DREPTUL TRANSPORTURILOR
CURS IFR
DREPT
AN.III SEM.I
2012-2013
A-PDF Merger DEMO : Purchase from www.A-PDF.com to remove the watermark
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
1
I.ASPECTE INTRODUCTIVE
Activitatea de transport poate fi definită ca fiind un sistem complex constituit din
mijloace tehnice specifice, utilaje, căi de comunicaţie, etc., ce reprezintă infrastructura, deservite
de un personal specializat şi destinate deplasării în timp şi spaţiu a persoanelor şi mărfurilor.
Definită astfel, noţiunea de transport are în vedere acţiunea de strămutare a unei persoane sau a
unui lucru ceea ce presupune un mijloc necesar deplasării şi un obiect supus deplasării. Această
accepţiune, oarecum limitată, a noţiunii de transport exclude din preocupările dreptului
transportului deplasarea imaginii ori a sunetului la distanţă, ca şi transportul prin conducte ori
furnizarea energiei de orice fel, nefiind subsumate noţiunii de transport cu care operează dreptul
transporturilor.
De asemenea, dreptul transporturilor nu are în vedere transportul corespondenţei scrise şi
transportul coletelor de o anumită greutate, care deşi sunt deplasate cu mijloace convenţionale de
transport, excluderea lor este consecinţa faptului că raportul juridic nu este stabilit direct cu
transportatorul, ci cu serviciile de poştă puse la dispoziţia publicului din raţiuni sociale.
Prin urmare, dreptul transporturilor cuprinde ansamblul de norme juridice care
reglementează activitatea profesională desfăşurată de cărăuşi, cu vehicule corespunzătoare,
pentru a deplasa, pe baze contractuale şi în condiţii legale, persoane şi/sau bunuri.
Analizând această definiţie, spre a-i stabili componentele, observăm următoarele:
• Subiectele de drept sunt pe de o parte, transportatorii (cărăuşi/operatori), iar pe de altă
parte clienţii (beneficiarii), fie călători (pasageri) persoane fizice, fie expeditori şi
destinatari de mărfuri;
• Orice transport constă în esenţă într-o prestare de servicii specifice, executate cu scopul
de a deplasa de la locul de pornire la locul de sosire pasageri sau mărfuri, cu vehicule
corespunzătoare, în condiţii de siguranţă deplină. Activitatea astfel desfăşurată are
caracter comercial, fiind organizată pentru realizarea de profit.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
2
Clasificarea transporturilor
Clasificarea şi enumerarea prealabilă a felurilor de transporturi are ca scop pe de o parte,
să ofere tabolul general al transporturilor, iar pe de altă parte să delimiteze materia care urmează
a fi studiată în continuare.
� Un prim criteriu de clasificare îl constituie obiectul transportului efectuat de cărăuş. Din
acest punct de vedere distingem între transporturi de mărfuri şi de transporturi de
persoane. Transporturile de mărfuri sunt, sub aspect cantitativ şi valoric, cele mai
importante din punct de vedere economic;
� După mijloacele de transport folosite: transporturi feroviare, rutiere, navale, aeriene,
multimodale, combinate;
� După aşezarea căilor de transport, transporturile orăşeneşti pot fi: pe străzi ( tramvai,
taxi) sau în afara străzilor (metrou, caleferată, suspendate);
� După itinerariul parcurs în interiorul sau dincolo de graniţele statului, distingem între
transport intern şi internaţional;
� După cum transporturile se execută cu un singur mijloc sau cu folosirea succesivă a mai
multor mijloace de transport: transporturi efectuate cu un singur mijloc de transport
şi transporturi combinate (transportul se execută cu mai multe mijloace de transport de
către doi sau mai mulţi cărăuşi în baza unui singur contract de transport);
� În funcţie de interesul social: transport în interes public ce se execută de operatori de
transport licenţiaţi în condiţiile legii şi în temeiul unui contract de transport şi transport
în interes propriu (în folosul agenţilor economici în vederea realizării scopului lor sau
transport în interesul personal realizat de persoanele fizice cu autovehiculele proprietate
personală).
Principii comune aplicabile tuturor categoriilor de transport
Fiecare mod de transport prezintă anumite particularităţi determinate de caracterul
propriu al căii şi al mijlocului de transport utilizat care impun reglementări distincte.
În acelaşi timp, toate categoriile de transport au acelaşi obiect de activitate ceea ce
determină existenţa unor principii şi reglementări unitare aplicabile întregii activităţi de
transport:
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
3
1. Întreaga activitate de transport se desfăşoară pe baza contractului de transport încheiat
între transportator şi expeditor-călător;
2. Prin încheierea contractului de transport se urmăreşte folosirea integrală, raţională şi
eficientă a mijloacelor de transport;
3. Executarea transporturilor are întotdeauna un caracter oneros;
4. Pentru ca participanţii la activitatea de transport să-şi îndeplinească întocmai
obligaţiile care le revin, legea instituie răspunderea lor patrimonială prin plata de
penalităţi, locaţii şi despăgubiri.
II. IZVOARELE DREPTULUI TRANSPORTURILOR
Dreptul comun al transporturilor îl constituie reglementările privind raporturile
juridice izvorâte din contractul de transport cuprinse în Codul civil în Titlul IX „Diferite
contracte speciale” –capitolul VIII intitulat “Contractul de transport”(art.1955-2008).
Dispoziţiile cuprinse în Codul civil reprezintă izvorul de drept comun al contractului de
transport şi al regimului obligaţiilor născute din activitatea de deplasare de mărfuri sau persoane.
Includem în categoria izvoarelor comune şi dispoziţiile cuprinse în O.G. nr. 19/1997,
republicată şi modificată prin O.G. nr. 94/2000 aprobată prin Legea nr.51/2002 privind
transporturile care stabileşte normele generale aplicabile modurilor de transport rutier, feroviar,
naval şi aerian, componentele reţelei de interes naţional şi european incluse în acestea, precum şi
atribuţiile şi răspunderile autorităţilor competente de reglementare, coordonare, control, inspecţie
şi supraveghere cu privire la activităţile de transport şi la mijloacele de transport.
Potrivit art.2 O.G. nr.19/1997, sistemul naţional de transport are caracter strategic,
constituie parte integrantă a sistemului economic şi social şi are următoarele componente:
- infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval şi aerian, destinate desfăşurării
activităţilor de transport, activităţilor conexe transporturilor şi activităţilor privind
administrarea administrarea acestor infrastructuri;
- mijloacele de transport, adică mijloace mobile destinate deplasării pe o cale de
comunicaţie rutieră, feroviară, navală sau aeriană;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
4
- operatorii de transport, respeciv transportatori români sau străini, care au acces egal şi
nediscriminatoriu la infrastructura deschisă accesului public;
- sistemele de management al traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie.
Activitatea de transport este orientată de obiectivele sistemului naţional de transport
enumerate în art.3 O.G. nr.19/1997:
- conectarea tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport;
- asigurarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor;
- asigurarea liberei circulaţii a bunurilor;
- asigurarea efectuării transporturilor care privesc siguranţa naţională;
- asigurarea racordării sistemului naţional de transport la sistemele internaţionale de
transport;
- participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării.
Modurile de transport avute în vedere de ordonanţă (rutier, feroviar, naval, aerian,
multimodal şi combinat) sunt coordonate într-o abordare multimodală de Ministerul
Transporturilor ţinând seama de capacităţile existente sau de cele prevăzute pentru fiecare mod
de transport şi de promovarea unei dezvoltări raţionale a transporturilor combinate, cu
respectarea reglementărilor specifice fiecărui mod de transport.
În afara reglementărilor cu caracter general există şi reglementări speciale aplicabile
anumitor categorii de transporturi, dintre care enumerăm exemplificativ următoarele:
1. Transporturi rutiere :
- O.G. nr.27/2011, privind transporturile rutiere, aprobată cu modificări prin Legea nr.
102/2006
- Convenţia referitoare la transportul internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), Geneva,
1956, ratificată prin Decretul nr.451/1972;
- Protocolul de la Geneva din 1978, ratificat prin Decretul nr.66/1981;
- Convenţia asupra circulaţiei rutiere şi Protocolul relativ la semnalizarea rutieră, Geneva
1949, la care România a aderat prin Decretul nr. 442/1961;
- Acordul European privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi
rutiere internaţionale (A.E.T.R.), Geneva, 1970, la care România a aderat prin Legea nr.
101/1994;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
5
- Acordul European referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase
(A.D.R.), Geneva, 1957, la care România a aderat prin Legea nr.31/1994;
2. Transporturi feroviare :
- O.G. nr. 12/1998, republicată, privind transportul pe căile ferate române şi Reorganizarea
Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, cu modificărilr următoare;
- O.G. nr.7/2005, republicată pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile
ferate din România;
- Convenţia privind transporturile feroviare internaţionale (COTIF), Berna, 1980, ratificată
prin Decretul nr. 100/1983, cu modificările următoare;
3. Transportul maritim :
- Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare, Hamburg, 1978,
ratificată prin Decretul nr.343/1981;
4. Transportul aerian
- O.G. nr. 29/1997, republicată privind Codul aerian civil, cu modificările următoare;
- Convenţia pentru unificarea unor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, Montreal,
1999, ratificată prin O.G. nr.107/2000.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
6
III. DESPRE CONTRACTUL DE TRANSPORT ÎN GENERAL
3.1. Noțiune.Natura juridică
Codul civil reglementează cu caracter general contractul de transport în art.1955- 2008.
Comparativ cu textele abrogate din Codul comercial care reglementau transportul de
mărfuri și numai prin analogie erau considerate aplicabile transportului de persoane sub condiția
compatibilității cu specificul acestuia, Noul Cod civil reglementează în secțiuni diferite atât
transportul de bunuri (art.1961-2001), cât și transportul de persoane și bagaje (art.2002-2008).
Potrivit art.1955 Codul civil prin contractul de transport, o parte, numită transportator,
se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun, dintr-un loc în altul, în
schimbul unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să-l plătească la
timpul și la locul convenite.
Din definiția legală rezultă următoarele:
- Raportul juridic se stabilește între transportator, pe de o parte, și pasager sau
expeditor pe de altă parte;
- Noua reglementare face referire și la destinatarul mărfurilor deși acesta nu este parte
în contract;
- Determinarea naturii juridice a contractului de transport are la bază analiza obligației
fundamnentale ce incumbă transportatorului, aceea de a deplasa marfa sau persoana
de la punctul de pornire la cel de destinație. Această obligație transportatorul și-o
asumă în schimbul unui preț plătit de pasager, expeditor sau destinatar, fiind astfel
întrunite cele două elemente specifice oricărui contract de prestări de servicii,
respectiv prestația și remunerația prestației. Transportatorul, prestatorul de servicii se
bucură de independenţă juridică faţă de cealaltă parte contractantă, el nu este prepusul
clientului, ci execută obligaţiile asumate potrivit modului în care înţelege să-şi
organizeze propria activitate, suportând consecinţele neexecutării. Asemănător
oricărui contract de prestări de servicii şi contractul de transport este cu titlu oneros,
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
7
remuneraţia constituind cauza care îl determină pe transportatorul prestator să aducă
la îndeplinire serviciul convenit (deplasarea mărfurilor la destinație).
Transportul, fiind o specie a prestărilor de servicii prezintă unele caracteristici comune
genului din care face parte:
- prestatorul de servicii (transportatorul) se bucură de independenţă juridică faţă de cealaltă
parte contractantă, el nu este prepusul clientului, ci execută obligaţiile asumate potrivit
modului în care înţelege să-şi organizeze propria activitate;
- prestatorul de servicii (transportatorul) îndeplineşte contractul încheiat pe propriul risc
suportând consecinţele neexecutării. În acest sens, art. 1959 alin.1 C.civ. dispune
“ transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa decât în cazurile prevăzute
de lege”;
- ca orice contract de prestări de servicii şi contractul de transport este cu titlu oneros,
remuneraţia constituind cauza care îl determină pe prestator să aducă la îndeplinire
serviciul convenit. De altfel, dacă analizăm dispozițiile cuprinse în art. 1958 alin.2 C.civ.
referitoare la domeniul de aplicare observăm că noua reglementare nu se aplică
transportului cu titlu gratuit decât în mod excepțional în situația în care transportatorul în
cadrul activității sale profesionale înțelege să își ofere în mod gratuit serviciile sale
publicului.
Pe lângă trăsăturile comune oricărei prestări de servicii, contractul de transport se
individualizează prin caracteristici proprii :
1. O activitate constând în deplasarea de persoane sau bunuri . În materialitatea sa,
transportul constă în deplasarea în spaţiu a unor persoane sau bunuri, strămutarea
analizându-se ca obligaţie fundamentală a cărăuşului.
2. Exercitarea activităţii de cărăuş ca o profesie de sine stătătoare. Cerinţa
profesionalismului este un factor esenţial în definirea contractului de transport şi se
întemeiază pe dispoziţiile din Codul civil care se referă la activitatea profesională a
transportatorului. Profesionalismul presupune repetabilitatea obişnuită a deplasării de
persoane sau de bunuri efectuată de întreprinderea în cauză.
3. Conducerea tehnică şi comercială a operaţiunii . Deplasarea de persoane sau bunuri
fiind o activitate complexă trebuie organizată şi supravegheată spre a se desfăşura în
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
8
condiţii normale, sens în care, întreprinederea prestatoare îşi asumă atât gestiunea
comercială (selectarea personalului, dotarea cu mijloace de transport, asigurarea
combustibilului), cât şi gestiunea tehnică (elaborarea şi aplicarea corectă a nomativelor
pentru parcurs, verificarea bunei stări de funcţionare a mijlocului de transport).
Transportatorul exercită gestiunea comercială şi tehnică din proprie iniţiativă, sub
autoritate personală şi pe răspunderea sa.
4. Autonomia contractului de transport. Regimul său juridic nu este influenţat de
convenţiile existente între expeditor, destinatar şi terţi. Ceea ce înseamnă că pentru
transportator calitatea de proprietar al bunurilor este indiferentă. În caz de litigiu, partea
care reclamă daune de la transportator în baza unui contract de transport trebuie să facă
dovada calităţii sale de parte contractantă în contractul de transport.
3.2. Carctere juridice
1. Contractul de transport de marfă este un contract numit, ceea ce se evidenţiază prin
existenţa dispoziţiilor generale prevăzute în Codul civil, precum şi a reglementărilor
speciale care privesc diferitele categorii de transporturi;
2. Contractul de transport de marfă este un act juridic principal. Din punct de vedere
economic, transportul reprezintă o activitate accesorie. De cele mai multe ori, contractul
de transport este accesoriul necesar al unui contract de vânzare-cumpărare, când predarea
bunului vândut se face în alt loc decât locul vânzării. Operaţiunea de vânzare care face
posibil transportul, constituie raportul fundamental, care se conjugă în mod necesar cu
transportul, pentru ca mărfurile să ajungă la cumpărător. Cu toate acestea, contractul de
transport îşi păstrează autonomia, regimul său juridic nefiind influenţat de existenţa sau
valabilitatea raportului juridic fundamental. Prin urmare, din punct de vedere juridic,
contractul de transport este un act juridic principal, ceea ce înseamnă că ineficacitatea
contractului de vânzare-cumpărare nu atrage şi ineficacitatea contractului de transport.
Contractul de transport are caracter autonom chiar dacă din punct de vedere economic
este legat de alte contracte;
3. Contractul de transport este un contract sinalagmatic (bilateral). Fiind un contract
sinalagmatic dă naştere la obligaţii reciproce și interdependente în sarcina părţilor
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
9
contractante (art.1171 C.civ.). Specific acestui contract este faptul că poate da naştere la
obligaţii şi în sarcina destinatarului deşi acesta nu este parte în contract. Fiind un contract
sinalagmatic, contractul de transport produce efectele specifice contractelor
sinalagmatice. Spre exemplu, anumite reglementări speciale cunosc posibilitatea invocării
excepţiei de neexecutare. De asemenea, în privinţa suportării riscului contractului,
portrivit dreptului comun, riscul este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de
executat. În cazul contractului de transport, cărăuşul nu mai poate pretinde preţul
transportului.
4. Contractul de transport este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractantă
urmărind un echivalent, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate (art.1172 alin.1
C.civ.). Transportul se efectuează în schimbul unui preţ cel mai adesea prestabilit de
transportator;
5. Contractul de transport este un contract comutativ, existenţa şi întinderea obligaţiilor
fiind cunoscute din momentul încheierii contractului;
6. Caracterul consensual sau real al contractului de transport. În ceea ce priveşte natura
consensuală sau reală a contractului de transport de bunuri nu există un punct de vedere
unitar. Unii autori consideră că acest contract se încheie în momentul formării acordului
de voinţă între expeditor şi transportator fără a fi necesar ca acesta să fie dublat de
predarea mărfii transportatorului, în vederea transportului. În această opine care susţine
caracterul consensual al contractului de transport de bunuri se face distincţie între
momentul încheierii contractului care poate preceda predarea bunurilor şi momentul din
care transportatorul răspunde de bunurile primite întrucât promisiunea de contract este
valabilă şi obligă transportatorul înainte de primirea mărfii. Această opinie prezintă însă
dezavantajul că realizează o confuzie între simpla promisiune care are valoarea unui
antecontract cu efecte specifice şi contractul de transport propriu-zis. Antecontractul este
în realitate un contract care se bucură de o reglementare distinctă, cu un obiect propriu,
având un conţinut specific, iar cauza sa mediată este tocmai scopul avut în vedere de
părţi, De asemenea, din antecontract nu se naşte obligaţia de a deplasa marfa această
obligaţie fiind esenţială şi specifică contractului de transport. Alţi autori consideră
contractul de transport de bunuri un contract real care nu poate lua naştere decât prin
predarea efectivă a bunurilor către transportator, care îşi poate să-şi execute astfel
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
10
obligaţia principală asumată faţă de expeditor şi anume aceea de deplasare a mărfurilor la
destinaţie. În sprijinul acestei opinii sunt şi dispoziţiile cuprinse în Codul civil şi în alte
acte normative speciale care au în vedere faptul că bunurile au fost predate cărăuşului.
Întreaga concepţie a reglementării contractului de transport porneşte de la premiza că
faptul predării bunurilor a fost împlinit ori că predarea se face odată cu momentul
încheierii contractului. În acest sens, art.1956 C.civ. prevede că dovada contractului de
transport se face prin scrisoarea de trăsură, recipisă de bagaje, conosament.
Contractul de transport de persoane este în toate situaţiile un contract consensual.
7. Contract de adeziune. De cele mai multe ori termenul de executare şi preţul nu poate fi
negociat de părţi, aspecte ce conduc la ideea unui contract de adeziune.
IV. ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT
4.1.Părțile contractului de transport
În transporturile de persoane, contractul se încheie între transportator şi călător (pasager).
În transporturile de mărfuri, contractul de transport se încheie între întreprinzătorul de transport
şi expeditor, care apar în mod obişnuit ca subiecte ale contractului. Deci părţi ale contractului de
transport sunt pe de o parte transportatorul, iar pe de altă parte expeditorul, atunci când se
transportă mărfuri sau călătorul în cazul transportului de persoane.
Principalul subiect de drept al contractului de transport este întreprinderea care se
angajează să efectueze deplasarea de persoane sau strămutarea de bunuri numită transportator.
În cazul în care transportul de mărfuri se face în folosul unei alte persoane decât aceea a
expeditorului, atunci apare şi o altă persoană numită destinatar. Destinatarul deşi nu este parte
în contract, dobândeşte anumite drepturi, motiv pentru care fundamentul juridic al poziţiei pe
care o deţine în cadrul contractului de transport a generat discuţii şi explicaţii variate în literatura
de specialitate.
În acest sens, au fost formulate mai multe teorii prin care să poată fi explicată poziţia
juridică a destinatarului, cum ar fi spre exemplu:
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
11
- teza gestiunii de afaceri -se susţine că transportatorul acţionează în interesul
destinatarului, fiind considerat gerantul acestuia;
- teza cesiunii de drepturi- expeditorul în calitate de cedent transmite drepturile ce
decurg din contractul de transport în favoarea destinatarului care devine cesionar.
- Cel mai adesea se susţine că poziţia juridică a destinatarului poate fi explicată prin
instituţia Stipulaţiei pentru altul - în cadrul acestei operaţiuni, expeditorul este stipulant,
transportatorul promitent, iar destinatarul terţ beneficiar. Stipulaţia pentru altul produce
efectul de a crea numai drepturi în favoarea beneficiarului, nu şi obligaţii, pe când
destinatarul poate avea atât drepturi, cât şi obligaţii. În cazul stipulaţiei pentru altul terţul
beneficiar dobândeşte drepturile sale din momentul încheierii contractului între promitent
şi stipăulant, pe când în cazul contractului de transport, destinatarul dobândeşte dreptul la
eliberarea mărfii numai din momentul când marfa a ajuns la destinaţie şi este pusă la
dispoziţia sa, moment până la care expeditorul are dreptul de a dispune de marfă
schimbându-i destinaţia prin contraordin. De asemenea, în practică cel mai adesea în baza
contractului de transport transportatorul este acţionat concomitent de expeditor şi
destinatar. Aceasta contravine instituţiei stipulaţiei pentru altul, conform căreia din
momentul aderării destinatarului la contractul de transport, expeditorul nu ar mai avea
dreptul de a acţiona pe transportator, deoarece prin primirea documentului de transport şi
a mărfii de către destinatar, acesta s-ar substitui expeditorului în ceea ce priveşte
valorificarea oricărui drept care derivă din contractul de transport.
Poziţia juridică a destinatarului prezintă însă o certă originalitate care îşi găseşte
reflectare mai apropiată în teoria potrivit căreia destinatarul poate fi socotit ca titular de
drepturi autonome născute nemijlocit din contractul de transport.
Destinatarul dobândeşte aceste drepturi faţă de transportator încă de la încheierea
contractului de transport, drepturi subordonate unui termen suspensiv şi unei condiţii rezolutorii.
Astfel, drepturile destinatarului nu pot fi exercitate împotriva transportatorului încă de la data
încheierii contractului de transport, ele fiind suspendate până la sosirea mărfii la locul de
destinaţie (termenul suspensiv). Pe de altă parte, expeditorul poate revoca drepturile
destinatarului, înlocuindu-l cu un alt destinatar, în timpul parcursului pe care îl străbate
încărcătura (condiţia rezolutorie).
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
12
În toate situaţiile, din momentul în care îşi exercită drepturile născute din contractul de
transport, destinatarul devine subiectul anumitor obligaţii. Spre exemplu, destinatarullui îi
incumbă obligaţia de a suporta o parte din preţul transportului dacă există o menţiune în acest
sens în documentul de transport, sau în lipsă de stipulaţie contrară obligaţia de a efectua
descărcarea mărfii. Drepturile destinatarului se nasc chiar din momentul încheierii contractului.
Deoarece destinatarul nu stabileşte raporturi juridice cu transportatorul înainte de sosirea
mărfurilor la destinaţie, aceste drepturi vor putea fi valorificate numai în momentul în care marfa
a sosit la destinaţie sau la împlinirea termenului contractual.
4.2. Condiții de validitate
a) Condiţii de fond
Condiţiile de fond ale contractului de transport sunt cele din dreptul comun prevăzute în
art.1179 C.civ., respectiv capacitatea de a contracta, consimţământul părților, un obiect
determinat și licit, cauză licită și morală.
Capacitatea păr ţilor
În privinţa capacităţii se aplică dispoziţiile din dreptul comun. În cazul transportatorului
persoană juridică, acesta trebuie să aibă ca obiect de activitate obişnuită transportul. În
transportul de persoane capacitatea călătorului este nesemnificativă, deoarece în mod frecvent
minorii utilizează mijloace de transport în comun, asemenea transporturi fiind considerate acte
mărunte.
Consimţământul trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute în codul
civil. În materie de transport, atât oferta transportatorului, cât şi acceptarea cocontractantului
prezintă unele particularităţi. Astfel, transportatorul îndeplinind un serviciu de interes general se
află în stare de ofertă permanentă faţă de public, care formează o entitate globală, cu număr
nedereminat de persoane care recurg la prestaţiile acestuia. De regulă, transportatorul trebuie să
dea curs oricărei cereri de a efectua un transport dacă nu are un motiv întemeiat de refuz
(art.1958 alin.2 C,civ.).
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
13
Acceptarea pe care o exprimă călătorul sau expeditorul constă într-o simplă adeziune, aceștia
fiind obligați de a respecta instrucțiunile transportatorului.
Obiectul contractului de transport constă în prestaţia transportatorului de a transporta
marfa sau călătorul. Este nul contractul de transport care are ca obiect transportul unui lucru
imposibil de executat sau transportul unui lucru pentru care există o interdicţie absolută. De
asemenea, transportul trebuie să fie determinat sau determinabil în elementele sale caracteristice
şi anume: obiectul ce urmează a fi transportat; staţia de încărcare; staţia de destinaţie; ruta.
Cauza contractului este o condiţie de validitate care trebuie să îndeplinească condiţiile
din dreptul comun.
b) Condiţii de formă
Contractul de transport se încheie de regulă prin simplul acord de voinţă al părţilor, însă
dovada încheierii lui se face prin înscris. Documentul în care se materializează contractul de
transport poartă denumirea generică de document de transport.
În vederea uşurării încheierii sunt puse la dispoziţia clientelei formulare tipizate care
urmează a fi completate şi semnate de părţi. Forma, conţinutul şi denumirea documentelor de
transport variază de la o categoria la alta de transport: scrisoare de trăsură în transporturile pe
cale ferată şi fluvială, scrisoare de transport auto etc.
În transportul de mărfuri, documentul de transport se semnează de expeditor și trebuie să
cuprindă:
� Mențiuni privind identitatea expeditorului, transportat orului și a destinatarului.
Transportatorul fiind parte principală în contract trebuie nominalizat deoarece numai în
acest fel destinatarul va şti pe cine poate trage la răspundere în cazul în care marfa se
pierde sau este avariată. Destinatarul este de asemenea menţionat, cu excepţia
documentului la purtător, spre a înlesni cărăuşului identificarea persoanei îndreptăţită să
pretindă marfa.
� Identificarea bunurilor transportate. În documentul de transport se precizează, natura,
cantitatea, volumul sau masa și starea aparentă a bunului la predarea spre
transport/caracterul periculos al bunului, dacă este cazul.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
14
� Obligaţiile transportatorului- În document trebuie precizat punctul de plecare și de
destinaţie, întrucât obligaţia principală a transportatorului constă în deplasarea bunurilor
la locul stabilit potrivit înţelegerii părţilor;
� Locul și data de luare în primire a bunurilor . Această menţiune este importantă
deoarece determină momentul încheierii contractului, moment în care începe în mod
normal executarea obligaţiilor asumate.
� Preţul și termenul transportului. Preţul este remuneraţia cuvenită în schimbul prestaţiei
efectuate de transportator şi depinde în principal de felul transportului, distanţa parcursă,
natura, dimensiunile şi greutatea lucrului deplasat;
� Documentele suplimentare care însoțesc transportul.
Pe lângă menţiunile pe care în mod obligatoriu trebuie să le cuprindă documentul de
transport, acesta mai poate cuprinde unele menţiuni facultative cum ar fi itinerarul de parcurs,
clauza penală, enumerarea altor documente care însoţesc transportul.
Documentul de transport se întocmește în trei exemplare , unul pentru transportator, unul
pentru expeditor și al treilea însoțește marfa.
Documentul de transport dovedește, până la proba contrară, luarea în primire a bunului
pentru transport, natura, cantitatea și starea aparentă a acestuia (art.1962 alin.3 C.civ.).
V.EFECTELE CONTRACTULUI DE TRANSPORT
5.1. Obligațiile părților la punctul de pornire
Efectele oricărui contract constau în drepturile şi obligaţiile ce rezultă din acest contract.
Executarea oricărui contract de transport de bunuri prezintă anumite particularit ăţi:
- executarea propriu-zisă a contractului de transport este precedată de executarea anumitor
obligaţii ale transportatorului sau, după caz, ale expeditorului;
- părţile contractului de transport au obligaţii diferite în raport cu trei etape distincte
separate în derularea contractului, respectiv locul de pornire, de-a lungul itinerariului (în
cursul deplasării mărfii) şi la destinaţie.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
15
- din contractul de transport de mărfuri pot rezulta drepturi şi obligaţii faţă de o terţă
persoană, destinatarul;
- expeditorul şi, în anumite situaţii excepţionale, şi destinatarul, au dreptul de a modifica
unilateral contractul de transport, fie prin schimbarea itinerariului iniţial, fie prin
schimbarea destinatarului iniţial.
Transportul de persoane se efectuează în condiţii care se deosebesc esenţial de transportul
de mărfuri care prezintă un grad sporit de complexitate, fapt ce impune să fie examinat ca
prototip al contractului de transport.
Obligaţiile părţilor contractului de transport la punctul de pornir e
1. Obligaţiile expeditorului-îndatoririle acestuia se referă la pregătirea condiţiilor materiale
şi juridice necesare pentru efectuarea transportului:
• Alegerea tipului de transport-în funcţie de felul mărfii ale cărei particularităţi le
cunoaşte cel mai bine expeditorul ţinând seama totodată de eventuala înţelegere cu
destinatarul;
• Predarea mărfii în vederea transportului . Obligaţia expeditorului de a preda marfa
trebuie să fie executată la locul și în condițiile convenite prin clauzele contractului sau, în
lipsa acestora potrivit practicilor statornicite între părți ori uzanțelor.
Locul predării mărfii diferă, în general, în funcţie de felul transporturilor. În
transporturile rutiere predarea se realizează loco fabrica (ex works). În transporturile
feroviare, predarea, se face de regulă la staţia CFR cea mai apropiată, fie pe rampa de
încărcare, fie în vagonul pus la dispoziţie de cărăuş. În transporturile aeriene, predarea
mărfii pentru transport în sistem cargo se realizează pe aeroport. În transporturile
maritime predarea se realizează atât pe cheu, de-a lungul navei (FAS), cât şi peste
balustrada acesteia (FOB). Data predării mărfii prevăzută în contract trebuie respectată,
orice întârziere fiind sancţionată cu penalităţi, justificate de inutilizarea în timpul
întârzierii a mijlocului de transport;
• Încărcarea mărfurilor în mijlocul de transport . Încărcarea propriu-zisă trebuie să ţină
seama de capacitatea mijlocului de transport, sub sau supra încărcarea nefiind permise;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
16
• Colaborarea expeditorului la întocmirea documentului de transport. Expeditorul
trebuie să completeze și să predea transportatorului documentul de transport, precum și
celelalte documente necesare efectuării transportului (art. 1961/1967 C.civ.)
• Plata preţului . Prețul transportului se plătește de expeditor la predarea mărfurilor dacă
nu se prevede altfel prin contract sau lege specială (art.1978 alin.1 C.civ.).
2. Obligaţiile transportatorului- înainte de a trece la parcurgerea itinerariului convenit,
transportatorului îi revin următoarele obligaţii:
• Acceptarea cererii de transport. Întrucât transportatorul se află în stare permanentă de
ofertă de servicii adresate publicului trebuie în principiu să dea curs oricărei cereri sau
comenzi de a efectua un transport, dacă nu are un motiv întemeiat de refuz (art.1958
alin.3 C.civ.). Simpla adeziune a expeditorului la condiţiile prestabilite de transportator
realizează consimţământul contractual;
• Procurarea unui mijloc de transport corespunzător. Transportatorul are obligaţia să
garanteze îndeplinirea cerinţelor tehnice din proprie iniţiativă şi independent de orice
verificare prealabilă exercitată de cocontractant, întrucât de cele mai multe ori
expeditorul nu este în măsură să verifice starea mijlocului de transport. Momentul punerii
la dispoziţie a mijlocului de transport şi locul unde se va face încărcarea mărfii se
stabilesc prin contract;
• Luarea în primire a mărfii de către transportator. Data şi locul acestei operaţiuni
coincide cu termenul şi locul convenit pentru predarea mărfii de către expeditor.
• Încărcarea mărfii în mijlocul de transport. Această obligaţie incumbă transportatorului
numai dacă părţile s-au înţeles în acest sens. În toate cazurile, transportatorul stabileşte
normele de încărcare şi stivuire;
• Eliberarea documentului de transport. Documentul de transport se întocmește în trei
exemplare, câte unul pentru transportator și expeditor și altul care însoțește bunul
transportat la destinație. În lipsa documentului de transport, transportatorul trebuie să
elibereze expeditorului la cererea acestuia o recipisă de primire a bunului.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
17
A. Obligaţiile părţilor contractului de transport de mărfuri în cursul deplasării
De cele mai multe ori deplasarea mărfii decurge în condiţiile iniţial convenite. Există însă
situaţii care influenţează modul normal de desfăşurare a transportului, cum ar fi, spre exemplu,
schimbarea itinerariului sau ivirea unor împrejurări neprevăzute. Din aceste motive trebuie să
distingem din punct de vedere a executării obligaţiei de deplasare trei situaţii:
1.Transporturi efectuate în condiţiile ini ţial convenite
Obligaţiile expeditorului
În această fază, expeditorul aşteaptă ca transportatorul să-şi îndeplinească obligaţia
principală (strămutarea mărfii la destinaţie), el neavând în principiu nici o obligaţie. Prin
excepţie, poate fi ţinut să pună la dispoziţia transportatorului însoţitori. Însoţirea mărfii este
obligatorie numai în cazul transportului de animale vii şi a mărfurilor vrac care nu se pot preda
prin cântărire sau nu pot fi recântărite la destinaţie.
Obligaţiile transportatorului :
• Obligația de a transporta bunurile bunurile predate pentru transport până la
destinație (art. 1968 C.civ.). În general, bunurile trebuie transportate în ordinea în care
au fost primite. De la această regulă, există şi excepţii, respectiv natura lucrurilor, cauza
destinaţiei ce o au bunurile, cazul fortuit sau forţa majoră;
• Parcurgerea rutei prestabilite. Se exclude modificarea traseului prin voinţa unilaterală
a transportatorului;
• Respectarea duratei transportului. Transportul trebuie efectuat în termenul stabilit de
părți. Dacă termenul în care trebuie făcut transportul nu a fost determinat de părți, se ține
seama de practicile statornicite între părți, de uzanțele apliocate la locul de plecare, sau în
lipsa acestora se stabilește potrivit împrejurărilor (art. 1969 C.civ.).
• Conservarea bunurilor până la destinaţie. Această obligație rezultă din dispozițiile art.
1979 alin.1 si 2 C.civ. Dacă la destinație se constată existența unor vicii, cheltuielile
făcute vor fi în sarcina transportatorului.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
18
2.Transporturi modificate prin voin ţa expeditorului
Dispozițiile din Codul civil îngăduie în anumite condiţii modificarea contractului de
transport prin voinţa unilaterală a expeditorului exprimată printr-un act juridic numit contraordin.
Temeiul juridic al acestei schimbări rezultă din art.1270 C.civ. “Contractul valabil
încheiat are valoare de lege între părțile contractante. Contractul se modifică sau încetează
numai prin acordul părților sau din cauze autorizate de lege”. Asemenea cauze autorizate de
lege sunt:
- Dreptul de dispoziție ulterioară (art.1973 C.civ.)-expeditorul are dreptul prin dispoziție
ulterioară scrisă, să retragă înainte de plecare bunul ce urma să fie transportat, să îl
retragă în cursul transportului, să amâne predarea lui către destinatar ori să dispună
înapoierea lui la locul de plecare, să schimbe persoana destinatarului ori locul de
destinație sau să dispună o altă modificare a condițiilor de executare a transportului.
- Suspendarea transportului și contraordinul (art.1970 C.civ.)-expeditorul poate
suspenda transportul și cere restituirea bunului sau predarea altei persoane decât cea
menționată în documentul de transport;
În toate situaţiile, modificările contractului de transport pe care expeditorul le comunică
prin contraordin sunt obligatorii pentru transportator, expeditorul fiind obligat să repare daunele
pe care o asemenea măsură le poate cauza cărăuşului.
3.Împiedicarea executării transportului (art.1971 C.civ.)
În caz de împiedicare la transport, transportatorul are dreptul să îi ceară instrucţiuni
expeditorului sau, în lipsa unui răspuns din partea acestuia, să transporte bunul la destinaţie,
modificând itinerarul. În acest din urmă caz, dacă nu a fost o faptă ce îi este imputabilă,
transportatorul are drept la preţul transportului, la taxele accesorii şi la cheltuieli, pe ruta efectiv
parcursă, precum şi la modificarea, în mod corespunzător, a termenului de executare a
transportului. Dacă nu există o altă rută de transport sau dacă, din alte motive, continuarea
transportului nu este posibilă, transportatorul va proceda potrivit instrucţiunilor date de expeditor
prin documentul de transport pentru cazul împiedicării la transport, iar în lipsa acestora sau dacă
instrucţiunile nu pot fi executate, împiedicarea va fi adusă fără întârziere la cunoştinţa
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
19
expeditorului, cerându-i-se instrucţiuni. Expeditorul înştiinţat de ivirea împiedicării poate
denunţa contractul plătind transportatorului numai cheltuielile făcute de acesta şi preţul
transportului în proporţie cu parcursul efectuat. Dacă expeditorul nu răspunde în termen de 5 zile
de la trimiterea înștiințării și nu comunică nici denunțarea contractului, transportatorul poate să
păstreze bunul în depozitul propriu sau îl poate depozita la un terț. În cazul în care depozitarea nu
este posibilă sau există pericolul ca bunul să se deterioreze ori valoarea acestuia nu poate acoperi
prețul transportului și alte cheltuieli accesorii, transportatorul are posibilitatea să valorifice
bunul. Din prețul obținut se scade suma datorată transportatorului, iar restul se pune la dispoziția
expeditorului. Dacă prețul obținut este mai mic decât suma datorată transportatorului, acesta va
avea o creanță împotriva expeditorului pentru diferență.
B. Obligaţiile părţilor contractului de transport de mărfuri la destina ţie
Executarea contractului continuă până în momentul recepţionării mărfii de către
destinatar.
Obligaţiile transportatorului:
• Obligația de predare și de informare (art.1976 C.civ.). Transportatorul este obligat să
pună bunurile transportate la dispoziția destinatarului sau posesorului documentului de
transport la ordin sau la purtător. Documentul de transport nu este negociabil, cu excepția
cazului în care părțile sau legea specială dispun altfel. În cazul în care documentul de
transport este la purtător, calitatea de destinatar aparţine persoanei care deţine titlul. În
cazul documentului de transport la ordin, destinatar este fie beneficiarul indicat în titlu,
fie ultimul giratar care îşi justifică calitatea printr-un şir neîntrerupt de giruri.
Dacă destinatarul nu poate fi identificat, refuză sau neglijează preluarea bunurilor ori
există neînțelegeri privind preluarea bunurilor între mai mulți destinatari, transportatorul
are obligaţia să notifice expeditorul pentru a lua măsuri urgente. În situaţia în care
expeditorul nu răspunde în mazim 15 zile, transportatorul poate returna bunurile
expediturului, pe cheltuiala acestuia sau poate proceda la vânzarea lor (art.1981 C.civ.).
• Predarea bunului la data şi locul convenit. Transportatorul are dreptul să refuze
eliberarea bunurilor dacă nu își primește sumele datorate potrivit contractului. În caz de
neînțelegere asupra sumei datorate, destinatarul poate intra în posesia bunurilor dacă
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
20
plătește transportatorului suma pe care susține că o datorează acestuia, iar diferența
reclamată de transportator o consemnează la o instituție de credit (art.1980 C.civ.).
• Descărcarea mărfurilor din mijlocul de transport. De regulă, această obligaţie
incumbă destinatarului, dar aceasta poate fi şi o obligaţie a transportatorului, din
însărcinarea expeditorului.
Obligaţiile destinatarului
Destinatarul, deşi nu este parte în contractul de transport, este ţinut să respecte clauzele
acestuia, odată ce l-a acceptat, fiind obligat:
• Constatarea stării bunului (art.1979 C.civ.). La luarea în primire a mărfurilor,
destinatarul verifică documentele de transport şi starea mărfii. Dacă în urma controlului
cantitativ sau calitativ se constată pierderi sau avarii, pierderile rămân în sarcina
transportatorului. În caz de neînțelegere, instanța, la cererea uneia dintre părți, poate
dispune cu procedura prevăzută de lege pe cale de ordonanţă preşedinţială şi efectuarea
unei expertize. De asemenea, se poate dispune măsura sechestrului sau depozitarea
bunurilor într-un depozit public sau, în lipsă, în alt loc. Dacă păstrarea mărfurilor ar putea
aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli mari, instanța poate dispune vânzarea pe
cheltuiala celui căruia îi aparține. Hotărârea prin care s-a dispus vânzarea trebuie
comunicată, înainte de punerea ei în executare celeilalte părți sau reprezentantului său,
dacă unul dintre aceștia se află în localitate, în caz contrar, va fi comunicată în termen de
3 zile de la executarea ei.
• Plata sumelor datorate. Dacă prin contract s-a stabilit că prețul se va plăti la destinație,
transportatorul nu va pute preda bunurile dcât contra plății acestuia de către destinatar
(art. 1978 alin.3 C.civ.). Destinatarul este obligat să plătească și prețul serviciilor
accesorii și alte cheltuieli efectuate pe parcursul transportului, dacă prin contract sau prin
legea specială nu s-a prevăzut altfel (art.1978 alin.2 C.civ.).
• să elibereze mijlocul de transport. Descărcarea trebuie realizată în timp util stabilit prin
contract, sub sancţiunea unor penalităţi.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
21
VI. REGIMUL JURIDIC AL M ĂRFII TRANSPORTATE
1.Noţiuni generale
În cursul transportului, transportatorul devine titular al unor drepturi asupra mărfii
transportate. Aceste drepturi decurg din faptul material al deţinerii ei, ca efect al predării
efectuate de expeditor la punctul de pornire, deţinere care justifică exercitarea de către
transportator a dreptului de retenţie asupra mărfii, în calitatea sa de creditor al preţului
transportului. Regimul juridic al mărfii aflată în curs de transport poate fi influenţat şi de
transmiterea proprietăţii asupra mărfurilor şi a riscurilor de la expeditor la destinatar. De
asemenea, creditorii expeditorului sau destinatarului pot şi ei exercita asupra mărfii aflate în curs
de transport anumite drepturi.
2.Detenţia exercitată de transportator asupra mărfii transportate
Potrivit art. 918 C.civ., sunt detentori precari persoanele care stapânesc bunul în temeiul
unui contract în baza căruia au dobândit stăpânirea asupra bunului, fără a le fi transmis însă și
dreptul de proprietate.
Posesorul precar (detentorul) stăpâneşte bunul în fapt, dar nu pentru sine, ci pentru altul,
fiind lipsit de elementul animus. Transportatorul este un detentor al mărfii aflate în curs de
transport, adică un posesor precar al acesteia. El dobândeşte îndreptăţirea de a exercita puterea sa
asupra mărfii în virtutea contractului de transport. Dobândirea detenţiunii mărfii de către
transportator este consecinţa nemijlocită a acceptării acesteia la transport, în punctul de pornire.
Momentul final al detenţiunii asupra mărfii coincide cu predarea mărfurilor la destinaţie.
3. Dreptul de retenţie asupra mărfii transportate
Potrivit art. 2495 C.civ. cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl
rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau,
după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care
le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
22
Dreptul de retenție poate fi invocat de debitorul obligației de restituire până în momentul în
care cel în drept să îl primească nu își execută obligația sa, izvorâtă din același raport juridic sau
nu a achitat cheltuielile necesare sau utile pe care debitorul le-a făcut în mod legal.
Potrivit art.1980 alin.1 din Cod civil „destinatarul nu poate intra în posesia bunurilor
transportate decât dacă plăteşte transportatorului sumele datorate potrivit contractului şi
eventualele rambursuri cu care transportul a fost grevat..”. Ca regulă generală, preţul
transportului şi a serviciilor accesorii sunt datorate de expeditor şi se plătesc în momentul
remiterii mărfii în vederea transportului. De la această regulă, există o excepţie în sensul că
părţile pot stabili prin contract sau aplicând dispoziţii speciale care reglementează diferitele
moduri de transport ca plata să se facă la destinaţie. Prin urmare, dacă această obligaţie, potrivit
legii sau contractului, incumbă destinatarului, şi acesta refuză executarea, transportatorul îşi
poate exercita dreptul de retenţie asupra mărfurilor transportate, reglementat implicit prin
dispoziţiile menţionate.
Posibilitatea de a exercita acest drept este limitată numai la situaţia în care destinatarul
recunoaşte creanţa şi totuşi nu o onorează. Astfel, în situaţia în care destinatarul consemnează şi
suma pretinsă de transportator, acesta nu mai are posibilitatea de a refuza eliberarea mărfii. În
acest sens, art.1980 alin.2 Cod civil dispune că „în caz de neînțelegere asupra sumei datorate,
destinatarul poate prelua bunurile transportate dacă plătește transportatorului suma pe care
susține că o datorează acestuia din urmă și consemnează diferența reclamată de transportator la o
instituție de credit.”.
Această dispoziţie nu reprezintă altceva decât o aplicaţie a noilor dispoziţii generale în
materie prevăzute în art.2499 alin.1 Cod civil în conformitate cu care „dreptul de retenţie
încetează dacă cel interesat consemnează suma pretinsă sau oferă retentorului o garanţie
suficientă”.
4. Gajul transportatorului asupra mărfii transportate
Potrivit art. 1982 alin.1 Cod civil „pentru garantarea creanţelor sale, transportatorul se
bucură, cu privire la bunul transportat de drepturile unui creditor gajist cât timp deţine acel bun”.
Dreptul de gaj al transportatorului poartă asupra mărfurilor transportate şi garantează
creanţa rezultată din contractul de transport, cu condiţia ca mărfurile să aparţină debitorului şi să
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
23
se afle în detenţia transportatorului. Prin urmare, transportatorul are drepturile unui creditor gajist
atât timp cât mărfurile nu au fost predate destinatarului. Această condiţie impusă de art.1982
alin.1 din Noul Cod civil, nu reprezintă altceva decât o aplicaţie în materie a dispoziţiilor cu
caracter general referitoare la gaj. Astfel, potrivit art. 2485 alin.1 Cod civil „gajul există numai
atât timp cât creditorul deţine bunul”. De la această regulă, în materie de transport, dispoziţiile
speciale prevăd şi o singură excepţie, în sensul că transportatorul poate exercita drepturile
creditorului gajist, chiar dacă a predat mărfurile, însă numai în 24 de ore şi numai dacă mărfurile
se mai află în detenţia destinatarului (art.1982 alin.2 Cod civil).
5. Răspunderea transportatorului
Reglementările interne și uniforme, prevăd, fără excepţie, că transportatorul răspunde
pentru piederile cantitative şi calitative ale mărfii, precum şi pentru depăşirea termenului
convenit. Deosebirile se remarcă în special în ceea ce priveşte despăgubirile datorate, condiţiile
de acordare a despăgubirilor, posibilităţile de exonerare şi procedura de angajare a răspunderii.
Indiferent de felul transportului, reglementările interne și uniforme instituie principiul
limitării de răspundere. Astfel, dacă în dreptul comun cel ce cauzează altuia un prejudiciu este
obligat să acopere nu numai paguba efectivă (damnum emergens), ci şi câştigul nerealizat
(lucrum cessans), în transporturi paguba este limitată la valoarea daunei efective. În aceslași sens
sunt și dispozițiile din Codul civil, “în caz de pierdere sau deteriorare, transportatorul va fi
obligat să acopere valoarea reală a lucrurilor pierdute, fără ca despăgubirea să poată depăși limita
stabilită prin legea specială” (art. 1985 alin.1 coroborat cu art. 1989).
Mai mult, reglementările uniforme instituie o limită maximă a despăgubirii ce se poate
acorda celui îndreptăţit.
De la regula că răspunderea transportatorului internaţional este limitată, există şi excepţii,
în sensul că în anumite situaţii, expres prevăzute de lege, răspunderea acestuia pentru prejudiciul
cauzat este integrală. Limitele stabilite de reglementările speciale pot fi depăşite dacă se
dovedește că paguba este rezultatul unei acţiuni sau omisiuni comisă fie cu intenţia de a cauza
această pierdere, fie în cunoştinţă de cauză că această pagubă s-ar putea produce. De asemenea,
în transportul internațional, legislația specială, permite părților ca prin inserarea unor clauze
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
24
corespunzătoare în contractul de transport internaţional să agraveze răspunderea
transportatorului.
Transportatorul răspunde și pentru prejudiciul cauzat prin întârziere. Întrucât Noul Cod
civil nu stabilește reguli sau condiții cu privire la despăgubirile datorate în caz de întârziere se
aplică dispozițiile din legislația specială.
VII. CONTRACTUL DE TRANSPORT FEROVIAR DE M ĂRFURI ÎN TRAFIC
INTERN
7.1. Aspecte generale
Principiile generale ale activităţii de transport feroviar sunt prevăzute în O.U.G. nr.
12/1998, republicată, privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii
Naţionale a Căilor Ferate Române, cu modificările următoare şi în Regulamentul de transport pe
căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005, cu precizarea că dreptul comun al
contractului de transport este aplicabil şi acestui tip de transport, în măsura în care reglementările
speciale nu dispun altfel.
În afara acestor acte normative care stabilesc cadrul juridic general pentru reglementarea
activităţii de transport feroviar, Ministerul Transporturilor ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, în calitatea sa de autoritate de stat în domeniul transporturilor,
emite norme general obligatorii pentru toţi operatorii de transport şi respectiv beneficiarii
acestora, care reprezintă fie norme complementare care detaliază şi clarifică aplicarea
dispoziţiilor din legile speciale, fie reprezintă norme tehnice de siguranţă sau de acordare a
licenţelor şi autorizaţiilor prevăzute de lege.
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr. 12/1998, prin transport feroviar se înţelege orice
deplasare de persoane şi de bunuri, realizată cu vehicule feroviare de către operatorii de transport
pe infrastructura feroviară.
Transportul feroviar poate fi public sau în interes propriu (art. 1 alin.2 O.U.G. nr.
12/1998).
Transportul feroviar public constituie, prin natura sa, un sector strategic de interes
naţional, reprezintă un serviciu public esenţial pentru societate, contribuie la libera circulaţie, la
rezolvarea unor interese majore ale economiei, la deplasarea persoanelor şi mărfurilor, în
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
25
interiorul ţării şi în trafic internaţional, cu un înalt grad de siguranţă, în condiţii ecologice,
eficiente şi îndeplineşte sarcini specifice pentru nevoile de apărare a ţării. Transporturile
feroviare publice se realizează numai pe bază de contract de transport care se încheie şi se
execută în conformitate cu prevederile Codului comercial, ale Regulamentului de transport pe
căile ferate din România şi ale acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este
parte.
Transportul feroviar în interes propriu este efectuat în interesul activităţilor proprii,
cu mijloace de transport deţinute în proprietate sau închiriate.
Deplasarea persoanelor şi mărfurilor pe căile ferate române este efectuată de către
operatori de transport feroviar, persoane juridice române, licenţiaţi în condiţiile legii. Poate fi
operator de transport feroviar orice agent economic, cu capital de stat sau privat, care a obţinut o
licenţă în conformitate cu legislaţia în vigoare, a cărui activitate principală constă în efectuarea
de prestaţii de transport de marfa şi călători pe calea ferată.
7.2.Contractul de transport feroviar. Definiţie. Părţile contractante. Obiectul contractului.
Forma contractului
Potrivit art.37 alin.1 din Regulamentului de transport pe căile ferate din România,
contractul de transport reprezintă înţelegerea dintre operatorul de transport feroviar şi client,
prin care primul se angajază să transporte marfa, cu titlu oneros, la locul de destinaţie şi să o
predea destinatarului.
Având în vedere definiţia contractului de transport în general şi dispoziţiile care
guvernează materia, vom defini contractul de transport feroviar ca fiind acel contract prin care o
parte, operatorul feroviar , se obligă în schimbul unui tarif, să transporte pe calea ferată, sub
paza sa şi înăuntrul unui termen stabilit anumite cantităţi de mărfuri, pe care le va elibera la
destinaţie destinatarului indicat de expeditor.
Contractul de transport de mărfuri pe calea ferată se încheie între cărăuşul feroviar
(operator de transport feroviar) şi expeditor.
Calitatea de operator de transport feroviar în transportul de mărfuri aparţine Societăţii
Naţionale de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R.-Marfă”, cu statut de societate comercială, care
are ca obiect principal de activitate efectuarea transportului feroviar public de mărfuri (art. 47
alin.1 lit.b din O.G.nr. 12/1998, republicată, cu modificările următoare).
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
26
Cealaltă parte, expeditorul, poate fi, în principiu, orice persoană, fizică sau juridică, ale
cărei interese economice reclamă încheierea unui contract de transport pe calea ferată. Desigur,
pentru încheierea contractului de transport de mărfuri, persoana fizică trebuie să aibă capacitate
deplină de exerciţiu, iar persoana juridică poate fi orice persoană care potrivit statutului său sau
actului de înfiinţare, poate stabili raporturi juridice în care participă nemijlocit, în nume propriu
sau prin intermediari (mandatari, comisionari etc.) ca subiect de drepturi şi obligaţii.
Obiectul contractului
Obiectul oricărui contract constă în acţiunile sau inacţiunile la care sunt îndreptăţite sau
de care sunt ţinute părţile.
Din punct de vedere al cărăuşului, obiectul contractului de transport constă în deplasarea
mărfurilor încredinţate de expeditor la destinaţie, iar obiectul derivat îl constituie mărfurile
transportate pe calea ferată.
În principiu orice marfă poate fi transportată pe calea ferată. De la această regulă există şi
excepţii:
- mărfuri excluse de la transport: spre exemplu, obiectele supuse regimului poştal,
inclusiv coletele izolate; mărfuri al căror transport este interzis prin dispoziţii legale
exprese sau pentru motive de ordine publică; obiecte care datorită dimensiunilor, greutăţii
sau altor însuşiri nu pot fi manipulate şi transportate cu mijloacele şi instalaţiile obişnuite
de care dispune operatorul; substanţele şi obiectele periculoase;
- mărfuri admise la transport în condiţii speciale stabilite prin dispoziţii legale:
mărfurile pentru care sunt stabilite condiţii speciale pot fi admise la transport numai dacă
aceste condiţii sunt îndeplinite (spre exemplu, însoţirea animalelor vii); anumite obiecte
şi substanţe periculoase pot fi primite la transport în condiţiile Regulamentului privind
transportul internaţional feroviar al mărfurilor periculoase etc.;
Contraprestaţia expeditorului constă în plata tarifului de transport. Taxa de transport
(tariful) se stabileşte diferenţiat, în raport cu felul expediţiei, respectiv tarif pentru vagoane
complete, pentru coletărie şi mesagerie.
Iniţiativa încheierii aparţine expeditorului, care potrivit legii trebuie adreseze operatorului
de transport feroviar o comandă scrisă prin care solicită punerea la dispoziţie a unuia sau mai
multor mijloace de transport necesare încărcării şi expedierii mărfurilor care vor face obiectul
expediţiei respective.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
27
Comanda trebuie să conţină următoarele indicaţii:
� staţia de expediere;
� staţia de destinaţie;
� felul mărfii, cantitatea;
� data şi locul de încărcare;
� tipul mijloacelor de transport şi rechizitele necesare de încărcare (vagoane acoperite,
deschise, vagoane cu instalaţii frigorifice, vagoane cisternă etc.
Acceptarea comenzii de către operatorul de transport se confirmă prin semnătură şi ştampilă
sau prin mijloace electronice.
Potrivit art.37alin.2 din Regulament, contractul de transport se consideră încheiat dacă
sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii
1. operatorul de transport feroviar a primit marfa încărcată în mijlocul de transport, însoţit
de scrisoarea de trăsură completată de expeditor în rubricile care îi sunt rezervate,
semnată de către acesta;
2. operatorul de transport feroviar a aplicat ştampila cu data pe toate exemplarele scrisorii
de trăsură.
Stampila staţiei de expediere se aplică pe toate exemplarele scrisorii de trăsură şi poate fi
înlocuită cu orice dispozitiv care imprimă pe acest document data la care s-a făcut primirea
mărfurilor spre transport.
Stabilirea momentului încheierii contractului prezintă o importanţă practică deosebită
deoarece din acest moment răspunderea pentru marfa încredinţată de expeditor revine cărăuşului
şi curge termenul de executare a contractului.
Încheierea contractului este precedată şi condiţionată de primirea integrală a mărfii care
face obiectul expediţiei, însoţită de scrisoarea de trăsură, completată şi semnată de către
expeditor, pe care transportatorul aplică ştampila sa, care conţine în toate cazurile şi data când s-
a făcut primirea mărfurilor.
Primirea mărfurilor de către cărăuş fără obiecţiuni şi acceptarea încheierii contractului
prin aplicarea ştampilei sale constituie o prezumţie legală potrivit căreia predarea/primirea
expediţiei s-a efectuat cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Regulamentul prevede încheierea contractului de transport în formă scrisă cerută ad
probationem prin completarea unui formular tipizat care poartă denumirea de scrisoare de
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
28
tr ăsură. Forma scrisă, facilitează proba contractului, iar operaţiunea de predare/primire fiind un
fapt va putea fi dovedită cu orice mijloc de probă admis de lege. În acest sens, art.37pct.3 din
Regulament prevede că inexactităţile din scrisoarea de trăsură sau pierderea acesteia nu afectează
existenţa şi nici valabilitatea contractului de transport.
Scrisoarea de trăsură trebuie completată de expeditor sau prin grija acestuia, cu excepţia
unor rubrici care vor fi completate de operator şi constituie înscrisul doveditor al contractului.
În mod obligatoriu scrisoarea de trăsură cuprinde următoarele menţiuni:
1. data întocmirii;
2. numele şi adresa expeditorului (ca expeditor trebuie înscrisă o singură persoană fizica sau
juridică);
3. denumirea staţiilor de expediţie şi de destinaţie;
4. numele şi adresa destinatarului (se admite numele unei singure persoane numărul şi seria
sigiliilor aplicate);
5. denumirea mărfii şi a modului de ambalare;
6. enumerarea detaliată a anexelor la scrisoarea de trăsură necesare formalităţilor
administrative pe parcurs;
7. numărul mijlocului de transport;
8. masa brută a mărfii şi alte elemente de calcul care să permită determinarea cantităţii de
marfă a expediţiei, exprimată sub alte forme;
9. menţiunea privind modul de plată;
10. indicaţia că transportul este supus Regulamentului;
11. numele şi adresa operatorului de transport feroviar care a încheiat contractul de transport.
Pentru fiecare expediţie trebuie întocmită o singură scrisoare de transport. O singură
scrisoare de trăsură însoţeşte marfa încărcată într-un singur vagon sau într-o singură unitate de
transport. Cu toate acestea în baza unei singure scrisori de trăsură pot fi predate spre transport
mărfuri încărcate în mai multe vagoane, caz în care grupul de vagoane va constitui o expediţie
distinctă.
Nu pot fi predate la transport cu o singură scrisoare de trăsură:
1. mărfurile care, datorită naturii lor, nu pot fi încărcate în comun cu alte mărfuri în acelaşi
vagon;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
29
2. mărfurile admise la transport în anumite condiţii când încărcarea lor în comun cu alte
mărfuri este interzisă;
3. mărfurile a căror încărcare este efectuată de către operatorul de transport feroviar, cu cele
a căror încărcare este în sarcina expeditorului.
Expeditorul răspunde de exactitatea indicaţiilor sale sau înscrise prin grija sa în scrisoarea
de trăsură prin suporatarea consecinţelor păgubitoare care ar rezulta din faptul că aceste
declaraţii sunt incorecte, inexacte, incomplete sau au fost înscrise în alte rubrici decât cele
rezervate special fiecăreia dintre ele în cuprinsul scrisorii de trăsură.
VIII..EXECUTAREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT FEROVIAR DE MĂRFURI
Executarea obligaţiei de plată a tarifului de transport
Principala obligaţie care revine beneficiarilor de transport este plata tarifelor şi taxelor
datorate operatorului de transport feroviar având ca temei contractul de transport. Plata tarifului
reprezintă contraprestaţia datorată operatorului pentru serviciile sale şi se achită de regulă de
către expeditor în staţia de predare. Debitorul acestei obligaţii este, de regulă, expeditorul, dar
este posibil ca prin acordul părţilor această obligaţie să revină în tot sau în parte, destinatarului.
Potrivit art. 40 alin.2 din Regulament, chiar în situaţia în care tarifele sunt puse în sarcina
destinatarului, expeditorul poate fi ţinut la plata acestora în măsura în care destinatarul nu a cerut
livrarea mărfii sau predarea scrisorii de trăsură şi nici nu a modificat contractul de transport.
Dacă preţul transportului nu poate fi stabilit în momentul predării mărfii, operatorul de
transport feroviar are dreptul să pretindă depunerea unei sume reprezentând valoarea
aproximativă a acestor cheltuieli, urmând ca decontul cu expeditorul să se facă după eliberarea
mărfii în staţia de destinaţie.
Obligaţia de plată se execută după caz cu ocazia încheierii contractului, la eliberarea
mărfii sau dacă există o convenţie în acest sens periodic prin facturare.
În cazul întârzierii plăţii tarifului de transport, operatorul de transport feroviar are dreptul
să perceapă majorări de întârziere sau chiar să refuze executarea transportului.
Executarea transportului într-un anumit termen
Termenul de executare a contractului de transport este intervalul de timp în cadrul căruia
operatorul feroviar este obligat să execute transportul mărfurilor şi se calculează din momentul
predării mărfurilor de către expeditor şi până în momentul sosirii acestora în staţia de destinaţie.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
30
În vederea executării contractului de transport feroviar, termenele sunt stabilite expres de
lege care prevede obligaţia transportatorului de a parcurge o anumită distanţă într-o anumită
perioadă de timp, în funcţie de condiţiile tehnice obiective pe care le oferă infrastructura şi în
raport de natura mărfurilor predate spre transport.
În conformitate cu art.50.alin1. din Regulament, termenul de executare a contractului este
format din termenul de expediere care este de 24 de ore, termenul de transport propriu-zis
calculat pentru fiecare fracţiune indivizibilă de 400 Km care este de 48 de ore şi un termen
suplimentar de 24 de ore care se acordă o singură dată (pentru trecerea de pe liniile principale pe
cele secundare şi invers).
Termenul de executare a contractului de transport poate fi modificat în sensul prelungirii
sau suspendării, cu excepţia cauzelor imputabile operatorului.
Conform art. 50.alin.3 din Regulament, termenele se prelungesc de drept cu durata
staţionării necesare pentru: verificarea expediţiilor; îndeplinirea formalităţilor cerute de organele
vamale sau de alte autorităţi administrative; modificarea contractului de transport; tratamente
speciale ce trebuie acordate mărfii; transbordarea sau refacerea unei încărcări efectuate defectuos
de expeditor etc. Cauza şi durata acestor prelungiri se menţionează în scrisoarea de trăsură,
putând fi dovedite prin orice mijloace de probă admise de lege.
Termenul de executare a contractului de transport se suspendă sâmbăta, duminica şi în
zilele de sărbători legale, dacă operatorul nu lucrează în aceste zile şi a făcut public acest lucru.
Eliberarea mărfurilor la destinaţie
După efectuarea transportului propriu-zis, la destinaţie, marfa este predată destinatarului
indicat în scrisoarea de trăsură. În acest sens, art.52.alin 1. din Regulament prevede că obligaţia
de eliberare a mărfurilor se consideră executată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
- marfa încărcată în mijlocul de transport a fost predată destinatarului. Destinatarul are
obligaţia de a descărca complet mijlocul de transport sau de a suporta cheltuielile
ocazionate de descărcare dacă acestă operaţiune se execută de către operator. În cazul în
care destinatarul constată lipsuri la marfa transportată sau dacă termenul de expediere a
fost depăşit, are posibilitatea să-şi valorifice în nume propriu drepturile ce derivă din
contractul de transport;
- scrisoarea de trăsură a fost remisă destinatarului;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
31
- creanţele născute din contractul de transport au fost achitate. Acceptarea mărfii de către
destinatar îl obligă pe acesta să achite transportatorului eventualele sume pe care
expeditorul le-a lăsat în sarcina sa.
Locul executării obligaţiei de eliberare a mărfurilor se stabileşte prin convenţia încheiată
în acest sens de operatorul de transport feroviar cu destinatarul.
Modificarea contractului de transport poate fi iniţiată fie de expeditor, fie de destinatar, în
condiţiile prevăzute de lege.
IX.MODIFICAREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT FEROVIAR
9.1.Modificarea contractului de transport de către expeditor
Expeditorul poate modifica contractul de transport prin dispoziţii ulterioare indicând:
- retragerea mărfiila staţia de expediere;
- oprirea mărfii în parcurs;
- amânarea eliberării mărfii;
- eliberarea mărfii altei persoane decât destinatarului înscris în scrisoarea de trăsură;
- eliberarea mărfii la o altă staţie decât staţia de destinaţie înscrisă în scrisoarea de trăsură;
- înapoierea mărfii la staţia de destinaţie.
Toate aceste indicaţii vor fi respectate de operatorul de transport feroviar dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
1. dispoziţiile expeditorului nu au ca efect divizarea expediţiei;
2. expediţia nu a fost eliberată destinatarului;
3. dispoziţia de modificare a fost făcută în forma prestabilită de calea ferată, respectiv a fost
efectuată şi semnată de expeditor pe duplicatul scrisorii de trăsură ce trebuie prezentat
operatorului de transport feroviar. Nerespectarea condiţiei de formă atrage nulitatea
modificării.
9.2. Modificarea contractului de transport de către destinatar
Contractul de transport poate fi modificat şi din iniţiativa destinatarului dacă expeditorul
nu a luat în sarcina sa tarifele aferente transportului şi nu a făcut în scrisoarea de trăsură
menţiunea „destinatar neautorizat să dea indicaţii ulterioare”. Dacă aceste condiţii sunt
îndeplinite, destinatarul poate, prin dispoziţii ulterioare să modifice contractul de transport,
indicând:
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
32
- oprirea mărfii în parcurs;
- amânarea eliberării mărfii;
- eliberarea mărfii în staţia de destinaţie altei persoane decât destinatarul înscris în
scrisoarea de trăsură;
- modul de îndeplinire a formalităţilor vamale sau ale altor autorităţi administrative.
Sub sancţiunea nulităţii, aceste dispoziţii trebuie date printr-o declaraţie scrisă şi semnată
de destinatar pe duplicatul scrisorii de trăsură ce trebuie prezentat operatorului de transport
feroviar.
Dreptul destinatarul de a modifica contractul se stinge în momentul în care acesta a
acceptat marfa şi a preluat scrisoarea de trăsură de la operatorul de transport feroviar.
În executarea contractului de transport pot interveni anumite împrejurări care fie
împiedică începerea sau continuarea transportului pe itinerariul prevăzut, fie împiedică eliberarea
la destinaţie.
9.3.Împiedicarea la transport
Cauzele care pot constitui împiedicări la transport sunt fie calamităţi naturale (înzăpeziri,
inundaţii), fie perturbări în serviciu (accidente, deraieri şi alte evenimente asemănătoare).
În caz de împiedicare la transport, operatorul de transport feroviar are următoarele
posibilităţi:
1. să modifice itinerariul pentru a ajunge la destinaţia indicată în contract fără să perceapă
tarife suplimentare;
2. să ceară instrucţiuni de la expeditor, acesta având obligaţia de a răspunde în termen de 72
de ore. Dacă instrucţiunile primite de la expeditor modifică destinatarul sau staţia de
destinaţie ori sunt date staţiei unde se găseşte marfa, acesta trebuie să le înscrie pe
duplicatul scrisorii de trăsură şi să prezinte duplicatul operatorului de transport feroviar.
În situaţia în care operatorul dă curs instrucţiunilor fără a pretinde prezentarea
duplicatului scrisorii de trăsură, este răspunzător de paguba care rezultă din această
cauză. Dacă expeditorul, înştiinţat de împiedicarea la transport, nu dă operatorului
instrucţiuni în termen de 72 de ore, acesta va proceda potrivit normelor aplicabile în cazul
împiedicării la eliberare.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
33
9.4.Împiedicarea la eliberare
După efectuarea transportului şi ajungerea mărfurilor la destinaţie, pot interveni anumite
situaţii care împiedică operatorul de a-şi executa obligaţia de eliberare la destinaţie a mărfurilor.
Aceste situaţii se pot datora fie refuzului destinatarului de a primi marfa, fie imposibilităţii
identificării acestuia, fie altor cauze cum ar fi sechestru, hotărâri judecătoreşti sau alte situaţii
similare.
În toate cazurile în care operatorul se confruntă cu o astfel de situaţie care determină
imposibilitatea executării obligaţiei sale de a elibera marfa la destinaţie, este obligat să îl
înştiinţeze pe expeditor fără întârziere pentru a-i cere instrucţiuni. Dacă destinatarul refuză
marfa, expeditorul este în drept să dea instrucţiuni chiar dacă nu poate prezenta duplicatul
scrisorii de trăsură. Instrucţiunile formulate de expeditor au ca efect modificarea contractului de
transport. Astfel, expeditorul are posibilitatea să solicite în scris operatorului înapoierea mărfii.
În nici un caz marfa nu va fi returnată fără consimţământul scris al expeditorului, cu excepţia
situaţiei în care există o menţiune specială în scrisoarea de trăsură în sensul ca marfa să fie
înapoiată dacă se iveşte o împiedicare la eliberare.
Dacă împrejurarea care a cauzat împiedicarea la eliberare încetează înainte de sosirea
instrucţiunilor expeditorului, operatorul este îndreptăţit să elibereze mărfurile destinatarului,
comunicând fără întârziere acest fapt expeditorului.
În situaţia în care expeditorul nu răspunde solicitării operatorului de a da instrucţiuni,
acesta este în drept să valorifice marfa. Suma obţinută din vânzare după scăderea tarifelor de
transport care grevează marfa trebuie ţinută la dispoziţia expeditorului.
X.RĂSPUNDEREA OPERATORULUI DE TRANSPORT FEROVIAR
Operatorul de transport feroviar care a primit marfa împreună cu srisoarea de trăsură
răspunde pentru executarea transportului şi pentru integritatea mărfii pe întregul parcurs până la
eliberare.
Răspunderea operatorului acoperă perioada în care mărfurile se află în detenţia sa. Astfel,
dacă paguble s-au produs în intervalul cuprins între momentul primirii mărfurilor spre transport
şi momentul eliberării lor destinatarului, operatorul este prezumat a fi în culpă. Acestă prezumţie
relativă operează atât timp cât mărfurile se află în paza materială a operatorului, numai dacă
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
34
mijlocul de transport sau mărfurile transportate în mijloace de transport deschise nu au ajuns
intacte la destinaţie.
Prin derogare de la regulile generale, răspunderea cărăuşului este limitată, cuantumul
despăgubirilor fiind expres determinat de lege. De la regula că răspunderea transportatorului este
limitaă există şi excepţii în ipoteza în care se dovedeşte că prejudiciul a rezultat dintr-un fapt
comis cu intenţia de a provoca un astfel de prejudiciu.
În general, răspunderea transportatorului feroviar poate fi angajată pentru:
1. pierderea totală sau parţială a mărfii . Persoana îndreptăţită să pretindă marfa poate, fără a
avea de făcut alte dovezi, să considere că marfa ca fiind pierdută ori de câte ori aceasta nu a fost
eliberată destinatarului, sau nu a fost pusă la dispoziţia acestuia, în termen de 30 de zile calculat
după împlinirea termenului de executare a contractului de transport. În toate cazurile în care
marfa nu este eliberată în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului de executare a
contractului de transport operează o prezumţie de pierdere a mărfii din culpa cărăuşului. Prin
derogare de la dreptul comun care instituie principiul reaparaţiei integrale a prejudiciului,
operatorul de transport feroviar va fi ţinut numai pentru paguba efectivă, nu şi pentru beneficiul
nerealizat. În acest sens, Regulamentul prevede că, în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii,
operatorul trebuie să plătească, excluzând alte daune-interese, o despăgubire calculată după
factură sau după preţul curent al mărfii, iar în lipsa acestora, după preţul mărfurilor de aceeaşi
natură sau calitate, la locul şi data la care marfa a fost primită la transport. Pe lângă despăgubirile
efective pentru pierdere, operatorul are obligaţia de a restitui celui îndreptăţit tariful de transport,
taxele vamale şi alte sume plătite de acesta. Întrucât legea nu distinge, tariful se restituie în
totalitate, indiferent dacă marfa a fost pierdută în întregime sau în parte.
2. avarierea mărfii. Constituie avariere orice depreciere a calităţilor mărfii survenită pe
parcursul transportului, astfel încât în momentul ajungerii la destinaţie, mărfurile transportate nu
mai prezintă aceleaşi caracteristici tehnico-economice faţă de momentul predării lor la transport.
Sarcina probei că avaria s-a produs în timpul transportului şi din culpa operatorului de transport
feroviar incumbă reclamantului. Prin urmare, în această materie nu mai operează prezumţia de
culpă a transportatorului, sarcina probei fiind răsturnată. Gradul de depreciere a valorii mărfii se
stabileşte prin proces-verbal de constatare a avariei, încheiat de transportator în prezenţa
expeditorului sau destinatarului sau poate fi determinat prin expertiză al cărei obiect este
stabilirea procentului de avriere. În acest caz, despăgubirea se calculează prin aplicarea la
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
35
valoarea mărfii a procentului de avarie constatat. Dacă marfa este avariată în întregime,
despăgubirea nu poate depăşi suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totală a mărfii. Dacă
numai o parte din marfă a fost avariată, despăgubirea nu poate depăşi suma la care s-ar fi ajuns în
caz de pierdere parţială a mărfii. Operatorul este obligat în plus să restituie tariful de transport în
proporţia determinată de procentul de avariere;
3. nerespectarea termenului de executare a contractului de transport. În caz de întârziere în
executarea transportului, operatorul feroviar este obligat să plătescă 2% din tariful de transport
pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma totală să poată depăşi jumătate din tariful de
transport. Pentru obţinerea acestei despăgubiri nu este neceară dovada unui prejudiciu rezultat
din întârziere. Dacă însă se face dovada unui prejudiciu distinct rezultat din întârziere se poate
obţine o despăgubire mai mare, fără însă a se depăşi tariful de transport. Despăgubirile pentru
întârziere nu se pot cumula cu cele cuvenite pentru pierderea totală sau parţială a mărfurilor. În
caz de pierdere parţială, ele se vor plăti, dacă este cazul, numai pentru marfa nepierdută. În caz
de avariere despăgubirile pentru întârziere se cumulează cu cele pentru avariere.
Exonerarea de răspundere
Operatorul feroviar este scutit de răspundere în următoarele două ipoteze distincte:
1. pierderea, avarierea sau depăşirea termenului contractului de transport a avut drept cauză
o culpă a expeditorului (completarea greşită a scrisorii de trăsură), o dispoziţie dată de expeditor
(cum ar fi o instrucţiune a acestuia în vederea modificării contractului), un viciu propriu al mărfii
(deteriorarea anterioară) sau alte împrejurări pe care operatorul nu le putea evita şi ale căror
urmări nu le putea înlătura;
2. existenţa şi constatarea unei diferenţe între cântarul folosit la primirea mărfurilor spre
transport şi cel folosit la destinaţie;
În ambele ipoteze, operatorul este exonerat de răspundere co condiţia ca mijlocul de
transport închis să fi ajuns la destinaţie cu sigiliile intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de
transport deschis, cu semnele sau marcajele intacte.
Regulamentul mai prevede şi alte cauze de exonerare de răspundere rezultate din riscurile
speciale inerente transportului feroviar de mărfuri. Astfel, operatorul de transport feroviar va fi
scutit de răspundere dacă prejudiciile se datorează:
- cauzelor naturale inerente transportului în vehicule deschise;
- lipsei ambalajului sau ambalării necorespunzătoare a mărfurilor de către expeditor;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
36
- operaţiunilor de încărcare/descărcare executate de expeditor ori de către destinatar;
- îndeplinirii de către expeditor sau de destinatar ori de mandatarii acestora a formalităţilor
cerute de organele vamale sau de alte autorităţi administrative;
- declarării incorecte, inexacte sau incomplete a mărfurilor excluse de la transport ori
admise în anumite condiţii sau nerespectarea de către expeditor a măsurilor stabilite
pentru mărfurile admise în anumite condiţii;
- lipsei însoţitorului în cazul transporturilor care trebuie însoţite.
Dovada că pierederea, avarierea sau depăşirea termenului de executare a contractului se
datorează acestor cauze cade în sarcina operatorului de transport feroviar.
PROCEDURA DE ANGAJARE A RASPUNDERII OPERATORULUI DE
TRANSPORT FEROVIAR
Potrivit legii, exercitarea acţiunii împotriva operatorului de transport feroviar este în mod
obligatoriu precedată de formularea unei reclamaţii administrative . Neîndeplinirea acestei
proceduri prealabile duce la respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Reclamaţia administrativă poate fi introdusă numai de către persoanele care pot exercita
dreptul la acţiune împotriva operatorului de transport feroviar, care, de regulă, îşi pot justifica
calitatea de victimă, prezentând scrisoarea de trăsură. Termenul de formulare a reclamaţiei
administrative este de 3 luni de la data încheierii contractului de transport. La cererea
propriu.zisă, reclamantul are obligaţia să ataşeze exemplarul corespunzător al scrisorii de trăsură
şi orice acte doveditoare necesare pentru soluţionarea pretenţiilor sale.
Operatorul de transport feroviar are la dispoziţie 3 luni pentru a soluţiona reclamaţia,
perioadă în care cursul prescripţiei este suspendat. În cazul în care reclamaţia este respinsă sau
nu este soluţionată în termen de 3 luni, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs
anterior formulării reclamaţiei.
Dacă reclamaţia administrativă a fost respinsă persoana îndreptăţită poate să introducă
acţiune în justiţie. Dreptul la acţiune aparţine persoanei care posedă scrisoarea de trăsură, sau
care în lipsa acesteia dovedeşte dreptul său în alt mod. Acest drept aparţine expeditorului atât
timp cât are dreptul să modifice contractul de transport. Pentru exercitarea acţiunii, expeditorul
este obligat să prezinte duplicatul scrisorii de trăsură. În lipsa duplicatului, nu poate acţiona
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
37
contra operatorului decât dacă destinatarul l-a autorizat în acest sens sau dacă face dovada că
destinatarul a refuzat marfa.
Din momentul în care a primit scrisoarea de trăsură sau din momentul în care şi-a
valorificat drepturile ce-i aparţin, dreptul la acţiune aparţine destinatarului, care îşi va putea
valorifica acest drept prin prezentarea scrisorii de trăsură.
Dreptul la acţiune împotriva operatorului de transport feroviar se stinge în caz de
pierdere parţială, de avariere sau de depăşire a termenului de executare a contractului de
transport, dacă marfa a fost acceptată fără obiecţiuni. De la această regulă există şi excepţii, adică
dreptul la acţiune nu se stinge:
- în caz de pierderi parţiale sau de avariere a mărfii, dacă pierderea sau avaria a fost
constatată înaite ca cel îndreptăţit să fi primit marfa sau dacă această constatare nu a putut
fi f ăcută din culpa operatorului feroviar;
- în caz de reclamaţie pentru pagube neaparente a căror existenţă este constatată după
primirea mărfii de către cel îndreptăţit, dacă acesta cere constatarea de îndată ce a
descoperit paguba şi cel mai târziu în 5 zile de la acceptarea mărfii, şi în plus, dovedeşte
că paguba s-a produs în intervalul dintre încheierea contractului de transport şi eliberarea
expediţiei;
- în caz de depăşire a termenului de executare a contractului de transport, dacă cel
îndreptăţit în termen de 60 de zile calculate de la eliberarea mărfurilor şi-a valorificat
drepturile faţă de operatorul de transport feroviar;
- dacă cel îndreptăţit dovedeşte că paguba a avut drept cauză un dol sau o culpă gravă
imputabilă operatorului de transport feroviar.
Prescripţia dreptului la acţiune (art.68 din Regulament)
Termenul general de prescripţie în transportul feroviar intern este de un an. Prin excepţie
pentru unele dintre acţiunile determinate de Regulament termenul este de 2 ani.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, în raport
cu abaterea, potrivit următoarelor distincţii:
- pentru acţiunea în daune în cazul pierderii totale, din a 30-a zi care urmează expirării
termenului de executare a contractului de transport;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
38
- pentru acţiunea în daune în cazul pierderii parţiale, avarierii mărfii sau depăşirii
termenului de executare a contractului de transport, din ziua în care a avut loc eliberarea
mărfii;
- în toate celelalte cazuri din ziua în care dreptul poate fi exercitat.
XI.CONTRACTUL DE TRANSPORT RUTIER DE M ĂRFURI ÎN TRAFIC
INTERN ŞI INTERNA ŢIONAL
12.1. Aspecte introductive
Transportul rutier este reglementat de O.G. nr. 27/2011 privind transportul rutier.
În conformitate cu dispoziţiile art.77 din O.G.27/2011, transporturile rutiere publice de
mărfuri executate cu vehicule în trafic naţional se realizează potrivit dispoziţiilor cuprinse în
Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR),
semnată la Geneva, 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972.
12.2. Încheierea contractului de transport. Scrisoarea de trăsură
Contractul de transport se încheie prin oferta făcută de o parte şi acceptarea ei de către
cealaltă parte şi predarea efectivă a mărfurilor transportatorului.
Contractul de transport se constată printr-o scrisoare de trăsură întocmită în trei
exemplare originale semnate de expeditor şi transportator. Forma scrisă este cerută ad
probationem întrucât lipsa, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici
existenţa, nici valabilitatea contractului de transport (art.4). Primul exemplar se remite
expeditorului, al doilea însoţeşte marfa, iar al treilea se reţine de transportator. În cazul în care
marfa trebuie încărcată în vehicule diferite sau dacă urmează a se transporta loturi distincte de
marfă, expeditorul sau transportatorul au dreptul de a pretinde întocmirea de scrisori de trăsură
pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare lot de marfă.
Menţiunile pe care trebuie să le cuprindă scrisoarea de trăsură sunt prevăzute în art.6 şi
sunt grupate în trei categorii, după cum urmează:
1. Menţiuni obligatorii :
- data şi locul întocmirii scrisorii de trăsură;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
39
- numele şi adresa expeditorului;
- numele şi adresa transportatorului;
- data şi locul primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia;
- numele şi adresa destinatarului;
- descrierea mărfii (denumire, felul ambalajului, numărul de colete, cantitatea etc.);
- cheltuielile aferente transportului;
- instrucţiunile necesare îndeplinirii anumitor formalităţi (spre exemplu, în transportul
internaţional formalităţile vamale);
- indicaţia că transportl este supus dispoziţiilor cuprinse în Convenţia CMR şi nici unei alte
clauze contrare.
2. Menţiuni circumstanţiale care trebuie incluse în scrisoarea de trăsură dacă transportul
urmează a se efectua în anumite condiţii specifice permise de Convenţia CMR:
- interzicerea transbordării;
- cheltuielile pe care transportatorul le ia asupra sa;
- totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii;
- valoarea declarată a mărfii şi suma care reprezintă interesul special la eliberare;
- instrucţiunile expeditorului cu privire la asigurarea mărfii;
- termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;
- lista documentelor remise transportatorului.
3. Menţiuni facultative. Părţile pot insera în scrisoarea de trăsură orice altă indicaţie pe
care o consideră utilă. Spre exemplu, în transportul internaţional părţile pot insera o
clauză atributivă de jurisdicţie în favoarea unui tribunal arbitral, cu condiţia ca această
clauză să prevadă că respectivul tribunal va aplica dispoziţiile Convenţiei CMR (art.33).
Scrisoarea de trăsură face dovada, până la proba contrară, a condiţiilor contractului şi a
primirii mărfurilor de către transportator (art.9 pct.1).
Conţinutul contractului de transport rutier de mărfuri
Drepturile şi obligaţiile expeditorului
1. Expeditorul are obligaţia completării corecte a rubricilor din scrisoarea de trăsură
fiind răspunzător pentru toate cheltuielile şi daunele pricinuite transportatorului din
cauza ineficienţei sau inexactităţii acestor date (art.7 pct.1);
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
40
2. Expeditorul este obligat să ambaleze corespunzător marfa, fiind răspunzător faţă de
transportator pentru daunele pricinuite persoanelor, autovehicului sau altor mărfuri,
precum şi pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului mărfurilor,
exceptând situaţia în care viciile ambalajului au fost aparente sau cunoscute de
transportator, şi acesta nu a făcut nici o rezervă în acest sens (art.10). În absenţa unor
rezerve motivate cu privire la starea mărfii sau a ambalajului se prezumă că acestea
erau în stare aparent bună (art.9 pct.2).;
3. În transportul internaţional, expeditorul are obligaţia de a anexa la scrisoarea de
trăsură documentele necesare îndeplinirii formalităţilor vamale şi de a furniza
transportatorului toate informaţiile cerute, fiind răspunzător pentru toate daunele care
ar putea rezulta din lipsa, insuficienţa sau neregularitatea acestora (art.11),
4. Dacă la transport sunt predate mărfuri periculoase, expeditorul are obligaţia să aducă
la cunoştinţa transportatorului natura exactă a pericolului pe care mărfurile îl
prezintă, indicându-i eventual măsurile care trebuie luate (art.22 pct.1);
5. Expeditorul are dreptul să declare în scrisoarea de trăsură, contra unui supliment de
preţ convenit, o anumită valoare a mărfii, angajând în acest mod răspunderea
transportatorului peste limita stabilită de Convenţia CMR (art. 24);
6. Expeditorul este obligat să plătească preţul transportului, dacă prin contract nu s-a
prevăzut că această obligaţie incumbă destinatarului (acestă soluţie rezultă din
interpretarea art.6 pct.2 lit.b);
7. Expeditorul are dreptul să ceară verificarea de către transportator a greutăţii brute a
mărfii şi a conţinutului coletelor. În vederea efectuării acestor operaţiuni
transportatorul poate pretinde plata cheltuielor aferente verificării. Rezultatul
verificărilor se consemnează în scrisoarea de trăsură (art.8 pct.3);
8. Expeditorul are dreptul de a fixa suma care reprezintă un interes special la eliberare
pentru cazul unei pierderi sau avarii şi pentru situaţia în care se depăşeşte termenul
convenit. Acestă sumă va fi menţionată în scrisoarea de trăsură, în schimbul plăţii
unui supliment de stabilit de comun acord cu transportatorul.
Drepturile şi obligaţiile transportatorului
1. Prima obligaţie a transportatorului este aceea de a pune la dispoziţia expeditorului
autovehiculul la termenul stabilit;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
41
2. La primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice exactitatea menţiunilor din
scrisoarea de trăsură referitoare la cantitatea, starea aparentă a mărfii şi a ambalajului.
Dacă cu ocazia acestor verificări transportatorul constată anumite neconcordanţe între
menţiunile înscrise în scrisoarea de trăsură şi situaţia de fapt sau dacă nu are mijloace
rezonabile pentru a verifica exactitatea menţiunilor, are dreptul de a face rezervele
corespunzătoare pe scrisoarea de trăsură;
3. În situaţia în care executarea contractului în condiţiile prevăzute de scrisoarea de trăsură
este sau devine imposibilă înainte de finalizarea transportului, transportatorul este obligat
să ceară instrucţiuni expeditorului sau destinatarului, după caz (art.14);
4. Să elibereze marfa la destinaţie persoanei îndreptăţite.
Executarea contractului de transport rutier de mărfuri
Plata tarifului de transport
În operaţiunile de transport rutier tarifele se stabilesc liber, pe bază de cerere şi ofertă.
Executarea contractului de transport în termenul convenit de păr ţi
Termenul în care trebuie finalizat transportul se stabileşte prin acordul părţilor. Dacă nu
există nici o menţiune în acest sens în scirsoarea de trăsură, se va lua în considerare perioada de
timp care în mod rezonabil este acordată unui transportator diligent, ţinând cont de împrejurări
(art.19 CMR).
Eliberarea mărfurilor la destina ţie
După sosirea mărfurilor la destinaţie, destinatarul are dreptul de a pretinde
transportatorului eliberarea mărfurilor împreună cu cel de al doilea exemplar al scrisorii de
trăsură (care a însoţit transportul). Pentru a-şi exercita acest drept, destinatarul este obligat să
acopere toate creanţele care rezultă din contract. În cazul în care există vreo contestaţie în
legătură cu aceste creanţe, transportatorul nu va putea să elibereze marfa decât în schimbul
depunerii de către destinatar a unei cauţiuni (art.13 CMR).
În toate situaţiile în care se ivesc impedimete legate de eliberarea mărfii, transportatorul
are obligaţia de a cere instrucţiuni de la expeditor. Astfel, dacă destinatarul refuză marfa,
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
42
expeditorul are dreptul de a dispune de aceasta. Destinatarul poate pretinde eliberarea mărfii,
chiar dacă iniţial a refuzat-o până în momentul în care expeditorul transmite alte instrucţiuni
transportatorului.
Modificarea contractului de transport rutier
După încheierea contractului de transport inclusiv în cursul executării sale pot interveni
anumite împrejurări de natură să determine modificare acestuia.
Iniţiativa modificării poate să aparţină expeditorului sau destinatarului în condiţiile
prevăzute de lege. Astfel, expeditorul poate să-şi exercite acest drept până în momentul în care
cel de al doilea exemplar al scrisorii de trăsură este remis destinatarului. Acest drept poate să
aparţină destinatarului chiar din momentul întocmirii scrisorii de trăsură, dacă există o menţiune
în acest sens pe acest document.
Modificarea contractului de transport este supusă următoarelor condiţii prevăzute de art.5
CMR:
- expeditorul, sau după caz, destinatarul trebuie să prezinte transportatorului scrisoarea de
trăsură pe care să fie consemnate noile instrucţiuni;
- executarea acestor instrucţiuni trebuie să fie posibilă, să nu împiedice activitatea normală
a transportatorului şi nici să nu aducă prejudicii expeditorilor sau destinatarilor altor
transporturi;
- instrucţiunile date nu trebuie să aibă ca efect divizarea expediţiei.
Transportatorul care nu execută instrucţiunile date cu respectarea acestor condiţii sau care
se conformează instrucţiunilor fără a pretinde prezentarea scrisorii de trăsură va fi răspunzător
faţă de persoana îndreptăâită să ceară acoperirea prejudiciului cauzat de acest fapt (art.12 pct.7
CMR).
Dacă executarea contractului în condiţiile prevăzute iniţial în scrisoarea de trăsură este
sau devine imposibilă înainte ca marfa să ajungă la destinaţie, transportatorul este obligat să
ceară instrucţiuni persoanei care are dreptul să dispună de marfă. În ipoteza în care nu a obţinut
instrucţiuni în timp util, transportatorul are obligaţia de a lua măsurile pe care le consideră ca
fiind cele mai bune în interesul persoanei care poate dispune de marfă. În aceste sens,
transportatorul poate descărca marfa, o poate încredinţa unui terţ sau poate să procedeze la
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
43
vânzarea acesteia (dacă natura perisabilă sau cheltuielile legate de păstrarea mărfii sunt prea mari
raportat la valoarea mărfii).
Transportatorul are dreptul să recupereze cheltuielile legate de solicitarea de instrucţiuni
sau determinate de executarea instrucţiunilor primite, cu condiţia ca aceste cheltuieli să nu fie
consecinţa culpei sale (art.16 pct.1).
XII. RĂSPUNDEREA OPERATORULUI DE TRANSPORT RUTIER
Potrivit art. 17 CMR, transportatorul răspunde pentru pierderea totală sau parţială sau
pentru avaria produsă între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, precum şi pentru
întârzierea în eliberare.
1. Răspunderea transportatorului pentru pierderea mărfii
Persoana îndreptăţită să pretindă marfa poate să o considere pierdută, fără a prezenta alte
dovezi, dacă acesta nu a fost eliberată în termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit
sau, dacă nu a fost convenit un asemenea termen, în termen de 60 de zile de la primirea mărfii de
către transportator. În această situaţie, transportatorul este obligat la plata unor despăgubiri egale
cu contravaloarea mărfii pierdute, la care se adaugă taxa de transport, taxele vamale şi alte
cheltuieli ocazionate de transportul mărfii.
Valoarea mărfii se determină pe criteriul cursului bursei de mărfuri sau, în lipsa acestuia,
pe baza preţului curent al pieţii. În lipsa ambelor criterii valoarea mărfii se determină pe baza
valorii uzuale a mărfurilor de acelaşi fel şi de aceeaşi calitate (art.23 pct.1, 2 CMR).
În transporturile rutiere interne, cuantumul despăgubirilor datorate de transportator pentru
pierderea totală sau parţială a mărfii, nu poate depăşi echivalentul în lei a 2,5 USD, per kilogram
greutate brută lipsă (art. 535alin.2O.G.nr.109/2005). În transporturile rutiere internaţionale, limita
despăgubirii este de 8,33 unităţi de cont pe kilogram lipsă din masa brută.
Răspunderea transportatorului poate depăşi aceste limite dacă în scrisoarea de trăsură
expeditorul a făcut menţiuni corespunzătoare. Astfel, expeditorul poate menţiona o valoare a
mărfii care depăşeşte limita prevăzută de Convenţia CMR (art. 24 CMR). În această situaţie,
despăgubirea se va calcula în funcţie de valoarea declarată a mărfii, acestă clauză având natura
juridică a unei clauze penale. O altă posibilitate oferită de lege expeditorului este aceea de a
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
44
declara în schimbul unui supliment de preţ, o sumă cu titlu de interes special la eliberare,
pentru cazul pierderii sau avarierii mărfii, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare. În
acestă situaţie, suplimentar se vor acoperi pagubele suplimentare până la limita sumelor
declarate.
În plus, Convenţia CMR acordă posibilitatea celui îndreptăţit de a pretinde dobânzi de
5% pe an care curg din ziua reclamaţiei adresate în scris transportatorului, sau dacă nu a existat o
reclamaţie, din ziua introducerii acţiunii în justiţie.
Transportatorul, prepuşii săi sau orice altă persoană aflată în serviciul său, nu se va putea
exonera de răspundere şi nici nu va putea beneficia de limitarea acesteia, dacă paguba este
rezultatul dolului său sau unei culpe ce-i poate fi imputată şi care în conformitate cu legea ţării
căreia îi aparţine organul de jurisdicţie sesizat, este considerată echivalentă cu un dol (art.29
CMR).
2. Răspunderea transportatorului pentru avarierea mărfii
În caz de avarie, transportatorul va fi obligat să plătească o despăgubire corespunzătoare
contravalorii deprecierii mărfii, calculată în acelaşi mod ca şi în cazul pierderii mărfii. Dacă
marfa a fost avariată în întregime, despăgubirea nu poate depşi suma care ar fi fost plătită în
cazul pierderii totale a mărfii, iar dacă numai o parte din marfă a fost avariată, despăgubirea nu
poate depăşi suma plătibilă în caz de pierdere a părţii depreciate.
3. Răspunderea transportatorului pentru întârzierea în eliberare
Se consideră că marfa a livrată cu întârziere, dacă nu a fost eliberată în termenul convenit
sau, dacă nu a fost convenit un termen, atunci când durata efectivă a transportului depăşeşte
timpul care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, după împrejurări (art.19
CMR). Transportatorul răspunde pentru întârziere cu condiţia ca aceasta să fi provocat celui
îndreptăţit un prejudiciu. Despăgubirea este limitată la preţul transportului.
Exonerarea de răspundere
1.Cazuri generale de exonerare
Transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut
drept cauză:
- o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă;
- un ordin al persoanei care dispune de marfă, fără nici o cuplă din partea transportatorului;
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
45
- un viciu propriu al mărfii;
- sau circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le
putea preveni.
Sarcina probei că pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauză una dintre aceste
situaţii incumbă transportatorului.
2.Cazuri speciale de exonerare
De asemenea, transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avarierea
mărfii rezultă din riscurile particulare inerente uneia sau unora din următoarele fapte:
- folosirea de vehicule descoperite, dacă aceasta a fost convenită în mod expres şi
menţionată în scrisoarea de trăsură, cu condiţia să nu se constate o pierdere anormală sau
o pierdere de colete (art. 17 pct.4 lit.a coroborat cu art. 18 pct.2);
- lipsa sau defectuozitatea ambalajului;
- încărcarea/descărcarea mărfii de către expeditor, destinatar sau prepuşii acestora;
- natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente naturii lor, fie la pierdere, fie la
avarie. În acest caz, transportatorul nu va fi exonerat de răspundere dacă transportul a fost
efectuat cu un vehicul special amenajat pentru protecţia mărfurilor, exceptând situaţia în
care face dovada că a luat toate măsurile şi s-a privind alegerea, întreţinerea şi folosirea
acestor amenajări şi că s-a conformat instrucţiunilor necesare ce i-au fost date (art. 17
pct.4 lit.d coroborat cu art. 18 pct.4);
- insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
- transportul de animale vii, dacă face dovada că toate măsurile care îi incumbă în mod
normal au fost luate şi că s-a conformat instrucţiunilor speciale primite (art. 17 pct.4 lit. f
coroborat cu art. 18 pct.).
Exercitarea acţiunilor împotriva cărăuşului trebuie precedată de formularea unor rezerve
de către destinatar.
Pierderea sau avarierea mărfii poate fi constatată în mod contradictoriu de către destinatar
şi expeditor. Dacă s-a făcut o asemenea constatare, dovada contrară rezultatului acestei constatări
nu poate fi făcută decât în următoarele condiţii:
- avariile sau pierderile a fost neaparente;
- destinatarul să fi formulat rezervele sale în scris în termen de 7 zile lucrătoare.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
46
Dacă starea mărfii nu a fost constatată în contradictoriu cu transportatorul, destinatarul
trebuie să formuleze rezerve în scris:
- în momentul eliberării mărfii, dacă pierderile sau avariile sunt aparente;
- în termen de 7 zile lucrătoare, dacă pierderile sau avariile sunt neaparente.
În ipoteza întârzierii în executarea transportului, destinatarul nu poate pretinde
despăgubiri decât dacă a formulat în scris rezerve în termen de 21 de zile de la primirea mărfii.
Instanţa competentă
Litigiile născute din contractul de transport rutier pot fi soluţionate de o instanţă
judecătorescă sau de un tribunal arbitral.
În transporturile rutiere internaţionale părţile au posibilitatea să desemneze de comun
acord instanţa competentă să soluţioneze eventualele litigii. În lipsa unei clauze atributive de
jurisdicţie, este competentă instanţa statului pe teritoriul căruia:
- se află reşedinţa obişnuită a pârâtului, sediul său principal sau sucursala ori agenţia prin
intermediul căreia s-a încheiat contractul de transport;
- este situat locul preluării sau predării mărfurilor.
Prescripţia dreptului la acţiune
Acţiunile îndreptate împotriva transportatorului se prescriu în termen de 1 an.
Termenul de 1 an priveşte strict pretenţiile ce urmează a fi valorificate, care decurg din
pierderea parţială, avarierea sau întârzierea, şi începe să curgă din ziua în care marfa a fost
eliberată.
În caz de pierdere totală, termenul de 1 an nu se mai calculează din ziua când marfa a fost
eliberată, ci începând cu a 30 zi după expirarea termenului convenit sau, dacă nu a fost convenit
nici un termen începând de la a 60 zi de la primirea mărfii de către transportator.
Pentru alte acţiuni îndreptate împotriva transportatorului având ca temei contractul de
transport (spre exemplu, plata contravalorii transportului efectuat şi neplătit), termenul de
prescripţie începe să curgă de la expirarea unui termen de 3 luni de la data încheierii contractului
de transport.
În cazul în care prejudiciul a fost cauzat prin dol sau culpă considerată de legea ţării
căreia îi aparţine organul de jurisdicţie sesizat ca echivalentă cu dolul, termenul de prescripţie
este de 3 ani.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
47
Modificarea cursului prescripţiei
Cazurile de suspendare sau cele de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive sunt cele
prevăzute de legea ţării căreia îi aparţine organul de jurisdicţie sesizat.
Pe lângă cauzele generale de suspendare, CMR instituie şi o cauză specială de suspendare
a prescripţiei extinctive, pentru situaţia în care a fost formulată o reclamaţie. Potrivit art.32 pct. 2
CMR, reclamaţia scrisă suspendă prescripţia până în ziua în care transportatorul respinge
reclamaţia în scris şi restituie documentele care erau anexate. În cazul în care reclamaţia a fost
admisă în parte, prescripţia nu-şi reia cursul său decât pentru partea de reclamaţie respinsă.
Dovada primirii reclamaţiei sau a răspunsului şi a restituirii documentelor incumbă părţii
care invocă acest fapt.
XIII.CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN
13.1.Generalități
Activitatea de transport aerian civil este reglementată de O.G. nr.29/1997 privind Codul
aerian civil, republicată şi prin convenţiile la care România este parte.
Dispoziţiile prevăzute în Codul aerian civil se aplică activităţilor aeronautice civile şi
persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară aceste activităţi în spaţiul aerian naţional şi pe
teritoriul României, precum şi celor care, prin activităţile desfăşurate pot pune în pericol
siguranţa zborurilor şi securitatea aeronautică.
Operaţiunile aeriene civile care pot fi desfăşurate pe teritoriul României sunt:
- operaţiuni de transport aerian public;
- operaţiuni de aviaţie generală;
- operaţiuni de lucru aerian.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
48
Operaţiunile de transport public aerian sunt transporturile de pasageri, bagaje, mărfuri
şi/sau poştă, efectuate pe baze comerciale, prin curse regulate sau neregulate de către
transportatori aerieni.
Transporturile aeriene cu periodicitate regulată sunt executate după orare publicate pe
rute prestabilite destinate să asigure legătura între două sau mai multe aeroporturi şi în care
capacitatea comercială disponibilă este pusă la dispoziţia publicului contra cost (art.48).
Transporturile aeriene publice neregulate sunt cele executate pe rute şi în condiţii
negociate de transportatorul aerian şi client.
Transporturile aeriene publice se execută pe bază de contract, prin care transportatorul se
obligă să ducă la destinaţie pasagerii, bagajele, marfa şi/sau poşta, iar beneficiarul să plătescă
preţul transportului.
Transportatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu produs prin decesul sau
vătămarea sănătăţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, mărfurilor şi/sau a poştei
transportate.
Pentru transporturile aeriene publice internaţionale, răspunderea transportatorului se
stabileşte în conformitate cu tratatele internaţionale la care România este parte. În cazul
transporturilor aeriene interne, regimul răspunderii transportatorului aerian este cel din dreptul
comun, în măsura în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege spacială sau printr-un tratat
internaţional la care România este parte.
În privinţa persoanelor care pot efectua operaţiuni de transport aerian, Codul aerian
distinge între transportatorii aerieni interni şi internaţionali.
Transportatorii aerieni interni pot efectua transporturi aeriene publice interne sau
internaţionale, pe curse regulate sau neregulate, numai în condiâiile deţinerii unui certificat de
operator aerian valabil ţi aunei licenţe de transpoer aerian, eliberate de minister. Transportatorii
aerieni străini pot efectua transporturi publice în spaţiul aerian naţional în conformitate cu
drepturile de trafic acordate de minister sau în condiţiile stabilite prin tratatele internaţionale la
care România este parte (art.50 Cod aerian).
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
49
Transportul aerian internaţional este reglementat în prezent prin Convenţia pentru
unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, adoptată la Montreal,
1999, ratificată de România prin O.G.nr.107/2000, aprobată prin Legea nr. 14/2001.
Convenţia se aplică transporturilor transporturilor internaţionale aeriene de persoane,
bagaje sau mărfuri. Transportul internaţional este definit de Convenţie ca orice transport în care,
conform acordului dintre părţi, puctul de plecare şi punctul de destinaţie, indiferent dacă există
sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt fixate fie pe teritoriul a două state
părţi, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care există o escală stabilită pe teritoriul
altui stat, chiar dacă acel stat nu este un stat parte.
Convenţia se aplică şi transporturilor efectuate de mai mulţi transportatori succesivi, dacă
este considerat de părţi ca o singură operaţiune, indiferent dacă a fost convenit sub forma unui
singur contract sau a unor serii de contracte, şi dacă acesta nu-şi pierde caracterul internaţional.
De asemenea, cu anumite rezerve, Convenţia se aplică şi transporturilor combinate, respectiv
acelor transporturi efectuate parţial pe calea aerului şi parţial terestru.
13.2.Contractul de transport aerian de mărfuri
În transportul aerian de mărfuri, documentul de transport poate fi scrisoarea de transport
aerian sau chitanţa de primire a mărfii, dacă se utilizează mijloace speciale de înregistrare a
informaţiilor referitoare la transportul ce urmează a se efectua.
În mod obligatoriu în documentul de transport se vor face următoarele menţiuni:
- indicarea puctelor de plecare şi de destinaţie;
- dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi
dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea
a cel puţin unuia dintre aceate puncte de escală;
- indicarea greutăţii mărfii. Dacă este necesar pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de
autorităţile vamale, de poliţie sau de alte autorităţi publice similare, expeditorului i se
poate solicita să prezinte un document care să indice natura mărfii.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
50
Scrisoarea de transport aerian este întocmită de către expeditor în trei exemplare
originale. La cererea expeditorului, scrisoarea de transport poate fi întocmită şi de transportator,
în numele acestuia.
Primul exemplar poartă menţiunea „pentru transportator” şi este semnat de expeditor. Al
doilea exemplar poartă menţiunea „pentru destinatar” şi este semnat de expeditor şi destinatar. Al
treilea exemplar este semnat de transportator şi este înmânat de acesta expeditorului, după
acceptarea mărfii.
Răspunderea pentru exactitatea şi corectitudinea indicaţiilor din documentele de transport
incumbă expeditorului. Transportatorul va răspunde doar pentru datele înscrise de el sau în
numele lui în chitanţa de primire sau în datele înregistrate electronic.
Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mărfii constituie, până la proba
contrară, dovada încheierii contractului, a acceptării mărfii şi a îndeplinirii condiţiilor de
transport menţionate în acesta.
Dreptul de dispoziţie asupra mărfii aparţine expeditorului, cu condiţia îndeplinirii tuturor
obligaţiilor ce-i revin în baza contractului de transport, acesta având următoarele posibilităţi:
- să retragă marfa de la aeroportul de plecare sau de destinaţie;
- să reţină marfa pe parcursul transportului la orice aterizare;
- să schimbe destinatarul stabilit iniţial;
- să solicite returnarea mărfii la aeroportul de plecare.
În exercitarea acestui drept, expeditorul nu trebuie să aducă prejudicii transportatorului
sau altor expeditori şi are obligaţia să-l dezdăuneze pe transportator pentru orice cheltuieli ce
decurg din executarea indicaţiilor primite.
În vederea executării instrucţiunilor date de expeditor, transportatorul are obligaţia de a
solicita efectuarea menţiunilor corespunzătoare pe documentul de transport, în caz contrar fiind
răspunzător de orice pagubă cauzată altor persoane.
Dreptul de dispoziţie asupra mărfii al expeditorului încetează în momentul ajungerii
mărfii la destinaţie, dacă destinatarul socicită livrarea mărfurilor şi achită cheltuielile datorate.
Înainte de livrarea mărfurilor, expeditorul are obligaţia de a furniza informaţiile şi documentele
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
51
necesare îndeplinirii formalităţilor cerute de autorităţile vamale, de poliţie sau de alte autorităţi
publice, fiind răspunzător faţă de transportator pentru toate daunele care pot surveni datorită
lipsei sau insuficienţei acestora, cu excepţia cazului în care dauna este din culpa
transportatorului, mandatarilor sau prepuşilor săi.
Dacă destinatarul refuză marfa sau nu poate fi contactat, expeditorul îşi reia dreptul de
dispoziţie asupra mărfii.
13.3.Răspunderea operatorului de transport aerian
Transportatorul aerian răspunde pentru:
1. Dauna cauzată prin distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii, cu condiţia ca
evenimentul care a acuzat dauna să se fi produs în timpul transportului aerian.
Ce se înţelege prin pagubă produsă în timpul transportului aerian?
Răspunderea transportatorului aerian include perioada în care mărfurile se află în grija sa
şi nu se extinde asupra transportului terestru, maritim sau pe căi navigabile interioare, efectuat în
afara unui aeroport. Totuşi, dacă un astfel de transport se realizează în scopul executării unui
contract de transport aerian, există prezumţia că paguba este rezultatul unui evenimet ce a avut
loc în timpul transportului aerian. De asemenea, în situaţia în care fără consimţământul
expeditorului, transportatorul aerian, utilizează pentru a efectua o parte sau întregul transport, alt
mijloc de transport, întregul transport este considerat ca fiind inclus în transportul aerian.
2. Dauna survenită datorită întârzierii în livrarea mărfurilor dacă nu dovedeşte că el,
prepuşii sau mandatarii săi au luat toate măsurile pentru a evita dauna sau că le-a fost imposibil
să ia asemenea măsuri.
Exonerarea de răspundere
A.Cazuri generale
Transportatorul va fi exonerat de răspundere dacă dovedeşte că dauna a fost provocată
sau favorizată de neglijenţa sau de altă acţiune greşită sau omisiune a persoanei care reclamă
despăgubirea ori a persoanei de la care derivă drepturile acesteia.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
52
B.Cazuri speciale
Transportatorul va fi exonerat de răspundere dacă dovedeşte că distrugerea, pierderea sau
deteriorarea mărfii s-a datorat:
- unui defect al mărfii, calităţii sau viciului acesteia;
- ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată de o altă persoană decât transportatorul,
prepuşii sau mandatarii acestuia;
- unei stări de război sau conflict armat;
- unei acţiuni a autorităţii publice realizate în legătură cu intrarea, ieşirea sau tranzitul
mărfii.
Evaluarea despăgubirii datorate de transportatorul aerian
Convenţia limitează răspunderea transportatorului la suma de 17 DST pe kilogram de
marfă. Această limită se aplică indiferent dacă paguba a rezultat din distrugerea, pierderea,
deteriorarea sau întârzierea în livrarea mărfurilor.
Limita cuantumului despăgubirilor datorate poate fi depăşită în următoarele situaţii:
- dacă expeditorul a făcut o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie şi a
plătit o sumă suplimentară, dacă este necesar
- dacă dauna este rezultatul unei acţiuni sau omisiuni a transportatorului, prepuşilor sau
mandatarilor acestuia, dacă au acţionat în cadrul atribuţiilor de serviciu, făcută cu intenţia
de a provoca o daună sau din imprudenţă, precum şi în cunoştinţă de cauză că ar putea
rezulta o daună.
Limitele stabilite de Convenţie pot fi depăşite prin clauze corespunzătoare inserate în
contractul de transport, însă, în nici un caz nu sunt permise clauze care tind să-l exonereze de
răspundere pe transportator sau să stabilească o limită inferioară (nulitatea).
Acţiunile împotriva transportatorului aerian
Litigiile izvorâte din executarea contractului de transport aerian pot fi soluţionate pe cale
judiciră sau prin arbitraj.
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
53
Introducerea unei acţiuni este condiţionată, de regulă, de existenţa unei reclamaţii
prealabile, formulate în scris şi remisă sau expediată în termenul prevăzut de Convenţie. În caz
de deteriorare a mărfii, reclamaţia trebuie adresată imediat după descoperirea deteriorării sau în
cel mult 14 zile de la primirea mărfii, iar pentru întârziere cel mai târziu în termen de 21 de zile
de la data predării mărfurilor transportatorului. În cazul în care reclamaţia nu a fost făcută în
aceste termene, nici o acţiune nu mai poate fi introdusă împotriva transportatorului, exceptând
situaţia în care ar fi vorba de frauda transportatorului. În cazul în care marfa a fost primită de
către destinatar, fără ca acesta să facă vreo reclamaţie, se prezumă până la proba contrară că
acestea au fost predate în stare bună, în conformitate cu indicaţiile din documentul de transport.
Acţiunea se poate introduce, la alegerea reclamantului, la instanţa sau la tribunalul
arbitral de la domiciliul transportatorului sau la locul sediului său principal de afaceri ori de la
locul sediului său de afaceri unde s-a încheiat contractul sau de la locul de destinaţie, procedura
urmând a fi stabilită în conformitate cu legislaţia aplicată de tribunalul sesizat.
Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 2 ani de la data sosirii la destinaţie sau de la
data la care aeronava ar fi trebuit să sosească sau de la data încetării transportului (art.35 pct.1).
XIV. PARTICULARITATILE TRANSPORTULUI
SUCCESIV SI COMBINAT
Transportul poate fi executat şi finalizat de un singur transportator sau poate fi executat în
mod succesiv de mai mulţi transportatori rutieri.
În conformitate cu dispoziţiile din Codul civil, transportul poate fi efectuat de unul sau mai
mulţi transportatori. Prima ipoteză se referă la situaţia în care deplasarea se realizează de un
singur transportator care utilizează o singură modalitate de transport de transport.
Cea de a doua ipoteză avută în vedere de legiuitor priveşte situaţia în care transportul se
realizează de mai mulţi transportatori, care utilizează acelaşi mod de transport, sau moduri
diferite. Din acest punct de vedere, Codul civil distinge între transporturi succesive şi
transporturi combinate.
Transportul succesiv se caracterizează prin participarea mai multor transportatori de
același fel, la același transport. Acest tip de transport se efectuează pe baza unui singur contract
de transport, constatat printr-o singură scrisoare de trăsură, emisă pentru acoperirea întregului
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
54
parcurs al mărfii. Fiecare dintre transportatorii participanți la lanțul de transport, își exprimă
adeziunea la contractul încheiat de transportatorul contractual.
Transportul succesiv beneficiază de reglementări internaţionale distincte pentru fiecare
mod de transport în parte.
În transportul rutier , potrivit dispoziţiilor art.34 din Conventia CMR, transportatorul
contractual își asumă răspunderea pentru întregul transport, iar transportatorii succesivi își asumă
răspunderea pentru porțiunea ce li s-a încredințat, fiecare dintre aceştia devenind prin primirea
mărfii şi a scrisorii de trăsură părţi în contract în condiţiile prevăzute în scrisoarea de trăsură.
Transportatorul rutier care preia marfa de la transportatorul precedent are obligaţia de a-i
remite acestuia o confirmare de primire datată şi semnată, şi de a-şi înscrie numele şi adresa sa
pe al doilea exemplar al scrisorii de trăsură (exemplarul care însoțește transportul). În acelaşi
timp, transportatorul succesiv care preia marfa împreună cu scrisoarea de trăsură are dreptul să
facă rezerve motivate privind starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei. În lipsa rezervelor, se
prezumă că a primit marfa în stare aparent bună.
În transportul feroviar, Regulamentul (art.69 si urm) prevede ca doi sau mai multi
operatori de transport feroviar pot conveni să execute acelaşi contract de transport, cu precizarea
că modul de executare se stabileşte prin convenţii încheiate între operatorii de transport feroviar
succesivi. Fiecare dintre operatorii de transport feroviar succesivi prin preluarea mărfurilor şi a
scrisorii de trăsură răspunde pentru executarea transportului pe parcursul total până la eliberarea
expediţiei (art.70 din Regulament).
Acţiunea privind răspunderea pentru pierdere, avarie sau întârziere nu poate fi îndreptată
decât împotriva transportatorului care a executat partea de transport pe parcursul căreia s-a
produs faptul care a cauzat pierderea, avaria sau întârzierea. Acţiunea poate fi însă îndreptată şi
împotriva mai multor transportatori.
Transportatorul rutier sau feroviar care a plătit despăgubiri are drept de regres împotriva
transportatorilor care au participat la executarea contractului cu respectarea următoarelor reguli:
- transportatorul prin fapta căruia s-a produs paguba trebuie să suporte singur
despăgubirea;
- dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi transportatori, fiecare dintre ei
trebuie să răspundă cu o sumă proporţională cu partea sa de răspundere; dacă evaluarea
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
55
părţii de răspundere este imposibilă, fiecare este răspunzător proporţional cu partea din
tariful de transport care îi revine;
- dacă nu se poate stabili care dintre transportatori răspunde pentru pagubă, despăgubirea
se reaprtizează între toţi proporţional cu partea din tariful de transport încasat;
- dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, partea de despăgubire care îi incumbă şi
pe care nu a plătit-o se repartizează între toţi ceilalţi transportatori, proporţional cu
remunerarea lor.
Dispoziţii asemănătoare sunt prevăzute şi în Convenţia de la Montreal.
În cazul transportului efectuat de transportatori succesivi diferiti, fiecare transportator care
acceptă pasageri, bagaje sau mărfuri este supus regulilor stabilite de prezenta convenţie şi este
considerat a fi una dintre partile la contractul de transport, în masura în care contractul se
raporteaza la acea parte a transportului efectuată sub controlul său. În cazul unui asemenea
transport, pasagerul sau orice persoană cu drepturi la despăgubire în numele acestuia poate
acţiona numai împotriva transportatorului care a efectuat transportul în timpul căruia s-a produs
accidentul sau întârzierea, cu exceptia cazului în care, printr-o întelegere specială, primul
transportator şi-a asumat raspunderea pentru întreaga calatorie. În ceea ce priveşte mărfurile,
expeditorul de mărfuri are dreptul să acţioneze împotriva primului transportator sau împotriva
transportatorului care a efectuat transportul în timpul căruia s-a produs distrugerea, pierderea,
deteriorarea sau întârziere (art.36).
Transporturi combinate
Dispoziţiile referitoare la transportul combinat de mărfuri sunt prevăzute în O.G. nr.
88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri, cu modificările
următoare. În conformitate cu dispoziţiile din Codul civil, transportul combinat reprezintă aceea
modalitate de transport în care acelaşi transportator sau aceeaşi transportatori succesivi folosesc
mai multe moduri de transport (art.1957 alin.2).
Problema transportului combinat de mărfuri a fost determinată în special de necesitatea
fluidizării transportului rutier. Preocupările constante la nivel european pentru găsirea unor
soluţii legislative care să permită îmbinarea transportului rutier cu alte moduri de transport,
terestru sau naval, s-au concretizat în adoptarea unor reglementări uniforme.
Prin transport combinat se înţelege transportul de măfuri pentru care autovehiculul se
deplasează pe căile rutiere pe parcursul iniţial şi/sau final, iar restul transportului se efectuează
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
56
pe calea ferată sau pe o cale navigabilă interioară ori pe un parcurs maritim ce depăşeşte 100 km
în linie dreaptă (art.2 alin.1).
Parcursul rutier iniţial şi/sau final poate fi:
• între punctul de încărcare a mărfii şi cea mai apropiată staţie de cale ferată de expediţie
adecvată acestui mod de transport, pentru parcursul iniţial, şi cea mai apropiată şi cea mai
apropiată staţie de cale ferată de destinaţie adecvată şi punctul de descărcare a mărfii,
pentru parcursul final;
• pe o rază care să nu depăşescă 150 km în linie dreaptă de la portul fluvial sau maritim de
îmbarcare sau debarcare.
Transporturile combinate, se efectuează pe bază de contract, iar documentul de transport
trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele menţiuni:
• numele şi adresa expeditorului şi destinatarului;
• natura şi greutatea mărfii;
• staţia feroviară de expediţie şi de destinaţie sau, după caz, portul fluvial/maritim de
îmbarcare şi de debarcare;
• locul şi data primirii mărfurilor pentru transport;
• locul unde urmează să fie livrată marfa.
Aceste menţiuni vor fi înscrise înaintea executării transportului şi vor fi confirmate prin
aplicarea ştampilelor de către staţiile de cale ferată sau de către operatorul portuar din porturile
fluviale sau maritime respective, atunci când parcursul efectuat pe calea ferată sau pe căi
navigabile interioare ori maritime a fost finalizat.
Documentul de transport combinat pe calea ferată poate fi:
• scrisoare de trăsură pentru vagon;
• scrisoare de trăsură CIM (document întocmit în conformitate cu Convenţia privind
transporturile internaţionale feroviare B, COTIF);
• scrisoare de trăsură CIM-UIRR (Uniunea internaţională a Societăţilor de Transport
Combinat Cale Ferată-Şosea);
• scrisoare de trăsură CIM însoţită de Buletinul de remitere în traficul internaţional
INTERCONTAINER (societate internaţională pentru dezvoltarea transportului
combinat);
Dreptul transporturilor-note de curs Lector univ.dr.Adina Laura Pandele
57
• scrisoare de trăsură SMGS (document întocmit în conformitate cu Convenţia privind
traficul internaţional feroviar de mărfuri între ţările membre ale Organizaţiei de
colaborare a căilor ferate).
În toate situaţiile se menţionează că transportul respectiv apaţine transportului combinat.
În situaţia în care transportul combinat priveşte o unitate de transport intermodal
(container, cutie mobilă, semiremorcă) aceasta va fi însoţită de unul dintre următoarele
documente:
• pe parcursul de la expeditor la terminalul de începere a transportului combinat, document
feroviar (decont-chitanţă) sau document rutier (bon de transport, scrisoare de transport,
scrisoare de transport internaţional CMR, foaie de parcurs);
• pe parcursul de la destinatar la alt terminal document feroviar (decont-chitanţă) sau
document rutier (bon de transport, scrisoare de transport, scrisoare de transport
internaţional CMR, foaie de parcurs).