32006R0562 

Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

din 15 martie 2006

de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)

Regulation (EC) No 562/2006 of the European Parliament and of the Council of 15 March 2006 establishing a Community Code on the rules governing the movement of persons across borders 

(Schengen Borders Code)Jurnalul Oficial al UE nr. L 105 din 13 aprilie 2006

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunită ii Europene, în special articolul 62 punctul 1 șiț  punctul 2 litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat [1],

întrucât:

(1) Adoptarea de măsuri în temeiul articolului 62 punctul 1 din tratat în vederea asigurării absen eiț  oricărui  control  asupra persoanelor  la   trecerea  frontierelor   interne este  un element constitutiv  al obiectivului Uniunii, enun at la articolul 14 din tratat, de creare a unui spa iu fără frontiere interne, înț ț  care libera circula ie a persoanelor este asigurată.ț

(2) În conformitate cu articolul 61 din tratat, crearea unui spa iu de liberă circula ie a persoanelorț ț  trebuie să fie înso ită de alte măsuri. Politica comună în materie de trecere a frontierelor externe,ț  astfel cum este prevăzută la articolul 62 punctul 2 din tratat, este o astfel de măsură.

(3) Adoptarea de măsuri comune privind trecerea frontierelor interne de către persoane, precum și controlul la frontierele externe, ar trebui să  reflecte acquis­ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene  și,   în   special,   dispozi iile   relevante   ale  Conven iei  de  punere   în  aplicare   a  Acorduluiț ț  Schengen   din  14   iunie   1985  între   guvernele   statelor Uniunii  Economice  Benelux,  al  Republicii Federale Germania și al Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune [2] și ale Manualului comun [3].

(4) În ceea ce privește controlul la frontierele externe, instituirea unui "corpus comun" de legisla ie, înț  special prin consolidarea și dezvoltarea acquis­ului, este una din componentele esen iale ale politiciiț  comune de gestionare a frontierelor externe, astfel cum este definită de Comunicarea Comisiei din 7 mai 2002 intitulată "Către o gestionare integrată a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene". Acest obiectiv a fost inclus în "Planul pentru gestionarea frontierelor externe ale statelor membre   ale   Uniunii   Europene",   aprobat   de   Consiliu   la   13   iunie   2002   și   sus inut   de   Consiliulț  European de la Sevilla din 21 și 22 iunie 2002, precum și de Consiliul European de la Salonic din 19 și 20 iunie 2003.

(5) Definirea de norme comune privind trecerea frontierelor de către persoane nu pune în discu ie șiț  nu aduce atingere drepturilor în materie de liberă circula ie de care beneficiază cetă enii Uniunii șiț ț  

membrii familiilor acestora, precum și resortisan ii  ărilor ter e sau membrii familiilor acestora care,ț ț ț  în temeiul acordurilor semnate între Comunitate și statele membre, pe o parte, și respectivele  ăriț  ter e, pe de altă parte, beneficiază de drepturi în materie de liberă circula ie echivalente cu drepturileț ț  cetă enilor Uniunii.ț

(6) Controlul la frontiere există nu numai în interesul statului membru la ale cărui frontiere externe se aplică, ci și în interesul tuturor statelor membre care au eliminat controlul la frontierele lor interne. Controlul   la   frontiere   ar   trebui   să   contribuie   la   combaterea   imigra iei   ilegale   și   a   traficului   deț  persoane, precum și la prevenirea oricărei amenin ări la adresa siguran ei interne, a ordinii publice, aț ț  sănătă ii publice și a rela iilor interna ionale ale statelor membre.ț ț ț

(7) Verificările la frontiere ar trebui să fie efectuate astfel încât demnitatea umană să fie respectată în totalitate. Controlul la frontiere ar trebui să fie efectuat într­un mod profesionist și respectuos și să fie propor ional cu obiectivele urmărite.ț

(8) Controlul la frontiere cuprinde nu numai verificările persoanelor la punctele de trecere a frontierei și  supravegherea  între respectivele puncte de trecere,  ci  și  o analiză  a riscurilor pentru siguran aț  internă și o analiză a amenin ărilor susceptibile să compromită siguran a frontierelor externe. Prinț ț  urmare,  trebuie să  se stabilească  condi iile, criteriile și  normele detaliate care reglementează  atâtț  verificările la punctele de trecere a frontierei, cât și supravegherea.

(9) Pentru a evita timpul de așteptare excesiv de îndelungat la frontiere, trebuie să se prevadă, în caz de   circumstan e   excep ionale   și   neprevăzute,   o   relaxare   a   verificărilor   la   frontierele   externe.ț ț  Ștampilarea sistematică a documentelor resortisan ilor  ărilor ter e rămâne obligatorie în cazul uneiț ț ț  relaxări a verificărilor la frontiere. Ștampilarea permite stabilirea cu certitudine a datei și a locului de trecere a frontierei, fără a stabili în toate cazurile dacă au fost efectuate toate măsurile de control al documentelor de călătorie.

(10) Pentru a reduce timpul de așteptare a persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar de liberă circula ie, ar trebui amenajate, cândcircumstan ele permit, culoare separate la punctele de trecere aț ț  frontierei, indicate prin semne uniforme în toate statele membre. Ar trebui amenajate culoare separate în aeroporturile interna ionale. Atunci când se consideră necesar și în cazul în care circumstan eleț ț  locale permit, statele membre ar trebui să ia în considerare amenajarea de culoare separate la punctele maritime și terestre de trecere a frontierei.

(11)  Statele membre   ar   trebui  să   se   asigure  că   procedurile   de   control   la   frontierele  externe  nu constituie un obstacol major pentru schimburile economice, sociale și culturale. În acest sens, statele membre ar trebui să aloce personal și resurse suficiente.

(12)   Statele   membre   ar   trebui   să   desemneze   serviciul   sau   serviciile   na ionale   însărcinate,   înț  conformitate cu legisla ia internă, cu misiuni de control la frontiere. În cazul în care, în cadrul unuiț  stat membru, sunt însărcinate mai multe servicii cu misiuni de control la frontiere, ar trebui asigurată o cooperare strânsă și permanentă între acestea.

(13) Cooperarea operativă și asisten a între statele membre în materie de control la frontiere ar trebuiț  să  fie gestionată  și  coordonată  de Agen ia Europeană  pentru Gestionarea Cooperării  Operative laț  Frontierele   Externe   ale   statelor   membre,   instituită   prin   Regulamentul   (CE)   nr.   2007/2004   al Consiliului [4].

(14) Prezentul regulament nu aduce atingere verificărilor efectuate în cadrul exercitării competen elorț  generale ale poli iei, nici verificărilor de siguran ă asupra persoanelor, identice celor practicate pentruț ț  zborurile interne, posibilită ilor statelor membre de a efectua verificări cu caracter excep ional aleț ț  bagajelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 3925/91 al Consiliului din 19 decembrie 1991 privind eliminarea controalelor și a formalită ilor aplicabile bagajelor de mână și bagajelor înso itoareț ț  ale   persoanelor  care   efectuează   un   zbor   intracomunitar,   precum   și   bagajelor   persoanelor   care efectuează   o   traversare  maritimă   intracomunitară   [5]   și   nici   legisla iei   interne  privind  de inereaț ț  documentelor  de călătorie   sau de  identitate  sau obliga iei  persoanelor  de a  semnala autorită ilorț ț  prezen a lor pe teritoriul statului membru în cauză.ț

(15) În caz de amenin are gravă la adresa ordinii publice sau a siguran ei interne, statele membre arț ț  trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a reintroduce temporar controlul la frontierele interne. Ar trebui  stabilite  condi iile  și  procedurile  aferente   în vederea  garantării   caracterului  excep ional  alț ț  măsurii   și   a   respectării   principiului   propor ionalită ii.   Domeniul   de   aplicare   și   durata   uneiț ț  reintroduceri   a   controlului   la   frontierele  interne   ar   trebui   limitate   la   minimul   necesar  pentru   a răspunde acelei amenin ări.ț

(16) Într­un spa iu de liberă circula ie a persoanelor, reintroducerea controlului la frontierele interneț ț  ar trebui să rămână excep ională. Controlul la frontiere nu ar trebui efectuat și nici nu ar trebui să seț  impună formalită i doar pentru că se trece o frontieră de acest tip.ț

(17) Ar trebui să se prevadă o procedură care să permită Comisiei să adapteze anumite norme practice de control la frontiere. În acest caz, trebuie să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competen elor de executare conferite Comisiei [6].ț

(18) De asemenea, ar trebui să se prevadă o procedură care să permită statelor membre să comunice Comisiei modificările aduse altor norme practice de control la frontiere.

(19)  Deoarece obiectivul   prezentului   regulament,  adică   stabilirea  normelor  aplicabile  la   trecerea frontierelor de către persoane, are un impact direct asupra acquis­ului comunitar privind frontierele externe și interne și nu poate fi realizat într­o manieră suficientă de către statele membre, Comunitatea poate lua măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarită ii, astfel cum se prevede la articolul 5 dinț  tratat. În conformitate cu principiul propor ionalită ii, astfel cum se prevede la articolul respectiv dinț ț  tratat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(20) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta  Drepturilor  Fundamentale  a  Uniunii  Europene. Prezentul   regulament  trebuie   să   fie  pus  în aplicare în conformitate cu obliga iile statelor membre în ceea ce privește protec ia interna ională șiț ț ț  principiul nereturnării (non­refoulement).

(21) Prin derogare de la articolul 299 din tratat, prezentul regulament se aplică exclusiv teritoriilor europene ale Fran ei și ale  ărilor de Jos. Prezentul regulament nu aduce atingere regimului specificț Ț  aplicabil în Ceuta și Melilla, astfel cum este definit prin Acordul privind aderarea Regatului Spaniei la Conven ia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 [7].ț

(22) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind pozi ia Danemarcei, anexat la Tratatulț  privind   Uniunea   Europeană   și   la   Tratatul   de   instituire   a   Comunită ii   Europene,   Danemarca   nuț  participă   la  adoptarea prezentului   regulament  și,  prin  urmare,  nu are nici  o obliga ie   în  temeiulț  

acestuia   și   nici  nu   face obiectul  aplicării   sale.  Având   în  vedere   faptul   că   prezentul   regulament reprezintă o dezvoltare a acquis­ului Schengen, în temeiul dispozi iilor Titlului IV din Partea a treia aț  Tratatului de instituire a Comunită ii Europene, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 5 dinț  protocolul  men ionat   anterior,   în   termen   de   șase   luni   de   la   data   adoptării   de   către  Consiliu   aț  prezentului regulament, dacă îl transpune sau nu în legisla ia sa internă.ț

(23)   În   ceea   ce   privește   Islanda   și   Norvegia,   prezentul   regulament   reprezintă   o   dezvoltare   a dispozi iilor acquis­ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene șiț  Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis­ului Schengen [8], dezvoltare care intră în domeniul de aplicare a articolului 1, punctul (A), din Decizia 1999/437/CE a Consiliului privind anumite norme de aplicare a acordului men ionat [9].ț

(24) Ar trebui să se încheie un Acord pentru a permite reprezentan ilor Islandei și Norvegiei să seț  asocieze la lucrările comitetelor care sprijină Comisia în exercitarea competen elor sale de executare.ț  Un astfel de Acord a fost avut în vedere prin Schimbul de Scrisori între Consiliul Uniunii Europene și Republica   Islanda  și   Regatul   Norvegiei   privind   comitetele   care   sprijină   Comisia   Europeană   în exercitarea puterilor sale executive [10], anexat la acordul respectiv.

(25) În ceea ce privește Elve ia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozi iilor acquis­ț țului Schengen în sensul Acordului semnat între Consiliul Uniunii Europene și Confedera ia Elve ianăț ț  privind asocierea Confedera iei Elve iene la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis­ț țului Schengen, dezvoltare care intră în domeniul de aplicare a articolului 1, punctul (A), din Decizia 1999/437/CE,  citit   în   coroborare  cu   articolul   4   alineatul  (1)   din  Deciziile  2004/849/CE  [11]   și 2004/860/CE ale Consiliului [12].

(26) Ar trebui să se încheie un Acord pentru a permite reprezentan ilor Elve iei să se asocieze laț ț  lucrările comitetelor care sprijină Comisia în exercitarea competen elor sale de executare. Un astfel deț  Acord a fost avut în vedere prin Schimbul de Scrisori între Comunitate și Elve ia, anexat la acordulț  respectiv.

(27) Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozi iilor acquis­ului Schengen la care Regatulț  Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozi iileț  acquis­ului Schengen [13]. Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu are nici o obliga ie în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.ț

(28) Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozi iilor acquis­ului Schengen la care Irlandaț  nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la unele dintre dispozi iile acquis­ului Schengen [14]. Prin urmare,ț  Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu are nici o obliga ie în temeiul acestuiaț  și nici nu face obiectul aplicării sale.

(29) Articolul 1, prima teză din prezentul regulament, precum și articolul 5 alineatul (4), litera (a), Titlul III și dispozi iile Titlului II și anexele respective care fac referire la Sistemul de Informa iiț ț  Schengen (SIS) reprezintă dispozi ii fondate pe acquis­ul Schengen sau care se raportează la acesta, înț  sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de Aderare din 2003,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZI II GENERALEȚ

Articolul 1

Obiect și principii

Prezentul regulament prevede absen a controlului asupra persoanelor la trecerea frontierelor interneț  dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Prezentul   regulament   stabilește   normele   aplicabile   controlului   asupra   persoanelor   la   trecerea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Articolul 2

Defini iiț

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele defini ii:ț

1. "frontiere interne" înseamnă:

(a) frontierele terestre comune, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri ale statelor membre;

(b) aeroporturile statelor membre destinate zborurilor interne;

(c) porturile maritime, fluviale și pe lacuri ale statelor membre pentru legăturile regulate ale navelor feribot;

2. "frontiere externe" înseamnă frontierele terestre ale statelor membre, inclusiv frontierele fluviale și pe lacuri, frontierele maritime, precum și aeroporturile, porturile fluviale, porturile maritime și pe lacuri, cu condi ia să nu fie frontiere interne;ț

3. "zbor intern" înseamnă orice zbor având plecarea exclusivă de pe teritoriile statelor membre sau destina ia exclusivă pe teritoriile statelor membre și fără să aterizeze pe teritoriul unei  ări ter e.ț ț ț

4. "legături regulate prin nave feribot" înseamnă orice legătură prin navă feribot între două sau mai multe porturi, situate pe teritoriul statelor membre, fără escală în porturi situate în afara teritoriului statelor membre și care asigură transportul de persoane și vehicule în baza unui orar publicat;

5. "persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circula ie" înseamnă:ț

(a) cetă enii Uniunii, în sensul articolului 17 ptul (1) din tratat, precum și resortisan ii  ărilor ter eț ț ț ț  care sunt membri ai familiei unui cetă ean al Uniunii, care își exercită dreptul la liberă circula ie,ț ț  cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circula ie și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetă enii Uniunii șiț ț  membrii familiilor acestora [15];

(b)   resortisan ii   ărilor   ter e   și   membrii   familiilor   lor,   indiferent   de   cetă enie,   care,   în   temeiulț ț ț ț  acordurilor încheiate între Comunitate și statele membre, pe de o parte, și respectivele  ări ter e, pe deț ț  altă parte, beneficiază de drepturi în materie de liberă circula ie echivalente cu cele ale cetă enilorț ț  Uniunii.

6. "resortisant al unei  ări ter e" înseamnă orice persoană care nu este cetă ean al Uniunii în sensulț ț ț  articolului 17 ptul (1) din tratat și care nu face obiectul punctului 5 din prezentului articol;

7. "persoană  semnalată  ca  inadmisibilă"  înseamnă  orice resortisant  al  unei  ări   ter e semnalat  înț ț  Sistemul de Informa ii Schengen în conformitate cu articolul 96 din Conven ia de punere în aplicare aț ț  Acordului Schengen și în scopurile prevăzute la articolul respectiv;

8. "punct de trecere a frontierei" înseamnă orice punct de trecere autorizat de autorită ile competenteț  pentru trecerea frontierelor externe;

9.   "control   la   frontiere"   înseamnă   activită ile  efectuate   la   frontiere,   în conformitate  cu  prezentulț  regulament și în sensul acestuia, ca răspuns exclusiv la inten ia de a trece o frontieră sau la trecereaț  unei   frontiere,   indiferent   de   orice   alte   considerente,   constând   în   verificări   la   frontiere   și   în supravegherea frontierelor;

10. "verificări la frontiere" înseamnă verificările efectuate la punctele de trecere a frontierei pentru a garanta că persoanele, inclusiv mijloacele acestora de transport și obiectele aflate în posesia lor, pot fi autorizate să intre pe teritoriul statelor membre sau să îl părăsească;

11.   "supravegherea  frontierelor"   înseamnă  supravegherea  frontierelor dintre  punctele de  trecere  a frontierei și supravegherea punctelor de trecere a frontierei în afara orarului de func ionare stabilit, înț  vederea împiedicării persoanelor să se sustragă de la verificările la frontiere;

12. "verificarea în linia a doua" înseamnă o verificare suplimentară care poate fi efectuată într­un loc special, separat de locul în care sunt verificate toate persoanele (prima linie);

13. "poli ist de frontieră" înseamnă orice agent public desemnat, în conformitate cu legisla ia internă,ț ț  la un punct de trecere a frontierei sau de­a lungul frontierei sau în imediata apropiere a acesteia, și care exercită, în conformitate cu prezentul regulament și cu legisla ia internă, sarcini de control laț  frontiere;

14.   "operator   de   transport"   înseamnă   orice   persoană   fizică   sau   juridică   care   asigură,   cu   titlu profesional, transportul de persoane;

15. "permis de ședere" înseamnă:

(a) orice permis de ședere eliberat de statele membre în conformitate cu modelul uniform stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisan ii  ărilor ter e [16];ț ț ț

(b) orice alt document emis de un stat membru resortisan ilor  ărilor ter e, care le autorizează ședereaț ț ț  sau revenirea pe teritoriul său, cu excep ia permiselor temporare eliberate în cursul unei examinări aț  unei prime cereri  pentru  un  permis  de ședere,  astfel  cum se prevede  la   litera  (a)  sau  în cursul examinării unei cereri de azil;

16. "navă de croazieră" înseamnă navă care urmează un itinerar dat, potrivit unui program stabilit în prealabil, care cuprinde un program de activită i turistice în diverse porturi și care, în principiu, nuț  îmbarcă și nu debarcă pasageri în cursul călătoriei;

17. "naviga ie de agrement" înseamnă utilizarea navelor de agrement în scopuri sportive sau turistice;ț

18. "pescuit de coastă" înseamnă activită ile de pescuit efectuate cu ajutorul navelor care intră zilnicț  sau în termen de 36 ore într­un port situat pe teritoriul unui stat membru fără să facă escală într­un port situat într­o  ară ter ă;ț ț

19. "amenin are pentru sănătatea publică" înseamnă orice boală cu poten ial epidemic, astfel definităț ț  de Regulamentul Sanitar Interna ional al Organiza iei Mondiale a Sănătă ii și alte boli infec ioaseț ț ț ț  sau   parazitare   contagioase,   cu   condi ia   să   facă   obiectul   dispozi iilor   de  protec ie   cu   privire   laț ț ț  resortisan ii statelor membre.ț

Articolul 3

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament se aplică oricărei persoane care trece frontiera internă sau externă a unui stat membru, fără a aduce atingere:

(a) drepturilor persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circula ie;ț

(b) drepturilor refugia ilor și ale persoanelor care solicită o protec ie interna ională, în special în ceeaț ț ț  ce privește principiul nereturnării (non­refoulement).

TITLUL II

FRONTIERE EXTERNE

CAPITOLUL I

Trecerea frontierelor externe și condi iile de intrareț

Articolul 4

Trecerea frontierelor externe

(1) Frontierele externe nu pot  fi   trecute decât pe  la punctele de  trecere a   frontierei și   în  timpul programului de func ionare stabilit. Programul de func ionare este indicat clar la punctele de trecere aț ț  frontierei care nu sunt deschise 24 ore pe zi.

Comisiei   i   se   comunică   de   către   statele   membre  lista   punctelor   lor   de   trecere  a   frontierei,   în conformitate cu articolul 34.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), pot fi prevăzute excep ii de la obliga ia de trecere a frontierelorț ț  externe pe la punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de func ionare stabilit:ț

(a) în cazul naviga iei de agrement sau în cazul pescuitului de coastă;ț

(b) pentru marinarii care debarcă pentru a sta iona în localitatea portului în care nava lor face escalăț  sau în localită ile limitrofe;ț

(c) pentru indivizi sau grupuri de persoane, în cazul unei necesită i cu caracter special, cu condi ia săț ț  fie în posesia autoriza iilor cerute de legisla ia internă și ca acest lucru să nu fie contrar intereselorț ț  statelor membre în materie de ordine publică și de siguran ă internă;ț

(d) pentru indivizi sau grupuri de persoane, în cazul unei urgen e neprevăzute.ț

(3) Fără  a aduce atingere excep iilor prevăzute  la alineatul  (2) sau obliga iilor  lor  în materie deț ț  protec ie interna ională, statele membre instituie sanc iuni în conformitate cu legisla ia lor internă înț ț ț ț  caz de trecere neautorizată a frontierelor externe prin alte locuri decât pe la punctele de trecere a frontierei   sau   în   afara   programului   de   func ionare   stabilit.   Respectivele   sanc iuni   sunt   efective,ț ț  propor ionale și cu efect de descurajare.ț

Articolul 5

Condi ii de intrare pentru resortisan ii  ărilor ter eț ț ț ț

(1) Pentru o ședere care nu depășește trei luni pe o perioadă de șase luni, condi iile de intrare pentruț  resortisan ii  ărilor ter e sunt următoarele:ț ț ț

(a) să fie în posesia unui document sau a unor documente de călătorie valabile care permit trecerea frontierei;

(b) să fie în posesia unei vize valabile, în cazul în care aceasta este cerută în temeiul Regulamentului (CE)   nr.   539/2001   al   Consiliului   din   15   martie   2001   de   stabilire   a   listei   ărilor   ter e   ai   cărorț ț  resortisan i trebuie să de ină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei  ărilor ter e ai cărorț ț ț ț  resortisan i sunt exonera i de această obliga ie [17], cu excep ia cazului când respectivii resortisan iț ț ț ț ț  sunt titulari ai unui permis de ședere valabil;

(c) să justifice obiectul și condi iile șederii și să dispună de mijloace de subzisten ă suficiente, atâtț ț  pentru durata șederii, cât și pentru întoarcerea în  ara de origine sau pentru tranzitul către o  ară ter ăț ț ț  în care admisia este garantată sau să fie în măsură să dobândească legal respectivele mijloace;

(d) să nu fie o persoană pentru care s­a dat o alrmă în cadrul SIS în scopul refuzului intrării;

(e) să nu fie considerat o amenin are pentru ordinea publică, siguran a internă, sănătatea publică sauț ț  rela iile interna ionale ale unuia din statele membre și, în special, să nu fie semnalat ca inadmisibil înț ț  bazele de date ale statelor membre pentru motivele enumerate anterior.

(2) O listă neexhaustivă a documentelor justificative pe care poli istul de frontieră le poate solicitaț  resortisantului unei  ări ter e în vederea verificării îndeplinirii condi iilor men ionate la alineatul (1),ț ț ț ț  litera (c), figurează în anexa I.

(3) Evaluarea mijloacelor de subzisten ă se face în func ie de durata și de obiectul șederii și în raportț ț  cu nivelul mediu al pre urilor în materie de cazare și masă din statul membru sau din statele membreț  în cauză, pentru o cazare la pre  moderat, înmul ite cu numărul de zile de ședere.ț ț

Sumele de referin ă stabilite de către statele membre sunt comunicate Comisiei în conformitate cuț  articolul 34.

Evaluarea  mijloacelor   suficiente  de   subzisten ă   se  poate  baza  pe  posesia  de  numerar,   cecuri  deț  călătorie și căr i de credit de către resortisantul unei  ări ter e. Declara iile de sponsorizare, atunciț ț ț ț  când sunt prevăzute de legisla ia internă, și scrisorile de sponsorizare definite de legisla ia internă înț ț  cazul resortisan ilor  ărilor ter e caza i la o gazdă pot constitui, de asemenea, o dovadă a mijloacelorț ț ț ț  suficiente de subzisten ă.ț

(4) Prin derogare de la alineatul (1):

(a) resortisan ii  ărilor ter e care nu îndeplinesc toate condi iile men ionate la alineatul (1), dar careț ț ț ț ț  sunt titularii unui permis de ședere sau a unei vize de întoarcere eliberate de unul din statele membre sau, în cazul în care se solicită acest lucru, ai ambelor documente, sunt autoriza i să intre în scopulț  tranzitului pe teritoriul altor state membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care a eliberat permisul de ședere sau viza de întoarcere, cu excep ia cazului când respectivii resortisan i seț ț  află pe lista na ională a persoanelor semnalate ca inadmisibile a statului membru la ale cărui frontiereț  externe se prezintă sau în cazul în care semnalarea respectivă este înso ită de instruc iuni cu privire laț ț  

interdic ia de intrare sau de tranzit;ț

(b) resortisan ii  ărilor ter e care îndeplinesc condi iile men ionate la alineatul (1), cu excep ia litereiț ț ț ț ț ț  (b), și care se prezintă la frontiere, pot fi autoriza i să intre pe teritoriul statelor membre în cazul înț  care   se   eliberează   o   viză   la   frontieră,   în   conformitate   cu   Regulamentul   (CE)   nr.   415/2003   al Consiliului din 27 februarie 2003 privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit [18].

Vizele eliberate la frontieră se înregistrează într­o listă.

În cazul în care nu este posibilă aplicarea vizei pe document, viza se aplică în mod excep ional pe unț  formular separat care se inserează în document. În acest caz, se folosește modelul uniform de formular pentru aplicarea vizei, prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de statul membru care emite formularul respectiv [19];

(c) resortisan ii  ărilor ter e care nu îndeplinesc una sau mai multe dintre condi iile men ionate laț ț ț ț ț  alineatul (1) pot fi autoriza i de un stat membru să intre pe teritoriul său din motive umanitare, deț  interes na ional sau în temeiul unor obliga ii interna ionale. În cazul în care resortisantul  ării ter e înț ț ț ț ț  cauză   este   semnalat   ca   inadmisibil,   astfel  cum se  men ionează   la   alineatul   (1),   litera   (d),   statulț  membru care autorizează intrarea acestuia pe teritoriul său informează celelalte state membre în acest sens.

CAPITOLUL II

Controlul la frontierele externe și refuzarea intrării

Articolul 6

Efectuarea verificărilor la frontiere

(1) Poli iștii de frontieră respectă în totalitate demnitatea umană în exercitarea func iilor lor.ț ț

Toate măsurile luate în exercitarea func iilor lor sunt propor ionale cu obiectivele urmărite.ț ț

(2) În cursul efectuării verificărilor la frontiere, poli iștii de frontieră nu fac nici o discriminare peț  criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credin ă, handicap, vârstă sau orientare sexuală.ț

Articolul 7

Verificările la frontiere efectuate asupra persoanelor

(1) Circula ia transfrontalieră la frontierele externe face obiectul unor verificări din partea poli iștilorț ț  de frontieră. Verificările se efectuează în conformitate cu dispozi iile prezentului capitol.ț

Verificările pot avea ca obiect și mijloacele de transport și obiectele aflate în posesia persoanelor care trec frontiera. În cazul în care se efectuează perchezi ii, se aplică legisla ia internă a statului membruț ț  în cauză.

(2)   Toate   persoanele   fac   obiectul   unei   verificări   minime   vizând   stabilirea   identită ii   pe   bazaț  producerii  sau prezentării  documentelor de călătorie.  Verificarea minimă  constă   într­o examinare simplă și rapidă a valabilită ii documentului care îl autorizează pe titularul legitim să treacă frontieraț  și  a prezen ei indiciilor de falsificare sau de contrafacere, recurgându­se, după  caz, la dispozitiveț  

tehnice   și   consultând   bazele   de   date   relevante   cu   privire   la   informa iile   referitoare   exclusiv   laț  documentele furate, de inute fără drept, pierdute sau anulate.ț

Verificarea minimă prevăzută la primul paragraf constituie regula pentru persoanele care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circula ie.ț

În cazul  în  care  se   efectuează   verificări  minime asupra persoanelor  care  beneficiază   de  dreptul comunitar la liberă circula ie, poli iștii de frontieră pot, în mod nesistematic, să consulte bazele deț ț  date na ionale și europene pentru a se asigura că persoanele respective nu reprezintă o amenin areț ț  reală, actuală și suficient de gravă pentru siguran a internă, ordinea publică, rela iile interna ionaleț ț ț  ale statelor membre sau o amenin are pentru sănătatea publică.ț

Consecin ele   respectivelor   consultări   nu   pun   în   pericol   dreptul   de   intrare   al   persoanelor   careț  beneficiază de dreptul comunitar la liberă circula ie pe teritoriul statului membru în cauză, astfel cumț  se prevede prin Directiva 2004/38/CE.

(3) La intrare și la ieșire, resortisan ii  ărilor ter e fac obiectul unei verificări amănun ite.ț ț ț ț

(a) Verificarea amănun ită la intrare include examinarea îndeplinirii condi iilor stabilite la articolul 5ț ț  alineatul   (1)  și,   după   caz,  a  documentelor  care  autorizează  șederea  și   exercitarea  unei   activită iț  profesionale. Aceasta cuprinde o examinare detaliată a următoarelor elemente:

(i) verificarea dacă   resortisantul  ării   ter e de ine un document valabil  și  care nu a expirat,  careț ț ț  permite trecerea frontierei, iar documentul respectiv să fie înso it, după caz, de viza sau de permisulț  de ședere solicitat;

(ii) examinarea amănun ită a documentului de călătorie, în căutarea unor indicii de falsificare sau deț  contrafacere;

(iii) examinarea ștampilelor de intrare și de ieșire de pe documentele de călătorie ale resortisantului ării   ter e   în cauză,   în vederea  verificării,  prin   compararea  datelor  de   intrare  și   de   ieșire,  dacăț ț  

persoana nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre;

(iv) verificarea punctelor de plecare și de destina ie a resortisantului  ării ter e în cauză, precum și aț ț ț  obiectului șederii prevăzute și, după caz, verificarea documentelor justificative corespunzătoare;

(v) verificarea dacă resortisantul  ării ter e în cauză dispune de mijloace de subzisten ă suficienteț ț ț  pentru durata și obiectul șederii, pentru întoarcerea în  ara de origine sau pentru tranzitul către o  arăț ț  ter ă   în care   admisia   sa   este  garantată   sau  că   este   în măsură   să   dobândească   legal   respectiveleț  mijloace;

(vi) verificarea dacă resortisantul  ării ter e în cauză, mijlocul său de transport și obiectele pe care leț ț  transportă nu sunt de natură să compromită ordinea publică, siguran a internă, sănătatea publică sauț  rela iile   interna ionale  ale  unui   stat  membru.  Respectiva verificare   include  consultarea  directă   aț ț  datelor și a semnalărilor persoanelor și, dacă este necesar, a obiectelor integrate în SIS și în bazele de date na ionale, precum și, după caz, a măsurii ce urmează să fie întreprinse în urma unei semnalări.ț

(b) Verificarea amănun ită la ieșire cuprinde:ț

(i) verificarea dacă resortisantul  ării ter e de ine un document valabil pentru a trece frontiera;ț ț ț

(ii) examinarea documentului de călătorie, în căutarea unor indicii de falsificare sau contrafacere;

(iii) cândeste posibil, verificarea dacă resortisantul  ării ter e nu este considerat o amenin are pentruț ț ț  ordinea publică, siguran a internă sau pentru rela iile interna ionale ale unui stat membru.ț ț ț

(c) Pe lângă verificările men ionate la litera (b), verificările amănun ite la ieșire pot să cuprindă, deț ț  asemenea:

(i) verificarea dacă persoana de ine o viză valabilă, în cazul în care aceasta este cerută în conformitateț  cu Regulamentul (CE) nr. 539/2001, cu excep ia cazului în care persoana respectivă este titulară aț  unui permis de ședere valabil;

(ii) verificarea dacă persoana nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre;

(iii) consultarea semnalărilor persoanelor și a obiectelor incluse în SIS și în bazele na ionale de date.ț

(4)  În cazul   în care există  posibilitatea și   resortisantul   ării   ter e solicită  acest   lucru,  verificareaț ț  amănun ită se efectuează într­un loc privat.ț

(5) Resortisan ii  ărilor ter e care fac obiectul unei verificări amănun ite în linia a doua primescț ț ț ț  informa ii privind obiectivul respectivei verificări și procedura aplicată.ț

Respectivele informa ii sunt disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii și în limba sau limbileț  ării sau  ărilor limitrofe statului membru în cauză și precizează faptul că  resortisantul  ării ter eț ț ț ț  

poate solicita numele sau numărul  matricol  al  poli iștilor  de frontieră  care efectuează  verificareaț  amănun ită   în   linia   a   doua,   precum  și   numele   punctului   de   trecere   a   frontierei   și   data   treceriiț  frontierei.

(6) Verificarea persoanelor care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circula ie se efectuează înț  conformitate cu Directiva 2004/38/CE.

(7) Normele practice privind informa iile care trebuie înregistrate sunt descrise în anexa II.ț

Articolul 8

Relaxarea verificărilor la frontieră

(1)  Verificările   la   frontierele   externe  pot   face  obiectul   unei   relaxări   în  cazul   unor   circumstan eț  excep ionale și neprevăzute. Respectivele circumstan e excep ionale și neprevăzute sunt considerate aț ț ț  fi  acele evenimente  imprevizibile  care provoacă o  intensificare a  traficului astfel  încât  timpul  de așteptare  la punctul de  trecere a frontierei devine excesiv de  îndelungat  și  au fost  epuizate  toate resursele în ceea ce privește personalul, mijloacele și organizarea.

(2)  În caz  de  relaxare a  verificărilor   la   frontieră  în conformitate  cu alineatul  (1), verificările   la frontieră pentru intrare sunt, în principiu, prioritare în raport cu verificările la frontieră pentru ieșire.

Decizia de relaxare a verificărilor este luată  de poli istul de frontieră  care este responsabil pentruț  punctul de trecere a frontierei.

Respectiva relaxare a verificărilor este temporară, adaptată circumstan elor care stau la baza acesteiaț  și se pune în aplicare progresiv.

(3) Chiar și în cazul relaxării verificărilor la frontiere, poli istul de frontieră ștampilează documenteleț  de călătorie ale resortisan ilor  ărilor ter e la intrare și la ieșire, în conformitate cu articolul 10.ț ț ț

(4)  Fiecare  stat  membru   transmite   anual  Parlamentului   European  și   Comisiei   un   raport   privind aplicarea prezentului articol.

Articolul 9

Amenajarea de culoare separate și informa iile aflate pe panouriț

(1) Statele membre amenajează culoare separate, în special la punctele de trecere a frontierei aeriene, pentru a putea efectua verificări ale persoanelor, în conformitate cu articolul 7. Respectivele culoare se diferen iază cu ajutorul unor panouri care con in indica iile men ionate în Anexa III.ț ț ț ț

Statele membre pot amenaja culoare separate la punctele de trecere a frontierei maritime și terestre, precum și la frontierele dintre statele membre care nu aplică articolul 20 la frontierele lor comune. În cazul în care statele membre amenajează culoare separate la respectivele frontiere, se folosesc panouri care con in indica iile men ionate în Anexa III.ț ț ț

Statele membre se  asigură   că   respectivele  culoare  sunt   semnalate   clar,   inclusiv  în cazul  în care normele privind utilizarea culoarelor distincte sunt suspendate în conformitate cu alineatul (4), pentru asigurarea fluidizării circula iei persoanelor care trec frontiera.ț

(2)   (a)   Persoanele   care   beneficiază   de   dreptul   comunitar   la   liberă   circula ie   sunt   autorizate   săț  folosească culoarele indicate de panoul prezentat în partea A a anexei III. Respectivele persoane pot, de asemenea, să folosească culoarele indicate de panoul prezentat în partea B a anexei III.

(b) Toate celelalte persoane folosesc culoarele indicate de panoul prezentat în partea B a anexei III.

Indica iile care figurează  pe panourile men ionate la literele (a) și  (b) pot fi afișate în limba sauț ț  limbile considerate adecvate de fiecare stat membru.

(3)   La   punctele  maritime  și   terestre   de   trecere  a   frontierei,   statele   membre  pot   separa  traficul vehiculelor pe culoare distincte, în func ie de categoriile de vehicule ușoare sau vehicule grele șiț  autobuze, cu ajutorul panourilor prezentate în partea C a anexei III.

După caz, statele membre pot modifica indica iile con inute de respectivele panouri, în func ie deț ț ț  circumstan ele locale.ț

(4) În caz de dezechilibru temporar al fluxului de trafic la un anumit punct de trecere a frontierei, normele   privind   utilizarea   culoarelor   distincte   pot   fi   suspendate   de   autorită ile   competente   peț  perioada necesară restabilirii echilibrului.

(5) Adaptarea panourilor existente la dispozi iile alineatelor (1), (2) și (3) trebuie să se realizeze pânăț  la 31 mai 2009. În cazul în care statele membre înlocuiesc panourile existente sau instalează panouri noi   înainte   de   respectiva   dată,   panourile   respective   trebuie   să   respecte   indica iile   prevăzute   laț  alineatele men ionate anterior.ț

Articolul 10

Ștampilarea documentelor de călătorie ale resortisan ilor  ărilor ter eț ț ț

(1) Se ștampilează sistematic toate documentele de călătorie ale resortisan ilor  ărilor ter e, la intrareț ț ț  și la ieșire. Ștampilele de intrare și de ieșire se aplică în special pe:

(a) documentele care con in o viză valabilă, permi ând resortisan ilor  ărilor ter e să treacă frontiera;ț ț ț ț ț

(b) documentele care permit resortisan ilor  ărilor ter e, pentru care s­a eliberat o viză la frontieră deț ț ț  către un stat membru, să treacă frontiera;

(c) documentele care permit resortisan ilor  ărilor ter e, care nu fac obiectul unei obliga ii de viză, săț ț ț ț  treacă frontiera.

(2)   Se   aplică   o   ștampilă   de   intrare   sau   o   ștampilă   de   ieșire   pe   documentele  de   călătorie   ale resortisan ilor  ărilor ter e, membri ai familiei unui cetă ean al Uniunii, cărora li se aplică dispozi iileț ț ț ț ț  Directivei   2004/38/CE,   dar   care   nu   prezintă   permisul   de   ședere   men ionat   la   articolul   10   dinț  respectiva directivă.

Se aplică o ștampilă de intrare și de ieșire pe documentele de călătorie ale resortisan ilor  ărilor ter e,ț ț ț  membri ai familiei unui resortisant al unei  ări ter e, care beneficiază de dreptul comunitar la liberăț ț  circula ie,   dar   care   nu   prezintă   permisul   de   ședere   men ionat   la   articolul   10   din   Directivaț ț  2004/38/CE.

(3) Nu se aplică ștampilă de intrare sau ștampilă de ieșire:

(a) pe documentele de călătorie ale șefilor de stat și ale demnitarilor a căror sosire a fost anun atăț  oficial în prealabil pe cale diplomatică;

(b) pe brevetele de pilot sau certificatele membrilor echipajului unei aeronave;

(c)  pe documentele de călătorie ale marinarilor,  prezen i  pe teritoriul  unui  stat  membru doar  peț  perioada escalei navei în zona portului de escală;

(d) pe documentele de călătorie ale echipajului și ale pasagerilor unei nave de croazieră, care nu fac obiectul verificărilor la frontiere, în conformitate cu punctul 3.2.3 din Anexa VI;

(e) pe documentele care permit resortisan ilor din Andorra, Monaco și San Marino să treacă frontiera.ț

La cererea unui resortisant al unei  ări ter e și cu titlu excep ional, se poate renun a la aplicareaț ț ț ț  ștampilei  de intrare sau de ieșire în cazul  în care aceasta ar putea crea dificultă i  majore pentruț  respectivul resortisant. În acest caz, intrarea sau ieșirea este consemnată pe un formular separat, în care se men ionează numele și numărul pașaportului. Respectivul formular se predă resortisantuluiț  ării ter e.ț ț

(4) Normele practice de aplicare a ștampilei sunt descrise în anexa IV.

(5)   Atunci   când   este   posibil,   resortisan ii   ărilor   ter e   sunt   informa i   cu   privire   la   obliga iaț ț ț ț ț  poli istului de frontieră de a ștampila documentul de călătorie la intrare și la ieșire, chiar și în cazulț  relaxării verificărilor în conformitate cu articolul 8.

(6) Până la sfârșitul anului 2008, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire   la punerea  în aplicare a dispozi iilor  referitoare  la aplicarea ștampilei  pe documentele deț  călătorie.

Articolul 11

Prezum ia privind îndeplinirea condi iilor de durată a șederiiț ț

(1) În cazul în care documentul de călătorie al unui resortisant al unei  ări ter e nu are ștampilă deț ț  intrare,   autorită ile   na ionale   competente   pot   prezuma   că   titularul   nu   îndeplinește   sau   nu   maiț ț  îndeplinește condi iile privind durata șederii aplicabile în statul membru în cauză.ț

(2) Prezum ia men ionată la alineatul (1) poate fi infirmată în cazul în care resortisantul  ării ter eț ț ț ț  prezintă, prin orice mijloc, elemente de probă credibile, precum un bilet de călătorie sau documente justificative ale prezen ei sale în afara teritoriului statelor membre, de natură să demonstreze că aț  respectat condi iile privind durata șederii pe termen scurt.ț

În acest caz:

(a)  atunci  când resortisantul unei   ări   ter e se află  pe  teritoriul  unui  stat  membru care aplică   înț ț  întregime acquis­ul  Schengen,   autorită ile   competente   indică,   în conformitate  cu   legisla ia  și   cuț ț  practicile interne, în documentul de călătorie al respectivului resortisant, data și locul de trecere a frontierei externe a unui stat membru care aplică în întregime acquis­ul Schengen.

(b) atunci când resortisantul unei  ări ter e se află pe teritoriul unui stat pentru care nu s­a luat încăț ț  decizia men ionată la articolul 3 alineatul (2) din Actul de Aderare din 2003, autorită ile competenteț ț  indică, în conformitate cu legisla ia și cu practicile interne, în documentul de călătorie al respectivuluiț  resortisant, data și locul de trecere a frontierei externe a unui astfel de stat membru.

Pe lângă men iunile indicate la literele (a) și (b), se poate înmâna resortisantului unei  ări ter e unț ț ț  formular, astfel cum este prezentat în anexa VIII.

Statele membre se informează reciproc și informează Comisia și Secretariatul General al Consiliului cu privire la practicile lor na ionale privind men iunile indicate la prezentul articol.ț ț

(3) În cazul în care prezum ia men ionată la alineatul (1) nu ar fi infirmată, autorită ile competenteț ț ț  pot expulza pe resortisantul unei  ări ter e de pe teritoriul statului membru în cauză.ț ț

Articolul 12

Supravegherea frontierelor

(1) Supravegherea frontierelor are ca obiect principal prevenirea trecerii  neautorizate a frontierei, combaterea criminalită ii   transfrontaliere și   luarea de măsuri împotriva persoanelor care au trecutț  ilegal frontiera.

(2) Poli iștii  de frontieră  ac ionează  în unită i  fixe sau mobile în vederea asigurării supravegheriiț ț ț  frontierelor externe.

Supravegherea se efectuează astfel încât să prevină și să descurajeze sustragerea de la verificările de la punctele de trecere a frontierei.

(3) Supravegherea între punctele de trecere a frontierei este asigurată de poli iștii de frontieră al cărorț  efectiv și  metode sunt adaptate riscurilor și  amenin ărilor existente sau previzibile.  Perioadele deț  supraveghere se modifică   frecvent și   inopinat, astfel   încât   trecerile   ilegale ale   frontierei   riscă   în permanen ă să fie descoperite.ț

(4)   Supravegherea   se   efectuează   de   unită i   fixe   sau   mobile,   care   își   îndeplinesc   misiunea   prinț  patrulare sau prin prezen a în locuri cunoscute ca fiind sensibile, obiectivul respectivei supravegheriț  fiind surprinderea persoanelor care trec ilegal frontiera. Supravegherea se poate face, de asemenea, cu ajutorul mijloacelor tehnice, inclusiv prin mijloace electronice.

(5)   Dispozi ii   suplimentare   privind   supravegherea   pot   fi   adoptate   în   conformitate   cu   proceduraț  prevăzută la articolul 33 alineatul (2).

Articolul 13

Refuzul intrării

(1) Intrarea pe teritoriul statelor membre se refuză  resortisan ilor  ărilor ter e care nu îndeplinescț ț ț  ansamblul condi iilor de intrare, definite la articolul 5 alineatul (1), și care nu apar in nici uneia dinț ț  categoriile de persoane men ionate la articolul 5 alineatul (4). Respectiva dispozi ie nu aduce atingereț ț  aplicării dispozi iilor speciale privind dreptul la azil și la protec ie interna ională sau eliberarea uneiț ț ț  vize de lungă ședere.

(2) Intrarea nu poate fi refuzată decât printr­o decizie care să indice motivele precise ale refuzului. Decizia se ia de către autoritatea competentă abilitată în acest sens de legisla ia internă. Respectivaț  decizie intră în vigoare imediat.

Decizia motivată   indicând cauzele precise ale  refuzului   se comunică  printr­un  formular uniform, prezentat în Anexa V, Partea B, și se completează de autoritatea competentă abilitată de legisla iaț  internă să refuze intrarea. Formularul uniform astfel completat se înmânează resortisantului în cauză, care confirmă primirea deciziei de refuz prin respectivul formular.

(3) Persoanele care au făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării au dreptul la o cale de atac împotriva deciziei. Calea de atac se desfășoară în conformitate cu legisla ia internă. Resortisantuluiț  ării ter e i se pun la dispozi ie informa ii scrise cu privire la punctele de contact în măsură să îiț ț ț ț  

comunice   informa ii   legate   de   reprezentan ii   competen i   să   ac ioneze   în  numele   resortisantuluiț ț ț ț  respectiv, în conformitate cu legisla ia internă.ț

Introducerea unei asemenea căi de atac nu are efect suspensiv asupra deciziei de refuz al intrării.

Fără a aduce atingere oricărei eventuale compensări acordate în conformitate cu legisla ia internă,ț  resortisantul  ării ter e în cauză are dreptul la rectificarea ștampilei de intrare anulate, precum și aț ț  oricărei anulări sau completări, din partea statului membru care a refuzat intrarea, în cazul în care, în cadrul căii de atac, decizia de refuz al intrării este declarată nefondată.

(4) Poli iștii de frontieră se asigură că resortisantul  ării ter e, care a făcut obiectul unei decizii deț ț ț  refuz al intrării, nu intră pe teritoriul statului membru în cauză.

(5) Statele membre întocmesc o eviden ă statistică privind numărul de persoane care au făcut obiectulț  unei decizii de refuz al intrării, cetă enia persoanelor refuzate și tipul de frontieră (terestră, aeriană,ț  maritimă) la care s­a refuzat intrarea. Statele membre transmit anual respectivele statistici Comisiei. Comisia publică la fiecare doi ani o compila ie a statisticilor comunicate de statele membre.ț

(6) Normele de reglementare refuzul intrării sunt descrise în anexa V, partea A.

CAPITOLUL III

Personal și resurse alocate controlului la frontiere și cooperarea între statele membre

Articolul 14

Personal și resurse alocate controlului la frontiere

Statele membre alocă personal și resurse corespunzătoare și suficiente pentru exercitarea controlului la frontierele externe în conformitate cu articolele 6­13, astfel încât să asigure un control eficace, de înalt nivel și uniform la frontierele lor externe.

Articolul 15

Punerea în aplicare a controalelor

(1) Controlul la frontiere prevăzut la articolele 6­13 se efectuează de către poli iștii de frontieră, înț  conformitate cu dispozi iile prezentului regulament și cu legisla ia internă.ț ț

În exercitarea controlului  la frontiere,  poli iștii  de frontieră  păstrează  competen ele în materie deț ț  urmărire penală cu care sunt învesti i de legisla ia internă și care nu intră în domeniul de aplicare alț ț  prezentului regulament.

Statele   membre   se   asigură   că   poli iștii   de   frontieră   sunt   profesioniști   specializa i   și   instrui iț ț ț  corespunzător. Statele membre încurajează poli iștii de frontieră să înve e limbi străine, în specialț ț  cele necesare exercitării func iilor lor.ț

(2)   Comisiei   i   se   comunică   de   către   statele   membre   lista   serviciilor   na ionale   responsabile   deț  controlul la frontiere în conformitate cu legisla ia internă, în temeiul articolului 34.ț

(3)   Pentru   un   control   eficient   la   frontiere,   fiecare  stat   membru   asigură   o   cooperare  strânsă   și permanentă între serviciile na ionale responsabile de controlul la frontiere.ț

Articolul 16

Cooperarea dintre statele membre

(1) Statele membre își acordă asisten ă și asigură o cooperare strânsă și permanentă în vederea puneriiț  eficiente  în aplicare a controlului la frontiere,  în conformitate cu articolele 6­15. Statele membre schimbă informa ii utile.ț

(2) Cooperarea operativă dintre statele membre în materie de gestionare a frontierelor externe este coordonată de Agen ia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe aleț  statelor membre (denumită în continuare "Agen ia"), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004.ț

(3) Fără a aduce atingere competen elor Agen iei, statele membre pot continua cooperarea operativăț ț  cu alte state membre și/sau  ări ter e la frontierele externe, inclusiv schimbul de ofi eri de legătură, înț ț ț  cazul în care o astfel de cooperare este complementară ac iunii Agen iei.ț ț

Statele membre se ab in de la orice ac iune susceptibilă să compromită func ionarea Agen iei sauț ț ț ț  realizarea obiectivelor acesteia.

Statele membre informează Agen ia cu privire la cooperarea operativă men ionată la primul paragraf.ț ț

(4) Statele membre propun ac iuni de formare cu privire la normele care reglementează controlul laț  frontiere, precum și drepturile fundamentale. În acest sens, se iau în considerare standardele comune de formare stabilite și dezvoltate de Agen ie.ț

Articolul 17

Controlul comun

(1) Statele membre care nu aplică articolul 20 la frontierele terestre comune pot efectua, până la data aplicării articolului men ionat anterior, un control comun al respectivelor frontiere comune; în acestț  caz, o persoană nu poate fi oprită decât o singură dată în scopul realizării unei verificări la intrare sau la ieșire, fără  a aduce atingere responsabilită ilor individuale ale statelor membre care decurg dinț  

articolele 6­13.

Statele membre pot încheia între ele acorduri bilaterale în acest sens.

(2) Statele membre informează Comisia cu privire la orice acord încheiat în conformitate cu alineatul (1).

CAPITOLUL IV

Dispozi ii speciale referitoare la verificările la frontiereț

Articolul 18

Dispozi ii speciale referitoare la diferitele tipuri de frontiere și mijloacele de transport utilizate pentruț  trecerea frontierelor externe

Dispozi iile speciale referitoare la verificările la frontiere descrise în anexa VI se aplică verificărilorț  efectuate la diferitele tipuri de frontiere și cu privire la diferitele mijloace de transport utilizate pentru trecerea frontierelor externe.

Respectivele dispozi ii speciale pot con ine derogări de la articolul 5 și de la articolele 7­13.ț ț

Articolul 19

Dispozi ii speciale referitoare la verificarea anumitor categorii de persoaneț

(1)   Dispozi ii   speciale   cu   privire   la   verificările   la   frontiere   descrise   în   anexa   VII   se   aplicăț  următoarelor categorii de persoane:

(a) șefi de stat și membrii delega iilor acestora;ț

(b) pilo i de aeronave și al i membri ai echipajului;ț ț

(c) marinari;

(d)   titulari   ai   pașapoartelor   diplomatice,   oficiale   sau   de   serviciu   și   membrii   organiza iilorț  interna ionale;ț

(e) lucrători transfrontalieri;

(f) minori.

Respectivele dispozi ii speciale pot con ine derogări de la articolul 5 și de la articolele 7­13.ț ț

(2) Comisiei i se copmunică de către statele membre modelele de permise eliberate de ministerele lor de   afaceri   externe   pentru   membrii   acredita i   ai   misiunilor   diplomatice   și   ai   reprezentan elorț ț  consulare, precum și pentru familiile acestora, în conformitate cu articolul 34.

TITLUL III

FRONTIERE INTERNE

CAPITOLUL I

Eliminarea controlului la frontierele interne

Articolul 20

Trecerea frontierelor interne

Frontierele interne pot fi trecute prin orice punct fără a fi realizată o verificare la frontiere asupra persoanelor, indiferent de cetă enie.ț

Articolul 21

Verificări în interiorul teritoriului

Eliminarea controlului la frontierele interne nu aduce atingere:

(a)  exercitării   competen elor  poli ienești  de către  autorită ile  competente ale   statelor  membre  înț ț ț  temeiul legisla iei interne, în măsura în care exercitarea respectivelor competen e nu are un efectț ț  echivalent cu cel al  verificărilor  la frontiere; acest   lucru se aplică, de asemenea,  și   în zonele de frontieră.  În sensul primei  teze,  exercitarea competen elor poli ienești  nu poate fi  considerată,   înț ț  special, echivalentă cu exercitarea verificărilor la frontiere în cazul în care măsurile poli iei:ț

(i) nu au ca obiectiv controlul la frontiere;

(ii)   se  bazează  pe   informa ii  generale  și   pe  experien a  serviciilor  de poli ie  privind  eventualeleț ț ț  amenin ări   la   adresa   siguran ei   publice   și   vizează,   în   special,   combaterea   criminalită iiț ț ț  transfrontaliere;

(iii)   sunt   concepute   și   executate   într­o   manieră   net   diferită   de   verificările   sistematice   asupra persoanelor efectuate la frontierele externe;

(iv) sunt realizate pe baza verificărilor inopinate;

(b) exercitării verificărilor de securitate în porturi sau aeroporturi, efectuate asupra persoanelor de către   autorită ile   competente   în   temeiul   legisla iei   interne   a   fiecărui   stat   membru,   de   cătreț ț  responsabilii portului sau ai aeroportului sau de operatori de transport, cu condi ia ca respectiveleț  verificări  să   fie  realizate, de asemenea,  asupra persoanelor care călătoresc  în  interiorul unui stat membru;

(c) posibilită ii unui stat membru de a prevedea în legisla ia sa internă obliga ia de a de ine și de aț ț ț ț  purta permise și alte documente;

(d) obliga iei resortisan ilor  ărilor ter e de a­și semnala prezen a pe teritoriul unui stat membru, înț ț ț ț ț  conformitate cu dispozi iile articolului 22 din Conven ia de punere în aplicare a Acordului Schengen.ț ț

Articolul 22

Eliminarea obstacolelor din calea traficului la punctele rutiere de trecere a frontierelor interne

Statele membre elimină orice obstacol care  împiedică   fluidizarea traficului  la punctele rutiere de trecere   a   frontierelor   interne,   în   special   limitările   de   viteză   care   nu   se   bazează   exclusiv   pe considerente de siguran ă rutieră.ț

În paralel, statele membre trebuie să fie în măsură să furnizeze toate mijloacele necesare pentru a efectua verificări în cazul în care se reintroduc controalele la frontierele interne.

CAPITOLUL II

Reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne

Articolul 23

Reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne

(1) În cazul unei amenin ări grave la adresa ordinii publice sau a siguran ei interne, un stat membruț ț  poate, în mod excep ional, să reintroducă controlul la frontierele sale interne pe o perioadă limitată deț  maxim treizeci de zile sau pe durata estimată a amenin ării grave în cazul în care aceasta depășeșteț  treizeci de zile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24, sau, în caz de urgen ă, înț  conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25. Domeniul de aplicare și  durata reintroducerii temporare  a   controlului   la   frontierele  interne  nu  trebuie  să   depășească   strictul  necesar  pentru   a răspunde la respectiva amenin are gravă.ț

(2) În cazul în care amenin area gravă la adresa ordinii publice sau a siguran ei interne se prelungeșteț ț  peste durata prevăzută la alineatul (1), statul membru poate men ine controlul la frontierele interneț  pentru motivele men ionate  la alineatul  (1) și,   luând  în considerare eventualele elemente noi,  peț  perioade care se pot prelungi, dar care nu depășesc treizeci de zile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26.

Articolul 24

Procedura în caz de evenimente previzibile

(1) În cazul în care un stat membru dorește să reintroducă controlul la frontierele interne în temeiul articolului  23  alineatul  (1),   respectivul   stat  membru   trebuie   să   notifice,   cât  mai   curând posibil, celelalte state membre și Comisia și să furnizeze informa iile enumerate în continuare, de îndată ceț  acestea sunt disponibile:

(a) motivele reintroducerii preconizate, precizând evenimentele care reprezintă o amenin are gravă laț  adresa ordinii publice sau a siguran ei interne;ț

(b) domeniul de aplicare a reintroducerii preconizate, precizând locul în care se va restabili controlul la frontiere;

(c) denumirea punctelor de trecere autorizate;

(d) data și durata reintroducerii preconizate;

(e) după caz, măsurile pe care ar trebui să le ia alte state membre;

(2) În urma notificării realizate de statul membru în cauză și în vederea consultării men ionate laț  alineatul (3), Comisia poate emite un aviz, fără a aduce atingere articolului 64 alineatul (1) din tratat.

(3)   Informa iile   enumerate   la   alineatul   (1),  precum și   avizul  pe  care  Comisia   îl   poate   emite   înț  conformitate cu alineatul   (2),  fac obiectul unor consultări   între statul  membru care preconizează reintroducerea controlului la frontiere, celelalte state membre și Comisia, în vederea organizării, după caz, a cooperării reciproce între statele membre și a examinării propor ionalită ii măsurilor în raportț ț  cu evenimentele aflate la originea reintroducerii controlului la frontiere, precum și a amenin ării laț  adresa ordinii publice sau a siguran ei interne.ț

(4) Consultările men ionate la alineatul (3) trebuie să aibă loc cu cel pu in cincisprezece zile înainteț ț  de data preconizată pentru reintroducerea controlului la frontiere.

Articolul 25

Procedura pentru cazurile care necesită o ac iune urgentăț

(1) În cazul în care ordinea publică  sau siguran a internă  ale unui stat membru impun o ac iuneț ț  

urgentă,   statul  membru   în   cauză   poate   reintroduce,   în  mod   excep ional   și   imediat,   controlul   laț  frontierele sale interne.

(2) Statul membru care reintroduce controlul la frontierele sale interne notifică imediat celelalte state membre  și  Comisia  și   comunică   informa iile   enumerate   la   articolul  24  alineatul   (1),  precum șiț  motivele care justifică recurgerea la respectiva procedură.

Articolul 26

Procedura de prelungire a controalelor la frontierele interne

(1) Statele membre nu pot prelungi controlul la frontierele interne în temeiul articolului 23 alineatul (2) decât după informarea celorlalte state membre și a Comisiei.

(2) Statul membru care inten ionează să prelungească controlul la frontiere furnizează celorlalte stateț  membre și  Comisiei   toate  informa iile corespunzătoare privind motivele prelungirii  controlului laț  frontierele interne. Se aplică dispozi iile articolului 24 alineatul (2).ț

Articolul 27

Informarea Parlamentului European

Statul membru în cauză sau, după caz, Consiliul, informează Parlamentul European, cât mai curând posibil, cu privire la măsurile luate în temeiul articolelor 24, 25 și 26. În ceea ce privește a treia prelungire consecutivă în conformitate cu articolul 26, statul membru în cauză prezintă un raport Parlamentului European, în cazul în care i se solicită acest lucru, cu privire la necesitatea controlului la frontierele interne.

Articolul 28

Dispozi ii în caz de reintroducere a controlului la frontierele interneț

În cazul în care se reintroduce controlul la frontierele interne, dispozi iile relevante ale titlului II seț  aplică mutatis mutandis.

Articolul 29

Raportul privind reintroducerea controlului la frontierele interne

Statul  membru   care  a   reintrodus  controlul   la   frontierele  interne   în   conformitate   cu   articolul   23 confirmă data suspendării controlului și, în același timp, sau în termen scurt, prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind reintroducerea controlului la frontierele interne, care oferă, în special, informa ii generale cu privire la punerea în aplicare a verificărilor și eficien aț ț  reintroducerii controlului la frontiere.

Articolul 30

Informarea publicului

Decizia de reintroducere a controlului la frontierele interne este luată într­o manieră transparentă, iar publicul este pe deplin informat, cu excep ia cazului în care există motive imperioase de siguran ăț ț  care să împiedice această informare.

Articolul 31

Confiden ialitateaț

La cererea unui stat  membru,  celelalte  state  membre, Parlamentul  European și  Comisia  respectă caracterul confiden ial al informa iilor furnizate în cadrul reintroducerii și prelungirii controlului laț ț  frontiere, precum și în cadrul raportului elaborat în conformitate cu articolul 29.

TITLUL IV

DISPOZI II FINALEȚ

Articolul 32

Modificarea anexelor

Anexele III, IV și VIII se modifică în conformitate cu procedura men ionată la articolul 33 alineatulț  (2).

Articolul 33

Comitetul

(1) Comisia este sprijinită de un Comitet, denumit în continuare "Comitetul".

(2)  În cazul  în care  se  face  referire   la  prezentul  alineat,  se  aplică   articolele 5  și  7  din  Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozi iilor articolului 8 din respectiva decizie, cu condi ia ca măsurileț ț  de executare luate în conformitate cu respectiva procedură să nu modifice dispozi iile esen iale aleț ț  prezentului regulament.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.

(4)   Fără   a   aduce   atingere   măsurilor   de   executare   deja   luate,   aplicarea   dispozi iilor   prezentuluiț  regulament   privind   adoptarea   normelor   tehnice   și   a   deciziilor   în   conformitate   cu   procedura men ionată  la alineatul (2) se suspendă pe o perioadă de patru ani începând de la data intrării înț  vigoare a prezentului regulament. La propunerea Comisiei, Parlamentul European și  Consiliul pot reînnoi dispozi iile în cauză în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat și, înț  acest sens, reexaminează respectivele dispozi ii înainte de sfârșitul perioadei de patru ani.ț

Articolul 34

Comunicări

(1) Comisiei i se comunică de către statele membre:

(a) lista permiselor de ședere;

(b) lista punctelor lor de trecere a frontierei;

(c) sumele de referin ă necesare pentru trecerea frontierelor lor externe, care se stabilesc anual deț  către autorită ile na ionale;ț ț

(d) lista serviciilor na ionale responsabile pentru controlul frontierelor;ț

(e) modelele de permise eliberate de ministerele afacerilor externe.

(2)   Comisia   pune   la   dispozi ia   statelor   membre   și   a   publicului   informa iile   comunicate   înț ț  conformitate cu alineatul (1), prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Seria C, sau prin orice alt mijloc adecvat.

Articolul 35

Micul trafic de frontieră

Prezentul regulament nu aduce atingere normelor comunitare aplicabile micului trafic de frontieră și acordurilor bilaterale existente în materie.

Articolul 36

Ceuta și Melilla

Dispozi iile prezentului regulament nu aduc atingere normelor speciale aplicabile în orașele Ceuta șiț  Melilla, astfel cum au fost definite prin Declara ia Regatului Spaniei privind orașele Ceuta și Melilla,ț  care figurează în Actul final al Acordului privind aderarea Regatului Spaniei la Conven ia de punereț  în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 [20].

Articolul 37

Comunicarea informa iilor de către statele membreț

Până la 26 octombrie 2006, Comisiei i se comunică de către statele membre dispozi iile lor de dreptț  intern privind articolul 21 literele (c) și  (d), sanc iunile men ionate la articolul 4 alineatul (3) șiț ț  acordurile bilaterale încheiate în conformitate cu articolul 17 alineatul (1). Statele membre comunică modificările ulterioare ale respectivelor dispozi ii în termen de cinci zile lucrătoare.ț

Respectivele informa ii comunicate de către statele membre se publică în Jurnalul Oficial al Uniuniiț  Europene, Seria C.

Articolul 38

Raport privind aplicarea titlului III

Până la 13 octombrie 2009, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea titlului III.

Comisia acordă o aten ie deosebită dificultă ilor care ar putea rezulta din reintroducerea controlului laț ț  frontierele   interne.   După   caz,   Comisia   prezintă   propuneri   pentru   solu ionarea   unor   astfel   deț  dificultă i.ț

Articolul 39

Abrogări

(1) Articolele 2­8 din Conven ia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 seț  abrogă începând cu 13 octombrie 2006.

(2) De la data men ionată la alineatul (1), se abrogă:ț

(a) Manualul comun, inclusiv anexele la acesta;

(b) deciziile Comitetului Executiv Schengen din 26 aprilie 1994 [SCH/Com­ex (94) 1, rev. 2], din 22 decembrie 1994 [SCH/Com­ex (94) 17, rev. 4] și din 20 decembrie 1995 [SCH/Com­ex (95) 20, rev. 2];

(c) Anexa 7 la Instruc iunile consulare comune;ț

(d)  Regulamentul   (CE) nr.  790/2001 al  Consiliului  din  24  aprilie  2001 care  rezervă  Consiliului 

competen ele   de   executare   în   ceea   ce   privește   anumite   dispozi ii   detaliate   și   norme   practiceț ț  referitoare la punerea în aplicare a controlului și a supravegherii frontierelor [21];

(e) Decizia 2004/581/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a indica iilor minime careț  trebuie să figureze pe panourile situate la punctele de trecere a frontierelor externe [22];

(f) Decizia 2004/574/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Manualului comun [23];

(g)   Regulamentul   (CE)   nr.   2133/2004   al   Consiliului   din   13   decembrie   2004   privind   obliga iaț  autorită ilor competente ale statelor membre de a ștampila cu regularitate documentele de călătorieț  ale resortisan ilor  ărilor ter e în momentul trecerii de către aceștia a frontierelor externe ale statelorț ț ț  membre,  precum  și   de  modificare   a   dispozi iilor  Conven iei   de  punere   în  aplicare   a  Acorduluiț ț  Schengen și a Manualului comun adoptat în acest scop [24].

(3)   Trimiterile   la   articolele   eliminate   și   la   actele   abrogate   se   în eleg   ca   trimiteri   la   prezentulț  regulament.

Articolul 40

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 13 octombrie 2006. Cu toate acestea, articolul 34 intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul  regulament este  obligatoriu  în  toate elementele  sale și   se  aplică  direct  în  toate  statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunită ii Europene.ț

Adoptat la Strasbourg, 15 martie 2006.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. Borrell Fontelles

Pentru Consiliu

Președintele

H. Winkler

[1] Avizul Parlamentului European din 23 iunie 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 21 februarie 2006.

[2] JO L 239, 22.9.2000, p. 19, conven ie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentulț  (CE) nr. 1160/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 191, 22.7.2005, p. 18).

[3]   JO   C   313,   16.12.2002,  p.   97,   Manual   comun  astfel   cum  a   fost   modificat   ultima   dată   prin Regulamentul (CE) nr. 2133/2004 al Consiliului (JO L 369, 16.12.2004, p. 5).

[4] Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agen ieiț  Europene pentru Gestionarea Cooperării  Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004, p. 1).

[5] JO L 374, 31.12.1991, p. 4, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

[6] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[7] JO L 239, 22.9.2000, p. 69.

[8] JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

[9] JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

[10] JO L 176, 10.7.1999, p. 53.

[11] Decizia 2004/849/CE a Consiliului din 25 octombrie 2004 privind semnarea, în numele Uniunii Europene,   și   aplicarea   provizorie   a   anumitor   dispozi ii   ale   Acordului   între   Uniunea   Europeană,ț  Comunitatea   Europeană   și   Confedera ia   Elve iană   privind   asocierea   Confedera iei   Elve iene   laț ț ț ț  transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis­ului Schengen (JO L 368, 15.12.2004, p. 26).

[12]   Decizia   2004/860/CE  a   Consiliului   din   25   octombrie   2004   privind   semnarea,   în   numele Comunită ii  Europene,  și   aplicarea  provizorie   a  anumitor  dispozi ii   ale  Acordului   între  Uniuneaț ț  Europeană,   Comunitatea   Europeană   și   Confedera ia   Elve iană   privind   asocierea   Confedera ieiț ț ț  Elve iene   la   transpunerea,   punerea   în   aplicare   și   dezvoltarea   acquis­ului   Schengen   (JO   L   370,ț  17.12.2004, p. 78).

[13] JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

[14] JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

[15] JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

[16] JO L 157, 15.6.2002, p. 1.

[17] JO L 81, 21.3.2001, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 851/2005 (JO L 141, 4.6.2005, p. 3).

[18] JO L 64, 7.3.2003, p. 1.

[19] JO L 53, 23.2.2002, p. 4.

[20] JO L 239, 22.9.2000, p. 73.

[21] JO L 116, 26.4.2001, p. 5, regulament astfel cum a fost modificat prin Decizia 2004/927/CE (JO L 396, 31.12.2004, p. 45).

[22] JO L 261, 6.8.2004, p. 119.

[23] JO L 261, 6.8.2004, p. 36.

[24] JO L 369, 16.12.2004, p. 5.

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

20060315

ANEXA I

Documente justificative pentru verificarea îndeplinirii condi iilor de intrareț

Documentele justificative men ionate la articolul 5 alineatul (2) pot include următoarele:ț

(a) pentru călătoriile de afaceri:

(i) invita ia din partea unei întreprinderi sau a unei autorită i de a participa la reuniuni, conferin e sauț ț ț  manifestări cu caracter comercial, industrial sau profesional;

(ii) alte documente care indică existen a unor rela ii comerciale sau profesionale;ț ț

(iii) bilete de intrare la târguri și congrese, în caz de participare la un eveniment de acest gen;

(b) pentru călătorii efectuate în scopul studiilor sau a unui alt tip de formare:

(i) adeverin a de înscriere la o institu ie de învă ământ în vederea urmării unor cursuri de învă ământț ț ț ț  profesional sau teoretic în cadrul unei formări de bază sau al unei formări de nivel superior;

(ii) legitima ii de student sau certificate privind cursurile urmate;ț

(c) pentru călătorii în scop turistic sau privat:

(i) documente justificative privind cazarea:

­ invita ie din partea gazdei, în situa ia cazării la o persoană particulară;ț ț

­ un document justificativ de la institu ia de cazare sau orice alt document corespunzător care săț  indice tipul de cazare preconizat;

(ii) documente justificative privind itinerarul:

confirmarea rezervării unei călătorii organizate sau orice alt document corespunzător care să indice programul de călătorie preconizat;

(iii) documente justificative privind întoarcerea:

un bilet de întoarcere sau un bilet dus­întors.

(d) pentru călătoriile întreprinse pentru o manifestare cu caracter politic, știin ific, cultural, sportivț  sau religios sau pentru orice alte scopuri:

invita ii, bilete de intrare, înscrieri sau programe prin care să se indice, dacă este posibil, denumireaț  organismului gazdă și durata șederii, sau orice alt document corespunzător care să indice obiectul vizitei.

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

20060315

ANEXA II

Înregistrarea informa iilorț

Ansamblul informa iilor de serviciu, precum și orice informa ie de interes special se înregistreazăț ț  manual sau electronic la toate punctele de trecere a frontierei. Informa iile care trebuie înregistrateț  includ în special:

(a) numele poli istului de frontieră responsabil local cu privire la verificările la frontiere și numeleț  celorlal i agen i din fiecare echipă;ț ț

(b) relaxarea verificărilor asupra persoanelor în conformitate cu articolul 8;

(c) eliberarea, la frontieră, a documentelor care înlocuiesc pașapoartele și vizele;

(d) persoanele re inute și plângeri (infrac iuni și contraven ii);ț ț ț

(e) refuzul intrării în conformitate cu articolul 13 (motivele refuzului și cetă enia);ț

(f) codurile de securitate ale ștampilelor de intrare și de ieșire, identitatea poli iștilor de frontierăț  cărora li se încredin ează o ștampilă, la un moment dat sau pentru un anumit schimb, precum și toateț  informa iile privind ștampilele pierdute sau furate;ț

(g) plângeri ale persoanelor care au făcut obiectul verificărilor;

(h) alte măsuri poli ienești și judiciare de interes deosebit;ț

(i) evenimente deosebite.

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

20060315

ANEXA III

Modele de panouri care apar pe diferite culoare ale punctelor de trecere a frontierei

PARTEA A

+++++ TIFF +++++

PARTEA B

+++++ TIFF +++++

PARTEA C

+++++ TIFF +++++

[1]

+++++ TIFF +++++

[1]

+++++ TIFF +++++

[1]

+++++ TIFF +++++

[1] Nu este necesar nici un simbol pentru Norvegia și Islanda.

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

20060315

ANEXA IV

Aplicarea ștampilelor

1. Se aplică  sistematic o ștampilă  pe documentele de călătorie ale resortisan ilor  ărilor  ter e,  laț ț ț  intrare și la ieșire, în conformitate cu articolul 10. Specifica iile respectivei ștampile sunt stabilite prinț  Decizia SCH/Com­ex (94) 16 rev. și  SCH/Gem­Handb (93) 15 (CONFIDEN IAL) a ComitetuluiȚ  Executiv Schengen.

2. Codurile de securitate ale ștampilelor se modifică la intervale regulate, care nu depășesc o lună.

3. La intrarea și la ieșirea resortisan ilor  ărilor ter e care fac obiectul obligativită ii de viză, ștampilaț ț ț ț  se aplică, pe cât posibil, astfel încât să acopere marginea vizei, fără a afecta lizibilitatea men iunilorț  de pe viză și nici elementele de securitate ale vizei autocolante. În cazul în care trebuie să se aplice mai multe ștampile (de exemplu, în cazul unei vize cu intrări multiple), acestea se aplică pe pagina alăturată celei pe care pe care a fost aplicată viza.

În cazul în care respectiva pagină nu este utilizabilă, ștampila se aplică pe pagina următoare. Ștampila nu se aplică pe banda de citire optică.

4.   Statele   membre   desemnează   punctele   na ionale   de   contact   responsabile   pentru   schimbul   deț  informa ii privind codurile de securitate ale ștampilelor de intrare și de ieșire utilizate la punctele deț  trecere a frontierei și informează în acest sens pe celelalte state membre, Secretariatul General al Consiliului și Comisia. Respectivele puncte de contact beneficiază imediat de acces la informa iileț  privind ștampilele comune de intrare și de ieșire utilizate la frontiera externă a statului membru în cauză, și în special la informa iile privind:ț

(a) punctul de trecere a frontierei căruia i se atribuie o anumită ștampilă;

(b) identitatea poli iștilor de frontieră cărora li se încredin ează o ștampilă la un moment dat;ț ț

(c) codul de securitate al unei anumite ștampile, la un moment dat.

Orice   cerere   de   informa ii   privind   ștampilele   comune   de   intrare   și   de   ieșire   se   prezintă   prinț  intermediul punctelor na ionale de contact men ionate anterior.ț ț

Punctele na ionale de contact trebuie, de asemenea, să transmită de îndată altor puncte de contact,ț  Secretariatului  General  al  Consiliului  și  Comisiei,   informa iile  privind  modificările  punctelor  deț  contact, precum și ștampilele pierdute sau furate.

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

20060315

ANEXA V

PARTEA A

Proceduri privind refuzul intrării la frontieră

1. În caz de refuz al intrării, poli istul de frontieră competent:ț

(a) completează modelul uniform de formular de refuz al intrării, prezentat în Partea B. Resortisantul ării ter e în cauză  semnează  formularul și  primește un exemplar după  semnare. În cazul în careț ț  

resortisantul  ării ter e refuză să semneze, poli istul de frontieră indică refuzul în formular, la rubricaț ț ț  "Observa ii";ț

(b) aplică pe pașaport o ștampilă de intrare, barată de o cruce cu cerneală neagră indelebilă, și scrie lângă   aceasta,   în   partea   dreaptă,   de   asemenea  cu   cerneală   indelebilă,   literele   corespunzătoare motivelor de refuz al intrării, a căror listă este con inută în modelul uniform de formular de refuz alț  intrării, men ionat anterior;ț

(c)   procedează,   în   cazurile   men ionate   la   punctul   2,   la   anularea   vizei,   aplicând   men iuneaț ț  "ANULAT", printr­o ștampilă. Elementul optic variabil al vizei autocolante, elementul de securitate "efect de imagine latentă", precum și   termenul "viză" se anulează  printr­o bară astfel   încât să  se 

prevină orice utilizare ulterioară abuzivă. Poli istul de frontieră informează imediat autorită ile saleț ț  centrale cu privire la respectiva decizie;

(d)   consemnează   orice   refuz   al   intrării   într­un   registru   sau   pe   o   listă,   în   care   se   men ioneazăț  identitatea,   cetă enia   resortisantului   ării   ter e   în   cauză,   referin ele   documentului   care   permiteț ț ț ț  trecerea frontierei  de către   resortisantul   ării   ter e   în cauză,  precum și  motivul  și  data   refuzuluiț ț  intrării.

2. Viza se anulează în următoarele cazuri:

(a) în cazul în care titularul vizei este semnalat ca inadmisibil în SIS, cu excep ia cazului în careț  respectiva persoană de ine o viză sau o viză de întoarcere eliberată de unul dintre statele membre șiț  dorește să intre pe teritoriu în scop de tranzit, pentru a ajunge pe teritoriul statului membru care a eliberat documentul;

(b) în cazul în care există motive serioase pentru a considera că viza a fost ob inută în mod fraudulos.ț

Cu toate acestea, incapacitatea resortisantului  ării ter e de a prezenta la frontieră unul sau mai multeț ț  documente justificative enumerate la articolul 5 alineatul (2) nu conduce automat la o decizie de anulare a vizei.

3. În cazul în care resortisantul  ării ter e care a primit o decizie de refuz al intrării a fost condus laț ț  frontieră de către un operator de transport, autoritatea locală responsabilă:

(a)   solicită  operatorului  de   transport   să  preia   responsabilitatea   resortisantului   ării   ter e  și   să   îlț ț  transporte fără întârziere fie către  ara ter ă  din care a fost transportat, fie către  ara ter ă  care aț ț ț ț  eliberat   documentul   care   permite   trecerea   frontierei,   fie   către   orice   altă   ară   ter ă   în   care   esteț ț  garantată admisia, sau să găsească mijloace de transport în continuare, în conformitate cu articolul 26 din Conven ia Schengen și cu dispozi iile Directivei 2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 deț ț  completare a dispozi iilor prevăzute la articolul 26 din Conven ia de punere în aplicare a Acorduluiț ț  Schengen din 14 iunie 1985 [1];

(b)  în așteptarea  transportului   în continuare,   respectând  legisla ia   internă  și   luând  în considerareț  circumstan ele locale, ia măsurile corespunzătoare în vederea evitării intrării ilegale pe teritoriu aț  resortisan ilor  ărilor ter e cărora le­a fost refuzată intrarea.ț ț ț

4. În cazul în care există motive care justifică atât refuzul intrării unui resortisant al unei  ări ter e, câtț ț  și arestarea acestuia, poli istul de frontieră ia legătura cu autorită ile competente pentru a decide cuț ț  privire la măsurile ce se impun în conformitate cu legisla ia internă.ț

PARTEA B

Model uniform de formular pentru refuzul intrării la frontieră

+++++ TIFF +++++

[1] JO L 187, 10.7.2001, p. 45.

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

20060315

ANEXA VI

Dispozi ii  speciale privind diferitele  tipuri  de frontiere și  mijloacele de transport  utilizate pentruț  trecerea frontierelor externe ale statelor membre

1. Frontiere terestre

1.1. Verificarea traficului rutier

1.1.1.   În   vederea   asigurării   eficien ei   verificărilor   asupra   persoanelor,   asigurând   în   același   timpț  siguran a și fluidizarea traficului rutier, circula ia la punctele de trecere a frontierei se reglementeazăț ț  în mod corespunzător. În cazul în care este necesar, statele membre pot încheia acorduri bilaterale în vederea canalizării  și   blocării   traficului.  Respectivele  state   informează  Comisia   în  acest   sens  în conformitate cu articolul 37.

1.1.2.   La   frontierele   terestre,   statele   membre   pot,   în   cazul   în   care   consideră   adecvat   și   dacă circumstan ele   o   permit,   amenaja   culoare   separate   la   anumite   puncte   de   trecere   a   frontierei   înț  conformitate cu articolul 9.

Utilizarea culoarelor separate poate fi  suspendată  în orice moment de autorită ile competente aleț  statelor   membre,   în   circumstan e   excep ionale   și   în   cazul   în   care   situa ia   traficului   și   stareaț ț ț  infrastructurilor impun acest lucru.

Statele membre pot coopera cu  ările vecine pentru amenajarea culoarelor separate la punctele deț  trecere a frontierelor externe.

1.1.3. Persoanele care călătoresc cu autoturismele pot, în general, să rămână în interiorul acestora în timpul verificărilor. Cu toate acestea, în cazul în care circumstan ele o impun, acestor persoane li seț  poate   solicita   să   coboare   din   autoturism.   Verificarea   amănun ită   are   loc,   în   cazul   în   careț  circumstan ele locale permit acest lucru, în locurile special amenajate în acest scop. Din motive deț  siguran ă a personalului, verificările se efectuează de doi poli iști de frontieră, în cazul în care acestț ț  lucru este posibil.

1.2. Verificarea traficului feroviar

1.2.1. Verificările se efectuează atât asupra pasagerilor din trenuri, cât și asupra personalului feroviar de la bordul trenurilor care trec frontierele externe, inclusiv trenurile de mărfuri și trenurile goale. Verificările se efectuează într­unul din următoarele două moduri:

­ fie pe peron, în prima gară de sosire sau de plecare de pe teritoriul unui stat membru;

­ fie în tren, în timpul călătoriei.

Statele membre pot  încheia acorduri  bilaterale privind modalită ile de desfășurare a respectivelorț  verificări. Statele membre informează Comisia în acest sens în conformitate cu articolul 37.

1.2.2. Prin derogare de la punctul 1.2.1 și în vederea facilitării traficului trenurilor de călători de mare viteză, statele membre de pe itinerarul trenurilor care sosesc din  ări ter e pot, de asemenea, decide,ț ț  de comun acord cu  ările ter e în cauză, să efectueze verificări la urcarea resortisan ilor  ărilor ter eț ț ț ț ț  în tren, într­unul din modurile următoare:

­ în gările din  ările ter e din care se urcă persoanele respective în tren;ț ț

­ în gările în care coboară persoanele respective și care se află pe teritoriul statelor membre;

­ la bordul trenului, în timpul călătoriei, între gările situate pe teritoriul statelor membre, în măsura în 

care persoanele respective au rămas în tren în gara sau gările precedente.

1.2.3. În cazul în care operatorul de transport feroviar are posibilitatea ca, pentru trenurile de mare viteză provenind din  ări ter e și care fac mai multe opriri pe teritoriul statelor membre, să îmbarceț ț  pasageri pentru restul traseului situat exclusiv pe teritoriul statelor membre, respectivii pasageri fac obiectul unor verificări de intrare, fie la bordul trenului, fie în gara de destina ie, cu excep ia cazuluiț ț  în care au fost efectuate verificări în conformitate cu punctul 1.2.1 sau cu punctul 1.2.2 prima liniu ă.ț

Persoanele care doresc să ia trenul exclusiv pentru partea care rămâne din traseu, situată pe teritoriul statelor membre, trebuie să fie informate înainte de plecare, în mod clar, că vor face obiectul unor verificări de intrare în timpul călătoriei sau în gara de destina ie.ț

1.2.4.   În  direc ia   inversă,   persoanele   de   la   bordul   trenului   fac   obiectul   unor  verificări   la   ieșireț  urmându­se o procedură similară.

1.2.5. Poli istul de frontieră poate ordona ca spa iile goale din vagoane să fie inspectate, în cazul înț ț  care este necesar, cu asisten a șefului de tren, pentru a se asigura că persoanele sau obiectele care facț  obiectul verificării la trecerea frontierei nu s­au ascuns în respectivele spa ii.ț

1.2.6.  În cazul  în care există  motive  să   se  considere că  persoanele  semnalate  sau suspectate de comiterea unei infrac iuni sau resortisan i ai unor  ări ter e care au inten ia de a intra ilegal se ascundț ț ț ț ț  în tren, poli istul de frontieră, în cazul în care nu poate ac iona în conformitate cu dispozi iile deț ț ț  drept intern, informează statele membre către teritoriul cărora sau pe teritoriul cărora circulă trenul.

2. Frontiere aeriene

2.1. Proceduri cu privire la verificările din aeroporturile interna ionaleț

2.1.1. Autorită ile competente ale statelor membre veghează ca societatea aeroportuară să ia măsurileț  necesare în vederea separării fizice a fluxurilor de pasageri de la zborurile interne de fluxurile de pasageri   de   la   alte   zboruri.   În  acest   sens,  se   amplasează   infrastructuri   corespunzătoare  în   toate aeroporturile interna ionale.ț

2.1.2 Locul în care se efectuează verificări la frontieră se stabilește în conformitate cu următoarea procedură:

(a)  pasagerii   zborurilor  provenind  dintr­o   ară   ter ă,   care   se   îmbarcă   pentru  un  zbor   intern,   facț ț  obiectul verificărilor de intrare pe aeroportul de sosire al zborului dintr­o  ară ter ă. Pasagerii unuiț ț  zbor  intern,  care se  îmbarcă  pe un zbor cu destina ia  într­o  ară   ter ă   (pasageri  de  transfer)   facț ț ț  obiectul verificărilor de ieșire pe aeroportul de plecare al ultimului zbor.

(b) pentru zborurile cu provenien a sau destina ia în  ări ter e fără pasageri de transfer și zborurile cuț ț ț ț  escale multiple în aeroporturi ale statelor membre, fără schimbare de aeronavă:

(i) pasagerii zborurilor cu provenien a sau destina ia în  ări ter e, fără transfer anterior sau posteriorț ț ț ț  pe   teritoriul   statelor  membre,   fac   obiectul  verificărilor   de   intrare  pe   aeroportul   de   intrare  și   al verificărilor de ieșire pe aeroportul de ieșire;

(ii) pasagerii zborurilor cu provenien a sau destina ia în  ări ter e cu escale multiple pe teritoriulț ț ț ț  statelor membre, fără schimbare de aeronavă (pasageri în tranzit) și cu condi ia ca pasagerii să nu seț  poată îmbarca în aeronavă pe tronsonul situat pe teritoriul statelor membre, fac obiectul verificărilor de intrare pe aeroportul de destina ie și al verificărilor de ieșire pe aeroportul de îmbarcare;ț

(iii) în cazul în care operatorul de transport aerian are posibilitatea ca, pentru zborurile cu provenien aț  dintr­o  ară ter ă și care fac escale multiple pe teritoriul statelor membre, să poată îmbarca pasageriț ț  exclusiv pentru tronsonul  care mai  rămâne pe teritoriul respectiv, pasagerii   în cauză  fac obiectul verificărilor   de   ieșire   pe   aeroportul   de   îmbarcare  și   al   verificărilor   de   intrare   pe   aeroportul   de destina ie.ț

Verificările asupra pasagerilor care, în timpul escalelor, se află deja la bord și nu s­au îmbarcat pe teritoriul statelor membre se efectuează în conformitate cu litera (b) punctul (ii). Procedura inversă se aplică zborurilor din această categorie, în cazul în care  ara de destina ie este o  ară ter ă.ț ț ț ț

2.1.3. Verificările  la frontieră nu se efectuează,  în principiu,  la bordul aeronavei sau în portul de îmbarcare,  cu excep ia cazului când acest  lucru este  justificat  de o analiză  a riscurilor  legate deț  siguran a internă și de imigra ia ilegală. Pentru a garanta că, la aeroporturile desemnate ca puncte deț ț  trecere a frontierei, persoanele fac obiectul verificărilor în conformitate cu dispozi iile articolelor 6­ț13, statele membre se asigură că autorită ile aeroportului iau măsurile necesare astfel încât circula iaț ț  să fie direc ionată către facilită ile rezervate verificărilor.ț ț

Statele   membre   se   asigură   că   societatea   aeroportuară   ia   toate   măsurile   necesare   în   vederea împiedicării accesului și părăsirii de către persoanele neautorizate a zonelor rezervate, de exemplu a zonei de tranzit. Verificările nu se efectuează, în principiu, în zona de tranzit, cu excep ia cazuluiț  când acest lucru este justificat de o analiză a riscurilor legate de siguran a internă și de imigra iaț ț  ilegală; verificările din respectiva zonă pot fi efectuate, în special, asupra persoanelor care fac obiectul obligativită ii de viză de tranzit aeroportuar, pentru a verifica dacă respectivele persoane de in o astfelț ț  de viză.

2.1.4. Dacă, în caz de for ă majoră, de pericol iminent sau pe baza instruc iunilor autorită ilor, oț ț ț  aeronavă provenind dintr­o  ară ter ă trebuie să aterizeze pe un teren care nu este punct de trecere aț ț  frontierei,   respectiva   aeronavă   nu­și   poate  continua  zborul   decât   după   autorizarea primită   de   la poli iștii de frontieră sau de la autorită ile vamale. Acest lucru se aplică și în cazul unei aeronave cuț ț  provenien a  dintr­o  ară   ter ă   care  aterizează   fără   autoriza ie.   În orice   eventualitate,  dispozi iileț ț ț ț ț  articolelor 6­13 se aplică verificărilor asupra persoanelor de la bordul respectivei aeronave.

2.2. Proceduri cu privire la verificările din aerodromuri

2.2.1. Trebuie să se asigure că persoanele fac în mod egal obiectul verificărilor în conformitate cu dispozi iile articolelor 6­13 în aeroporturile care nu au statut de aeroport interna ional în temeiulț ț  legisla iei interne în cauză ("aerodromuri"), dar pentru care sunt autorizate zboruri cu provenien a sauț ț  cu destina ia în  ări ter e.ț ț ț

2.2.2. Prin derogare de la punctul 2.2.1, se poate renun a în aerodromuri la amplasarea structurilorț  destinate separării fizice a fluxurilor de pasageri pentru zborurile interne de cele pentru alte zboruri, fără a se aduce atingere dispozi iilor Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 al Parlamentului Europeanț  și al Consiliului din 16 decembrie 2002 de instituire a unor norme comune în domeniul siguran eiț  avia iei civile [1]. În afară de aceasta, în cazul în care volumul de trafic nu impune aceasta, nu esteț  necesar ca poli iștii de frontieră să fie prezen i în permanen ă, în măsura în care se garantează că, înț ț ț  caz de necesitate, se poate trimite personal la fa a locului în timp util.ț

2.2.3.   În cazul   în care  prezen a poli iștilor  de  frontieră  nu este  asigurată   în permanen ă   într­unț ț ț  aerodrom, administratorul aerodromului informează în prealabil poli iștii de frontieră  cu privire laț  

sosirea și plecarea aeronavelor cu provenien a sau destina ia în  ări ter e.ț ț ț ț

2.3. Modalită i de verificare a persoanelor din zborurile privateț

2.3.1. În cazul zborurilor private cu provenien a sau destina ia  în  ări   ter e, comandatul de bordț ț ț ț  transmite, înainte de decolare, poli iștilor de frontieră din statul membru de destina ie, și, după caz,ț ț  din statele membre de primă intrare, o declara ie generală con inând, în principal, planul de zbor înț ț  conformitate  cu Anexa 2  la  Conven ia  privind avia ia  civilă   interna ională  și   informa ii  privindț ț ț ț  identitatea pasagerilor.

2.3.2.   În cazul   în care  zborurile  private  provenite  dintr­o   ară   ter ă  și   cu  destina ia   într­un   statț ț ț  membru fac escală pe teritoriul altor state membre, autorită ile competente ale statului membru deț  intrare   efectuează   verificările   la   frontiere   și   aplică   ștampila   de   intrare   pe   declara ia   generalăț  men ionată la punctul 2.3.1.ț

2.3.3. În cazul în care nu se poate stabili cu certitudine că un zbor are provenien a sau destina iaț ț  exclusiv   pe   teritoriile   statelor   membre,   fără   aterizare   pe   teritoriul   unei   ări   ter e,   autorită ileț ț ț  competente efectuează verificările asupra persoanelor în aeroporturi și aerodromuri, în conformitate cu punctele 2.1. și 2.2.

2.3.4. Regimul de intrare și de ieșire a planoarelor, a aeronavelor foarte ușoare, a elicopterelor și a aeronavelor de fabrica ie artizanală, care nu permit decât parcurgerea unor distan e scurte, precum șiț ț  a baloanelor dirijabile, se stabilește de către legisla ia internă și, după caz, prin acordurile bilaterale.ț

3. Frontiere maritime

3.1. Proceduri generale de verificări a traficului maritim

3.1.1. Verificarea navelor se efectuează în portul de sosire sau de plecare, la bordul navei sau în zona prevăzută în acest scop, situată în imediata apropiere a navei. Cu toate acestea, în conformitate cu acordurile încheiate în materie, verificările pot fi efectuate, de asemenea, în cursul traversării sau la sosirea sau la plecarea navei, pe teritoriul unei  ări ter e.ț ț

Obiectivul verificărilor constă   în asigurarea faptului că  atât echipajul, cât și  pasagerii  îndeplinesc condi iile prevăzute la articolul 5, fără a se aduce atingere articolului 19 alineatul (1), litera (c).ț

3.1.2. Căpitanul navei sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, persoana fizică sau juridică care reprezintă  armatorul în toate func iile legate de între inerea navei (agent maritim), întocmește,  înț ț  dublu exemplar, lista cu echipajul, și, după caz, lista pasagerilor. Cel mai târziu la sosirea în port, persoana respectivă transmite lista (listele) poli iștilor de frontieră. În cazul în care, din motive deț  for ă  majoră,   respectivele   liste  nu pot   fi   transmise  poli iștilor  de  frontieră,   se   transmite  o  copieț ț  postului de frontieră sau autorită ii maritime competente, care îl transmite de îndată poli iștilor deț ț  frontieră.

3.1.3.  O copie a  celor două   liste,  semnate corespunzător  de poli istul  de frontieră,   se  înmâneazăț  căpitanului navei care le prezintă, la cerere, în port.

3.1.4. Căpitanul navei sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, agentul maritim, semnalează imediat  autorită ii  competente  toate modificările privind componen a echipajului  sau numărul  deț ț  pasageri.

În afară de aceasta, căpitanul comunică imediat autorită ilor competente și, dacă este posibil, înainteț  

de intrarea navei în port, prezen a la bord a pasagerilor clandestini. Pasagerii clandestini rămân subț  responsabilitatea căpitanului navei.

3.1.5.  Căpitanul   navei   informează   poli iștii   de   frontieră   despre  plecarea  navei   în   timp util  și   înț  conformitate cu dispozi iile în vigoare în portul în cauză. În cazul în care căpitanul nu este în măsurăț  să informeze poli iștii de frontieră, trebuie să informeze autoritatea maritimă  competentă. A douaț  copie a listei (listelor), completată și semnată în prealabil, se înmânează autorită ilor maritime sauț  poli iștilor de frontieră.ț

3.2. Proceduri speciale de verificări ale anumitor tipuri de naviga ie maritimăț

Navele de croazieră

3.2.1. Căpitanul navei de croazieră sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, agentul maritim, transmite poli iștilor de frontieră itinerarul și programul croazierei cu cel pu in 24 de ore înainte de aț ț  părăsi portul de plecare și înaintea sosirii în fiecare port situat pe teritoriul statelor membre.

3.2.2. În cazul în care itinerarul navei de croazieră con ine exclusiv porturi situate pe teritoriul statelorț  membre, prin derogare de la articolele 4 și 7, nu se efectuează nici o verificare la frontiere și nava de croazieră poate acosta în porturi care nu sunt puncte de trecere a frontierei.

Pe baza unei analize a riscurilor legate de siguran a internă și de imigra ia ilegală, se pot efectuaț ț  verificări asupra echipajului și pasagerilor respectivelor nave.

3.2.3 În cazul în care itinerarul navei de croazieră con ine atât porturi situate pe teritoriul statelorț  membre, cât și porturi situate în  ări ter e, prin derogare de la articolul 7, verificările la frontiere seț ț  efectuează după cum urmează:

(a) în cazul în care nava de croazieră vine dintr­un port situat pe teritoriul unei  ări ter e și efectueazăț ț  prima escală într­un port  situat pe teritoriul unui stat  membru, echipajul și  pasagerii  fac obiectul verificărilor de intrare pe baza listelor nominale cu membrii echipajului și cu pasagerii men ionate laț  punctul 3.2.4.

Pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 7, cu excep ia cazului   în care o analiză  a riscurilor  legate de siguran a  internă  și  de  imigra ia  ilegalăț ț ț  demonstrează că nu este necesară efectuarea respectivelor verificări;

(b) în cazul în care nava de croazieră vine dintr­un port situat într­o  ară ter ă și face din nou escală peț ț  teritoriul unui stat membru, echipajul și pasagerii fac obiectul verificărilor de intrare pe baza listelor nominale cu membrii echipajului și cu pasagerii men ionate la punctul 3.2.4, cu condi ia ca listeleț ț  respective să fi fost modificate după escala în portul precedent situat pe teritoriul unui stat membru.

Pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 7, cu excep ia cazului   în care o analiză  a riscurilor  legate de siguran a  internă  și  de  imigra ia  ilegalăț ț ț  demonstrează că nu este necesară efectuarea respectivelor verificări;

(c) în cazul în care nava de croazieră vine dintr­un port situat într­un stat membru și face escală într­un astfel de port, pasagerii care coboară de pe navă fac obiectul verificărilor de intrare în conformitate cu articolul 7, în cazul în care o analiză a riscurilor legate de siguran a internă și de imigra ia ilegalăț ț  impune acest lucru;

(d) în cazul în care nava de croazieră părăsește un port situat într­un stat membru și are ca destina ieț  

un port situat într­o  ară ter ă, echipajul și pasagerii fac obiectul verificărilor de ieșire pe baza listelorț ț  nominale cu membrii echipajului și cu pasagerii.

În cazul în care o analiză a riscurilor legate de siguran a internă și de imigra ia ilegală impune acestț ț  lucru, pasagerii care se îmbarcă fac obiectul verificărilor de ieșire în conformitate cu articolul 7;

(e) în cazul în care o navă de croazieră părăsește un port situat într­un stat membru și are ca destina ieț  un astfel de port, nu se efectuează nici o verificare de ieșire.

În baza unei analize a riscurilor legate de siguran a internă și de imigra ia ilegală, se pot efectuaț ț  verificări ale echipajului și pasagerilor respectivelor nave.

3.2.4.   Listele   nominale   cu   membrii   echipajului   și   cu   pasagerii   trebuie   să   includă   următoarele elemente:

(a) numele și prenumele;

(b) data nașterii;

(c) cetă enia;ț

(d) numărul și tipul documentului de călătorie și, după caz, numărul vizei.

Căpitanul  navei   de  croazieră  sau,   în cazul   în  care  acest   lucru  nu  este  posibil,   agentul  maritim, transmite poli iștilor de frontieră listele nominale cu cel pu in 24 de ore înainte de sosirea în fiecareț ț  port de pe teritoriul statelor membre sau, în cazul în care călătoria către port durează mai pu in de 24ț  de ore, imediat după încheierea îmbarcării în portul precedent.

Se aplică o ștampilă pe lista nominală în primul port de intrare pe teritoriul statelor membre sau ulterior, în cazul în care lista este modificată. Se  ine seama de lista nominală în analiza riscurilorț  men ionată la punctul 3.2.3.ț

Naviga ia de agrementț

3.2.5.  Prin  derogare de  la   articolele  4  și   7,  persoanele  aflate   la  bordul  navelor  de agrement  cu provenien a sau destina ia   într­un port  situat   într­un stat  membru nu  fac obiectul  verificărilor   laț ț  frontiere și pot intra într­un port care nu este punct de trecere a frontierei.

Cu toate acestea, în func ie de analiza riscurilor legate de imigra ia ilegală și, în special în cazul înț ț  care coasta unei  ări ter e este situată în imediata apropiere a teritoriului statului membru în cauză, seț ț  efectuează verificări asupra persoanelor și/sau perchezi ii ale navei de agrement.ț

3.2.6. Prin derogare de la articolul 4, o navă de agrement venind dintr­o  ară  ter ă  poate, în modț ț  excep ional, să intre într­un port care nu este punct de trecere a frontierei. În acest caz, persoaneleț  aflate   la  bord  informează  autorită ile  portuare  în vederea autorizării   intrării   în port.  Autorită ileț ț  portuare iau legătura cu autorită ile portului cel mai apropiat desemnat ca punct de trecere a frontiereiț  în vederea semnalării sosirii navei. Declara ia privind pasagerii se face prin depunerea la autorită ileț ț  portuare  a   listei  persoanelor  aflate   la  bord.  Respectiva   listă   se  pune  la  dispozi ia  poli iștilor  deț ț  frontieră, cel mai târziu în momentul sosirii.

În același fel, în cazul în care din motive de for ă majoră nava de agrement venind dintr­o  ară ter ăț ț ț  trebuie să acosteze într­un alt port decât cel care este punct de trecere a frontierei, autorită ile portuareț  iau legătura cu autorită ile portului cel mai apropiat desemnat ca punct de trecere a frontierei  înț  

vederea semnalării prezen ei navei respective.ț

3.2.7. Un document care con ine toate caracteristicile navei și numele persoanelor care se află la bordț  trebuie   să   fie   prezentat   cu   ocazia   verificărilor.   Un   exemplar   al   documentului   se   înmânează autorită ilor porturilor de intrare și de ieșire. Atât timp cât nava rămâne în apele teritoriale ale unuiț  stat membru, un exemplar din acest document trebuie să figureze printre documentele aflate la bord.

Pescuitul de coastă

3.2.8. Prin derogare de la articolele 4 și 7, echipajul navelor de pescuit de coastă care intră zilnic sau în interval de 36 de ore în portul de înmatriculare sau în orice alt port situat pe teritoriul statelor membre,  fără  a  intra  într­un port  situat pe teritoriul unei  ări   ter e,  nu face obiectul verificărilorț ț  sistematice. Cu toate acestea, în special în cazul în care coasta unei  ări ter e este situată în imediataț ț  apropiere a teritoriului statului membru în cauză,  se ia în considerare analiza riscurilor legate de imigra ia ilegală în vederea determinării frecven ei verificărilor care trebuie efectuate. În func ie deț ț ț  aceste riscuri, se efectuează verificări asupra persoanelor și/sau perchezi ii ale navei.ț

3.2.9. Echipajul navelor de pescuit de coastă, care nu sunt înmatriculate într­un port situat pe teritoriul unui stat membru, face obiectul verificărilor în conformitate cu dispozi iile privind marinarii.ț

Căpitanul navei informează autorită ile competente cu privire la orice modificare a listei echipajuluiț  său și a eventualei prezen e a pasagerilor.ț

Legături prin nave feribot

3.2.10. Se vor efectua verificări asupra persoanelor aflate la bordul navelor feribot care efectuează curse spre porturi situate în  ări ter e. Se aplică următoarele dispozi ii:ț ț ț

(a) în func ie de posibilită i, statele membre amenajează culoare separate, în conformitate cu articolulț ț  9;

(b) pasagerii pietoni trebuie să facă separat obiectul unor verificări;

(c) verificările asupra pasagerilor din vehicule se efectuează în timp ce aceștia se află în vehicul;

(d) pasagerii  autocarelor trebuie  trata i   la fel  ca pasagerii  pietoni.  Respectivii  pasageri   trebuie săț  coboare din autocar pentru a face obiectul verificărilor;

(e) verificările asupra șoferilor de camioane și asupra eventualilor înso itori se efectuează în timp ceț  persoanele  respective se află   în vehicul.  În principiu,  aceste  verificări   se organizează   separat de verificările celorlal i pasageri;ț

(f) pentru a garanta rapiditatea verificărilor, trebuie să se prevadă un număr suficient de posturi de control;

(g) mijloacele de transport utilizate de pasageri, și, după caz, încărcătura și alte obiecte transportate, fac obiectul perchezi iilor aleatorii, în special pentru a detecta imigran ii ilegali;ț ț

(h) membrii echipajului navelor feribot sunt trata i la fel ca membrii echipajului navelor comerciale.ț

4. Naviga ia pe apele interneț

4.1. Prin "naviga ie pe apele interne ce implică trecerea frontierelor externe" se în elege utilizarea, înț ț  scopuri profesionale sau de agrement, a tuturor tipurilor de nave sau de ambarca iuni de pe fluvii,ț  

râuri, canale și lacuri.

4.2. În ceea ce privește navele utilizate în scopuri profesionale, căpitanul și persoanele angajate la bord, care apar pe lista echipajului, precum și membrii familiei respectivelor persoane care locuiesc la bordul navei, sunt considera i membrii ai echipajului sau echivalen i.ț ț

4.3. Dispozi iile relevante ale punctelor 3.1 și 3.2 se aplică mutatis mutandis verificărilor în cadrulț  naviga iei pe apele interne.ț

[1] JO L 355, 30.12.2002, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 849/2004 (JO L 158, 30.4.2004, p. 1).

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

20060315

ANEXA VII

Dispozi ii speciale pentru anumite categorii de persoaneț

1. Șefi de stat

Prin derogare de la articolul 5 și de la articolele 7­13, șefii de stat și membrii delega iei acestora aț  căror sosire și plecare au fost anun ate oficial pe cale diplomatică poli iștilor de frontieră pot să nuț ț  facă obiectul verificărilor la frontieră.

2. Pilo ii aeronavelor și al i membri ai echipajuluiț ț

2.1. Prin derogare de la articolul 5, titularii unui brevet de pilot sau ai unui certificat de membru al echipajului  (Crew Member Certificate),  prevăzute  în Anexa 9 la Conven ia privind avia ia civilăț ț  interna ională din 7 decembrie 1944, în exercitarea atribu iilor și pe baza respectivelor documente,ț ț  pot:

(a) să se îmbarce sau să debarce în aeroportul de escală sau de destina ie situat pe teritoriul unui statț  membru;

(b) să intre pe teritoriul localită ii aeroportului de escală sau de destina ie situat pe teritoriul unui statț ț  membru.

(c)  să   se deplaseze prin orice mijloc de  transport  către un aeroport  situat pe  teritoriul unui  stat membru pentru a se îmbarca pe o aeronavă care urmează să plece de pe respectivul aeroport.

În orice altă situa ie, trebuie îndeplinite cerin ele prevăzute la articolul 5 alineatul (1).ț ț

2.2.  Dispozi iile  articolelor  6­13 se aplică  verificărilor asupra echipajelor  aeronavelor.   În măsuraț  posibilului,   se   efectuează   cu   prioritate   verificările   asupra   echipajului   aeronavelor.   Mai   precis, respectivele verificări au loc fie înainte de cele ale pasagerilor, fie în locuri special amenajate în acest scop. Prin derogare de la articolul 7, echipajul, aflat în cadrul exercitării atribu iilor și cunoscut deț  personalul responsabil  pentru controalele  la frontiere, poate face obiectul numai a unor verificări aleatorii.

3. Marinarii

3.1. Prin derogare de la articolele 4 și 7, statele membre pot autoriza marinarii care de in documenteț  de identitate de marinari, eliberate în conformitate cu Conven ia de la Geneva din 19 iunie 2003 (nr.ț  

185), cu Conven ia de la Londra din 9 aprilie 1965, precum și cu legisla ia internă aplicabilă, să intreț ț  pe teritoriul statelor membre și să coboare de pe navă în localitatea portului în care face escală nava sau în localită ile limitrofe, fără  să  se prezinte la un punct de trecere a frontierei, cu condi ia săț ț  figureze pe lista echipajului navei de care apar in, care a fost în prealabil verificată de autorită ileț ț  competente.

Cu toate acestea, în func ie de analiza riscurilor legate de siguran a internă și de imigra ia ilegală,ț ț ț  marinarii fac obiectul unei verificări efectuate de poli iștii de frontieră, înainte de a coborî de pe navă,ț  în conformitate cu articolul 7.

În cazul în care un marinar reprezintă  o amenin are pentru ordinea publică, siguran a internă  sauț ț  sănătatea publică, i se poate refuza permisiunea de a coborî de pe navă.

3.2.  Marinarii   care  inten ionează   să   rămână   în afara  localită ilor   situate   în apropierea porturilorț ț  trebuie să  îndeplinească  condi iile de intrare pe teritoriul statelor membre, enun ate la articolul 5ț ț  alineatul (1).

4.  Titularii  pașapoartelor  diplomatice,  oficiale   sau de  serviciu,  precum și  membrii  organiza iilorț  interna ionaleț

4.1. Având în vedere privilegiile speciale sau imunită ile de care beneficiază titularii pașapoartelorț  diplomatice, oficiale sau de serviciu eliberate de  ări ter e sau de guvernele lor recunoscute de stateleț ț  membre, precum și titularii documentelor eliberate de organiza iile interna ionale indicate la punctulț ț  4.4, care călătoresc în interes de serviciu, aceștia pot avea prioritate în fa a altor călători la verificărileț  de la punctele de trecere a frontierei, chiar dacă pot face obiectul, când este cazul, obliga iei de aț  ob ine o viză.ț

Prin derogare de la articolul 5 alineatul (1), litera (c), titularii respectivelor permise nu sunt obliga i săț  facă dovada de inerii unor mijloace suficiente de subzisten ă.ț ț

4.2.   În cazul   în care o persoană   se prezintă   la  frontiera externă   invocând privilegii,   imunită i  șiț  exonerări,  poli istul  de frontieră   solicită  ca  respectiva persoană  să   facă  dovada calită ii  sale prinț ț  prezentarea documentelor corespunzătoare, în special certificate emise de statul acreditant sau prin prezentarea unui pașaport diplomatic sau printr­un alt mijloc. În cazul în care există îndoieli, poli istulț  de frontieră poate, în caz de urgen ă, să apeleze direct la Ministerul Afacerilor Externe.ț

4.3. Membrii acredita i ai misiunilor diplomatice și ai reprezentan elor consulare și familiile lor potț ț  intra pe teritoriul statelor membre prezentând documentul men ionat  la articolul 19 alineatul (2),ț  înso it de documentul care permite trecerea frontierei. În afară de aceasta, prin derogare de la articolulț  13, poli iștii de frontieră nu au dreptul de a refuza intrarea pe teritoriul statelor membre a titularilorț  pașapoartelor   diplomatice,   oficiale   sau   de   serviciu,   fără   să   fi   consultat   în   prealabil   autorită ileț  na ionale competente. Acest lucru este valabil și când persoana în cauză este semnalată în SIS.ț

4.4. Documentele eliberate de organiza iile interna ionale în scopurile specificate la punctul 4.1 sunt,ț ț  în special, următoarele:

­  permis   de   liberă   trecere   al  Na iunilor  Unite,   eliberat   pentru  personalul  Na iunilor  Unite   și   alț ț  agen iilor   subordonate,   în   temeiul   Conven iei   privind   privilegiile   și   imunită ile   institu iilorț ț ț ț  specializate, adoptată la New York la 21 noiembrie 1947, de către Adunarea Generală a Na iunilorț  Unite;

­ permis de liberă trecere al Comunită ii Europene (CE);ț

­ permis de liberă trecere al Comunită ii Europene a Energiei Atomice (Euratom);ț

­ certificat de legitimare eliberat de Secretarul General al Consiliului Europei;

­ documente eliberate în virtutea articolului III  alineatul (2) din Conven ia dintre statele păr i   laț ț  Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul for elor lor armate (căr i de identitate militareț ț  înso ite de un ordin de misiune, de o foaie de drum, de un ordin de misiune individual sau colectiv) șiț  documente eliberate în cadrul Parteneriatului pentru Pace.

5. Lucrători transfrontalieri

5.1.  Procedurile   referitoare  la  verificările asupra  lucrătorilor   transfrontalieri   sunt   reglementate de dispozi iile generale privind controlul la frontiere, în special articolele 7 și 13.ț

5.2.  Prin derogare de la articolul 7,   lucrătorii   transfrontalieri  care sunt cunoscu i  de poli iștii  deț ț  frontieră întrucât trec frecvent frontiera pe la același punct de trecere al frontierei și care, în baza verificărilor ini iale, nu au fost semnala i nici în SIS, nici în bazele na ionale de date, nu fac obiectulț ț ț  verificărilor decât în mod aleator, pentru a verifica dacă de in un document valabil care îi autorizeazăț  să   treacă   frontiera  și  dacă   îndeplinesc condi iile  necesare pentru   intrare.   Inopinat  și   la   intervaleț  neregulate, respectivele persoane fac obiectul unor verificări amănun ite.ț

5.3. Dispozi iile punctului 5.2. pot fi extinse pentru alte categorii de persoane care traversează în modț  regulat frontiera.

6. Minorii

6.1.  Poli iștii  de  frontieră  acordă  o aten ie deosebită  minorilor,   indiferent  dacă  aceștia călătorescț ț  înso i i sau nu. Minorii care trec frontiera externă fac obiectul acelorași verificări la intrare și la ieșireț ț  precum adul ii, în conformitate cu dispozi iile prezentului regulament.ț ț

6.2. În cazul în care minorii sunt înso i i, poli istul de frontieră verifică existen a autorită ii parentaleț ț ț ț ț  a înso itorilor asupra minorului, în special în cazul în care minorul nu este înso it decât de un sigurț ț  adult și în cazul în care există motive întemeiate de suspiciune că respectivul minor a fost luat ilegal din custodia persoanei (persoanelor) care de in în mod legal autoritatea parentală asupra sa. În acestț  din urmă caz, poli istul de frontieră efectuează o cercetare mai aprofundată în vederea descopeririiț  eventualelor incoeren e sau contradic ii în informa iile date.ț ț ț

6.3. În cazul minorilor care călătoresc neînso i i, poli iștii de frontieră se asigură, printr­o verificareț ț ț  aprofundată  a  documentelor de călătorie  și   a   altor  documente,  că  minorii  nu părăsesc  teritoriul împotriva voin ei persoanei (persoanelor) învestite cu autoritatea parentală asupra lor.ț

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

20060315

ANEXA VIII

+++++ TIFF +++++

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­