Criminalistica spiru referat

8/15/2019 Criminalistica spiru referat

1/21

1.Infracţiunile de omucidereInfracţiunile contra vieţii, prevăzute în prima secţiune din titlul I Noul Cod Penal – partea

specială, cunosc forme variate, şi reprezintă cele mai grave fapte din criminalitatea contra persoanei. Cum rezultă chiar din denumirea ce li sa dat în lege, infracţiunile de acest fel au cao!iect "uridic dreptul la viaţă al fiinţei umane.# $!iectul infracţiunilor contra vieţii este relaţia

socială ocrotită de lege şi care asigură dreptul la viaţă, ca un drept a!solut. %egea apreciază viaţa,în primul r&nd ca o relaţie socială, fapt ce are o deose!ită importanţă în a!ordarea pri!lematiciisale medicolegale.'stăzi, toate legislaţiile şi normele etice, ca un principiu de etică universal vala!il, dar realiza!ilîn raport de societate, ocrotesc viaţa încep&nd de la concepţie, din uter, în timpul naşterii ca şi în perioadele agonale.(

)n legislaţia noastră, infracţiunea de omucidere va întruni trei elemente* pericolul social dedus din caracterul acţiunii sau inacţiunii +aspectul ei material ca şi

din pericolul social al valorilor sociale încălcate +sinuciderea, intervenţia chirurgicală nu au pericol-

vinovăţia +aspectul su!iectiv al infracţiunii ca act de conştiinţă şi voinţă ce clasifică

infracţiunile în infracţiuni cu intenţie (directă sau indirectă), din culpă (cu neglijenţă sau cuuşurinţă) şi mixte (praeterintenţionate); fapta să fie incriminată de lege +nullum crimen sine lege).Potrivit legislaţiei penale în vigoare infracţiunea de omor constă în uciderea unei

persoane. )ntro e/primare ceva mai cuprinzătoare, omorul ar putea fi definit ca 0fapta persoaneicare, cu intenţie, ucide o altă persoană1.2 Omorul ce e/primă suprimarea vieţii unei alte persoane prin mi"loace violente poate fi simplu, în calificarea căruia, din punct de vedere "uridic, nuinteresează starea de sănătate a persoanei sau mi"loacele utilizate. 3a fi o infracţiune de omor,actul de suprimare a vieţii pe parcursul delimitat de la realizarea actului naşterii p&nă lainstalarea morţii reale, prin mi"loace apte de al produce, idonee şi nu imaginare sau prinmi"loace !anale +lovituri uşoare, dacă agresorul cunoştea factorii cone/i ce pot interveni în

producerea morţii +stările patologice premor!ide.4

'cţiunea de ucidere poate fi realizată de multe ori în forme şi cu mi"loace violente +prinîmpuşcare, în"unghiere, c&t şi în forme neviolente +suprimare, otrăvire.$muciderea are ca o!iect "uridic relaţia socială care ocroteşte viaţa şi ca o!iect material, corpulvictimei infracţiunii. 5ravitatea omorului diferă cu forma de vinovăţie, relaţia victimăagresor şi

# I. Gheorghiu-Brădet – Infracţiuni contra vieţii, în Drept penal român –partea specială, vol. I, Editura „Europa Nova”, Bucureşti, 1!, pa".#$%

( Ghe.Scripcaru şi M.Terbancea – Probleme medico-legale ale morţilor violente, înPatologie Medico-Legală, Editura Didactică şi &eda"o"ică, Bucureşti, 1#', pa". 1(!%

Codul penal al României – art. 1#) alin. 1%

2 Ghe.Nistoreanu ş.a. – Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, în DreptPenal-partea specială, Editura „*ontinent” ++I, Bucureşti, 1#', pa". 1%

4 Ghe.Scripcaru şi M.Terbancea – Probleme medico-legale ale morţilorviolente, în Patologie Medico-Legală, Editura Didactică şi &eda"o"ică,Bucureşti, 1#', pa". 1(!

#


2/21

modul său de săv&rşire. )n cadrul laturii o!iective nu interesează dacă moartea sa produs imediatsau tardiv. Intenţia, ca latură su!iectivă a infracţiunii de omor, rezultă din felul comiterii sale, dinmo!ilul faptei şi mi"loacele de e/ecuţie utilizate.

Uciderea din culpă – prevăzută în art.#6( al Codului Penal al 7om&niei – constituievarianta atenuantă a omuciderii. 8a are o formă simplă c&nd se referă la lipsa de prevedere a

omorului, deşi autorul putea şi avea această posi!ilitate de prevedere. 9ciderea din culpăcalificată se realizează atunci c&nd nu se respectă măsurile de prevedere specifice ale unei profesiuni şi ea se poate realiza prin acţiune sau inacţiune.Infracţiunea se referă la culpa profesională care, la r&ndul său, are c&teva agravante* uciderea din culpă profesională su!influenţa !eţiei pentru cei ce utilizează drumul pu!lic, şi omorul din orice altă profesiune dacăautorul a fost în stare de e!rietate sau dacă sa cauzat moartea a două sau mai multe persoane,deodată.

7olul şi importanţa investigaţiei criminalistice în soluţionarea infracţiunilor împotrivavieţii – ca şi în soluţionarea celorlalte fapte penale – rezultă din aceea că ştiinţa Criminalisticii pune la îndem&na organelor "udiciare metodele şi mi"loacele tehnicoştiinţifice necesaredescoperirii, fi/ării, ridicării şi e/aminării urmelor omuciderii, a identificării autorului şi

eventual a victimei.Prin regulile tactice de efectuare a actelor de urmărire penală, precum şi prinmetodologia cercetării morţii violente, este posi!ilă str&ngerea pro!elor necesare sta!iliriiadevărului.:I nvestigarea omorului – una dintre formele morţii violente – se particularizează, faţăde cercetarea altor categorii de infracţiuni, prin pro!lematica sa specifică, concentrate în c&tevadirecţii principale, respectiv* sta!ilirea cauzei şi natura morţii, a circumstanţelor de timp şi demod în care a fost săv&rşită fapta, descoperirea mi"loacelor sau instrumente folosite la suprimareavieţii victimei, identificarea autorului, a eventualilor participanţi la comiterea omorului, precizarea scopului sau a mo!ilului infracţiunii;.

.

:Em.Stancu – Metodologia investigării infracţiunilor de omucidere – în Tratat de

riminalistică, Editura „niversul -uridic”, Bucureşti, $$, pa". ($%

;Em.Stancu – Principalele probleme, obiect al probaţiunii, care trebuie clari!cate prininvestigarea morţii violente – în Tratat de riminalistică, Editura „niversul -uridic”,Bucureşti, $$, pa". (!% C.Suciu-ercetarea omorului, în riminalistică, Editura Didacticăşi &eda"o"ică, Bucureşti,1#$, pa"./1.

> Em.Stancu – Mi"loace te#nico-ştiinţi!ce folosite $n cercetarea la faţa locului– în Tratat deriminalistică, Editura „niversul -uridic”, Bucureşti, $$, pa". !%

(


3/21

)n această fază interesează aspectul de ansam!lu al locului săv&rşirii faptei, poziţiile relative alediferitelor urme şi o!iecte, căile de acces- se măsoară distanţele dintre diferitele o!iecte aleinfracţiunii, între diferitele urme ale acesteia, se e/ecută fotografiileschiţă, fotografiileo!iectelor principale de la locul faptei şi se fac măsurătorile fotografice tridimensionale. )n oriceîmpre"urare în care la faţa locului se găseşte un cadavru, indiferent de cauza şi natura morţii

+omucidere, sinucidere, accident, se impune efectuarea de fotografii pentru redarea poziţieicorpului, a stării îm!răcămintei, a leziunilor vizi!ile în acel moment, a distanţei şi raportului de poziţie cu o!iectele din apropiere.

7egula generală este aceea potricit căreia, în ipoteza morţii violente, cadavrele să fie fotografiate n po!iţia şi starea n care au fost găsite, nefiind permisă nici o modificare.

Potrivit acestei reguli generale, se va efectua o fotografie cu aparatul dispus deasupracadavrului, întro poziţie pe plan paralelă, care să permită fi/area imaginii întregului corp-totodată, se vor efectua mai multe fotografii din părţile laterale +fotografii încrucişate, evit&nduse, în măsura posi!ilităţilor, fotografiile dinspre cap şi picioare, pentru prevenirea deformărilor supărătoare date de perspectivă.


4/21

închise, cercetarea se poate desfăşura dea lungul pereţilor încăperii, iar, în locurile deschise, pe porţiuni de teren !ine delimitate de la centru spre margine sau invers. )n această fază a cercetăriise va căuta să se sta!ilească în aspecte generale* natura infracţiunii cercetate, timpul c&nd a avutloc, felul în care sa desfăşurat#?.

=e va interzice fumatul în timpul cercetării locului faptei, sau se va fi/a un loc special

pentru fumat. Nu se va comenta cu glas tare rezultatele cercetării, pentru a nuinfluenţa martorii oculari dacă sunt de faţă.

Cercetarea locului omorului va începe cu luarea unor măsuri pregătitoare de către procurorul care conduce echipa de cercetare.a) Operaţiuni de conservare a câmpului infracţional:

#. &uarea măsurilor de conservare a ntregului c#mp infracţional este o măsură esenţială pentru evitarea unei posi!ile acţiuni distructive a persoanelor curioase +aşanumitul 0val alcurioşilor1, a amatorilor de senzaţii tari care, numai în c&teva momente, pot schim!a înfăţişarealocului faptei sau distruge urmele infracţiunii. 8ste total contraindicat să se atingă sau să semodofice poziţia unor o!iecte##, dacă situaţia nu o impune cu necesitate +salvarea victimelor sau

înlătirarea unor pericole. $rganul de urmărire penală nu modifică nimic din aspectul iniţial allocului săv&rşirii faptei, se deplasează, dus şi întors, pe o singură direcţie din cuprinsul loculuifaptei, not&nd în carnet aspectele generale, precum şi forma şi poziţia o!iectelor şi a urmelor înt&lnite în cursul cercetării.Prin sta"ilirea exactă a perimetrului scenei infracţiunii se previne o eventuală încercare aautorului infracţiunii de a şterge urmele faptei sale. #( @ăsura se impune şi pentru prevenireaacţiunii unor infractori cu caracter o!iectiv, cum sunt, de e/emplu, condiţiile metereologice, maiales dacă fapta a fost comisă întrun loc deschis.(. &imitarea accesului persoanelor n !ona cercetată se va face p&nă la strictul necesar. )n faza de pregătire, la locul faptei va pătrunde numai şeful ec$ipei, însoţit, eventual, de un a"utor sau demedicul legist şi procurorul dacă infracţiunea sa soldat cu victime omeneşti. )n continuare –

dacă se consideră necesar şi posi!il – va fi folosit c&inele de urmărire, după care îşi vor începeactivitatea ceilalţi mem!ri ai echipei.@ulţimea curioşilor tre!uie ţinută la distanţă de locul faptei, pentru a nu distruge urmele

infracţiunii, dar acest deziderat nu tre!uie interpretat mecanic, căci prin îndepărtarea tuturor persoanelor fără selectare se pot pierde unii martori oculari preţioşi, unele persoane care ar puteaa"uta la identificarea infractorului dacă acesta este prins, sau chiar infractorul sau compliciirămaşi să vadă cum decurg cercetările.


5/21

Aaţă de unele realităţi ale practicii de specialitate, pentru reuşita cercetării locului faptei,este deose!it de important ca echipa de cercetare, conducătorul acesteia, să fie lăsaţi să acţionezeîn lonişte, fără a se interveni din afară, dec&t dacă este a!solut necesar, şi mai ales, oportun.

. &imitarea contactului terţilor cu o"iectele existente n c#mpul infracţional – seconstată, în practică, mai ales în cazurile deose!ite, cum sunt, de pildă, omuciderile, distrugerile

cu consecinţe grave, ca, la faţa locului – pe l&ngă mem!rii echipei de cercetare – mai sunt przente şi alte persoane cu anumite responsa!ilităţi din cadrul organelor "udiciare sau din altedomenii. 'cestora li se adaugă tot mai frecven !iariştii. C&teodată, aceştia pătrund chiar printre primii în zona cercetată pentru aşi face o idee despre ce sa înt&mplat, sau pentru a formulaipoteze cu privire la natura şi gravitatea faptelor. Nu întotdeauna aceste persoane respectăregulile cercetării la faţa locului, unele din acestea, chiar elementare, de !un simţ, cum ar fievitarea creării de noi urme, atingerea sau modificarea poziţiei unor o!iecte.

'epre!entanţii presei sau televi!iunii pot să asiste, în aceleaşi condiţii de ordine şicorectitudine la actele de investigaţie, dar în afara perimetrului scenei infracţiunii.# Aaţă deaceştia, magistratul şi mem!rii echipei de cercetare tre!uie să dea dovadă de so!rietate, de oanumită fermitate dacă "urnaliştii sunt e/cesivi de curioşi, furniz&ndule date care pot face

o!iectul pu!licării în faza iniţială a anchetei, fără să influenţeze negativ evoluţia investigaţiilor,să trezească anumite ecouri nedorite în opinia pu!lică, prin e/agerări, afirmaţii neconforme curealitatea sau care, pur şi simplu, servească făptuitorilor.b) !aminarea victimei "i constatarea morţii este efectuată de către medicul legist, în prezenţa procurorului. =e va sta!ili dacă victima mai este sau nu în viaţă, pentru un eventual prima"utor şitransportarea sa imediată la spital. @edicul legist constată decesul, diagnostic pus pe !azasemnelor cadaverice specifice instalării morţii !iologice şi confirmat cu prile"ule/amenului necroptic. )nainte de orice e/aminare, cadavrul va răm&ne în poziţia în care a fostgăsit şi se va proceda la fotografierea lui. %a fotografiere este recomanda!il să se prindă înimagine şi o riglă gradată, care permite o ghidare asupra relaţiilor metrice sau, mai !ine, să sefolosească un aparat stereoscopic, cu fotografierea concomitentă a unui raster. Aotografia în

culori este mai pretenţioasă- se pot produce mari variaţii în redarea culorii, în funcţie de sursa delumină şi de ora la care sa e/ecutat fotografierea.8/aminarea victimei parcurge aceleaşi faze ca şi cercetarea locului faptei – faza statică şi

faza dinamică – rezultatele fiind consemnate în procesul ver!al şi fi/ate prin fotografiere sau prinînregistrarea videomagnetică, în aceeaşi ordine.

'stfel#2* n fa!a statică se determină următoarele*a locul în care a fost decoperit cadavrul, amplasarea în raport cu urmele şi o!iectele din

"urul său +mo!ile, elemente de construcţie, vegetaţie, potrivit particularităţilor locului, distanţa p&nă la acestea, e/aminarea îm!răcăminţii, descrierea sumară a leziunilor traumatice şi eventuala modului de producere, cum ar fi cele de autoapărare, precum şi c&t mai multe detalii de ordingeneral – talie, greutate, sex şi v#rsta aproximativă a victimei, c&t şi particulare – culoarea

# Em.Stancu – (eguli tactice ale cercetării la faţa locului, în Tratat de riminalistică,Editura „niversul -uridic”, Bucureşti, $$, pa". !1(.

#2 C.Suciu – ercetarea omorului, în riminalistică, Editura Didactică şi&eda"o"ică, Bucureşti, 1#$, pa". /!% I.Mircea – Tratat de riminalistică,Editura niversul -uridic, Bucureşti, $$, pa".(1)(1(%

4


6/21

părului, a oc$ilor, forma feţei, a nasului, urec$ilor, formula dentară, cicatrice posttraumatice,eventuale tatuaje, nervi pigmentari;

! poziţia corpului, privind în ansam!lul său, cum ar fi, de e/emplu, pe spate, cu faţa în "os sau lateral +decu!it dorsal, ventral sau lateral, precum şi po!iţia mem"relor şi a capului.


7/21

C&nd locul faptei este un teren deschis, indiferent de metoda care a fost adoptată pentrudesfăşurarea cercetării, terenul va fi împărţit în parcele apro/imativ egale, ţin&nd seama dediferenţierile naturale ale terenului.

)n caz că cercetarea locului săv&rşirii faptei se desfăşoară întro încăpere, după cercetarea punctului principal unde se găsesc urmele mai importante, se trece la cercetarea pereţilor,

merg&nd pe sensul unei m&ini +st&nga sau dreapta, e/amin&nduse ferestrele, uşile şi o!iecteleat&rnate pe pereţi sau situate în imediata lor apropiere- apoi se va cerceta pardoseala, terenul şidiferitele o!iecte din încăperi, insist&nduse asupra locurilor unde urmele infracţiunii au putut săse formeze, ţin&nd seama de natura infracţiunii şi de natura o!iectelor.

)n mod o!işnuit, în practica de cercetare penală, c&nd locul săv&rşirii faptei nu este preae/tins şi urmele principale ale infracţiunii cercetate sunt concentrate întrun singur loc – cadavrulvictimei – cercetarea locului săv&rşirii faptei porneşte de la centru spre periferie. )n schim!, c&ndurme de o egală importanţă pentru cercetarea cauzei sunt răsp&ndite pe o suprafaţă mai mare, sauc&nd locul săv&rşirii faptei este foarte e/tins, sau c&nd, în cadrul cercetării, interesează în moddeose!it căile de acces, cercetarea va porni de la una dintre e/tremităţi.

d) #tabilirea eventualelor modificări survenite în câmpul infracţional:

=e recomandă ca, pentru sta!ilirea operativă a schim!ărilor intervenite în c&mpulinfracţiunii, să se recurgă la a"utorul unui martor care cunoaşte !ine locul faptei sau care a asistatla producerea evenimentului.


8/21

procedural la care au asistat, precum şi cu privire la realitatea celor consemnate în actulconstatator.#>

Pe de altă parte, martorii asistenţi, spre deose!ire de martorii propriuzişi, nu cunosc date privitoare la faptele sau împre"urările de fapt care au precedat, însoţit ori succedat comitereainfracţiunii. 8i pot face declaraţii numai cu privire la constatările şi modul de efectuare a actului

procedural la care au fost de faţă. Prin urmare, aceste declaraţii constituie mi"loc de pro!ă pentruactivitatea procesuală şi nu mi"loc de pro!ă pentru soluţionarea cauzei.


9/21

în procesulver!al se consemnează numele, prenumele, v&rsta, profesia, locul de muncă,adresa şi alte date de identitate-

dacă prezenţa martorilor asistenţi a fost imposi!il de realizat, în cuprinsul actuluiconstatator se vor menţiona cauzele care au condus la această situaţie

at&t cu privire la mi"loacele materiale de pro!ă descoperite, c&t şi cu privire la alte

constatări făcute tre!uie să se facă precizarea că acestea au fost arătate sau semnalate martorilor asistenţi- în partea finală a procesuluiver!al se va menţiona dacă martorii asistenţi au făcut

o!servaţii şi natura acestora, at&t cu privire la modul în care sa efectuat actul procedural, c&t şicu privire la cele consemnate în cuprinsul actului constatator-

dacă martoriii asistenţi refuză ori sunt în imposi!ilitate să semneze, se va face menţiunedespre acest lucru.f) Obbţinerea unor date referitoare la victimă$ faptă$ martori care au cunoştinţă despre omor şi autorul acestuia, interes&nd mai ales martorii oculari(?, care pot fi ascultaţi încă din momentulcercetării locului faptei. 'stfel, martorilor care au perceput direct un anumit act infracţional lesunt încă foarte proaspete în memorie o serie de date ce pot fi redate cu destulă e/actitate, nefiind

alterate decisive de diverşi factori su!iectivi sau o!iectivi.2ictima furnizează cele mai preţioase elemente pentru elucidarea cazului. Prin aceasta, organul "udiciar se conformează unei regului metodologice importante, potrivit căreia, în investigareaomuciderilor,mai ales în cazurile comple/e, tre!uie să se pornească de la faptă la făptuitor.3/

Identificarea victimei are o importanţă particulară pentru anchetă, întruc&t, odată sta!ilităidentitatea, este posi!ilă determinarea cercului de suspecţi, ca şi a încadrării faptei în funcţie decalitatea su!iectului pasiv al infracţiunii.

1unoaşterea victimei, su! multiple aspecte, reprezintă pentru organul "udiciar o sursăimportantă de date utile identificării ucigaşului.


10/21

%. Particularităţile cercetării la faţa locului în faza dinamică în cazulinfracţiunilor de omucidere

' doua etapă a cercetării locului săv&rşirii faptei, numită faza dinamică sau stadiuldetaliat al cercetării,este cea mai comple/ă şi la!orioasă etapă a cercetării la faţa locului,întruc&t

constă în e/aminarea amănunţită a fiecărui o!iect purtător de urme,deplas&ndul din locul unde afost descoperit,pentru ai asigura condiţii optime de e/aminare. 'ceastă fază a cercetării presupune participarea tuturor mem!rilor echipei la efectuarea investigaţiilor şi folosireaintegrală a mi"loacelor tehnicoştiinţifice criminalistice aflate la dispoziţia lor.( )n această fază see/ecută măsurătorile fotografice la scară, ale o!iectelor infracţiunii, fotografia detaliilor acestor o!iecte, se caută şi se ridică urmele vizi!ile şi latente de m&ini, urmele de picioare,aleinstrumentelor de spargere, urmele mi"loacelor de transport, ale armelor de foc. )n această fază seridică resturile de materii a căror apariţie la locul faptei este determinată de săv&rşireainfracţiunii, sau poate să a"ute la demascarea infractorului. 'lături de căutarea şi ridicareaurmelor propriuzise ale infracţiunii se va acorda atenţie şi anumitor fenomene secundare,ca*temperatura, mirosul sau culoarea neo!işnuită a unor o!iecte.

$!iectele se ridică spre a fi e/aminate în detaliu, iar urmele descoperite se fotografiază şi sedescriu în procesulver!al.$!iectele care se pot transporta,dacă este necesar, se împachetează şise trimit la la!oratorul de criminalistică.Cercetarea va începe de la cadavru,fiind e/aminat maiîntăi corpul acestuia,precum şi locul de su! cadavru(2 .Bot în această fază se întocmeşte procesulver!al şi desenulschiţă al planului locului fapteicare,împreună cu fotografiile e/ecutate în cele două faze,constituie mi"loacele de fi/are arezultatelor o!ţinute în cele două faze.


11/21

Posi!ilitatea e/ecutării unor acţiuni de autole!are de către însăşi victima. 1orespondenţa dintre locul n care a fost găsită victima şi locul real al comiterii

infracţiunii.


12/21

circumstanţele e/terioare şi modul cum ele influenţează fenomenele cadaverice în cadrul uneiechipe comple/e.

)n acest sens, se procedează la studierea semnelor specifice morţii, mai ales a celor precoce şi semitardive. Ghe.Scripcaru şi M.Terbancea – enomenele cadaverice, în Patologie Medico-Legală,Editura Didactică şi &eda"o3că, Bucureşti 1#', pa". (/*

#(


13/21

predominanţei muşchilor fle/ori- în cazul traumatismelor cere!rale masive se înt&lneşte şirigiditatea cataleptică sau spasmul cadaveric – ultimul act al vieţii – fiind înt&lnit în împuşcări+pistolul pus în m&nă poate fi relativ str&ns de rigiditatea cadaverică, electrocutare, traumatismeinteres&nd trunchiul cere!ral, into/icaţii ca C$(, c&nd instalarea rigidităţii se face !rusc şicomplet,fi/&nd individul în poziţia în care este surprins în momentul morţii(6.

B.3. a fost găsit mort pe un c&mp cu o traistă în m&nă şi un cuţit deschis în cealaltă m&nă, fărăspasm al m&inii pe cuţit. %a autopsie sa constatat o plagă tăiată localizată în fosasupraclaviculară care a interesat artera su!claviculară şi a dus la deces. 'gresorul susţinea căvictima sa autolezat prin cădere în cuţit. 8/pertiza a e/culs această ipoteză şi a demonstratştiinţific lovirea activă, !azată pe următoarele* caracterul vertical al plăgii cu direcţie antero posterioară şi lezarea unui vas relativ !ine prote"at de os- caracterul profund al plăgii- caracterulmorţii, care sa produs în timp prin hemoragie internă şi e/ternă şi nu în mod !rusc, motiv pentrucare victima nu putea răm&ne cu cuţitul în m&nă şi cu ţigara în gură. 'cest fapt dovedeştedisimularea unor atări fenomene cadaverice +spasm cadaveric şi deci a crimei. ?

c &ividităţile cadaverice (petele cadaverice) se datorează acumulării s&ngelui în vasele dinzonele declive, conferindule o culoare violacee +datorită hemoglo!inei reduse, se contrastează

cu nuanţele palide ale regiunilor opuse în care vasele sunt golite de s&nge datorită gravitaţiei, înurma încetării circulaţiei sanguine, urmată de hemoliză, difiziune şi im!i!iţie a ţesuturilor. )ncepsă se constituie imediat după moarte, în general la ore, şi sunt ma/ime în #(#4 ore de la deces.%ividităţile apar la g&t dacă cadavrul este în decu!it dorsal sau pe marginea superioară aşanţului de sp&nzurare la cei sp&nzuraţi şi cuprind apoi părţile declive, fiind a!sente pe zoneletegumentare supuse compresiunii de suprafeţe dure. )n sp&nzurări complete, datorită poziţieiverticale, lividităţile apar pe mem!rele inferioare, regiunea inferioară a a!domenului şi ante!raţe,la început su! forma unor pete care apoi confluează.

)n morţi su!ite şi în asfi/ii, lividăţile pot să apară rapid- culoarea lor este v&nătă şi petegumente mai pot apărea, mici sufiziuni sanguine punctiforme al!ăstruinegricioase.

%ividităţile cadaverice îşi au semnificaţia lor în sat!ilirea unor eventuale modificări

intervenite în poziţia cadavrului şi constituie cel mai sigur şi mai precoce semn de moarte reală.


14/21

9rmele lăsate de cuţit, topor sau glonţ, pe hainele şi corpul victimei, demonstreazăcaracterul violent al morţii, iar descoperirea cadavrelor la locul faptei poate dovedi săv&rşireaunui omor, sau de o sinucidere sau o moarte naturală.


15/21

Bot la urmele de suprafaţă tre!uie să menţionăm urmele negative care indică conturulunui o!iect prin locul ocupat de acesta în timpul depunerii sau ridicării unor su!stanţe pulverulente sau lichide, sau a urmelor formate prin crearea unei diferenţe de temperatură întrelocul ocupat de o!iect şi suprafaţa li!eră.


16/21

)n cazul urmelor papilare:(elevarea acestor urme se face prin*D prăfuire realizată prin pensulare, pulverizare ori utilizarea pensulei magnetice-D fumi!are;5 a"urire cu vapori de iod sau vapori de acid fluor$idric;

5 tratarea urmei cu o soluţie c$imică, cel mai frecvent utilizate fiind soluţia deninhidrină, soluţia de roşu de =udan III, soluţia de azotat de argint.i!area urmelor din această categorie se realizează prin*

D descrierea n cuprinsul procesuluiver"al de cercetare la faţa locului;D fotografiere;5 sigilare.(idicarea urmelor papilare se face prin următoarele metode*D fotografiere;5 ridicarea o"iectului purtător de urmă – ori a unei părţi din acesta – în cazul în care

urmele papilare sunt descoperite pe o!iecte mici sau pot fi detaşate dintrun o!iect mai mare-D transferarea urmei pe peliculă ade!ivă – de regulă de tip folio – de culoare al!ă, neagră

sau transparentă-D ridicarea prin mulaj a urmelor de ad#ncime, folosind în acest scop diverse su!stanţe+gips, parafină, ceară, late/, alginat, ori un amestec compus din ;4E ceară şi (4E al! de zinc.

)n cazul urmelor ce constituie obiectul traseologiei judiciare.*ăutarea şi relevarea unor astfel de urme se realizează prin*D o"servarea nemijlocită cu oc$iul li"er;5 căutarea cu ajutorul lupei, a sursei de lumină o"işnuită şi n radiaţii ultraviolete, în

special pentru descoperirea urmelor latente su! formă de pete, a celor de dimensiuni mici – firede păr, fi!re te/tile, pelicule de vopsea – ori a celor care se confundă cu suportul pe care sauformat-

D folosirea detectoarelor de metale – cu semnalizare optică şi acustică – eficiente în

căutarea o!iectelor metalice ascunse în ziduri, îngropate ori răsp&ndite pe suprafeţe mari deteren-D utili!area magneţilor sau electromagneţilor, îndeose!i pentru descoperirea o!iectelor

metalice aruncate în f&nt&ni, puţuri, ape curgătoare sau stătătoare-D prăfuirea cu pul"eri revelatoare ori tratarea cu su"stanţe c$imice sau vapori de iod,

procedee folosite, îndeose!i în cazul urmelor latente lăsate pe corpul uman-D folosirea dispo!itivului special pentru descoperirea şi relevarea urmelor de încălţăminte

lăsate pe covoare, carpete, precum şi a urmelor pneurilor pe îm!răcămintea victimei-D utili!area sondei de cadavre pentru descoperirea cadavrelor aflate în stare de

putrefacţie-D căutarea urmelor de miros şi determinarea traseului parcurs de făptuitorPentru fi!area acestor urme se folosesc*5 procesulver"al de cercetare la faţa locului;5 fotografiile judiciare;5 sc$iţa locului faptei;5 croc$iul;5 sc$ema;5 filmul judiciar şi videofonograma judiciară.

#:


17/21

(idicarea urmelor descoperite, relevate şi fi/ate prin metodele şi mi"loacele menţionatese realizează prin mai multe moduri*

D ridicarea o"iectului purtător de urmă, evident dacă acesta nu este prea voluminos şi nuare o greutate prea mare-

D decuparea din o"iectul ce conţine sau poartă urma infracţiunii a porţiunii purtătoare de

urmă, cu condiţia ca prin această operaţie să nu fie alterată utilitatea sau valoarea estetică ao!iectului respectiv-

D ridicarea urmei propriu!ise, fie cu ajutorul unei pensete, fie cu m#na;5 ridicarea urmei prin aplicarea – pe suportul pe care se află – a unei "en!i ade!ive;5 ridicarea urmei prin fotografierea acesteia la scară;5 ridicarea urmei prin desenare;5 ridicarea urmei prin mulaj, metoda aplica!ilă în special în cazul urmelor de ad&ncime.

)n cazul urmelor produse de armele de foc:'t&t urmele principale ale împuşcăturii – glonţul, tu!ul cartuşului cu urma percutorului,

urma peretelui frontal al închizătorului şi urmele camerei de e/plozie, urmele gheareie/tractoare, ale pragului aruncător şi urmele de pătrundere şi ieşire a glonţului – c&t şi urmele de

suprafaţă ale ricoşeurilor şi urmele sonore ale armării, percuţiei şi împuşcăturii, precum şi urmelesecundare ale împuşcăturii – rezultate din acţiunea gazelor, urmele de funingine, urmele de pul!ere nearsă, inelul de ştergere şi inelul de metalizare, urmele de unsoare – tre!uie căutate,descoperite,fi/ate,ridicate şi conservate chiar cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului.

*ăutarea şi descoperirea urmelor armelor de foc se face prin*D e/aminarea amănunţită a locului unde a fost descoperită victima-D e/aminarea locului unde se găsesc urmele lăsate de făptuitor-D e/aminarea căilor de acces-D e/aminarea locului unde se presupune că sa efectuat tragerea, de aici încep&nduse

căutarea tu!urilor, ţin&nd cont de numărul, forma, aspecul şi amplasarea leziunilor pe corpulvictimei-

D identificarea urmelor e/istente pe arma de foc,această operaţie făc&nduse de regulă, cuochiul li!er sau cu a"utorul unor mi"loace tehnice* lupă, microscop de !uzunar, lampă cu razeultraviolete-

D căutarea gloanţelor în podeaua încăperii – ori înfipte în ea – în tavan, în pereţi, tocurileuşilor şi ferestrelor, în iar!ă, pe păm&nt, în corpul sau vestimentaţia victimei-

D e/aminarea făptuitorului – m&inile, alte părţi ale corpului, ţinuta vestimentară – învederea descoperirii urmelor secundare ale împuşcăturii-

D căutarea urmelor secundare ale împuşcăturii pe pielea şi vestimentaţia victimei.i!area urmelor produse prin armele de foc se face în general, prin aceleaşi mi"loace

şi metode ca în cazul celorlalte categorii de urme,respectiv*D descrierea detaliată în procesulver!al-D fotografiere-D schiţa locului faptei etc.

(idicarea urmelor din această categorie se e/ecută după cum urmează*

!.Bercheşan-ercetarea penală-$ndrumător complet de cercetare penală-Edituraşi 2ipo"ra3a „I*45”, Bucureşti $$, pa". $)%

#;


18/21

D arma se ridică cu foarte mare atenţie, evit&nduse prinderea ei de părţile unde, în modo!işnuit, ar putea răm&ne urme – papilare, !iologice, vopsea, particule de sol – acestea fiindfi/ate şi ridicate după reguluile specifice menţionate-

D conservarea re!idurilor existente pe canalul ţevii se face prin acoperirea acestuia cu !andă adezivă, celofan gumat, degetar de cauciuc- în nici un caz nu se vor folosi în acest scop

dopuri sau vată, introduse pe canalul ţevii. 'ceeaşi atenţie tre!uie manifestată şi cu prile"ulam!alării şi transportului armei descoperite, lu&nduse toate măsurile pentru a nu se distrugeurmele-

D tu"urile şi gloanţele se ridică fie cu !atista, fie cu m&na înmănuşată, operaţia fiindcontunuată cu înfăşurarea lor în vată-

D urmele de funingine şi de pul"ere nearsă de pe corpul sau vestimentaţia victimei orifăptuitorului pot fi ridicate fie prin simpla scuturare a o!iectelor de îm!răcăminte şi testul cu parafină, fie pe cale chimică – prin reacţii cu difenilamină, alfanaftilamină ori "rucină n acid sulfuric – sau prin metode fizice-D ridicarea urmelor secundare ale mpuşcăturii de pe m#na trăgătorului, importanţa acesteioperaţii fiind dată de faptul că analizarea acestora, coro!orată cu sta!ilirea provenienţei, conduce

la identificarea făptuitorului

2

.)n cazul urmelor de natură biologică:Prin urmele din această categorie se înţeleg – în general – produsele descoperite în

c&mpul infracţiunii, provenite de la om la om, animale sau vegetale.)n ordinea frecvenţei cu caresunt descoperite la faţa locului,precum şi a posi!ilităţii de valorificare din punct de vederecriminalistic, aceste urme sunt* urme de s#nge, de salivă, de spermă, de natură piloasă,osteologice, ale ţesuturilor moi şi urme de miros. )n cazul acestor urme se solocită şi concursulmedicului legist ori !iocriminalistului.

)n raport cu natura urmei, căutarea şi ridicarea se va face prin*D e/aminarea cu ochiul li!er a suportului pe care se găsesc astfel de urme-D e/aminarea urmelor de salivă şi spermă şi cu a"utorul lămpii cu radiaţii ultraviolete-

D urmele de natură piloasă – fire de păr – vor fi căutate pe corpul şi îm!răcăminteavictimei, în depozitul su!unghial, pe o!iectele folosite la săv&rşirea infracţiunii, pe caroseria şi îninfrastructura mi"loacelor de transport, pe articole de toaletă.

i!area urmelor de natură !iologică descoperite se face după regulile generale cunoscuteşi menţionate la celelalte categorii de urme.

(idicarea urmelor din această categorie se face ţin&nd cont de situaţia concretă e/istentăla locul unde sa comis infracţiunea, astfel*

D dacă s&ngele este în stare lichidă, recoltarea lui se face în sticluţe curate, închiseermetic-

D c&nd petele de s&nge sunt descoperite pe o!iectele de îm!răcăminte sau încălţăminte,len"erie de pat se procedează la ridicarea o!iectelor purtătoare de urmă-

D în cazul în care urmele de s&nge sunt descoperite pe pereţi ori pe o!iecte cu volummare, ridicarea lor se face prin răzuire, c&nd folosirea metodei răzuirii nu este posi!ilă se va proceda la ridicarea acestora cu a"utorul unei hărtii de filtru sau a unei !ucăţi de tifon umedă-

D urmele de salivă se ridică prin aceleaşi procedee ca şi urmele de s&nge-

2 !.Bercheşan – ercetarea penală- $ndrumar complet de cercetare penală, pa".$/ cu re6erire la


19/21

D urmele de spermă, identificate şi relevate de pe suprafeţe dure – parchet, duşumea – nuse ridică prin răzuire, ci se recurge la decuparea suportului purtător de urme-

D în situaţia în care urmele de spermă se află pe oăr, ridicarea se face prin tăierea urmelor de păr-

D dacă urmele de spermă se află pe piele, ridicarea lor se face prin umezire cu apă

distilată şi transferarea lor pe h&rtie de filtru-)n cazul microurmelor indiferent de mecanismul de producere – particule secundare alemacrourmelor, particule mici ale unui o!iect, iniţial voluminos, microo!iecte naturale – sau demodalitatea de transmitere – microurme de contact sau microurme transmise unilateral – tehnicaşi tactica descoperirii, fi/ării şi ridicării acestora impune reconsiderarea regulilor clasice privindcercetarea la faţa locului.

Pentru descoperirea microurmelor este necesară folosirea unor mi"loace tehnice, cum ar fi* lupa, dispozitiv de tip !inoclu, microscopul stereoscopic porta!il, surse regla!ile de iluminare,lămpi cu halogen, surse de radiaţii infraroşii şi ultraviolete.

*ăutarea şi descoperirea microurmelor – praf şi particule de sticlă, praf de puşcă, pilitura de metal, particule de lacuri şi vopsele – se face astfel*

D în depozitul su!unghinal, nas, urechi, în o!iecte de vestimentaţie şi încălţăminte

alefăptuitorului sau ale persoanei !ănuite de comiterea infracţiunii-D în cazul victimelor, microurmele tre!uie căutate şi în leziunile e/istente pe corpul

acestora-D la instrumentele care au servit ori ar fi putut să servească la comiterea faptei

microurmele tre!uie căutate, în special pe părţile active ale acestora.i!area microurmelor se face prin metode cunoscute. 'cestea vor fi fotografiate pe

o!iectele sau urmele pe care au fost descoperite utiliz&nduse film de dimensiunile :/: şi toatecelelalte accesorii necesare fi/ării.

(idicarea microurmelor se realizează prin diverse procedee, cum ar fi*D scuturarea fiecărui o!iect de îm!răcăminte pe o folie de plasitc sau o coală de h&rtie

curate- D folosirea aspiratorului de praf prevăzut cu un dispozitiv ce conţine un filtru de h&rtiecare reţine microurmele aspirate-

D utilizarea !enzii adezive incolore, îndeose!i pentru ridicarea fragmentelor mici de sticlă şi afirelor te/tile-

D ridicarea o!iectului purtător, cu luarea măsurilor necesare de prote"are a microurmelor-D folosirea unor magneţi – pentru !ul!erile metalice – ori a recipientelor din sticlă-c *larificarea împre+urărilor ne,ative$ pro!lemă importantă în cadrul cercetării locului faptei o constituie lămurirea împre"urărilor

negative care constau în lipsa de concordanţă între anumite urme descoperite şi o!iectul sau împre"urărilece se presupune că leau creat 4. 'stfel, în cercetarea unui omor, o împre"urare negativă o constituie faptulcă în "urul unui cadavru, prezent&nd tăieturi ad&nci pe corp, acestora nu le corespund hempragiile

naturale, nici pe îm!răcăminte şi nici pe locul unde a fost găsit cadavrul.


20/21

a avut loc omorul, iar îm!răcămintea cadavrului se cercetează atent, pentru a descoperi eventuale urme det&r&re, sau urmele staţionării lui în alte locuri.'stfel, întrun caz, cadavrul victimei – găsit pe calea ferată – prezenta multiple traumatisme,inclusivsecţionarea,iar în apropierea acestuia sa găsit un coş răsturnat. Pe !aza interpretării leziunilor şi înconte/tul tuturor datelor de anchetă,sa a"uns la concluzia că victima a decedat ca urmare a unui accidentde cale ferată. =au reluat cercetările şi sa sta!ilit că victima a fost ucisă prin lovituri de topor,

transportarea şi aşezarea cadavrului, ca şi răsturnarea coşului în apropierea acestuia făc&nduse în scopulinducerii în eroare a organelor de anchetă.

”, Bucureşti$1, pa". 1$(%

; Em. Stancu – lari!carea $mpre"urărilor negative, în Tratat de riminalistică, Editura„niversul -uridic”, Bucureşti$$, pa". (1$(1!.

(?


21/21

;. 9%'I Ctin, AI%IP'H '. şi @IB7'CF8 Ctin – 7nstituţii de drept penal – 8ditura Brei,ucureşti – (??#-

>. 1odul de procedură penală al 'om#niei;6. 1odul penal al 'om#niei:#?. 1riminalistica – 'evista de informare, documentare şi opinii, 8nul 7, nr.3 – mai /+++,

8ditura şi tipografia IC'7, ucureşti – #666-//. 1riminalistica – 'evista de informare, documentare şi opinii, 'nul I, nr.( – mai #666,8ditura şi tipografia IC'7, ucureşti – #666-

/3. . @I7C8' Ion – 1riminalistica – 8ditura %umina %e/, ucureşti – (??#-

/0. @$7'79 Ion – %edicină legală – 8ditura medicală, ucureşti – (??#-/?. @7ABO'68@U C$eorg$e ş.a. – *rept procesual penal – 8ditura 8uropa Nova, ucureşti – #66:-

/+. @7ABO'68@U C$eorg$e şi colectiv – *rept penal – partea specială, 8ditura ContinentLLI, ucureşti #66:-

3. =C7IPC'79 5heorghe – %edicină legală, 8ditura

Date post:	05-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	doi-ochi-verzi-ralu
View:	223 times
Download:	0 times

Criminalistica spiru referat

Documents