82929090 Contractul International de Franciza

7/28/2019 82929090 Contractul International de Franciza

1/28

Introducere

Franciza trebuie mai intai inteleasa si definita din perspectiva sa economic, cea mai in masurs ofere o imagine fidel a ansamblului de operatiuni comerciale menite s dezvolte o activitateeconomic francizat.

Functia definitorie a francizei const in aptitudinea acesteia de a transpune pe o piat, in aceleasi

conditii si parametri, o afacere care si-a dovedit deja succesul pe o alt piat.Astfel, ansamblul de tehnici si operatiuni comerciale prin care detinatorul afacerii de succes

autorizeaz un alt comerciant sa inceap o afacere, identic cu a sa, prin folosirea insemnelorcomerciale si a experientei sale, constituie esenta economic a operatiunii de francizare.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in decizia din 28.01.1986, adopta o definitie mai detaliataa francizei apreciind ca este o intreprindere care s-a instalat pe o piata ca distribuitor si care,deasemenea, a putut pune la punct un ansamblu de metode comerciale; ea acord, in schimbul uneiremuneratii, catre comercianti independenti, posibilitatea de a se stabili pe o alt piat, utilizandinsemnele sale si metodele comerciale care i-au adus succes.Se precizeaza ca dincolo de o metoda de distributie, este vorba de o forma de exploatare financiar aunui ansamblu de cunostinte, far angajarea de capitaluri proprii. Acest sistem permite comerciantilor safoloseasca experienta si metodele celor care le-au dobandit dupa lungi eforturi si cercetari, in folosulreputatiei firmei.

Curtea, in aceeasi decizie afirma: contractele de distributie se diferentiaz prin aceasta decontractele de cesiune de vanzare, sau de acelea care leaga revanzatorii selectati intr-un sistem dedistributie selectiv care nu comport nici utilizarea unui insemn, nici aplicarea unor metode comercialeuniforme, nici plata de redevente in schimbul unor avantaje consimtite.

In sistemul de drept romanesc, franciza a fost pentru prima data definita legal in art.1 din O.G.52/1997 privitoare la regimul juridic al francizei, publicata in M.Of. nr.224/30.08.1997, modificata sicompletata prin Legea nr.79/ 9.04.1998:

Franciza este un sistem de comercializare a produselor, serviciilor si tehnologiilor, bazat pe o

colaborare stransa si continua intre persoane fizice si juridice, independente din punct de vederefinanciar, prin care o persoan, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar,dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu.

Definitia cuprinde unele elemente specifice din definitiile anterioare, insa este deficitara sub maimulte aspecte.Astfel, partenerii contractului de franciza au o independenta din toate punctele de vedere, nu doarfinanciara; de asemenea, sunt lasate in afara definitiei elementele esentiale ale francizei: insemnele deatragere a clientelei, know-how-ul si asistenta tehnica si comerciala.Pentru a suplini carentele aratate, legiuitorul intr-o tehnica legislativa alambicat a introdus o partedintre elementele definitorii ale francizei in definitiile date partenerilor contractuali - francizorul si

beneficiarul - iar altele sunt prezentate o data cu obligatiile partilor.

Prin Legea 79/1998 - pentru aprobarea si modificarea OG 52/1997 - definitia francizei a fostmodificat si completat .Franciza este un sistem de comercializare - bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice

si juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumitafrancizor, acordaunei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, otehnologie sau un serviciu.

Se constata ca noua definitie nu inlatura carentele mentionate, lasand ca temei legal pentrudelimitarea contractelor de franciza o definitie sub acoperisul careia isi pot face loc o serie de altecontracte din gama contractelor de distributie - si nu numai - care sunt departe de a se identifica cufranciza. Au ramas in continuare in afara definitiei elementele esentiale ale francizei: know-how-ultehnic si/sau comercial, asistenta tehnica si comerciala, folosinta de catre beneficiar a insemnelor de

atragere a clientelei francizorului.Din definitie s-a scos enumerarea care determina obiectele posibile a fi comercializate prin

intermediul francizei - produse, servicii sau tehnologii - ceea ce este o schimbare pozitiva pentru ca

1


2/28

pe de o parte, enumerarea este inutila - nici un obiect de comercializare nu este de esenta francizei, iarpe de alta parte, genereaza intrebari asupra naturii enumerarii dac este sau nu limitativ.

O definitie legal cuprinzatoare, in masura sa configureze contractul de franciza -fata de altecontracte de distributie, licente sau cesiuni- isi gaseste utilitatea atunci cand legea impune partilor oanumita conduita - de exemplu, obligatia antecontractuala de informare corecta a beneficiarului de catrefrancizor - sau, raportandu-ne la legislatia concurentiala, cand prin calificarea unui contract putem intra

sub incidenta unei legi prohibitive sau exceptionale.Doctrina a definit in mod constant franciza reliefand elementele specifice acesteia.Intr-o definitie se arata ca acordurile de franciza constau, esential, in licentierea drepturilor de

proprietate industriala sau intelectuala relative la marci, embleme sau know-how care pot fi combinatecu restrictii asupra livrarilor sau cumpararilor de produse.

Intr-o alta lucrare se conchide plastic: a franciza inseamna a permite altora sa reuseasca cumnoi am reusit, a reitera o reusita

Apariia i evoluia francizei

Data si locul nasterii francizei rmn in continuare doua elemente disputate. Autorii suntdeparte de a avea o optiune comuna, insa elementul comun care se desprinde este ca, in mod cert,franciza si-a cunoscut dezvoltarea si diversificarea in Statele Unite. Americanii sunt cei care au denumitfranchising noua forma de distributie descoperita, plecand de la cuvantul franc, de origine francezacare insemna autorizatie, licenta.

Exista chiar autori francezi care au considerat ca locul de nastere al francizei este pe trmamerican si ca francezii sunt cei care au receptat aceasta institutie ulterior, in mod progresiv.

Totusi unii autori considera aparitia francizei pe teritoriu Frantei, in Evul Mediu cand senioriiacordau scrisori de franciza oraselor medievale in schimbul unei plati; ulterior, in anul 1929 fabricantulPingouin si-a creat o retea de distributie a produselor din ln, fiind cel mai vechi francizor.

Aparitia francizei a fost determinata de necesitatile de distributie a superproductiei aparuta dupa

anii 50 ai secolului XX, prin acoperirea unei cat mai largi piete fara a prejudicia asupra calitatii oferteicomerciale.Solutiile s-au dezvoltat pe taramul economic al managementului distributiei.

In anii 80 franciza si-a continuat drumul spectaculos pe taramul american. Din anii 1989-1990cresterea vanzarilor prin franciza afacerii (Business Format Franchising) a atins 10,8%, ceea cereprezinta de 5 ori mai mult decat cele 2 procente de crestere a produsului national american.

De aceea se afirma, pe drept cuvant, ca daca vanzarile prin franciza ar putea fi comparate cuprodusul national brut, numai sistemul american de franciza ar echivala cu a saptea mare putereeconomica din lume.

In Franta, chiar daca se fac cunoscute unele semne prin anii 30 ai secolului XX, franciza incepesa se dezvolte dupa cel de-al II-lea razboi mondial. Dupa 1950 au aparut retelele Prenatal, Phildar,

Natalys, apoi dupa 1960 retelele Roche-Bobois, Pronuptia, Andre, Simone Mahler si in special, dupa1970, anul de nastere al unor retele ca Eram, Courreges, Novotel, Yves Rocher, Mercure si de creare aasociatiei Federation Francaise du Franchisage.

Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE), plecand de la admisibilitatea unor anumiteacorduri de franciza in raport cu tratatele comunitare, a contribuit decisiv la conturarea francizei cafigura juridica distincta, enuntand principii care trebuie sa guverneze contractele de franciza in toatetarile membre.

Astazi, pentru pietele in expansiune - emerging market - franciza este cel mai adaptat mijloc deinvestire, avand capacitatea de a introduce tehnici, servicii si produse noi si de a mobiliza in acelasitimp capitalurile locale.

Franciza raspunde cel mai bine tendintei de globalizare si concentrare a economiei mondiale,

avand in acelasi timp avantajul distribuirii riscului, fapt care duce la inlaturarea pericolului unor crizeeconomice generale, cu efecte devastatoare.

2


3/28

Capitolul I

Notiuni despre franciza

Francizarea este, n esen, un aranjament comercial prin care o persoan, cedentul, acord uneialte persoane, beneficiarul, permisiunea de a se folosi n afaceri de drepturi intelectuale i materialeaparinnd cedentului. n schimb francizorul primete o serie de redevene i drepturi ca procent dinrezultatele activitii francizatului. n general, contractul de franciz este de lung durat. Franciza mai

poate fi definita de asemenea ca fiind un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continu ntrepersoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoan, denumitfrancizor, acord unei alte persoane, denumit beneficiar(francizat), dreptul de a exploata sau de adezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Succesul unei francize depinde de experiena i competena prilor. n cadrul acestui acord,francizorul furnizeaz produsul sau serviciul care face obiectul contractului, un model de gestiune, marcasa, iar francizatul aduce ca aport cunotinele sale n legtur cu piaa local, capitalul i spiritul suntreprinztor. Franciza combin astfel experiena de gestiune a marii ntreprinderi i flexibilitatea idinamismul firmelor mici i mijlocii.

Ca variant de intrare pe pieele externe, franciza poate fi adoptat cnd produsul estestandardizat, cnd ntreprinderea nu are intenia s-i asume riscurile referitoare la costurile foarte maripentru a intra pe mai multe piee, cnd cumprtorul trebuie asigurat de calitatea produsului i cnd estenecesar dezvoltarea capacitii de iniiativ pentru a avea succes pe pia.

1.1. Clasificarea francizelor

In practica s-au conturat mai multe tipuri de franciza ce pot fi clasificate dupa mai multecriterii :

1. Criteriul principal de clasificare a francizelor il constituie domeniul de activitate in careopereaza. Se disting astfel trei mari categorii de francize:

- franciza de distributie;- franciza de servicii;- franciza de productie sau industriala.Aceasta clasificare a fost consacrata si prin Regulamentul Comisiei Europene din 30 noiembrie

1988.A. Franciza de distributie

Curtea de Justitie Europeana, anticipand Regulamentul, considera ca franciza de distributie esteaceea in care beneficiarul se limiteaza la a vinde anumite produse intr-un magazin care poartadenumirea - firma - francizorului.

Regulamentul consacra la punctul 4 din Preambul franciza de distributie, precum si pe cea deservicii.

Definitia Curtii nu surprinde toate ipotezele de derulare a raporturilor de distributie care secreaza intre francizor si beneficiar. De asemenea, nu reliefeaza diferitele calitati pe care le poate aveafrancizorul, in functie de care distingem intre:

- franciza de distributie a produselor realizate de insusi francizorul (a);- franciza de distributie in care francizorul nu este decat un simplu distribuitor al produselor

altora (b).Beneficiarul ar putea avea si alti furnizori cu care sa trateze direct aprovizionarea cu produse,

daca acesti furnizori sunt cuprinsi in lista furnizorilor agreati de francizor. Uneori aprovizionareabeneficiarului se face printr-un centru al francizorului cu care beneficiarul trateaza direct.

Unele sisteme de franciza permit aprovizionarea libera a beneficiarilor.Aceasta categorie defrancize este cea mai raspandita si acopera cea mai diversa arie de produse.Dintre cele mai mari retelede acest tip mentionam: Prenatal, Computerland s.a. In aceasta categorie se includ si acordurile princare francizorul primeste mandat de la beneficiar sa cumpere marfurile necesare pentru a realizacomertul sau.

3


4/28

B .Franciza de servicii

Aceasta categorie de franciza cunoaste cea mai spectaculoasa dezvoltare avand in vedere caactiveaza in cel mai dinamic sector economic - cel al serviciilor (tertiar).

Franciza de servicii este mijlocul prin care francizorul acopera anumite piete cu propriile serviciiprin intermediul unor comercianti independenti care le ofera consumatorilor ca si cum ar fi oferite defrancizorul insusi.

In aceeasi hotarare din 28.01.1986 a CJCE se arata ca in francizele de servicii beneficiarulofera un serviciu sub emblema, numele comercial si marca francizorului si se supune instructiuniloracestuia din urma.

Rolul cheie in aceasta categorie de contracte revine know-how-ul, insotit de insemnele deatragere a clientelei.

Printre cele mai puternice retele de acest tip mentionam:- in domeniul hotelier : Inter-Continental, Novotel, Holiday Inn;- in domeniul inchirierilor de masini : Europcar, Hertz, Via;- in domeniul restaurantelor : McDonalds, Burger Chef, Pizza Hut, DunkinDonuts, Kentucky FriedChicken.C. Franciza de productie

Franciza de productie este mijlocul prin care francizatul poate produce si comercializa anumiteproduse, facand apel la tehnica si cunostintele pe care i le furnizeaza francizorul. Este una din formeleimportante de transfer de tehnologie care implica un Know-how creat si testat de francizor, folosintaunor inventii brevetate asupra carora francizorul are dreptul de exploatare, precum si asistenta tehnicade specialitate acordata beneficiarului inainte si in timpul productiei.

In aceeasi hotarare a CJCE citata, franciza de productie este definita ca mijlocul in virtuteacaruia beneficiarul fabrica el insusi, dupa indicatiile francizorului, produse pe care le vinde sub marcaacestuia.

Franciza de productie nu are aceeasi dezvoltare ca si celelalte tipuri de franciza si esteconsiderata de Regulamentul Comisiei Europene din 30 noiembrie 1988 ca avand o natura diferita de acelorlate acorduri de franciza, ea facand apel la regimul aplicabil licentelor de know-how si licentelorde brevet. Comisia Europeana o exclude din randul acordurilor de franciza carora li se aplica regimul deexceptie instituit prin Regulament.

Intre cele mai importante francize de productie, mentionam cea realizata de Coca-Cola.Franciza de productie este deci o modalitate facil pentru francizor de a investi pe noi piete din

diferite arii geografice, folosindu-se de capitalul autohton; ea comporta pentru francizor anumite riscurilegate de protectia know-how-ului transferat si pastrarea standardelor de firma.

2. Dupa modalitatile particulare de exploatare a francizei, aceasta se clasifica in mai multecategorii:

Franciza financiara

Este intalnita in proiectele investitionale care necesita mobilizarea de mari capitaluri, precum cele

din domeniul hotelier sau al restaurantelor. Acest sistem ofera posibilitatea investitorilor sa angajezepropriile capitaluri in proiecte a caror gestiune este oferita catre mandatari specializati care devinasociatii afaceriilor.

Investitorul asociat al afacerii francizate poate fi proprietarul unui imobil cu care participa lainvestitie sau al unui intreg fond de comert.Franciza de stand

Se mai numeste si franciza partiala sau franciza de colt. Acest sistem permite amenajarea intr-un spatiu comercial foarte vast, precum supermarket-urile in care se desfac, in egala masura, produselemai multor producatori si distribuitori, a unui stand distinct, amenajat dupa conceptia francizorului, sprea oferi clientilor produsele si serviciile francizorului, urmand propriile tehnici comerciale.

Se permite astfel deschiderea unor mici centre care nu necesita un efort investitional mare din

partea beneficiarului.Beneficiarul nu are dreptul sa foloseasca niciunul din drepturile izvorate din contract in afaraspatiului comercial.El pastreaza, totusi, dreptul de exclusivitate in spatiul in care isi exercita comertul,drept pentru a carui incalcare poate pretinde daune-interese.

4


5/28

3. Dupa gradul de determinare a conceptului francizabil, vom putea distinge alte noi tipuri de

franciza:

A. Franciza afacerii-Business Format Franchising- este cea mai reprezentativa forma defranciza, ingloband toate elementele specifice acestui contract: transfer de know-how, folosireainsemnelor de atragere a clientelei si asistenta tehnica sau financiara. Consumatorul nu poate sesizadiferente intre unitatea beneficiara si francizor.

B. Franciza afiliata- este cea creata intre unitatea francizoare si un comerciant independent careactiva deja pe piata si care isi converteste activitatea, afiliidu-se la reteaua de franciza.C. Franciza multi-conceptuala- priveste situatiile in care francizorii achizitioneaza sau

dezvolta noi concepte de franciza pe care le exploateaza in retea. La randul lor, si beneficiarii defranciza pot dezvolta sau achizitiona concepte francizabile, devenind in acelasi timp francizori.

D. Acordul reciproc de franciza- se realizeaza intre doi comercianti care ofera produse sauservicii identice sau considerate astfel dupa proprietatile lor, pretul sau folosinta lor. Aceasta categoriede acord de franciza este, in general, prohibita de legislatia antimonopol.

E. Franciza Nisa- este un concept de franciza dezvoltat, in special in ultimii ani, mai ales infranciza lanturilor hoteliere si de restaurante. Acest concept de franciza urmareste punera in valoare siexploatarea unor anumite insemne comerciale care au un renume nestirbit pe un anumit segment de

piata bine-determinat. Scopul acestui sistem este de a satisface, in mod exclusiv, nevoile segmentului depiata vizat.

F. Subfranciza-franciza principala- este contractul care se incheie intre beneficiari si uninterpus al francizorului care se numeste muster franchiser si care la randul sau este fata de francizorun beneficiar, numit beneficiarul principal. Acest sisteme de subfrancizare are avantajul unei rapidedezvoltari a retelei de franciza.

G. Contractul de zona- difera de franciza principala prin aceea ca beneficiarul trebuie saexploateze el insusi, direct, prin noi puncte deschise, zona de exclusivitate oferita, nu prin sub-

beneficiari.1.2. Delimitarea francizei de alte contracte

La momentul conturarii noii figuri juridice franciza - operau pe piata produselor si serviciilor oserie de contracte menite sa asigure o buna distributie a produselor si oferirea unor servicii si produsefinite de calitate.

Autorii francizei s-au servit de toate figurile juridice cunoscute pana la aparitia ei pentru a oferiun instrument juridic nou, capabil sa combine toate beneficiile contractelor traditionale.

In acest fel, intre partile contractante se stabilesc raporturi obligationale complexe care au incomun scopul urmarit de contractanti. Se poate observa posibilitatea descompunerii contractului defranciza intr-o serie de contracte distincte, unele numite, altele nenumite. Vanzarea-cumpararea,inchirierea, licentele de nume comercial, marc, emblem, design, brevete, know-how, asistentamanageriala, consulting-engenering, distributia, exclusivitatea sunt contracte intalnite curent in

cuprinsul unei francize.In lipsa unei reglementari legale speciale sau a unor clauze contractuale exprese, obligatiileasumate vor fi interpretate conform regulilor aplicabile contractelor de baza carora le apartin dupanatura lor. Spre exemplu, drepturile si obligatiile beneficiarului asupra semnelor de atragere a clientelei,apartinand francizorului, vor fi supuse regulilor care guverneaza licentele.

Totusi, cum aratam, toate drepturile si obligatiile au o cauza unica si sunt interdependente,imprejurare producatoare de efecte importante in ceea ce priveste executarea obligatiilor contractualesi/sau neexecutarea voluntara.

Vom exemplifica in continuare diferentierea francizei fata de unele contracte apropiate:A. franciza- asocierile voluntare

Franciza se delimiteaza de asocierile voluntare formate de catre comerciantii detailisti in jurul

unui angrosist. Aceasta forma de distributie aparuta in SUA in anii 20 a cunoscut o evolutie pana catreanii 50 ai secolului trecut, ins din cauza neajunsurilor create de raporturile de dependenta accentuata,a fost treptat abandonata, fapt ce a condus la disparitia aproape totala a acesteia in cursul anilor 70,fiind inlocuita de retelele francizate sau de sistemul sucursalelor.

5


6/28

Spre deosebire de franciza, asocierea voluntara nu are ca element esential existenta unui know-how.

B. franciza- concesiune exclusivCel mai apropiat de contractul de franciza este contractul de concesiune exclusiva, considerat unul dincele mai evoluate sisteme de distributie.

Urmare numeroaselor elemente comune care exista intre cele doua contracte, unii autori au

confundat cele doua figuri distincte, iar altii au considerat franciza doar o varietate a concesiunii. Aufost si autori care au vazut in franciza tot o forma de distributie prin concesiune, insa forma cea mairecenta a acesteia.

Cele mai important punct de vedere, la care achiesam, prezinta in mod just asemanarile, insaevidentiaza si diferentele care exista intre contractul de franciza si contractul de concesiune.

Confuzia intre cele doua contracte provine din asemanarea obiectului contractului de concesiunecu obiectul contractului de franciza de distributie. Comparand cele doua contracte constatam ca invreme ce pentru unul anumite clauze sunt esentiale pentru celalalt sunt doar accesorii. Astfel, clauzeledespre asistenta comerciala si tehnica sau licentierea insemnelor de atragere a clientelei sunt inerentecontractului de franciza, insa doar accesorii contractului de concesiune. Invers, clauza de exclusivitatecare poate lipsi intr-un contract de franciza, este esentiala intr-un contract de concesiune.

Contractul de franciza are, in principal, ca obiect, punerea la dispozitia beneficiarului a unorsemne de atragere a clientelei, a unor tehnici comerciale incercate si verificate in practica care au adussucces francizorului si transmiterea permanenta a acestui know-how catre beneficiar. Elementeledefinitorii francizei nu se regasesc in obiectul unui contract de concesiune exclusiva care se poaterealiza fara asistenta, fara transfer de cunostinte sau tehnici de la concedent la concesionar.

Nu in ultimul rand, asa cum am aratat anterior, doar o forma a francizei mijloceste distributia deproduse, franciza avand o sfera mai larga de utilizare fiind si un instrument in oferirea de servicii sifabricarea de produse.

C. franciza- distributia selectiva

Franciza se diferentiaza si de sistemul de distributie selectiva definita ca acea operatiune prin care unfurnizor isi selecteaza distribuitorii dupa calitatile lor comerciale. Distributia selectiva nu presupuneknow-how si nici transmiterea de insemne, ori acordarea de asistenta distribuitorilor, iar distribuitorii nusunt tinuti la plata unei redevente catre furnizor.Distinctiile facute in raport de concesiunea exclusiva sunt aplicabile si in acest caz.

Sistemul de distributie selectiva are ca obiect, in general, distributia produselor de lux, de mareprestigiu si de inalta tehnologie.

1.3. Importanta si amploarea francizei

Domeniile in care sistemul francizei a patruns sunt foarte numeroase si intr-o continuadiversificare.

Franciza s-a nascut si a cunoscut apogeul pe taramul serviciilor. De la primii distribuitoriamericani de automobile, trecand prin fast food-uri si restaurante, noul sistem managerial a acaparat totce inseamna distributie si servicii.

Dupa cum am aratat, nici domeniul productiei nu este strain francizelor, desi nu acesta estedomeniul in care a cunoscut cea mai mare dezvoltare.

Franciza a patruns in ultimul timp in domenii comerciale noi care nu pareau a se preta la unasemenea gen de exploatare, cum ar fi domeniul bancar sau cel al asigurarilor.

Cel mai interesant fenomen care se produce in acest timp in evolutia francizei este transferulacestui sistem din zona comerciala catre zonele necomerciale. Activitati medicale, de stomatologie, sauoptica medicala se pot realiza astazi in baza unor contracte de franciza care folosesc metode de succesdeja experimentate.

In egala masura know-how-ul francizabil poate sa se refere la activitati de artizanat, agricole( tehnici de crestere sau de cultura francizate), profesii liberale ( cabinete de avocatura francizate),afaceri imobiliare sau metodele de invatamant.

6


7/28

Ca exemplu indicam sistemul de invatamant la distanta (IDD), Open School University, creat inMarea Britanie si raspandit apoi, prin intermediul francizelor, in multe alte tari. In Romania, OpenSchool University activeaza ca francizor bucurandu-se de acelasi succes.

1.4. Internationalitatea francizei

A. Globalizarea economica si riscul in afaceriSuccesul extraordinar pe care l-a cunoscut franciza ca instrument de cooperare internationala se

explica, in principal, prin actiunea concertata a doi factori: primul este tendinta de globalizare aeconomiei mondiale si al doilea este tendinta de fragmentare si diminuare a riscurilor.

Franciza este, prin excelenta, sistemul cel mai dezvoltat si folosit de unificare economicainternationala. Contractul de franciza este suportul ideal pentru transferul international de conceptiimanageriale, tehnologie, know-how.

Sistemul actual de francizare este conceput tocmai pentru a raspunde tendintelor generale deglobalizare a economiei si unificare a pietelor.

Astazi, cand retelele economice mondiale sunt legate si conectate prin mii de canale, creandu-seun organism economic distinct si supranational, capabil sa raspunda, in mod unitar si sincronic, laimpulsurile si socurile economice, franciza are aspectul unui sistem sangvin mondial ce permitecirculatia valorilor economice catre toate zonele geografice.

Misiunea transformatoare a francizei se regaseste in aceea ca circulatia pe canalele retelelorinternationale se face intr-un singur sens: de la creatorii de valori economice si sociale catre zoneleconsumatoare de civilizatie.

Daca tendinta de globalizare a economiei mondiale si de unificare a pietei internationale esteprimul factor care a determinat succesul comercial al francizei, cel de-al doilea factor, hotarator inafirmarea francizei, este necesitatea de partajare a riscurilor in afaceri.

Partajarea si diminuarea riscurilor este cheia succesului economiei mondiale si explica disparitiacrizelor economice internationalizate cu dimensiuni cataclismice.

Propagarea internationala a crizelor economice de pe o anumita piata sau dintr-o anumita zonaeconomica poate fi evitata prin crearea unor politici economice globale care sa aiba in vedere tocmaigestionarea riscurilor.

Astfel, s-a ajuns la concluzia ca diversificarea activitatilor gigantilor economici transnationali siactivarea acestora pe mai multe piete distincte, este un mijloc de micsorare a riscurilor prin reorientarearapida a activitatilor catre zonele profitabile. Esentiale sunt in aceste operatiuni flexibilitatea siadaptabilitatea agentilor economici.

Franciza ofera avantajul ca riscurile sunt impartite intre francizori si beneficiari. Francizorul sibeneficiarul sunt doua persoane independente financiar, cu gestiune si contabilitate proprie, precum sicu personalitate juridica distincta.

De asemenea, beneficiarii cuprinsi intr-o retea de franciza sunt independenti intre ei, fapt ce

explica de ce o eventuala criza care afecteaza un beneficiar sau chiar o intreaga piata geograficadependenta de un subfrancizor, nu se va propaga si catre ceilalti membrii ai retelei, ori catre societateafrancizoare.

Franciza este si un bun mijloc de investire pe pietele care au un grad mare de risc. Nu esteintamplator faptul ca una dintre primele forme de investire in Europa centrala si de Est a fost franciza.

Franciza poate fi si mijlocul cel mai adecvat de investire si restructurare a unei economiideoarece are meritul de a mobiliza capitalurile locale si in acelasi timp poate sprijini intreprinderile micisi mijlocii asigurandu-le succesul comercial.

B. Franciza pe pietele internationale

In practica, se intalnesc mai multe variante de realizare a unor retele internationale ori depatrundere pe o anumita piata pentru a crea o retea nationala.

a) Intr-o varianta, francizorul poate sa incheie contractul defranciza directa cu beneficiarii din alta tara.Se creaza astfel un raport de drept international privat, guvernat de legislatia specifica raporturilor cuelement de extraneitate. Un asemenea tip de contract creeaza insa o serie de probleme legate de

7


8/28

dificultatile de stabilire a contactelor permanente intre parteneri, precum si de necunoasterea situatieiconcrete din spatiul beneficiarului.

Francizorul poate controla cu greu performantele beneficiarilor si nu poate garanta respectareade catre beneficiar a standardelor si a conditiilor impuse.

De asemenea, francizorul va avea dificultati in asigurarea asistentei tehnice si comercialepermanente catre beneficiari si va instrui mai greu si cu cheltuieli mai mari personalul angajat al

beneficiarului.Adesea, franciza trebuie adaptata specificului pietei, obiceiurilor si culturii consumatorilorcarora se adreseaza, motiv pentru care francizorul trebuie sa aiba un contact nemijlocit cu spatiulcultural si geografic. b) O alta varianta a sistemului de francizare externa o constituie incheierea contractului defranciza prin intermediul unei reprezentante sau alta forma de sediu secundar, fara personalitate juridica,deschisa in tara beneficiarului; se elimina astfel o parte din inconvenientele francizei directe, insaramane un contract extern supus reglementarilor specifice, exceptand unele derogari cuprinse inlegislatia comerciala si fiscala romana.

c) Francizorul are posibilitatea de a deschide o filiala in tara in care urmareste sa-si dezvolte oretea de franciza. Pe aceasta cale, se elimina multe din neajunsurile unei francizari directe. De aceasta

data, nu mai este vorba de un contract extern, ci un contract supus reglementarilor interne.Esentiala in aceasta forma de francizare este instruirea personalului local pentru a fi capabil sa

urmareasca si sa dezvolte reteaua de franciza in bune conditii. Cel putin pentru inceputul activitatii, estede preferat ca personalul local sa fie asistat de persoane cu experienta transferate de la societatea mama.d) O alta forma a francizei externe consta in incheierea unui contract principal de franciza cu un

beneficiar aflat in tara unde se doreste a se patrunde. Francizorul cedeaza sub-francizorului -beneficiarului principal - dreptul exclusiv de a deschide el insusi unitati francizate sau de a incheiacontracte de sub-subfranciza cu beneficiarii din tara respectiva.

Contractul principal de franciza intervenit intre francizor si subfrancizor este un contractinternational, supus reglementarilor specifice raporturilor juridice cu elemente de extraneitate. Deasemenea, contractul trebuie sa cuprinda clauzele specifice comertului international.

Contractele incheiate de subfrancizor cu beneficiarii din tara sunt contracte interne de franciza incare subfrancizorul are fata de beneficiar toate obligatiile si drepturile unui francizor. Intre beneficiari sifrancizorul extern nu intervin raporturi juridice contractuale.

Avantajele contractului principal de franciza se desprind din faptul apropierii dintresubfrancizor si beneficiari. Subfrancizorul local va fi familiarizat cu obiceiurile, gusturile, cultura silegile tarii sale. El va sti sa strabata mult mai usor birocratia locala si se va adapta mult mai usorsituatiilor in schimbare. Succesul depinde de cele mai multe ori de modul in care se vine inintampinarea cerintelor specifice.

Subfrancizorul este cel care trebuie sa asigure asistenta tehnica si comerciala fata de beneficiari.El trebuie, totodata, sa garanteze standardele si sa controleze performantele cerute de catre francizorul

principal.O situatie deosebita care ar putea interveni in derularea unor asemenea operatiuni de francizaeste desfiintarea contractului principal de franciza inainte de termenul stabilit ca urmare a culpei unei

parti. In aceasta ipoteza, problema care intereseaza este referitoare la soarta subcontractului de franciza.Aplicand principiile generale de drept, se ajunge la solutia ca toate contractele de subfranciza se vordesfiinta odata cu contractul principal de franciza. Contractul devine lipsit de obiect pentru casubfrancizorul nu mai este titularul drepturilor aspra francizei oferita spre exploatare beneficiarilor.

Ordonanta 52/1997, in art 10 referitor la contractele de franciza cu clauza de exclusivitate,prevede necesitatea existentei unei clauze de reziliere convenabila ambelor parti.

Intre parti, existand raporturi contractuale, responsabilitatea pentru neexecutarea obligatiilorcontractuale va fi una contractuala. Din aceasta cauza nu va exista raspundere contractuala decat intre

partile care se afla legate de raporturi obligationale contractuale.e) O alta forma de francizare externa consta in realizarea de catre francizorul extern a unei societatimixte alaturi de un partener din tara in care doreste sa-si dezvolte reteaua de franciza.

8


9/28

Societatea mixta va actiona, pe teritoriul de exclusivitate, ca un francizor si va incheia contractede franciza cu beneficiari locali.

Pentru aceasta ultima forma, problemele se pun diferit dupa cum francizorul extern fie aporteazaun drept de folosinta asupra conceptului francizabil, fie aporteaza alte valori (bani sau in natura) siincheie cu societatea mixta un contract de subfranciza.

In prima ipoteza, interesul este de a se patrunde pe o piata fara un efort financiar suplimentar,

insa problema care apare este clarificarea naturii aportului, cu implicatii asupra existentei viitoare asocietatii.In mod special, problema apare nu atat cu privire la exploatarea drepturilor reale - insemnelor de

atragere a clientelei - si a Know-how puse la dispozitia societatii inca de la inceput, cat asupra obligatieipartenerulului extern de a asigura o asistenta tehnica si comerciala permanenta.

In cea de-a doua ipoteza, schema este cea a unei francize principale exclusive cu particularitateaca se va avea asupra subfrancizorului atat un control contractual, cat si unul economic si decizional.

Capitolul IIContractul de franciza

2.1. Prile

2.1.1. Francizorul

Francizorul, conform unei scheme de contract, este partea obligata sa asigure beneficiaruluifolosinta insemnelor de atragere a clientelei, un know-how verificat si asistenta tehnica si/saucomerciala, in schimbul carora primeste de la beneficiar o redeventa periodica. Altfel spus, francizoruleste titularul conceptului francizabil. Din definitie rezulta urmatoarele atribute ce il caracterizeaza:

a) calitatea de comerciant

O.G. nr. 52/1997, in art.1(1) lit.b, defineste francizorul ca fiind un comerciant care:este titularul drepturilor asupra unei marci inregistrate; drepturile trebuie sa fie exercitate pe o

durata cel putin egala cu durata contractului de franciza;- confera dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un

serviciu;

- asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate;

- utilizeaza personal si mijloace financiare pentru promovarea marcii sale, cercetarii si

inovatiei, asigurand promovarea si viabilitatea produsului.La cele de mai sus, legea completeaza imaginea francizorului aratand in art. 1 alin. 1 lit. a) ca

este o persoana fizica sau juridica independenta din punct de vedere financiar fata de beneficiar.Francizorului este un comerciant, atribut ce trebuie analizat in corelatie cu caracterul comercial

sau necomercial al contractului de franciza.Discutia comporta doua nivele de analiza: primul se refera la determinarea caracterului

comercial sau necomercial al produsului sau serviciului pe care i-l ofera beneficiarul catre consumatori,adica obiectul comertului exercitat de beneficiar, iar al doilea nivel al discutiei vizeazacomercialitatea sau necomercialitatea chiar a obiectului contractului de franciza, adica a conceptuluifrancizabil format din: folosinta insemnelor de atragere a clientelei, a know-how-ului si asistentatehnica si/sau comerciala.

Discutia purtata in primul nivel ofera date asupra activitatii comerciale sau necomerciale abeneficiarului, iar nu a francizorului. Din acest punct de vedere am aratat in capitolul precedent ca, inprincipal, activitatile desfasurate in regim de franciza sunt comerciale, dar ca exista tendinta deextindere a conceptelor francizabile in zonele necomerciale: consultanta, avocatura, metode deinvatamant (Open School University) sau agricultura..

Franciza are ca structura de compunere: insemne de atragere a clientelei (nume comercial,emblema, marca); un know-haw, precum si asistenta tehnica si/sau comerciala.Se remarca faptul ca franciza se bazeaza pe un cumul de cunostinte si aptitudini, calitati umane

care sunt puse in valoare; ceea ce se exploateaza este insasi valoarea umana. Comertul de idei si

9


10/28

aptitudini excede zonei comerciale pentru ca valoarea exploatata de francizor este una originara, nu esteo valoare adaugata, nu se interpune in circuitul comercial. Francizorul este creator de valoare asemenea

profesorilor, arhitectilor, mestesugarilor, avocatilor, etc. si conform legii comerciale si teorieicomerciale, obiectul lor de activitate excede zonei comerciale

Chiar daca activitatea francizorului se desfasoara in mod organizat, ca o intreprindere, chiar dacaexploatarea francizei se face in mod profesional si continuu, notiunea de profit se lasa greu conturata, in

lipsa evidentei unui element speculativ.Aceasta realitate nu este contestata de nimeni, deci includerea francizei in zona valorilor decreatie, nu a valorilor speculative, pare sa nu mai intampine nici o piedica.

Francizorul va fi comerciant daca alaturi de exploatarea francizei, prin intermediul contractelorde franciza, exercita el insusi, in mod direct, o activitate comerciala prin obiectul sau.

S-ar putea sustine ca exista toate argumentele pentru a-l aprecia ca act comercial conex, insa asacum am aratat, exploatarea francizei indeplineste toate conditiile unui act comercial propriu-zis. Dacainsa elementul francizabil se greveaza pe un contract de distributie, avand un rol accesoriu si prinaceasta pierzandu-si identitatea, va fi un contract comercial de distributie, iar nu un contract de franciza.

De ordinul evidentei este situatia francizelor de serviciu si de productie unde francizorul nuofera altceva beneficiarului decat un concept francizabil.

Franciza nu poate fi considerata nici act de comert subiectiv, conform Codului comercial roman,avand in vedere calitatea initiala a francizorului de comerciant deoarece, asa cum se arata in art.4,aceasta trebuie sa nu fie civil prin natura sa.

Analizate separat elementele care compun conceptul francizabil conduc catre aceeasiconcluzie.

Astfel, licentierea unor insemne de atragere a clientelei (marca, emblema, nume comercial), aunui model industrial, a unui brevet sau a oricarui drept de proprietate intelectuala, este un act de naturacivila; la fel cesiunea unor asemenea drepturi ori contractele de editura a unor drepturi de autor saucontractul de exploatare a cunostintelor care compun know-how-ul, toate sunt mijloace de distribuire aunor valori care sunt in afara comercialului.Asistenta tehnica si sau/comerciala comporta aceeasi discutie.

Toate aceste acte nu au o natura comerciala, ci una civila. Revenind la franciza, pentru a face dinexploatarea sa o activitate comerciala, trebuie sa existe o reglementare legala expresa care sa deroge dela caracterul necomercial al operatiunii, cum este situatia leasingului imobiliar, definit de lege ca oactivitate comerciala realizata prin societati comerciale.

Intr-o exprimare plastica, esenta francizei este clonarea unei afaceri. Or, asemeni unei clonari,transferul catre beneficiar este unul informational.

Asa cum aratam la inceput, O.G. nr. 52/1997 il numeste pe francizor comerciant. Sa fiintentionat legiuitorul, prin aceasta, ca si in cazul leasingului, crearea unei noi exceptii de la regulanecomercialitatii si introducerea francizei in zona comerciala, sau este vorba doar de o inadvertenta inexprimare?

In ce ne priveste, dincolo de consideratiile teoretice exprimate, suntem sustinatorii renuntarii lavechile criterii de departajare a unor operatiuni civile de cele comerciale, departajare care nu maicorespunde realitatilor economice moderne. Forta realitatilor economice pare sa fi infrant ratiuneaargumentelor traditionale, fiind pusi in fata unor situatii de fapt care exced argumentelor clasice aledreptului. Astazi, societatile comerciale de constructii imobiliare, de tranzactii imobiliare, deconsultanta, de franciza sunt realitati acceptate.

b) calitatea de titular al unor semne comerciale

Un alt atribut legal al francizorului il constituie calitatea sa de titular al dreptului asupra uneimarci inregistrate, fiind obligat sa asigure beneficiarului asistenta si instruirea necesara bunei exploataria marcii.

Ordonanta concentreaza semne de atragere a clientelei care ar putea constitui franciza, intr-unul

singur: marca. Cu siguranta nu s-a dorit limitarea cuprinsului francizei doar la marca, excluzandu-secelelalte semne de atragere a clientelei; consideram ca s-a urmarit determinarea scopului economicprincipal al francizei - acela de a promova pe piata un produs sau un serviciu.

10


11/28

In concluzie, francizorul trebuie sa fie titularul drepturilor transmise - marca, nume comercial,emblema, etc.

O analiza separata comporta calitatea de titular al drepturilor asupra unei marci inregistrate.Desi in mod obisnuit, prin titularul drepturilor asupra unui insemn distinctiv se desemneaza persoanadetinatoare a dreptului de proprietate sau a altui drept real, in cazul francizorului notiunea acopera si pedetinatorul dreptului de folosinta exclusiva asupra unei marci, in baza unui contract de cesiune sau de

licenta, pentru o durata si un spatiu determinat.Dreptul de folosinta exclusiva se dobandeste in baza unui contract principal de franciza incheiatcu titularul dreptului exclusiv si da dreptul beneficiarului sa incheie contracte de subfranciza in zonaoferita in exploatare exclusiva.

2.1.2. Beneficiarul

Beneficiarul este partea contractanta care in schimbul semnelor distinctive si a asistentei tehnicesi/sau comerciale, plateste catre francizor anumite sume cu titlu de redeventa, alaturi, dupa caz, detaxele e intrare in retea si taxele de publicitate.

Beneficiarul este, conform legii, un comerciant, sub rezerva aplicatiilor necomerciale alefrancizei.

Conform definitiei legale oferita de O.G. 52/1997 in art. 1lit. c, beneficiarul este uncomerciant persoana fizica sau juridica, selectionat de francizor, care adera la principiul omogenitatii

retelei de franciza, asa cum este ea definita de catre francizor.Se constata ca legea nu aduce nici o limitare formei de exercitare a comertului prin intermediul

francizei. Astfel, beneficiarul este liber sa aleaga intre forma asociata, ca persoana juridica, sau formaindividuala ca persoana fizica. Evident, majoritatea beneficiarilor sunt persoane juridice deoareceratiunile acestei optiuni exced naturii contractului de franciza si tin de argumente pur comerciale.

In situatia unui comert de mici dimensiuni, beneficiarii pot opta pentru forma individuala, capersoana fizica. Aceasta forma de a face comert se preteaza cel mai bine la asa-numitele francizemobile, in care beneficiarul se deplaseaza intr-o zona oferita in exculsivitate.

Beneficiarul este, de cele mai multe ori, selectat de catre francizor in urma unor schimburi deinformatii reciproce prin care, pe de-o parte, francizorul informeaza pe beneficiar asupra continutului siconditiilor francizei, iar pe de alta parte, beneficiarul ofera francizorului informatii asupra capacitatiisale financiare si asupra capacitatii sale de a exploata in bune conditii franciza.Beneficiarul este un comerciant independent, atat financiar si organizatoric, cat si economic. El are oidentitate proprie, distincta de cea a francizorului, desi, in mod obisnuit, el se prezinta sub numelecomercial al francizorului. In acest sens, aratam ca beneficiarul are o firma proprie inregistrata laRegistrul Comertului, conform Legii 26/1990, firma care nu este identica cu firma francizorului.

Ca efect al independentei juridice, beneficiarul este direct si singur raspunzator in raporturile cuclientii, fie pe baze contractuale, fie delictuale.

Dincolo de independenta institutionala si juridica dintre francizor si beneficiar, exista intre cei

doi raporturi contractuale specifice de natura a limita considerabil libertatea comerciala a beneficiarului,mijloc prin care se creaza veritabile raporturi de dependenta intre francizor si beneficiar pe care le vomanaliza in alta sectiune.

Pentru a incheia un contract de franciza beneficiarul trebuie sa dispuna de un capital initialminim suficient pentru plata taxelor de intrare in retea si pentru pregatirea personalului si dotarea cu totechipamentul necesar derularii comertului francizat.

In fine, fata de definitia legala, mai precizam ca beneficiarul adera, in primul rand, la contractulde franciza asumandu-si toate obligatiile specifice unui asemenea contract si prin aceasta, el adera laomogenitatea retelei.

2.2. Reteaua

Art.1 lit.e din O.G.52/1997 defineste reteaua de franciza ca un ansamblu de raporturicontractuale intre un francizor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unei tehnologii, unuiprodus sau serviciu, precum si pentru dezvoltarea productiei si distributiei unui produs sau serviciu .Norma cuprinsa in art. 12 precizeaza ca in temeiul relatiilor contractuale cu beneficiarii sai,

11


12/28

francizorul va intemeia o retea de franciza care trebuie exploatata astfel incat sa permita pastrarea

identitatii si renumelui retelei pentru care francizorul este garant.

In completarea definitiei legale, in art. art.13 este identificat scopul unei retele de franciza, sensin care se arata ca reteaua de franciza este formata din francizor si beneficiari. Prin organizare sidezvoltare, reteaua de franciza trebuie sa contribuie la ameliorarea productiei si/sau distributiei de

produse si/sau servicii.

Textele legale prezentate definesc raporturile dintre parti, facd referire indirecta laomogenitatea retelei de franciza si la publicitate.a)Omogenitatea retelei de franciza este o realitate comerciala evidenta; ea se poate constata comparandoricare din unitatile francizate din aceeasi retea, indiferent unde s-ar afla.

La Bucuresti sau la New York unitatile francizate dintr-o retea se infatiseaza consumatorilor inmod identic: acelasi nume comercial, aceleasi marci, aceeasi oferta deci nici o diferenta.

Principiul omogenitatii presupune deasemenea, egalitatea de tratament intre beneficiariiaceleeasi retele francizate, materialaizata prin oferirea de clauze similare in conditii egale. Se are invedere in principal, stabilirea taxei de intrare in retea, a taxei de publicitate si a redeventelor.

Omogenitatea nu presupune existenta unei personalitati juridice a retelei, in consecinta, reteauade franciza neavnd personalitate juridica proprie, nu are un patrimoniu propriu, nu-si poate asuma

drepturi si obligatii si nu poate sa stea in justitie, neavand capacitate procesuala.Nu este exclusa posibilitatea unei asocieri voluntare a unor membri din retea de franciza, cu

scopul rezolvarii unor afaceri comune sau a promovarii imaginii comerciale. Dar aceasta forma deasociere nu aduce atingere in nici un fel identitatii personalitatii juridice distincte a beneficiarilor careraman independenti si raspunzatori pentru obligatiile asumate.

In doctrina s-a analizat problema daca nu ar fi de preferat, in interesul tertilor, ca reteaua defranciza sa formeze o persoana juridica, in masura sa garanteze obligatiile fiecarui beneficiar din retea.Ca argumente, s-a observat ca toate unitatile francizate din retea promoveaza aceeasi marca si caapartenenta la retea determina atragerea clientilor sau convinge o banca sa acorde un credit.In fine, din punct de vedere economic, exista multe elemente de identitate intre unitatile beneficiare dininteriorul unei retele.Totusi argumentele privesc aspecte periferice deoarece existenta unei personalitati juridice in seamaretelei este in contradictie cu esenta francizei, bazata pe colaborarea dintre unitati independente.

b) Publicitatea se realizeaza, in general, centralizat prin intermediul francizorului caruiabeneficiarii din retea ii platesc o taxa de publicitate reprezentand contributia acestora la suportareacheltuielilor de publicitate.

Acest control asupra publicitatii se justifica prin necesitatea pastrarii unitatii retelei sipromovarea imaginii unei marci in mod nediferentiat. Francizorul va fi responsabil fata de beneficiaride modul in care isi indeplineste aceasta obligatie. Responsabilitatea francizorului se manifesta fata defiecare beneficiar in parte si nu fata de retea ca un organism colectiv.

Pe de alta parte, pentru ca organizarea si realizarea efectiva a publicitatii revine francizorului, iar

beneficiarul este tinut prin contract sa respecte si sa promoveze publicitatea facuta de francizor, acestadin urma va fi responsabil fata de terti daca publicitatea este falsa sau induce in eroare.Tinand cont ca dincolo de obligatiile contractuale asumate, beneficiarul este independent fata de

francizor, nefiind intr-un raport de subordonare fata de acesta, se poate retine si responsabilitateabeneficiarului pentru continutul materialelor publicitare.

Uneori, pentru a adapta materialele publicitare specificului tarii in care se desfasoara activitatea,francizorul lasa posibilitatea ca o parte a publicitatii sa fie realizata direct in cadrul retelelor nationale.Francizorul pastreaza dreptul de a aproba, in prealabil, difuzarea oricarui material publicitar.

c) Unitatea retelei este data, conform art.1 lit e) din OG 52/97, de scopul comun al partilor careeste promovarea unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum si pentru dezvoltarea productiei sidistributiei unui produs sau serviciu.

Unitatea si coeziunea retelei de franciza se regaseste si in definitia legala a francizei unde seafirma necesitatea unor raporturi de colaborare intre parti. Comparativ, legislatia franceza facereferire la interesul comun al partilor.

12


13/28

Selectionarea riguroasa a beneficiarilor este un factor important pentru unitatea retelei. Calitateafiecarui beneficiar in parte isi pune amprenta, determinant, asupra coeziunii si calitatii retelei vazuta cagrup. Prin selectarea prealabila a beneficiarilor, franciza capata un pronuntat caracter intuitu personaein ceea ce-i priveste pe beneficiari.

Reprezentantii beneficiarilor si francizorii din cadru retelei se pot reuni semestrial sau anualpentru a comunica asupra problemelor intalnite si asupra rezultatelor noi la care au ajuns.

In cadrul retelei, se poate alege un comitet permanentformat din reprezentanti ai beneficiarilorcare sa promoveze interesele specifice ale retelei si sa valorifice rezultatele si evolutiile pozitive aleunor beneficiari.

Nu in ultimul rand trebuie aratat ca unitatea retelei depinde de calitatile francizorului de acomunica si colabora in bune conditii cu beneficiarii.

Pastrarea identitatii si reputatiei retelei este conform art. 12 si 17(2), nu doar un deziderateconomic al francizorului, ci o obligatie a acestuia fata de beneficiarii care se folosesc de aceastareputatie. Putem considera ca pentru nerespectarea acestei obligatii de garantie- conf.art. 12- se atrageraspunderea francizorului in conditii similare raspunderii pentru garantia contra evictiunii.

Intrarea beneficiarilor in retea se face in baza platii unei taxe de intrare in retea. Aceasta taxa seplateste o singura data pe parcursul executarii contractului, desi este posibil ca, in masura modificarii

clauzelor esentiale ale contractului , sa se produca si o modificare a taxei de acces la retea.Unele contracte de franciza prevad ca plata taxei de acces in retea nu se face la momentul

semnarii contractului ci la momentul semnarii unui nou contract sau al reinnoirii primului contract.Taxa de intrare in retea este diferita de redeventele si taxele de publicitate datorate de catre

beneficiar francizorului. Aceasta taxa se calculeaza de regula, in suma fixa forfetara.Taxa de intrare in retea reprezinta pretul initial pe care beneficiarul trebuie sa il plateasca pentru

a avea acces la insemnele, celelalte valori necorporale si reputatia francizorului.

2.3. Raporturile precontractuale

ncheierea unui contract de franciza este precedata de o perioada precontractuala in care partilese cunosc reciproc si cauta sa stabileasca cat mai exact care va fi cadrul de desfasurare al raporturilor lorviitoare.

Aceasta este perioada in care francizorul selectioneaza beneficiarul, iar acesta din urma iacunostinta de continutul francizei si de conditiile receptarii acesteia.

Perioada precontractuala se caracterizeaza printr-un schimb permanent de informatii intre parti,fara incheierea unor angajamente juridice ferme. Cu toate acestea, in aceasta perioada intre parti se nasco serie de obligatii reciproce. Izvorul acestor obligatii din perioada precontractula se regaseste in lege,in conventia partilor sau in raspunderea delictuala.

Pentru a veni in ajutorul beneficiarului si a-l feri de eventualele consecinte grave cauzate delipsa de informare si experienta, de la momentul semnarii contractului de franciza, legiuitorul roman a

intervenit in raporturile precontractuale dintre francizor si beneficiar, obligandu-l pe francizor sa oferebeneficiarului o serie de informatii considerate esentiale despre franciza si francizor.O.G nr.52/1997, privind franciza, asa cum a fost modificata si aprobata prin Legea 79/1998,

reglementeaza in Capitolul II, intitulat Norme privind relatiile dintre parti. Relatiile precontractule,contractuale, postcontractuale, in art.3, principalele raporturi existente intre parti in perioada

precontractuala.In alin.1 al articolului mentionat se prezinta scopul fazei precontractuale care este acela de a

permite fiecarei parti sa-si confirme decizia de acolabora.Potrivit alin. 2, francizorul furnizeaza viitorului beneficiar informatii care ii permit acestuia sa

participe in cunostinta de cauza, la derularea contractului de franciza.Din textul mentionat se desprinde obligatia cu caracter general pentru francizor de a informa pe

viitorul beneficiar asupra aspectelor relevante ale contractului de franciza. Intinderea acestei obligatiieste data de limita exprimata prin posibilitatea beneficiarului de a lua o decizie in deplina cunostinta decauza.

13


14/28

Alin. 3 concretizeaza obligatia exprimata in termeni generali in textul alineatului precedent,aratand ca francizorul se obliga sa furnizeze beneficiarului informatii despre:

- experienta dobandita si transferabila;- conditiile financiare ale contractului, respectiv redeventa initiala sau taxa de intrare in retea,

redeventele periodice, redeventele de publicitate, determinarea tarifelor privind prestarile de servicii sitarifele privind produsele, serviciile si tehnologiile , in cazul clauzei obligatiei contractuale de

cumparare;- elementele care permit beneficiarului sa faca calculul rezultatului previzionat si sa-siintocmeasca planul financiar;

- obiectivele si aria exclusivitatii acordate;- durata contractului, conditiile reinnoirii, rezilierii, cesiunii.Textul se referea la o serie foarte larga de elemente ale contractului de franciza care fac obiectul

obligatiilor legale precontractuale de informare a beneficiarului de catre francizor. Ceea ce nu seprevede in textul articolului mentionat, este sanctiunea nerespectarii acestei obligatii. Nici articoleleurmatoare ale legii nu cuprind vreo sanctiune legala pentru nerespectarea obligatiei mentionate.

Dispozitiile art.3 sunt completate de art.14 si 15 din ordonanta, asa cum au fost modificate prinLegea nr. 79/1998.

In art. 14 se instituie obligatia pentru francizor ca publicitatea facuta in vederea selectionariibeneficiarilor, sa fie lipsita de ambiguitate si sa nu contina informatii eronate, iar in continutul art. 15este inscrisa obligatia francizorului ca documentele publicitare care prezinta rezultatele financiare

previzionate ale unui beneficiar, sa fie obiective si verificabile.Particularitatea obligatiilor cuprinse in art14 si 15 consta in aceea ca aplicabilitatea lor nu se

rezuma doar la raporturile precontractuale in sensul legii, ci ele se manifesta chiar si atunci cand nu suntraportate la un anume beneficiar, respectiv la beneficiari potentiali nedeterminati.

Originea reglementarii legale care impune francizorului o divulgare completa catre beneficiar atuturor aspectelor relevante ce tin de obiectul si conditiile francizei, se regaseste in SUA, care printr-olege federala din 21 octombrie 1979 ( Full Disclosure Act) oferea prin acest act o protectie reala a

beneficiarilor contra eventualelor abuzuri din partea francizorilor.In urma evolutiei solutiilor jurisprudentiale, dupa aparitia unor reglementari similare relative la

alte domenii de activitate, sub influenta reglementarii americane si urmandu-se spiritul de protejare abeneficiarilor, desprins din reglementarile comunitare, in 1989 apare in Franta Legea 89-1008, legeaDoubin care in art. 1 precizeaza obligatia de informare prealabila existenta la semnarea unor categoriide contracte, printre care se include si franciza.

Raportandu-ne la continutul unor reglementari similare europene, cu referire directa la Legea89-1008/1989 franceza, vom constata ca legea romana nu conditioneaza aplicarea acestei obligatii deexistenta unei clauze de exclusivitate sau cvazi-exclusivitate si nici nu fixeaza un termen minim caresa desparta momentul informarii de semnarea contractului sau de plata taxei de intrare in retea.

Lipsind din lege o asemenea distinctie intre diferitele tipuri de franciza, reiese ca legiuitorul

roman a intentionat sa faca din obligatia informarii precontractuale o obligatie cu caracter general,pentru toate categoriile de franciza. Pe de alta parte, obligatia de informare prealabila se manifestaexclusiv fata de contractele de franciza in sensul legii.

In lege nu a fost stabilit un termen pentru a separa mometul sau durata informarii de dataincheierii contractului, aceasta situatie trebuind corelata cu modul de executare a obligatiei de informaresi cu scopul urmarit de legiuitor prin aceasta reglementare.

Intr-o interpretare literala a normei, simpla lectura a continutului proiectului de contract facutade catre beneficiar inainte de semnarea contractului poate fi considerata a constitui, pentru francizor,executarea completa a obligatiei de informare prealabila.Nu suntem adeptii acestui rationament deoarece o asemenea informare este inerenta oricarei incheieri

de contracte si nu presupune o reglementare speciala din partea legiuitorului. Devine evident ca nu acest

gen de informare a avut in vedere legiuitorul. In acest caz, putem vorbi si in cadrul legii romane de untimp minim pana la semnarea contractului, dar acest timp minim nu este determinat obiectiv, ci eltrebuie sa fie suficient pentru ca beneficiarul sa participe in deplina cunostinta de cauza la derulareacontractului.

14


15/28

Obiectul informarii este detaliat in continutul art.3 alin.3, pe 5 categorii de informatii relative laobiectul si conditiile francizei, precum si la persoana francizorului. Elementele cuprinse de legearomana in obiectul informarii nu se identifica nici cu cele retinute in Full Disclosure Act, nici cu celedin Legea Doubin, desi se apropie foarte mult de aceasta din urma.

a) Experienta dobandita si transferabila -este o formulare care nu permite determinarea cuusurinta a continutului si intelesurilor urmarite de legiuitor. In paragrafele corespondente din textele

franceze si americane francizorul este obligat sa informeze pe beneficiar aspra mai multor aspectelegate de activitatea sa anterioara si de bonitatea firmei.Informatiile se pot referi la identitatea firmei, persoanele din nivelul de conducere al firmei,

litigiile sau procedurile de faliment avute, ori la identitatea si istoricul firmei, sau titlurile de protectieasupra insemnelor de atragere a clientelei.

Expresia folosita de legiuitorul roman poate fi considerata chiar defectuasa pentru ca trimite faradubiu la know-how francizorului, de care in nici un caz nu poate fi vorba pentru ca acesta trebuie saramana secret si confidential

Si textul francez se refera direct la experienta francizorului - alaturi de vechimea acestuia -insa nu se refera la experienta dobandita si transferabila. Cercetand textul Decretului de aplicare aart.1din Legea Doubin constatam ca, intradevar, legiuitorul francez, detaliind continutul termenului

experienta nu face nici o referire la know-how-ul transferabil.Fata de cele prezentate consideram ca si textul legii romane va trebui interpretat in sensul ca nu

se refera la know-how, altfel s-ar prejudicia drepturile legitime ale francizorului.b) A doua categorie de informatii se referea la conditiile financiare ale contractului si include:- redeventa initiala sau taxa de intrare in retea. Asupra acestei probleme ne-am oprit in partea

rezervata retelei;- redeventele periodice si redeventele din publicitate,reprezintand obligatiile specifice ale

beneficiarului si se calculeaza, de obicei, procentual, raportat la venitul unitatii francizate;- tarifele privind prestarile de servicii si tarifele privind produsele, serviciile si tehnologiile, in

cazul obligatiei contractuale de cumparare. Prima categorie tarifele privind prestarile de servicii,raportata la partea a doua a enuntului, pare a avea in vedere asistenta initiala si periodica. A doua parte aenuntului are in vedere ipoteza clauzei contractuale de cumparare care se poate referi fie la cumpararearealizata constant pe parcursul derularii contractului in exercitiul distributiei, fie la cumparareaelementelor materiale inglobate in fondul de comert existent, la finalul derularii contractului si care auapartinut francizorului. Cum cea din urma ipoteza este susceptibila de a genera probleme, credem ca eaa fost avuta in vedere la redactarea textului in interpretarea data.

c) A treia categorie de informatii se refera la elementele care permit beneficiarului sa facacalculul rezultatului previzionat si sa-si intocmeasca planul de afaceri. Aceasta prevedere secompleteaza cu dispozitiile art.15 care impune ca aceste date sa fie obiective si verificabile.

Informatiile furnizate in acest scop trebuie sa se refere la concurenta, situatia altor distribuitori,situatia generala si locala a pietei, perspectivele de dezvoltare ale pietei, taxele si impozitele specifice, la

care se adauga informatiile financiare prezentate anterior.d) A patra categorie de informatii se refera la obiectivele si aria exclusivitatii acordate si areca scop determinarea limitelor de exercitare a drepturilor acordate beneficiarului, precum si limiteleobligatiei de non-concurenta din partea francizorului, aspecte care de altfel se vor regasi in continutulcontractului.

e) Ultima categorie de informatii se refera la durata contractului, conditiile reinnoirii, rezilierii,cesiunii. Aceste elemente, in mod obisnuit, se regasesc reglementate in continutul contractului, asa ca

prezenta lor intr-un text informativ ar parea superflua. Credem insa ca intentia legiuitorului a fost de aatrage atentia partilor asupra acestor aspecte, deosebit de importante si a nu le lasa nereglementate princontract. Textul este o preluare fidela a corespondentului sau din legea franceza. Mai mult, atat art.6, catsi art.7 (1) din lege, fac referiri exprese la reglementarea contractuala a duratei, reinnoirii, rezilierii si

cesiunii contractului.Informarea prealabila asupra aspectelor precizate de lege este o obligatie care incumba francizorului siatrage raspunderea delictuala pentru prejudiciul cauzat beneficiarului, prin incalcarea acestei obligatiilegale. Raspunderea este extracontractuala si in lipsa altor cauze, nu afecteaza soarta contractului de

15


16/28

franciza. Beneficiarului ii revine dificila sarcina de a dovedi prejudiciul si raportului de cauzalitatedintre neindeplinirea obligatiei de informare si prejudiciu. Fiind o omisiune, culpa se prezuma.

Urmand unele tendinte ale jurisprudentei franceze, s-ar putea retine ca beneficiarul este inmasura sa ceara anularea contractului de franciza pe motivul vicierii consimtamantului prin eroare. Faraa exclude posibilitatea anularii unui contract de franciza pe motivul viciului de consimtamant,consideram ca eroarea, in absenta dolului, daca se situeaza asupra elementelor enumerate de lege, nu

este, in mod obisnuit, in masura sa atraga anularea contractului, conform doctrinei si practicii romanesti.Cele afirmate se bazeaza pe faptul ca, tinand cont de natura aspectelor precizate de lege, de celemai multe ori, eroarea care intervine asupra lor este o asa-numita eroare lezionara, eroare care cadeasupra valorii contraprestatiei sau a profitului previzionat; ori, asemenea tip de eroare nu este viciu deconsimtamant.

2.4. Clauze specifice

Dupa cum am aratat in partea rezervata definitiei contractului de franciza, tendinta manifesta inlegi, decizii sau doctrina este indepartarea de scheletul comun contractelor de distributie si evidentiereaaspectelor specifice francizei.

In definitiile mai recente nu se mai face referire la colectia de bunuri sau servicii, ori la clauzade exclusivitate. Astfel, in definitia data de Comisia CEE prin Decizia 4087/88, art.1 pct.3 (b) se arataca acesta (contractul - n.a.) trebuie sa cuprinda cel putin obligatiile urmatoare:

- utilizarea unui nume sau a unei embleme comune si o prezentare uniforma a localurilor si/saumijloacelor de transport numite de contract,

- comunicarea de catre francizor beneficiarului a know-how-ului, si- furnizarea continua de catre francizor beneficiarului a unei asistente comerciale sau tehnice pe

perioada acordului.Cele trei categorii de obligatii minime vor fi retinute si de practica si doctrina ulterioare

reglementarii comunitare ca fiind de esenta contractului de franciza, formand caluzele specifice.

2.4.1. Transmiterea semnelor distinctive

Semnele distinctive sau, cum sunt generic numite, semnele de atragere a clientelei reprezintaun element esential in transferul de imagine a francizorului catre beneficiari.

Faima si succesul francizorului se regasesc in valoarea semnelor distinctive de prezentare aacestuia si a produselor si serviciilor sale.

Inca de foarte mult timp s-a constientizat existenta acestor valori care pot fi exploatateindependent de afacerea titularului lor. Separarea insemnelor distinctive de fondul de comert de careapartineau initial si exploatarea lor in alte fonduri de comert pare a fi inceput o data cu tendinta deintensificare si globalizare a schimburilor economice, cand se descoperea ca pentru a fi prezent pe o

noua piata nu este nevoie nici sa exporti produsele catre acea piata si nici sa calci vreodata efectiv inacea piata.Perceptia consumatorului asupra produselor si serviciilor este data de identitatea si modul de

prezentare a ofertantului (firma, emblema, alte semne specifice) precum si imaginea si modul deprezentare a produselor si serviciilor (marci, desene si modele, indicatii geografice, alte semnespecifice)

In jurisprudenta occidentala si comunitara s-a stabilit ca transferarea dreptului de folosintaasupra semnelor de raliere a clientelei este de esenta contractului de franciza.

Calitatea de titular al drepturilor de proprietate intelectuala apartinand francizorului este reluatain mai multe texte ale O.G. 52/1997, reglementandu-se drepturile si obligatiile partilor legate de acestea.

Beneficiarul ofera consumatorilor produse si servicii sub marcile francizorului. Reglementarea

romana, si nu numai ea, aseaza marca in centrul contractului de franciza.Art.7 pct.2 alin. 1 din ordonanta precizeaza ca prin contractul de franciza, francizorulcontroleaza respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii marcii, iar in alin.2 marca

16


17/28

francizorului, simbol al identitatii si renumelui retelei de franciza, constituie garantia calitatiiprodusului/ serviciului/tehnologiei furnizate consumatorului .

Operatiunea juridica de transmitere a dreptului de folosinta asupra marcilor francizorului estelicenta de marca. Licenta nu cunoaste o reglementare speciala in dreptul roman, insa referiri incidentalese regasesc in unele legi.

Astfel, Legea nr. 84/1998, privind marcile si denumirile de origine, in art.39(1) mentioneaza ca

drepturile asupra marcii pot fi transmise, prin cesiune sau prin licenta, oricand in cursul duratei deprotectie.Licentierea marcilor francizorului nu necesita existenta unui contract separat de cel de franciza,

operatiunea fiind cuprinsa in contractul de franciza.Licentierea marcilor are natura juridica a unei locatiuni, oferind beneficiarului un drept de

folosinta pe o perioada determinata asupra marcilor, in schimbul unei redevente de natura chiriilor. Inacest sens este doctrina romana si straina.

Titularul drepturilor asupra marcilor inregistrate trebuie sa garanteze beneficiarului, pe intreagaperioada contractuala, buna si linistita folosinta a marcilor.

Obligatia de garantie presupune existenta unei marci inregistrate si mentinerea acesteiinregistrari pe toata durata contractului. Neplata taxelor anuale de inregistrare si mentinere a marcilor

care duce la caderea acestora in domeniul public, echivaleaza cu nerespectarea obligatiei de garantie siatrage raspunderea francizorului.

Totodata, francizorul este raspunzator fata de actele tertilor prin care se aduce atingere dreptuluide folosinta al beneficiarului asupra marcilor inregistrate. Raspunderea francizorului poate sa se traducafie prin rezilierea contractului de franciza si plata daunelor-interese, fie prin plata numai a daunelor-interese.

Trebuie aratat ca este posibila si licentierea marcilor care sunt neinregistrate in Romania, darcare beneficiaza de protectie in virtutea notorietatii de care se bucura pe piata romaneasca, conformart.art.3 lit.c) din Legea 84/1998.

Lipsa inregistrarii unei marci la momentul incheierii contractului nu este de natura sa conducaautomat la rezilierea contractului de franciza.

Francizorul este si el protejat fata de abuzurile posibile ale beneficiarului prin aceea ca dreptulde folosinta asupra marcilor va fi exercitat in limitele precizate de parti prin contract.

Existenta unor raporturi contractuale de natura celor dintr-o licentiere de marca poate fisuficienta pentru a dovedi reaua-credinta a beneficiarului care a inregistrat marca.

Beneficiarul este obligat sa aduca la cunostinta francizorului orice act al unor terte persoane denatura a aduce atingere drepturilor francizorului asupra marcilor.

Firma si emblemele francizorului fac parte din pachetul semnelor de atragere a clientelei oferitespre folosinta beneficiarului. Dreptul de folosinta asupra firmelor si emblemelor se transmite in conditiisimilare licentierii marcilor. Instrumentul juridic de transmitere a dreptului de folosinta asupra firmei siemblemei este tot licentierea lor catre beneficiar.

Asa cum aratam in analizele anterioare este foarte probabil ca firma inregistrata la RegistrulComertului de catre beneficiar sa nu fie aceeasi cu firma francizorului pe care o foloseste in bazacontractului de franciza.

Legislatia romana a conceput firma ca pe un atribut de identificare a comerciantilor strans legatde personalitatea acestora, avand mai mult conotatii juridice ca atribut de identificare, decat conotatiicomerciale ca o valoare a fondului de comert.

La infiintarea unei societati comerciale, actul constitutiv trebuie sa cuprinda- conf. art 7 si 8 dinLegea 31/1990 si denumirea acesteia, adica firma sub care isi va desfasura comertul si sub care vasemna. Conform art 16 din aceeasi lege, la autentificarea actului constitutiv se va prezenta dovadaeliberata de oficiul Registrului comertului privind disponibilitatea firmei si emblemei.

Cele aratate sustin ideea ca de preferat este ca beneficiarul sa aiba o firma proprie inregistrata,

alta decat firma francizorului fapt care pe de-o parte evidentiaza caracterul independent al beneficiaruluifata de francizor, iar pe de alta parte protejeaza pe francizor fata de beneficiarii care prin inregistrareafirmelor francizorilor ar capata drepturi proprii asupra acestora, drepturi care sunt independente desituatia contractului de franciza.

17


18/28

Sustinem ideea ca singurele drepturi ale beneficiarului asupra firmei si emblemei sa izvorascadin contractul de franciza, aplicandu-se si asupra acestor insemne regulile din materia licentelor.

Daca firma francizorului are menirea de a-l identifica pe comerciant, emblema are menirea de aidentifica fondurile de comert ale acestuia. Un comerciant are o singura firma care il identifica, dar

poate avea mai multe embleme care sa-i individualizeze diferitele activitati pe care le desfasoara legatede diferite fonduri de comert.

Francizorii interni, ori filialele si sucursalele din Romania ale francizorilor externi, pot beneficiade protectia firmelor si emblemelor lor inregistrate in Romania, conform dispozitiilor Legii 26/1990. Inaceasta situatie, dreptul exclusiv al francizorului asupra firmei si emblemei inregistrate se dobandeste

prin inscrierea acestora in registrul comertului, conform. art. 30 (4) din legea 26/1990. In formaanterioara, legea 26/1990 permitea protectia drepturilor asupra firmei si emblemei de la momentulinregistrarii cererii.

O protectie paralela si, credem, mai eficienta a firmelor si emblemelor este oferita de art.8 dinConventia de la Paris de la 1883 -la care Romania este parte. Conform acestui articol, numelecomercial va fi protejat in toate tarile Uniunii, fara obligatia de depunere sau inregistrare, indiferent defaptul daca el face sau nu face parte dintr-o marca de fabrica sau de comert.

Reglementarea din Conventie consacra principiul dobandirii dreptului exclusiv de la momentul

inceperii exploatarii comerciale a insemnului. Acest sistem, numit declarativ, este spre deosebire desistemul atributiv adoptat de legea romana, mult mai aproape de natura juridica a drepturilor de

proprietate intelectuala care au ca fundament notiuni precum divulgare sau aducere la cunostintapublicului.

Consideram ca Legea nr. 26/1990 nu exclude de la aplicare art.8 din Conventie si el poate fiinvocat cu succes in fata instantelor in protejarea dreptului asupra firmei si emblemei.

Pentru o protectie mai eficienta a drepturilor asupra firmei si emblemei, este de preferat caacestea sa fie inregistrate la OSIM si ca marci.

Privitor la apararea firmelor si emblemelor, aratam ca Legea nr. 26/1990, prin art. 25(1), daposibilitatea oricui se considera prejudiciat printr-o inmatriculare sau printr-o mentiune in registrulcomertului sa ceara radierea ei. Legea nu ofera in schimb o cale speciala de a sanctiona si interzice oexploatare nelegala a unei firme sau embleme protejate.

Actiunea specifica prin care titularul unei firme sau embleme isi apara dreptul exclusiv asupraacestora este actiunea in concurenta neloiala.(conform art.5 alin.1 lit.a din Legea nr. 11/1991,)

Actiunea penala in concurenta neloiala poate fi intentata de catre francizor ca titular aldrepturilor, de catre camera de comert si industrie teritoriala sau de catre organizatia profesionala, carein cazul francizorilor poate fi Asociatia Romana de Franchising, ori alta asemenea.Alaturi de latura

penala a actiunii exista si latura civila care poate fi folosita si singura sau separat, impotrivacomerciantilor agresori, si care este o aplicatie particulara a actiunii in raspundere civila delictualareglementata de art. 998 C.civ.

Prin actiune civila se poate cere incetarea faptelor de concurenta neloiala, inlaturarea

eventualelor marfuri sau alte bunuri care contin firma sau emblema francizorului, obligarea paratului laplata unor daune materiale si morale si publicarea hotararii in presa pe cheltuiala paratului.Cand firma si emblema francizorului sunt inregistrate si ca marci, titularul are deschisa calea

actiunii in contrafacere, considerata mai eficienta.Conform art. 7 pct.2 alin 3 din OG 52/1997, francizorul se asigura ca beneficiarul, printr-o

publicitate adecvata, face cunoscut ca este o persoana independenta din punct de vedere financiar inraport cu francizorul sau cu alte persoane.

In pachetul de insemne de atragere a clientelei pot figura si anumite ambalaje comerciale saualte produse similare care pot face obiectul unei protectii speciale in baza Legii nr.129/1992 privind

protectia modelelor si a desenelor industriale. Modelele si desenele industriale se inregistreaza la OSIMcare elibereaza un certificat de inregistrare.

Francizorul poate folosi pentru protectia dreptului exclusiv, actiunea in contrafacere prevazutade art. 42 din lege, iar daca ambalajele sau alte modele comerciale nu sunt inregistrate, poate folosiactiunea in concurenta neloiala conf.art.5 (1) lit. a) din Legea 11/1991.

18


19/28

Pentru oricare din insemnele transmise catre beneficiar, daca s-a stipulat in favoareabeneficiarului o clauza de exclusivitate, francizorul va fi tinut sub sanctiunea platii de daune-interese, sanu ofere un drept de folosinta altor comercianti pe timpul si spatiul de realizare a exclusivitatii.

2.4.2. Comunicarea Know-how

Comunicarea know-how este de esenta contractului de franciza, fiind cheia succesuluicomercial. Comunicarea se realizeaza in mod continuu, in baza obligatiilor contractuale asumate defrancizor si beneficiar.

Know-how-ul constituie un ansamblu de cunostinte practice nebrevetate apartinandfrancizorului, iar forma specifica de transmitere o constituie comunicarea.

Folosirea expresiei licenta de know-how este improprie deoarece know-how-ul nu creeaza undrept exclusiv pentru titular, pentru a permite exploatarea de catre altii a acestuia si sa le stabileascalimitele exploatarii.!

In doctrina, se considera ca dreptul de propriete asupra creatiei intelectuale se naste prinaducerea acesteia la cunostiinta publicului. S-a zis ca dreptul exclusiv este pretul platit de societate

pentru divulgare. Insasi ratiunea exclusivitatii, ca aptitudine de a interzice tertilor orice exploatare

nepermisa, se regaseste in actul divulgarii complete a creatiei catre societate.Un lucru care este secret nu exista din perspectiva dreptului care este chemat sa reglementeze

doar raporturile sociale. Or, este evident ca un lucru tinut secret nu poate crea raporturi sociale. Dreptconsecinta, un lucru secret nu poate crea nici drepturi nici obligatii.

Din aceasta cauza, incalcarea de catre beneficiar a limitelor de exploatare stabilite de catrefrancizor, ori oferirea fara drept a know-how - ului catre terte persoane, nu se poate sanctiona ca oincalcare a unui drept de proprietate, ci doar pe taram contractual prin intermediul unor clauze

prohibitive specifice ( confidentialitate, nonconcurenta, limitare a exploatarii in timp si spatiu). Acesteclauze sunt singurele care il obliga pe beneficiar.

Plastic exprimat, putem spune ca prin subscrierea unor asemenea clauze prohibitive, asupraknow-how - ului se naste un drept de proprietate, dar doar intre parti, or, drepturile reale sunt absolute.

Unele atingeri aduse know-how-ului se pot sanctiona pe taram delictual prin forma specifica aactiunii in concurenta neloiala, numita uneori sugestiv actiunea in concurenta parazitara.

OG 52/1997 asa cum a fost modificata de legea de aprobare defineste prin art.1 lit.d) ca fiind ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor, desenelor si modelelor, retelelor, procedeelorsi a altor elemente analoage, care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs.

Aceasta definitie este departe de a se apropria de notiunea de know-how sugerand, mai degraba,descrierea unui manual de geometrie. Nefiind perfecta, definitia cuprinsa in varianta initiala a OG52/1997 este incomparabil mai buna decat surprinzatoarea definitie citata. Din aceste motive incontinuare nu vom face referiri la definitia data de legea romana, si nici nu vom intreprinde dificilamunca de a face o critica sistematica a cotinutului definitiei legale.

Asociatia Internationala pentru Proprietate Industriala (AIPPI) considera ca know-how-ul seconstituie din cunostinte si experiente de natura tehnica, comerciala, administrativa sau altele care suntaplicabile in practica pentru exploatarea unei intreprinderi sau exercitarea unei profesii.

Know-how-ul este definit de reglementarea comunitara ca un ansamblu de informatii practicenebrevetate, rezultate din experienta francizorului si testate de acesta, ansamblu care este secret,

substantial si identificat.Intr-o formulare mai sintetica, definim know-how-ul ca fiind un ansamblu de informatii practice

experimentate de francizor, inaccesibile publicului, care asigura beneficiarului un avantaj fata deconcurenti.

Din analiza definitiilor prezentate, desprindem caracterle esentiale ale know-how-ului. Know-how -ul trebuie sa fiesubstantial, identificat, sectret si nebrevetat.

Know-how trebuie sa fie substantial. Legea romana nu ofera nici o referire asupra acestuicaracter al know-how. Aceeasi reglementare comunitara defineste caracterul substantial ca fiind faptulca know-how-ul trebuie sa includa o informatie importanta pentru vanzarea produselor sau prezentareaserviciilor catre utilizatorii finali si in special, pentru prezentarea produselor pentru vanzare,

19


20/28

transformarea produselor in legatura cu prestarea serviciilor, relatiile cu clientela si gestiuneaadministrativa si financiara; know-how-ul trebuie sa fie util perntru beneficiar fiind susceptibil, la datasemnarii contractului, sa-i amelioreze pozitia concurentiala, in particular ameliorandu-i rezultatele siajutandu-l sa patrunda pe alte piete.

Un know-how pentru a fi substantial trebuie sa fie original si specific.Originalitatea know-how se apreciaza in concreto in raporturile dintre francizor si beneficiar.

Specificitatea se apreciaza in raport cu ansamblul cunostintelor transmise si nu cu fiecare in parte.Know-how-ul trebuie sa-i procure beneficiarului un avantaj comercial concret in raport cuconcurentii sai. Pentru acest motiv caracterul substantial al know-how-ului se apreciaza tinand cont desituatia anterioara a beneficiarului, raportata la situatia ulterioara semnarii contractului.

Un know-how nu este original daca informatiile cotinute sunt preluate de la un comerciantconcurent al francizorului. Originalitatea nu trebuie sa fie inteleasa in sensul ca fiecare element alknow-how trebuie sa nu se regaseasca la nici un concurent. Ea trebuie sa caracterizeze intregul know-how, vazut ca un concept unitar in care unele elemente luate separat se pot regasi sau se pot obtine si

pe alte cai sau metode. Beneficiarul trebuie sa respecte intru-totul continutul know-how-ului, chiar dacaanumite elemente ale acestuia le poate obtine si prin alte metode ori le-ar putea substitui cu elementesimilare deja cunoscute.

Chiar in ipoteza in care toate elementele continute de pachetul care constituie know-how-ul nusunt originale luate separat, vom avea un know-how substantial daca modul de alcatuire si de selectare aacestor cunostinte este original si specific.

Know- how-ul trebuie sa fie identificat. Si pentru acest caracter vom face apel la normelecomunitare, mai exact la decizia deja citata care defineste notiunea de identificat prin faptul ca know-how trebuie sa fie descris de o maniera suficient de completa pentru a permite verificarea reuniriiconditiilor de secret si substantialitate; descrierea know-how-ului poate fi facuta in contractul defranciza, intr-un document separat, sau sub orice alta forma adaptata.

Trebuie sa constatam ca relativ la caraterul identificat al know-how-ului O.G.52/1997 nu tace,sau mai bine zis nu tacea. Astfel vechiul art. 6 al ordonantei, la ultimul punct, arata ca descriereaknow-how va fi realizata, potrivit contractului de franciza, intr-un document separat sau in orice altaforma adaptata. Este usor de observat apropierea de textul reglementarii comunitare, legiuitorul romanobtinand in acest fel o formulare care nu permite critici defavorabile. Poate ca si acesta a fost unul dinmotivele pentru care a inteles sa o elimine din noua formulare data art.6 prin legea de aprobare simodificare a ordonantei citate.

Doctrina a remarcat ca identificarea know-how-ului are si un important rol judiciar inadministrarea probelor. S-a afirmat ca in absenta unui suport de transmitere a know-how, sarcina

probei privind existenta si transmiterea know-how-ului apartine francizorului. Insa in prezenta acestorsuporturi si dovezilor de transmitere a lor, sarcina probei privind lipsa caracterelor de originalitate,specificitate si de experimentare a know-how revine beneficiarului.

Know-how-ul trebuie comunicat in scris, insa in egala masura poate fi transmis pe suport audio-

video. Ca regula, know-how este prea voluminos pentru a figura in continutul contractului; de aceea elapare intr-un document anexa care in terminologia consacrata poarta numele de biblia francizei.Biblia francizei este in acelasi timp manualul de instruire a beneficiarului.

Documentele continand know-how-ul trebuie transmise la momentul semnarii contractului dacaprin conventia partilor nu s-a prevazut altfel.

Continutul documentelor cuprinzand descrierea know-how-ului face parte integranta dincontractul de franciza indiferent de forma materiala a suportului pe care se prezinta. In acest sens el este

pentru partile contractante un izvor de obligatii care completeaza contractul.In vederea sustinerii celor cuprinse in descrierea know-how, dar si pentru a demonstra succesul

francizei, francizorul poate infiinta unele unitati pilot pentru a fi exemplu beneficiarilor din retea.Totodata, francizorul este tinut sa dovedeasca nu numai continutul know-how-ului, dar si

existenta unei experiente proprii pe care se sprijina know-how-ul transmis. Jurisprudenta francezacontine cazuri in care contractul de franciza a fost considerat nul pe motiv ca experienta francizoruluinu era suficienta pentru a asigura succesul comercial al unei afaceri francizate.

20


21/28

Know- how trebuie sa fie secret. In cele mai multe texte de doctrina, precum si in unele textenormative, precum reglementarea comunitara, se retine alaturi de caracterul secret al know-how si acelade n

Date post:	03-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	alexandru-croitor
View:	224 times
Download:	0 times

82929090 Contractul International de Franciza

Documents