DEFICIENTELE FIZICE

Deficienţele fizice

Clasificare după:• aspecte morfologice care se referă la modificările

structurale ale oaselor, muşchilor şi articulaţiilor;• aspecte funcţionale: tonicitate musculară,

mobilitate musculară,reflexe de postură şi echilibru corecte, forţă statică şi dinamică.

Din punct de vedere al ariei cuprinse:• deficienţe globale;• deficienţe segmentare.

Deficienţele fizice

Clasificare după prognostic:• staţionare, • neevolutive,• evolutive.Clasificare după gravitate:• Gr I – care pot fi corectate;• Gr II – care pot fi corectate parţial;• Gr III – posibilităţile de corectare sunt minime;• Gr IV – prăbuşiri osoase şi modificări exagerate ale

corpului care ameninţă viaţa individului.

Deficienţele fizice segmentare

• Deficienţe ale capului şi gâtului de mărime: cap mare, gât scurt gros sau cap şo gât înclinat înainte, lateral, răsucite, torticolis;

• Deficienţe ale coloanei vertebrale:cifoze, scolioze, lordoze, cifoscolioze;

• Deficienţele spatelui;

• Deficienţele toracelui (torace mic, atrofic; proeminent, cilindric, globulos, înfundat etc.);

• Deficienţele abdomenului (abdomen proeminent sau balonat, abdomen cu eventraţii sau hernii, abdomen din ciroze);

• Deficienţele bazinului (bazin înclinat înainte, înapoi, lateral);

• Deficienţele membrelor superioare şi inferioare.

Deficienţele fizice trebuie corectate cu atenţie pentru a stabili :

1. dacă sunt în stadiu de atitudine defectuoasă determinată de o tulburare funcţională a aparatului locomotor;

2. sunt deformaţii rezultate din modificări ale formei şi structurii corpului.

Obiectivele exerciţiilor fizice corective sunt:1. Tonifierea musculaturii segmentului deficient pentru a-l menţine în atitudine corectă;2. Îndreptarea deficienţelor secundare apărute fie la acelaşi segment, fie la nivelul segmentelor imediat învecinate;3. Redresarea şi menţinerea conştientă în atitudine normală, urmată de crearea reflexului

corect pentru această poziţie.

Deficienţe ale coloanei vertebrale

• Cifoza : reprezinta deviatia coloanei vertebrale în plan sagital, cu convexitatea orientata posterior;

• Lordoza: reprezinta deviatia coloanei vertebrale în plan sagital, cu convexitatea orientata anterior;

• Scolioza: este o deviaţie a coloanei vertebrale în plan frontal;

• Cifoscolioza este o asociere a incurburii scoliotice a coloanei vertebrale cu o incurbare în plan sagital cu convexitate posterior.

CIFOZELE

• Se consideră cifoză tipică – cifoza care este o exagerare a curburii fiziologice dorsale ; cifozele atipice sunt localizate în regiunea lombară, mai rar cervicală, dar şi cifozele ale zonei de trecere doso-lombare sau cele totale – cervico-dorso-lombare.

• Cifozele funcţionale sunt deviaţii tipice, provocate şi întreţinute de tulburările funcţionale ale coloanei vertebrale care se accentuează atunci când nu sunt corectate corespunzător şi la timp.

• Cifozele patologice care se pot întâlni la şcolari pot fi congenitale, rahitice, paralitice, prin tuberculoză osteoarticulară, grave ale adolescenţilor şi tinerilor, traumatice precum şi alte forme clinice mai rare.

CIFOZELE

LORDOZELE

• Lordozele sunt deviaţii sau deformaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea anterior, care constau fie din exagerarea curburii fiziologice lombare.

• Lordozele funcţionale sunt de obicei deviaţii care se corectează uşor în poziţia şezând, au o evoluţie lentă şi păstrează mobilitatea coloanei vertebrale.

• Formele de lordoză funcţionale sunt : atitudinea lordotică, lordoza habituală, profesională şi compensatorie unei cifoze dorsale sau înclinării în faţă a bazinului.

• Lordozele patologice au o cauză şi un început bine precizat cu semne şi manifestări caracteristice. Pot fi : congenitale, rahitice, paralitice, miopatice, determinate de modificări în forma şi funcţia articulaţiei coxofemurale sau a membrelor inferioare, lordoze reumatice etc.

SCOLIOZA

• Scolioza este o deviaţie a coloanei vertebrale în plan frontal, care poate să se găsească fie sub forma unei simple înclinări sau curburi laterale sau totale, fie sub forma unui sistem de două sau mai multe curburi alterne, însoţită de rotaţia vertebrelor

• Scolioza cu o singură curbură este frecvent totală, spre dreapta sau stânga şi se numeşte scolioză în “C”. scolioza cu două curburi se numeşte scolioză în “S”, iar la enunţarea ei se menţionează numai sensul curburii dorsale (toracale).

• Exemplu: “scolioză în “S” stânga” – se traduce prin existenţa a două curburi, una spre dreapta, una spre stânga, cea stângă fiind în regiunea toracală.

SCOLIOZA

CIFOSCOLIOZA

• Cifoscolioza este o asociere a incurburii scoliotice a coloanei vertebrale cu o incurbare în plan sagital cu convexitate posterior rezultând o deviaţie deosebită, cu evoluţie şi prognostic nefavorabil.

• Cifoscoliozele pot să apară de la început sub această formă, evoluând împreună, constituind cifoscoliozele primare; de cele mai multe ori însă, asocierea se produce mai târziu, în timpul evoluţiei uneia dintre curburi – formând cifoscoliozele secundare.

Deficienţele fizice ale spatelui:

Deficienţele spatelui apar atunci când deviaţia coloanei vertebrale antrenează celelalte elemente anatomice ale acestei regiuni:

- omoplaţii şi umerii, - coastele şi muşchii lombo-sacraţi. Se pot întâlni următoarele deficienţe ale spatelui:- spate cifotic- spate rotund- spate lordotic- spate plan- spate scioliotic

Toracele Toracele normal poate fi lung sau scurt, larg sau

îngust, bombat sau turtit, lărgit la bază sau lărgit spre vârf. Forma patologică este fie o exagerare a formei normale, fie o deformaţie. Se remarcă mai ales toracele cilindric, plat, înfundat, conic, strangulat şi asimetric.

Se observă abaterile de la normal în forma claviculelor, sternului şi coastelor.

Se apreciază relieful şi direcţia claviculelor, adâncimea gropiţelor supra şi subclaviculară şi mai ales asimetria lor. Se notează proeminenţele sau înfundarea sternului, relieful marginilor lui, deviaţiile apendicelui xifoidian.

TORACELE ÎNFUNDAT

• Toracele înfundat este o deficienţă fizică globală, destul de frecventă, toracele este în totalitate în flexiune, de cele mai multe ori fiind consecinţa sternului înfundat.

• Are repercursiuni şi asupra parenchimului pulmonar şi a organelor mediostinale; rigiditatea şi micşorarea elasticităţii cutiei toracice determinând o scădere a ventilaţiei pulmonare şi deci o insuficienţă oxigenare a întregului organism.

Toracele înfundat

TORACELE PLAT

- Toracele plat se caracterizează prin micşorarea diametrului anteroposterior, mărirea diametrului transvers; sternul este uneori înfundat sau toracele în totalitate.

- Musculatura toracelui este hipotrofică, elasticitatea mică, umerii sunt aduşi înainte iar coloana vertebrală toracică lipsită de curbura fiziologică.

Deficienţele fizice ale membrelor inferioare

• Cele mai frecvente deficienţe ale membrelor inferioare, care se întâlnesc la şcolari, sunt cele localizate la nivelul genunchilor şi picioarelor.

• Genunchii prezintă deficienţe atât în plan frontal cât şi în plan sagital. În plan frontal genunchii pot fi:

• în valgum (în X)• în varum (în () )• în K – atunci când numai unul din genunchi este deviat în

valgum.• în )) – când orientarea axului vertical al genunchiului este

diferită – unul este în valgum, celălalt în varum.

În plan sagital genunchii pot fi:

• în semiflexiune• în hiperextensie

La nivelul piciorului deficienţele sunt sistematizate:• după orientarea axului lung al labei piciorului:

- picioare adduse- picioare abduse

• după sprijinul tălpii pe sol:- pe vârf (picior ecvin) sau pe călcâie (picior talus)- pe parte externă (picior varus) sau pe partea

internă (picior valgus)- pe toată talpa (picior plat) sau pe vârf şi pe călcâie

(picior scobit)• Cele mai frecvente sunt formele combinate:

- picior abdus, valg şi plat- picior addus, var şi ecvin sau scobit.

Piciorul plat

• Piciorul plat reprezintă diformitatea cea mai întâlnită la nivelul membrelor inferioare şi se caracterizează prin prăbuşirea bolţii longitudinale şi transversale.

• Diformitatea se observă destul de frecvent în copilărie, când predomină natura lui congenitală şi rahitică.

• Prăbuşirea bolţii plantare la vârsta adultă este legată în mod special de profesiile care solicită această regiune în mod deosebit (frizeri, vânzători, ospătari) sau de existenţa unor boli care necesită imobilizări de lungă durată.