 1 ha în întreprinderile cercetate sunt în mediu la nivel de

2265,5 lei inclusiv pentru retribuirea muncii cu contribuţiile sociale şi medicale - 10,4 % sau

237,6 lei, pentru seminţe - 13,9 % sau 317 lei şi pentru îngr ăşăminte - 11,5 % sau 260,8 lei. Mai

mult de 60 % constituie consumurile activităţilor auxiliare.În grupa a VII în comparaţie cu prima grupă, productivitatea grâului este de 2,8 ori mai

înaltă, consumurile la 1 ha sunt mai mari cu 81 % inclusiv pentru retribuirea muncii – cu 99 %,

pentru seminţe - cu 83,4 % şi pentru îngr ăşăminte aproximativ de 3 ori. Această situaţie persistă

şi în întreprinderile grupei II unde productivitatea nu a atins un nivel mai înalt de 20 q pe ha.

Întreprinderile din grupele I şi II au economisit la consumuri în ceea ce priveşte aplicarea

dozelor optimale de îngr ăşăminte, la procurarea seminţelor mai calitative de soiuri omologate

autohtone şi pentru remunerarea muncii lucr ătorilor angajaţi în producţia grâului de toamnă.Analiza demonstrează că există mari rezerve de majorare a productivităţii, s-a calculat că



182

dacă toate întreprinderile studiate ar fi atins nivelul productivităţii la 1 ha atins de unităţile

agricole din grupa VII, atunci în Republica Moldova s-ar fi ob ţinut suplimentar 3306,9 mii q

recoltă anual sau 346331,6 mii lei venit din vânzări.

Pentru a demonstra cum influenţează nivelul productivităţii grîului de toamnă asupra

nivelului rentabilităţii vom analiza datele grupării statistice din anexa 46.

Din 886 întreprinderi supuse cercetării 667 (75,3%) obţin grîu de toamnă cu o

productivitate la 1 ha mai joasă decît media (26,61q) pe toate întreprinderile.

Analiza datelor demonstrează că odată cu ridicarea productivităţii la 1 ha, eficienţa

economică a grâului de toamnă se majorează. De exemplu: în primele 2 grupe unde productivitatea

este mai mică de 20 q/ha întreprinderile au avut pierderi. Cu toate că preţul de vânzare al 1 q de grâu

boabe este aproximativ de 100 lei, costul unitar al 1 q de grâu este mai mare de 100 lei, ceea ce a dus

la pierderi în 151 de întreprinderi la nivel de 5 bani şi 2 bani la 1 leu consumuri.Întreprinderile din grupele III-IV au obţinut un profit de 88 lei la 1 ha în medie pe toate

unităţile agricole studiate, nivelul rentabilităţii fiind aproximativ de 16%. Analiza demonstrează

că întreprinderile dispun de potenţialul unei activităţi cu profitabilitate înaltă. În 80 de

întreprinderi din grupele VI şi VII profitul la 1 ha este 930 – 1365 lei, la 1 q - de 26,65 – 34,20

lei, iar nivelul de rentabilitate – în limita 33,3 – 44,9 %.

Dacă toate întreprinderile ar fi atins nivelul productivităţii grupei a VII de 39,94 q/ha şi

profitul la 1 q de 34,20 lei, după calculele autorului, republica ar fi obţinut suplimentar 113095mii lei (3306,9 mii q x 34,2 lei = 113095 mii lei).

Cercetările demonstrează că în condiţiile contemporane sporirea eficienţei economice de

producere a grâului de toamnă poate fi realizată numai în baza tehnologiilor adaptive

implementate cu consumuri de producţie reduse.

În acest lanţ de tehnologii locul principal îl ocupă selectarea soiurilor care fac posibilă

realizarea din plin a fertilităţii solului. Rezultatele testării în Comisia de Stat a soiurilor

omologate de grâu în diferite regiuni ale Republicii Moldova sunt prezentate în anexa 47. În

ultimii 10-15 ani au fost elaborate şi incluse în Registru următoarele soiuri selectate de ICCC

“Selecţia”: Dumbraviţa, Măgura, Columna, Balada, Vatra (grupul de soiuri puternice şi

semiputernice) şi Belcianca 7, Izvoraş, Aluniş, Că priana (grupul de soiuri semiintensive).

Au fost recunoscute de perspectivă 3 soiuri: Accent, Avânt şi Avantaj. În calitate de

concurenţi pentru soiurile locale sunt soiurile de grâu selectate la Odesa, create în aproximativ

aceleaşi condiţii ecologico-geografice. Însă, după părerea savanţilor autohtoni, cele mai bune

soiuri moldoveneşti sunt Dumbr ăviţa, Aluniş, Izvoraş, Că priana, Balada, Vatra şi Select, iar din

cele ucrainene – Seleanca, Odeskaia 27, Victoria Odeskaia, care asigur ă în diferite regiuni dedezvoltare ale republicii o productivitate de 4-6 t/ha.



183

Analiza dependenţei şi influenţei factorilor principali asupra modificării productivităţii

plantaţiilor viticole pe rod în întreprinderile agricole din regiunile de dezvoltare Centru şi Sud (anexa

48) arată că din 130 întreprinderi cercetate din regiunea de Centru, 95 sau 73% au obţinut o

productivitate la 1 ha mai joasă decât media pe republică, iar în regiunea de Sud, numărul acestora

este de 88 sau 62%. Nivelul de specializare a întreprinderilor regiunii Sud este mai aprofundat, ponderea veniturilor obţinute de la vânzarea producţiei-marf ă fiind de 35,6%, în comparaţie cu

regiunea de Centru, unde indicatorul dat este de 24,4%. În ambele regiuni consumurile calculate la 1

ha pentru procurarea materialului săditor în scopul completării golurilor sunt foarte reduse, la nivel

de 2,8 lei şi 14,9 lei respectiv. Din cauza deficitului surselor financiare întreprinderile nu plantează

vii cu toate că procentul golurilor este foarte înalt. Consumurile pentru îngr ăşămintele chimice şi

naturale în regiunea de Sud sunt în medie de 39,4% mai înalte decât în regiunea de Centru, ceea ce a

şi influenţat la majorarea cu 14% a productivităţii la 1 ha.

În continuare a fost cercetată influenţa productivităţii la 1 ha a viţei de vie asupra indicatoriloreficienţei economice a producerii strugurilor şi calculate rezervele nefolosite (tabelul 4.4.).

Tabelul 4.4. Influenţa productivităţii plantaţiilor viticole asupra indicatorilor rezultativi la producerea strugurilor în întreprinderile agricole din Regiunile de dezvoltare Centru şi Sud,

media anilor 2004-2006Grupe de întreprinderi agricole după

productivitatea plantaţiilor viticole pe rod, q/haI II III IV VIndicatorii

Până la15,0

15,1-25,0

25,1-35,0

35,1-45,045,1 şi mai

mult

Total,medie

Regiunea de dezvoltare Centru Numărul de unităţi 41 31 23 14 21 130Productivitatea plantaţiilor viticole perod, q/ha

8,1 18,3 29,5 40,2 59,5 32,35

Costul 1 q de produs finit vândut, lei 241,14 269,54 192,48 170,81 157,30 182,54Preţul de vânzare al 1 q de produs, lei 225,32 289,36 246,25 224,75 198,69 223,99Profitul, lei

calculat la:• 1 q de produs vândut;• 1 ha de pe care s-a vândut producţia

-15,82

-129,0

19,82

305,8

53,77

1683,0

53,95

2275,1

41,39

2453,6

41,45

1511,6 Nivelul rentabilităţii, % -6,56 7,36 27,94 31,58 26,32 22,71

Regiunea de dezvoltare Sud Numărul de unităţi 26 33 29 24 28 140Productivitatea plantaţiilor viticole perod, q/ha

10,6 19,23 30,57 39,93 62,95 37,63

Costul 1 q de produs finit vândut, lei 226,97 223,33 209,27 186,15 183,12 193,77Preţul de vânzare al 1 q de produs, lei 238,20 252,71 258,89 255,45 287,45 270,61Profitul, lei

calculat la:• 1 q de produs vândut;• 1 ha de pe care s-a vândut producţia

11,24

120,2

29,38

574,7

49,62

1631,7

69,30

3194,1

104,35

6829,8

76,85

3082,9

Nivelul rentabilităţii, % 4,96 13,16 23,71 37,23 56,98 39,66Sursa: calculată de autor în baza datelor fomularelor specializate vizînd activitatea întreprinderilor agricole.



184

Analiza datelor tabelului 4.4. arată că odată cu majorarea productivităţii plantaţiilor viticole

pe rod sporeşte şi eficienţa economică a strugurilor. Peste 30 % din întreprinderile cercetate din

regiunea de Centru au obţinut o productivitate de numai 8,1 q/ha (gr. I) - cu 51,4 q/ha mai redusă

decât în întreprinderile gr. V cu toate că preţul de vânzare al 1 q de produse este la nivel de medie pe

întreprinderile studiate şi mai majorat decât în gr. V, dar din cauza că productivitatea la 1 ha a fost

joasă, nu s-a obţinut producţia globală necesar ă, iar costul înalt al 1 q de struguri a condiţionat

pierderi de 6,56 bani la fiecare leu consumat. În aceste condiţii, 1 ha de viţă de vie a generat pierderi

în sumă de 129 lei/ha, când în gr. V şi IV la fiecare leu consumat s-a obţinut 26,3 şi 31,58 bani profit,

iar 1 ha de viţă de vie a asigurat un profit de 2453,6 lei şi 2275,1 lei.

În regiunea de Sud eficienţa economică este mai înaltă decât în regiunea de Centru.

Productivitatea unui ha este cu 15,6 %, preţul de vânzare al unui q de struguri cu 21%, şi costul

unui q de produs cu 6% mai mare. Pe contul faptului că ritmul de creştere a preţului de vânzare

este mai înalt decât creşterea costului unitar, întreprinderile au obţinut profit. Cercetarea

indicatorilor demonstrează că şi în Regiunea de Sud pe măsura major ării productivităţii la 1 ha

indicatorii profitabilităţii sporesc.

Analiza demonstrează că rezerve de majorare a productivităţii sunt mari, în teză s-a

determinat că dacă toate întreprinderile studiate ar fi atins nivelul productivităţii la 1 ha atins de

unităţile agricole din gr. V, întreprinderile regiunii de Centru ar fi obţinut suplimentar 318,6 mii q de

struguri, care conform preţurilor medii pe perioada analizată de 223,9 lei/q ar fi majorat veniturile din

vînzări cu 71334,5 mii lei, iar în cele din Regiunea de Sud cu 522,4 mii q şi 141372 mii lei respectiv.

Se demonstrează o legătur ă directă dintre productivitatea la 1 ha şi rezultatele obţinute în

întreprinderile din regiunile de dezvoltare Nord şi Centru.

În baza datelor tabelului 4.5. s-au calculat rezervele de sporire a productivităţii la hectar.

Dacă toate întreprinderile ar fi atins productivitatea la 1 ha pe care au atins-o întreprinderile din

grupa a V-a, regiunea de Nord ar fi obţinut suplimentar 4277,9 mii q de sfeclă de zahăr şi un

venit de 132657,7 mii lei, iar în regiunea Centru respectiv 598,7 mii q şi 18164,5 mii lei.În scopul elucidării influenţei altor factori importanţi ce condiţionează sporirea eficienţei

economice şi calculării rezervelor nefolosite este necesar de efectuat noi cercetări în domeniul

asigur ării şi folosirii mijloacelor de mecanizare, consumurilor la 1 ha şi la 1 q, preţului de

vînzare, cererii şi ofertei etc.

Pentru analiza influenţei factorilor asupra productivităţii sfeclei de zahăr s-au luat în

cercetare 399 de întreprinderi din regiunile de dezvoltare Centru şi Nord (anexa 49). Ca rezultat

al aplicării metodei de analiză corelativă şi de regresie s-a cercetat influenţa următorilor factoriasupra productivităţii sfeclei de zahăr în medie pe perioada 2004-2006:



185

Tabelul 4.5. Influenţa productivităţii la 1 ha a sfeclei de zahăr asupra indicatorilor rezultativi înîntreprinderile agricole din regiunile de Nord şi de Centru, media anilor 2004-2006

Grupe de întreprinderi după productivitateasfeclei de zahăr, q/ha

I II III IV VIndicatoriiPînă la150,0

150,1-250,0

250,1-350,0

350,1-450,0

450,1şi maimult

Total,în

medie

Regiunea de dezvoltare Nord1. Numărul de unităţi 39 78 113 50 18 2982. Productivitatea la 1 ha, q 117,34 207,81 311,91 398,36 497,02 322,413. Costul 1 q de produs finit vîndut, lei 39,18 30,77 28,4 28,48 27,57 28,784. Preţul de vînzare al 1 q de produs, lei 27,69 28,91 30,95 32,31 31,01 31,105. Profitul, lei

calculat la:• 1 q de produs vîndut -11,49 -1,86 2,25 3,83 3,44 2,32• 1 ha de pe care s-a vîndut producţia -1304,7 -336,4 1033,6 1825,5

1930,6 966,3

6. Nivelul rentabilităţii,% -29,3 -6,05 8,9 13,45 12,5 8,07Regiunea de dezvoltare Centru

1. Numărul de unităţi 18 29 24 10 7 882. Productivitatea la 1 ha, q 116,2 204,1 302,3 403,2 499,6 316,73. Costul 1 q de produs finit vîndut, lei 33,35 28,97 30,25 25,83 22,50 26,544. Preţul de vînzare al 1 q de produs, lei 27,71 29,49 29,63 29,82 30,34 29,835. Profitul, lei

calculat la:• 1 q de produs vîndut -5,64 0,52 -0,62 3,99 7,87 3,29• 1 ha de pe care s-a vîndut producţia -343,2 88,4 -224,4 1545,2

3949,0 1195,0

6. Nivelul rentabilităţii,% -16,9 1,8 -2,0 15,45 34,8 12,4Sursa: calculată de autor în baza fomularelor specializate vizînd activitatea întreprinderilor agricole.

y – productivitatea de sfeclă de zahăr la 1 ha, q

x1 – consumuri privind remunerarea muncii la 1 ha, lei

x2 – consumuri de seminţe la 1 ha, lei x3 – consumul de îngr ăşăminte la 1 ha, lei

x4 – suprafaţa medie semănată cu sfeclă de zahăr la 1 întreprindere, ha

x5 – ponderea veniturilor din vînzarea sfeclei de zahăr în suma totală a veniturilor din vînzarea

produselor agricole, %

În rezultatul prelucr ării informaţiei s-a obţinut următoarea ecuaţie de regresie multiplă:

54321,...,, 727,20469,00484,00078,00283,0729,103521

x x x x x y x x x +++++=

În cercetarea efectuată coeficientul corelaţiei multiple R = 0,778, demonstrează faptul că între productivitatea de sfeclă de zahăr la 1 hectar de teren agricol şi factorii exogeni incluşi în



186

model există o legătur ă înaltă. Coeficientul de determinaţie multiplă R2 = D = 0,606 arată că

variaţia randamentului unui hectar de teren agricol este influenţată de factorii incluşi în model în

mărime de 60,6%.

Astfel, din 60,6% de influenţă a factorilor cercetaţi (anexa 50) cea mai mare contribuţie

la formarea productivităţii sfeclei de zahăr la 1 ha în în cele 399 de întreprinderi cercetate revine

consumurilor privind remunerarea muncii la 1 ha, a căror influenţă constituie 28,22%, urmate de

nivelul specializării cu o influenţă de 20,0%. Cota de influenţă a consumurilor aferente

încorpor ării îngr ăşămintelor este de 9,47%, pe cînd consumurile de seminţe şi suprafaţa medie au

o influenţă nesemnificativă. Factorilor, care nu au fost luaţi în calcul le revine o cotă de 39,4%.

În baza ecuaţiei de regresie obţinuite în teză s-a efectuat pronosticul productivităţii sfeclei

de zahări la 1 ha pentru perioada 2009-2013, ţinînd cont de îmbunătăţirea factorilor. Rezultatele

sunt prezentate în tabelul 4.6.

Luînd în considerare majorarea factorilor de influenţă s-a realizat pronosticul privind

evoluţia şi ritmul de creştere a productivităţii sfeclei de zahăr la 1 ha pentru perioada 2009-2013.

Tabelul 4.6. Valorile pronosticate ale factorilor de influenţă şi pronosticul productivităţii sfecleide zahăr la 1 ha pentru perioada 2009-2013

Perioada de pronosticare

Factorii de influenţă

S

i m b o l u l

Nivelulfactorilor în

medie pe anii

2004-2006

2009 2010 2011 2012 2013

Ritmulmediu decreştere

Consumuri privind remu-nerarea muncii la 1 ha, lei x1 2847,9 4080 4300 4550 5450 6500 -

în % - 1,432 1,054 1,058 1,198 1,193 1,1794Consumuri de semine la 1ha, lei x2 1140,54 1584 1600 1665 1750 1850 -

în % - 1,389 1,01 1,04 1,05 1,057 1,1012Consumuri de îngr ăşămintela 1 ha, lei x3 643,92 700 750 800 850 900 -

în % - 1,087 1,071 1,067 1,062 1,058 1,0689Suprafaţa medie semănată cusfeclă de zahăr la 1întreprindere, lei x4 74,7 80 86 93 100 110 -

în % - 1,07 1,075 1,081 1,075 1,1 1,0801Venituri din vînzarea sfecleide zahăr în suma totală aveniturilor din vînzări, % x5 13,5 18,0 22,0 26,0 30,0 35,0 -

în % - 1,33 1,22 1,18 1,15 1,16 1,206

Productivitatea sfeclei dezahăr la 1 ha, q y

312,44 318,2 338,2 359,5 399,2 446,2 -

în % - 101,8 106,3 106,3 111,0 111,7 1,073




187

Calculele prezentate în tabelul 4.6. reflectă că dacă întreprinderile care cultivă sfeclă de

zahăr vor lua în considerare majorarea factorilor de influenţă asupra productivităţii sfeclei la 1

ha, atunci spre anul 2013, aceasta se va majora cu 42,82% faţă de nivelul mediu al anilor 2004-

2006, ceea ce constituie un ritm mediu anual de creştere de 7,39%.

Specialiştii autohtoni depun o muncă asiduă pentru a elabora recomandări concrete în

ceea ce priveşte implementarea tehnologiilor noi, care pot soluţiona problemele cu care se

confruntă în prezent sectorul privat.

Cercetătorii Panfil Apruda şi Nicolae Persniov consider ă, că este necesar ă implementarea

tehnologiilor noi de cultivare, în stare să asigure creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei

vitivinicole. S-a recomandat trecerea la viţa de vie pe tulpini înalte şi distanţă unificată dintre

rânduri de 3 m, iar în unele cazuri şi de 3,5 m ceea ce va face posibilă aplicarea maşinilor şi

mecanismelor în scopul reducerii lucrului manual, a cheltuielilor şi a costului de producţie [28,

p.11-12]. În scopul sporirii calităţii strugurilor Rafael Haciaturean, doctor habilitat în ştiinţe

agricole, consider ă că e necesar a modifica substanţial agrotehnica în viticultur ă.

Folosirea intensivă a tractoarelor, aplicarea erbicidelor şi a îngr ăşămintelor minerale să

fie înlocuite de un sistem nou organoleptic de îngrijire a solului între rândurile de vi ţă de vie,

care rezidă în folosirea sideratelor (plante speciale) în calitate de îngr ăşăminte verzi.

Cheltuielile efectuate în condiţiile unui atare sistem organoleptic de îngrijire a solului (1

ha) constituie 1826 lei ceea ce înseamnă o reducere de 2,5 ori a costurilor în comparaţie cu

aplicarea agrotehnicii tradiţionale. [79, p.11-12]

Pentru soluţionarea problemei privind sporirea eficienţei economice a strugurilor este

necesar ă reproducerea plantaţiilor viţei de vie în baza celor mai preţioase soiuri cum sunt:

Cabernet-Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Traminer ş. a., precum şi soiurile noi de productivitate

sporită (9,4-15,2 t/ha) şi calitate înaltă a strugurilor, rezistente la factori nefavorabili de

productivitate (circa 186 g/dm3 zahăr şi aciditatea de 10,2 g/dm3), Alb de Ialoveni, Muscat de

Ialoveni ş. a., care sunt create la Institutul Naţional pentru Viticultur ă şi Vinificaţie [99, p.13].Dezvoltarea ramurii viticole depinde de materialul săditor care asigur ă creşterea

productivităţii, majorarea zahărului, creşterea duratei de exploatare a plantaţiilor. În cadrul

Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în Republica Moldova a fost

elaborat planul de dezvoltare a pepinieritului viticol pentru perioada anilor 2004-2013, care

prevede schimbarea treptată a structurii pepinierelor viticole pentru a produce material săditor

viticol cu valoare biologică sporită şi liber de boli; extinderea plantaţiilor portaltoi cu cca. 70 ha

anual şi a plantaţiilor altoi cu cca. 35 ha anual; sporirea randamentului şcolilor de viţe până la40% în anul 2020.



188

Soluţionarea acestor probleme, f ăr ă îndoială, va redresa şi va spori eficienţa economică a

strugurilor, va crea premisele necesare în vederea schimbărilor radicale pentru dezvoltarea

industriei vinicole sub aspectul cantitativ şi calitativ.

În Republica Moldova este recomandată şi se aplică în livezile superintensive de măr în

SRL „Codru ST”, localitatea Bucovăţ, conducerea pomilor după sistemul fus zvelt ameliorat,

care prevede structurarea coroanei preponderent prin tăieri relativ severe, în special a scurtărilor

de transfer la ramificări lateral; orientate către orizontală.

Plantarea cu altoiuri la masă pe portaltoiul M9 a soiurilor Gala Must, Golden Reinders,

Idared cu distanţele dintre rânduri 4 m iar între pomi în rând 1 m – 2500 pomi/ha.

Recolta superioar ă s-a înregistrat cu media la 1 pom de 11,21 kg la soiul Gala Must,

13,23 kg la Golden Reinders şi 10,13 kg la Idared. Fiind calculată la 1 ha recolta de mere

constituie respectiv pe soiuri: 28,01 t, 33,07 t, 25,32 t în 2003 şi 27,82 t, 25,37 t, 24,72 t în 2004.

Recuperarea investiţiilor fiind în limitele 104 % - 142 %.

Datorită tehnologiei avansate şi reglării raţionale a încărcăturii pomilor cu fructe, înclusiv

prin r ăritul manual, 78-86% din mere cu diametrul 70-76 mm corespund standardelor europene de

calitatea întâi şi extra. În anul 2006 SRL „Codru ST” a obţinut certificat de calitate „Eurogap”.

Doctorul habilitat în ştiinţe agronomice Babuc V. ş.a. au demonstrat că folosirea soiurilor

de performanţă şi structurarea coroanei de tip fus zvelt cu: minimalizarea raţională a tăierilor;

formare a 2 şarpante provizorii; orizontalitatea for ţată în spaţiul liber al coroanei a lăstarilor şi

ramurilor cu creştere spre verticală, contribuie la urgentarea intr ării pomilor pe rod economic,

creşterii recoltei de fructe, recuper ării investiţiilor capitale considerabile, sporirea eficienţei

economice a producţiei în livada superintensivă de măr [32, p.30-32].

În prezent, în republică creşterea r ăsadului se efectuează pe o cale nouă tehnologică şi

anume – în palete celulare. Metoda paletelor celulare a fost împrumutată din Olanda, care a fost

una din primele ţări care a exportat această tehnologie. Serele întreprinderii „Ecoplantera” sunt

dotate cu un sistem de irigare modern, cu generatoare de temperatur ă ş.a., ce le permite pe parcursul unui sezon să crească circa 12 mln de fire de legume cu un procent de prindere de

99%, în baza soiurilor pure din Germania – Satimex şi Italia – ISI Sementi [86, p.14].

Echipa LimaGRAIN Moldova, ca reprezentant oficial al companiei franceze

LIMAGRAIM CENTRAL EUROPE – unul din cei mai mari producători de seminţe din Europa

şi din lume deja 5 ani ofer ă consumatorilor din Moldova seminţe certificate de porumb, floarea

soarelui, grîu şi mazăre. Grupul LimaGRAIN garantează producerea şi furnizarea unor produse

de calitate superioar ă, create pe baza unor tehnologii novatoare şi care protejează în acelaşi timpmediu ambiant. Hibrizii de porumb de genetică LG pot obţine cîte 8-10 t/ha porumb-marf ă,



189

floarea soarelui – cîte 3-4 t/ha seminţe, iar soiurile de grîu LG au o productivitate de 5-6 t/ha

boabe pentru panificaţie, soiurile de mazăre АТПКА şi LUMINA ofer ă posibilitatea

producătorilor să obţină 3-4 t/ha de boabe, fiind posibilă recoltarea directă cu combina.

4.3.Reducerea costului produselor şi determinarea rezervelor de sporire a eficienţeieconomice a producţiei

În condiţiile de piaţă concurenţială problema reducerii costului producţiei capătă o

importanţă mare. Din punct de vedere economic şi social micşorarea costului permite:

• de a mări venitul (profitul) întreprinderii şi de a efectua reproducţia lărgită;

• de a mări stimularea materială a lucr ătorilor şi a rezolva şi alte probleme sociale;

• de a îmbunătăţi starea financiar ă a întreprinderii;

• de a micşora preţul de vînzare a producţiei, iar aceasta duce la ridicarea capacităţii

concurenţiale şi la mărirea volumului producţiei realizate;

Pentru a găsi rezerve pentru micşorarea costului unitar al producţiei este necesar de a

cunoaşte structura costului producţiei. Structura costului se schimbă permanent, asupra ei

acţionează mulţi factori. Pentru aceasta, în continuare vom analiza dinamica costului unitar,

factorii de influenţă, structura costului producţiei ş.a.

Tabelul 4.7. Dinamica costului unitar al diferitor tipuri de produse din fitotehnie în

întreprinderile agricole din Republica Moldova în perioada 2001-2007, lei

A n i iTipurile de produse

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Boabe de grîu de toamnă 62,35 58,74 123,24 92,02 84,10 91,76 166,96Seminţe de floarea soarelui 112,19 124,60 142,57 158,43 187,73 172,38 307,85Sfecla de zahăr 21,75 19,61 26,97 23,92 28,33 30,49 37,51Legume 101,76 115,40 124,40 120,35 135,03 140,17 203,38Struguri 136,87 132,44 152,46 169,48 239,94 238,4 219,93Fructe 88,32 95,08 62,72 90,47 107,1 147,4 175,9

Sursa: Anuarul Statistic al Moldovei, pentru anii 2001-2007.

În dinamica anilor 2001-2007 (tabelul 4.7.) se observă o majorare a costului unitar pe

toate tipurile de produse. Se evidenţiază costul 1 q de boabe de grîu de toamnă în anul cu secetă

2003, care a atins 123,24 lei, însă datele anului 2007 indică o majorare bruscă a costurilor unitare

în limitele 19-82%.

În baza nivelelor medii ale costului unitar în perioada 2001-2007, autorul a stabilit

tendinţa liniar ă a acestuia pentru principalele tipuri de produse vegetale:

Boabe de grîu de toamnă t N t 15.1207.97 +=





191

(4596603 – 3129926) = (3410031 – 3129926,6) + (4596603 – 3410031)

1466677 = 280105 + 1186572

Indicii individuali demonstrează că costurile unitare pe toate tipurile de produse au

crescut începînd cu 4,17% la legume pînă la 48% la struguri, ceea ce a influenţat la majorarea

costului produselor finite vîndute totale. Pe ambele aceste produse, precum şi fructe, volumul de

vînzări a scăzut în comparaţie cu boabele de grîu, seminţele de floarea soarelui şi sfecla de zahăr.

Pe tot ansamblul de produse costul produselor finite vîndute totale s-a majorat cu 46,8%

sau cu 1466677 mii lei, inclusiv pe contul măririi volumului de produse vîndute în medie cu

8,9%, ceea ce a majorat costul total cu 280105 mii lei şi cu 34,8% ceea ce a condiţionat

supraconsumuri în sumă de 1186572 mii lei pe contul creşterii costului unitar. Dacă costurile

unitare s-ar fi păstrat la nivelul perioadei 2001-2003, atunci la suma respectivă s-ar fi majorat

veniturile din vînzări, care pot fi considerate ca rezerve de sporire a eficienţei economice a

produselor cercetate. Această concluzie ne face să căutăm şi să identificăm rezerve noi de

reducere a costurilor produselor.

Tabelul 4.9.Dependenţa eficienţei economice a producerii boabelor de grâu de toamnă denivelul costului unitar în întreprinderile agricole din Republica Moldova, media anilor 2004-

2006Profit (pierderi)

calcula la:Grupe de întreprinderidupă costul unitar al

producţiei, lei

Numă-rul de

unităţi

Costul 1 q al producţiei

finite vîndute,lei

Preţul devânzare al

1 q, lei 1 q 1 ha

Nivelulrentabilităţii

(nerentabilitate)%

I până la 60,0 83 56,81 96,25 39,44 1146,0 69,4

II 60,1-70,0 84 69,7 96,12 26,42 717,1 37,9

III 70,1-80,0 157 78,16 100,42 22,26 590,1 28,49

IV 80,1-90,0 150 84,69 104,97 20,28 545,0 23,95

V 90,1-100,0 135 97,97 110,29 12,32 236,1 12,57

VI 100,1-110,0 104 104,73 109,95 5,22 136,6 4,99

VII 110,1-120,0 60 115,68 114,44 -1,24 -30,7 -1,07VIII 120,1-130,0 43 121,0 113,73 -7,27 -140,6 -6,0

IX >130,1 70 132,8 119,85 -12,95 -291,0 -9,76

Total, în medie 886 87,32 104,73 17,41 463,0 19,94

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole pentru perioada 2004-2006.

Gruparea întreprinderilor agricole după costul unitar al boabelor de grîu arată că odată cu

mărirea indicatorului dat se micşorează toţi indicatorii ce caracterizează eficienţa economică a

grâului de toamnă, în afar ă de preţul de vânzare a 1 q. Însă, în legătur ă cu aceea că ritmul de creştere



192

din grupă în grupă a costului unitar este mai mare decât creşterea preţului de vânzare 1 q profitul la 1

ha şi nivelul rentabilităţii se micşorează, iar în ultimele trei grupe este chiar negativă.

Analiza demonstrează, că cauza principală a scăderii eficienţei economice a grâului de

toamnă este nivelul înalt al costului unitar. De aceea, micşorarea costului unitar al producţiei are

o însemnătate primordială. După calculele efectuate, dacă toate întreprinderile ar fi atins nivelul

costului unitar de 56,81 lei al producţiei finite vîndute, atunci Republica Moldova ar fi

economisit 231819 mii lei:

• Diferenţa de cost unitar faţă de gr.I va fi: 102,56 – 56,81 = 45,75 lei

• Pierderile băneşti ca rezultat al major ării costului unitar:

5067,1 mii q × 45,75 lei = 231819 mii lei

Pe aceste surse băneşti ar fi fost posibil de procurat suplimentar tractoare, combine şi

altele necesare pentru modernizarea tehnologică a producerii grâului de toamnă şi a sporirii

productivităţii muncii.

Toate aceste cercetări ne permit să confirmăm că principalele rezerve de micşorare a

costului unitar sunt:

- majorarea volumului de producţie pe baza sporirii productivităţii la 1 ha;

- reducerea consumurilor la producerea grâului de toamnă pe contul ridicării

productivităţii muncii şi utilizării econome a resurselor materiale şi indirecte.

În tabelul ce urmează vom determina prin metoda grupărilor şi procedeului legăturilor

directe şi indirecte influenţa factorilor principali asupra costului 1 q al boabelor de grîu de

toamnă în întreprinderile agricole din Republica Moldova.

Tabelul 4.10. Influenţa consumurilor de producţie la 1 ha şi a productivităţii grîului de toamnă ladevierea costului unitar al producţiei în întreprinderile agricole din Republica Moldova, media

anilor 2004-2006Inclusiv pe contul:Grupe de întreprinderi

după costul 1q de boabe grîu de toamnă,

lei

Numă-rul de

unităţi

Costul 1 qde boabegrîu de

toamnă, lei

Consumurila 1 ha de

semănături

grîu detoamnă, lei

Productivita teala 1 ha,

q/ha

Deviereacostuluiunitar în

grupe faţă degr.I (+,-) lei

Producti-

vităţii la 1ha

Consu-

murilor la1 ha

I până la 60,0 83 48,92 1485,9 30,37 - - -II 60,1-70,0 84 62,17 1854,1 29,82 +13,25 0,91 12,34III 70,1-80,0 157 72,3 2037,4 28,18 +23,38 3,82 19,56IV 80,1-90,0 150 82,0 2342,7 28,57 +33,08 3,08 30,0V 90,1-100,0 135 92,7 2678,1 28,89 +43,78 2,53 41,25VI 100,1-110,0 104 102,3 2850,0 27,86 +53,38 4,43 48,95VII 110,1-120,0 60 111,4 2971,0 26,67 +62,48 6,79 55,67VIII 120,1-130,0 43 124,1 3028,0 24,40 +75,18 11,96 63,22IX >130,1 70 138,24 3304,3 23,94 +89,09 13,14 75,95În medie - 80,27 2265,2 28,22 +31,35 3,72 27,63Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole pentru perioada 2004-2006.



193

Analiza grupării arată că în întreprinderile agricole între productivitatea grîului şi costul

unitar există o legătur ă indirectă, adică odată cu creşterea productivităţii la 1 ha, costul unitar se

micşorează, şi invers. Însă, o legătur ă indirectă dintre costul unitar şi consumurile de producţie la

1 ha nu se observă. O atare situaţie este considerată negativă, fiindcă aceste consumuri nu au dat

efectul pozitiv. Majorarea consumurilor pentru seminţe şi îngr ăşăminte chimice şi naturale în

calcul pentru 1 ha nu a contribuit la mărirea productivităţii grîului de toamnă şi, ca rezultat,

costul unitar s-a majorat.

Folosind procedeul legăturilor directe şi indirecte vom analiza devierea costului unitar al

grîului de toamnă în fiecare grupă în comparaţie cu nivelul grupei întîi şi vom găsi cota de

influenţă a productivităţii la 1 ha şi a consumurilor la 1 ha după următoarele relaţii:

1. pe contul modificării consumurilor de producţie calculate la 1 ha:ii

i

pCp

pCp 1− (4.4)

2. pe contul modificării productivităţii la 1 ha:1

11

p

Cp

p

Cp

i

− (4.5)

unde:

Cp1 şi Cpi – consumuri de producţie calculate la 1 ha în prima grupă şi în grupa cu care se

compar ă;

p1 şi pi – productivitatea la 1 ha în gr.I şi care se compar ă.În toate grupele majorarea costului unitar este influenţat cu o pondere mai mare de

majorarea consumurilor la 1 ha decît de reducerea productivităţii la 1 ha. Deci, rezervele

principale de reducere a costului unitar pot fi considerate atît reducerea consumurilor la 1 ha cît

şi sporirea productivităţii la 1 ha.

Analiza structurii consumurilor de producţie pe grupe de întreprinderi (anexa 51) reflectă

o structur ă neoptimală şi anume:

• ponderea consumurilor variabile este la un nivel scăzut în suma totală a consumurilor (33,3-

43,0%):

• în grupa I, unde costul 1 q de grîu de toamnă – boabe este mai redus ponderea consumurilor

auxiliare şi altele sunt la nivelul de 57%, iar în medie pe toate întreprinderile – 64,2%.

Grupa I este unica unde ponderea îngr ăşămintelor minerale şi organice este de 16,7%, ceea

ce a influenţat pozitiv la majorarea productivităţii la 1 ha de grîu de toamnă.

Analiza structurii consumurilor la producerea grîului de toamnă pe regiunile de dezvoltare

(anexa 52) ne permite să concluzionăm că o cotă mai mare de 50 % ocupă consumurile activităţilor

auxiliare şi indirecte (uzura activelor pe termen lung, arenda mijloacelor fixe şi a terenurilor agricole



194

ş. a.). Un nivel înalt de consumuri sunt fixate la procurarea seminţelor şi îngr ăşămintelor chimice şi

naturale. În regiunea de Sud costul unitar al 1 q de grâu este cel mai mic - de 76,72 lei şi

consumurile la 1 ha sunt mai mici faţă de media pe republică cu 6%. La aceasta a influenţat cota

redusă de consumuri pentru remunerarea muncii şi pentru procurarea seminţelor.

Tabelul 4.11. Influenţa costului unitar al sfeclei de zahăr asupra indicatorilor rezultativi înîntreprinderile agricole din regiunile de Nord şi de Centru, media anilor 2004-2006

Grupa de întreprinderi după costul unitaral sfeclei de zahăr, lei

I II III IVIndicatorul

Pînă la 25,0 25,1-30,0 30,1-35,035,1 şi mai

mult

În medie peîntreprin-

derilecercetate

Regiunea de dezvoltare Nord Numărul de unităţi 83 116 64 49 312

Costul unitar al sfeclei de zahăr finitevîndute, lei 23,13 28,47 30,39 38,91 28,06Preţul de vînzare al 1 q de produs, lei 30,48 31,38 31,64 30,0 31,12Profitul, lei

calculat la:• 1 q de produs vîndut 7,35 2,91 1,25 8,91 3,06• 1 ha de pe care s-a vîndut producţia 2580,6 1029,3 377,6 -1628,2 995,7

Nivelul rentabilităţii,% 31,79 10,19 4,11 -22,9 10,9Regiunea de dezvoltare Centru

Numărul de unităţi 27 33 15 12 87

Costul unitar al sfeclei de zahăr finitevîndute, lei 22,72 28,81 31,99 36,6 26,03Preţul de vînzare al 1 q de produs, lei 29,99 29,08 29,55 32,38 29,83Profitul, lei

calculat la:• 1 q de produs vîndut 7,25 0,26 -2,4 -3,98 3,8• 1 ha de pe care s-a vîndut producţia 2980,7 63,2 -345,1 -923,7 1202,5

Nivelul rentabilităţii,% 31,96 0,93 -7,6 -11,5 14,58Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole pentru perioada 2004-2006.

Datele tabelul 4.11. demonstrează o legătur ă directă şi esenţială dintre nivelul costului 1

q de sfeclă de zahăr şi indicatorii eficienţei economice. În ambele regiuni odată cu reducereacostului unitar al producţiei finite vîndute eficienţa creşte. Aşa în gr. I a întreprinderilor din

regiunea de dezvoltare Nord şi Centru costul unitar este mai redus cu 41,0% şi 38,0% respectiv

decît în gr.IV. Aceasta a influenţat considerabil la profitabilitatea sfeclei de zahăr în grupele date

cu toate că preţul de vînzare al 1 q de producţie nu s-a modificat esenţial.

Ţinem să menţionăm că conform rezultatelor obţinute în regiunea de Nord rezervele de

reducere a costuului unitar al sfeclei de zahăr în întreprinderi în comparaţie cu nivelul atins în

gr.I constituie pentru: gr.II – 5,34 lei; gr.III – 7,26 lei şi gr.IV – 15,78 lei, iar în regiunea deCentru pentru gr. II – 6,09 lei; gr.III – 9,27 lei şi gr.IV – 13,88 lei.



195

În structura consumurilor la producerea sfeclei de zahăr în regiunile de dezvoltare (anexa

53) ponderea cea mai mare îi revine consumurilor auxiliare în limitele 40-60%, însă aceste

consumuri sunt mai reduse ca la grîul de toamnă, iar în medie ele ating 42,5%. Cele mai reduse

sunt consumurile pentru procurarea îngr ăşămintelor chimice şi naturale, precum şi a seminţelor.

Tabelul 4.12. Influenţa costului unitar al producţiei finite vîndute asupra profitabilităţiistrugurilor în întreprinderile agricole ale regiunilor de dezvoltare Centru şi Sud din Republica

Moldova, media anilor 2004-2006

Regiunea de dezvoltareCentru SudGrupa de întreprinderi

după costul unitar al producţiei finite vîndute,

lei

Numărulde între- prinderi

Costul 1q produse

finitevîndute,

lei

Preţulde

vînzarea 1q, lei

Nivelulrentabilităţii,

%

Numărulde între- prinderi

Costul 1q produse

finitevîndute,

lei

Preţul devînzare a

1q, lei

Nivelulrentabi

lităţii, %

I Pînă la 140,0 21 127,8 191,84 50,1 19 119,83 273,19 127,98II 140,1-160,0 11 156,8 239,2 52,6 16 151,5 249,14 64,45III 160,1-180,0 11 176,0 232,1 31,87 18 170,68 285,51 67,28IV 180,1-200,0 18 193,3 238,7 23,5 14 190,02 280,78 47,76V 200,1-220,0 16 208,0 268,2 28,9 15 213,0 302,52 42,03VI 220,1-240,0 13 227,3 244,06 7,5 19 231,98 271,71 17,13VII 240,1-260,0 16 253,8 277,9 9,5 13 250,25 316,91 26,64VIII 260,1-300,0 10 267,9 278,4 4,0 13 278,27 315,29 13,31IX 300,1 şi mai mult 14 264,8 270,6 -25,8 13 373,26 293,83 -21,28Total, în medie 130 202,0 247,8 22,7 140 206,57 288,49 39,66

11

−= nn

c N

N

R

- 1,139 1,04 - - 1,15 1,009 -

Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole pentru perioada 2004-2006.

Analiza rezultatelor cercetărilor (tabelul 4.12.) demonstrează o legătur ă indirectă între

costul unitar al producţiei finite vîndute şi legătura directă între preţul 1 q cu nivelul rentabilităţii.

Cu cît costul este mai redus şi preţul mai înalt, cu atît nivelul rentabilităţii este mai sporit.

În primele grupe de întreprinderi ale regiunilor de dezvoltare Centru şi Sud coraportul

dintre preţ şi cost este cel mai înalt. Rolul principal îl joacă costul unitar al producţiei, care în

medie pe toate grupele şi în cele din regiunile de Centru şi de Sud s-a majorat cu 13,9% şi 15%respectiv, iar preţul de vînzare s-a majorat respectiv cu 4,0 şi 0,9%.

În structura consumurilor la producerea strugurilor în întreprinderile agricole corporative

pe regiunile de dezvoltare (anexa 54) cea mai înaltă pondere o deţine remunerarea muncii cu

defalcările defalcările respective pentru asigurarea socială şi medicală obligatorie. Consumurile

pentru materialul săditor practic sunt egale cu zero, ponderea îngr ăşămintelor sunt la nivel de

3,3% din suma totală. Consumurile auxiliare constituie de la 55% pînă la 60,8%.

Datele anexei 55 arată că 16,2% din toate întreprinderile regiunii de Nord producătoare

de sfeclă de zahăr-marf ă nu introduc îngr ăşăminte. În aceste întreprinderi productivitatea la 1 ha



196

este cu 167,7 q/ha sau cu 80% mai joasă decît în gr. VI, care consumă pentru îngr ăşăminte la 1

ha de sfeclă de zahăr - 1202,2 lei. Aceasta ne dovedeşte că sfecla de zahăr este o cultur ă

receptivă la existenţa îngr ăşămintelor.

Dacă întreprinderile din grupele I-VI (250 unităţi) ar fi consumat pentru procurarea

îngr ăşămintelor calculate la 1 ha la nivelul întreprinderilor din grupa VII, atunci ele ar fi avut

nevoie de 14820 mii lei în plus şi ar fi obţinut suplimentar 1114 mii q, care, la preţul mediu de

vînzare, ar fi sporit acumulările cu 34667 mii lei venit.

Tabelul 4.13. Influenţa îngr ăşămintelor chimice şi organice asupra productivităţii viţei de vie înregiunile de dezvoltare Centru şi Sud, media anilor 2004-2006

Regiunea de dezvoltareCentru Sud

Numărul de

întreprinderi

Numărul de

întreprinderi

Grupe de întreprinderidupă consumurile

pentru asigurarea cuîngr ăşăminte chimice şiorganice la 1 ha, lei

unit.în % faţă de total

Consu-muri la 1ha pentruîngr ăşă-

minte, lei

Productia

obţinută de pe 1 ha plantaţii pe rod, q

unit.

în % faţă de total

Consu-muri la 1ha pentruîngr ăşă-

minte, lei

Productia

obţinută de pe 1 ha

plantaţii perod, q

I 0 95 73,0 0 27,09 82 58,6 0 34,8II până la 400,0 20 15,4 180 39,3 30 21,4 165,3 40,2III 400,01-800,0 6 4,6 590,5 44,4 14 10,0 583,6 29,9IV 800,01 şi mai mult 9 7,0 1219,9 46,4 14 10,0 1810,6 56,8

Total, în medie 130 100 193,4 32,9 140 100 269,7 37,6Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate vizînd activitatea întreprinderilor agricole.

În regiunea Centru din 130 întreprinderi cercetate 95 sau 73 % nu au cheltuit nici 1 leu pentru procurarea îngr ăşămintelor, iar în regiunea de Sud din 140 întreprinderi 82 sau 58,6 %

sunt în aceiaşi situaţie. Desigur, că neîntrebuinţarea îngr ăşămintelor în întreprinderi din cauza

deficitului financiar s-a soldat cu obţinerea unei productivităţi la 1 ha mai scăzută.

Numai 7% din întreprinderile din regiunea de Centru şi 14 % din regiunea de Sud

cheltuind la 1 ha de plantaţii viticole pe rod mai mult de 1200 lei, au ob ţinut po roductivitate de

46,4 q/ha la 1 ha şi 56,8 q/ha, ceea ce este cu 40 % şi 51 % mai mult decât media pe

întreprinderile cercetate.S-a constatat că dacă toate întreprinderile gr. I – III ar fi avut posibilitatea să cheltuie

finanţe pentru asigurarea plantaţiilor cu îngr ăşăminte la nivelul gr. IV, atunci regiunea de Centru

ar fi avut nevoie suplimentar de 10600,7 mii lei, iar regiunea de Sud – de 26702 mii lei.

Rezultatele cercetărilor efectuate (tabelul 4.13.) evidenţiază numărul de întreprinderi,

suprafaţa cultivată f ăr ă încorporarea îngr ăşămintelor şi productivitatea la 1 ha obţinută. Din

întreprinderile cercetate în regiunile de Centru şi de Sud care cultivă viţă de vie 73,0% şi 58,6% nu

încorporează îngr ăşăminte. Ponderea plantaţiilor pe rod constituie 59,2% şi 60,9% respectiv. Pentrucultivarea sfeclei de zahăr 21,9% din întreprinderile cercetate a regiunii de Centru şi 16,3% din



197

regiunea de Nord nu aplică îngr ăşăminte, iar la producerea grîului de toamnă procentul de

întreprinderi şi ponderea suprafeţelor pe care nu se utilizează îngr ăşăminte este mai redusă.

Baza materială a dezvoltării procesului de intensificare, de creştere a eficienţei

economice constă în sporirea fertilităţii terenului agricol. Una dintre direcţiile intensificării este

consolidarea potenţialului tehnic al ramurii. De aceea, în perioada actuală, în practica agrar ă sunt

utilizate tot mai pe larg tehnologiile intensive de producţie fitotehnică, deci tehnologiile necesare

pentru obţinerea unei productivităţi planificate înalte a culturilor agricole.

Printre direcţiile de bază ale intensificării r ămân a fi în continuare chimizarea şi amelio-

rarea solului, aplicarea pe larg a stimulatorilor biologici şi a altor mijloace de sporire a recoltei.

Actualmente, din cauza sistemelor vechi de irigare, în Republica Moldova suprafeţele de

terenuri irigate s-au redus de la 308 mii ha (în anul 1990) la 34 mii ha (în 2007) [13, pag. 23]. În

agricultur ă, cel mai înalt rezultat este atins în urma utilizării complexe a îngr ăşămintelor minerale şi

organice, a mijloacelor de protecţie a plantelor ş. a. Cercetările efectuate în întreprinderile agricole

ale ţării, specializate în creşterea grâului de toamnă, a sfeclei de zahăr şi a strugurilor, au demonstrat

că, din cauza insuficienţei de mijloace financiare, de la 7,9% până la 73% din numărul total de

întreprinderi nu folosesc îngr ăşăminte şi nu cheltuiesc mijloace pentru procurarea lor (tabelul 4.18.).

Tabelul 4.18. Ponderea întreprinderilor agricole din Republica Moldova care nu încorporează îngr ăşăminte chimice şi organice pe suprafeţele însămânţate (pe rod), media anilor2004 - 2006

Cultura şi regiunea de dezvoltare ale Republicii MoldovaSfecla de zahăr Viţa de vie

Regiunea RegiuneaIndicatorulGrâul de

toamnă (întoate regiunile) Centru Nord Centru Sud

1. Numărul de întreprinderi studiate,total 865 87 314 130 140

inclusiv întreprinderi care n-auîncorporat îngr ăşăminte 68 19 51 95 82în % faţă de numărul total 7,9 21,9 16,3 73,0 58,62. Total suprafeţe însămânţate (perod), ha 207926 3230 22352 11978 20662

inclusiv întreprinderi care n-auîncorporat îngr ăşăminte 5202 252 1227 7091 12573în % faţă de total 2,5 7,8 5,5 59,2 60,93. Productivitatea la 1 ha, q:

• f ăr ă încorporareaîngr ăşămintelor

• în medie pe întreprinderilestudiate

19,6

27,9

190

315

208

326

27,0

32,9

34,8

37,6

Rezerve (+, - ) +8,3 +125 +118 +5,9 +2,8Sursa: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din Republica Moldova.



198

Datele din tabelul 4.18. demonstrează dependenţa directă dintre productivitatea culturilor

şi aplicarea îngr ăşămintelor. Această dependenţă este cea mai semnificativă la sfecla de zahăr şi

la grâul de toamnă, culturile date fiind mai receptive la influenţa îngr ăşămintelor.

Potrivit calculelor efectuate, dacă toate întreprinderile luate în studiu ar fi atins

productivitatea la 1 q măcar a întreprinderilor de nivel mediu, Republica Moldova ar fi obţinut

suplimentar 43,2 mii q de cereale, 176,3 mii q de sfeclă de zahăr şi 77,0 mii q de struguri.

În toate întreprinderile agricole din Republica Moldova [132, pag.161] din anul 1996

pînă în anul 2007 se observă o diminuare a utilizării îngr ăşămintelor organice şi majorare a

îngr ăşămintelor minerale.

În continuare s-a argumentat necesarul de îngr ăşăminte minerale pentru suprafeţele

respective şi costurile lor pentru producerea grîului de toamnă, sfeclei de zahăr şi a floarei

soarelui la nivelurile prevăzute de Strategia de dezvoltare a sectorului agroalimentar în perioada

anilor 2006-2015 [12].

Tabelul 4.19. Necesarul de îngr ăşăminte minerale la 1 ha semănături cu grîu de toamnă, sfeclă de zahăr şi floarea soarelui pentru obţinerea diferitor nivele de productivitate

Necesarul pentru formarea diferitor niveluri de productivitate la 1 ha, t

Denumireaîngr ăşămintelor

Necesarul pentru

formarea1 t de

produse,kg [91]

Pondereaîn sumatotală, % 3,0 3,5 4,0 4,5 5,0 -

Grîul de toamnă Azot (N) 33 50,0 99 115,5 132 148,5 165 -Fosfor (P2O5) 12 18,2 36 42 48 54 60 -Potasiu (K 2O) 21 31,8 63 73,5 84 94,5 105,0

Sfecla de zahăr32 33 34 35 36 37

Azot (N) 4 33,4 128 132 136 140 144 148Fosfor (P2O5) 2 16,6 64 66 68 70 72 74Potasiu (K 2O) 6 50,0 192 198 204 210 216 222

Floarea-soarelui1,5 1,7 2,0 2,2 2,5 2,8

Azot (N) 40 31,3 60 68 80 88 100 112Fosfor (P2O5) 18 14,1 27 30,6 36 39,6 45 50,4Potasiu (K 2O) 70 54,6 105 119 140 154 175 196


În baza datelor tabelului 4.19. determinăm indicatorii prezentaţi în tabelul 4.20. şi anexa

56 şi 57.



199

Tabelul 4.20. Necesarul de suprafeţe, îngr ăşăminte minerale şi costul lor pentru producerea a360 mii tone de seminţe de floarea-soarelui [12, p.40]

Productivitatea florii-soarelui, t/haIndicatorul

1,5 1,7 2,0 2,2 2,5 2,8

Suprafaţa necesar ă, mii ha 240 211,7 180 163,6 144 128,6 Necesarul de îngr ăşămine, mii t(la preţul de cumpărare: lei/t)

Azot - 2730 14400 14395 14400 14397 14400 14403Fosfor - 3820 6480 3478 3480 3478 6480 6481Potasiu - 4020 25200 25192 25200 25194 25200 25205Total 46080 43065 43080 43069 46080 46089

Costul îngr ăşămintelor, mii leiAzot 39312 39301 39312 39312 39312 39320Fosfor 24753 24746 24754 24746 24753 24757

Potasiu 101304 101272 101304 101279 101304 101324Total 165369 165319 165370 165337 165369 165401Sursa: calculată de autor.

Rezultatele obţinute ne demonstrează că consumînd cam acelaşi volum de îngr ăşăminte

cu aceleaşi costuri pot fi produse:

• 1 mil. tone boabe de grîu pe o suprafaţă de 200 mii ha în loc de 333,3 mii, atingînd o

productivitate de 5 tone la hectar;

• 1800 mii tone de sfeclă de zahăr pe 48,6 mii ha şi nu 56,2 mii ha, obţinînd o

productivitate de 37 t/ha;• 360 mii tone de seminţe de floarea-soarelui pe o suprafaţă de numai 128,6 mii ha, dacă

productivitatea la 1 ha va spori pînă la 2,8 t/ha;

• sporirea productivităţii culturilor care va condiţiona reducerea costurilor la o unitate de

produs şi va da posibilitate ca restul suprafeţelor (133,3+7,6+111,4)=252,3 mii ha să fie

însămînţate cu alte culturi ca soia, rapiţa, culturile furajere pentru dezvoltarea sectorului

animal.

Aplicarea tehnologiilor intensive cu încorporarea dozelor de îngr ăşăminte mineraleoptime şi îndeplinirea tututror lucr ărilor agrotehnice şi tehnologice conform normativelor

ştiinţifice argumentate, contribuie la majorarea productivităţii culturilor şi îmbunătăţirea calităţii

produselor.



200

4.4. Îmbunătăţirea calităţii ca o pîrghie importantă de creştere a eficienţei economice şi destimulare a competitivităţii produselor agricole

Cercetătile efectuate în domeniul competitivităţii produselor agricole arată că aceasta este

determinată de un set de caracteristici (calitative, tehnice, economice, estetice, organizaţionale

etc.), care-i confer ă anumite avantaje concurenţiale pe piaţă şi-i facilitează distribuţia în condiţii

de concurenţă.

Pe piaţă competitivitatea produselor se apreciază prin compararea ofertei întreprinderii

cu ceea ce demonstrează concurenţii conform listei celor mai importante cerinţe ale

consumatorilor. Pentru subiecţii pieţei produsele reprezintă o totalitate de particularităţi utile,

materializate într-o oarecare substanţă, care reprezintă un mijloc de satisfacere a necesităţilor atît

ale consumatorului, cît şi ale producătorului. De aceea, în procesul de apreciere a competitivităţii

produselor este necesar de luat în consideraţie atît interesele consumatorilor, cît şi cele ale

producătorilor, ale căror obiective se intercondiţionează şi, în acelaşi timp, vin în contradicţie.

Fiecare consumator, alegînd un anumit produs tinde să atingă un raport optimal între

nivelul însuşirilor utile şi cheltuielile aferente achiziţiei şi utilizării acestuia. Din punctul de vedere

al producătorului utilitatea produsului este determinată de factorii: consumuri de producţie – preţ.

Într-o perspectivă mai îndelungată scopul acţiunilor oricărui producător constă în realizarea unei

diferenţe maximale între preţul de vînzare al produsului şi consumurile aferente producerii

acestuia. Nivelul calitativ al procesului de producere, care se manifestă prin indicatori de producţei

şi tehnologici şi reflectat în calitatea producţiei, asigur ă satisfacerea necesităţilor producătorului şi

este consuderat un mijloc de realizare a scopului – obţinerea de profit.

În acest sens, competitivitatea produsului – este o noţiune complexă, care reflectă, pe de

o parte, interesele producătorilor, iar pe de altă parte – interesele consumatorilor. În primul caz

se consider ă competitiv acel produs care asigur ă eficienţa activităţii producătorului. În al doilea

caz, - este produsul, care asigur ă un efect util maximal la o unitate de consumuri. Din aceste

afirmaţii reiese că în aprecierea competitivităţii produselor este necesar de luat în consideraţieatît interesele producătorilor, cît şi cele ale consumatorilor.

Competitivitatea este determinată de totalitatea particularităţilor calitative şi valorice ale

produsului, care sunt luate în consideraţie de către consumator, reieşind din importanţa acestora

pentru satisfacerea necesităţilor sale. În condiţiile de saturaţie a pieţei, o atentă studiere a

comportamentului consumatorilor arată că acesta va prefera produsului la care raportul dintre

efectul utilităţii ( P) şi consumurile de achiziţionare şi utilizare (C ) este maxim în comparaţie cu

alte produse omogene. Astfel, reieşind din condiţia competitivităţii produsului ( K prod ),consumatorul va cumpăra acel produs, care va satisface condiţia [144, p.291]:



201

K prod = P/C→ max (4.6)

Este cunoscut faptul, că cea mai mare parte a produselor agricole se refer ă la produsele de

primă necesitate în alimentaţia oamenilor. Aceasta înseamnă că creşterea cererii la produsele

agricole este mai lentă decît creşterea veniturilor. În particular, familiile, care iniţial au venituri

mai mici, cheltuie cea mai mare parte a veniturilor în scopuri alimentare. Mai mult ca atît, se

evidenţiază tot mai mult tendinţa ce corespunde legii lui E.Enghel (economist-statistician)

formulată în ultima treime a secolului al XIX-lea: partea cheltuielilor destinate alimenta ţ iei este

cu atît mai mare cu cît venitul este mai mic şi invers.

Producătorii agricoli întîmpină mari dificultăţi în procesul de influenţare asupra nivelului

preţului de vînzare. În cea mai mare parte ei sunt „primitori de preţ”, iar pentru a majora preţurile ei

trebuie să acţioneze în acord. Însă cu cît este mai mare numărul acestora, cu atît este mai greu să se

organizeze şi să se acţioneze prin înţelegere. Astfel, întreprinderile care sunt amplasate în apropierea

centrelor mari de comer ţ (oraşe, municipii) se pot înţelege asupra preţului la fructe, legume, dar,

uneori, unele întreprinderi mai mari, ce dispun de volume mari de produse, reduc preţul.

Producătorii agricoli pot încerca să majoreze preţurile prin intermediul controlului asupra

ofertei de produse, prin eforturi publicitare, sau prin diverse asociaţii ale producătorilor agricoli

(asociaţia fermierilor, spre exemplu) sau agenţii în domenii specializate.

După cum am mai menţionat, competitivitatea producţiei este influenţată, în primul tînd,

de doi factori principali – calitatea şi preţul. Însă şi condiţiile de promovare a produselor către

consumator, serviciile de vînzare şi posvînzări, publicitatea, imaginea producătorului, situaţia pe

piaţă, fluctuaţiile cererii influenţează nivelul de competitivitate a produselor.

La momentul actual însă, principala pîrghie de majorare a preţurilor la produsele agricole

este totuşi factorul calitativ, care are o semnificaţie primordială în formarea preţurilor.

Necesitatea produselor de calitate înaltă este o prerogativă la momentul actual. Aceasta este

condiţia principală de sporire a eficienţei economice şi sociale. Nivelul calităţii producţiei este

un criteriu important al dezvoltării oricărei ţări în cadrul comunităţii mondiale şi o „carte devizită” pentru promovarea produselor pe piaţa mondială în condiţiile luptei de concurenţă,

lărgirea posibilităţilor de export pe piaţa mondială a mărfurilor.

Majorarea conţinutului de efecte utile (substanţe utile) în produsele agricole (gr ăsimi,

albumine, zahăr, amidon etc.) conduce nu numai la sporirea volumelor de produc ţie a mărfurilor

de consum în industria alimentar ă, ci şi la reducerea consumurilor de producţie, concomitent cu

reducerea suprafeţelor însămânţate şi a efectivului de animale.

În industria alimentar ă eficienţa producţiei (spre exemplu, producerea zahărului, uleiului,untului, amidonului) este direct direct influenţată de conţinutul de zahăr în sfeclă, conţinutul de



202

gr ăsimi în seminţele de floarea-soarelui şi în lapte, amidon în cartof şi porumb, deci – de

conţinutul efectului util în fiecare unitate de producţie.

Din cele constatate, concluzionăm că calitatea produselor agricole este determinată de

utilitatea acestora.

Prin noţiunea de calitate se înţelege o totalitate de însuşiri ale produsului, care condiţionează

utilitatea acestuia de a satisface anumite necesităţi în corespundere cu destinaţia lui. Subestimarea

calităţi produselor ţine, mai întîi de toate, de ignorarea îndelungată a utilităţii ca categorie economică.

Utilitatea unui produs (serviciu) reflectă satisfacţia sau plăcerea pe care un consumator anticipează

să o obţină prin consum [74, p.54]. Calitatea este strîns legată de utilitate inseparabilă de ea, însă nu

este sinonimul acesteia. De regulă, calitatea caracterizează una sau mai multe particularităţi ale

utilităţii, legate de satisfacerea necesităţilor de consum. Utilitatea unui produs fiind determinată de

proprietăţile naturale ale produsului, calitatea acestuia putînd fi caracterizată prin totalitatea acestor

proprietăţi. Teoretic numărul proprietăţilor este nelimitat, dar practic doar o parte din ele determină

calitatea produselor. Aceste însuşiri se numesc caracteristici de calitate.

În opinia autorului, calitatea producţiei agricole se constituie din totalitatea însuşirilor

biologice, alimentare şi tehnologice, care determină gradul de utilitate al fiecărui tip de produse

în alimentaţia oamenilor, industria alimentar ă şi alte industrii, unde producţia agricolă este

utilizată în calitate de materie primă.

În opinia unor cercetători ruşi [146, p.276-278] categoria „calitate” poate fi prezentată

sub diferite aspecte: filosofic, merceologic, statistic, juridic, sociologic, economic, politic etc.

În general, prin calitatea produc ţ iei înţelegem însuşirea produselor de a corespunde

destinaţiei pentru care au fost produse (prelucrate), de a fi în concordanţă cu nevoile

consumatorilor. După cum menţionează A.Câmpeanu [48, p.154] „... a activa pentru satisfacerea

nevoilor consumatorilor înseamnă a mări valoare de întrebuinţare a produselor, ceea ce se

echivalează cu sporirea materializată şi vie.”

Din punct de vedere economic, calitatea unui produs este condiţionată de consumurileaferente laturii cantitative de satisfacere a necesităţilor consumatorilor, de măsura, gradul de

utilitate al valorii de consum, care, în cazul produselor agricole se caracterizează prin sporirea

cantităţii obţinute de ulei, zahăr, fibre, gr ăsimi etc. Aspectul economic al calităţii ca categorie

reflectă necesitatea evidenţei consumurilor nu numai în procesul de producţie, ci şi în sfera de

consum (prelucrare, exploatare).

Pornind de la cele expuse, rezultă că un produs agricol se caracterizează prin anumite

însuşiri biologice, tehnice şi economice, ceea ce constituie şi determină nivelul calitativ alacestui produs. Acest produs, datorită utilităţii sale este vîndut pe piaţă la un anumit preţ.



203

Măsurarea nivelului calităţii constă în determinarea mărimii efectului util al unui bun sau

serviciu, care se constituie din efectele individuale ale însuşirilor acestuia şi este o mărime

multicriterială. Ştiinţa care se ocupă de măsurarea calităţii se numeşte „qualimetrie”, denumirea

căreia provine de la cuvintele: latin „quali” – calitate şi grecesc „metreo” – a mă sura, a aprecia.

Nivelul calitativ al produselor agricole poate fi o măsur ă relativă. Cînd apare necesitatea

de a se o apreciere calitativă unui produs, este necesar a se compara cu un produs omogen luat

drept bază de comparare (etalon). În calitate de produs – etalon pot servi produsele care

corespund cerinţelor standardelor naţionale, europene şi mondiale în domeniul calităţii.

În condiţiile economiei concurenţiale creşterea preţurilor la produsele agricolă este

posibilă în primul rînd prin sporirea calităţii. În acest scop o mare însemnătate revine aprecerii

eficienţei economice a sporirii calităţii.

Eficienţa economică a sporirii calităţii – este raportul efectului util, obţinut prin

consum ca rezultat al îmbunătăţirii calităţii către consumurile efectuate în scopul ridicării calităţii

producţiei. Mai complet eficienţa economică a îmbuntăţirii calităţii producţiei în sfera de

producere şi în cea de consum poate fi reprezentată prin următoarea relaţie [170, p.284]:

E s.cal. = P – C prod + [R – (P + C cons )] = E prod + E cons (4.7)

E s.cal. =R / PC, (4.8) E s.cal. = R / C integrale (4.9)

unde: E s.cal – coeficientul sporirii calităţii producţiei;

R – rezultatul, efectul util obţinut prin consumul (exploatare) producţiei;

P – preţul de vînzare a producţiei;

C prod – consumuri aferente producerii producţiei date;

C cons – consumuri aferente consumului (exploatării) producţiei

P – C prod = E prod (4.10)

E prod – efectul economic obţinut în rezultatul producerii producţiei de calitată ridicată (mai

înaltă);

P + C cons = E cons (4.11) E cons – efectul obţinut prin consumul (exploatarea) produsului de calitate majorată (mai înaltă)

C prod + C cons = C integrale (4.12)

C integrale - consumurile integrale de consum (exploatare)

E prod + E cons = E total (4.13)

E total – efectul total (sinergetic) obţinut în rezultatul ridicării calităţii producţiei.

Marea varietate de factori, care influenţează asupra rezultatelor economice aferente

sporirii calităţii produselor agricole este foarte greu de stabilit. Însă există un şir de factori, care pot fi uşor delimitaţi şi care au o influenţă mare asupra calităţii produselor agricole în sectorul



204

agrar, aceştia fiind: condiţiile natural-climaterice. condiţiile tehnico-materiale.; perfecţionarea

tehnologiilor; factorii organizatorici de asigurare a calităţii producţiei.

Ridicarea calităţii producţiei în sectorul agrar include un sistem variat de mijloace şi

metode economice, administrative şi organizaţionale de influenţă asupra activităţii economice,

îndreptate spre crearea, asigurarea şi menţinerea nivelului calitativ al producţiei agricole. Acest

sistem trebuie să cuprindă toate sferele din cadrul CAI, inclusiv planificarea, cercetările

ştiinţifice, producerea tehnicii agricole, producerea nemijlocită a producţiei agricole, vînzarea,

consumul (exploatarea, prelucrarea). O importanţă major ă în sporirea calităţii produselor revine

certificării acesteia (elaborarea standardelor de calitate).

Sporirea calităţii producţiei agricole nu este raţional să fie examinată separat de astfel de

categorii economice ca: productivitatea muncii, costul unitar, preţul de vînzare, profit,

rentabilitate ş.a. O legătur ă strînsă şi directă există însă între calitatea produselor agricole şi

preţul de vînzare al acestora.

Preţul, fiind o pîrghie importantă în stimularrea calităţii producţiei, acestea trebuie să fie

adecvate utilităţii, stării însuşirilor fizice, chimice, biologice, ceea ce înseamnă că şi calităţii

producţiei, gadului de satisfacere a necesităţilor de consum. De aceea şi formarea preţurilor

trebuie să se efectueze la o unitate de efect util şi nu în calcul la o unitate fizică. Stabilirea unui

preţ identic la produse de calitate diferită vine în contradicţie cu legea productivităţii ascendente

a muncii, principiului formării preţurilor în baza consumurilor necesare de muncă. Preţul trebuie

să corespundă efectului ce-l va obţine consumatorul prin consumul acestui produs. În acelaşi

timp, trebuie să menţionăm, că creşterea preţului nu trebuie să aibă loc paralel cu indicele

major ării calităţii, din considerentul că efectul util suplimentar, obţinut din vînzarea producţiei

de calitate mai înaltă, să fie repartizat între producător şi consumator.

Cea mai r ăspîndită metode de formare a preţului de vînzare la produsele agricole în

Republica Moldova este metoda de formare a preţului în funcţie de costurile de producţie în

condiţiile cererii şi ofertei create la momentul respectiv. Este o metodă obiectivă de determinarea preţului de vînzare, apreciindu-se că preţul este expresia bănească a valorii produsului, valoare

care este dată de consumurile ocazionate de producerea nemijlocită a acestui produs agricol. Ne

referim la toate elementele de structur ă ale costului producţiei finite vîndute: materiale,

combustibil, energie, apă, uzur ă, remunerarea muncii, cheltuieli aferente distribuţiei şi vînzării.

La aceste costuri totale se adaugă o marjă de profit. Profitul este o condiţie necesar ă a

reproducţiei lărgite în agricultur ă. De aceea, metoda în cauză este considerată cea mai oportună

de către producătorii agricoli autohtoni.



205

Atît calitatea, cît şi preţul de vînzare obţinut ca rezultat a diferenţierii influenţează

rezultatele activităţii economice ale unităţilor agricole. Mărimea influenţei însă depinde atît de

nivelul preţurilor de vînzare, cît şi de varietatea canalelor de distribuţie a diferitor tipuri de

produse agricole. Astfel, producătorii de grîu de toamnă au diverse posibilităţi (canale de

vînzare) a boabelor. Respectiv şi preţul de vînzare variază într-o măsur ă mai mare (anexa 58).

Datele anexei 58 arată că odată cu ridicarea preţului de vînzare al 1 q de boabe grîu de

toamnă profitabilitatea produsului creşte. În grupa a VI-a de întreprinderi preţul de vînzare al 1 q,

precum şi costul unitar a fost mai înalt faţă de gr. a I-a respectiv de 2,8 ori şi 2,1 ori. Aceasta

arată că majorarea costurilor a condiţionat îmbunătăţirea calităţii grîului de toamnă, fapt care a

dus la obţinerea unui preţ de vînzare mai mare, iar profitul la 1 q de grîu şi la 1 ha semănături s-a

majorat de circa 11 ori, nivelul rentabilităţii fiind mai înalt cu 36,9 p.p.

O asemenea tendinţă de influenţă a preţului de vînzare asupra profitabilităţii se observă şi

la producerea strugurilor în cadrul regiunilor de dezvoltare Centru şi Sud (anexa 59).

Evident că strugurii de calitate mai înaltă sunt vînduţi prin diverse canale de distribuţie,

cum ar fi piaţa, magazinele proprii ş.a. la un preţ mai înalt. Costurile unitare mai înalte sunt

îndreptăţite de calitate şi preţul de vînzare, ceea ce aduce la obţinerea profitului la 1 q şi la 1 ha,

precum şi a nivelului de rentabilitate mai mare. Această situaţie permite întreprinderilor din

ultimele grupe să desf ăşoare o activitate de reproducţie lărgită, ceea ce nu se poate spune despre

întreprinderile din grupele cu rezultate financiare joase.

O situaţie mai diferită de cele prezentate mai sus se observă la sfecla de zahăr (anexa 60).

Pentru sfecla de zahăr, la care canalele de vînzare sunt limitate există monopolul

întreprinderilor şi organizaţiilor colectare şi prelucrare a circa 95% din sfecla de zahăr vîndută.

Diferenţa de preţ este mică şi depinde practic totalmente de calitatea produsului. Datele tabelul3

denotă faptul că, avînd costuri unitare ale 1 q la acelaşi nivel, profitabilitatea este mai înaltă

acolo unde preţul de vînzare este mai înalt.

În concluzie putem afirma că factorii principali în asigurarea competitivităţii produseloragricole sunt calitatea, care se manifestă prin diferenţierea preţurilor şi diversitatea canalelor de

vînzare. Aceasta stimulează producătorii să pună pe piaţă producţie de o calitate cît mai înaltă.

În baza rezultatelor obţinute în anexele 58-60 au fost determinate rezervele nivelului de

rentabilitate ale principalelor produse în dependenţă de nivelul preţului de vînzare al 1 q de

produs (tabelul 4.21.)



206

Tabelul 4.21. Rezervele de creştere a nivelului de rentabilitate a grîului de toamnă, strugurilor şisfeclei de zahăr pe contul îmbunătăţirii calităţii produselor şi canalelor de distribuţie în

întreprinderile agricole corporative din Republica Moldova, media anilor2004-2006

Rezervele de creştere a nivelului rentabilităţii produsului, p.p.

Struguri Sfeclă de zahăr

Grupe de întreprinderi

după preţul de vînzare al1 q de produs, lei Grîul de toamnă (în toate regiunile) Centru Sud Nord Centru Numărul de întreprinderi 886 130 140 314 88Grupe de întreprinderi:

I 36,9 20,57 47,9 52,2 43,14II 29,9 23,17 12,74 25,1 13,7III 30,9 36,17 25,3 18,9 21,5IV 24,6 25,87 30,7 11,2 1,2V 21,7 15,21 17,6 - -VI - 11,69 11,1 - -

Sursa: calculată de autor în baza datelor anexelor 58-60.

Putem constata că rezervele de creştere a rentabilităţii produselor în întrepridnerile

agricole corporative din republică sunt mai considerabile cu cît grupele sunt mai îndepărtate de

cele în care preţul 1q de produs este maximal.

Pentru consumator calitatea este o însuşire obligatorie a produsului, însă nu este

îndeajuns pentru cumpărarea lui. În legătur ă cu sensibilitatea consumatorilor faţă de nivelul

preţului, acesta r ămîne totuşi un instrument important în lupta concurenţială. Împreună, preţul şi

calitatea produselor agroalimentare determină la momentul actual nivelul competitivităţii pe

piaţa autohtonă a produselor agricole.

Distribuţia produselor agricole şi alimentare cuprinde toate activităţile prin care se

realizează trecerea acestor categorii de mărfuri de la agenţii economici producători la

consumatorii finali sau la utilizatori.

Dezvoltarea agriculturii şi sporirea eficienţei economice a producţiei nu poate fi

concepută f ăr ă un sistem de distribuţie modern şi eficient. În caz contrar, toate eforturile de

creştere a producţiei agricole vegetale şi animaliere vor eşua.

Distribuţia, denumită şi repartiţie, este considerată o sfer ă distinctă a activităţii

economice, generată de perfecţionarea diviziunii sociale a muncii. Acest subsistem al economiei

cuprinde acele activităţi economice prin care bunurile materiale şi serviciile sunt orientate, prin

intermediul pieţei, spre destinaţiile lor (consum productiv şi consum neproductiv), precum şi

procesele de distribuire şi redistribuire, prin care veniturile se repartizează participanţilor la

diferitele activităţi [74, p.16].



207

Activitatea de distribuţie are o importanţă deosebită, deoarece eficienţa producţiei

agricole este condiţionată de organizarea şi desf ăşurarea acesteia în bune condiţii de vînzare

continuă şi avantajoasă a produselor, cât şi de aprovizionarea consumatorilor cu produse

agroalimentare în stare proaspătă, precum şi a industriei prelucr ătoare cu materii prime agricole.

Sistematizarea relaţiilor producătorilor de producţie agricolă cu întreprinderile de

prelucrare, cu alţi subiecţi ai pieţei, dar şi statornicirea între ei a unor relaţii economice reciproc

avantajoase are o mare însemnătate. Una din funcţiile de bază în sistemul “producere-consum”

este vânzarea producţiei care constituie veriga de legătur ă. Vînzarea producţiei prezintă o

informaţie operativă despre posibilităţile potenţiale ale consumatorilor de a achiziţiona un anumit

volum de producţie. Legăturile dintre producători şi consumatori, dintre producţie şi piaţă trebuie

să se dezvolte pe baza principiilor echivalente a preţurilor, prin vindere-cumpărare, prin comer ţ.

Aceasta necesită o evidenţă clar ă a cererii, ofertei, a organizării pieţei, unde reglator de bază al

volumului producţiei devine cererea consumatorului.

Sistemul de distribuire a produselor agricole o totalitate de organizaţii şi persoane, care se

prezintă ca intermediari sau participanţi la vânzări. Este un sistem economic, tehnologic,

organizaţional, social care urmăreşte scopul să promoveze produsele de la producători la

consumatori.

Organizarea distribuţiei produselor agricole necesită cunoaşterea canalelor, metodelor de

distribuţie în cadrul pieţei produselor agricole, care vizează atât produsele principale, cât şi pe

cele secundare, valorificate imediat sau după o prealabilă depozitare, prelucrare etc., fie în sfera

producţiei agricole, fie în afara acesteia.

Ca urmare a restructur ării întregii economii, începînd cu anul 1993 în Republica Moldova

s-a format piaţa actuală a produselor agricole cu diverse canale de distribuţie. Trecerea la relaţiile

de piaţă în complexul agroindustrial a fost însoţit de mari probleme, nu numai de ordin

economic, dar şi legate de lipsa unei infrastructuri normale de piaţă, de lipsa experienţei de a

activa în condiţii noi, dar şi a cunoştinţelor în ramura marketingului agrar. Această situaţie acondiţionat că producătorii agricolu întîmpină dificultăţi considerabile la vînzarea produselor.

În continuare vom analiza structura veniturilor din vânzarea producţiei vegetale în

întreprinderile agricole din Republica Moldova.



208

Tabelul 4.22. Dinamica structurii veniturilor în funcţie de structura pieţei de vânzare a produselor vegetale în întreprinderile agricole din Republica Moldova

Structura veniturilor din vânzarea produselor vegetale, %

Pieţele de vânzare 2004 2005 2006 2007 în medie2004-2006

Întreprinderi şi organizaţii de colectare şi prelucrarea producţiei agricole 26,9 29,5 33,2 30,0 30,0Alte întreprinderi şi organizaţii, la piaţă, prinintermediul magazinelor proprii, gherete 50,5 52,8 52,8 55,3 52,8Populaţia prin sistemul alimentaţiei publice a gospo-dăriei, vânzare şi achitare în contul remuner ării muncii 6,9 5,0 3,8 3,6 4,8Producţia atribuită în contul dividendelor şi plăţii dearendă pentru pământ 12,3 10,0 8,2 9,0 9,8

Tranzacţii barter 3,4 2,7 2,0 2,1 2,6Total 100 100 100 100 100Sursa: calculată de autor în baza datelor formularului (F. Nr. 21 vânz.), anii 2004-2006.

Structura veniturilor din vânzări determinată în tabelul 4.22. demonstrează că ponderea

de mai mult de 50% o constituie alte întreprinderi şi organizaţii, la piaţă, prin intermediul

magazinelor proprii, gherete, urmate de întreprinderile de colectare şi prelucrare circa 30%. Se

observă o diminuare a ponderei următoarelor trei tipuri de pieţe de vânzare. În continuare vom

cerceta canalele de distribuţie a diferitor tipuri de produse în funcţie de puterea de concurenţă, ce

este reflectată prin preţurile de vânzare.

Analiza canalelor de distribuţie (anexa 61) demonstrează că în alte întreprinderi şi

organizaţii, la piaţă prin intermediul magazinelor proprii, gherete ponderea veniturilor de la

vânzarea cererealor – boabe, florii soarelui, legumelor şi fructelor este în limita 50,8-66,2% din

suma totală, preţurile de vânzare al 1 q de legume şi fructe fiind mai mari în comparaţie cu media

respectiv cu 17,2% şi 18%. Strugurii sunt distribuiţi în volum de câte 48% pe două canale -

întreprinderi şi organizaţii de colectare şi prelucrare şi altor întreprinderi la piaţă, magazine

proprii ş.a., unde preţul 1 q este cu 8% mai înalt decît media. Sfecla de zahăr este distribuită

aproximativ totalmente întreprinderilor de colectare şi prelucrare cu preţul 1 q de 33,7 lei.

Pentru determinarea schimbării preţului pentru 1 q de cereale boabe sub influenţa pieţei şi

canalelor de vânzare, autorul a aplicat procedeul diferenţei absolute după următoarea relaţie:

ΔP = ΣΔspxP0, (4.14)

unde: ΔP – mărimea absolută schimbării preţului pentru 1 q de cereale boabe, lei;

Δsp – abaterea absolută a structurii pieţei de vânzare;P0 – preţul de vânzare pentru 1 q în anul de bază (2006), lei.



209

Rezultatele cercetărilor obţinute din analiza datelor anului 2006 faţă de anul 2005 [105,

pag.123], permite să consider ăm că cea mai mare influenţă la majorarea preţului pentru 1 q de

cereale boabe cu 3,54 lei o au pieţele de vânzare a întreprinderilor şi organizaţiilor de colectare şi

prelucrare a produselor agricole urmată de alte întreprinderi şi organizaţii, piaţa, magazinele

proprii ş. a. În medie pe toate întreprinderile studiate în anul 2006 preţul pentru 1 q de cereale

boabe s-a majorat cu 1,69 lei ca rezultat al îmbunătăţirii structurii pieţei de vânzare ceea ce a

contribuit la majorarea profitului cu 13189 mii lei (1,69 x 7804,7).

Însă datele anexei 62 demonstrează că în anul 2007 faţă de anul 2006 ponderea

produselor vîndute pe primele canale de distribuţie s-a redus, ceea ce a diminuat preţul de

vînzare al 1 q de cereale-boabe cu 3,1 lei şi cu 4,3 lei respectiv. În medie pe toate întreprinderile

studiate în anul 2007, preţul pentru 1 q de cereale-boabe s-a redus cu 1,99 lei ca rezultat al

înr ăutăţirii structurii pieţei de vînzare, ceea ce a contribuit la reducerea profitului cu 7498,7 mii

lei (1,99 lei × 3768,2 q).

Din anul 2002 exportul grâului boabe a devenit un articol important în exportul

mărfurilor din republică. Volumul exporturilor de grâu a atins 346 mii tone. Cu toate că preţul de

vânzare de 67,99 dolari SUA a fost mai jos decât în alte ţări exportatoare. În anul 2003

Republica Moldova, având o rezervă de grâu în mărime de 438,1 mii tone, inclusiv 229 mii tone

grîu alimentar, a exportat 13 mii tone de boabe la preţ mediu de 111,5 dolari SUA. În anii 2004,

2005 şi 2006 preţul mediu al unei tone de grâu exportat a fost de 95; 89; 68 şi 119 dolari SUA

[120, pag.127]

Analiza dinamicii exportului grâului-boabe pe ultimii 6 ani ne demonstrează, că odată cu

extinderea vînzărilor de grâu pe piaţa bursei de mărfuri a fost posibil de:

• majorat preţul de export al unei tone de grâu, fapt care a contribuit la mărirea

veniturilor băneşti în republică;

• a contribuit la formarea sistemului de monitorizare a pieţei cerealelor;

• a influenţat la majorarea volumului de exporturi din republică [120, p.127].

Datele tabelului 4.23. demonstrează, că în suma totală a exportului de mărfuri ponderea

cea mai înaltă de circa 30% o deţin băuturile alcoolice şi nealcoolice. Cît priveşte cota exportului

cerealelor-boabe în % faţă de exportul total în republică nivelul cel mai înalt a fost atins în anul

2002 (7,4 %) cu o scădere de 2,4 %, 2,5 % şi 1,3% în anii 2003; 2004; 2007 şi cu o majorare de

4 % în anul 2005. Locul exportului cerealelor este după exportul fructelor (de 5,6 %) şi exportul

produselor alimentare preparate din legume şi fructe (4,3 %).



210

Tabelul 4.23. Dinamica structurii exporturilor pe grupe de mărfuri, conform Sistemuluiarmonizat (S.A.), în % faţă de total

AnulGrupe de mărfuri

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Total 100 100 100 100 100 100 100I. Animale vii şi produse animalieredin care: 3,2 2,4 3,6 2,1 1,6 1,6 1,0

• lapte şi produse lactate, ouă, mierenaturală 1,9 1,2 0,7 1,0 1,2 1,0 0,5

• caprine şi măruntaie comestibile 1,2 0,9 2,4 0,9 0,2 0,2 0,3II. Produse vegetaledin care : 13,9

16,2

11,6

12,2 12,1 13,0 12,2

• fructe comestibile 4,2 5,1 6,9 6,6 5,6 6,1 6,9• cereale 3,3 7,4 2,4 2,5 4,0 4,0 1,3• seminţe şi fructe oleaginoase: plante

industriale şi medicinale, paie şifuraje 5,7 3,1 2,0 2,8 2,0 2,2 3,5

III. Gr ăsimi şi uleiuri animaliere sauvegetale 1,5 2,6 3,7 4,2 3,5 3,3 4,1IV. Produse alimentare: băuturi alcoolice şinealcoolice, tutun etc. 44,5

41,5

39,8

35,1 36,3 26,3 20,6

din care :• băuturi alcoolice şi nealcoolice,

oţeturi 30,9

30,4

30,7

28,2 28,8 17,8 10,1• preparate din legume, fructe 6,0 4,4 4,9 4,1 4,3 4,1 5,9• zahăr şi alte produse zaharoase 1,7 2,0 1,5 0,4 0,7 1,8 1,8V. Altele 36,9 37,3 58,7 46,4 46,5 55,8 62,1

Sursa: Anuarul Statistic al Republicii Moldova, Chişinău, 2008, pag. 449- 450.

Principala direcţie a exporturilor vinicole (vinurile în vrac şi vinurile din struguri

îmbuteliate, divinuri, vinurile spumante şi spumoase) r ămîn ţările CSI, exportul în aceste ţări

atingînd circa 20,7 mil dolari SUA. Cei mai mari importatori sunt: Ucraina – 7,3 mil. dolari

SUA, Republica Belarus – 6,6 mil. dolari SUA şi Federaţia Rusă – 5,4 mil. dolari SUA.

Exporturile în ţările UE au constituit 3,5 mil. dolari SUA. Cea mai mare cantitate a fost exportată

în Polonia – în valoare de 1,4 mil dolari SUA, urmată de România – 888,4 mii dolari SUA şiGermania – 416,6 mii dolari SUA.

Actualmente, piaţa Uniunii Europene (EU-27) absoarbe circa 80% din exportul fructelor

uscate (prune – 70%, vişine – 15%, mere – 12%, pere – 2%) moldoveneşti, iar pentru anul 2008

UE ofer ă exportatorilor de fructe uscate din Republcia Moldova posibilitatea de a exporta

produse la cota zero a taxei de import [86].

O importanţă deosebită capătă formarea unei pieţe comune a ţărilor CSI în interesul

formării şi realizării programelor interstatale ale CAI, formarea pe etape a unui teritoriu vamal

unic cu o politică vamală unică în ramura comer ţului cu produse agricole, dezvoltarea



211

cooperaţiei, atingerea unei asigur ări stabile în alimentaţie şi securitatea alimentar ă, susţinerea

producătorilor agricoli din fiecare ţar ă pe piaţa mondială, menţinerea nivelului preţurilor la

alimente, luând în consideraţie puterea de cumpărare şi cererea. Stimularea relaţiilor de integrare

cu ţările CSI, dezvoltarea şi coordonarea specializării complexelor agroindustriale vor permite de

a păstra diviziunea muncii.

E complicată problema integr ării pieţei agrare naţionale în cea mondială. Sub noţiunea de

piaţă mondială alimentar ă se subînţelege producerea producţiei mondiale în ţările cu cele mai

bune condiţii climaterice şi social economice, care şi determină atât volumul producţiei, cât şi

preţul pe piaţa mondială. În legătur ă cu aceasta, participarea Republicii Moldova pe piaţa agrar ă

mondială are unele impedimente serioase, deoarece productivitatea naturală a 1 ha de teren arabil

este de 2-3 ori mai mică decât în SUA şi decât în ţările comunităţii europene, iar eficienţa

producţiei agricole este la un nivel mult mai jos [120, p.129].

Concluzii

În dinamica anilor 2001-2007 productivitatea principalelor şase culturi cultivate pentru

obţinerea produselor-marf ă în întreprinderile agricole corporative este scăzută, nu se evidenţiază

nici într-un an şi nici pe o cultur ă prioritar ă o majorare esenţială a acesteia.

În perioada analizată se observă o majorare a costului unitar pe toate tipurile de produse.

Se evidenţiază costul 1 q boabe de grâu de toamnă în anul cu secetă 2003, care a atins 123,24 lei,

însă datele anului 2007 indică o majorare bruscă a costurilor unitare în limitele 19-82%.

Consider ăm şi suntem convinşi că îmbunătăţirea calităţii produselor în sectorul agrar,

ridicarea preţurilor de vînzare ca rezultat al diferenţierii calităţii produselor, perfecţionarea

canalelor de distribuţie, precum şi susţinerea financiar ă statală a agriculturii constituie o totalitate

de pîrghii, care determină direcţia principală de sporire a eficienţei economice a producţiei şi a

competitivităţii întreprinderilor.



212

5. METODOLOGIA ELABOR ĂRII INDICATORILOR INTEGRALI DEESTIMARE A POTENŢIALULUI DE RESURSE ŞI A EFICIENŢEI

ECONOMICE A PRODUCŢIEI AGRICOLE ÎN CONDIŢIILEECONOMIEI CONCURENŢIALE

5.1. Metodologia elaborării indicatorilor integrali de estimare a potenţialului de resurse înunităţile agricole

Problema sporirii eficienţei economice a folosirii resurselor de producţie în agricultur ă

este foarte importantă. De rezolvarea ei cu succes depinde în mod direct securitatea economică a

ţării şi aprovizionarea ei constantă cu produse agricole.

Creşterea volumului de producţie vegetală şi animalier ă din contul introducerii noilor resurse

de producţie este limitată. Astfel, terenul agricol, care este principalul mijloc de producere în

agricultur ă, după cum ştim, este limitat în spaţiu. Din cauza efectuării măsurilor de ameliorare şi a

altor lucr ări de organizare a teritoriului, posibilităţile reale de lărgire a suprafeţelor terenurilor

agricole din contul includerii în circulaţia intensivă a noilor terenuri se micşorează cu fiecare an.

În ceea ce priveşte resursele de muncă ocupate în agricultur ă, efectivul lor se reduce

treptat. Deşi în ultimii ani se iau măsuri la nivel naţional pentru reabilitarea satelor, procesul de

migrare a populaţiei rurale spre oraş şi peste hotarele ţării continuă şi nu există condiţii pentru

stoparea lui nici în viitorul apropiat.

Posibilităţile reale de sporire a resurselor ramurilor sunt limitate, în primul rând, din cauza

insuficienţei mijloacelor care pot fi alocate pentru reproducţia lărgită a mijloacelor fixe şi curente.

În afar ă de sarcinile care se ridică în faţa societăţii privitor la necesitatea eficientizării

agriculturii, există şi alte probleme economice, sociale şi politice, a căror realizare cere cheltuieli

şi mijloace mari. În primul rând, for ţele de producţie ale ramurii industriale, care produc

mijloace şi obiecte de muncă pentru agricultur ă, au restricţiile lor. Ritmul lărgirii reproducţiei

mijloacelor fixe şi activelor curente cu destinaţie agricolă este limitat de legile biologice, ce

guvernează procesul de înmulţire a plantelor şi animalelor. Ultima circumstanţă implică limitări

considerabile, mai ales, în ceea ce priveşte ritmul de creştere a animalelor.În al doilea rând, sporirea producţiei agricole din contul măririi volumului de aplicare a

resurselor de producere nu este cea mai bună soluţie pentru eficientizarea producţiei. Astfel,

creşterea volumului producţiei animaliere pe baza creşterii numărului de vite şi păsări necesită

mărirea numărului de încă peri şi consumul unui volum mai mare de nutreţuri.

Toate circumstanţele expuse mai sus condiţionează necesitatea recuper ării potenţialului

de producere din agricultur ă deja existent, precum şi sporirea celui îndreptat spre atragerea

investiţiilor capitale şi a resurselor materiale. Această sarcină poate fi soluţionată cu succesnumai în baza folosirii unui întreg complex de factori şi a mobilizării tuturor rezervelor existente.





214

unde: citaS - suprafaţa terenului agricol cadastral a i unitate agricolă, (raion, regiune);

−i B nota de bonitare (grad-ha) a i unitate agricolă (raion, regiune).

Calcularea valorii terenului agricol diferenţiat după metoda propusă ia în considerare

următoarele componente principale pe fiecare raion (regiune, întreprindere):• mărimea absolută a terenului agricol în fiecare unitate studiată;

• calitatea solului;

• preţul unui grad-ha diferenţiat în dependenţă de calitatea solului.

Estimarea resurselor de muncă este posibil de efectuat prin prisma remuner ării muncii în

medie anuală a unui lucr ător angajat în agricultura unităţilor studiate. Aceasta se explică prin

faptul că majorarea nivelului de remunerare a muncii trebuie să fie condiţionată de obţinerea

unei cantităţi mai mari de producţie agricolă. De aici rezultă că cu cât este mai înalt nivelulremuner ării muncii unui lucr ător medie anuală, cu atât este mai înaltă valoarea resurselor de

muncă, deci a potenţialului respectiv.

Pentru estimarea valorică a potenţialului integral de resurse, în teză a fost elaborată şi se

propune spre aplicare în unităţile agricole următoarea metodologie exprimată prin relaţia:

R P V ⋅⋅ = S a.v. + MF + FR + Cm (5.3)

sau Cm FR MF B

P Bat S R P V ici +++

⋅⋅=⋅⋅

.. (5.4)

unde: R P V ⋅⋅ - valoarea potenţialului integral de resurse, mii leiS a.v. – valoarea terenului agricol, mii lei/grad-ha

MF - valoarea mijloacelor de producţie, mii lei

FR – fondul de retribuţie (echivalentul valoric al potenţialului de muncă), mii lei

Cm - consumurile materiale, mii lei

Determinarea valorii potenţialului integral de resurse dă posibilitatea de a lua în consi-

deraţie principalele resurse participante la producerea şi obţinerea rezultatelor din sectorul agrar.

Conform relaţiei efect/efort , randamentul factorilor de producţie se prezintă carandamentul fiecărei resurse aparte (anexa 2) sau al potenţialului de resurse totale (tabelul 5.1),

care mai poate fi determinat ca raportul dintre o unitate şi capacitatea resursei. Prin raportarea

sporului rezultatului ( ∆ rezultat ) obţinut la creşterea resursei ( ∆ resursei) sau a potenţialului de

resurse se determină randamentul marginal al resurselor.

Potrivit relaţiei efort/efect , randamentul factorilor de producţie se prezintă sub formă de

capacitate a resurselor şi exprimă necesarul de resurse pentru obţinerea unei unităţi de producţie

(venit, profit).



215

Tabelul 5.1. Potenţialul integral de resurse exprimat valoric şi indicatorii utilizării acestuia în întreprinderielaboraţi şi recomandaţi în teză

Indicatorii ce reprezintă resursa Inidicatorii integrali (globali) de utilizare a potenţialului de resurse

Valoarea terenuluiagricol, mii lei (Sa.v.)

Valoarea mijloacelor de producţie, mii lei (VMF)

Fondul de retribuire amuncii, mii lei (FR)(echivalentul valoric al

potenţialului de muncă)

Consumurile materiale(Cm), mii lei

Estimarea valorică a potenţialului integral deresurse din agricultur ă,mii lei (VPR)

1. Nivelul de intensivitate integral în agricultur ă (asigurarea cu potenţial integralresurse a întreprinderii, mii lei/ha ( N t )

2. Înzestrarea for ţei de muncă cu potenţial integral de resurse, mii lei/persoane ( Î

3. Randamentul potenţialului integral de resurse, lei ( R p)

4. Randamentul marginal al potenţialului integral de resurse, lei ( R ∆ p)

5. Capacitatea medie a potenţialului integral de resurse, lei (C p)

6. Capacitatea medie marginală a potenţialului integral de resurse, lei (C ∆ p)

7. Rentabilitatea potenţialului integral de resurse, % ( R%p)

Sursa: elaborată de autor.



216

Dacă se raportează creşterea resursei ( ∆ resursei) la creşterea rezultatului ( ∆ rezultat )

într-un interval de timp, se determină capacitatea marginală a potenţialului de resurse şi sporul de

resurse necesare pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de rezultat.

În continuare s-au elaborat şi se propun spre aplicare în practica activităţii unităţilor

agricole sistemul de indicatori de determinare, utilizare şi analiză a potenţialului integral de

resurse exprimat valoric ca: asigurarea întreprinderilor şi înzestrarea for ţei de muncă cu potenţial

integral de resurse, randamentele şi capacitatea potenţialului de resurse, inclusiv şi marginal ş.a.

prezentaţi în tabelul 5.1.

În baza estimării valorice a potenţialului integral de resurse conform metodei elaborate şi

propuse s-a determinat, pe lîngă indicatorii utilizării potenţialului de resurse par ţiale, şi

indicatorii integrali ai nivelului de intensitate (tabelul 5.2.) şi de eficienţă economică a utilizării

acestuia.

Tabelul 5.2. Dinamica nivelului de intensitate a agriculturii în funcţie de resursele existenteîn întreprinderile agricole din Republica Moldova

AniiIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Suprafaţa terenurilor agricole, mii ha

742,9 789,5 821,4 818,4 828,6 813,9 805,4Valoarea mijloacelor fixe la 1hectar, lei 3872,1 4745,0 4224,1 4111,3 4344,4 4874,6 4935,9

Fondul de retribuţie a muncii la 1ha, lei 560,8 620,5 671,0 802,3 804,0 782,9 794,2Consumuri materiale la 1 ha, lei 1807,6 1842,7 2058,2 1882,6 2129,0 2412,7 2803,0

Nivelul de intensitate integral înîntreprinderile agricole dinRepublica Moldova, lei 25060 26030 25730 25040 25520 26310 26773,5

Sursa: calculată de autor în în baza datelor din formularele specializate pe activitateaîntreprinderilor agricole.

Datele tabelului 5.2. demonstrează că, în întreprinderile agricole indicatorii ce

caracterizează nivelul de intensitate au înregistrat tendinţe de creştere. această dinamică poate fi

analizată mai aprofundat în urma efectuării ajustării în baza funcţiei trendului liniar.

Trecerea la dezvoltarea preponderent intensivă este considerată ca o condiţie primordială

a stabilităţii şi menţinerii ritmurilor înalte de creştere a eficienţei economice a producţiei

agricole. Nivelul de intensitate a producţiei poate fi determinat prin coraportul dintre indicatorii

calitativi şi cantitativi de utilizare a resurselor.

Între aceşti indicatori există o legătur ă reciprocă. Spre exemplu, insuficienţa terenurilor

agricole poate fi recuperată prin sporirea randamentului acestora, iar insuficienţa resurselor de

muncă – prin ridicarea productivităţii muncii.



217

Tabelul 5.3. Dinamica randamentului potenţialului de resurse par ţiale şi integraleîn întreprinderile agricole din Republica Moldova

A n i iIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Randamentul terenului agricol, lei:

• la 1 ha 3360 3224 2266 3428 3307 3081 2156• la 1 leu valoare 0,178 0,171 0,120 0,187 0,181 0,170 0,12

Randamentul mijloacelor fixe productive cudestinaţie agricolă, lei 0,87 0,68 0,54 0,83 0,76 0,63 0,44Productivitatea medie anuală a unui lucr ătorangajat în agricultur ă, lei 18237 19251 15687 26086 27817 30170 24836Randamentul fondului de retribuire a muncii 6,0 5,2 3,34 4,27 4,11 3,93 2,72Randamentul consumurilor materiale, lei 1,86 1,75 1,10 1,82 1,55 1,28 0,77Randamentul potenţialului integral de resurse 0,134 0,124 0,088 0,137 0,129 0,117 0,08

Sursa: calculată de autor în baza datelor din formularele specializate privind activitatea întreprinderilor agricole.

Datele din tabelul 5.3. demonstrează că, în dinamică, randamentele potenţialului de resurse par ţiale variază de la an la an spre creştere sau descreştere. În anul 2004 la 1 leu de potenţial integral

de resurse s-a obţinut 0,137 lei producţie agricolă globală, urmată de anii 2001 şi 2005, iar în anii

secetoşi 2003, 2006 şi 2007 randamentul potenţialului integral au fost minimale.

În continuare vom efectua analiza complexă a potenţialului de resurse şi valorificarea acestuia.

Tabelul 5.4. Potenţialul şi valorificarea resurselor de producţie în întreprinderile agricoledin Republica Moldova pe două perioade a anilor 2001 - 2006

În medie pe o întreprindereagricolă Indicatorii

2001-2003 2004-2006

Media 2004-2006în % faţă de

media 2001-2003 Suprafaţa terenului agricol, ha 650,09 546,15 84,0Valoarea terenului agricol, mii lei 12234,3 9961,9 81,4Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de

producţie, mii lei 2776,9 2426,1 87,3Personalul de bază:

efectivul mediu anual de lucr ători, persoanefondul de retribuţie a muncii, mii lei

107,1402,62

64,1435

59,8108,2

Consumurile materiale, mii lei 1239,6 1169,3 94,3Valoarea producţiei agricole globale (în preţurile

comparabile ale a. 2000), mii lei1906,9 1787,8 93,7

Total potenţialul de resurse, mii lei 16653,4 13992,3 84,0Randamentul terenului agricol, lei 2933 3286,1 112Valoarea producţiei agricole globale la 1 leuvaloarea terenului agricol, lei 0,16 0,18 112Randamentul mijloacelor fixe productive, lei 0,680 0,7379 107,3Productivitatea muncii medie anuală alucr ătorilor încadraţi în agricultur ă, lei

17803 27849 156,4

Randamentul fondului de retribuţie, lei 4,73 4,11 86,9Randamentul resurselor materiale, lei 1,538 1,529 99,4

Valoarea producţiei globale la 1 leu potenţialintegral de resurse, lei 0,114 0,128 1,114Sursa: calculată de autor în baza datelor din formularele specializate pe activitatea întreprinderilor agricole.



218

Analiza datelor tabelului 5.4. demonstrează că, în comparaţie cu media anilor 2001-2003,

potenţialul de resurse în medie la o întreprindere agricolă s-a modificat în felul următor:

• Efectivul mediu anual de lucr ători s-a redus cu 40,2%, iar fondul de retribuţie s-a majorat

cu 8,2%;

• Resursele materiale, valoarea mijloacelor fixe productive şi valoarea terenului agricol sunt

în descreştere corespunzător cu: 5,7%, 12,7% şi 16%;

• Potenţialul de resurse integrale s-a diminuat cu 16%;

• Valoarea producţiei globale s-a redus cu 6,3%.

Această situaţie, arată că ritmul de descreştere al principalelor resurse (cu excepţia

resurselor materiale şi fondului de retribuţie), a fost mai mare decât ritmul de diminuare a valorii

producţiei globale, ceea ce a dus la majorarea: productivităţii muncii cu 56,4%, randamentului

mijloacelor fixe productive cu 7,3%, a terenului agricol cu 12%. Randamentul consumurilor

materiale s-a diminuat cu 0,6%, iar a fondului de retribuţie cu 13,1%. Diminuarea randamentului

fondului de retribuţie poate fi considerat o situaţie normală în legătur ă cu reducerea efectivului

mediu anual de lucr ători şi majorarea salariului lucr ătorilor angajaţi în agricultur ă. Randamentul

potenţialului integral de resurse s-a majorat în medie cu 12%.

Această situaţie poate fi justificată prin determinarea cu ajutorul metodei de indici ai ponderei

de influenţă intensivă şi extensivă a utilizării resurselor la sporul valorii producţiei agricole globale.

Influenţa factorului calitativ se calculează [153, pag. 246] ca raportul ritmului sporului resurselor la

ritmul sporului indicatorului rezultativ prin înmulţirea la 100%, iar pentru determinarea ponderii de

influenţă a factorului calitativ din rezultatul obţinut se scade 100% (tabelul 5.5.).

Tabelul 5.5. Analiza complexă a valorificării potenţialului de resurse în întreprinderile agricoledin Republica Moldova (media anilor 2004-2006 în comparaţie cu anii 2001-2003)

Gradul de influenţă la 100% de spor al

producţiei, %

Tipul de resurse

Modificarearandamentelor

par ţiale

şi

integrale aleresurselor

(coeficienţi)

Sporulresurselor la

1% de spor al producţieiagricole, % extensiv intensiv

Economie (-),(supraconsumuri,(+) a resurselor,

mii lei

Terenurile agricole 1,12 0,868 +86,8 +13,2 -1501,6Mijloacele de producţie 1,073 0,932 +93,2 +6,8 -175,85Umane 0,869 1,155 +115,5 -15,5 +57,74Consumuri materiale 0,994 1,006 +100,6 -0,6 +7,8Aprecierea integrală aresurselor 1,114 0,896 89,6 +10,4 -1611,9

Sursa: calculată de autor în baza datelor tabelului 5.4.

Analiza datelor tabelelor 5.4. şi 5.5., ne permite să concluzionăm următoarele:



219

Pentru fiecare 1% de spor al valorii producţiei globale a fost necesar:

• sporirea valorii terenului agricol cu 0,868% (0,814 : 0,937).

• sporirea valorii mijloacelor fixe de producţie cu 0,93% (0,873 : 0,937).

• sporirea efectivului de lucr ători cu 0,638% (0,598 : 0,937) şi a retribuţiei muncii

cu 1,15% (1,082 : 0,937).

• sporirea consumurilor materiale cu 1,006% (0,943:0,937%).

Pentru terenurile agricole şi mijloacele de producţie este caracteristic preponderent o

utilizare intensivă, iar pentru resursele de muncă şi consumurile materiale este caracteristică

utilizarea extensivă totală legată de deintensificarea agriculturii şi insuficienţa nivelului calitativ

de folosire a resurselor materiale.

Sporul resurselor integrale pentru 1 % al sporului valorii producţiei agricole constituia

0,896% (0,84:0,937).

Ponderea de influenţă a factorilor intensivi în suma integrală a acesteia constituie numai

10,4%, inclusiv pe contul sporirii utilizării terenului agricol şi mijloacelor de producţie, ce au

condiţionat obţinerea unui efect economic integral de 1611,9 mii lei în medie la o întreprindere,

care este compusă din suma de 1501,6 mii lei economie din majorarea randamentului terenului

agricol, suma de 175,85 mii lei economie pe contul sporirii randamentului mijloacelor fixe,

supraconsumurilor în sumă de 57,74 mii lei a fondului de retribuţie a muncii şi

supraconsumurilor materiale în sumă de 7,8 mii lei. Efectul negativ a constituit 65,54 mii lei.

Indicatorul economiei relative (supraconsumurile) caracterizează mărimea resurselor necesare

pentru obţinerea valorii producţiei agricole globale, dar la nivelul de utilizare a indicatorilor

calitativi ai perioadei cu care se compar ă.

Analiza complexă a valorificării potenţialului integral de resurse permite:

1. Determinarea ponderii factorilor extensivi şi intensivi de influenţă asupra indicatorilor

rezultativi pe fiecare resursă în parte şi pe potenţialul de resurse integral.

2. Estimarea obiectivă şi reală a activităţii precedente a întreprinderilor şi determinarea

rezervelor sporirii eficienţei producţiei agricole.

3. Determinarea efectului economic complex ca rezultat al utilizării intensive a tuturor

resurselor şi estimarea influenţei fiecărei resurse.

Cercetările din teză demonstrează că în 2001-2006 în întreprinderile agricole din

Republica Moldova nivelul de intensitate a agriculturii a avut o tendin ţă de creştere, însă

randamentul potenţialului de resurse par ţiale a avut o tendinţă de diminuare, cu excepţia

terenului agricol, care tinde spre-o majorare neesenţială. Randamentul potenţialului integral al



220

resurselor în medie anuală se reduce. Situaţia creată ne permite să conchidem că agricultura în

Republica Moldova se caracterizează printr-o eficienţă scăzută.

Întreprinderile agricole s-au dovedit a fi nepregătite pentru trecerea la noile condiţii econo-

mice. Nu au fost create la timp sistemele structurale necesare adecvate schimbărilor ce se produc şi

care să asigure dezvoltarea eficientă a agriculturii, nu se creează condiţii pentru reproducţia lărgită.

Sporirea eficienţei producţiei în întreprinderile agricole poate fi realizată prin:

• îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor, care prevede argumentarea nivelului optim

de investiţii a potenţialului de resurse alocate la 1 hectar cu scopul sporirii randamentelor

acestora şi reducerii costurilor de producţie;

• îmbunătăţirea nivelului de pregătire profesională, a serviciilor de consultanţă şi informare

a producătorilor agricoli şi a persoanelor care vor asigura un management mai eficient.

• implementarea în procesul de producere a producţiei agricole a noilor realizări ale ştiinţei

şi tehnicii.

Tabelul 5.6. Influenţa asigur ării cu potenţial integral de resurse a întreprinderilor agricole în planteritorial în Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Grupe de raioane după nivelul asigur ăriiîntreprinderilor cu potenţial integral de

resurse, leiI II III

I n d i c a t o r i i

Pînă la25000

25000-32000 32000 şi maimult

În medie pe

Republica

Moldova

Numărul de raioane 14 14 7 35Revine potenţial integral de resurse la1 ha teren agricol, lei 21586 28678 37007 25620Randamentul resurselor, lei

• terenului agricol 0,191 0,156 0,178 0,18• fondului de retribuire a muncii 3,7 4,4 4,3 4,1• mijloacelor fixe de producţie

cu destinaţie agricolă 0,82 0,77 0,5 0,74• consumurilor materiale 1,67 1,53 1,22 1,53Sursa: calculată de autor.

Odată cu asigurarea întreprinderilor cu potenţial integral mai ridicat (tabelul 5.6.)

randamentele par ţiale ale resurselor se diminuează, cu excepţia fondului de retribuire a muncii,

ceea ce confirmă şi analizele precedente.

O altă metodologie de estimare a potenţialul integral al resurselor şi determinarea

eficienţei economice a acestuia propunem să fie calculaţi indicii, bazaţi pe estimarea valorică a

tuturor resurselor, exprimată prin următoarea relaţie:



221

=÷=+++

+++

= ∑∑integral

integral

integral

integral

..

..

..

..

..

..

..

..

..

.

.. P

Pi

R

Ri

Cm

Cm

Fr

Fr

VMF

VMF

S

S

R

Ri

R

Ri

R

Ri

R

Ri

I iii

va

va

mc

mc

r f

r f

f m

f m

at

at

PIReconefic

pr I I ÷ (5.5)unde:

PIReconefic I .. - indicele eficienţei economice a utilizării potenţialului integral de resurse;

.... , at at R Ri - randamentul terenului agricol pe i unităţi agricole (raion, regiune) şi în medie pe

republică 6, lei;

..mc Ri - randamentul consumurilor materiale pe i unităţi agricole (raion, regiune) şi în medie pe

republică , lei;

.... , f m f m R Ri - randamentul mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă pe i unităţi

agricole (raion, regiune) şi în medie pe republică , lei;

.... , r f r f R Ri - randamentul fondului de retribuire a muncii pe i unităţi agricole (raion, regiune) şi

în medie pe republică , lei;

.... , vava S S - valoarea terenului agricol la 1 întreprindere în i unităţi şi media pe republică, mii lei;

VMF VMF i , - valoarea mijloacelor fixe

Fr Fr i , - fondul de retribuire a muncii la 1 întreprindere în i unităţi şi media pe republică, mii lei;

CmCmi , - consumuri materiale la 1 întreprindere în i unităţi şi media pe republică, mii lei;

∑integral

integral

R

Ri - suma indicilor indivudali ai randamentului resurselor integrale utilizate;

∑integral

integral

P

Pi - suma indicilor individuali ai potenţialului de resurse integrale (globale);

r I - indicele mediu al randamentului integral;

p I - indicele mediu al resurselor integrale;i – numărul mulţimii cercetate;Dacă:

• PIReconefic I .. > 1, atunci potenţialul integral de resurse este utilizat mai eficient pe unităţile

cercetate, randamentul depăşeşte existenţa potenţialului de resurse;• PIReconefic I .. = 1, atunci randamentul potenţialului integral de resurse a r ămas la acelaşi

nivel, şi• PIReconefic I .. < 1, atunci ritmul randamentului potenţialului integral de resurse a scăzut.

În baza datelor întreprinderilor agricole pe raioanele regiunilor de dezvoltare din

Republica Moldova, s-a aplicat metodologia propusă calculînd principalele tipuri de resurse la o

întreprindere şi indicatorii randamentului producţiei agricole globale în medie la 1 întreprindere

în funcţie de resurse. În continuare s-au determinat următorii indici:

6

În dependenţă de scopul cercetărilor baza de comparare a indicatorilor poate fi şi nivelul caracteristicii frontiereioptimale, medii, progresive, planificate, normative ş.a.



222

• indicii individuali ai fiecărei resurse;

• indicii individuali ai randamentelor par ţiale;

• suma indicilor individuali ai potenţialului de resurse;

• suma indicilor individuali ai randamentelor în funcţie de resurse;• indicele mediu al potenţialului de resurse integral;

• indicele mediu al randamentului integral;

• indicele eficienţei economice a utilizării potenţialului integral de resurse.

Rezultatele cercetărilor sunt prezentate în anexele 64 şi 65.

Indicele eficienţei economice a utilizării potenţialului integral de resurse a demonstrat că

în regiunile de Nord, de Centru şi mun. Chişinău, ritmul de creştere al randamentului depăşeşte

ritmul de creştere a resurselor, iar în regiunea de dezvoltare Centru (raioanele Str ăşeni, Nisporeni, Ungheni) resursele sunt utilizate mai eficient, ceea ce confirmă rezultatele metodei

valorice prezentate în anexa 63.

Tabelul 5.7. Influenţa potenţialului integral de resurse asupra eficienţei economice a utilizăriiacestora în întreprinderile agricole din raioanele Republicii Moldova, media anilor 2004-2006

Grupe de raioane după indicele mediual potenţialului integral de resurseI II III IVI n d i c a t o r i i

Pînă la0,70

0,7-1,0 1,0-1,201,2 şi mai

mult

Total,în medie

Numărul de raioane 9 9 9 9 35Indicele mediu al potenţialului integral al resurselor 0,51 0,79 1,1 1,56 1Indicii individuali ai resurselor:

• valorii terenului agricol 0,4 0,89 1,16 1,61 1• valorii mijloacelor fixe de producţie cu

destinaţie agricolă 0,62 0,68 1,15 1,5 1• resurselor materiale 0,51 0,85 1,13 1,42 1• fondului de retribuire a muncii 0,50 0,76 0,97 1,69 1

Randamentul, lei:• valorii terenului agricol 0,208 0,165 0,17 0,17 0,18

• la 1 ha teren agricol 3323 3282 3493 3114 3272,7• valorii mijloacelor fixe de producţie cu

destinaţie agricolă 0,55 0,879 0,70 0,74 0,737• consumurilor materiale 1,39 1,47 1,48 1,64 1,53• fondului de retribuire a muncii 3,8 4,4 4,6 3,7 4,1

Indicele mediu al randamentului integral de resurse 0,94 1,036 1,0 0,98 1Indicele eficienţei economice a utilizării

potenţialului integral de resurse 1,85 1,30 0,90 0,63 1 Nivelul rentabilităţii producţiei agricole,% 21,4 19,4 18,1 19,3 19,2Rentabilitatea vînzărilor, % 18,0 16,0 15,0 16,0 16,0

Sursa: elaborată şi calculată de autor în baza datelor anexei 66.



223

Gruparea în plan teritorial a raioanelor Republicii Moldova demonstrează că în 18

raioane potenţialul integral al resurselor este mai redus şi constituie în gr.I 51% (raioanele

Nisporeni, Leova, Călăraşi, Rezina ş.a.), în gr. II – 79% (raioanele: Edineţ, Ungheni, Cahul ş.a.)

din nivelul mediu pe republică, iar în 17 raioane potenţialul integral este mai înalt; în grupa III-a

cu 10% (Soroca, Glodeni, Hînceşti), iar în gr.IV – cu 56% (Basarabeasca, Făleşti, Cimişlia ş.a.).

Randamentul mediu integral al resurselor în gr.II a fost cu 3% mai înalt de cît media pe

republică, în gr.I cu 6% şi gr.IV cu 2% mai redus.

Însă indicele eficienţei economice a utilizării potenţialului integral al resurselor, arată, că

anume în gr.I potenţialul integral al resurselor a fost mai eficient utilizat în comparaţie cu nivelul

mediu pe republică şi nivelurile gr.II-IV.

Nivelul de rentabilitate a producţiei agricole globale şi al vînzărilor arată că la fiecare 1

leu consumat în gr. I întreprinderile obţin 21,4 bani profit şi la 1 leu vînzări 18 bani profit.

Determinarea indicilor eficienţei economice a utilizării potenţialului integral de resurse

conform metodologiei propuse permite următoarele:

• în baza indicilor individuali este posibil de comparat fiecare resursă, randamentul par ţial

pe fiecare unitate studiată (întreprindere, raion, regiune) cu baza de comparare între

unităţile studiate;

• în baza indicelui integral al resurselor utilizate se apreciază ponderea tuturor resurselor utili-

zate pentru obţinerea rezultatului pe fiecare unitate studiată în raport cu baza de comparare;• în baza indicelui randamentului integral se apreciază eficienţa utilizării potenţialului

integral al resurselor în comparaţie cu baza de comparare;

• indicele eficienţei economice a utilizării potenţialului integral de resurse permite apre-

cierea ritmului de depăşire (nedepăşire) a randamentului integral în funcţie de resurse.

A treia metodologie de estimare a potenţialului integral de resurse şi determinare a

eficienţei economice a acestuia, propunem să fie determinat prin utilizarea indicilor bazaţi pe

combinarea resurselor parţiale neomogene.În metoda prezentată, autorul propune modificări în ceea ce priveşte utilizarea indicilor

bazaţi pe combinarea resurselor par ţiale neomogene. Toate tipurile de resurse este necesar să fie

calculate în medie pentru o întreprindere, suprafaţa terenului agricol să fie exprimată în grad-ha,

iar potenţialul de muncă prin efectivul mediu anual al lucr ătorilor angajaţi în agricultur ă.

Modificarea de înlocuire a unor resurse cu altele se poate utiliza în dependenţă de scopul

cercetărilor şi în cazul când estimarea valorică a potenţialului integral de resurse nu este posibilă.

Utilizarea indicilor permite de a aduce toate tipurile de resurse neomogene la o

comparabilitate, fiindcă, sînt standardizate la nivelul bazei de comparare (mediu, optimal, etc.).



224

Conform metodologiei aprecierii indicelui eficienţei economice a potenţialului integral

de resurse (relaţia 5.2), se propune în teză ca în componenţa potenţialului integral de resurse să

fie efectuate următoarele modificări:

=÷=+

⋅⋅

⋅⋅++

+⋅⋅⋅

⋅⋅++

= ∑∑integral

integral

integral

integral

..

..

....

....

...

.. P

Pi

R

Ri

Cm

Cm

l a F

l a F

VMF

VMF

S

S R

Ri

l ae R

l ae R

R

Ri

R

Ri

I iii

ac

iac

mcmc

i

i f m f m

acac

PIReconefic

pr I I ÷= (5.6)

unde:

ac Ri . , ..ac R - randamentul cadastral al terenului agricol, lei/grad-ha (pe fiecare întreprindere,

raion, şi medie pe mulţime).

l ae Ri ⋅⋅ , l ae Ri ⋅⋅⋅ - randamentul unui lucr ător mediu anual încadrat în agricultur ă,

(productivitatea muncii), lei/persoană (pe fiecare întreprindere, raion, şi medie pe mulţime).

iacS .. , ..acS - suprafaţa cadastrală a terenului agricol în medie la 1 întreprindere şi medie pe

mulţimea cercetată, grad-ha.

il a F ⋅⋅ , l a F ⋅⋅ - efectivul mediu anual al lucr ătorilor în medie la o întreprindere şi în medie pe

mulţime, persoane.

iat ac BS S ii ⋅= ⋅⋅ , (5.7)

unde:

iat S ⋅ - suprafaţa cadastrală agricolă în i unităţi agricole (raion, regiune), ha;

i B - nota medie ponderată de bonitare naturală în i unităţi agricole (raion, regiune), ha;

În continuare, în baza datelor pe întreprinderile agricole în plan teritorial şi conform

metodei propuse, s-a determinat indicele potenţialului de resurse în baza resurselor neomogene

în calcul la 1 ha teren agricol şi a indicatorilor rezultativi – valoarea producţiei globale şi a

profitului, obţinute la 1 ha teren agricol.

Datele anexei 67 denotă că în comparaţie cu nivelul mediu întreprinderile agricole din

U.T.A. „Găgăuzia”, regiunile de dezvoltare Sud şi Nord posedă un potenţial integral de resurse

mai mare respectiv cu 44%, 23% şi 3%, iar randamentul integral al resurselor date sunt mai

sporite în regiunea de dezvoltare Nord cu 9,6%, centru – cu 0,2% şi U.T.A. „Găgăuzia” cu 0,9%.

Coraportul dintre indicele integral al randamentelor resurselor şi potenţialul integral de

resurse este indicele eficienţei economice a utilizării potenţialului integral, care indică că în

întreprinderile agricole din mun. Chişinău eficienţa este mai sporită cu 39,2% faţă de media pe



225

Republica Moldova, în regiunea de dezvoltare Centru cu 30% şi în regiunea Nord cu 5,4%.

Aceasta se explică prin depăşirea ritmului de creştere a randamentelor integrale în funcţie de

creşterea potenţialului de resurse. Putem concluziona că şi metoda dată evidenţiază aceleaşi

regiuni de dezvoltare cu o eficienţă mai înaltă a potenţialului integral de resurse ca şi rezultatele

metodelor propuse precedente.

O altă metodologie de apreciere a valorificării potenţialului de resurse a întreprinderilor

din sectorul agrar în cadrul regiunilor de dezvoltare poate fi metoda corelaţiei şi de regresie

multifactorială. În calitate de factor endogen (caracteristica efect) s-a selectat profitul din

vînzarea producţiei agricole în calcul la 1 ha.

Ecuaţia de regresie obţinută este următoarea:

43211 266,06459,00146,00055,0487,285 x x x x y ++++−=

1 y – profit din vînzarea producţiei agricole globale la 1 ha teren agricol, lei

x1 – suprafaţa terenului agricol în medie al 1 întreprindere, grad/ha;

x2 - valoarea mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă la 1 ha teren agricol, lei

x3 - efectivul mediu anual de lucr ători la 100 ha teren agricol, persoane

x4 - consumuri materiale la 1 ha teren agricol, lei.

Pentru a trage concluzii privind intensitatea legăturii de corelaţie între factorul endogen şi

cei exogeni se dă o apreciere calitativă. În acest scop se analizează valoarea coeficientului

corelaţiei multiple ( R).În baza tabelului lui Ceddok [41, p.342] s-a stabilit că este o legătur ă

remarcabilă între factorul rezultativ şi factorii selectaţi (resursele de producţie) – coeficientul de

corelaţie multiplă este 0,698, iar coeficientul de determinaţie 486,02 == R D (anexa 68)

demonstrează că în propor ţie de circa 48,6 la sută variaţia profitului obţinut din vînzarea

producţiei agricole în calcul la 1 ha este determinată de resursele de producţie.

Coeficienţii par ţiali de determinaţie arată că din 48,78% ai variaţiei date,

- 4,5% - revine suprafeţei terenului agricol în medie la 1 întreprindere;

- 9,54% - valorii mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă la 1 ha teren agricol;

- 0,24% - efectivului mediu anual de lucr ători în calcul la 100 ha;

- 43,72% - consumurilor materiale la 1 ha teren agricol;

Astfel, valorile coeficienţilor par ţiali de determinaţie arată că o influenţă major ă asupra

rezultatului manifestă nivelul consumurilor materiale în calcul la 1 ha, celelalte resurse

manifestînd o influenţă nesemnificativă.

Făcînd o comparaţie între nivelul efectiv al profitului mediu realizat pe fiecare raion în parte

şi regiune de dezvoltare şi nivelul mediu ajustat conform ecuaţiei de regresie obţinute în rezultatul







228

Tabelul 5.9. Randamentul integral (global) al resurselor şi descompunerea acestora în între- prinderile agricole ale unităţilor teritoriale ale Republicii Moldova, în dinamica anilor 2004-2006

Denumirea unităţilorteritoriale

Variaţiatehnică

Variaţiaeficienţei

tehnologice

Variaţiaeficienţei

pure

Variaţiaeficienţeila scar ă

Productivitateatotală a facto-

rilor TFP

Bălţi 1,036 0,909 1,000 1,036 0,941Briceni 1,083 0,942 1,073 1,010 1,021Donduşeni 1,000 0,960 1,000 1,000 0,960Drochia 0,978 0,878 0,991 0,988 0,859Edineţ 1,063 0,890 1,061 1,003 0,946Făleşti 1,036 0,889 1,050 0,987 0,922Floreşti 1,071 0,982 1,010 1,060 1,051Glodeni 1,038 0,849 1,054 0,985 0,881Ocniţa 0,901 0,897 0,926 0,973 0,808Râşcani 1,076 0,864 1,101 0,977 0,930

Sângerei 0,960 0,888 0,965 0,994 0,852Soroca 0,903 0,966 0,979 0,923 0,873Anenii Noi 1,000 0,967 1,000 1,000 0,967Călăraşi 1,000 1,115 1,000 1,000 1,115Criuleni 1,013 0,952 1,016 0,997 0,964Dubăsari 0,955 0,905 0,967 0,988 0,865Hânceşti 0,996 0,842 1,000 0,996 0,839Ialoveni 0,876 0,958 898 0,976 0,840

Nisporeni 0,770 0,940 1,000 0,770 0,724Orhei 1,000 0,857 1,000 1,000 0,857Rezina 1,000 0,909 1,000 1,000 0,909Str ăşeni 1,000 1,227 1,000 1,000 1,227Şoldăneşti 0,988 0,962 0,991 0,996 0,950Teleneşti 1,059 0,908 1,083 0,978 0,961Ungheni 1,000 0,918 1,000 1,000 0,918Basarabeasca 0,903 0,900 0,926 0,975 0,813Cahul 1,005 0,851 1,004 1,001 0,856Cantemir 0,925 0,924 1,000 0,925 0,855Căuşeni 0,981 0,776 0,984 0,997 0,761Cimişlia 1,031 0,783 1,029 1,002 0,806Leova 1,045 0,960 1,000 1,045 1,003

Ştefan-Vodă 0,980 0,859 1,000 0,980 0,842Taraclia 0,946 0,895 1,000 0,946 0,847mun. Chişinău 0,924 1,058 0,925 0,999 0,978UTA Găgăuzia 0,960 0,882 0,981 0,978 0,846

Media pe unit ăţ ile agrico-le ale Republicii Moldova 0,984 0,918 0,999 0,984 0,903


Indicii TFP calculaţi pentru unităţile teritoriale în parte ne permit să concluzionăm că

numai în cinci raioane: Str ăşeni, Călăraşi, Floreşti, Briceni şi Leova potenţialul integral al resur-

selor este utilizat eficient. De menţionat, în raioanele Str ăşeni şi Călăraşi indicele TFP constituie22,7% şi 11,5% corespunzător. Aceste mărimi indică randamentele crescătoare. Deci, randa-



229

mentul integral (global) este asigurat de creşterea eficienţei tehnologice, alte tipuri de eficienţă

sunt de mărime constantă la 100%.

În raioanele Floreşti şi Briceni indicele TFP constituie 5,1% şi 2,1%. Majorarea

randamentelor integrale (globale) a resurselor în r.Floreşti este condiţionată de sporirea eficienţei

tehnice cu 7,1% pe contul sporirii eficienţei la scar ă cu 6% şi pe contul sporirii eficienţei pure

numai cu 1%. În raionul Briceni randamentul s-a majorat cu 2,1%, pe contul eficienţei pure cu

7,3% şi a eficienţei la scar ă cu 2,1% cu toate că eficienţa tehnologică s-a diminuat cu 5,8%.

În raionul Leova randamentul s-a majorat cu 0,3% pe contul sporirii eficienţei la scar ă cu

4,5% deşi eficienţa tehnologică a scăzut cu 4%. Din toate raioanele eficienţa cea mai scăzută a

utilizării resurselor se observă în raioanele Nisporeni şi Ocniţa.

Rezultatele ne permit să tragem următoarele concluzii:

• Potenţialul integral de resurse în întreprinderile Republicii Moldova în anii 2004-2006 s-a

utilizat neeficient;

• Întreprinderile agricole se dezvoltă extensiv;

• Investiţiile în reutilarea procesului tehnologic sunt reduse din lipsa surselor de finanţare;

• Terenurile agricole au un randament constant scăzut;

• For ţa de muncă este utilizată ineficient;

• Consumurile materiale nu se recuperează;

• Sporirea randamentului integral (global) este condiţionată în primul rând de sporirea

eficienţei tehnologice şi tehnice şi numai implementarea tehnicii şi tehnologiilor noi vor da

posibilitatea de a utiliza toate resursele eficient;

• Aplicarea indicilor TFP în studierea randamentului integral (global) cu tehnici neparame-

trice dă posibilitatea de a efectua o evaluare mai amplă în comparaţie cu metodele tradi-

ţionale.

5.2.Elaborarea metodologiei de apreciere integrală a eficienţei economice a diferitor tipuride produse agricole

Studiile efectuate în capitolul 3 (3.1. şi 3.2.) demonstrează că pentru estimarea eficienţei

economice a diferitor tipuri de produse agricole în dinamică, pe regiunile de dezvoltare sau pe

diferite uniăţile de producţie cu forme juridice de organizare a fost utilizat un sistem de

indicatori tradiţionali.

Aceşti indicatori reflectă eficienţa economică par ţială, deoarece fiecare din ei se refer ă

numai la o anumită categorie de resurse.



230

Consider ăm că pentru a determina eficienţa economică integrală a producţiei este necesar

de a calcula, de rînd cu indicatorii tradiţionali, un indicator sintetic (integral) de eficienţă, cum ar

fi coeficientul mediu multicriterial, calculat în baza principalilor indicatori ce caracterizează

eficienţa. La nivel de produs se propune de a se calcula coeficientul mediu multicriterial dup ă

următoarea relaţie matematică ce reiese din metodologia elaborată:

n

x

x

x

x

n

Nr

Nr

Pq

Pq

v Pm

v Pm

Cp

Cp

p

p

C i

opt n

n opt

i

opt

i

opt

i

opt

i

i

opt

opt

i

i

n +⎟⎟

⎠

⎞

⎜⎜

⎝

⎛

=

++++

=

∑=1.

.

(5.8)

unde:

iC - coeficientul mediu multicriterial al eficienţei economice pentru i unităţi;

pi şi popt – productivitatea culturii la 1 ha, (q) pentru i unităţi şi pentru unitatea cu nivelul

frontierei optimale (etalon)7;

Cpi şi Cpopt – costul unitar al producţiei, (lei) pentru i unităţi şi unităţii cu nivelul frontierei

optimale;

Pm.vi şi Pm.vopt – preţul mediu de vînzare al 1 q, (lei) pentru i unităţi şi pentru nivelul unităţii cu

frontiera optimală;

Pqi şi Pqopt – profitul calculat la q de produs, (lei) pentru i unităţi şi pentru nivelul unităţii cu

frontiera optimală;

Nr i şi Nr opt – nivelul rentabilităţii (%),pentru i unităţi şi pentru unitatea cu nivelul frontierei optimale

ni x - însemnătatea caracteristicii xn (pentru caracteristici maximalizate) pentru i unităţi;

xi – însemnătatea caracteristicii (pentru caracteristici minimalizate) pentru i unităţi.

xopt – însemnătatea caracteristicii pentru nivelul frontierei optimale (etalon) – xn;

i – numărul unităţilor mulţimii cercetate;

n – numărul caracteristicii.

Ţinem să menţionăm că o parte din producţia obţinută în întreprinderile agricole nu se

vinde pe canalele de distribuţie cercetate în teză, dar este prelucrată. Cu toate că studiu în ceea ce

priveşte eficienţa economică a producţiei obţinute din prelucrarea materiei prime agricole

produse în unităţile agricole iese din limitele titlului tezei abordate, consider ăm necesar să ne

expunem opinia şi să completăm metodologia propusă luînd în consideraţie şi rezultatele

obţinute din prelucrarea produselor proprii, incluzînd încă patru indicatori:

7 Ca bază de comparare, în dependenţă de scopul cercetprilor pot fi luate şi datele la nivel de mediu pe mulţime,medii progresive ş.a.



231

i pc′ şi opt c′ - costul unitar al producţiei finite vîndute, lei pentru i unităţi şi pentru nivelul unităţii

cu frontiera optimală;

ivm p ..′ şi opt vm p ..′ - preţul de vînzare al 1 unităţi vîndute (tone, decalitri etc.), lei pentru i unităţi şi

pentru nivelul unităţii cu frontiera optimală; Pq´ i şi Pq´ opt – profitul calculat la o unitate de produs vîndut, (lei) pentru i unităţi şi pentru

nivelul unităţii cu frontiera optimală;

Nr´ i şi Nr´ opt – nivelul rentabilităţii producţiei (%),pentru i unităţi şi pentru unitatea cu nivelul

frontierei optimale

Atunci în întreprinderile care prelucrează producţia proprie determinarea eficienţei

economice a diferitor tipuri de produse cu luarea în cosniderare a rezultatelor obţinute din

prelucrarea industrială a acestora propunem să fie efectuată prin următoarea relaţie:

n

x

x

x

x

x

x

x

x

C i

opt

i

opt n

n opt

i

opt

i

i

nn

′

′++⎟

⎟

⎠

⎞

⎜⎜

⎝

⎛

′

′+

=

∑=1

(5.9)

unde:

ni x′ - însemnătatea caracteristicii x´n (pentru caracteristici maximalizate) pentru i unităţi;

x´ i – însemnătatea caracteristicii (pentru caracteristici minimalizate) pentru i unităţi. x´ opt – însemnătatea caracteristicii pentru nivelul frontierei optimale (etalon) – x´ n;

i – numărul unităţilor mulţimii cercetate;

n – numărul caracteristicii.

În baza datelor a 130 de întreprinderi agricole din Regiunea de Sud şi UTA „Găgăuzia” -

producătoare de producţie-marf ă (struguri) s-a estimat eficienţa economică conform sistemului

de indicatori. Conform metodologiei propuse în teză s-au calculat indicii individuali în baza

cărora au fost determinaţi coeficienţii medii multicriteriali de apreciere a eficienţei pe fiecareîntreprindere în mediu concurenţial (anexa 70). În baza nivelurilor coeficienţilor medii

multicriteriali întreprinderile au fost aranjate în ordine descrescătoare, apoi s-a determinat locul

pe care îl ocupă întreprinderea în mediul concurenţial ierarhic de la o întreprindere la alta .

Datele anexei 81 demonstrează că există o concurenţă înaltă pe piaţa agrar ă unde persistă

o mulţime de vînzători a strugurilor cu un asortiment calitativ al mărfii diferit (soiurile, procentul

de zahăr, aciditate, formă, culoare ş.a).

Factorul de bază ce influenţează prioritatea concurenţială este potenţialul de resurse.Utilizarea eficientă a cărei determină indicatorii cantitativi şi calitativi ai activităţii întreprinderii



232

şi a eficienţei diferitor produse, precum şi posibilităţile de reţinere pe piaţă a întreprinderilor în

dependenţă de potenţialul competitivităţii produsului prezentat.

Nivelul optimal (etalon) al productivităţii la 1 ha a strugurilor a fost atins în

întreprinderea agricolă SRL „Terra Vitis” (cod 303), r.Cahul de 89,96 q/ha, cu costul unitar al

strugurilor la nivel optimal de 63,68 lei s-a evidenţiat SRL „Agro Ilici” (cod 94), r. Cahul, cu

indicator de calitate a strugurilor, exprimat prin preţul de vînzare al 1 q în ierarhia concurenţială

s-a evidenţiat SRL „Agrodiandr” (cod 741), r. Cimişlia; CAP „Potergo-Agro” (cod 939), r.

Taraclia a obţinut profit la 1 q de producţie vîndută cel mai înalt şi constituie 159,6 lei, însă

nivelul rentabilităţii strugurilor SRL „Başcanean Agro” (cod 50), r. Comrat a constituit 158,14%.

Aceste întreprinderi cu indicatorii la nivel optimal au fost luate ca bază de comparaţie

(frontiera optimală). Indicii individuali pe fiecare caracteristică în parte în comparaţie cu nivelul

optimal indică distanţa relativă a fiecărei întreprinderi faţă de concurentul-lider. Coeficientul

mediu muticriterial dă posibilitatea de a determina nivelul competitivităţii şi a eficienţei

economice a strugurilor după un indicator integral, care ia în comparaţie toţi indicatorii de bază

ai sistemului eficienţei economice în baza căruia a fost determinat ratingul întreprinderii.

Din 130 întreprinderi pe locul întîi s-a clasat CA „Ciobolaccia”, r-nul Cantemir (cod 126).

gr. I; 11,50%

gr.II; 15,40%

gr.III; 21,50%gr.IV; 24,60%

gr.V; 13,20%

gr.VI; 13,80%

gr. I gr.II gr.III gr.IV gr.V gr.VI

Figura 5.1. Grupe de întreprinderi din regiunea de dezvoltare Sud şi UTA Găgăuzia după

coeficientul mediu multicriterial.Sursa: calculată de autor.

Pentru estimarea potenţialului competitiv al strugurilor exprimat prin sistemul de

indicatori ai eficienţei economice în continuare, folosind metoda grupărilor statistice, s-au

repartizat toate întreprinderile cercetate în 6 grupe după următoarea relaţie:

n

x xh

minmax −= , (5.10)



233

unde

h – mărimea intervalului egal;

x max şi x min – mărimea maximală şi cea minimală a caracteristicii de grupare

(coeficientul mediu multicriterial de apreciere a eficienţei economice a strugurilor la nivelulfrontierei optimale).

Rezultatele grupării în baza coeficientului mediu multicriterial sunt reprezentate cu

următoarele intervale obţinute în tabelul 5.10. şi figura 5.1., care am considerat să fie numite

după cum urmează:

Grupa I: 0,61 şi mai mult (întreprinderi lidere);

Grupa II: 0,51 – 0,60 (întreprinderi cu perspectivă);

Grupa III: 0,41 – 0,50 (nivel mediu de eficienţă);

Grupa IV: 0,31 – 0,40 (eficienţă moderată);

Grupa V: 0,30 şi mai mic (eficienţă scăzută);

Grupa VI: întreprinderi nerentabile.

Tabelul 5.10. Gruparea întreprinderilor din regiunea de Sud şi UTA “Găgăuzia” după media multi-criterială (frontiera optimă) a aprecierii eficienţei economice a strugurilor, media anilor 2004-2006

Întreprinderi - lidere Întreprinderi cu perspectivă

iC ≥ 0,61 iC =0,70 locul 0,51≤ iC ≤ 0,6 iC =0,52 locul

CA “Ciobolaccia”

SRL “Novac”CAP “Potergo Agro”CA “Glia”SRL “Terra Vitis”………CAP “Maiak Agro”SRL “Zlatenca-APM”SRL “Agro-Moştveni”

0,84

0,810,720,700,69………0,620,610,61

1

2345………101111

SRL “Sînzîiene”

CAP “Valea PerjeiVechi”SRL “Rerigal”SRL “Etulianix”………CAP “Kaidîm”SRL “Sadac-Agro”SRL “Nifcont-Agro”

0,59

0,580,570,56………0,520,510,51

12

131415………192020

Întreprinderi cu eficienţă medie Întreprinderi cu eficienţă moderată

0,41≤ iC ≤ 0,5 iC =0,43 locul 0,31≤ iC ≤ 0,4 iC =0,35 loculSRL “Vitslav”CAP “Ciumai Agro”CAP “Eninja”SA “Cimişlia”SRL “Stopanschi-Pai”………CAP “Eni Bacîtlar”

SRL “Agrodiandr”SRL “Tarsal Agro”

0,500,500,500,490,49………0,42

0,410,41

2121212222………29

3030

SRL “Amintirea Capital”Agrofirma “Gheximsud”CAP Daalar Diuziu”CAP “Aidar Agro”CAP “Baurci Agro”………SRL “Mihdum”

SRL “Gradişteanu”SRL “Agrosacrum”

0,400,400,390,380,38………0,31

0,310,31

3131323333………40

4040



234

Întreprinderi cu eficienţă scăzută Întreprinderi nerentabile

iC < 0,30 iC =0,26 locul 0,24 ≤ iC ≤ 0,82 iC =0,4 locul

SRL “Cazanagenii”SRL “Duan Torla”CAP “Agro Taraclia”

SRL “Gavanoasa Agro”SRL “Baur MW”………SRL “Agro-Borogani”SRL “Galsvad Agro”SRL “Trei fîntîni”

0,300,300,29

0,280,28………0,240,210,20

414142

4343………474849

SRL “Agrosud-Service”SRL “Cumnuc-Agro”SRL “Bestimacenii”

SRL “Oguzthtentr””SRL “Agroholtineni”….……SRL “Comuna Agricolă”AGŢ “Izvoarele Lunguţei”SRL “Mitarex-Vit”

0,820,660,66

0,600,50………0,280,270,24

505151

5253………636465

Sursa: elaborată şi calculată de autor.În tabelul 5.11. sunt repartizate în formă de matrice indicii individuali pe fiecare indicator

în parte, care arată distanţa relativă faţă de nivelul optimal pe indicatorul concret. Abaterea

coeficientului mediu multicriterial al fiecărei grupe de întreprinderi de la nivelul mediu al grupei

Tabelul 5.11. Matricea repartizării întreprinderilor agricole din Regiunea de Sud şi UTA„Găgăuzia” după coeficientul mediu multicriterial în raport cu nivelul optim al eficienţei

economice a producţiei de struguri, media anilor 2004 – 2006 Indicii individuali ai caracteristicilor eficienţei

economice a strugurilor în raport cu nivelul optimCoeficientul me-diu multicriterialGrupe de

întreprinderiagricole după

coeficientulmediu

multicriterial

Numă-rul

între- prinderilor

Produc-tivitatea

plantaţii-lor

viticole perod

Costulunitar al

produc-ţiei finitevîndute,

lei

Preţulmediu de

vînzare al1 q de

struguri,lei

Profitul

calculat la1 q destruguri,

lei

Nivelulrentabi-lităţii, %

C o e f i c i e n t u l Abaterea

de laniveluloptim(+,-)

RentabileI. 0,61 şi maimult (lidere)

15 0,71 0,40 0,88 0,95 0,61 0,70 -

II. 0,51 – 0,60(întreprinderi cu

perspectivă)

20 0,57 0,34 0,81 0,60 0,32 0,52 -0,18

III. 0,41 – 0,50(nivel mediu aleficienţei)

28 0,43 0,28 0,84 0,45 0,20 0,43 -0,27

IV. 0,31 – 0,40(eficienţă moderată)

32 0,32 0,27 0,80 0,25 0,11 0,35 -0,35

V. mai puţin de0,30 (eficienţă scăzută)

17 0,18 0,27 0,72 0,10 0,044 0,26 -0,44

Total, în medie 112 0,44 0,31 0,82 0,54 0,27 0,47 -0,23VI. Nerentabile 18 0,38 0,42 0,67 0,48 0,015 0,40 x

Sursa: calculată de autor în baza anexei 70.



235

optimale cu o mărime mai mică indică un nivel de competitivitate al produsului şi o eficienţă mai

apropiată de nivelul optimal; cu cît distanţa relativă este mai mare cu atît competitivitatea

strugurilor şi nivelul eficienţei economice este mai redusă (figura 5.2.).

Diagrama ilustrează nivelul mediu al coeficientului multicriterial al competitivităţii şi a

eficienţei economice a strugurilor pe fiecare grupă, precum şi distanţa relativă dintre nivelul

mediu al grupelor şi nivelul frontierei optimale. În afar ă de aceasta poate fi determinată distanţa

relativă dintre mediile multicriteriale ale grupelor următoare în raport cu cele precedente. De

exemplu, în grupa III în raport cu grupa II diferenţa este de 9%, dintre gr. IV şi III – de 8%, , a

gr. V faţă de gr. IV – de 9%.

coeficientul

mediu multicriterial

0,8

0,7

0,6

0,5

0,4

0,3

0,2

0,1

15 20 28 32 170,0 18

gr.I gr. II gr.III gr.IV gr.V gr.VI-0,1

-0,2

-0,3

-0,4

Figura 5.2.. Diagrama verticală a distanţei întreprinderilor agricole ale regiunii de dezvoltare Sudşi UTA „Găgăuzia” producătoare de struguri faţă de grupa întreprinderilor lidere,media anilor 2004-2006



236

Tabelul 5.12. Gruparea întreprinderilor agricole din Regiunea de Sud şi UTA „Găgăuzia” în baza coeficientului mediu multicriterial de apreciere a eficienţei economice a strugurilor, media

anilor 2004-2006

Grupe deîntreprinderi după

coeficientul mediumulticriterial

(frontieraoptimală)

Numă-

rul deîntrep-rinderi

Coefi-

cientulmediumulticr iterial

Productivitatea

planta-ţiilorviticole pe rod,

q/ha

Costul

unitar al producţieifinite

vîndute, lei

Preţul

mediu devînzare al 1q struguri,

lei

Profitulcalculat

la 1 q produsvîndut,

lei

Nivelulrentabilităţii, %

Rentabile:I. 0,61 şi maimult (lidere) 15 0,70 64,15 156,82 309,51 152,69 97,37II. 0,51 – 0,60(întreprinderi cu

perspectivă) 20 0,52 51,77 186,46 283,05 96,59 51,80

III. 0,41 – 0,50(nivel mediu aleficienţei) 28 0,43 39,23 222,54 295,0 72,46 32,56IV. 0,31 – 0,40(eficienţă moderată) 32 0,35 29,01 228,87 270,15 41,28 18,03V. 0,30 şi maimic (eficienţă scăzută) 17 0,26 16,28 234,23 250,84 16,16 7,09Total, în medie 112 0,47 39,7 191,1 272,0 80,9 42,4

VI. Nerentabile0,82-0,24 18 0,4 14,79 316,97 254,15 -62,82 -19,82Sursa: elaborată şi calculată de autor.

Datele tabelului 5.12. demonstrează că odată cu majorarea coeficientului mediu

multicriterial în întreprinderile rentabile competitivitatea producţiei şi eficienţa economică

sporeşte. În grupa întîi s-au evidenţiat întreprinderile lidere (anexa 71) ca: CA „Ciobolaccia”, r.

Cantemir; SRL „Novac”, r.Comrat, CAP „Potergo Agro”, r.Taraclia, CA „Glia”, r. Cantemir ş.a.,

la care toate caracteristicile au fost mai apropiate de nivelul frontierei optimale, indiferent de

suprafaţa terenului agricol. În grupa dată la fiecare 1 leu consumat au fost obţinuţi 97,37 bani profit. Aceasta a fost asigurată de o productivitate înaltă la 1 ha – 64,15 q/ha, costul unitar al

producţiei finite vîndute fiind la nivel de 256,82 lei, care este mai redus decît în alte grupe.

Preţul mediu de vînzare al 1 q de struguri de 309,51 lei sub influenţa pieţei de vînzare

indică o calitate înaltă a strugurilor. În grupele II-V s-au inclus unităţile agricole prezentate în

tabelul 5.12. Pe măsura micşor ării coeficientului mediu multicriterial fiecare indicator

maximalizat al sistemului are tendinţa spre diminuare, iar costul unitar are tendinţă spre

majorare, ceea ce indică la o competitivitate şi o eficienţă economică cu un nivel mai scăzut de lagrupă la grupă pînă la grupa a şasea care nu e rentabilă.



237

Tabelul 5.13. Rezervele de creştere a competitivităţii şi a eficienţei economice a strugurilor înîntreprinderile agricole din regiunea de dezvoltare Sud şi UTA „Găgăuzia”, media anilor 2004-

2006Rezerve de creştere

Grupe de întreprinderidupă coeficientul mediumulticriterial (frontiera

optimală)

Abaterea dintreraportul coeficientului

mediu multicriterialefectiv şi optimal(etalon)

Produc-

tivitatea plantaţiilor q/ha

Costulunitar,

lei

Preţul devînzare

al 1 q, lei

Profitla 1 q,

lei

Nivelul derentabi-

litate, p.p.

Rentabile :II. 0,51 – 0,60 (întrep-rinderi cu perspectivă) -0,18 12,38 29,64 26,46 56,1 47,57III. 0,41 – 0,50 (nivelmediu al eficienţei) -0,27 24,92 35,72 14,51 80,23 64,81IV. 0,31 – 0,40(eficienţă moderată) -0,35 35,14 72,05 39,35 111,41 79,34V. 0,30 şi mai mic(eficienţă scăzută) -0,44 47,87 77,41 58,67 136,53 90,28VI. Nerentabile0,82-0,24 x 49,36 160,15 55,36 215,51 117,19Sursa: calculată de autor în baza datelor tabelului 5.12.

Rezultatele obţinute în tabelul 5.13. indică că întreprinderile din gr. II dispun de

posibilităţi de creştere a competitivităţii în raport cu nivelurile obţinute în gr.I (lidere): a

productivităţii la 1 ha cu 23%, a costului unitar a strugurilor – cu 16%, a preţului de vînzare al 1

q şi profitului obţinut la 1 q de produs vîndut cu 9% şi 58%, rentabilităţii cu 45,57 p.p. rezervele

de sporire a competitivităţii strugurilor sunt şi mai considerabile pentru întreprinderile grupelorIII-VI. Aşa de exemplu, în întreprinderile gr. III rezervele de majorare a nivelului de rentabilitate

a strugurilor constituie 64,8 p.p., în gr. IV şi V respectiv 79,3 p.p. şi 90,3 p.p., iar în

întreprinderile nerentabile ale gr.VI – 117,19 p.p.

Dacă întreprinderile agricole din grupele II – V ar fi atins nivelul productivităţii la ha al

întreprinderilor din grupa I de 64,15 q/ha, iar al costului unital al produsului de 156,82 lei şi al

preţului de vînzare a 1 q de struguri de 309,51 lei, atunci regiunea de Sud şi UTA „Găgăuzia” ar

fi obţinut suplimentar: 446,2 mii q de struguri, ar fi economisit 33650 mii lei pentru consumuri şiar fi obţinut din contul major ării preţului 1 q 49533 mii lei venituri din vînzări, care sunt

confirmate prin următoarele calcule:

1. Diferenţa de productivitate la 1 ha a strugurilor în media gr. II-V faţă de gr. I:

64,15 q/ha – 36,2 = 27,95 q/ha

2. Calculul recoltei globale, care ar fi fost obţinut dacă întreprinderile gr. II-V ar fi atins

nivelul produtivităţii gr. I:

15965 ha × 27,95 q/ha = 446,2 mii q de struguri3. Diferenţa de cost a producţiei finite vîndute în media gr. II-V faţă de gr. I:



238

156,82 – 217,9 = 61,08 lei

4. Cantitatea producţiei vîndute în gr. II- V:

691318 -140398 = 550920 q

5. Consumurile care ar fi fost economisite:

550920 × 61,08 = 33650 mii lei (costul producţiei finite total vîndute)

6. Diferenţa preţului 1 q (din contul major ării preţului ar fi fost obţinut suplimenatr venit

din vînzări):

309,51 – 219,6 = 89,91 lei

7. Calcularea veniturilor din vînzări, dacă preţul ar fi atins nivelul gr. I:

550920 × 89,91 = 49533 mii lei

Abordarea sistemică permite de a efectua analiza păr ţilor forte şi a celor slabe ale activităţii

întreprinerilor şi de descoperit factorii principali ai competitivităţii. Aceasta va permite pe viitor de

găsit strategia de dezvoltare pentru formarea şi menţinerea capacităţii concurenţiale. Compararea în-

treprinderilor producătoare de struguri în ierarhia concurenţială efectuată în teză pe regiunile de dez-

voltare Sud şi UTA „Găgăuzia” (anexa 70) permite de a evdienţia poziţia concurenţială a acestora.

5.3.Elaborarea şi argumentarea economică a metodologiei aprecierii integrale a eficienţeieconomice şi a competitivităţii producţiei globale agricole în condiţiile economiei

concurenţialeÎn teză, pentru a determina eficienţa economică integrală a producţiei agricole globale, pe

lângă indicatorii tradiţionali este calculat şi propus coeficientul mediu multicriterial în baza

principalilor indicatori ce caracterizează eficienţa după următoarea relaţie:

• pentru întreprinderile rentabile:

n

R

R

P

P

P

P

R

R

R

R

R

R

R

R

C opt

i

opt

i

opt

i

opt

i

opt

i

opt

i

opt

i

rentab pc

pc

at

at

pc

pc

f m

f m

l

l

at

at ++++++

=..

..

..

..

..

..

..

..

.

.

..

..

(5.11)

• pentru întreprinderile nerentabile:

n

R

R

P

P

P

P

R

R

R

R

R

R

R

R

C i

opt

i

opt

o

opt

opt

i

opt

i

opt

i

opt

i

nerentab pc

pc

at

at

pc

pc

f m

f m

l

l

at

at ++++++

= ..

..

..

..

..

..

..

..

.

.

..

..

(5.12)

unde:C - coeficientul mediu multicriterial al eficienţei economice a producţiei agricole globale pentru i unităţi;

.... , at at opt i R R - randamentul terenului agricol (lei) pentru i unităţi şi pentru unitatea cu nivelulfrontierei optimale (etalon);





240

I

2%II

7%

III

20%

IV

47%

V

24%

III

III

IV

V

III

24%

Întreprinderi rentabile ÎntreprinderiI gr. – întreprinderi lidere I gr. – întreprinderi cu peII gr. – întreprinderi cu perspectivă II gr. – întreprinderi nereIII gr. – întreprinderi cu nivel mediu de eficienţă III gr. – întreprinderi nerIV gr. – întreprinderi cu eficienţă moderată V gr. – întreprinderi cu eficienţă scăzută

Figura 5.3. Repartizarea întreprinderilor agricole din Republica Moldova în grupe după coeficientul multa producţiei agricole globale



241

Tabelul 5.14. Gruparea întreprinderilor din Republica Moldova după coeficientul mediumulticriterial (frontiera optimă) al aprecierii eficienţei economice a producţiei globale,

media anilor 2004-2006Întreprinderi - lidere Întreprinderi cu perspectivă

iC ≥ 0,51 iC =0,57 locul 0,41 ≤ iC ≤ 0,5 iC =0,42 locul

SRL “Codru ST”CAP “Agro-Lunga”SRL Cubvasagro”SRL “Galsvad Agro”CA “Glia”………SRL “Bric”SRL “Hlineanul SC”SRL “Tego Agro”SRL “Agro Product”

0,670,630,620,560,56………

0,510,510,510,51

12344

………7777

SRL Cazagagro-IAR”SRL “Iron Max”SRL “Slobmar-Tota”SRL “Slohor URIS”CAP “Ciobalaccia”………SRL “Podgoreni”SRL “Don-Prodcom”SA “Avicola-Vulcăneşti”SA “Tomai Vinex”

0,500,500,490,490,48………

0,410,410,410,41

8899

10………17171717

Întreprinderi cu eficienţă medie Întreprinderi cu eficienţă scăzută

0,31≤ iC ≤ 0,4 iC =0,33 locul 0,21≤ iC ≤ 0,3 iC =0,24 loculSRL “Colimet-Prim”SRL “Asinaris”SRL “Nezetli izum”SRL “Promar Tur”SA “Alfa Nistru”……

…SRL “Panaxorium”SRL “Ceteronis-ST”CAP “Tertim-Com”SRL “Petreanca-Agro”

0,400,400,400,400,40……

…0,310,310,310,31

1818181818……

…27272727

SRL “Agro-Căinari”SRL “Canan-agro”SRL “Schit-Agromex”SRL “Vapricom”SRL “Dan-Con-Grup”……

…CAP “Albota”SRL “Agroiorg”SRL “Fumarita”SRL “Bozagro CPI”

0,300,300,300,300,30……

…0,210,210,210,21

2828282828……

…37373737

Întreprinderi cu eficienţă moderată Întreprinderi nerentabile

iC < 0,20 iC =0,16 locul 0,07 ≤ iC ≤ 0,52 iC =0,22 locul

SRL “Valea Scăienilor”CAP “1 mai”SRL “Agropercicom”

SRL “Camenic”SRL “Oclanda-Agro”………CAP “Dorgasa Plus”SRL “Spic N Prim”SRL “Duboza Grup”SRL IPS “Danceni”

0,200,200,20

0,200,20………

0,100,090,050,04

383838

3838………48495051

GŢ “Axentii-Impex”SRL “Bomis-Agro”SRL “Interoil O.S.”

SRL “Molesteanul”SRL “Izlan-Agro””SRL “Mihalcea-Agro”….……CAP “Valea Dumbravei”SA “Stînca Mare”SRL “Pavon-Agro”

0,520,490,49

0,480,470,46………

0,090,090,07

525353

545556………919192

Sursa: elaborată şi calculată de autor în baza datelor anexei 72.





243

În grupa a IV-a – cu o eficienţă moderată sunt concentrate 47% din numărul total şi cu

eficienţă scăzută – 24%.

Indicii individuali în dependenţă de indicatorii concreţi sunt la diferite distanţe relative

faţă de nivelul optimal, iar în grupa V abaterea relativă este cu 0,41 mai mică decît în grupa I.

coeficientulmediu multicriterial

0,8

0,7

0,6 0,57

0,5 0,42

0,4 0,33

0,3 0,24

0,2 0,16

0,1

15 50 154 356 1820,0 137

gr.I gr. II gr.III gr.IV gr.V nerentabile-0,1

-0,2

-0,22

-0,3

Figura 5.4. Diagrama verticală a distanţei întreprinderilor agricole faţă de grupa întreprinderilorlidere, media anilor 2004-2006

Conform rezultatelor obţinute în prima grupă cu componenţa de 15 întreprinderi indicatorii

eficienţei economice ai poducţiei globale sunt cei mai înalţi. De exemplu, SRL „Codru ST”, r.

Str ăşeni, dispunînd de 986 hectare teren agricol, un efectiv de lucr ători în mediu anual de 146

persoane şi valoarea mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă de 7041 mii lei, cu

randamente înalte ale potenţialului de resurse a obţinut venituri în sumă de 9944 mii lei, profit brut

în sumă de 5981 mii lei, iar nivelul rentabilităţii fiind de 113,25%, ce ia permis să fie clasat pe primul

loc în ierarhia concurenţială a 896 întreprinderi cercetate. Întreprinderile din gr.I dispun de un

potenţial concurenţial înalt, iar disponiblitatea concurenţială a acestor întreprinderi agricole lidere

sunt determinate în anexa 73. Ţinem să menţionăm că aceste întreprinderi sînt în Republica Moldova

lidere şi deţin performanţe şi nivel de competitivitate foarte înalte.



244

După cum s-a constatat în componenţa grupei a doua s-au inclus 50 întreprinderi, dintre

care: SRL „Slobmar-Tot”, cu suprafaţa terenurilor agricole de 201 ha, mijloace fixe de producţie

în valoare totală de 854 mii lei şi cu un efectiv mediu anual de lucr ători de 60 persoane, a atins

un nivel de rentabilitate de 73,1%; SA „Avis Nord” cu suprafaţa de 531 ha, valoarea mijloacelor

fixe de producţie cu destinaţie agricolă de 4291 mii lei şi efectivul mediu anual de lucr ători – 54

persoane, cu nivelul rentabilităţii de 62,48%.

Analizînd componenţa grupei a treia (SRL Tromar-Tur”, cu suprafaţa terenului agricol de

267 hectare, valoarea mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă de 594 mii lei şi

efectivul mediu anual de 104 persoane, nivelul rentabilităţii de 48,67%; SRL „Teţcaneanca”, cu

suprafaţa terenului agricol de 214 ha, efectivul mediu anual de lucr ători de 25 persoane şi nivelul

rentabilităţii de 30%; SRL „Frapex-Agro” cu suprafaţă de 759 ha şi mijloace fixe de producţie în

valoare de 3360 mii lei ş.a.) putem concluziona că ponderea acestor întreprinderi este de 17%,

suprafaţa terenului agricol în medie constituie 873,6 hectare, la 100 ha teren agricol revin în

medie 12 lucr ători în mediu anual, iar nivelul rentabilităţii atinge aproximativ 30%.

Luînd în consideraţie faptul că în grupa IV (SRL „Cazangeni” cu suprafaţa terenurilor de

648 ha, valoarea mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă de 151 mii lei şi efectiv

mediu anual de lucr ători de 90 persoane; SRL „Terra Vitis”, suprafaţa terenului agricol de 845

ha, numărul mediu anual de lucr ători de 61 persoane ş.a.) ponderea întreprinderilor constituie

circa 40%, ţinem să menţionăm că resursele sunt utilizate la un nivel nesatisf ăcător, ce a

condiţionat obţinerea numai a 16,7 bani profit la 1 leu consumuri.

24% din numărul întreprinderilor cercetate (printre care: SRL „Cuplaj” cu suprafaţa

terenului agricol de 115 ha şi un efectiv mediu anual de lucr ători de numai 3 persoane; SRL

„Agrodesur”, r. Cimişlia cu suprafaţa terenului agricol de 687 ha, mijloace fixe de producţie în

valoare de 149 mii lei şi efectiv mediu anual de lucr ători de 88 persoane ş.a.) incluse în gr. V cu

un potenţial slab de disponibilitate concurenţială sunt caracterizate de indicatori ai eficienţei

economice a producţiei cu un nivel redus, rentabilitatea atingînd în medie numai 6,6%.Mai mult de 15% din numărul întreprinderilor cercetate sunt nerentabile.



245

Tabelul 5.16. Gruparea întreprinderilor agricole din Republica Moldova după coeficientul mediu ma producţiei agricole globale (în raport cu nivelul optimal), media anilor 2

Valoarea producţiei agricole globale, lei calcla:

Grupe de întreprinderi după coeficientul mediu

multicriterial al eficienţei

economice a producţieiagricole globale (frontiera

optimală)

Numă-rul de

întrep-rinderi

Coeficientul me-diu multicriterial

al eficienţei

economice a produţiei agricole

globale

1 ha terenagricol

1 lucr ătormediu anual

1 leu va-loarea mijloacelor

fixe

1 leu sumu produ

RentabileI. 0,51 şi mai mult (lidere) 15 0,57 5235,6 40828,0 0,92 1,0II. 0,41 – 0,50(întreprinderi cu perspectivă) 50 0,42 4524,3 32277,2 0,91 1,1III. 0,31 – 0,40(nivel mediu de eficienţă) 154 0,33 3907,2 32244,2 1,34 1,0IV. 0,21 – 0,30(eficienţă moderată) 356 0,24 3101,9 25937,0 0,81 0,8V. mai puţin de 0,2(eficienţă scăzută) 182 0,16 2184,9 16156,3 0,44 0,8Total, în medie pe

întreprinderile rentabile 757 0,25 3212,5 25905,3 0,82 0,9Nerentabile

I. 0,41 şi mai mult 33 0,42 2112,4 28765,8 2,36 0,8II. 0,21 – 0,40 92 0,24 2143,2 18158,1 0,58 0,8III. 0,2 şi mai puţin 12 0,15 1065,7 10006,8 0,88 0,7Total, în medie pe

întreprinderile nerentabile 137 0,22 1815,2 16217 0,67 0,7

TOTAL 894 X 3045,3 24846,6 0,81 0,9Sursa: calculată de autor.





247

• metodologia în cauză are la bază abordarea complexă multicriterială a evaluării

sistemului complex al eficienţei economice a producţiei;

• aprecierea în baza coeficientului mediu multicriterial este o metodă de comparare şi ia în

consideraţie rezultatele reale ale tuturor întreprinderilor;

• estimarea este efectuată în baza datelor publice ale formularelor specializate din

întreprinderile studiate, care sunt utilizate în practica tradiţională de apreciere a eficienţei

economice;

• nu impune restricţii privind numărul indicatorilor, anilor, întreprinderilor etc.

• corespunde practicii existente a economiei concurenţiale, unde fiecare producător are

drept scop să-i depăşească pe concurenţii săi la toate poziţiile (indicatorii) ce

caracterizează competitivitatea şi eficienţa economică a producţiei.

• între indicatorii eficienţei economice calculaţi în ierarhia concurenţială a întreprinderilor

există o legătur ă reciprocă, sunt armonizaţi, au o creştere (descreştere) consecutivă şi sunt

comparabili.

• estimarea eficienţei economice integrale dă posibilitatea să identificăm locul fiecărei

unităţi agricole după nivelul eficienţei economice în ierarhia studiată în comparaţie cu

frontiera optimală (etalon).

• repartizarea în grupe dă posibilitate de a evidenţia tipurile de unităţi: lidere, întreprinderi

cu perspectivă, cu nivel mediu al eficienţei, cu eficienţă moderată, eficienţă scăzută,

nerentabile şi locul fiecărei întreprinderi în interiorul grupelor.

• Dă posibilitatea de a identifica nivelul rezultatelor în funcţie de nivelul factorilor după

tipurile evidenţiate de întreprinderi.

• dă posibilitate de a identifica rezervele de sporire a eficienţei economice în comparaţie cu

nivelul optimal precum şi în comparaţie cu nivelurile grupelor precedente.

• se păstrează comparabilitatea indicatorilor în ansamblu, fiindcă aceştia sunt standardizaţi

la nivelul frontierei optimale (etalon).

• reprezintă o metodă sigur ă de măsurare a creşterii competitivităţii şi eficienţei producţiei

în întreprinderi.

Generalizînd rezultatele obţinute în acest subcapitol putem formula următoarele concluzii:

• agricultura în Republica Moldova se caracterizează printr-o eficienţă scăzută şi nu se

creează condiţii pentru reproducţia lărgită.

• numărul întreprinderilor din grupele întîi şi doi constituie doar 65 unităţi (8,6%), din gr.

III – 154 (20,3%) şi din grupele IV şi V luate împreună – 538 (71,1%). Situaţia creată a



248

devenit posibilă, în primul rînd, din cauza lipsei şi utilizării insuficiente a potenţialului de

resurse, nivelului competitiv redus, creşterii prioritare a costurilor faţă de creşterea

preţurilor de vînzare a produselor agricole, subvenţionării insuficiente din partea statului,

implementării reduse a progresului tehnic şi îngr ăşămintelor ş.a. Aceasta înseamnă că în

interiorul sectorului agrar are loc un proces de diferenţiere.

• în realitate, consider ăm că se creează patru tipuri de economie agrar ă, care sunt dispersate

şi slab legate între ele:

o Economie progresivă , - un număr mic de întreprinderi (9,0%), activează stabil şi

practică o reproducţie lărgită;

o Economie echilibrat ă, - un număr de 20% de întreprinderi au reproducţie lărgită cu

posibilităţi mai reduse;

o Economie slab dezvoltat ă , – un număr considerabil de întreprinderi (cca 70%)

activează cu profit, dar realizează o reproducţie simplă;

o Economie în stagnare, – întreprinderi nerentabile cu o bază materială slabă, în care

datoriile depăşesc valoarea activelor şi realizează o reproducţie regresivă.

Concluzii

• Asigurarea mai suficientă a întreprinderilor cu potenţial integral al resurselor, condiţionează

diminuarea randamentelor par ţiale şi integrale ale acestora, cu excepţia fondului de retribuire

a muncii, deci resursele existente nu sunt utilizate eficient.

• Aplicarea coeficientului mediu multicriterial mediu al eficienţei economice propus în teză la

nivel de produs (struguri) ne-au permis să identificăm locul fiecărei unităţi agricole (130

întreprinderi agricole producătoare de struguri-marf ă din regiunea de Sud şi UTA Găgăuzia)

şi a 894 întreprinderi din Republica Moldova după nivelul competitivităţii şi eficienţei

economice în ierarhia studiată în comparaţie cu frontiera optimală (etalon) şi să determinăm

rezervele de creştere a competitivităţii întreprinderilor în raport cu nivelurile obţinute în

grupul întreprinderilor lidere.



249

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În baza investigaţiilor vizînd eficienţa economică a producţiei agricole pot fi formulate

următoarele concluzii şi recomandări:

Concluzii:

1. Eficienţa economică este o categorie a reproducţiei lărgite, esenţa căreia constă în

formarea unui complex de cerinţe şi condiţii necesare asigur ării reproducţiei lărgite, în

condiţiile economiei concurenţiale, care să permită ramurii agricole nu numai să satisfacă

pe deplin necesităţile societăţii în produse alimentare şi materie primă, ci şi să se dezvolte

în armonie, în condiţiile funcţionării unor legături şi relaţii reciproce cu asigurarea unei

agriculturi durabile.

2. Producţia agricolă globală în gospodăriile de toate categoriile din Republica Moldova, în

perioada 1992-2006, a înregistrat o tendinţă de diminuare descrisă de o parabolă de

gradul doi.

3. În 67% din întreprinderile studiate (893 unităţi) nivelul randamentului terenului agricol este

mai scăzut decît media de 3106,7 lei/ha pe toate unităţile studiate. Se observă o legătur ă

directă între randamentul terenului agricol şi resursele utilizate în procesul de producţie,

precum şi între indicatorii eficienţei economice.

4. În întreprinderile agricole corporative din Republica Moldova, în anii 2001-2006, anual,

productivitatea muncii a sporit în medie cu 10,6%, iar salariul unui lucr ător - cu 20,1%, ceea

ce ne permite să afirmăm că nu se respectă cerinţa depăşirii sporului productivităţii muncii pe

cel al salariului mediu.

5. În întreprinderile agricole ale ţării, specializate în creşterea grâului de toamnă, a sfeclei

de zahăr şi a strugurilor, din cauza insuficienţei de mijloace financiare, de la 7,9% până la

73% din numărul total de întreprinderi nu folosesc îngr ăşăminte. Analiza demonstrează

dependenţa directă dintre productivitatea culturilor şi aplicarea îngr ăşămintelor. Dacă toate întreprinderile cercetate ar fi atins o productivitate la 1 ha măcar egală cu cea a

întreprinderilor de nivel mediu, Republica Moldova ar fi obţinut suplimentar 43,2 mii q

de cereale, 176,3 mii q de sfeclă de zahăr şi 77,0 mii q de struguri.

6. Estimarea eficienţei economice a producţiei globale în anilor 2001-2007 demonstrează un

nivel scăzut de folosire a posibilităţilor economice şi de producţie. Randamentul terenului

agricol, a mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie agricolă, a consumurilor materiale este

în diminuare, iar nivelul rentabilităţii producţiei agricole globale în ansamblu pe republică nudepăşeşte 20%.



250

7. Eficienţa economică a principalelor şase tipuri de produse (grîu de toamnă, struguri, fructe,

sfeclă de zahăr, legume, floarea-soarelui) în întreprinderile agricole este joasă şi doar

producerea strugurilor şi a florii soarelui este mai profitabilă, dar insuficientă pentru asigurarea

reproducerii lărgite.

8. În anii 2001-2007 ponderea întreprinderilor ce au obţinut profit din activitatea agricolă a

fost la nivel inferior - de la 42,6% până la 58,5%, cu toate că are tendinţa spre creştere.

Mărimea absolută a profitului de 258-348 mii lei obţinută în medie de o întreprindere este

insuficientă pentru a efectua o reproducţie lărgită.

9. Pentru a obţine un profit de 2245,56 lei din vânzarea producţiei agricole la 1 ha de teren

agricol este necesar de a asigura următorul nivel de randamente: terenul agricol – 5482,28

lei/ha; mijloace fixe de producţie – 1,01; consumuri de producţie - 1,0; retribuţia anuală a

1 lucr ător – 8364,8 lei; productivitatea muncii unui lucr ător – 34047,6 lei.

10. Pentru a obţine un nivel de rentabilitate de 74,6 % a producţiei agricole globale sunt

necesare următoarele resurse: suprafaţa terenului agricol să constituie 505 ha; efectivul de

lucr ători la 100 ha - 14 persoane; asigurarea cu mijloace fixe să fie de 8470 lei/ha;

potenţialul energetic de 2,9 cai putere/ha; consumurile materiale la 1 ha teren agricol -

2935 lei, iar ponderea alocării îngr ăşămintelor în valoarea producţiei globale să constituie

mai mult de 12%. Concluzionăm, că aceştia sunt parametrii optimali de combinare a

resurselor pentru a obţine rezultate mai înalte.

11. În anii 2001-2007 productivitatea principalelor şase culturi cultivate pentru obţinerea

produselor-marf ă în întreprinderile agricole corporative este scăzută, nu se evidenţiază

nici într-un an şi nici pe o cultur ă prioritar ă o majorare esenţială a acesteia, iar costurile

produselor finite vândute pe tot ansamblul de produse neomogene s-au majorat cu 46,8%

sau cu 1466677 mii lei în anii 2004-2006 în comparaţie cu 2001-2003, ceea ce a

condiţionat supraconsumuri în sumă de 1186572 mii lei.

12. Aplicarea coeficientului mediu multicriterial al eficienţei economice elaborat şi propus înteză ne-a permis să identificăm locul fiecărei unităţi agricole (130 întreprinderi agricole

producătoare de struguri-marf ă din regiunea de Sud şi UTA Găgăuzia), precum şi a 894

întreprinderi corporative după nivelul competitivităţii şi eficienţei economice a producţiei

agricole globale în ierarhia studiată în comparaţie cu frontiera optimală (etalon) şi să

determinăm rezervele de creştere a competitivităţii întreprinderilor în raport cu nivelurile

obţinute în grupul întreprinderilor lidere.

13. Întreprinderile agricole corporative din Republica Moldova se caracterizează printr-oeficienţă scăzută şi nu se creează condiţii pentru reproducţia lărgită. Numărul întreprinderilor



251

lidere şi cu perspectivă constituie doar 65 unităţi (8,6%), cele cu nivel mediu de eficienţă –

154 (20,3%) şi cele cu eficienţa moderată şi eficienţă scăzută luate împreună – 538 (71,1%).

Situaţia creată a devenit posibilă, în primul rînd, din cauza lipsei şi utilizării insuficiente a

potenţialului de resurse, a nivelului competitiv redus, a creşterii prioritare a costurilor faţă de

creşterea preţurilor de vînzare a produselor agricole, a subvenţionării insuficiente din partea

statului, a implementării insuficiente a realizărilor progresului tehnic, tehnologiilor

performante şi îngr ăşămintelor ş.a. Aceasta înseamnă că întreprinderile agricole nu au fost

pregătite pentru trecerea la noile condiţii de piaţă şi că în interiorul sectorului agrar are loc un

proces de diferenţiere esenţială a acestora în ceea ce priveşte nivelul eficienţei economice a

producţiei.

În realitate, se creează patru tipuri de economie agrar ă, care sunt dispersate şi slab legate

între ele: economie progresivă , - un număr mic de întreprinderi (9,0%), activează stabil şi

practică o reproducţie lărgită; economie echilibrat ă, - un număr de 20% de întreprinderi au

reproducţie lărgită cu posibilităţi mai reduse; economie slab dezvoltat ă , – un număr

considerabil de întreprinderi (cca 70%) activează cu profit, dar realizează o reproducţie

simplă; economie în stagnare, – întreprinderi nerentabile cu o bază materială slabă, în care

datoriile depăşesc valoarea activelor şi realizează o reproducţie regresivă.

Recomandări:

1. Criteriul eficienţei economice a producţiei agricole în condiţiile economiei concurenţiale,

este necesar să fie maximizarea şi sporirea efectelor utile la o unitate de efort, care trebuie

să constituie scopul întregii activităţi economice, dar cu condiţia păstr ării echilibrului

ecologic, deoarece anume profitabilitatea creează premisele şi condiţiile necesare

proceselor de reproducţie lărgită.

2. Se propune spre aplicare în practica activităţii întreprinderilor agricole, cercetărilor

ştiinţifice, doctoranzilor ş.a. consecutivitatea principalilor blocuri şi subsisteme de

indicatori ai activităţii unităţilor în agricultur ă şi ai eficienţei economice a producţiei,conform ierarhiei cercetării care constituie clasificarea factorilor şi a indicatorilor

rezultativi ce se află într-o legătur ă reciprocă şi stau la baza analizei complexe.

3. Se recomandă ca valoarea terenului agricol să fie estimată diferenţiat cu luarea în

considerare a cuantificării capacităţii productive a acestuia prin bonitarea solului. Totodată

se recomandă spre aplicare metodologia de estimare valorică a potenţialului integral de

resurse care dă posibilitatea de a lua în considerare principalele resurse participante la

producerea şi obţinerea rezultatelor în sectorul agrar ca: valoarea terenului agricol; valoarea



252

mijloacelor de producţie; fondul de retribuţie (echivalentul valoric al potenţialului uman),

şi consumurile materiale.

4. E necesar de a implementa metodologia de determinare a sistemului de indicatori

integrali (globali) principial noi pentru estimarea nivelului de intensitate şi a eficienţei

economice a intensificării, bazaţi pe utilizarea potenţialului integral de resurse, ca:

asigurarea cu potenţial integral de resurse a întreprinderii; înzestrarea for ţei de muncă cu

potenţial integral de resurse; randamentul potenţialului integral de resurse; rentabilitatea

potenţialului integral de resurse ş.a.

5. În scopul continuării cercetărilor ştiinţifice se propune de a utiliza cadrul metodologic al

estimării comparative complexe a eficienţei producţiei care include consecutivitatea

etapelor, obiectivelor şi a modalităţii efectuării şi utilizării acesteia.

6. În ramura agriculturi se recomandă de a utiliza metoda aprecierii ratingului final al

eficienţei economice a producţiei agricole globale şi a diferitor tipuri de produse în

dinamică, pe regiunile de dezvoltare şi întreprinderi cu diferite forme juridice de organizare

în economia concurenţială adaptată de autorul tezei.

7. În vederea sporirii eficienţei sectorului agrar se recomandă aplicarea metodologiei

analizei complexe bazate pe combinarea metodei indicilor, metodei seriei cronologice şi

procedeului diferenţei absolute a sporului relativ al profitului obţinut din vînzarea diferitor

tipuri de produse agricole neomogene.

8. Se propune de a aplica analiza complexă a valorificării potenţialului integral de resurse în

agricultur ă adaptată şi modificată în teză, în baza căreia se poate determina: sporul resurselor

integrale la 1 % al sporului valorii producţiei agricole; ponderea de influenţă a factorilor

intensivi în suma integrală a acestora; efectul economic integral şi supraconsumurile în medie

la o întreprindere. Pe lăngă aceasta se propune spre implementare indicele eficienţei economice

a utilizării potenţialului integral de resurse bazaţi pe: estimarea valorică a resurselor par ţiale;

combinarea resurselor par ţiale neomogene, metodei corelaţiei şi regresiei multifactorială, s-auargumentat avantajele.

9. Se propune spre implementare B.N.S., Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al

Republicii Moldova ş.a. metodologia nouă de estimare integrală a competitivităţii şi a

eficienţei economice a producţiei agricole globale şi a diferitor tipuri de produse în unităţile

agricole, bazate pe determinarea coeficientului mediu multicriterial, ce permite determinarea

locului ocupat de întreprinderi în ierarhia concurenţială, fundamentarea avantajelor în

comparaţie cu cele tradiţionale.



253

10. Se propune ca direcţiile propritare de eficientizare a producţiei agricole în condiţiile

economiei concurenţiale să fie bazate pe:

Sporirea randamentului potenţialului de resurse, adică valorifiarea optimă a

resursei naturale, asigurarea suficientă, utilizarea raţională şi îmbunătăţirea

calităţii mijloacelor de producţie, sporirea competenţelor producătorilor agricoli

şi persoanelor care vor asigura un management mai eficient, majorarea

investiţiilor în capitalul uman ş.a.

Mărirea volumului de produse în unităţile agricole, care poate fi realizată în baza

intensificării agriculturii, promovării investiţiilor prin prisma utilizării tot mai pe

larg a tehnicii noi şi tehnologiilor performante, a formelor progresive de

organizare a muncii, producerii, a managementului şi a altor factori de sporire a

productivităţii la 1 ha şi a recoltei;

Reducerea consumurilor la producerea, procesarea, ambalarea şi transportarea

produselor agricole, perfecţionarea canalelor de distribuţie şi implementarea

benchmarking-ului;

Implementarea sistemului plăţilor de compensare şi achitări ale exportului

produselor agricole, precum şi măsurilor de implicare a statului pe pieţele agrare

prin achiziţionările produselor agrare la preţuri de garanţie stabilite conform

modelului mecanismelor aplicate de UE.

Creşterea stabilă a produselor alimentare de calitate înaltă, inclusiv ecologice, în

cantităţile şi sortimentele necesare asigur ării securităţii alimentare a ţării,

respectarea standardelor Uniunii Europene în vederea sporirii competitivităţii

produselor agricole autohtone.

Realizarea acestor propuneri va contribui la creşterea eficienţei economice a producţiei în

unităţile agricole din Republica Moldova, sporirea competitivităţii şi perfecţionarea metodelor de

evaluare a acesora.



254

BIBLIOGRAFIE

a) în limba de stat

1. Legea cu privire la producţia agroalimentar ă ecologică nr. 115 – XVI din 09.06.2005.

2. Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004.

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 64-66/344 din 23.04.2004.

3. Legea viei şi a vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006. Monitorul Oficial nr. 75-78/314 din

19.05.2006.

4. Legea Republicii Moldova privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în

agricultur ă nr. 243-XV din 8 iulie 2004.

5. Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului. Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.147-149 (cu modificările şi completările ulterioare) –

Chişinău, 2001. p. 9.

6. Legea cu privire la dezvoltarea regională în Republica Moldova, nr. 438 – XVI din 28.12.2006.

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 21-24 din 16 februarie 2007, p. 9-12.

7. Codul fiscal Nr.1163-XIII din 24.04.97. Monitorul Oficial al Republicii Moldova

nr.62/522 din 18.09.1997 (cu modificările şi completările ulterioare).

8. Cadastrul funciar al Republicii Moldova la 1 noiembrie 2005. Agenţia Relaţii Funciare şi

Cadastru a RM, Chişinău, 2006.

9. Programul de valorificare a terenurilor noi şi de sporire a fertilităţii solurilor (Partea a II-a.

Sporirea fertilităţii solurilor), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 841 din 26.07.2004.

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.138-146/1066 din 13.08.2004.

10. Hotărârea cu privire la unele măsuri de impulsionare a ritmurilor de dezvoltare a sectorului

vitivinicol. Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 149-152 (3036-3039) din 21

septembrie, 2007.

11. Programul de consolidare a terenurilor agricole aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 554

din 22.05.2006. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 83-86/606 din 02.06.2006.12. Strategia de dezvoltare a sectorului agroalimentar în perioada anilor 2006-2015,

http.//www. maia.md.

13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de

dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015): nr. 282

din 11 martie 2008. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2008, nr. 57-60, p. 20-41.

14. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la programul de consolidare a

terenurilor agricole nr. 554 din 22 mai 2006. Monitorul Oficial al Republicii Moldova.2006, nr. 83-86, p. 39-45.



255

15. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului privind

gestionarea mijloacelor fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole nr. 29-31

din 2 martie 2007. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007, nr. 14, p. 14-16.

16. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului privind

modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli nr. 15

din 9 februarie 2007. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007, nr. 25-28, p. 10-16.

17. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la perfecţionarea mecanismului de

acordare a subvenţiilor în agricultur ă nr. 1043 din 8 septembrie 2006. Monitorul Oficial al

Republicii Moldova. 2006, nr. 146-149, p. 49.

18. Activitatea agricolă a micilor producători agricoli în Republica Moldova, în anul 2007

(rezultatele cercetărilor statistice), Chişinău, 2008, p. 53.

19. Agricultura Moldovei, Chişinău. 2007, nr. 4-5, 53 p

20. Agricultura Republicii Moldova, Departamentul Statistică şi Sociologie al RM. Chişinău:

Statistica, 2004, 157 p.

21. Analiza rapoartelor financiare: [manual]. Ţiriulnicova N, Paladi, V. ş.a. Chişinău: F.E.-P.

”Tipogr.Centrală”, 2004, 384 p.

22. Anghelache C; Ţiţan E. Statistică, Copyright, Editura Economică, 1996, 278 p.

23. Anghelache C. Statistică generală – Teorie şi aplicaţii, Bucureşti, Editura Economică,

1999, 336 p.

24. Anghelache C., Badea S., Capanu I. Bazele statisticii teoretice şi economice. Bucureşti:

Editura Economică, 2005, 422 p.

25. Anuarul Statistic al Republicii Moldova 2003. Chişinău, 2003. 557 p.



28. Apruda P., Perstniov N. Majorarea neîntemeiată a numărului de viţe la hectar e dăunătoare.

In: Viticultura şi Vinificaţia în Moldova. 2006, nr. 2, p. 11-12.29. Argumentarea tehnico-ştiinţifică a investiţiilor capitale şi proiectelor-tip de afaceri în

întreprinderile mici şi mijlocii în sectorul agroalimentar (sectorul de creştere a taurinelor).

In: Economie şi dezvoltare rurală, nr. 3(6) septembrie 2006. 285 p.

30. Babii L. Problemele eficientizări producerii vinicole. În: Revista economică, Sibiu-

Chişinău, 2005, nr.1(20). p.149-154.

31. Babii L. Aspectele creşterii eficienţei economice în ramura vitivinicolă. In: Realizări şi

perspective: Tezele Simpozionului Ştiinţific Internaţional, UASM, Chişinău, 2005. p.37-41.



256

32. Babuc V., Chilianu I., Croitoru A. Recuperarea investiţiilor capitale în livada

superintensivă de măr. In: Agricultura Moldovei. nr. 9, 2008, p. 30-32.

33. Bajura T. Agricultura autohtonă în comparaţie cu cea mondială. IEMI, Chişinău, 2004,

p.18-21.

34. Bajura T. Economie agrar ă şi dezvoltarea spaţiului rural. Chişinău: CEP USM. 2007. 155 p.

35. Bajura T. Dezvoltarea sectorului vitivinicol autohton în contextul integr ării Republicii

Moldova în Uniunea Europeană. In: Viticultura şi Vinificaţia în Moldova, nr. 4 (10), 2007,

p. 22-24.

36. Bajura T. Strategia de subvenţionare a agriculturii. În: Economie şi Dezvoltare Rurală,

Chişinău, 2005, nr.2, p.51.

37. Baron T., Anghelache C., Ţiţan E.. Statistică, Copyright, Editura Economică, 1996. 278 p.

38. Bîzgu I. Integrare, eficienţă, competitivitate. Tipografia ASEM. Chişinău, 2005. 367 p.

39. Bîzgu I. Eficacitatea activităţii complexului agroindustrial în anii 2005-2007. In:

Agricultura Moldovei, 2008, nr.1, p.6-8.

40. Bălănuţă V. Diagnosticul şi estimarea eficienţei utilizării factorilor de producţie în

condiţiile actuale de dezvoltare. In: Analele ASEM, 2005. p. 49-53.

41. Biji E. Statistica managerială a agentului economici în agricultur ă. Bucureşti, 1998. 436 p..

42. Boincean B., ş.a. Pregătirea ogorului de toamnă şi suprafeţelor sub culturile de primăvar ă.

Secetă şi metode de minimizare a consecinţelor nefaste. Chişinău, 2007. 29 p.

43. Buga O. Factori ce determină migrarea for ţei de muncă şi consecinţa asupra lor. Reforme

economcie, avantaje şi dezavantaje. AŞM. Chişinău, 2004, pag.112-118.

44. Burlacu N., Cojocaru V. Poblemele managementului în perioada de tranziţie la economia

de piaţă în Moldova. In: Economie şi Finanţe, 1996, nr.1. pag.17.

45. Buzărnescu, Şt. Sociologia conducerii, Editura de Vest, Timişoara, 2003. 322 p.

46. Capanu I., Anghelachi C., Indicatorii economici pentru managementul micro şi macroeco-

nomic. Bucureşti: Editura Economică, 2000. 256 p.47. Caia A., Magazin P., Ştefan G. Economie agrar ă. Iaşi: Editura „Ion Ionescu de la Brad”,

1998. 246 p.

48. Câmpeanu Alecsandru. Statistică – teoretică şi economică. Galaţi: Editura Fundaţia

Academică, 2000. 142 p.

49. Certan S. Antreprenoriatul în Republica Moldova: prezent şi perspective În: Relaţii şi

acţiuni de dezvoltare economică în pragul integr ării României în Uniunea Europeană,

Materialele conferinţei. Iaşi, 2005. pag. 28-33.



257

50. Certan S. Consideraţii cu privire la integrarea sectorului agroalimentar din Republica

Moldova în Comunitatea Europeană. In: Modalităţi de eficientizare a managementului în

condiţiile economiei concurenţiale. USM, Chişinău, 2007. p. 387-390.

51. Certan S. Aspecte privind metodologia investigaţiei modalităţilor de eficientizare a

sistemului de management. In: Modalităţi de eficientizare a managementului în condiţiile

economiei concurenţiale. USM, Chişinău, 2007. p. 34-42.

52. Cimpoieş D., Racul A. Aplicarea metodelor neparametrice la determinarea productivităţii

şi eficienţei întreprinderilor agricole. In: Ştiinţa Agricolă. 2006, nr. 2, p. 83-88.

53. Cimpoieş D., Racul A. Metoda analizei anvelopării datelor – criteriu de evaluare a

eficienţei economice în sectorul agrar al Republicii Moldova. În: Lucr ări ştiinţifice seria

“Management, inginerie economică în agricultur ă şi dezvoltare rurală”. Volumul 8/2008.

Editura Do-Minor, Bucureşti, 2008. p. 380-384.

54. Ciubotaru M. Orientarea mecanismelor de funcţionare a economiei spre creşterea

economică. Institutul Naţional de Economie şi informaţie. Chişinău, 2004. 60 p.

55. Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., - Economie, Manual universitar, editura Economică,

Bucureşti, 1999. 321 p.

56. Chişlari E. Antreprenoriatul. Diversitatea modelelor şi mecanismelor de realizare.

Chişinău: Editura ASEM, 2005. 154 p.

57. Comer ţul exterior al Republicii Moldova. Anuar Statistic 2001-2005. Chişinău, 2006. 784 p.

58. Complexul agroalimentar al Republicii Moldova în cifre şi fapte (anii 1996-2004).

Chişinău, 2005. 40 p.

59. Contabilitate managerială. Ghid practico-didactic. (coord. A.Nederiţa). Chişinău, ACAP,

2000. 264 p.

60. Constantinescu A., Rucăreanu,I. Concurenţa în “Dicţionar juridic de comer ţ exterior”,

Bucureşti, 1986. 58 p.

61. Cotelnic A. Managementul activităţii de producţie. Chişinău: Evrica, 2003. 184 p.62. Cotelnic A. Schimbările organizaţionale şi gestiunea eficientă a acestora: aspect teoretic.

In: Gestiunea eficientă a schimbărilor organizaţionale ca factor de creştere a compe-

titivităţii întreprinderilor: Tezele conferinţei din 11-12 aprilie 2008, ASEM, Chişinău,

2008. p.8-17.

63. Cotelnic A. Competitivitatea şi factorii ce o determină. In: Analelele Academiei de Studii

Economice din Moldova, Ediţia a VI, DEP, ASEM, Chişinău, 2008. 42-46 p.

64. Davidovici C. ş.a. Utilizarea economică a factorilor de producţie. Editura CERES,Bucureşti, 1989. 298 p.





259

87. Macari V. Eficientizarea utilizării şi dezvoltarea potenţialului industrial de producţie şi

export al Republicii Moldova, Chişinău, INEI, 2005. 66 p.

88. Manole V. ş.a. Diagnosticul de marketing pe filiera de produs în agricultur ă, Editura

Evenimentul românesc, Bucureşti, 2002.

89. Marketing strategic / Nicolae Al. Pop (coord.), Evanguely D. Andronov, Constantin Lefter,

Bucureşti, Editura Economică, 2000, p. 147.

90. Marcu F. Dicţionar de neologisme. –Ch., Ştiinţa, 1997. 239 p.

91. Metodologia valorificării superioare a solului în noile condiţii de gospodărire a terenurilor

agricole. Ruxanda. Chişinău, 1999. 159 pag.

92. Mogoreanu Vl., Osmatescu M. ş.a. Economia agrar ă. Îndrumări metodice cu privire la

efectuarea lucr ărilor practice şi a lucrului de sine stătător pentru studenţii facultăţilor de

economie, mecanizare, zootehnie, hidroamelioraţie, agronomie şi horticultur ă. Temele 1-

10. Chişinău, 1997. 70 p.

93. Moldova în cifre: Breviar statistic/ Biroul Naţional de Statistică, 2008. 92 p.

94. Moldovanu D. Doctrine economcie. Chişinău, ASEM, 2003, 259 p.

95. Moldovanu D. Capitalism subteran sau economie de piaţă. Chişinău, 2005. 123 p.

96. Moşteanu T. ş. a. Preţuri şi concurenţă. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1997.

418 p.

97. Movileanu P. Estimarea economică a utilizării resurselor umane în sectorul agroalimentar.

Chişinău: Centrul Editorial al U.A.S.M., 1999. 328 p.

98. Niculescu M., Lavalette G. Strategie de creştere, Editura Economică, Bucureşti, 1999. 352 p.

99. Olari T.; Cogîlniceanu I. Soiuri noi de viţă de vie omologate în Republica Moldova. In:

Viticultura şi Vinificaţia în Moldova. 2006, nr. 3, p. 13.

100. Osmatescu M. Economie agrar ă. Concepţii metodologice şi metodica aprecierii eficienţei

economice a resurselor de producţie şi producţiei agricole (ediţia a treia, tradusă, revăzută

şi completată). Chişinău: UASM, 2000. 78 p.101. Otiman Păun Ion. Dezvoltarea rurală durabilă în România. Bucureşti: Editura Academiei

Române, 2003. 657 p.

102. Panţiru P. Economie şi politică agrar ă, Galaţi, 2003. 260 p.

103. Pasat A. Ţara lalelelor cu dragoste fr ăţească pentru noi. In: Profit, 2001, nr. 3, p. 37.

104. Perju I., Tomiţa P. Esenţa şi funcţionalitatea prospectivă a sistemului de subvenţionare a

producătorilor agricoli, prin prisma creării agenţiei de plăţi şi intervenţie pentru

agricultur ă. Lucr ări ştiinţifice. Vol.22, Economie. Chişinău: UASM, 2008. 278 p.105. Platis M. Economia sectorului public. Bucureşti, 2003. 372 p.



260

106. Popescu A. Analiză financiar ă. Editura „Do-Minor”. Bucureşti, 2007. 230 p.

107. Popescu D. Competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii. Bucureşti: Editura

Economică, 2001.

108. Popescu C. Structura organizaţiilor. Târgovişte: Editura Biblioteca, 2004. 173 p.

109. Postelnicu,Gh. Teorie economică. www.biblioteca.ase.ro.

110. Românu, I., Vasilescu, I. (coordonatori). Managementul investiţiilor. Bucureşti: Ed.

Mărgăritar, 1997. p. 85.

111. Sîrbu I. Economia şi organizarea producerii în ramurile CAI. Chişinău: Centrul Editorial

al A.S.E.M., 1990. 196 p.

112. Sîrbu I., Georgescu N. Managementul întreprinderii. Sibiu: Alma - Mater, 2003. 230 p.

113. Scurtu I. Economia şi tehnologia culturilor agricole. Piteşti: Editura Independenţa

Economică, 2001. 152 p.

114. Sima C. Agricultura contemporană şi mediul ambiant - între armonie şi conflict.

Chişinău, 2005. 87 p.

115. Spivacenco A. Tendinţele eficientizării agriculturii naţionale şi direcţiile prioritare de

dezvoltare. In: Ştiinţa agricolă, nr.2/2008, p.82-86.

116. Stratan A. Dezvoltarea întrepridnerilor agricole în Uniunea Europeană şi Republica

Moldova. În: Dezvoltarea durabilă a României şi Republicii Moldova în context

european şi mondial. Tezele Conferinţei ştiinţifice internaţionale, 22-23 septembrie 2006.

– Chişinău: ASEM, 2007, vol.1, p. 47-50

117. Tarife şi costuri în agricultur ă. Chişinău: I.E.F.S., 2008, 175 p.

118. Timofti E., Moroi E., Popa D. Economie agrar ă. Îndrumări metodice referitor la

efectuarea lucr ărilor de sine stătător pentru studenţii (cu învăţământ la zi şi frecvenţă

redusă) facultăţii de economie la specialităţile: 362.1 – Marketing şi logistică; 363.1-

Business şi administrare. 363.2 – Achiziţii; 364.1 – Finanţe şi bănci; 365.1- Economie

mondială şi relaţii economice internaţionale; 366.1 – Economie generală (partea I).UASM, Chişinău:Centrul editorial al UASM, 2005. 42 p.

119. Timofti E., Moroi E., Popa D. Economie agrar ă. Îndrumări metodice referitor la

efectuarea lucr ărilor de sine stătător pentru studenţii (cu învăţământ la zi şi frecvenţă

redusă) facultăţii de economie la specialităţile: 362.1 – Marketing şi logistică; 363.1-

Business şi administrare. 363.2 – Achiziţii; 364.1 – Finanţe şi bănci; 365.1- Economie

mondială şi relaţii economice internaţionale; 366.1 – Economie generală (partea

II).UASM, Chişinău:Centrul editorial al UASM, 2005. 50 p.



261

120. Timofti E., Chişlaru A. Eficienţa economică a producerii grâului de toamnă în Republica

Moldova (probleme metodologice şi teoretico-practice). Chişinău: UASM, 2007. 224 p.

121. Timofti E. Agricultura intensivă şi eficientă bazată pe valorificarea raţională a

potenţialului de resurse. În: Ştiinţa agricolă, - Chişinău, 2008, nr.2, pag.96-100.

122. Timofti E. Rolul potenţialului funciar în sporirea eficienţei activităţii unităţilor agricole din

Republica Moldova. În: Revista economică, Sibiu - Chişinău, 2008, nr.1 (38) pag.80-91.

123. Timofti E. Noi abordări privind estimarea comparativă a eficienţei economice a diferitor

tipuri de produse agricole. In: Revista economică, Sibiu - Chişinău, 2008, aprilie p.52-64.

124. Timofti E. Rezervele de sporire a eficienţei economice a strugurilor. In: Revista

economică, Sibiu - Chişinău, 2008, nr.1 (38) p.80-91.

125. Timofti E. Eficienţa producerii de struguri ca factor de bază pentru dezvoltarea sectorului

vitivinicol. In: Revista de ştiinţă şi practică „Agricultura Moldovei”, Chişinău, 2008, nr.

2-3, pag. 20-21.

126. Timofti E. Metodica estimării comparative a eficienţei economice a producţiei În:

Revista de ştiinţă şi practică agricolă „Agricultura”, Anul XVI, numerele 3-4 [63-64],

2007, Cluj-Napoca, p.86-91.

127. Timofti E. Argumentarea economică a sporirii randamentului terenurilor în

întreprinderile agricole din Republica Moldova. In: Ştiinţa agricolă, Chişinău, 2007, nr.2,

pag.97-101.

128. Timofti E. Intensificarea agriculturii – factor de bază a sporirii eficienţei economice. În:

„Agricultura modernă – realizări şi perspective”. Materialele simpozionului ştiinţific

internaţional dedicat aniversării a 75 de ani ai UASM. Chişinău, 21-23 octombrie, 2008,

(Contabilitate). p. 85 -89.

129. Timofti E. Metodologia aprecierii eficienţei economice a producţiei agricole în economia

concurenţială. In: Gestiunea eficientă a schimbărilor organizaţionale ca factor de creştere

a competitivităţii întreprinderilor. Materialele conferinţei internaţionale. ASEM,Chişinău, 11-12 aprilie, 2008. p. 92-103.

130. Timofti E.. Lîsîi I., ş.a. Rolul progresului tehnico-ştiinţific în sectorul agrar. 70 ani ai

Universităţii Agrare de Stat din Moldova. In: Materialele simpozionului ştiinţific

internaţional, UASM, Chişinău, 2003 (Economie). p.132-134.

131. Timofti E., Popa, D. Eficienţa mecanismului economic în sectorul agrar. Chişinău:

Complexul Editorial-Poligrafic al IEFS, 2009. 343 p.

132. Timofti E. Eficienţă şi competitivitate în agricultur ă. Chişinău: Complexul Editorial-Poligrafic al IEFS, 2009. 296 p.



262

133. Tobă A., Mălai A., Tobă D., Teorie economică generală, Chişinău, 2001. 288 p.

134. Ţurcanu P.; Stratan A. Organizarea muncii şi a producţiei agricole. Chişinău: Tipografia

A.Ş.M., 2006. 382 p.

135. Ţurcanu P.; Stratan A. Mecanismul funcţionării politicii agricole în perspectiva integr ării

europene. In: Ştiinţa Agricolă. Chişinău, 2005, nr.2, p.68-71.

136. Ţurcanu P, Spivacenco A., Mocanu N. Restructurare, dezvoltare şi creşterea economică

în sectorul agrar. Chişinău, Centrul Edituroal UASM, 2009. 230 p.

137. Ungureanu, V. Folosirea durabilă a resurselor pedoecologice în agricultura Moldovei. În:

Lucr ări ştiinţifice a U.A.S.M., Vol. 11, Chişinău, 2003. p. 25-36.

138. Ulian G. Constituirea mecanismului organizatorico-financiar eficient in vederea

dezvoltării micului business in Republica Moldova. În: Revista „Economie şi Finanţe”,

ASEM, Chişinău, 2001, nr.4, p.11-16.

139. Ustian I. Laureaţii Premiului Nobel în economie: encilopedie economică pentru tineret.

Editura Uniunii Scriitorilor. Chişinău, 1999. 256 p.

140. Voicu R. Economia şi managementul exploataţiilor agricole. Bucureşti: Editura Tribuna

Economică, 2000. 248 p.

141. Voicu R. Organizarea şi strategia dezvoltării unităţilor agricole. Bucureşti: Editura

A.S.E., 1999. 394 p.

142. Voicu R., Dobre L., Bran, M. Managementul exploataţiilor agricole în economia bazată

pe cunoştinţe. In: Lucr ări ştiinţifice seria “Management, inginerie economică în

agricultur ă şi dezvoltare rurală”. Volumul 8/2008. Editura Do-Minor, Bucureşti, 2008,

p.344-349.

143. Zahiu L. (coord.) Politici şi Pieţe Agricole. Reformă şi Integrare Europeană. Bucureşti:

Editura Ceres, 2005. 656 p.

144. Zahiu, L. Management agricol. Bucureşti: Editura economică, 1999. 400 p.

145. Zahiu, L., Adrian, T., Dachin A. ş.a. Organizările comune de piaţă a legumelor şifructelor proaspete în Uniunea Europeană cu 27 de state membre. În: Lucr ări ştiinţifice

seria “Management, inginerie economică în agricultur ă şi dezvoltare rurală”. Volumul

8/2008. Editura Do-Minor, Bucureşti, 2008. p. 349-356.

b) în limba rusă

146. Аграрная экономика: Учебник, 2-е изд., перераб. и доп./ Под ред. М.Н.Малыша. –

СПб: изд-во «Лань», 2002. 561 с.

147. Андреев А.В., Борисова Л.М., Плучевская Э.В. Основы региональной экономики%учебное пособие. –М.: КНОРУС, 2007. 366 с.



263

148. Aндрийчук В.Г. Эффективность использования производственного потенциала в

сельском хозяйстве. –М.: Экономика, 1983. 205 с.

149. Aндрийчук В.С., Вихор Н.В. Повышение эффективности агропромышленного

производства. – Киев: Уроджай, 1990. 231 с.

150. Афанасьев В.Н., Марков А.И. Статистика сельского хозяйства. М.: Финансы и

Статистика, 2002. 267 c.

151. Ахматова М., Попов Е. Теоретические модели конкурентоспособности пищевой

продукции În:Маркетинг, 2003, №4(71), c. 25-38.

152. Азоев Г.Л. Челенков А.П. Конкурентные преимущества фирмы. – М.: Новости,

2000. 256 с.

153. Баканов М.И., Шеремет А.Д. Теория экономического анализа. – М.: Финансы и

Статистика, 2002. 413 c.

154. Башкатов Б.И. Статистика сельского хозяйства. Курс лекций. – М.: Ассоциация

авторов и издателей «ТАНДЕМ», изд. ЭКМОС. 2001. 352 c.

155. Брохунов Н. Новое в ценовых отношениях АПК În: Экономика сельского хозяйства

России, 2002. №5, c.20.

156. Буздалов И.Н. Экономическая эффективность сельскохозяйственного

производства. –М.: Знание, 1994. 28 c.

157. Бурганова Р.А. Анализ и выбор конкурентных позиций предприятия: Уч. пособие.

– Казань, 1998. 444 с.

158. Бызгу И., Спиваченко А. Эффективность – основная цель животноводческого

комплекса. In: Agricultura Moldovei, Chişinău, 2007, nr.1, p.5-7.

159. Добросоцский В. Основные направления регулирования продовольственного

рынка. In: Экономист, 2000,№3, c.78-81.

160. Добрынин В.А. Критерий экономической эффективности производства. In:

Экономика сельского хозяйства. 1980, №6, c. 48-51.161. Добрынин В.A. Государственное регулирование агропромышленного произ-

водства. –М.: Изд-во МСХА, 2000. 432 c.

162. Дога В., Бажура Ф. Проблемы кооперирования и интегрирования в рамках АПК в

посприватизационный период. Задачи и перспективы АПК в контексте программы

возраждения и развития села. Материалы VI Международной научно-практической

конференции, сентябрь 2006.Минск, 2006. c.71-73.

163. Егоров Е.А., Парамонов П.Ф., Синяговская Ж.Г. Экономическая эффективность производства и сбыта плодов. Краснодар: КГАУ, 2005. 179 с.



264

164. Ефимова М.Р., Гончаренко О.И., Петрова Е.В. Практикум по общей теории

статистики: Учебное пособие, 2-е издание, перераб.и дополн. – М.: Финансы и

статистика, 2007. 336 c.

165. Кассиров Л. Эффективность народнохозяйственного агропромышленного

комплекса// Вопросы экономики, 1979, №1, c.14-25.

166. Кожухарь Л. И. Основы общей статистики. М.: Финансы и статистика, 1999. 136 c.

167. Константинов С. Новый подход к определению критерия эффективности

сельскохозяйственного производства In: Экономика сельскохозяйственных и

перерабатывающих предприятий,№3, 2000, с. 23-24

168. Кравченко Р. Математическое моделирование экономических процессов в

сельском хозяйстве, Москва, 1978. 272 c.

169. Лисcитса А., Тамара Вабичева. Анализ оболочки данных (DEA) – Современная

методика определении эффективности производства. Discussion Paper No. 50, 2003.

170. Лившиц И.М. Теория и практика оценки конкурентоспособности товаров и услуг. –

2-е изд., доп. и испр. –М.,Юрайт-М, 2001. 324 с.

171. Макаренко П. Oценки истории виноградарства Бессарабии и левобережного

Подднестровья. – Кишинев, Штиинца, 1988. 260 c.

172. Макконелл К., Брю С. Экономикс: Принципы, проблемы и политика: в 2 т. М.:

Республика, 1993. 400 с.

173. Мартинкевич Ф. и др. Методологические проблемы измерения эффективности

сельхозпроизводства. – Минск: Наука и техника, 1979. 320 c.

174. Медведев В. и др. О критериях эффективности социалистического производства.

În: Вопросы экономики, 1972, №10, c.58.

175. Методика экономических исследований в агропромышленном производстве. Под

ред. Боева В.Р., ВНИЭСХ, 1995. 341 c.

176. Могоряну В и др. Резервы повышения эффективного использования техники по уходу за многолетними насаждениями. In: Cадоводство, виноградарство и

виноделие Молдавии, 1978, №1, с.28-31.

177. Муравский А., Черниогло И., и др. Эффективность аграрного сектора Молдовы в

постприватизационный период. East – West – Management Institute. Программа

помощи частным фермерам. Chişinău, PFAP, 2004. 213 c.

178. Муравский А. Теория ценностей и ценности теории: Новая парадигма оценки

(системно-методическое исследование). Кишинэу, Ed. IEFS, 2008. 772 c.



265

179. Нестерова О. Инструкция по укрупнению. In: Экономическое обозрение. 2007, №

33, 14 сентября, с. 2.

180. Оболенский К.П. Экономическая эффективность сельскохозяйственного

производства. Теория и практика. –М.: Экономика, 1994. 382 c.

181. Онофрей А. Повышение эффективности продукции виноградарства. In: Eficienţa

dezvoltării infrastructurii economice: Tezele Simpozionului Ştiinţific Internaţional.

Chişinău, ULIM, 2008. c. 34-37.

182. Онофрей А. Оценка производительности труда и эффективности производст-

венных ресурсов в винодельческой отрасли (на мотивах Гагаузии). In: Материалы

Республиканской научно-практической конференции. КГУ, Комрат, 2009. с.56-59.

183. O рганизация и управление производством на сельскохозяйственных предприятиях.

Под ред. д.э.н. профессора В.Т. Водянникова, Москва, изд. «Колос-С»,

издательство Ст. ГАУ «АГРУС», 2005. 506 с.

184. Пармакли Д.М. Проблемы эффективности использования земли в сельском

хозяйстве. In: Lucr ări ştiinţifice / UASM. Chişinău, 2005. Vol. 14: Economie, p. 21-24.

185. Пармакли Д.М. Экономика фирмы: учебное пособие. – Кишинэу, ASEM, 2006. 250

c.

186. Пармакли Д.М. Экономический потенциал земли в сельском хозяйстве. Кишинэу,

ASEM, 2006. 384 с.

187. Петранева Г. А.,Цена и ценообразование.Москва: издательство МСХА, 2005 г., 154 c.

188. Портер М. Конкурентная стратегия: методика анализа отраслей и конкурентов. –

М.: Альпина Букс, 2005. 452 с.

189. Портер М. Конкурентное преимущество: как достичь результата и обеспечить его

устойчивость. –М.: Альпина Букс, 2005. 714 с.

190. Регион развития – Север: Экономическое обозрение. 2007,№ 21, 1 июня, с. 34-36.

191. Речмен Д. Дж.; Мескон М. Х. и др. Современный бизнес: учеб. в 2 т. Пер. с англ.М.: Республика, 1995. 413 с.

192. Родионова Л., Пашин С., Кантор О, Хакимова Ю. Конкуренто-способность

продукции как решающий фактор коммерческого успеха. În: Экономика и

управление, 2001№1(39). c 35-44.

193. Рыночная экономика в 3 – х томах. Макроэкономика.М.: Соминтэк, 1992. 255 с.

194. Савицкая Г.B. Анализ хозяйственной деятельности предприятия.Мн., 2006. 281 c.

195. Савицкая Г.В. Анализ хозяйственной деятельности предприятий АПК: Учебник. –2-е изд., испр. –Минск: Новое знание, 2002. 687 c.



266

196. Савицкая Г.В. Анализ хозяйственной деятельности: . 4-е изд., испр. И доп. – М.:

ИНФРА.М, 2007. 503 с.

197. Свободин В.А., Свободина М.В. Эффективность АПК и продовольственная безопaс-

ность России. In:Международный сельскохозяйственный журнал, 1997,№1, c. 22-24.

198. Семенова Е.И. Конкурентоспособность и методы ее оценки.М.:РГАЗУ, 2000. 128 с.

199. Серова Е. В. Аграрная экономика: учебник.М., 1999. 480 с.

200. Серова Е.В. Специфика аграрных реформ в странах с различным типом экономики

(Никоновские чтения, 1997, РАСХН, Москва), 975 c.

201. Сигидов Ю.И. Организационные и экономические проблемы повышения

эффективности сельскохозяйственного производства. Краснодар, 2001. 421 c.

202. Сырбу И.М.Менеджмент предприятия. Кишинэу: МЭА, 1999. 342 с.

203. Сырбу И.М., Кротенко, Ю. И. Менеджмент. Кишинэу: Еврика, 2006. 242 с.

204. Сырбу И.М. Системы планирования в бизнесе, Кишинэу: МЭА, 2008. 364 с.

205. Сырбу И. М. Теория и практика производственного менеджмента . Кишинэу: МЭА,

2009. 366 p.

206. Сырбу И. М. Основы предпринимательской деятельности (учебное пособие).

Кишинэу: МЭА, 2002. 585 с.

207. Тимофти Е. Актуальные проблемы государственного регулирования аграрного

сектора Республики Молдова. În: Материалы международной научно-практической

конференции «165 лет Донскому Государственному Аграрному Университету».

Донской ГАУ, Ростовская обл., 2005. с.129-131.

208. Фатхутдинов Р. А. Менеджмент конкурентоспособности товара.М., 1995. 385 c.

209. Фатхутдинов Р. А. Система менеджмента: учебно-практич. пособие. 2-е изд. М.,

1997. 352 с.

210. Фатхутдинов Р. А. Стратегический менеджмент: учебно-практич. пособие. 2-е изд.

М., 1997. 304 с.211. Фатхутдинов Р.А. Конкурентоспособность: экономика, стратегия, управление. – M,

2004. 151 c.

212. Харуца Д.Е., Муравский А.С., Гончаренко С.В. Математическое программирование

и экономико-математическое моделирование производственных систем в сельском

хозяйстве. Кишинев, 1987. 78 с.

213. Хрищев Е.И. экономическая стратегия малых стран в условиях глобализации. –

Chişinău, cеntrul educaţiei, ASEM, 2002. 321 c.



267

214. Шафронов А. Факторы роста эффективности и устойчивости сельскохозяй-

ственных предприятия. In: АПК: Экономика, управление, 1999, №1, c.34-37

215. Шеремет А.Д. Теория экономического анализа. М. ИНФРА-М, 2002. 331 c.

216. Зиновьев И.Ф., Стратан. А. Виды рынков и и их функционирование . Монография. –

Симферополь: Таврия, 2005. 176 с.

217. Зинченко А.П. Сельскохозяйственные предприятия, экономико-статистический

анализ.Москва : «Финансы и статистика», 2002. 125 c.

218. Зинченко А.П. Практикум по статистике.М.: «Колос-С», 2007. 342 c.

219. Экономическая теория, под редакцией А.И. Добрынина, А.С. Тарасовича, Санкт –

Петербург: Питер, 2000. 542 с.

220. Экономическая статистика: Учебник, под ред. Ю.Н.Иванова. – М.: ИНФРА-М,

1998. 440 с.

221. Экономика предприятий и отраслей АПК, под редакцией П.В. Лешиловского, В.С.

Тонковичa, А. Я.Мозоля, Минск, БГЭУ, 2007. 574 с.

222. Экономика сельского хозяйства: учебник под ред. Коваленко Н. Я. М.: ЮРКНИГА,

2004. 372 с.

223. Экономика сельского хозяйства: учебник под ред. И.А.Минакова. М.: «Колос С»,

2004. 320 с.

224. Экономика сельского хозяйства: учебник под ред. В.Д.Добрынина. М., 1998. 368 с.

225. Эффективность сельскохозяйственного произвoдства: вопросы теории и

методологии.М.: Наука, 1984. 209 c.

c) în limba străină

226. Charnes A., W.W. Cooper, E. Rhodes, Measuring the Efficiency of Decision Making

Units, European Jornal of Operational Research, 2, 429-444 p. 1978.

227. Färe R., E. Grifell – Tatjé, S. Grosskopf, C.A.K. Lovell, Biased Technical Change and

the Malmquist Productivity Index, Scand. J. of Economics, 99(1), 1997.228. Farrell M.J.: The measurement of productive efficiency, Jornal of the Royal Statistical

Society, series A, 120, p. 253-281. 1957.

229. FORSUND, F.R., L. HJALMARSSON, Analysis of Industrial Structure: A Putty – Clay

Approach, Almquist&Wiksell, Stockholm. 1987.

230. Lovell C.A.K, P. Schmidt, A Comparision of alternative Approaches to the Measurement

of Productive Efficiency în Applications of Modern Production Theory: Efficiency and

Productivity, p. 3-32, editată de A. Dogramaci şi R. Färe, Kluwer Acad. Publ., Boston.1988.



268

231. Malmquist S., Index Numbers and Indifference Surfaces, Trabajos de Estatistica, 4, 1953.

p. 209-242.

232. Porter M.E. Wettbewerbsstrategie. Methoden zur Analyse von Branchen und

Konkurrenten. 7 Auflage, Frankfurt, New York, 1992. р.94

233. Schmidt P., Estimating Technical and Allocative Inefficiency Relative to Stochastic

Production and Cost Frontiers, Workshop Paper 7702, Department of economics,

Michigan State Univ., East Lansing. 1977.

234. Simar L., P.W. Wilson, Statistical inference in nonparametric frontier. Models: The

State of the Art, Journal of Productivity Analysis, 13, 2000. 49-78 p.

235. The Measurement of Productive Efficiency, Journal of Royal Statistical Society, A 120,

253-290. 1957.

236. Timofti E. The economic argumentation of production efficiency through optimum

utilization of potencial resources. In: “Dezvoltarea economică performantă şi complexă a

spaţiului rural şi regional. Materialele conferinţei internaţionale. Bucureşti, 19-20

septembrie 2008, p.126-132.

237. Timofti E. The situation and forecasting of efficiency production in agricultural sector of

Republic of Moldova. In: Materialele simpozionului ştiinţific internaţional “Prospects for

the 3rd millenium of agriculture”, USAMV Cluj-Napoca, 2-4 octombrie, 2008, p.367-370.

238. Timofti E.. Economic efficiency of agricultural production in condition of competitive

economy of Moldova. In: Prospects of Agriculture and Rural Areas development,

International Scientific Simposyum, Bucureşti, 6-7 iunie, 2008. p.303-307.

239. Timofti E., Priority directions of the efficiency of agricultural productions in conditions

of economical competitiveness. Scientific papers „Management, Economic Engineering

in Agriculture and Rural Development ”, Volume 9 (1), USAMV, Bucureşti, Romania, 7-

8 mai 2009, p. 149 -150.

240. Timofti E., Quality improvement – increasing lever of economic efficieny andcompetitive stimulating of the advantages of agricultural products. Scientific papers

„Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural Development”, Volume

9 (1), USAMV, Bucureşti, Romania, 7-8 mai 2009. p. 151-153.

241. Timofti E. ş.a., Increasing factors of competitiveness of production in agricultural unities.

Scientific papers „ Management, Economic Engineering in Agriculture and Rural

Development”, Volume 9 (1), USAMV, Bucureşti, Romania, 7-8 mai 2009. p. 155 -156.



269

A N E X E



270

Anexa 1

Sistemul de indicatori par ţiali ai eficienţei economice a producţiei agricole şialgoritmul lor de calcul

Indicatorii Algoritmul de calculI. Sistemul indicatorilor eficienţei economice a producţiei agricole vegetale şi animaliere

-valoarea producţiei globale vegetale şianimaliere (lei), în preţuri comparabilecalculat la:

• 1 ha teren agricol• 1 leu teren agricol• 1 om-or ă • 1 leu consumuri de producţie• 1 leu mijloace fixe de producţie cu

destinaţie agricolă

Sa P δ ;

vSa P

.δ ;

Cm P δ ;

Cp P δ ;

Mf P δ

unde:Pδ – valoarea producţiei globale agricole în preţuricomparabile, leiSa – suprafaţa terenului agricol, haSa.v – valoarea terenului agricol, leiCm – consumurile de muncă, om-or ă C p – consumurile de producţie, leiMf – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe

productive cu destinaţie agricolă, lei-venitul global obţinut de la cultura plantelorşi creşterea animalelor (lei) calculat la:

• 1 ha teren agricol• 1 leu teren agricol• 1 om-or ă • 1 leu consumuri de producţie• 1 leu mijloace fixe

Sa

V δ ;

vSa

V

.

δ ;

Cm

V δ ;

Cp

V δ ;

Mf

V δ

unde:Vδ - venitul global, leiVδ = Pδ - Cnt unde:Cnt - consumurile materiale, lei

-revine la 1 lucr ător mediu anual, lei• producţie globală • venit global• profit

Nl

P δ ;

Nl

V δ ;

Nl

P P = VV-C pf

unde:P – profitul obţinut din vânzarea producţiei agricole,lei

Nl – numărul mediu anual de lucr ători, persoaneVV – venitul obţinut din vânzarea producţiei, leiC pf – costul producţiei finite vândute, lei

-profitul obţinut din vânzarea producţieiagricole (lei) calculat la:

• 1 ha teren arabil+plantaţii perene perod

• 1 ha teren agricol

• 1 om-or ă • 1 leu consumuri de producţie• 1 leu mijloace fixe de producţie cu

destinaţie agricolă

SppSar

P

+;

Sa

P ;

Sav

P ;

Cp

P ;

Mf

P

unde: Sar +S pp – suprafaţa terenului arabil şi al plantaţiilor perene pe rod, ha

-rentabilitatea producţiei agricole, %%100⋅

Cpf

P

P – profitul obţinut din vânzarea producţiei agricole,leiC pf – costul producţiei finite, lei

-rentabilitatea vânzărilor, %

-rentabilitatea mijloacelor fixe productive cudestinaţie agricolă, %

%100⋅

VV

P

%100⋅ MF

P i



271

unde:Pi – profitul perioadei de gestiune până laimpozitare, leiMF – valoarea medie anuală a mijloacelor fixe

productive cu destinaţie agricolă, leiII. Sistemul de indicatori ai eficienţei economice a producţiei vegetale:

Algoritmul de calcul se păstrează cu următoarelemodificări:Indicatorii – Pδ, Vδ, P, Nl, VV, P, Cpf, Cm suntcalculaţi reieşind numai din rezultatele activităţii de

producere a culturii plantelor (fitotehnie)III. Sistemul de indicatori ai eficienţei economice a producţiei animaliere

Algoritmul de calcul se păstrează cu următoarelemodificări:Indicatorii - Pδ, Vδ, P, Nl, Cpf, Cm sunt calculaţireieşind numai din rezultatele activităţii de creştere aanimalelor (sectorul animal)

IV. Sistemul de indicatori ai eficienţei economice a diferitor tipuri de produse vegetale -productivitatea culturii, q/ha

Sc

Rg unde: Rg – recolta globală, q

Sc – suprafaţa cultivată, ha- productivitatea muncii:

• cantitatea de producţie la 1 om-or ă;• consumurile de muncă la 1 q de

producţie, om-ore;

m

g

C

P

Rg

Cm

unde: Cm – consumurile de muncă, om-ore;

-costul unitar al producţiei, lei Cu = Rg Cp

unde: Cp – costul de producţie, lei-preţul mediu de vânzare al 1 q de producţie,lei Pmr =

Pm

VV

unde: VV – venitul obţinut din vânzarea producţieiPm – cantitatea de producţie vândută

-profitul (lei) calculat la:· 1 q de producţie vândută P =

Pm

P

unde: P – profitul obţinut din vânzarea producţiei

·1 ha de suprafaţă de pe care s-a vândut producţia Pha =

Srt P unde: Sr – suprafaţa de pe care s-a

vândut producţia, ha (Sr=W

Pm, unde W –

productivitatea la 1 ha, q)-nivelul rentabilităţii, %

Nr= %100⋅Cpf

P

Cpf – costul producţiei finite vândute, leiV. Sistem de indicatori ai eficienţei economice a diferitelor tipuri de produse animaliere

- productivitatea unui animal, q

W = Na

Pg

unde: Pg – producţia globală, q Na – efectivul de animale, capete



272

- sporul mediu zilnic, qSmz =

Nsz

Sv

unde: Sv – sporul în greutate de masă vie, q Nsz – numărul de zile-hrană, zile

-consumul de furaje la:• 1 q de producţie, q unităţi nutritive• 1 q de spor în greutate vie, q unităţi

nutritive

Pq

Cf

unde: Cf – consumuri de furaje, q un. nutr.

Sv

Cf

-consumuri de muncă (om-ore) la:• 1 q de producţie• 1 q de spor în greutate vie

Pq

Cm unde: Cm – consumuri de muncă, om-or ă

Sv

Cm

- costul unitar de producţie, lei

Pg

Cp unde: Cp – consumurile de producţie, lei

- preţul mediu de vânzare al 1 q de spor înmasă vie, lei Sv

Vv

- profitul (lei) calculat la:· 1 q de producţie vândută Pm

P

·1 cap de animal de la care s-a vândut producţia Nr

P unde:

Nr – efectivul de animale de la care s-a vândut producţia, cap

Nr=W

Cpr

unde: Cpr – cantitatea producţiei vânduteW – productivitatea la 1 animal, q

·1 q de masă vie vândută

Pmv

P

unde: Pmv – spor în greutate vie vândută, q· nivelul rentabilităţii, %

Nr = %100⋅Cpf

P

VI. Sistemul de indicatori ai eficienţei economice a diferitor activităţi agrotehnice şi zootehnice a) indicatorii eficienţei economice ai folosiriiîngr ăşămintelor

Indicatorii se calculă în două variante:-f ăr ă îngr ăşăminte (i)-experienţă (e) cu utilizarea îngr ăşămintelor

-costul unitar de producţie, leiCup =

Rg

Cp unde: Cp – consumurile directe şi

indirecte de producţie, lei

-gradul de reducere a costului unitar de producţie, %

Pentru producţia totală:

δcp = %100⋅−

Cupi

CupeCupi unde: Cupi – costul unitar

de producţie (f ăr ă îngr ăşăminte), lei-pentru producţia suplimentar ă:

δcp = %100⋅−Cupi

CupsCupi

unde: Cups – costul unitar al producţiei



273

suplimentare, lei-producţia globală obţinută la 1 t deîngr ăşăminte:

• în expresie naturală, q• în expresie valorică, lei

a) în expresie naturală

Eî=Cî

W

Unde: W – productivitatea la 1 ha, q b) în expresie valorică

Eî=Cî

PG

Producţia globală obţinută la 1 kg desubstanţe nutritive:în expresie naturală, qîn expresie valorică, lei

Producţia globală obţinută la 1 kg de substanţenutritive:a) în expresie naturală:

Eî=Csn

W

unde: Csn – cantitatea de substanţe nutritive, kgsubst. active

b) în expresie valorică:

Eî=Csn PG

Venitul net obţinut la:• 1 t de îngr ăşăminte, lei• 1 kg de substanţe nutritive, lei

recuperarea consumurilor de producţiesuplimentare:

• valoarea producţiei globalesuplimentar ă, lei

• venitul net suplimentar, lei

Nivelul rentabilităţii

Nivelul rentabilităţii:

Nr = %100⋅Cp

Vn

unde: Vn – venitul net, lei;Vn=Pδ-Cp unde: Pδ-valoarea producţiei globale;Cp-consumurile de producţie, lei

b) eficienţa economică a aplicării noilormijloace tehnice în fitotehnie şi zootehnie

Indicatorii se calculă în două variante:-până la aplicarea noilor mijloace-după aplicarea noilor mijloace

Consumurile de muncă la 1 q de produseanimaliere, om-ore

Consumurile de muncă vie la 1 q de produseanimaliere:

T= Pg

Cm

unde: Cm – consumurile de muncă, om-ore:Pg – cantitatea totală de produse, q

Gradul de reducere a consumurilor demuncă, %

Gradul de reducere a consumurilor de muncă după aplicarea noilor mijloace:

Gcm= 100⋅−

Cmb

CmnCmb unde:

Cmb – consumurile de muncă până la aplicareanoilor mijloace, om-ore:Cmn – consumurile de muncă după aplicarea noilormijloace, om-ore.Costul unitar de producţie, lei:

Cup= Pg

Cp unde:

Cp – consumurile de producţie, leiGradul de reducere a costului unitar de

producţie, %Gradul de reducere a costului unitar de producţiedupă aplicarea noilor mijloace:



274

Gcp = 100⋅−

Cupb

CupnCupb unde:

Cupb-costul unitar de producţie până la aplicareanoilor mijloace, leiCupn-costul unitar de producţie după aplicareanoilor mijloace, lei

Consumurile de producţie la 1 ha de suprafaţă aterenurilor agricole:

Cps=Sa

Cp unde:

Sa-suprafaţa terenurilor agricole, haEfectul economic primit de la reducereaconsumurilor de producţie, lei

Efectul economic obţinut de la reducereaconsumurilor de producţie:a)fitotehnieEe=(Cpsb-Cpsn)xSnUnde: Sn-suprafaţa cultivată în varianta după

aplicarea noilor mijloace, ha b)zootehnieEe=(Cpsb-Cpsn)xQnUnde: Qn-volumul de producţie după aplicareanoilor mijloace, q

Termenul de recuperare a investiţiilor, ani Termenul de recuperare a investiţiilor:

Tr= Ee

Ib In − unde:

In-volumul de investiţii după aplicarea noilormijloace, leiIb-volumul de investiţii până aplicarea noilormijloace, lei

Coeficientul eficienţei investiţiilor Coeficientul eficienţei investiţiilor:

Ce= Ib In

Ee

−

Volumul de investiţii la 1 q de produse, lei Volumul de investiţii la 1 q de producţie:

K= Pg

I unde:

I - volumul de investiţii, leiConsumurile recalculate la 1 q de produse,lei

Consumurile recalculate la 1 q de producţie:Cr = Cp + En x K , unde En – coeficientul normativ

al eficienţei investiţiilor (0,12)Eficienţa anuală a consumurilor recalculate,lei

Eficienţa anuală a consumurilor recalculate: Ea = (Crb - Crn) x Qn

Gradul de reducere a consumurilorrecalculate, %

Gradul de reducere a consumurilor recalculate:

Gcr = 100 xCrb

CrnCrb −

Eficienţa economică comparativă nnnbbc Q K EnCp K EnCp Ee ××+−×+= )()(

Unde:−×+ )( bb K EnCp consumurile recalculate, pînă la

efectuarea investiţiilor;−×+ )( nn K EnCp consumurile recalculate după

efectuarea investiţiilor



275

VII. Indicatorii rezultatelor financiare obţinute din vînzarea produselor agricole

Profitul brut Pb=Vv-Cv unde: Vv-venitul din vânzăriCv-costul vânzărilor, lei

Profitul perioadei de gestiune până laimpozitare

Ppi=Po + Pi + Pf + Pex unde: Po – profitul din activitatea operaţională, lei Pi – profitul din activitatea de investiţii, lei Pf – profitul din activitatea financiar ă, lei Pex – profitul rezultatelor excepţionale, lei

Rentabilitatea producţiei agricole, % Rp =

Cpf

Pb unde:

Pb – profitul obţinut din vânzarea producţieiCpf – costul producţiei finite vândute

Rentabilitatea vânzărilor, % Rvv = %100⋅

Vv

Pbsau Rvv = %100⋅

Vv

Ppi

Sursa: Sistematizat şi completat de autor în baza surselor literare [73, 85, 92, 100, 118, 119, 131,

143, 177, 184, 196, 199, 122]



Sistemul indicatorilor par ţiali diferenţiaţi pentru estimarea eficienţei producţiei în agricultur ă

Indicatorii rezultativi de utilizare a re

ResurseleIndicatorii care reprezintă

resursa

Valoarea producţieiglobale (vegetale şi

animaliere) în preţuricomparabile, mii lei

(PG)

Venitul din vînzări,mii lei(VV)

Venitul globaldin cultura placreşterea anim

mii lei (V

Terenulagricol

• Suprafaţa terenuluiagricol, ha (Sa);

• Suprafaţa terenuluiagricol cadastral,grad/ha (Sa.c.);

• Valoarea terenuluiagricol, lei (Sa.v.)

Sa

PG;

..cSa

PG;

..vSa

PG

Sa

VV ;

..cSa

VV ;

..vSa

VV

Sa

VG;

..cSa

VG;

Mijloacelede

producţie

• Valoarea medie anuală amijloacelor fixe de

producţie, mii lei (VMF ) VMF

PG

VMF

VV

VMF

VG

Resurseleumane

• Numărul mediu anual delucr ători, persoane( Na.l.);

• Consumurile de muncă,mii om-ore (Cm)

• Fondul de retribuţie a

muncii, mii lei ( Fr )

..l Na

PG;

Cm

PG;

Fr

PG

..l Na

VV ;

Cm

VV ;

Fr

VV

..l Na

VG;

Cm

VG

Consumu-rilemateriale

• Consumuri materiale,mii lei (Cp) Cp

PG

Cp

VV

Cp

VG

Sursă: elaborată şi sistematizată de autor în baza surselor literare [62,129,165,180]



277

Dinamica principalilor indicatori macroeconomici ai Republicii Moldova

Indicatorii 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Produsul intern brut (în preţuri curente), mil lei 4736,8 6480 7798 8917 9122 12322 16020 19052 22556 2din care:PublicaPonderea în PIB, %

193240,8

253239,1

247031,7

267930,0

259328,4

304824,7

400725,0

457624,0

666929,5

Privată Ponderea în PIB, %

254853,8

362656,0

452958,0

501556,3

485053,3

695656,4

955459,6

1086657,0

1143450,7

Producţia agricolă brută (PAB) (preţuri curente), mil. lei 4106 4243 4639 5100 4775 6396 8268 8646 9474 din care:Producţia vegetală, mil. lei 2759 2687 2941 3186 2875 4206 5790 5727 6298 Ponderea în PAB, total, % 67,2 63,3 63,4 62,5 60,2 65,8 70,0 66,2 66,5 Producţia animalier ă, mil. lei 1347 1393 1552 1730 1699 2004 2202 2655 2870 Ponderea în PAB, total, % 32,8 32,8 33,5 33,9 35,6 31,3 26,6 30,7 30,3 Servicii, mil. lei … 163 146 184 201 186 276 264 306 Ponderea în PAB, total, % … 3,8 3,1 3,6 4,2 2,9 3,4 3,1 3,2

Numărul total al angajaţilor, mii 1681 1673 1660 1646 1642 1495 1515 1499 1505 Numărul total al persoanelor ocupate în agricultur ă, mii 767 771 711 684 750 731 766 764 747 Ponderea în numărul total al persoanelor ocupate încâmpul muncii, % 45,6 46,1 42,8 41,5 45,7 48,9 50,6 51,0 49,6 Utilizarea totală de îngr ăşăminte chimice,mii tonekg/ha

12,199

11,299

13,51111

10,199

6,977

3,144

7,71010

11,31515

15,01818

1

Utilizarea totală a îngr ăşămintelor naturale,mii tonetone/ha

14002,4

15171,2

8000,6

2600,2

1460,1

720,1

220,03

750,1

160,02

Salariul mediu lunar al unui lucr ător în economie, total 59 102 187 220 250 305 408 544 692

Salariul mediu lunar al unui lucr ător în agricultur ă, lei 40 86 122 135 141 173 252 315 394 PIB pe cap de locuitor, lei 1313 1798 2167 2441 2498 3379 4402 5247 6227 Sursa: Anuarul Statistic al Republicii Moldova, BNS pe anii respecivi



278

Anexa 4

Trendul producţiei agricole globale în întreprinderile de toate categoriile din Republica Moldova pe perioada 1995-2006 determinat prin ajustarea liniar ă

Anii

Produc ţ ia global ă ,

mil lei

y

t t × y t 2 y = a + b t

y =8853,28 – 48,74t

1995 10292,8 -11 -113217,5 121 9386,091996 9070,7 -9 -81636,3 81 9289,211997 10108,0 -7 -70756,0 49 9192,331998 8935,0 -5 -44675 25 9095,461999 8184,3 -3 -24552,9 9 8998,592000 7917,0 -1 -7917,0 1 8901,722001 8426,6 1 8426,6 1 8804,842002 8717,3 3 26151,9 9 8707,972003 7535,3 5 37676,5 25 8611,09

2004 9105,6 7 63739,2 49 8514,222005 9180,2 9 82621,8 81 8417,352006 8766,6 11 96432,6 121 8320,47Total 106239,4 0 -27706,1 572 106239,34

28,8853== ∑

n

ya ; 737,48

2 −==

∑∑

t

tyb

Sursă: calculele autoruluiAnexa 5

Trendul producţiei globale agricole în întreprinderile de toate categoriile din Republica Moldova

pe perioada 1995-2006 determinat prin ajustare exponenţială

y = a × bt

Anii Produc ţ ia

global ă , mil lei

yt t 2 log y t × log y log y =

log a+t × log b

y = a × bt

y =8819,96 × 0,995t

1995 10292,8 -11 121 4,0125 -44,14 3,9704 9340,341996 9070,7 -9 81 3,9576 -35,62 3,9658 9243,321997 10108,0 -7 49 4,0047 -28,03 3,9612 9146,31998 8935,0 -5 25 3,9511 -19,75 3,9566 9049,28

1999 8184,3 -3 9 3,913 -11,74 3,9523 8961,082000 7917,0 -1 1 3,8987 -3,90 3,9476 8864,052001 8426,6 1 1 3,9256 3,92 3,9432 8774,12002 8717,3 3 9 3,9404 11,82 3,9386 8682,372003 7535,3 5 25 3,8771 19,38 3,9341 8593,292004 9105,6 7 49 3,9593 27,71 3,9296 8504,22005 9180,2 9 81 3,9628 35,665 3,9251 8416,02006 8766,6 11 121 3,9428 43,37 3,9206 8328,69Total 106239,4 0 572 47,3456 -1,30 47,345 105903,0

Sursă: calculele autorului

9455,3loglog == ∑n

ya a = 103,9455= 8819,9 002275,0loglog2

−== ∑t

yt b

b = 100,002275 = 0,9948



279

Anexa 6Trendul producţiei globale în întreprinderile de toate categoriile din Republica Moldova pe

perioada 1995-2006 determinat prin ajustarea după o parabolă de gradul doi

Anii

Produc ţ ia

global ă , mil

lei y

t ty t 2 t 4 t 2 y y = a + bt+ct

2

y =8312,85-48,44t+11,34t 2

1995 10292,8 -11 -113217,5 121 14641 1245428,8 10217,561996 9070,7 -9 -81636,3 81 6561 734726,7 9667,161997 10108,0 -7 -70756,0 49 2401 495292,0 9207,471998 8935,0 -5 -44675 25 625 223375,0 8838,481999 8184,3 -3 -24552,9 9 81 73658,7 8560,22000 7917,0 -1 -7917,0 1 1 7917,0 8372,622001 8426,6 1 8426,6 1 1 8426,6 8275,752002 8717,3 3 26151,9 9 81 78455,7 8269,582003 7535,3 5 37676,5 25 625 188382,5 8354,11

2004 9105,6 7 63739,2 49 2401 446174,4 8529,352005 9180,2 9 82621,8 81 6561 743596,2 8795,292006 8766,6 11 96432,6 121 14641 1060758,6 9151,94Total 106239,4 0 -27706,1 572 48620 5306192,2 106239,5

Sursă: calculele autorulu

85,8312)( 224

224

=−

×−×=

∑ ∑

∑ ∑∑ ∑t t n

t yt t ya

; 437,482

−==∑∑

t

tyb ;

338,11)( 224

22

=−

×−×

=∑ ∑∑ ∑ ∑t t n

yt yt nc

Anexa 7Dinamica unităţilor agricole după formele juridice de organizare în Republica Moldova

Din acestea:

Întreprinderi agricole cu proprietate privată

Anii

Întrep-rinderiagri-cole

Întrep-rinderi

agricolede stat T

o t a l


Cooperativeagricole de

producţie

Societăţicu r ăspun-

dere

limitată

Gospodării ţăr ăneşti

Gospodăriicolective şi

firme agricole2001 1034 48 986 91 73 783 22 62002 1239 39 1200 88 148 903 18 32003 1348 60 1288 87 162 1006 23 22004 1459 39 1420 86 218 1076 11 22005 1524 42 1482 91 223 1130 16 22006 1522 40 1482 77 228 1121 13 22007 1528 43 1485 85 228 1149 23 ...

Sursa: datele prelucrate din formularele specializate centralizate forma nr. 17-CAI pe

activitatea întreprinderilor agricole şi gospod ăriilor ţăr ăne şti (de fermier) cu terenuri agricole

de 1000 ha şi peste.





281

ВЫВОД ИТОГОВ

Регрессионная статистика

Множественный R 0,764681

R-квадрат 0,584738Нормированный R-квадрат 0,580401

Стандартная ошибка 1759,933

Наблюдения 388

Дисперсионный анализ

df SS MS F

Регрессия 4 1,67E+09 4,18E+08 134,827

Остаток 383 1,19E+09 3097364

Итого 387 2,86E+09

Коэффициенты Стандартная

ошибка t-

статистикаP-

Значени

Y-пересечение 1253,326 152,4096 8,223409 3,11E-1

Переменная X 1 0,009698 0,004734 2,048675 0,04117

Переменная X 2 0,231164 0,01948 11,86667 7,11E-2

Переменная X 3 7626,238 1078,222 7,072979 7,25E-1

Переменная X 4 2,351644 0,283642 8,290873 1,93E-1

corelogramma y X1 X2

Y 1

X1 0,220046 1

X2 0,642506 0,098534 1

X3 0,575475 0,335294 0,476605

X4 0,42178 0,032887 0,186995

Столбец1 y X1 X2 X3 X4

Среднее 3406,198 4654,196 2711,402 0,130653 206,0547

Стандартное отклонение 2716,932 20123,65 5268,18 0,100769 323,6808



282

Anexa 10Ponderea principalilor indicatori economici ai întreprinderilor agricole pe regiunile de dezvoltare

ale Republicii Moldova, media anilor 2004 – 2006i n c l u s i v

IndicatoriiTotal pe

RepublicaMoldova

Mun.Chişinău

Nord Centru SudUTA

Găgăuzia

Numărul de întreprinderi 1502 76 569 470 294 93Suprafaţa terenuriloragricole, ha 820319 14711 341564 171003 212399 80642

Ponderea, % 100,0 1,8 41,6 20,8 25,9 9,9

Efectivul mediu anual delucr ători, persoane 96400 2570 40345 23046 22028 8411

Ponderea, % 100,0 2,7 41,8 24,0 22,8 8,7

Valoarea medie anuală amijloacelor fixe cu destinaţieagricolă, mii lei 3644046 180999

1036697 968204 1066828 391318

Ponderea, % 100,0 5,0 28,5 26,5 29,3 10,7

Consumurile materialeincluse în costul producţieifitotehnice şi zootehnice, miilei 1756231 87574 712509 461888 358409 135851

Ponderea, % 100,0 5,0 40,6 26,3 20,4 7,7

Valoarea producţiei agri-coleglobale în preţuricomparabile, mii lei 2684710 79465

1112702 645422 608423 238698

Ponderea, % 100,0 3,0 41,4 24,0 22,7 8,9Venituri din vânzarea

producţiei agricole, mii lei 2908393 97915120394

5 685482 662530 258521Ponderea, % 100,0 3,4 41,4 23,5 22,8 8,9

Profit, mii lei 469511 20351 162113 121832 134394 30821Ponderea, % 100,0 4,3 34,6 26,0 28,6 6,5

Sursa: calculele autorului în baza datelor din formularele specializate vizând activitatea întreprinderiloragricole în plan teritorial



283

Anexa 11Dinamica eficienţei economice a legumelor în întreprinderile agricole pe anii 2001-2007

AniiIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Productivitatea la 1 ha alegumelor, q 68,8 56,4 64,9 68,8 74,1 77,1 38,7

Costul unitar al producţiei finitevîndute, lei 101,76 115,40 124,40 120,35 135,03 140,17 203,38Preţul mediu de vânzare al 1 q,lei 87,17 105,45 113,40 108,02 144,06 140,23 200,28Profit (pierderi), lei, calculat la:• la 1 q de producţie vândută,

lei -14,59 -9,95 -11,01 -12,33 9,02 0,1 -3,10

• la 1 ha de suprafaţă de pecare s-a vândut producţia, lei -1003,7 -561,3 -714,43 -848,42 668,68 4,34 -119,99

Nivelul rentabilităţii, % -14,3 -8,6 -8,8 -10,25 6,68 0,04 -1,52

Sursă: calculele autorului în baza formularelor specializate

Anexa 12

Eficienţa economică comparativă a grâului de toamnă în întreprinderile agricole din regiunile dedezvoltare ale Republicii Moldova, media anilor 2004-2006

Regiunile de dezvoltareIndicatorii Mun.


UTAGăgăuzia


Productivitatea la 1 ha agrâului de toamnă, q/ha

25,9 28,6 26,8 27,2 27,8 27,7

Costul unitar al producţieifinite vândute, lei

105,13 87,24 91,05 83,73 101,95 88,73

Preţul mediu de vânzare a 1q, lei

110,41 103,29 107,62 103,66 108,50 104,81

Profit, lei, calculat la:

• 1 q de producţievândută 5,27 16,05 16,57 19,94 6,54 16,08

• 1 ha de suprafaţă 136,71 459,0 443,97 542,32 191,87 445,62 Nivelul rentabilităţii, % 5,02 18,40 18,19 23,81 6,42 18,13Sursa: [120, pag. 73]



284

Anexa 13Eficienţa economică a grâului de toamnă în întreprinderile agricole pe regiunea de Nord, media

anilor 2004-2006

Unităţileadministrativ-

teritoriale

Producti-vitatea,

q/ha

Costul unitaral producţiei

finitevândute, lei/q

Preţul devânzare,

lei/q

Profitulobţinut la

1 q, lei/q

Profitul calculat la1 ha de suprafaţă

de pe care s-a

vândut producţia,lei

Nivelulrentabilităţii

%

Regiunea de Nord 27,7 88,73 104,81 16,08 445,6 18,13Mun. Bălţi 30,60 101,61 106,31 4,70 143,77 4,62Briceni 28,65 76,73 98,02 21,29 609,95 27,75Donduşeni 28,22 82,97 97,64 14,97 422,31 18,04Drochia 29,26 81,22 98,51 17,30 506,05 21,30Edineţ 26,64 85,37 108,51 23,14 616,38 27,10Făleşti 29,60 85,37 103,25 17,88 529,22 20,94Floreşti 27,31 99,36 107,56 8,20 227,26 8,25Glodeni 32,01 87,52 103,30 15,77 504,92 18,02Ocniţa 27,58 80,39 97,14 16,74 461,74 20,82Rîşcani 27,72 88,86 99,47 10,61 289,73 11,94Sîngerei 26,62 96,05 114,02 17,97 478,36 18,71Soroca 29,81 82,71 102,08 19,37 577,53 23,42Sursa: [120, pag. 47]

Anexa 14

Eficienţa economică a grâului de toamnă în întreprinderile agricole din regiunea Centru şimunicipiul Chişinău, media anilor 2004-2006

Unităţileadministrativ-

teritoriale

Producti-vitatea,

q/ha


finitevândute, lei/q

Preţul devânzare,

lei/q

Profitulobţinut la1 q, lei/q

Profit (pierderi)calculat la 1 ha de

suprafaţă de pecare s-a vândut producţia, lei

Nivelulrentabilităţii, %

RegiuneaCentru

26,8 91,05 107,62 16,57 443,97 18,19

Mun. Chişinău 25,9 105,13 110,41 5,27 136,71 5,02Dubăsari 31,22 81,18 100,83 19,65 613,54 24,21

Rezina 25,36 86,41 104,38 17,47 442,95 20,10Şoldăneşti 26,12 104,20 107,44 3,24 84,66 3,11Anenii Noi 24,47 77,88 100,65 22,77 557,15 29,23Călăraşi 24,81 134,91 136,07 1,15 28,63 0,86Criuleni 29,88 105,07 117,47 12,39 371,61 11,80Hânceşti 26,46 90,06 103,51 2,94 77,67 3,26Ialoveni 27,32 101,54 111,61 10,08 275,30 9,92

Nisporeni 24,16 94,38 98,22 3,85 92,99 4,08Orhei 28,06 71,22 98,61 27,39 768,60 38,46Str ăşeni 27,03 127,74 113,89 -13,85 -374,37 -10,84Teleneşti 22,34 87,54 95,25 7,71 172,26 8,81Ungheni 30,00 92,17 119,81 27,64 829,23 29,99Sursa: [120, pag. 75]





286

Anexa 16Eficienţa economică a strugurilor în raioanele regiunilor de dezvoltare

Centru şi Sud din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Regiuni dedezvoltare şi

raioane

Producţiaobţinută de

pe plantaţiile

pe rod la 1ha, q

Consumurila 1 ha, lei

Costul unitar al produselor

finite vândute,lei

Preţul devânzare a 1

q, lei

Profit(pierderi)

la 1 q, lei

Rentabi-litatea,

%

RepublicaMoldova

34,49 7095,74 205,77 272,81 67,04 32,62

Regiunea deCentru

32,50 6532,97 202,80 240,62 37,81 18,64

Anenii Noi 28,29 5598,80 183,73 246,36 62,59 34,07Călăraşi 29,11 4516,21 173,99 188,82 14,70 8,45Criuleni 35,15 9650,72 271,98 146,39 -25,59 -9,41Hînceşti 35,51 7299,76 200,85 240,76 39,91 19,87Ialoveni 28,86 5996,35 209,40 242,68 33,28 15,89

Nisporeni 19,64 3629,63 181,82 214,81 32,99 18,15Orhei 16,46 3396,93 207,03 213,83 6,79 3,28Str ăşeni 56,43 10722,29 216,50 266,72 50,19 23,18Teleneşti 17,96 2635,66 148,99 187,42 38,64 25,04Ungheni 16,25 3244,83 200,13 195,24 -5,10 -2,55Regiunea deSud

34,06 7156,04 209,85 292,18 82,32 39,23

Basarabeasca 29,45 6457,43 213,74 254,50 40,75 19,07Cahul 32,39 7060,89 217,41 283,84 66,43 30,55Cantemir 66,03 11663,97 174,32 301,83 127,51 73,15

Căuşeni 32,52 6849,78 209,80 261,63 51,83 24,70Cimişlia 23,95 5482,12 225,13 279,26 53,82 23,87Leova 19,43 5252,10 286,95 232,52 -54,52 -19,00Ştefan Vodă 20,20 4286,83 216,13 298,41 82,31 38,08Taraclia 41,43 8755,29 215,56 317,82 102,26 47,44Mun.Chişinău

53,16 10062,11 174,63 206,96 32,33 18,51

UTA„Găgăuzia”

35,60 7382,15 208,08 280,99 72,91 35,04

Sursa: calculele autorului în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole în planteritorial



287

Anexa 17

Eficienţa economică a sfeclei de zahăr în întreprinderile agricole cu diferite forme juridice deorganizare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Din acestea:Indicatorii

Întreprin-deri

agricole SRL CAP SAÎntreprinderi

agricole de statProductivitatea la 1 ha sfeclă de zahăr, q

312,4 313,3 308,9 338,0 168,0

Costul unitar producţie finită vândută, lei

27,78 27,85 26,79 28,98 31,64

Preţul mediu de vânzare a 1 q,lei

31,0 31,08 29,99 31,75 29,46

Profit, lei, calculat la: 1 q de producţie

vîndută; 3,2 3,2 3,2 2,76 -2,17 1 ha de suprafaţă de pe

care s-a vîndut producţie 1008,01 1001,0 989,06 934,3 -365,1

Nivelul rentabilităţii, % 11,6 11,6 11,9 9,5 -6,9Sursa: calculele autorului în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova

Anexa 18

Eficienţa economică a legumelor în întreprinderile agricole cu diferite forme juridice deorganizare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Din acestea:

IndicatoriiÎntreprin-

deriagricole SRL CAP SA

Întreprin-deri

agricolede stat

Cooperative şi agro-

firme

Productivitatea la 1 ha, q 73,4 75,7 112,0 59,4 40,7 44,6Costul unitar producţie finită vândută, lei

140,17 129,72 137,88 129,25 252,3 207,85

Preţul mediu de vânzare a 1 q, lei 130,39 128,0 127,15 173,84 87,6 132,46Profit, lei, calculat la: 1 q producţie vândută; -1,47 -1,71 -10,73 44,59 -202,7 -75,4 1 ha de suprafaţă de pe care s-a

vândut producţia-107,76 -129,78 -1202,2 2648,81 -6000,0 -3358,0

Nivelul rentabilităţii, % -1,12 -1,32 -7,8 34,5 -63,8 -36,3Sursa: calculele autorului în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole dinRepublica Moldova



288

Anexa 19Matricea coeficienţilor standardizaţi în dinamică ai eficienţei economice a grâului de toamnă în

întreprinderile agricole din Republica Moldova şi determinarea ratingului

AniiIndicatorii 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Productivitatea la 1 ha a grâului de toamnă, q 1,00 0,871 0,220 0,971 0,909 0,799Costul unitar al producţiei finite vândute, lei 0,94 1,00 0,47 0,64 0,69 0,64Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 0,707 0,538 1,00 0,929 0,779 0,869Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q de producţie vândută, lei 1,00 0,308

-0,074 0,910 0,487

0,626

Nivelul rentabilităţii, % 1,00 0,328 -0,037 0,617 0,362 0,426Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţaeconomică a grâului de toamnă 0,299

1,077

1,723 0,539 0,907

0,809

Clasificarea în dinamică a întreprinderilor după ratingul eficienţei economice a grâului de toamnă 1 5 6 2 4 3

Sursa: calculată de autor în baza datelor tabelului 3.7

Anexa 20Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a florii soarelui în întreprinderile

agricole din Republica Moldova şi determinarea ratinguluiAnii

Indicatorii 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Productivitatea la 1 ha, q 0,931 0,993 0,882 0,944 0,924 1,00Costul unitar al producţiei finite vândute, lei 1,00 0,900 0,787 0,708 0,598 0,651Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 0,680 0,820 0,851 0,921 1,00 0,940Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q de producţie vândută, lei 0,698

1,00 0,843 0,847 0,688

0,709

Nivelul rentabilităţii, % 0,774 1,00 0,737 0,667 0,457 0,513

Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţaeconomică a florii soarelui 0,499

0,205

0,419 0,477 0,748

0,669

Clasificarea în dinamică a întreprinderilor după ratingul eficienţei economice a florii soarelui 4 1 2 3 6 5




289

Anexa 21Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a sfeclei de zahăr în întreprinderile

agricole din Republica Moldova şi determinarea ratingului

AniiIndicatorii 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Productivitatea la 1, q 0,627 0,829 0,603 0,932 1,00 0,907Costul unitar al producţiei finite vândute, lei 0,902 1,00 0,727 0,819 0,692 0,643Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 0,724 0,690 0,871 0,808 0,999 1,00Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q de producţie vândută, lei 0,457

0,683

0,378 0,585 1,00 0,535

Nivelul rentabilităţii, % 0,597 0,985 0,394 0,692 1,00 0,497

Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţaeconomică a sfeclei de zahăr 0,825

0,475

1,002 0,636 0,308

0,778

Clasificarea în dinamică a întreprinderilor după ratingul eficienţei economice a sfeclei de zahăr 5 2 6 3 1 4


Anexa 22Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a strugurilor în întreprinderile


Indicatorii 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Productivitatea la 1 ha, q 0,66 0,83 0,90 1,00 0,69 0,56Costul unitar al producţiei finite vândute, lei 0,97 1,00 0,87 0,781 0,552 0,564Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 0,525 0,612 0,859 0,903 1,00 0,865Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q de producţie vândută, lei 0,239

0,659

1,00 0,647 0,633

0,317

Nivelul rentabilităţii, % 0,267 0,758 1,00 0,582 0,402 0,206Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţa

economică a strugurilor 1,208

0,596

0,485 0,774 0,889

1,224Clasificarea în dinamică a întreprinderilor după ratingul eficienţei economice a strugurilor 5 2 1 3 4 6




290

Anexa 23Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a legumelor în întreprinderile


Indicatorii2001 2002 2003 2004 2005 2006

Productivitatea la 1 ha, q 0,892 0,732 0,842 0,892 0,961 1,00

Costul unitar al producţiei finite vândute, lei 1,00 0,882 0,818 0,846 0,754 0,726Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 0,605 0,732 0,787 0,749 1,00 0,973Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q de producţie vândută, lei -1,618

-1,103

-1,121 -1,367 1,00 0,011

Nivelul rentabilităţii, % -2,14 -1,29 -1,32 -1,53 1,00 0,006

Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţaeconomică a legumelor 4,109 3,134

3,228 3,479 0,251

1,429

Clasificarea în dinamică a întreprinderilor după ratingul eficienţei economice a legumelor 6 3 4 5 1 2Sursa: calculată de autor în baza datelor anexei 11

Anexa 24Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a fructelor în întreprinderile agricole

din Republica Moldova şi determinarea ratingului

AniiIndicatorii

2001 2002 2003 2004 2005 2006Productivitatea la 1 ha, q 0,42 0,43 1,00 0,71 0,44 0,49Costul unitar al producţiei finite vândute, lei 0,71 0,66 1,00 0,69 0,59 0,43Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 0,49 0,58 0,45 0,67 0,68 1,00Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q de producţie vândută, lei -0,56 -0,17 0,54 1,00 0,10 0,76

Nivelul rentabilităţii, % -0,57 -0,16 0,77 1,00 0,09 0,47Ratingul întreprinderilor agricole după eficienţaeconomică a fructelor 2,362

1,825

0,754 0,538 1,491

0,961

Clasificarea în dinamică a întreprinderilor după ratingul eficienţei economice a fructelor 6 5 2 1 4 3Sursa: calculată de autor în baza datelor tabelului 3.10

Anexa 25Matricea coeficienţilor standardizaţi ai eficienţei economice a grâului de toamnă în întreprinderile

agricole după forma juridică de organizare din Republica Moldova şi determinarea ratingului

Forme juridice de organizareIndicatoriiSRL CAP SA

Productivitatea la 1 ha a grâului de toamnă, q 0,898 0,928 1,00Costul unitar al producţiei finite vândute, lei 1,00 0,98 0,88Preţul mediu de vânzare al 1 q, lei 0,969 0,936 1,00Profit (pierderi), lei, calculat la:• 1 q de producţie vândută, lei 1,00 0,677 0,963

Nivelul rentabilităţii, % 1,00 0,66 0,919Ratingul formelor juridice de organizare după eficienţa economică a grâului de toamnă 0,107 0,479 0,149

Clasificarea în dinamică a formelor juridice de organizare după ratingul eficienţei economice a grâului de toamnă 1 3 2Sursa: Calculate de autor în baza tabelului 3.17







293

Anexa 32Matricea coeficienţilor standardizaţi a eficienţei economice a grâului de toamnă şi determinarearatingului raioanelor pe regiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova, media anilor 2004-2006

Denumirea

raioanelor

Producti-vitate

a la 1 ha agrâului detoamnă, q


finite vândute,lei

Preţulmediu

de

vânzareal 1 q,

lei

Profit(pierderi), lei,

calculat la:

1 q de producţievândută, lei

Nivelul

rentabilităţii, %

Ratingulraioanelor pe

fiecare regiune

după eficienţaeconomică agrâului de

toamnă

Clasificarearaioanelor

după ratingul

eficienţeieconomice agrâului de

toamnă Regiunea de dezvoltare Nord

Briceni 0,89 1,0 0,86 0,92 1,00 0,211 1Edineţ 0,83 0,89 0,95 1,0 0,97 0,211 1mun. Bălţi 0,96 0,76 0,93 0,20 0,16 1,241 11Soroca 0,93 0,93 0,89 0,84 0,84 0,268 2Drochia 0,91 0,94 0,86 0,75 0,77 0,382 3Ocniţa 0,86 0,95 0,95 0,72 0,75 0,404 4Făleşti 0,92 0,89 0,90 0,77 0,75 0,445 5

Sângerei 0,83 0,79 1,0 0,77 0,67 0,475 6Glodeni 1,00 0,88 0,90 0,68 0,65 0,503 7Donduşeni 0,88 0,92 0,56 0,64 0,65 0,510 8Floreşti 0,85 0,77 0,94 0,35 0,29 0,999 9Râşcani 0,87 0,86 0,87 0,46 0,43 1,177 10

Regiunea de dezvoltare Centru şi mun. Chişinău Orhei 0,89 1,00 0,72 0,99 1,00 0,301 1Ungheni 0,96 0,77 0,88 1,00 0,78 0,342 2Anenii Noi 0,78 0,91 0,74 0,82 0,76 0,463 3Dubăsari 1,00 0,88 0,74 0,71 0,63 0,505 4Rezina 0,81 0,82 0,77 0,63 0,52 0,699 5

Criuleni 0,96 0,68 0,86 0,45 0,31 0,949 6Ialoveni 0,88 0,70 0,82 0,36 0,26 1,131 7Teleneşti 0,72 0,81 0,70 0,28 0,23 1,147 8mun.Chişinău

0,83 0,68 0,81 0,19 0,13 1,301 9

Nisporeni 0,77 0,75 0,72 0,14 0,11 1,314 10Hânceşti 0,85 0,79 0,76 0,11 0,08 1,328 11Şoldăneşti 0,84 0,68 0,79 0,12 0,08 1,339 12Călăraşi 0,79 0,53 1,00 0,04 0,02 1,714 13Str ăşeni 0,87 0,56 0,84 -0,50 -0,28 2,031 14

Regiunea de dezvoltare Sud şi UTA Găgăuzia Cantemir 0,95 0,99 0,99 1,00 1,00 0,052 1Cahul 0,89 0,91 1,00 0,82 0,75 0,339 2Leova 0,85 0,99 0,91 0,74 0,74 0,407 3ŞtefanVodă

0,94 1,00 0,89 0,69 0,70 0,449 4

Căuşeni 0,92 0,84 0,97 0,52 0,44 0,759 5Cimişlia 0,79 0,85 0,94 0,47 0,40 0,843 6Taraclia 1,00 0,79 0,95 0,29 0,24 1,095 7Basarabeasca

0,91 0,74 0,99 0,24 0,18 1,151 8

UTAGăgăuzia 0,94 0,72 0,99 0,19 0,14 1,216 9

Sursa: calculată de autor în baza datelor anexelor 13-15



294

Anexa 33

Matricea coeficienţilor standardizaţi a eficienţei economice a strugurilor şi determinarearatingului raioanelor pe regiunile de dezvoltare Centru şi Sud ale Republicii Moldova, media

anilor 2004-2006

Denumirearaioanelor

Productivitatea la 1 ha a

strugurilor, q


finitevândute, lei

Preţulmediu devânzare

al 1 q, lei

Profit (pierderi),lei, calculat la:


Nivelulrenta-

bilităţii, %

Ratingul raioanelor pe fiecare regiunedupă eficienţaeconomică astrugurilor

Clasificarearaioanelor după ratingul eficienţei

economice astrugurilor

Regiunile de dezvoltare Centru şi SudAnenii Noi 0,428 0,811 0,775 0,491 0,466 1,099 6Călăraşi 0,441 0,856 0,594 0,115 0,116 1,436 14Criuleni 0,532 0,548 0,461 -0,201 -0,129 1,707 16Hânceşti 0,538 0,742 0,458 0,313 0,272 1,158 8Ialoveni 0,437 0,712 0,764 0,261 0,217 1,271 11

Nisporeni 0,297 0,819 0676 0,259 0,248 1,322 12Orhei 0,249 0,719 0,673 0,053 0,045 1,599 15Str ăşeni 0,855 0,688 0,839 0,394 0,317 1,361 13Teleneşti 0,272 1,00 0,589 0,303 0,342 1,272 10Ungheni 0,246 0,744 0,614 -0,039 -0,035 1,713 17Basarabeasca 0,446 0,697 0,801 0,319 0,261 1,203 9Cahul 0,491 0,685 0,893 0,521 0,418 0,968 4Cantemir 1,00 0,855 0,949 1,00 1,00 0,155 1Căuşeni 0,493 0,710 0,823 0,406 0,338 1,078 5Cimişlia 0,363 0,662 0,879 0,422 0,326 1,150 7Leova 0,294 0,519 0,732 -0,428 -0,259 2,104 18Ştefan Vodă 0,306 0,689 0,939 0,646 0,521 0,967 3Taraclia 0,627 0,691 1,00 0,802 0,649 0,629 2

Sursa: calculată de autor în baza datelor anexei 16Anexa 34

Matricea coeficienţilor standardizaţi a eficienţei economice a sfeclei de zahăr şi determinarearatingului raioanelor pe regiunea de dezvoltare Nord ale Republicii Moldova, media anilor

2004-2006

Denumirearaioanelor

Productivitateala 1 ha a sfeclei

de zahăr, q


finitevândute, lei

Preţul mediude vânzare al

1 q, lei

Profit (pierderi),lei, calculat la:


Nivelulrentabili-tăţii, %

Ratingulraioanelor pe

fiecare regiunedupă eficienţaeconomică a

sfeclei de zahăr

Clasificarearaioanelor după

ratingul eficienţeieconomice a

sfeclei de zahăr

Regiunea de dezvoltare Nordmun. Bălţi 0,606 0,964 0,917 0,985 0,949 0,408 2Briceni 0,784 0,935 0,926 0,912 0,854 0,950 8Donduşeni 0,810 0,792 1,00 0,512 0,429 0,802 6Drochia 0,776 0,817 0,947 0,398 0,327 0,949 7Edineţ 0,533 0,794 0,909 0,042 0,033 1,456 4Făleşti 1,00 0,909 0,921 0,75 0,681 0,422 3Floreşti 0,727 1,00 0,893 1,00 1,00 0,293 1Glodeni 0,609 0,819 0,861 -0,073 -0,060 1,575 12Ocniţa 0,757 0,887 0,903 0,55 0,489 0,738 5Râşcani 0,694 0,845 0,925 0,44 0,373 1,279 11

Sângerei 0,674 0,863 0,881 0,288 0,249 1,1 9Soroca 0,724 0,862 0,873 0,235 0,203 1,154 10Sursa: calculată de autor în baza datelor tabelului 3.14



295

Anexa 35Profitabilitatea comparativă a diferitor produse în unităţile agricole cu diferite forme de

proprietate şi forme organizatorico-juridice din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Profitul calculat la:, leiTipuri de produse al 1 q de producţie

vândută

1 ha de pe care s-a

vândut producţia Nivelul rentabilităţii, %Întreprinderi agricole în mediu

Grâu de toamnă 16,09 439,79 18,13Floarea-soarelui 50,38 695,13 29,2Sfecla de zahăr 3,22 1008,01 11,6Legume -1,47 -107,76 -1,12Struguri 67,1 2313,6 32,62

SRLGrâu de toamnă 16,63 450,68 18,81Floarea-soarelui 46,18 640,28 27,5

Sfecla de zahăr 3,23 1001,01 11,6Legume -1,71 -129,78 -1,32Struguri 57,0 1815,6 28,05

CAPGrâu de toamnă 11,26 311,87 12,48Floarea-soarelui 81,07 109,55 42,7Sfecla de zahăr 3,20 989,06 11,9Legume -10,73 -1202,23 -7,8Struguri 90,98 3648,1 43,6

SAGrâu de toamnă 16,01 479,61 17,3

Floarea-soarelui 29,39 415,88 14,92Sfecla de zahăr 2,76 934,31 9,5Legume 44,59 2648,81 34,5Struguri 72,26 2855,6 32,9

Întreprinderi agricole de statGrâu de toamnă 16,77 974,90 15,3Floarea-soarelui 28,83 362,92 11,8Sfecla de zahăr -2,17 -365,14 -6,9Legume -73,39 -3358,90 -36,3Struguri 21,22 1131,53 10,9

Sursă: calculele autorului în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole



296

Anexa 36Datele de fapt şi de calcul pentru analiza factorială a profitului obţinut din vânzarea

principalelor produse din fitotehnie în întreprinderile agricole din Republica Moldova pe anii2001- 2006

Tipuri de produse agricole

IndicatoriiSemne

conven-ţionale

Boabe

grâu detoamnă

Seminţe

floareasoarelui

Sfeclă dezahăr Legume Struguri

Date ini ţ iale

Cantitatea vândută, mii qÎn medie pe perioadele:2001 – 2003 q0 4347,6 1622,4 6024,7 499,1 1508,02004 - 2006 q1 4900,4 2011,5 9030,2 447,6 1205,6Costul producţiei finitevândute, mii lei:2001 – 2003 z 0q0 285120,7 209944,3 133688 56496,7 212740,72004 - 2006 z 1q1 434793 346753 250869,3 59021,3 248078,6

Venituri din vânzări, miilei2001 – 2003 p0q0 344994 303317,6 148448 50500,7 332118,32004 - 2006 p1q1 513627 448096,3 280007,6 58362,3 328901,0

Date de calcul

Costul unitar al produ-selor finite vândute, lei2001 – 2003 z 0 65,58 129,40 22,19 113,19 141,072004 - 2006 z 1 88,73 172,38 27,78 131,86 205,77Preţul de vânzare al 1 q

de produse, lei2001 – 2003 p0 79,35 186,96 24,64 101,18 220,232004 - 2006 p1 104,81 222,77 31,0 130,39 272,8Costul convenţional, miilei z 0q1 321368,2 260288,1 200380,1 50653,8 170073,9Venituri din vânzăriconvenţionale, mii lei p0q1 344982,0 376070 222504 45288,2 265509,3Sursa: Calculele autorului în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din RepublicaMoldova



297

Anexa 37

Influenţa factorilor principali asupra nivelului de rentabilitate (nerentabilitate) a sfeclei de zahărîn societăţile cu r ăspundere limitată din regiunea de Nord a Republicii Moldova, media anilor

2004-2006

Grupele de întreprinderi

după nivelulrentabilităţii(nerentabilităţii) sfeclei

de zahăr, %

Numărulde unităţiîn grupe

Productivi-tatea sfeclei

de zahăr,q/ha

Costul


vândute, lei

Preţul devânzare,lei

Profitul

calculat la1 q desfeclă dezahăr, lei

Nivelulrentabilită-ţii, %

Regiunea de Nord

Rentabile

I până la 5 44 304 30,01 30,81 0,8 2,67

II 5,01-10 39 358 26,9 28,9 1,97 7,32

III 10,01-20,0 48 358 26,5 30,3 3,82 14,40

IV 20,01-40,0 43 368 24,2 30,7 6,54 27,06

V 40,01 şi mai mult 24 334 19,48 30,57 11,08 56,9

Total, în mediu 198 349 25,8 30,19 4,39 17,0

Nerentabile

I. până la 15,0 31 298 32,5 30,29 -2,2 -6,7

II. 15,01-45,0 41 186 36,5 27,78 -8,7 -23,9

III. 45,01 şi mai mult 7 107 44,0 22,23 -21,7 -49,5

Total, în mediu 79 230 34,4 29,03 -5,4 -15,7

În medie pe toateunităţile 277 325 27,0 30,03 2,99 11,0

Sursa: Calculele autorului în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole din RepublicaMoldova



298

Anexa 38

Influenţa factorilor principali asupra nivelului de rentabilitate (nerentabilitate) a grâului detoamnă în întreprinderile agricole din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Grupele de întreprinderidupă nivelulrentabilităţii

(nerentabilităţii) grâuluide toamnă, %

Numărulde unităţiîn grupe

Producti-vitatea

grâului detoamnă,

q/ha

Costul unitar

al producţieifinitevândute, lei

Preţul devânzare,

lei

Profitulcalculat la1 q de grâude toamnă,

lei

Nivelulrentabili-tăţii, %

Cu profitI până la 5

94 23,71 98,63 100,81 2,18 2,20

II 5,01-10 78 25,76 100,67 108,42 7,74 7,60III 10,01-15 82 26,52 89,85 101,06 11,21 12,50IV 15,01-20 70 28,30 90,27 105,89 15,61 17,30V 20,01-25 67 26,65 83,71 102,24 18,54 22,14VI 25,01-30 44 26,71 83,94 107,16 23,22 27,66

VII 30,01-35 36 28,10 78,35 103,73 25,38 32,39VIII > 35 204 29,30 68,47 107,65 39,10 57,23În medie X 27,37 82,67 105,26 22,58 27,31IX cu pierderi 0-20 211 22,90 115,15 101,56 -13,59 -11,80În medie x 26,60 87,32 104,73 17,40 19,93Sursă [120, pag. 80)



299

Anexa 39Calculul analizei infuenţei factorilor la devierea nivelului de rentabilitate a grâului de toamnă boabe în grupele de întreprinderi agricole din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Grupele deîntreprinderi:

Rezultatul influenţei(+, -) p. p.

Indicatorii

Media peîntrepridneri

le profitabile

IX-neren-tabilă

VIII-optimă

Calculul influenţei

factorilorMedia pe

întreprinderi profitabile

Grupa aIX

Factorii1. Costul 1 q de

producţie finită vândută, lei

−

C 82,67

CIX 115,15

CVIII 68,47

−

−−

−

C

P

C

P

VIII

67,82

58,22

47,68

58,22−

IX

IX

VIII

IX

C

P

C

P −

15,115

59,13

47,68

59,13 −−

−

+5,7

-

-

+8,08

2. Profitul încalcul la 1 q de

producţie vândută,lei

−

P 22,58

PIX -13,59

PVIII 39,1

VIII VIII

VIII

C

P

C

P −

−

47,68

58,22

47,68

1,39−

VIII

IX

VIII

VIII

C

P

C

P −

47,68

59,13

47,68

1,39 −−

+24,2

-

-

-77,1

RezultatulModificarearentabilităţiigrâului de toamnă

boabe, %

−

R 27,31

R IX -11,8

R VIII 57,22 R VIII-

−

R 57,22-27,31R VIII-R IX 57,22-(-11,8)

+22,9

-

-

-69,02

Sursa: Calculată de autor în baza anexei 38



300


Множественный R 0,628745941

R-квадрат 0,395321459

Нормированный R-квадрат 0,381943615




df SS MS F

Регрессия 5 134945,1103 26989,02205 29,55046145

Остаток 226 206410,2787 913,3198174

Итого 231 341355,389

Коэффициенты Стандартная ошибка t-статистика P-Значение Y-пересечение -38,72647818 11,06902087 -3,498636295 0,000563074

Переменная X 1 2,410262344 0,213269854 11,30146758 9,06925E-24

Переменная X 2 -0,011400316 0,001103188 -10,33397749 9,46529E-21

Переменная X 3 0,007922507 0,015152236 0,522860548 0,60158351

Переменная X 4 0,242806818 0,045101515 5,383562347 1,82541E-07

Переменная X 5 0,02735876 0,109189373 0,250562485 0,802380028

Corelograma

y X1 X2 X3

y 1

x1 0,30836167 1x2 0,026624389 0,85787193 1

x3 0,081906967 0,25562531 0,297427119 1

x4 0,170485997 0,181553719 0,327849412 0,25069755

x5 0,15143417 0,498007076 0,476309696 0,138852739



301



Множественный R 0,906084R-квадрат 0,820989Нормированный R-квадрат 0,818387




df SS MS F

Регрессия 5 3,64E+09 7,27E+08 315,533

Остаток 344 7,93E+08 2304360

Итого 349 4,43E+09

Коэффициенты Стандартная ошибка t-статистика P-Значение

Y-пересечение -1304,93 438,7638 -2,97411 0,00314

Переменная X 1 0,651147 0,017402 37,41783 2,6E-12

Переменная X 2 -0,02017 0,0041 -4,91883 1,35E-0

Переменная X 3 5,795152 9,351351 0,619713 0,53585

Переменная X 4 321,9587 387,9188 0,829964 0,40713

Переменная X 5 -0,01399 0,030886 -0,45299 0,65084

C o r e l o g r a m m a

y X1 X2 X3

Y 1

X1 0,897022 1

X2 -0,03322 0,100465 1

X3 -0,03241 -0,056 -0,01116

X4 -0,22574 -0,26813 0,055338 0,14949

X5 0,24585 0,33547 0,348449 -0,0207



302

Calculul coeficienţilor normativi diferenţiaţi de repartiţie a consumurilor în fixe şi varia

variaţia productivităţii de struguri la hectar

Normativele consumurilor în funcţie de productivitatea obţinută la 1 hectar, lei

Total consumurinormative la 1 ha,lei

Crepa

Consumuri variabile Consumuri fixe ÎnRegiunea de dezvoltare

Produc-tivitateamediela 1 ha,

qÎntreprin-deri mari

Întreprinderimijlocii

Întreprin-deri mari

Întreprinderimijlocii

Întreprin-deri mari

Întreprinderimijlocii Cons

vari

Sud 34,06 8273 8053 8868 7185 17141 15238 0,4

Centru 32,5 8168 7954 8827 7165 16695 15119 0,4

Nord 20,39 7350 7146 8512 7010 15862 14156 0,4

Mun. Chişinău 53,16 9562 9267 9365 7429 18927 16696 0,5

UTA “Găgăuzia” 35,69 8383 8157 8910 7206 17293 15363 0,4

În medie pe Republica

Moldova 34,49 8302 8098 8879 7190 17181 15288 0,4

Sursă: calculele autorului în baza datelor din [117, p.90]



303

Anexa 43

Dinamica nivelului şi structurii investiţiilor în capitalul fix pe surse de finanţare în Republica

Moldova, în anii 1998-2007

mil. lei

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Investiţii în capitalfix - total 1444,4 1591,8

1759,3

2315,1

2804,2

3621,7

5140,0 7796,5 11012

15180

pondere, % 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0din care finan ţ ate din contul:

bugetului republican 72,3 60,5 57,3 94,5 56,9 75,9 153,7 413,4 853,5 1591,2 pondere, % 5,00 3,7 3,26 4,10 2,03 2,1 3,0 5,3 7,75 10,48 bugetelor locale 75,3 32,9 86,5 103,4 118,7 125,2 288,3 353,9 589,1 409,2 pondere, % 5,22 2,06 4,92 4,48 4,24 3,56 5,7 4,5 5,35 2,7mijloacelor propriiale întreprinderilor 807,1 758,8

992,5

1320,5

2000 2541,8

3151,9 4501,6 5820,7

7419,6

pondere, % 55,88 47,66 56,41 57,38 71,31 70,08 61,2 57,7 52,86 48,88mijloacelor populaţiei 114,0 93,6 66,9 91,7 105,3 131,4 125,4 168,4 196,3 212,8

pondere, % 7,89 5,89 3,8 3,94 3,77 3,63 2,40 2,2 1,78 1,4mijloacelor inves-titorilor str ăini 283,7 591,8

445,3

450,2

332,7

535,2

1056,9 1440,0 2088,3

3060,2

pondere, % 19,74 37,19 25,31 19,46 11,85 14,76 20,6 18,5 18,96 20,16altor surse 92,1 54,3 110,8 254,8 190,6 212,2 363,8 919,4 1464,4 2487,2

pondere, % 6,37 3,42 6,3 11,00 6,8 5,87 7,10 11,8 13,3 16,38Sursa: Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2006, p. 372 şi 2008, p. 364

Anexa 44

Investiţii în capital fix pentru dezvoltarea agriculturii, pe forme de proprietate în RepublicaMoldova, mil lei (în preţuri curente)

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Investiţii în capital fix

pe obiecte de menire productivă 80,4 56,0

58,9

112,5

159,9

186,7

308,2 460,0 498,6

735,8

din care:Publică 6,9 12,2 8,2 20,1 17,5 27,5 30,2 42,9 45,2 48,4Privată 68,7 42,2 46,2 81,5 131,4 147,6 248,3 375,9 385,0 553,2

Mixtă (publică şi privată), f ăr ă participarestr ăină 3,4 1,2 3,8 8,6 5,7 6,4 5,5 6,4 5,4 19,9A întreprinderilor mixte 1,3 0,4 0,3 2,3 5,3 3,4 24,2 30,3 61,0 109,1A investitorilor str ăini - - 0,4 - 0,008 1,8 - 4,5 2,0 5,1

Sursa: Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2006, p. 372 şi 2008, p.358.



304

Anexa 45

Dependenţa şi influenţa factorilor principali asupra productivităţii la 1 ha a grîului de toamnă înîntreprinderile agricole din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

inclusiv consumuri la 1 ha, lei pentru:Grupele după

productivitateala 1 ha, q

Numărul de

întreprinderiîn grupe

Producti-

vitateamedie la1 ha, q

Consumu-rile de

producţie încalcul la 1

ha, lei

Remunerarea muncii cu

contribuţiile pentruasigurarea socială şimedicală obligatorie

Seminţe

Îngr ăşă-

mintechimice şinaturale

I până la 15 31 14,2 1710,5 119,25 169,0 170,9II 15-20 120 17,08 1737,6 157,3 319,6 164,9III 20-25 284 21,44 1829,3 185,8 288,1 174,3IV 25-30 232 26,08 2312,4 244,5 344,7 239,2V 30-35 139 30,58 2518,78 259,6 319,6 315,4VI 35-40 59 34,90 2738,4 327,4 314,1 403,4VII > 40 21 39,94 3096,5 321,9 310,9 508,4

În medie x 26,61 2265,5 237,6 317 260,8Sursă [120, pag.76-77]

Anexa 46Influenţa productivităţii grâului de toamnă asupra eficienţei economice în întreprinderile agricole

din Republica Moldova, media anilor 2004-2006Profitul calculat, leiGrupele după

productivitateala 1 ha, q

Numărul deîntreprin-

deri în grupe

Producti-vitatea

medie la 1ha, q


finite vândute,lei

Preţul devânzare al 1

q de grâu boabe, lei

1 q 1 ha de pe cares-a vândut grâul

Nivelulrentabi-lităţii, %

I până la 15 31 14,2 103,61 109,28 -5,66 -81,40 -5,1II 15-20 120 17,08 101,91 99,78 -2,13 -36,5 -2,1

III 20-25 284 21,44 100,93 86,73 14,2 304,5 16,37IV 25-30 232 26,08 103,48 90,47 13,00 339,2 14,38V 30-35 139 30,58 107,31 87,26 20,05 613,0 22,98VI 35-40 59 34,90 106,67 80,02 26,65 930,1 33,31VII > 40 21 39,94 110,36 76,16 34,20 1365,7 44,91În medie x 26,61 104,73 87,32 17,40 463,1 19,93

Sursă [120, pag.78]

Anexa 47Soiurile omologate de grâu în regiunile de dezvoltare din Republica Moldova,

media anilor 2004-2006

Productivitatea, q/haRegiunile de dezvoltareSoiurile autohtone

Nord Centru SudAvantajAvântAccentPisancaDumbraviţaPodoimaBaladaCă prianaVatraSelect ş. a

48,047,750,544,041,842,544,846,144,546,2

47,951,848,143,940,738,440,043,939,140,8

38,440,240,941,440,840,037,636,936,135,0

Sursă: [42, p. 29]



305

Anexa 48Dependenţa şi influenţa factorilor principali asupra modificării productivităţii plantaţiilor viticole

în întreprinderile agricole din Regiunile de dezvoltare Centru şi Sud, media anilor 2004-2006

Grupe de întreprinderi agricole după productivitatea plantaţiilor viticole pe rod, q/ha

I II III IV VIndicatoriiPână la

15,015,1-25,0

25,1-35,0

35,1-45,0

45,1 şimai mult

Total,medie

Regiunea de dezvoltare Centru Numărul de unităţi 41 31 23 14 21 130Productivitatea plantaţiilorviticole pe rod, q/ha

8,1 18,3 29,5 40,2 59,5 32,35

Suprafaţa plantaţiilor pe rodîn medie la o întreprindere,ha 50 74 121 124 147 92

Consumuri la 1 ha, lei:• Totaleinclusiv:• Material săditor;• Îngr ăşăminte

chimice şi naturale

1955,16

0,0

52,0

4273,92

0,0

79,0

6132,47

5,4

270,7

7394,9

1,2

136,8

11645,9

5,5

335,0

6658,87

2,8

193,4Ponderea veniturilor dinvânzarea strugurilor înveniturile din vânzarea

produselor vegetale şianimaliere, % 4,73 15,2 31,1 43,0 36,3 24,4

Regiunea de dezvoltare Sud Numărul de unităţi 26 33 29 24 28 140Productivitatea plantaţiilorviticole pe rod, q/ha 10,6 19,23 30,57 39,93 62,95 37,63Suprafaţa plantaţiilor pe rodîn medie la o întreprindere,ha 85 99 182 167 209 147,6Consumuri la 1 ha, lei:

• Totaleinclusiv:

• Material săditor;• Îngr ăşămintechimice şi naturale

2494,1

0,0

160,2

4398,2

0,6

150,8

6816,0

3,0

178,3

8546,0

26,6

186,0

12151,54

31,2

517,6

7818,27

14,9

269,7Ponderea veniturilor dinvânzarea strugurilor înveniturile din vânzarea

produselor vegetale şianimaliere, % 13,6 21,0 31,8 38,5 44,7 35,6

Sursa: calculată de autor în baza datelor formularelor specializate ale întreprinderilor agricole



306



Множественный R 0,778497226R-квадрат 0,60605793





df SS MS F

Регрессия 5 3312786,462 662557,2925 120,9217216

Остаток 393 2153335,335 5479,22477

Итого 398 5466121,797

КоэффициентыСтандартная ошибка t-статистика P-Значение

Y-пересечение 103,7289273 8,420076758 12,31923774 1,02904E-29

Переменная X 1 0,028292541 0,002088852 13,54454157 1,44063E-34

Переменная X 2 0,007778183 0,003886865 2,001145357 0,046063905

Переменная X 3 0,048372656 0,007046487 6,864790692 2,6078E-11

Переменная X 4 0,046949768 0,048582058 0,96640139 0,334437682

Переменная X 5 2,726933368 0,285177998 9,562215134 1,29155E-19

y x1 x2 x3

Столбец 1 1

Столбец 2 0,616747123 1

Столбец 3 0,267519881 0,186208311 1

Столбец 4 0,404511 0,134366364 0,278728176 1

Столбец 5 0,330272558 0,184202899 0,088898601 0,239797318

Столбец 6 0,571138805 0,311481162 0,134749043 0,23417625



307

Anexa 50

Influenţa factorilor asupra productivităţii medii a sfeclei de zahăr la 1 ha de teren agricol înîntreprinderile agricole ale regiunilor de dezvoltare Centru şi Nord din Republica Moldova,

media anilor 2004-2006Coeficienţii decorelaţie par ă

între y şi xi

Coeficientul

regresieistandardizat

Coeficientul

deelasticitate

Coeficienţii de

determinaţie pariFactorii s i m b o l

i xry y

xa i

iiδ

δ β =

y

xa E

i

ii = i xi iryd β ×=

2

Consumuri privind remu-nerarea muncii la 1 ha, lei

x1

0,6167 0,4575 0,27 0,2822Consumuri de seminţe la 1ha, lei

x2 0,2675 0,067 0,0385 0,0178

Consumuri de îngr ăşă-mintela 1 ha, lei

x3

0,4045 0,2342 0,0855 0,0947Suprafaţa medie semă-nată cu sfeclă de zahăr la 1întreprindere, ha

x4

0,3303 0,0343 0,011 0,0113Venituri din vînzarea sfecleide zahăr în suma totală aveniturilor din vînzarea

produselor agricole, %

x5

0,5711 0,3501 0,2167 0,2Sursa: calculată de autor în baza datelor anexei 49

Anexa 51

Structura consumurilor şi influenţa asupra costului unitar al 1 q de grîu de toamnă înîntreprinderile agricole din Republica Moldova, media anilor 2004-2006

Inclusiv pe contul, %

Grupe deîntreprinderi după

costul 1q de boabegrîu de toamnă, lei

N u m ă - r u l d e u n i t ă ţ i

C o s t u l 1 q d e b o a b e

g r î u ,

l e i

Consu-muri la 1

ha desemănă-turi de

grîu, lei

Totalconsu-

muri, %

Remune-rarea

muncii cudefalcări pentru

asigurareasocială şi

medicală

S e m i n ţ e

Îngr ăşămintechimi-ce şinatu-rale

Consu-muri

auxi-liareşi altele

I până la 60,0 83 48,92 1485,9 100,0 11,3 15,0 16,7 57,0II 60,1-70,0 84 62,17 1854,1 100,0 12,6 14,4 11,7 61,3III 70,1-80,0 157 72,3 2037,4 100,0 9,4 12,4 12,8 65,4IV 80,1-90,0 150 82,0 2342,7 100,0 11,5 13,0 12,0 63,5V 90,1-100,0 135 92,7 2678,1 100,0 9,4 14,2 10,3 66,1VI 100,1-110,0 104 102,3 2850,0 100,0 10,7 15,6 8,4 65,3VII 110,1-120,0 60 111,4 2971,0 100,0 9,0 12,9 13,2 64,9VIII 120,1-130,0 43 124,1 3028,0 100,0 11,4 13,3 8,6 66,7IX 130,1 şi mai

mult 70 138,24 3304,3 100,0 11,0 18,3 8,4 62,3În medie - 80,27 2265,2 100,0 10,4 13,9 11,5 64,2Sursa: calculată de autor în baza datelor formularelor specializate ale întreprinderilor agricole



308

Anexa 52

Structura consumurilor de producere şi influenţa asupra costului unitar al grâului de toamnă înîntreprinderile agricole ale regiunilor de dezvoltare din Republica Moldova, media anilor

2004-2006

Regiunea de dezvoltare

Indicatorii Mun.Chişinău

Nord Centru Sud UTAGăgău-zia


Costul unitar al 1 q de grîu boabe, lei 95,68 80,73 84,35 76,72 89,73 81,42Consumurile de producere calculatela 1 ha semănături de grîu, lei 2481 2306 2264 2083 2493 2255Total consumuri, % 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0inclusiv:• remunerarea muncii cu contribuţii

pentru asigurarea socială de stat şimedicală 10,02 10,21 10,93 9,78 11,38 10,37• seminţe 14,25 13,68 15,5 13,78 16,13 14,37• îngr ăşăminte chimice şi naturale 7,41 12,0 10,35 11,18 8,94 11,03• consumurile activităţilor auxiliare şiconsumurile indirecte 67,86 56,81

54,07 54,36 49,62 54,91

• alte consumuri 0,46 7,31 9,15 10,9 13,93 9,32Sursa: calculată de autor în baza datelor formularelor specializate ale întreprinderilor agricole în

plan teritorialAnexa 53

Structura consumurilor la producerea sfeclei de zahăr în întreprinderile agricole din regiunile dedezvoltare ale Republicii Moldova, media anilor 2004-2006

Regiunile de dezvoltareIndicatori

Nord Centru SudMun.

Chişinău

În medie peîntreprinderile

RepubliciiMoldova

Total consumuri:mii lei 222674 31031 1323 540 255568% 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

inclusiv:Remunerarea muncii cucontribuţii pentru asigurareasocială şi medicală obligatorie 76079 8343 491 57 84970

în % faţă de total 34,2 27,0 37,1 10,5 33,2Seminţe 37278 5375 191 136 42980

în % faţă de total 16,7 17,3 14,4 25,2 16,8Îngr ăşăminte chimice şinaturale 16932 2228 34 18 19212

în % faţă de total 7,6 7,2 2,6 3,3 7,5Consumuri auxiliare 92385 15085 607 329 108406

în % faţă de total 41,5 48,5 45,9 61,0 42,5Sursa: calculată de autor în baza datelor formularelor specializate ale întreprinderilor agricole în

plan teritorial



309

Anexa 54Structura consumurilor la 1 ha pentru producerea strugurilor în întreprinderile agricole din

regiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova, media anilor 2004-2006Regiunile de dezvoltare

Indicatorii Mun.Chişinău

Nord Centru SudUTA

GăgăuziaÎn medie pe

Republica Moldova

Total consumuri la 1 ha:lei 3590,29 6532,97 7156,04 10062,0 7382,1 7095,74% 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

inclusiv:Remunerarea muncii cucontribuţii pentruasigurarea socială şimedicală obligatorie,

lei 1379,3 2621,08 2649,3 4115,7 2677,7 2677,4în % faţă de total 38,4 40,0 37,0 40,9 36,3 37,7Material săditor,

lei 0 4,78 19,39 0 11,6 12,9în % faţă de total 0 0,08 0,3 0 0,1 0,2

Îngr ăşăminte chimice şinaturale,

lei 238,24 187,18 271,07 327,6 200,2 234,8în % faţă de total 6,6 3,0 3,8 3,2 2,8 3,3

Consumuri auxiliare,lei 1973,0 3720,0 4216,3 5620,0 4492,6 4171,0în % faţă de total 55,0 57,0 58,9 55,9 60,8 58,8

Sursa: calculată de autor în baza datelor anexei 53

Anexa 55Influenţa consumurilor pentru asigurarea cu îngr ăşăminte chimice şi naturale la 1 ha asupra productivităţii sfeclei de zahăr în întreprinderile agricole din regiunea de dezvoltare Nord,

media anilor 2004-2006 Numărul deîntreprinderi

Grupe de întreprinderiagricole după consumurile

pentru asigurarea cuîngr ăşăminte la 1 ha, lei unităţi

în % faţă de total

Consumuri pentru asigurarea

cu îngr ăşămintela 1 ha, lei

Suprafaţaefectivă medie

la oîntreprindere, ha

Productivi-tatea sfecleide zahăr la 1

ha, qI 0 51 16,2 0 24,0 208,2II 0,1-100,0 20 6,4 63,5 59,0 233,4

III 100,1-150,0 14 4,6 133,5 50,3 310,4IV 150,1-250,0 41 13,0 193,2 54,05 248,9V 250,1-450,0 58 18,5 345,9 83,9 306,09VI 450,1-850,0 66 21,0 578,0 89,5 364,0VII 850,1 şi mai mult 64 20,4 1202,2 97,5 375,9

Total, în medie 314 100,0 590,7 71,2 326,0Sursa: calculată de autor în baza datelor formularelor specializate ale întreprinderilor agricole



310

Anexa 56 Necesarul în suprafeţe, îngr ăşăminte minerale şi costul lor pentru producerea 1,0 mil tone de

boabe de grîu în Republica Moldova [12]

Productivitatea grîului de toamnă, t/haIndicatorul

3,0 3,5 4,0 4,5 5,0

Suprafaţa necesar ă, mii ha 333,3 285,7 250 222,0 200,0 Necesarul în îngr ăşămine, mii t(la preţul de cumpărare: lei/t)

Azot - 2730 32996 32998 33000 32996 33000Fosfor - 3820 11998 11999 12000 11998 12000Potasiu - 4020 20998 20999 21000 20997 21000Total 65992 65996 66000 65991 66000

Costul îngr ăşămintelor, mii leiAzot 90079 90084 90090 90079 90090Fosfor 45832 45836 45840 45832 45840Potasiu 84412 84415 84420 84408 84420Total 220323 220335 220350 220319 220350

Sursă: calculată de autor

Anexa 57 Necesarul în suprafeţe, îngr ăşăminte minerale şi costul lor pentru producerea 1800 mii tone de

sfeclă de zahăr în Republica Moldova [12]Productivitatea sfeclei de zahăr, t/ha

Indicatorul32 33 34 35 36 37

Suprafaţa necesar ă, mii ha 56,2 54,5 52,9 51,4 50,0 48,6 Necesarul în îngr ăşămine, mii t

(la preţul de cumpărare: lei/t)Azot - 2730 7194 7194 7194 7196 7200 7193Fosfor - 3820 3596 3597 3597 3598 3600 3596Potasiu - 4020 10790 10791 10792 10794 10800 10789Total 21580 21582 21583 21588 21600 21578

Costul îngr ăşămintelor, mii leiAzot 19638 19639 19639 19645 19656 19636Fosfor 13737 13740 13740 13744 13752 13738Potasiu 29456 43379 43384 43392 43416 43372Total 21580 21582 21583 21588 21600 21578

Sursă: calculată de autor



311

Anexa 58Influenţa preţului de vînzare al 1 q de boabe grîu de toamnă asupra profitabilităţii acestuia în

întreprinderile agricole corporative din Republica Moldova, media anilor 2004-2006Profit, lei

În calcul la:Grupe de

întreprinderi după preţul de vînzare al

1 q boabe grîu detoamnă, lei

Num-rul de

întrep-rinderi

Preţul devînzare al1 q boabe

grîu detoamnă,lei

Costulunitar al

producţieifinite

vîndute,lei

1 q

producţiefinită vîndută

1 ha de pe

care s-avîndut producţia


%

I. Pînă la 60 9 55,96 51,48 4,48 119,5 8,7II. 60,01-80,0 72 74,78 64,63 10,15 259,0 15,7III. 80,01-100,0 310 92,49 80,60 11,89 303,0 14,7IV. 100,01-120,0 343 108,76 89,83 18,92 512,4 21,0V. 120,01-140,0 116 126,69 102,22 24,46 691,0 23,9VI. Mai mult de

140 36 159,78 109,70 50,0 1376,0 45,6Total, în medie 886 104,73 87,32 17,4 463,0 19,9

Sursă: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole pentru perioada2004-2006

Tabelul 59

Influenţa preţului de vînzare al 1 q de struguri asupra profitabilităţii acestora în întreprinderileagricole corporative din regiunile de dezvoltare Centru şi Sud ale Republicii Moldova,

media anilor 2004-2006Profit, lei

În calcul la:Grupe deîntreprinderi după

preţul de vînzare al1 q de struguri, lei

Num-rul deîntrep-rinderi

Preţul devînzare al

1 q destruguri,lei

Costulunitar al

producţiei

finitevîndute,lei

1 q producţie

finită vîndută

1 ha de pecare s-avîndut

producţia


%

Regiunea de dezvoltare CentruI. Pînă la 200 28 180,0 147,94 32,06 1164 21,6II. 200,01-220,0 24 214,43 180,14 34,29 1051 19,0III. 220,01-240,0 19 230,49 217,35 13,14 6388 6,0IV. 240,01-260,0 24 249,61 214,62 34,99 70,92 16,3V. 260,01-280,0 13 267,49 210,69 56,80 11108 26,96VI. 280,01-300,0 7 291,76 223,6 68,16 9550 30,48VII. Mai mult de

300 15 315,66 222,03 93,60 11177 42,17Total, în medie 130 223,99 182,54 41,44 1512 22,7

Regiunea de dezvoltare SudI. Pînă la 200 9 162,4 159,32 3,08 115,7 1,9II. 200,01-220,0 10 215,76 157,42 58,34 2200 37,06III. 220,01-240,0 19 232,76 186,96 45,8 968 24,5IV. 240,01-260,0 26 247,24 207,54 39,7 1080 19,1V. 260,01-280,0 25 271,38 205,26 66,1 2157 32,2VI. 280,01-300,0 24 289,54 208,68 80,86 3364 38,7VII. Mai mult de

300 27 330,98 220,84 110,1 5434 49,8Total, în medie 140 270,61 193,77 76,84 3083 39,65Sursă: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole pentru perioad 2004-2006



312

Tabelul 60

Influenţa preţului de vînzare al 1 q de sfeclă de zahăr asupra profitabilităţii acestora înîntreprinderile agricole corporative din regiunile de dezvoltare Nord şi Centru ale Republicii

Moldova, media anilor 2004-2006Profit, lei

În calcul la:Grupe de

întreprinderi după preţul de vînzare al1 q sfeclă de zahăr,

lei

Num-rul deîntrep-rinderi

Preţul de

vînzare al1 q sfeclă de

zahăr,lei

Costul


vîndute,lei

1 q producţie

finită vîndută

1 ha de pecare s-avîndut

producţia

Nivelulrentabilităţii,%

Regiunea de dezvoltare NordI. Pînă la 27,0 47 23,82 30,78 -6,96 -1287,0 -22,6II. 27,01-29,0 50 28,24 27,02 1,22 328,7 4,5III. 29,01-31,0 116 29,92 27,02 2,9 957,7 10,7IV. 31,01-33,0 70 31,0 26,17 4,83 1546,0 18,4V. Mai mult de

33,0 31 35,46 27,37 8,09 1719,0 29,6Total, în medie 314 30,0 27,0 3,0 1016,0 11,1Regiunea de dezvoltare Centru

I. Pînă la 27,0 15 25,09 28,69 -3,6 -885 -12,54II. 27,01-29,0 24 28,71 24,56 4,15 1375 16,9III. 29,01-31,0 23 29,64 27,16 2,48 699 9,1IV. 31,01-33,0 15 31,53 24,37 7,16 1677 29,4V. Mai mult de

33,0 11 35,76 27,37 8,39 2805 30,6Total, în medie 88 29,83 26,54 3,3 1195 12,41

Sursă: calculată de autor în baza formularelor specializate ale întreprinderilor agricole pentru perioada

2004-2006



313

Structura veniturilor în funcţie de structura pieţei de vânzare şi preţul pentru 1 q pe prin

în întreprinderile agricole din Republica Moldova, , media anilor 2004-20

Cereale boabe Floarea soarelui(exclus seminţe)

Sfecla de zahăr Legume

Pieţele de vânzare Structuraveniturilordin vânzări,

%

Preţul devânzare

pentru 1 q,lei

Structuraveniturilordin vânzări,

%

Preţul devânzare

pentru 1 q,lei


%

Preţul devânzareentru 1 q,

lei


%

Preţul devânzare

pentru 1 q,lei

Întreprinderi şi organizaţiide colectare şi prelucrare a

producţiei agricole 13,6 148,43 21,2 267,27 94,1 33,7 33,8 123,36

Alte întreprinderi şi

organizaţii, la piaţă, prinintermediul magazinelor proprii, gherete 52,9 132,27 62,3 258,34 5,2 32,35 50,8 173,95

Populaţia prin sistemulalimentaţiei publice agospodăriei, vânzare şiachitare în contulremuner ării muncii 8,0 95,91 4,0 176,88 - - 9,3 143,53

Producţie atribuită încontul dividendelor şi

plăţii de arendă pentru pământ 22,0 98,49 8,3 178,35 - - 5,3 89,69

Tranzacţii barter 3,5 120,4 4,2 225,69 0,7 27,88 0,8 103,87

Total, în medie 100,0 120,83 100 244,89 100 33,46 100 148,4

Sursă: calculat de autor în baza datelor formularului (F. Nr. 21 vânz.), anii 2004-2007



314

Anexa 62

Influenţa pieţelor de vânzare asupra schimbării preţului pentru 1 q de cereale boabe înîntreprinderile agricole din Republica Moldova

Cantitatea decereale boabe

vândută, mii q

Structura pieţei devânzare, %

Pieţele de vânzarePreţul de

vânzare pentru 1 qîn anul

2006, lei 2006 2007 2006 2007Abate-

rea(+,-)

Mărimeainfluenţei

structurii pieţeide vânzare

asupra preţului1 q, lei (+,-)

Întreprinderi şi organiza-ţii de colectare şi preluc-rare a producţiei agricole 120,41 1090,9 429,6 14,0 11,4 -2,6 -3,1Alte întreprinderi şiorganizaţii, la piaţă, prinintermediul magazinelor

proprii şi gherete 122,39 4061,9 1822,3 52,1 48,6 -3,5 -4,3Populaţia prin sistemulalimentaţiei publice agospodăriei, vânzare şiachitare în contulremuner ării muncii 87,39 644,8 332,0 8,2 8,6 +0,4 +0,3Producţia atribuită încontul dividendelor şi

plăţii de arendă pentru pământ 89,55 1834,6 1098,0 23,5 29,1 +5,6 +5,01

Tranzacţii barter 116,44 172,6 86,1 2,2 2,3 +0,1 +0,1Total, în medie 11,37 7804,8 3768,2 100,0 100,0 x -1,99

Sursa: calculată de autor în baza datelor formularului (F.Nr.21 vânz.)



315

Anexa 63

Valorificarea potenţialului de resurse productive par ţiale şi integral în întreprinderile agricole dinregiunile de dezvoltare ale Republicii Moldova, lei, media anilor 2004-2006

Regiunile de dezvoltare

Indicatorii Nord Centru Sudmun.Chişi-nău

U.T.A.„Găgău-

zia”

În medie pe

întreprinderileRepubliciiMoldova

Numărul întreprinderilor 569 470 294 76 93 1502

Randamentul terenului agricol 3257,6 3774,3 2864,5 5401,7 2959,9 3286,1

Valoarea producţiei globale la 1leu valoare a terenului agricol 0,145 0,229 0,178 0,287 0,205 0,18

Randamentul mijloacelor fixe productive 1,07 0,67 0,57 0,44 0,61 0,74

Productivitatea muncii (medieanuală) a lucr ătorilor încadraţiîn agricultur ă 27579 28005,8 27620 30920 28379 27849

Randamentul fondului deretribuţie, lei 4,45 4,31 3,82 3,08 3,51 4,11

Randamentul resurselormateriale 1,56 1,40 1,70 0,90 1,76 1,53

Randamentul potenţialuluiintegral de resurse 0,115 0,147 0,122 0,139 0,136 0,128

Capacitatea potenţialuluiintegral de resurse 8,7 6,8 8,2 7,2 7,4 7,8

Sursă: Calculele autorului în baza datelor din formularele specializate vizînd activitatea întreprinderiloragricole în plan teritorial.



316

Nivelul principalelor tipuri de resurse în calcul la o întreprindere agricolă, randamentele resurselor şi determinaraioanele şi regiunile de dezvoltare din Republica Moldova, media anilor 2004

Valoarea terenuluiagricol în calcul la 1

întreprindere

Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de producţie cu destinaţie

agricolă

Fondul de retribuire amuncii în calcul la 1

întreprindere

Consumurcalc

întreRaioanelerepublicii

Numărulde întrep-

rinderimii lei

indiceleindividual

mii leiindicele

individualmii lei

indiceleindividual

mii lei

A 1 2 3 4 5 6 7 8

RepublicaMoldova 1502 9961,90 1,00 2426,13 1,00 453,03 1,00 1169,26Regiunea deNord 569 13517,9 1,36 1821,96 0,75 439,69 1,01 1252,21Bălţi 8 17669,4 0,18 4537,75 1,87 150,88 0,35 189,38Briceni 43 10001,4 1,00 2429,05 1,00 254,79 0,59 1011,84Donduşeni 37 13886,3 1,39 1636,14 0,67 310,08 0,71 1326,43Drochia 53 21022,6 2,11 1776,68 0,73 742,28 1,71 1598,23Edineţ 72 11317,2 1,14 1371,43 0,57 209,08 0,48 711,32Făleşti 52 11266,9 1,13 2540,6 1,05 659,06 1,51 1390,94Floreşti 43 24060,8 2,42 1833,42 0,76 471,35 1,08 2159,28Glodeni 48 14081,5 1,41 1816,83 0,75 434,92 1,00 1117,79Ocniţa 29 16056,1 1,61 2218,55 0,91 402,9 0,93 1376,0Rîşcani 66 13099,3 1,31 2224,11 0,92 506,14 1,16 1353,06

Sîngerei 65 7186,4 0,72 1192,08 0,49 443,77 1,02 910,92Soroca 53 14599,3 1,47 1051,55 0,43 430,21 0,99 1419,58Regiunea deCentru 470 5999,4 0,60 2060,01 0,85 318,76 0,73 982,74Aneii Noi 60 6227,5 0,63 4099,18 1,69 347,73 0,8 1690,35Calaraşi 30 853,6 0,09 1685,73 0,69 129,97 0,3 397,8Criuleni 43 7524,7 0,76 4030,81 1,66 326,28 0,75 1571,53Dubăsari 21 10510,7 1,06 1641,05 0,68 428,29 0,98 1210,14



317

Hînceşti 38 10137,9 1,02 2510,58 1,03 623,05 1,43 988,87Ialoveni 41 5007,9 0,50 1201,37 0,5 365,56 0,84 913,15

Nisporeni 21 1019,10 0,10 1060,10 0,44 82,43 0,19 199,86Orhei 36 5896,7 0,59 1089,78 0,45 326,81 0,75 643,61

Rezina 29 6775,6 0,68 188,17 0,08 144,07 0,33 460,17Straşeni 38 1678,8 0,17 3079,37 1,27 305,68 0,7 722,74Şoldăneşti 26 16569,7 1,66 888,0 0,37 365,08 0,84 1239,73Teleneşti 45 5016,6 0,50 1806,56 0,74 181,71 0,42 685,91Ungheni 42 6588,3 0,66 735,38 0,3 390,62 0,9 1172,69Regiunea de Sud 294 11635,7 1,17 3628,67 1,5 542,58 1,25 1219,08Basarabeasca 14 10973,8 1,10 1805,64 0,74 727,57 1,67 1532,5Cahul 75 8014,8 0,8 1942,69 0,8 315,19 0,72 748,04Cantemir 17 15920,2 1,6 4987,41 2,06 1308,65 3,01 2785,71Căuşeni 46 12142,1 1,22 4345,52 1,79 316,02 0,73 883,52Cimişlia 33 13482,0 1,35 3670,94 1,51 545,39 1,25 927,76

Leova 33 4568,5 0,46 587,73 0,24 113,06 0,26 497,7Ştefan-Vodă 44 16158,0 1,62 2302,2 0,95 576,2 1,32 1521,91Taraclia 32 19432,9 1,95 11541,69 4,76 1307,09 3,0 2464,0Mun. Chişinău 76 3643,7 0,37 2381,57 0,98 339,38 0,78 1152,29UTA “Gagauzia” 93 12497,1 1,25 4207,72 1,73 732,33 1,68 1460,76



318

Valoarea producţieiagricole globale la 1

leu valoare a terenului

agricol

Valoarea producţieiagricole globale la 1leu mijloace fixe de

producţie cudestinaţie agricolă

Valoarea producţieiagricole globale la 1

leu fond de retribuirea muncii

Valoarea producţiagricole globale la

leu consumurimaterialeRaioanelerepublicii

Numă-

rul deîntrep-rinderi

leiIndiceleindividual



leiIndiceindivdual

12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

RepublicaMoldova 1502 0,179 1,00 0,737 1,00 4,109 1,00 1,529 1Regiunea deNord 569 0,145 0,806 1,073 1,456 4,448 1,082 1,562 1,0Bălţi 8 0,172 0,961 0,067 0,091 2,022 0,492 1,611 1,0

Briceni 43 0,164 0,915 0,676 0,918 6,447 1,569 1,623 1,0Donduşeni 37 0,147 0,817 1,244 1,687 6,562 1,597 1,534 1,0Drochia 53 0,133 0,741 1,574 2,135 3,766 0,917 1,749 1,1Edineţ 72 0,095 0,530 0,785 1,066 5,151 1,254 1,514 0,9Făleşti 52 0,219 1,221 0,971 1,318 3,744 0,911 1,774 1,1Floreşti 43 0,121 0,675 1,59 2,157 6,184 1,505 1,35 0,8Glodeni 48 0,128 0,713 0,991 1,345 4,140 1,008 1,611 1,0Ocniţa 29 0,129 0,719 0,934 1,268 5,145 1,252 1,506 0,9Rîşcani 66 0,151 0,843 0,891 1,209 3,916 0,953 1,465 0,9Sîngerei 65 0,215 1,2 1,298 1,761 3,486 0,848 1,698 1,1Soroca 53 0,138 0,771 1,921 2,607 4,696 1,143 1,423 0,9Regiunea deCentru 470 0,229 1,276 0,667 0,905 4,308 1,049 1,397 0,9Aneii Noi 60 0,361 2,010 0,548 0,743 6,458 1,572 1,329 0,8Calaraşi 30 0,384 2,140 0,194 0,264 2,522 0,614 0,824 0,5Criuleni 43 0,242 1,349 0,452 0,613 5,584 1,359 1,159 0,7Dubăsari 21 0,165 0,92 1,058 1,435 4,052 0,986 1,434 0,9Hînceşti 38 0,186 1,038 0,752 1,021 3,031 0,738 1,910 1,2Ialoveni 41 0,211 1,176 0,879 1,193 2,890 0,703 1,157 0,7



319

Nisporeni 21 0,240 1,34 0,231 0,314 2,972 0,723 1,226 0,8Orhei 36 0,206 1,149 1,115 1,513 3,720 0,905 1,889 1,2Rezina 29 0,118 0,656 4,239 5,752 5,537 1,348 1,734 1,1Straşeni 38 0,618 3,445 0,337 0,457 3,395 0,826 1,436 0,9

Şoldăneşti 26 0,090 0,501 1,679 2,278 4,084 0,994 1,203 0,7Teleneşti 45 0,192 1,071 0,533 0,724 5,304 1,291 1,405 0,9Ungheni 42 0,280 1,558 2,505 3,399 4,716 1,148 1,571 1,0Regiunea deSud 294 0,178 0,991 0,57 0,774 3,814 0,928 1,698 1Basarabeasca 14 0,206 1,149 1,253 1,699 3,108 0,757 1,476 0,9Cahul 75 0,181 1,010 0,748 1,014 4,608 1,122 1,942 1Cantemir 17 0,264 1,469 0,841 1,141 3,206 0,78 1,506 0,9Căuşeni 46 0,146 0,814 0,408 0,554 5,612 1,366 2,007 1,3Cimişlia 33 0,117 0,654 0,431 0,585 2,90 0,706 1,705 1,1Leova 33 0,147 0,817 1,139 1,546 5,923 1,442 1,346 0

Ştefan-Vod

ă 44 0,163 0,909 1,145 1,553 4,573 1,113 1,731 1,1

Taraclia 32 0,201 1,118 0,338 0,458 2,981 0,726 1,582 1,0Mun.Chişinău 76 0,287 1,599 0,439 0,596 3,081 0,75 0,907 0,5UTA“Gagauzia” 93 0,205 1,145 0,61 0,828 3,505 0,853 1,757 1,1



320

Anexa 65Determinarea indicelui eficienţei economice a utilizării potenţialului de resurse în întreprinderile

agricole pe regiunile de dezvoltare din Republica Moldova, media anilor 2004-2006Regiunile de dezvoltare

Indicatorii şi indicii individuali Nord Centru Sud

Mun.Chişinău

UTAGagauzia


Numărul de întreprinderi, unităţi 569 470 294 76 93 1502Valoarea terenului agricol înmedie la 1 întreprindere, mii lei 13517,9 5999,4 11635,7 3643,7 12497,1 9961,9

indicele individual 1,36 0,60 1,17 0,37 1,25 1,0Valoarea medie anuală amijloacelor fixe de producţie cudestinaţie agricolă în medie la 1întreprindere, mii lei 1821,9 2060,0 3628,7 2381,6 4207,7 2426,1

indicele individual 0,75 0,85 1,5 0,98 1,73 1,0Fondul de retribuţie în medie la 1întreprindere, mii lei 439,7 318,8 542,6 339,4 732,3 435,0

indicele individual 1,01 0,73 1,25 0,78 1,68 1,0Valoarea resurselor materiale înfitotehnie şi sectorul zoo-tehnicla 1 întreprindere, mii lei 1252,2 982,7 1219,08 1152,3 1460,7 1169,3

indicele individual 1,07 0,84 1,04 0,99 1,25 1,00Indicii individuali ai potenţialuluiintegral (global) de resurse:

• suma 4,19 3,02 4,95 3,11 5,92 4,0• în medie 1,05 0,76 1,24 0,78 1,48 1,0

Randamentul:

• terenului agricol, lei 0,15 0,23 0,18 0,29 0,21 0,18indicele individual 0,81 1,28 0,99 1,6 1,15 1,0• mijloacelor fixe de

producţie cu destina-ţieagricolă, lei 1,07 0,67 0,57 0,44 0,61 0,74

indicele individual 1,46 0,91 0,77 0,60 0,83 1,0• fondului de retribuire a

muncii, lei 4,45 4,31 3,81 3,08 3,51 4,11indicele individual 1,08 1,05 0,93 0,75 0,85 1,0• resurselor materiale 1,56 1,39 1,7 0,9 1,76 1,53indicele individual 1,02 0,91 1,11 0,59 1,15 1,0

Indicii individuali ai randa-mentului integral de resurse:

• suma 4,37 4,14 3,8 3,54 3,98 4,0• în medie 1,09 1,03 0,95 0,88 0,99 1,0

Indicele eficienţei economice autilizării potenţialului integral deresurse 1,042 1,37 0,77 1,14 0,67 1,0

Sursă: elaborată şi calculată de autor



321

Gruparea raioanelor Republicii Moldova după indicele mediu al potenţialului integral de resurse, calculat în m

Valoarea terenuluiagricol în calcul la 1

întreprindere

Valoarea medie anuală

a mijloacelor fixe de producţie cu destinaţieagricolă

Consumuri materiale încalcul la 1 întreprindere

Fondul muncii

într

Grupe de raioanedupă indicele

mediu al potenţialului

integral deresurse

Numărulde întrep-

rinderimii lei

indiceleindividual

mii leiindicele

individualmii lei

indiceleindividual

mii lei

A 1 2 3 4 5 6 7 8

RepublicaMoldova 1502 9961,90 1,00 2426,13 1,00 1169,26 1,00 435,0I. pînă la 0,70 281 3969,98 0,40 1497,46 0,62 592,01 0,51 218,1

Nisporeni 21 1019,10 0,10 1060,10 0,44 199,86 0,17 82,4

Leova 33 4568,50 0,46 587,73 0,24 497,70 0,43 113,0Calarasi 30 853,60 0,09 1685,73 0,69 397,80 0,34 129,9Rezina 29 6775,60 0,68 188,17 0,08 460,17 0,39 144,0Telenesti 45 5016,60 0,50 1806,56 0,74 685,91 0,59 181,7Orhei 36 5896,70 0,59 1089,78 0,45 643,61 0,55 326,8Balti 8 1769,40 0,18 4537,75 1,87 189,38 0,16 150,8Ialoveni 41 5007,90 0,50 1201,37 0,50 913,15 0,78 365,5Straseni 38 1678,80 0,17 3079,37 1,27 722,74 0,62 305,6II. 0,70-1,00 457 8822,95 0,89 1655,04 0,68 992,53 0,85 329,6Edinet 72 11317,20 1,14 1371,43 0,57 711,32 0,61 209,0Ungheni 42 6588,30 0,66 735,38 0,30 1172,69 1,00 390,6Cahul 75 8014,80 0,80 1942,69 0,80 748,04 0,64 315,1Singerei 65 7186,40 0,72 1192,08 0,49 910,92 0,78 443,7mun.Chisinau 76 3643,70 0,37 2381,57 0,98 1152,29 0,99 339,3Briceni 43 10001,46 1,00 2429,05 1,00 1011,84 0,87 254,7Dubasari 21 10510,70 1,06 1641,05 0,68 1210,14 1,03 428,2Donduseni 37 13886,30 1,39 1636,14 0,67 1326,43 1,13 310,0Soldanesti 26 16569,70 1,66 888,00 0,37 1239,73 1,06 365,0III. 1,00-1,2 383 11542,67 1,16 2790,19 1,15 1319,36 1,13 422,6



322

Soroca 53 14599,30 1,47 1051,55 0,43 1419,58 1,21 430,2Glodeni 48 14081,50 1,41 1816,83 0,75 1117,79 0,96 434,9Hincesti 38 10137,90 1,02 2510,58 1,03 988,87 0,85 623,0Causeni 46 12142,10 1,22 4345,52 1,79 883,52 0,76 316,0

Criuleni 43 7524,70 0,76 4030,81 1,66 1571,53 1,34 326,2Riscani 66 13099,30 1,31 2224,11 0,92 1353,06 1,16 506,1Anenii NOI 60 6227,50 0,63 4099,18 1,69 1690,35 1,45 347,7Ocnita 29 16056,10 1,61 2218,55 0,91 1376,00 1,18 402,9IV. 1,2 şi maimult 381 16007,63 1,61 3669,99 1,51 1656,10 1,42 733,8Basarabeasca 14 10973,80 1,10 1805,64 0,74 1532,50 1,31 727,5Falesti 52 11266,90 1,13 2540,60 1,05 1390,94 1,19 659,0Cimislia 33 13482,00 1,35 3670,94 1,51 927,76 0,79 545,3Stefan-Voda 44 16158,00 1,62 2302,20 0,95 1521,91 1,30 576,2Drochia 53 21022,60 2,11 1776,68 0,73 1598,23 1,37 742,2UTA Gagauzia 93 12497,10 1,25 4207,72 1,73 1460,76 1,25 732,3Floresti 43 24060,80 2,42 1833,42 0,76 2159,28 1,85 471,3Cantemir 17 15920,20 1,60 4987,41 2,06 2785,71 2,38 1308,6Taraclia 32 19432,90 1,95 11541,69 4,76 2464,00 2,11 1307,0







325

Anexa 67

Determinarea indicelui eficienţei economice a utilizării potenţialului integral de resurse (înexpresie neomogenă) în întreprinderile agricole pe regiunile de dezvoltare ale Republicii

Moldova, media anilor 2004-2006Regiunile de dezvoltare

Indicatorii şi indiciiindividuali Nord Centru Sud Mun.Chişinău UTAGagauzia

În medie pe

RepublicaMoldova

Resursele:Revin la 1 întreprindere:

• suprafaţa terenuluiagricol, grad-ha 42044 22827 43309 12388 48558 35181

indicele individual 1,195 0,65 1,23 0,35 1,38 1,0• efectivul mediu anual

de lucr ători, persoane 71 49 74 33 90 64indicele individual 1,1 0,76 1,16 0,52 1,41 1,0• valoarea mijloacelor

fixe de producţie cudestinaţie agricolă, miilei 1822 2060 3628 2382 4207 2426

indicele individual 0,75 0,85 1,49 0,98 1,73 1,0• consumuri materiale,

mii lei 1252 982 1219 1152 1460 1169indicele individual 1,07 0,84 1,04 099 1,25 1,0

Indicii individuali ai potenţialului integral (global)de resurse:

• suma 4,12 3,10 4,94 2,84 5,77 4,0• în medie 1,03 0,77 1,23 0,71 1,44 1,0Randamentul par ţial al

resurselor:• terenului agricol, grad-

ha 46,5 60,0 47,7 84,4 52,8 50,8indicele individual 0,91 1,18 0,94 1,66 1,04 1,0• efectivului mediu anual

de lucr ători, persoane 27,6 28,0 27,6 30,9 28,4 27,8indicele individual 0,99 1,006 0,99 1,11 1,02 1,0• mijloacelor fixe de

producţie cu destina-ţieagricolă, lei 1,07 0,66 0,57 0,44 0,61 0,74

indicele individual 1,46 0,9 0,77 0,59 0,83 1,0• consumurilor materiale 1,56 1,39 1,7 0,9 1,75 1,53indicele individual 1,02 0,91 1,11 0,59 1,14 1,0

Indicii individuali airandamentului integral (global)de resurse:

• suma 4,38 4,009 3,617 3,96 4,037 4,0• în medie 1,096 1,002 0,95 0,99 1,009 1,00

Indicele eficienţei economice autilizării potenţialului integralde resurse 1,064 1,3 0,77 1,392 0,7 1,0

Sursă: elaborat şi calculat de autor



326



Множественный R 0,698445R-квадрат 0,487826





df SS MS F

Регрессия 4 4434968 1108742 6,905

Остаток 29 4656323 160562,9

Итого 33 9091291

Коэффициенты Стандартная ошибка t-статистика P-Значен

Y-пересечение -285,487 399,0123 -0,71549 0,480

Переменная X 1 0,005524 0,004981 1,108978 0,276

Переменная X 2 0,0146 0,025732 0,56738 0,574

Переменная X 3 0,645931 19,18594 0,033667 0,973

Переменная X 4 0,266345 0,101796 2,616463 0,013

y X1 X2 X3

Y 1

X1 -0,24836 1X2 0,599518 -0,51123 1

X3 0,375102 -0,48962 0,705122

X4 0,678152 -0,53935 0,8242 0,5385



327

Anexa 69

Timofte rezultate TFP Y1 (anii 2004,2005,2006)

Data 2-02-08

Results from DEAP Version 2.1

Instruction file = EG20.INSData file = eg20.dta

Output orientated Malmquist DEA

DISTANCES SUMMARYyear = 1

firm crs te rel to tech in yr vrsno. ************************ te

t-1 t t+1

1 0.000 0.933 1.075 1.0002 0.000 0.852 0.943 0.8693 0.000 1.000 0.995 1.000

4 0.000 0.949 0.967 1.0005 0.000 0.789 0.818 0.7976 0.000 0.903 0.986 0.9067 0.000 0.872 0.868 0.9808 0.000 0.796 0.901 0.8019 0.000 0.957 1.020 0.958

10 0.000 0.721 0.817 0.72911 0.000 0.961 1.028 0.96212 0.000 0.998 0.911 1.00013 0.000 1.000 1.100 1.00014 0.000 1.000 1.178 1.000

15 0.000 0.864 0.857 0.86716 0.000 0.892 0.910 0.89517 0.000 1.000 1.210 1.00018 0.000 0.815 0.850 0.81919 0.000 1.000 1.097 1.00020 0.000 1.000 1.214 1.00021 0.000 1.000 1.220 1.00022 0.000 1.000 1.021 1.00023 0.000 0.808 0.691 0.84024 0.000 0.814 0.908 0.81425 0.000 1.000 1.264 1.000

26 0.000 0.955 1.043 1.00027 0.000 0.989 1.144 0.99128 0.000 1.000 1.077 1.000



328

29 0.000 1.000 1.501 1.00030 0.000 0.784 1.055 0.79931 0.000 0.916 0.871 1.00032 0.000 1.000 1.148 1.00033 0.000 0.947 1.003 1.00034 0.000 0.829 0.876 0.832

35 0.000 1.000 1.082 1.000

mean 0.000 0.924 1.019 0.939

year = 2


t-1 t t+1

1 0.645 0.686 0.771 0.990

2 1.096 1.000 1.226 1.0003 1.137 1.000 1.213 1.0004 0.962 0.971 1.269 1.0005 0.841 0.838 1.097 0.8806 0.985 1.000 1.223 1.0007 1.229 1.000 1.192 1.0008 0.787 0.876 1.101 0.9259 0.882 0.852 1.064 0.926

10 0.769 0.843 1.029 0.86911 0.918 0.970 1.166 0.99412 0.923 0.842 1.041 0.91913 1.100 1.000 1.139 1.00014 0.883 0.836 0.615 1.00015 0.829 0.824 0.932 0.82816 0.828 0.838 0.985 0.85717 0.793 0.899 1.081 0.90218 0.689 0.728 0.793 0.73619 0.731 0.771 0.798 1.00020 0.890 0.979 1.187 1.00021 1.310 1.000 1.356 1.00022 1.037 1.000 0.950 1.000

23 0.744 0.623 0.775 0.71124 0.847 0.880 0.998 0.92325 1.017 1.000 1.112 1.00026 0.782 0.823 0.969 0.86427 0.863 1.000 1.212 1.00028 0.841 0.875 0.987 1.00029 0.764 0.926 1.166 0.98730 0.611 0.815 0.996 0.83531 1.013 0.897 1.101 1.00032 0.733 0.799 0.979 0.88333 0.715 0.744 0.886 0.922

34 0.758 0.761 0.662 0.77135 0.807 0.855 1.029 0.867



329

mean 0.879 0.879 1.031 0.931

year = 3


t-1 t t+1

1 0.939 1.000 0.000 1.0002 0.976 1.000 0.000 1.0003 0.901 1.000 0.000 1.0004 0.725 0.908 0.000 0.9815 0.757 0.892 0.000 0.8976 0.824 0.970 0.000 1.0007 0.897 1.000 0.000 1.0008 0.706 0.858 0.000 0.8919 0.648 0.776 0.000 0.821

10 0.706 0.835 0.000 0.88411 0.749 0.885 0.000 0.89612 0.731 0.815 0.000 0.95713 0.998 1.000 0.000 1.00014 1.268 1.000 0.000 1.00015 0.810 0.886 0.000 0.89516 0.663 0.815 0.000 0.83717 0.824 0.992 0.000 1.00018 0.633 0.625 0.000 0.66019 0.555 0.593 0.000 1.00020 0.872 1.000 0.000 1.00021 0.860 1.000 0.000 1.00022 2.119 1.000 0.000 1.00023 0.602 0.789 0.000 0.82524 0.815 0.912 0.000 0.95525 0.979 1.000 0.000 1.00026 0.693 0.779 0.000 0.85827 0.852 1.000 0.000 1.00028 0.790 0.856 0.000 1.00029 0.798 0.962 0.000 0.96930 0.685 0.832 0.000 0.845

31 0.877 1.000 0.000 1.00032 0.804 0.961 0.000 1.00033 0.715 0.847 0.000 1.00034 0.819 0.708 0.000 0.71135 0.768 0.921 0.000 0.962

mean 0.839 0.898 0.000 0.938

[Note that t-1 in year 1 and t+1 in the final year are not defined]

MALMQUIST INDEX SUMMARY

year = 2



330

firm effch techch pech sech tfpch

1 0.736 0.904 0.990 0.743 0.6652 1.173 0.995 1.150 1.020 1.1683 1.000 1.069 1.000 1.000 1.069

4 1.024 0.986 1.000 1.024 1.0095 1.063 0.984 1.104 0.963 1.0466 1.107 0.950 1.103 1.003 1.0517 1.146 1.111 1.020 1.124 1.2748 1.100 0.891 1.154 0.953 0.9809 0.890 0.986 0.967 0.920 0.877

10 1.168 0.898 1.192 0.980 1.04911 1.009 0.940 1.033 0.977 0.94912 0.844 1.096 0.919 0.918 0.92413 1.000 1.000 1.000 1.000 1.00014 0.836 0.947 1.000 0.836 0.792

15 0.953 1.008 0.956 0.998 0.96016 0.940 0.984 0.958 0.981 0.92417 0.899 0.854 0.902 0.996 0.76718 0.894 0.953 0.898 0.995 0.85219 0.771 0.930 1.000 0.771 0.71720 0.979 0.865 1.000 0.979 0.84721 1.000 1.036 1.000 1.000 1.03622 1.000 1.008 1.000 1.000 1.00823 0.771 1.182 0.847 0.910 0.91124 1.081 0.929 1.134 0.954 1.00425 1.000 0.897 1.000 1.000 0.89726 0.861 0.933 0.864 0.997 0.80327 1.011 0.864 1.009 1.002 0.87328 0.875 0.945 1.000 0.875 0.82729 0.926 0.742 0.987 0.938 0.68730 1.040 0.746 1.045 0.995 0.77731 0.979 1.090 1.000 0.979 1.06732 0.799 0.894 0.883 0.906 0.71433 0.785 0.953 0.922 0.852 0.74834 0.918 0.971 0.927 0.990 0.89235 0.855 0.934 0.867 0.986 0.798

mean 0.948 0.952 0.992 0.956 0.903

year = 3


1 1.458 0.914 1.010 1.443 1.3322 1.000 0.892 1.000 1.000 0.8923 1.000 0.862 1.000 1.000 0.8624 0.935 0.782 0.981 0.953 0.731

5 1.064 0.805 1.019 1.044 0.8576 0.970 0.833 1.000 0.970 0.8087 1.000 0.867 1.000 1.000 0.867



331

8 0.980 0.809 0.963 1.017 0.7929 0.911 0.817 0.886 1.028 0.745

10 0.991 0.832 1.017 0.974 0.82511 0.913 0.839 0.901 1.012 0.76612 0.967 0.852 1.042 0.928 0.82413 1.000 0.936 1.000 1.000 0.936

14 1.196 1.314 1.000 1.196 1.57115 1.076 0.899 1.080 0.996 0.96716 0.972 0.832 0.977 0.995 0.80917 1.104 0.831 1.109 0.996 0.91818 0.858 0.964 0.897 0.957 0.82819 0.769 0.951 1.000 0.769 0.73220 1.022 0.848 1.000 1.022 0.86721 1.000 0.797 1.000 1.000 0.79722 1.000 1.493 1.000 1.000 1.49323 1.266 0.783 1.161 1.091 0.99224 1.037 0.887 1.035 1.002 0.920

25 1.000 0.939 1.000 1.000 0.93926 0.948 0.869 0.994 0.954 0.82327 1.000 0.838 1.000 1.000 0.83828 0.978 0.904 1.000 0.978 0.88529 1.040 0.811 0.982 1.059 0.84330 1.021 0.820 1.012 1.008 0.83831 1.115 0.845 1.000 1.115 0.94232 1.202 0.827 1.133 1.061 0.99433 1.139 0.842 1.085 1.050 0.95934 0.930 1.153 0.922 1.009 1.07235 1.078 0.832 1.110 0.971 0.897

mean 1.020 0.886 1.007 1.013 0.904

MALMQUIST INDEX SUMMARY OF ANNUAL MEANS

year effch techch pech sech tfpch

2 0.948 0.952 0.992 0.956 0.9033 1.020 0.886 1.007 1.013 0.904

mean 0.984 0.918 0.999 0.984 0.903

MALMQUIST INDEX SUMMARY OF FIRM MEANS


1 1.036 0.909 1.000 1.036 0.9412 1.083 0.942 1.073 1.010 1.0213 1.000 0.960 1.000 1.000 0.960

4 0.978 0.878 0.991 0.988 0.8595 1.063 0.890 1.061 1.003 0.9466 1.036 0.889 1.050 0.987 0.922



332

7 1.071 0.982 1.010 1.060 1.0518 1.038 0.849 1.054 0.985 0.8819 0.901 0.897 0.926 0.973 0.808

10 1.076 0.864 1.101 0.977 0.93011 0.960 0.888 0.965 0.994 0.85212 0.903 0.966 0.979 0.923 0.873

13 1.000 0.967 1.000 1.000 0.96714 1.000 1.115 1.000 1.000 1.11515 1.013 0.952 1.016 0.997 0.96416 0.955 0.905 0.967 0.988 0.86517 0.996 0.842 1.000 0.996 0.83918 0.876 0.958 0.898 0.976 0.84019 0.770 0.940 1.000 0.770 0.72420 1.000 0.857 1.000 1.000 0.85721 1.000 0.909 1.000 1.000 0.90922 1.000 1.227 1.000 1.000 1.22723 0.988 0.962 0.991 0.996 0.950

24 1.059 0.908 1.083 0.978 0.96125 1.000 0.918 1.000 1.000 0.91826 0.903 0.900 0.926 0.975 0.81327 1.005 0.851 1.004 1.001 0.85628 0.925 0.924 1.000 0.925 0.85529 0.981 0.776 0.984 0.997 0.76130 1.031 0.783 1.029 1.002 0.80631 1.045 0.960 1.000 1.045 1.00332 0.980 0.859 1.000 0.980 0.84233 0.946 0.895 1.000 0.946 0.84734 0.924 1.058 0.925 0.999 0.97835 0.960 0.882 0.981 0.978 0.846

mean 0.984 0.918 0.999 0.984 0.903

[Note that all Malmquist index averages are geometric means]



333

Datele iniţiale pe întreprinderi agricole din Regiunea de dezvoltare Sud şi UTA „Găgăuzi pentru determinarea coeficientului mediu multicriterial de apreciere a eficienţei economice a strugurilor şi ratingului (la nivelul fr

Productivitatea

plantaţiilor viticole pe rod

Costul unitar al producţiei

finite vîndute

Preţul mediu de vînzare

l 1 q de struguri

Profit la 1 q de producţie

vîndută

N

Codulîntrep-rinderii q/ha indicii lei indicii lei indicii lei indicii

Î n t r e p r in d e r i r e n t a b i l e

1 x =89,96 1 x =63,68 1 x =348,33 1 x = 159,90 1 x =

126 83,67 0,93 133,84 0,48 318,51 0,91 158,67 0,99 94 89,81 1,00 63,68 1,00 162,59 0,47 98,92 0,62

939 54,46 0,61 151,13 0,42 310,73 0,89 159,60 1,00 130 82,53 0,92 191,12 0,33 331,95 0,95 140,83 0,88 303 89,96 1,00 168,45 0,38 295,00 0,85 126,55 0,79

282 35,20 0,39 135,55 0,47 295,45 0,85 159,60 1,00 43 57,26 0,64 179,80 0,35 330,48 0,95 150,69 0,94 805 35,60 0,40 156,18 0,41 323,60 0,93 157,42 0,98

50 12,74 0,14 78,47 0,81 202,55 0,58 124,09 0,78 41 45,54 0,51 142,39 0,45 283,55 0,81 141,16 0,88 … … … … … … … … …

261 6,67 0,07 250,00 0,25 250,00 0,72 0,00 0,00 682 14,00 0,16 142,86 0,45 142,86 0,41 0,00 0,00

Total 112 întreprinderiÎntreprinderi nerentabile

2 x =43,38 2 x =134,62 2 x =378,55 2 x =-8.86 2 x =

271 43,38 1,00 390,07 0,35 378,55 1,00 -11,52 0,77 477 17,23 0,40 314,11 0,43 303,37 0,80 -10,74 0,82 385 17,36 0,40 218,61 0,62 209,75 0,55 -8,86 1,00 423 25,89 0,60 248,93 0,54 236,05 0,62 -12,88 0,69

… … … … … … … … … 135 6,99 0,16 313,73 0,43 220,26 0,58 -93,46 0,09 750 3,35 0,08 451,19 0,30 261,21 0,69 -189,97 0,05

Total 18 întreprinderi



334

Date iniţiale de apreciere a nivelului de competitivitate şi a eficienţei economice a strugurilor în întreprinderile lUTA “Găgăuzia”, media anilor 2004-2006

Codulîntrep -rinderii

Suprafaţaterenului

agricol, ha

Suprafaţa plantaţiilor pe rod, ha

Recoltaglobală, q

Produc-tivitatea la

1 ha, q

Costul producţieifinite vîndutetota, mii lei

Venituridin

vînzări,mii lei

Profitobţinut dinvînzarea

producţiei,mii lei

Preţul devînzare al de strugur

lei

Regiunea de dezvoltare Sud şi UTA „Găgăuzia”126 2878 38 7 32382 83,67 4334 10314 5980 319,14

94 1590 103 9250 89,8 584 1499 915 162,59

939 46 13 708 54,4 107 220 113 310,73

130 2750 446 36810 82,5 7035 12219 5184 330,7

303 845 26 2339 89,9 394 690 296 293,5

282 843 70 2464 35,2 334 728 394 293,4

43 822 288 16491 57,2 2965 5450 2485 329,0

805 588 25 890 35,6 139 288 149 323,6





336

Date iniţiale şi aprecierea nivelului de competitivitate şi a eficienţei economice a producţiei globale în întreprinmedia anilor 2004-2006

C o d u l î n t r e p r i n d e r i i

S u p r a f a ţ a

t e r e n u l u i a g r i c o l ,

h a

Efectivulmediu anual de

lucr ători, persoane

Valoarea producţieiglobale, mii

lei

Valoarea medie anuală amijloacelor fixe de

producţie cu destinaţieagricolă, mii lei

P o t e n ţ i a l e n e r

g e t i c , c . p . Costul

producţieifinite vîndute,

mii lei

Venituri dvînzarea

producţiemii lei

199 986 143 7041 11579 3196 4663 9944 954 298 11 1102 0 170 506 1117 112 222 5 566 445 125 310 682

261 423 14 962 847 80 358 804 130 2750 610 20468 25069 7313 23045 37173 699 70 14 644 419 27 282 420 149 69 3 376 28 324 143 205 94 1590 125 5768 5858 0 2679 5625 600 99 27 713 567 535 334 718 773 483 69 2301 2672 1763 1645 3214 233 70 9 591 1941 122 685 1013 247 245 9 697 1033 640 748 1546 947 692 33 3010 0 45 1912 3038 948 722 18 1300 27 420 1030 1385 344 444 85 2438 1831 1181 1468 2603

Date post:	07-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	alex
View:	214 times
Download:	0 times

11. Elena_timofti_thesis[1] Eficienta Ec a Productiei Agricole

Documents