Date post: | 22-Jan-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | ccyyppaaxx |
View: | 91 times |
Download: | 0 times |
GEORGE R.R-M A R I INELIO M. G A RC iA |R. Şl U N D A A N T O N S S O N
I S T O R I I N E S P U S E d in W E S T E R W S 1
U R Z E A L A T R O N U R I U
N E M 1 R A
Q X u p m s
1 * 1 O K I A S | M A V U H I
."o m \ ictu iii ilt'i
A p a n ţia {'tu iu lor O am en i
Epoca E ro ilo r ......................
t*i
IH
O t
IO
N o jp t M cea I ungă .............................................. 11
A scensiune.) V .ily r ie i............................................11
C o p iii V alyriei ...........................~........................... '5
Sosire* a n d a li lo r ................................................... *7
Z e ce mii de c o r ă b ii............................................... 21
D istru gerea V alyriei ............................................ 1
D o m n i a D r a g o n i l o h ....................................
C u cerirea .................................................................
R E G II T a r g a r y e n i .............................................47
A e g o n I .......................................................................
A e n y s I ............................................................
M a e g o r I .........................................................
J a e h a erysI .....................................................
V iserys I ..........................................................
A egon al I I - le a ..............................................
A eg o n al I I I - le a ............................................
D aero n I .........................................................
52
55
6o
66
73
82.
87
Baelor I .....................................................................^
V isery s al I I - le a ......................................................94
A eg o n al I V - le a ............................................. 95
| W ,o . i al II m .
A er v ‘ I u i(
M aeL ar I ,l%
A egon al V lea I((?
laehaery* al II lea ............ ................................. |(|
A ery s al II lea , , t
C A p f r e a D r a u o n i i o b , ,
A n u l P r im ă v e r ii A m ig i t o a r * 1J(
R eb eliu n ea Iui R o b e r t ........................ ................ u .
S fâ r ş itu l....................................................................
D o m n i a c î i o r i o a s A 1(|
C e l e Ş a i »t e R e g a t e ...........................................
N o r d u l ............................................................................
Regii Iernii ................................................ .
C la n u rile d in m u n ţ i ................................
C ei n ă scu ţi d in p iatră la S k a g o s ........ lw
L o cu ito rii lacu ştri de pe G â t ............., 40
L o r z ii W in t e r fe l lu lu i .............................. ..
W i n t e r f e l l ......................................................142
Z id u l şi d in c o lo d e e l ............................................145
R o n d u l d e N o a p t e ....................................i 45
S ă lb a tic ii ........................................................ 147
Ţ in u t u r i le R i v e r a n e ...............................................151
C a s a T u l ly .....................................................156
R i v e r r u n ..........................................................160
V a l e a ...............................................................................163
C a s a A r r y n ...................................................169
E y r ie ..................................................................170
In s u le le d e F i e r ......................................................... 175
C o r o a n e le d in le m n p lu t i t o r ................178
R e g ii d e F i e r ..................................................182
C?*-
Sângele n e g r u .................
Casa Greyjoy clin I'yko .
Krakenul R o ş u ...............
Vechea fi Noua Cale
P y k o ............................
Ţinuturile Vestice
187
188
190
193
195
Casa Lannistcr sub «tâpânirea Dragonilor.. 198
Casterly R ock................................................ 204
Reaeh .
Garth Mâna V e rd e .
Regii G a rd en e r......
Andalii în R e a ch ....
Oraşul V e c h i...........
Casa T y re ll ..............
! lighgarden............
■ urile F urtunii.....
enirea Primilor Oameni
Casa D u rran d o n ...............
Vndalii în Ţinuturile Furtunii
Casa Baratheon .........................
Oamenii din Ţinuturile Furtunii
Capătul F u rtu n ii............................
D om e
Ruptura.......
Regatele Primilor O am en i.
Sosesc andalii ......................
Venirea rh oyn arilor...................
Obiceiurile ciudate ale Sudului .
Dorne împotriva Dragonilor ....
Sunspear ......................................
.■107
.207
.209
,.2 11
.2 13
..2 17
..218
..2 2 1
. 222
..223
..225
.2 2 7
..2 3 1
-233
••235
-237
..238
..238
..2 4 0
. 2 4 1
• 243
.248
...251
,..252
D i n c o l o d e R e g a t u l A p u s u l u i .....
Celelalte Ţinuturi ....................................
Oraşele L ib e re ..................................................... 253
L o rath ..............................................................253
N o rv o s............................................................256
Q o h o r .....................................................259
Fiicele certăreţe
M yr, Lys, şi T y ro sh .............................. 261
P e n to s....................................................266
V o lan tis.................................................. 267
Braavos...................................................271
Dincolo de Oraşele L ibere............................ 277
Insulele Verii .........................................277
N a a th ......................................................282
Insulele Vasiliscului............................. 2S2
Sothoryos ............................................. 284
Ţinuturile ierb ii....................................287
M area Tremurătoare .........................294
I b ............................................................. 295
La est de I b ............................................ 298
Oasele şi dincolo de m u n ţi............................299
Y i T i ........................................................300
CâmpiileJogos N hailor .....................304
L en g ........................................................306
Asshai-lângă-Umbră ...........................30S
Postfaţă .............................................................................................................311
Genealogia fa m ilie i Targaryen ............................... 312
Genealogia fa m ilie i S ta rk ............................................................... .314
G enealogia fa m ilie i L a n n ister ....................................................
D om nia Targaryenilor şi dom nia Baratheonilor :
In d ic e .....................................................................................................................
I lu s tr a ţ i i ................................................................................................. . . . . .
N e p r e ţ u i t u l u i ş i L i p i t o r u l u i s t ă p â n ,
7 ~ o i n v i e n ,
( P r im u l p e t â r n e l e £ > a u .
K e Ş e l e A M i l c r , a l R k y n a r i U f i a t i n i l o r 0 , m e n i .
S t ă p â n a l c e l o r J $ a p t e K e ^ c i t e
s i ( P r o t e c t o r a l £ t)o n ie n i u l u i , t
'L J a n & e l, u m i l Ş f l a e s t e r a l C i t a d e l e i ,
î i h o r e ş t e b e o m i e S e o r i p r o s p e r i t a t e
a c u m ş i p e v e c i e ş i o n e ţ ă r m u r i t ă î n ţ e l e p c i u n e .
' ^ P r e f a ţ ă
M M ’ U N t , bunA d rep tul*, cA iM i i i r ilA dire este co n itn n tA p iati.l m piatrA, i.ii .u r la ţ i lut ru
li *pu* ţi d e sp ir tU fliM ţlffr , r x lr o .) ţi adunata d r m ulţi o am en i in vaţ.iţi, f i n a r r d in tr e ci
co m tru u n l pe m unca p m J fcrw rilp r . C rea ie nu ţtir unul d in tre ei e *tr lu n o tc u t .iltm .i, astfel i .1
puţin rAinAnr tu jiirvA i.it neştiut, dacA cineva priveşte destu l de d ep arte . A m in . m ir, M a e s te r u lu i
Y aih lrl, iun vine 1 Aiului in 1 alitate de ziil.ir, dăltu itu l 1 cim ce ştiu p en tru .1 p u n e in i A o p iatrA 111 m a re le
b .u tion .il i unoaştei 11, construit in dec 111 sul veacu rilo r .it.it intre z id u rile C itad elei, c.ît ţi in a fa ra lor,
un bastion ridicat de nenum Arate mAini venite in a|titor în ain te şi care, f’.irA n ic io in d o ia lă , va
con tin u a i i ne înalţe 1 u sprijinul a nenum Arate m âini care vo r veni.
A m fost 1111 copil abandonat, de la naţtere, in cel de al zecelea .111 d e d o m n ie al u ltim u lu i rege
Targaryen, lăsat Intr o dim ineaţA in tr un |il( gol din C asa Scribilor, a co lo un de p ra ctica a c o liţ ii a rta
scrisului pen tru cei care .111 trebuinţa de asta. C ursul vieţii m ele a fost I10tar.it in acea zi, c â n d a m fost
gAsit de un acolit care m .1 dus la Seneţalul din acel .111, A rh im a e ste ru l E d gerran . A c e s ta , ale că ru i
inel, toiag ţi m ascâ erau din argint, .1 privit spre faţa m ea agitată ţi-a zis că - ar p u te a sa m ă d o v e d e s c
de folos. C ând i s .1 spus p en tru prim.1 d.it.i c.i eram băiat, cred c.i voia să sp ună că in tr e v ă z u s e
destinul m eu ca m aester; m ult mai t.îrziu .1111 aflat de la A rh im a e ste ru l E bro se că E d g erra n s cria un
tratat despre înfâţarea bebeluşilor ţi voia să testeze diverse teorii.
Insă pe cât de nefastă părea aceasta, rezultatu l a fost că am fost dat în în grijirea s e r v ito r ilo r ţ i-a m
prim it aten ţia o cazion ală a m aesterilor. A m fost crescu t eu în sum i ca se rv ito r p rin co rid o a re , în c ă p e r i
şi biblioteci, însă darul scrisului mi-a fost dat de A rh im aesteru l W algrave. A stfe l, am a ju n s să c u n o s c ţi
să iubesc C itad ela ţi pe cavalerii m in ţii care-i p ăzeau preţioasa cu n o a ţte re . N u -m i d o re a m d e c â t să
devin unul d in tre ei, să citesc despre locuri în d ep ărtate ţi despre cei m o rţi d e m u lt, să p riv e s c c ă tre
stele ţi să m ăsor trecerea anotim purilor.
Şi aţa am ţi făcut. A m făurit p rim a verigă a lan ţu lu i m eu la vârsta de tre isp re z e ce a n i, ia r a lte le
au urm at. M i-a m isprăvit lan ţu l ţi-am ro stit ju ră m â n tu l în cel d e -a l n o u ă le a an a l d o m n ie i re g e lu i
R obert, Prim ul p e N um ele Său, ţi m -am găsit b in ecu v â n ta t să c o n tin u i în C ita d e lă , să-i s lu jesc p e
A rh im a esteri ţi să-i ajut în toate cele făcute de ei. Era o m are o n o are, în să cea m a i a rz ă to a r e d o r in ţă
a m ea era să creez o operă a m ea, un a pe care ar p u tea -o citi o am en ii u m ili, în să lu m in a ţi - ţ i să le -o
citească soaţelor lor ţi cop iilor lor - astfel în cât să afle atât despre lu cru rile b u n e, câ t ţi d e sp re ce le
nem ernice, drepte ţi nedrepte, m ăreţe ţi n evoln ice ţi să d evin ă m ai în ţe lep ţi d u p ă c u m ţi eu m -a m
în ţelep ţit în m iezul în văţătu rii din C itadelă . A ţa că m -a m p u s pe treab ă în c ă o d a tă la fo r ja m e a ,
p en tru a face o nouă ţi durabilă alcătuire în ju r u l ca p o d o p erelo r m a e ste r ilo r m o rţi d e m u lt , m a e s te r i
sosiţi în ain tea m ea. C e ea ce urm ează astfel a în cep u t d in a ceastă d o rin ţă : o istorie a fa p te lo r s tră lu c ite
ţi ticăloase, a o am en ilor ob iţn uiţi ţi n em aivăzu ţi ţi a ţin u tu rilo r ap ro p ia te ţi în d e p ă r ta te .
^ O K I I ' \ K K M U R I 1.0 KN I M J N l N l r A R P U T E A S P U N E , cu o anumită ştiinţă,
1 Aiul a început lumea. .I.ii asta nu i a oprit pe maesteri ţi
învăţaţi »ă i au te răspunsul Are patruzeci de mii de ani ve
> hune J u p i v uni susţin unii, sau poate mult mai mult. cinci
sute de mii de ani, ori poate mai mult ? Nu scrie In nicio
cart* pe care s-o ştim noi, pentru că in prima eră a lumii,
2 o r ii Vrem urilor, oam enii nu ştiau să scrie.
Putem tî siguri c i lumea era mult mai primitivi, era un
loc sălbatic, cu triburi care triiau direct de pe urma pămân
tului, tar.» să aibă ştiinţă despre cum se prelucrează metalul
sau se îmblânzesc sălbăticiunile, Puţinul pe care-1 cunoaştem
despre acele vrem uri este cuprins în cele mai vechi scrieri:
istoriile scrise de andali, valyrieni fi gh iscări şi chiar fi de acel
popor îndepărtat fi legendar, asshai. Totuşi, indiferent cât
sunt de străvechi astfel de scrieri, în Zorii Vremurilor nu
existau nici m ăcar copii. Aşa că acel adevăr conţinut in litera
lor este greu de găsit, precum seminţele alese din pleavă.
C e se poate spune cu certitudine despre Zorii Vremuri
lor? Ţinuturile dinspre est erau pline de tot felul de seminţii,
n ecivilizate, precum era întreaga lume, însă numeroase. însă
în W esteros, de la Ţinuturile Iernii Veşnice şi până la ţărmu
rile M ării Verii, existau numai două popoare: Copiii Pădurii
şi rasa creaturilor cunoscute drept uriaşi.
Despre uriaşii din Zorii Vrem urilor se pot spune doar
lucruri m ărunte şi puţine, deoarece nimeni nu le-a adunat
poveştile, leg vi i oriile. O am enii Rondului spun că
sălbaticii au poveşti cie-.pre uriaşi care trăiau în preajma
Copiilor, în limiti vo-te de ei şi luându-şi ce voiau. Toate
relatările susţin că erau nişte creaturi imense şi puternice,
dar simple. Istorisiri credibile ale iscoadelor Rondului de
N oapte, ultimii oameni care i-au văzut pe uriaşi cât timp
aceştia încă niai trăiau,, susţin că erau acoperiţi cu o blană
groasă, şi nu nişte bărbaţi toarte înalţi, aşa cum se spune în
basmele de adorm it copii,.
Există dovezi consistente despre înmormântări în rându
rile uriaşilor, aşa cum se povesteşte în lucrarea Maesterului
Kennet, Călătoria morţilor, un studiu al gorganelor din câmpii,
mormintelor şi necropolelor din Nord, din timpul serviciului
său in slujba VVintertellului, in vremea îndelungatei domnii a
lui C regan Stark. Din osemintele găsite in Nord şi trimite In
Citadelă, unii maesteri estimează că uriaşii cei mai mari atin
geau şi patru metri treizeci, cu toate că alţii cred că inalţimea
de trei metri şi şaizeci ar tî mai aproape de adevăr. Istorisirile
iscoadelor moarte demult, consemnate de maesterii Rondu
lui, sunt de acord că uriaşii nu-şi construiau case şi nici nu-şi
tăceau haine, şi nu cunoşteau alte unelte sau arme mai bune
decât crengile smulse din copaci.
Uriaşii nu aveau nici regi, nici nobili. Nu-şi făceau alte
locuinţe decât in caverne sau sub copacii înalţi, şi nu prelu
crau metalul, nici nu lucrau pământul. Au rămas nişte crea
turi ale Zorilor Vremurilor, iar vremurile au trecut peste ei,
oamenii au devenit şi mai numeroşi, iar pădurile au fost îm
blânzite şi locuite. Acum nu mai există uriaşi, nici măcar in
ţinuturile de dincolo de Zid, iar ultimele relatări despre ei au
mai mult de o sută de ani vechime. Şi chiar şi acelea nu sunt
credibile, poveşti pe care iscoadele Rondului s-ar putea să le
spună in jurul unui foc zdravăn.Copiii Pădurii erau, în multe feluri, taman opusul uria
şilor. Mici, asemenea copiilor, cu pielea închisă la culoare şi
frumoşi, trăiau intr-un fel pe care l-am putea socoti primitiv
astăzi, dar erau mai puţin sălbatici decât uriaşii. N u prelu
crau metalul, însă se pricepeau de minune să lucreze in obsi-
dian (este ceea ce ţăranii numesc piatra dragonilor, în vreme
ce valyrienii îl cunoşteau printr-un cuvânt care însemna „foc
îngheţat") pentru a face unelte şi arme pentru vânătoare. Nu
purtau haine din pânză, însă erau pricepuţi în a face veşminte
din frunze şi scoarţă de copac. A u învăţat să facă arcuri din
lemnul copacilor inimii şi să construiască laţuri zburătoare
din iarbă, iar ambele sexe vânau cu acestea.
Se spune despre cântecele şi muzica lor că erau la fel de
frumoase ca şi ei, însă despre ceea ce cântau nu-şi mai
aminteşte nimeni, cu excepţia unor fragmente mici, culese
din vremurile străvechi. Lucrarea M aesterului Childer, Regii
Iernii, ori legendele fi descendenţii fam iliei Stark din Winterfell,
A rhivele Citadelei conţin o scrisoare din partea Maesterului Aemon, trimisă în anii domniei lui Aegon al V-lea, care re
latează despre o astfel de poveste spusă de un cercetaş pe nume Redwyn, scrisă în zilele domniei regelui Dorren Stark.
Aceasta descrie o călătorie spre Promontoriul Părăsit şi Ţărmul îngheţat, în care se afirmă că cercetaşul şi însoţitorii săi s-au
luptat cu uriaşii şi au făcut negoţ cu Copiii Pădurii. Scrisoarea lui Aemon susţine că a descoperit multe astfel de relatări în
timpul cercetărilor făcute de el prin arhivele Rondului de la Castelul Negru, considerându-le credibile.
P A G I N I L E P R E C E D E N T E \ Construirea Zidului.
y i.'.ii, . A Iii , ilrlr ihM>lir. i. »oiotil litdoirlnu un I* .« ntriit ilin Iii. i.iir.i «rptomilm M.irlli, Ut arh) urof'ifHiilli). * .1 dove
^^>,til .1 li O '\IH.I tir , .lllll'OVl * I* lll #ălllr l ll.lilrlel l'lCtln.'.tltd 1 A .11 fi tOllltllt.lt llrll p.i .ll.llr U( I , |,i ( .i'.lrllll Niyi II,
>, pionul I* ii lli .iliiniA deapii' i npiil l’Ailuili t .1 ptiir.iu vorbi t u Iorbii fl I I'IUIMU f,n r >,1 Ir repete t uvmtrlr Potrivit Im tUrth,i. > >t in,lll nil'lt i .1 to»t tir v.lluit Primilor O,unelti tir l tipii prnlril t ,i ................. po.ilA li dune tir i orbi 1.1 m.in tlnl.inţr A fort
li An*tnt* ui,ir 'It'i i lt || ilr .i. i luli o forul A ..ilegl aiIaI A. t iU l >h eftia nu in.u ţt l ti nA votlirancA tu p.H.u ilr. I st r .lilr vA t .11 t A ordinul
no'lm înţelege IuuIm t orliilot Iii-a ,ini ,t tr irln A ilo.u l.t mol ivrl** de ba/a .tir rroiicAiiitului fi cârâitului lor, tirmnrlc lor tir Ir ir A ţi lui ir fi trlunlr in r.ue fi .u ,UA graba tir a »e Impirun.i, ori liolllr lor.
i ‘orbii «uni unrlil dintre crlr nuli Intellgele pAniSrl, dar nu h i i i i I i i i . ii deftepte r.i un copil mic >i considerabil i h a ! puţin r.ipabili t i r ,i vorbi , u adevăi a i , orice a i li putut crede »rplonul H a i tli. I Aţiv.i dlntrr m . i r s t e r i , devotaţi legăturii cu oţelul v.ilyri.m, . i i i susţi
ii i .i t l'.n I i i a .mu dreptate, fnxA nieiunul dintre ei nu i A pulul dovedi afirmaţiile privind Înţelegerea limbii dintre oameni fi corbi.
t.uv ,o i această putere mai afirmă câ viziunile lor asupra
lucrurilor viitoare sunt neclare ţ.i, adesea, înşelătoare un
luciii lolositor A t u n c i c â n d vrei să i |’.u aleşii pe cri creduli
cu ghicitul viitorului, l 'u tonii1 ca t opiii avc.hi propriile lor
taine, adevărul trebuie întotdeauna separat do .superstiţie,
i.u cunoaşterea trolniio pusă Ia încercare şi (Acuta sigură.
Misterele ţa .irt.i magici ,m lost fi sunt prea departe de linii
tele priceperii noastre de muritori pentru a le putea cerceta.
Totuşi, indiferent de adevărurile artelor lor, Copiii erau
condu,si tic Părinţii Pădurii, ţii nu încape îndoială că puteau fi
găsiţi c.indv.i de la Ţinuturile Iernii Veşnice ţii până la ţărmu
rile Mării Verii. Aveau casc simple, ţii nu construiau avanpos
turi sau castele, ori oraţie. în loc de asta, trăiau în pădure, în
locuinţe lacustre, în bălţi ţi mlaştini, şi chiar şi în caverne şi
dealuri scobite. Se spune că, în păduri, îşi făceau adăposturi
din frunze ţi nuiele printre crengi, „oraşele" secrete din copaci.
Multă vreme s a spus că făceau asta pentru a se apăra de
jivine de pradă, precum lupii străvechi sau pisicile umbră, dar
armele lor simple, din piatră şi nici chiar lăudâroşii lor Pă
rinţi ai Pădurii nu erau o pavăză împotriva lor. însă alte surse
pun asta la îndoială, afirmând că duşmanii lor cei mai mari
erau uriaşii, aşa cum se sugerează şi în legendele din Nord şi
posibil dovedit de M aesterul Kennet in studiul asupra gor
ganului de lângă Lacul Lung, un morm ânt de uriaş, cu vâr
furi de săgeţi din obsidian găsite printre coastele care s-au
mai păstrat. Acest lucru aminteşte de transcrierea unui
| * xistâ şi posibilitatea ca in cele Şapte Regate să fi existat şi o a treia seminţie în Zorii Vremurilor, însă această idee este atât
JL^de speculativă încât va fi tratată pe scurt.
Printre oamenii de fier se spune că Primii Oameni care au venit pe Insulele de Fier au găsit faimosul Jilţ din Piatra M ării pe
Vechiul Wyk, dar că insulele erau nelocuite. Dacă este adevărat, natura şi originile celor care au făcut jilţul sunt un mister. M aes
terul Kirth, în culegerea sa de legende ale oamenilor de fier, Cântecele oamenilor înecaţi, a sugerat câ jilţul a fost lăsat de vizitatorii
de dincolo de Marea Apusului, însă nu există nicio dovadă asupra acestui lucru, ci doar speculaţii.
cântec de al sălbaticilor
din lucrarea Maesterului
I lerryk, Istoria regilor
de dincolo ile Zid, pri
vindu-i pe fraţii Gen
del şi Gom e. Aceştia au
fost chemaţi să medieze
o dispută dintre un clan
al Copiilor şi o familie de
uriaşi asupra posesiei unei
caverne. Gendel şi G om e,
se spune, au rezolvat în cele
din urmă chestiunea prin-
tr-un vicleşug, făcând ca
ambele părţi să renunţe la
orice dorinţă de a avea ca
verna după ce fraţii au desco
perit câ făcea parte dintr-un şir
mult mai mare de peşteri care
treceau pe sub Zici. însă ţinând
cont de faptul că sălbaticii nu aveau
scrieri, tradiţiile lor trebuie pri
vite cu multă suspiciune.
Jivinelor pădurii şi uriaşilor
li s-au alăturat, în cele din urm ă,
alte pericole, mult m ai mari.
S T Â N G A | Un uriaf. D E A S U P R A | Un Copil al Pădurii.
i *'uţino o parte dmtt o balada despre i J ir -o presupune1 •*
vorbeşte despre vremea când Brandon l'om tructorul .i te
rut ajutoi ui t opulor in timp ce i idicu 2 ului. A lost i ondus
iuti tui Un secret pentru .1 se întâlni cu ei, însă prima dată
nu le .i înţeles limba, descrisă c.i >unâncl precum un cântec
•ii pietrelor într-un pârâu, ori ca vântul printre frunte sau
ca ploaia pe apa. Felul in care Brandon a învăţat sa înţeleasa
vorba c opiilor este el instigi o legendă care nu merită repe
tată aici. însă pare clar că limba lor a apărut, sau a fost inspi
rată, din sunetele auzite de ei in fiecare zi şi probabil ca a
conţinut mult din frumuseţea lor.
, i
îl ie
. rn slujiţi de l opu erau cei tara nume, i are intr o 7l Vor
li ,.,i Prunilor Oameni, numeroasele zeităţi ale pâraielor
p.idui iloi i pietrelor, l opiu au fost cei care au cioplit chipUrj
tn lemnul iopacilor inimii, poate pentru a le da ochi zeilor lor
s.i i j'oat.i privi pe închinătorii lor şl să le vjdâ devota-
ntul. Xlţii. având dovezi puţine, susţin ca Părinţii Padurn -
înţelepţii c opiilor Pădurii - erau capabili să vadă prin ochii
feţelor i opacilor inimii care fuseseră sculptaţi. Presupus., (i0.
, .„i., ,mstă in faptul că Primii Oameni credeau asta; teama
lor i .i erau spionaţi de copacii inimii i a făcut să taie mulţi
dintre arborii sculptaţi şi crângurile de copaci ai inimii, pen
tru a i lipsi pe Copii de un asemenea avantaj. Totuşi, Prirnii
Oameni t’ i au mai puţin ştiutori decât suntem noi astăzi, şi se
incredeau in lucruri pe care descendenţii lor de acum nu
le mai cred; aveţi în vedere lucrarea M aesterului Yorrick,
C u n u n a t cu m area, o m ă rtu rie d in istoria P o rtu lu i A lb , din cele
m ai tim p u rii vrem uri ale sale, care vorbeşte despre sacrificiile de
sânge închinate vechilor zei. Astfel de sacrificii au continuat
până acum cinci secole, potrivit consemnărilor predecesorilor
Maesterului Yorrick din Portul Alb.
Asta nu înseamnă însă că Părinţii Pădurii n-au ştiut de
vechile arte care ţineau de misterele mai înalte, cum ar fi ve
derea evenimentelor de la mare distanţă sau comunicarea
p e s t e jumătate din ţinut (aşa cum o făceau valyrienii, veniţi
la multă vreme după ei). Dar poate că unele dintre isprăvile
Părinţilor Pădurii au mai multe în comun cu snoavele decât
cu adevărul. N u puteau lua forma animalelor, aşa cum
susţineau unii, dar pare să fie adevărat că puteau vorbi
cu animalele într-un fel pe care noi nu-1 mai stăpânim;
de aici au apărut legendele cu „schimbătorii de formă"
sau „dihăniile"
într-adevăr, legendele cu schimbătorii de formă sunt nu
meroase, însă cea mai comună - adusă de dincolo de Zid de
oamenii Rondului de Noapte şi consemnată la Zid de septonii
şi maesterii veacurilor trecute - susţine nu numai că schimbă
torii de formă comunicau cu animalele, dar le puteau si con
trola amestecându-se cu spiritele lor. Chiar şi printre sălbatici,
aceştia erau temuţi, fiind consideraţi oameni supranaturali,
care puteau chema în ajutor animalele. Unele legende vorbesc
de schimbătorii de formă pierduţi ei înşişi în animalele lor, iar
altele afirmă că animalele puteau vorbi cu glas omenesc când
le controla un schimbător de formă. însă toate poveştile sunt
de acord că schimbătorii de formă cei mai întâlniţi erau oa
meni care stăpâneau lupii - chiar şi lupii străvechi - iar aceştia
aveau un nume special printre sălbatici: wargi.
Legenda mai susţine că Părinţii Pădurii mai puteau şi să
cerceteze trecutul şi să vadă departe, în viitor. Dar, după
— ^ cum au arătat toate învăţăturile noastre, înaltele mistere
^/Tp a k i ţ i a :|>k i m i l o r o a m e n i
P O T R I V I T C E l O R mai credibile re latau din ( iiadel.i
cândva, intre acum opt şi douăsprezece iti'i d< .ni, ,i. n .,i
un ilc din extrem itatea sudică a W e ste io s i’ li * .• 'i.a >e
m inţie a traversat fâşia de păm ânt care im uni 1 , sie
M area îngustă şi lega ţinuturile din est cu ii " . -ri-.'i in > an-
trăiau C opiii Pădurii şi uriaşii. Aţ>a au ajun» Primii 1 lameni
in D orne, pe la Braţul Rupt, care încă nu se rii|>M Nu se
ştie de ce şi-au părăsit aceşti oam eni păm ânturile natale,
însă au venit în forţă. M ii dintre ei au început să orându
iască ţinuturile, şi pe măsură ce treceau zecile de ani. s a u
avântat to t mai mult spre nord. Astfel de istorisiri, precum
cele despre vrem urile migraţiilor, nu pot ti crezute, deoarece
sugerează că, în decursul câtorva ani, Prim ii O am eni s-au
mutat dincolo de G ât şi au intrat în Nord. Totuşi, adevărul
este că ar fi luat zeci de ani, poate chiar veacuri, ca să se
întâm ple aşa ceva.
însă ceea ce pare să fie corect în toate legendele este că
Primii O am eni au intrat curând în război cu Copiii Pădurii.
Spre deosebire de Copii, Primii Oameni practicau agricultura
şi-au ridicat cetăţi şi sate. Şi astfel, au ajuns cu defrişările la
copacii inimii, inclusiv la cei cu feţe sculptate, iar pentru asta
C o p iii i-au atacat, ajungându-se la sute de ani de război.
Prim ii O am eni - care au adus cu ei zei ciudaţi, cai, vite şi
arme din bronz - erau mai înalţi şi mai puternici decât Copiii,
aşa că reprezentau un adevărat pericol.
Vânătorii aflaţi printre Copii - dansatorii lor din păduri - au
devenit războinicii lor, însă toate cunoştinţele lor secrete despre copaci şi frunze nu puteau decât să încetinească înaintarea
Prim ilor O am eni. Părinţii Pădurii şi-au folosit magia, iar
legendele afirmă că puteau chema jivinele din mlaştini, păduri
fi din aer pentru a lupta pentru ei: lupii străvechi şi monstruoşn
urşi ai zăpezii, leii cavernelor şi vulturii, mamuţii şi şerpii fi altele,
însă Primii Oameni s-au dovedit a fi prea puternici, şi se spune
că Copiii au fost obligaţi să facă un gest disperat.
Legenda relatează că marea inundaţie care a spart limba
de pământ care este acum Braţul Rupt şi a făcut din Gât o
m laştină a fost fapta P ărin ţilor Pădurii, adunaţi în locul
n um it în prezen t M o a t C ailin , de unde au folosit magia
neagră. Unii contestă însă asta. D e fapt. Primii Oameni se
aflau deja în Westeros când s-a întâm plat asta, iar aducerea
viiturii dinspre est n-ar fi făcut altceva decât să le încetinească
înaintarea. M ai mult, o asemenea putere depăşea ceea ce ar
fi putut să facă Părinţii Pădurii, după legendele tradiţionale...
şi chiar şi astfel de relatări par să fi exagerat. Este mai proba
bil ca inundarea G âtului şi ruperea Braţului să se fi datorat
unui fenomen natural, posibil scufundarea uscatului. Ceea
ce s-a întâm plat cu Valyria se cunoaşte foarte bine, iar în
Insulele de Fier, castelul din Pyke stă pe o formaţiune stân-
coasă care a făcut cândva parte dintr-o mare insulă înainte
ca porţiuni din ea să se fi scufundat în mare.
Indiferent de asta, Copiii Pădurii au luptat la fel de în
verşunat ca şi Primii Oam eni pentru a-şi apăra viaţa. Neîn
durător, războiul s-a prelungit de-a lungul generaţiilor, până
când, în cele din urmă, Copiii Pădurii au înţeles că nu puteau
învinge. Primii Oameni, poate obosiţi de război, doreau şi ei
sfârşitul luptelor. C ei mai înţelepţi din ambele neamuri au
avut ultim ul cuvânt, iar principalii eroi şi conducători ai
celor două părţi s-au întâlnit pe insula din O chiul Zeilor
D E A S U P R A | Un copac al inimii sculptat. D R E A P T A | încheierea Pactului între Copiii Pădurii şi Primii Oameni.
pentru i i 'i .x iti Pactul i ’edând toate pământurile din Wcs-
ti iv i ii i \vcpţia pădurilor celor m.ii adânci, Copiii au ob
ţinut de l.i Primii Oameni promisiunea câ aceştia nu vor mai
t.lia copacii inimii. Toţi copacii inimii din insula pe care a
to>t pregătit Pactul au (ost apoi sculptaţi cu chipuri pentru
ca zeii sâ fie martori la înţelegere, iar mai târziu a tosf creai
ordinul Oamenilor Verzi pentru îngrijirea tuturor copacilor
inimii şi pentru protejarea insulei.
Cu acest Pact, Zorii Vrem urilor s-au încheiat, şi a urmat
Epoca Eroilor.
D.u .i Oamenii Verzi mai trăiesc încă in insula lor nu e clar, cu toate câ apare câte-o relatare ocazională privind vreun tânăr
riveran inconştient, plecat cu barca spre insulă şi dănd cu ochii de ei, înainte ca vântul să se înteţească sau ca vreun stol
de corbi să I izgonească de-acolo. Poveştile din jurul locului susţin că sunt Încornoraţi şi au o piele de un verde-închis, dar aces
tea sunt o schimonosire a adevărului câ oamenii verzi purtau veşminte de culoare verde şi acoperământ de cap cu coarne.
£ l ’ ( )CA (‘ K< >11 O R
F P O O A 1 ROI 1 O R .i durat mu de .ml. răstimp in .are i . ,
- au ridicat fi s au prăbuşit, casete nobile au apărut - i apoi
au decăzut fi au fost Înfăptuite lucruri mari. lotuşi. u , i . , vi mi ou adevărat despre aceste timpuri străvechi nu este <
mult mai mult decât cunoaştem despre Zorii \ temui ilot
Relatările care ne-au parvenit sunt lucrări ale septoniloi şi
maesterilor, scrise la mii de ani după cele întâmplate, dai. spre deosebire de Copiii Pădurii fi de uriafi, Primii Oameni
din Epoca Eroilor au lăsat în urmă nifte ruine fi castele st t â
vechi, care întăresc pasaje din vechile legende, fi mai există monumente de piatră în câmpurile cu gorgane fi n alte părţi, inscripţionate cu runele lor. Cu ajutorul acestor vestigii putem
extrage adevărul din spatele legendelor.
Ceea ce-i pe deplin acceptat este că Epoca Eroilor a început cu Pactul, prelungit pe parcursul a mii de ani, datorită căruia Primii Oam eni fi Copiii au trăit în pace unii cu alţii.
Cu atât de mult teritoriu primit, Primii Oameni au putut să se dezvolte. De la Ţinutul Iernii Veşnice fi până la ţărmurile M ării Verii, Prim ii O am eni au dom nit din cetăţile lor. A u
prosperat regii mărunţi fi nobilii puternici, dar, cu trecerea timpului, unii dintre ei s-au dovedit mai puternici decât cei
lalţi, plantând seminţele regatelor care sunt strămofii celor
Şapte Regate cunoscute de noi astăzi. Num ele regilor din
aceste teritorii de început s-au pierdut în legendă, iar poveştile
care susţin că domniile lor individuale au durat sute de ani
trebuie considerate erori fi născociri introduse de alţii ulterior.
Num e p n \ iiiii Brandon C on structoru l, Cîarth Mâna
v'.-iile, I am icei Isteţ. Purran Năpasta Zeilor sunt demne de
, \ k it. >1< şi legendele lor este posibil sa conţină mai puţin
i i , . w ,u , al înflorituri. în alte părţi, am să mâ încumet sâ
h i i i boabele de grâu din toată neghina, insă pentru moment
e-te sulii lent sâ amintesc de aceste povefti.
şi in afară de regii legendari fi de sutele de regate din
i are - au născut . ele Şapte Regate, istorisiri precum cea a
Im Svmeon O chi de Stele, Serw yn cu Scutul de Oglindă
şi a altor eroi au devenit m aterialul preferat al septonilor fi
al menestrelilor. D ar au existat aceşti eroi? S-ar putea, dar
când menestrelii il plasează pe Serwyn cu Scutul-de-Oglindă
in Garda Regelui - care a apărut de-abia în timpul domniei
lui A egon C u cerito ru l - ne putem da seam a de ce putem
avea încredere doar in câteva dintre aceste istorisiri. Scp
tonii care le-au scris iniţial au scos ce detalii le-au convenit
fi au adăugat altele, iar cântăreţii le-au schim bat - uneori,
dincolo de orice şansă de a fi recunoscute - pentru un loc
că ld u ţ p rin sala vreu n u i n ob il. în acest fel, unul dintre
Prim ii O am eni, m ort dem ult, a devenit un cavaler care-i
urm ează pe C e i Şapte şi-i p ăzeşte pe regii T argaryen la
câteva mii de ani după ce şi-a trăit viaţa (dacă şi-a trâit-o
vreodată). Iar arm atele de băietani şi tineri care nu cunosc
trecu tu l istoric al W estero su lu i d in cauza unor astfel de
poveşti prosteşti sunt numeroase.
Cel m a i b in e este să n e am in tim că, a tu n ci câ n d v o rb im despre aceşti p ărin ţi leg en d a ri a i regatelor, v o rb im f i d espre u n ele d o
m en ii tim p u rii - în gen eral, co n stru ite pe înălţim i, cu m a r fi C a ste rly R o c k sa u W in t e r fe ll - ca re, c u tim p u l, au a c u m u la t to t
m ai m u lte ter ito rii fi putere. D a c ă G a r th M a n a V erd e a d o m n it v reo d a tă p este ceea ce el n u m e a R eg a tu l d in R ea ch , este c lar că
scrierile nu co n ţin d ecâ t in ven ţii şi că regatul nu -■ invn.i.-. ! ; m ai m u lt d e d o u ă săp tă m â n i că la re d in c o lo d in sălile lui. în să din
aceste m ici d o m en ii s-au r id ic a t regatele put. • ~ ’ d o m in e W e ste ro su l în m ilen iile u rm ă to a re .
I U T A i ' l P R IM II O A M E N I şi .iu stabilit împărăţia tn
urma Pactului, puţine lucruri i .111 mai deranjat, in afară de
1 Ofturile dintre ei şi războaiele, ne spun tot felul de istorisiri,
lot din acestea am aliat de Noaptea cea Lungă, când a venit
0 iarnă care a durat o întreagă generaţie - o generaţie cu
1 opii născuţi, ajunşi la vârsta maturităţii şi, in multe caruri,
morţi tară să ti văzut primăvara. Intr-adevăr, unele dintre
poveştile soaţelor bătrâne spun că nici m ăcar n-au văzut
lumina zilei, atât de cumplită a fost iarna înstăpânită asupra
lumii. în vrem e ce aceasta s-ar putea să nu fie decât tot o
poveste, (aptul că s-a produs un cataclism acum câteva mii
de ani pare ceva aproape sigur. Lomas Longstrider, în lucrarea
să M inunai ii făcute tic om, îţi aminteşte câ i-a întâlnit pe des
cendenţii rh oyn arilor între ruinele oraşului festivalului,
Chroyane şi povesteşte cum întunericul a făcut ca fluviul
Rhoyne sa scadă şi să dispară, apele sale îngheţând până
departe, în sud, la confluenţa cu Selhoru. Potrivit acestor
istorisiri, soarele s-a reîntors numai după ce un erou i-a con
vins pe numeroşii copii ai M am ei Rhoyne - zei mai mărunţi,
precum Regele Crab şi Bătrânul de pe Râu - să lase deoparte
ciorovăielile şi sa se unească şi să cânte un cântec secret care
să aducă înapoi ziua.
Se mai scrie, de asemenea, că în analele din Asshai se pome
neşte de o asemenea beznă şi despre un erou care a luptat împo
triva ei cu o sabie roşie. Faptele sale au avut loc înainte de
ascensiunea Valyriei, înainte ca Vechiul Ghis să-şi formeze primul
său imperiu. Această legendă s-a împrăştiat la vest de Asshai, iar
discipolii lui R’hllor susţin câ numele acestui erou a fost A zor
Mi,:! profeţindu-î întoarcerea. în Compendiul deJad, Colloquo
'■••'.ar îşi aminteşte de ciudata legendă din Yi Ti care descrie cum
:i a ascuns faţa de pământ timp de o viaţă de om, ruşinat
1 ce nimeni n-a putut descoperi, şi că dezastrul a fost evitat
rin faptele unei femei cu coadă de maimuţă.
Oricum, dacă această iar.1.1 c 1u.ii . 1 1 ,it, a>a cum sus
ţin legendele, privaţiunile ti .hui' n 10 1 teribile. Bătrânii
şi infirmii cereau să fu duşi uiu e 1.1 nu aveau
sa se mai întoarcă, dar lâsandu le ■ <1 >rl.ilţi mai multă mâncare
şi ajutându-i astfel să supravieţuia» a. Se pare ca o astfel de
practică era obişnuită în timpul Nopţii celei Lungi.
Există şi alte poveşti - şi mai greu de crezut, şi mai mult
bazate pe vechile legende - despre creaturile numite Ceilalţi.
Conform acestora, ei veneau din ţinuturile îngheţate ale
Iernii Veşnice, aducând frig şi întuneric, distrugând lumina
şi căldura. Legendele susţin câ ei călăreau pe păianjeni de
gheaţă monstruoşi şi pe cai morţi înviaţi ca sâ-i slujească.
Cum de s-a sfârşit Noaptea cea Lungă este o chestiune
de legendă, aşa cum au devenit şi celelalte probleme legate de
trecutul îndepărtat. Î11 Nord, ele vorbesc de un ultim erou
* u to a te că Citadela a tot încercat să afle felul în care ar putea prevedea durata şi sch im b a rea a n o tim p u rilor ro ate e fo rtu -
•__/ r ile sale au fo st în va n . S e p to n u l B arth p are să a rg u m en teze , în tr-o d iserta ţie fra g m en ta tă , câ m a n iera sch im b ă to a re a
(impurilor era o ch e stiu n e ce ţin ea m ai degrabă de a rta m agiei d e câ t de cunoaştere. Lucrarea Maesterului Nicol. Măsurarea
. .d o r - altfel, o operă lă u d a b ilă , co n ţin â n d m u lte lu c ru ri fo lo sito are - , p are in flu e n ţa tă de acest argument. Bazându- şi cartea
;v mişcarea stelelor de pe firm a m e n t, N ic o l susţin e, n eco n vin gâtor, că s-ar p u te a ca odinioară anotimpurile să fi avut o lun-
eime constantă, d e te r m in a tă n u m a i şi n u m a i de fe lu l în ca re p ă m â n tu l se în to a rce spre soare, în traseul său ceresc. Id eea d in
spatele a c e s te i a f irm a ţii p are d e stu l d e a d e v ă ra tă - că lu n girea şi scu rta re a zilelor, d acă ar fi m ai regu late , ar fi dus la a n o tim
p u ri m a i c o n s ta n te - în să n u e x is tă n ic io d o v a d ă că s-a r fi în tâ m p la t v re o d a tă aşa ce va , in afară d e legen d ele ce le m ai vech i.
S T Â N G A ] Fort ruinat circularul Primilor Oameni. D E A S U P R A | Legendele spun că Ceilalţi călăreau pe păianjeni de gheaţă şi cai morţi.
1
care .1 încercat să i determine |v Copiii Pădurii să intervină,
tovarăşii săi abandonându I s.ui murind unul câte unul după
ce >-au confruntat cu uriaşii nesăţioşi, slujitorii reci fi cu
(. eilalţi înşişi. în cele din urmă, singur, a ajuns la Copii, în
pofida eforturilor umblătorilor albi, toate legendele căzând
de acord că acesta a fost un punct de cotitură. M ulţum ită
Copiilor, Primii Oameni din Rondul de Noapte s-au adunat
şi-au putut lupta - şi învinge - în Bătân.i pentru Zori: ultima
luptă care a întrerupt Iarna Veşnică şi i a pus pe fugă pe Cei
lalţi spre Nordul îngheţat. A cu m , şase ţii de ani mai târziu
(sau opt mii de ani, aşa cum afirmă , Arata Istorie), Zidul,
ridicat ca să apere împărăţia oam en ilor, încă mai este supra
vegheat de fraţii juraţi din Rondul de ,\;oapte şi nici Ceilalţi,
nici Copiii n-au mai fost văzuţi de secole.
Lucrarea Arhimaesterului Fomas, Minciunile anticilor - cu toate că este prea puţin respectată astăzi din cauza afirma
ţiilor sale greşite despre ascensiunea Valyriei şi a anumitor referinţe directe la Reach şi la Ţinuturile Vestice - spe
culează câ legendarii Ceilalţi nu erau altceva decât un trib al Primilor Oameni, strămoşi ai sălbaticilor, stabilit în Nordul
îndepărtat. Din pricina Nopţii celei Lungi, aceşti sălbatici au fost apoi forţaţi să înceapă un val de cuceriri spre sud. Că
au devenit monstruoşi în legendele de mai târziu, potrivit lui Fomas, reflectă dorinţa Rondului de Noapte şi a familiei
Stark de a-şi atribui o aură eroică, de salvatori ai omenirii, şi nu doar pe acea de câştigători ai luptei asupra domeniului.
, In c i n .si u n i: a ‘\ Âl VKI I I
l 'l c \ N P W 1 S i l R O M I *r u t In i do pe utnt.t Nopţii
>. 1. 1 1 ungi o «ouA put ei o >«■ ihIu.i in I " i " Va»I ulcontinent,
m tm » do1.» \ U m tngu»li până l.i legendara Mai o de Iad, şi
dcp.iitc i i tn - l'lth O ' I'.ih •» l»«* locul unde - 4 dezvoltat
.<> e.i'i A i tviluaţie l'i m u diniiv ele (nu »p«ijinim pretenţiile
dubio.i-.c referito.m* Kt Q arth, legendele din Vi Ti despre
Mure Io Impoi iu .il 7 orilor şi di tu ultăţile in găsirea adevâru
Im in ivtortMnle despre legendarni As*hai) îşi are obârşia in
\> iliiul G h iv un oraf ridicat prin m l.n io Fondatorul legen
dat al oraşului, Grazdan col M.iro, ovto atât de venerat incit
bărbaţilor din familiile do sclavi li se da, adesea, numele lui.
1 I a fost col caro. după i um afirma cele niai vechi relatări ale
ghiscarilor, a înfiinţat legiunile ordonate, cu scuturile lor
înalte ţ.i colo trei suliţe, primele formaţiuni disciplinate arun
cate in luptă. Vechiul Ghis şi armata '.i au început «.i coloni
::e:e împrejurimile, apoi, avansând, şi au subjugat vecinii.
Astfel a luat naştere primul imperiu, care secole do a rândul
a domnit peste tot.
Cei care au adus sfârşitul imperiului Vechiului Ghis - cu
toate ca nu şi al tuturor năravurilor salo proveneau din
peninsula de peste G olfu l N egustorilor de Sclavi. Acolo,
printre măreţii munţi vulcanici cunoscuţi drept Paisprezece
Flăcări, se adăposteau valyrienii, care au învăţat să îmblân
zească dragonii şi să-i transforme în cele mai înspăimântătoare
arme de luptă pe care le-a văzut vreodată omenirea. Legen
dele valyrienilor susţineau că ei erau descendenţii dragonilor
şi că erau înrudiţi cu cei controlaţi de ei.
Frumuseţea valyrienilor - cu pârul lor de un argintiu
strălucitor sau auriu şi ochii în nuanţe violacee, neîntâlnite
l.i alţi oameni r*le bine > linon ut a şi jide»o.i 'iiblim.it.i < a o
dovadă tă oi nu «unt cu totul do a> o laţi sânge cu ceilalţi o.t
meni. lotuşi, exiMă mae»teri care atrag atenţia ca prin in
crueijarea ctigrijă a animalelor -o poate obţine re .• nitatcil
dorit şi ia populaţiile izolate pot prezenta nişte diferenţe
destul de mari faţă do i oea i o -o i onsidera a li i ova i oimin
Acesta ar putea li un răspuns mai de înţeles in ceea ce priveşte
misterul originii valyrienilor, c u toate ca nu explic a legătura
lor cu dragonii. pe care cei cu sânge valvrian o au in mod clar.
Valyrienii nu au avut regi, insa şi-au zis stăpâni liberi, pen
tru că toţi cetăţenii care deţineau pământ aveau un cuvânt di
spus. S ar putea ca arhonţii să fi fost desemnaţi să conducă, însă
erau aleşi de nobilii stăpâni dintre ai lor, şi numai pentru un
timp limitat. Era o raritate ca Valyria să fie condusă de o singură
familie de proprietari, dar nu era ceva ce să nu se mai fi văzut.
Cele cinci războaie mari desfăşurate intre stăpânii liberi
şi Vechiul Ghis, pe când lumea se afla la început, au devenit
legendare: încleştări care s-au term inat de fiecare dată cu
victoria valyrienilor asupra ghiscarilor. în cel de-al cincilea
război, cel final, s-a întâmplat că stăpânii au vrut să se asigure
că nu va mai fi un al şaselea. Anticele ziduri din cărămidă ale
Vechiului Ghis, ridicate de Grazdan cel Mare, au fost dărâmate.
Piramidele enorme, templele şi casele au fost arse de flă
cările dragonilor. Lanurile au fost acoperite cu sare, var şi
scăfârlii. Mulţi dintre ghiscari au fost măcelăriţi, iar alţii luaţi
în robie şi-au murit muncind pentru cuceritorii lor. Astfel,
ghiscarii au fost înghiţiţi de noul imperiu valyrian, iar cu tre
cerea vremii au uitat limba vorbită de Grazdan, învăţând în
schimb valyriana cultă. Aşa pier imperiile şi se înalţă altele.
In fragmentele păstrate din Isteria neol’ijfiiuitâ a lui Barth, septonul pare să fi luat în considerare diverse legende care exami
nează originea dragonilor şi cum au ajuns ei să fie controlaţi de valyrieni. Aceştia, la rândul lor, susţin că dragonii sunt copiii
celor Paisprezece Flăcări, în vreme ce în Qarth, legendele afirmă că a existat o a doua lună pe cer. într-o bună zi, această lună
a fost dogorită de soare şi a crăpat ca un ou, iar un milion de dragoni au ieşit la iveală. în Asshai, legendele sunt numeroase şi
încurcate, însă anumite texte - toate imposibil de străvechi - susţin că dragonii au venit prima dată din Umbră, un loc unde
toate învăţăturile noastre dau greş. Istorisirile Asshai spun că un popor atât de vechi încât nici nu avea nume a fost primul care
a îmblânzit dragonii în Umbră şi i-a adus în Valyria, învăţându-i pe valyrieni arta lui înainte de a dispărea din anale.
Totuşi, dacă poporul din Umbră a îmblânzit pentru prima dată dragonii, de ce nu s-au apucat de cuceriri, aşa cum au făcut
valyrienii? Povestea valyrienilor pare cel mai aproape de adevăr. însă au existat dragoni in Westeros, cândva, cu mult înaintea
venirii Targaryenilor, aşa cum ne spun propriile noastre legende şi istorisiri. Dacă fiarele astea au apărut prima dată din cele
Paisprezece Flăcări, trebuie să se fi răspândit pe întreaga lume cunoscută înainte de a fi îmblânzite. Şi, de fapt, există dovezi în
acest sens, oase de dragon fiind găsite .if.ît de departe in nord, la Ib, şi chiar şi în junglele din Sothoryos. însă valyrienii i-au
exploatat şi i-au subjugat aşa cum ti a ;nai făcut-o nimeni.
at dragonilor din Valyria.
i r.iiT h u i r ă m a s acum din inip**nul cândva mândru al Vechiului Cihi* este nflnsfinn.it ciU v.i • >. . ,igă(ându-»e ea
_ nişte m aieţt de Golful Negustorilor de Sclavi, ţi un altul care se pretinde a fi chiar Veihiul G lii' I V >arece după distru
sei ca Valynei oralele din Cîoltvil Negustorilor de Sclavi s-au putut scutura de ultimele lanţuri valyriene, i i nmindcu adevărat
fim td o ai pref.Wându se Iar cei rim aţi dintre ghiscarişi-au reluat repede comerţul lor cu sclavi cuto.i' .< pe cei odinioară
obţinuţi prin cucerire acum ii cumpără ţi i înmulţesc.
„Cărămizile ţa săngele au clădit Astapor, şi cărămizile şi sângele sunt oamenii săi" spune un vechi • n:. <, referindu-se la
ridurile din cărămidă roşie ale oraşului şi la sângele vărsat de iniile de sclavi care au trăit, au muncit şi au ir i it ionstruindu le.
Condus de oameni care-şi ziceau Stăpânii Buni, Astaporul este cel mai bine cunoscut prin eunucii săi soldaţi, numiţi
Cei Nepătaţi bărbaţi antrenaţi încă din copilărie să fie războinici neînfricaţi, care să nu simtă dure 'taporii pretind
i ă sunt legiunile mărşăluind umăr la umăr ale Vechiului Imperiu, revenite, însă acei oameni erau liberi, i timp ce Nepătaţii
sunt sclavi.
Despre Yunkai, oraşul galben, nu este nevoie să spunem prea multe, fiind un loc râu famat. Bărbaţii c.ire-I conduc îşi spun
Stăpânii înţelepţi, sunt măcinaţi de corupţie, vând sclave pentru pat şi băieţi-târfe şi fac altele şi mai rele.
Cel mai impresionant dintre oraşele de la marginea Golfului Negustorilor de Sclavi este străvechiul Meereen, dar, la fel ca
şi restul, este o ruină, cu doar o fracţiune din populaţia din vremurile de aur ale Vechiului Imperiu. Zidurile sale din cărămizi
multicolore ascund multe suferinţe, deoarece Măreţii Stăpâni ai Meereenului antrenează sclavi ca să lupte şi să moară pentru
plăcerea lor, în arenele lor năclăite de sânge.
Despre toate cele trei oraşe se ştia că le plăteau tribut khalassarelor aflate în trecere, mai degrabă decât să se confrunte cu
ei în luptă, însă Dothraki furnizau mulţi dintre sclavii pe care ghiscarii îi antrenau şi-i vindeau, robi obţinuţi în urma cuceri
rilor lor şi vânduţi în pieţele de sclavi din Meereen, Yunkai şi Astapor.
Cel mai important dintre oraşele ghiscari este, de asemenea, şi cel mai mic şi mai nou şi un pretendent la măreţie: Noul
Ghis, lăsat în voia sa pe insula lui. Acolo, stăpânii lui au format legiunile de fier, asemenea celor din Vechiul Imperiu, insă, spre
deosebire de Nepătaţi, ele sunt alcătuite din oameni liberi, aşa cum erau şi soldaţii Vechiului Imperiu.
C O P I I I Al V Rl l I
\ VI Rl l \ I 1 Al I NVA J A I un lucru deplorabil de U ghi*.tti 'hl.ivi«i t.his» jiu . |v 1aie i âu cucerit, au fo«t primii
luaţi in «viiM f tl.ii nu ţi ultim ii. M unţii a riâ n d ai celor
P.m pr cec I Ui An,-1.111 Ivyaţt in minereuri, pe care valvi icnii
le doie.m cu .iiilo.il, i upru i cositor pentru bronzul .ir
meloi >i monument d o i lo i ; m.u t.ir; i i i . fiei prntru oţelul
săbiilor lor legenda i . m întotdeauna .iur fi atgint pentru .1
plăti pentru to.ite
' 4lvr1.u1.1 tont adu* ilt i n veniţi din oraşele ttăpăm loi liberi,
iar n u t i.iiele politice le .ui lejj.it n u i bine de Valyria. Totuşi,
majoritatea istorisirilor c.ire relatează to.ite astea folose*» >..1
'•ur-.i lut r.ire.i lut l.es»io Har.iti», Iniimtr ilr irmreu diiiţom li»
11.tr.iti* insiifi provene.i din Pentos fi, l.i vrem e.i aceea.
Volanţi* ameninţ* -.1 refac a imperiul valyrian sub controlul
«iu. .if.i ca ideea unui Pento» independent, cu origini diferite
de cele ale Valyriei, a (ost 1111 aranjament politic convenabil.
Piv>pnrtâţile oţelului' .1lvt1.n1 sunt bine, unoscute fi sunt rezultatul 1t.1t .1 împăturirii (ierului de mai multe ori, pentru echilibru ţi înlăturarea impurităţilor, ilar fi al tolotiirii vrâjilor sui măcar a unor arte [H‘ care noi nu le cunoaştem - pentru a conferi o
tine iielîre.iv a oţelului obţinut. Aceste arte s .111 pierdut, dffi fierarii din Qolior susţin câ incâ mai fttu farmecele pentru prelucrarea oţelului valvrian tSrA a fi pierde duritatea ori .1 fi slăbi capacitatea de .1 ţi menţine ascuţişul. Săbiile din oţel valyrian rămase incâ in lume ar putea ti câteva mii, însă tn cele Şapte Regate 1111 există decăt i }7 de astfel de arme, potrivit Iniriilardor Arhimaesterului Thuigood. IV atunci unele dintre ele - au pierdut sau au dispărut din analele istoriei.
Nimeni 11 ar putea spune câţi au pierit, trudind in minele
valvriene, insa numărul lor .1 fost at.it de mare încât aproape
că sfidează înţelegerea. Pe măsură ce Valyria creştea, avea
nevoie de tot mai multe minereuri, ceea ce a dus la alte cu
ceriri pentru a asigura necesarul de sclavi în mine. Valyrienii
s .ui extins in toate direcţiile, întinzându-se spre est, dincolo
de orafele ghiscari, şi spre vest, până la ţărmurile Essosului,
unde nici măcar ghiscarii nu făcuseră incursiuni.
Prima demonstraţie de forţă a noului imperiu a fost de
o importanţă capitală pentru W esteros şi pentru viitorul
celor Şapte Regate. Pe când Valyria încerca să cucerească tot
mai multe teritorii şi oam eni, unii dintre aceştia au fugit
pentru a se pune la adăpost de puhoiul valyrian. Pe ţărmurile
Essosului, valyrienii au ridicat oraşe, acelea pe care le cunoaş
tem astăzi drept Oraşele Libere. Originile lor au fost diverse.
Qohor şi Norvos au fost clădite în urma unor schisme
religioase. Altele, precum Vechiul Volantis şi Lys, au fost la
început colonii comerciale, înfiinţate de negustorii bogaţi şi
de nobilii care şi-au cum părat dreptul de a conduce fiind
clienţi ai stăpânilor liberi şi nu supuşii lor. Aceste oraşe şi-au
ales propriii lor lideri, mai degrabă decât să accepte arhonţii
trimişi de Valyria (adesea, pe m • .ic d: agonilor) pentru a-i
supraveghea. în unele istorisii 1 ■ - t Lor.ith
erau de un al treilea fel: oraşe c . . , vemrea
valvrienilor, ai căror conducât ■ • :,i \ atvriei
şi astfel şi-au m enţinut stătur -c sângele
Este limpede insă că Braavos este unic intre toate Oraşele
Libere, fiind clădit nu din vrerea stăpânilor liberi, nici de
către cetăţenii săi, ci de sclavii săi. Potrivit legendelor, uriaşa
flotă trim isă pentru colectarea trib u tu rilo r de robi din
Ţ inuturile Verii şi ale M ării de Jad a căzu t v ictim ă unei
revolte .1 prizonierilor; succesul răscoalei a fost determinat,
fără îndoială, de faptul câ valyTienii obişnuiau să-i folosească
pe sclavi ca vâslaşi ori chiar ca m arinari, iar aceştia s-au
alăturat rebeliunii. După ce au preluat con trolu l asupra
flotei, şi-au dat seama câ nu exista niciun loc in apropiere
unde sâ se ascundă de stăpânii lor, astfel încât sclavii au fost
nevoiţi sâ caute un teritoriu departe de Valyria şi de vasalii
săi, fondându-şi propriul lor oraş intr-un loc retras. Legenda
spune câ profeţii au spus câ flota trebuie sâ meargă departe,
în nord, spre o regiune părăsită a Essosului, un loc cu tere
nuri mâloase şi lacuri sălcii şi puturoase. A colo, sclavii au
pus piatra de temelie a oraşului lor.
Tim p de secole, braavosienii au rămas ascunşi de lume
in laguna lor îndepărtată. Şi chiar şi după ce şi-au dezvăluit
prezenţa, Braavos a continuat sâ fie cunoscut drept oraşul
secret. Braavosienii erau un popor fără a fi de fapt un popor:
zeci de neam uri, sute de lim bi şi sute de zei. T o t ceea ce
aveau i;i com un erau valyriana, lim ba o bişn u ită p en tru
comerţul din Essos, şi faptul câ de-acum erau liberi, după
, t -1: , cândva, sclavi. Profeţii au fost onoraţi pentru câ
spre oraşul lor, însâ cei m ai în ţe le p ţi d in tre
*>U v ii t'ltt'i-1.tţi .111 h t f l ln l l > p e n tru a se tinil'u<i. t ic b u ia u
*A J i . < | 'lc to ţi .1*11 a d llţl |U 01 de tOVJH Afli lo i, IAU .1 I i tlMll
j v n u iu in il m .ii m ult de» Ai pe i o ila lţi
IV »tuit, nuim*l«* fi numArul popoarelor i .ui’ au i A.-ui
»nb iuţîul V.ilvi ioi «unt. in in.no p.u (o. noi unon iile pentru
noi a*l.ln. Hrisoavele valyr ionilor iciotito.uo l.i u u o m ilo
loi .ui tv>»t di»tru»c Jo l 'i jlio fi puţine dintre i»t«'i iile .n o lo i
popo.no .ui i o . i m . i i dominaţiei N.ilvnoi
Câteva, precum rhoynarii, .h i supravieţuit »oi ololoi ţi
niilemilot Rlioyn.il ii. i ato .ui loml.it oraţe m.ii i ilo ,t lungul
fluviului Rlioyno, .iu font. "o p.u o. primii caro .h i depr in*
m oflijiiijiil piolm i Aill lin u lu i I ’■ illli l. i unii <li i.i(m m,<
foloi i.iio * i nunul ulloiiot Redatul s.iiru»t a n i«l,il #*
p,tn«uinti \ ilvi ii i dai orii A i Ampioi Inlim . . .110 I. opa» i
I \n i In.ii t* oa*.IA i Ampio ţi i ol « aie .tu ih upal loi t II
> Al,tioţi IV tlu .ik i .iii du» l.i • AiIoiim Kc^atultu Vu nur
ilupA UrgieI u i oi i .no n ,hi .ii > opt.il " i Iio lii.i(i iii «i liivif, Iii»,i n ,ui
pulut io.u*l.i putorii Valyrtei, .iii lii^il Mulţi .iii il.il jjrof ţi
.ui lo-t tlil.iţi Un ".iiijjui popoi In-.», 0.11110111 In.ilţi ţi 1 11 parul
bloml. >111 a|Oţi ţi IndArAtnii 1 In 11 t-ilinţ.i lui, .1111 ouţll ..1 n iipo
tlin Valyria I.11 11* eşti minimi «unt .iinl.illl,
D111 istoria Valyrioi, .iţ.i 111111 o cunosi tilA a»tA.i, imillo volume ,111 li»-t ■*< n -o «Io 1 lungul vo.u 111 ilor, i,n ,i 111,11 u 1111 elf legale Jo cuceririle lor, colonizările, disputele cu «tApAiiii dragonilor, . oii po . .111' i venerau ţi multe .illolo pol umpli1 l'il'lmtn 1
întregi şi lot 11 .ir lî complete. I uci.110.1 lui lialendro, iivurllc «lA/'iInlli’r liberi, 0*10 consider,ilA In un.111111nl.1i1' drept ct',1 m.ii
compleţi istorio, dar chiar ţi in acost ca*, Citadelei ii lipsesc douăzeci ţi şapte dintre manuscrise
(J O SI REA,yiND AL I LO K
A N D A L II S U N T O R IG IN A R I din ţinutul Securii, la est
ţi la nord do unde se află astăzi Pentos, cu toate câ, vreme de
secole, au fost un popor migrator, care n-a rămas multă vreme
într-un loc. Din inima ţinutului Securii - un imens pinten
de pământ înconjurat din toate părţile de Marea Tremură
toare - s-au îndreptat spre sud ţi spre vest, pentru a întemeia
Andalos, tărâm ul străvechi ocupat de andali înainte de a
traversa Marea îngustă.
Andalos se întindea de la Secure ţi până la ceea ce sunt
astăzi Ţărmurile Braavos, iar în sud pânâ la Câmpiile întinse
ţi Dealurile de Catifea. A ndalii au adus cu ei arme din fier ţi
armuri din plăci de metal, îm potriva cărora triburile care
populau acele ţinuturi nu puteau face m are lucru. Unul
dintre aceste triburi erau O am enii Păroşi; numele lor s-a
pierdut, dar sunt amintiţi în unele legende din Pentos. (Pen-
tosienii cred despre ei câ seamănă cu oamenii din Ib, iar le
gendele Citadelei sunt, în cea mai mare parte, de acord cu
asta, cu toate că unele susţin că Oamenii Păroşi s-au aţerat
în Ib, iar altele că ei au venit prima dată din Ib.)
Faptul câ andalii prelucrau fierul a fost considerat .
unii dovada faptului că au fost călăuziţi de C ei Ş.ip-
STÂNGA \ Focurile celor Paiipreztw
că Fierarul însuţi i-a învăţat această îndeletnicire ţi aţa susţin
ţi textele sfinte. Insă rhoynarii erau deja o civilizaţie avansata
in acel timp, ţi ei cunoşteau meşteşugul fierului, aşa câ 1111 este
necesară decât studierea unei hărţi pentru a-ţi da seama câ
primit andali trebuie să fi avut contacte cu rhoynarii. Apa în
tunecată ţi Noyne stăteau chiar în calea migraţiei andalilor, iar
potrivit istoricului norvosian Doro Golathis, acolo, in Andalos,
există rămăşiţele unor avanposturi ale rhoynarilor. Şi n-ar fi
pentru prima dată când oamenii au învăţat să prelucreze fierul
de la rhoynari: se spune câ valyrienii au deprins această înde
letnicire tot de la ei, cu toate câ, in cele din urmă, i-au depăşit.
Timp de mii de ani, andalii au rămas în Andalos, mârin-
du-şi numărul. în cea mai veche dintre cărţile sfinte, Steaua
cu şapte coifuri, se spune câ C ei Şapte înşişi au m ers intre
oamenii lor pe dealurile din Andalos şi că ei au fost cei care
l-au încoronat pe H u gordin D ealuri, prom iţându-le lui şi
descendenţilor lui mari regate pe păm ânturi străine. A cest
lucru este considerat de septoni şi de septe m otivul p entru
c ire mda! ui plecat din Essos şi au lovit în vest, spre W es-
'i 'SCoperitâ de Citadelă de-a lungul seco
ofere unul mai bun.
jă u jmaqia piromanţilor.
s i
O vecile legendă din Pentos susţine că andalii au măcelărit fecioarele-lebede, care-i ademeneau pe călători spre pieirea lor, prin Dealurile de Catifea, întinse in estul Oraşului Liber. Un erou, pe care menestrelii din Pentos ii numesc Hukko, i-a
condus pe andali in vremurile acelea şi se spune câ le-a ucis pe cele şapte fecioare nu pentru crimele lor, ci ca sacrificiu adus roilor lui. Unii maesteri susţin că Hukko ar putea fi o interpretare a numelui Hugor. Dar chiar şi mai mult decât in cele Şapte Regate, nu trebuie luate de bune legendele străvechi provenite din est. Prea mulţi oameni au călătorit încoace şi-ncolo şi prea
multe legende fi istorisiri s-au amestecat intre ele.
T im p do câteva secole, a 11 dai ii au p rosperat în tre D ea
lurile din A ndalos, fiind lăsaţi mai mult sau mai puţin în
pace. însă odată cu căderea Vechiului Ghis a venit marele
\ al al cuceririlor şi colonizării al stăpânilor liberi din Valyria,
pe măsură ce aceştia îşi extindeau domeniile şi aveau nevoie
de tot mai m ulţi sclavi. Prima oară, Rlioyne şi rhoynarii au
servit drept zone tam pon. La vrem ea când valyrienii au
ajuns la marele fluviu, au descoperit câ era dificil să facă o
traversare in forţă. Pe stăpânii dragonilor nu părea sâ-i
deranjeze, insă pedestraşii şi călăreţii considerau asta des
curajau: in perspectiva rezistenţei opuse de rhoynari, ţinând
k cont ■. â aceştia din urmă erau acum la fel de puternici ca
A i <h . ii ia apogeul său. între rhoynari şi valyrieni exista un
,” ottţiu care dura de mulţi ani, însă până atunci ii prote
ja.' -i.nai pe andali.
a l y r ie n i i a u în f i in ţ a t p r im e le lo r c o lo n i i la g u r a f lu v iu
lui. ,>lo, c e i m a i b o g a ţ i d i n t r e s t ă p â n i i l ib e r i a u f o n d a t
Voiam p e n t r u .1 a d u n a b o g ă ţ i i le c a r e c u r g e a u p e R l io v n e ,
iar din Y o la n t i s , t o r ţ e le lo r c u c e r i t o a r e a u tr a v e r s a t f lu v iu l
în forţă. I n i ţ i a l , a n d a l i i s - a r p u t e a s ă li se f i î m p o t r i v i t , ia r
W rhoynari 1 c h ia r sâ -i fi a ju ta t , in să p u h o iu l e ra d e n e o p r it . A ş a
că este mai probabil că andalii au preferat să fugă decât să
suporte inevitabila sclavie care venea odată cu cuceririle
valyriene. S-au retras spre Secure - ţinuturile din care ve
niseră - şi când acestea nu i-au mai protejat, s-au retras şi
mai departe în nord şi în vest, până au ajuns la mare. S-ar
putea ca unii să se fi oprit acolo, acceptându-şi soarta, în
timp ce alţii e posibil să fi opus o ultimă rezistenţă, însă mulţi
au construit nave şi au plecat peste M area îngustă spre ţi
nuturile Prim ilor Oam eni din Westeros.
V alyrien ii le-au refuzat an d aiilo r îndeplinirea pro
m isiunilor făcute de C ei Şapte în 7!ssos, însă în Westeros
erau liberi. în dârjiţi de lupte ş> ic retragere, războinicii
andali şi-au tatuat steaua cu şaptr colţuri pe trupuri şi-au
jurat pe sângele lor şi pe Cei Şapte 1 nu-şi găsească odihna
până când nu-şi vor clădi regate < Ţinuturile Apusului.
Succesul lo r a d at un num e 1 W esterosulu i: Rhaesh
A n d a h li, Ţ in u tu l A n d a lilo i, .. cu m îl num esc acum
dothrakii.
Septonii, menestrelii şi maesterii au căzut de acord că
primul loc unde s-au stabilit andalii a fost la Degete, în Va
lea lui A rryn. Steaua cu şapte colţuri este întâlnită peste tot
D E A S U P R A | Aventurieri andali in Vale; în fundal, M unţii Lunii.
in zonă, po stânci ft pe pietre, un obicei dispărut in cele din
urmâ, pe mâsurâ ce cuceririle andale au progresat.
Irecân d Valea prin foc fi sabie, andalii au început sa
oc upe W este rosul. A rm ele lor din tier fi armurile erau su
peiio.ite bronzului cu care tncă mai luptau Primii Oameni,
altfel câ mulţi dintre ei au pierit în acest război. A fost 1111
război ori un fir de războaie - care a durat câteva decenii
în cele din urmă, unii dintre Primii Oameni .111 depus armele
fi, .îf.i cum am spus deja, încă mai sunt case in Vale care se
mândresc că sunt descendenţii Prim ilor Oameni, aţa cum
sunt Redfort fi Royce.
M enestrelii spun câ eroul andalilor, Ser A rtys Arryn, a
călărit un şoim pentru a-1 ucide pe Regele Grifon pe Lancea
l Triafului, fondând astfel Casa regală Arryn. O absurditate,
desigur, o am estecare a istoriei reale a fam iliei A rry n cu
elem ente din legendele despre Epoca Eroilor. De fapt, regii
A rryn i-au înlăturat pe suveranii Casei Royce.
După ce au securizat Valea, andalii şi-au întors atenţia
spre restul W esterosului, revârsându-se prin Poarta însân
gerată. în războaiele care au urm at, aventurierii andali au
fondat regate în vecb ile ţin u tu ri ale P rim ilor O am eni şi
s-au luptat unii cu alţii la fel de des pe cât s-au războit cu
duşmanii lor.
în războaiele pentru Trident se zice câ până la şapte regi
andali şi-au unit forţele împotriva ultimului Rege al Râurilor
şi Dealurilor, Tristifer al IV-lea, descendent al Prim ilor O a
meni, şi l-au învins în ceea ce susţin menestrelii că ar fi fost
cea de-a o suta bătălie. U rm aşul său, Tristifer al V -lea, s-a
dovedit incapabil să apere m oştenirea tatălui său, aşa că re
gatul ■ .izut în mâinile andalilor.
A . . . i s-a întâm plat că un andal, pom enit în legendă
sub 1 ■ de E rreg F ratricidu l, a traversat m arele deal
al In vvân tate . A c o lo , a fla ţi sub p ro te c ţia reg ilo r
Prin'. m en i. C o p iii P ă d u rii au c io p lit în co p acii
inimi pe creastă (tre izeci şi unu, p o triv it A rhim a-
esten iren t în m a n u scrisu l său L o cu rile vechi din
Tridc: ici când războin icii lui Erreg s-au gân dit să
retez* .. Prim ii O am en i au ales să lupte alături de
C o p ii.. Jalii erau prea puternici. în tim p ce încercau
să şi a p e r e c r â n g u l , a u to s i m .u c lă i 1(1 1 11 I' i
rii susţin că spiritele C op iilo i ini .1 mai I» • • **sfânt în timpul nopţii.
La fel ca Primii Oam eni înaintea lot 1’ d i d<>vedit a fl nişte duşmani aprigi ai Copiiloi . 1
lor, aceştia adorau zei ciudaţi şi aveau ohi ■ . .. câ andalii i-au izgonit pe toţi in a d .u i'u i j u ; ne
le-o dăduse, cândva, Pactul. Slăbiţi ,1 . I. * 1 ■ 1 iir . ' .1 anilor, Copiilor Ie lipseau avantajele avute .1 I a n p a
Prim ilor O am eni. Şi ceea ce Prim ii O am eni n .111 n w- i 1
niciodată să facă - stârpirea C opiilor andalii :m butii
în foarte scurt timp. Poate câ unii dintre C ’opii au reuşit s.i
fugă spre Gât, unde erau protejaţi de mlaştini 1 lacuri, dar, dacă au reuşit asta, n-a mai răm as nici urm a de ei. L t e
posibil ca vreo câţiva să fi supravieţuit pe Insula t chipurilor, aşa cum se mai scrie, sub protecţia O am en ilo r Vei .1, pe
care andalii n-au reuşit niciodată sa 1 distrugă. Dar, din
nou, nu există nicio dovadă solidă.
Oricum , puţinii Copii rămaşi fie au fugit, fie au murit,
iar Prim ii O am eni s-au pom enit pierzând un război după
altul, regat după regat în favoarea in vad ato rilo r andali.
Bătăliile şi războaiele au fost nesfârşite, dar, în cele din urmă,
toate regatele din sud au căzut. Aşa cum s-a întâm plat şi cu
Clanurile Munţilor Lunii sunt în mod clar descendenţii Primilor Oameni, care n-au îngenuncheat înainte ... .
că au fost obligaţi să se refugieze în munţi. Mai mult, intre obiceiurile lor şi cele ale sălbaticilor de dincolo de . . ,,t ,
similarităţi, cum ar fi cel al furtului miresei, dorinţa încăpăţânată de a fi propriii lor stăpâni, şi altele asemenea. Iar taptu sălbaticii se trag din Primii Oameni este indiscutabil.
D E A S U P R A | Masacrarea Copiilor Pădurii de către războinicul andal Erreg Fratricidul.
t n « m i , p t « r t n c l ţ i p e p u t . ............... l i . p â r u t I n c d c d i n
urmă, pc măsură cc u n . ' , I,
IVccând Valea pi'in t andalii au început *1iv u p f WVsUtosuI. A rn it! ■' im tu i .t armurile erau *u
per marc bronzului n u j n i i m.i Jupi.ui Primii Oameni,
astfel că mulţi dintre i'i .111 pi. > 11 in ,n f- i ri: I101 A fost un
război - ori un fir do războaii u r c a durat câteva decenii.
Î11 cele din urmă, unii dintre Pi imn Oameni au ilepu-. armele
fi, aşa cum am spus deja, im ă mai sunt casc in Vale care se
mândresc că sunt descendenţii Primilor Oameni, aşa cum
sunt Redfbrt fi Royce.
Menestrelii spun că eroul andalilor, Ser Artys Arryn, a
călărit un foim pentru a I ucide pe Regele Grifon pe Lancea
Uriaşului, fondând astfel Casa regală Arryn. O absurditate,
desigur, o am estecare a istoriei reale a familiei A rryn cu
elemente din legendele despre Epoca Eroilor. De fapt, regii
Arryn i-au înlăturat pe suveranii Casei Royce.
După ce au securizat Valea, andalii fi-au întors atenţia
spre restul Westerosului, revărsându-se prin Poarta însân
gerată. Î11 războaiele care au urmat, aventurierii andali au
fondat regate în vechile ţinuturi ale Prim ilor Oam eni şi
s-au luptat unii cu alţii la fel de des pe cât s-au războit cu
duşmanii lor.
în războaiele pentru Trident se zice că până la şapte regi
andali şi-au unit forţele împotriva ultimului Rege al Râurilor
si Dealurilor, Tristifer al I V-lea, descendent al Primilor O a
meni, şi l-au învins în ceea ce susţin menestrelii că ar fi fost
ca de-a o suta bătălie. Urmaşul său, Tristifer al V-lea, s-a
wedit incapabil să apere moştenirea tatălui său, aşa că re-
lul a căzut în mâinile andalilor.
Atunci s-a întâmplat că un andal, pomenit în legendă
;b numele de Erreg Fratricidul, a traversat marele deal
Inim ii A vântate. A co lo , aflaţi sub p ro tecţia regilor
iniilor O am eni, C o p ii1 Pădurii au cioplit în copacii
■mii aflaţi pe creastă (T • '~eci şi unu, potrivit Arhim a-
■ rcrului Laurent in m u.- c is u l său Locurile vechi din
Trident). A tunci când rV.-Soi v o i lui Erreg s-au gândit să
rtteze copacii, Primii O * - 1 . u ales să lupte alături de
Copii, dar andalii erau : ■ : \ uternici. în timp ce încercau
1 apr , • ringul. ,<u fo*t m Aceliriţi cu toţii | « i v « t ( i t a
rii -ii-tm . ip in te le C o p iilo r Inert m ai bân tuie dealu l
♦fânt In timpul nopţii S
I a Ici ta Primii Oam eni înaintea lor, andalii » au d o
vedit a fi nişte duşmani aprigi ai C op iilor rămaşi. In ochii
lor, .uectia adorau ei ciudaţi şi aveau obiceiuri ciudate, aşa
că andalii 1 au izgonit pe toţi in adâncul pădurii pe care
le o dăduse, cândva. Pactul. Slăbiţi şi izolaţi cu trecerea
anilor, Copiilor le lipseau avantajele avute cândva asupra
Prim ilor O am eni. Şi ceea ce Prim ii O am eni n-au reuşit
niciodată să facă stărpirea C opiilor - andalii au izbutit
in foarte scurt timp. Poate că unii dintre Copii au reuşit sa
fugă spre Gât, unde erau protejaţi de mlaştini şi lacuri, dar,
dacă au reuşit asta, n-a mai răm as nici urm ă de ei. Este
posibil ca vreo câţiva să fi supravieţuit pe Insula Chipurilor,
aşa cum se mai scrie, sub p ro tecţia O am en ilo r V erzi, pe
care andalii n-au reuşit niciodată să-i d istrugă. Dar, din
nou, nu există nicio dovadă solidă.
Oricum , puţinii Copii râmaşi fie au fugit, fie au m urit,
iar Primii Oam eni s-au pom enit pierzând un război după
altul, regat după regat în favoarea in va d ato rilo r andali.
Bătăliile şi războaiele au fost nesfârşite, dar, in cele din urmă,
toate regatele din sud au căzut. A şa cum s-a întâm plat şi cu
C la n u rile Munţilor Lunii sunt in mod clar descendenţii Primilor Oameni, care n-au îngenuncheat înaintea andalilor, aşa
că au fost ob lig aţi să se refugieze în munţi. Mai muit, intre obiceiurile lor şi cele ale sălbaticilor de dincolo de Zid e x is tă
sim ila rită ţi, c u m a r fi ce l al furtului miresei, dorinţa încăpăţânată de a fi propriii lor stăpâni, şi altele asemenea. Ia r fa p t u l că
sălbaticii se tra g d in Primii Oameni este indiscutabil.
D E A S U P R A | Masacrarea Copiilor Pădurii de către războinicul andal Erreg Fratricidul.
...
cei din Vale, u n u » .iu predat andalilor, adoptând chiar şi
credinţa in Cei Şapte. In multe cazuri, andalii au luat soţi
ilo -i fiicele regilor înfrânţi ca soaţe, o modalitate de a-şi
int.ii'i dreptul la domnie. Pentru câ, in pofida tu tu ro r Iu
u urilor, Primii Oameni erau mult mai numeroşi decât
andalii şi nu puteau ti daţi la o parte, pur fi simplu. Faptul
ci multe dintre cartelele din sud incâ mai aveau păduri ale
roilor, cu copaci ai inimii sculptaţi in centrul lor, se datora,
zice se, primilor regi andali, care au trecut de la cuceriri la
consolidare, evitând astfel orice conflict religios.
Chiar fi cei născuţi in Insulele de Fier - aprigii răz
boinici care cutreierau mările, care trebuie să se fi consi
derat iniţial in siguranţă în insulele lor - au căzut sub
valul cuceririlor andalilor. Cu toate că andalilor le-a luat
o mie de ani ca să-fi îndrepte atenţia spre Insulele de Fier,
atunci când au făcut-o, au făcut-o cu un zel reînnoit. An
dalii au năvălit asupra insulelor, punând capăt dinastiei
lui U rron M âna Ro>h , ; dom nise cu securea ji tabu
tim p de o mie de ani.Haereg scrie că primii regi andali au vrut sâ-i oblige pe
insulari să i venereze pe Cei Şapte, insâ aceştia n-au accep-
tat. Până la urma, au tolerat cred in ţa lor în Zeul înecat. 1.1
fel ca fi pe co n tin en t, andalii s au c ă să to rit cu soţiile ţi
fiicele insularilor fi au avut copii cu ele. D ar spre deosebire
de continent, C red in ţa 1 1 a p rins rădăcin i niciodată; mai
mult, nu s-a păstrat nici m ăcar în familiile cu sânge andal.
Cu timpul, Zeul înecat a ajuns sâ dom ine Insulele de Fier,
fi numai câteva case fi-au mai am in tit de Cei Şapte.
Num ai N ordul a reuşit să-i ţină pe andali la respect,
dato rită m laştin ilo r im p en etrab ile de la G â t şi a anticei
cetăţi de la M oat Cailin. N u m ăru l a rm a te lo r andale dis
truse la G ât nu poate fi soco tit cu p rea m are uşurinţă, şi
astfel Regii Iernii şi-au păs tra t independen ţa în veacurile care au urm at.
l ' l T1MA P IN I’RK MARII K migraţii in Westeros a avut
loc la mult timp după venirea Primilor Oameni fi a andalilor.
Pentru c i odată ce războaiele cu ghiscarii s-au term inat,
stăpânii dragonilor din Valyria şi au întors privirile spre vest,
acolo unde creşterea puterii valyriene a adus stăpânii liberi
şi coloniile lor în conflict cu populaţia din Rhoyne.
Cel mai mare fluviu din lume, cu numeroşii săi afluenţi,
Rhoyne străbate o mare parte din vestul Essosului. De-a
lungul malurilor s-au ridicat o civilizaţie şi-o cultură, după
cum se povesteşte, la fel de străvechi precum Vechiul Impe
riu din Ghis. Rhoynarii s-au îmbogăţit datorită fluviului pe
care l-au numit Mama Rhoyne.
Pescari, negustori, dascăli, învăţaţi, lucrători în lemn şi
piatră şi metal şi-au clădit oraşele lor elegante şi cetăţile de
1 C ' o k A b m
la gurile fluviului şi de-a lungul cursului ■ .>\ ■ ■ !.> >at .are,
unul mai frumos decât celălalt. între-1 Valurile de Catifea se
aflau Ghoyan Prohe, cu crângurile vile ş: u - . adeli-, Ny Sar,
oraşul fântânilor, fremătând de cântece: Ar N<’\ , pe Qhoyne,
cu palatele sale de m arm ură verde; albul Sar Meii, cel al
florilor; Sarhoy, înconjurat de mare, cu canalele sale şi grădi
nile cu apă sărată; şi Chroyane, cel mai măreţ dintre toate,
Oraşul Festivalului, cu marele său Palat al Dragostei.
Arta şi muzica înfloreau în oraşele de pe Rhoyne şi se
spune câ locuitorii lor aveau propria lor magie, o magie a apei,
foarte diferită de vrăjitoriile Valyriei, care erau ţesute din
sânge şi foc. Cu toate că erau unite prin sânge şi cultură şi
fluviul care le-a dat naştere, oraşele rhoynare erau altfel in
dependente, fiecare având propriul său prinţ... sau prinţesă,
|vn tru i .1 oamenii care populau .ueste oraşe i iveiane con*i
derau h fiiv ilf egale cu bărbaţii
In general. oam eni paşnici.1 hovnarii erau cum pliţi l.i
m ante, aşa cum .ui învăţat pe pielea lor m ulţi presupuşi
cu cerito ri andali. R.\.-Ihmuicu1 rliovnar, cu arm ura sa cu
ss'Iîi din argint, coitul v u cap de peşte, suliţa lunga şi scutul
v a o carapace de broască ţestoasă, era preţuit şi tem ut de
toţi cei care s .ui confruntat cu el in bătălie. Se spunea câ
M ama Rhovne însăţi le şoptea copiilor ei despre orice am e
ninţare, câ prinţii de pe R hoyne posedau puteri ciudate,
neobişnuite, câ femeile lor luptau la lei de feroce ca şi bâr
baţii, câ oraşele lor erau protejate de „riduri de apâ", care se
ridicau pentru a îneca orice duşman.
Secole la rândul, rhoynarii au trăit in pace. C u toate câ
intre dealurile şi pădurile de pe lângă M ama Rhoyne trăiau
mulţi sălbatici, cu toţii ştiau că era mai bine sâ nu te atingi de
oam enii fluviului. Iar rhoynarii înşişi nu arătau prea mult
interes pentru expansiune; fluviul era casa lor, mama lor şi
zeul lor, şi doar câţiva dintre ei îşi doreau sâ trăiască departe
de sunetul cântecului ei etern.
C ând aventurierii, exilaţii şi neguţătorii din Valyria au
început sâ se întindă dincolo de Ţinuturile Verii Lungi, in
secolele de după căderea Vechiului Imperiu Ghis, prinţii rhoy
nari i-au acceptat iniţial, iar preoţii lor au spus că toţi oamenii
erau bineveniţi sâ se înfrupte din bogăţiile Mamei Rhoyne.
Oricum, pe măsură ce primele avanposturi valyriene s-au
transformat în oraşe, iar oraşele în cetăţi, unii dintre rhoynari
au ajuns să regrete îngăduinţa înaintaşilor lor. A m iciţia a
făcut loc duşmăniei, mai ales pe cursul inferior, unde stră
vechiul oraş Sar M ell şi cel valyrian, înconjurat de ziduri,
Volon Therys, erau faţă-n faţă de-o parte şi de alta a apei,
precum şi pe ţărmurile M ării Verii, unde Oraşul Liber Vo-
lantis rivaliza cu inaccesibilul port Sarhoy, fiecare dintre ele
controlând câte una dintre cele patru guri ale Mamei Rhoyne.
Disputele dintre locuitorii oraşelor rivale au devenit din
ce în ce mai dese şi tot mai aprige, pentru ca în cele din urmă
sâ dea naştere unui şir de războaie scurte, dar sângeroase. Sar
M ell şi Volon Therys au fost primele oraşe care s-au confrun
tat in luptă. Legenda spune câ bătălia a început când valyri
enii au prins în laţ şi-au măcelărit una dintre ţestoasele uriaşe
pe care rhoynarii le numeau Bătrânii Fluviului şi le conside
rau sacre, tovarăşi ai M am ei Rhoyne înseşi. Primul Război
al Ţestoaselor a durat mai puţin decât ocolul dat de lună. Sar
M ell a fost invadat şi pârjolit, însă a ieşit învingător când
vrăjitorii rhoynari ai apelor au invocat puterea fluviului şi-au
inundat Volon Therys. Jumătate din oraş ar fi fost măturat
de ape, dacă este să dăm crezare legendei.
Oricum, au urmat i iK i ; !r Războiul celor Trei Prjn
al Poile.i R.i.'boial |i i t Războiul Pescarilor,Războ
iul V i i n. al lieilea R.i Ivi •aselor, Războiul de p» 11ftj
Pumnalului, Ra.boiul M ulor şi multe altele, prea nu.
meroase pentru .1 ti p o m en i. u 1 Oraşele şi cetăţile au f0«
arse, scufundate şi reconsti 1. M ii de oameni au fost uciu
sau luaţi in sclavie. In ,u esti 1 1 te, valyrienii au ieşit cri mai
adesea victorioşi. Prinţii dir !vh ne, mândri de uidependtnU
lor, au luptat singuri, in viem e ce coloniile valyriene s au aju
tat reciproc şi, când au (ost încolţite, au chemat in ajutor forţa
stăpânilor liberi, httvui 1,1 -(vinelor rhoymre, a lui Beldecar, nu
are egal in descrierea acestorconilictecares-au întins pe durat*
.1 peste două secole şi |umâtate.
Seria conflictelor a atins apogeul sângeros cu o mie de ani
in urmă, în cel de al Doilea Război al Mirodeniilor, când trei
stăpâni valyrieni ai dragonilor s .111 aliat cu rubedeniile lor şi cu
verii lor din Volantis pentru a copleşi, desfiinţa şi distruge
Sarhoy, marele oraş-port al rhoynarilor de la Marea Vierii.
Războinicii din Sarhoy au fost măcelăriţi cu sălbăticie, copiii
lor au fost luaţi in sclavie, mândrul lor oraş trandafiriu fiind dat
flăcărilor. După aceea, volantenii au aruncat sare peste ruinele
fumegânde, pentru ca Sarhoy să nu se mai ridice niciodată.
Distrugerea totală a unuia dintre cele mai bogate şi mai
frumoase oraşe de pe Rhoyne şi luarea în robie a populaţiei
sale i-au şocat şi i-au demoralizat pe ceilalţi prinţi rhoynari.
„Vom ajunge cu toţii sclavi dacă nu ne unim forţele, pentru
a pune capăt acestei am eninţări" a declarat cel mai măreţ
dintre ei, G arin din Chroyane. Prinţul războinic le-a cerut
celorlalţi să i se alăture intr-o mare alianţă, pentru a mătura
de pe malurile fluviului toate oraşele valyriene.
Num ai prinţesa Nym eria din N y Sar şi-a ridicat glasul
îm potriva sa. „N u putem spera sâ câştigăm acest război’
l-a avertizat ea, însă ceilalţi p rin ţi au redus-o la tăcere şi
şi-au pu> spadele in slujba lui Garin. Chiar şi războinicii din
N > Sar c 1; ■ i n-r răbdători sâ lupte, iar Nym eria n-a avut de
alt-s di.i-.ii r.-, v alăture marii alianţe.
1 : : ■ .: armată pe care o văzuse vreodată Essosul
s-a adu...r, : s l > .ne, sub comanda prinţului Garin. Potri
vit lui Beldecar, număra un sfert de milion de oameni. De la
izvoarele lui Rhoyne şi până la gurile sale de vărsare, fiecare
bărbat care putea lupta şi-a luat sabia şi scutul şi s-a îndreptat
spre Oraşul Festivalului spre a se alătura acestei mari campa
nii. Cât timp armata rămânea in apropierea Mamei Rhoyne,
le-a spus prinţul, nu trebuiau sâ se teamă de dragonii Valyriei:
vrăjitorii apei aveau sn-i protejeze de flăcările acestora.
Garin şi-a împărţit enorma sa armată în trei părţi: una a
început să mărşăluiască de-a lungul malului estic al Rhoyne,
P A G I N I L E P R E C E D E N T E \ Rhoynarii înfruntând puterea Regatului Liber. D R E A P T A | Grămadă dc cadavre pe Rhoyne.
un.idt a lungulctlui ve*tic, în vremece o ui ia-a flota d.-galere
de r.iîboi Ie urau pe apa dintre ele, curâţâud fim ml de toate
navele duşmane P in Chroyane, prinţul (.iarin fi a condus
mandra sa forţa unificată in aval, distrugând toate satele.
oraşele }i cetăţile intâlnite in vale, zdrobind orice impotrn inia Selhory», * căţtigat prima sa bătălie, copleşitul o armat a
valvriana de treizeci de mii de oam eni şi năvălind asupra
oralului ca o furt una. Valysarul a avut aceeaşi soartă. I a
Volon Thervs, Garin s a trezit in taţa a o sută vie mu de duş
tnani, a o sută de elefanţi de luptă şi a trei dragoni. !şi acolo a
învins, cu toate că preţul plătit a fost mare. Mii de oameni
au ars, insă alte multe mii s au adăpostit in apa puţin adâncă
a fluviului, in vreme ce vrăjitorii lor au înălţat trombe imense
de apa împotriva dragonilor duşmanului. Arcaşii rhoynari
au doborât doi dintre dragoni, iar al treilea a fugit, rănit. Pupă
bătălie. Mama Rlioyne s-a umflat furioasă, înghiţind Volon
Therys. Pupă aceea, oamenii au început sâ-i spună prinţului
victorios Garin cel Mare şi se zice câ, în Volantis, marii nobili
tremurau de groază pe când armata sa se apropia. Pecât sâ-1 întâlnească pe câm pul de luptă, volantenii s-au retras in
spatele Zidurilor Negre şi au cerut ajutorul Valyriei.Şi-au venit dragonii. Nu trei, precum cei cu care se con
fruntaşe prinţul Garin la Volon Therys, ci vreo trei sute şi poate
chiar mai mulţi, dacă dăm crezare istoriilor care s-au păstrat.
Rhoynarii n-au putut rezista în faţa flăcărilor lor. Zeci de mii
au ars, în vreme ce ceilalţi s-au năpustit spre fluviu, sperând câ îmbrăţişarea Mamei Rlioyne le va oferi protecţie împotriva
flăcărilor dragonilor... numai pentru a se îneca în îmbrăţişarea
ei. Unele cronici insistă că focul a fost atât de intens încât apele
fluviului au dat în clocot şi s-au transform at în aburi. Garin
cel Mare a fost capturat viu şi obligat să-şi vadă oamenii plătiiid
pentru sfidarea lor. Războinicilor săi nu li s-a arătat insă o
asemenea milă. Volantenii şi rubedeniile lor valyriene i au
trecut prin sabie şi-au fost a tâ t de m ulţi încât se spune ca
sângele lor a înroşit apele marelui golf Volantis pe cât de
departe puteai vedea cu ochii. P upă aceea, învingătorii
şi-au adunat armatele şi-au înaintat spre nord, de-a
lungul fluviului, jefu ind cu sălbăticie Sar Mell
înainte de a se îndrepta spre Chroyane, oraşul prinţului Garin. închis într-o cuşcă
a u r i t ă , la p o r u n c a
stăpânilor dragonilor, Garin a lost adus in Oi.i/ul I v .........
pentru a asista la distrugerea acestuia1 a Chroyane, cuşca a fost atârnat.i de u lu i1 . 1 t> •>
prinţul sa v.ulâ luarea in robie a lemeiloi şi i ; I.» taţi şi fraţi muriseră in războiul lui indrăzneţ şi iar i ţ i t 1.1
izbândă... Insă se spune câ prinţul i ablestem at p< i
im plorând-o pe M am a Rhoyne sâ-şi răzbune copiii, şi > i se face că, chiar în acea noapte, fluviul a ieşit din m au . di , i nu era sezonul inundaţiilor, şi cu cea mai m are forţă de până atunci. O ceaţă groasă, însoţită de miasme nocive, a acopei it totul, iar cuceritorii valyrieni au început sa m oară de soizi cenuşii. (Cel puţin, există un adevăr în această poveste: in veacurile următoare, Lomas Longstrider a scris despre ruinele înecate de la Chroyane, despre ceţurile şi apele sale puturoase şi despre faptul câ drum eţii nesupuşi, m orţi din pricina asta, bântuie acum ruinele, un pericol pen tru cei care călătoresc pe fluviu pe sub bolta frântă a Podului Viselor.)
în amonte, pe Rlioyne, în N y Sar, p rin ţesa N ym eria a primit curând vestea despre înfrângerea categorică a lui G arin şi despre luarea în robie a locuitorilor d in C hroyane şi Sar Mell. Ea a înţeles că şi oraşul ei avea să aibă aceeaşi soartă. Aşa câ a aduna t toate navele răm ase pe R lioyne, m ici sau mari, şi le-a um plut cu câte femei şi copii pu teau duce (pentru că aproape toţi bărbaţii apţi de luptă plecaseră cu G arin
şi m uriseră). N ym eria şi-a condus flo ta sa de s trân su râ în josul fluviului, dincolo de oraşele in ruine, fum egânde, şi de câmpurile pline de cadavre, prin apa plină de hoituri umflate, plutitoare. Pentru a evita Volantisul şi arm atele sale, ea a ales un canal mai vechi şi a ajuns la M area Verii, pe m alul căreia se aflase, cândva, Sarhoy.
Legenda spune că Nym eria a dus zece mii de nave până ia mare, căutând o nouă patrie pen tru poporul său, din . ’lo !
braţul lung al Valyriei şi al stăpânilor săi de dragoni. Rol dec i
susţine câ cifra este exagerată, poate chiar şi de .
cronicari avansează alte cifre, dar de fapt am barc av■ • ;
au fost niciodată num ărate. P u tem spune cu .
câ au fost foarte m ulte nave. M ajoritatea ■
dulce, schifuri şi bărci îm pinse cu prii i ir.
negustoreşti, bărci de pescuit, barje de a j
chiar şi plute, punţile lor şi calele nu ■
de fem e i şi c o p ii şt
bătrâni. Numai una d in ze c e era capabilă
să navigheze pe mare, in s is tă Beldecar.
C ălătoria N ym eriei a f o s t îndelungată ţi
îngrozitoare. M ai mult de o sută de nave au naufra
giat şi s-au scufundat după prim a furtună cu care s-a
confruntat flota ei. Şi mai multe s-au întors de frică, iar
ocupanţii lor au fost luaţi în robie lângă Volan tis. A lţii au
rămas în urm ă ori s-au rătăcit şi n-au m ai fost văzuţi
niciodată.
Rămăşiţele flotei s-au târât, traversând Marea Verii, spre
Insulele Vasiliscului, unde s-au oprit pentru a se aproviziona cu
apă proaspătă şi provizii, numai pentru a cădea pradă regilor
corsari din Insula Securii, din Gheară şi din Muntele Urlător,
care şi-au lăsat deoparte propriile lor ciorovăieli pentru suficient
timp ca să se arunce asupra rhoynarilor trecând totul prin foc
şi sabie, incendiind paliuzeci de nave şi luând sute de oameni în
robie. în cele din urn: -vrii au acceptat să le permită rhoy-
narilor să se aşrre ; .-• : .istelor Râioase, cu condiţia să
JT renunţe la a m l.. «rănită fiecăruia dintre regi
treizecidefecio.w . . • în fiecare an, drept tribut.
Nym eri.i ,i > , încă o dată flota pe mare,
sperând să găsea:. ir.-t.i . iur.giele umede din Sothoryos.
U n ii s-au oprit 1 CV- .‘ Y . - ii.ii, alţii pe lângă apele
ni»» m « |"" • >»1 ><H ihIiIi | I«o|*4. I |m i|im |»r lumMito m ul«<l4a|i
l'ntitr«4 N v m n i4 i > J i tu i , u
iIm
lu.it o In jinontr. «pi t
de fai aii >i dr paianim'
V>thi>ry»>»ul era plin de U n iţii aur. pietre le***
rai. piei iii* animale exotice. tun te neobişnuite ţt
> md.it*- in»a rlvoynarn n au pro»per4t ** <’!•> I aUlur* uiw.Ij
fi deprimanta le apAsa spiritul, iar norii de imifte înţepat..»#
împrăştiau o boala după alta febra verde, i iuma saltareaţa
fierbinţeala sângelui, bătături infectate, putrezire şi bătrânii s au dovedit deosebit de vulnerabili la a»t(rlile
maladii Chiar fi scăldatul in râu putea aduce moartea, p e n t r u
că Zamoyos era plin de bani uri de pefti carnivori fi de viermi
minusculi, care fi depuneau ouăle in pielea imitatorilor. 1 Vnu
dintre noile oraşe de la Capul Vasiliscului au fo»t atacate de
vânătorii de sclavi, întreaga lor populaţie fiind trecuta prin l«
şi sabie sau dusă in robie, iar Yeenul, de facalii vargaţi din
adâncurile junglei.
Tim p de peste un an, rhoynarii au încercat să supravie
ţuiască in Sothoryos, până în ziua în care o ambarcaţiune din
Zam ettar a sosit la Yet-n, descoperind câ toţi bărbaţii, teme
ile şi copiii din acel oraş în ruine, bântuit, dispăruseră pc»tc
noapte. Atunci Nym eria şi-a chemat poporul înapoi la coră
bii şi au luat din nou calea mării.
Pentru următorii trei ani, rhoynarii au rătăcit prin mările
sudului, căutând un nou cămin. Pe Naath, Insula Fluturilor,
oamenii paşnici i-au întâmpinat cu braţele deschise, însă zeul
care proteja acel ţinut ciudat a început să-i lovească pe nou-ve-
niţi trimiţându-le o boalâ fără nume, mortală, gonindu-1 inapoi
pe nave. în Insulele Verii, s-au aşezat pe o stâncă nelocuită in
largul coastelor estice din Walano, care a devenit în scurt timp
cunoscută drept Insula Femeilor, însă pământul său, subţire
şi pietros, aducea puţină hrană şi mulţi au flămânzit. Cănd
pânzele au fost ridicate din nou, unii dintre rhoynari au aban
donat- o pe N ym eria, pentru a o urma pe preoteasa numita
Druselka, ce pretindea că o auzise pe M ama Rhoyne cheniăn-
du-şi copiii acasă... dar când Druselka şi adepţii ei s-au întors
la vechile lor oraşe, i-au găsit pe duşmanii lor aşteptând şi
majoritatea au fost curând vânaţi, măcelăriţi sau luaţi în robie.
Resturile şubrezite, rărite, ale celor zece mii de corăbii s-au
îndreptat spre vest, îm preună cu prinţesa Nymeria. De data
asta au luat-o spre W esteros. După ce rătăciseră atât de mult,
navele ei erau chiar şi mai puţin pregătite să iasă pe mare d
erau când s-au îndepărtat de M am a Rhoyne. Flota n-a sosit \i
D orne intactă. C h iar şi acum mai sunt la Treptele de Piatr
D F A i U P R A | Prinţesa Nym eria conducând cele zece m ii de corăbii.
gni) 1.1> '.fiii rhoynari. cai e pretindea simt urmaşii ce Lm
din hm al'ii i«' n lutvagiato Alte nave, devi.ite do la curbii loi do furtuni. au .muls la I -au Tyrosh, oamenii alegând robia m
kx ul mormântului din ape. Navele rămase au ajuns pe ţărmul
din P orno, lângă gura râului Sângele Verde, nu departe do
vechile riduri de gresie din Sandship, fortăreaţa Casei Martell.
Secetos, dezolant şi toarte puţin populat, in acolo vremuri
Porno ora un ţinut sărac, undo zeci do nobili duşmănoşi şi
rogi m ărunţi se răzhoiau tară incetare pentru fiecare râu,
pârâiaş, fântână sau limbă de păm ânt fertil. M ajoritatea
nobililor dornishioni ii considerau pe rhoynari nişte musafiri
nepoftiţi, nişte invadatori cu apucături bizare şi străine şi zei
neobişnuiţi, care ar fi trebuit aruncaţi in marea do undo ve
niseră. însă M ors M artell, stăpânul de la Sandship, a văzut
111 nou veniţi o oportunitate... iar, dacă menestrelii pot fi
crezuţi, înălţimea Sa şi-a pierdut şi inima înaintea Nymeriei,
aspra şi frumoasa regină războinică ce îşi condusese poporul
in întreaga lume pentru a rămâne oameni liberi.
Se spune că, dintre rhoynarii sosiţi în Dorne cu Nymeria, opt din zece erau femei... însă un sfert dintre acestea erau războinice, după tradiţia M aniei Rlioyne, şi chiar şi cele care nu luptaseră fuseseră călite de călătorii şi munci. La fel, miile de băieţi din tim pu l fugii din Rlioyne ajunseseră acum la vârsta bărbăţiei şi învăţaseră să lupte în tim pu l anilor de rătăcire. Cu ajutorul lor, efectivul armatelor clanului Martell a crescut de zece ori.
C ând M ors M artell a luat-o pe N ym eria de soţie, sute dintre cavalerii săi, moşieri şi nobilii purtă to ri de stindarde au făcut acelaşi lucru, şi m ulţi d in tre cei deja căsătoriţi au
luat femei rlioynare pentru calităţile lor. Şi astfel au fost unite două popoare prin legătura de sânge. Aceste alianţe au îm bogăţit şi au în tărit Casa M artell şi pe aliaţii săi dornishieni. Rhoynarii au adus bogăţii considerabile: meşteşugarii lor, fierarii şi lucrătorii în piatră erau m ult mai pricepuţi şi mai
avansaţi decât omologii lor din Westeros, iar arm urierii lor
au început, curând, să facă săbii şi suliţe, arm uri cu solzi şi platoşe pe care niciun fierar din W esteros nici nu visa să le
făurească. C h iar şi mai im portan t, se spunea că vrăjitorii
apelor cunoşteau farm ece secrete care făceau ca pâraiele
secate să curgă din nou, iar deserturile să înverzească.
P en tru a celebra căsătoriile şi p e n tru a se asigura că
oamenii ei nu vor ajunge din nou pe mare, Nymeria a dat foc
tu tu ro r navelor rhoynare. „Preum blările noastre au luat
sfârşit' a proclam at ea. „Am găsit un nou cămin, unde vom trăi şi vom muri."
(U nii d in tre rhoynari au deplâns pierderea navelor şi,
decât să îmbrăţişeze noua lor patrie, au preferat să rătăcească
pe apele râului Sângele Verde, considerându 1 o umbră palida
a Mamei Rhoyne, pe care continuau să o venereze, l i trăiesc
şi in ziua do azi, fiind num iţi orfanii do pe Sângele Verde.)Flăcările au lum inat coasta pe o lungime de două sute
cincizeci de kilometri in vreme ce sute do corăbii inundate, înclinate intr-o parte, au fost date pradă tocului şi transformate in cenuşă; la lum ina flăcărilor, p rin ţesa N ym eria l-a num it pe Mors M artell prin ţ do Porno, după tradiţia rlioy- nară, afirmând dom inaţia lui asupra „nisipurilor roşii şi albe şi a tu tu ro r ţin u tu rilo r şi râurilor, de la m u n ţi şi p ân ă la
măreaţa mare sărată"O ricum , o astfel de suprem aţie era m ult m ai lesne de
declarat decât de dobândit. Au urm at ani întregi de războaie, după ce Casa M artell şi aliaţii lor rhoynari s-au un it şi au
supus unul după altul toţi regii mărunţi. Nu mai puţin de şase regi înfrânţi au fost trimişi Ia Zid în lanţuri aurite de Nymeria şi de p rin ţu l ei, până când num ai cei mai pu tern ic i d in tre
duşmanii lor au mai rămas: Yorick Yronwood, Sângele Regal, al Cincilea pe N um ele Său, Stăpânul Yronwoodului, Păzito ru l D ru m u lu i Pietrei, C avalerul P u ţu rilo r, Regele d in Redmarch, Regele din G reenbelt şi Regele D ornului.
Tim p de nouă ani, M ors M artell şi aliaţii săi (prin tre ei,
Casa Fowler din Skyreach, Casa Toland din Ghost HiE, Casa Dayne din Starfall şi Casa U ller din H ellholt) au lup ta t îm
potriva Yronwoodului şi a stegarilor săi (Casa Jordayne din Tor, C asa W yl d in D ru m u l P ietrei, îm p reu n ă cu C asele
Blackniont, Qprgyle şi mulţi alţii) în bătălii m ult prea num e
roase ca să fie pom enite. C ând M ors M arte ll a căzu t sub
spada lui Yorick Yronwood în cea de-a Treia Bătălie de la D rum ul Oaselor, prinţesa N ym eria a preluat com anda ar
m atelor sale. încă doi ani de lupte au mai fost necesari, însă
Ia capătul lor, Yorick Yronwood şi-a plecat genunchiul în faţa
prinţesei, N ym eria dom nind apoi de la Sunspear.
Deşi s-a m ăritat încă de două ori (prima dată cu bătrânul
lord Uller de Hellholt, iar apoi cu elegantul Ser Davos Dayne
din Starfall, Sabia Dimineţii), Nymeria a rămas, fără discuţie,
suveranul absolut din Porne pentru aproape douăzeci şi şapte
de ani, soţii ei fiind num ai sfătuitori şi consorţi. A supravie
ţu it la peste o duzină de atentate la viaţa sa, a înăbuşit două
răscoale şi a respins două invazii ale Regelui Furtunii P u rran
al III-lea şi una a regelui G reydon din Reach.
Când a murit, în cele din urmă, i-a succedat cea mai mare
dintre cele patru fiice ale sale avute cu M ors M artell, nu fiul
ei cu Pavos Payne, pen tru că pe atunci dornishienii ajunse
seră să adopte multe legi şi obiceiuri ale rhoynarilor, cu toate
că am intirile despre M am a Rlioyne şi cele zece mii de nave
intraseră în legendă.
( 7)IS I KU ( i i :KEA Y A I . Y Kl Ivi
im l’ \ I M K VNC'.I IU A R l U n N A R II O R . Valvria a
1 'it.lii , m uiil dominaţia .isitpra iiimataţu vestice .11 v,o
i.i . ,1. I.t M aica îngustă l.i t î oltul Negustoriloi de Sclavi, »i
1 Ni u .a Vei 11 pânăla Marea lieinurăloanf. Sclavii tot mai
. iiin i . ’-i .iu to't repede trimiţi in măruntaiele vulcanilor l'.u
1 1. 11. 1 l.n .111, (HMitru a extrage preţioMil aur ţi argintul pe
. .ii. stăpânii liberi le iubeau atât de mult. Poate c i, pregătindti se
pt i'it u tra\ersarea M ării Înguste, valyrienii ţi .111 stabilit cel
m u vestii avanpost de pe insulă, care va ajunge să lîe cunoscut
sub numele de Piatra Dragonului, cu circa două sute de ani
înainte de l ’rgie. Niciun rege nu li s-a împotrivit, ţi cu toate câ
nobilii locali de la M area îngustă .111 încercat să reziste, forţa
Valv 1 iei era mult prea mare. C u ajutorul artelor lor obscure,
valyrienii au ridicat citadela de la Piatra Dragonului.
Au trecut două secole veacuri în decursul cărora mult-râv
nitul oţel valyrian .1 început să pătrundă in cele Şapte Regate
mai uşor decât înainte, dar nu îndeajuns de rapid pentru toţi
nobilii ţi regii care şi-l doreau. Şi cu toate câ zărirea câte unui
stăpân de dragon zburând sus, pe deasupra G olfu lui A pei
N egre, nu era ceva neobişnuit, se întâm pla tot m ai des, pe
măsura trecerii timpului. Valyria considera câ avanpostul său
era securizat, astfel încât stăpânii dragonilor au continuat să-şi
desfăşoare comploturile şi intrigile pe continentul lor de baştină.
Şi atunci, fârâ ca nimeni să se fi aşteptat la asta (poate cu
excepţia lui A en ar Targaryen şi a fiicei sale fecioare, Daenys
Visătoarea), Urgia s-a abătut asupra Valyriei.
N ici astăzi nu se ştie ce a generat distrugerea. M ajorita
tea spun câ a fost un cataclism natural, o explozie apocaliptică,
provocată de erupţia concomitentă a vulcanilor Paisprezece
Flăcări. Unii septoni, mai puţin înţelepţi, susţin că valyrienii
şi-au adus singuri nenorocirea prin venerarea lor promiscuă
- peste o sută de zei, şi că lipsa lor de credinţă a fost prea
. undă şi că astfel s-au dezlănţuit asupra Regatului Liber
i>. 1 1 ile Celor Şapte iaduri. Câţiva maesteri, influenţaţi de
:' ..nente din lucrările septonului Barth, susţin că Valyria a
.. : la vrăji pentru a inlănţui vulcanii Paisprezece Flăcări
H p en tfu mii de ani, că foam ea lor nesăţioasă de sclavi şi de
jgbogăţie a fost folosită pentru întărirea acestor farmece, dar
pentru extinderea dominaţiei lor, şi câ, în cele din urmă,
c.ind vrăjii# au slăbit, cataclismul a devenit inevitabil.
Dintre ei, unii afirmă că blestemul lui Garin cel M are a
dat roade până la urmă. A lţii vorbesc despre preoţii zeului
R’hllor care au invocat focul zeilor lor prin ritualuri ciudate.
Unii, amestecând bizarele vrăjitorii valyriene cu realitatea
am biţiilor m arilo r 1 i*e din V alyria , au argument.!' > ,
ti eru p tu l şir al con flu telor fi iiişelatornlor dintre ituril»
ar li putut d u ie la asasinarea prea m ultor magi reputaţi,,^,
re în n o ia u ţi m e n ţin e a u r itu a lu r ile capabile s.t, ,<ntrtAtu
focu rile ce lo r P aisp rezece F lăcări.
Singurul lucru ce poate li spus 1 u certitudine
un cataclism nem aivăzut până atunci. Anticul ţi
Regat Liber - căminul dragonilor, al vrăjitorilor cu o pruepvr,
fără egal a tost spulberat şi distrus in câteva ore S .1 s, r,..,
toate dealurile pe o distanţă de peste opt sute de kilometri.
prăbuşit, umplând văzduhul cu cenuşa ţi fum ţi cu un fix at*
de fierbinte şi flămând câ până şi dragonii care zburau au kw
cuprinşi de flăcări şi mistuiţi. Pământul s-a crăpat. înghiţind
palate, temple şi oraşe întregi. Lacurile au fiert ori s au tr.mi-
format in acid, munţii s au prăbuşit, împroşcând ca nişte fîmt.ini
piatra topită, la sute de metri în aer, iar norii roşii au prăvălit im
jos sticla dragonilor şi sângele negru al demonilor. Spre nord,
pământul s-a surpat, marea furioasă năvălind peste el fierbând.
Cel mai m ândru oraş din lume a dispărut intr-o clipă, le
gendarul imperiu a pierit intr-o zi. Ţinuturile Verii Lungi - cândva
cele mai fertile din lume - au fost pârjolite, înecate şi arse, iar
preţul in sânge nu va fi înţeles cu totul decât peste un secol.
Ceea ce a urm at în acel gol brusc a fost un haos. Stăpânii
dragonilor se adunaseră în Valyria, pentru câ acesta le era
obiceiul... cu excepţia lui A enar Targaryen, copiii săi şi dra-
gonii lui, care au fugit spre Piatra Dragonului şi aşa au scăpat
de Urgie. Unii susţin că şi alţii au scăpat... pentru o vreme S<
spune că unii dintre arhonţii valyrieni din Tyrosh şi Lys au
fost cruţaţi, însă în frământările politice care au urmat Urgiei
ei şi dragonii lor au fost ucişi de cetăţenii acelor Oraşe Libere
Şi legendele din Q ohor pretind câ un stăpân al dragonilor aflat
în vizită, Aurion, a adunat trupe dintre coloniştii din Qohorik
şi s-a proclamat primul împărat al Valyriei. A zburat în spatele
uriaşului său dragon, treizeci de mii de oameni urmându-lpe
jos, pentru a revendica tot ceea ce mai rămăsese din Valyria
şi pentru a restabili Regatul Liber. însă nici împăratul Aurion,
nici armata sa n-au mai fost văzuţi vreodată.
Vrem ea dragonilor in Essos se sfârşise.
Volantis, cel mai m ândru dintre Oraşele Libere, a re
ven dicat repede m oştenirea Valyriei. Bărbaţi şi femei de
sânge valyrian, dar nu stăpâni ai dragonilor, au cerut declan
şarea războiului îm potriva celorlalte oraşe. Tigrii, după cum
au devenit cunoscuţi cei care sprijineau cuceririle, au impli
cat Volantis într-un m are conflict cu celelalte Oraşe Libere
La început, au obţinut succese importante, liotele şi armatele
lor controlăm ! Lys şi M y r şi teritoriile siulu e ale Rbovne.
Numai când s-au întins prea mult şt au încercat vi cucerească
şi Tyrosh, imperiul lor in plină dezvoltare s a prăbuşit. Speriat
de agresiunea volantenă, Pentos s a alăturat tvroshilor pentru
a se Împotrivi, M yr şi Lys s-au răsculat, iar I oului Mării din
Braavos a trimis o tlotă de o sulă de nave pentru a ajuta Lvs.
De asemenea, Regele Furtunii din Westeros, Argilac cel A ro
gant, a condus o armată în Ţinuturile Discordiei in schim
bul promisiunii aurului şi a gloriei - care a înfrânt oştirea
volantenă care încerca să recucerească Myrul.
Spre sfârşit, chiar ţi viitorul Cuci i itor. in» a ianai ul -\egon
Targaryen, s-a implicat in lupte. Strămoşii lui priviseră înde
lung spre est, însă, chiar de la începui .m-nţi.i s.i s a mutat
spre vest. Totuşi, când Pentos şi 7 m a l au contactat, ima tându-1 sâ se alăture unei mari alian. împotriva \ oi an te ml or,
a ascultat. Şi, din motive necuno '.na asta i.a a lc -să
dea curs chem ării lor... până I. • âlci .ud pe
Spaima Neagră, a zburat spre du se cu prinţul
din Pentos şi magisterii O raşe de acolo s-a în
dreptat cu Balerion spre Lys, d •. -a dea foc liotei
volantene, care se pregătea să
Volantisul a suferit şi alte în
flota volantenă care controla R ape
în totalitate de galerele de răzb. spre
est, unde dothrakii au început sa ani
—
R egatul Liber al Valyriei şi imperiul lui au fost distruse de Urgie, însă peninsula spulberată mai există. Despre ea se spun
astăzi poveşti ciudate, la fel ca despre demonii care bântuie Marea Fumegândă, unde s-au aflat, cândva, cele Paisprezece Flăcări. De fapt, drumul care uneşte Volantisul de Golful Negustorilor de Sclavi este cunoscut drept „drumul demonilor* şi
este bine sâ fie evitat de călătorii mai sensibili. Iar cei care au înfruntat Marea Fumegândă nu s-au mai întors, după cum au
învăţat cei din Volantis în timpul Secolului însângerat, când flota trimisă sâ revendice peninsula a dispărut pur şi simplu. Se
zvoneşte câ printre ruinele Valyriei şi oraşele sale învecinate, Oros şi Tyria, ar mai trăi oameni. Totuşi, unii contestă asta,
spunând câ Urgia încă mai ţine Valyria în ghearele sale.
Oricum, câteva dintre oraşele depărtate de inima Valyriei sunt locuite, oraşe fondate de stăpânii liberi sau supuse lor. Cel mai
sinistru dintre acestea este Mantarys, un loc unde se zice câ bărbaţii se nasc strâmbi şi monstruoşi; unii atribuie asta situării
oraşului pe drumul demonilor. Reputaţia lui Tolos, unde pot fi găsiţi cei mai buni aruncători cu praştia din întreaga lume, şi
a oraşului Elyria, de pe insula sa, este mai puţin sinistră şi mai puţin notabilă, pentru câ au întreţinut legături cu oraşele ghiscari
din Golful Negustorilor de Sclavi, evitând orice fel de implicare în revendicarea miezului arzând al Valyriei.
In urnu contlu telor şi a frământărilor care continuă până in ziua de azi in Ţinuturile Discordiei, a apărut şi a prins rădăcini năpasta Campaniilor i ibere. La început, această adunătură de mercenari lupta pentru oricine-i plătea. Insă există şi cei
care spun câ, orii and pacea era ameninţată, comandanţii Companiilor Libere încercau sâ declanşeze noi războaie pentru a se putea suspine şi a se îmbogăţi din prada capturată.
în u r m ă tâ r g u r i
şi oraşe în ruine, atacând
un V o la n t is slăbit. Cel puţin
elefanţii - facţiunea de volan-
teni care favorizau pacea şi erau,
în mare parte, urmaşii unor negustori şi com ercianţi avuţi,
suferind cel mai m ult din cauza con flictulu i - au preluat
puterea de la tigri şi au pus capăt luptelor.
Cât despre Aegon Targaryen, la scurt timp după ce a con
tribuit la înfrângerea Volantisului, cronicile spun că şi-a pierdut
orice interes pentru problemele din est. Convins că dominaţia
Volantisului se terminase, a zburat înapoi la Piatra Dragonului.
Iar acum, nemaifiind distras de războaiele din Essos, şi-a întors
privirea spre vest.
DL A sUP RA | Dragon arzând in timpul Distrugerii Valyriei.
\ c I M l R M E A I A o re la tare despre dom nia Casei I iiga t yen. de la A egon (. ucot ito ru l l.i A erys, Regele \ e l n m M ulţi sunt m .u *tei n oare au si t is despre aceste c lu - tiu m şi in to rm aţido lo r vor li p rezen ta te aici. Există ins.» un aspect asupra căruia mi am luat unele libertăţi: povestea desp re i. u ce rirea lui A egon nu este lucrarea mea, 1 i. mai degrabă, ceva descoperit ulterio r in arhivele d in C itad e la , u ita tă de la stârcitul tr is t al lui Aevjon, al C incilea pe N um ele Său. A cest fragm ent - p arte .1 unei lu c ră r i m ai vaste , ca re părea sâ fie m enită .1 li istori.i
regilor T argarycn a fost găsit plin de p ra f p rin tre h â rtiile A rh im aeste ru lu i G ero ld , istoricul ale cărui scrieri despre tre c u tu l O raşu lu i Vechi erau bine privite la vre m ea sa. Insă n-a lost scris de el. Stilul nu i este 1 .nacte ristic, iar însem nările găsite laolaltă cu aceste hârtii indică fap tu l că au fost scrise de A rhim aesterul G vldavn. uit 1 m u l n ia e s te r care a slujit la Palatul de V ară in .iin te de d istrugerea sa în tim pu l dom niei lui Aegon c e l N o r o c o s .
as
al 1 "incilea pe N um ele Sau, care s-ar putea să i le fi trim is lui G ero ld p en tru a le co m en ta şi aproba.
Is to ria C u cerir ii este la lei de co m p le tă ca o ricare a lta şi de aceea . 1 1 1 1 p lasat o aici, p e n tru ca - in sfârşit
şi alţi ochi decât ai m ei şi ai răp o sa tu lu i A rh im aeste r G ero ld să o ap recieze şi să înveţe d in ea. M ai ex is ta şi alte m anuscrise lăsate de aceeaşi m ână, desco p erite de mine, insă multe pagini au fost puse anapoda sau distruse, iar altele au fost d e te r io ra te p r in neg lijen ţă şi foc. S -ar p u te a ca in t r -o b u n ă zi să fie g ăs ite ţi a lte le , a c e a s tă c ap o d o p e ră p ie rd u tă p u tâ n d să fie c o p ia tă şi legată , p e n tru că to t ceea ce - , 1 1 1 1 d esco p erit a s tâ rn it un m are in teres în C itadelă.
Până atunci însă, oricum , fragm entele sale constituie una din m ultele surse p e n tru d o cu m en ta rea d o m n iilo r regilor T argaryen , de la C u c e rito r şi p ân ă la răp o sa tu l A erys al II-lea, u ltim u l suveran T argaryen care a u rc a t pe T ronu l de Fier.
cu c e r ir e aŞflaesterii Ci tabelei, care păst; >a. ă istoriile Westerosului. au folosit Cucerirea lui zieŞon Srept
punct Se plecare pentru ultimi, "rei sute Se ani. Naşterile, morţile, bătăliile si alte evenimente
sunt Satate ]ie Q.\C. imdupă C 4 ie <L\C. (.LV 1 ainte Se Cucerire').
A devăraţii învăţaţi ştiu că o astfel de e. parte
de a fi p rec isă . C u c e r ire a ce lo r Şapt
A eg o n T a rg a ry e n n -a a v u t loc în ti \ utre c u t m ai b ine de doi an i în tre debar, în c o ro n a re a sa d in O ra şu l V ech i... ş ’ ■■ .1 a t u n c i
C u cerirea a răm as incom pletă , d in m o u - t i e P o rn e
n u a fost supus. în c e rc ă r ile sp o rad ice de a 1 aduce pe
lo cu ito r ii lu i sub c o n tro l au c o n tin u a t pe toată durata
dom niei regelui A egon şi a fiilor săi, făcând im posibilă
stab ilirea unei d a te finale a R ă z b o a i e l o r de Cucerire.
C h ia r şi d a ta în c ep u tu lu i este un m otiv de co n tro
verse. M u lţi p resupun , greşit, că dom nia regelui A egon I
T arg ary en a în c e p u t în z iua în care a debarcat la gura
A pei N egre, la b aza ce lo r tre i dealu ri unde se va ridica,
în cele d in u rm ă . D e b a rc a d e ru l R egelui. N -a fost aşa.
Z iu a D eb a rcă rii Iui A egon a fost sărbătorită de rege şi
de d escenden ţii săi, însă C u ce rito ru l şi-a datat, de tapt,
în c e p u tu l d o m n ie i d in z iu a în ca re a fo s t în c o ro n a t şi u n s S e p to n u l L u m in o s al O ra ş u lu i V ech i d e M a r e le S ep to n al C re d in ţe i. în c o ro n a re a a a v u t loc la d o i an i după D ebarcarea lui A egon, la ceva vrem e d u p ă ce to a te cele tre i bă tă lii im p o rta n te d in R ăzboaiele de C u ce rire au fost d a te şi câştigate. A stfel, se p o a te v ed ea că m a re p a rte d in cuceririle reale ale lui A egon au a v u t loc în tre2 -1 Î.C., în a in te de C ucerire .
T a rg a ry e n i i se t r ă g e a u d in s â n g e v a ly r ia n p u r , s tă p â n i ai d ra g o n ilo r d e v iţă v ech e . C u d o is p re z e c e an i în a in te de D is tru g e re a V aly rie i (1 1 4 Î.C .), A e n a r T a rg a ry e n şi-a v â n d u t b u n u r i le d in R e g a tu l L ib e r şi Ţ in u tu r i le V erii L ung i şi s -a m u ta t c u to a te so a ţe le sale, b o g ă ţiile , sc lav ii, d ra g o n ii, ru b e d e n i i le , fa m il ia şi cop iii la P ia tra D ra g o n u lu i, o c ita d e lă in s u la ră m o
h o râ tă , a f la tă la p o a le le u n u i m u n te fu m e g â n d de p e M a re a în g u s tă .
P A G I N I L E P R E C E D E N T E | Aegon C u ceritoru l călare ye Balerion, Spaim a N eagră. S T Â N G A | P iat ra 1 dragon u lu i.
La apogeul său, V alyria a fost cel m ai m ăreţ oraş din
întreaga lum e cunoscută, centru l civilizaţiei. în tre zidu
rile sale strălucitoare, p atru zeci de case rivale se luptau
pentru putere şi glorie la curte şi în consiliu, ridicându-se
şi prăbuşindu-se în tr-o nesfârşită, subtilă, adesea sălba
tică b ătălie p en tru p u terea absolută. T argaryen ii erau
departe de a fi cei m ai p u tern ici d in tre stăpânii drago-
nilor, rivalii lo r considerând fuga lor la P iatra D ragon u
lui drep t o predare, un act de laşitate. în să fiica fecioară
a nobilu lui A enar, D aenys, cu n o scu tă apoi p en tru to t
deauna drep t D aenys V isătoarea, prorocise distrugerea
Valyriei prin foc. Şi când U rgia s-a abătut asupra cetăţii,
doisprezece ani m ai târziu , T argaryenii au fost singurii
stăpâni ai dragonilor care au supravieţuit.
Piatra D ragonului fusese avanpostul cel m ai vestic
al forţei Valyriei pentru două secole. Poziţionarea sa, de-a
curm ezişul D efileului, le-a oferit stăpânilor săi controlul
asupra G o lfu lu i A p ei N egre, şi le-a permis atât Targarve
nilor, cât şi a liaţilor lor apropiaţi, Velaryonii de la Drift-
m a rk (o casă m ai m ă ru n tă , de descendenţă valyrianâl
să-şi u m p le cu fe re le p e seam a negustorilor in trecere.
N a vele C a se i V e la ry o n , îm p reu n ă cu cele ale unei alte
case valyrien e aliate, C e ltigar din Insula Ghearei, domi
n au ţă rm u rile de m ijloc ale M ă rii înguste, în vreme ce
T argaryenii erau stăpânii cerului cu dragonii lor.
Şi ch ia r şi aşa, tim p de aproape o sută de ani dupj
D istru gerea V a ly rie i (pe bună dreptate numiţi Secolul
în sâ n g e ra t) , C a s a T a rg a ry e n a p riv it spre răsărit, nu
înspre apus, fiin d foarte p uţin interesată de ce se întâm
pla în W esteros. G a e m o n Targaryen, fratele şi soţul lui
D aen ys V isăto area, i-a u rm at lui A en ar Exilatul ca lord
al Pietrei Dragonului şi a devenit cunoscut drept Gaemon
D E A S U P R A | Aegon C u ceritoru l in bătălie.
32
i t'l l î lo n » Fiul lui. Wgon, şi t'ii<. .1 sa, Klaena, .m domnit îm preună după m oartea Im. Dup.» ei, cârm uirea Io .1
revenit ţiului lor. M.iegon, fratelui >.in, Aerys, şi fiilor lui
A e r \A e lv x , lîaelon şi Paemion. Ultimul dintre cei trei
fraţi a fost Paem ion, al cărui tiu, Aerion, i-a succedat apoi la conducerea Pietrei Dragonului.
Aegon, intrat in istorie drept Aegon Cuceritorul sau
Aegon Dragonul, s-a născut la Piatra Dragonului în anul
27 Î.C. A tost singurul fiu şi cel de-a doilea copil al lui
Aerion, lord al Pietrei Dragonului, şi al doamnei Valaena
din Casa Velaryon, ea însăşi pe jumătate targaryană după
mamă. Aegon a avut două surori de sânge; o soră mai
mare, Visenya, şi una mai mică, Rliaenys. M ultă vreme,
stăpânii dragonilor au respectat obiceiul din Valyria de
a se căsători fratele cu sora, pentru a păstra puritatea
sângelui, însă A egon şi-a luat de soaţe ambele surori.
Prin tradiţie, era de aşteptat sâ se însoare numai cu sora
mai mare, Visenya; includerea lui Rliaenys ca a doua
soţie a fost neobişnuită, tară a fi însă un lucru nemaiau
zit. Unii au spus câ Aegon s-a căsătorit cu Visenya din
datorie şi cu Rliaenys din dorinţă.
Toţi cei trei fraţi se dovediseră a fi stăpâni ai drago
nilor înainte de a se fi căsătorit. Dintre cei cinci dragoni
care au zburat din Valyria cu A enar Exilatul, numai unul
a supravieţuit până în zilele lui Aegon: uriaşa fiară numită
Balerion, Spaima Neagră. Cei doi dragoni rămaşi - Vh.v
gar şi M eraxes - erau mai tineri, clociţi chiar pe Piatra
Dragonului.
U n mit comun, auzit adesea printre cei ignoranţi
susţine că Aegon Targaryen n-a pus niciodată picioru
pe pământul Westerosului până-n ziua în care a ridicat
pânzele ca să-l cucerească, însă acest lucru nu poate ti
adevărat. Cu ani înainte de expediţie, M asa Pictată a fost
dăltuită şi decorată la porunca regelui Aegon: o lespede
masivă din lemn, de vreo cincisprezece metri lungime,
tăiată după conturul Westerosului şi pictată astfel încât
sâ arate toate pădurile, râurile, oraşele şi castelele din cele
Şapte Regate. în m od clar, interesul lui A egon pentru
W esteros a precedat evenim entele care l-au împins la
război. D e asemenea, există şi relatări de încredere pri
vitoare la Aegon şi la sora lui, Visenya, vizitând Citadela
din Oraşul Vechi în anii tinereţii lor şi vânând cu şoimii
prin Arbor ca oaspeţi al lordului Redwyne. S-ar putea sâ
fi vizitat şi Lannisportul; părerile însă diferă.
Westerosul din tinereţea lui Aegon era alcătuit din
şapte regate puse pe harţă, şi aproape că nu exista vreun
m om ent în care două sau trei d in tre ele să nu fie în
război unul cu celălalt. Nordul întins, rece şi pietros, era
condus de fam ilia Stark din W interfell. în deşerturile
din Dorne, prinţii Casei M artell aveau cea mai m are
influenţă. Ţinuturile e, bogate în aur, erau ocârm uite de
Lannisterii de la Casterly Rock, fertilul Reach de Casa
G ardener din Highgarden. Valea, D egetele şi M u n ţii
Lunii aparţineau Casei A rryn ... însă cei mai beligeranţi
dintre regii contemporani cu Aegon erau aceia ale căror
domenii se aflau cel mai aproape de Piatra Dragonului,
Harren cel N egru şi A rgilac cel A rogant.
D in m area lor citadelă, C a p ătu l F u rtu n ii, R egii
Furtunii ai Casei Durrandon au dom nit cândva asupra
jumătăţii de est a Westerosului, de la Capul M âniei până
la G olfu l Crabilor, însă puterea lor s-a dim in uat de-a
lungul secolelor. Regii din Reach le-au to t ciugulit din
dom enii dinspre apus, d o rn ish ien ii i-au to t h ă rţu it
dinspre sud, iar H arren cel N egru şi cei din Insulele de
Fier i-au împins dinspre T rident şi păm ân turile de la
nord de A p a N eagră. Regele A rg ila c, u ltim u l d in tre
Durrandoni, oprise, pentru un tim p, acest declin, res
pingând o invazie dorn ishiană în v rem e ce era în că
flăcău, traversând M area în gustă p en tru a se alătura
m arii alianţe îm potriva „tigrilor" im perialişti din V o-
lantis şi ucigându-1 pe Garse al V ll- le a G ardener, suve
r a n u l din Reach, în Bătălia de la Câm pia Verii, douăzeci
d e ani mai târziu. însă Argilac mai îmbătrânise; faimoasa
s a coamă de păr negru îi încărunţise, iar îndem ânarea
mâinilor sale dispăruse.
La nord de A pa Neagră, Ţ inu tu rile Riverane erau
conduse de mâna însângerată a lui Harren cel Negru, din
Casa Hoare, Rege al Insulelor şi Râurilor. B un icul lui
Harren din Insulele de Fier, H arw yn M ână G rea, luase
Tridentul de la bunicul lui Argilac, Arrec, ai cărui strămoşi
îl doborâseră pe ultim ul rege riveran cu secole înainte.
Tatăl lui Harren îşi extinsese dom eniul înspre est, spre
Duskendale şi Rosby. H arren însuşi îşi dedicase m are
parte din îndelungata sa domnie, de aproape patruzeci
de ani, construirii unui castel gigantic lângă O chiu l Z e i
lor, dar cu Harrenhalul aproape term inat, insularii erau
liberi să caute noi teritorii de cucerit.
N iciun rege din W esteros nu era atât de tem u t ca
Harren cel N egru, a cărui cruzim e devenise legendară
prin toate cele Şapte Regate. Şi niciun rege din W esteros
nu se simţea mai am eninţat ca A rgilac, Regele Furtunii,
ultim ul din Casa D urrandon, un războinic îm bătrânit,
.TAim
Âal l ânii *mcm iu.- n t (.' i i i •• itonta A f j
iă regele Argila» - i m d iep t ii -| ■. I ,. ; ii venii ilc la
P ijt ia I V . I g O I H l I l I I . O l « l l l l i l l l i . ' 11 . . ■ 1 U 1. :. l l l Vl ’g O l l | V
tiica 'J iU’ *oţie. cu ti'.iti' păm ântiu iii' iii* l.i o-.t de l \ liml
Zeilor, tio l.i l iu le n t ?i p a n i l.i Apa N eagi a 1 t e>tre.
A eg o n la rg a rv c n a retu.-.it p to p u n etv .t R ecelu i
Furtunii. Avea doua neveste, a spus t’l; nu i mai trebuia
>i o a treia. Iar pământurile oterite ia restre aparţinuseră
1 larrenhalului pentru mai bine de o generaţie. N u erau
ale lui Argilac ca să le poată da. Era clar că bătrânul Rege
al Furtunii voia să-i plaseze pe T argaryeni de a lungul
A p ei N egre ca o torţă-tam p on între p ropriile sale d o
m enii fi cele ale lui H arren cel Negru.
L ordul Pietrei D ragonu lu i a p rezen tat p ro p ria sa
otertă . Va accep ta p ăm ân tu rile o ferite ca zestre dacă
A rg ila c va ceda, de asem enea, şi C io c u l lui M a sse y şi
pădurile şi câm piile de la A pa Neagră spre sud, spre râul
A p a Lină şi izvoarele M a n d eru lu i. P actu l va p ecetlu i
căsătoria fiicei lui A rgilac cu O rys Baratheon, prietenul
d in copilărie al lui A egon şi cam pionul său.
A rgilac cel A rogan t a respins furios aceste condiţii.
O rys Baratheon era un frate vitreg al lordului A egon, de
origine um ilă, după cum se şoptea, iar Regele F urtunii
nu-şi putea dezon ora fiica, m ăritân d-o cu un bastard.
Propunerea chiar l-a înfuriat. A rgilac a pus să-i fie tăiate
m âinile solului lui A e g o n şi i le-a trim is în tr-o cutie .
„Astea sunt singurele mâini pe care le va primi de la mine
bastardul tâu“ i-a scris el.
A egon nu i-a răspuns. în loc de asta, şi-a con vocat
p u ţin ii p rie ten i, stegari palii a lia ţi la P ia tra
I V agon u lu i. V e laryon ii d in D rif tm a rk erau fideli CaseiI ârgarven. a sem en ea C e ltigarilor d e pe Insu la Ghearei.
I la l ‘locul lui M assey au venit lordul Bar Eminon de
la V ârfu l A scu ţit şi lordul M a ssey din Stonedance, am
bii juraţi C apătului F u rtu n ii, insă cu legături strânse cu
P iatra D ra g o n u lu i. L o rd u l A e g o n şi su ro r ile sale s au
sfătuit cu ei i s-au dus la sep tonu l d in castel pentru a se
ruga la C e i Şapte d in W estero s, cu toate câ el nu fusese
con siderat vreo d a tă ca fiin d pios.
în cea d e-a şap tea zi, u n n o r de corbi au ţâşnit din
tu rn u rile de la P iatra D rag o n u lu i să d u că cuvântul lor
d u lu i A e g o n spre ce le Ş a p te R egate d in W esteros. Au zburat spre cei şapte regi, spre C itadela din Oraşul Vechi,
spre nobilii m ari sau m ici. T o ţi p u rta u acelaşi mesaj: de
acum încolo, nu va m ai fi decât un singur rege în Weste-
ros. C ei care îşi p leacă gen u n ch iu l înaintea lui Aegon din
Casa T argaryen îşi vo r păstra d om en iul şi titlul. Cei care
ridică armele înaintea lui, vor fi doborâţi, umiliţi şi distruşi.
Relatările diferă în ceea ce priveşte numărul de soldaţi
care s-au îmbarcat la Piatra Dragonului împreună cu Aegon
şi surorile sale. U nii zic că au fost trei mii; alţii, numai câteva
sute. A ceastă m ică arm ată targaryană a debarcat la gurile
A pei Negre, pe m alul de nord, unde se ridicau trei dealun
îm pădurite, d om inând un m ic sat de pescari.
în vrem urile celor Şapte R egate, m ulţi regi mărunţi
şi-au reven d icat co n tro lu l asupra gu rii râului: Darklyn
d in D u sk en d a le , M a ss e y d in S to n e d a n ce şi regii rive
rani d in v e ch im e , fie ei M u d d , Fisher, Bracken, Black-
w o o d sau H o o k . T u r n u r ile şi fo rtu r ile s-au ridicat pe
ce le tre i d e a lu ri de m a i m u lte o r i, n u m a i pen tru a fi
d istru se in tr-u n ră zb o i sau a ltu l. A c u m , doar pietrele
sp a rte şi ru in e le n ă p ă d ite d e v e g e ta ţie au rămas să-i
întâm pine pe T argaryeni. C u to ate că a fost revendicată
a tâ t de C a p ă t u l F u r tu n ii , c â t şi d e H a rren h a l, gura
râului nu era apărată, iar cele m ai apropiate castele erau
d e ţin u te de n o b ili m ai m ic i, fără p rea m are putere sau
p rice p e re m ilita ră , m a jo r ita te a a v â n d puţine motive
să-şi iu bească aşa -zisu l su zeran , pe H a rren cel Negru.
A egon Targaryen a ridicat repede o palisadă de lemn şi
p ăm ân t în ju r u l celu i m ai în alt d in tre cele trei dealuri, şi
şi-a trim is su rorile p e n tru a o b ţin e p redarea celor mai
apropiate castele. R o sb y s-a dat b ă tu t în faţa lui Rhaenys
şi a lui M eraxes, cel cu o ch ii auriţi, fără luptă. La Stoke-
w o r th , c â ţiv a a r b a le tr ie r i ş i-a u s lo b o z it săgeţile spre
V is e n y a , p â n ă c â n d flă c ă r ile lu i V h a g a r, dragonul, au
aprins acoperişurile castelului. A tu n ci şi ei s-au dat bătuţi.
D E A S U P R A | R ăspunsul lui Argilac cel A ro g a n t la oferta lu i Aegtfn.
P rim a p ro b lo tn i a d e v ă ra tă p e n tru t 'u c e r i to r a 'f i u l d in p.irtcM nobililor Park lyn din P uskendale fi M ooton din lazul l-ocioarclor, care fi au alăturat forţele fi au m ârşâluit spre sud, cu trei inii de oam eni, pen tru .1 i azvârli pe in v ad a to ri înapo i in m are. A egon l-a tr im is pe O ry s B ara theon să-i a tace in m arţ, a run- cându-se asupra lor călare pe Spaima Neagră. Cei doi lorzi au fost ucifi in bătălia fără nicio fansă pen tru ei; t'iul lui Darklyn fi fratele lui M ooton fi-au p redat caste le le fi au ju ra t c re d in ţă C asei T argaryen . în acea vrem e, P uskendale , principalu l p o rt d in W esteros la M area îngustă, se extinsese fi se îmbogăţise de pe urm a negoţului. Visenya Targaryen n-a perm is ca oraşul sâ fie d is trus , însă n-a ez ita t sâ-i ia bogăţiile, um plând până la refuz cuierele cuceritorilor.
P oate câ a r fi un m o m en t p o triv it -ă d iscu tăm despre caracterele diferite ale lui Aegon Targaryen şi ale surorilor şi reginelor sale.
Visenya, cea mai m arc d in tre cei trei, era la fel de războinică precum Aegon Însuşi, simţindu-se la tel de bine in cămaşa de zale şi în mătăsuri. Turta sabia lungă valyri- anâ Sora întunecată, şi era pricepută in folosirea ei, antre- nându-se alături de fratele ei încâ din copilărie. Cu toate că avea părul argintiu şj ochii violeţi, de valyrianâ, fruinii seţea ei era una aspră şi austeră. Chiar şi cei care o iubeauo considerau pe Visenya rece, sobră, neiertătoare, unii susţinând chiar că folosea otrăvuri şi practica magia neagră.
Rhaenys, cea mai mică dintre cei trei Targaryeni, era to t ceea ce nu era sora ei: glumeaţă, curioasă, impulsivă, plină de capricii. N efiind o războinică, Rhaenys iubea m uzica, dansul şi poezia şi sprijinea m ulţi m enestreli, măscărici şi păpuşari. Cu toate astea, se zicea câ Rhaenys petrecea mai m ult timp în spatele dragonului decât fratele şi sora ei la un loc, pentru câ, mai presus de orice, ii plăcea sâ zboare. Odată a fost auzită spunând că, înainte sâ moară, voia sâ zboare cu Meraxes peste Marea Apusului, sâ vadă ce se afla pe ţărmurile sale de vest. în vreme ce nimeni n-a pus, vreodată, la îndoială fidelitatea Visenyei faţă de soţul şi de fratele ei, Rhaenys s-a înconjurat de tineri atrăgători şi (aşa se şoptea) s-a distrat cu unii prin dormitoarele ei in nopţile în care Aegon era cu sora ei mai mare. Totuşi, în pofida acestor zvonuri, curtenii n-au pu tu t sâ nu observe că regele-şi petrecea zece nopţi cu Rhaenys pentru fiecare noapte cu Visenya.
Aegon Targaryen însuşi, în m od ciudat, era la fel de enigm atic p e n tru co n tem p o ran ii sâi p recu m este şi
p en tru noi. în a rm a t cu spada d in oţel valyrian, Focul Negru, era considerat unul d in tre cei mai m ăreţi războinici ai vrem ii sale deşi nu-i p lăceau arm ele şi nici nu participa la tu rn iru r i sau încăierări. P rag o n u l său err> Balerion, Spaima Neagră, însă zbura num ai p en tru ba
tălii sau pen tru a se deplasa rapid deasupra păm ântului
sau a mării. Prezenţa sa im pozantă îi aduna pe oam e'i
sub flamurile sale, dar nu avea niciun p rie ten apropia'
în afară de Orys Baratheon, tovarăşul său din copilărie
Femeile erau atrase de el, însă A egon le-a răm as în tot
deauna credincios surorilor sale. Ca rege, şi-a pus întreaga încredere în consiliul său restrâns şi în surorile sale, care asigurau guvernarea de zi cu zi a domeniului său ... totuşi n-a ezitat să preia com anda atunci când a considerat câ era necesar. Cu toate câ i-a tra ta t du r pe rebeli şi pe tră dăto ri, era gata să-i p rim ească cu b ra ţe le deschise pe foştii lui duşm ani care plecaseră genunchiul.
A arătat asta pentru prima dată la Aegonfort, castelul primitiv, din lemn şi pământ, pe care-1 ridicase pe coama a ceea ce a fost cunoscut de atunci şi pentru totdeauna drept Pealul înalt al lui Aegon. P u p ă ce cucerise douăsprezece castele şi preluase controlul asupra gurii A pei N egre pe ambele m aluri ale râului, le-a poruncit lorzilor pe care-i înfrânsese să se supună. Acolo, şi-au lăsat spadele la picioarele sale, iar Aegon i-a ridicat, confirm ându-le domeniile
D E A S U P R A | Corbi Jucând proclamaţia lui Aegon in toate colţurile Westerosului.
ş iiiiiiu .it l »■!. *i mai v> i Iu dintre susţinătorii sâi le a dat
noi onoruri P a em o n \ d a i von. I ord al Valurilor, .1 fost
tai ut nu i'-li 11 al naveloi. 1om aiulantul liotei 1 v‘ ali' 11 iston
M .i" 0\ I 01 il de Stoncdaiuo. a lost numit maestru al legi
loi lai 1 iispiain. cltig.ii maestru al m onetâriei O rys Ba
ratheon a lo-t proclam ai „si utul nuni, aliatul m eu loial,
m âna m ea dreapta şi puternică'! IV aceea Baratheon este
considerat de niaesteri prima M âna a Regelui.
Flam urile heraldice fuseseră multă vrem e o tradiţie
printre nobilii din Westeros, insă acestea nu fuseseră nici
odată folosite de stăpânii dragonilor din Valyria. C ân d
cavalerii lui Aegon au desfăşurat marele său stindard de
bătălie din mătase, cu un dragon roşu, cu trei capete, su
tlând flăcări asupra unui câmp negru, nobilii au conside
rat asta un semn că acum era, cu adevărat, unul dintre ai
lor, un vrednic şi măreţ rege pentru Westeros. Când regina
Visenya a pus o coroană din oţel valyrian, bătută cu rubine,
pe capul fratelui său, iar regina Rliaenys l-a numit „Aegon,
Prim ul pe Num ele Său, Regele al întregului W esteros şi
Scut al Poporului Său", dragonii au mugit, iar lorzii şi ca
valerii au izbucnit 111 urale... însă oam enii de rând, pes
carii, ţăranii şi gospodinele au strigat cel mai tare.
însă cei şapte regi pe care Aegon Dragonul intenţiona
să i detroneze nu au izbucnit în urale. La H arrenhal şi la
Capătul Furtunii, H arren cel Negru şi Argilac cel Arogant
. : • niaseră deja stegarii. în vest, regele M ern dinReach
..tut Drumul M ării spre nord, până la Casterly Rock,
întâlni pe regele L oren d in C asa Lannister.
. din D om e a trim is un corb la Piatra Dragonului,
• ■ u se sa i se alăture lui Aegon împotriva lui Argilac,
I-.egcie Furtunii... însă doar ca egală şi aliată, nu ca vasală.
O alcă propunere de alianţă a venit din partea regelui-copil
din Eyrie, Ronnel A rryn , a cărui mam ă a pretins toate ţi
nuturile la est de Furca Verde din Trident pentru sprijinul
din Vale împotriva lui Harren cel Negru. Chiar şi în nord,
regele Torrhen Stark de la W interfell s-a sfătuit cu nobilii
stegari şi consilieri până târziu în noapte, discutând ce era
de făcu t cu acest cuceritor. T oţi aşteptau cu nerăbdare
urm ătoarea mişcare a lui Aegon.
L a c â te v a z ile d u p ă în co ro n a rea sa, a rm a tele lui
A eg o n erau din n ou în marş. C ea m ai m are parte a ar
m atei sale a traversat A p a N eagră, îndreptându-se spre
sud, spre C a p ătu l F urtunii, sub com an da lui O ry s Ba
ratheon. Regina R haenys îl însoţea călare pe M eraxes,
cel cu ochii aurii şi solzii argintii. Flota targaryanâ, sub
, t'in.inila Im I 'aen io n V elaryon, a părăsit Golful Apei J
Negre şi >• .1 indrept.it spre nord, pornind spre Gulltown
şi Vale. îm preună 1 u regina V isenya şi Vhagar. Regele 1 însuşi s a îndreptat in marş spre nord est, spre Ochiul
2 eiloi şi I larrenhal, fortăreaţa uriaşă care era mândrii
şi obsesia regelui I larren cel N egru, terminată decişi
ocupată chiar in ziua când Aegon a debarcat pe cecace
va deveni, intr o bună zi, Debarcaderul Regelui.
Toate cele trei invazii targaryeno s-au lovit de o rezis- 1 tenţă acerbă. Lorzii Errol, Fell şi Buckler, juraţi Capătului
Furtunii, .111 luat prin surprindere avangarda armatei lui I
O rys Baratheon in tim p ce traversa Apa Lină, doborând
peste o mie de oam eni înainte de a se retrage în pădure.
O flotă adunată in pripă de Arryn, întărită cu o duzină dc J
nave din Braavos, a scufundat flota targaryanâ în apele
portului G ulltow n. Printre cei morţi s-a numărat şi ami
ralul lui A egon, D aem on Velaryon. Aegon însuşi a fost
atacat lângă ţărm ul sudic al Ochiului Zeilor, nu o dată, ci
de două ori. Targaryenii au câştigat Bătălia Trestiilor, dar
au suferit pierderi mari la Sălciile Plângătoare, unde doi
dintre fiii regelui Harren au traversat lacul în corăbii lungi,
cu vâslele învelite, şi le-au căzut în spate.
O ricum , asemenea înfrângeri nu s-au dovedit decât
nişte obstacole, dar la sfârşit, duşm anii lui Aegon n-au
putut să reziste în faţa dragonilor săi. Oam enii din Vale
au scufundat o treim e din navele targaryene şi au captu
rat aproape la fel de multe, insă când regina Visenya s-a
aruncat asupra lor din cer, a incendiat corăbiile inamice.
L orzii Errol, Fell şi B uckler s-au ascuns prin pădurile
fam iliilor lor, până când regina Rliaenys l-a dezlănţuit
pe M eraxes şi un val de foc a m ăturat codrii, transfor
m â n d co p a cii in to rţe . Ia r în v in g ă to rii de la Sălciile
Plângătoare, reîntorcându-se peste lac la Harrenhal, nu
erau deloc pregătiţi când Balerion s-a coborât asupra lor
de pe cerul dim ineţii. C orăbiile lungi ale lui Harren au
ars. La fel ca şi fiii lui.
D uşm anii lui A egon s-au p om enit hărţuiţi şi de alţi
potrivnici. Pe când Argilac cel A rogant îşi aduna soldaţii la
Capătul Furtunii, piraţii de la Treptele de Piatră au debar
cat pe ţărmurile Capului M âniei pentru a profita de absenţa
lor, iar năvălitorii dornishieni au coborât ca o furtună din
M u n ţii Roşii pentru a m ătura Hotarele. în Vale, tânărul
rege R onnel a trebuit să facă faţă unei răzm eriţe la Trei
Surori, când insularii au renunţat la loialitatea faţă de Eyrie
şi au proclam at-o pe lady M arla Sunderland regina lor.
D R E A P T A I Visenya fi Vhagar arzând flota l“ ‘ A rryn.
Totuşi,âce>(. . 1 mi cr.uuiiv.it nişte neplăceri mărunte
in com paraţie cu ce i > . 1 întâmplat lui 1 iarren cd Negru.
Deşi Casa Hoaro dom in 1 asupra Ţ inuturilo r Riverane
vie tre i generaţii, oam enii T ridentu lu i nu i iubeau pe
suzeranii lor d in Insulele de Fier. 1 ia rren cel N egru îi
trim isese la m oarte pe mii dintre ei m tim pul construi
rii marelui castel H arrenhal, devastând Ţ inuturile Ri
verane de m ateria le de construc ţie , p o fta lui de au r
aducându-i in sapa de lemn atât pe lorzi, cat şi pe oam e
nii de rând. Aşa câ acum Ţinuturile Riverane s-au ridi
cat îm potriva lui, conduse de lordul Edm yn Tully din
R iverrun. C hem at în apărarea H arrenhalului, Tully a
tr e c u t de p a r te a Casei T argaryen, a în ă lţa t flam ura
dragonului deasupra castelului său, iar cavalerii şi arca
şii sâi s-au alăturat arm atei lui Aegon. Sfidarea lui le-a
d a t curaj şi celorlalţi nobili riverani. U nul câte unul,
lorzii din Trident l-au părăsit pe H arren şi şi-au declarat
loialitatea pen tru Aegon Dragonul. Casele Blackwood,
M allister, Vance, Bracken, Piper, Frey, S tro n g ... şi-au
adunat trupele şi au năvălit asupra H arrenhalu lu i.
D in tr-o d a tă copleşit num eric , regele H a rre n cel
Negru s-a refugiat în fortăreaţa sa considerată inexpug
nabilă. Cel mai m are castel constru it v reodată în W es-
teros, H arrenhalu l se lăuda cu cinci tu rn u r i im ense, o
sursă inepuizabilă de apă de băut, pivniţe uriaşe, boltite,
pline de provizii, şi ziduri masive, d in p ia tră neagră, mai
înalte decât orice scară de asalt şi prea groase ca să poată
fi sparte de orice berbec sau spulberate de vreo balistâ.
H arren şi-a baricadat porţile şi s-a pregătit îm preună cu
fiii rămaşi şi aliaţii p en tru a rezista unui asediu.
Aegon din P iatra D ragonului avea alte idei. O d a tă
ce-şi unise forţele cu cele ale lui E dm yn Tully şi ale ce
lo rla lţi nobili riveran i p e n t ru a în c o n ju ra caste lu l, a
trim is un m aester la porţi, cu o flam ură de pace, p en tru
negocieri. H arren a ieşit să-l întâm pine: un bătrân cărunt,
dar încă aprig în a rm u ra lui neagră. F iecare rege avea
propriii săi stegar şi maester, aşa câ vorbele schim bate
de ei sunt încă vii.
- D aţi-vă b ă tu ţi acum , a în cep u t Aegon, şi po ţi
răm âne Lord al Insulelor de Fier. Predaţi-vă acum, iar
fiii tai vor trăi să domnească după tine. Am opt mii de
oam eni în jurul zidurilor tale.
- Ceea ce se află în afara zidurilor mele nu mă in
teresează câtuşi de puţin, a zis H arren . Aceste ziduri
sunt puternice şi groase.
- însă nu atât de înalte cât sâ-i ţină departe pe dra
goni. Dragonii zboară.
- Am zidit to tu l din piatră, a spus H arren. P iatra
nu arde.
- C ând va apune soarele, îm potrivirea ta se va fi
sfârşit, a replicat Aegon.
Se zice că H arren a scuipat auzind asta şi s-a întors
în castelul său. O dată ajuns înăuntru , şi-a trim is to ţi
oamenii pe metereze, înarm aţi cu suliţe şi arcuri şi ar
balete, promiţând pământuri şi bogăţii oricui va reuşi să
doboare dragonul.
- Dacă aş fi avut o fiică, omorâtorul dragonului i-ar fi
putut cere mâna, a proclamat Harren cel Negru. în loc de
asta, i-o voi da pe una d intre fiicele lui Tully, sau pe toilr
trei dacă vrea. Ori ar putea s-o ia pe vreuna dintre tetele lui
Blackwood, sau Strong, sau pe oricare dintre fetele acestor
trădători ai Tridentului, aceşti lorzi din mocirla galbeni.
A poi H a rre n cel N eg ru s-a re tras in tu rnul său,
înconjurat de garda personală, p en tru a lua cina cu fiii
care îi mai rămăseseră.
Pe când ultim a geană de lum ină a soarelui dispărea,
oamenii lui H arren cel N egru scrutau bezna, strângând
în m âini suliţele şi arbaletele . C um n-a apărut niciun
dragon, unii s-ar putea să se fi gândit câ ameninţările lui
Aegon erau doar vorbe goale. însă Aegon Targaryen l-a
ridicat pe Balerion sus, pe cer, prin nori, sus, tot mai sus,
până când dragonul nu era mai m are decât o muscă in
zbor prin faţa lunii. D e-abia a tunci s-a aruncat în inte
rio ru l z idurilo r castelului. C u arip i negre ca noaptea,
Balerion a plonjat în întuneric şi când marile turnuri de
la H arrenhal au ap ăru t sub el, dragonul a mugit furios
şi le-a scăldat în focul cel negru, bordat cu roşu.
Piatra nu arde, se lăudase H arren, însă castelul nu era
făcut numai din piatră. Lemn şi lână, cânepă şi paie, pâine
şi carne de oaie săra tă şi grâne, toa te au luat foc. Nici
oamenii do tu i .11 lui l l.iru-n nu erau din pu trâ . I umcg.iiid,
m l.m d .». u p rin şi de tl.u .u t. .ui alrrg .it p rin cu rţi sau aui i. ut do pe m c te u . o p en tru .1 m uri l.i baza zidurilor. Şi
eh u i ?i piatra \ .1 crăpa şi se va topi daca tocul este suficient
de puternic. I or: 11 riverani d in afara zidurilor castelului au afum at mai târziu câ turnurile Harrenhalului străluceau tvşietice in noapte, precum cinci lum ânări m ari... ţi la tel
.. a acestea, au început sâ se strâm be ţi sâ se topească, când râuleţe de piatră topită au început sâ curgă de-a lungul lor.
H arren ţi ultim ii săi fii au m u rit in tocurile care .111
cuprins cetatea sa monstruoasă în acea noapte. Casa Hoare a pierit odată cu el, la tel cum s-a întâm plat ţi cu dom inaţia Insulelor de Fier asupra Ţ inu tu rilo r Riverane. în ziua urm ătoare, lângă ruinele fum egânde ale H arrenhalului, regele Aegon a primit jurământul de credinţă al lui Edmyn Tully, Lord de Riverrun, ţi l-a num it Lordul Suzeran al Tridentului. Şi ceilalţi lorzi riverani s-au plecat - înaintea lui Aegon, ca rege, ţi a lui Edmyn Tully ca lordul lor suzeran. Când cenuţa s-a răcit destul pentru a perm ite oam enilor sâ intre în siguranţă în castel, săbiile celor căzuţi, multe împrăţtiate sau topite, ori strâmbate şi transformate în panglici de oţel de focul dragonului, au fost adunate şi trimise in căruţe înapoi spre Aegonfort.
în sud ţi est, juraţii Regelui Furtunii s-au do\ e d it m u lt
mai loiali decât cei ai regelui Harren. Argilac c e l A rogant a ad u n a t o m are arm ată, la Capătul Furtun ii. C etatea D urrandon ilo r era o fortăreaţă m ândră, marele său zid de protecţie fiind chiar mai gros decât cele de la Harrenhal. Şi despre ea se credea că putea rezista oricărui asalt. O ricum , vestea despre m oartea regelui H arren a ajuns în curând la urechile vechiului sâu duşm an, regele Argilac. Lorzii Fell ţi Buckler s-au retras înaintea arm atei care se ap ropia (lo rd u l E rro l fusese ucis) ţi i-au trim is vorbă despre regina Rhaenys ţi dragonul ei. Bătrânul rege războinic a răcn it că n u avea in ten ţia de a m uri aţa cum o făcuse H arren , perpelit în ău n tru l propriu lu i sâu castel, ca un purcel de lapte cu un m ăr în gură. O biţnuit sâ lupte, avea să-ţi decidă soarta cu sabia în mână. A ţa câ Argilac cel A rogant a plecat călare de la Capătul Furtunii pentru ultima dată, pentru a-ţi înfrunta duşmanii în câmp deschis.
A pariţia Regelui F u rtu n ii n-a fost nicio su rpriză pen tru O rys B aratheon ţi oam enii săi; regina Rhaenys, zburând cu M eraxes, remarcase plecarea lui Argilac de la Capătul Furtunii şi a p u tu t sâ-iofere M âinii o relatare am ănunţită privind nuir .-., ui adversarilor şi dispunerea lor. Orys a ocupat o po tiţie în tărită pe dealm ile de la sud
de Poarta de Bronz ţi a a ţtep ta t acolo, la înălţim e, venirea so ldaţilor fu rtun ii.
C ând cele două arm ate s-au în frun ta t, soldaţii fu r tu nii s- au dovedit dem ni de num ele lor. In acea d im inea ţă începuse sâ cadă o ploaie m onotonă, iar pe la m iezul zilei aceasta s-a tran sfo rm a t in tr-o fu r tu n ă cum plită . Lorzii stegari ai regelui Argilac l-au îndem nat să-ţi am âne atacul pentru a doua zi, în speranţa că ploaia va înceta, însă Regele Furtunii îi depăţea pe cuceritori într-o proporţie de aproape doi la unul ţi avea aproxim ativ de p a tru ori m ai m ulţi cavaleri ţi cai de luptă. P riveliţtea stegarilor lui A egon agi- tându-se uzi leoarcă deasupra sa, pe propriile sale dealuri, îl înfuriase ţi bătrânul războinic călit în lupte n-a în târz ia t să observe că ploaia batea dinspre sud, în feţele oam enilor lui Targaryen, pe dealurile lor. A ţa că Argilac cel A rogan t a d a t ordinul de atac, iar bătălia cunoscu tă în istorie sub num ele de U ltim a F u rtună a început.
Lupta s-a prelungit bine de to t în noapte, o desfăşurare sângeroasă, ţi m ult mai puţin favorabilă unuia singur decât cucerirea H arrenhalu lu i de că tre A egon. D e tre i o ri ţi-a condus Argilac cel A rogant cavalerii îm potriva poziţiilo r lui B aratheon, d a r dealurile erau p rea a b ru p te şi p loa ia transform ase păm ântul în mâzgă, aşa că to ţi caii de lup tă s-au zbătut şi s-au înglodat, iar şarjele şi-au p ie rd u t coeziunea şi forţa. Soldaţii furtunii s-au descurcat m ult m ai bine când şi-au trim is suliţaşii pe deal în sus, pedeştri. O rb iţi de ploaie, invadatorii nu i-au văzut u rcân d p ân ă cân d a fost prea târziu, iar corzile ude au făcut inutile arcurile. A căzut un deal, apoi un altul, iar ce-a de-a tre ia şarjă şi u ltim a a Regelui F u rtu n ii a sp a r t c e n tru l d isp o z itiv u lu i lu i B ara theon . .. n u m a i p e n tru a d a d e reg in a R h aen y s şi de M eraxes. C h iar ţi pe p ăm ân t, d rag o n u l s-a d o v ed it a fi formidabil. Dickon M orrigen ţi Bastardul din Blackhaven, care com andau avangarda, au fost în g h iţiţi de flăcările fiarei, îm p reu n ă cu cavalerii gărz ii p e rso n a le a regelu i Argilac. Caii de luptă s-au panicat ţi au fugit înspăim ântaţi, lovindu-se de călăreţii din spatele lor ţi transfo rm ând ţarja în tr-un haos. Regele F urtun ii însu ţi a fost azvârlit d in ţa.
D a r A rg ilac a c o n tin u a t să lu p te . C â n d O ry s B ara theon a coborât dealul no ro ios îm p reu n ă cu o am en ii săi, l-a găsit pe b ă trânu l rege ţin â n d p iep t la ţase p o tr iv nici, cu to t a tâ tea cadavre la picioare.
- D ă-te la o parte , a p o ru n c it B ara theon .A descălecat, p e n tru a-1 în tâ ln i pe rege pe p ic io r de
egalitate, ţi i-a o fe r it R egelui F u r tu n ii o u lt im ă şan să de a se re c u n o a ţte în frâ n t. D a r A rg ilac l-a b le s tem a t
S T Â N G A | Distrugerea Harrenhalului.
A şa că s-au lu p ta t, b ă trâ n u l rege ră zb o in ic , cu p ăru l
său alb fi învolburat, şi M ân a cu barbă neagră, fioroasă,
a lui A egon . Fiecare dintre ei a fost rănit, se spune, însă
la sfârşit, u ltim u l d in tre D u rr a n d o n i şi-a în d e p lin it
d o rin ţa şi a m u rit cu o sabie 111 m âini şi un b lestem pe
b u ze. M o a rte a regelui lo r a luat în treg u l avân t al so l
d a ţilo r furtu nii, şi pe când vestea câ A rg ila c a că zu t se
răspândea, lo rzii săi şi cavalerii şi-au a ru n ca t săbiile şi
au fugit.
T im p de câteva zile, se credea câ şi C ap ătul Furtunii
.ir p utea avea aceeaşi so artă ca H a rren h a lu l, astfel că
fiica lui A rgilac, A rgella, a baricad at p o rţile în faţa lui
O ry s B aratheon şi a arm atei targaryene, declarându-se
Regina F urtunii. D ecâ t să-şi plece genunchiul, apărăto
rii de la C a p ătu l Furtunii vor m uri până la u ltim ul om,
prom is ea cân d regina R liaenys a zbu rat pe M e ra x e s
l>re castel pentru negocieri.
- lin i poţi lua castelul, dar vei câştiga n um ai oase,
..inge şi cenuşă, a anunţat ea... dar soldaţii din garnizoană
, i - a u dovedit a fi mai puţin dispuşi să m oară.
în n oaptea aceea, au rid icat o flam u ră de pace, au
d esch is larg p o rţile ca ste lu lu i şi-au p re d a t-o p e la d y
A rgella cu un căluş în gură, în lăn ţuită şi goală, o am en i
lor lui O ry s Baratheon.
Se povesteşte că Baratheon i-a scos lanţurile cu p ro
priile sale m âini, a în velit-o cu m antia, i-a tu rn at vin şi
i-a glâsuit cu b lândeţe, vo rb in d u -i de curaju l tată lu i ei
şi de felul în care a m urit. Şi, după aceea, spre a-1 onora
pe regele căzut, a luat blazonul D u rran d o n ilo r şi cu v in
tele de pe acesta fă câ n d u -1 al său. C e rb u l în co ro n a t a
devenit pecetea sa, C a p ătu l F u rtu n ii a d even it cetatea
sa de scaun, iar lady A rgella, n evasta sa.
C u am b ele | m ut uri R iveran e şi ale Furtunii aflate
acum sub cont ridul lui A eg o n D ragonul ţi al aliaţilor «i,
regii râm aşi in W esteros au înţeles câ avea sa le vin.) ji lor
rândul. 1 .1 W in terte ll, regele T orrhen şi a chemat stega
111; ţ in â n d c o n t d e v a s te le d is ta n ţe d in N ord, ştia 1,1
a d u n a rea u n ei a rm a te va lua tim p . Regina Sharra din
Vale, regentă .1 ţiului ei, R onnel, s-a refugiat in Eyrie, >1 a
pus la p u n ct apărarea şi a trim is o arm ată la Poarta In
sân gera tă, ca le a sp re V a le a lui A r r y n . In tinereţea n,
regina Sharra fusese con siderată „Floarea Munţilor" cea
m ai fru m o a să fecio ară d in ce le Şapte Regate. Poate ca,
sperând sâ I încânte pe A egon cu frum useţea ei, i-a trimis
1111 p o rtret şi i s-a o ferit d rep t soţie, cu condiţia să-l nu
m eascâ p e fiu l ei, R o n n el, d rep t m o şten ito r al său. Cu
toate câ p ortretu l a ajuns în cele din urm ă la el, nu se ştie
dacă A egon T argaryen a răspuns propunerii ei; avea deja
d o u ă regine, iar S h arra A r r y n era atunci doar o floare
ofilită, cu zece ani m ai m are d ecât el.
în tre tim p , cei doi m ari regi de la apus s-au aliat şi
şi-au adunat propriile arm ate, intenţionând să-l oprească
pe A e g o n o d ată p e n tru to td ea u n a. D in Highgarden a
p lecat în m arş M e rn al IX -lea, din Casa Gardener, Regele
d in R each , în so ţit de o a rm a tă im presionantă. Sub zi
d u rile C a s te lu lu i C r â n g u l de A u r, ceta tea de scaun a
C asei R o w an , s-a în tâ ln it cu L oren I Lannister, Regele
Stâncii, care-şi con ducea p ropria sa oştire din Ţinuturile
Vestice. îm p reu n ă, cei doi regi com an dau cea mai mare
a rm a tă v ă z u tă v re o d a tă în W estero s: cincizeci şi cinci
de m ii de oam eni, inclusiv şase sute de lorzi, mari şi mici
şi m ai bine de cin ci m ii de cavaleri călare. „Pumnul nos
tru de fier!" se lă u d a rege le M e r n . C e i patru fii ai săi
călăreau a lătu ri de el, iar scu tieri îi erau cei doi nepoţi.
C e i d o i regi n -au z ă b o v it p rea m u lt la Crângul de
A ur; o arm ată de o asem enea m ărim e trebuie sâ fie ţinută
în marş, p e n tru a nu sărăci ţin u tu rile din jur. Aliaţii au
plecat de îndată, indreptându-se spre nord prin nord-est,
prin vegetaţia în altă şi lan u rile aurii de grâu.
A v e rtiza t de sosirea lo r în tabăra lui de lângă Ochiul
Z e ilo r, A e g o n şi-a a d u n a t p ro p ria sa oaste şi a avansat
p e n tru a-şi în fru n ta n o ii d u şm an i. C o m an d a numai o
cin cim e d in n u m ărul de oam en i ai celor doi regi, şi mare
parte din forţa sa era com pusă din soldaţi care le juraseră
credin ţă n obililor riverani, a căro r loialitate pentru Casa
T a rg a ry e n era de d a tă re c e n tă şi nep usă la încercare.
O ricum , având o arm ată m ai mică, A egon se putea deplasa
m ai repede d ecât in am icii săi. în oraşul Septul de Piatră,
D E A S U P R A | Orys Baratheon, p rim u l lord de C a p ă tu l F u rtu n ii.
am bele sale regine i s au a lă tu ra t îm preună cu dragonii
lor; R haenys de la C a p ă tu l F u rtu n ii, iar V isenya de la C apul G hearei Sfărâmate, unde prim ise m ulte ju răm in te
de c red in ţă d in p a rte a lo rzilo r locali. îm preună , cei trei T a rg a ry en i au p riv it d in c e r c u m o ş tire a lui A egon a traversa t i: voarele Apei N egre şi s a în d rep ta t spre sud.
C ele d o u ă a rm a te s-au reu n it în câm piile în tin se şi deschise de la sud de Apa N eagră, lângă locul pe unde va tre ce in tr -o b u n ă zi D ru m u l de A ur. C ei doi regi s-au veselit când iscoadele lor s-au întors cu num ăru l ostaşilor ta rgaryen i şi cu d ispunerea lor. Aveau câte cinci oam eni p e n tru unu l de-al lui Aegon, se părea, iar p ropo rţia d in tre lorzi şi cavaleri e ra ch ia r şi m ai m are. Ia r terenul era în tins şi deschis, num ai iarbă şi grâu, câ t vedeai cu ochii, ideal pen tru cavaleria grea. Aegon Targaryen nu controla nicio poziţie la înălţim e, aşa cum făcuse O rys Baratheon la U ltim a F u rtu n ă ; păm ân tu l era tare, nu mocirlos. N u e rau deran jaţi n i . i de ploaie. Z iua era farâ u rm ă de nor, d a r cu vânt. N u m ai plouase de vreo două săptăm âni.
R egeleM em uiusese cu o dată m jum ătate mai mulţi oam eni la lup decât regele Loren, aşa că a ce ru t să i se facă onoarea de a < ■ «ruanda centrul. Fiului şi m oştenitorului său, E dm und, i s-a d a t avangarda. Regele Loren şi cavalerii săi form au flancul drept, Lordul O akheart, pe cel stâng. N eavând nicio barieră naturală pentru fixarea liniei targaryene, cei doi regi intenţionau să-l atace pe Aegon din flancuri, apoi să-l lovească din spate, în vrem e ce „pumnul lor de fier" o săgeată imensă, form ată din cavaleri înzăuaţi şi mari lorzi, avea să se năpustească spre centrul lui Aegon.
A egon T argaryen şi-a aşezat oam enii într- un sem icerc aproxim ativ, în ţesa t de suliţe şi ţepuşe, cu arcaşi şi arbaletieri în spatele lo r şi cavalerie uşoară pe flancuri. I-a în c red in ţa t com anda arm ate i sale lui Jo n M ooton , L ord de Iazu l Fecioarelor, unul d in tre prim ii duşm ani care se alăturase cauzei sale. Regele însuşi in ten ţiona să lupte din cer, îm preună cu reginele sale. Aegon observase şi el absenţa ploii; iarba şi grâul care înconjurau arm atele erau înalte, iar grânele gata de recoltat... şi foarte uscate.
Targaryenii au aşteptat până când cei doi regi au sunat din trompete şi au început înaintarea sub o mare de flamuri. Regele M e rn însuşi a condus şarja îm potriva cen tru lu i călărind pe arn lăsarul său auriu, alături de fiul său, Gawen, care îi p u r ta şi stin d a rd u l, o m are m ân ă verde în tinsă deasupra unui mp alb. M ugind şi răcnind, îmboldiţi de com uri şi to b m denerii şi Lannisterii au şarjat printr-un u ragan de săg. a ru n c â n d u -se a su p ra du şm an ilo r,
m ătu rându-i pe suliţaşii targaryeni, spulberându-le rân durile. D ar Aegon şi surorile sale erau în aer.
Aegon a zburat cu Balerion pe deasupra liniilor duşmanilor, p rin tr-o fu rtună de suliţe, p ietre şi săgeţi, a ru n cându-se peste ei de nenum ărate ori, p en tru a-i scălda în flăcări. R haenys şi V isenya au s tâ rn it focuri îm p o triv a vântului în faţa inamicilor şi în spatele lor. Buruienile uscate şi şirurile de grâu s-au aprins im ediat. V ântul a îm prăştiat focul şi a azvârlit fum ul în faţa rândurilo r soldaţilor celor doi regi, care înaintau. M irosul focului i-a făcut pe a rm ăsarii lor să intre în panică, iar pe măsură ce fum ul s-a îngroşat, caii şi călăreţii au fost orbiţi. R ândurile lo r au început să se spargă, în vrem e ce ziduri de foc se înălţau peste to t în ju ru l lor. O am enii lordului M oo ton , apăra ţi de vân t, au aşteptat cu arcurile şi suliţele pregătite, aju tându-i pe oam enii arşi sau arzând, ieşiţi clătinându-se d in infern.
C âm pia de Foc, aşa a fost num ită după aceea bătălia.Peste p a tru mii de oam eni au m u rit în flăcări. A lţi o
mie au p ierit de sabie, suliţe şi săgeţi. Zeci de m ii au su ferit arsuri, unele atâ t de profunde încât au răm as m arcaţi de cicatrice pe viaţă. Regele M e rn al IX -lea s-a n u m ă ra t p rin tre m orţi, îm preună cu fiii săi, nepoţii, fraţii, verii şi
alte rubedenii. U n nepo t a supravieţu it tim p de trei zile.
C ând a m u rit din cauza arsurilor, C asa G a rd en e r a m u r i t o d a tă cu el. Regele L oren al S tâncii a sup ravieţu it,
trecând călare p rin tr-u n zid de flăcări şi fum , spre sigu
ranţă, atunci când şi-a dat seam a că bătălia era pierduta
Targaryenii au pierdut mai pu ţin de o sută de oameni. Regina V isenya a p rim it o săgeată în um ăr, însă s-a re făcu t cu rând . Pe când dragonii săi se în f ru p ta u d in cei m orţi, A egon a p o ru n c it ca spadele ce lo r căzu ţi să fie adunate şi le-a trim is pe râu în jos.
Loren Lannister a fost c ap tu ra t în ziua u rm ă to a re . Regele Stâncii şi-a pus spada şi coroana la p icioarele lui Aegon, s-a lăsat în tr-un genunchi şi s-a supus. Ia r Aegon, respec tându -ş i p rom isiunea , l-a r id ic a t în p ic io a re pe duşm anul său învins şi l-a co n firm a t ca stăp ân al ţ in u tu r ilo r sale şi al rangulu i nobiliar, num indu-1 L o rd de C asterly R ock şi P ăz ito r al A pusu lu i. S tegarii lo rd u lu i Loren i-au u rm a t exem plul, la fel ca m ulţi alţi lorzi d in Reach, cei care au suprav ie ţu it focului dragonilor.
C u c e rire a A p u su lu i n u se în c h e ia se în că , aşa că regele A egon s-a d e sp ă r ţit de su ro rile sale şi a p leca t im ed ia t în m arş spre H ighgarden , sp e rân d în p red a rea sa îna in te ca altcineva să rid ice p re ten ţii asupra cetă ţii. A g ă s it c a s te lu l în m â in ile a d m in is t r a to r u lu i său ,
1 i.\rl.in I'vrell, ai cărui strămoşi slujiseră Casa Gardener
tim p de secole. Tyivll i-a predat cheile fortâreţei fără
lup ţi şi a promis sprijinul său regelui cuceritor. D rept
răsplată, Aegon i-a dat Highgarden şi toate domeniile
sale, numindu-1 Păzitor al Sudului şi Lord Suzeran de
M ander, fiicându-l stăpân al foştilor vasali ai Casei
Gardener.
Regele Aegon intenţiona să-şi continue marşul spre
sud ca să forţeze predarea Oraşului Vechi, a Arborului
şi D orne, dar, în vrem e ce se afla la Highgarden, i-au
ajuns la urechi veşti despre o nouă provocare. Torrhen
Stark, Rege al Nordului, traversase G âtul şi intrase în
Ţinuturile Riverane conducând o armată de treizeci de
mii de sălbatici. Aegon a pornit imediat spre nord să-l
oprească, gonind înaintea arm atei sale pe aripile lui
Balerion, Spaima Neagră. De asemenea, le-a trimis vorbă
şi reginelor lui şi tu tu ro r nobililor şi cavalerilor care îi
juraseră credinţă după Harrenhal şi Câmpia de Foc.
C ând Torrhen Stark a ajuns pe m alurile T ridentu
lui, a descoperit o a rm a tă cu încă o ju m ă ta te mai mare
decât a lui aştep tându-1 la su d de râu . L orzi riverani,
vestici, oam eni de la C ap u l F u rtu n ii, cei d in Reach...
ven iseră cu to ţii. Ia r d e a su p ra ta b e re i lor, Balerion,
M eraxes şi V hagar pândeau la înă lţim e, descriind cer
curi to t m ai largi.
Isc o a d e le lu i T o r r h e n v ă z u s e ră r u in e le de la
H arrenhal, u nde focul roşia tic a rd ea m o c n it sub gră
mezile de resturi. Regele d in N o rd auzise m ulte poveşti
despre C âm pia de Foc. Ştia că aceeaşi so a rtă l-ar putea
aştep ta şi pe el dacă în cerca să fo rţeze traversarea râ
ului. U n ii d in tre n o b ilii săi s te g a ri l-a u în d e m n a t sâ
atace im ediat, in sistând că valoarea n o rd ic ilo r îi putea
aduce victoria. A lţii l-au im p lo ra t să se re tragă la M oat
C ailin şi să-şi conso lideze p o z iţia acolo, pe păm ântu l
Nordului. Fratele b as ta rd al regelui, B ran d o n Snow, s-a
oferit să treacă T rid e n tu l singur, la a d ă p o s tu l întune-
!■icului, ca să ucidă dragonii în tim p ce aceştia dormeau.
MTls»---- >
Regele T orrhen l-a trim is pe Brandon Snow sa treacă
râul, însă a facut-o însoţit de trei maesteri şi nu ca să ucidă,■l
ci ca să negocieze. Toată noaptea s-au schimbat mesaje. în
dim ineaţa u rm ătoare, T orrhen Stark a trecut Tridentul.t '
Acolo, pe malul sudic, a îngenuncheat, a pus vechea coroană
a Regilor Iernii la picioarele lui Aegon şi a jurat să fie omul
său. S-a rid icat ca Suzeran al W interfellului şi Păzitor al
N ordului, dar nem aifiind rege. De atunci în colo, Torrhen
Stark este pom enit drept Regele care a îngenuncheat... însă
niciun om al Nordului nu şi-a lisat oasele arse lângă Trident,
iar spadele adunate de Aegon de la suzeranul Stark şi de la
vasalii săi nu erau răsucite, topite sau strâmbate.
Aegon Targaryen şi reginele sale s au despărţit din nou.
Aegon s-a îndreptat iarăşi spre sud, mărşăluind spre Oraşul
Vechi, în vrem e ce surorile sale s-au urcat pe dragonii lor,
Visenya p en tru o a doua încercare la Valea lui Arryn, iar
Rhaenys pen tru Sunspear şi deserturile din Dome.
Sharra A rry n întărise fortificaţiile de la Gulltown,
plasase o arm ată puternică la Poarta însângerată şi triplase
m ărim ea garnizoanelor de la Piatră, Z ăpadă şi Cer, cas
telele de etapă care apărau drum urile spre Eyrie. Toate
lucrările defensive s-au dovedit inutile împotriva Visenyei
Targaryen, care a zburat intre aripile lui V hagar pe dea
supra lor şi a aterizat în curtea interioară din Eyrie. C ând
regenta din Vale a ieşit s-o înfrunte, cu zeci de soldaţi d in
gardă în spatele ei, a găsit-o pe Visenya cu Ronnel A rryn
pe genunchiul ei, holbându-se uluit la dragon. „M am ă,
po t să m ă duc şi să zbor cu doam na?* a în tre b a t copi-
lul-rege. N u s-au p ro fera t niciun fel de am en in ţări, nu
s-au schim bat niciun fel de cuvinte mânioase. Cele două
regine şi-au zâm bit şi au schim bat în loc de asta am abi
lităţi. Apoi lady Sharra a trim is după cele tre i co roane
(p rop ria ei coroană de regentă, cea m ică, a fiului ei, şi
Coroana Şoimului de M un te şi Vale, pe care regii A rryn
o purtaseră tim p de o m ie de ani) şi le-a p re d a t reginei
V isenya, îm p re u n ă cu spadele g a rn iz o an e i sale. Şi se
povesteşte că după aceea, m icul rege a zb u ra t de tre i ori
deasupra vârfului Lancea Uriaşului şi a aterizat, devenind
m' «
h w
şi el un m ic suzeran. Şi astfel, V isenya Targaryen a adus
V alea lui A rry n sub stăpânirea fratelui ei.
R h aenys T argaryen n-a avut parte de o asem enea
cucerire lesnicioasă. O armată de suliţaşi din D orne păzea
Trecătoarea Prinţului, calea spre Munţii Roşii, însă Rhaenys
nu s-a angajat în luptă. A zburat pe deasupra trecătorii,
deasupra nisipurilor roşii şi albe, dar atunci când a coborât
în Vaith pentru a-i cere să se predea, a găsit castelul pustiu
şi abandonat. In oraşul de sub zidurile sale nu mai rămă
seseră decât femeile, copiii şi bătrânii. Când erau întrebaţi
unde plecaseră stăpânii lor, răspundeau doar: „Departe."
Rhaenys a urm at cursul în aval al râului, până la G raţia
Zeilor, cetatea de scaun a Casei Allyrion, însă şi aceasta
era părăsită. Şi-a luat iar zborul. Rhaenys a ajuns la Planky
Town, acolo unde Sângele Verde se varsă în mare, unde se
aflau sute de bărci cu prăjină, schifuri de pescuit, barje,
pontoane-dorm itor şi nave dezafectate scăldându-seîn
soare, legate cu frânghii, lanţuri, unite prin scânduri astfel
încât să alcătuiască un oraş plutitor; cu toate astea, doar
câteva bătrâne şi copii iniei ridicau privirea spre ea, în timp
ce M eraxes zbura în cercuri pe deasupra.
în cele d in u rm ă, zb o ru l reginei a dus-o până la
Sunspear, vechea cetate de scaun a Casei Martell, unde
a găsit-o pe prinţesa din D orne aşteptând-o în castelul
P A G IN IL E P R E C E D E N T E | Supunerea lui Torrhen Stark, Regele care a Îngenuncheat.
D E A S U P R A | întâlnirea dintre Meria Martell şi Rhaenys Targaryen.
11 abandonat Meria Mai toii avea optzeci tio .mi, iu* spun
menestrelii, fi domnişi* peste dornishieni vremi* de f.ii
.o i i di* .1111 1 i .1 to.ii ti* grasa, oarbă, fi aproape cheală,
pielea îngălbenită a târn ln d u i. Argilac cel A rogant o
poreclişi* .Ţestoasa Galbena ilin Doi ne" insa nici vârsta,
nici pierdere* vederii nu i tociseră inteligenţa.
- Nu mă voi lupta cu tine, i-a spus prinţesa Meria
lui Rhaenys, nici n-am să îngenunchez în faţa ta. Porno
nu are rege. Spune-i fratelui tău asta.
- li voi spune, a răspuns Rhaenys, dar mă voi întoarce,
prinţesa, iar data viitoare voi veni cu foc fi sânge.
- A stea-s cuvintele tale, a zis prinţesa M eria. Ale
noastre sunt N eplecaţi, Neînfrânţi, Nesfărâmaţi. N-ai
decât să ne arzi, doamna mea... însă nu ne vei ingenuu
ehea, nu ne vei supune fi nici nu ne vei obliga să cedăm.
Acesta este Dom e. Nu eşti binevenită aici. întoarce te
la grozăviile tale.
Şi-aşa s-au despărţit regina fi prinţesa, iar Porno ,i
rămas necucerit.
Spre vest, Aegon Targaryen a fost întâmpinat într o
manieră m ai caldă. C el mai m are oraş din W esteros,
Oraşul Vechi, era încins de ziduri masive şi condus de
Casa H ightow er, cea m ai veche, bogată şi puternică
dintre casele nobile din Reach. Oraşul Vechi era şi inima
Credinţei. Aici locuia şi M arele Septon, Tatăl C redin
cioşilor, glasul noilor zei pe pământ, care cerea supune
rea a milioane de adepţi în toate ţinuturile (în afară do
Nord, unde vechii zei încă rezistau) şi comanda soldaţii
M ilitanţilor Credinţei, ordinul războinic pe care oame
nii de rând îl numeau Stele şi Săbii.
Totuşi, când Aegon Targaryen şi armata sa s-au apro
piat de Oraşul Vechi, au găsit porţile oraşului deschise, şi
pe lordul Hightower aşteptând să se predea. Când vestea
debarcării lui Aegon a ajuns pentru prima oară în Oraşul
Vechi, M arele Septon s-a încuiat în interiorul Septului
înstelat şapte zile şi şapte nopţi, cerând călăuzirea zeilor.
N-a mâncat decât pâine şi-a băut apă, se spune, petrecân-
du-şi toate orele veghind în rugăciuni, mergând de la un
altar la altul. Iar în cea de-a şaptea zi. Baba şi-a ridicat
lampa ei aurie ca să-i arate viitorul. Dacă Oraşul Vechi
ridica armele împotriva lui Aegon Dragonul, după cum a
văzut înalt Preasfinţia Sa, oraşul va arde sigur, iar Hightower
şi Citadela şi Septul înstelat vor fi dărâmate şi distruse.
Manfred Hightower, Lordul Oraşului Vechi, era un
nobil prudent şi cucernic. U nul dintre fiii săi m ai mici
luptase în rândurile Fiilor Războinicului, iar un altul
de abia depusese jurăm ântul ca septon. C â n d M arele
Septon i a povestit viziunea sa, împărtăşită lui de Babă,
lordul Hightower a hotărât că nu se va opune C u cerito
rului prin forţa armelor. Şi astfel, nimeni din Oraşul Vechi
n-a ars pe Câm pia de Foc, cu toate că H ightowerii erau
stegari ai Gardenerilor din Highgarden. Şi astfel s-a în
tâmplat câ lordul M anfred l-a întâmpinat călare pe Aegon
Dragonul şi i-a oferit spada, oraşul şi jurământul de credinţă.
(Unii spun câ lordul Hightower i-ar fi oferit şi mâna celei
mai mici fiice ale sale, ceea ce A egon a refuzat politicos,
pentru a nu-şi ofensa cele două regine.)
Trei zile mai târziu, în Septul înstelat, ch iar în a lt
Preasfinţia Sa l-a uns pe Aegon cu cele şapte uleiuri, i-a
pus o coroană pe cap şi l-a proclam at A egon din C asa
Targaryen, Primul pe Num ele Său, Regele Andalilor, al
Rlioynarilor şi al Primilor Oameni, Stăpân al celor Şapte
Regate şi Protector al Dom eniului. („Şapte Regate" era
expresia folosită atunci, cu toate că D o m e nu închinase
steagul. Nici n-o va face, vrem e de mai bine de un secol
de-acum înainte.)
N um ai câţiva lorzi au fost prezenţi la prim a în co
ronare a lui Aegon, la gurile A pei Negre, dar câteva sute
au asistat la cea de-a doua şi zeci de mii l-au ovaţionat
după aceea pe străzile O raşului V echi pe cân d plutea
deasupra lor pe spatele lui Balerion. La cea de-a doua
încoronare a lui Aegon au fost m artori maesteri şi arhi-
maesteri ai Citadelei. Poate că de aceea, această încoro
nare, şi nu cea de la Aegonfort sau debarcarea, a devenit
data oficială a începerii domniei lui A egon.
Şi astfel au fost transform ate cele Şapte Regate din
W esteros într-un mare dom eniu, p rin vrerea lui A egon
Cuceritorul şi a surorilor sale.
M ulţi s-au gândit că regele Aegon va face din Oraşul
Vechi cetatea sa de scaun, după terminarea războaielor, în
vreme ce alţii au crezut că va domni de la Piatra D ragonu
lui, străvechea citadelă insulară a Casei Targaryen. Regele
i-a surprins pe toţi declarându-şi intenţia de a-şi organiza
curtea în noul oraş care se ridica deja la baza celor tre i
dealuri de la gura Apei Negre, pe locul unde el şi surorile
sale puseseră prim a dată piciorul pe păm ântul W estero-
sului. N oul oraş a fost num it D ebarcaderul Regelui. D e
acolo, A egon D ragonu l şi-a con dus regatul, d o m n in d
asupra curţii din marele tron din metal, făcut din spadele
topite, răsucite, învinse şi frânte ale tuturor duşmanilor săi
căzuţi, un tron periculos care va fi curând cu n o scu t în
întreaga lume drept Tronul de Fier din W esteros.
l i ( i o N i
R S tîl I t A E G O N , Primul pe Numele Sau, a reufit să cuce tv.i'i i colo Şapte Regate la vârsta de douăzeci fi şapte de ani, ins.) acum se confrunta cu o provocare formidabila domnind asupra noului sau regat, (.'ele Şapte Regate războinice rareori ajunseseră să cunoască pacea între propriile lor frontiere, da rămite Iară ele, iar unificarea lor sub o domnie unică cerea un om cu adevărat remarcabil. Aşa că a fost un noroc că Aegon era un asemenea om, unul cu viriuno fi hotărâre din plin; dar, cu toate acestea, viziunea sa a unui Westeros unificat s-a dove dit a fi mai dificil de aplicat decât s ar fi putut să creadă Aegon, tară a mai pomeni că a fost mult mai costisitoare, dar a fost o viziune care a schimbat cursul istoriei pentru sute de ani.
Aegon a fost acela care a văzut un marc oraş regal caro - .1
rivalizeze şi să depăşească Lannisportul fi Oraful Vechi înflorind în jurul Aegonfortului său rudim entar. Şi dacă Debarcaderul Regelui o fi fost un loc aglomerat, noroios şi puturos la începuturile sale, era întotdeauna plin de activitate. Un sept improvizatj construit din coca unei bărci de pescuit de pe Apa Neagră, servea oamenilor de rând fi, curând, unul m ult mai mare a fost ridicat pe Dealul Visenyei, cu banii trim işi de M arele Septon. (Acesta va fi, ulterior, com pletat de Septul Comemorării de pe Dealul lui Rhaenys, ca un m em orial închinat reginei.) Acolo unde se vedeau odată doar bărci de pescuit, acum corăbii fi galere venite din Oraşul Vechi, Lan nisport, Oraşele Libere şi chiar şi din Insulele Verii au început să-şi facă apariţia când drumul comerţului a început să se mute dinspre Duskendale şi Iazul Fecioarelor spre Debarcaderul Regelui. A egonfortul însuşi s-a m ărit, e rupând dincolo de palisadele sale iniţiale, pen tru a cuprinde to t mai m ult din Dealul înalt al lui Aegon şi a fost clădită o nouă cetate de lemn, cu ziduri de cincisprezece m etri înălţime. A rămas in picioare până în anul 35 D.C., când Aegon a dărâmat-o, pentru a putea fi ridicată Fortăreaţa Rofie, un castel potrivit pentru Targarveni şi moştenitorii lor.
P rin anul 10 D.C., D ebarcaderu l Regelui devenise un oraş adevărat, iar prin 25 D.C. depăşise Portul Alb şi Gulltown, fiind cel de-al treilea oraş ca m ărim e din regat. Şi totuşi, în
m are parte d in acest tim p a fost un oraş fără z idu ri. S -ar putea ca Aegon şi surorile sale să se fi gândit că nim eni n -a r fi îndrăznit să ia cu asalt 1111 oraş unde se aflau dragoni, însă în anul 19 D.C. s-a dus vestea că o flotă a p iraţilor a nim icit Oraşul Copacilor înalţi, din Insulele Verii, luând in robie mii de oameni şi o grăm adă de bogăţii. T ulburat de aceasta - şi dându-şi seama că el fi Visenya nu se aflau în to td eau n a la D ebarcaderul Regelui - Aegon a poruncit, în cele din urm ă, să se ridice zidurile. Marele M aester Gawen fi M âna Regelui, Ser Osmund Strong, au prim it ca sarcină acest proiect. Aegon a decretat că trebuie să existe spaţiu suficient p en tru ca o ra ful să se extindă în tre zidurile sale, iar cele şapte m ari case vor apăra şapte porţi, în onoarea Celor Şapte. C onstrucţia a început anul urm ător, iar prin 26 D.C. a fost term inată .
în vrem e ce oraşul şi p rosperitatea sa creşteau, la fel se întâm pla şi cu regatul. Parţial, era rezultatul eforturilor C uceritorului de a câştiga respectul vasalilor săi şi al oam enilor de rând . în această ac ţiune a fost adesea a ju ta t de regina Rhaenys (atât tim p cât a m ai trăit), p en tru care oam enii de rând reprezentau o preocupare specială. Era p ro tec toarea cântăreţilor şi barzilor - ceva ce sora ei, Visenya, socotea a fio pierdere de tim p - însă acei menestreli com puneau cântece de laudă pentru Targaryeni şi le duceau cu ei peste to t în regat. Iar dacă acele cântece conţineau şi m inciuni sfruntate, care îi făceau pe Aegon şi pe surorile sale să pară m ult mai glorioşi, reginei nu-i părea prea rău... spre deosebire de maesteri.
Regina a încercat să unifice regatul prin căsătoriile a ran jate de ea între casele îndepărtate. Astfel, m oartea lui Rhaenys în Dorne, în anul 10 D.C., şi urgia care a u rm a t după ea au fost sim ţite în mare parte din regatul care o iubise pe regina frumoasă şi bună la inimă.
Totuşi, în pofida unei dom nii glorioase, P rim u l Război D ornishian a fost una d in tre marile înfrângeri ale lui Aegon. Primul Război D ornishian a început, brusc, în anul 4 D.C. şi s-a te rm ina t în 13 D.C., după ani şi ani de tragedii şi sânge vărsat. M ulte au fost calam ităţile provocate de această conflagraţie. M o a r te a lui R haenys, an ii F u rie i D ra g o n u lu i,
Potrivit istoriei scrise d e A r h im a e s te r u l G y ld a y n , la c u rte se şo p te a că A e g o n a lă sa t-o p e reg in a V is e n y a s tă p â n ă p e ste
construirea F o rtâ re ţe i R o şii p e n tru că n u -i m ai su p o rta p re z e n ţa la P ia tra D ra g o n u lu i. în u lt im ii lo r a n i, r e la ţia lor, n ic i
odată prea cordială, se ră cise şi m a i m u lt.
P A G I N I L E P R E C E D E N T E J Tronul de Fier. S T Â N G A \ Aegon Cuceritorul încoronat de Marele Septon.
49 1
nobilii uciţi, presupuşii asasini de la Debarcaderul Regelui şi
fo rtăreaţa Roşie însăşi; au fost vremuri sumbre.
Insă, din toate aceste drame s-a zămislit un singur lucru
măreţ: Fraţii Juraţi ai Gărzii Regelui. Când Aegon şi Visenya
au pus premii pe capul lorzilor dornishieni, mulţi au fost omo
râţi. iar ca ripostă dornishienii şi-au angajat propriile lor unelte
ş asasini. O dată, în anul 10 D.C., Aegon şi Visenya au fost
•’> aţi pe străzile din Debarcaderul Regelui, iar dacă n-ar fi- \ isenya şi Sora întunecată, regele putea fi ucis. în pofida
> -tui lucru, regele încă mai credea că gărzile sale puteau să-i
■ viIV securitatea, dar Visenya l-a convins de contrariu. (Se
; .ne că atunci când Aegon a arătat spre garda sa, Visenya a
< i '> Sora întunecată şi i-a crestat obrazul înainte ca soldaţii să
fi putut reacţiona. „Gărzile tale sunt încete şi leneşe,’ ■>< pove*
teşte că ar fi zis ea, iar regele a fost obligat să admită asta.)
Visenya, nu Aegon, a decis natura Gărzii Regelui. Şapte
luptători pentru Suveranul celor Şapte Regate, care vor fi cu
toţii cavaleri. Le-a modelat jurămintele după cele ale Rondu
lui de Noapte, pentru ca ei să renunţe la toate, în afară de
datoria lor faţă de rege. Iar când Aegon a adus vorba de un
mare turnir, pentru alegerea prim ilor cavaleri din Garda
Regelui, Visenya l-a făcut să se răzgândească, spunând că avea
nevoie de mai m ult decât priceperea la mânuirea armelor
pentru a fi protejat; mai avea nevoie şi de o loialitate nestră
mutată. Regele s-a încrezut în Visenya pentru alegerea pri
milor membri ai ordinului, iar istoria arată că a fost înţelept
R egu la i c lo r j.i '.c , .icu in [Mi to d in ob işn u ită , .1 fost stabilita d e R h aenys pe c â n d ,şedea p e T ro n u l d e F ier, în v rem e
Bn le g e le era p leca t in ti una d in tre \ u ite le sale. Fraţii unei tem ei, ca re fusese o m o râ tă în b ă ta ie de so ţu l ei d u p ă ce
acesta o pi in se le cu a ltu l, în a in ta seră o p etiţie . S o ţu l s a ap ărat spun ân d, p e b u n ă d rep ta te , câ era d re p t ca un b ă rb a t sâ pedep-
sea-v a o n e va stă a d u lte rin ă (.ceea ce era d estu l de ad evărat, cu to a te câ p rin D o rn e lu cru rile stau a ltfe l) a tâta v re m e câ t fo lo
seşte un b aţ n u m ai g ro s d e un deget. O r ic u m , o lovise d e o sută de ori, p o tr iv it fra ţilo r ei, ia r el n-a n egat asta. P u p ă ce s-a
c o n su lta t cu m a e s te n şi sep to n i, R h a en ys a spus câ, deşi zeii au făcu t fem eile sâ le fie cre d in cio a se s o ţilo r lo r şi câ e le p o t fi
b ă tu te pe b u n ă d re p ta te , n u li se p o t d a d ecâ t şase lo v itu ri - câte una p e n tru fiecare d in C e i Şapte, cu ex ce p ţia S tră in u lu i, care
era m o a rte a . A şa ca ce le n o u ă z e c i şi p a tr u de lo v itu ri ale b ă rb a tu lu i au fost d eclara te în afara legii, iar fraţii fem eii o m o râ te au
p rim it p e rm isiu n e a sâ-i a d m in is tre z e acele lo v itu ri b ă rb a tu lu i ei.
sa procedeze aşa: doi au m urit apărându-1 şi cu toţii au sen it cu onoare până la sfârşitul zilelor lor. Cartea Albă ii pomeneşte, după cum le-au fost reţinute numele şi faptele fiecărui cava Ier care a depus ju răm ân tu l: Ser Corlys Velaryon, primul Lord C om andan t; Ser R ichard Roote; Ser A ddison Hill, bastard de C ornfield; Ser G regor Goodeşi Ser Gritfîth Goode, fraţi;SerHumfVey M ăscăriciul, un cava le r de p ro te c ţie ; şi Ser Robin Darklyn, num it şi Mă câleandrul în tunecat, prim ul dintre Darklyni care a îmbrăcat m antia albă.
După ce-şi numise consilieri încă de la început - care în timpul domniei lui Jaehaerys I au format un consiliu restrâns care-1 va sfătui mai apoi pe rege - Aegon i iu . ritorul lăsa, adesea, treburile guvernării de zi cu zi m scama surorilor sale şi a acestor consilieri de încredere. Şi profitând de asta, lucra pentru realizarea unităţii regatului prin pivienta sa, uimindu-şi supuşii sau (atunci când era necesar i ingroi-in du-i. Tim p de o ju inătate de an, regele a zburat intre Pebai caderul Regelui şi Piatra Dragonului, pentru că, deşi oraşul era cetatea sa de scaun, insula care mirosea a sulf şi pucioasa şi sari de mare era locul care-i plăcea cel mai mult. Insă cealaltă ju mâtate a anului o dedica călătoriilor regale. A mers peste tot prin regat în to t restul vieţii sale, până la ultima călătorie din anul 33 D.C. - prezentându-i Marelui Septon respeitul sau in Septul înstelat de fiecare dată când vizita Oraşul Vecin, fiind primit ca oaspete sub acoperişul nobililor im portanţi ai M arilor Case (chiar şi la W interfell, Ia sfârşit), dar şi sub cel al multor nobili mărunţi, cavaleri şi al hangiilor. Regele era inso- ; ţit de o suită strălucitoare oriunde seducea; intr-una din \ irite, l-au urmat o mie de cavaleri şi mulţi lorzi şi doamne di : nurte.
în cursul acestor călătorii, regele nu era însoţit doar de curtenii săi, ci şi de maesteri şi septoni. Şase maesteri se aflau adesea în apropierea sa, p en tru a-1 sfătui asupra legilor şi tradiţiilor locale ale fostelor regate, pentru ca astfel să poată conduce cu înţelepciune toate tribunalele pe care le ţinea.
Decât să încerce să unifice regatul sub un set unic de legi, respecta
diferitele tradiţii ale fiecărei regiuni şi încerca să judece aşa cum poate câ o făcuseră foştii suverani. (U n alt rege va încerca sâ pună de acord legile rega tu lu i.) D e la în
che ie rea P rim u lu i R ăzbo i D ornishian şi până la m oartea
lui Aegon, în 37 D.C., regatul a tră it în pace, iar Aegon a dom nit cu înţelepciune şi indulgenţă, îi asigurase regatului atât „un moştenitor, cât şi un înlocuitor" cu cele două soaţe ale sale: prinţul mai vârstnic, Aenys, fâcut cu Rhaenys (moartă de mult), şi prinţul mai tânăr, Maegor, fâcut cu Visenya.
A murit acolo unde se născuse, pe mult-iubita sa Piatră a Dragonului. S-a căzut de acord câ se afla în Sala Mesei Pictate, povestindu-le nepoţilor săi, Aegon şi Viserys, isprăvile cuceririlor sale, când a început să se bâlbâie şi s-a prăbuşit. A fost o comoţie, au zis maesterii, iar Dragonul şi-a dat sufletul repede şi în pace. Trupul său a fost ars în curtea citadelei d in Piatra Dragonului, după cum era obiceiul la Targaryeni şi la valyrienii de dinaintea lor. Aenys, Prinţul de Piatra Dragonului şi m oştenitor al Tronului de Fier, se afla la H ighgarden când a aflat despre moartea tatălui său şi a zburat repede cu dragonul său pentru a-şi primi coroana. însă pentru toţi cei care l-au urm at pe Aegon Cuceritorul pe Tronul de Fier guvernarea regatului a fost mult mai dificilă.
S T Â N G A | Debarcader , ilegdui şi Aegonfort la începuturi. D E A S U P R A | Coroana lui Aegon Cuceritorul.
p/f K N Y S I
C Â N D P R A G O N U I -111111111 la vârsta de şaizeci ţi patru de
ani. nimeni, cu excepţia dornislnenilor, nu i contestate domnia.
A condus cu înţelepciune: - > arătat in timpul călătoriilor sale,
dem onstrând multă deferenţă faţâ de M arele Septon. răsplâ
tindu i pe cei care 1 au slujit bine şi ajutându i pe cei care aveau
nevoie. Şi totuşi, sub pojghiţa domniei sale legendare, in mare
parte paşnice, era un viespar de nemulţumiri. în sinea lor, mulţi
dintre supuşii sâi încă preţuiau vremurile trecute, când M arile
Case dom neau asupra propriilor lor regate cu o suveranitate
de necontestat. Alţii doreau răzbunare, pentru cei dragi ucişi
in războaie. Iar alţii ii considerau pe Taigaryeni nişte monştri:
fraţi căsătoriţi cu surorile lor, cuplurile incestuoase aducând
pe lume m oştenitori nelegitimi. Puterea lui Aegon şi a surori
lor sale - şi a dragonilor lor - a fost suficientă pentru a-i aduce
la supunere pe cei care li se opuneau, însă nu acelaşi lucru se
putea spune şi despre moştenitorii lor.
Aenys, primul fiu al lui Aegon, născut de iubita sa Rliaenys,
a fost t el care a u rcat pe tron în anul 37 D.C., la vârsta de
t roircci de ani. A fost încoronat în cadrul unei cerem onii
t.i- cu oase in Fortăreaţa Roşie, chiar dacă nu fusese terminată,
■lându si o coroană din aur ornat, şi nu coroana din oţel
■ aîyrian a tatălui său.
Insă eu to.’ ; 1 câ tatăl şi fratele său, M aegor (fiul Visenyei),
i 1 . razb. i nici înnăscuţi, A enys era făcut dintr-un alt
. ■■ .i ince; u viaţa ca un prunc plăpând şi bolnăvicios
şi 1 • :~' V i.it .v. in anii copilăriei sale. M ulţi şopteau că nu
era li‘ i! Iu: Aegon Cuceritorul, acesta fiind un războinic fără
p .’recli<- D e fapt, se ştia foarte bine că regina Rliaenys era
ferm ecată de m enestrelii arâtoşi ţi de saltimbancii înţelepţi;
poate i a vreunul dintre aceştia ii făcuse copilul. Insă zvonu
rile s-au Îm puţinat şi, in cele din urmă, s-au stins când copi
lului bolnăvicios i s-a dat un pui de dragon, numit Argint Viu.
Şi pe măsură ce dragonul creştea, creştea şi Aenys.
Totuşi, Aenys .1 rămas un visător, un maestru al alchimiei,
protector al menestrelilor, actorilor ţi mimilor. Mai mult chiar,
era mult prea avid de aprobarea celor din jur, iar acest lucru l-a
făcut sâ oscileze şi sâ ezite asupra deciziilor sale, de teamă ca nu
cumva sâ dezamăgească pe unul sau pe altul. Această meteahna
i-a marcat domnia şi i-a adus un sfârşit timpuriu şi umilitor.
Imediat după m oartea Cuceritorului, domnia Targarye-
nilor s-a confruntat cu primele provocări. Vorbim aici de nele
giuitul şi banditul H arren cel Roşu, care pretindea că este
nepotul lui Harren cel Negru. C u ajutorul unui servitor de la
castel, Harren cel Roşu a pus mâna atât pe Harrenhal, cât şi pe
stăpânul său, infamul lord Gargon (poreclit Gargon Oaspetele,
din cauza obiceiului său de a participa la fiecare nuntă de pe
domeniu pentru a-şi exercita dreptul la prima noapte). Lordul
G argon a fost castrat în grădina zeilor din castel şi lăsat sâ
sângereze până la m oarte, în vrem e ce H arren cel Roşu se
autoproclama lord de Harrenhal şi Regele Râurilor.
T o a te a cestea aveau lo c pe câ n d regele petrecea la
Riverrun, cetatea de scaun a Casei Tully. D ar când Aenys şi
lordul T u lly s-au pus în m işcare pentru a răspunde acestei
ameninţări, au găsit Harrenhalul pustiu, oamenii credincioşi
lui Gargon, trecuţi prin sabie, iar H arren cel Roşu şi tovară
şii lui reîntorşi la actele de banditism.
Curând, în Vale şi în Insulele de Fier, şi-au făcut apariţia
şi alţi rebeli, în vrem e ce un dornishian, Regele Vultur, a adu
nat mii de susţinători ca să se confrunte cu Targaryenii. Ma
rele Maester Gawen a scris că regele a fost uluit de aceste veşti,
pentru că A enys dorea să fie iubit de oameni. Iar suveranul,
din nou, a acţionat nesigur, poruncind iniţial ca o armată să
se îndrepte pe apă spre Vale, pentru a-1 nimici pe uzurpatorul
Jonos Arryn, care-şi aruncase după gratii propriul frate, lordul
Ronnel, contramandând, brusc, ordinul, de teamă ca nu cumva
Harren cel Roşu şi oamenii săi sâ nu se infiltreze în Debarca
derul Regelui. Suveranul era chiar hotărât să convoace Marele
Consiliu, pentru a hotărî cum să trateze aceste probleme. Din
fericire pentru regat, alţii au acţionat mult mai rapid.
L ordul R oyce din R unestone a adunat forţe care i-au
măturat pe răsculaţii conduşi de Jonos A rryn, încolţindu-i în
Eyrie, cu toate că acest lucru a dus direct la uciderea lordului
Ronnel, deoarece Jonos şi-a obligat fratele să zboare prin Poarta
S T Â N G A | Regele Aenys I pe Tronul de Fier.
I unu >i totu şi,! viu' s a dovedit .1 nu li un adăpost sigur când
prinţul M.iegoi .1 »»Mt in grabâ, pe sp.iteU* Un Kderion, Spaima
Neagra dragonul pe care I dorise dintotdcauna şi pe care I putea in st.ii >it. cerc. dupa moartea tatălui s.m. lonos ţi adep
ţii s,h .iu murit cu toţii in ştreang. do mânu lui Maegor.
Intre tim p, in Insulele de Fier, cel care se pivtm di’.i .1 li
regele I odos renăscut ,i tost inl.iturat r.tpid de lordul Goren
1 vreyjoy,care i a trim is regelui A enyscapul sau conservat. In
schimb, Aenys 1 a tăcut lui G oren un hatâr, unul folosit de
lordul l îo ren p en tru a izgoni C redinţa din Insulele de Fier,
înspăimântând restul regatului.Gât despre Regele Vultur, Martellii au ignorat aceasta m u .1
rebeliune din in teriorul graniţelor lor. Cu toate că p r in ţe s a
Peria l a asigurat pe Aenys că Martellii nu doresc decât p .u e
•a câ făceau tot ce le stătea în pu tere ca să înăbuşe răscoala, problema a tost pasată lorzilor de la Hotare. Oricum, aşa-zisul Rege Vultur părea să fie mai mult decât erau ei capabili să ducă Primele sale victorii au dus la îngroparea rândurilor adepţilor, până când a strâns în jurul său vreo treizeci de mii. Şi numai atunci când şi-a îm părţit m area sa a rm ată - a tâ t din lipsa proviziilor, cât şi din convingerea sa că oricare dintre detaşa mente va învinge orice duşman s-ar fi ridicat împotriva lor - au început şi necazurile sale. Acum puteau fi înfrânţi, bucată cu bucată, de fosta M ână, Orys Baratheon, şi de floarea lorzilor de la Hotare, în special de Sălbaticul Sam Tarly, despre .1 cărui spadă, Heartsbane, se zice câ era roşie de la m âner şi până la vârf, după ce-a doborât zeci de dornishieni în timpul Vânâto rii Vulturului, aşa cum a fost numită urmărirea Regelui Vultui
Primul rebel a fost şi ultimul. Harren cel Roşu, care era inca în libertate, a fost încolţit în cele din urmă de Mâna lui Aenys, nobilul Alyn Stokeworth. în lupta care a urmat, Harren l-a ucis pe lordul Alyn, fiind şi el ucis, la rându-i, de scutierul Mâinii.
Cu pacea restabilită, regele le-a m ulţum it principalilor nobili şi luptători care i-au nimicit pe aceşti rebeli şi duşmani ai tronului, recompensa cea mai mare fiind dată fratelui său, prinţul Maegor, pe care Aenys l-a num it M ână a Regelui. Se
pare câ, atunci, a tost cea mai înţeleaptă alegere. Par, cu toate acestea, .1 sem ănat sem inţele căderii lui Aenys.
Obiceiul valyrian, de căsătorii in cadrul familiei, dura d t
multă vreme, pâstrându se astfel descendenţa regală. Totuşi, acesta nu era şi obiceiul din Westeros, fiind considerat o oroare de adepţii Credinţei. Pragonul şi surorile sale fuseseră acceptaţi fârâ niciun com entariu, iar chestiunea nu fusese ridicată când p rin ţu l Aenys s-a căsătorit în anul 22 P .C . cu Alyssa Velaryon, fiica lordului amiral şi m aestru al flotei; cu toate că era o Targaryen, din partea mamei sale, asta însem na că erau doar veri. P a r când tradiţia părea să continue să fie respectată, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată.
Regina Visenya a propus ca M aegor să se căsătorească cu prima fiică a lui Aenys, Rhaena, însă M arele Septon a protestat viguros, iar Maegor a fost căsătorit în schimb cu propria nepoată a înaltului Septon, lady Ceryse din Casa Hightower. însă aceasta s-a dovedit a fi o căsătorie stearpă, în vrem e ce aceea a lui Aenys a avut mai multe roade, după ce Rhaena a fost urm ată de fiul şi moştenitorul său, Aegon, iar mai târziu, de Viserys, Jaehaerys şi Alysanne. Poate că, invidios după doi ani ca M ână - şi după naşterea unei alte fiice a fratelui său, Vaella, moartă de timpuriu - Maegor a zguduit regatul în anul 39 P.C. anunţând că şi-a luat, în secret, o a doua soţie - Alys din Casa Harroway. S-a căsătorit cu ea în cadrul unei cerem onii valyriene, oficiată de regina Visenya, negâsind un septon dispus să-i cunune. Revolta publică a fost a tâ t de puternică, încât Aenys a fost nevoit, în cele din urmă, să-şi exileze fratele.
Aenys părea m ulţum it să pună capăt problem elor p rin exilarea lui Maegor, însă M arele Septon nu s-a m ulţum it cu asta. Nici m ăcar num irea unui repu ta t făcător de m inuni, septonul M urm ison, ca noua sa M ână n-a p u tu t repara pe de-a-ntregul ruptura de Credinţă. Iar in anul 41 D.C., Aenys a înrăutăţit lucrurile când a decis să-şi căsătorească fiica cea mare, Rhaena, cu fiul şi m oştenitorul său, Aegon, pe care l-a num it P rinţ de Piatra Dragonului, în locul lui Maegor. Din Septul înstelat a venit o acuzaţie cum n iciun rege n u m ai
D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N
T radiţia p rin tre T argaryen i a fost în to td eau n a să se căsătorească între ei. C u n u n area fratelui cu sora a fost co n sid era tă m ereu
ceva ideal. N e re u şin d asta, o fată se p u tea m ărita cu unchiul ei, sau un nepot, un băiat p u tea lua o verişoară, o m ătu şă sau o
nepoată. O asem en ea p ractică datează în că din vrem u rile V echii V alyrii, unde era ce va obişnuit p rin tre fam iliile s tră vech i, m ai
ales în tre ce le care creşteau şi stăp ân eau dragoni. „Sângele d ragon ilor trebuie să răm ân ă pur," zicea o vorb ă în ţeleap tă . U n ii
dintre p rin ţii-vră jito ri îşi lu au ch ia r m ai m u lte soţii, atu n ci câ n d le p lăceau, deşi aşa ceva era ceva m ai p u ţin o b işn u it d e c â t c ă
sătoria incestuoasă. în V a ly ria d e d in ain te de U rgie, scriu înţelepţii, erau ad ulaţi peste o m ie d e zei, însă n ic iu n u l d in tre ei n u era
tem ut, aşa că p u ţin i în d ră zn eau să critice asem enea obiceiuri.
însă asta nu se ap lica şi în W esteros, un de p u terea C red in ţe i era de necon testat. In cestu l era con sid erat un p ăcat cap ita l, fie
câ avea loc în tre ta tă şi fiică, m am ă şi fiu, ori frate şi soră, iar roadele unei astfel de un iri - nişte m ârşăvii 111 o ch ii ze ilor şi ai o a
menilor. Privind retrosp ectiv, se p oa te ved ea câ ru p tu ra d in tre C re d in ţă şi C a sa T a rgaryen era in evitabilă .
aurise î tu Iţite, adresată „Recelui I'icăloşiei" ţ;i, d intr odată,
nobilii pioţii şi chiar şi oam enii de rând, care il iubiseră
cândva pe Aenvs, s au întors împotriva lui.
Septonul Murmison a fost exclus din Credinţă pentru
oficierea ceremoniei, iar zeloşii ordinului O am enilor Săraci
au pus m âna pe arm e tăcându-1 bu căţi pe M u rm iso n ,
paisprezece zile mai târziu, pe când strâbâtea oraşul intr-o
lectică. Fiii Războinicului au început să fortifice D ealul lui
Rhaenys, transformând Septul Comemorării într-o citadelă
care putea rezista în faţa suveranului. în afară de asta, unii
d in tre Săraci au în cercat sâ-i ucidă pe rege şi fam ilia sa
chiar in castel, escaladând zidurile şi strecurându-se până
în ap arta m en tele regale. N u m ai datorită un uia d in tre
cavalerii G ărzii Regelui a supravieţuit fam ilia regală.
C o n fru n tat cu toate acestea, A en ys a părăsit oraşul
îm p reu n ă cu fam ilia, şi a fugit să se p un ă la ad ăp o st la
Piatra Dragonului. A colo, V isenya l-a sfătuit să-şi ia dra-
gonii şi să reverse foc şi sânge atât asupra Septului înstelat,
cât şi asupra Septului Com em orării. în loc de asta, regele,
incapabil să ia o decizie fermă, a căzut la pat din cauza unor
cram pe îngrozitoare, care-i chinuiau stom acul şi-l făceau
să-şi golească maţele. Pe la sfârşitul anului 41 D.C., m are
parte din regat se răzvrătise îm potriva lui. M ii de Săraci
cutreierau drumurile, ameninţându-i pe susţinătorii rege
lui, iar zeci de lorzi au pus m âna pe arm e, rid icându-se
îm p o triva T ron ului de Fier. C u toate că A en y s nu avea
decât treizeci şi cinci de ani, se spunea că arăta ca un b.irbat
de şaizeci de ani, iar M arele M aester G aw en era disperat
pentru că nu reuşea sâ-i îm bunătăţească starea.
Regina văduvă V isen ya a început să-l îngrijească, iar
p en tru o vrem e, starea sa s-a îm bu n ătăţit. Şi apoi, din-
tr-o d ată, a suferit o căd ere cân d a aflat că fiul şi fiica sa
erau asediaţi în C a ste lu l C rak eh all, unde se refugiaseră
când v iz ita lo r an u ală a fost în treru p tă de răscoala îm
potriva tronului. A m u rit trei zile m ai târziu şi, la fel ca
şi ta tă l său în ain tea lui, a fost ars la P iatra Dragonului,
după rânduielile va ly rie n ilo r d in vechim e.
D upă m oartea Visenyei, se şoptea că dispariţia bruscă
a regelui A enys ar fi fost lucrătura ei, iar unii vorbeau despre
ea chiar ca de o regicidă şi om orâtoare a familiei. Nu îl pre
ferase ea pe M aegor în locul lui A en ys în toate? N-avusese
ea ambiţia ca fiul ei să dom nească? A tu n ci de ce se îngrijise
de fiul vitreg şi nepot cu toate că se arătase dezgustată de el?
V isenya a fost m ulte lucruri, însă n-a părut să fie niciodată
o fem eie capabilă de m ilă. Este o întrebare care nu poate
fi ignorată cu u şu rin ţă ... dar
cu uşurinţă.
M A E G O R IM AEGOR. PRIM U L pe Numele Său,a urcat pe tron după moartea bruscă a fratelui său, regele Aenys, în anul A2 P .C El este mai bine cunoscu t ca M aegor col C rud, o poreclă binemeritată pentru că niciun rege mai crud decât el n-a stat vreodată pe Tronul de Fier. Domnia lui a început cu sânge fi s a terminat cu sânge. Legendele spun câ i au plăcut războiul fi bătăliile, însă este limpede că dorea cu ardoare violenţa fi moartea şi un control absolut asupra a to t ceea ce considera că-i aparţine. Ce demon îl poseda, nimeni n-ar ft putut spune. Chiar fi astăzi sunt unii care mulţum esc că tirania sa a fost de scurtă durată , p en tru că cine ftie câte case nobile ar fi putut dispărea pe veci numai ca să-fi satisfacă el poftele?
Targaryen, pe Dealul Visenyei pen tru a-şi aduna oamenii. I s-au alăturat cu miile.
Apoi Visenya i-a chemat pe toţi cei care-i contestau lui Maegor dreptul la domnie să dovedească singuri ce erau în stare, iar comandantul Fiilor Războinicului a acceptat p ro vocarea. Ser Damon Morrigen, num it şi Damon cel Devotat, a fost de acord cu un proces al celor şapte, după vechea rân duialâ: Ser Damon şi şase dintre Fiii Războinicului împotriva regelui şi a şase dintre luptătorii săi. Era o încleştare in care în joc se afla regatul însuşi, iar relatările şi legendele sun t numeroase, fiind adesea contradictorii. Ceea ce ştim cu si guranţâ este că regele Maegor a fost ultimul rămas în picioare
S-a spus câ Aenys nu se pricepea la spade şi lăn ci, fiin d cap abil d o ar să nu se facă de râs, d ar n im ic a ltceva . M a e g o r, pe altă parte, înfrângea cavaleri căliţi în lupte în în căierări pe v rem ea câ n d nu avea m ai m u lt de tre isp rezece an i, şi şi-a .
rapid un nume în turnirul regal din anul 28 D.C., câ n d a învins tre i cavaleri ai G ă r z ii R egelui, u n u l d u p ă a ltu l, câ ştig ân d ini
cerea. A fost făcut cavaler de regele Aegon, la şaisp rezece ani, ce l m ai tâ n ăr ca valer d in regat la acea v rem e.
Dupâ funeraliile lui Aenys, Visenya a ucat pe V h a g a r şi
a zburat spre est, spre Pentos, pen tru a-1 rechema p e f iu l ei
Maegor, care fusese exilat, în cele Şapte Regate. M a e g o r
zburat pe deasupra M ării înguste cu Balerion, răm ânând la
Piatra D ragonului suficient tim p pen tru a f i în c o r o n a t c u
coroana de oţel valyrian a tatălui său, şi nu cu cea o r n a m e n
tată a fratelui său.M arele M aester Gawen a protestat, susţinând i .1, dup.i
legile moştenirii, prinţul Aegon, fiul cel mai mare al lui Aenys, trebuia să fie rege. Răspunsul lui M aegor a fost să-1 dec laic pe m aester trăd ă to r, să-l condam ne la m oarte şi s.i 1 taie capul din tr-o singură lovitură cu spada sa, Blackfyrc. 1 'Uipâ aceea, puţini au mai îndrăznit să sprijine pretenţiile la tron ale lui Aegon. Au zburat corbii, vestind câ noul rege fusese încoronat, unul care-şi va tra ta corect susţinătorii credincioşi şi le va aduce m oartea rezervată trădătorilo r celor care 1 se
vor opune.
în fruntea duşmanilor lui Maegor se aflau adepţii Crcdin ţei - ordinele Fiului Războinicului şi al O am enilor Săraci
războiul împotriva lor fiind constanta dom niei sale. La De barcaderu l Regelui, o rd inele m ilitan te puseseră m âna pe
Septul C o m em o rării şi pe F o rtă rea ţa Roşie, pe ju m ă ta te construită. însă M aegor a zburat direct in oraş, fără frică, pe spatele Iui B alerion , şi a r id ica t d rag o n u l roşu, al Casei
însă a primit o lovitură serioasă la cap chiar la sfârşit, câr ind fără simţire la pământ, imediat ce ultimul dintre Fiii Război nicului fusese ucis.
Timp de douăzeci şi şapte de zile, Maegor a fost ca m ort pentru lume. In cea de-a douăzeci şi opta, regina Alys a venit de la Pentos (M aegor era to t inconştient) însoţită de o fru museţe pentosianâ num ită Tyanna cea din T urn . Devenise iubita lui Maegor în tim pul exilului său, asta era limpede, ba chiar şi a reginei Alys, dupâ cum şopteau unii. Regina Văduvă, după ce s-a întâlnit cu Tyanna, i l-a dat pe rege în grijă, fapt care i-a tu lburat pe susţinătorii lui Maegor.
în cea de-a treizecea zi de la judecata celor şapte, regele s-a trezit la răsăritul soarelui şi s-a dus pe m etereze. M ii de oameni au izbucnit în urale, dar nu şi la Septul C om em orării, unde sute d in tre Fiii Războinicului se adunaseră pen tru rugăciunile de dim ineaţă. Apoi, M aegor a u rca t în spatele lui Balerion şi a zbu ra t de pe D ealul în a lt al lui A egon pe Dealul lui Rhaenys şi, fără niciun avertism ent, a dezlăn ţu it focul Spaimei Negre. Pe când Septul C om em orării ardea, unii au încercat să fugă, dar num ai p en tru a fî doborâţi de arcaşii şi suliţaşii lui Maegor. Se spune câ ţipetele celor care
ardeau şi ale celor pe m o a rte se auzeau in to t o raşu l, iar învă ţa ţii susţin câ u n lin ţo liu a răm as a tâ rn a t d easu p ra
D ebarcaderului Regelui tim p de şapte zile.
S T Â N G A | Incendierea Septului Comemorării.
O ricu m , acest.»ato.st n um ai în cep u tu l răzb oiu lu i lui
M aegor îm potriva adepţilor C redin ţei. M arele Septon a
continuat să se opună cu încăpăţânare dom niei sale, iar
Maegor a continuat sâ adune tot mai mulţi nobili de partea sa.
La bătălia de la Podul de Piatră, Oam enii Săraci au căzut cu
zecile şi se spune că M anderu l a fost înroşit de sânge pe o
distanţă de nouăzeci şi ceva de kilometri. Pupă aceea, podul
şi castelul care-1 controla au fost numite Podul Amar.
O bătălie şi m ai m are s-a dat la M area Furcă a Apei
Negre, unde treisprezece mii de Oam eni Săraci - şi sute de
cavaleri din gruparea locală a Fiilor Războinicului de la Septul
de Piatră şi multe alte sute de lorzi rebeli din Ţinuturile Ri
verane şi cele Vestice, care li s-au alăturat - au luptat îm po
triva regelui. A fost o bătălie sângeroasă, care a durat până la
lăsarea nopţii, însă a fost o victorie decisivă pentru regele
M aegor. Regele a zburat în spatele lui Balerion în tim pul
luptei şi cu toate că ploaia a mai stins din flăcările Spaimei
Negre, dragonul a lăsat numai moarte în urmă.
A depţii Credinţei au rămas cei mai înverşunaţi dintre
duşmanii lui Maegor, pe tot parcursul domniei sale, aşa cum
şi el a fost duşm anul lor. C h iar şi m oartea m isterioasă a
M arelui Septon, în 44 D.C., urmată de alegerea unui M are
Septon m ult mai favorabil şi înţelegător, care a încercat să
desfiinţeze ordinul Stelelor şi Săbiilor, n-au reuşit sâ reducă
violenţa constantă. Războaiele lui M aegor împotriva lor au
fost punctate de numeroasele sale căsătorii, în încercarea de
a avea un m oştenitor. Totuşi, indiferent cu câte fem ei s-a
însurat - sau s-a culcat - a rămas fără copii. S-a căsătorit cu
fem eile lăsate de el văduve - fem ei care îşi dovediseră
fertilitatea in*â singuru copii zămidiţi din tam in ţa w w fa |
nişte monstruozităţi: diformi, tara ochi, m âdubrr ui turul jU
de parte bărbătească, cât şi temeia>i ă. Nebunia w , -pun unu,,
început odată cu prima dintre* aceste creaturi abominabil*
M aegor are o singură realizare in timpul domniei *.ii,
terminarea Fortâreţei Roşii, in anul 45 D.C. A fost un proirct
Început de regele Aegon şi continuat de Aenys, dar Maegor i ,
văzut terminat. A îmbunătăţit planurile tatălui şi fratelui, rnir
când 1111 castel cu şanţ de apărare inlăuntrul unui castel nui
mare, acesta devenind cunoscut mai târziu drept Fortăreaţa
lui Maegor. Şi mai remarcabil chiar, el a fost primul care a [v
runcit construirea de tuneluri şi pasaje secrete. Au fost mtr.\iuw
pereţii falşi şi trapele ascunse, iar Dealul înalt al lui Aegon era
împânzit de tuneluri, l ipsa de moştenitori nu părea să conteze
prea mult, din moment ce regele s-a implicat in activitatea de
supraveghere a construcţiilor. Şi l-a numit pe socrul său, lordul
H arroway, noua sa M ână, şi l-a lăsat sâ guverneze o vreme
regatul, cât timp el superviza construirea castelului.
însă, lucru obişnuit în timpul domniei lui Maegor. chiar
şi această mare izbândă a fost transform ată într-o grozăvie.
C â n d cetatea a fost, în cele din urm â, term inată, regele a
organizat un festin destrăbălat pentru zidarii şi cioplitorii in
piatră şi alţi meşteri care participaseră la construirea caste
lului. D ar după trei zile de chiolhan, pe socoteala regelui, au
fost cu toţii trecuţi prin sabie pentru ca secretele Fortâreţei
Roşii sâ nu fie dezvăluite.
în cele din urmă, Credinţa şi propria tâmilie l-au pierdut
Maegor. în anul 43 D.C., nepotul său, prinţul Aegon, a încer
cat să recâştige tronul care, după lege, ar fi trebuit sâ-i revină.
D IN I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N
De-abia fusese pusă ultima piatră a Fortăreţei Roşii, câ Maegor a poruncit ca ruinele Septului Comemorării să fie mătu
rate de pe vârful Dealului lui Rhaenys şi, odată cu ele, oasele şi cenuşa Fiilor Războinicului care pieriseră acolo. în locul
lor, a decretat el, va fi ridicat un mare grajd din piatră, „pentru dragoni" o vizuină potrivită pentru Baicrion, Vhagar şi ai lor.
Aşa a început construirea Bârlogului Dragonilor. Poate că n-a fost surprinzător că s-a dovedit a fi gri* u de găsit constructori,
cioplitori în piatră şi muncitori care să lucreze acolo. Atât de mulţi bărbaţi au fugit, încât nn "■ - ••'"-im urmă, nevoit
să folosească prizonieri din temniţele oraşului ca forţă de muncă, sub supravegheri 1 L ons . Li. • : ,n ■ - ' tyrşi Volantis.
în ceea ce a ajuns să fie cunoscută drept M area Bătălie de la
Ochiul Zeilor. A egon a m urit atunci, lăsându-le în urmă pe
soţia şi pe sora sa, Rhaena, dar şi pe fiicele lor gemene; dra
gonul său, A rgin t V iu, a fost de asemenea ucis.
Apoi, la sfârşitul anului 45 D.C., regele M aegor a început
o nouă campanie împotriva adepţilor rebeli ai Credinţei, care
nu depuseserâ arm ele la porunca noului M are Septon. Po
trivit unei evidenţe din acea vrem e, în anul urm ător regele
s-a întors cu două mii de cranii drept trofee ale campaniei
sale, susţinând că aparţinuseră nelegiuiţilor Fii ai Războini
cului şi O am enilor Săraci, cu toate că mulţi nutreau convin
gerea că erau m ai degrabă ale oam en ilor de rând, care se
aflaseră la locul nepotrivit, în mom entul nepotrivit. Z i de zi,
regatul era tot mai pornit îm potriva regelui.
M oartea reginei văduve Visenya, în 44 D.C., a fo st un
even im ent notabil, cu toate că M aegor p ite a să n u -i acorde
p rea m u ltă im p o rta n ţă . E a îl su sţin u se incă d e la naştere,
căutând să-l îm pingă înaintea fratelu i său m ai mare, Aenys,
şi făcând tot ce-i stătea în pu tere p en tru a-i securiza m oşte
nirea. în confuzia de după m oartea ei, văd u va lu i A en ys,
regina Alyssa, a părăsit pe furiş Piatra Dragonului, îm preună
cu copiii ei, dar şi cu Sora întunecată, spada din oţel valyrian
a V isen yei. Fiul m ai m are al A lysse i şi al lui A en y s, d u p ă
Aegon, prinţul Viserys, era ţinut în Fortăreaţa Roşie ca scu
tier al regelui şi, oricum, a suferit din cauza fugii ei. A m urit
după nouă zile în urm a interogatoriilor, de m âna T y an n ei
cea din T urn. Regele i-a lăsat tru p u l în cu rte a ca ste lu lu i
pentru aproape paisprezece zile, nădăjduind că vestea o va
JOS | Bătălia de la Podul de Piatră.
dotei mina pe i egina Alvssa ceară leşul fiului oi. insă ea nu
•• a mai întors. Vi-ervs avea cincisprezece ani c.\iul a murit.
In anul 48 P .O . soptonul Moon ţi Ser lolVrev Poggett
poreclit Câinele Roşu de pe Pcaluri i a condus pe Oamenii
Siraci împotriva regelui, iar Riverrunul s a aliat cu ei. Când
lordul Paemon Velaryon, amiralul flotei recelui, s a întors ţi el
împotriva lui Maegor, multe dintre marile case i s au alăturat.
Pomina tiranica a lui Maegor nu mai putea ti îngăduită, ţi atunci
regatul s a răsculat pentru a i pune capăt. Unirea lor, a tuturor,
a tost pretenţia avansată do tânărul prinţ Jaoliaerys singurul
fiu rămas al lui Aenys ţi al Alyssoi, acum în vârstă do paispre
zece ani ţi susţinut do lordul de la Capătul Furtunii, pe care
laohaerys il numise Protector al Regatului ţi Mână a Regelui.
Când regina Rhaena - cu care M aogor se căsătorise după
m oartea lui A egon - a aflat do proclam aţia fratelui său,
a f ugit pe spatele dragonului oi, Pream fyre, furând-o ţi pe
Rlackfyre, in vrem e ce regele ţi soţul ei dormea. Chiar ţi
doi cavaleri ai G ărzii Regelui l-au părăsit pe Maegor, ală
turându-i se lui Jaohaerys.
Răspunsul lui Maegor a fost încet
şi confuz, deoarece aceste trădări - ţi,
poate, .şi pierderea călăuzirii mamei
sale - il lăsaseră de capul lui, la fel de
sfârşit ca şi Aenys. Şi-a chemat lorzii
râmaşi loiali la Pebarcaderul Regelui,
însă nu au venit decât nobilii mărunţi
ai Domeniilor Coroanei, care nu prea
aveau cum să se împotrivească nume
roşilor duşmani ai regelui. Era târziu
în noapte, în tim pul ceasului lupului,
când lorzii râmaşi au părăsit camera
consiliului, lăsându-1 pe Maegor sâ se
frământe de unul singur. Devreme, în
dimineaţa următoare, a fost găsit mort
pe tron, cu robele năclăite de sânge,
cu braţele despicate de ţepii Tronului
de Fier.
A şa a sfârşit M aegor cel Crud. C u m a ajuns să moară astfel rămâne subiectu l m u lto r speculaţii. Menestrelii susţin că Tronul de Fier însuşi l-ar fi ucis, alţii suspectând însă Garda Regelui sau vreun zidar pe care regele n-ar fi reuşit să-l omoare şi care cunoştea secretele Fortăreţei Roşii. Dar m ult mai probabil este că regele ar fi ales să-şi curm e singur viaţa decât sâ fie înfrânt. Indiferent care-i adevărul, a fo st o do m n ie sfârşită în singurul fel în care se putea, după şase ani de teroare în stăpânită asupra regatului de M aegor. în să dom nia nepotului său va face m u lt p e n tru vindecarea răn ilor adânci provocate de el celor Şapte Regate.
D E A S U P R A | Maegor I, mort pe Tronul de Fier. D R E A P T A | Soţiile lui M aegor cel Crud (la stânga, de sus în jos: Ceryse Hightowcr,
Tyanna cea din Turn, Alys Harroway; la dreapta, de sus în jos: Elinor Costayne.Jeyne Westerling, Rhaena Targaryen).
( Ş o t i i l e l u i M a e g o r c e l ( r u d
CFRYSB P IN C ASA H lt iH T O W ER ,>—
C # r > A fost tiu .1 lui Martyn Hightower, I ordul Oralului
Vechi. A tort susţinut.» de unchiul ei, Marele Septon, dupâ ce s a
opus logodnei prinţului Maegor, de treisprezece ani, eu nou-născuta sa nepoata, prinţesa Rhaena. l'eryse şi Maegor s au
câ>ătorit in anul 25 P.C. Prinţul a susţinut câ a consumat mai ia
iul de o duzină de ori în noaptea nunţii, însă nu s .1 născut ni
ciun fiu. Curând, s-a săturat de neputinţa lui Cervse de .1 i dărui
un moştenitor fi-a început sâ-şi ia alte neveste. Cervse a murit
în 45 D.C., răpusa de o boală subită, cu toate că zvonurile susţi
neau câ a fost ucisă la porunca regelui.
mână, în 48 D.C., inima fiindu-i scoasă cu spada Blackfyre şi
aruncată câinilor lui.
N e v e s t e l e N e g r e
în anul 47 P.C., M aegor s-a căsătorit cu trei femei,
într-o singură ceremonie, toate arătându-se fertile şi
toate văduve, care-şi pierduseră soţii în războaiele lui
M aegor ori la porunca sa. Ele au fost:
—i E l i n o r d i n C a s a C o s t a y n e
Elinor era cea mai tânără dintre Nevestele Negre, însă cu
toate câ avea nouăsprezece ani la căsătoria sa, deja îi dăruise soţului ei, Ser Theo Bolling, trei copii. Ser Theo a
fost arestat de cavalerii Gărzii Regelui, acuzat de a fi uneltit împreună cu regina Alyssa pentru a-1 pune pe fiul
ei, prinţul Jaehaerys, pe tron, şi a fost executat - toate în
aceeaşi zi. După şapte zile de doliu, Elinor a fost chemată să se mărite cu Maegor. Şi ea a rămas însărcinată şi, la fel
ca şi Alys înaintea ei, a zămislit o monstruozitate născută
moartă, fără ochi şi cu aripioare. Oricum, a supravieţuit
acelui travaliu oribil şi a fost una dintre cele două so ţii
care i-au supravieţuit regelui.
A l y s d i n C a s a H a r r o w a y
Alys a fost fiica lui Lucas Harroway, noul Lord de Harrenhal. în anul 39 D.C. a avut
loc o căsătorie secretă, in vreme ce
Maegor era Mână, pentru asta fiind
exilat în Pentos. Alys a devenit regină
dupâ ce Maegor a adus-o înapoi din
(Pentos. Ea a fost prima femeie pe
care regele a lăsat-o însărcinată,
în anul 48 D.C., însă a pierdut
copilul în scurtă vreme. Ceea
ce-a ieşit din pântecul ei a
fost o monstruozitate, fără
hi, deformată, iar Maegor,
în furia sa, a dat vina
pe moaşe, pe septe şi pe
arele Maester Desmond,
executându-i pe toţi.
Tyanna cea din Turn l-a
convins pe rege câ pruncul era
produsul relaţiilor secrete
ale Alysei, asta ducând la
moartea reginei, a însoţitorilor
ei, a tatălui ei şi a Mâinii sale, lor
dul Lucas, şi a familiei Harroway
sau a oricărei rubedenii pe care regele
Maegor a putut-o descoperi între
Debarcaderul Regelui şi Harrenhal.
Lordul Edwell Celtigar a fost numit Mână
după toate acestea.
T y a n n a c e a d i n T u r n k
Tyanna a fost cea mai temută dintre soţiile regelui Maegor.
Se zvonea că era fiica naturală a unui magister din Pentos şi că
fusese o dansatoare de tavernă, instruită spre a deveni curtezană.
Unii susţineau câ practica vrăjitoria şi alchimia. S-a măritat cu re
gele în anul 42 D.C., însă căsătoria lor a fost stearpă, ca şi celelalte.
Numită de unii corbul regelui, era temută pentru iscusinţa sa
de a dezvălui secrete şi a fost stăpâna şoptitorilor. în cele din
urmă, şi-a recunoscut responsabilitatea pentru monstruozităţile
zămislite din sămânţa lui Maegor, susţinând câ ea le otrăvise pe
celelalte neveste ale sale. A fost ucisă de Maegor cu propria sa
^ R h a e n a d i n C a s a T a r g a r y e n -
Când prinţul Aegon a fost ucis de Maegor în Bătălia de L:
Ochiul Zeilor, Rhaena s-a refugiat în Insula Frumoasă, sub
protecţia lordului Farman, care a ascuns-o, împreună cu cele
două fiice gemene ale sale. însă Tyanna le-a găsit pe gemene,
iar Rhaena a fost nevoită să se mărite cu Maegor. Regele a
declarat-o pe fiica ei, Aerea, moştenitoarea
lui, în acelaşi timp dezmoştenindu-1 pe fiul supravieţuitor al reginei Alyssa,
Jaehaerys. Alături de Elinor,
Rhaena a fost cealaltă regină care ,
i-a supravieţuit lui Maegor.
— J e y n e
d i n C a s a W e s t e r l i n g
înaltă şi suplă, lady Jeyne a
fost măritată cu lordul Alyn
Tarbeck, mort alături
de rebeli în Bătălia de la
Ochiul Zeilor. Născându-i
un fiu, fertilitatea ei a fost
astfel dovedită şi era curtată
de fiul lordului de
Casterly Rock, când regele a
trimis dupâ ea. în 47 D.C.,
era Însărcinată, dar cu trei
luni înainte să-i vină so
rocul, a început travaliul, iar l
din pântecul ei a ieşit un alt ţ
monstru născut mort. Nu
i-a supravieţuit multă vrefl
copilului.
)i; /A i: 11 A K K Y . S I
) A 1 IIA M O s A U R C A I pe (ton m .mul iN I' ( , intr un Au pxi,*t.it ilou.i i.'ii ii i in relaţia lor, in vi .u rstr.i n iu durii
i i i . i i mult de un .111 '..111 doi in.untr 1.1 p rin lie .i .1 şi r r u ■ 'bişnumoment când rejj.itul fusese dezmembrat de ambiţiile lo i. 1
lor 1 asculaţi, ile furia Marelui Septon fi de cnm m ea unihiu
lui .•..iu, M .iegor I. în coronat l.i pnisprerci e .1111 ile către
Marele Septon, eu coroana tatălui -.iu, şi .1 început domnia
sub regenţa bunicii salt', regina văduvă Alyss.i, şi sub călău
rirea lordului Robardin t ’ .is.i Baratheon, 1 ordul Protector
al Regatului şi Mâna .1 Regelui in acei ani de la început. Odată
ajuns la majorat, regele s-a căsătorit cu sora lui, Alysanne, iar
mariajul lor .1 fost unul roditor.
Deţii era toarte tânăr pentru tron.Jaehaerys s-a dovedit
a ti, de la o vârstă fragedă, 1111 rege adevărat. Era un războinic
ratînat, care ştia sâ mânuiască lancea şi arcul, şi un călăreţ
talentat. Călărea şi dragoni, zburând în spatele lui Vermithor,
0 fiară imensă, m aro cu auriu, cel mai mare dragon după
Balerion şi Vhagar. Hotărât în fapte şi vorbe, Jaehaerys era
în ţelep t pentru vârsta lui, căutând întotdeauna cele mai
paşnice soluţii.
Regina lui, Alysanne, era şi ea mult iubită peste tot în regat,
am ândoi fiind frum oşi şi binedispuşi, încântători şi foarte
inteligenţi. Unii spuneau câ ea conducea alături de rege, şi era
ceva adevăr în asta. La îndemnul ei Jaehaerys a interzis drep
tul prim ei nopţi, în pofida îm potrivirii m ultor nobili. Iar
Rondul de N oapte a renum it în onoarea ei castelul Poarta
Zăpezii, care a devenit Poarta Reginei. Fraţiijuraţi voiau astfel
să-i mulţumească pentru bijuteriile date de ea pentru constru
irea unui nou castel, Lacul Adânc, în locul uriaşului şi ruină
torului în materie de costuri Fort al Nopţii, precum şi pentru
1 olul ei 111 primirea de către ei a Noului Dar, care l-a întărit.
Vrem e de patruzeci şi şase de ani, cât au fost căsătoriţi
Bătrânul Rege şi Buna Regină Alysanne, au avut un mariaj
fericit, cu mulţi copii şi nepoţi.
iţele relaţii de pi leteme. t e.i de .1 f 'oua ( ‘earta este, 111 ■ i.drmni
de consemnat, deoarci e .1 fost prii intuia de ilei 171,1 lui lari.aer/»
din anul Q‘2 I U . de .1 trece peste nepoata sa, Rh.ieny» fin*
fiului sau cel mai mare, care murise, şi moştenitorul van, prinţul
Aem on - , în favoarea lui Baelon cel Viteaz, următorul >jii tiu,
care urma să prim ească Piatra Dragonului, devenind astfel
moştenitorul său. Alysanne n-a văzut niciun motiv pentru car»
un bărbat să fie favorizat în faţa unei femei.., iar dacă Jarlwry*
credea despre femei câ sunt mai puţin folositoare, asta însemna
câ nu avea nevoie de ea. Cu timpul, s-au împăcat, insă Batr.inul
Rege a trăit mai mult decât iubita sa regină, iar în ultimii sai
ani se spune că durerea despărţirii lor a plutit peste întreaga
lor curte ca un linţoliu.
Şi totuşi, dacă Alysanne a fost marea dragoste a lui Jaehaeryi,
cel mai bun prieten al său a fost septonul Barth. Niciun om
de origine modestă nu s-a ridicat atât de mult precum genia
lul septon cu vorba clară. Era fiul unui fierar şi fusese dat
Credinţei încă de tânăr. însă isteţimea lui s-a fâcut remarcata,
iar cu timpul a ajuns să lucreze în biblioteca Fortăreţei Roşii,
îngrijindu-se de cărţile şi de arhivele regelui. Acolo l-a cunos
cut Jaehaerys şi curând l-a şi num it M ână a Regelui. Mulţi
nobili din familii mari s-au arătat nemulţumiţi - iar Marele
Septon şi C ei D evotaţi se spune câ erau şi mai îngrijoraţi de
problemele legate de credinţa lui - însă Barth s-a dovedit mai
presus de toate.
Cu ajutorul şi sfaturile lui Barth, regele Jaehaerys a făcut
mai m ult pentru a impune reforme în regat decât oricare alt
suveran de dinaintea sau de după el. Dacă bunicul său, regele
Aegon, a lăsat legile celor Şapte Regate la cheremul tradiţiilor
şi obiceiurilor locale, Jaehaerys a creat primul cod de legi unic,
D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N
M arele turnir desfăşurat la Debarcaderul Regelui în anul 98 D.C. pentru sărbătorirea celui de-al cincizecilea an al dom
niei regelui Jaehaerys a bucurat, cu siguranţă, şi inima reginei, deoarece toţi copiii ei, nepoţii şi strănepoţii ei s-au
adunat sâ participe la ospeţe şi celebrări.
Niciodată de la Distrugerea Valyriei încoace n-au mai fost văzuţi într-un singur loc, în acelaşi timp, atâţia dragoni, după
cum adevărat s-a spus. înfruntarea finală, când cavalerii Gărzii Regelui Ser Ryam Redwyne şi Ser Clement Crabb au rupt
treizeci de lănci în confruntare înainte ca regele Jaehaerys să-i proclame pe amândoi campioni, a fost declarată cel m ai ales
spectacol de turnir care a fost văzut vreodată în Westeros.
D R E A P TA | Marele turnir din 98 D.C.
astfel încât din Nord şi până la hotarele dornishiene, regatul
avea o legislaţie unitară. De asemenea, au fost demarate lucrări
mari, pentru dezvoltarea Debarcaderului Regelui - şanţuri
şi conducte şi puţuri, mai ales pentru că Barth credea că apa
proaspătă şi evacuarea reziduurilor şi gunoiului erau impor
tante pentru sănătatea unui oraş. Mai mult, Conciliatorul a
început construirea unei mari reţele de drumuri care, intr-o
bună zi, vor lega Debarcaderul Regelui de Reach, Ţinuturile
Furtunii, cele Vestice, Ţinuturile Riverane şi chiar şi Nordul
- deoarece p en tru unificarea regatului trebuia să te poţi
deplasa mai uşor dintr-o regiune în alta. Drumul Regelui era
cel mai mare dintre acestea, întinzându-se pe sute de kilo
m etri spre Castelul Negru şi Zid.
Şi totuşi, unii spun că realizarea cea mai im portantă a
domniei lui Jaehaerys şi a septonului Barth a fost reconcili
erea cu Credinţa. Oamenii Săraci şi Fiii Războinicului, ne-
maifiind vânaţi, aşa cum se întâmpla în zilele lui Maegor, deşi
foarte slăbiţi şi scoşi oficial în afara legii, continuau sâ-şi facă
simţită prezenţa. Şi to t agitaţi, în dorinţa lor de a-şi reface
ordinele. Mai urgent, dreptul tradiţional al Credinţei de a-şi
judeca adepţii a început să devină supărător, mulţi nobili
plângându-se de septele şi septonii necinstiţi care puneau
mâna pe averile şi pe proprietăţile vecinilor lor şi ale celor
cărora le propovăduiau.
Unii dintre consilieri l-au îndem nat pe Bătrânul Rege sâ
rezolve radical problem a ultim ilor adepţi ai Credinţei: să-i
nimicească pe toţi, o dată pentru totdeauna, înainte ca bigo
tismul lor să arunce regatul în haos. Alţii voiau ca septonii să
răspundă înaintea aceloraşi legi ca şi restul regatului. în loc
de asta, Jaehaerys l-a trimis pe septonul Barth în Oraşul Vechi
să discute cu Marele Septon şi acolo au început să pună bazele
unui acord solid. în sch im bul depunerii arm elor de către
ultimele Stele şi Săbii şi al acceptării justiţiei regatului, Marele
Septon a prim it promisiunea sub ju răm ânt a regelui Jaehaerys
ci Tronul de Fier va proteja si va apăra întotdeauna Credinţa,
în acest fel, marea schismă dintre Coroană fi Credinţă a fost
vindecată pentru totdeauna.
Şi astfel, marea problemă a ultimilor ani ai domniei lui
Jaehaerys a fost, de fapt, că erau pur şi simplu prea mulţi
Targaryeni şi prea mulţi posibili succesori. Soarta potrivnică
l-a lăsat pe Jaehaerys fără un moştenitor cert nu o dată, ci de
două ori, după moartea lui Baelon cel Viteaz, in anul 101 D.C.
Pentru a rezolva chestiunea moştenitorului său o dată pentru
totdeauna, Jaehaerys a convocat primul Mare Consiliu in
anul 101 D.C., pentru a prezenta problema înaintea lorzilor
regatului. Şi lorzii au venit din toate colţurile regatului. Niciun castel n-ar fi putut găzdui atâţia, în afară de Harrenhal, aşa că
acolo s-au adunat. Lorzii, mari şi mici, au venit cu suitele lor de stegari, cavaleri şi scutieri, grăjdari şi servitori. Iar după ei, au venit şi alţii: însoţitorii taberelor, spălătoresele, şoimarii, fierarii şi rotarii. Sub lumina lunii s-au ridicat mii de corturi,
până când oraşul castelului, Harrenton, a devenit cel de-al
patrulea mare oraş din regat.
La acest consiliu, au fost audiat: nouă pretendenţi mai
mărunţi la tron şi au tost ■ reunind numai doi de
primă mână: Laenor Vcb - > :v *i Rhaenys - fiica
cea mare a fiului cel . Aemon-şi prinţul
Viserys, fiul cei mai n n , Vi eaz şi al prinţe
sei Alyssa. Deşi fiecaiv - '■ dreptul de primo-
genitură îl favori ce proximitatea îlfavoriza pe Viserys, a ; nul prinţ Targaryen
care a urcat pe Balerion,/ ;i: . de ;:uartea dragonului, în
anul 94 D.C. Laenor însuşi pi .w m un dragon, o creatură
splendidă numită Mare-de-Fum. însă, pentru mulţi dintre
nobilii regatului ceea ce conta mai mult era descendenţa masculină care prevala asupra celei feminine, tară a mai pune la socoteală câ Viserys era un prinţ de douăzeci şi patru de ani, în vreme ce Laenor era un băiat de şapte ani.
C o p i i i l u i j a e h a e r y s * ] , C o n c i l i a t o r u l , ş i a i m u n e i ' R g g j n e y l l y s a n n e
c a r e a u t r ă i t p â n ă l a v ă r s t a a d u l t ă
P r i n ţ u l A e m o n
Ucis în bătălia împotriva piraţilor myrishieni, care cuceriseră partea estică a Tarthului.
P R I N Ţ U L B a e l o n (num it şi Prinţul Primăverii,
J u p ă anotimpul când s-a născut, şi Baelon cel Viteaz')
: d «eptonul Barth a trecut la cele veşnice, în timpul somnu-
• ■, in anul 99 D.C., faimosul cavaler al Gărzii Regelui, Ser Ryam
, îifcdwyne, a fost numit Mână. însă valoarea şi îndemânarea lui cu spada şi lancea s-au dovedit a nu fi în acord cu abilitatea
lui de a domni. Baelon l-a urmat ca Mână, la mai puţin de un an,
şi a servit admirabil. însă, în timpul unei vânători, în anul
101 D.C., prinţul Baelon s-a plâns de un junghi într-o parte
şi a murit în câteva zile din pricina pântecului revărsat.
A r h i m a e s t e r u l V a e g o n
Num it Cel-fără-Dragon, a fost adus la Citadelă de la o vârstă
fragedă şi a primit inelul, toiagul şi masca de aur galben când
a devenit arhimaester.
P r i n ţ e s a D a e l j l a
Căsătorită cu lordul Rodrik A rryn în anul 80 D.C.,
Daella a murit pe patul de lăuzie, după ce i-a dăruit acestuia
o fiică, Aemma.
P r i n ţ e s a A l y s s a
Alyssa a fost soţia fratelui ei, Baelon cel Viteaz, doi dintre fiii
ei ajungând să poarte coroane.
P r i n ţ e s a V i s e r r a
Viserra a fost logodită cu lordul Manderly din Portul Alb,
numai pentru a muri într-un accident la scurt timp dupa
aceea. Fiind o fată aprigă şi curajoasă, a căzut de pe cal la beţie, în timp ce gonea pe străzile din Debarcaderul Regelui.
S e p t a M a e g e l l e
Trimisă spre Credinţă, Maegelle a crescut spre a fi o septâ
cunoscută pentru compasiunea şi darul ei de a vindeca.Ea a fost cauza principală a reconcilierii dintre Bătrânul Rege
şi regina Alysanne în anul 94 D.C., după cea de-a Doua Ceartă. S-a îngrijit de copiii afectaţi de solzii cenuşii,
însă a contractat boala şi a murit în anul 96 D.C.
P r i n ţ e s a S a e r a
Cu toate că a fost trimisă spre Credinţă, ca şi Maegelle, Saera
nu avea temperamentul surorii sale. A fugit de la mănăstirea
unde era novice şi a trecut M area îngustă. A rămas în Lys
o vreme, apoi în Vechiul Volantis, unde şi-a sfârşit zilele
ca stăpână peste o faimoasă casă de plăceri.
P r i n ţ e s a G a e l (num ită Copila Iernii)
Fără a fi înţeleaptă, dar încântătoare, Gael a fost cea mai iubită
de regină. A dispărut de la curte în 99 D.C., murind, zice-se,
de febra verii, dar de fapt s-a aruncat în Apa Neagră,
după ce a fost sedusă şi abandonată de un menestrel itinerant,
care n-a lăsat-o cu altceva decât cu o burtă tot mai mare.t
t D in pricina durerii, regina Alysanne a urm at-o în m orm ân t în m ai p u ţin de un an.
tlt».i tn p o fid a acestui 1.11>t. I .icnoi .1 \ o.i un avântai i « iii.n v ,il>il era hui lordului l oi l \ ' Voiai von, Şarpele de
M are. col m«i bogat om din ce le Şapte Regate ş.u polo de Maro ei a porecla lui Ser C orlys Velarvon. primul I ord
l om.trulant al G Arzii Regelui, insă renumolo s.iu nu fusese
clădit po priceperea lui in lupta cu spada ,si lancea m scutul,
ci pe îndelungatele sale călătorii pe cuprinsul mărilor lumii, în căutarea de noi păm ânturi. Era un vlăstar ,il Casei V e
laryon: o familie valyriană numeroasă, de viţă veche, venită
in W e ste ro s cu m u lt în a in te de T arga ryen i, după cum
susţin toate istoriile, şi care adesea a asigurat grosul flotei
regale. A tât de m ulţi V elaryoni au servit ca lorzi amirali şi
com andanţi de nave, încât funcţia a fost aproape considerată drept una ereditară.
Lordul Corlys călătorise mult, atât în Sud, cât fi in Nord,
căutând un presupus pasaj în jurul Capului Westeros, i u toate
că fi-a întors nava, Lupul G ht'ţii, când a dat numai peste o
m are îngheţată şi aisberguri uriaşe. însă cele mai m ăreţe
expediţii ale sale s-au desfăşurat la bordul Şarpelui de Marc,
după al cărui nume va ajunge să fie cunoscut. M ulte corăbii
din W esteros au navigat până departe, spre Q arth, pentru
negoţul cu mirodenii şi mătăsuri, însă el a îndrăznit să meargă
şi mai departe, ajungând Ia ţinuturile mitice ale Yi Ti şi Leng,
ale căror bogăţii au dublat averea Casei Velaryon doar într-o
singură călătorie.
A u fost făcute nouă m ari expediţii cu Şarpele de Marc,
iar în ultim a dintre acestea, Corlys a burduşit cala navei cu
aur şi a adus încă douăzeci de corăbii la Qarth, umplându-le
cu mirodenii, elefanţi şi cele mai fine mătăsuri. Unele au fost
p ierdute, iar e lefan ţii au m u rit p e m are, p o triv it lucrării
M aesterului M athis, Cele nouă călătorii, însă bogăţiile rămase
au transform at Casa V elaryon în cea m ai bogată din regat,
mai bogată chiar decât Casele Lannister şi Hightower. pentru
o vreme.
C orlys V elaryo n a devenit lord după m oartea buni. u
lui său şi şi-a fo losit averea p en tru a rid ica o nouă cetate
de scaun, V alu l în alt, în locul castelului um ed şi înghesuit
D riftm ark şi casa vechiu lu i T ron D riftw ood, vechea cetate
a Velaryonilor, despre care legenda spune că le-ar fi fost dăruită de regele sirenelor şi tritonilor, pentru încheierea
unui pact. A tât de mult negoţ a început sâ treacă dinspre
şi înspre Driftm ark, încât au apărut oraşele Huli şi Oraşul
Mirodeniilor, acestea devenind, pentru un timp, porturile
principale de comerţ din Golful Apei Negre, depăşind chiar
şi Debarcaderul Regelui.Faim a, rep utaţia şi averea sa au făcu t m u lt p en tru
susţinerea revendicării tronului de către fiul lui, Laenor.
Boremund Baratheon susţinea şi el cauza lui Laenor, la fel
şi lorzii Ellard Stark, Blackwood, Bar Em m on şi Celtigar.
însă ei erau prea puţini. C u ren tu l le era p otrivn ic, şi cu
toate câ m aesterii care num ărau vo tu rile n-au pom enit
niciodată cifrele, s-a zvonit că M arele Consiliu a votat cu dou ăzeci la unul în favoarea p rin ţu lu i V isery s. Regele,
nefiind prezent la deliberarea finală, l-a num it pe V iserys
Prinţ de Piatra Dragonului.în ultimii săi ani, regele Jaehaerys l-a numit pe Ser O tto
H igh to w er M ân a sa, iar Ser O tto şi-a adus şi fam ilia Ia
Debarcaderul Regelui. Printre ei se găsea şi tânăra A licent,
o fată isteaţă, de vreo cincisprezece ani, care a devenit în-
soţitoarea lui Jaehaerys, ajuns la o anum ită vârstă. îi citea,
îi aducea mâncarea şi chiar îl ajuta să se îmbăieze şi-l îmbrăca.
Se zice că uneori regele o considera una dintre fetele sale.
Zvonuri nemiloase susţineau că-i era ibovnică.
Regele Jaehaerys, Prim ul pe N um ele Său - cun oscut
drept C on ciliatoru l şi Bătrânul Rege (fiind singurul T ar
garyen care a ajuns până la o asemenea vârstă înaintată) -
a m urit în pace, în patu l său, în anul 103 D .C ., în vrem e
ce lady A licen t îi citea din cartea prieten ului său, Barth,
Istoria neobişnuită. Avea şaizeci şi nouă de ani la m oartea sa
şi a ocârm uit cu înţelepciune vrem e de cincizeci şi cinci de
ani. W esteros l-a je lit şi se spunea că până şi în D o rn e au
plâns bărbaţii, iar femeile şi-au sfâşiat veşm intele de durere
pentru un rege care-a fost atât de drept şi bun. C enuşa lui
a fost în gropată a lătu ri de cea a iubitei lui Bune R egin e
A lysanne, sub Fortăreaţa Roşie. Iar regatul n-a m ai avut
niciodată suverani ca ei.
D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N
In ochii multora, Marele Consiliu din 101 D.C. a stabilit astfel o regulă de fier în materie de succesiune: indiferent de
vârstă, Tronul de Fier din Westeros nu poate fi preluat de o femeie, nici cedat de o femeie descendenţilor ei pe linie băr
bătească.
PAGINILE P R E C E D E N T E | M a re le C onsiliu d in 101 D .C.
ST Â N G A | Regele Jaehaerys I fi B u n a R eg ină A l t- a m ic eu fiu l lor, p r in ţu l A e m o n .
65
.I,il lui I VieiiHui «p.id.i ilin >>ţcl valyri.in, Noi4 Intuit*,
p en tru înd em ânarea ».i I U‘ »»«* unul dintre tr i mai ap
susţinători .u lui Visery» inainte de Marele Consiliu. ţ i , 'h,tl
a .iilim .it o ruii -i .irni.XA de iM m rni Im 1I1 fi cavaleri
Ciiiul st* zvon ise 1.1 lordul Corly» V eliryon p r e f ir a u fl pentru apărarea drepturilor fiului *Au. I aenor. Kr^rlr l-u-harrj
.1 evit.it vărsarea de sAnge, ln»A mulţi ţi uu amintit 1.11 >
fusese gata să lupte pentru el.
'\ I.SK
I r l 'O .M N I A i N I ' H U N l i A l A ţi |< j|iin ,) 4 lui laclta ety s I. Y ise iy* .1 iiui(t«*nil un tron »igur, o tr e io r e r le
plin .1 >1 buna înţelegere jh* 1 are bunii ul *,Ut o 1 ultiv.ise tim p
de iimi bine de v iiiiir e i 1 de j iu t a*a iargaryrn 11 .1 Io»! nici .\ l , i t .1 .it.it j),. puternic.t precum In timpul dom niei lui V iserys
In această pei ioad.i au existat mai m ulţi prinţi şi prinţese de
' iu » ’ dev .it in oricare alt tim p de după Urgie, şi n-au mai fost
niciodată atâţia dragoni cAţi erau Intre anii 10.1 şi 12l1 D.C'.
însă marea răscoală a Dansului Dragonilor are rădăcini
în dom nia lui Viserys şi s-a datorat în mare parte membrilor
familiei regale de sânge. La începutul domniei sale, principala
p roblem a a lui V iserys I a fost propriul său frate, p rin ţu l
IViemon Targaryen. D aem on era im pulsiv şi iute la mânie,
însă era elegant, îndrăzneţ şi periculos. A fost făcut cavaler
la şaisprezece ani, la fel ca M aegor I, iar Jaehaerys I însuşi i-a
D aem on a fost căsătorit cu Rhea Royce în anul 97 D.C,
pe când ea era m o şten ito area vech ii cetăţi de scaun de la
Runestone, în Vale. Era o potrivire bună şi bogată, însă Daemon
a găsit Valea prea puţin pe placul său, iar pe soţia lui chiar mai
puţin, şi foarte curând s-au înstrăinat.
D upă cum s-a dovedit, uniunea lor a fost una stearpă, şi
cu to a te că V is e r y s I a re fu z a t ru găm in ţile fierbinţi ale
D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N
Cu toate câ se căsătorise cu Lady de Runestone în 97 D.C., în vremea domniei Bătrânului Rege, mariajul n-a avut succes.
Prinţul Daemon a găsit Valea plicticoasă. („în Vale, bărbaţii se împreunează cu oile" a scris el. „Nu poţi sâ-i învinovăţeşti. Oile lor sunt mai arătoase decât femeile lor") Şi, curând, a ajuns să nu-şi mai placă soaţa, căreia-i spunea „târfa mea din bronz“ după armura de bronz runică, purtată de nobilii Casei Royce.
fratelui sân de a uliM.WO iM'.iU't i i, I .i.hem.K l.n ui te pentru
.1 fi asuma povara conducerii. Prima dată, 1 Xu-nion a servit i a
ni.ie-.tru al monotâtiei, apoi ni.ie.stru al lefilor, insa pi im ipalul
său rival, .N1.111.1, SorO tto Hightower, a fost col care 1 a convins
|v \ W ryssâ I îndepărteze din aceste funcţii. Aşa ca, in 10i IU'..
\ iser\ - m a tăcut tratele comandant al Găinii Orăşeneşti.
Prinţul Daemon a îmbunătăţit armele şi antrenamentul
gărzii şi le a dat mantii de culoarea aurului care au ajuns sa i
tacă cunoscuţi drept „mantiile aurii" până în zilele noastre.
Adesea, se alătura oam enilor săi în patrulările prin o r a ş ,
devenind repede cunoscut atât de puştiul cel mai ameninţa
tor, dar şi de negustorul cel mai bogat, şi i-a adus o anumita
reputaţie întunecată printre târfe şi bordeluri, unde a v e a
obiceiul sâ nu achite ceea ce primea. Delincventa a scăzut
dramatic, deşi unii spuneau câ asta s-a întâmplat pentru câ
Daemon era încântat sâ aplice pedepse dure. Totuşi, cei c a r e
au beneficiat de pe urma conducerii sale îl apreciau foarte
mult, iar Daemon a devenit curând cunoscut drept „Stăpânul
Fundăturii Puricilor" Iar mai târziu, după ce Viserys i-a re
fuzat titlul de Prinţ de Piatra Dragonului, a ajuns sâ fie numit
„Prinţul Oraşului" Prin lupanare şi-a găsit o favorită, o amantă,
o foarte albă dansatoare lysenă numită M ysaria, ale c ă r e i
aspect şi reputaţie le făceau pe prostituatele care o cunoşteau
sâ-i spună Viermele Alb. M ai târziu, ea a devenit şefa şopti
torilor lui Daemon.
Unii spuneau că sprijinul lui Daemon pentru fratele lui
în Marele Consiliu a fost motivat de convingerea că va deveni
moştenitorul acestuia. însă în mintea sa, Viserys îşi stabilise
deja moştenitorul: Rhaenyra, singura sa fiică cu verişoara sa,
regina Aemma din Casa Arryn. Rhaenyra s-a născut în anul
97 D.C.; tatăl ei o iubea la nebunie şi o lua peste tot, chiar şi
în încăperea consiliului, unde o încuraja să privească şi sâ
asculte cu mare atenţie. Din aceste motive, şi curtea o iubea
la fel de mult şi mulţi o omagiau. Cântăreţii o numiseră în
cântarea Regatului, deoarece era isteaţă şi precoce, un copil
minunat, care deja era un conducător de dragoni la vârsta de
şapte ani, zburând pe spatele unui dragon-femelă pe nume
Syrax, după numele unuia dintre vechii zei ai Valyriei.
în anul 105 D.C., mama ei a dat naştere, în sfârşit, f iu lu i
pe care-1 aşteptau de multă vreme regele şi regina, însă regina
a murit la naşterea copilului, iar băiatul - numit Baelon - i-a
supravieţuit numai o zi. Cam pe-atunci, Viserys 1 se săturase
deja sâ tot fie intimidat în chestiunea succesiunii şi, ignorând
precedentele din anul 92 D.C. şi Marele Consiliu din 101 D .C,
a declarat oficial că Rhaenyra era Prinţesă de Piatra D rago
nului şi moştenitoarea lui. A fost organizată o mare ceremo
nie, în care sute de nobili au îngenuncheat pentru a o omagia
pe prinţesă în vrem e ce ea stătea la picioarele tatălu i ei.
Prinţul Daemon nu se afla printre ei.
Anul 105 D.C. a înregistrat încă un eveniment demn de
notat: primirea lui Ser Criston Cole în Garda Regelui. Născut
în anul 82 D.C., ca fiu al unui administrator in serviciul fami
liei Dondarrion din Blackhaven, Criston a intrat în atenţia
curţii la turnirul de la Iazul Fecioarelor, pentru celebrarea
urcării pe tron a lui Viserys, unde a învins intr-o luptă şi-a tbst
ultimul rămas în arenă.
Cu pârul negru, ochii verzi şi atrăgător, s-a dovedit a fi
o încântare pentru doamnele de la curte, în special pentru
prinţesa Rhaenyra. Simţea o atracţie copilărească pentru
el, spunându-i „cavalerul meu alb" şi rugându-şi tatăl sâ-1
facă spada sa credincioasă, ceea ce a şi fâcut. D upă aceea,
Cole a rămas întotdeauna lângă ea şi-i îndeplinea favorurile.
S-a spus, în anii care au urmat, câ prinţesa nu mai avea ochi
decât pentru Ser Criston al ei, însâ există motive de îndoială
câ acest lucru a fost pe de-a-ntregul adevărat.
Lucrurile au devenit şi mai complicate când, la încurajarea
lui Ser O tto Hightower, regele Viserys şi-a anunţat intenţia de
a se căsători cu lady Alicent, fiica lui Ser O tto şi a fostei doici a
Bătrânului Rege. în cea mai mare parte, regatul a celebrat acest
mariaj. Rhaenyra, având asigurat locul ca m oştenitoare, a
primit-o bine pe noua mireasă a tatălui ei, pentru că se cunoşteau
de multă vreme de la curte. însă nu totul era vesel în Vale, unde
se spune că prinţul Daem on a pus să fie biciuit slujitorul care
S T Â N G A | Regele Viserys I pe Tronul de Fier. DEASUPRA | Daemon Targaryen. P rin ţu l O raşulu i, ai m a n tii le lui aurii.
* <1 adu* ' i**liU*,lc xpir v UIHIOIC. ş» nu i U IV tlin uri urni*'; ■ ■ i
C v>«K» ţl IMtnţi'v» Rlll.nsv I»I V.X. IIVI \ tiu .1 I ac n i i> -pin ■
Pi mtiv urm ării*»â'Atonei regelui Visei v* » 11 A lu » nt - .)
număiat alianţa dintre prinţul lXivnn'n şi Şarjvle de M.ur
Sătul *ă tot aştepte o coroană > are părea tot mai îndepărtată,
Daetnon era hotărât vi şi clădească propriul sau regat. Pentru
aceasta, el şi Corlys Velâryon se puteau uni pentru o cauză
comuna, m ulţum iţi jafurilor comise de Regatul celor Trei
Fiice mu Triumviratul, Jupi cum i se mai spunea uneori - care
era o uniune dintre Lys, M yr şi Tyrosh, născută din Secolul
Însângerat care a urmat Distrugerii Valvriei, împotriva Volanţi
-ului. La început, alianţa a (ost salutată in cele Şapte Regate, dar
curând, au devenit mai răi decât piraţii fi corsarii învinşi de ei.
Luptele au început in anul 10b D.C., când Şarpele de
M are a contribuit cu flota, iar Daemon cu Caraxes fi price
perea sa in a conduce oameni capabili sâ-i organizeze pe fiii
secundari şi cavalerii fără pământ, adunaţi cu toţii sub stin
dardul său. Regele Viserys .1 contribuit la războiul lor trimi
ţând aur pentru tocmirea de oameni şi pentru provizii.
Au obţinut multe victorii în următorii doi ani, culminând
cu uciderea de către prinţul Daemon a prinţului myrishian -
amiralul Craghas Drahar, poreclit şi Hrănitorul Crabilor - in
luptă directă. (Când a aflat că Daemon s-a autodeclarat Regele
Mării înguste, în 109 D.C., regele Viserys a fost auzit spunând
că fratele său poate sâ-şi păstreze coroana dacă asta-1 „opreşte
să mai intre în belele") Dar s-a dovedit a fi o asumare prematură
a victoriei. Triumviratul a trimis o nouă flotă şi o armată in
anul următor, iar Dorne i s-a alăturat în războiul împotriva
proaspătului şi măruntului regat al lui Daemon.
în anul 107 D.C., Alicent i-a adus pe lume lui Viserys pe
Aegon, astfel câ, în cele din urmă, regele a avut un fiu. Aegon
a fost urmat de o soră, Helaena, viitoarea sa mireasă, şi de încă
un fiu, Aemond. însă naşterea unui fiu însemna câ succesiunea
era pusă din nou în discuţie, şi nu doar de regină, ci şi de tatăl
ei, M âna, care erau nerăbdători să-şi vadă sângele trecând
înaintea celui al Aemmei. Dar Ser O tto a abuzat de funcţie,
astfel că, în 109 D.C., a fost înlocuit cu lordul Lyonel Strong,
care a servit cu pricepere ca maestru al legilor. Pentru regele
Viserys, chestiunea fusese de mult rezolvată: Rhaenyra era
moştenitoarea lui şi nu dorea să asculte niciun fel de argument
contrariu, în pofida decretelor Marelui Consiliu din 101, care
stabiliseră întâietatea unui bărbat înaintea unei femei.
Relatările şi scrierile păstrate din acele vrem uri
încep sâ vorbească despre o „grupare a reginei" şi una
„a prinţeselor" Mulţumită turnirului din 1 1 1 D.C.,
au f o s t cunoscute prin nume mai simple: verzii
• i 1 t, ,'i u I a intrecen, ni *e spune, rejţina A licent a fost inve»
nunt i m 1111nun.1t intr o ren Ine verde, in vrem e ce Rhaenyra
11 .1 lăvit 111111.111111 nicio îndoiala cu privire la moştenirea ei,
purtând negru brodat cu roşu, amintind de stindardul C avei
Largai yen In acelaşi turnir a reapărut şi Daemon I'argaryen,
Regele Marii înguste, intors din războaiele sale. Purta coroana
când Caraxes a coborât în zbor, însă a îngenuncheat in faţa
fratelui său şi şi-a dat jos coroana, oferindu- i-o in semn de
credinţă. Viserys i a tăcut semn sâ se ridice, i-a înapoiat co
roana şi 1 .1 sărutat pe amândoi obrajii; cu toate problemele
dintre ei, Viserys işi iubea cu adevărat fratele. Cei aflaţi la
turnir au izbucnit in urale, însă nimeni mai tare decât Rhaenyra,
care-şi iubea şi ea elegantul unchi. M ai mult decât, hmm,
poate câ... sursele noastre sunt contradictorii.
Peste câteva luni Daemon a fost exilat. Motivul? Sursele
noastre se contrazic. Unele, precum Runciter şi Munkun,
sugerează că regele Viserys şi regele Daem on s-ar fi certat
(deoarece dragostea frăţească arareori se pune în calea dez
acordurilor), şi de-asta a plecat Daemon. A lţii spun că a fost
Alicent (probabil la îndemnurile lui Ser O tto), care l-a con
vins pe Viserys câ Daem on trebuia îndepărtat. însă două
surse vorbesc mai pe larg despre această chestiune.
Lucrarea septonului Eustace, D om nia regelui Viserys,
Friinul pe Numele Său, şi Dansul Dragonilor care a urmat, a fost
scrisă după sfârşitul războiului. în pofida faptului că Eustace
e - ic . -.v şi plictisitor in scrierea sa, a fost în mod clar un con-
L vvaryenilor şi vorbeşte cu mare acurateţe despre
1 ' mi. : ac rărea lui Ciupercă, M ărturia lui Ciupercă,
este o .. . ■■ ■'•:. Pitic, de un m etru înălţime, cu un cap
•1 ; imens, com pletându-i făptura, dacă
. - :upercă era bufonul curţii şi se credea că
e. > .\>rv . . ... ia că m ărim ile de la curte discutau în
voie in p re: . • u- 1 M ărturia sa se pretinde a fi o relatare a
evenimentelor din anii cât a fost la curte, scrisă de un copist
al cărui nume nu este cunoscut, şi este plină de poveştile lui
Ciupercă despre com ploturi, crime, întâlniri de taină, dez
măţuri şi multe altele, şi toate în cele mai explicite detalii.
Relatările septonului Eustace şi ale lui Ciupercă sunt contra
dictorii, dar există şi subiecte asupra cărora au căzut de acord.
Eustace pretinde câ D aem on şi prinţesa Rhaenyra s
fost surprinşi în pat de Ser A rryk Cargyll,
D R E A P T A | Daemon Targaryen
oferindu-şi coroana lui Viserys I.
că acest lucru l-a făcut pe Viserys să-şi exileze fratele de la
curte. Oricum, Ciupercă spune o altă poveste: că Rhaenyra avea
ochi numai pentru Ser Criston Cole, dar cavalerul i-a respins
avansurile'. De-abia atunci unchiul ei s-a oferit s-o înveţe arta
dragostei, pentru ca, astfel, să-l poată face pe virtuosul Ser Cris
ton să-şi încalce jurămintele. Dar când credea că este pregătită
să-l abordeze, cavalerul - despre care Ciupercă jură că era cast şi
virtuos precum o septâ bătrână - a reacţionat plin de oroare
I şi dezgust. Viserys a auzit curând acest lucru. Şi indiferent care
variantă a poveştii era cea adevărată, ştim că Daemon a cerut
jjâna Rhaenyrei, numai ca Viserys să renunţe la căsătoria sa
i ladv Rhea. Viserys a refuzat şi, în loc de asta, l-a exilat pe
Daemon din cele Şapte Regate, interzicându-i să se mai întoarcă
vreodată, sub ameninţarea morţii. Daemon a plecat, întor-
cându-se la Treptele de Piatră pentru a-şi continua războiul.
în anul 112 D.C., Ser Harrold Westerling a trecut la cele
veşnice, iar Ser Criston Cole a fost făcut Lord Comandant al
Gărzii Regelui, în locul lui. Iar în 113 D.C., prinţesa Rhaenyra
a ajuns la vârsta maturităţii. în anii de dinainte, mulţi bărbaţi
i-au făcut curte (între ei, şi moştenitorul Harrenhalului, Ser
Harwin Strong, căruia i se spunea şi Rupe Oase şi era consi
derat cel mai puternic cavaler din regat), acoperind-o cu
d.iiuri (aş.i i uni .iu făcut gem enii Ser I.im’h fi Set J vl.u.,)
I amii-tcr l.i l asterly Rock), compunând cAntece imlnrui,
frumutrţii »ale şi cliiar duelându se pentru favorurile rtlpt,
cuiti lin lordului Hl.iilovood şi lordului Br.ultrn). Au ii*t rlui,
şi discuţii privind căsătoria ei cu prinţul din Dorne, jvntru .
mutic.a, in sfârşit, id ed o u .i regate Regina AIkrnt (*.i Ser ( iti,,
tatăl ei) a susţinut, in moil normal, pretenţia la mina ei ,i fu,
lui ei, prinţul Aegon, cu toate câ acesta era mult mai Unit In,,
cele două odrasle nu s-au înţeles niciodată, iar Viserys j iu ,
regina sa dorea această uniune mai mult din ambiţie pentru
fiul ei, decât pentru dragostea lui Aegon pentru Rhaenyra.
Ignorând toate aceste p artide, V iserys s a întors
Şarpele de Mare şi prinţesa Rhaenys, al căror fiu, Laenor, fuse*,
cândva, rivalul său în M arele Consiliu din 101. Laenor .nv i
sânge de dragon de la ambii părinţi şi chiar şi un dragon al sau,
unul splendid, verde cu alb, numit Mare-de-Fum. Şi mai bine
de atât, căsătoria ar fi unit cele două tabere rivale cândva in
M arele Consiliu din 101. Şi totuşi, mai era o problema: la
nouăsprezece ani, Laenor prefera compania scutierilorde
vârsta lui şi se zvonea că nu cunoscuse îndeaproape nicio femeie
şi câ nu avea niciun bastard. Se spune însă că Marele Maester
Mellos ar fi zis: „Şi ce-i cu asta? N u mă dau în vânt după peşte,
dar dacă mi se serveşte peşte, îl mănânc."
Rhaenyra avea însă cu totul alte gânduri. Poate că spera că
se va căsători cu prinţul Daemon, după cum pretinde Eustace,
sau câ-1 va ademeni pe Ser Criston Cole în patul său, după cum
sugerează amuzat Ciupercă. însă Viserys nici nu voia să audă
de aşa ceva şi în faţa tuturor împotrivirilorei, n-a trebuit decât
să-i spună că, dacă refuza mariajul, îşi va reconsidera succesiu
nea. Dar a venit şi despărţirea finală dintre Ser Criston Cole şi
Rhaenyra, şi nici până-n ziua de azi nu ştim dacă a fost deter
minată de Ser Criston sau de Rhaenyra. Să fi încercat ea să-l
seducă pentru ultima oară? A recunoscut el, în cele din urmă,
dragostea pentru ea, acum câ părea că se va mărita, şi să fi în
cercat s-o convingă să fugă cu el?
N u putem şti. N ici nu p utem spune dacă există vreun
adevăr în a susţine că, după ce Cole a părăsit-o, ea şi-a dăruit
fecioria (dacă, într-adevăr, era fecioară) lui Ser Harwin Strong,
un cavaler mult mai puţin scrupulos. Ciupercă susţine că i-a
găsit chiar el în pat, însă jum ătate din ce spune el nu poate fi
crezut - iar cealaltă jumătate sunt, uneori, dorinţe care nu pot
fi luate în serios. Ceea ce putem spune cu siguranţă este câ în
anul 114 D.C., prinţesa Rhaenyra şi proaspătul ridicat la rang
de cavaler Ser Laenor s-au căsătorit şi, după cum era obiceiul,
s-a organizat un turnir în onoarea lor. La acest turnir, Rhaenyra
a avut un alt campion, Rupe Oase, în vrem e ce Ser Criston a
purtat, pentru prima dată, culorile reginei Alicent. Relatările
1D E A S U P R A | Prinţesa Rhaenyra, încântarea Regatului.
despre intivcen sunt a i to.iti >i. ,, m J , j v i- ole .1 luptat ca
o lui a- neagra, invmgindu şi toţi advep.1111 I ui Rupe Oase i-a
spullvrat clavicula fi cotul, tac.inilu I pe C iuperca să 1 spună
Oase Rupte, insa cele mai grave răni i le a provocat favoritului
lui 1 aenor, arătosul cavaler Ser Joffrey Lonmouth, căruia i se
spunea Cavalerul Sărutărilor. Ser Joffrey a fost scos de pe le
renul de luptă tară simţire fi însângerat, fi a zăcut şase zile
înainte de .1 muri, tăcându-1 pe Laenor sâ verse lacrimi amare.
Pupă aceea, Ser Laenor a plecat spre Driftm ark fi unii
s au întrebat dacă mariajul s-a consumat sau nu. Rhaenyra
şi soţul său au stat mai tot tim pul despărţiţi, ea la Piatra
Dragonului, iar el in Driftm ark. Totufi, dacă regatul s-a în
grijorat cu privire la moştenitori, 11-a trebuit sâ aştepte prea
mult. Pe la sfârşitul anului 114 D.C., Rhaenyra a născut un
băiat sănătos, pe care l-a num it Jacaerys (nu Joffrey, după
cum sperase Ser Laenor), căruia prietenii fi familia îi spuneau
Jace. Şi totuşi... Rhaenyra avea sânge de dragon în vene, iar
Ser Laenor, de asemenea, avea un nas acvilin, trăsături fine,
păr alb-argintiu fi ochi violeţi, care-i trădau originea valyri-
anâ. De ce, atunci,Jacaerys avea pâr faten fi ochi căprui fi un
nas cârn? Mulţi l-au privit pe el şi pe mătăhălosul Ser Harwin
Strong - acum comandant al negrilor fi companion constant
.il Rhaenyrei - şi-au început să-fi pună întrebări.
Rhaenyra a mai născut încă doi fii - Lucerys (poreclit
Luke) şi Joffrey - în tim pul mariajului ei cu Ser Laenor Ve larvon şi fiecare dintre ei era sănătos şi • .m eu părui
castaniu şi nasul cârn pe care nici Rhaeir. ■
le aveau. Printre verzi se spunea că erau, de ' .
Oase, iar mulţi se îndoiau câ ar fi putu t tiînsă, la porunca lui Viserys, fiecare .1 p.
dragon,pus in leagăn,şi din fiecare ou a if-.t t
A rrax şi Tpraxes. C ât despre rege, a ignorai i ■
deoarece voia ca Rhaenyra sâ rămână moşteniso >r> ,1 1. ii. -
Patru tragedii din 120 D.C. au făcut ca acest ari s 1 ti, oi-.:,
minte ca Anul Primăverii Roşii (a nu fi confundată cu Primă
vara Roşie din 236 D.C.), pentru că a pus bazele Dansului
Dragonilor. Prima dintre aceste tragedii a fost moartea Laenei
Velaryon, sora lui Laenor. Cândva propusă ca mireasă a lui
Viservs, se căsătorise cu prinţul Daemon in 115 D.C'., după ce
soţia lui, lady Rhea, murise la vânătoare 111 Vale. (Intre timp,
Daemon se săturase de Treptele de Piatră fi renunţase la co
roana; alţi cinci il vor urma ca Regi ai M ării înguste, pana
când „regatul" mercenar va dispărea o dată pentru totdeauna.)
Laena i-a dăruit lui Daemon două fete gemene, Raela şi
Rhaena. Cu toate ea pe regele Viserys l-a înfuriat iniţial că
sătoria lor, care a avut loc fără permisiunea Iui, i-a îngăduit
lui Daemon să-fi prezinte fiicele la curte în anul 117 D.C., in
pofida obiecţiilor consiliului restrâns; încă-fi mai iubea fratele
fi, probabil, s a gândit câ situaţia de părinte il va mai domoli,
în anul 120 D.C., Laena a ajuns din nou în pat fi-a rămas grea,
născând fiul pe care şi-I dorise întotdeauna Daemon. Oricum,
ceea ce a fost scos din pântecul ei era ceva răsucit fi deformat
fi a murit la scurtă vreme după naftere, la fel ca Laena.
însă părinţii ei, lordul Corlys fi prinţesa Rhaenys, au
avut motive mai importante de supărare in acel an. încă o
mai jeleau pe fiica lor, când le-a fost luat fiul. Toate relatările
concordă asupra faptului că Laenor participa la un târg din
Oraşul M irodeniilor când a fost ucis. Eustace l-a acuzat pe
prietenul şi companionul lui (şi iubit, după cum spuneau
unii) Ser Qarl Correy, zicând câ s-au certat pentru câ Laenor
intenţiona să-l îndepărteze pentru un nou favorit. S-au tras
săbiile, iar Laenor a fost ucis. Ser Q arl a fugit, fârâ a mai fi
văzut vreodată. Oricum , Ciupercă dă de înţeles că a fost o
p o v e s t e m a i întunecată: câ prinţul D aem on îl plătise pe
, v p e i - r ; •’ - n t r u a o elibera pe Rhaenyra
p e n t r u ei.
... iorovâialâ urâtă intre fiii
.1 atunci când Aemond
: r ; ■ ' ' cruţ dragonul răposatei
• • v . . • . ’ i ile au fost urmate de
, d u p ă ce Aemond ic < a ie li îor Rhaenyrei câ erau
cop îi lui m v-i.j - pana ■ • nrinţ Lucerys a luat un
cuţit şi l-a înfipt îri ochiul lui Aemond. După aceea, A em ond
a devenit A em ond cel-Chior, dar l-a obţinut pe Vhagar.
(A avut ocazia sâ răzbune pierderea ochiului în anii următori,
cu toate câ regatul va sângera din cauza asta.)
Înainte de căsătoria cu Daemon, Laena fusese logodită pentru aproape zece ani cu fiul fostului Lord Amiral din Braavos, însă
tânărul risipise averea şi influenţa tatălui său, devenind un nimeni, doar un profitor la Valul înalt şi o ruşine pentru lordul
Corlys. N-a fost o surpriză când Daemon, tăcând o vizită după moartea soţiei sale, a văzut-o pe Laena (despre care se spune câ
era neaşteptat de drăguţă) şi a discutat cu Şarpele de Mare despre o căsătorie. La scurt timp după aceea, prinţul Daemon l-a
atacat atât de dur pe logodnicul din Braavos, încât tânărul l-a provocat la luptă.
Şi-aşa a murit fiul cheltuitor al Lordului Amiral.
în cele din urmă, Viserys a încercat sâ facă pace, şi a făcut
asta decretând câ oricărui bărbat sau femeie care punea la
îndoială paternitatea copiilor Rhaenyrei i se va smulge limba.
A poi, le-a poruncit lui A licen t şi fiilor săi sâ se întoarcă la
Debarcaderul Regelui, în vreme ce Rhaenyra urma sâ rămână
cu fiii ei la Piatra Dragonului, pentru a nu se mai certa. Ser
Erryk Cargyll a rămas la Piatra Dragonului, ca păzitor cre
dincios al Rhaenyrei, tnlocuindu-1 pe Ser Harwin Strong, care
s-a întors la Harrenhal.
Ultim a tragedie - unii ar putea spune că a fost cea mai
nesemnificativă - a fost un incendiu izbucnit la Harrenhal, care
a luat vieţile lordului Lyonel şi a fiului şi moştenitorului acestuia,
Ser H arwin. însâ cei care susţin asta nu ştiu nimic. Viserys,
de-acum bătrân şi istovit şi tot mai dezinteresat de conducerea
regatului, a rămas fară Mână, în vreme ce Rhaenyra a rămas atât
fără soţ, cât şi, după cum spun unii, ibovnic. Unele relatări pun
asta doar pe seama întâmplării, nimic altceva. însă altele su
gerează posibilităţi mult mai întunecate. Unii cred că Larys
Picior Strâmb - unul dintre inchizitorii regelui şi mezinul lor
dului Lyonel - s-ar putea să fi aranjat în aşa fel lucrurile încât să
l domnească el la Harrenhal. A lte istorisiri chiar dau de înţeles
B că însuşi prinţul Daemon s-ar fi aflat în spatele celor întâmplate.
Decât să aducă o altă Mână, regele l-a rechemat pe Ser Otto
jjr de la Oraşul Vechi, la îndemnurile lui Alicent, şi l-a numit din
■ nou Mână. Şi decât să-şi jelească soţul dispărut, Rhaenyra s-a
J măritat, în cele din urmă, cu unchiul ei, prinţul Daemon. în
ultimele zile ale anului 120 D.C., ea chiar i-a dăruit primul fiu,
Aegon, după numele Cuceritorului. (Când a aflat asta, se spune
că regina Alicent a fost atât de furioasă pentru că fiul ei cel mai
mare purta tot numele Cuceritorului. Cei doi Aegoni au ajuns
s.i lie cunoscuţi drept Aegon cel Bătrân şi Aegon cel Tânăr.)
A nul 1.’ .’ D.C. a consem nat naşterea celui de al doilea tiu al
Rhaenyrei ţ,i al lui I \iomon, Viserys. Nu era atât de voinic ca
Aegon cel Tânăr sau ca fraţii sai vitregi Velaryon, insă s-a do
vedit a fi precoce. Unu au luat asta drept un semn, atunci când
din oul de dragon plasat in leagănul său nu a ieşit niciun pui
Şi-aşa, lucrurile au progresat, până in ziua fatidică din
129 D.C., când, in cele din urmă, Viserys I a murit. Fiul sau,
Aegon cel Bătrân, se căsătorise cu fiica lui, Helaena, iar Helarna
ii dăruise gemenii Jaehaerys şi Jaehaera (o copilă ciudată, i.irc
creştea încet, nu plângea niciodată şi nici nu zâmbea, aşa cum
fac toţi copiii) şi încă un fiu, pe nume Maelor, in 127 D.C. Pe
Driftmark, Şarpele de M are s-a simţit slăbit şi s-a dus la culcare.
Viserys, acum in iarna anilor săi, dar încă puternic, s-a rănit
pe Tronul de Fier, in 128 D.C., după ce a pronunţat o sentinţă.
Rana s-a infectat şi, în cele din urmă, Maesterul Orwyle (carci
succedase M aesterului M ellos în anul precedent) a fost nevoit
să-i amputeze două degete. Măsura n-a fost destul de radicală,
oricum , şi pe când anul 128 s-a term inat şi a început 129,
starea sănătăţii lui Viserys s-a agravat.
în cea de-a treia zi a celei de-a treia luni din anul 129 D.C,
in vrem e ce-i distra pe Jaehaerys şi Jaehaera din patul său,
spunându-le o poveste despre stră-străbunicul său şi regina
acestuia, care se luptau cu uriaşii, mamuţii şi sălbaticii înrăiţi
de dincolo de Z id , regele a obosit. Şi-a trimis afară nepoţii,
după ce a terminat povestea, şi-a căzut într-un somn din care
nu s-a m ai trezit. D om nise tim p de douăzeci şi şase de ani,
cârmuind în tim pul celei mai prospere epoci din istoria celor
Şapte Regate, să
dind însă semin
ţele declinulu i
c a ta s tro fa l al
casei sale şi ale
morţii ultimilor
dragoni.
D E A S U P R A , S T Â N G A | Fiii prinţesei Rhaenyra (de la stânga la dreapta): Jacaerys, Jojfrey şi Lucerys.
D E A S U P R A , D R E A P T A | Fiii regelui Viserys (de la stânga Li dreapta): Aegon, Daeron şi Aem ond.
J e g o n a l I I -L E A
N IC IU N R Â Z B O I n-a fost m ai sângeros sau mai crud
decât D ansul Dragonilor, dupâ cum au ales să-l numească
menestrelii şi M unkun. A fost cel mai crunt război de acest fel,
unul între fraţi. Cu toate câ Viserys o desemnase drept moş
tenitoare pe Rhaenyra, prinţul Aegon a fost convins să ia coroana
tatălui său de mama sa şi de consiliul restrâns, înainte ca trupul
lui Viseiys 1 sâ apuce să se răcească. Când Rhaenyra, Prinţesa
de Piatra Dragonului, a aflat asta, s-a înfuriat. La acea vreme
se pregătea să nască, la P ia tra Dragonului, cel de-al treilea
copil al prinţului Daemon.
Făcătorul de Regi - i-ar fi deschis gâtlejul cu pumnalul său,
acolo, la masă. Ciupercă nu este de acord, sugerând că lordul
Cole l-ar fi aruncat pe Beesbury pe fereastră - cu toate că
trebuie amintit că Ciupercă se afla la Piatra Dragonului la acea
vreme, cu Rhaenyra. însă aceasta n-a fost nici pe departe ultima
crimă din zilele de început ale Dansului. Oricum , cele mai
lamentabile au fost asasinarea tinerilor prinţi Lucerys Velaryon,
fiul Rhaenyrei, şi a lui Jaehaerys, fiul şi moştenitorul lui Aegon.
Moartea lui Luke Velaryon a fost văzută de mulţi ochi la
curtea de la Capătul Furtunii, iar relatările concordă în mare
D I N I S T O R I A A R H I M A E S T E R U L U I G Y L D A Y N
La Piatra Dragonului nu s-au auzit niciun fel de urale. în loc de asta, urlete au răsunat prin sălile şi scările Turnului Dragonului
Mării şi de jos, din apartamentele reginei, acolo unde Rhaenyra Targaryen se încorda şi se cutremura în cea de-a treia zi de travaliu. Copilul nu era aşteptat decât în cel de-al treilea ocol al lunii, însă mareele de la Debarcaderul Regelui o aduseseră pe
prinţesă într-o stare de furie întunecată, iar mânia ei părea sâ fi grăbit naşterea, ca şi cum pruncul dinlăuntrul ei era şi el furios,
şi se lupta să iasă afară. Prinţesa a proferat blesteme în timpul travaliului, chemând mânia zeilor asupra fraţilor ei vitregi şi a mamei
lor, regina, descriind în amănunt chinurile la care i-ar supune înainte de-ai lăsa să moară. A blestemat şi copilul dinlăuntrul ei, ne povesteşte Ciupercă. „lefi afară!" a strigat ea, zgâriindu-şi pântecul umflat, în vreme ce maesterul şi moaşa ei încercau s-o
împiedice. „Monstrule, monstrule, ieşi afară, AFARA!"
Când pruncul a venit, în cele din urmă, pe lume, s-a dovedit a fi, într-adevăr, un monstru: o fetiţă născută mcui' - ;\iml\, şi deformată, cu o gaură în piept, acolo unde ar fi trebuit să-i fie inima, şi o coadă ţepoasă şi solzoasă. Sau cel puţin a>.t o deser *
Ciupercă. Piticul ne spune că el a fost cel care a dus mica fiinţă în curte, spre a fi arsă. Fetiţei moarte i s-a dat numele W r..-
a anunţat prinţesa Rhaenyra a doua zi, dupâ ce laptele de mac i-a domolit durerea. „A fost singura mea fiică şi au ucis-o. Mi .
furat coroana şi mi-au omorât fiica, dar vor da socoteală pentru asta.“
După naştere, Rhaenyra s-a pregătit de război. A tât ea, cât şi A licent aveau sprijinitori în tre cei din familiile lor şi printre m arii nobili din regat. Şi fiecare parte avea dragoni. Era o reţetă p en tru dezastru , şi chiar aşa s-a şi dovedit a fi. Regatul a sângerat aşa cum n-o mai făcuse înainte şi vor trece ani până când toate rănile se vor fi vindecat.
Poate că spusele lui Ciupercă, că regina Alicent ar fi grăbit dispariţia soţului ei cu un „strop de otravă" strecurat în vin, pot fi contrazise. însă nim eni nu se îndoieşte câ prima picătură de sânge vărsat în acest Dans i-a aparţinut bătrânului maestru al monetăriei, lordul Beesbury, deorece a insistat că adevăratul moştenitor al lui Viserys era Rhaenyra, şi câ ea trebuia încoronată. Relatările diferă în ceea ce priveşte felul in care disi-
a fost înlăturat. Unii susţin câ ar fi m urit de frig, după •it în celulele întunecate, iar alţii spun câ Ser
- Lordul Com andant, care în curând va fi numit
parte. Trimis de mama lui la Capătul Furtunii pen tru a obţine sprijinul lordului Borros, l-a găsit acolo pe prin ţu l A em ond Targaryen. A em ond era mai în vârstă, m ai p u te rn ic şi m ai crud decât Lucerys, şi-l ura pe Lucerys cu ardoare, pen tru câ din cauza lui îşi pierduse ochiul cu nouă ani în urm ă. Lordul Borros i-a interzis lui A em ond să se răzbune în in te rio ru l castelului său, însă a declarat că nu-1 interesa ce se petrecea
în afara lui. Aşa câ p rin ţu l A em ond, călare pe V hagar, l-a vânat pe Lucerys, pus pe fugă îm preună cu m ai tân ă ru l său
dragon, Arrax. Prinţul şi dragonul său, stânjeniţi de fu rtuna
puternică stârnită în afara zidurilor castelului, au m urit sub privirile întregului Capăt al Furtunii, prâbuşindu-se în mare.
Rhaenyra, spun toate relatările, a leşinat la auzul veştii.
Nu însă şi tatăl vitreg al lui Lucerys, prinţul Daemon Targaryen.
C uvintele trim ise la P ia tra D ragonului, după ce-a afla t de
moartea lui Lucerys, au fost: „Ochi pen tru ochi, fiu pen tru fiu.
La în c e p u t u l ră zb o iu lu i, p r in c ip a lii su sţin ă to ri ai lu i A e g o n al II-lea erau lo rd u l H îgh tow er, lordul Lannister şi, în cele din un
lo r d u l B a ra th e o n . L o rd u l T u l ly d o rea să lu p te p e n tru rege, însă era b ătrân şi că zu se la pat, iar nepotul său îl sfida. Principalii
a lia ţ i a i R h a e n y r e i e ra u s o c ru l ei, lo rd u l V e la ryo n , verişoa ra sa, la d y J eyn e A r r y n , şi lord u l Stark (cu toate câ ajutorul său venea
g r e u , p e n t r u că -ş i ţ in e a o a m e n ii Ia strâ n su l recolte i, în a in te d e sosirea iernii în N o rd ). L o rd u l G re y jo y a atacat Ţinuturile Vestice
în n u m e le e i, d a r şi p e n t r u a -1 z d r u n c in a p e regele A e g o n , ca re -1 cu rta se p e n tru sprijin u l său. în cele d in urm ă, Casa Tully s-a
a lă t u r a t c a u z e i R h a e n y r e i, în p o fid a d o r in ţe i ră p o satu lu i lo rd Tully. în să ei nu s-au im p lica t in război, la fel ca şi cei din Dome.
'
L u cerys va fi răzbunat." Era Prinţul Oraşului şi încă mai avea
m u lţi p rie ten i p rin tractirele şi casele pierzaniei de prin D e
b a r c a d e r u l R e g e lu i. Ş e fu l lo r era ib o vn ica Iui de dem ult,
M y s a r ia , V ierm e le A lb . Ea a pus la cale răzbunarea, plătind
o b ru tă şi un p rin ză to r de şobolani, cun oscut istoriei drept
Sânge-şi-Brânzâ. D atorită profesiunii lui, omul cunoştea toate
secretele tunelurilor Iui M aegor. Strecurându-se în Fortăreaţa
Roşie, Sânge-şi-Brânzâ a pus mâna pe regina Helaena şi pe
copiii e i... după care i-a oferit soaţei lui Aegon al II-lea o
alegere crâncenă: care din fiii ei să moară? Ea a plâns şi s-a
rugat şi şi-a oferit propria ei viaţă, dar totul a fost in van. In
cele din urmă, l-a indicat pe Maelor, cel mai mic, considerat
prea tânăr ca să înţeleagă. Sânge-şi-Brânzâ l-a ucis pe prinţul
Jaehaerys în locul său, în tim p ce mama lui urla de groaza.
D E A S U P R A | M oartea p rin ţu lu i Lucerys şi a dragonului său, Arrax.
Apoi, bruta .1 tugit cu capul prinţului, confirmând faptul câ
nu-1 voiau decât pe unul dintre fiii lui Aegon.
N-.hi fost singurele crime din acest război îndelungat şi
brutal. 1\ . ât de lamentabilă a fost moartea lui Jaehaerys, cea
a micului prinţ M aelor, care nu i-a supravieţuit prea mult
tratelui său, a fost şi m ai cruntă. Ser Richard T horn e din
Garda Regelui a fost trim is să-l ducă pe M aelor la Oraşul
Vechi, in secret, unde urma să fie păzit în Hîghtower, însă la
Podul Am ar a fost oprit şi doborât de mulţime. Maelor însuşi
a fost linşat acolo, când femeile şi bărbaţii s-au luptat între
ei să pună mâna pe copil ca pe un premiu. Când lordul High-
tower a ras Podul A m ar de pe faţa pământului, ca represalii,
şi a venit sâ-i ceară socoteală lui lady Caswell, ea a cerşit în
durare pentru copiii ei înainte de a se spânzura de zidurile
castelului.
Chiar şi cei din Garda Regelui au fost implicaţi în conflict.
Ser Criston C ole l-a trim is pe Ser A rry k Cargyll la Piatra
Dragonului cu intenţia de a se infiltra în citadelă, dându-se
drept fratele său geamăn, Ser Erryk. Acolo, urma să o ucidă
pe Rhaenyra (sau pe copiii ei, mărturiile diferă). Totuşi, după
cum s-au petrecut lucrurile, Ser Erryk şi Ser A rryk s-au în
tâlnit din întâmplare într-una din sălile Citadelei. M enestre
lii ne povestesc câ şi-au d e c la ra t iub irea în ain te să-şi
încrucişeze spadele, şi au luptat cu dragoste şi dedicaţie în
suflet, timp de o oră, înainte de a muri plângând unul în bra
ţele celuilalt. M ărturia lui Ciupercă, piticul susţinând că a
asistat la duel, arată că adevărul a fost cu mult mai brutal: s-au
acuzat unul pe altul de a fi fost trădători şi, peste câteva clipe,
s-au rănit reciproc, mortal.
în acest timp, Ser Criston Cole a decis sâ-i pedepsească
pe „lorzii negri" adică pe stegarii domeniilor coroanei care-i
rămăseseră credincioşi R haenyrei. Rosby, Stokew orth şi
Duskendale au murit, însă la Refuciul Corbului, lordul Staun-
ton fusese înştiinţat de apropierea Iui Cole. în loc să lupte,
s-a baricadat în castelul său, apoi a trim is un corb la Piatra
Dragonului, cerşind ajutorul.
Acest ajutor a sosit în persoana prinţesei Rhaenys - pe
atunci in vârstă de cincizeci şi cinci de ani, însă la fel de ne
înfricată şi h o tărâtă pe cât fu sese şi în tin e re ţe - şi a
dragonului ei, Meleys, Regina Roşie. însă Cole adusese şi el
dragoni, deoarece A egon al II-lea însuşi sosise acolo călare
pe Sunfyre, iar fratele său, Aem ond-cel-Chior, în spinarea
lui Vhagar, cel mai mare dintre dragonii în viaţă.
Se p o v e s t e ş t e câ p r in ţ e s a R h a e n y s , R e g in a -
Care-N-a-Fost-Să-Fie, nu s-a ferit din calea duşmanului ei.
C u un strigăt de bucurie şi o lovitură de bici, a ridicat-o pe
Meleys în zbor să-i înfrunte. Num ai Vhagar şi A em on d au
ieşit nevătămaţi din acea luptă; Sunfyre a fost ologit, iar regele
Aegon al II-lea de-abia dacă a supravieţuit, suferind de pe
urma unor coaste rupte, a unui şold frânt şi a arsurilor care-i
acopereau jumătate din trup. M ai rău stătea cu braţul stâng,
acolo unde focul dragonului topise armura regelui. Trupul
lui Rhaenys a fost găsit peste câteva zile, printre resturile
hoitului Reginei Roşii, însă era atât de ars încât devenise de
nerecunoscut.
A egon şi-a petrecut anul urm ător al dom niei sale în
izolare, vindecându-se de pe urma rănilor sale îngrozitoare,
însă războiul a continuat. Şi în tim p ce regele A egon avea
multe avantaje în războiul cu sora sa mai mare, puterea dra-
gonilor săi nu se număra printre acestea. La începutul răz
boiului, Aegon conta numai pe patru dragoni destul de mari
ca să poată lupta, în vreme ce sora lui avea opt şi putea obţine
şi mai mulţi. Primii erau trei dragoni mai bătrâni, care aveau
încă nevoie de noi călăreţi: Aripă de Argint, dragonul reginei
Alysanne; Mare-de-Fum, care fusese mândria lui Ser Laenor
V elaryon; şi V erm ithor, n ecălărit de la m o a rtea regelui
Jaehaerys. Apoi mai existau trei dragoni neîm blânziţi, care
puteau fi domesticiţi dacă se găseau călăreţi pentru ei: C an i
balul, despre care oamenii de rând spuneau că se aciuase la
Piatra Dragonului încă de dinainte de sosirea Targaryenilor
(cu toate că M unkun şi Barth sunt suspicioşi în această p ri
vinţă); Năluca Cenuşie, nedeprins cu oamenii, hrănindu-se
cu peştele din mare; şi H oţul-de-O i, m aroniu şi banal, pre
ferând să mănânce oile pe care le putea fura de pe la stâne.
P rinţu l Jacaerys anunţase (la în dem n urile lui C iu p ercă ,
dacă Mărturia sa poate fi crezută) că orice bărbat sau femeie
care putea călări vreunul dintre aceşti dragoni avea să fie
înnobilat.
Ţ j e Piatra Dragonului, acolo unde domniseră îndelung Targaryenii, oamenii de rând îi priviseră pe frumoşii lor conducători
^“ r ltrâini aproape ca p e nişte zei. Multe fecioare deflorate de lorzii Targaryen se considerau binecuvântate dacă vreo „sămânţă
onilor" era p lasa tă in pântecul lor, iar din acest motiv mulţi din Piatra Dragonului puteau pretinde pe buna dreptate - bănui - c i ceva din sângele Targaryenilor curgea şi prin venele lor.
Mulţi au încercat sâ urce pe dragonii râmaşi
la Piatra Dragonului. Cei mai periculoşi dintre
ei erau cei sălbatici, aşa că nu e de mirare că aceia
care acceptaseră înainte călăreţi au fost primii care
au găsit noi călăreţi. între aceşti noi mănători de
dragoni se aflau Addam din Huli, un tânăr curajos
şi nobil, adus de mama lui, Marilda din Huli, să încerce
un dragon, împreună cu fratele său, Alyn. Ea a dezvăluit că
băieţii erau fiii lui Laenor Velâryon, fapt pe care mulţi l-au
găsit remarcabil, dar pe care lordul Corlys nu l-a pus la îndoială
când i-a adoptat pe amândoi în Casa Velâryon.
A ddam a cerut dragonul lui Laenor, M are-de-Fum .
Fratele lui, A lyn, a avut mai puţin succes cu H oţul-de-O i,
Rhaenyra şi soţul ci
Nettles - căreia prin
ţul îi spusese încântat
N etty - i-a supravieţuit
prinţului ei, dar şi soţiei
sale. Nettles şi Hoţul-de-Oi
au dispărut înainte de terminarea
războiului, şi nimeni n-a putut spune unde
s-au dus, decât mulţi ani după aceea.
însă dintre toţi noii călăreţi de dragoni, cei
mai răi au fost un beţivan pe nume U lf cel Beţiv,
care şi-a luat num ele de U lf cel A lb, odată ce-a fost
făcut cavaler, şi uriaşul şi puternicul copil din flori al
fierarului, Hugh Ciocanul, poreclit şi Hugh cel Tare,
devenit cunoscut drept Hugh Ciocanul
când a fost înnobilat. Nemulţumindu-se
cu onoarea de a călări dragonii Aripi
de A rg in t şi Vermithor, şi-au dorit
ranguri şi averi. După prima lupta
pentru Rhaenyra, au schimbat tabăra
la Prima Bătălie de la Tumbleton pen
tru a fi făcuţi lorzi, fiind blestemaţi drept
cei D oi Trădători pe vecie. Amândoi au avut
parte de o moarte mizerabilă, fiind ucişi de cei
pe care-i credeau îndatoraţi lor, unul otrăvit
cu vin, celălalt fiind ucis de Aprigul Jon Roxton,
cu Făcătoarea-de-Orfani.
Bătăliile din timpul Dansului nu pot fi socotite cu uşurinţă,
pentru că au fost aproape fără număr, iar mare parte din regat
a fost sfâşiată în acest conflict. Oam enii au ridicat stindardul
C iu p ercă avansează o p ărere m u lt m ai p lau zib ilă p riv in d filia ţia lu i A d d a m şi a lu i A ly n : c ă lo r d u l C o r ly s în su şi era tatăl
am â n du rora , asta pe câ n d îşi p etrecea o m u lţim e d e zile p r in şa n tie re le n a v a le d in H u li, ta tă l M a r ild e i fiin d co n stru cto r
d e corăbii. B ăieţii au tr e c u t n elu a ţi în seam ă, ţ in u ţi d e p a rte d e c u rte p e v r e m e a R e g in e i-C a re -N -a -F o s t-S ă -F ie , c u firea sa
aprigă. D a r d u p ă m o a rtea ei, lo rd u l C o rly s a p ro fita t d e o c a z ie să şi-i ap ro p ie , în tr -u n fe l. ..
şi pentru tot restul zilelor sale a purtat semnele flăcărilor
dragonului pe spate şi pe picioare.în cele din urmă, Hoţul-de-Oi a fost îmblânzit de Nettles,
o fată simplă, din popor, cu o reputaţie îndoielnică ce a hrănit dragonul cu câte-o oaie pe zi până când s-a obişnuit cu ea.
, Dragonul şi călăreaţa lui şi-au jucat rolul în război, însă loialităţile lui Nettles nu erau atât de clare precum cele ale cu-
’ajosului Ser Addam. Când ea şi prinţul Daemon au devenit iubiţi, asta a fost ultima picătură în paharul răbdării dintre
regelui, purtând dragonul cu trei capete de pe sigiliul lui Aegon,
numai pentru a descoperi câ vecinul lor adoptase dragonul
roşu al Rhaenyrei, îm părţit între luna-şi-şoimul mamei sale
A rryn şi calul-de-mare al decedatului ei soţ. Fraţii s-au luptat cu fraţii, taţii cu fiii, iar întregul regat a sângerat.
M u lte din arm ate au fost adunate de diferiţi lorzi in numele regelui sau reginei pe care-i susţineau, însă dacă se
poate spune despre unii câ au com andat cu adevărat forţele loiale ale fiecăreia d in tre tabere, aceştia au fost p n
D E A S U P R A ŞI L A D R E A P T A | Prinţesa Rhaenys pe Meleys atacăndu-i pe regele Aegon al ll-lea fi pe Sunjyrc.
7 6 —
Cânii R h a e n y ra a a fla t d esp re tră d a re a lui H u g h C io c a n u l fi U lf e e l A lb la P rim a B ătălie de la T u m b le to n , câ n d şi .hi în to rs
d ra g o n ii îm p o tr iv a fo r ţe lo r ei, fu r ia e i a fo s t a tâ t d e m are în c â t a în c e rca t sâ 1 a resteze fi p e ce ila lţi că lă re ţi ai d ra g o n ilo r
ca re se p u se se ră la d is p o z iţia e i. P rin tre ei se afla şi A d d a m V e la ry o n , d a r acesta a fost a v e rt iz a t d in t im p de Ş a rp ele d e M a r e
fi astfe l a scă p a t.
T â n ă ru l S e r A d d a m a m u r it lu p tâ n d c u cu raj în cea d e-a D o u a B ătălie de Ia T u m b le to n , d o ved in d u -şi lo ia litatea cu p rop ria
sa viaţă, d u p â ce ac e a sta fu sese p u să su b se m n u l în treb ării d e fap tele c e lo r D o i T ră d ă to r i. C â n d o sem in te le sale au tost ad u se
înapoi la D r iftm a r k d e la R a v e n tre e H ali, în 138 D .C ., lo rd u l A ly n a scris p e m o r m â n tu l său u n s in gu r cu vâ n t: L O IA L .
Daemon Targaryen i respectiv, prinţul Aem ond Targaryen. Aemond şi a asumat răspunderea de Protector al Regatului şi de Prinţ Regent, dupâ oc Aegon al Il-lea şi Suniyre au fost grav răniţi în bătălia de la Refugiul Corbului, in lupta cu Rhacnvs şi Meleys. Şi-a pus chiar şi coroana fratelui său — cea a lui Aegon Cuceritorul, tăcută din rubine şi oţel valyrian - cu toate
câ nu şi-a luat titlul de rege.Din nefericire pentru verzi, acest lucru s-a dovedit a fi
regretabil. Aemond era mult prea lipsit de experienţă şi prea îndrăzneţ pentru a prelua comanda efectivă. La acea vreme, prinţul Daemon controla H arrenhalul. A şa câ A em ond a plănuit, cu nesăbuinţă, să ia Harrenhalul din mâinile rivalului său, lăsând astfel Debarcaderul Regelui fără apărători. A găsit castelul părăsit şi a jubilat, asta până a aflat motivul, în timp ce Aem ond mărşăluia spre Harrenhal, D aem on îi
adusese pe regina R haenyra şi pe călăreţii săi de dragoni înapoi la Debarcaderul Regelui, fiarele zburând deasupra
oraşului. Mantiile de aur - multe dintre ele considerându-se loiale lui Daemon - i-au trădat pe ofiţerii puşi la comandă de Aegon şi au predat oraşul aproape fără vărsare de sânge, cu toate câ sângele a fost vărsat în cursul execuţiilor care au urmat, când Ser O tto Hightower, lordul Jasper W yld e (m aestrul
legilor, numit şi Ţeapă-de-Fier, din cauza durităţii sale) şi lorzii R o s b y şi Stokeworth (care făcuseră, cândva, parte din tabăra Rhaenyrei, înainte de a o trăda) au fost descăpăţânări. Regina văduvă Alicent a fost încarcerată, însă Aegon al Il-lea
(încă refacându-se după rănile prim ite la Refugiul Corbului)
şi copiii râmaşi - precum şi lordul Larys Strong - au fost scoşi in secret din castel.
Regatul s-a sm intit de-a binelea în tim p ul D an sului
D ra gon ilor , însă D ebarcaderul Regelui a fost locul unde
m ajoritatea dragonilor şi-au pierdut viaţa. Debarcaderul
Regelui a căzut, fără vărsare de sânge, in mâinile Rhaenyrei, m ulţum ită vicleniei prinţului D aem on, însă dupâ Prim a Bătălie de la Tumbleton, in oraş a izbucnit o revoltă. A flat la numai trei sute de kilom etri distanţă, Tum bletonul a fost prădat în modul cel mai barbar: mii de oam eni au fost arşi, alte câteva mii s-au înecat încercând sâ treacă râul în ot, pentru a se pune la adăpost, fetele şi fem eile au tost siluite până au murit, iar dragonii se hrăneau printre ruine. Victoria obţinută de lordul Hightower, cu ajutorul prinţului Daeron şi al celor Doi Trădători, a băgat groaza in întregul oraş, locuitorii Debarcaderului fiind siguri că ei vor urma. Efectivele Rhaenyrei erau împrăştiate şi epuizate, aşa că numai dragonii
rămăseseră sâ apere oraşul.Tocmai teama de dragoni, şi de prezenţa lor, a dat naştere
Păstorului. Cine-a fost el n-ani putea spune, pentru că numele
său s-a pierdut în istorie. Unii cred câ a fost un cerşetor umil,
alţii cred câ a fost unul dintre Oam enii Săraci, care, cu toate că fuseseră scoşi în afara legii, încă mai bântuiau cu încăpăţânare prin regat. Indiferent cine a fost, a început sâ predice în Piaţa Pietrarilor spunând că dragonii erau demoni, odraslele
Valyriei cea necredincioasă care avea sâ ucidă oam eni. L-au
ascultat zeci de oameni, apoi sute şi mii. Frica a dat naş
tere la furie, iar furia la setea de sânge. Iar când Păstorul a anunţat câ oraşul va fi salvat numai după ce va fi curăţat de dragoni, oamenii au luat aminte.
In cea de-a douăzeci şi doua zi a celei de-a cincea luni
a anului 130 D.C., Aemond-cel-Chior şi Daemon Targaryen
au dat ultima lor bătălie. în aceeaşi zi, haosul şi m oartea
C E L E M A I I M P O R T A N T E B Ă T Ă L I I A L E D A N S U L U I
B Â T Â L I I L E D I N A N U L 129 D .C .
B ă t ă l i a d e l a M o a r a A r s ă , unde prinţul
D aem on şi Casa Blackw ood i-au învins pe Brackeni şi
au luat G ardul de Piatră.
B â t â l i a d i n D e f i l e u , în care flota lui
Corlys Velaryon a fost înfrântă de navele Triumviratului,
aliaţii lui Aegon. Această bătălie a dus la m oartea lui
Jacaerys, Prinţul de Piatra Dragonului, şi a lui Verm ax,
dragonul său, dar şi la cea a dragonului prinţului A egon
cel Tânăr, Nor-de-Furtună.
B ă t ă l i a d e l a M i e d , în care fratele cel mai mic al
lui Aegon cel Bătrân, prinţul Daeron, şi-a dobândit
renumele salvând armata lordului Hightower
de cea a lorzilor Rowan, Tarly şi Costayne.
BĂTĂLIILE D I N A N U L 130 D.C.
B ă t ă l i a d e l a F u r c a R o ş i e , în care vesticii i-au
spulberat pe lorzii riverani şi au năvălit în ţinuturile lor,
însă nu înainte ca lordul Jason Lannister să fi fost rănit de
moarte de scutierul Pate din Longleaf.
B ă t ă l i a d e l a M a l u l L a c u l u i (num ită şi
O spăţul Peştilor), cea mai sângeroasă luptă de pe uscat
din întregul război de pe ţărm urile O chiului Zeilor,
când armata Lannisterilor a fost împinsă în lac de nobilii
riverani şi au murit cu miile.
B a l u l M ă c e l a r u l u i , în care M âna lui
A egon al II-lea, Ser Criston Cole, i-a provocat
pe Ser Garibald Grey, lordul R oderick Dustin
(numit şi Ruină) şi Ser Pate de Longleaf (num it şi
O m orâtorul de Lei) şi-a fost refuzat. C ole a fost ucis
într-un m od jalnic, de săgeţi şi nu de sabie,
iar armata sa a fost împrăştiată.
P r i m a B ă t ă l i e d e l a T u m b l e t o n , în care cei Doi
T ră d ători (călăreţii de dragoni U lf cel A lb şi Hugli Ciocanul)
au schim bat tabăra, iar Lupii Iernii rămaşi (nordicii încărunţiţi,
care-l urm aseră pe lordul Dustin în război) şi-au croit drum
printre rândurile a de zece ori mai mulţi oameni ca ei. Acest
lucru a condus la m oartea lordului Orm und Hightower,
cel care conducea forţele verzilor, şi a faimosului său vâr, Ser
Brynden, de m âna lordului Roderick Dustin, care a fost şi el
ucis, şi la prădarea barbară a Tumbletonului.
^ A s a l t u l a s u p r a B â r l o g u l u i D r a g o n i l o r
n-a fost, cu adevărat, o bătălie, când o g lo ată indisciplinată,
aflată sub com anda unui om cu n o scu t d rept Păstorul,
a înnebunit de-a binelea. A c e s t lucru a dus la moartea a
cinci dragoni, la pierderea lui S e r W illum Royce şi a spadei
sale valyriene, Lam entaţie, şi la m oartea lui Ser Glendon
G oode, care a fost Lordul C om andant al G ărzii Reginei
preţ de o zi, şi a lui Jofîrey, Prinţul d e Piatra Dragonului.
B ă t ă l i a d e l a O c h i u l Z e i l o r , unde a avut loc
infam ul duel dintre p rin ţu l A em ond-cel-Chior şi prinţul
D aem on Targaryen - şi între Vhagar şi Caraxes.
Se spune că D aem on a sărit de pe Caraxes pe Vhagar
şi l-a ucis pe p rinţu l A em o n d cu spada sa, Sora întunecată,
pe când dragonul cădea în apă. Vhagar şi Caraxes
au m urit la rându-le, după cum s-a întâmplat şi cu
D aem on Targaryen, cu toate câ rămăşiţele sale n-au mai
fost recuperate niciodată.
A D o u a B ă t ă l i e d e l a T u m b l e t o n , în care dragomi
au dansat cu adevărat. A cest lucru a condus la moartea mis
terioasă a prinţului D aeron cel îndrăzneţ, la moartea cura
joasă a lui Ser A d d a m V elaryon şi a lui Mare-de-Fum,
Tessarion şi Verm ithor.
B Ă T Ă L II L E D I N A N U L 131 D.C.
B ă t ă l i a d e p e D r u m u l R e g e l u i ,
supranum ită de cei care au luptat acolo „M ocirla Răscolită'
fiind şi ultim a bătălie d in război. în urm a ei a murit lordul
Borros B aratheon, de m âna tânărului lord Tully.
s-au înstăpânit la Debarcaderul Regelui. Rhaenyra îl întem
niţase pe lordul Corlys pentru că-1 ajutase pe nepotul său, Ser
Addam Velaryon, să scape de arestare după ce fusese acuzat
de trădare. Unii dintre cei juraţi Şarpelui de M are s-au ală
turat mulţimii răzvrătite din Piaţa Pietrarilor, iar unii s-au
căţărat pe ziduri pentru a încerca să-l elibereze pe Şarpele de
M are, fiind spânzuraţi după ce-au fost prinşi. A poi regina
H elaena a m urit străpunsă de ţepuşele care în co n ju rau
Cetatea lui Maegor, o sinucidere, au spus unii, dar alţii au
vorbit despre crimă. Şi în aceea noapte, oraşul a ars, în vreme
ce g loata P ăsto ru lu i m ărşălu ia spre Bârlogul Dragonilor.
intenţionând sâ m ăcelărească toate fiarele aflate acolo.
T ânărul Jofîrey Velaryon, Prinţul de Piatra Dragonului,
a murit când a încercat să încalece dragonul mamei lui. Svu\
p en tru a zb u ra spre B ârlog p en tru a-şi salva propriul >au
dragon, Tyraxes. N iciun dragon n-a supravieţuit. Minaumk
şi zvon urile sunt num eroase: că unii dintre ei au tost tiuţ'
de o a m e n i, a lţii de P ă sto r, a lţii de R ăzboinicul insu.şi
D E A S U P R A | Sora în tu necata.
Indiferent care-i adevărul, cin ci dragoni au pierit în acea
noapte sângeroasă, după ce m ulţim ile .111 năvălit în construc
ţia uriaşă fi i-au găsit înlănţuiţi, iar oamenii au murit pe capete.
Jumătate dintre dragonii care au început D ansul erau deja
morţi, iar războiul nu se sfârşise încă. Rhaenyra •> fugit din
oraş la scurtă vrem e după aceea.
în cele din urm ă, a sosit şi sfârşitul, însă nu m oartea
dragonilor sau a prinţilor a pus capăt la tot, ci pieirea reginei
şi a regelui pentru care au m urit ei (şi zeci de mii de oameni).
Rhaenyra a m urit prim a. C u m so ţu l ei, p rin ţu l D aem on,
era mort, Casa V elaryon s-a în tors îm p o triva ei, iar cum
duşm anii ei intraseră din n ou în posesia D eb arca d eru lu i
Regelui, a fugit, practic, fără o leţcaie, fiind nevoită să-şi vândă
coroana pentru a putea trece spre Piatra D ragonului. însă
când a sosit, l-a găsit acolo pe proaspăt rănitul A egon al II-lea, împreună cu dragonul său Sunfyre în agonie.
Lucrarea lui M unkun, M ărturii adevărate, bazată pe relatarea lui Orwyle, dezvăluie că atunci când a căzut Debarcade
rul Regelui, Laiys Strong s-a îngrijit ca regele să fie scos de-acolo
ca să se ascundă. Viclean, Strong l-a trimis la Piatra Dragonului,
crezând pe bună dreptate câ Rhaenyra nu se va gândi niciodată sâ-1 caute pe fratele ei chiar în propria cetate. S-a vin d ecat
N ebunia care a cuprins oraşul după fuga R h a e n y r e i s -a m a n ife s ta t in m u lte fe lu ri. C e l m a i c iu d a t d in tr e e le a fo s t a p a r iţ ia
unor aşa-zişi regi care au domnit în perioada c a r e a d e v e n it c u n o s c u tă ca L u n a c e lo r T re i R egi.
Primul a fost Trystane Truefyre, scutierul unui cavaler c u p ro st ren u m e, S er P erk in P u rioele , c a r e su sţin e a c ă e s te fiu l lu i
V is e r y s I. După Asaltul asupra Bârlogului Dragonilor şi fuga R h a en yrei, oraşul era co n d u s de P ă stor şi d e g lo a ta lu i, d a r S e r P e rk in
l-a in s ta la t p e Trystane în abandonata Fortăreaţă Roşie, de unde a în c ep u t să em ită ed icte . C â n d A e g o n al II-lea a recucerit oraşul, T ry s ta n e a implorat să primească favoarea cavalerilor înainte de a fi executat şi asta a p r im it
C e lă la lt rege era şi mai ciudat: un copil care a devenit cimoscut ca Gaemon Pâr-Alb. Fiul unei curve, băiatul de paisprezece ani p retin d e a câ e r a bastardul lui Aegon al II-lea (ceea ce n u era imposibil cu tinereţea furtunoasă a regelui). Din Casa Sărutărilor de pe Dealul V is e n y e i, a adunat mii de adepţi şi a emis câteva edicte. Mama lui a fost spânzurată ulterior după ce a mărturisit câ tatăl sau era u n v â s la ş cu pârul argintiu din Lys, dar Gaemon a intrat în familia regelui.
tim p di' o jumătate dc an, într-un sat pescăresc îndepărtat, în
vrem e ce Rhaenyra şi m are parte din curtea sa se aflau la
Debarcaderul Regelui şi tot atunci Sunfyre a sosit de la Capul
G h earei Sfărâm ate, în pofida aripii rănite, ceea ce-1 făcea
di-graţios in aer. Ascunşi astfel, au putut să-şi refacă puterile.
(Sunfyre l-a ucis pe dragonul timid şi sălbatic Năluca Cenuşie,
stârnind mărturii confuze, cum că ar fi facut-o Canibalul.)
Regele Aegon a descoperit mulţi oameni care o acuzau pe
Rhaenyra pentru pierderea fiilor, soţilor şi fraţilor în răz
boiul ei, ori pentru nesocotinţe imaginare - şi cu ajutorul lor
a cucerit Piatra Dragonului. N-a fost nevoie de mai mult de
o oră, pentru că nu a întâmpinat nicio rezistenţă... cu excep
ţia fiicei prinţu lui D aem on, Baela Targaryen, în vârstă de
paisprezece ani, şi a tânărului ei dragon, Dansatorul Lunii.
Baela a scăpat de oamenii trimişi sâ pună mâna pe ea, reuşind
■ a ajungă la dragonul ei. Şi pe când Aegon al II-lea se gândea să
coboare cu Sunfyre chiar în curtea castelului, crezându-se
victorios, dragonul şi prinţesa s-au ridicat spre a-1 întâmpina.
Dansatorul Lunii era mult mai mic decât Sunfyre, dar şi
mai iute şi mult mai agil, şi nici dragonului, nici prinţesei de
pe spatele lui nu le lipsea curajul. Fiara s-a năpustit şi l-a
. gâriat cu ghearele şi l-a muşcat pe Sunfyre, secerându-1 şi
slâşiindu 1 până când, în cele din urmă, un val de flăcări a
orbit jivina. înlănţuiţi, cei doi dragoni au căzut, iar odată cu
ei şi călăreţii lor. Aegon al II-lea a sărit în ultima clipă de pe
spatele lui Sunfyre, zdrobindu-şi ambele picioare, în vreme
ce Baela a rămas cu Dansatorul Lunii până în ultima clipă,
t and Alfred Broome şi-a tras spada ca s-o răpună acolo unde
se afla, frântă şi inconştientă, Ser Marston Waters i-a smuls
spada din mână şi a dus-o la maester, salvându-i viaţa.
Rhaenyra n-a ştiut nimic despre această măreaţă bătălie,
dar nici n-a contat. Aegon al II-lea, ca întotdeauna răutăcios cu
sora lui şi înfuriat de moartea iminentă a dragonului său, l-a
hrănit pe Sunfyre cu Rhaenyra, în faţa singurului fiu care-i mai
rămăsese (aşa cum ştia atunci fiecare bărbat sau femeie din cele
Şapte Regate), A egon cel Tânăr. Şi-aşa a murit încântarea
Regatului, Regina de Jumătate de A n, în cea de-a douăzeci şi
doua zi a celei de-a zecea luni din anul 130 D.C.
Fratele ei vitreg nu i-a supravieţuit multă vreme. Cu toate
câ Rhaenyra era moartă şi Aegon cel Tânăr se afla în mâinile
sale, Aegon al II-lea încă mai avea mulţi duşmani care con
tinuau sâ lupte împotriva lui. Luptau atât de frica represali
ilor lui, cât şi pentru Rhaenyra, însă luptau, şi s-au dovedit a
fi duşmanii cei mai periculoşi. Când lordul Borros Baratheon
s-a pus, în cele din urmă, în mişcare cu întreaga sa forţă,
mărşăluind împotriva răsculaţilor, poate câ atunci ar fi fost
o şansă să se întoarcă roata. însă lordul Borros a căzut in
Bătălia de pe Drumul Regelui, armata sa împrâştiindu-se. Iar
tinerii lorzi riverani, cunoscuţi drept Flăcăii, a căror armată
l-a înfrânt, se aflau la o aruncătură de băţ de oraş, in vreme
ce lordul Stark venea pe Drumul Regelui cu propria sa oaste.
Tot atunci, lordul Corlys Velâryon - eliberat din tem
niţâ şi iertat, făcând parte acum din consiliul restrâns al
regelui - l-a sfătuit pe A egon sâ se predea şi să îmbrace
hainele negre. Regele a refuzat însă, intenţionând să porun
ceaşcă sâ i se taie u rech ea tân ărulu i său nepot, ca un
D E A S U P R A | R))aenyra înfruntâmiu-şi moartai.
avertism ent il.u susţin ătorilor lui A egon cel Tânăr. S a
urv.it in lectic ă, să fie dus în apartamentele sale, iar pe drum
, * .1 dat o cupă cu vin.Când escorta <.i a sosit cu lectica ţii au ridicat perdelele,
| «u ^ăsit pe rege mort, cu sânge pe buze. Şi-aşa a pierit regele
Aegon al II-lea, otrăvit de oamenii care l-au slujit, pentru că întrevăzuseră finalul, chiar dacă el nu.
Regatul sfărâmat, sfâşiat, a mai suferit o vrem e, insă Dansul Dragonilor se terminase. Acum , îl aşteptau Zorii
Falşi, Ora Lupului, domnia regenţilor şi Regele Şubred.
P R A G O N I I P I N P A N S
D R A G O N I I R E G E L U I A E G O N A L I I -L E A
S i N F ’k r e (regele A e g o n ): S p len d id , d ar tânăr,
>i tegit p e n tru m are p a rte d in război,
d up.i h .italia d e la R efugiu l C o rb u lu i, apoi ucis
in lu p ta cu D a n sa to ru l L u n ii, la P iatra D ragon ului.
V h a g a r (p r in ţu l A e m o n d -c e l-C h io r) :
U lt im u l d in tr e cei tre i d ra g on i ai lui A eg o n
C u c e r ito ru l, b ă trâ n , d a r u ria ş şi p u te rn ic , ucis
in lu p ta c u C a ra x e s , d easu p ra O c h iu lu i Z eilor.
D r e a m f y r e (reg in a H ela en a):
C â n d v a d ra g o n u l su ro rii lu i J a e h a e ry s I, R haena,
zd ro b it su b cu p o la p răb u şită
în A sa ltu l asu p ra B ârlo gu lu i D ragon ilor.
T e s s a r i o n (p rin ţu l D aeron ):
R egina A lb a stră , ce l m ai tâ n ăr d in tre d ragon ii
de luptă ap arţin â n d sp rijin ito rilor lui A eg o n ,
ucis în cea de-a D o u a B ătălie d e la T u m b leto n .
M o r g h u l (p rin ţesa Jaehaera):
Prea tâ n ăr p en tru război,
ucis în A sa ltu l asupra Bârlogului D ra gon ilor
d e C a v a le ru l A prin s.
S h r y k o s (p rin ţu lJaeh aerys):
Prea tâ n ăr p e n tru război,
ucis în A sa ltu l asupra B ârlogului D ra g o n ilo r
de H o b b C io p lito ru l.
D R A G O N I I R E G I N E I R H A E N Y R A
S Y R A X (regina Rhaenyra):Uriaş şi înspăimântător, ucis în Asaltul
asupra Bârlogului Dragonilor.
C a r w e s (prinţul Daemon): Sângerosul Wyrm, ur. şi înspăimântător, ucis în lupta cu Vhagar,
deasupra Ochiului Zeilor.
Vj n ax (prinţul Jacaerys): Tânăr, dar puternic, ucis împreună cu călăreţul său
în Bătălia din Defileu.
A r k a x (prinţul Lucerys): Tânăr, dar puternic, ucis împreună cu călăreţul său de Vhagar,
deasupra Golfului Naufragiilor.
T y r a x e s (prinţulJacaerys): Tânăr, dar puternic, ucis în Asaltul asupra Bârlogului Dragonilor.
N o r d e - F u r t u n A (prinţul Aegon cel Tânăr): Ucis de o săgeată i o lance în Bătălia din Defileu.
M e l e y s (prinţesa Rliaenys): Regina Roşie, bătrână şi vicleană, leneşă, dar îngrozitoare când era stârnită, ucisă la Refugiul Corbului împreună
cu călăreţul ei, Regina-Caro-N-a-Fost-Să-Fie.
D a n s a t o r u l L u n i i (lady Baela):Zvelt şi frumos, suficient de mare să poarte o fată,
ucis de Sunfyre la Piatra Dragonului, nu înainte de a l fi rănit mortal.
A r i p ă d e A r g i n t (Ser Ulf cel Alb): Dragonul Bunei Regine Alysanne,
călărit de un trădător, le-a supravieţuit lui şi Dansului, dar s-a sălbăticit, făcându-şi bârlogul
pe o insulă din Lacul Roşu.
M A R E - D E - F U M (Ser Addam din Huli): Cândva, dragonul lui Ser Laenor Velaryon, călărit de un bastard al Targaryenilor, ucis de Vermithor
în cea de-a Doua Bătălie de la Tumbleton.
V e r m i t h o r (Ser Hugh Ciocanul): Bătrân şi venerabil, fostul dragon al Bătrânului Rege,
călărit de un bastard al Targaryenilor şi trădător, ucis în lupta cu Mare-de-Fum şi Tessarion, în cea de-a Doua Bătălie de la Tumbleton.
H o ţ u l - d e - O i (Nettles): Un dragon sălbatic,
îmblânzit de o bastardă, a dispărut la sfârşitul războiului.
N ă l u c a C e n u ş i e .- Un dragon sălbatic, temător de oameni, niciodată îmblânzit, ucis de Sunfyre la
Piatra Dragonului.
C a n i b a l l j l : Un dragon sălbatic, mâncător de hoituri şi ucigaş de pui, niciodată îmblânzit,
dispărut la sfârşitul războiului.
D i m i n e a ţ a (lady Rhaena): Prea tânăr pentru luptă, a supravieţuit Dansului.
81
y i E G O N AL J 11 - L L A
c  N D A E G O N C E L T  N  R a urcat pe Tronul di* Fit*r,
in 131 D.C., cu num ele de A egon al lIL lea, după moartea
unchiului său, Aegon al Il-lea, regatul s-ar putea să-şi t'i spus
că necazurile sale s-au sfârşit. Sprijinitorii lui Aegon al 111-lea
intrânseseră şi ultima armată a lui Aegon al Il-lea, în Bătălia
de la D rum ul Regelui, şi aveau controlul deplin asupra D e
barcaderului Regelui. Flota lui Velaryon a slujit încă o dată
Tronul de Fier, iar Şarpele de M are în mod sigur va da o mână
de ajutor sfâtuindu-1 pe tânărul rege. însă asemenea speranţe
erau ca nişte castele de nisip, iar perioada a ajuns, curând, să
fie cu n o scu tă drept Z o rii Falşi. A egon al Il-lea trim isese
oam eni peste M area îngustă, pentru a tocm i mercenari, şi
nim eni nu ştia când sau dacă aceştia nu se vor întoarce pen
tru a-şi răzbuna regele. în vest, Krakenul Roşu şi tâlharii săi
tăceau ravagii în Insula Frumoasă şi pe coastă. Şi o iarnă grea,
îngrozitoare - prima declarată de Conclavul din Oraşul Vechi
în anul 130 D.C., in Ziua Fecioarelor - s-a înstăpânit ferm în
regat, şi va dura şase ani cruzi.
Niciunde pe cuprinsul celor Şapte Regate n-a contat mai
mult iarna decât în Nord, teama făcându-i pe Lupii Iernii să
se adune sub flamura lordului Roderick Dustin şi să moară
luptând pentru regina Rhaenyra. însă după ei, a venit o şi
mai mare armată de oameni fără copii şi fără adăpost, bărbaţi
necăsătoriţi şi fii mai tineri, cu toţii sub flamura lordului
Cregan Stark. Veniseră pentru război, pentru aventură şi
pradă, dar şi pentru o m oarte glorioasă, pentru a-i scuti pe ai
lor de dincolo de G ât de încă o gură de hrănit.
Otrăvirea regelui Aegon al Il-lea le răpise această şansă.
Lordul Stark încă îşi mai conducea armata în marş spre De
barcaderul Regelui, însă cu un rezultat mult diferit. El inten
ţiona să pedepsească Oraşul Vechi, Capătul Furtunii şi Casterly
Rock pentru că-1 susţinuseră pe rege. însă lordul Corlys tri
misese deja soli la Stâncă şi la Capătul Furtunii şi Oraşul Vechi,
negociind pacea. Şi, pentru şase zile, timp în care curtea aştepta
veştile despre succesul sau eşecul lordului Corlys, iar regatul
tremura la gândul continuării războiului, lordul Cregan Stark
a m anipulat curtea. A cest m om ent a ajuns să fie cunoscut
drept O ra Lupului.
Lordul Stark nu putea fi făcut să se răzgândească într-o
singură privinţă: trădătorii şi otrăvitorii regelui Aegon al Il-lea
trebuiau să plătească. Să ucizi un rege crud şi nedrept într-o
luptă dreaptă era un lucru, însă asasinatul şi folosirea otrăvii
erau o trădare faţă de zeii care l-au uns. Cregan a arestat
douăzeci şi doi de oam eni în num ele lui A egon al Ill-lea,
inclusiv pe Laiys Picior Strâmb şi pe Corlys Velaryon. înghesuit,
tânărul A egon al Ill-lea - care avea atunci unsprezece ani -
s-a învoit să-l facă pe lordul Stark M âna sa.
Cregan Stark a fost M ână doar o zi, organizând judecăţile
şi execuţiile. M ajoritatea celor acuzaţi au îmbrăcat hainele
negre (convinşi de vicleanul Ser Perkin Puricele). Numai doi
au ales moartea: Ser G yles Belgrave din Garda Regelui, care
nu dorea să-i supravieţuiască stăpânului său, şi Larys Picior
Strâmb, ultimul din vechea Casă Strong.
La o zi după execuţii, lordul Stark a renunţat la funcţie.
N iciun om n-a mai deţinut funcţia pentru atât de puţin timp
şi puţin i au părăsit-o cu atâta bucurie. S-a întors în Nord,
Lordul Corlys a scăpat de proces datorită intervenţiilor Baelei şi ale Rhaenei Targaryen, care l-au convins pe Aegon si
e m ită un edict prin care-i înapoia rangurile şi onorurile. Apoi, prin intermediul lui Aly cea Neagră Blackwood, i-a oferit
lo rd u lu i S ta rk mâna ei in căsătorie, in schimbul acceptării edictului lui Aegon.
D E A S U P R A | Tânărul rege Aegon a l Ill-lea .
l.i>.inJu i pe mulţi dintre aprigii -Cu oam eni în urm ă, în sud.
Unii dintre ei s-au căsătorit cu văduvele din Ţ inu tu rile Ri
verane, alţii au devenit m ercenari ori s-au ju ra t altora, iar
câţiva s-au apucat de tâlhării. însă O ra Lupului trecuse şi
venise vremea regenţilor.
Perioada regenţei lui A egon - care s-a întins din anul
131 D.C., atunci când a m oştenit tronul, până în 136 D.C.,
când a ajuns la maturitate - a fost condusă de un consiliu format
din şapte membri. Numai unul dintre aceşti regenţi - M arele
Maester Munkun - a rezistat întregul mandat; ceilalţi au mu
rit sau au renunţat şi au fost înlocuiţi după cum a fost nevoie.
Dintre aceştia, cel mai m ăreţ a fost Şarpele de M are, care a
plecat dintre cei vii printr-un voal de lacrimi, în anul 132 D.C.,
la vârsta de şaptezeci şi nouă de ani; tim p de şapte zile, trupul
sau a zăcut la picioarele Tronului de Fier, iar regatul a plâns.
Lucrurile s-au deteriorat şi mai mult când Unwin Peake,
Lordul de Starpike, D unstonbury şi W hitegrove, a devenit
iniţial regent, apoi Mână. Jucase un rol semnificativ în Prima
şi în a Doua Bătălie de la Tumbleton şi s-a simţit jignit când
n-a fost ales printre primii regenţi. însă, curând, a fost răsplă
tit pentru asta, acumulând tot mai multă putere. Şi-a văzut
rubedeniile obţinând numeroase înalte dregătorii, a vrut să-şi
mărite fiica cu Aegon al Ill-lea după aparenta sinucidere a
reginei Jaehaera şi a încercat să-şi slăbească rivalii prin orice
mijloace.Lordul Alyn, nepotul Şarpelui de Mare, era cel mai aprig
dintre duşmanii M âinii. I s-a refuzat locul tatălui său ca re
gent, apoi a fost făcut să lupte împotriva insulelor Treptelor
de Piatră. A co lo şi-a câştigat porecla de O akentist, după
o mare victorie pe mare, însă noua sa faimă s-a dovedit a fi
R E G E N Ţ I I L U I A E G O N A L I I I - L E A
PRIMUL C O N S IL IU A L C E L O R Ş A P T E
L a d y J e y n e A r r y n , F e c i o a r a d i n V a l e
Răpusă de boală în Gulltown, în anul 134 A.C.
L o r d u l C o r l y s V e l a r y o n , Ş a r p e l e d e M a r e
Răpus de bătrâneţe în anul 132 D.C.,
la şaptezeci şi nouâ de an i.
L o r d u l R o l a n d W e s t e r l i n g d i n C r a g
R ăpus de Febra Iernii, în 133 A.C.
Lo r d u l R o y c e C a r o n d i n C â n t e c u l N o p ţ i i
Şi-a cedat locul în anul 132 D.C.
L o r d u l M a n f r y d M o o t o n d i n I a z u l
Fe c i o a r e l o r R ăpus de bătrâneţe şi boală, în anul 134 D.C.
Se r T o r r h e n M a n d e r l y d i n P o r t u l A l b
Şi-a cedat locul în 132 D.C., după moartea din cauza
Febrei Iernii a tatălui şi fratelui său.
M a r e l e M a e s t e r M u n k u n
Singurul rămas în fu n c ţie d in 131 şi p â n â în 136 D.C.
C E ILA LŢ I
L o r d u l U n w i n P e a k e
I s-a dat locul lordului Corlys în 132 D.C.,
a renunţat în 134 D.C.
L o r d u l T h a d d e u s R o w a n
I s-a oferit un loc în 133 D.C., după moartea lordului
Westerling, şi a fost îndepărtat în 136 D.C.
S e r C o r w y n C o r b r a y
Soţul Rhaenei Targaryen, l-a înlocuit pe lordul Mooton
în 134 D.C., fiind omorât de un arbaletrier
la Runestone în acelaşi an.
W lL L A M S T A C K S P E A R
Ales din mulţime în Marele Consiliu din 136 D.C.
M a r q . M e r r y w e a t h e r
Ales din mulţime în Marele Consiliu din 136 D.C.
L o r e n t G r a n d i s o n
Ales din mulţime în Marele Consiliu din 136 D.C.
Anii regenţei lui Aegon au fost m arcaţi de tulburări. Ser
Tyland Lannister - unul dintre cei care s-au întors cu mâna
goala din Oraşele Libere (deoarece com pan iile libere erau
plătite gras în timpul războaielor care au urm at prăbuşirii
Regatului celor Trei Fiice) - a slujit cu pricepere ca M ân ă a
N'-gelui, in pofida orbirii şi a m utilărilor suferite din p ricina
torţionarilor reginei Rhaenyra, când a refuzat să divulge unde
unsese trezoreria lui Aegon al Ill-lea. însă Febra Iernii I-a
W in 133.
provocatoare de discordie când s-a întors la D ebarcaderul
Regelui. M âna intenţionase să pună stăpânire pe Treptele de
Piatră şi să pună capăt regatului piraţilor lui Racallio Ryndoon,
însă acţiunea rapidă a lui V elaryon a îm piedicat flota să-şi
debarce forţele pentru a realiza asta. Faim a şi reputaţia lui
O a k e n fis t au crescu t în u rm a v ic to r ie i sale, ad u cân d u -i
onoruri şi recom pense din partea regenţilor, în pofida p ro
testelor lordului Peake. în cele din urmă, M ân a i-a convins
pe regenţi să-l trim ită pe O ak en fist în Ţ in u tu rile Vestice,
' . . « J t Â
Ultimul descendent în v ia ţă al lu i A e g o n al II-le a , J a e h a e ra T a rg a r y e n a v e a o p t a n i c â n d s-a m ă rita t cu v a ru l ei, Aegon al IlI-lea, şi z e c e c â n d s-a a r u n c a t d e pe C e ta te a lu i M a e g o r in ţe p u şe le d in şa n ţu l d e a p ă ra re seca t. A m ai tră it ju m ă ta te
de oră, în c h in u r i, în a in te d e a m u ri.
Totuşi, u n ii p u n su b se m n u l în tre b ă rii telu l în ca re a m u rit. Să fi v r u t să-şi ia v ia ţa ? U n ii ş o p te a u câ a r fi fo st o m orâtă , şi-au tost numiţi mulţi su sp ecţi. P rin tre ei, S e r M e r v y n F lo w ers, d in G a r d a R egelu i, fra te le b a sta rd al lo rd u lu i U n w in Peake, care fusese la uşa ei câ n d a m u rit. Şi to tu şi, c h ia r şi C iu p e r c ă su sţin e câ este p u ţin p ro b a b il ca F lo w e r s să fie g e n u l de o m care sâ-şi
împingă p u p ila - o c o p ilă - spre o a se m e n e a m o a rte o rib ilă . E l su g e re a ză o a ltă p o s ib ilita te : că F lo w e rs n -a o m o râ t-o , dar s-a dat la o p a rte p e n tr u ca a ltc in e v a sâ fa c ă asta, c in e v a p re c u m m e rc e n a ru l lip s it d e sc r u p u le d in O ra ş e le L ib ere , T essario Tigrul,
p e c a re lo rd u l U n w in îl ad u sese în se rv ic iu l său.
C u to a te că n u v o m şti n ic io d a tă a d e v ă ru l d espre e v e n im e n te le d in acea z i, a c u m p a re p o s ib il ca m o a rte a Jaehaerei sâ fifo s t c u m v a p u sâ la ca le d e lo rd u l P eake.
să se ocupe de corăbiile lungi ale Krakenului Roşu, atunci
când lordul Dalton G reyjoy a refuzat să-şi cedeze odoarele
şi să înceteze cu jafurile. Era o expediţie periculoasă, pusă la
cale astfel încât să se termine prin înfrângerea lordului Alyn
sau cu m oartea sa. în loc de asta, pentru O akenfist a fost
prima dintre cele şase mari călătorii ale sale.
în toate acestea, Aegon al IlI-lea - prea tânăr ca să con
ducă - n-a fost decât un pion. Era un tânăr melancolic, retras,
interesat de foarte puţine lucruri. Era m ereu îm brăcat în
negru, şi se putea întâmpla sâ treacă zile în şir fără sâ vorbească.
Singurul lui însoţitor in aceşti primi ani a fost Gaemon Pâr-Alb,
pretendentul-băiat, acum slujitorul şi prietenul său. După ce
lordul Peake a ajuns la putere, lui Gaem on i s-a dat un nou
rol, cel de băiat bun de biciuit, sâ încaseze pedepsele care nu
puteau fi administrate persoanei regale. Ulterior, Gaem on
a m urit în încercarea de otrăvire a regelui şi a frumoasei şi
tinerei sale regine, Daenaera Velaryon.
Lady Daenaera era o verişoară de-a lui A lyn Oakenfist,
tatăl ei fiind vărul acestuia, Daeron, care a m urit luptând
pen tru el la Treptele de Piatră. O copilă surprinzător de
frumoasă, Daenaera n-avea decât şase ani când prinţesele
Rhaena şi Baela au prezentat-o regelui, ultima din mia de fe
cioare care trecuseră pe dinaintea sa la marele bal din 133 D.C.
A cest bal fusese organizat de M ână, lordul Peake, după ce
regenţii îi zădărniciseră eforturile de a-şi logodi propria fiică
cu regele. Pentru câ nu renunţase la idee, s-a simţit frustrat
de ultima alegere a regelui.
Eforturile sale de a împiedica această alegere au întâmpinat
atât opoziţia lui Aegon, cât şi a celorlalţi regenţi. Scandalizat,
lordul Unwin a ameninţat câ va renunţa la rangul de M ână,
pentru a-i face pe regenţi să-i asculte voia, numai pentru a
descoperi câ ceilalţi erau încântaţi să-l forţeze sâ facâ asta. L-au
numit în locul lui pe unul dintre ei, lordul Thaddeus Rowan.
D R E A P T A | Aegon al III-lea ii demite pe
Aegon avusese numai o singură bucurie adevărată în toţi
aceşti ani: întoarcerea fratelui său mai tânăr, prinţul Viserys.
Regatul îl crezuse pe Viserys ucis în Bătălia din Defileu, iar
regele nu-şi iertase niciodată faptul că-şi abandonase fratele
când fugise pe spinarea dragonului său, Nor-de-Furtunâ. însă
Viserys a fost în cele din urmă scos din Lys de Oakenfist, unde
fusese ascuns de prinţii negustori, care se gândeau să pro
fite de pe urm a lui prin încasarea unei recompense sau prin
moartea lui. Preţul acceptat de lordul Velaryon pentru elibera
rea lui era enorm, şi, curând, a generat dispute. Insă eliberarea
lui - împreună cu noua lui mireasă lysenianâ, frumoasa Larra
Rogare, cu şapte ani mai în vârstă decât el - a fost o bucurie
indiscutabilă, şi pentru restul zilelor sale, a fost singurul om in
care s-a încrezut pe deplin Aegon.
în cele d in urm ă, Larra Rogare şi familia ei bogată şi
ambiţioasă au pus um ărul la spulberarea puterii regenţilor
şi aproape sigur a celei a lordului Peake. Rolul jucat de ei a fost
unul nechibzuit, prinşi cum erau în Primăvara Lvseniană. Era
un moment când Banca Rogare era mai puternică decât Banca
de Fier, aşa că a căzut victimă comploturilor pentru contro
larea regelui; au fost învinuiţi pentru mult mai multe decât
erau, de fapt, vinovaţi. Lordul Rowan, pe atunci Mână şi unul
dintre ultimii regenţi, a fost acuzat câ le-ar fi fost complice şi
a fost torturat pentru obţinerea de informaţii. Ser Marston
W aters, ajuns cum va M âna Regelui in locul său (Munkun,
singurul regent pe atunci, in afară de Rowan, evită sâ discute
despre acestea în M ărturii adevărate), şi-a trimis oamenii s-o
captureze pe lady Larra, după ce-i arestaseră pe fraţii ei. însă
regele şi fratele său au refuzat să renunţe la ea, fiind asediaţi
în Cetatea lui M aegor de către Waters şi susţinătorii lui timp
de optsprezece zile. Conspiraţia a fost dejucată în cele din
urmă, după ce Ser M arston - poate amintindu-şi de îndato
rirea sa - a încercat sâ îndeplinească porunca regelui ?: :
regenţi fi pe lordul Maruierly, M âna Regelui.
K a resteze pe cei care ii acuzaseră în m od f als pe cei din Casa
Rogare şi pe lordul Rowan. Waters a fost ucis de propriul său
- trate jurat, Ser M ervyn Flowers, când a încercat să I aresteze.
Ordinea s-a restabilit de la sine, iar M unkun a slujit ca
Mână şi regent pentru tot restul anului, până când au fost
numiţi şi alţi regenţi şi-a fost găsită o nouă M ână. Vrem ea
regenţei s-a încheiat în cele din urmă în cea de-a şaisprezecea
zi de nume a regelui, atunci când acesta a intrat in încăperea
consiliului restrâns, şi-a eliberat regenţii si M âna, lordul
Manderly, din funcţie.
A urmat o domnie şubredă, pentru că Aegon însuşi era
şubred. A rămas un melancolic până la sfârşitul zilelor sale,
nu găsea plăcere aproape în nimic, şi se încuia în apartamen
tele sale, zăcând zile în şir. Până la urmă, a ajuns să-i displacă
sâ fie atins, chiar de mâna frumoasei sale regine. Chiar şi după
ce înflorise, i-a trebuit mult timp ca s-o cheme la el în pat...
însă, în cele din urmă, căsătoria lor a fost binecuvântată cu
doi fii şi trei fiice. Cel mai mare, Daeron, a fost numit Prinţ
de Piatra Dragonului şi, în aparenţă, moştenitorul tronului.
Cu toate că s-a străduit sâ ofere regatului pace şi îndes
tulare, după Dansul Dragonilor, Aegon al III-Iea s-a dovedit
a nu a fi dispus să-şi îmbuneze poporul sau pe lorzii săi. A r
fi putut fi un rege foarte diferit dacă n-ar fi existat acel defect
al său, răceala, când era vorba de cei asupra cărora domnea.
Fratele lui, prinţul Viserys - care în ultimii săi ani i-a slujit
ca Mână - avea darul de a fi cuceritor, însă chiar şi el a deve
nit sever după ce-a fost abandonat, el şi copiii lui, de nevasta
sa pentru Lysul natal.
Totuşi, Aegon şi Viserys au abordat cu pricepere proble
mele regatului. Una dintre ele a fost apariţia stânjenitoare a
mai m ultor pretendenţi, fiecare susţinând câ era prin ţu l
Daeron cel îndrăzneţ - cel mai mic frate al lui Aegon al II-lea,
ucis în cea de-a Doua Bătălie de la Tumbleton, al cărui leş nu
fusese niciodată găsit, asta permiţându-le unor oameni lipsiţi
C U V I N T E L E A D R E S A T E D E R E G E L O R D U L U I M A N D E R L Y L A Î N C H E I E R E A R E G E N Ţ E I ( D U P Ă M A R E L E M A E S T E R M U N K U N )
D oresc să le dăruiesc oamenilor de rând pace, mâncare fi dreptate. Dacă acest lucru nu va fi de ajuns să le câştig iubirea, să-l lăsăm în locul nostru pe Ciupercă. Sau poate să trimitem un urs dansator. Cineva mi-a spus odată câ oamenilor
de rând le plac foarte mult urfii dansatori. Poţi încheia şi festinul din această seară. Trimite-i acasă pe lorzi, în cetăţile lor,
fi dă mâncarea celor flămânzi. Burţile pline şi urşii dansatori vor fi politica mea."
de scrupule să ridice false pretenţii. (însă aceşti aşa-zişi prinţi
s-au dovedit a fi nişte im postori.) A u încercat chiar şi sâ-i
readucă pe dragonii targaryeni, în pofida temerilor lui Aegon,
pe care nim eni n-ar fi putut să-l învinovăţească după ce-şi
văzuse m am a m âncată de vie de un dragon; detesta chiar
şi să vadă unul - şi cu atât mai puţin îşi dorea sâ-1 călărească -
însă a fost convins câ-i vor înfuleca pe cei care încercau să
i se opună. La sugestia Iui V iserys, a trim is să-i fie aduşi
nouă magi din Essos, încercând să se folosească de arta lor
p en tru a cloci câteva ouă. A cest lucru s-a dovedit a fi un
dezastru şi un eşec.
La începutul domniei sale mai trăiau patru dragoni, Aripa
de A rgin t, D im in eaţa, H o ţu l-d e-O i şi Canibalul. Totuşi.
Aegon al Ill-lea va fi mereu pomenit drept Otrava Dragonilor,
pentru că ultim ul dragon al Targaryenilor a murit in timpul
domniei sale, în anul 153 D.C.
D o m n ia R egelui Şubred - cunoscut şi ca Aegon cel
Ghinionist - s-a sfârşit cu moartea sa, la vârsta de treizeci şi
şase de ani, din cauza epuizării. M ulţi dintre supuşii săi il
credeau mult mai bătrân, deoarece copilăria sa a fost scurtată
mult prea mult. Regele melancolic nu-i pomenit cu prea mult.!
dragoste, moştenirea sa pălind in faţa celei lăsate de fiii >ji
<^/)AER.ON I
C u D o m e îm p ă r ţ i t în d o u ă d e c o n tr o lu l lo r d u lu i Alyn a su p ra Sân gelu i V erd e , fo rţe le d o rn ish ien e d in est şi v e st nu se p u te a u aju ta d irect. Şi d e aici au izb u cn it o serie de b ă tă lii dure ca re a r n ecesita n u m ai ele un v o lu m în treg p e n tru a fi p ovestite
p e în d elete . E x istă m u lte m ă rtu rii d esp re a c e st răzb oi, în să cea
m a i b u n ă d in tre ele este Cucerirea provinciei D om e, p ro p ria re
la ta re a regelu i D a e ro n d espre c a m p a n ia sa, o m in u n e d e sim
p litate elegantă, atât p rin exprim are, câ t şi p rin strategiile descrise.
CAN P A E G O N AL I U L EA a murit în ce1 de-al douăzeci şi şaselea an al domniei sale, la 157 de ani dupâ încoronarea
Cuceritorului, a lăsat în urina sa doi fii şi trei fiice. Cel mai mare dintre fiii săi, Daeron, era de-abia un băiat de paisprezece ani când a urcat pe tron. Poate, datorită farmecului şi isteţimii lui Daeron, sau poate datorită amintirii a ceea ce se întâmplase în timpul regenţei tatălui său, prinţul Viserys a
ales sâ nu insiste asupra instituirii unei regenţe câtă vreme tânărul rege era minor. In loc de asta, Viserys a continuat să
slujească în calitate de M ână, in vrem e ce regele Daeron a
domnit cu toată puterea şi capacitatea.Puţini au prevăzut câ Daeron, Primul pe Numele Său,
se va acoperi de glorie, la fel ca şi străm oşul său, Aegon Cuceritorul, a cărui coroană o purta. (Tatăl său preferase
doar un simplu cerc.) Şi totuşi, această glorie s-a transformat
în cenuşă aproape la fel de repede. LTn tânăr de o rară înţe
lepciune şi putere, Daeron s-a confruntat pentru prima dată
cu opoziţia unchiului său, a consilierilor săi şi a multor mari
lorzi atunci când a propus să „completeze Cucerirea" aducând
în sfârşit Dorne în regat. Lorzii săi i-au ream intit câ, spre
deosebire de Cuceritor şi de surorile sale, el nu avea dragoni
pregătiţi pentru luptă. Daeron le-a dat răspunsul devenit
celebru: „Par aveţi un dragon. Se află înaintea voastră."
în cele din urmă, regele n-a putut fi convins, iar când şi-a
dezvăluit planurile - formulate, se spune, cu ajutorul şi sfa
turile lui Alyn Velaryon, Oakenfist - unii au început să se
intrebe dacă nu cumva ele chiar n-ar fi putut fi realizate,
deoarece campania era o îmbunătăţire a celei a Iui Aegon.
’ Daeron I şi-a dovedit din plin priceperea pe câmpul de
bătălie de la Porne, care, vreme de sute de ani, sfidase Reach,
pe lorzii furtunii şi chiar dragonii Casei Targaryen. Daeron
şi-a impârţit armata în trei grupuri: unul condus de lordul
Tyreil, care a coborât prin Trecâtoarea Prinţului, la capătul
vestic al Munţilor Roşii din Dorne, unul condus de vărul
regelui şi maestru al flotei, Alyn Velaryon, care se deplasa pe
mare, şi unul condus de rege însuşi, mărşăluind prin trecă
toarei înşelătoare numită Drumul Oaselor, unde s-a folosit
de urmele lăsate de capre, pe care alţii le considerau prea
periculoase, pentru a ocoli turnurile de pază dornishiene şi
A capcanele în care căzuse O rys Baratheon. A poi, tâ
nărul rege a măturat din cale toate forţele care au încercat
iWoprească. Trecătoarea Prinţului a fost capturată şi, lucrul
ţ i important pentru el, flota regală a fost capabilă să
Planky Town şi să urce pe râu.
S T Â N G A I C e a mai rămas din dragonii Targaryenilor astăzi: ţeasta lui Balerion, Spaima Neagră.
D E A S U P R A | Regele Daeron l Tânărul Dragon.
în decurs de un an, invadatorii au ajuns la porţile C as
telulu i Sunspear şi şi-au croit drum prin aşa-zisul oraş al
umbrelor. în 158 D.C., prinţul din D orne şi patruzeci dintre
cei mai puternici lorzi dornishieni şi-au plecat genunchiul
înaintea lui Daeron la predarea Sunspearului. Tânărul Dragon
realizase ceea ce nu reuşise să facă Aegon Cuceritorul. M ai
existau încă rebeli în deşerturi şi în munţi - oameni repede
num iţi nelegiuiţi - dar erau puţini.
Regele şi-a consolidat repede controlul în Dorne, învin-
gându-i pe aceşti rebeli când îi întâlnea... cu toate că nu tără
dificultate. într-un episod notoriu, o săgeată otrăvită, desti
nată regelui, a fost prim ită de vărul său, prin ţu l A em o n
Lordul T yrell, căruia Daeron îi lăsase în grijă Dorne,
a încercat cu curaj să stârpească focurile rebeliunii, călătorind
de la un castel la altul la fiecare întoarcere a lunii, pedepsind
orice susţinător al rebelilor, trim iţându-i în ştreang, arzând
satele care-i adăposteau pe nelegiuiţi... însă oamenii de rând
au ripostat şi în fiecare zi proviziile erau furate sau distruse,
taberele arse, caii om orâţi, şi, încet, num ărul soldaţilor şi al
cavaleriştilor morţi a crescut, ucişi pe drumurile lăturalnice ale
oraşului umbrelor, atacaţi printre dune, omorâţi in taberele lor.
însă adevărata rebeliune a izbucnit când lordul Tyrell şi
escorta lui s-au dus la Sandstone, unde înălţimea Sa a fost
ucis într-un pat năpădit de scorpioni. Pe când vestea morţii
Sc r iso r ile dornishiene, prezentate în lucrarea Maesterului Gareth, Nisipuri roşii, sugerează că lordul Qorgyle din Sandstone în su şi a p u s la cale uciderea lordului Tyrell. Oricum, motivele sale au devenit subiect de speculaţii în ultimii ani. Unii spun
că s-a r fi înfuriat că spectacolului său anterior de loialitate - prin încetarea asmuţirii mulţimii de către unul dintre cei mai
n o to r ii lorzi rebeli - i s-a acordat atât de puţină atenţie de către lordul Tyrell, în vreme ce alţii susţin că ajutorul dat de el in iţia l facea doar parte dintr-un plan trădător, pus la cale împreună cu castelanul lui, pentru a-i face pe rege şi pe lordul Tyrell
să-i acorde încredere.
D E A S U P R A | Craniile morţilor din Dome. DREAPTA | Penitenţii regelui fWlor 1 in deşertul dl» Pi"W-
(mezinul prinţului Viserys), care a trebuit să fie trimis acasă
cu o corabie, pentru a se reface. Totuşi, prin 159 interiorul
ţării a fost pacificat, iar Tânărul D ragon a putut să se reîn
toarcă în trium f la Debarcaderul Regelui, lăsându-1 pe lordul
Tyrell în Dorne, să menţină pacea. Ca o asigurare a viitoarei
loialităţi a Dorne şi a bunei purtări, paisprezece ostatici de
viţă nobilă au fost duşi la Debarcaderul Regelui, fiii şi fiicele
aproape tuturor caselor mari din Dorne.
însă tactica s-a dovedit a fi mai puţin eficientă decât a
sperat Daeron. în vrem e ce ostaticii i-au asigurat loialitatea
celor de-un sânge cu ei, regele nu anticipase ten acitatea
oam en ilor de rând din D orne, asupra cărora nu avea
niciun control. Zece mii, se spune, au fost ucişi în
bătălia pentru D orne, iar alţi patruzeci
de mii au m urit în decursul urm ă
torilor trei ani, pe când dor-
n is h ie n ii o b iş n u iţ i au
luptat cu încăpăţânare
îm potriva oam e
nilor regelui.
sale se răspândea, rebeliunea deschisă a cuprins Dorne de la
un capăt la celălalt.
în 160 D.C., Tânărul Dragon s-a văzut nevoit sâ revină
în D orne pentru a-i doborî pe rebeli. A obţinut mai multe
victorii mărunte pe când lupta de-a lungul Drumului Oaselor,
in vreme ce lordul A lyn Oakenfist a descins din nou la Plankv
T ow n şi pe Sângele Verde. Zdrobiţi in aparenţă, domishiemi
au acceptat sâ se întâlnească pentru a-şi reînnoi loialitatea şi
a discuta condiţiile... insă puseseră la cale trădare şi crima, nu
pacea. în tr-o trăd are sângeroasă, localnicii l-au atacat pe
Tânărul Dragon şi suita sa sub flamura păcii. Trei cavaleri din
G arda Regelui au tost om orâţi in timp ce încercau sâ-l prote
jeze pe rege (un al patrulea, spre ruşinea sa eternă, şi-a arun
cat spada şi s-a predat). Prinţul Aem on Cavalerul Dragon a
fost răn it şi cap tu rat, insă nu înainte de a-i dobori pe doi
d in tre trădători. T ân ăru l D ragon însuşi a murit cu spada
Blackfyre în mână, înconjurat de zeci de duşmani.
Regele D aeron 1 a dom nit numai patru ani, ambiţia sa
dovedindu-se a fi prea mare. S-ar putea ca gloria sa fie eterni
însă poate la fel de bine şi dispărea, uitată pe dată >i dupi c**
m ai răsunătoare victorie, dacă aceasta duce la un de.a.-tro
şi mai mare.
q^ A E L O R I
LA PE B AR C AD ER LTL R E G E L U I s-a aflat curând despre
moartea regelui Daeron şi despre împrăştierea trupelor sale.
Indignarea a tost repede canalizată spre ostaticii dornishieni.
La porunca M âinii Regelui, prinţul Viserys, aceştia au fost
aruncaţi în temniţe, înainte de a fi spânzuraţi. Fiul cel mare
al Mâinii, prinţul Aegon, a predat-o tatălui său chiar şi pe
fata dornishiană pe care o făcuse ibovnica sa, p en tru a-şi
aştepta execuţia.
Tânărul Dragon nu fusese căsătorit, nici n-avusese copii.
Ca atare, după moartea lui, Tronul de Fier i-a revenit fratelui
său, Baelor, un tânăr de şaptesprezece ani. Baelor s-a dovedit
a ti cel mai pios rege din dinastia Targaryen, iar unii afirmă
câ şi din istoria celor Şapte Regate. Primul său act ca suveran
a fost să-i graţieze pe ostaticii dornishieni. A u urm at multe
astfel de acte de pietate şi iertare în decursul domniei de zece
ani a lui Baelor. Chiar şi când lorzii şi consiliul său strigau
după răzbunare, Baelor i-a iertat în m od public pe ucigaşii
fratelui său şi-a declarat câ intenţiona sâ „vindece toate rănile"
pricinuite de războiul lui Daeron, şi să facă pace cu Dorne.
Ca un act de smerenie, a afirmat el, se va duce în Dorne „fără
nieio spadă sau armată" pentru a Ie da ostaticii înapoi şi să
ceară pace. Şi aşa a şi făcut, mergând desculţ de la Debarca
derul Regelui la Sunspear, îmbrăcat doar într-o pânză de sac,
in timp ce ostaticii călăreau în urma lui pe caii cei mai buni.
Există multe balade despre călătoria lui Baelor spre Dorne
care şi-au găsit drumul spre septurile din cele Şapte Regate,
risipindu-se de pe buzele cântăreţilor. U rcân d pe D ru m u l
Pietrei, Baelor a ajuns curând la locul unde Casa W yl îl întem
niţase pe vărul său, prin ţu l A em on . L-a găsit pe C avaleru l
Dragon gol într-o cuşcă. Se spune că Baelor a implorat, însă
lordul W yl a refuzat sâ-1 elibereze pe Aem on, obligându-1 pe
Alteţa Sa să rostească o rugăciune pentru vărul său şi să jure
că se va întoarce. Multe generaţii s-au întrebat ce-a putut crede
prinţul Aem on despre asta, văzându-şi rubedenia zveltă şi cu
glasul piţigăiat - tras la faţă şi cu tălpile goale şi sângerânde -
făcând o asemenea promisiune. Şi, cu toate astea, Baelor a
continuat şi-a supravieţuit Drumului Oaselor, care se dovedise
de netrecut pentru mii de alţi oameni de dinaintea lui.
Traversarea pe jos a deşertului între dealurile nordice
şi râul Biciul, practic de unul singur, aproape că l-a term inat.
Şi totuşi, a perseverat. A fost o călătorie obositoare, însă a
supravieţuit pentru a se întâlni cu Prinţul din D orne în ceea
ce m ulţi consideră că a fost prim ul m iracol al dom niei lui
Baelor cel Binecuvântat. Iar cel de-al doilea e faptul că a reuşit
să încheie pacea cu Dorne, pace care s-a m enţinut pe toată
durata cârmuirii sale. Ca parte a termenilor acordului, Baelor
s-a învoit ca tânărul său văr, Daeron - nepot al M âin ii sale,
Viserys, şi fiu al fiului cel mare al lui Viserys, prinţul A egon -
să se logodească cu prinţesa M ariah, copila cea m ai m are a
Prinţului din Dorne. A m ândoi erau copii la vrem ea aceea,
aşa că mariajul avea sâ aibă loc atunci când ajungeau la vârsta
maturităţii.
D upă şederea la Vechiul Palat din Sunspear, Prinţul din
D om e i-a oferit lui Baelor o galera ca să se întoarcă la Debar
caderul Regelui. însă tânărul rege a insistat că Cei Şapte îi
porunciseră să meargă pe jos. Curtenii dornishieni s-.ui temut
ca nu cum va prinţul Viserys să considere asta drept un nou
pretext pentru un război când (nu dacă) Baelor avea să moară
pe drum , aşa câ prinţul a făcut toate eforturile sâ se asigure
câ lorzii dornishieni aflaţi de-a lungul rutei vor ti ospitalieri.
Când a urcat pe Drum ul Oaselor, Baelor şi-a concentrat aten
ţia asupra eliberării prinţului A em on din temniţă. îi ceruse
prinţului dornishian sâ ceară explicit eliberarea Cavalerului
Dragon, iar lordul W yl a acceptat. Totuşi, în loc sâ-1 elibereze
el pe Aem on, i-a dat lui Baelor cheia cuştii şi invitaţia de a o
folosi. însă acum, nu numai că Aem on era gol în cuşcă, expus
soarelui fierbinte pe tim pul zilei şi vântului rece în timpul
nopţii, însă dedesubt fusese săpat un puţ care fusese umplut
cu vipere. Cavalerul Dragon se zice că l-ar fi implorat pe rege
sâ-1 lase, să se ducă şi să caute ajutor printre Hotarele Dor-
nishiene în loc de asta, însă Baelor, după cum se povesteşte,
a zâmbit şi i-a spus că zeii îl vor proteja. Apoi a intrat în puţ.
Ulterior, susţin m enestrelii, viperele şi-au plecat capul
înaintea lui Baelor pe când trecea, însă adevărul este altul.
Baelor a fost m uşcat de şase ori în timp ce traversa puţul şi
cu toate că a deschis cuşca, aproape că s-a prăbuşit înainte ca
uşa sâ fie împinsă de Cavalerul Dragon şi să-şi tragă vărul din
puţ. Se spune că m em brii familiei W yl au făcut rămăşaguri
când prinţul A em on s-a chinuit să iasă din cuşcă, cu Baelor
în spate, şi poate câ doar cruzimea lor l-a făcut să se urce pe
cuşcă şi să sară într-un loc sigur.
Prinţul A em on l-a cărat pe Baelor jumătate de drum pe
D rum ul O aselor înainte ca un septon al unui sat din munţii
dornishieni să-i dea haine şi un măgar pe care să-l pună pe
regele m uribund. în cele din urmă, Aem on a ajuns la tur
nurile de veghe ale fam iliei D ondarrion şi a fost condus la
Blackhaven, unde un maester local l-a îngrijit de rege înainte
de a-i putea trim ite spre Capătul Furtunii pentru un trata
ment mai bun. Şi în tot acest timp, se spune că Baelor slăbea
tot mai mult, încă pierdut pentru lume.
Şi-a recăpătat cunoştinţa doar pe drumul spre Capătul
Furtunii, şi asta doar spre a murxnura rugăciuni. A trecut
peste o jumătate de an înainte de a-şi reveni suficient cât sâ
se poată deplasa spre D ebarcaderul Regelui şi în tot acest
timp, prinţul V iserys a cârm uit regatul ca Mână a Regelui,
m enţinând tratatul de pace al lui Baelor cu dornishienii.
Regatul a sărbătorit când Baelor şi-a recuperat, în cele
din urmă. Tronul de Fier. D ar interesele lui Baelor au rămas
ferm orientate spre C ei Şapte, iar primul dintre noile sale
edicte trebuie câ a provocat consternare printre cei care se
obişnuiseră cu dom nia sobră a lui Aegon al Ill-lea, cu nepă
sarea benignă a lui D aeron ş i cu ocârm uirea s u b tilă a lui
Viserys. Căsâtorindu-se în anul 160 D.C. cu sora sa Daena,
regele a trecut la convingerea M arelui Septon d e a dizolva
un iun ea. Fusese stab ilită în ain te ca el să fi d e v e n it rege.
a argum entat el, şi n-a fost consumată niciodată.
D u p ă ce u n iu n ea a fost dizolvată, Baelor a m ers mai
departe, plasându-le pe D aena şi pe surorile ei m ai tinere,
Rhaena şi Elaena, în propria lor „Curte a Frumuseţii, în ul
teriorul Fortâreţei Roşii, în ceea ce a ajuns sâ fie num it Reiiul
Fecioarelor. Regele a anunţat câ dorea sâ le p ăzească inocenţa
DEASUPRA j Răilor tnfrunUlnd viperelepentru li-l salva pe prinţul Aemon, C a v a le r u l Dragon.
DREAPTA | Surorile regelui Baslor i (de la stânga la dreapta): Elaena, Rhaena ţi Daena.
q f u r o r i l e l u i ^ a e l o r 7
D aena este cea mai faimoasă dintre cele trei surori şi a fost cea mai iubită, atât pentru frumuseţea ei, cât şi pentru curajul
ei aprig. Era cunoscuta drept o călăreaţâ pricepută, o arcaşă de temut, dibace cu arcul dornishian, pe care fratele ei Daeron i l-a adus din cuceririle sale, şi se antrena călare la inele (cu toate că nu i s-a permis niciodată să participe la vreun
turnir, în pofida insistenţelor sale). Daena a ajuns să fie cunoscută repede drept Sfidătoarea, deoarece era cea mai neobosită
dintre cele trei surori în închisoarea ei, iar în trei ocazii a evadat deghizată în slujitoare sau ca om de rând. Chiar a complotat,
spre sfârşitul domniei lui Baelor, să rămână grea, cu toate că unii au considerat că ar fi fost mai bine dacă s-ar fi arătat mai puţin obraznică, pentru toate necazurile pricinuite regatului de acel fiu.
Dintre celelalte surori ale lui Baelor, Rhaena a fost aproape la fel de pioasă ca fratele ei şi cu timpul a devenit septâ. Elaena, cea
mai mică, era mai încăpăţânată decât Rhaena, însă nu atât de frumoasă precum celelalte două surori ale sale. în timpul cât a stat în Beciul Fecioarelor se spune câ şi-a tăiat „gloria strălucitoare" - părul ei lung, de culoarea platinei, cu reflexe aurii - şi l-a trimis frate
lui ei, rugându-se să o elibereze, asigurându-1 că era prea urâtă ca să mai tenteze vreun bărbat. însă rugăminţile ei au fost zadarnice.
Elaena le-a supravieţuit fraţilor ei şi a dus o viaţă tumultuoasă, odată scăpată din Beciul Fecioarelor. Călcând pe urmele
Daenei, i-a dăruit doi gemeni, copii din flori, Jon şijeyn e Waters, lui A lyn Velaryon, lord Oakenfist. Sperase să se mărite cu
el, se menţionează în scrieri, însă Ia un an după dispariţia lui pe mare, a renunţat şi a acceptat să se mărite cu altcineva.
Şi-a pus pirostriile de trei ori. Primul ei mariaj a avut loc în 176 D.C., cu bogatul, dar vârstnicul Ossifer Plumm, despre care
se spune câ ar fi murit în timp ce-şi consuma căsătoria. Oricum, a rămas grea, pentru că lordul Plumm şi-a făcut datoria înainte
de asta. Ulterior, zvonuri neruşinate au dat de înţeles că lordul Plumm a murit, de fapt, la vederea goliciunii noii sale mirese
(acest zvon a apărut în termenii cei mai desfrânaţi, care l-ar fi amuzat pe Ciupercă, însă nu este cazul să-i repetăm), iar copilul
conceput în acea noapte a fost făcut cu vărul ei, Aegon, cel devenit ulterior regele Aegon cel Netrebnic.
Cea de-a doua căsătorie a sa a fost la porunca succesorului lui Aegon cel Netrebnic, regele Daeron cel Bun. Acesta a măritat- o
cu şeful monetăriei sale, uniunea aducând alţi doi copii... şi a făcut ca Elaena sâ ajungă cunoscută drept adevărata stăpână a
monetăriei, pentru că despre soţul ei se spunea câ era un lord bun şi nobil, dar fără o prea mare pricepere la cifre. Ea şi-a sporit
repede influenţa şi regele Daeron s-a încrezut în ea în multe chestiuni, ea lucrând în interesul lui şi în cel al regatului.
Cel de-al treilea mariaj a fost unul după preferinţele sale, după ce s-a îndrăgostit de Ser M ichael Manwoody, un dornishian,
un membru al curţii prinţesei M ariah. M anwoody, care la începutul vieţii sale studiase în Citadelă, era un bărbat cultivat,
inteligent şi educat, devenit un slujitor de încredere al regelui Daeron după căsătoria acestuia cu regina M ariah. A fost trimis
în Braavos să negocieze cu Banca de Fier în mai multe ocazii. Corespondenţa între el şi deţinătorii principali ai Băncii de Fier
(sigilată cu sigiliul său şi semnată cu numele lui, însă, aparent, în posesia Elaenei) privind aceste negocieri s-a păstrat.
Elaena s-a măritat cu Ser M ichael, se pare cu binecuvântarea lui Daeron, la scurtă vrem e după moartea celui de-al doilea
soţ al ei. Elaena a spus, în ultimii săi ani, că nu inteligenţa lui a făcut-o să-I iubească pe Ser Manwoody, ci dragostea lui pentru
m uzică. Se ştia despre el că-i cânta la harpă, iar când a murit, Elaena a poruncit ca efigia lui sâ fie sculptată cu el ţinând o harpă
şi n u spada şi cu pintenii de cavaler, aşa cum se obişnuia.
de putreziciunea lum ii şi de poftele bărbaţilor imorali, însă unii
s -a u în tre b a t d a că n u cu m va se tem ea el însuşi de tentaţia
re p re ze n ta tă de fru m useţea lor.
C u to a te că V isery s, p rin ţesele însele şi alţi m em bri ai
c u r ţii au p ro testat, p o ru n ca a fost îndeplinită, iar prinţesele
au tost iz o la te în in im a F o rtăreţei Roşii, însoţite num ai de
serv ito are le trim ise de lo rzi şi de cavaleri pen tru a-şi asigura
fa v o ru rile lui Baelor.
A lte proteste au apărut când Baelor a interzis prostituţia
la D ebarcad eru l Regelui şi nim eni n-a p utut să-l impresioneze
cu necazurile pricinuite de această decizie. Mai bine de o mie
de târfe şi copiii lor, se zice, au fost adunate şi scoase din oraş.
Tulburările care au urm at au fost ignorate de regele Baelor,
care avea un n ou proiect: un mare sept care va fi construit
pe culm ea D ealu lui V isenyei, un sept despre care povestea
că-1 văzuse într-o viziune. Şi-aşa a fost schiţat Marele Sept, cu
toate câ n-a fost term inat decât la mulţi după moartea sa.
în cele din urmă, unii s-au întrebat dacă regele, trecând pe
lân^ă m oarte în D orne, nu se alesese cu mintea vătămată in
cine ştie ce fel, pentru că pe măsură ce treceau anii domniei sale,
deciziile lui au devenit i. ,1 ’se şi mai nesăbuite. Cu toatei i oamenii de rând il iu! , 11 rezoreria in mod regulat
pentru .1 şi finanţa ,n 1, ui! inie, inclusiv în anul când a
donat 1 âtc-o pâine in ti, i fi -t arui bărbat sau femeie din
t'i lorzii din regat in i, , ,-au a devină tot mai nervoşi.
RegeliS nu numai câ pu.se* • ■ . ipat mariajului sâu cu Daena,
dar se asigurase câ nici nu c va mai căsători vreodată prin
leganiintele vreunui septon, ajutat şi sprijinit de M arele
Septon care devenise tot mai influent in regat. Edictele regelui
erau tot mai concentrate pe chest iunile spirituale, în detrimentul
Sau poate câ nu, pentru că Baelor devenise cam pe atunci convins câ zeii îi dăduseră unui băiat în vârstă de opt ani - un
vagabond de pe stradă, au susţinut alţii mai târziu, dar m ult mai probabil fiul unui postăvar - puterea de a face miracole. Baelor pretindea că-l văzuse pe băiat vorbind cu porumbiţele,
care-i râspunseseră cu glasuri de bărbaţi şi fem ei, vocile Celor Şapte, potrivit lui. Acesta, a afirmat el, trebuia să fie următorul Mare Septon. Din nou, Cel mai Devotat a făcut
aşa cum dorea regele, şi-aşa a fost ales cel mai tânăr M are Septon care a purtat vreodată coroana de cristal.
U n u l dintre aspectele nefericite ale fanatismului regelui Baelor a fost insistenţa sa asupra arderii cărţilor. Cu toate că u n e le volume cuprindeau puţine din ceea ce ar merita cunoscut, iar unele conţineau şi lucruri considerate periculoase,
d is tru g e re a cunoaşterii este un lucru dureros. Câ Baelor a pus sâ fie arsă Mărturia lui Ciupercă n-a fost o surpriză prea mare, ţ in â n d c o n t d e conţinutul ei vulgar şi scandalos. însă Istoria neobişnuită a septonului Barth, indiferent cât de greşite sunt unele d in tre a f irm a ţiile sale, era o lucrare a uneia dintre cele mai strălucite minţi din cele Şapte Regate. Studiul lui Barth şi faptul că se pârea ta p r a c t ic a a r te le înalte i-au adus ostilitatea lui Baelor şi distrugerea operei sale, chiar dacă Istoria neobişnuită conţine multe lucruri care n u s u n t n ic i controversate, nici strâmbe. A fost doar un noroc că s-au păstrat unele fragmente sau că înţelepciunea străveche d in ea n -a fo s t cu totul pierdută.
celor materiale, inclusiv efortul sau de a cere Citadelei să folosească porumbiţe, nu corbi, pentru ducerea mesajelor (o problemă discutată pe larg în lucrarea lui Walgravc, A r ip i negre,
cuvtnU repezi) şi încercarea sa de a oferi scutiri de taxe pentru cei care se ocupau de virtutea fiicelor lor prin folosirea centuri
lor de castitate.
Spre sfârşitul domniei sale, Baelor a început sa petreacă tot mai mult timp postind şi rugându-se, încercând sâ com penseze toate greşelile sale şi păcatele despre care credea câ el fi supuşii sâi le comiteau împotriva Celor Şapte zilnic. Când Marele Septon a murit, Baelor l-a informat pe Cel mai Devotat câ zeii ii dezvăluiserâ identitatea viitorului M are Septon şi l-au ales pe cel indicat de rege, un om de rând, pe nume Pate, un priceput lucrător în piatră, insă fără a cunoaşte literele, cu onm te simplă, incapabil să-şi amintească măcar o rugăciune. A (ou, poate, o binecuvântare că M arele Septon cel nătărău
■Ba supravieţuit decât un an înainte de a fi răpus de febră.
Naşterea lui Daemon W aters, copilul natural al Daenei
Targaryen, având un tată pe care a refuzat să-l num ească
(dar despre care regatul a aflat m ai târziu că nu era altul
decât vărul ei, Aegon, pe vrem ea cât acesta era încă prinţ),
l-a d e term in a t pe rege să p o stească iar. A p ro a p e că se
sinucisese cu câţiva ani în urm ă, când postise tim p de o
întoarcere a lunii, după m oartea gem enilor verişoarei sale,
Naerys, la scurt tim p dupâ naşterea lor. D e data aceasta,
Baelor a mers chiar mai departe, refuzând orice altceva în
afară de apă şi luând doar atâta pâine cât să-şi astâm pere
chiorăitul maţelor. T im p de patruzeci de zile a ţinu t post.
în cea de-a patruzeci şi una zi, a fost găsit căzu t în ain tea
altarului M am ei.
M arele M aester M unkun a făcut to t ce-a putut ca să-l
vindece pe rege. La fel şi băiatul M are Septon, însă miracolele
sale se terminaseră. Regele s-a dus la C ei Şapte în cel de-al
zecelea an al domniei sale, în 171 D.C.
r j vonurile maliţioase care au însoţit ascensiunea lui Viserys - începute, afirmă unii, de penelul lui lady Maia, din Casa ■fc»'' •< ke*orth - sugerau că acesta I-ar fi otrăvit pe rege pentru a ajunge, în sfârşit, pe tron după peste zece ani de aşteptare. Aljttau d<t de înţeles câ Viserys l-ar fi otrăvit pe Baelor pentru binele regatului, din moment ce regele-septon ajunsese să
A M I d Cei Şapte il îndemnaseră sâ-i convertească pe toţi necredincioşii din regatul său. Acest lucru ar fi dus la război cu
ţt Insulele de Fier şi-ar fi creat tulburări mari.
STÂN GA | Marele Sept al lui Baelor.
y T S E K Y S AL I I - L E AC U T O A T E C Ă ambii fii ai regelui Aegon al III-lea muriseră,
cele trei fiice ale sale au supravieţuit şi erau oameni de rând - ba
chiar şi unii lorzi - care simţeau că acum Tronul de Fier trebuia
sâ ajungă la prinţesa Daena. însă aceştia erau puţini; zece ani
de izolare în Beciul Fecioarelor le lăsaseră pe D aen a şi pe
surorile ei fără niciun aliat puternic, iar amintirile nenoroci
rilor care se abătuseră asupra regatului când stătuse ultim a
dată o femeie pe Tronul de Fier erau încă proaspete. Daena
cea Sfidătoare era considerată de m ulţi lorzi sălbatică şi de
necontrolat... şi o desfrânată pe deasupra, pentru câ num ai
cu un an înainte dăduse naştere unui fiu bastard, Daem on, pe
al cărui tată refuzase cu încăpăţânare să-l dezvăluie.
Precedentele Marelui Consiliu din 101 şi Dansul Drago
nilor au fost astfel pomenite, iar pretenţiile surorilor lui Baelor
au fost ignorate. în loc de asta, coroana i-a fost dată unchiului
lui, M âna Regelui, prinţul Viserys.
S-a scris că, în vrem e ce Daeron s-a războit şi Baelor s-a
rugat, Viserys a domnit. T im p de paisprezece ani a slujit ca
M ână a nepoţilor săi, iar înainte de asta, l-a slujit pe fratele
său, regele Aegon al 111-lea. Se spune câ a fost cea mai perspi
cace M ână de la Septonul Bartli încoace, cu toate că bunele
sale eforturi au fost diminuate în vremea Regelui Şubred, căruia
îi lipsea orice dorinţă de a le face pe plac supuşilor săi ori pen
tru a le câştiga dragostea. în lucrarea sa V iaţa a p atru regi,
M arele M aester K aeth pare să aibă p uţine păreri despre
Viserys, bune sau rele... însă există şi cei care spun că, după
cum se cuvine, cartea ar trebui să fie despre cinci regi, inclusiv
Viserys. Şi totuşi, Viserys este ignorat pentru o discuţie despre
fiul său, Aegon cel Netrebnic.
După anii petrecuţi ca ostatic în Lys, după Dansul Drago
nilor, Viserys s-a întors la Debarcaderul Regelui cu o frumoasă
nevastă lyseniană, Larra Rogare, fiica unei case bogate şi influ
ente. înaltă şi zveltă, cu părul argintiu-auriu şi ochii violeţi de
valyriană (pentru că sângele dragonilor încă m ai curge prin
venele celor din Lys), era mai mare decât V iserys cu şapte ani.
De asemenea, era o femeie care nu se simţea niciodată ca făcând
parte din curte şi n-a fost cu adevărat fericită acolo. I-a dăruit
însă trei copii înainte de a se întoarce în Lysul ei natal.
Cel mai mare a fost Aegon, născut în Fortăreaţa Roşie în
135 D.C., după reîntoarcerea lui V iserys de la Lys. Era un flăcău
robust, devenit un băiat chipeş şi ferm ecător, dar şi iresponsa
bil şi capricios, devotat plăcerilor sale. l-a pricinuit tatălui său
multe probleme şi dureri, iar regatului m ulte suferinţe.
în 136 D.C., a urmat Aemon. Era la tel de robust ca Aegon
pe când era copil, şi la fel de frum os, însă n u avea d efectele
fratelui său. S-a dovedit a fi cel mai mare luptător în turniruri
şi spadasin al vrem ii sale, un cavaler demn să poarte Sora
în tu n e cată . A d even it cun oscut drept Cavalerul Dragon
pentru blazonul său cu un dragon cu trei capete, din aur alb,
de pe co ifu l său. Până în ziua de astăzi, unii îl consideră cel
mai nobil cavaler care-a trăit vreodată şi unul dintre cele mai
faimoase personaje care a slujit vreodată in Garda Regelui.
U ltim u l din tre copiii lui V iserys a fost singura sa fiică,
N aerys, născută în 138 D.C. Avea pielea atât de albă. incit
părea aproape transparentă, spuneau oamenii. Era mici de
statură (şi ajunsese şi mai mică prin apetitul ei redus) şi avea
trăsături fine, iar menestrelii au compus cântece spre a-i slavi
ochii, violeţi şi foarte mari, încadraţi de gene albe.
îl iubea pe A em on cel mai mult dintre fraţii ei, pentru câ
ştia s-o facă să râdă şi pentru că avea aceeaşi pietate ca a ei, spre
deosebire de Aegon. îi iubea pe Cei Şapte la fel de mult pe cât
îşi iubea fratele, dacă nu şi mai mult, şi-ar fî ajuns o septâ Aia
tatăl său ar fi îngăduit asta. însă n-a tacut-o, iar Viserys, in loc
de asta, a măritat-o cu fiul său, Aegon, in 153 D.C., cu binecu
vântarea regelui Aegon al IlI-lea. Menestrelii spun câ Aegon *
N aerys au plâns in tim pul ceremoniei, cu toate ca tot telul de
istorisiri susţin că A em on s-a certat cu Aegon la ospăţul de Li
nuntă şi câ Naerys ar fi plâns în patul nupţial, dar nu şi la nunti
M ai sunt şi aceia care scriu că multe din smintelile Tau
rului D ragon şi ale lui Baelor cel Binecuvântat ar fi frst pnci
nuite de p rin ţu l V iserys, in vrem e ce alţii susţin ca Viş<r\>
le-ar fi tem perat cele mai rele dintre obsesiile lor. Cu toate ca
domnia lui a durat doar ceva mai mult de un an, este intereMr:
de am intit reformele sale asupra casei regale şi a funcţiilor s ik
crearea unei noi monetârii regale, eforturile sale de dervoture
a com erţului peste M area îngustă şi rev izu irea codului de Itţ
in stituit de Jaehaerys Conciliatorul in timpul indelunjtitei
sale dom nii.
V iserys al II-lea avea capacitatea de a fi un nouCotvtlu
tor, deoarece niciun alt rege nu fusese mai abil sau mai cipih*
în m od tragic, o boală l-a luat de pe această lume în 1'.' PC
Trebuie spus câ unii au găsit boala ?i evoluţia ei raf*i»>»
bioase, deoarece nimeni nu îndrăznea să şi exprime wA'***
la acea vrem e. A trecut mai bine de un deceniu înainte u pw*
acuzaţie să fie aşternută pe hârtie: Viserys ar fi tost otrt
nim eni altcineva decât de succesorul lui, fiul '-ul
Există vreun adevăr in asta? Nu putem spun«*'‘!>:J '
în să ţin â n d con t de toate faptele infame şi “ ,U1
A egon cel N etrebn ic, atât înainte, cât >i după M ™ * *
t oanei, n im ic tui poate fi ignorat.
E G O N AL I V -L E ADUPÂ M O A R T E A T A T Ă L U I SÂ U , în 172 D.C., Aegon,
al Patrulea pe Numele Său, a ajuns în cele din urmă pe tronul
la care râvnise încă de copil. Fusese atrăgător în tinereţe,
priceput la lupta cu lancea sau spada, un bărbat căruia-i
plăcea să vâneze cu arcul sau cu şoimii şi să danseze. Era cel
mai strălucit prinţ de la curte din generaţia sa, admirat pen
tru isteţimea sa. însă avea un mare defect: nu putea conduce.
Poftele lui trupeşti, lăcom ia, dorinţele sale - toate îl aca
paraseră. Aşezat pe Tronul de Fier, proasta lui guvernare a
început cu mici acte de plăcere, însă, cu timpul, poftele sale
n-au mai cunoscut limite, iar destrăbălarea lui a dus la lucruri
care au afectat regatul timp de generaţii întregi. „Aenys a fost
slab, Maegor a fost crud',' scrie Kaeth, „iar A egon al II-lea
lacom, însă niciun rege înainte sau după el nu a avut o dom
nie atât de proastă."Curând, Aegon şi-a umplut curtea cu oameni aleşi nu
pentru nobleţea lor, onestitate sau înţelepciune, ci pentru
abilitatea lor de a-1 amuza sau măguli. Iar femeile din jurul
său făceau, în mare parte, aceleaşi lucruri, lăsânduT să-şi
D E A S U P R A | Tânărul prinţ Aegon cu părinţii săi, prinţul Viserys al II-lea şi Larra Rogi
potolească poftele cu trupurile lor. Dintr-un capriciu, adesea
lua de la o casă nobilă pentru a da alteia, aşa cum a făcut când
a confiscat marile dealuri numite Sfârcuri de la Casa Bracken
pentru a le da celor din familia Blackwood. De dragul dorin
ţelor sale, a dat pe degeaba comori nepreţuite, aşa cum a făcut
când i-a dat M âinii sale, lordul Butterwell, un ou de dragon
în schim bul accesului la cele trei fiice ale sale. I-a lipsit pe
bărbaţi de moştenirile lor de drept, atunci când poftea Ia ave
rile lor, aşa cum se zvonea că făcuse după moartea lordului
Plumm, în ziua nunţii sale.
Pentru oamenii de rând, domnia sa poate că a fost o sursă
de bârfe şi am uzam ent. Pentru nobilii din regat, care nu
stăteau la curte şi care nu doreau ca Aegon sâ pună mâna pe
fiicele lor după cum poftea, s-ar putea ca el sâ fi părut puter
nic şi hotărât, frivol, însă, în mare parte, inofensiv. Insă pen
tru cei care în drăzn eau să in tre în cercu l său, era p rea
instabil, prea lacom şi prea crud pentru a fi orice altceva
decât periculos.Se spunea câ Aegon nu dorm ea niciodată singur şi nu
considera o noapte sfârşită până nu şi-o petrecea cu vreo fe
meie. Poftele sale carnale erau satisfăcute cu ajutorul tuturor
felurilor de femei, de la cea mai nobilă prinţesă până la cea
mai jalnică dintre târfe, iar el părea să nu facă nicio diferenţă
între ele. în ultimii săi ani, Aegon susţinea că se culcase cu cel
puţin nouă sute de femei (nu le cunoştea numărul exact), însă
iubise cu adevărat numai nouă. (Regina Naerys, sora lui, nu
se număra printre acestea.) Cele nouă ibovnice ale sale veneau
şi din apropiere şi de departe, iar unele i-au dăruit copii recu
noscuţi, însă toate (în afară de ultima) au fost alungate când
s-a săturat de ele. Oricum însă, unul dintre copiii recunoscuţi
a fost făcut cu o femeie care nu a fost considerată una dintre
ibovnicele sale: prinţesa Daena cea Sfidătoare.
Daemon a fost numele dat de Daena copilului ei, deoarece
prinţul Daem on fusese o minune şi o spaimă pentru epoca
sa, iar în ultimele zile acesta a fost considerat un avertisment
pentru ceea ce putea deveni băiatul. Daem on W aters a fost
numele său întreg, când s-a născut în 170 D.C. La acea vreme,
Daena a refuzat sâ dezvăluie numele tatălui, dar chiar şi atunci
implicarea lui Aegon a fost suspectată. Crescut în Fortăreaţa
Roşie, acest tânăr chipeş a prim it la curte învăţăturile celor
mai înţelepţi dintre maesteri şi ale celor mai buni instructori
de arme, inclusiv ale lui Ser Q u en tyn Ball, aprigul cavaler
num it şi M in ge de Foc. N u-i plăcea nim ic mai m ult decât
mânuirea armelor, la care excela, iar m ulţi au văzut în el un
războinic care va deveni într-o bună zi un alt Cavaler
Dragon. Regele Aegon l-a înnobilat pe Daem on in
cel de al doisprezecelea an al său, după ce câştigase
un turnir pentru scutieri (fiind astfel cel mai tânăr
cavaler înnobilat în epoca Targaryenilor, depăşindu-1 pe M aegor I) ţi a uim it întreaga curte, fam ilia şi
consiliu l dându-i spada lui A egon C u cerito ru l,
Blackfyre, acordându-i şi pământuri şi alte onoruri.
Daem on şi-a luat ulterior numele de Blackfyre.
Regina Naerys - singura femeie cu care s-a culcat
Aegon al IV-lea fără să-l încerce nicio plăcere - era
pioasă şi blândă şi sensibilă, iar regelui nu-i plăceau
toate aceste lucruri. De asemenea, naşterea unui
copil s-a dovedit a fi o încercare pentru Naerys,
deoarece era mică şi delicată. Când prinţul
Daeron s-a născut în ultima zi a anului 153 D.C.,
Marele Maester Alford a avertizat-o că încă
0 sarcină putea s-o ucidă. Naerys a fost sfătuită sâ
1 se adreseze fratelui ei în acest fel: „M i-am fâcut
datoria faţă de tine, şi ţi-am dăruit un moştenitor.
Te implor, de acum înainte sâ trăim ca frate şi soră."
Se spune câ Aegon i-ar fi răspuns: „Asta şi facem."
Aegon a continuat să insiste ca sora lui să-şi îndepli
nească îndatoririle de soţie în tot restul vieţii sale.
Relaţiile dintre ei s-au inflamat mai mult din
cauza prinţului Aemon, fratele lor, care era insepa
rabil de Naerys pe când erau copii. Resentimentele
Iui Aegon faţâ de nobilul şi aclamatul său frate erau
clare pentru toată lumea, pentru câ regele era bu
curos să-i umilească pe Aem on şi pe Naerys cu orice
ocazie. Chiar şi după ce Cavalerul Dragon a murit
apârându-1, iar regina N aerys a pierit pe patul de
lăuzie, un an mai târziu, Aegon al IV-lea a fâcut prea
puţin pentru a-i cinsti memoria.
Certurile regelui cu cei apropiaţi au devenit tot
mai aprige după ce fiul său, Daeron, a crescut suficient
să-şi exprime opiniile. Lucrarea lui Kaeth, Vieţile a
patru regi, spune destul de clar câ falsele acuzaţii privind
adulterul reginei, aduse de Ser Morgii Hastwyck, au
fost instigate chiar de rege, cu toate că atunci Aegon VI
a negat asta. Respectivele afirmaţii au fost infirmate
prin m oartea lui Ser M orgii în tr-o ju d e ca tă prin
luptă împotriva Cavalerului Dragon. Faptul că acu
zaţiile au fost făcute atunci când A egon şi prin ţu l
Daeron se sfadeau asupra planurilor regelui de a lansa
un război neprovocat împotriva Dorne, nu a fost, cu
siguranţă, o coincidenţă. D e asemenea, a fost prim a
(însă nu şi ultima) dată când Aegon a ameninţat cu
numirea unuia dintre bastarzii săi ca moştenitor, in
locul lui Daeron.După m oartea fraţilor săi, regele .1 început să
facă aluzii destul de străvezii referitoare la presupusa
nelegitimitate a fiului său, ceva ce îndrăznea -.1 facă
numai pentru câ murise Cavalerul Dragon. Curtenii
săi şi băgătorii de seamă l-au imitat pe rege şi calomnia
s-a împrăştiat.
In ultim ii ani ai dom niei sale, prinţul Daeron
s-a dovedit a fi principalul obstacol in calea deban
dadei lui Aegon. Unii dintre lorzii din regat au văzut
în m od clar o şansă ca tot mai corpolentul şi
mâncăul rege să-şi împartă onorurile, rangu-
rile şi p ăm ân tu rile în schimbul plăcerilor.
A lţii, care condam nau comportamentul re
gelui, au început să se adune in jurul prinţului
Daeron. Pentru câ, în pofida tuturor ameninţărilor,
calom niilor şi g lum elor sale nesărate, regele nu l-a
dezmoştenit niciodată, oficial, pe fiul său. Mărturiile
diferă în ceea ce priveşte cauza: unii sugerează câ o
parte din Aegon incâ mai ştia ce înseamnă onoarea,
sau m ăcar ruşinea. însă, cea mai probabilă cauză a
fost faptul că ştia câ un asemenea act ar ti aruncat
regatul in război, pentru că aliaţii lui Daeron - intre
care cel mai important era Prinţul din Dome, a cărui
soră se căsătorise cu Daeron - ii vor apăra drepturile.
Poate că din acest m otiv Aegon şi-a întors atenţia
spre D o m e, folosindu-se de ura faţâ de dornishieni
care în că m ai ardea pe la Hotare, prin Ţinuturile
Furtunii şi în Reach, pentru a-i corupe pe unii dintre
a liaţii lui D aeron şi a-i folosi împotriva celor mai
puternici dintre sprijinitorii lui.
D in fericire pentru regat, planurile regelui de a
invada D orne în 174 D.C. s-au dovedit a fi un eşec
total. C u toate că înălţim ea Sa a construit o flota
uriaşă, z icân d u -şi că va izbândi, aşa cum făcuse
D aeron, T ân ărul Dragon, aceasta a fost avariată şi
îm prăştiată de furtuni în drum spre Dorne.
In v a d a re a D o rn e , m oartă in faşă, a fost de
departe cea m ai mare prostie a lui Aegon al IV lea.
pentru câ înălţim ea Sa s-a întors şi spre piromanţii
dubioşi din vechea G hildă a Alchimiştilor, porun-
cindu-le să-i „construiască dragoni" Monstruoattn
ţile din lem n şi fier, dotate cu pompe care scuipau
jetu ri de foc, poate că ar fi fost de un oarecare h i*
în tr -u n ased iu . în să A egon a propus sa se ur
DEASU PRA | Blackfyre, spada regilor Targaryen.
D R E A P T A | Daemon Blackfyre este făcut cavaler de tatăl si5u, regele Aegon al IV-lea.
maşinăriile pe D rum ul O aselor, unde există locuri atât de
i abrupte incât localnicii săpaserâ trepte.
N-au ajuns nici m ăcar atât de departe, oricum , pentru
■*câ primul dragon a luat foc în Pădurea Regelui, departe de
Drumul Oaselor. Foarte curând, toate cele şapte m aşinării
ardeau. Sute de oameni au pierit în acele incendii, împreună
cu aproape un sfert .lin pădure. A po i, regele a ren unţat la
ambiţiile sale şi a uita1: de Dorne.
Domnia acestui m onarh n etrebn ic s-a sfârşit în anul
184 D.C., când regele Aegon avea patruzeci şi nouă de ani.
Era obez, aproape incapabil să meargă, unii întrebându-se
cum de ultima sa ibovnică - Serenei din Lys, mama Shierei
Seastar - a putut sâ-i suporte îmbrăţişările. Regele a avut parte
de o moarte oribilă, trupul fiindu-i atât de umflat, încât nu se
mai putea ridica de pe divanul său, mem brele putrezindu-i şi
fiindu-i năpădite de viermi de carne. M aesterii au afirm at că
nu mai văzuseră niciodată aşa ceva, în vrem e ce septonii au
considerat asta drept ojudecată a zeilor. Lui A egon i s-a dat
lapte de mac, pentru potolirea durerii, însă puţine s-au mai
putut face pentru a-1 ajuta.
Ultim ul său act înainte de moarte, toate m ărturiile sunt
de acord cu asta, a fost să-şi facă testamentul. Iar în el, a lăsat
cea mai amară otravă pe care o cunoscuse vreodată regatul:
şi-a legitim at toţi copiii naturali, de la cel mai m odest până
la M arii Bastarzi - fiii şi fiicele născuţi din legăturile Iui cu
fem eile nobile. Z e c i de copii de-ai lui n-au fost n iciod ată
recunoscuţi, declaraţia cu lim bă de m oarte a lui A egon nu
însem na nim ic pentru ei. Pentru bastarzii lui recun oscuţi
însă, însemna foarte mult. Iar pentru regat, asta a adus sânge
şi foc tim p de cinci generaţii.
£ele nouă ibovnice ale lui Aegon al YV-lea, ceT\[eţrebnic
V ise ry s a p u s ca p ăt tărăşen iei, tr im iţâ n d -o
p e M e g e tte în ap oi la so ţu l ei şi în c re d in ţâ n -
du-i fetele C re d in ţe i, p e n tru a fi e d u c a te ca
septe. M e g e tte a fost o m o râ tă în băta ie ,
d u pă u n an, de fierar.
— f C o p iii V esele i M e g : A ly sa n n e , Lily,
W illo w , R osey.
L a d y C a s s e l l a V a i t h
fiic a unui lord din Dorne
D u p ă predarea Sunspearului, A e g o n i-a es
cortat pe ostaticii luaţi de rege de la lorzii d in
D o rn e înapoi la D eb a rca d eru l R egelui. P rin
tre aceştia se n um ăra şi C assella V aith , o fe
cioară m lădioasă, cu ochi verzi şi p ăr bălai, pe
care A eg o n a co n tin u at să o ţin ă „ostatică" în
p rop riile sale ap artam en te. C â n d d orn ish ie-
nii s-au răsculat şi l-au o m o râ t pe regele
D aeron, to ţi ostaticii u rm au să fie ucişi, iar
A eg o n - care se săturase d e ea - a tr im is-o pe
Cassella înapoi acasă, îm p reu n ă cu ceilalţi
prizonieri. O ricu m , n ou l rege, Baelor, i-a ier
tat pe toţi ostaticii şi i-a dus p erson al p e to ţi
înapoi în D o rn e. C assella nu s-a m ăritat n ici
odată, iar la bătrân eţe s-a lăsat con d u să de
iluzia că ar fi fost singura dragoste ad evărată
a lui A eg o n şi câ el va tr im ite câ t de cu rân d
după ea.
C o p iii C a sselle i V aith : N ic iu n u l.
B e l l e g e r e O t h e r y s
( P e r l a N e a g r ă d i n B r a a v o s )
traficantă, negustoreasă, uneori fi pirat,
căpitan al navei V â n tu l V ăduvei, născută
din uniunea unei fe te de negustor din Braavos
cu un trimis al Insulelor Verii
D u p ă ce N a e ry s a răm as grea şi era gata să
m o a ră în 1 61 , regele B aelor l-a trim is pe
A eg o n în Braavos în tr-o misiune diplomatică.
R e la tă rile v re m ii sugerează însă că a fost un
p re te x t p e n tru ca A e g o n s-o lase pe Naerys
în p ace, p e n tru a se reface după avort. Acolo
s-a în tâ ln it cu Bellegere O therys. Legătura sa
cu Perla N ea gră a con tin u at tim p de zece ani,
cu to a te că s-a spus câ Bellegere avea un soţ
în fiecare p o rt şi că A eg o n nu era decât unul
d in m ulţi. A născu t trei copii în decursul a
zec e ani, d ou ă fete şi un băiat cu o paterni
tate dubioasă.
— f C o p ii i P erle i N egre: Bellenora, Narha,
B a lerion .
L a d y B a r b a B r a c k e n
vesela fiic ă brunetă a lordului Bracken
de Stone Hedge şi companioană a celor trei
prinţese din Beciul Fecioarelor
D u p ă m oartea lui Baelor în anul 171 şi urca
rea pe tron a lui V iserys al II-lea, prinţesele au
p rim it d in n o u perm isiunea de a avea legă
tu r i cu bărbaţi. A egon (acum Prinţ de Piatra
D ragon u lu i şi posibil m oştenitor) a tbst în
câ n ta t de Barba, în vârstă de şaisprezece ani.
La în coro n area sa, în 172 , l-a numit pe tatăl
ei M â n ă şi şi-a luat-o ca ibovnică sub ochii
tuturor. I-a făcu t un bastard, cu numai pai
sp rezece zile înainte de alţi doi gemem -
u n băiat născut m ort şi o tată, Daenerys, care
L a d y F a l e n a S t o k e w o r t h
cu zece ani mai mare decât regele
Lady Falena „l-a făcu t bărbat" în anul 149 ,
câ n d A e g o n avea paisprezece ani. C â n d unul
d intre m em b rii G ă rzii R egelui i-a găsit îm
p reună în pat, în 151 , ta tă l său a m ăritat-o
pe Falena cu m aestru l său de arm e, Lucas
L o th ston , co n vin gân d u -1 pe rege sâ-1 facă
pe L o th sto n L o rd de H arren h a l, p e n tru a o
în depărta p e Falena de la curte. O ricu m , în
urm ătorii doi ani, A egon a făcut numeroase
vizite la H arrenhal.
— ( C o p iii Falenei Stok ew orth : N u se
cu noaşte niciunul.
M e g e t t e ( V e s e l a M e g )
tânăra şi pieptoasa soţie a unui fierar
în tim p ce călărea lângă F airm arket, în anul
155 , calul lui A egon a p ierdut o potcoavă, iar
când a căutat un fierar, a observat-o pe tâ
năra soaţă a bărbatului. A cu m p ărat-o p en
tru şapte dragoni de au r (şi cu am eninţarea
lui Ser Jofîrey Staunton, din G a rd a Regelui).
M e g e tte a fost instalată în tr-o casă de la
D eb a rca d eru l R egelui. Ea şi A e g o n ch iar
s-au „căsătorit" în ca d ru l unei cerem on ii
secrete, oficiată de u n m ăscărici, care juca
rolu l unui septon. M e g e tte i-a d ăru it p rin
ţu lu i ei p atru copii în to ţi atâţia ani. P rin ţu l
a supravieţuit - născuţi de regina N aerys.
Cum regina trăgea să m oară, M â n a - tatăl
Barbei - vorbea deschis despre căsătoria fii
cei sale cu regele. D upă ce regina şi-a revenit,
scandalul s-a dovedit a fi g h in io n u l Barbei,
deoarece tânărul prinţ D aeron şi u n ch iu l
său, Cavalerul Dragon, l-au obligat p e A e g o n
s-o trimită de Ia curte, pe ea şi cop ilu l ei bas
tard. Băiatului, crescut la Stone H ed ge de
către Brackeni, i s-a dat num ele de A e g o r Ri-
vers, insă cu timpul a devenit cu n o scu t d rep t
Bittersteel.
Copiii Barbei Bracken: A e g o r R ivers
(Bittersteel).
La d y M e l i s s a ( M i s s y )
B l a c k w o o d
cea mai iubită dintre amantele regelui
Mai tânără fi mai drăguţă d e c â t la d y B a r b a
(dar nu atât de pieptoasâ), d ar ş i m u lt m a i
modestă, M issy avea o inim ă b u n ă şi e r a
generoasă din lire, fapt care-a fâ cu t-o c h ia r
şi pe regina Naerys - d ar şi p e C a v a le ru l
Dragon şi pe prinţul D aeron - să s e îm p rie
tenească cu ea. In tim pul celor c in ci an i d e
„domnie* a ei, M issy i-a născut regelui trei
bastarzi, cel mai rem arcabil fiin d b ă iatu l
Brynden Rivers (născut în anul 1 75 ), m ai
târziu numit Bloodraven.
Copm Melissei Blackw ood: M y a ,
Gwenys, Brynden (B loo d ra ven ).
L a d y B e t h a n y B r a c k e n
sora m ai m ică a lui lady Barba
B e th a n y a fo s t p re g ă tită d e ta tă l şi so ra sa
ca sâ o b ţin ă fa v o ru rile regelu i şi s -o în lă tu re
p e M is s y B la c k w o o d . în a n u l 177 , i-a atras
a te n ţia lu i A e g o n p e c â n d acesta v iz ita
S to n e H e d g e ca să-l v a d ă p e fiu l său bastard,
A e g o r. P e-a tu n ci, regele era d e ja gra s şi res
p in g ă to r, în să B e th a n y l-a în c â n ta t, aşa că
a lu a t-o c u el la D e b a r c a d e r u l R ege lu i.
O r ic u m , B eth a n y a găsit îm brăţişările regale
dezgustătoare. P en tru consolare, şi-a în d rep
ta t a te n ţia spre u n u l d in tr e ca v a le r ii G ă r z ii
R eg e lu i, S e r T e r r e n c e T o y n e . C e i d o i au
fo st gă siţi în p a t d e A e g o n în su şi, în 1 7 8 .
S er T e rr e n c e a fo st to r tu r a t p â n ă la m o a rte
şi a tâ t la d y B eth an y, c â t şi ta tă l e i a u fost
e x e c u t a ţ i . C â n d f r a ţ i i lu i S e r T e r r e n c e
a u în c e rc a t să-l ră zb u n e , p r in ţu l A e m o n ,
C a v a le r u l D ra g o n , a fo st u c is în t im p c e -1 ap ăra p e fra te le său, regele A e g o n .
— ( C o p ii i lu i B e t h a n y B r a c k e n : N ic iu n u l.
L a d y J e y n e L o t h s t o n
fiica lui lady Falena, prima ibovnică
a regelui, al cărei tată a fost Lucas Lothston
sau regele însuşi
J e y n e a fo s t a d u s ă la c u r t e d e m a m a sa , în
anul 1 7 8 , p e c â n d a v e a p a is p r e z e c e a n i.
Aegon I-a f ă c u t p e lo r d u l L o t h s t o n n o u a
lui Mână şi s -a sp u s , d e ş i n u s -a d o v e d it
niciodată, câ s-ar fi b u c u r a t şi d e m a m ă şi
d e fiică ,
în acela şi p at. F o a rte
c u râ n d , i-a d a t lu i J e y n e u n s ifilis p e c a r e -1 lu a se d e la tâ rfe le la c a re se d u sese d u p ă
e x e c u ţia lu i la d y B eth a n y , ia r L o th s to n ii
a u fo s t d in n o u a lu n g a ţi d e la cu rte .
— ( C o p ii i lu i J e y n e L o th sto n : N ic iu n u l.
S e r e n e i d i n L y s ( D u l c e a S e r e n e i )
o frum useţe lyseniană, dintr-ofam ilie
străveche, insă sărăcită, adusă la curte
de lordul Jon Hightower, noua M ână
S e r e n e i a fo s t c e a m a i fr u m o a s ă d in tr e
ib o v n ic e le lu i A e g o n , d e s p re e a c r e z â n -
d u -s e c ă e ra v r ă jito a r e . A m u r it d â n d
n a ş te r e u lt im u lu i d in tr e c o p iii d in f lo r i ai
r e g e lu i, o fa tă p e n u m e S h ie ra S eastar,
c a re a d e v e n it c e a m a i m a r e fr u m u s e ţe
d in c e le Ş a p te R e g a te , în d r ă g ită a t â t d e
f r a ţ i i e i v itr e g i , B it te r s t e e l şi B lo o d r a v e n ,
a c ă r o r r iv a l ita te se v a t r a n s fo r m a în u ră .
— ( C o p i i i lu i S e re n e i: S h ie ra .
S T Â N G A | (de la stânga la dreapta):
Lady Melissa Blackwood, Serenei din Lys, lady
Falena Stokeworth, Bellegere Otherys.
D E A S U P R A | (de la stânga la dreapta):
Lady Bethany Bracken, lady Barba Bracken,
Megette (Vesela M eg), lady Cassella Vaith, lady
Jeyne Lothston.
( 'TJAERON AL I I - L E A
ÎN C E L D E -A L 184-LE A A N de la Cucerirea Iui Aegon,
Aegon al IV-lea cel Netrebnic s-a săvârşit, în sfârşit, din viaţă.
l-iul şi moştenitorul său, prinţul Daeron, a plecat de la
Piatra Dragonului la două săptăm âni după ce-a aflat de
moartea tatălui său, şi-a fost repede încoronat de M arele
Septon în Fortăreaţa Roşie. A ales coroana tatălui său, o
decizie menită, pare-se, să alunge toate dubiile referitoare la
legitimitatea sa. Daeron a încercat să îndrepte rapid greşelile
lui Aegon, începând cu înlăturarea tuturor membrilor con
siliului restrâns al regelui şi înlocuindu-i cu oameni aleşi de
el, majoritatea dovedindu-se consilieri înţelepţi şi capabili.
A trecut un an şi mai bine până când şi Garda Orăşenească
a fost refăcută într-un fel asemănător, deoarece regele Aegon
folosise adesea promovarea în Gardă ca pe un mijloc de a-şi
arăta mărinimia faţă de cei care-i intraseră în graţii, iar aceş
tia la rândul lor se asigurau că bordelurile - şi chiar femeile
decente din oraş - erau la dispoziţia poftelor lui Aegon.
însă Daeron nu s-a oprit aici în eforturile sale de a îmbu
nătăţi acele lucruri corupte de tatăl său ori lăsate să zacă dintr-o
nepăsare criminală. Era conştient de îndatoririle sale faţă de
regat şi a căutat să-l stabilizeze după decretul dat de Aegon pe
patul de moarte, care-i legitima pe toţi bastarzii lui, fraţii lui
vitregi. Cu toate că nu putea - şi nici n-a vrut - să anuleze
ultimele dorinţe ale tatălui său, a făcut tot ce i-a stat în puteri
să-i ţină aproape pe M arii Bastarzi, tratându-i onorabil şi
I
oferindu-le în continuare stipendiile acordate de rege. A plătit
şi zestrea promisă de Aegon Arhontelui de Tyrosh, văzându-şi
astfel fratele vitreg, pe Daemon Blacldyre, căsătorindu-se cu
Rohanne de T yrosh, aşa cum dorise A egon, deoarece Ser
Daemon avea doar paisprezece ani. în ziua nunţii lor, i-a dat
lui Daemon un ţinut lângă Apa Neagră, cu dreptul de a-şi ridica
un castel. Unii au spus că a făcut astfel de lucruri pentru a-şi
afirma supremaţia şi legitim itatea asupra M arilor Bastarzi
şi a altora, pentru că era bun şi drept. însă oricare va fi fost
adevărul, astfel de eforturi s-au dovedit, din păcate, inutile.
Dom nia sa n-a fost marcată doar de problema Marilor
Bastarzi, sau chiar de prăpădul lăsat de Aegon. Căsătoria lui
cu M ariah din D orne - acum regină a celor Şapte Regate - a
fost fericită şi fructuoasă, iar unul dintre actele sale cele mai
timpurii şi semnificative după ce şi-a asumat tronul a fost sâ
înceapă negocieri cu fratele său adevărat, prinţul Maron,
pentru unificarea D orne sub domnia targaryană. După doi
ani de tratative, s-a ajuns la un acord, prin care prinţul Maron
a acceptat să se logodească cu sora lui Daeron, Daenerys,
odată ce ajungea la vârsta majoratului. S-au căsătorit în anul
următor, iar prin acest mariaj, prinţul Maron a îngenuncheat
şi a rostit jurăm ântul de credinţă în faţa Tronului de Fier.
Regele Daeron l-a ridicat pe prinţul dornishian, in timp
ce erau aclamaţi, şi au plecat împreună spre Fortăreaţa Roşie
şi s-au dus călare la M arele Sept pentru a lăsa o coroană
aurie la picioarele statuii lui Baelor cel Binecuvântat, in vreme
ce proclamau: „Baelor, eforturile tale s-au concretizat." A tost
un moment im portant, unificând în sfârşit regatul de la Zid
la M area Verii, aşa cum visase cândva Aegon Cuceritorul,
fără p reţu l în gro zitor în vieţi om eneşti plătit de tizul lui
Daeron al 11-lea, Tânărul Dragon.
în anul următor, Daeron a ridicat o mare cetate de scaun
în H otarele Dornishiene, acolo unde se întâlneau graniţele
Reachului, Ţinuturile Furtunii şi Dorne. Numit Palatul de Vară,
în cinstea păcii încheiate, era mai mult un palat decât iui castel
şi, în cel mai bun caz, doar uşor fortificat. în anii următori, mulţi
fii ai Casei Targaryen se vor aşeza aici ca Prinţ de PalatuldeVira
O ricum , prinţul M aron a obţinut câteva concesii prin
acest acord, iar lorzii din Dorne au primit drepturi >i privi
legii semnificative, pe care alte mari case nu le aveau: dreptul
de a-şi păstra titlul regal ca primii pe numele lor. dar fi auto
nom ia de a avea propriile lor legi, dreptul de a stabili taxei'
cuvenite Tronului de Fier şi a le percepe, tară o supra\cct>'u
constantă din partea Fortăreţei Roşii, şi altele a*emen>a
^ a spus in an ii d c d u p ă i 'f D a e m o n B la c k fy r e s-a d o v e d it a fi un tr ă d ă to r câ ura sa fa ţâ d e D a e r o n a în c e p u t sâ c r e a s c ă de
tim p u riu . A fo st d o r in ţa Iui A e g o n - n u a lui D a e m o n - ca el sâ se c ă s ă to r e a s c ă cu R o h a n n e d e T y r o s h . în lo c d e asta ,
D .a m o n a fă<.ut o p a s iu n e p e n t r u s o ra Iui D a e r o n , tâ n ă ra p r in ţe s ă D a e n e r y s . C u n u m a i d o i a n i m a i tâ n ă ră d e c â t D a e m o n ,
p rinţi sa se p a ie c â -1 iu b e a la râ n d u -i p e p r in ţu l b a sta rd , d a c ă m e n e stre lii p o t fi c r e z u ţi , în să n ic i A e g o n al IV - le a , n ic i D a e r o n
■ii II lea n-au fost d isp u şi să la se a s tfe l d e s e n tim e n te să in te r v in ă în ch e s t iu n ile d e sta t. A e g o n a v ă z u t u n m ai m a r e p r o fit
d intr-o legătură cu T yrosh» flo ta sa p u tâ n d fi d e fo lo s în tr -o n o u ă în c e rc a re d e a c u c e r i D o rn e .
A cest lu c ru p a re d e stu l d e p la u z ib il , în să o a ltă p o v e s te p r e t in d e câ D a e m o n n u se o p u n e a c h ia r a tâ t d e m u lt u n ei c ă s ă to r ii
cu R oh an n e de T y ro s h , fiin d c o n v in s câ a r fi p u t u t c ă lc a p e u r m e le Iui A e g o n C u c e r ito r u l şi a le lu i M a e g o r c e l C r u d şi să a ib ă
mai m ulte neveste. A e g o n i-a r fi p u t u t p r o m it e c - o sâ-i în d e p lin e a s c ă d o r in ţa (u n ii d in tr e s u s ţin ă to r ii lu i B la c k fy r e a u p r e t in s
ulterior câ aţa ar fi fo st), în să D a e r o n g â n d e a c u to t u l a ltfe l. N u n u m a i câ D a e r o n a r e fu z a t să-i p e r m ită fra te lu i să u să a ib ă m ai
m ulte soţii, d a r i-a d a t m â n a lu i D a e n e r y s Iui M a r o n M a r t e l l , ca p a r t e a u n e i în ţe le g e ri p e n t r u a u n ific a , în ce le d in u r m ă , ce le
Şapte R egate cu D o rn e .
Dacă D aen erys l-a iubit p e D a e m o n , aşa c u m au p re tin s ce i c a re s -a u r id ic a t în ap ă ra rea D ra g o n u lu i N e g r u , c in e -a r m ai p u te a
spune? în anii ca re-.iu u rm at, D a e n e r y s a fo s t so ţia c r e d in c io a s ă a p r in ţu lu i M a r o n , ia r d a c ă l-a je l i t p e D a e m o n B la c k fy re , n -a
Lisat nicio în sem n are d espre asta.
Aceste concesii au fost una dintre seminţele din care a izbuc
nit prima Rebeliune Blackfyre, ca şi convingerea că Dorne avea
prea multă influenţă asupra regelui, deoarece D aeron al II-lea
a adus Li curtea sa mulţi dornishieni, unora dintre ei conferin-
du-li-se funcţii importante.Şi totuşi, domnia Iui Daeron a stabilizat repede regatul, iar
lui a ajuns curând să i se spună Daeron cel Bun, de către oamenii
de rând şi de către lorzii cei nobili deopotrivă. Era considerat
cinstit şi generos, chiar dacă unii puneau sub semnul întrebării
influenţa soţiei sale din Dorne. Şi cu toate că nu era războinic -
descrierile din epocă notează câ era m ic de statură, cu braţe
subţiri, umeri rotunzi şi o atitudine erudită - doi dintre cei
patru fii ai săi păreau să fie tot ceea ce s-ar putea dori de la un
cavaler, lord sau moştenitor. Cel mai mare, prinţul Baelor, şi-a
câştigat porecla de Rupe Lance la vârsta de şaptesprezece ani,
in urma faimoasei sale victorii de la turnirul de la nunta prin
ţesei Daenerys, unde I-a învins pe Daemon Blackfyre în înfrun
tarea finală. Iar fiului lui cel mai mic, prinţul Maekar, părea să-i
facă plăcere sâ dovedească priceperi similare.
Cu toate acestea, prea mulţi oam eni priveau părul în tu
necat al lui Baelor şi ochii lui şi m urm urau că era m ai m ult
Martell decât Targaryen, chiar dacă s-a dovedit a fi un bărbat
care putea câştiga cu uşurinţă respectul şi era la fel de generos
ca tatăl său. Cavalerii şi lorzii din H otarele D orn ishien e au
ajuns sâ nu aibâ încredere în Daeron şi în Baelor şi au început
si tânjească tot mai mult după „vremurile de altădată" când
domishienii erau duşmanii cu care te luptai, nu rivali în lupta
pentru atenţia sau favorurile regelui. Şi-apoi p riveau spre
Daemon Blackfyre - înalt şi puternic, un sem izeu p rin tre
muritori, cu spada Cuceritorului în mână - şi se m irau.
Seminţele rebeliunii au fost plantate, insă le-au trebuit
mulţi ani să dea roade. N-a fost nicio insultă, nicio nedreptate
gravă, care să-l fi făcut pe D aem on Blackfyre să se întoarcă
îm p o triva regelui D aero n . D acă to tu l a fost d o a r p e n tru
dragostea lui D aen erys, cu m se face că trecu seră o p t ani
înainte să izbucnească rebeliunea? A fost o vreme îndelungată
pentru o iubire zadarnică, mai ales după ce R ohanne îi d ă
ruise deja şapte fii şi fiice, iar D aen erys îi adusese pe lum e
prinţului M aron mai m ulţi m oştenitori.
A d evăru l este că sem inţele au găsit un teren fertil din
cauza lui A egon cel Netrebnic. A egon îi urase pe dornishieni
şi se luptase cu ei, iar lorzii care doreau reîntoarcerea Ia acele
vrem uri - în ciuda tuturor nenorocirilor legate de ele - n-ar
fi fost n iciodată încântaţi cu un rege paşnic. M ulţi războinici
faim oşi, care priveau cu neîncredere la pacea din regat şi la
dornishienii de la curtea regelui, au început sâ caute m oda
lităţi de înlăturare a lui Daem on.
Poate câ la în ceput D aem on Blackfyre de-abia dacă se
băga în astfel de discuţii, doar de dragul vanităţii sale. D upă
to ate cele, anii trecu seră în tre p rim ii care l-au abordat pe
D aem on şi rebeliunea propriu-zisă. Şi atunci ce anum e il de
term inase pe D aem on să-şi ceară dreptul la tron? Se pare câ a
fost unul dintre M arii Bastarzi: Ser A egor Rivers, Bittersteel.
Poate că sângele Iui de Bracken l-a făcut pe A egor atât de co
leric şi uşor de ofensat. Poate câ pierderea ruşinoasă de către
Bracken a respectului regelui Aegon, care a dus la exilarea sa
de la curte. Sau p o ate că a fost do ar rivalitatea sa cu fratele
v itreg şi la fel de bastard, B ryn den Rivers, care reuşise să-şi
m en ţin ă relaţiile apropiate de la curte, deo arece m am a lui
Bloodraven fusese m ult iubită în tim pul vieţii şi era pom enită
S I Â N G A | Daeron al II-lea fi p r in ţu l M aron A larte ll la m onum entul rege/ni Baelor.
cu respect, astfel încât familia Blackwood nu suferise precum
Brackenii când regele se descotorosise de respectivele amante.
Indiferent de motiv, Aegor Rivers a început curând să-l
îndemne pe Daemon Blackfyre să-şi revendice tronul, cu atât
mai mult după ce Daemon s-a învoit s-o căsătorească pe fiica
sa cea mare, Calla, cu Aegor. A m ar trebuie să-i fi fost oţelul,
dar mai rea limba lui. A picurat otravă în urechea lui Daemon,
iar odată cu el s-a auzit şi zarva făcută de ceilalţi cavaleri şi
lorzi cu tot felul de păsuri.
In cele din urmă, anii de astfel de discuţii au dat în sfârşit
roade, iar Daemon Blackfyre a luat decizia. Totuşi, a fost una
luată în mare grabă, pentru că regele Daeron a aflat curând
că Blackfyre intenţiona să se declare el însuşi rege la schim
barea lunii. (Nu ştim cum a aflat Daeron, cu toate că lucrarea
neterminată a lui Merion, Dragonul Roşu şi cel Negru sugerează
că un alt M are Bastard, Brynden Rivers, ar fi fost implicat.)
D aeron a trim is G arda Regelui să-l aresteze pe D aem on
înainte ca acesta să-şi ducă mai departe planurile de trădare.
Daemon a fost avertizat şi, cu ajutorul unui cavaler celebru
pentru tem peram entul său clocotitor, Ser Q u en ty n Ball,
Mingea de Foc, a reuşit să părăsească în siguranţă Fortăreaţa
Roşie. A liaţii lui Daem on Blackfyre au folosit această tenta
tivă de arestare drept m otiv de război, susţinând că Daeron
a acţionat împotriva lui Daem on numai dintr-o teamă fără
temei. A lţii îi mai spuneau şi Daeron cel Născut în M inciună,
repetând calomnia lansată de Aegon cel Netrebnic, în ultimii
săi ani de domnie, potrivit căreia tatăl lui nu fusese regele, ci
fratele lui, Cavalerul Dragon.
Şi astfel a început Prim a Rebeliune Blackfyre, în anul
196 D .C . R estabilind culorile tradiţionale ale b lazonului
Targaryen, un dragon negru pe fond roşu, rebelii şi-au declarat
susţinerea pentru fiul bastard al prinţesei Daena, Daemon
Blackfyre, Primul pe Numele Său, proclamându-1 adevăratul
fiu mai mare al regelui Aegon al IV-lea, iar pe fratele său vitreg,
Daeron, drept bastard. Aşa că între dragonii negri şi roşii s-au
purtat numeroase bătălii în Vale, Ţinuturile Vestice, cele Rive
rane şi în alte părţi.
Răscoala s-a terminat în Câmpia Ierbii Roşii, după aproape
un an. Unii au scris despre curajul cu care au luptat oamenii
alături de Daem on şi de alţi trădători, însă cu toată valoarea
pe câm pul de luptă şi ostilitatea lor faţă de Daeron, a fost
doar o cauză pierdută. Daem on şi fiii săi mai mari, Aegon şi
A em on , au căzut sub ploaia de săgeţi trimise de Brynden
Rivers şi de gărzile sale private, Clonţul Corbului. Acestea au
fost urmate de o şarjă dementă a lui Bittersteel, cu Blackfyre
în mână, în încercarea de a se alătura forţelor lui Daemon.
întâlnindu-se cu Bloodraven în toiul atacului, s-a stârnit un
duel feroce, care l-a lăsat pe Bloodraven orb şi l-a pus pe fugă
pe Bittersteel.
însă bătălia s-a sfârşit când prinţul Baelor Rupe Lance s-a
apropiat cu o armată de lorzi ai furtunii şi dornishieni, căzând
în spatele răsculaţilor, în vrem e ce tânărul prinţ Maekar s-a
unit cu ceea ce mai rămăsese din avangarda lordului A rm ,
formând o nicovală implacabilă de care rebelii s-au izbit şi au
m urit. Z e ce m ii de oam eni au pierit pentru vanitatea lui
Daem on Blackfyre şi mult mai mulţi au fost răniţi şi schilodiţi.
Eforturile regelui Daeron de a face pace au fost zădărnicite, cu
toate că nu făcuse nicio greşeală, poate numai pe aceea că
arătase prea multă milă faţă de fratele lui vitreg invidios.
D upă aceea, regele Daeron a dovedit o fermitate la care
puţini s-ar fi aşteptat. M ultor lorzi şi cavaleri care-1 sprijiniseră
pe D ragonul N egru li s-au luat pământurile, cetăţile de scaun
şi privilegiile şi-au fost forţaţi să-şi elibereze ostaticii. Daeron
avusese în credere în ei, făcuse to t ce-i stătuse în puteri să
domnească drept, iar ei se întorseseră împotriva sa. Fiii supra
vieţuitori ai lui D aem on Blackfyre au fugit in Tyrosh, căminul
mamei lor, îm preună cu Bittersteel. Regatul a continuat sa fie
tulburat de revendicările pretendenţilor Blackfyre timp de
peste patru generaţii, până când şi ultimii descendenţi ai lui
D aem on Blackfyre, pe linia masculină, au ajuns în mormânt.
C u m rezolvase problem ele cu fraţii săi vitregi, iar terţa
fiilor şi moştenitorilor săi îl susţinea, mulţi s- au gândit câ regele
Daeron s-a asigurat câ regatul va rămâne sub domnia laigaiu
nilor vrem e de secole. Puţini se îndoiau câ Baelor Rupe l jnrf
va fi un m are rege, deoarece era esenţa cavalerismului fi a
tu l în ţe lep ciu n ii şi îşi servea tatăl ca Mâna p r ic e p u tă ,
niciun om n-ar fi putut sâ ştie voinţa zeilor. Baelor Rupe
In Essos, Bittersteel i-a adunat pe lorzii ţi cavalerii exilaţi şi pe urmaşii lor. A înfiinţat Compania de Aur în 212 P.C., care a
devenit curând cea mai puternică companie liberă din Ţinuturile Discordiei. „Sub aur se află oţelul amar' a devenit strigă
tul lor de luptă, faimos în Essos. După Bittersteel, compania a fost condusă de urmaşii lui Daemon Blackfyre, până când ulti
mul dintre ei, Maelys cel Monstruos, a fost ucis la Treptele de Piatră.
ST Â N G A | Bittersteel in fruntea C o m j h l n u ' i, Ic Aur.
DEASUPRA | Daemon Blackfyre comiucăml atacul la Câmpia Ierbii Roşii.
103
a fost omorât în floarea vârstei de propriul sau frate, M aekar,
la un turnir la Ashford, în anul 209 D.C. N-.i fost o lovitură de
lance, nici încleştarea propriu-zisâ, ci încercarea C elor Şapte -
prima din secol - în care Baelor a luptat p en tru un cavaler
mjrunt, de hotar, fără o obârşie demna de notat. M oartea lui a
fost un accident, aproape sigur, şi s-a scris că prinţul M aek ar
.1 regretat întotdeauna dispariţia fratelui său şi I-a com em orat
in fiecare an. Şi totuşi, Baelor a m urit şi, fără îndoială, A laekar
firegatul seîntrebau dacă vreun cavaler de hotar m erita p ier
derea Prinţului de Piatra Dragonului şi M ân a Regelui. (însă
pe atunci nu aveau cum sâ ştie cât de m u lt se va ridica acel
cavaler de hotar, cu toate câ asta-i o altă istorie.)
Baelor avea fii - tinerii prinţi V alarr şi M a ta i ys - la fel
ca Maekar, iar regele mai avea alţi doi fii în afară de ei (cu
toate că regatul era mai puţin sigur de A erys, învăţat şi obse
dat de tot felul de chestiuni oculte, şi Rhaegel, un băiat bun,
atins de nebunie). Dar M area Epidemie de Primăvară a făcut
ravagii prin cele Şapte Regate, afectându-i pe toţi, în afară de
cei din Vale şi Dorne, care şi-au închis porturile şi trecâtorile
din m unţi. C el mai puternic loviţi au fost cei de la Debarca
derul Regelui. M arele Septon, vocea Celor Şapte pe pământ,
a m urit, Ia fel ca o treime dintre cei M ai Devotaţi, şi aproape
toate surorile tăcute din oraş. Cadavrele erau îngrămădite în
ruinele Bârlogului Dragonilor, până când au ajuns la o înălţime
de trei m etri şi, în cele din urmă, Bloodraven i-a pus pe piro-
m anţi sâ ardă trupurile acolo unde se găseau. U n sfert din
oraş s-a aprins odată cu ele, însă nu mai era altceva de făcut.
M ai râu, fiii lui Baelor Rupe Lance s-au numărat printre
cei care au fost duşi departe, la fel ca Daeron al II-lea, pe care
m ulţi îl num eau C el Bun. A dom nit timp de douăzeci şi cinci
de ani, iar m are parte dintre aceştia au fost de pace şi belşug
p en tru regat.
JTe r y s IURC Â N D PE T R O N în 209 D.C., cel de-al doilea fiu al lui
Daeron, Aerys, nu şi-ar fi imaginat niciodată că va deveni rege
şi era, cu siguranţă, nepotrivit să stea pe Tronul de Fier. Aerys
învăţase, în felul său, că interesele sale aveau, în mare parte,
de-a face cu tomurile prăfuite legate de o profeţie străveche şi
cu mistere mai înalte. Căsătorit cu Aelinor Penrose, n-a ară
tat niciodată vreun interes de a o lăsa grea şi zvonurile spuneau
că nici nu reuşise să consume mariajul. Consiliul său restrâns,
ajuns la exasperare, spera că fusese ceva ce nu i-a plăcut la ea şi asta l-a împiedicat să acţioneze, sfătuindu-1 să o părăsească şi
să-şi ia o altă soaţă. Dar el nici nu voia să audă de aşa ceva.Punăndu-şi coroana în vremea Marii Epidemii de Primă
vară, A erys I a primit un regat cu mari tulburări. Nici nu în
cepuse boleşniţa să secere, când Dagon Greyjoy, Lordul din
Insulele de Fier, a trimis navele oamenilor de fier să facă prăpăd în sus şi-n jos pe ţărmurile M ării Apusului, în vreme ce peste
M area îngustă, Bittersteel complota împreună cu fiii lui Dae
mon Blackfyre. Poate câ tocmai aceste dificultăţi l-au făcut pe
Aerys să-i ceară lui Brynden Rivers să-i slujească drept Mână.
Lordul G orm on Peake a fost în miezul unei încercări de a
declanşa o nouă răscoală. Pentru rolul jucat de el in Prima Re
beliune Blackfyre, lui Peake îi fuseseră luate două din cele trei
castele deţinute de casa sa timp de secole. După secetă şi Marea
Epidemie de Primăvară, lordul Gorm on l-a convins pe fiul cel
mare al lui Daemon Blackfyre, singurul supravieţuitor, Daemon
cel Tânăr, sâ treacă M area îngustă şi să încerce să urce pe tron.
Com plotul a ieşit la iveală în anul 211 D.C., la turnirul de nuntă de la W hitewalls, marea cetate de scaun ridicată de
lordul Butterwell lângă O chiul Zeilor. Era acelaşi Butterwell
care fusese, cândva, M ân a Iui Daeron, până când regele îl
îndepărtase în favoarea lordului Hayford, din cauza eşecului său dubios de a acţiona îm potriva lui Daemon Blackfyre în
prim ele zile ale rebeliunii sale. M u lţi lorzi şi cavaleri s-au adunat la W hitewalls, pretextând că celebrau căsătoria lor
dului Butterwell şi că participau Ia turnir, cu toţii împărtăşind
dorinţa de a-1 aşeza pe Blackfyre pe tron.D acă Bloodraven n-ar fi avut informatori printre con
spiratori, Daem on cel Tânăr ar fi putut declanşa o rebeliune
U nii a u su g era t că u n a d in tr e c a u z e le ce le m ai p ro b a b ile a le a sc e n s iu n ii la p u te r e a lu i B lo o d ra v e n a fo st fa p tu l câ inte
resu l lu i A e r y s p e n tr u ş tiin ţe le o c u lte şi p e n t r u is to r ia a n t ic ă se p o tr iv e a c u c e l a l lu i R ivers, ale c ă ru i stu d ii în m arile
m is te re e ra u un se c r e t c u n o s c u t de to a tă lu m e a la a c e a v re m e . B lo o d ra v e n a ju n sese d e ja u n p erso n a j p ro e m in e n t la curte,
în să p u ţin i se a ş te p ta u c a A e r y s să-l n u m e a sc ă M â n ă . C â n d a fă c u t-o , a sta a s tâ r n it o c e a r tă în tr e rege şi fra te le său, p rinţu l
M a e k a r , c a re se a ş te p ta c a ra n g u l d e M â n ă să-i r e v in ă lu i. D u p ă a c eea , p r in ţu l M a e k a r a p le c a t d e la D e b a rc a d e ru l Regelui
la P a la tu l de V a ră , ră m â n â n d a c o lo în a n ii u rm ă to r i.
Bloodraven s-a dovedit a fi capabil ca M ână, dar şi un
maestru al şoptitorilor, care rivaliza cu lady M ysaria, şi mai erau şi din aceia care credeau că el şi sora sa vitregă şi amantă,
Shiera Seastar, se foloseau de vrăjitorie pentru a afla tot felul
de secrete. Era ceva obişnuit să te referi la cei „o mie şi unul
de ochi" iar nobilii şi oam enii de rând au început să nu mai aibă încredere în vecinii lor de teamă să nu fie spioni în slujba
lui Bloodraven. Dar Aerys avea nevoie de spioni, ţinând cont
de necazurile apărute după Marea Epidemie de Primăvară. A
venit vara şi odată cu ea o secetă care a durat mai bine de doi
ani. xVIulţi au dat vina pe rege, dar şi mai mulţi pe Bloodraven.
Erau şi fraţi săraci care predicau despre trădare, la fel şi lorzi şi
cavaleri. Iar unii dintre aceştia vorbeau despre o anume trădare:
Dragonul Negru trebuia să se întoarcă de dincolo de M area
îngustă şi să-şi ocupe locul cuvenit.
DREAPTA | Arestarea lui Paemon al II lea Blaekfyrc.
periculoasă chiar în inima Ţinuturilor Riverane, insă chiar
înainte ca turn iru l sâ se fi încheiat, M âna s-a apropiat de zidurile cetăţii W hitewalls cu armata sa, astfel încât cea de-a
D o u a R eb eli
une Blackfyre
s-a te r m in a t „
înainte de a se
fi putut spune
C â D a e m o n cel T â n ă r v isa sâ d e v in ă rege este un fa p t b in e cu n o scu t, d eşi B itterstee l n u -1 sp rijin ea in e fo rtu rile sale d e a
p retin d e tro n u l. D a r d e ce B itte rste e l îl sp rijin ise pe ta tă , d ar îl re fu za se p e fiu este o ch e stiu n e d iscu ta tă , u n e o ri, p r in
sălile C ita d e le i. M u lţi v o r su sţin e că D a e m o n ce l T â n ă r şi lo rd u l G o rm o n nu l-au p u tu t co n v in g e p e B itte rste e l câ p la n u l lo r
era solid şi, ca s~o sp u n e m p e-a d re a p tă , p are un a r g u m e n t co rec t. Pealce era o rb la ra ţiu n e în setea lui d e ră zb u n a re şi d e r e
cu perare a cetăţilor, iar D a e m o n e ra c o n v in s câ va reuşi, in d ife re n t de c ircu m sta n ţe . T o tu şi, a lţii su g erea ză că B itte rste e l era
un o m aspru, ca re n u a p re c ia n im ic a ltc e v a în a fa ră de ră zb o i şi nu avea în c re d e re în v isele lui D a e m o n şi in te re su l său p e n tru
m uzica şi fin eţu ri. Iar a lţii în că m a i în a lţă c â te -o sp râ n cea n ă la re laţia ap ro p ia tă d in tre D a e m o n şi tâ n ă ru l lo rd C o c k sh a w ,
sugerând câ asta l-a r fi tu lb u ra t p e A e g o r R iv e rs su fic ie n t de m u lt ca sâ-i re fu ze b ă iatu lu i a ju to ru l său.
cu adevărat câ începuse. G orm on Peake s-a numărat printre
conspiratorii executaţi în urma rebeliunii eşuate, în vreme ce
alţii, precum lordul Butterwell, şi-au pierdut pământurile şi
cetăţile. Cât despre Daemon, a trăit mai mulţi ani ca ostatic la
Fortăreaţa Roşie. Unii s-au întrebat cum se facea că fusese doar
închis, însă înţelepciunea măsurii era cât se poate de clară:
următorul său frate, Haegon, nu putea avea pretenţii la tron
dacă Daemon era încă în viaţă, fiind şi mai mare decât el.
Cea de-a Doua Rebeliune Blackfyre s-a dovedit a fi un
dezastru, însă asta n-a fost la fel întotdeauna. în 219 D.C.,
Haegon Blackfyre a declanşat cea de-a T reia R ebeliun e
Blackfyre. Cunoaştem faptele petrecute atunci, şi bune, şi
rele, ale ocârmuirii lui Maekar, acţiunile lui A erion Flacără
Strălucitoare, curajul mezinului lui M aekar şi cel de-al doilea
duel dintre Bloodraven şi Bittersteel. Pretendentul la tron
Haegon 1 Blackfyre a m urit după bătălie, răpus cu mişelie
după ce-şi predase sabia, dar Ser A egor Rivers, Bittersteel, a
fost capturat viu şi adus la Fortăreaţa Roşie în lanţuri. M ulţi
incâ susţin câ dacă i s-ar fi dat spada atunci, pe loc, aşa cum
ceruseră prinţul Aerion şi Bloodraven, asta ar fi însemnat un
sfârşit timpuriu al ambiţiilor lui Blackfyre.
însă nu a fost sâ fie. Cu toate că Bittersteel a fost judecat
şi găsit vinovat de înaltă trădare, regele A erys i-a cruţat viaţa,
poruncind ca în loc de asta să fie trimis la Z id , să-şi trăiască
restul zilelor sale ca om al R ondului de N o ap te. A cea stă
mărinimie s-a dovedit a fi una prostească, deoarece fam ilia
Blackfyre aveau încă destui prieteni la curte, unii dintre ei
fiind dispuşi să devină inform atori. N ava care-i ducea pe
Bittersteel şi încă o duzină de alţi prizonieri a fost capturată
în M area îngustă în drum spre Rondul de Est la M are, iar
Aegor Rivers a fost eliberat şi s-a întors la Com pania de Aur.
înainte ca anul sâ se fi terminat, l-a încoronat pe fiul cel mai
mare al lui Haegon Daemon al III-lea Blackfyre în Tyrosh şi
şi-a reluat uneltirile împotriva regelui care-i cruţase viaţa.
Regele A erys a mai rămas pe Tronul de Fier încă doi ani,
înainte de a muri, în '221 D.C., din cauze naturale.
în decursul dom niei sale, înălţim ea Sa a recunoscut o
serie de moştenitori, cu toate că niciunul nu era copilul său.
A erys a m urit fără urmaşi, căsătoria lui răm ânând tot ne-
consum atâ. Fratele său, Rhaegel, cel de-al treilea fiu al lui
Daeron cel Bun, murise înaintea lui, inecându-se cu o bucată
de plăcintă de mreanâ în 215 D.C., in timpul unui ospăţ. Fiul
lui Rhaegel, A elor, a d even it atunci noul P rin ţ de P iatra
Dragonului şi moştenitor al tronului, dar a murit doi ani mai
târziu, într-un incident grotesc, de mâna propriei sale surori
gemene şi soţie, Aelora, în circumstanţe care au lăsat-o smin
tită şi îndurerată. (Se pare câ A elora şi-a luat singură viaţa
după ce-a fost atacată la un bal mascat de trei bărbaţi rămaşi
în istorie ca Şobolanul, Şoimul şi Porcul.)
Ultimul dintre moştenitorii recunoscuţi de A erys înainte
de a m uri va fi şi cel care îi va succeda la tron: unicul frate
supravieţuitor al regelui, prinţul Maekar.