Vivid visual mental imagery in the absence

of the primary visual cortex

Imagerie mentala vizuala pregnanta in absenta cortexului vizual primar

(traducere Marin Maria Andreea, Psihopedagogie speciala, anul III)

Holly Bridge • Stephen Harrold • Emily A. Holmes • Mark Stokes • Christopher Kennard

J Neurol (2012) 259:1062–1070

DOI 10.1007/s00415-011-6299-z

Rezumat

Rolul cortexului primar vizual in imageria vizuala mentala a oferit dezbateri semnificante in literatura imagistica. Studiile imagistice neurofunctionale arata variatii considerabile in functie de sarcina si tehnica. Studiile pe pacienti pot fi dificil de interpretat datorita naturii diverse a leziunii corticale. Tipul de leziune la pacientul SBR este extrem de rara datorita restrictiei la materia cenusie a scizurii calcarine. In acest studiu vom arata ca in ciuda orbirii sale corticale aproape complete, SBR prezinta imaginatia vizuala activa atat la nivel comportamental, cat si masurata cu rezonanta imaginstica vizuala functionala. Paternul activarii corticale la imageria mentala vizuala la SBR este nediferentiata in obiectele percepute individual, comparativ cu raspunsurile vizual perceptive, care sunt atenuate semnificativ.

Introducere

Imageria vizuala mentala este abilitatea de a produce imagini vizuale independent de stimularea vizuala a retinei. Exista o corespondenta fenomenologica a imageriei mentale cu imaginile percepute cand stimulii vizuali sunt prezentati globilor oculari, desi imaginile mentale sunt in mod general (si nesurprinzator) mai slabe. De la introducerea IRM pana la bateria de instumente folosite pentru a investiga creierul uman, au existat numeroase investigatii asupra bazelor neurologice ale imageriei mentale. Studii in acest sens au descoperit ca imageria vizuala evoca activarea in cortexul vizual de asociatie, ca regiunile occipitotemporale si occipitoparietale. Mai mult, regiunile din afara cortexului occipital din lobul frontal se pare ca arata activare nespecifica in timpul imageriei vizuale, posibil oferind feebdack top-down catre reprezentarile specifice senzoriale care corespund imaginii mentale.

Studiile pe pacienti sugereaza ca exista o disociere intre imageria vizuala si perceptia vizuala. Berhmann at al. si Servos si Goodale descriu pacienti care sufera de agnozie vizuala, in care imageria vizuala se pare ca ramane intacta asa cum reiese din masurarea cu o baterie de teste.

Pe de alta parte, Moro et al descriu doi pacienti cu cortex primar vizual(V1) intact si perceptie vizuala, dar la care imageria vizuala era sever afectata. De asemenea Zeman et al. descriu un pacient care si-a pierdut brusc abilitatea de a genera spontan imagini mentale vizuale in absenta oricarei afectari vizuale.

O problema ce ramane controversata este rolul V1 in imageria mentala vizuala. Pana la ce limita V1 este necesar pentru imageria vizuala mentala? Activarea V1 s-a descoperit doar intr-un subset de experimente de imagerie mentala, unde cativa nu au observat nicio activare a V1 (Kosslyn si Thompson). S-a aratat ca tomografiile asupra V1 pot intefera cu imageria unor difractii orientate, dar identificarea V1 cu tomografia este dificila. O potentiala reconciliere a datelor este reprezentata de faptul ca rolul V1 depinde de tipul de imagerie, mai precis, imageria detaliata mai degraba are nevoie de activarea V1. In mod clar Moro a indicat ca V1 nu este suficient pentru imagerie. Un singur caz a reportat un pacient (HS) care era temporar orb cortical dar care mentiona ca „vedea” imagini ce se presupunea ca erau imagini mentale. Totusi, din moment ce leziunea scizurii calcarine nu era completa si nefiind disponibile informatii imagistice functionale, este posibil ca o parte neafectata a cortexului care sa fi contribuit la perceptie. Un alt pacient, SBR, are o leziune specifica in cortexul primar bilaterala, cu extremitatea anterioara intacta si fara vreo evidenta a materiei albe afectata direct. Acest pacient ofera o ocazie unca de a determina efectul leziunii asupra V1 in imageria mentala. In studiul anterior al autorilor cu IMR s-a aratat o intensitate anormala a materiei cenusii in scanarea T1, perfuzie anormala a V1 comparativ cu zona MT+ si o lipsa de activitate BOLD in V1.

Natura discordanta a investigatiei imageriei mentale este cel putin in parte datorata lipsei de criterii obiective. Fara stimuli externi, imageria este un fenomen subiectiv clasic. Incercari de a accesa aceasta subiectivitate inerenta au folosit masuratori ale timpului de reactie si sarcini care solicita folosirea unei imagini mentale pentru a performa, desi acest lucru schimba problematica superficial. IRM poate oferi o descoperire unica in imagerie, fara a implica o sarcina aditionala, ca rotatia. Totusi, corelatia dintre rapoartele subiective ale puterii imagistice si nivelul de activitate bold nu este semnificativa. Un studiu a descoperit ca corelatia dintre chestionarul de pregnanta vizuala imagistica si imageria mentala a folosit activitatea BOLD pe suprafata intregului lob occipital si s-a bazat pe activitatea negativa pentru a determina corelatia. Mai mult, prezenta activarii corticale occipitale in imageria vizuala mentala, combinata cu rapoartele subiective asupra imaginilor reprezinta dovada puternica pentru reusita imageriei. In timp ce IMR este o masura utila a activarii, nu ofera dovezi cauzale. Este foarte posibil ca activarea V1 in anumite studii imagistice sa reflecte o activitate epifenomenala. Asadar, acest studiu IMR asupra leziunii combina masurarea obiectiva a activarii cu inderente cauzale bazate pe absenta V1.

Natura imageriei vizuale mentale la SBR a fost investigata folosind atat IMR cat si testare comportamentala, comparat cu opt subiecti de control, barbati tineri.

Metode

Subiecti

Studiul a fost condus sub aprobarea etica de la Comitetul de Etica a Cercetarii Oxfordshire NHS ((08/H0605/156) in acord cu Declaratia de la Helsinki, iar toti subiectii si-au oferit acordul informat in scris. Opt barbati tineri subiecti de control au fost folositi in experiment (media varstei 20 ani, in intervalul 17-25 ani). Toti subiectii au acuitate vizuala normala sau corectala la normal. SBR a fost descris in detalie intr-o lucrare anterioara (Bridge et al. 2010) si avea 25 de ani in momentul scanarilor curente. A suferit o hipoxie la varsta de 22 de ani, ce a dus la o perioada de 3 luni de coma. La trezire, era afectat vizual sever, fara viziune centrala masurata cu perimetrul. Campurile vizuale, FIG 1, raman semnificabil reduse 3 ani mai tarziu.

Imagistica prin rezonanta magnetica

Scanarea a fost realizata de Cetrul Oxford pentru Imagistica prin Rezonanta Magnetica Functionala a Creierului (FMRIB) folosind un scanner Siemens 3T Verio cu un capat de scanare pe 12 canale. S-a facut o scanare structurala A1 X 1 X 1 X 1 mm3 folosind paramentrii standard (MPRAGE, timp de repetare 11.2 ms, echo timp 4.68 ms).

Fiecare subiect a participat la 4 scanari functionale RMI (timp de repetare 3 s,

3.1 mm x 3.1 mm X 3.1 mm; 44 sectiuni, TE=30 ms). Prima scanare a fost a perceptiei vizuale si a constat din 21 secunde de pachete formate din fețe (la unghi vizual de 6.6 grade), case (6,6 grade), carouri ce licaresc (7,4 grade cu flicker de 8 Hertzi) sau cruce neagra de fixatie pe fundal gri. Un stimul nou cu casa sau fata a fost prezentat la fiecare secunda in pchet. Fiecare pachet a fost preccedat de si urmat de o perioada de 1.5 secunde de fixare creata in asa fel incat sa se dea intructiunea auditiva in scanarile imagistice. Pachetele au fost prezentate de cate patru ori in ordine aparent randomizata, determinata de designul unui patrat latin. Scanarea totala a avut asadar lungimea de 6 minute si 24 secunde. Scanarile 2-4 au fost scanari imagistice in care subiectii erau promptati cu indicatii auditive, sa isi imagineze fie „case”, „fețe”, „tabla de șah” (1.5 secunde). Termenul „tabla de sah” a fost folosit pentru ca aceasta a fost alegerea majoritatii subiectilor de a denumi stimului cadrilat. Dupa 21 secunde subiectul aude cuvantul „stop” (1.5 secunde) inainte ca urmatoarea instructione sa fie data. Din nou, s-au folosit pachete cu diverse intructiuni imagistice, fiind prezentate in ordine pseudo-randomizata contrabalansata cu desighul patratului latin. In timpul scanarilor imagistice, subiectii au fost instruiti sa-si tina ochii inchisi, iar toate luminile au fost stinse in camera de scanare.

Analiza datelor

Informatia functionala a fost analizata folosind analiza usoara a FMRIB (FEAT), parte a instrumentarului FSL (www.fmrib.ox.ac.uk/fsl). Atat pentru scanarile de imagerie cat si pentru perceptiile vizuale, la nivelul fiecarei scanari, imaginile au fost pre-procesate folosind un numar de pasi: corectarea miscarilor capului cu MCFLIRT, conturarea spatiala cu kernelul Gaussian de latime maxima, inaltime injumatatita (FWHM=5 MM, normalizarea intensitatii la medie, filtrare ridicata a frecventelor temporale la norma non-lineare. Datele

EPI s-au inregistrat atat in cazul scanarilor stucturale MPRAGE si ale MNI 152 standard brain folosindu-se FLIRT, un alt instrument din bateria FSL.

Analizele scanarilor singulare (pimul nivel) au fost combinate pe parcursul celor trei scanari imagistice pentru fiecare subiect folosindu-se analize cu efecte fixate. Analizele de grup (efecte fixate) au fost realizate pentru fiecare tip de imagerie (tabla de sah, fețe, case). In cazul scanarilor perceptiilor vizuale, analizele de prim nivel pentru fiecare subiect au fost virate catre analize de grup pentru a forma harti statistice. Inainte de analiza de grup nu s-a facut nicio delimitare. Folosirea efectelor fixe implica faptul ca rezultatele de la grupul de control nu pot fi extrapolate la populatia generala. Analizele de efect mix iau in considerare variabilitatea interindividuala, asa ca se tinde catre reducerea semnificatiei statistice a activarii de grup. In scopul studiului, cu toate acestea, a fost mai important sa se identifice patternul de activare la subiectii de control pentru a compara cu SBR, unde nu exista variabilitatea interindividuala care sa fie luata in calcul.

Segmentarea, reconstructia suprafetei si inflatia au fost folosite la scanarea structurala a unui subiect de control cu programul FreeSurfer pentru vizualizarea datelor statistice de activare. Rezultatul atat al analizelor de grup cat si al datelor individuale de la SBR a fost inregistrat in spatiul FreeSurfer folosind FLIRT. In afara de localizarea suprafetei corticale, nu au fost facuta si alte analize in FreeSurfer.

Metoda optima pentru a defini regiunile de interes in compararea nivelurilor de activare la SBR si la subiectii de control ar fi fost un scaner de localizare, dar acest lucru nu era posibil pentru SBR. Cortexul primar vizual a fost definit folosind o harta probabilistica ce a utilizat localizarea retinotopica la 16 subiecti. Aceste regiuni de interes in V1 se afla exact in cadrul zonei lezate la SBR, pe masura ce marimea stimulului retinotopic folosit in localizare coincidea cu zona sa de orbire. Zona fetei fusiforme a fost definita ca o regiune de interes sferica, cu raza de 6mm, centrata pe coordonatele localizate in experimentul 1 de catre Andrews et al. (stanga -38 -61 -18, dreapta 41-55 -25). Asemanator, zona hipocampica s-a definit ca o structura sferica cu rza de 6 mm, centrata pe coordonatele folosite de Chun (stanga -27 -46 -15 dreapta 24 -33 -23). In plus, o a patra zona mediala vizuala (sferica, raza 8 mm) a fost definita la intersectia cortexelor occipital, parietal, temporal la care autorii fac referire ca zona calcarina anterioara sau cortexul retrospinal. S-a extras schimbarea procentuala BOLD din fiecare scanare imagistica si vizuala in cele 4 zone, rezultand intr-un total de 8 valori in scanarile de control vizual si 24 in scanarile de control imagistic.

S-a facut analiza de variatii pentru fiecare zona vizuala pentru a determina semnificatia dintre stimulii tip (fețe, case, carouri) si scanarile tip (vizuale sau imagistice).

Testarea imageriei vizuale

S-a aplicat pe fiecare subiect de control si la SBR pentru a obtine o idee a abilitatilor individuale a subiectilor pentru a genera imagerie vizuala. In plus, SBR a completat o baterie scurta de chestionare de imagistica (ce au fost administrate auricular, datorita faptului ca SBR este orb), administrate de un psiholog clinician (EH).

Rezultate

Activarea vizuala corespunde cu zonele de interes extinse

Tiparele de activare la stimulii vizuali constand in fețe, case si carouri propulsate au fost cele prevazute pentru subiectii de control. Cele mai multe raspunsuri la toti stimulii s-au inregistrat in V1 si apoi in zona fusiforma a feței. Zona parahipocampului a aratat cea mai ridicata activare la stimulii casa, dar foarte mica la ceilalti. Zona extremitatii anterioare a calcarinei a aratat o mai mare dezactivare decat activare la subiectii de control.

Efectul devastator al leziunii cortexului vizual primr la SBR poate fi observat prin comparatie cu procentajul BOLD din aceasta regiune, cu subiectii de control (fig 2).

Toti stimulii evoca un raspuns marit in zona V1 la subiectii de control, cu cel mai ridicat raspuns la carourile propulsate. In contrast, niciunul din stimuli nu produce activare consistenta la SBR, cu nicio activare semnificanta peste zero. Intr-adevar, raspunsul lui SBR la carouri a fost la distanta mai mare de doua deviatii standard fata de grupul de control.

Zona calcarina anterioara definita anatomic, care a fost anterior prezentata ca intacta la SBR arata o gama larga de raspunsuri. Mai exact, carourile evoca o responsivitate mai mare in aceasta regiune la SBR, in timp ce la ceilalti subiecti fiind negativ activata.

Desi SBR a declara ca nu poate percepe stimulii vizuali, fețele si casele au evocat tipare de activare similare cu cele ale subiectilor la zona fetei fusiforme, chiar daca intr-un raport mai scazut. Exista de asemenea activare in zona parahipocampica a lui SBR, aceasta fiind considerabil variabila. Activarea lui SBR la fețe si case este aratata in figura 2b. Lateralizarea aparenta la emisfera dreapta indica faptul ca ochii lui SBR nu se uitau probabil in centrul ecranului.

Tiparele de activare la imageria mentala la case, fețe, carouri

Atunci cand li s-a cerut sa-si imagineze case, fețe si carouri, majoritatea subiectilor de control au reusit sa faca acest lucru pe durata scanarii pachetului. A existat o variatie considerabila totusi, la nivelul si tiparul de activare la subiecti. Activarea de grup este afisata in figura 3(pe ultimul rand). Cea mai mare activare este la imageria caselor, cand regiuni mare de activare sunt prezente atat in calcarina anterioara, cat si la zona parahipocampica. Imageria mentala a fețelor activeaza de asemenea calcarina anterioara si regiunile frontale mediale. In ciuda variatiei inteindividuale la regiunile corticale activate, la analiza efectelor fixe s-au aratat regiuni ale cortexului occipital parietal si lateral. Nicio regiune din lobul occipital medial nu a fost activata de data aceasta.

Tiparele echivalente de activare la SBR difera in functie de conditie. Mai exact, tiparul de activare la imageria caselor este remarcabil de asemenator cu grupul de control. Data de grup pare sa fie mai folositoare datorita tipului de analiza folosit. Daca o analiza de efecte mixte este aplicata datelor la subiectii de control, activarea apare in mod semnificant

mai redusa decat la SBR (figura suplimentara 1). Comparatia imageriei fețelor este de asemenea asemanatoare cu exceptia calcarinei anterioare, care este semnificativ activata la ceilalti subiecti, dar nu si la SBR. Motivele pentru aceasta discrepanta nu sunt clare, dar se presupune ca se afla in legatura cu modul de a genera imaginile.

Carourile se pare ca arata cea mai mare diferenta intre SBR si grupul de control, ultimul aratand activare semnificativa doar in zona fusiforma. Spre deosebire de el, subiectii de control arata un tipar asemanator al activarii parietale si frontale fata de celelalte conditii. Totusi, exista o variatie considerabila intre subiectii de control, ceea ce face ca in analiza datelor cu efect mixt sa arate o activare minimala. Asemanarea dintre SBR si grupul de control, in ceea ce priveste datele, este aratata in figura 4. Tiparul de activitate pe toate regiunile implicate in imagerie este comparabila la SBR si ceilalti subiecti. In timp ce SBR s-a aratat incapabil de a percepe stimulii vizuali, a raportat cu certitudine abilitatea de a genera imagini cu fețe si case, desi a considerat carourile mai dificil de generat.

In mod interesant, imageria caselor evoca un raspuns abia semnificant mai mare decat limita in cortexul primar vizual la subiectii de control (t=2.0, df=23, p<0.05). Cu toate acestea asemanarea dintre activarea din imageria caselor la SBR si subiecti din afara V1 este marcanta, ceea ce sugereaza ca lipsa de activare in V1 nu afecteaza activarea din zonele extrastriate.

La subiectii monotorizati raspunsurile occipitalului la perceptie sunt mai importante decat imageria mentala

Compararea raspunsurilor de la stimularea vizuala cu imageria vizuala mentala in fiecare din regiunile de interes a aratat diferente semnificative. O procesare ANOVA a aratat un efect semnificativ al tipului de stimul in V1 (F = 62.2; p\\0.001; df = 1) si FFA (F = 10.2; p\0.005; df = 1), cu raspuns mai semnificativ la stimulii vizuali. In contrast, efectul semnificativ al tipului de stimul in calcarina anterioara a reflectat a activare mai mare la imageria mentala (F = 23.6; p\\0.001; df = 1). Zona parahipocampica a fost singura regiune care a aratat niciun efect la tipul de stimuli. Aceste date difera contrastant cu cele de la SBR, in care activarea la imagerie este mai mare decat la stimularea vizuala la zona fetei fusiforme si a zonei parahipocampice. Nu exista raspunsuri semnificativ diferite de zero in V1 pentru orice stimul in calcarina anterioara imaginea caselor indica un raspuns considerabil mai bun decat prezentarea vizuala, desi prezentarea vizuala atat a fețelor cat si a carourilor rezulta intr-o mai mare activare decat la imagerie.

Masuratori comportamentale ale imageriei vizuale mentale

Cei mai multi subiecti de control arata nivele bune ale imageriei pregnante mentale asa cum se vede in chestionarul VVIQ, la scorul de medie 2.3 ± 0.6. Pe aceasta scala 1 reflecta imagini vii, iar 5 imposibilitatea de a produce imagini. De asemnenea, la scorul ridicat la acest chestionar, SBR arata o imagistica bogata la bateria de teste imagistice, de exemplu in descrierea drumului de la casa lui pana la pub, o imagine vizuala detaliata din copilarie, cand se juca in gradina cu descrierea culorilor, obiectelor, oamenilor, o descriere a Casei Operei din Sydney(tabelul 1).

Discutie

Acest studiu a aratat ca imageria vizuala mentala poate fi evocata pregnant, cu succes chiar atunci cand zona V1 este compromisa. V1 nu este deci necesara pentru acest tip de imagerie mentala. Mai degraba, generarea imaginilor a fețelor si caselor pare sa fie mediata de activarea retelei zonei extrastriatului vizual atat in focarul dorsal cat si cel ventral.

Studii de mare amploare a pacientilor cu leziuni cerebrale par sa indice deficite mai mari in imageria vizuala mentala se petrec dupa leziunile occipitalului posterior stang. Un subiect cu separarea emisferelor cerebrale investigat de Farah et al. era incapabil sa realizeze imagerie vizuala mentala atunci cand indicatia pentru imagerie era prezentata in campul vizual stang. Acest lucru arata ca emisfera dreapta era incapabila sa suporte imageria vizuala mentala. Mai mult, Stokes et al. au aflat un bias al emisferei stangi in cortexul lateral occipital pentru clasificarea imagistica mentala.

Aceste descoperiri sunt consistente cu activitatea mai crescuta a imageriei din emisfera stanga atat la SBR cat si la grupul de control.

V1 este demonstrat deja ca fiind insuficient pentru imageria vizuala mentala. Moro et al. a descris doi pacienti fara leziuni pe V1, ambii aratand deficit pe imageria vizuala mentala, unul chiar cu dificultati pe imageria tactila. Exista leziune pe regiunile ventrala occipitale stangi in ambele cazuri, unul avand si leziune bilaterala a cortexului parietal. Din nou, acet lucru este consistent cu tiparele de activare vazute la grupul de control si la SBR din acest studiu.

Tiparele de activare la SBR sunt foarte asemanatoare cu cele asteptate la perceptia vizuala. Acest lucru sugereaza ca in ciuda absentei aproape complete a V1, zonele extrastriate corticale sunt intacte si pot fi activate semnificativ. Va fi interesant de monitorizat functia acestor zone extrastriate vizuale de-a lungul timpului pentru a determina daca raman pe functia vizuala in mod asemanator cele raportate in orbirea congenitala.

Un punct de potential interes este ca SBR nu a aratat activare intensa la carouri. Totusi, acesta este cazul pentru multi dintre subiectii din grupul de control. Datele de grup care arata procentajul de semnal din figura 4 indica raspunsul mai slab din conditia imagistica. Intr-adevar variatia interindividuala poate fi vazuta in raspunsurile BOLD din figura 4, de asemenea in aflarea in cazul unei analize pe efecte mixte a producerii unei activari nesemnificative in cadrul regiunilor occipitale si parietale. Subiectilor de control li s-a aratat de asemenea stimuli in carouri in cadrul experimentului de stimulare vizuala de dinaintea scanarilor imagistice, deci se poate presupune ca ei au avut un avantaj fata de SBR, care nu a avut recent vreo imagine corespunzatoare a unui astfel de stimul.

S-ar putea sa fie mai dificila producerea unor imagini vizuale mentale a unor stimuli atat deprimari. Cercetarea extensiva a lui Kosslyn si a colegilor sai i-a condus pe acestia sa sugereze ca imageria mentala care necesita detalii spatiale fine este mai probabil sa activeze V1. In meta-analiza ce priveste studiile implicate in imageria vizuala mentala ale lui Kosslyn si Thompson exista o lista de studii care au produs activari ala V1 la subiectii de control. O

limitare ca folosirea lui SBR ca pacient este aceea a imposibilitatii de a prezenta prima data un stimul vizual urmat de cererea ca acelasi sau unul asemanator sa fie produs ca imagine mentala. In ciuda acestei limitari, doua dintre cerinte, raportate ca producand activarea V1, navigarea in propriul oras si imageria animalelor, au fost realizare cu succes de catre SBR. In plus, SBR poate genera imagini „primare”, ca dungi albe si negre de grosimi diferite si majuscule si minuscule de diferite marimi.

Imagistica bogata experimentala de SBR ridica intrebarea daca activarea V1 in timpul imageriei vizuale mentale nu este cumva un epifenomen care nu este necesar pentru experientarea imaginii. Una dintre predictiile facute de Kosslyn si Thompson este aceea ca leziunile specifice si limitate la V1 ar trebui sa produca deficit retinotopic in imageria vizuala mentala. Prezenta unui cortex neafectat in extremitatea anterioara a cortexului calcarin al lui SBR poate testa aceasta predictie. Regiunea corespunde vizual unei creste temporale neafectate, langa excentricitatea de 40-50 grade(figura 1), ceea ce se afla in concordanta cu aceasta cerinta ca in acea zona sa se pastreze imageria intacta pe V1. In acest caz, totusi, imageria se extinde pe tot campul cortexului vizual, multe dintre chestionarele aplicate lui SBR cerand analiza detaliata putin probabil accesibila din zona atat de excentrice campului vizual.

In concluzie, datele prezentate aici arata ca atunci cand leziunea care duce la orbirea corticala este limitata la V1 imageria vizuala mentala este intacta si indica o activare extinsa a regiunilor extrastiate, parietale si frontale comparabile cu cele ale subiectilor controlati.

Figura 1. Campurile vizuale ale lui SBR masurate cu perimetrul Goldmann. Nu are vedere centrala functionala si poate percepe doar stimulii aflati la cea mai mica distanta in periferie

Figura 2 a. Raspunsurile subiectilor de control si ale lui SBR la stimularea vizuala. Barele arata ca schimbarea procentuala BOLD se schimba la fețe, case si carouri comparativ cu fixarea pe parcursul unei game de regiuni corticale vizuale pentru grupul de control cat si pentru SBR. Interesant, in timp ce SBR arata cel mai mic raspuns la carouri in V1, acest stimul este cel care indica cea mai mare activare in afara V1. Barele de eroare pentru controlul datelor arata erorile standard ale mediei in cadrul grupului. Barele de eroare la SBR arata variatii ale scanarilor calculate pe scanarea singulara.

2 b. Arata activarea la stimuli vizuali in creierul lui SBR. Cea mai mare activitate din emisfera dreapta sugereaza ca ochii nu erau directionati catre centrul ecranului. Fata de subiectii de control la care cea mai mare activare la stimulul carouri s-a localizat in lobul occipital, activitatea vizuala a stimulului este extinsa pe toata suprafata cortexului la SBR.

Figura 3. Cadrul superior arata activarea creierului lui SBR la imageria fețelor, caselor, carourilor. Se vede activarea extinsa in regiunea scizurii intraparietale adaugata la girusul fusiform pentru fețe si girusul parahipocampic pentru fețe. Se adauga regiunile frontale care sunt activate in ambele conditii. In cazul carourilor, activarea este limitata la regiunea fusiforma si cea laterala din polul occipital drept.

Cadrul inferior arata tiparele de activare ale grupului la imageria mentala a fețelor, caselor si a carourilor. In toate cazurile, emisfera dreapta se pare ca are raspuns mai semnificativ. Calcarina anterioara si girusul parahipocampic arata cea mai mare activare la imageria caselor.

Figura 4. Calculatia procentuala a schimbarii BOLD indicata de imageria mentala vizuala demonstreaza asemanarea raspunsurilor dintre subiectii de control si subiectul orb SBR. Barele de erori arata erorile standard. In fiecare caz F corespunde cu fețele, H corespunde cu casele, iar Ch este stimulul carouri.