CCOOFFAASS EELLEENNAA

EEFFIICCIIEENNŢŢAA SSIISSTTEEMMEELLOORR IINNFFOORRMMAATTIICCEE

ÎÎNN AANNAALLIIZZAA RREENNTTAABBIILLIITTĂĂŢŢIIII

EEXXPPLLOOAATTAAŢŢIIIILLOORR AAGGRRIICCOOLLEE

Bucureşti, 2009

2

Editura Ars Academica Str. Hiramului nr. 11, sector 2, Bucureşti Telefon: 0314 251 945, fax: 0314 251 652 e-mail: office@arsacademica.ro www.arsacademica.ro © Copyright Editura Ars Academica

CIP Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României COFAS, ELENA

Eficienţa sistemelor informatice în analiza rentabilităţii exploataţiilor agricole/Elena Cofas. - Bucureşti: Ars Academica, 2009 Bibliogr. ISBN: 978-606-8017-11-2

004:63

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României COFAS, ELENA

Eficienţa sistemelor informatice în analiza rentabilităţii exploataţiilor agricole/Elena Cofas. - Bucureşti: Ars Academica, 2009 Bibliogr. ISBN: 978-606-8017-11-2

004:63

3

CUPRINS

Prefaţă ........................................................................................................... 5 CAPITOLUL 1. RENTABILITATEA – OBIECTIV PRINCIPAL ÎN MANAGEMENTUL PERFORMANT AL EXPLOATAŢIEI AGRICOLE .................................................................................................. 7 1.1. Conceptul de rentabilitate în contextul analizei tehnico-

economice a exploataţiilor agricole ................................................... 7 1.2. Rentabilitatea ca subsistem în cadrul sistemului general al

eficienţei economice a exploataţiilor agricole ................................... 11 1.3. Particularităţi referitoare la calculul şi analiza rentabilităţii

exploataţiilor agricole .......................................................................... 17 CAPITOLUL 2. INDICATORII SPECIFICI ANALIZEI RENTABILITĂŢII ÎN EXPLOATAŢIILE AGRICOLE .............................................................. 23 2.1. Limite ale analizei rentabilităţii pe baza sistemului informaţional

financiar-economic ................................................................................ 23 2.1.1. Informaţiile preluate de contabilitatea financiară pentru stabilirea

unor indicatori de rentabilitate ............................................................ 25 2.1.2. Informaţiile preluate de contabilitatea de gestiune pentru stabilirea

unor indicatori de rentabilitate ............................................................ 27 2.2. Indicatori specifici, indicatori de rezultat şi indicatori de

rentabilitate ………………………………………………………... 30 2.2.1. Profitul – expresia absolută a rentabilităţii ………………………... 30 2.2.2. Soldurile intermediare de gestiune (SIG) ........................................... 32 2.2.3. Ratele de rentabilitate – expresia relativă a rentabilităţii ………….. 37

2.2.3.1 Rata rentabilităţii cheltuielilor faţă de venituri …………… 38 2.2.3.2 Rata rentabilităţii comerciale …………………………….. 39 2.2.3.3 Rata rentabilităţii resurselor consummate ………………... 41

4

2.2.3.4 Rata rentabilităţii economice ……….……………………. 41 2.2.3.5 Rata rentabilităţii financiare …….………………………... 42

2.2.4. Marja brută ……………………………………………………….. 43 2.2.5. Marja brută standard …………………………................................. 47 2.2.6. Indicatori de analiză a rentabilităţii şi de evaluare a riscului

economic .............................................................................................. 49 CAPITOLUL 3. METODOLOGIILE ŞI MANAGEMENTUL REALIZĂRII SISTEMELOR INFORMATICE ............................................................. 57 3.1. Conceptul de sistem informatic. Componentele sistemului

informatic .............................................................................................. 57 3.2. Clasificarea sistemelor informatice .................................................... 64 3.3. Metodologii de abordare şi realizare a sistemelor informatice ...... 67 3.4. Managementul calităţii în realizarea sistemelor informatice …… 72 CAPITOLUL 4. SISTEMUL INFORMATIC – INSTRUMENT MODERN ŞI EFICIENT ÎN MANAGEMENTUL EXPLOATAŢIEI AGRICOLE .................................................................................................. 77 4.1. Management - sistem informaţional - sistem informatic ................ 77 4.2. Particularităţi ale sistemelor informatice în expoataţiile agricole .......................................................................... 81 4.3. Eficienţa sistemelor informatice destinate sectorului agricol ........ 86 4.3.1. Caracteristicile funcţionale şi economice ale sistemelor informatice

eficiente ................................................................................................ 87 4.3.2. Rolul sistemului informatic în asigurarea rentabilităţii şi dezvoltării

durabile a exploataţiilor agricole ......................................................... 92 Bibliografie .................................................................................................... 95

5

Prefaţă Agricultura reprezintă un sector cu un considerabil

potenţial, ocupând, prin tradiţie, un loc important în structura economiei româneşti. Ea reprezintă un factor important al stabilităţii sociale şi al menţinerii echilibrului ecologic, fiind ramura care asigură hrană populaţiei şi importante cantităţi de materii prime pentru industriile alimentare şi alte industrii nealimentare.

Dezvoltarea agriculturii nu poate fi exclusiv economică, bazată pe principiul profitului maxim imediat – profit ce nu poate fi conceput în absenţa accesului la informaţie – ci va trebui să devină o dezvoltare durabilă, capabilă să găsească criteriile cele mai adecvate de optimizare a raportului nevoi-resurse, luând în considerare patru factori: populaţia, resursele naturale şi mediul natural, producţia industrială şi poluarea. Ca activitate umană specializată, agricultura cuprinde atât sfera producţiei, cât şi părţi din distribuţia bunurilor şi serviciilor agricole, fiind considerată de unii economişti un “sector vital” al vieţii socio-economice. Cu cât componenta comercială creşte ca pondere în totalul producţiei agricole, cu atât agricultura va fi mai performantă, iar agricultura României mai integrată în circuitul economic intern şi internaţional.

În agricultură, ca de altfel în aproape orice domeniu, auzim întrebarea devenită deja criteriu de evaluare a întregii noastre activităţi şi anume: “este rentabil, eficient?”. Problemele rentabilităţii nu vor lipsi niciodată din prim-planul abordărilor teoretice şi practice ale oricăror tipuri de structuri care realizează activităţi economice.

Eficienţa exprimă, în esenţă, calitatea activităţii economice de a utiliza raţional factorii de producţie. Ea este

6

o cerinţă fundamentală pentru economie şi trebuie să ghideze în permanenţă acţiunile şi deciziile economice, fiind percepută ca un termen de evaluare, un concept valoric, ce se măsoară prin raportul dintre valoarea producţiei obţinute şi valoarea resurselor consumate.

Pentru a spori practicile de management care să asigure produse de înaltă calitate şi abilităţi competitive, exploataţiile agricole vor trebui să adopte metode de asistare a deciziei şi un management corespunzător. În aceste condiţii, exploataţiile care doresc să devină şi/sau să rămână competitive au nevoie de resurse de calitate adecvată: resurse financiare, materiale, energetice, umane şi nu în ultimul rând informaţionale.

În acest context, sistemele informatice destinate exploataţiilor agricole îşi propun să vină în sprijinul mediului de afaceri din sectorul agricol, într-un mod original şi uşor accesibil, oferind informaţiile pentru un management performant şi pentru organizarea eficientă a activităţii exploataţiei. Orice sistem informatic trebuie să pună la dispoziţie mijloacele pentru a atrage împreună manage-mentul, tehnologia informaţiei şi a producţiei, fiind, practic, o unealtă ce va face informaţia mult mai accesibilă şi va îmbunătăţi astfel calitatea deciziilor.

7

CAPITOLUL 1

RENTABILITATEA – OBIECTIV ESENŢIAL AL MANAGEMENTULUI PERFORMANT

ÎN EXPLOATAŢIILE AGRICOLE 1.1. Conceptul de rentabilitate în contextul

analizei tehnico-economice a exploataţiilor agricole

Orice unitate agricolă modernă, indiferent de profil,

dimensiune şi spaţiul socio-economic în care activează, necesită un stil de conducere bazat pe flexibilitate, dinamism şi previziune, ceea ce este de neconceput fără o informare complexă, operativă şi de calitate, care să stea la baza luării deciziilor.

“Scopul realizării în cât mai bune condiţii a activităţii de conducere este:

creşterea profitului unităţii (firmei) şi a ratei profi-tului;

îndeplinirea şi depăşirea obiectivelor prevăzute, planificate pentru o anumită perioadă de timp (lună, trimestru, an);

folosirea raţională a resurselor materiale, financiare şi umane existente în unitate la un anumit moment;

reducerea continuă a costurilor, ca mijloc principal de creştere a profitului în economia de piaţă;

creşterea productivităţii muncii (exprimată în venituri/salariat sau muncitor şi ore/tone de produs)”1.

1 Tănăsescu Rodica – Analiza economică, Centrul Editorial-Poligrafic U.S.A.M.V, Bucureşti, 1997.

8

Realizarea unui management performant în agricul-tură, ca în orice ramură a economiei naţionale, este posibilă numai cunoscând perfect evoluţia diverselor fenomene economico-financiare pe parcursul unui an de activitate, variaţia lor faţă de prevederi şi în dinamică, precum şi diagnosticul corect al perioadei.

Pe baza acestor date se pot stabili măsurile de corecţie a aspectelor negative constatate şi de extindere a celor pozitive, pentru ridicarea pe o treaptă superioară a renta-bilităţii întregii activităţi economico-financiare a exploata-ţiilor agricole, la acel nivel de competitivitate impus de cerinţele şi exigenţele economiei de piaţă.

O asemenea competenţă poate fi dobândită cu ajutorul analizei economico-financiare a activităţii din cadrul exploataţiei agricole. Teoretic, analiza studiază metodologia cunoaşterii activităţii economico-financiare a întreprinderii agricole, a factorilor şi cauzelor care le-au determinat, precum şi a rezervelor interne de îmbunătăţire a rezultatelor prin utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile.

Practic, analiza economico-financiară se manifestă ca instrument al cercetării ştiinţifice a exploataţiilor agricole. Ea are, în egală măsură, o funcţie de diagnoză – ajutând la diagnosticarea diverselor rezultate economico-financiare prin prisma relaţiilor cauzale ce le-au determinat şi a exigenţelor etapei – şi o funcţie de reglare – contribuind la îmbunătăţirea acestor rezultate.

Analiza activităţii economice ca formă a cunoaşterii, parcurge drumul de la forma de manifestare exterioară la ceea ce ţine de latura internă a fenomenelor şi proceselor economice, de la aparenţă la esenţa acestora. În efectuarea analizei economice se parcurge drumul invers producerii fenomenelor. Analiza porneşte de la rezultatele procesului examinat către elemente şi de la factori spre cauzele primare.

9

Etapele analizei economice constituie materializarea în timp a modului de desfăşurare a procesului de analiză; astfel, printre principalele etape ale analizei regăsim2:

delimitarea obiectului analizei; întocmirea planului de analiză şi a modelului

fenomenului sau procesului analizat; culegerea materialului informaţional necesar; verificarea datelor culese; efectuarea calculaţiilor de analiză; interpretarea rezultatelor, formularea concluziilor şi

stabilirea măsurilor pentru îmbunătăţirea activităţii în perioada următoare.

În cazul unităţilor agricole, una dintre cele mai importante etape ale analizei, prin conţinutul şi volumul de muncă pe care îl necesită, o reprezintă efectuarea calculaţiei care să permită atingerea obiectivelor analizei.

Rentabilitatea reprezintă o categorie economică complexă, care oglindeşte într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a unei firme. În condiţiile economiei de piaţă, urmărirea rentabilităţii constituie o regulă pentru oricare agent economic. Ea constituie o condiţie esenţială a însăşi existenţei unităţilor economice. Supravieţuirea întreprinderii şi asigurarea rentabilităţii sale sunt primele griji ale oricărui conducător. Ele sunt valabile în orice moment, chiar de la înfiinţarea întreprinderii.

Noţiunea de rentabilitate este, indubitabil, legată de cea de profit, tocmai prin faptul că rentabilitatea reflectă capacitatea unităţilor de a obţine profit „ca diferenţă pozitivă între încasările obţinute din activitatea proprie (cifra de afaceri) şi cheltuielile de fabricaţie, de comercializare şi pentru tranzacţia propriu-zisă (costuri)”3, adică “de a-şi

2 Cohen Elie - L’analyse financière des performances, Editura Economica, Paris, 1990. 3 Dobrotă Niţă – Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

10

acoperi cheltuielile din venituri proprii şi totodată de a realiza şi un venit sub forma profitului”4.

Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile în urma vinderii şi încasării producţiei fabricate, înţelegându-se prin aceasta „capacitatea întreprin-derii de a degaja un excedent financiar din activităţile desfăşurate”5.

Astfel, rentabilitatea este un instrument de fundamentare a deciziilor atât cu privire la administrarea internă a unităţii economice, cât şi în relaţiile cu partenerii externi. Ea este expresia sintetică a rezultatelor de orice natură, un indicator de referinţă în orientarea deciziilor şi comportamentului întreprinderii.

Rentabilitatea este o noţiune eminamente relativă: nu se pot aprecia în mod pertinent profiturile decât în raport cu mijloacele investite pentru obţinerea lor. Ea exprimă „eficienţa resurselor financiare şi materiale investite în activitatea de ansamblu a întreprinderii, măsurând profitabilitatea mijloacelor alocate, mai precis capacitatea lor relativă de a aduce profit”6.

Conceptul de rentabilitate este pe deplin valabil şi pentru exploataţiile agricole, cu tot specificul pe care îl prezintă agricultura. Rentabilitatea nu este o mărime fixă, ea variază în funcţie de o serie de factori care trebuie luaţi în seamă de orice manager.

Cele mai importante variabile care influenţează mărimea rentabilităţii7 sunt:

- volumul producţiei, creşterea lui determinând o creştere a încasărilor, în timp ce cheltuielile fixe rămân constante;

4 Cojocaru C. Constantin – Analiza economico-financiară a exploataţiilor agricole şi silvice, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2000. 5 Andronic Bogdan-Constantin – Performanţa firmei, Editura Polirom, Iaşi, 2000. 6 Stancu I. – Gestiunea financiară a agenţilor economici, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 1994. 7 Gheorghiu Alexandru – Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti 2004.