Audit - Financiar Ana Pisleag (Sinteze)

8/6/2019 Audit - Financiar Ana Pisleag (Sinteze)

1/55

1

CIG_AN_III_AUDIT_FINANCIAR

Lector univ.dr.Pisleag Ana

LECTII DE SINTEZA LA DISCIPLINA AUDIT FINANCIAR

IntroducereAceasta disciplina are ca obiectiv abordarea intr-o maniera teoretica si practica a

unei ramuri importante a invatamantului financiar contabiil intitulata audit financiar si

imbunatatirea cunostiintelor studentilor din anii terminali cu informatii priviind o noua

disciplina din ramura contabilitatii.

I CONTINUTUL TEMATIC AL CURSULUI

A. Auditul financiar al entitatilor economice

1. Conceptul de audit financiar1.1. Semnifictia termenilor de audit, auditor, audit financiar.

1.2.Tipuri de audit, activitati ce pot fi desfasurate de auditorii financiari.

1.3 Obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului

2. Organizarea activitatii de audit financiar si exercitarea independenta a profesiei

de auditor financiar.

2.1 Camera Auditorilor Financiari din Romania2.2.Exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar

3. Concepte fundamentale ale auditului financiar

3.1. Cunoasterea clientului3.2 Angajamentul de audit

3.3.Planificarea in audit

3.4 Pragul de semnificatie

3.5 Probe de audit

3.6.Riscur de audit

3.7.Fraude si erori in auditarea situatiilor financiare3.8.Auditul estimarilor contabile cuprinse in situatiile financiare

4. Proceduri si tehnici folosite in audit4.1.Proceduri analitice in audit

4.2. Esantionarea in audit

4.3.Interviul in audit4.4. Chestionarul in audit

5. Auditarea Situatiilor financiare anuale

5.1. Situatile financiare ce se supunauditului financiar

5.2. Intelegerea de catre auditor a sistemelor contabile si de control intern5.3. Obiectivele generale ale auditarii situatiilor financiare

5.4. Exprimarea de catre auditor a unei opinii asupra imaginii situatiilor financiare

5.5. Raportul auditorului asura situatiilor financiare

B. Auditul public intern


2/55

2

1. Conceptul de audit public intern, termeni si expresii, obiective, sfera ,

tipuri de audit.

2. Organizarea auditului public intern:

2.1.Comitetul pentru Audit Public intern,

2.2.Unitatea Centrala deArmonizare pentru Audit Public Intern

2.3. Comitetul pentru audit Public Intern.

2.3.Compartimentul de audit public intern (organizare, obiective si misiune,atributii, conducatorul compartimentului),

2.4..Conducatorul compartimentului de audit public intern.

2.5. Carta auditului public intern si Codul de conduita etica pentru auditorii

publici interni.

3.Auditori interni.

4. Metodologia privind misiunea de audit public intern.

4.1. Pregatirea misiunii de audit public intern: ordinul de serviciu,

declaratia de independenra, notificarea declansarii misiunii, colectarea si prelucrarea informatiilor, identificarea obiectelor auditabile, analiza riscurilor,tematica de detaliu si programul de audit public intern, notificarea privind

realizarea interventiilor la fata locului,

4.2.Interventia la fata locului: etape,tehnici de audit public intern, colectarea

dovezilor,dosarele de audit public intern.

4.3.Raportul de audit public intern: raportul intermediar si raportul final,

supervizarea misiunii de audit public intern, urmarirea recomandarilor

A. AUDITUL ENTITATILOR ECONOMICE

1. Conceptul de audit financiar

1.1. Semnifictia termenilor de audit, auditor, audit financiar

Cuvantul audit isi are etimologia in limba latina in cuvantul ,,audire, care

inseamna a sculta. In limba engleza acesti termeni au in general urmatoarea semnificatie:

Audit = revizie contabila ,bilant; a revizui, averifica, a revizui registrele

contabile, a face revizie contabila;control.

Audit= o examinarea de catre o persoana competenta si independenta a fidelitatiireprezentarilor contabile si financiare, a probitatii si credibiltatii tranzactiilor economice.

Auditor = revizor contabil, controlor financiar, cenzor.Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare in vederea exprimarii de

catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare , in conformitate custandardele de audit ,armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate deCamera Auditorilor Financiare din Romania.

Auditul financiar are ca obiective:a) reflectarea imaginii fidele a situatiei patrimoniului si a rezultateloir

financiare in bilantul contabil si in contul de profit si pierdere;

b) exprimarea unei opinii priviind masura in care situatiile financiare prezinta

o imagine fidela a afacerilor entitatii economice la data bilantului si a

rezultatelor exercitiului incheiat, cu respectarea legilor in vigoare si a


3/55

3

practicilor din tara in care entitatea economica auditata isi are sediul

social;

c) mentinerea calitatii si coerentei sistemului contabil, astfel incat sa asigure

certitudinea reflectarii in bilant si in contul de profit si pierdere, in mod

corect, sincer si complet a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor

exercitiului;

d) imbunatatirea utilizarii informatiei contabile;e) aprecierea performantelor si eficientei sistemelor de informare si

organizarare.

.Auditor financiar* este persoana fizica sau persoana juridica ce a dobandit aceasta

calitate, in conditiile O.U.G. nr.75/1999,republicata, privind activitatea de audit

financiar.

1.2.Tipuri de audit. Activitati ce pot fi desfasurate de un auditor fincianciar.

(1).In functie de obiectivul urmaritauditul se poate clasifica in:a)-audit financiar (auditul situatiilor financiare);b)-audit de conformitate;

c)-audit operational

a)-Auditul finaciarconsta incolectarea probelor privind situatiile financiare aleunei entitati patrimoniale si utilizarea acestor probe in exprimarea de catre auditor aunei opinii privind conformitatea elaborarii, prezentarii si publicarii acestora inconformitate cu un anumit cadru de raportare financiara acceptat.

In normele minimale de audit elaborate de CAFR, prin situatii financiare seintelege: bilantul, contul de profit si pierdere, situatia modifiaarii capitalului propriu,

situatia fluxurilor de trezorerie ,notele explicative.

Potrivit standardelor de audit{ISA 120 Cadrul general al standardelor deaudit,paragraful 11}, obiectivul auditului financiar consta in ,, exprimarea de catre un

auditor financiar a unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite sub

toate aspectele semnificatice,in conformitate cu un cadru general identificat de raportare

financiara. Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: ,,ofera o

imagine fidela sau ,,prezinta in mod fidel sub toate aspectele semnificative , termeni

care sunt echivalenti. In general auditul financiar este asociat cu auditorii externi(indepedenti).

b)- Auditul de conformitate-consta in a determina daca o persoana fizica sau o

entitate patrimoniala a respectat anumite norme legale, reglementari sau politici ale uneicompanii, prestabilite.

Deci, criteriile care sunt urmarite in auditul de conformitate pot fi:-fie un set de acte normative, de legi, cum ar fi de exemplu reglementarile emise

de MinisterulFinantelor Publice;- fie anumite directive ale conducerii unei companii, cum ar fi politica de

personal.Atunci cand auditeaza situatiile financiare ale unei entitati patrimoniale un auditor

extern nu-si propune sa efectueze si un audit de conformitate, dar in anumite situatii daca

se considera ca anumite politici sau contracte au avut o influenta semnificativa asupra

situatiilor financiare ale entitatii respective, auditul de conformitate devine parte

integranta a auditului financiar.


4/55

4

c)- Auditul operational (de performanta) sau (de revizuire) consta in

exprimarea de catre auditor a unei opinii privind conformitatea cu anumite criteriiprestabilite , dar aceste criterii sunt diferite de criteriile folosite la cele doua categorii deaudit prezentate anterior. De exemplu auditul operational se poate referi la revizuireaactivitatilor unei entitati in corelatie cu directivele managementului acesteia cu scopul de

a stabili performantele acesteia si de a stabili masuri de dezvoltare a acesteia.

(2)-In functie de afilierea auditorilor, distingem urmatoarele tipuri de audit:a)-audit extern;b)-audit intern;

c)-audit guvernamental.

a)- Auditul extern (independent) este auditul efectuat de persone calificate,membre ale unui organism profesional recunoscut de lege, aflate in totala independetaade unitatea auditaaa. In tara noastra acest tip de audit mai poarta denumire de auditcontractual {A Stoian, E Turlea ,, Auditul financiar contabil 2000, Editura Economica

Bucuresti.) Desi, auditorul extern este o persoana independenta are un contract cu oentitate patrimoniala pentru auditarea situatiilor financiare ale acesteia, raportul de auditse adreseaza tuturor utilizatorilor interesati de informatia contabila.

b)- Auditul intern-reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansambluluiactivitatilor entitatii economice in scopul furnizarii unei evaluari independente amanagementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia[O.U.G.nr.75/1999 art. 21.). El este efectuat de catre salariati ai entitatii economice

respective, pregatiti in acest sens. Conducatorul compartimentului de audit intern trebuie

sa fie auditor financiar.Functiile auditului intern include printre altele examinarea, evaluarea si

monitorizarea conformitatii si eficientei sistemelor contabile si de control intern.

c)- Auditul guvernamental-efectuat asupra institutiilor din subordine seefectueaza de catre institutiile publice specializate,( cum sunt: Ministerul FinantelorPublice, Curtea de Conturi, Primarii etc) asupra unor persone fizice sau juridice.De exemplu:

-administratia publica centrala sau locala auditeaza entitatile economice

si/sau persoanele fizice pentru a verifica daca acestea au stabilit corect impozitele si

taxele datorate statului conform legislatiei fiscale;- Curtea de Conturi auditeaza tranzactiile financiare si contractuale

institutiilor publice care utilizeaza functii publice, pentru a vedea daca acestea s-au folosit

potrivit destinatiilor legale.

Tipuri de activitati care pot fi desfasurate de auditorii financiari.

Potrivit reglementarilor legale in vigoare in domeniul auditului financiar {O.U.G.nr.75-1999,art 3.alin2.), auditorii financiari persoane fizice sau juridice, membrii aiCamerei Auditorilor Financiarii din Romania, in exercitarea independenta a profesiei pot

desfasura:

a)-activitatea de audit financiar;

b)-activitatea de audit intern;

c)-activitati de consultanta financiar-contabila si fiscala;

d)-activitati de asigurare a managementului financiar-contabil;

e)-activitati de pregatire profesionala de specialitate in domeniu;

f)-activitati de expertiza contabila;


5/55

5

g)-activitati de evaluare;

h)-activitati de reorganizare judiciara si lichidare.

Aceste activitati pot fi desfasurate numai cu respectarea reglementarilor specifice

fiecarui tip de activitate, dupa caz si a principiului independentei.

1.3.Obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului

Obiectivul auditului consta in posibilitatea exprimarii opiniei auditorului cu

privire la:a) Intocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative, in

conformitate cu un cadru general de raportare financiara ( auditul de

atestare financiara).

b) Respectarea reglementarilor legale , a statutelor si reglementarilor, a

normelor si deciziilor manageriale (auditul conformitatii sau legalitatii).

c) Aplicarea bunei practice si respectarea principiilor sanatoase de

management in utilizarea fondurilor ( auditul performantei sau

rezultatelor).Aria de aplicabilitate a auditului este definita de procedurile de audit consideratea fi necesare in circumstante date, pentru a realiza obiectivul auditului.

2. 2. Organizarea activitatii de audit financiar si exercitarea independenta a

profesiei de auditor financiar.

2.1 Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR)

2.1.1 Definitii si AtributiiCAFR este o persoana juridical, autonoma, organizatie profesionala de utilitate

publica, fara scop lucrativ, care in numele statului organizeaza, coordoneaza siautorizeaza desfasurarea activitatilor de audit financiar in Romania. CAFR are

urmatoarele atributii:a) elaboreza reglementarile in vigoare;

b) atribuirea calitatii de auditor financiar si emiterea de autorizatii pentru exercitarea

independenta a acestei profesii;

c) organizarea si urmarirea programelor de pregaztire continua a auditorilor

financiari;

d) controlul calitatii activitatii de auditor financiar;e) actualizarea legislatiei;

f) elaborarea si urmarirea aplicarii normelor interne priviind activitatea comerciala.

g) Retragerea temporala sau definitiva a dreptului de exercitare independenta a

profesiei de auditor financiar in conditiile prevederilor Regulamentului de

organizare si Functionare a Camerei.h) Reprezentarea profesiei de auditor financiar din Romania in institutiile si

organizatiile profesionale europene si internationale;

i) Elaborarea si aprobarea regulilor si procedurilor pentru aplicarea prevederilor cu

privire la auditul financiar.

2.1.2.Organele de conducere ale Camedrei


6/55

6

Organele de conducere ale Camerei sunt: Conferinta, Consiliul Camerei, BiroulPermanent al Consilului Camerei.

2.2.Exercitarea Independenta a profesiei de auditor financiar

2.2.1.Conditii pentru exercitarea profesiei de auditor financiar

Auditorul financiar poate exercita independent profesia de auditor financiar numai

daca indeplineste urmatoaree conditii :a. are calitatea de auditor financiar;b. este membru al Camerei, persoana active;

c. indeplineste conditiile stabilite prin Regulamentul de organizare si

functionare a Camerei.

Profesia de auditor financiar se exercita avand la baza :

a) contractul de audit financiar incheiat cu clientul, care include in mod obligatoriu

clauza de confidentialitate si eventualele conditii speciale;

b) raportul de audit finanxciar;c) viza anuala , respective autorizatia pentreu exercitarea profesiei.

2.2.2. Codul priviind conduita etica si profesionala in domeniul auditului

financiar

Codul priviind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar

constituie baya pe care se fundamenteaza normele de etica (codul de etica, reguli

detaliate, indrumari, standarde de desfasurare a activutatii etc.) pentru auditorii

financiari.Conform Codului priviind conduita etica si profesionala in domeniul auditului

financiar, auditoru; financiar exercutas profesia cu urmatoarele principoii

fundamentale: integritatea, obiectiviitatea, competenta profesionala, confidentialitatea, conduita profesionala, standarde tehnice.

3. Concepte de audit

3.1. Cunoastere clientului

3.1.1 Aspecte generale privind cunoasterea clientului

Potrivit standardelor de audit17CAR Audit 200,pag 87, atunci candefectueaza un audit, auditorul trebuie sa aiba sau sa obtina cunostintesuficiente despre client, care sa-i permita sa identifice sau sa inteleaga

evenimentele, tranzactiile si practicile care, potrivit rationamentului

auditorului, pot avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare sauasupra misiunii de audit, ori a raportului de audit. Totodata, informatiile

despre client il ajuta pe auditor sa-si imbunatateasca relatiile profesionale

cu clientul, prin extinderea gamei de servicii pe care auditorul le poate

efectua pentru acesta. De asemenea, obtinerea de cunostiinte despre client


7/55

7

inainte de acceptarea misiunii de audit, ii permite sa accepte, sa pastreze

sau sa refuze un anumit client.

3.1.2. Proceduri de colectare a informatiilor despre client

Inca, inaintea acceptarii unei misiuni de audit, auditorul va obtine

cunostiinte despre sectorul de activitate, structura proprietatii, conducerea si

operatiunile entitatii ce va fi auditata si va lua in considerare daca poate fi obtinut

un nivel de cunoastere a clientului adecvat pentru efectuarea auditului.Dupa acceptarea angajamentului, se vor obtine in continuare informatii

mai detaliate si pe masura ce auditul progreseazaa informatile respective vor fi

evaluate si actualizate. Obtinerea cunostiintelor despre client este un proces

continuu si cumulativ de culegere si evaluare a informatiei, care coreleaza

cunostiintele rezultate cu probele de audit si informatiile din toate etapele de

audit.

In cazul unei misiuni noi, in etapa preliminara de evaluare, auditorul

trebuie sa desfasoare urmatoarele activitati: obtinerea de informatii financiare despre potentialii clienti; identificarea domeniilor de activitate care ar necesita o atentie

deosebita din partea auditorului, domenii care sunt succeptibile unor

riscuri mari;

evaluarea gradului de independenta a entitati.

Auditorul poate obtine astfel de informatii de la banci, cabinete de avocati,

experti, auditorul anterior etc.

In cazul misiunilor succesive de audit, auditorul detine deja o serie decunostiinte despre client din misiunile de audit anterioare, ceea ce ii usureazamunca. Totusi auditorul nu trebuie sa ignore etapa de evaluare preliminara a

clientului, deoarece mediul de afaceri evolueaza rapid, avand loc modificari cepot avea o influenta semnificativa atat asupra situatiilor financiare ale clientului,

cat si asupra misiunii de audit.

Ca urmare, intr-o prima faza auditorul revizuieste cunostiintele despre

client detinute din misiunile anterioare, urmand ca in a-II-a faza sa actualizeze

aceste cunostiinte pe baza informatiilor obtinute cu ocazia aplicarii unor proceduri

specifice de audit pentru a identifica modificarile semnificative care au avut locin perioada scursa de la ultima misiune de audit. In ultima faza, auditorul

reevalueaza cunostiintele sale despre client si decide fie acceptarea, fie refuzul

angajamentului de audit.

Standardele internationale de audit18ISA 315

ofera recomandari priviind cunoasterea

entitatii si mediului sau, inclusiv controlul intern. Auditorul trebuie sa cunoasca entitateasi mediul sau, inclusiv controlul intern, suficient pentru a identifica si evalua riscurileexistentei denaturarilor semnificative ale situatiilor financiare, fie ca acestea se datoreaza

fraudei, fie erorilor si suficient pentru a pune la punct si aplica proceduri suplimentasre

de audit. Acelasi standard de audit, cere ca auditorul sa faca evaluari ale riscului lanivelul situatiilor financiare si a asertiunilor pe baza unei cunoasteri si mediului sau,

inclusiv al controlului intern al entitatii.

Fie ca este vorba de o misiune recurenta sau de un potential client de

audit, auditorul obtine informatii despre sectorul de activitate si despre entitate din

mai multe surse:


8/55

8

experienta sa anterioara in raport cu entitatea si sectorul de activitate;

discutii cu personalul entitatii;

discutii cu personalul compartimentului de audit intern si analiza

asupra rapoartelor de audit; discutii cu alti auditori, cu juristi si alti consultanti care au oferit

servicii entitatii in sectorul de activitate in care aceasta opereaza; legislatia si reglementarile sub incidenta carora cade activitatea

entitatii; vizitarea sediilor cladirilor, constructiilor si instalatiilor din dotarea

entitatii;

examinarea documentelor relevante emise de entitate.

3.1.3.3. Tipuri de informatii utile pentru cunoasterea clientului si

actualizarea informatilor aferente.

Cunosterea clientului si actualizarea permanenta a cunostiintelor despre client arela baza colectarea de informatii cu caracter general si specific tipului de activitatedesfasurat de client. Potrivit standardelor internationale de audit cunoasterea de catre

auditor a entitatii si mediului sau consta in intelegerea urmatoarelor aspecte:

(a)-Sectorul, factorii de reglementares alti factori exogeni, inclusiv cadrul de

raportare financiaraa;

(b)-Natura entitatii, inclusiv selectia si aplicarea de catre entitate a politicilor

contabile;

(c)-Obiectivele si strategiile, precum si riscurile de afaceri aferente care potgenera o denaturare semnificativa a situatiilor financiare;

(d)-Evaluarea si revizuirea performantelor financiare ale entitatii si controlul intern.

3.2.Angajamemntul de auditAngajamentul de audit este un acord intre auditor si client prin care se stabilesc

obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului precum si obligatiile auditorului.

3.2.1. Consideratii privind scrisoarea de acceptare a misiunii de audit

Standardele internationale de audit stabilesc termenii si conditiile ce trebuie

prevazute intr-o scrisoare a misiunii de audit pentru ca inainte de inceperea misiunii

clientul si auditorul sa cada de acord cu scopul, termenii si conditiile misiunii.Termenii conveniti de ambele parti trebuie sa fie prevazuti intr-o scrisoare de

misiune de audit sau intr-un contract. Este atat in interesul clientului cat si al auditorului,

ca acesta din urma sa trimita o scrisoare de misiune, inaintea inceperii misiunii, aceasta

ajutand la evitarea neintelegerilor in ceea ce priveste misiunea de audit.

Scrisoarea de misiune documenteaza si confirma acceptarea de catre auditor anumirii, a obiectivului si a sferei misiunii de audit, a intinderii responsabilitatilorauditorului fata de client si a formei oricaror raportari.

Forma si continutul scrisorii de misiune pot varia de la un client la altul, dar ele

vor include in general urmatoarele referiri: obiectivul auditului situatiilor financiare;

responsabilitatea conducerii pentru intocmirea situatiilor

financiare;


9/55

9

cadrul de raportare financiara adoptat de catre conducere in

intocmirea situatiilor financiare inclusiv cadrul de raportare

financiara aplicabil;

sfera misiunii de audit, incluzand trimiterile la standardele de

audit, la reglementari si la norme ale organismelor profesionale la

care auditorul adera; structura oricaror rapoarte sau a altei forme de comunicare a

rezultatelor misiunii; acordul priviind planificarea si desfasurarea auditului din partea

conducerii prin confirmarea scrisorii de misiune;

faptul ca, datorita naturii testarii si a altor limitari inerente ale unei

misiuni de audit, impreuna cu limitarile inerente ale oricarui sistem

contabil si de control intern, exista un risc inevitabil ca unele

denaturari semnificative sa ramana nedescoperite;

accesul nelimitat al auditorului la orice inregistrari, documentatii sialte informatii solicitate referitoare la client;

arajamente legate de planificarea auditului;

dreptul auditorului de a primi o confirmare scrisa din partea

conducerii priviind declaratiile care i-au fost facute cu ocazia

auditului; o declaratie a faptului ca acele carente ale sistemului contabil

intern ce vor fi descoperite in cursul auditului vor fi aduse in

atentia conducerii;Atunci, cand sunt relevante, mai pot fi incluse urmatoarele precizari:

implicarea altor auditori sau experti in unele etape ale auditului;

implicarea auditorilor interni si a altor persoane din parteaclientului;

in cazul primului audit, necesitatea contactarii auditorului

precedent

(daca s-a facut un audit anterior); orice limitate a raspunderii auditorului, atunci cand exista o

asemenea restrictie; referiri la orice alte contracte incheiate intre auditor si client.

B. Auditul componentelor- scrisoare de angajament separataAtunci cand auditorul entitatii mama este in acelasi timp si auditorul componentei

(sucursala, filiala,etc.), factorii care influenteaza trimiterea unei scrisori separate pentru

respectiva componenta sunt: cine numeste auditorul; daca este necesara emiterea unui raport de audit separat pentru

componenta respectiva; cerinte legale; procentul detinut de entitatea mama;

gradul de independenta al conducerii componentei

C..Misiuni de audit recurente


10/55

10

Potrivit standardelor internationale de audit in cazul misiunilor recurente auditorul

trebuie sa ia in considerare daca circumstantele reclama ca termenii misiunii de audit sa

fie revizuiti si daca este necesar sa se reaminteasca clientului termenii existenti ai

misiunii.

Auditorul poate decide sa nu trimita o noua scrisoare de misiune pentru fiecare

audit. Pentru a se elimina necesitatea trimiterii unei noi scrisori de misiune pentru misiuni

de audit recurente, se poate atasa o prevedere suplimentara la scrisoarea initiala demisiune, conform careia scrisoarea va fi considerata valabila pentru toate misiunile deaudit care vor urma, atata timp cat nu se emite o alta. Totusi, la inceputul fiecarei misiuni

de audit, auditorul poate considera adecvata trimitera unei noi scrisori, tinand seama de

urmatorii factori:

orice indiciu ca obiectivul si sfera unei misiuni de audit au fost

gresit intelese; orice termeni revizuiti sau speciali ai misiunii;

orice modificare survenita recent, la nivelul conducerii sau lanivelul actionariatului;

orice schimbare semnificativa in ceea ce priveste natura sau

amploarea activitatii clientului;

o modificare a cadrului de raportare financiara adoptat de

conducere la intocmirea situatiilor financiare; noi cerinte legale sau de reglementare.

D.Acceptarea unei schimbari in misiunea de audit

Daca inaintea finalizarii misiunii, unui auditor i se cere sa modifice misiuneaastfel incat cea rezultata sa furnizeze un nivel de asigurare mai scazut, auditorul trebuiesa ia in considerare oportunitatea unei astfel de actiuni. Cererea de modificare din partea

clientului poate fi generata de : modificarea circumstantelor care afecteaza necesitatea prestarii

serviciului;

o intelegere gresita a naturii unui audit sau a serviciilor conexe

solicitate initial; o restrictie asupra sferei misiunii, fie impusa de conducere, fie

cauzata de imprejurari.Auditorul trebuie sa analizeze cu multa atentie motivele invocate in sprijinul

cererii si in special, implicatiile unei restrictii asupra ariei de aplicabilitate a misiunii de

audit. O modificare ceruta de imprejurari care afecteaza cerintele entitatii sau o intelegere

eronata priviind natura serviciului solicitat initial vor fi in mod normal considerata avand

o baza rezonabila pentru cererea de modificare a misiunii.Insa, o modificare care este asociata cu informatii care sunt incorecte, incomplete

sau nesatisfacatoare nu este considerata rezonabila. In consecinta, auditorul nu trebuie sa

fie de acord cu o schimbare a misiunii in cazul in care nu exista nici o justificare

rezonabila de a face acest lucru. Daca auditorul apreciaza ca modificarea solicitata nueste rezonabila si nu i se permite continuarea misiunii initiale, el trebuie sa se retraga si sa

prezinte un raport priviind circumstantele care au condus la retragerea sa in fata

Comitetului de audit sau a Adunarii Generale a Actionarilor.

In cazul in care termenii misiunii de audit sunt modificati, auditorul si clientul

trebuie sa fie de acord cu noii termeni ai misiunii.


11/55

11

3.3. Planificarea misiunii de audit

3.3.1.Planificarea misiunii de audit .Pentru a planifica o misiune de audit, auditorul financiar trebuie saa efectueze

cateva activitati anterioare acestei etape: cunoasterea entitatii si a mediului sau de afaceri,

actualizarea cunostiintelor despre client, evaluarea conformitatii cu cerintele eticii,

inclusiv independenta, evaluarea preliminara a riscului de audit.Scopul efectuarii acestor activitati preliminare misiunii de audit este de a veni in

ajutorul asigurarii ca auditorul a luat in considerare orice eveniment sau imprejurare care

poate afecta in mod negativ capacitatea auditorului de a planifica si efectua misiunile de

audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.

Efectuarea acestor activitati preliminare ajuta la asigurarea ca auditorul planifica o

misiune de audit pentru care : auditorul mentine independenta necesara si capacitatea de a efectua

auditul; nu sunt probleme legate de integritatea managementului; nu exista nici o intelegere cu clientul in legatura cu tremenii

misiunii.

Planificarea adecvata a activitatii de audit ajuta la asigurarea unei atentii

corespunzatoare domeniilor importante de audit, identificarea problemelor majore.

Intinderea planificarii va fi diferita in functie de marimea entitatii, complexitatea

misiunii de audit, experienta auditorului si cunoasterea activitatii acestuia.

Dobandirea cunostiintelor despre activitatea entitatii este o parte importanta aplanificarii activitatii. Cunostiintele auditorului priviind activitatea entitatii contribuie laidentificarea evenimentelor, a tranzactiilor si proiectelor care pot avea un efect

semnificativ asupra situatiilor financiare.Auditorul poate discuta planul general de audit si anumite proceduri de audit cu

comitetul de audit si cu personalul entitatii in scopul imbunatatirii eficientei si calitatii

auditului si pentru coordonarea procedurilor de audit cu activitatea propie a entitatii. Insa,

planul general de audit si programul de audit raman responsabilitatea aditorului.

3.3.2. Strategia de audit si planul de audit.Potrivit standardelor internationale de audit, strategia generala de audit stabileste:

aria de aplicabilitate, momentul si conducerea unui auditsiaa indrumaari referitoare laelaborarea unui plan de audit mai detaliat.

Stabilirea strategiei generale de audit implica:

determinarea caracteristicilor misiunii care definesc aria sa deaplicabilitate (cadrul general de raportare financiara folosit, cerinte deraportare specifice industriei si localizarea componentelor entitatii),

evaluarea obiectivelor de raportare ale misiunii pentru a planificamomentul auditului si natura comunicarilor cerute si datele la careacestea se vor efectua;

luarea in considerare a factorilor importanti care determinaconcentrarea eforturilor echipei misiunii de audit (cum ar fi:determinarea nivelelor de semnificatie adecvate, identificarea


12/55

12

activitatilor cu risc mare de denaturari semnificative, evaluarea

eficientei controlului intern etc.).

Elaborarea unei strategii generale de audit ajuta auditorul sa evalueze natura,

momentul sau dimensiunea resurselor necesare pentru a efectua misiunea de audit.a

strategia generala de audit, auditorul poate incepe elaborarea unui plan mai detaliat

pentru a aborda aspecte variate identificate in strategia generala de audit, tinand seama de

necesitatea de a efectua auditul prin utilizarea eficienta a resurselor auditorului. Deobicei, auditorul stabileste strategia generala de audit inainte de elaborarea unui plandetaliat de audit, insa cele doua activitati de planificare nu sunt neaparat separate sau

secventiale ca proces, ci sunt strans legate intre ele.

Auditorul trebuie sa elaboreze si sa documenteze un plan de audit pentru a

reduce riscul la un nivel acceptabil de scazut. Planul de audit este mai detaliatdecat

strategia generala de audit si include natura, momentul si intinderea procedurilor deaudit care urmeaza sa fie efectuate de membrii echipei de audit pentru a obtine suficiente

probe de audit adecvate pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scazut.Documentarea planului de audit serveste de asemenea ca o inregistrare a planificarii siefectuarii adecvate a procedurilor de audit, care poate fi revizuit si aprobat inainte de

efectuarea altor proceduri de audit.Conform standardelor de audit, planul de audit trebuie

sa includa:

o descriere a naturii, momentului si intinderii procedurilor planificate deevaluare a riscului suficienta pentru a evalua risculdenaturarilor semnificative, asa cum arata standardul de audit

,,Cunoasterea entitatii si a mediului sau si evaluarea riscurilor dedenaturare semnificativa.

o descriere a naturii, momentului si intinderii unor proceduri

ulterioarede audit planificate la nivel de asrttiune pentru fiecareclasa semnificativa de tranzactii, solduri de conturi si prezentari,

asa cum sunt descrise de standardul de audit ,,Procedurileauditorului ca raspuns la riscurile evaluate. Planul de auditpentru alte proceduri ulterioare de audit reflecta decizia auditorului

daca sa testeze eficienta functionarii controalelor, natura si

intinderea procedurilor de fond planificate; alte astfel de proceduri de audit cerute sa fie efectuate pentru a se

conforma altor standarde de audit (spre exemplu comunicarea

directa cu avocatii). Deci, auditorul trebuie sa elaboreze si sa

documenteze un plan de audit prin care sa se descrie obiectivul

proiectat al auditului si modul de desfasurare a acestuia.La elaborarea unui plan de audit, auditorul trebuie sa tina cont de urmatoarele

aspecte: Cunoasterea activitatii entitatii auditate: Intelegerea sistemului contabil si de control intern: Riscul de audit si pragul de semnifictie: Natura , durata si intinderea procedurilor Coordonarea , indrumarea, supravegherea si revizuirea Alte elemente


13/55

13

Planul de audit trebuie sa contina suficiente elemente care sa permita dezvoltarea

programelor de audit.

3.3.3. Programul de audit.

Standardele internationale de audit cer ca auditorul sa elaboreze si sa

documenteze un program de audit care sa stabileasca natura, durata si intinderea

procedurilor de audit cerute de implementarea planului de audit.

Programul de audit se elaboreaza in scris si trebuie sa contina toate procedurilenecesare a fi efectuate de auditor pentru ca acesta sa poata sa-si exprime o opiniefundamentata asupra situatiilor financiare.

Programul de audit consta dintr-un set de instrctiuni care servesc ca baza in

organizarea activitatii de audit, ca mijloc de control si evidenta a desfasurarii activitatii si ca set de instructiuni adresate asistetilor implicatiin audit. De asemenea programul deaudit mai poate contine descrierea amanuntita a obiectivelor auditului pentru fiecare

domeniu al contabilitatii si un buget de timp ce contine timpul prognozat pentru auditul

fiecarui domeniu de activitate sau pentru procedurile de audit.La intocmirea programului de audit, auditorul va lua in considerare urmatoarele

elemente:

evaluarilor specifice ale riscurilor inerente si de control;

nivelul necesar de asigurare garantata de procedurile de fond;

durata efectuarii testelor de control si a procedurilor de fond; disponibilitatea asistentilor; coordonarea asistentei acordate de catre entitatea auditata; implicarea altor auditori sau experti.

Programul de audit reprezinta o proiectie de audit care se bazeaza pe estimari privind sistemul contabil si de control intern al clientului si care este actualizat in

permanenta pentru a tine evidenta etapelor parcurse in procesul de audit.Planul de audit si programul de audit trebuie revizuite ori de cate ori este necesar

in timpul derularii auditului, datorita schimbarii conditiilor sau rezultatelor neasteptate

ale procedurilor de audit.

3.4. Pragul de semnificatie in audit

Potrivit standardelor internationale de auditt ISA 320 PRAGUL DE

SEMNIFICATIE,

auditorultrebuie sa ia in consideratie pragul de semnificatie si relatia acestuia cu riscul de audit.

,,Pragul de semnificatie.este definit in ,, Cadrul general pentru intocmirea si

prezentarea situatiilor financiare.emis de Comitetul pentru Standarde Internationale de

Contabilitate, astfel:

,,Informttiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata arputea influeta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificttie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat inimprejurarile specifice ale omisiunii sau declsaarii gresite. Pragul de semnificatie ofertamai degraba o limita, decat sa reprezinte o insusire calitativa primara pe care informtiatrebuie sa o aiba pentru a fi utla.

Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a permite unui auditorexprimarea unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite , sub toate

aspectele semnificative , in conformitate cu un cadru general de raportare financiara


14/55

14

identificat. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce tine de utilizarea

rationamentului profesional.

In elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al praguluide semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ denaturarile

semnificative. Auditorul ia in considerare pragul de semnificatie atat la nivelul global alnstitutiilor financiare,cat si in relatiile cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzactiisi prezenaarile de informatii.Pragul de semnificatie poate fi influetat de : considerente legate de cerinte legale si de reglementare,

considerente legate de clasele de tranzactii, soldurile conturilor, prezentarile de

informatii si de relatiile existente intre ele.

Acest proces poate avea ca rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificatie,in functie

de aspectul situatiilor financxiare. Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de

auditor atunci cand.:

a. se determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit (in etapa deplanificare);

b. se evalueaza efectele denaturarilor(in etapa fiala).

Fata de cele prezentate se contureaza urmatoarea intrebare: Cum sedimensioneaza pragul de semnifictie?. Studiile de specialitate mentioneaza ca marimeaprofituliui este indicatorul cel mai frecvent urtilizat de investitori, precum si in analizele

financiare deoarece pare sa reflecte cel mai bine performantele entitatii pe o anumita

perioda de timp.In practica s-a observat ca nivelul pragului de semnificatie stabilit pe

baza profitului variaza in intervalul cuprins intre 1% si 10 % din marimea profitului brut.Exista totusi cazuri in care marimea profitului pentru o anumnita perioada financiara sesitueaza in afara limitelor sale obisnuite . In acest caz sepoate utiliza alti indicatori cum ar

fi: cifra de afaceri, total active etc.3.4.1. Relatia dintre pragul de semnificatie si riscul de audit.

Exista o relatie innves proportionala intre nivelul pragului de semnificatie siriscul de audit si anume cu cat este mai inalt nivelul pragului de semnificatie, cu atat estemai scazut riscul de audi ssi invers.De exemplu , daca dupa planificarea procedurilor deaudit, auditorul determina ca nivelul acceptabil al pragului de semnificatie este scazut,

atunci riscul de audit este crescut. Auditorul va compensa acest lucru fie:a) reducand nivelul evaluat al riscului de denaturare semnificativa, acolo

unde acest lucru este posibil, si mentinand nivelul redus prin efectuarea

unor teste extinse sau suplimentare ale controalelor; fie

b) reduand riscul de nedetectare prin modificarea naturii, duratei si intinderii

testelor detaliate de audit.

2.4.2.Relatia dintre pragul de semnificatie si probele de audit

Evaluarea de catre auditor a pragului de semnifiatie si a riscului de audit lamomentul ittial al planifiarii angajamentului poate fi diferita de cea din momentulevaluarii rezultatului procedurilor de audit.In cursul procesului de audit, nivelul praguluide semnificatie poate fi modificat daca exista indicii ca au fost luate masuri de corectare a

erorilor sau se descopera mai multe erori decat a fost aproximat initial. Ca urmare, in

etapa finala auditorul trebuie sa insumeze valoarea tuturor erorilor care ar fi putut sa

ramana nedescoperite,pentru a determina daca nivelul acestora depaste pragul de


15/55

15

semnificatie. Cand valoarea cumulaea a erorilor necorecaete tinde sa depaseasaa pragulde semnifictie stabilit initial, auditorul va urmari sa reduca riscul de audit fie punand inaplicare proceduri suplimentare de audit, fie va solicita conduceriientitatii sa corectezesitutiile financiare.

3.5. Probe de audut: concept, carascteristici, clasificare

3.5.1. Conceptul de probe de audit

,,Probele de audit,, reprezinta totalitatea informatiilor utilizate de auditor pentruemiterea unei concluzii pe care este bazata opinia de audit si include toate informatiilecontinute in evidentele contabile care stau la baza situttiilor financiare si a altorinformtii.. Probele de audit , care sunt cumulate ca natura, include probe de auiditobtinute din procedurile de audit efectuate pe parcursul auditului si pot includ probe de

audit obtinute din alte surse, cum ar fi angajamentele anterioare si procedurile unei firme

de control al calitatii pentru acceptarea clientilor si continuarea contractelor cu clientii.

3.5.2CaracteristiciAuditorul trebuie sa obtina probe de audit suficiente si adecvate, pentru a fi

capabil sa emita concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia de audit.

Suficienta probelorsemnifica faptul ca probele obtinute trebuie sa fie destule din punct de vedere cantitativ pentru a permite auditorului sa atinga nivelul de incredere

dorit, respective obiectivul final al auditului. Adecvarea probelor de auditse refera la latura calitativa a probelor de audit, care se

refera la cel putin doua caracteristici fundamentale de care trebuie sa tina cont

::relevanta si credibilitate.Relevanta se refera la pertinenta probelor de audit in privinta probarii declaratiilor

conducerii entiatii audutate. O proba de audit se considea relevanta daca poate influenta

rationamentul auditorului in acceptarea sau respingerea o unei anumite declararatiiprezentate in situatile financiare.

Credibilitatea consta in faptul ca probele de audit trebuie sa fie de incredere .

3.5.3.Clasificare probelor de audit

Auditorul obtine probe de audit cu scopul de a ajunge la concluzii rezonabile pe

baza carora sa fundamenteze opinia de audit prin efectuarea de proceduri de audit cu

ajutorul carora:

a. sa obtina o intelegere a entitatii si a mediului acesteia, inclusiv controlul

intern, penteu a evalua riscurile de denaturari semnificative la nivelul

situatiilor financiare si la nivelul asertiunilor ( proceduri de audit

desfasurate in acest scop sunt denumite de ISA ca,, proceduri de evaluare

a riscurilor); b. sa testeze, atunci cand este necesar sau atunci cand auditorul decide sa

faca astfel, eficienta operationala a controalelor in prevenirea sau

detectarea si corectarea denaturarilor semnificative de la nivelul

asertiunilor (procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumieein ISA ca,,teste ale controalelor,,),

c. sa detecteze denaturarile semnificative de la nivelul asertiunilor( procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumite in ISA ca

,,proceduri de fond,, si include teste ale detalilorpentru categorii de tranzactii,


16/55

16

solduri ale conturilor si prezentari de informatii, precum si proceduri analiticede fond.

Standardele internationale de audit retin urmatoarele definitii pentru testele de control,

respectiv procedurile de fond:

,, Testele de control,, reprezinta testele efectuate pentru a obtine probe de audit priviind proiectarea si modul de functionare a sistemului contabil si a celui de control

intern.

,,Procedurile de fond,, reprezinta testele efectuate de auditor pentru a obtine probede audit in scopul detectarii erorilor cu impact semnificativ asupra situatiilor financiare.

Procedurile de fond sunt clasificate in trei categorii:

a) teste de detaliu privind tranzactiile;

b) teste de detaliu privind soldurile;

c) proceduri analitice.

Testele de detaliu priiind tranzactiile. Cu ajutorul testelor de detaliu priviind

tranzactiile, auditorul cauta sa obtina probe despre elementele reflectate in debitul sau increditul unor conturi,in vederea evaluarii modului de inregistrare a tranzactiilor.

Testele de detaliu privind soldurile. Aceste teste au drept scop colectarea deelemente probante privind soldurile conturilor in ansamblul lor, mai curand decat a

tranzactiilor individuale care au condus la soldurile respective.

Procedurile analitice. Procedurile analitice sunt acele proceduri prin care se potstudia relatiile dintre:

diverse categorii de informatii contabile prezentate in situatiile

financiare; alte informatii produse de sistemul contabil in exercitiul curet si

informatii comparabiile din exercitiile precedente, din bugetele

previzionate , etc.3.5.4..Proceduri suplimentare pentru obtinerea probelor de audit

Auditorul poate obtine probe de audit si prin aplicarea unor proceduri

complementare, cum sunt: inspetia, observatia, examinarea documentelor si ainregistarilor, investigarea si calculul. Definirea si modul de aplicare a acestor procedurisunt descrise in paragrafele 26-38 din ISA 500 ,,Probe deaudit..

3.6. Riscuri de audit

3.6.1. Riscuri generale si riscul de auditPotrivit standardelor internationale de audit ISA 315 Cunostera entitatii..pag 30-

34,auditorul trebuie sa cunoasca obiectivele , strategile si riscurile de afaceri aferente care

pot da nastere la denaturari semnificative ale situatilor financiare.Conducerea entitatii este responsabila cu identificarea riscurilor legate de realizarea

obiectivelor entitatii si cu tratarea lor. Cu toate acestea nu toate riscurile sunt asociate cu

intocmirea situatiilor financiare. Auditorul este preocupat, doar de acele riscuri care pot

avea un efect asupra situatiilor financiare.

Riscul de audit este o functie (ISA 200,parag.16 ) a riscului unor denaturari semnificative in situatiile financiare (riscul unor denatuaari semnificative)si a riscului caauditorul sa nu detecteze astfel de denaturari (risc de nedetectare).

Auditorul, desfasoara proceduri de audit pentru a evalua riscul unor denaturari

semnificative si cauta sa limiteze riscul de nedetectare prin desfasurarea unor proceduri de


17/55

17

audit suplimentare bazate pe respectiva evaluare ( vezi ISA 315 Intelegerea entitatii si a

mediului acesteia si evaluarea riscurilor unor denaturari semnificative si ISA 330

,,Procedurile auditorului ca raspuns la riscurile evaluate,,) Riscul de audit la nivel de

asertiune are doua componente: riscul inerent si riscul de control.

3.6.2. Evaluarea riscului inerent

Riscul inerent reprezinta (ISA 200 parg.20) posibilitatea (susceptibilitatea) ca o

asertiune sa comporte o denaturare ce poate fi semnificativa, fie individual, fie cumulata cualte denaturari, presupunand ca nu exista controle aferenre.

Riscul unei astfel de denaturari este mai mare pentru unele asertiuni si clase de

tranzactii aferente, solduri ale conturilor si prezenttri de informatii, decat pentru altele: de

exemplu estimarile contabile ce sunt supuse unui grad mult mai mare de incertitudine,in

ceeace priveste evaluarea, creaza riscuri mai mari decat conturile ale caror date sunt

obtinute printr-un proces de rutina..

La indeplinirea planului general de audit,auditorul trebuie sa evalueze riscul

inerent la nivelul situatiei financiare, iar cand indeplinste programul de audit, auditorultrebuis sa asocieze o astfel de evaluare soldurilor conturilor semnificative si categoriilorde tranzactii la nivelul asertiunii sau sa presupuna ca riscul inerent este ridicat in cazulacestei asetiuni

.

Pentru evaluarea riscului inerent, auditorul utilizeaza rationamentu profesional in

folosirea numerosilor factori, cum ar fi urmatorii:

a) La nivelul situatiilor financiare Integritatea conducerii; Experienta si cunostiintele conducerii, precum si schimbarile in

cadrul ei in cursul exercitiului financiar. Presiuni asupra conducerii;

Natura activitatii entitatii; Factorii care afecteaza ramura industriala in care opereaza entitatea.

b)-La nivelul soldului contului si al categoriei de tranzactii

Posibilitatea ca , conturile din situatiile financiare sa fie susceptibile

de prezentare eronata; Complexitatea unor tranzactii care ar necesita utilizarea serviciilor

unui expert; Gradul rationamentului profesional implicat in determinare soldului

contului;

Posibilitatea pierderii sau deturnarii unor active;

Finalizarea unei tranzactii neobisnuite aproape de sfarsitul

exercitiului.etc.3.6.3.Evaluarea riscului de control

Riscul de control este este riscul ca o denaturare care poata sa apara intr-oasertiune si care poate fi semnificativa, fie in cazul in care este izolata,fie cumulata cu altedenaturari, sa nu poata fi prevenita, detectata si corectata la timp de sistemul de controlintern al entitatii.Acest risc este o functie a eficientei proiecarii si operarii sistemului decontrol intern in atingerea acelor obiective care sunt relevante pentru intocmirea situatiilor

financiare.ale entitatii un anumit risc de control va exista intodeauna datorita limitarilor

inerente ale sistemului de control untern


18/55

18

Pentru auditor este fundamentala intelegerea controlului intern, estimarea riscului de

control si evaluarea impactului lor asupra probelor necesare. Evaluarea riscului de control

se face in doua etape: o evaluare preliminaa si o evaluare finala.

Evaluarea preliminara a riscului de control

Dupa obtinerea intelegerii sistemelor de contabilitate si control intern, auditorul

trebuie sa faca o evaluare preliminara a riscului de control, la nivelul de cont sau categoriede tranzactie semnificativa, sub aspectul contributiei acestora la prevenirea, detectarea sicorectarea erorilor.

Evaluarea preliminara a riscului de control pentru o asertiune privind

situatiile financiare trebuie sa fie ridicaa, mai putin daca auditorul:

1) este capabil sa identifice controalele interne relevante pentru

asertiunile ce ar putea preveni sau detecta si corecta o informatie

eronata semnificativa;

2) daca acesta isi planifica sa efectueze teste de control pentrusustinerea evaluasrii.

Atunci cand riscul de control este evaluat la un nivel mai putin ridicat, auditorul

trebuie sa documenteze acest lucru, aplicand teste de control.

Teste de control

Testele de control sunt efectuate prentru obtinerea probelor de audit privind

eficienta:

a) sistemelor contabile si de control intern, adica daca ele sunt adecvat

elaborate pentru a preveni sau detecta si corecta informatii eronatesemnificative;b) modului de desfasurare al controalelor interne de-a lungul perioadei.

Testele de control pot consta in:1) Verificarea documentelor justificative ale tranzactiilor si altor evenimente

pentru a colecta probe de audit in legatura cu modul de efectuare al

controalelor interne, de exemplu se varifica daca o tranzactie a fost

autorizata);

2) Investigarea si observarea controalelor interne care nu au lasat nici o urma

de audit, de exemplu determinarea persoanei care exercita in mod efectivfiecare functie, si nu cine se presupune ca o exercita;

3) Refacerea controalelor interne, exemplu reconcilierea conturilor bancare,

pentru a se asigura ca au fost corect efectuate.

Auditorul trebuie sa verifice daca controalele interne au fost utilizaze in cursul perioadei

auditateEvaluarea finala a riscului de control

Inaintea de emiterii concluziei de audit, auditorul pe baza procedurilor de fond si

a altor probe de audit obtinute, trebuie sa considere daca evaluarea riscului de control

este confirmata.Riscul inerent si riscul de control sunt riscuri care apartin entitii; ele exista indiferent de

procesul de audit al situatiilor financiare.


19/55

19

3.6.4.Riscul de nedetectareRiscul de nedetectare este riscul ca auditorul sa nu detecteze o denaturare care

exista intr-o asertiune si care poate fi semnificativa, fie in cazul in care este izolata, fie

cumulata cu alte denaturari. Riscul de nedetectare este o functie a eficientei unor proceduri

de fond ale auditorului si a aplicarii acestora de catre auditor.

Evaluarea de catre auditor a riscului de control, impreuna cu evaluarea riscului

inerent, influenteaza natura, durata si intinderea procedurilor de fond ce trebuie efectuatede auditor pentru reducerea riscului de nedetectare, si, prin urmare a riscului de audit pana la un nivel minim acceptabil. Riscul de nedectectare nu poate fi redus la zero

datorita faptului ca auditorul nu examineaza, de regula totalitatea unei clase de tranzactii,

de solduri ale unor conturi. Exista o relatie intre riscul de nedetectare si nivelul combinat

al riscului inerent si al celui de control.

Cu cat evaluarea riscului inerent si de control este mai ridicata, cu atat mai

multe probe de audit trebuie sa obtina auditorul din utilizarea performantelor a

procedurilor de fond.Riscul de audit, inclusiv componentele sale, poate fi stabilit atat in termeni

cantitativi (in procente),cat si in termeni calitativi (risc scazut, moderat sau ridicat ). Astfel,

pentru evaluarea riscului de audit, una dintre metodele uzuale constau in calculul

individual al valorii atribuibile componentelor riscului de audit, urmata de agregarea lor pe

baza relatiei urmatoare:

Risc de Audit (RA) = Risc Inerent (RI) * Risc de Control (RC)

Risc de Nedetectare (RN).

Nivelul (gradul) de incredere al auditorului este definit ca fiind egal cu diferenta

dintre 100% si riscul de nedetectare. Adica, cu cat riscul de nedetectare este mai mic, cuatat este mai mare nivelul de incredere al auditorului. Similar, nivelul de asigurarecorespunde diferentei dintre 100% si riscul de audit.

Capitolul 4. PROCEREE SI TEHNICI IN AUDIT

4.1.Proceduri analitice de fond

Probele de audit sunt obtinute printr-o combinatie adecvata de teste de control si proceduri de fond. Standardele internationale de audit retin urmatoarele definitii pentrutestele de control si procedurile de fond;

Testele de controlrepretinta teste efectuate pentru a obtine probe de audit privindproiectarea adecvata si respectiv modul de functionare a sistemelor contabil si de conteol

intern, Procdurile de fondreprezinta teste efectuate pentru a obtine probe de audit, in

scopul detectarii erorilor semnificative din situatiile financiare, si sunt de urmatoarele

tipuri: teste de detaliu ale tranzactiilor; teste de detaliu ale soldurilor; proceduri analitice de fond.


20/55

20

Testele de detaliu priviind tranzactiilePrin . aplicarea testelor de detaliu privind tranzactiile auditorul isi propune sa

obtina probe despre elementele existente in debitul sau in creditul conturilor in vederea

evaluarii modului de inregistrare a tranzactiilor. Aceste proceduri pot consta in:a) examinarea documentelor care au stat la baza inregistrarilor respective

prin aplicarea testelor de urmarire a documentelor,

b) verificarea daca documentele justificative au fost inregistrate integral,complet si corect in contabilitate;

c) identificarea acelor tranzactii care nu au fost inregistrate si care

subevalueaza structurile prezentate in situatiile financiare;

d) identificarea acelor tranzactii fictive care prin inregistrarea lor in

contabilitate au determina o supraevaluare a structurilor prezentate in

situatiile financiare..

Teste de detaliu privind soldurile, au drept scop , culegerea de probe privind

soldurile conturilor in ansamblul lor fara a tine seama de tranzactiile individuale care aucondus la obtinerea acestor solduri.

Procedurile analitice constau in:a) evaluari ale indicatorilor financiari si a tendintelor acestora, precum si

b) investigarea acelor fluctuatii si relatii indentificate a nu fi in concordanta

cu alte informatii relevante sau care se abat semnificativ de la valorile

prezentate.

Printre tipurile de proceduri analitice putem aminti comparatiile dintre

informatiile financiare ale unei entitati cu:-informatiile comparabile aferente perioadelor anterioare;-rezultatele anticipate ale entitatii ( prognoze, previziuni sau estimarile

auditorului , cum ar fi amortizarile)- informatii referitoare la un sector de activitate similare.

Procedurile analitice includ de asemenea, considerente cu privire la relatiile dintre:

o elemente ale informatiilor financiare care se estimeaza a fi

conforme cu un model previzibil plecand de la experienta

anterioara a entitatii ( de exemplu: procentul marjei brute);

o informatiile financiare si nefinanciare dar relevante ( spreexemplu: cheltuielile cu salarizarea raportate la numarul de

salariati).

Categorii de proceduri analitice

a)-examenele generale de veridicitate,constau in comparatii la un nivel de

regrupare forarte inalt intre informatiile din exercitiul curent si cele din exercitiileprecedente, intre bugete si statistici;

b)-analize comparative, respectiv comparatiile ale nivelurilor sau relatiilor

exercitiului curent cu cele ale exercitiilor precedente, fara a efectua corectiile impuse

de modificare a acestora.c)analize previzionale - presupun o caomparatie a nivelurilor indicatorilor

financiari aferente exercitiului curent cu cele tinand cont de tendintele indicatorilor

exercitiilor precedente.

d)-analitice statistice- constau in cercetarea comportamentului cunoscut al

variabilelor si elaborarea unui model ce explica relatiile intre mediile acestora.


21/55

21

e)analiza globala- estimarea soldului unui cont pe baza relatiilor cunoscute si

verificate intre datele contabile.

Procedurile analitice se deruleaza in urmatoarele etape:a) alegerea procedurii analiticeb) compararea datelor sau relatiilor pentru procedura analiticac) examinarea fluctuatiilor importanted) evaluarea rezultatelor si formularea concluziilor

Eficienta si eficacitatea informatiilor necesare pentru aplicarea procedurilor analiticedepind de:

disponibilitatea si relevanta informatiilor necesare;

credibilitatzea informatiilor;

acuratetea cu care pot fi previzionate rezultatele asteptate de procedurile

analotice de fond.

Procedurile analitice pot fi aplicate pentru:

a) situatile financiare consolidate;b) situatiile financiare ale componentelor: filiale, diviziuni, segmente;c) rapoartele administratorilor;

Procedurile analitice sunt utilizate in urmatoarele scopuri:

a) ca proceduri de evaluare a riscului in vrederea obtinerii unei intelegerii asupraentitatii si a mediului sau;

b) ca proceduri de fond, atunci cand utilizarea lor poate fi mai functionala sieficienta decat testele detaliilor pentru reducerea riscului de denaturare

semnificativa la nivel de asertiune la un nivel acceptabil de scazut;c) ca o revizuire generala a situatiilor financiare la sfarsitul auditului .

Daca nivelul riscului de nedetectare este stabilit la un nivel ridicat atunci anumite

proceduri de fond, cum ar fi cele de testare a soldurilor conturilor pot fi aplicate cu catevaluni inainte de inceperea exercitiului financiar.

Factorii care pot da auditorului financiar o asigurare rezonabila ca nu vor apare

erori semnificative in perioada ramasa pana la inchiderea exercitiului financuar:

a) entitatea detine un sistem de control intern eficient;

b) nu exista presiuni care sa determine managementul sa intocmeasca

raportari eronate si frauduloase;

c) sistemul contabil al clientului este adecvat, asa incat sa poati fi identificate

tranzactiile neobisnuite.

d)

4.2. Esantionarea in audit

Potrivit Standardelor internationale de auditISA 530 Esantionarea in auditsi alte proceduride testareselective

, atunci cand concepe procedurile de audit, auditorul trebuie sa determine metodeoptime pentru selectarea elementelor pentru testare, astfel incat sa adune probe care sa

vina in intampinarea obiectivelor testelor de audit.

4.2.1. DefinitiiStandardele internationale de audit

ISA 530Esantionarea in audit si alte proceduri de testare selectiva

definesc:

1. Esantionarea in audit (esantionare) reprezinta aplicarea procedurilor de auditpentru mai putin de 100% din elementele din cadrul soldului unui cont sau unei clase de

tranzactii, astfel incat toate elementele sa aiba posibilitatea de a fi selectate.


22/55

22

2.,,Eroare inseamna atat abateri de la control, atunci cand sunt derulate testeasupra controalelor, cat si denaturari, atunci cand sunt derulate proceduri de fond.

Similar, eroarea totala este folosita pentru pentru a se exprima fie rata abaterii, fie gradul

de denaturare.

3.,,Eroare atipicareprezinta o eroare care este rezultatul unui eveniment izolatcare nu se repeta in alte situatii in afara celor special identificate si este, in consecinta,

nereprezentativa pentru erorile din populatie.4. ,,Populatia reprezinta un intreg set de date din radul caroar este selectat un

esantion si despre care un auditor doreste sa traga concluzii. De exemplu, toate

elementele din soldul unui cont sau dintr-o clasa de tranzactii contituie o populatie.

5.,,Unitatea de esantionare reprezinta elemente individuale care constituie o populatie (de exemplu:cecurile emise, facturile de vanzare sau soldurile creantelor etc.).

6. ,,Esantionarea statistica reprezinta o abordare a esantionarii ce areurmatoarele caracteristici:

a. selectia esantionului se face aleator, si b. folosirea teoriei probabilitatilor pentru a evalua rezultatele esantionarii,

inclusiv masurarea riscului de esantionare.

7.,,Stratificareaeste un proces de divizare a populatiei in subpopulatii, fiecaredintre acestea fiind un grup de unitati de esantionare ce prezinta caracteristici similare (

cel mai adesea valoare moneara).

8.,,Eroare tolerabilareprezinta eroarea maxima intr-o populatie pe care oaccepta auditorul.

4.2.2. Selectia elementelor de testare in vederea obtinerii probelor de auditPotrivit Standardelor internationale de audit

ISA 530 Esantionarea in audit si alte proceduri de testare selectiva

par. 22atunci cand concepe procedurile de audit, auditorul trebuie sa determine mijloacele

adecvate de selectare a elementelor pentru testare. Mijloacele disponibile auditoruluisunt:

1) selectarea tuturor elementelor (examinare 100%);

2) selectarea elementelor specifice;

3) esantionarea.

Auditorul trebuie sa se asigure ca metodele folosite sunt eficiente pentru a oferi probe de

audit adecvate si suficiente pentru a veni in intampinarea obiectivelor testului.

Selectarea tuturor elementelorExaminarea 100% este putin probabila in cazul testelor asupra controalelor,cu

toate acestea , ea este mai frecventa in cazul procedurilor de fond. De exemplu

,examinarea in proportie de 100% poate fi adecvata cand populatia este constituita dintr-

un numar mic de elemente cu valoare mare., atunci cand riscul inerent si cel de controlsunt ambele mari si alte mijloace nu ofera probe de audit adecvate si suficiente sau candnatura repetitiva a calculului, sau alte procese de derulare printr-un sistem informational

computerizat determina eficienta unei examinari in proportie de 100%, spre exemplu prin

folosirea tehnicilor de audit asistate de calculator.

Selectia elementelor specificeAceasta tehnica presupune selectarea din totalul populatiei a unor elemente cu

valoare sau importanta mare, elemente cu posibilitate mare de sustragere sau deturnare

etc. Aceasta tehnica nu trebuie confundata cu esantionarea, deoarece rezultatele astfel

obtinute nu pot fi generalizate asupra intregii populatii.


23/55

23

EsantionareaAuditorul poate decide sa aplice esantionarea asupra soldului unui cont sau unei claesde tranzactii in vederea obtinerii probelor de audit. . Esantionarea in audit poate fiaplicata folosindu-se metode de esantionare non-statistice si statistice..

Modele de esantionare statistica si nestatistica

Decizia daca se foloseste abordarea statistica sau nestatistica depinde de judecataprofesionala a auditorului in ceace priveste cea mai eficienta modalitate de a obtine probede audit corespunzatoare, suficiente in conditiile respective. Spre exemplu in cazul

testelor de control, analiza naturii si cauzelor deviatiilor depistate este adesaea maiimportanta decat simpla analiza statistica a prezentei sau absentei deviatiilor .In aceasta

situatie este mai adecvata esantionarea nestatistica.Atunci cand esantionarea statistica este aplicata, dimensiunea esantionului poate fi

determinata folosind-se teoria probabilitatilor sau rationamentul profesional.

4.2.3..Riscurile procesului de esantionare in auditAtunci cand utilizeata esantionarea pentru obtinerea probelor de audit, auditorul

intampina o serie de incertitudini care implica atat riscuri de esantionare , cat riscuri care

nu au legatura cu esantionarea.

.,,Riscul de esantionareia nastere ca urmare a faptului ca exista posibilitatea caauditorul sa ajunga la o concluzie, in baza unui esantion, care este diferita de concluzia la

care s-ar fi ajuns in situatia in care intraga populatie ar fi fost supusa unor proceduri de

audit identice. Exista doua tipuri de riscuri de esantionare:

a) riscul ca auditorul sa traga concluzia,- in cazul unui test de control, ca riscul de control este mai mic

decat in realitate sau,

- in cazul unei proceduri de fond, ca nu exista o eroare importanta,atunci cand, in realitate, exista.

Acest tip de risc afecteaza eficienta auditului si este mai mult decat probabil sa conduca

la o opinie de audit nepotrivita;

b)-riscul ca auditorul sa traga concluzia ,

- in cazul unui test de control, ca riscul de control este mai mare,decat este in realitate, sau

- in cazul unei proceduri de fond, ca o eroare importanta existaatunci cand, in realitate nu exista.

Acest tip de risc afecteaza eficienta auditului si va conduce, de regula , la eforturi

suplimentare pentru a se stabili daca concluziile initiale au fost incorecte.

,,Riscul de neesantionare ia nastere ca urmare a aparitiei unor factori cedetermina auditorul sa ajunga la o concluzie eronata din motive ce nu au nici o legatura

cu marimea esantionului (auditorul poate folosi proceduri neadecvate sau poate

interpreta gresit probe ori sa nu recunoasca o eroare).Riscul de esantionare si riscul de neesantionare afecteaza riscul de audit( riscul ca

auditorul sa exprime de audit inadecvata , atunci cand sutiatiile financiare contin greseli

semnificative.).De exemple:

atunci c-nd efectueazaa teste de control, auditorul poate sa nu descopere

erori in esantion si sa aprecieze riscul de control la un nivel scazut(riscul


24/55

24

ca o eroare sa nu poata fi prevenita , detectata si corectata, de catre

sistemele contabilsi de controlintern);

atunci cand aplica proceduri de fond, auditorul utilizeaza o varietate de

metode pentru areduce riscul de nedetectare( riscul ca greseli

semnificative sa nu poata fi detectate de procedurile auditorului). la un nivel acceptabil. Insa aceste metode se supun riscurilor decesantionare si

neesantionareRiscul de esantionare poate fi redus prin marimea dimensiunii esantionului, in timp ceriscul de non-esantionare poate fi redus prin activitati de planificare, revizuire , etc

Nivelul de asigurare asociat esantionarii (NAE) este complementar riscului de

esantionare (RE), iar relatia de calcul este: NAE = 100% -RE%.

Pentru calculul riscului de e;antionare , folosind formula de calcul a riscului de

audit:

RA = RC*RI*RN si RN = RE *RND, de unde ruzuulta urmatoarea relatie pentru

riscul de esantionare: RE = RA/( RC*RI*RND)4.2.4.Utilizarea esantioanelor pentru testele de auditUtilizarea esantionarii in auditul financiar necesita parcurgerea urmatoarelor etape:

1) Stabilirea marimii esantionului;

2) Crearea esantionului (selectarea elementelor esantionului );

3) Evaluarea rezultatelor

4.2.4.1.Stabilirea marimii esantionului

i. .stabilirea obiectivelor testelor ce urmeaza a fi efectuate;

ii. stabilirea erorilor care sunt de asteptat sa apara;iii. identificarea populatiei si a unitatii de esantionare;iv. stabilirea marimii esantionului

a)-Stabilirea obiectivelor testelor ce urmeaza a fi efectuate.Pentru stabilirea unui esantion de audit, auditorul trebuie sa aiba in vedere obiectivele

testului si atributele populatiei din cadrul careia va fi extras esantionul

b)-Determinarea erorilor care sunt de asteptat sa apara

Studierea naturii probelor de audit cautate si conditiile de aparitie a erorilor

posibile sau a altor caracteristici referitoare la probele respective de audit va ajuta

auditorul sa defineasca ce constituiie o eroare si ce populatiie sa foloseacsca pentruesantionare.

Auditorul apreciaza ce conditii determina o eroare prin raportare la obiectivele

testului. Intelegerea clara a ceea ce reprezinta o eroare este importanta pentru a se

asigura ca toate si numai-acele conditii care sunt relevante pentru obiectivele testului

sunt incluse in proiectarea erorilor.c)-Identificarea populatiei si a unitatii de esantionare

Auditorul trebuie sa se asigure ca populatia este:

a. adecvata - obiectivului procesului de esantionare. Spre exemplu, daca

obiectivul auditorului este acela de a testa supraevaluarea creantelor priviindclientii, populatia pote fi definita ca ,,lista soldurilor clientilor,,.Insa atuncicand este testata subevaluarea datoriilor,populatia nu mai este listasoldurilor furnizorilor, ci mai de graba platile ulterioare, facturile neplatite,

extrasele de cont ale furnizorilor, notele de receptie care nu au o factura


25/55

25

corespondenta sau alte populatii care asigura probe de audit priviind

subevasluarea datoriilor.

b. Completa Spre exemplu, daca auditorul doreste sa selectioneze dintr-un

dosar chitantele care atesta plata, concluziile nu pot fi trase pentru toate

chitantele de-a lungul acelui exercitiu financiar decat daca auditorul se

asigura de faptul ca toate chitantele au fost indosariate.

Eficienta auditului poate fi imbunatatita daca auditorul stratifica o populatie prindivizarea ei in subpopulatii distincte, care au caracteristicile ce le defineste. Obiectivulstratificarii este acela de a permite o reducere a dimensiunii esantionului fara o crestere

proportionala a riscului de esantionare.Subpopulatiile trebuie sa fie astfel definite incat

oricare unitate din esantion sa poata apartine doar unui singur strat.

Rezultatele procedurilor aplicate unui esantion de elemente ce apartin unui strat pot

fi proiectate numai asupra elementelor ce fac parte din acel strat. Pentru a trage concluzii

asupra intregii populatii, auditorul va trebui sa ia in considerare riscul si pragul de

semnificatie in relatie cu oricare alt strat care alcatuieste intreaga populatie.d)-Stabilirea marimii esantionuluiEsantionarea ca procedura de audit este eficienta doar daca testarea esantionului este

capabila sa aproximere erorile existente in cadrul intregii populatii din care a fost selectat

acel esantion. Marimea esantionului poate fi determinata prin aplicarea unei formule

statistice sau prin exercitarea rationamentului profesional aplicat in mod obiectiv

circumstantelor.

Standardul international de audit ISA 530..Esantionarea in audit si alte proceduri de

testare selective prezinta influentele pe care diversi factori le au in determinarea

marimii esantionului astfel:a) in cazul testelor asupra controalelor, dimensiunea esantionului poate fi influentata

de. Increderea declarata a auditorului in sistemele contabile si de control

intern;(influenta directa)

Eroarea tolerabila (influenta inversa); Eroarea asteptata (relatie directa); Nr de unitati de esantionare (neutru),

B in cazul procedurilor de fond , marimea esantionului este determinata de urmatoriifactori care reebuie considerati impreuna:

a. Evaluarea auditorului asupra riscului controlat. Cu cat riscul de controlevaluat de auditor este mai mare, cu atat mai mare trebuie sa fie volumul

esantionului.

b. Utilizarea altor proceduri de fond pentru aceeasi asertiune din situatiilefinanciare. Cu cat auditorul se bazeaza mai mult pe alte proceduri de fond(teste de detaliu sau proceduri analitice) pentru a reduce riscul de

nedetectare referitor la soldul unui cont sau o clasa de trenzactii, cu atat

mai mica va fi asigurarea pe care auditorul o va cere de la esantionare .sica urmare cu atat mai mic poate fi volumul esantionului.

c. Nivelul de incredere necesar auditorului.Cu cat este mai mare gradulde incredere , pe care auditorul il doreste pentru ca rezultatele

esantionului sa indice valoarea reala a erorii in populatie, cu atat mai

mare trebuie sa fie esantionul.


26/55

26

d) Eroare tolerabila (relatie directa); Cu cat este mai mica eroarea totala, pecare auditorul este dispus sa o accepte, cu atat mai mare trebuie sa fie volumul

esantionului.

e. Valoarea erorilor pe care auditorul se asteapta s-o gaseasca in populatie(eroare asteptata ). Cu cat este mai mare valoarea erorilor pe careauditorul se asteapta s-o gaseasca in populatie , cu atat mai mare trebuie sa

fie volumul esantionului pentru a putea face o estimare rezonabila a valoriireale a erorilor in populatie.

f. Stratificarea. Cand o stratificare a populatiei este efectuata corespunzator,suma dimensiunilor esantioanelor provenita din straturi va fi mai mica decat

dimensiunea esantionului care ar fi necesara pentru a obtine acelasi nivel de

risc.

g.Numarul de unitati de esantionare are efect neglijabil aupra marimiiesantionului.

4.2.4.2 Crearea esantionului ( selectarea elementelor esantionului ).Potrivit Standardelor inrernationale de audut

ISA 530 Esantionarea in audit si alte procediri de testare

selective parg 42., auditorul trebuie sa selecteze elementele unui esantion pornind de la premisa

ca toate unitatile de esantionare din cadrul populatiei pot fi selectate.

Metodele principale de selectare a esantioanelorfolosesc:1) Tabele de numere aleatoare sau utilizarea unui generator computerizat de

numere aleatoare.2) Selectia intamplatoare, in care auditorul alege esantionul fara a urma o tehnica

structurata. Aceasta tehnica implica egalitatea de sanse pentru orice elementcomponent al populatiei. Se stabileste un identificator unic pentru fiecare element

si se stabileste o procedura aleatorie de selectie Selectarea intamplatoare nu esteadecvata, atunci cand se utilizeaza esantionarea statistica.

3) Selectia sistematica, in care numarul unitatilor de esantionare din cadrul populatiei este impartit la marimea esantionului ,obtinand un interval deesantionare, de exemplu 30, iar dupa determinarea unui punct de plecare, cuprinsin primele 30, se selecteazaa fiecare a 30-a unitate de esantionare. Desi, punctul

de plecare ar putea fi determinat la intamplare, esantionul are o probabilitate maimare de a fi aleator daca este determinat prin utilizarea unui generator

computerizat de numere aleatoare sau a unor tabele de numere aleatoare.

4) Selectia in bloc, implica selectarea unor blocuri de elemente contingente dincadrul populatieu. De. exemplu ,auditorul poate alege pentru testare dintr-un total

de 1000 de articole, elementele de la 399 la 481, fara sa omita vreun articol dinacest interval si fara sa selecteze articole din afara intervalului.

4.2.4.3. Evaluarea rezultatelor

Primul pas in evaluarea rezultatelor il constituie determinarea numarului de

cerori descoperite in urma testarii esantionului. Urmatorul pas consta indimensionarea limitei superioare a marjei de eroare . Daca auditorul constata ca

limita superioara a marjei de eroare este mai mare decat marja de eroare tolerabila,

acest fapt poate fi un indicuiu ca esantionul a fost subdimensionat si este necesara

largirea esantionului. Daca erorile sau deviatile se inscriu ca dimensiune in marja de

eroare asteptata, atunci rezultatele obtinute se pot extinde la nivelul intregii populatii.


27/55

27

4.3.Intervuiul in audit.

Interviul in audit :

- se deruleaza prin intrebari cu raspuns deschis, care nu presupun raspunsuri

de tipul ,,da,, sau ,,nu,,

- presupune clarificarea,inainte de derulare , a problemelor si obiectivelor ce

se intentioneaza sa se rezolve cu ajutorul interviului;Calitatea informatiilor depinde de pregatirea interviului, care include:

alegerea locului adecvat pentru desfasurare;

explicarera scopului interviului;

explicarea tipului de interviu;

indicarea duratei, rezolvarea unor probleme particulare;

Tipuri de audit

a) necoventional intrebarile nu sunt prestabilita, cu scopul de a ramanedeschise si adaptabile la natura interviului,

b) general cu ghid de abordare, caracterizat prin aceea ca abordarea ghidatasa asigure auditorul ca de la fiecare persoana intervievata se obtin

informatii din acelasi domeniu;c) interviul standardizat, cu raspunsuri deschise, in sensul ca intrebarile se

pun la toate persoanele intervievate care au sa raspunda la intrebari;

d) interviul inchis, cu raspunsuri fixe,Formularea intrebarilor:

sa fie puse in asa fel incat sa ofere posibilitatea raspunsurilor

deschise;

sa fie neutre, sa se refere la numai la o singura problema,

Realizarea ionterviului- se pune o singura intrebare odata;

- auditorul sa ramana neutru;

- sa fie atent atunci cand se consemneaza raspunsurile;

- sa noteze poate observatiile,

Atunci cand pune intrebarile intr-un interviu auditorul are in vedere evolutia in timp a situatiilor financiare, fenomenelor, activitatilor, precum si formele siprincipiile care leguverneaza.

4.4.Chestionarul4.4.1. Definire,obiective, necesitati

Chestionarul-un procedeu folosit pentru colectarea de informatii in domeniul

auditului financiar si in special, al auditului performantei.

Obiectivele chestionarului ,constau in: monitorizarea domeniului auditat;

determinarea indicatorilor de performanta pe baza datelor obtiunute;

evaluarea rezultatelor anumitor procese.


28/55

28

A.Pregatirea chestionaruluiPregatirea chestionarului include cercetarea prechestionar si managementul

proiectului,

A.Cercetarea pre schestionar . Auditorul: testeaza continutul chestionarului, acorda atentie deosebita formularii intrebarilor care sa fie in toata

concordanta cu obiectivele auditului, intocmeste o lista de intrebari, grupate pe principalele categorii de

probleme.

B.Managementul proiectului, impune elaborarea unui sistem care sa permita. Elaborarea listei cu toate persoanelor care vor fi chestionate, Inregisrarea raspunsurilor si pastrarea; Monitorizarea non raspunsurilor;

Urmarirea si conducerea chestionarelor din punct de vedere a l completariiintegrale si al corectitudinii;

Conducerea in mod efectiv, de catre auditor a chestionarii

In proiectarea chestionarului se tine cont de populatia supusa chestionarii, rezultatele

programate, importanta chestionarii si resursele disponibile.

Auditorul poate chestiona intreaga populatie, daca aceasta este suficient de mica,

sau daca este mai mare , prin esantionare,

Sunt tehnici de esantionare. esantionarea simpla aleatorie, care asigura fiecarui element al populatiei o

sansa egala de selectie; esantionarea stratificata,

esantionarea sistematica;Sunt tehnici de chestionare.

chestionarul postal;

chestionarul personal, chestionarul electronic; chestionarul telefonic;

Auditorul decide tehnica potrivita in functie de caracteristicile agentului economicauditat, tipul populatiei timpul, costurile chestionarii.

C.Realizarea chestionaruluiFaze.

cercetarea,

proiectarea chestionarului, testarea chestionarului, munca de teren,colectarea datelor.

D.Analiza datelor din chestionareAnaliza

a) Analiza initiala,

b) Tendiinta raspunsurilor,

c) Tendinta non raspunsurilor,

d) Eroarea in esantionare;


29/55

29

e) Statisticele descriptive care se refera la variabila simpla, tabele de

frecventa,diagrame ,grafuri

f) Interpretarea rezultatelor,

E.integrarea chestionarii in raportul de audit

5. Auditarea Situatiilor financiare anuale

5.1. Situatile financiare ce se supun auditului financiarConform Legii contabilitatii si reglementarilorLegale in domeniu, situatiile financiare se compun din:

a) Bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propiu, situatia

fluxurilor de trezorarie, politici contabile si notele explicative in cazul persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directivele CEE si cu Srandardele Internationale de raportare financiara.sisituatia fluxurilor de trezorerie0 in forma simplificata, in cazul persoanelor

juridiice care nu indeplinesc criteriile stabilite penteu aplicarea Reglementarilorcontabile autorizate.

Societatile comerciale ale caror situatiii financiare sunt supuse ,potrivit legii, auditului

financiar organizeaza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera

Auditorilor Financiari din Romania

5.2. Intelegerea de catre auditor a sistemelor contabile si de control intern

Abordarea eficienta a auditului presupune obtinerea, de catre auditor, a unei

intelegeri suficiente a modului in care sunt proiectate sistemele de contabilitate si de

control intern si a modului de operare a acestora.Un auditarea sutuatiilor financiare auditorul are in vedere numai acele politici si

proceduri din cadrul sistemelor de contabilitate si control intern care sunt relevante pentru

asertiunile referitoare la situatiile financiare.Auditorul trebuie sa inteleaga sufficient:

Sistemul de contabilitate,pentru a putea identifica: categoriile principale

de tranzactii din cadrul operatiunilor entitatii economice; cum sunt initiate

astfel de tranzactii; inregistrarile semnificative in contabilitate;

documentele justificative si conturile din situatiile financiare si procesul

de contabilitate si raportare financiara. Mediul de control, pentru a evalua atitudinea managerilor si a directorilor,

constientizarea si actiunile legate de controlul intern si importanta lui

pentru agentul economic;

Procedurile de control care sunt integrate mediului de control si sistemului

de contabilitate,

5.3. Obiectivele generale ale auditarii situatiilor financiare

Obiectivul auditarii situatiilor financiare este acela de a da posibilitatea

auditorului de a-si exprima daca situatiile financiare sunt intocmite sub toate aspectelesemnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara.

Opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, oferind un nivel de

asigurare inalt , darn nu absoluut, Un nivel de asigurare absolut in audit este imposiibil de

atins, datorita urmatorilor factori: nevoia de aplicare a rationamentului profesional,

utilizarea testelor: inerenta limitare a oricarui sstem contabil si de control intern.


30/55

30

5.4. Exprimarea de catre auditor a unei opiniii asupra imaginii situatiilor

financiare

Prin auditarea situatiilor fiinanciare ale entitatilor economice se intelege

exprimarea de catre auditor a unei opinii.

Opinia exprimata poate fi : fara reserve (necalificata), cu reserve (calificata),contrara .Poate fi si situatia de imposibilitate a exprimarii opiniei.Opinia fara reserve (necalificata) se formuleaza atunci cand auditorul ajunge la

concluzia ca situatiile ofera o imagine fidela sau sunt prezentate in mod corect, in ceea ce

priveste toate aspectele semnificative, in conformitate cu cadrul de raportare financiara

identificat (standarde).

Opinia cu reserve (calificata) se formuleaza atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca

nu poate emite o opinie fara reserve, dar efectul oricarei neintelegeri cu conducerea sau cu

limitarea ariei de aplicabiliitate nu este atat de semnificativ si cuprinzator, incat sa conduca la

o opinie contrara sau imposibilitatea exprimarii unei opinii.Opinia contrara se formuleaza atunci cand efectul uneii neintelegeri este atat de

semnificativ si de cuprinzator pentru situatiile financiare, incat auditorul ajunge la concluzia

ca un raport calificat nu este adecvat pentru a prezenta informatii referitoare la natura

incomplete saui eronata a situatiilor financiare.

Imposibiliitatea exprimarii unei opinii-apare atunci cand efectul potential al limitarii

activitatii este atat de semnificativ si cuprinzator incat auditorul nu a putut sa obtina probe de

audit suficiente si in consecinta, nu poate sa formuleza o opinie asupra situatiilor financiare.

5.5. Raportul auditorului asupra situatiilor financiareRezultatul final al activitatii de audit consta in elaborarea sau aprobarea de catre

auditorul coordinator a unui raport de audit corespunzator asupra situatiilor financiare, pebaza rezultatelor si concluziilor obtinute si in care opinia este clar exprimata.

Auditorii au obligatia legala de a efectua un rapor pentru actionari asupra

conturilor examinatte de ei si

Date post:	08-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	iinside
View:	219 times
Download:	0 times

Audit - Financiar Ana Pisleag (Sinteze)

Documents