CANCERUL GASTRIC

Tumorile maligne ale stomacului sint fie de origine epiteliala (cancer), fie

mezenchimala (sarcoame - GIST).

Incidenta generala a cancerului gastric a scazut in ultimii 50 de ani de la 250 la

100/100.000, dar ramine un cancer agresiv, cu o supravietuire globala de mai putin de 10% la

5 ani.

Adenocarcinomul gastric, este un cancer cu mare potential de invazie locala de

vecinatate si ganglionara, iar singurul tratament cu valoare curativa este tratamentul

chirurgical.

Strategia chirurgicala depinde de stadiul evolutiv al cancerului. Cancerul gastric

superficial poate beneficia de un tratament conservator sau mini-invaziv, cum ar fi chirurgia

endoscopica sau laparoscopica.

Cancerul gastric avansat insa beneficiaza la ora actuala doar de tratamnetul

chirurgical, prin rezectie gastrica (gastrectomie) variabila ca intindere, intotdeauna completata

de limfadenectomie. Vom prezenta in continuare, bazele anatomice, oncologice si chirurgicale

ale rezectiilor gastrice pentru cancer si ale limfadenectomiei, urmate de posibilitatile sau

variantele de refacere ale tranzitului digestiv.

Ameliorarea prognosticului:

1. Studiul extensiei limfatice, a condus la introducerea rezectiilor extinse, largite, pina la

gastrectomie totala cu limfadenectomie, omentectomie, splenectomie si

pancreatectomie caudala (Mc NEER si PACK), care au crescut morbiditatea

postoperatorie de la 15% la 26%, dar supravietuirea la 5 ani a ramas de 10 – 15%.

2. Radioterapia postoperatorie sau citostaticele si chiar radioterapia intraoperatorie, nu au

adus ameliorari importante.

3. Singura metoda care a adus o ameliorare semnificativa a rezultatelor este descoperirea

bolii in stadia precoce, early cancer prin screening in masa, cu o supravietuire de 90%

la 5 ani si 10% la 10 ani.

Incidenta globala si digestiva: ocupa locul 6 in cancere dupa cancerul colorectal, sin,

plamin, prostata si esofag si locul 3 in cancerele tubului digestiv.

Pe grupe de virsta incidenta maxima este in jurul virstei de 60 de ani si foarte rar sub 30

de ani.

Mortalitatea in scadere se incadreaza in jurul a 30%.

Supravietuirea la 5 ani in Europa este de 9 -22% in timp ce in Japonia ajung la 80 – 90%.

In carcinogeneza gastrica sunt cunoscute rolul oncogenelor,a genelor tumorale supresoare,

a factorilor de crestere si a receptorilor. Rolul alim entatiei si a Helicobacter piloy in

carcinogeneza gastrica nu este inca elucidat.

Afectiuni gastrice predispozante:

- Gatrita atrofica, care evolueaza cu hipo sau anaciditate, a fost clasificata in doua tipuri:

Tipul A, care se asociaza cu anemia de tip BIERMER si afecteaza corpul si fundul

stomacului si Tipul B care se dezvolta doar la nivelul antrului.

- Ulcerul gastric, cu un potential de malignizare de 8 – 24%, prin regenerarea mucoasei

din jurul ulceratiei mai ales in localizarile pe mica curbura.

- Polipii gastric cu diametru de peste 2 cm sunt predispusi la malignizare.

- Metaplazia intestinala gastrica, in special cea incomplete de tip III.

- Displazia mucoasei gastrice, asociata cu metaplazia intestinala.

- Boala MENETRIER sau gastrita hipertrofica si hiperplazica.

- Sindromul ZOLLINGER-ELLISON.

Anatomie patologica

Aproape 90% dintre tumorile gastrice maligne sunt adenocarcinoame, care se dezvolta din

epiteliul glandular al mucoasei gastrice. Localizarea cea mai frecventa este antrala, urmata de

mica curbura si marea curbura, iar apoi de regiunea cardio-tuberozitara.

A. Macroscopica

Cancerul gastric

- Clasificarea BORMANN, care deosebeste 5 forme macroscopice:

- Proliferative – excrescente mici, cu suprafata neteda, de culoare albicioasa, cenusie

sau rosu aprins;

- Ulcerativa – nisa cu margini ridicate si infiltrate, net delimitate fata de mucoasa

inconjuratoare, care contine cheaguri de singe si membrane de fibrin;

- Ulcerata-infiltrativa, crater neregulat, profund, friabil, locuit de sfaceluri;

- Infiltrativa, cu pliuri ingrosate, rigide, cu ulceratii rosu aprins pe suprafata;

- Neclasificabile, de aspect variate;

- Clasificarea MARSON si DAWSON, care deosebeste trei forme macroscopice:

- Vegetanta, sub forma unor proeminente sau muguri carnoasi de diferite marimi, la

nivelul fundului si a corpului stomacului;

- Ulcerata, o ulceratie de marimi variabile, cu margini proeminente si baza indurate, mai

frecvent cu localizare antrala;

- Infiltrativa, o ingrosare a peretelui gastric cu disparitia pliurilor mucoasei, care se

poate extinde pe tot stomacul.

Cancerul incipient, early cancer, descoperit de obicei prin sceening, include tumori limitate

la mucoasa si submucoasa ( in Japonia 40%, in Europa 5-15%).

Endoscopic, sunt decrise trei tipuri:

- Tipul I, protruziv sau exofitic, corespunde unui polip malignizat;

- Tipul II, superficial, cu trei subgrupe:

- a. ridicat, ca o mica preominenta;

- b. plat, cu mucoasa decolorata;

- c. denivelat, cu ulcerarea superficiala a mucoasei;

- Tipul III, ulcerat sau excavat, cu ulcerarea profunda a mucoasei, asemanator ulcerului

benign.

Linita plastica, reprezinta forma tipica de cancer gastric infiltrative, care cuprinde tot

stomacul.

Limfomul gastric este o tumora ulcerata, bine delimitata, cu infiltrarea zonelor

inconjuratoare.

Carcinoidul stomacului, in proportie de 2% fata de alte localizari digestive.

B. Microscopica

Clasificarea POTET, in trei forme histologice:

- Tipice, reprezentate de adenocarcinoame lobulare sau tubulare, cu celule cubice,

bazofile, clare sau spumoase, cu incluziuni mucipare si stroma abundenta;

- Atipice, formate din cellule isolate sau in plaje, cu celule mucosecretante cu nucleu

excentric – celule in inel cu pecete- greu de diferentiat de un limfom malign;

- Metatipice, cu celule cilindrice bazofile, cu dilatatii sau vegetatii papilare si secretie

mucoasa inconstanta, aparute pe o mucoasa cu metaplazie intestinala.

Clasificarea OMS pentru adenocarcinoame:

- Papilare, proeminente epiteliale, cu ax conjunctivo-vascular;

- Tubulare, formate din tubi ramificati ce stroma fibroasa;

- Mucinoase, sau coloide, cu aspect de lacuri mucosae;

- Cu celule in inel cu pecete, intilnite in linita plastica.

Clasificarea OMS, pentru alte forme tumorale:

Carcinomul adenoscuamos;

Carcinomul epidermoid,

Carcinomul cu celule mici;

Carcinomul nediferentiat.

Clasificarea LAUREN, pe criterii histologice si de extensie, in trei forme:

- Intestinala (70%), cu structura de adenocarcinoma tubular sau papilifer, bine

diferentiat, care se dezvolta pe o mucoasa cu metaplazie intestinala;

- Difuza (20%), alcatuit din celule mucosecretante;

- Mixta – (6%).

Clasificarea GOSEKI, in raport cu gradul de diferentiere si cantitatea de mucus sau recidive:

- Cancere tubulare sarace in mucus, cu diseminare pe cale sangvina si metastaze

hepatice;

- Cancere tubulare bogate in mucus;

- Cancere diferentiate cu mucus redus;

- Cancere diferentiate bogate in mucus, cu extensie ganglionara si peritoneala.

- Cancerul superficial – early cancer, cu histologie identica adenocarcinoamelor;

- Linita plastica este un adenocarcinoma cu celule in inel cu pecete, care infiltreaza

toate planurile, cu distrugerea muscularei si cu abundenta de stroma fibroasa.

- Limfomul gastric, caracterizat printr-o infiltrare limfoida masiva a tumorii si

tesuturilor inconjuratoare.

Extensia cancerului gastric

- Contiguitate, in suprafata si profunzime, in grosimea peretelui si in profunzime pina

la organele inconjuratoare;

- Limfatica, reprezentata de extensia de electie si precoce a cancerului gastric, din cele

patru arii limfatice ale stomacului, la ganglionii regionali si apoi pina la cei

supraclaviculari (semnul lui VIRCHOW-TROISIER), cu scaderea ratei de

supravietuire de la 50% la 20%, la cinci ani.

- Sangvina, pe cale venoasa in principal in ficat, plamin, suprarenale, ovare, oase,

tiroida, ganglion supraclavicular si perete abdominal. Aparitia metastazelor in ficat sau

in alte organe, creste mortalitatea de pina la 95% in primul an.

- Peritoneala, ca urmare a invaziei seroasei, cu eliberare de cellule tumorale in

peritoneu, determinind apariia tumorilor ovariene de tip KRUCKENBERG, a

carcinomatozei peritoneale si a ascitei.

Stadializarea cancerului gastric.

a. DUKES, la fel ca la colon, in trei stadii, A, B, si C.

b. ASTLER – COLLER, in 5 stadii, luind in discutie si invazia ganglionara, avind drept

scop evaluarea prognosticuli si a supravietuirii.

c. UICC, stadializarea preterapeutica a adenocarcinoamelor, pe baza celor trei criterii:

tumora, noduli, metastaze (stadializarea TNM).

d. G – gradul histopatologic de agresivitate (tine tot de clasificarea TNM).

Gx – gradul de diferentiere nu poate fi apreciat;

G1 – tumori bine diferentiate;

G2 – tumori moderat diferentiate;

G3 – tumori slab differentiate,

G4 – tumori nediferentiate.

e. R – tesutul tumoral restant, dupa actul chirurgical.

Rx – nu poate fi appreciate resturi tumorale;

Ro – nu exista tesut tumoral restant macroscopic;

R1 – prezenta de tesut tumoral restant microscopic;

R2 – tesut tumoral restat apreciat macroscopic.

f. Clasificarea japoneza a carcinoamelor gastrice, in patru stadii, in raport cu

profunzimea tumorii si invazia ganglionilor limfatici:

Stadiul I – tumora nu invadeaza subseroasa si fara invazie ganglionara;

Stadiul II – tumora care ajung in subseroasa cu invazia ganglionilor limfatici locali;

Stadiul III – tumori ce cuprind seroasa cu invazia ganglionilor regionali;

Stadiul IV – tumori cu invadare ganglionara la distanta si metastaze.

In plus japonezii identifica 16 grupe ganglionare limfatice, inpartite in trei statii:

Grupele de ganglioni limfatici din varianta japoneza au urmatoarele sedii:

1. – paraesofagian drept,

2. – paraesofagian sting,

3. – pe mica curbura,

4. – pe marea curbura,

5. - suprapiloric drept (a. gastrica dreapta),

6. - subpiloric,

7. – de-a lungul arterei gastrice stingi,

8. – ai arterei hepatice commune,

9. – ai trunchiului celiac,

10. – ai hilului splinei,

11. – de-a lungul arterei splenice,

12. - din ligamentul hepatoduodenal,

13. - retroduodenopancreatici,

14. – de la originea arterei mezenterice superioare,

15. – de-a lungul arterei colice medii,

16. – paraaortico-cavi.

Aceste grupe au fost divizate in trei statii, in functie de profunzime:

Statia I – grupele 1 – 6, corespunde statiei sau nivelului N1, situati in planul cel mai

anterior;

Statia II – grupele 7 – 11, corespunde statiei sau nivelului N2, situati in planul posterior

(noduli intermediari);

Statia III – grupele 12 – 16, corespund nivelului sau statiei N3, situati in planul cel mai

posterior.

Japonezii, deosebesc 4 statii ganglionare, in raport de distanta fata de sediul tumorii de-a

lungul cailor limfatice:

Stadiul I – pina la 3 cm de tumora, corespunde limfadenectomiei tip D1, cu ridicarea a

minimum 15 ganglioni limfatici, la mai putin de 3 cm de tumora, pentru a se stabili gradul

de invazie;

Stadiul II – intre 3 si 5 cm, corespunde limfadenectomiei tip D2, cu ridicarea a minimum

25 de noduli situati la peste 3 cm de marginea tumorii;

Stadiul III – intre 5 si 10 cm, corespunde limfadenectomiei D3, cu ridicarea a peste 25 de

noduli limfatici la peste 5 cm de marginea tumorii;

Stadiul IV – la distanta mai mare de 10 cm de marginea tumorii.

Stadializarea TNM, pe baza criteriilor tumora, noduli si metastaze (UICC). Pentru

stomac, aceasta clasificare se aplica doar carcinoamelor, pe baza examenului clinic,

imagistic si a explorarilor chirurgicale:

Criteriul T – tumora primara.

Tx – tumora primara nu poate fi apreciata.

To – nu se evidentiaza tumora primara.

Tis – carcinoma in situ, fara invazia laminei propria.

T1 – tumora ce invadeaza lamina propria.

T2 – tumora ce invadeaza musculara proprie sau subseroasa, fara invazia organelor din

jur.

T3 – tumora ce depaseste seroasa dar fara invazia organelor adiacente.

T4 – tumora ce invadeaza viscerele adiacente.

Criteriul N – noduli limfatici regionali de la nivelul micii si marii curburi, ai arterelor

gastrica stinga, hepatica, splenica, ai trunchiului celiac si ai ligamentului hepatoduodenal:

Nx – nu se pot evalua nodulii regionali;

No – fara metastaze ganglionare regionale;

N1 – metastaze in 1-6 ganglioni regionali;

N2 – metastaze in 7-15 ganglioni regionali;

N3 – metastaze in peste 15 ganglioni regionali.

Criteriul M – metastaze la distanta:

Mx – nu pot fi evaluate;

Mo – fara metastaze la distanta;

M1 – metastaze la distanta.

Clasificarea exacta finala, se face postterapeutic si se noteaza cu simbolul pTNM,

corespunzind criteriilor T, N si M.

Pentru stabilirea criteriului No este obligatorie examinarea a cel putin 15 noduli limfatici.

Pe baza acestor criterii, carcinoamele gastrice au fost stadializate TNM, in felul urmator:

Stadiul 0 – Tis No Mo

Stadiul IA – T1 No Mo

Stadiul IB – T1 N1 Mo

Stadiul II – T1 N2 Mo, T2 N1 Mo, T3 No Mo

Stadiul III A – T2 N2 Mo, T3 N1 Mo

Stadiul III B – T4 No Mo

Stadiul IV - T4 N123 Mo, T123 N3 Mo, T1-4 No-3 M1.

Simptomatologia clinica

Perioada de debut, este perioada micilor semne ale unui sindrom dispeptic

nesistematizat, (SAVITZKY), care include anorexie, greturi, balonari, satietate precoce,

abandonarea fumatului si a micilor tabieturi alimentare, neliniste, slabire in greutate,

anemie.

Perioada de stare include urmatoarele semne: anorexia selective pentru carne, paine si

grasimi, durerile epigastrice, varsaturile, disfagia, hematemeza si melena, constipatie sau

diaree cu steatoree.

Semnele generale: scaderea ponderala, paloarea tegumentelor (ca paiul) si asthenia.

Examenul obiectiv, nesemnificativ o lunga perioada de timp, in perioada de stare constata:

Tumora epigastrica palpabila, impastarea epigastrica si periombilicala, palparea

ganglionului supraclavicular sting VIRCHOW-TROISIER, ascita sau tumorile

KRUCKENBERG, flebita migratorie descrisa de TROUSSEAU, starile subfebrile

progresive (febra in fierastrau, care se datoreaza pirogenilor rezultati din necroza

tumorala).

Sindroame asociate: dispeptic, ulceros, anemie-astenie, obstructiv, diaree-constipatie,

hemoragic, subfebril sau pseudogripal, paraneoplazic si tumoral.

Laboratorul ne orienteaza spre diagnosticul de cancer gastric prin VSH mult crescuta,

anemia microcitara, hipocroma, feripriva, testul hemocult (hemoragii oculte in scaun –

GREGERSSEN), hipo sau anaciditate gastrica, cu prezenta germenilor microaerofili

(bacilli BOAS-OPPLER).

Examenul radiologic cu bariu, al stomacului, evidentiaza lacuna in cancerul vegetant,

nisa maligna in formele ulcerate sau absenta peristalticii gastrice segmentare, evocind

scindura care pluteste a lui GUTTMAN din linita plastic. Stenozele pilorice sau

mediogastrice neoplazice au un aspect caracteristic.

Endoscopia digestiva superioara, vizualizeaza leziunea, care se prezinta ca un polip, o

tumora, o ulceatie, infiltratii ale mucoasei gastrice, cu posibilitatea investigarii

Helicobacter pilori si a biopsiei endoscopice.

Ecografia, tomodensitometria si rezonanta magnetica nucleara, definesc tabloul

imagistic al tumorii, adenopatiilor si al metastazelor la distanta.

Markerii tumorali imunologici sunt o glicoproteina care inhiba secretia de pepsinogen,

scaderea cantitatii de mucus, betaglicuronidaza si LDH si antigenul fetal sulfoglicoproteic

– FSA, legat de un antigen de grup sangvin.

Markerii tumorali, utilizati in special in depistarea recidivelor tumorale si a

metastazelor:

Antigenul carcinoembrionar – ACE, pus in evidenta prin tehnici de imunoradiometrie,

este o glicoproteina, compusa din 45% proteine si 55% carbohidrati, prezenta normal in

intestinul, pancreasul si ficatul fetal, utilizat pentru urmarirea postoperatorie, fara a oferi

date despre un cancer incipient (GOLD si FRIEDMAN).

Antigenul carbo-hidrat – CA 19-9, este un glicozid izolat prin anticorpi monoclonali

dozati prin imunoradiometrie, cu valori crescute in cancerele gastrointestinale si

pancreatice, cu specificitate mai are decit ACE ( LEWIS).

Antigenul polipeptidic tisular (T.P.A), prezent in carcinoamele umane, a fost izolat prin

cromatografie, fara a avea specificitate de organ. Anticorpii monoclonali dozati prin

imunoradiometrie, au valori normale de 60 u/l.

Laparoscopia si laparotomia de diagnostic, ramin ca ultime metode de investigatie in

vederea elucidarii si definitivarii diagnosticului.

Forme anatomoclinice: cancerul antropiloric, cancerul cardiotuberozitar, cancerul

fetelor stomacului si linita plastic sau schirul gastric.

Complicatiile: hemoragia, stenoza pilorica sau a cardiei, cu accentuarea varsaturilor si

a disfagiei, perforatii in peitoneu liber, flebite sau pileflebite si metastaze la distanta,

tumori ovariene KRUCKENBERG.

Aspecte radiologice

Aspecte Endoscopice

TRATAMENTUL CANCERULUI GASTRIC

Tratamentul bolii este complex, chirurgical chimio si radioterapeutic.

Tratamentul chirurgical, este tratamentul de baza si are drept obiective principale

rezectia gastrica insotita de limfadenectomie, cu viza radicala corespunzator principiilor

oncologice.

Inainte de orice interventie se va face o evaluare a stadializarii boli pe baza criteriilor

TNM si daca este posibil si in raport de constatrile histologice.

Daca o interventie radical nu este posibila, se va apela la un gest chirurgical care

asociat unui tratament adjuvant, radiochimioterapeutic, permite o imbunatatire a calitatii

vietii.

Chirurgia cu viza radical trebuie sa respecte principiile chirurgiei oncologice, prin

rezectii gastrice largite sau gastrectomia totala, in asa fel incit sa nu ramina tesut tumoral

macroscopic, la nivelul marginilor de rezectie. La acestea se adauga limfadenectomia si

omentectomia.

Chirurgia radicala poate fi efectuata in urmatoarele conditii:

- Absenta metastazelor

- Daca marginile restante sunt indemne, fara celule tumorale;

- Daca seroasa stomacului nu este depasita;

- Daca nu exista invazie ganglionara macroscopica sau microscopica.

Rezectia gastrica va fi condusa in functie de localizarea tumorii:

- In tumorile antropilorice, se va proceda la o rezectie subtotala de minimum 8 cm in

tumorile nediferentiate si de 4 cm in cele differentiate de tip intestinal, impreuna cu 2

cm din duoden;

- In tumorile cardiotuberozitare, rezectia respecta aceleasi reguli, plus 2 cm din esofagul

abdominal;

- In tumorile care ocupa peste 2/3 din stomac se recomanda gastrectomia totala insotita

de splenectomie;

- In cancerele infiltrative si in linita plastica se recomanda gastrectomia totala cu

rezectia ultimilor 2 cm din esofag si a primilor 2 cm din duoden, inclusiv

splenectomia:

- In cancerele invadante in organele vecine se fac rezectii pluriviscerale, pina in zone

macroscopic sanatoase;

- In cancerele superficiale se recomanda de asemenea rezectii largi, la distanta de

tumora.

Limfadenectomia este condusa in functie de teritoriile de drenaj limfatic si de statiile

ganglionare.

Respectind stadializarea TNM si clasificarea japoneza, limfadenectomia criteriului N, a

adus supravietuiri postoperatorii de 70% in pNo, de 35% in pN1 si de 15% in pN2;

In clasificarea TNM, se recomanda ridicarea a minimum 15 noduli limfatici,

(limfadenectomia D1) pentru a stabili gradul de invazie, in acest nivel fiind cuprinsi nodulii

de la mai putin de 3 cm de tumora.

LImfadenectomia tip D2, comporta ridicarea a minimum 25 de noduli situati la peste 3 cm

de marginea tumorii, iar limfadenectomia D3, comporta ridicarea a peste 25 de noduli.

In clasificarea japoneza, se tine seama de cele trei statii sau niveluri ganglionare: N1 =

grupele 1-6, situati in planul cel mai anterior, N2 = grupele 7 – 11 de noduli intermediary

situati in planul posterior si N3 = grulele 12 – 16, situti in planul cel mai profund.

Pentru restabilirea tranzitului, este bine de a se evita zona fierbinte, unde a fost sediul

tumorii.

In gastrectomiile polare superioare, se apeleaza la anastomoza eso-gastrica;

In rezectiile largi , se recomanda anastomoze gastro-jejunale, cu anastomose

jejunojejunale de tip BRAUN pentru a evita sindromul de ansa aferenta.

Gastrectomia totala va fi urmata de anastomoze esojejunale pe ansa in omega sau ansa

izolata in Y a la ROUX.

Chirurgia cu viza paleativa, trebuie sa intruneasca urmatoarele motivatii:

- Atunci cind nu sint indeplinite criteriile pentru o chirurgie cu viza radicala;

- Fragmente tumorale restante pe marginile de rezectie;

- In prezenta metastazelor N3 si N4.

Indicatiile tratmentului chirurgical paleativ sunt:

- Dureri de tip ulceros care nu sunt ameliorate de tratmentul antisecretor sau antispastic;

- Hemoragiile oculte sau evidente soldate cu anemie secundara de multe ori severa;

- Stenozele neoplazice antropilorice, mediogastrice sau etajate, cauze de disfagie sau de

varsaturi, care duc la deshidratare rapida si scadere ponderala;

- Compresiuni asupra organelor vecine sau invazia de vecinatate, cauze de icter

obstructiv, ocluzie intestinala sau carcinomatoza peritoneala.

Chirurgia cancerului gastric cu viza paleativa, este reprezentata de rezectii gastrice 2/3 in

cancerele antropilorice, rezectii polare superioare in localizarile cardiotuberozitare,sau chiar

gastrectomii totale cu rezultat functional multumitor.

Derivatiile interne de tipul gastroenteroanastmozei sau enteroenterale in obstructii

intestinale cu carcinomatoza peritoneala sau derivatiile bilio-digestive in invazia cailor biliare,

amelioreaza pentru scurt timp suferinta.

Limfadenectomia extinsa D3 nu asigura un confort suplimentar de viata, in schimb creste

morbiditatea.

Diversele stomii practicate, gastrostomie, ileostomie au colostomie, repreznta interventii

de exceptie, practicate atunci cind rezectia sau derivatia nu este posibila.

Control postoperator

Tratamentul adjuvant

Radioterapia se aplica pre, intra si postoperator.

Radioterapia preoperatorie este indicate in vederea reducerii masei tumorale, care sa

permita o mai buna disectie.

Radioterapia postoperatorie, are rezultate incerte dat fiind ca tumorile gastrice sunt

radiorezistente.

Radioterapia intraoperatorie, permite un supradozaj, pe un focar tumoral fara iradierea

organelor invecinate, in doza unica de 28-30 Gy, la nivelul regiunii celiace a lui LUSHKA.

Chimioterapia, este justificata in situatia rezectiilor gastrice curative deoarece

permite stapinirea diseminarii celulelor neoplazice in tot organismal. Ea se poate aplica

sistemic sau regional, intraperitoneal, preoperator (neoadjuvanta) sau postoperator

(adjuvanta), cu un singur drog (monoteraopie) sau cu mai multe droguri (polichimioterapie),

singura sau in asociere cu radioterapia.

Monochimioterapia, utilizeaza 5-fluorouracilul, Dexorubicina, Mitomicina C,

Cisplatiniu, Adriamicina, cu raspuns de peste 20% si mai putin Metotrexatul, Ciclofosfamida,

Carboplatina si Germcitabina, cu rezultat sub 10%.

Polichimioterapia uzeaza de combinatii ale drogurilor amintite, a caror eficacitate s-a

dovedit crescuta fata de monoterapie.