PITORESCUL APUSEAN PE TRASEUL VĂII ARIEŞULUI

Prof. FLORIN OPREA, Clubul Elevilor, Alba IuliaInst. MARTA OPREA, Scoala Generală Ocna Mureş

ABSTRACT: Along of Arieş Valley, in Apuseni Mountains. Apuseni Mountains territoryhas a rich and varied background of natural resources, its geographical components of thelandscape with important attributes defined by the relatively high number and density ofvalence aesthetic, scientific, recreational and educational degree. These meanings have made the territory's natural heritage, its original values , to represent the main elements to attractand retain tourists. This paper aims to present proncipalele tourist attractions of AriesValley.

Keywords: natural resources, tourism, gorges, caves, glaciers.

Resursele turistice naturale sunt celecare, de-a lungul anilor s-au păstrat într-oformă sau alta, neatinse de activităţileumane. Prin specificul, conţinutul şi valoarealor, resursele turistice naturale reprezintă pede o parte, atracţii turistice, pretabile pentruvizitare, iar pe de altă parte ele pot fivalorificate direct în activitatea de turism ca„materie primă”.

Munţii Apuseni oferă resurse turisticenaturale prin componentele sale legate de:relief, condiţii climatice, râuri, lacuri, apesubterane, vegetaţie şi faună etc.

Teritoriul acestor munţi dispune de unfond bogat şi foarte variat de resursenaturale, componente ale peisajului săugeografic cu importante atribute definite denumăr şi densitate relativ mare şi de valenţeestetice, ştiinţifice, recreative şi educativesuperioare. Aceste valenţe au făcut ca zestreanaturală a teritoriului, valorile sale originale,să reprezinte şi principalele elemente deatragere şi reţinere a turiştilor.

Principalul element atractiv îl constituierelieful, valoarea sa turistică fiindamplificată şi de particularităţile celorlalţifactori geografici, climă, reţea hidrografică,vegetaţie, faună.

Principala arteră hidrografică aApuseniloro reprezintă Valea Arieşului, pecursula căreia von încerca un periplulturistic, de la varsare spre izvoare,enumerând principalele atracţii turistice dinzona studiata.

1. Potenţialul turistic al reliefului

Se înscrie drept cel mai variat potenţialturistic, prezentând interes prin valoarea sapeisagistică, cât şi prin posibilităţile deacces, de desfăşurare a activităţilor turisticeşi de amenajare pentru turism. MunţiiApuseni îşi impun frumuseţea cadruluinatural luat în ansamblu, remarcabil pentrufrumuseţea peisajelor sale.

A. Una din cele mai spectaculoase formede relief întâlnite in zona Munţilor Apuseniar fi cheile. Ele reprezinta sectoare specificede vale îngusta, puternic adâncita, culungimi variabile între câteva sute de metripâna la mai mulţi kilometri . Acestea s-auformat mai ales în calcare şi mai puţin înalte structuri, vulcanice sau metamorfice. Cheile se pot forma prin adâncirea puternicaîn versanţi sau prin prabuşirea tavanuluiunor peşteri .

“Potenţialul de atractivitate a cheilorderivă din spectaculozitatea morfologicemajore şi de detaliu, din asocierea unorelemente ale cadrului natural (reliefhidrografie, vegetaţie, climă) cu valenţerecreative indiscutabile. Nicăieri pitoresculnu este mai la el acasă, niciunde ineditul şigrandoarea nu se ivesc mai frecvent. Elecumuleaza în structura lor intimă atîtmenirea porţii aşezată la intrarea munţilor,cît şi pe cea a desferecării acestora, de cătrefirul apei ce coboară din înălţimi spre

84 F. Oprea, M. Oprea

Fig. 1. Cheile Pociovaliştei

cîmpie. Turismul are în Apuseni şi din acestpunct de vedere, rezerve uriaşe, ce-şiaşteaptă, cu nerăbdare valorificarea”[Pompei Cocean-Chei şi defilee în MunţiiApuseni].

Munţii Apuseni se remarca prinmulţimea sectoarelor de chei, atât pecursurile principale cât şi pe afluenţi.

Din Munţii Trascau aş aminti CheileTurzii, pe valea Haşdatelor, aflate înapropierea unor principale oraşe (ClujNapoca, Turda), şi accesibile dinspre şoseleimportante (E 60). În apropiere se gasescCheile Turului, mai greu accesibile şiafectate de prezenţa exploatarii de calcare dela Sanduleşti. Catre vest se succed altesectoare de chei: Cheile Borzeştilor,Pociovaliştei, Valişoara, Runcu, Poşaga, peafluenţi ai Arieşului, proveniţi din MunteleMare.În partea sud-vestica, între Munţii Gilau siMuntele Mare, pe Iara, afluent al Arieşului,s-au dezvoltat cheile cu acelaşi nume, lungide 6 km. Munţii Apuseni se remarca şi prinnumeroase sectoare de chei, în MunţiiBihorului : Cheile Ordâncuşii,afluent de pe

stânga a vaii Gârdei Seci, CheileSighiştelului, afluent al Crişului Negru,Cheile Galbenei (2km),afluent pe stânga alCrişului Negru cu un peisaj spectaculos, ceîncepe de la ivirea Vaii Ponorului, în IzbuculGalbenei.

Fara a avea pretenţia ca le cuprind petoate în aceasta lucrare, aş aminti pe câtevadintre cele mai spectaculoase.

Cheile Pocivaliştei (fig 1) sunt orezervaţie naturala, situata în partea de est amasivului Muntele Mare, respectiv înextremitatea de nord a judeţului Alba, lagraniţa catre judeţul Cluj, pe teritoriulcomunei Ocoliş, la vest de satul Runc. Este orezervaţie complexa, constituita din forme derelief pitoreşti, o asociaţie de abrupturiprapastioase, creste, turnuri, ţancuri şihornuri.

Cai de acces: pe DN 75 Turda Câmpeni,pâna la confluenţa Vaii Ocolişului cu Arieşulapoi pe drumul comunal spre nord, pe ValeaOcolişului, aproximativ 4 km pâna în satulRunc, la confluenţa Vaii Ocolişului cuPârâul Pocovaliştei. De aici spre vest, înlungul pârâului aproximativ 1,5 km.

85Scurte observaţii asupra originii unor toponime

Fig. 2. Cheile Runcului

Cheile Runcului (fig. 2.) sunt orezervaţie naturala (20 ha), situata înextremitatea de nord a judeţului Alba, lagraniţa catre judeţul Cluj, pe teritoriulcomunei Ocoliş, între satele Lunca Larga înnord şi Runc în sud. Este o rezervaţiecomplexa, constituita dintr-un relief deosebitde pitoresc .

Cai de acces: pe DN 75 Turda Câmpeni,pâna la confluenţa Pârâului Ocolişului cuArieşul, apoi pe drumul comunal spre nord,pe valea Ocolişului, aproximativ 5 km pânala intrarea în chei. Se afla în partea de estamasivului Muntele Mare, pe cursul pârâuluiOcolişului, afluent de stânga al Arieşului.Altitudinea maxima este de 982m, în vârfulcare domina dinspre vest cheile Runcului.

Altitudinea minima este 595 m (laintrarea Pârâului Ocolişel în chei) şi 500 m(la ieşirea pârâului din chei).

Cheile Runcului reprezinta cea maispectaculoasa strapungere morfologica acrestei calcaroase Vulturese, nu atât prinlungimea lor, care nu depaşeşte cu mult 1km, cât prin amploarea dezvoltarii peverticala, energia de relief, în perimetrulcheilor, depaşind uneori 450 m.

Cheile sunt în cea mai mare parteproprietate de stat, doar o mica parte este îndomeniul particular (utilizat ca paşune,fâneaţa şi în mica masura teren agricol).

Coordonate geografice: 46°31’N şi23°22’E.

Cheile Ordâncuşii sunt situate încomuna Gârda de Sus, la 1,5 km de centrulcomunei . Este una dintre cele mai îngustechei din România (pe alocuri 4-6 m laţime). Se desfăşoara pe o lungime de 4 km.

În pereţii calcaroşi se gasesc 70 depeşteri, grote,portaluri dintre care peşteraPoarta lui Ionele şi peştera de la Zguraştisunt declarate rezervaţii speologice.

B) Peşterile reprezinta forma maxima demanifestare a fenomenului de dizolvarechimica a calcarului. Peştera poate fi

considerata ca cel mai complex şispectaculos component al reliefului carstic,care se impune printr-un peisaj specific,compus din forme şi microforme. Ea este ocavitate sau un sistem de cavitaţi legate întreele, cu lungimi variable. Cele mai numeroasepeşteri sunt concentrate în regiunea carpaticacu o maxima de raspândire în MunţiiApuseni. Peşterile care se remarca prinbogăţia de speleoterme (stalactite, stalagmite,domuri, draperii etc.) sunt considerate celemai atractive din punct de vedere alturismului speologic.

86 F. Oprea, M. Oprea

Fig. 3. Intrarea In peştera Meziad

Munţii Apuseni sunt cei maireprezentativi din punct de vedere al zestreiendocarstice. Se considera ca aici se gasescpeste 2500 de peşteri, multe dintre ele fiinddoar simple cavitaţi de mici dimensiuni,făra un peisaj endocarstic deosebit. Caurmare doar un număr de câteva zeci depeşteri prezinta un interes turistic potenţial.

Dintre acestea ar putea fi selecţionate unnumar de 10-12 care, prin caracteristicilelor, ar putea deveni prin amenajareaaccesului şi vizitarii, obiective turisice deimportanţa majora, atât pentru turismulintern, cât şi pentru cel internaţional.(excepţie de la aceasta ar face peşterileprotejate, monumente ale naturii cu regimparţial de vizitare sau cu interdicţie totala).P. Cocean face o clasificare a peşterilordupa:< bogaţia de speleoterme (stalactite,

stalagmite, coloane, domuri,draperiietc.), ce sunt considerate a fi cele maiatractive din punct de vedere a turismului(ex. Peştera Pojarul Poliţei);

< monumentalitate, respectiv prezenţa îngolul subteran a unor sali înalte de peste100 m, a unor sectoare cu hornuri,cursuri de apa subterane, cu debite marişi cascade (ex. complexul carstic CetaţilePonorului – Padiş, Peştera Meziad);

< lungimea totala a galeriilor - din acestpunct de vedere, Peştera Vântului estecea mai lunga depaşind 50 km de galerie.

Peştera Meziad (fig. 3.) este unul dintreprincipalele puncte de atracţie turistica dinaceasta parte a ţarii. La peştera se poateajunge pornind din Beiuş pe şoseaua cestrabate aşezarile Delani şi Pietroasa iar dinRemetea se îndreapta pe valea Meziadului.Drumul de urcuş fiind bun la peştera se poateajunge cu maşina. Exista şi posibilitati decazare în apropierea peşterii. Ca marimepeştera este a 3-a din Europa în grupapeşterilor cu formaţii de stalactite şistalagmite. Lunga de 3.410 m, cu o intrareînalta de 16,17 m şi lata de 20 m, peştera are3 etaje. Legatura între etaje se face cuajutorul unor scari special construite.Locurile periculoase din peştera suntîngradite.

În peştera se gasesc formaţii de calcarcare au primit diverse denumiri. Astfel laetajul I întâlnim Turnul din Pisa - o stâncade circa 50 m înalţime, Gâtul dracului- opunte îngusta ce uşureaza trecerea peste oprapastie adânca. Turnul Roşu estedenumirea unei grupari de stalactite care laexterior au o culoare ruginie datoritaoxidului de fier. Alte denumiri : Purgatoriul,Bucataria, Harfa lui David, Mater Dolores,Podul de Zapada, Orga mare, Orga mica -ultimele 2 formaţiuni scot sunete melodioasela atingerea cu pietre aruncate uşor şi multealtele. Vestigile descoperite în Bucataria,atesta faptul ca peştera a fost locuita dinvremuri stravechi.

87Scurte observaţii asupra originii unor toponime

Fig. 4. Aspecte din Peştera Vântului

Peştera Vântului este cea mai marePeştera din România, cu o lungime de 52 km.Peştera nu este înca deschisa publicului, fiindrezervata cercetărilor ştiinţifice. Se numeştePeştera Vântului datorita curenţilor de aerextrem de puternici care pot fi simţiţi înpeştera, în special la intrare. Este o rezervaţienaturala extrem de bogata şi valoroasa dinpunct de vedere ştiinţific (fig. 4). A fostexplorata în 1952.

Peştera vântului poseda un patrimoniuştiinţific şi turistic inestimabil.

Galeriile sunt dispuse pe 3 nivele ceindica 3 trepte majore de evoluţie.

În partea mediana a peşterii se desfaşoarameandrele “Emil Racoviţa”, unice înendocastrul românesc, reprezentate printr-osuccesiune de 33-35 poliţe şi intrarânduri denumeroşi lobi şi popine de meandru. Tot înaceasta zona apar depuneri de ghips, iar înal bi a r â u l u i subteran proceselemineralogenetice se desfaşoara şi azi. Golulsubteran releva numeroase şi inedite formeatractive, derivate din grandoarea galeriilorşi salilor (Sala Titanilor, Hipodromul, SalaMetalul, Galeria 1 Mai, Galeria Roşie) şiformaţiunile (Sala Formaţiunilor, Sala,Ornamentelor). Temperatura medie: 11.8<C.

Peştera Huda lui Papară se află peteritoriul satului Sub Piatră, comuna Sălciua,judeţul Alba, în partea de nord-vest aMunţilor Trascău, la obârşia pârâului ValeaMorilor (separă Munţii Trascău de MunţiiMetaliferi), afluent pe dreapta al Arieşului(fig. 5). S-a format în urma drenării uneidiaclaze de către un râu subteran ce pătrundeîn Muntele Bulz din cadrul MasivuluiBedeleu prin două ponoare ce se află în

dolina Vânătare. Altitudinea absolută, 567m. Este cea mai lungă peşteră din MunţiiTrascăului.

Se poate ajunge la ea pe drumul naţionalDN75 Turda-Câmpeni, până în localitateaSălciua de Jos, iar de aici pe drumul comunalparţial asfaltat, circa 5 km până în cătunulSub Piatră. Peştera este situată lacoordonatele: 46°22'53" lat. N şi 23°27'40"long. E.

88 F. Oprea, M. Oprea

Peştera de sub Zguraşti este situata înversantul abrupt ce coboara din DealulMununa spre Valea Ordâncuşii, laaltitudinea de 900 m. Se ajunge la ea fieurcând din Valea Ordâncuşii în versantuldrept o poteca abia vizibila ce începe amontede Peştera Poarta lui Ionel, fie coborând dinDealul Mununii, din marcajul cruce roşiecare duce din comuna Gârda de Sus laCabana Scărişoara. Este preferabila ultimavarianta.

Din muchia Dealului Mununa se observaspre est un pâlc de case ce constituie catunulZguraşti. Sunt casele situate cel mai jos spreValea Ordâncuşa. Ele se dispun în jurul uneihoance (vale seaca foarte evazata) care laaltitudinea de 940 m se întrerupe brusc, faranici o continuare morfologica, dedesubturmând un versant foarte abrupt, uneori chiarcu pereţi verticali. Gura foarte mare a peşteriise gaseşte la 100 m mai jos, chiar în axulhoancei.

In versantul abrupt al Vaii Ordâncuşa, peo porţiune limitata se formeaza o platformacare este perforata de deschiderea unui avencu diametru de 40 m. In peretele lui nordic(cel dinspre versant) se deschide o dublaarcada: la dreapta (est) o mare poartaa de 20m laţime şi 30 m înalţime, iar la stânga (vest)o poarta mai mica, de 10 m laţime şi 3—4 mînalţime. Deasupra acestor deschideriperetele avenului mai are pana la buza circa50 m înalţime.

În aven se coboara fara dificultate cei 30m prin colţul de sud-vest şi se ajunge pe

marele grohotiş care se prelinge ca o limbape gurile peşterii. Dupa poarta se maicoboara 30 m şi se ajunge într-o vasta sala,impresionanta prin dimensiuni, luminata dinbelşug de lumina ce se revarsa prin mareleportal. Sala, alungita est-vest, are 120 mlungime, 60 m laţime şi 50 m înalţime şifundul plat, constituit din argila, pe care sedezvolta o bogata vegetaţie de muşchi. Deperetele opus intrarii este lipit un grohotiş cese întinde pe o mare lungime şi care ajungela o înalţime de circa 25 m faţa de fundulsalii. De jur împrejurul salii diverse nivele deargila indica înalţimea pâna la care se ridicaapa, nivelul maxim fiind la circa 25 m, cândîntreaga sala este invadata şi transformata înlac.

Cel mai mare şi adânc lac subteran dinţara noastra, cu peste 12 metri adâncime şipeste 7.000 de mc de apa, se afla în peşteraZguraşti, obiectiv natural protejat

Primele explorari ale peşterii, cunoscutaşi sub denumirea de Gheţarul de la Zguraşti,dateaza din anii 1920 şi aparţin lui EmilRacoviţa şi unor speologi francezi.

Peştera are un sistem carstic de peste 5kilometri lungime.

Peştera adaposteşte numeroase sali, cumar fi Sala Prabuşirilor, impresionanta prinmulţimea blocurilor de roca de dimensiuni depâna la câţiva metri cubi, Sala de Mese, SalaLacului sau Sala Speranţei, podeaua acesteiafiind tapetata cu argila peste care s-audezvoltat formaţiuni stalagmitice de pâna la2,5 metri înalţime.

Fig. 5. Peştera Huda lui Paparăa-intrarea în peşteră, b-curgeri parietale în Sala Minunilor

89Scurte observaţii asupra originii unor toponime

O alta Sala este cea a Nuferilor, în care seîntâlnesc stalagmite-lumânare şi "nuferi"-formaţiuni din monocristale de calcit. PrinGaleria Lacului Lung, de 75 de metrilungime, se ajunge în Sala TempluluiPrabuşit, unde blocurile de dimensiuni decâţiva metri cubi atesta perioade succesive deprabuşire a tavanului. Peştera Zguraşti arestatut de peştera ocrotita, aflata în custodiaAsociaţiei Speologice "Sfinx" din Gârda,condusa de medicul Christian Ciubotarescu,un bucureştean stabilit de mai mulţi ani înApuseni datorita dragostei de munte.

< gheţarii fosili o reprezinta peşterile careadapostesc în cadrul acestora gheţarifosili. Numarul lor este mult mai restâns.Cele mai importante sunt: Gheţarul de laScarişoara, Peştera Focul Viu.Peştera Scarişoara este cea mai mare

peştera cu gheaţă din România (fig. 6). Întoiul verii caldura sta departe de gheaţa ceare un volum de 5000 m³ grosimea mediefiind de aproximativ 16 m. Grosimea gheţiiare în punctul maxim unde s-au facut forajea fost de aproximativ 22,5 m.

În ultimii 70 de ani grosimea stratului degheaţa s-a redus cu 170 de cm.

Este veche de cel puţin 3500 de ani, şieste de origine glaciara. Totuşi grosimeamedie este în jurul valorii de 16 m.

Intrarea în Peştera ScarişoaraPeştera estelocalizată la 46°45'756ÃN, 22°87'756ÃE, lao altitudine de 1.165 metri deasupra niveluluimării. Are 105 metri adâncime şi 720 metrilungime, cu o intrare de 50 metri diametru şi48 metri adâncime, accesul făcându-seprintr-o scară metalică înspre o sală imensă(108 metri lungime, 78 metri lăţime) - Salacea Mare (fig. 2.7).

De aici se deschid 3 intrări care duc lasălile denumite Biserica (în faţă, cu peste 100stalagmite), Rezervaţia Mare, Galeria Coman(stânga) şi Rezervaţia Mică (dreapta).Turiştii pot vizita sala de la intrare, Sala ceaMare, Biserica, celelalte camere fiindrezervate oamenilor de ştiinţă (putând fivizitate doar cu acordul Institutului Speologicdin Cluj-Napoca).

Fenomenul de înmagazinare a gheţii nueste singular în Munţii Apuseni. În Padiş segaseşte gheţarul Focul Viu.

Peştera Focul Viu (fig. 7). Accesul îninterior se face pe o scară de lemn. Peşteraeste compusă din două săli. Sala Mare, cu oînălţime de 46 metri şi o lungime de 68metri, adăposteşte în mijloc un impresionantgheţar (25.000 m³).

Gheţarul este al treilea ca mărime, dupăcel de la Scărişoara şi Borţig. Bolta din SalaMari este parţial deschisă printr-o fereastrălargă, prin care, de-a lungul timpului, au

căzut trunchiuri de copaci, care au fost prinseîn masa gheţarului.

În partea opusă intrării în Sala Mare seaflă mai multe grupuri de stalagmite, pe carese răsfrâng razele soarelui, provocând reflexiiscânteietoare, reflexii care au dat numelepeşterii: Focul Viu. Fereastra deschisă întavan favorizează acumularea de aer rece, iarlipsa unei ventilaţii menţine aerul rece îninteriorul cavităţii, permiţând astfel existenţa

Fig. 6. Aspecte din Peştera Scărişoara

90 F. Oprea, M. Oprea

gheţarului pe parcursul întregului an. În spatele stalagmitelor se află o galerie

care duce spre Sala Mică, care, la rândul ei,conţine mai multe formaţiuni de stalagmite.

Accesul la peştera este posibil cuautoturismul, pe drumul forestier Balaleasa-Valea Seaca, pâna la cantonul silvic dinvalea Cetaţilor, de unde deplasarea se face pejos (înca aproximativ 1,5 km )

< conserva vestigii paleontologice, şianume schelete de urşi de peştera(Ursus speleus) . În aceasta categoriese impune Peştera Urşilor de laChişcau, peştera Coiba Mare.

Peştera Urşilor (fig. 8) este cea maispectaculoasă din punct de vedere fosilifer.Se găseşte la marginea satuluiChişcau,comuna Pietroasa, judeţul Bihor. Peştera afost descoperită în anul 1975, ca urmare adeschiderii artificiale a golului subteran întimpul lucrărilor de exploatare a calcarului încariera de la Chişcau. În puţul deschis acoborât minerul Traian Curta care a parcusgaleria de acces până la Sala Mare. Primaexploatare completă a fost realizată la 20septembrie 1975 de către cercul de speologiamatori "Speodava" din oraşul dr. PetruGroza. La16 iunie 1980, peştera intra încircuitul turistic al ţării ca cea dintâi cavitatesubterană amenajată la nivelul tehniciimondiale. Recunoscându-se valoareaexcepţională a peşterii, cercetătorii geologidin Bucureşti şi Cluj-Napoca, în colaborarecu Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea,mineri din Maramureş, muncitori din oraşuldr. Petru Groza şi din Oradea, un specialistîn corpuri de iluminat din Timişoara aucolaborat şi au realizat, la Peştera Urşilor

amenajările turistice, luând în acelaşi timpmăsuri specifice de protecţie. La intrarea înpeşteră s-a construit un frumos pavilion cutrei etaje, cuprizând casa de bilete, sala deaşteptare, un muzeu speologic şi ghişeu cuobiecte artizanale, cărţi. Galeriile peşterii auformă aproape rectilinie sunt dispuse pe douăetaje, însumând o lungime de 1500 m.Nivelul superior fosil are o lungime de 488 mşi este amenajat pentru circulaţia turistică, iarcel inferior, temporar activ, lung de 521 m,este declarat rezervaţie ştiinţifică .Traseulturistic propiu-zis oferă vizitatorilor chiar dela intrare, posibilitatea de a admira oextraordinară gamă de formaţiuni stalactiticeşi stalagmitice, variate ca mărime şi forme,baldachine şi gururi.

Formaţiuni stalactitice cum sunt aici, aşanumitele baldachine, ce pot fi întâlnite înpuţine peşteri din lume dau un aspectfermecător peşterii. Atmosfera de basm esteîntregită de stalagmitele fosile, extrem dedantelate şi având grosimi de peste 1m, destalactitele excentrice, foarte rare, provocatede deplasarea coloanelor de picăturialimentare, de stalactitele de tip "macaroane"ori de depunerile numite "vermiculaţii",printre cele mai frumoase aflate în peşteriledin România.

Fig. 7. Gheţarul Focul Viu

91Scurte observaţii asupra originii unor toponime

Fig. 9. Ursus speleus (fosil) din Galeria oaselor

Diversitatea stalagmitelor sub formă destatuete, pagode animale-fabuloase,lasă câmpliber imaginaţiei fiecărui vizitator."Mastodontul", "Draperiile din GaleriaUrşilor", "Portalul" "Pagodele", "Lacul cunuferi" sunt numai câteva din frumuseţilecreate de natură din peşteră. Vizita începe înGaleria Urşilor sau Galeria Oaselor, careadăposteşte 1500 de piese 140 de cranii şinumeroase culcuşuri ale ursului. (fig. 9).

Pe pereţii acestor galerii se observă

zgârieturi adânci lăsate de labele urşilor, acăror dispariţie misterioasă s-ar datora, dupăunele presupuneri, încălzirii climei,izbucnirii unei epidemii sau, poate, unuicataclism natural care ar fi blocat ieşirilepeşterii. Acest urs a dispărut cu mai bine de15.000 ani în urmă.

La capătul galeriei următoare, "EmilRacoviţă" se află un schelet întreg de ursexpus (Fig. 9), în poziţia în care l-a suprinsmoartea.

Fig. 8. Peştera Urşilor

92 F. Oprea, M. Oprea

Fig. 11. Dolina mare de pe platoul Scărişoara

Fig. 10. Cascada Vârciorog (a) şi Cascada Pişoaia (b)

Fosilele altor animale dispărute în urmăcu mai multe zeci de mii de ani (o specie decapră neagră, ibexul, leul şi hiena de peşteră)descoperite aici, suscită interesulspecialiştilor. Galeria "Emil Racoviţă" este ogalerie împodobită cu numeroase stalagmite,domuri, bazine cu apă, mii de stalactite.Galeria are pereţii distantaţi la 10 -15 m iarbolta ei se situează la peste 10 m înălţime.

A treia galerie ce poate fi vizitată esteGaleria Lumânărilor, unde te întâmpină oadevărată pădure de stalagmite de un albimaculat şi neatins de mâna omului. Lacapătul acestei galerii, poteca turistică îşiface

cu greu loc prin desimea concreţiunilor şi,prelungită cu un tunel artificial, lung de16m, răzbate în cele din urmă la suprafaţă,încheind astfel traseul vizitabil al peşterii.Traseul subteran este parcurs în 45 minute.Temperatura în peşteră oscilează tot anul înjur de 10°.

C. Izbucuri pe valea Gârda Seacă(Tăuzului, Coliba Ghiobului, Gura Apei).

D. Cascade şi praguri pitoreşti (fig. 10)pe valea Gârdişoara şi Arieşul Mic (cascadaVârciog).

D. Ponoare, doline, lapiezuri îndepresiunea închisă, ocoale, în împrejurimile

cătunelor Gheţari şi Ocoale, şi pe platoulcarstic Scărişoara (fig. 11).

93Scurte observaţii asupra originii unor toponime

Relieful carstic reprezintă aspectepitoreşti în perimetrul Muntele Mare, undepot fi admirate zonele de defileu de pe cursulmijlociu al Arieşului, cheile Poşăgii,Pociovaliştei, Runcului, Ocolişelului,Sagagelei, etc. renumitele izbucuri Feredeu şiBujori de pe valea Poşaga, cascadele şipote şiizbucul de pe valea Arieşului, în aval decomuna Sălciua, precum şi masivul calcarosScărişoara - Băiloaia, cel mai interesantsector al acestor munţi.

Munţii Trascău sunt prezenţi în teritoriucu formaţiunile calcaroase din versantulsudic al masivului Bedeleu, peşterile Hudalui Papară şi Zmeilor, cheile Morilor,Ponorului, Bulzului şi cascadele de pe văilePoienii.

2. Rezervaţiile naturale

Pentru a se păstra nealterată frumuseţealor, o parte din monumentele naturii suntocrotite de lege, spre a putea fi transmise încât mai bună stare generaţiilor care vor urma,chiar în condiţiile puternicelor influenţe pecare le exercită omul.

Ocrotite şi declarate monumente alenaturii sunt plante ca: floarea de colţ,întâlnită pe stâncile calcaroase din MunţiiBihar, Muntele Găina, Muntele Mare şiMunţii Trascău; strugurele ursului de laScăriţe-Belioara (Muntele Mare); pinul de pestânca

din albia Arieşului de la Sălciua; „Fagulîmpăratului” de la Baia de Arieş; frasinul dela Aiton, având vârsta de circa 300 de ani şicircumferinţa de 7 m.

În cadrul faunei sunt declarate„monumente ale naturii” acvilele, corbii,păsările insectivore. De asemenea, în zonaMunţilor Apuseni se individualizează o seriede rezervaţii naturale de mare interes curegim special de vizitare, dar cu mareatractivitate pentru turişti.

2.1. Rezervaţiile geologice

Dealul cu melci din Vidra este orezervaţie paleontologică (1 ha) cu un bogatpunct fosilier cu gasteropode (fig. 12),reprezentativ pentru faciesul recifal alSenonianului, etaj al Cretacicului superior.

Unicat geologic cu o vechime de 65-70milioane de ani, reprezintă o alternanţă deconglomerate cu gresii şi marne, unde suntîncrustate 35 de specii de moluşte, dintre careforma predominantă este ActeonellaGigantea. Zona protejată are o suprafaţă de0.6 ha.

Dealul cu melci se află în comuna Vidra,sat Nemesi, pe Arieşul Mic, la confluenţă cupârâul Slatina, în imediata apropiere adrumului DJ 762 Mihoieşti-Avram Iancu. Seaflă în lungul versantului stâng al ArieşuluiMic, de-a lungul şoselei.

Fig. 12. Rezervaţia geologică “Dealul cu Melci”

94 F. Oprea, M. Oprea

Detunatele. Cele 2 Detunate (24 ha)Detunata Goală şi Detunata Flocoasă dincomuna Bucium, judeţul Alba, se constituieîntr-o faimoasă rezervaţie naturală,remarcabilă prin prezenţa coloanelor debazalt de formă prismatic-hexagonală (fig.13).

Aflate în nesfârşita înşiruire de culmi aleMunţilor Metaliferi, aceste două vârfuri,relativ modeste ca altitudine, reprezintăpuncte de mare atracţie turistică. În timp ce„Detunata Flocoasă” (1258 m), care îşidatorează numele pădurii de molid care oacoperă, nu oferă prea multe posibilităţi de

examinare geologică, „Detunata Goală”(1158 m), lipsită de pădure, dezvăluiespectaculoasa fizionomie magmatică.

Ca să ajungi la stâncile celor 2 Detunatetrebuie ales ca punct de pornire localitateaBucium din Munţii Metaliferi.

Pornind cu maşina din Alba Iulia pedrumul naţional DN 74, trecând prin Zlatnatraversând Pasul Bucium (915 m) până lasatul Cerbu (situat la 6 km sud-vest deAbrud) la 7 km depărtare se află comunaBucium (sinonim instrumentului muzical"tulnic" folosit de păstorii din regiunile demunte).

2.2. Rezervaţii botanice

Rezervaţia naturală de la Scăriţa –Belioara (fig. 14) este situată la o altitudinede 1350 m în nordul masivului calcaros cuacelaşi nume din estul Muntelui Mare. Deşiare caracter botanic, nu este lipsit de interesnici relieful carstic, în general reliefulcalcaros, ce se remarcă prin peisaje de o marespectaculozitate. Zona ocrotită este situată înpartea superioară a masivului, având aspectulunui platou. Aici cresc smocurile de ierbiţepoase, însoţite de plante saxofile. În aceastăsubasociaţie regională se remarcă şiargintica, precum şi strugurii ursului, saudupă numele dat de localnici sarbazele.Reprezentând specia caracteristică arezervaţiei, strugurii ursului se remarcăprintr-o însemnătate deosebită pentruprocesele migraţionale ale florei dinRomânia. De mare interes este şi pădurea depe versantul nordic al masivului calcaros,

unică în felul ei, alcătuită din molid, pin,ienupăr şi bradu-ciumei, cetina de negi şilarice. Cu alte cuvinte, rezervaţia Scărişoara-Belioara impresionează atât prinexcepţionala importanţă ştiinţifică, cât şi prinfrumuseţea peisajului, dat în special deprezenţa reliefului carstic.

Poiana narciselor de la Negrileasa esteo rezervaţie botanică ce conservă o specieocrotită de mare efect peisagistic, narcisa(Narcissus stellaris), numită de localniciruşculiţă sau luşcă (fig. 15).

Rezervaţia se află în Munţii Metaliferi, laest de Vârful Vâlcoi (1348 m), pe interfluviuldintre Valea Negrilesii şi Valea Grozei.Poienile cu narcise ocupă culmea şi versantulnord-vestic al Dealului Buciumanilor, laaltitudini cuprinse între 1150 şi 1250 m;după o mică întrerupere, ele se continuă peversantul nord-estic al muntelui Vălcoi.

Faţă de situaţia din trecut, în prezentnumărul de narcise s-a redus datorită

Fig. 13. Detunata Goală (a) şi Detunata Flocoasă (b)

95Scurte observaţii asupra originii unor toponime

Fig. 14. Rezervaţia Scăriţa – Belioara

Fig. 15. Negrileasa- Poiana narciselor

păşunatului. Un efect negativ l-a avut însă şiSărbătoarea Narciselor, organizată cu unnumăr mare de participanţi. Narciseleocupau în trecut suprafeţe mult mai întinse înMunţii Apuseni; în prezent la Negrileasa, sepăstrează una din cele mai abundentepopulaţii de narcise, în ciuda presiuniiantropice ridicate.

Frumuseţile peisagistice constituie deasemenea o însemnata bogaţie a MunţilorApuseni, acestea gasindu-se în mareamajoritate a zonelor de vai sau de culmimontane (Munţii Bihor în zona Vârtop, zona

Arieşeni, Muntele Mare, Muntii Trascau,).De la platoul Muntelui Gaina se zaresc in

departare sesurile Aradului, extremitatilevestice ale Muntilor Apuseni, padurile demolid si de brad de la Dragu, CulmeaBihorului invecinat, cu cei 1848 m. ai sai,fermecatoarea vale a Crisului Alb cu sateleei, forma piramidala a Magurei, VarfulStramba, masivul plesuv al vulcanului si, inultimul plan, dar nu mai putin insemnata,Detunata, cu coloanele ei de bazalt,monument al naturii.

96 F. Oprea, M. Oprea

Fig. 16. Cheile Turzii – vedere generală

Cheile Turzii (fig. 16) se încadreaza cusiguranţa printre cele mai frumoase şiimpresionante sectoare de chei din România,un superb peisaj carstic de peste 3 kmlungime, realizat de râul Haşdate, un micafluent al Arieşului în calcarele jurasice dinnord-estul munţilor Trascau.

Rezervaţia complexa (geologica,floristica, faunistica, arheologica) în care esteinclusa zona adaposteşte peste 60 depeşteri,dintre care cele mai importante suntPeştera Liliecilor, Peştera Ungureasca,Peştera Morarilor, Peştera Binder, PeşteraCetaţuia Mare (fig. 2.18), Peştera Modoloaie,Peştera Ascunsa, dar şi o serie de,colţuristâncoase, coloane, pereţi abrupţi unele depeste 100 de m. Un loc deosebit estecatedrala

de piatra numita Colţul Cocoşului alaturi deColţul Cetaţii, Turnul Galben, Turnul Borş.

In afara de peisajul excepţional CheileTurzii adapostesc o serie de plante şi animaleocrotite sau rare. In chei se întalnescnumeroase specii de fluturi din genurileEubleme, Phybalopterix, Heterogynis,Dysaukes precum şi specii de plante:usturoiul de stâncarie (Allium obliquum) şiscorusul (Sorbus dacica). Peşterile dinCheile Turzii sunt renumite şi pentru faptulca turdenii aici şi-au gasit adapost de-alungul istoriei ori de câte ori au avut locinvazii de popoare migratoare. Urmele delocuire din Cheile Turzii indica prezenţaomului în aceste peşteri înca din PaleoliticulMijlociu, din Neolitic aparţinând culturiiCoţofeni.

C) Rezervaţii forestiera

Păduricea de larice de la Vildom estesituată pe stâncile calcaroase ale MunţilorTrascău, la sud de Arieş. Contine formatiivegetale seculare de larice (Larix decidua),numita popular brad rosu, fiind singurulconifer cu frunze cazatoare din Europa (fig17). Laricele apare mai ales în locurileluminate, în pâlcuri sau arborete destrămate.

În timp ce în alte zone ale Carpaţilorlaricele creşte la altitudini mai mari,corespunzătoare limitei superioare a etajuluiboreal, respectiv a coniferelor, în MunţiiTrascău el se întâlneşte în cadrul etajuluinemoral (al fagului). Este vorba de prezenţaunei formaţiuni relicte, rămasă aici din epocaglaciară.

97Scurte observaţii asupra originii unor toponime

BIBLIOGRAFIE

1. Ardeleanu A., Georgescu M. - Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, EdituraScaiul, 2005.

2. Bleahu M.., Brădescu Vl., Marinescu Fl.- Rezervaţii naturale geologice din România,editura Tehnică, Bucureşti 1976.

3. Bichiceanu M., Bichiceanu R,- Flori din România editura Meridiane, Bucureşti, 1964. 4. Dihoru Gh., Paunu C. Plante endemice în flora României,editura Ceres, Bucureşti,

1987. 5. Dan Moisa -Comunităţi umane şi protecţia în centrul Munţilor Trascău –editura Cluj

Napoca,:S.N., 2005. 6. Eramus Iuliu Nyarady - Cheia Turzii. Descrierea câtorva părţi pitoreşti Cluj Napoca,

1937. 7. Eramus Iuliu Nyarady - Enumerarea plantelor vasculare din Cheile Turzii -Bucureşti,

1939. 8. Eramus Iuliu Nyarady -,,Cheia Turzii .Lucrare monografică - tipografia Lyolum 1937. 9. Georgescu G.-,,Enciclopedia zoocinegetic’’editura Albatros, Bucureşti, 1995.10. Gh. Măhăra, I. Popescu-Argeşel, - Munţii Trascau - ghid turistic, Editura Imprimeriei

de Vest, Oradea, 1992.11. Gheorghe Anghel, – Ghid turistic al judeţului Alba - editura „Sport-Turism”, Bucureşti,

1982.12. Ianovici V., Giuşca D., Ghitulescu T.P., Borcos M., Lupu M., Dumitrescu R., Savu H.-

Geologia Munţilor Apuseni,editura Academiei, Bucureşti, 1976.13. Nicolae Luduşan, Ioan Hanciu, M. Munteanu, Geografia judeţului Alba, ed. Aeternitas,

Alba Iulia, 2003.

Fig. 17. Larix decidua

98 F. Oprea, M. Oprea

14. Orghidon T., Negrea St., Racoviţă Gh., Lascu C.- Peşteri din România . Ghid turistic,editura pentru turism, Bucureşti, 1984.

15. Orghidan T., Negrea St, Racoviţă Gh, Lascu C.- Peşteri din România,editura Sportturism, Bucureşti, 1984.

16. Popescu Argesel I.- Munţii Tracăului. Studiu geografic - editura Academiei,Bucureşti, 1977.

17. Simionescu L.- Fauna României -editura Albatros, Bucureşti, 1983.18. Tom.T.- Observaţii asupra carstului din gipsurile Munţilor Mereş şi Cheile Turzii,

editura Academiei R.SR.., Bucureşti, 1966.