UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

CCeennttrruull ddee ÎÎnnvvăăţţăămmâânntt llaa DDiissttaannţţăă

şşii ÎÎnnvvăăţţăămmâânntt ccuu FFrreeccvveennţţăă RReedduussăă

FFAACCUULLTTAATTEEAA DDEE LLIITTEERREE

PPRROOGGRRAAMM DDEE LLIICCEENNȚȚĂĂ:: LLIIMMBBAA ȘȘII LLIITTEERRAATTUURRAA RROOMMÂÂNNĂĂ –– LLIIMMBBAA ȘȘII

LLIITTEERRAATTUURRAA EENNGGLLEEZZĂĂ // FFRRAANNCCEEZZĂĂ

LLIITTEERRAATTUURRĂĂ CCOOMMPPAARRAATTĂĂ CCUURRSS PPEENNTTRRUU ÎÎNNVVĂĂȚȚĂĂMMÂÂNNTT LLAA DDIISSTTAANNȚȚĂĂ

AAUUTTOORR:: ccoonnff.. uunniivv.. ddrr.. AAddrriiaann LLĂĂCCĂĂTTUUȘȘ

ANUL I, SEM. II

2013-2014

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRA!OV

FACULTATEA DE LITERE

Note de curs

LITERATUR" COMPARAT"

ANUL I, SEMESTRUL 2

Fundamentele modelului cultural european

Conf. dr. Adrian L#c#tu$

2

Cuprins

1. Ce este literatura comparat!?

1.1. Fundamente filosofice. Tradi!ie. Literatur" european". Canon

1.2. Modelul cultural european

2.Cultura "i literatura greac!

2.1. Cultura european! "i canonul grec

2.2. Prezentare; periodizare

2.3. Homer

2.4. Hesiod

2.5. Liricii

2.6. Teatrul grec

2.7. Platon

2.8. Anexa: F. Nietzsche, Na#terea tragediei (cap. 1 si 2)

3. Tradi#ia greco-roman! "i tradi#ia iudeo- cre"tin!

3.1. Eposul homeric "i epica Vechiului Testament (Erich Auerbach, Cicatricea lui

Ulise)

3.2. Realismul antichit!#ii clasice "i realismul prozei evanghelice (Erich Auerbach,

Fortunata)

4. Cultura "i literatura Evului Mediu

4.1. Formare

4.2. Tr!s!turi caracteristice

4.3. Periodizare. Reprezentan#i "i opere

4.4. Importan#a general!

4.5. Dante, Divina comedie

4.6. Cunoa"tere "i limbaj la Dante

5. Rena"tere, Reform!, Umanism

5.1. Contextul apari#iei

5.2. Tr!s!turi caracteristice

5.3. Periodizare. Reprezentan#i "i opere

5.4. Individualism "i realism

5.5. Importan#a Rena"terii

Bibliografie

3

1. CE ESTE LITERATURA COMPARAT$?

1. Fundamente filosofice. Tradi!ie. Literatur" european". Canon

Unul dintre cei mai interesan#i critici contemporani "i un mare profesor de

literatur! comparat!, î"i începea conferin#a inaugural! sus#inut! la Universitatea

Oxford (1994) afirmînd c! „fiecare receptare a formei semnificante, în limbaj, art!

sau muzic!, este o receptare comparat!“ (George Steiner). De la nivelul minimal

(cuvîntul; fiecare cuvînt ajunge la noi înc!rcat de „poten#ialul întregii sale istorii“

"i, în plus, a"a cum accentueaz! lingvistica modern!, sensul unei unit!#i lingvistice

nu poate fi perceput decît contrastiv, printr-un sistem de leg!turi "i substitu#ii,

adic! comparativ), pîn! la nivelul maxim (opere, curente etc.).

Istoria limbajelor este activ! în noile reprezent!ri. Nu exist!, nici chiar la

cel mai radical "i revoltat scriitor, formule de originalitate pur!, limbajul creaa#iei

sale fiind marcat, îmbibat de istoria sensurilor, de formele preexistente ale

imagina#iei. S. T. Coleridge (Biographia Literaria, 1817) afirma c! atît în#elegerea

cît "i pl!cerea deriv! din echilibrul tensionat dintre previzibil "i "ocul noului. De

aceea, a percepe o form! cu semnifica#ie, a citi, înseamn! întotdeauna a rela#iona,

a compara.

Într-o defini#ie mai pu#in academic! dar înc!rcat! de o filosofie subtil! a

recept!rii formelor literare, G. Steiner numea literatura comparat! o „art! a

lecturii exacte“, un stil de ascultare a literaturii (orale sau scrise) care privilegiaz!

anumite componente ale acesteia (cum ar fi, de pild!, relu!rile interioare de

forme, teme "i idei, „traducerile“ pe care, in interiorul ei o oper! le face altor

opere, „rescrierile“, etc.). În acest sens literatura comparat!, ca discurs critic,

privilegiaz! un principiu dublu: 1) încercarea de elucidare a chintesen!ei, a ceea

ce este esen!ial sau universal; 2) limitele în#elegerii dintre limbi, culturi, literaturi,

specificit"!ile.

Opinia noastr! este c! fundamentarea filosofic! "i moral! a unei asemenea

defini#ii date literaturii comparate "i a posibilit!#ii ei de existen#! ca discurs

teoretic a fost posibil! "i oferit! de gîndirea unor filosofi preromantici, figuri

oarecum singulare ale secolului al XVIII-lea, precum Giambattista Vico

4

(1668-1744) "i Johann Gottfried Herder (1744-1803). Herder spunea c! exist!

scopuri umane "i reguli de comportament fundamentale dar ele iau forme complet

diferite în culturi diferite "i, prin urmare, de"i pot exista analogii "i similitudini

care au f!cut ca o cultur! s! fie inteligibil! alteia, culturile nu trebuie confundate

una cu alta. Omenirea nu a fost una ci mai multe, iar r!spunsurile la întreb!ri au

fost multiple. Exist! o pluralitate de valori pe care oamenii pot s! le caute "i le

caut!, iar aceste valori difer!. Nu sînt o infinitate: num!rul valorilor umane, al

valorilor pe care un om le poate urm!ri men#inîndu-"i aspectul uman este finit,

oricare ar fi acesta. A"a cum o vede Isaiah Berlin, lec#ia modern! a lui Herder ar

putea suna astfel: dac! un om caut! una dintre aceste valori, eu, care nu o caut,

sînt în stare s! în#eleg de ce o caut! sau cum ar fi ca, în circumstan#ele lui, eu s!

fiu determinat s! o caut. De aici vine posibilitatea în#elegerii umane. Dac! sînt un

om cu suficient! imagina#ie ("i pentru Vico imagina#ia – fantasia – este cheia

reconstruirii trecutului) pot p!trunde într-un sistem de valori care nu-mi este

propriu dar care este totu"i ceva despre care s! în#eleg c! oamenii îl pot urm!ri

r!mînînd oameni, r!mînînd fiin#e cu care eu pot comunica, cu care am anumite

valori în comun – deoarece toate fiin#ele umane trebuie s! aib! anumite valori în

comun (altfel înceteaz! a mai fi umane) "i, de asemenea, anumite valori diferite

(altfel ele înceteaz! s! mai difere, a"a cum difer! în realitate). Pluralismul acestei

viziuni nu înseamn! relativism: valorile multiple sînt obiective, p!r#i ale esen#ei

umanit!#ii mai degrab! decît crea#ii arbitrare ale fanteziei subiective a oamenilor.

Vedem în aceste propozi#ii exprimarea într-un context filosofic general a

celor sou! principii fondatoare ale perspectivei specifice literaturii comparate:

urm!rirea chintesen#ei, a universalului uman exprimat în fiecare mare oper! "i, în

acelasi timp, a specificit"!ii, a diferen!ei "i variet"!ii, considerate a fi – gra#ie

mo"tenirii intelectuale a romantismului timpuriu – ceva bun "i demn de a fi c!utat.

Aceast! abordare a viziunilor specifice "i tentativa de a le face, prin

interpretare, s! comunice ridic! problema traducerii, în toat! complexitatea

acestei ac#iuni culturale. Aceast! complexitate a fost investigat! de George Steiner

în Dup" Babel1. Traducerea este cel mai profund act de interpretare "i în#elegere.

a"a cum îl rezum! Isaiah Berlin, “My Intellectual Path” în The New York Review of Books, May, 14, 1998, pp. 56-57

1 versiunea în limba român! Dup" Babel. Aspecte ale limbii #i traducerii, Univers, Bucure"ti, 1983

5

A traduce înseamn! a recrea, a rescrie un univers de reprezent!ri "i valori într-un

vocabular diferit. Traducerea are o dimensiune lingvistic" (traducere dintr-o limb!

în alta, dintr-o cultur! în alta) "i o dimensiune istoric" (a „traduce“ dintr-o epoc!

în alta, a interpreta, a asimila). Opera#ia este în esen#a ei creatoare "i de acest

aspect se leag! „imperfec#iunea“ ei constitutiv!: unicit!#ii limbilor îi corespunde

unicitatea viziunilor asupra lumii; fiecare limb! î"i codific! "i structureaz! diferit

realitatea, apercep#iile, sentimentele. Îns!, ca în viziunea herderian!, traducerea

în#eleas! ca interpretare, ca ac#iune hermeneutic!, este chiar marca universalit!#ii

spiritului uman, a posibilit!#ii de comunicare "i participare la credin#e "i concep#ii

diferite, existen#a acestei diferen#e fiind în#eleas! ca surs! de îmbog!#ire a

spiritului.

Modul în care literatura comparat! se raporteaz! la dimensiunea istoric! a

culturii este unul complex "i specific. Credem "i aici, din nou, c! posibilitatea unei

astfel de perspective a fost deschis! de perpetuarea unei viziuni cum este cea a lui

Vico (în $tiin!a nou"). Vico spunea c! omul nu poate cunoa"te decît ceea ce a

creat el. Istoria "i cultura sînt astfel de crea!ii ale omului. Dar cum putem în#elege

faptele, gîndurile, atitudinile, credin#ele, sentimentele societ!#ilor care au pierit?

Exist! por#i spre trecut: limba, miturile, riturile. Modul metaforic de exprimare,

ceea ce ast!zi ni se înf!#i"eaz! ca o re#ea de metafore moarte (de exemplu: „îmi

fierbe sîngele“, „din#ii plugului“, „gura rîului“, „buza paharului“, „r!s!ritul

soarelui“), a constituit limba poetic! originar! a str!mo"ilor no"tri. Noi putem

reconstrui trecutul prin imagina#ie. Fiecare etap! a istoriei e într-un fel legat! de

cea precedent! "i de cea care îi succede. Deoarece etapele primare ale procesului

istoric creativ reprezint! o parte esen#ial! a propriilor noastre origini, sîntem

capabili s! recre!m "i s! în#elegem trecutul, redescoperindu-i poten#ialit!#ile în noi

în"ine. Trecutul, cu formele lui, tr!ie"te par#ial în noi. Dar, "i aici Vico este

deosebit de lucid "i „realist“, dezvoltarea social! "i schimbarea cultural! provoac!

"i pierderi absolute, nu numai cî"tiguri. Unele forme de experien#! valoroas! pot

s! se piard! pentru totdeauna "i s! nu fie înlocuite de forme similare. Aezi

inspira#i (precum Homer) nu pot proveni din acela"i stadiu al culturii ca "i filosofii

critici produc!tori de analize intelectuale "i abstrac#iuni. Pentru Vico ideea

6

perfec#iunii, a unei ordini în care toate valorile adev!rate se realizeaz! plenar este

exclus!. Avem #i în cazul lui o filosofie a pluralismului.

Încercarea de a redefini perspectiva istoric! identificînd germenii

prezentului în trecut "i trecutul în formele expresive ale prezentului constituie

centrul abord!rilor specifice literaturii comparate. Este o abordare dincolo de

istoria "i dincolo de teoria literaturii. Ea nu izoleaz! epoci, nici stiluri, ci le

plaseaz! într-o simultaneitate, f!r! a ignora, în acela"i timp, structura autonom! a

literaturii. Asupra diferen#ei esen#iale dintre istoria literaturii "i ceea ce am putea

în#elege prin literatur" comparat" insista "i marele filolog "i critic german E. R.

Curtius: „A"a cum literatura european! poate fi privit! numai ca o totalitate, tot

astfel "i cercetarea ei nu poate proceda decît istoric. Dar nu în felul istoriei

literare! O istorie narativ! "i enumerativ! ofer! doar un repertoriu de cuno"tin#e

faptice, l!sînd materialul în forma sa întîmpl!toare. Privirea istoric! are îns!

menirea de a-l descifra "i de a-l p!trunde. Ea trebuie s! elaboreze metode

analitice, adic! metode care s! «dizolve» materialul, asemenea reactivilor chimici,

"i s!-i dezv!luie structura. Punctele de vedere aderente pot fi g!site numai printr-o

investigare comparat! a literaturilor…“2

Vom încerca s! contur!m aceste aspecte apelînd la ideile a trei mari critici

moderni, repere importante în încercarea de a teoretiza perspectiva proprie

literaturii comparate: T. S. Eliot, E. R. Curtius "i, în stricta noastr!

contemporaneitate, Harold Bloom. Conceptele pe care s-a centrat discursul lor

critic sînt, pîn! la un punct, sinonime: literatur" european", tradi!ie, respectiv

canon. Toate aceste trei perspective subliniaz! ideea c! o real! în#elegere a crea#iei

literare "i a dinamicii creatoare interioare a marii literaturi trebuie s! fie ghidat! de

de o viziune complex! "i problematic! asupra rela#iei dintretrecut "i prezent,

prezent "i trecut, asupra condi#iilor de actualitate "i fecunditate literar! a

trecutului.

„Pentru literatur!, orice trecut este sau poate deveni prezent. Homer poate

fi actualizat printr-o traducere nou!… Eu pot oricînd s!-i evoc pe Homer "i

Platon, pentru c! îi «posed», "i îi posed integral. […] Posibilitatea de ai avea

prezen#i în orice clip! "i «în întregime» pe Homer, Virgiliu, Dante, Shakespeare,

2 E. R. Curtius, Literatura european" #i Evul Mediu latin, Univers, Bucure"ti, 1970, p. 25

7

Goethe dovede"te c! literatura are un alt mod de existen#! decît arta. Aceasta

înseamn! c! exist! alte legi în crea#ia literar! decît în cea artistic!. «Prezentul

atemporal», propriu literaturii prin excelen#!, arat! c! literatura trecutului poate

întotdeauna s! participe la literatura prezentului respectiv. Astfel, Homer tr!ie"te

în Virgiliu, Virgiliu în Dante, Plutarh "i Seneca în Shakespeare, Shakespeare în

Götz von Berlichingen al lui Goethe, Euripide în Ifigenia lui Racine "i în cea a lui

Goethe. Sau, în vremea noastr!: O mie #i una de nop!i "i Calderón în

Hofmannsthal; Odiseea în Joyce; Eschil, Petronius, Dante, Tristan Corbiere "i

mistica spaniol! în T. S. Eliot. Exist! o bog!#ie nesecat! de raporturi reciproce

posibile. $i mai exist! "i gr!dina formelor literare: fie c! e vorba de genuri […],

fie de forme metrice sdau strofice, fie de formule fixe, fie de motive narative sau

de artificii ale limbajului. Domeniul acesta e de necuprins. Exist! în sfîr"it o

abunden#! de personaje pl!smuite cîndva de poezie "i care pot fi întrupate la

nesfîr"it: Ahile, Oedip, Semiramida, Faust, Don Juan. Ultima "i cea mai pîrguit!

oper! a lui André Gide este un Thésée (1946).“3

Acest „prezent atemporal“ despre care vorbe"te Curtius traduce

permanenta actualitate a zonelor semnificative ale literaturii trecutului, puterea lor

de fascina#ie imaginativ! care reprezint! "i garan#ia actualiz!rii lor (într-un mod,

desigur, complex, prin rescriere, modificare, transformare sau chiar prin critic!) în

corpul operelor prezentului. Dar nu doar trecutul marii literaturi influen#eaz!

prezentul ei, ci "i invers. În celebrul s!u eseu din 1919 intitulat Tradi!ie #i talent

individual (care, probabil, l-a influen#at "i pe Curtius în viziunea sa citat! mai sus

din marea sa lucrare din 1948), T. S. Eliot scria: „ Ceea ce se întîmpl! cînd e

creat! o oper! nou!, e ceva ce se întîmpl! simultan tuturor operelor de art! care au

precedat-o. Monumentele existente alc!tuiesc împreun! o ordine ideal! care e

modificat! prin apari#ia unei opere noi (într-adev!r noi). Înainte de apari#ia noii

opere ordinea existent! este complet!; iar, pentru ca ordinea s! subziste "i dup!

apari#ia a ceva nou, este necesar ca întreaga ordine existent! s! sufere o

schimbare, fie ea cît de mic!; "i astfel rela#iile, propor#iile, valorile fiec!rei opere

de art! fa#! de întregul unei literaturi sînt revizuite; tocmai în aceasta const!

3 E. R. Curtius, op. cit., pp. 23-24

8

concordan#a dintre vechi "i nou.“4 Prezentul modific! trecutul în aceea"i m!sur! în

care el însu"i e c!l!uzit de trecut. Iar operele importante au întotdeauna o rela#ie

critic!, adic! o rela#ie productiv! cu trecutul cultual "i literar, cu tradi#ia. Cea mai

bun! lectur! a artei o face tot arta, pentru c! lectura ei este una responsabil! fa#!

de exigen#ele crea#iei, orientat! spre construirea unui r!spuns.

Conceptul de tradi!ie al lui Eliot "i tabloul unei ierarhii, a unei ordini

ideale a capodoperelor aflate în rela#ii foarte puternice "i complexe unele cu altele

reprezint! o descriere teoretic! destul de apropiat! de ceea ce Harold Bloom

nume"te canon occidental. „Canonul, în#eles ca rela#ie între cititor ca

individualitate "i scriitor cu ceea ce s-a p!strat din tot ce s-a scris "i nu ca list! de

c!r#i obligatorii în "coal!, s-ar putea identifica doar cu arta memoriei în forma ei

literar! …“5 Canonul este acea ordine dinamic! a marilor opere care, de"i au o

origine istoric! determinabil!, se impun "i cap!t! un mod de existen#! oarecum

atemporal, influen#înd marile opere care le succed "i deschizîndu-se mereu noilor

perspective pe care aceste noi mari opere le inaugureaz!. În canon se p!trunde, ne

spune Bloom, doar prin for!" estetic" „în principal construit! dintr-un amalgam de

st!pînire a limbajului figurativ, originalitate, putere cognitiv!, cunoa"tere "i

exuberan#! în stil.“6 Originalitatea semnificativ! e posibil! doar în "i prin bog!#ia

tradi#iei literare occidentale. (Originalitatea recupereaz! sensul etimologic). Marea

scriere este întotdeauna o rescriere. Inovatorul "tie îns! cum s! rescrie. A afirma,

a"a cum face Bloom c! memoria (literar! activ!) este o condi#ie a crea#iei reu"ite

înseamn! a recupera într-un fel, desigur mult mai analitic, gîndirea mitic! a

vechilor greci pentru care Memoria era o divinitate (Mnemosyne) "i era mama

muzelor.

2. Modelul cultural european

4 T. S. Eliot, Eseuri, Univers, Bucure"ti, 1975

5 Harold Bloom, Canonul occidental, Univers, Bucure"ti, 1998, p.17

6 H. Bloom, op. cit., p. 27

9

Isaiah Berlin, filosof contemporan "i istoric al ideilor, spunea7 c! istoria,

nu doar cea a gîndirii, dar "i cea a con"tiin#ei, opiniilor, faptelor, moralei, politicii,

esteticii este, într-o mare m!sur!, o istorie a modelelor dominante. C! atunci cînd

prive"ti o anumit! civiliza#ie vei descoperi c! scrierile ei cele mai caracteristice "i

alte produse culturale ale acesteia reflect! un anumit tipar de via#! de care cei

responsabili de aceste scrieri – sau cei care picteaz! aceste picturi, sau compun

aceste buc!#i muzicale – sînt domina#i. $i pentru a identifica o civiliza#ie, pentru a

explica ce fel de civiliza#ie este aceasta, pentru a în#elege lumea în care oameni de

acest fel au gîndit, au sim#it "i au ac#ionat, este important sî încerci, atît cît este

posibil, s! distingi modelul dominant c!ruia i se supune acea cultur!.

Cultura european! (ca "i literatura european!) reprezint! o constela#ie de

valori, de structuri, de sensuri "i reprezent!ri sensibil diferite de cele apar#inînd

altor culturi sau civiliza#ii. Ea reprezint! – "i lucrul acesta se vede cel mai bine în

literatur! – o „unitate de sens“ (E. R. Curtius). Aceat! unitate de sens este

perceptibil! "i evident! doar printr-o abordare precum aceea a literaturii

comparate care , a"a cum spuneam, nu separ! epoci "i stiluri, nu fragmenteaz!, ci

discut! întotdeauna, chiar "i cele mai speciale teme, din perspectiva întregului.

Peste 27 de secole, de la Homer (dup! Curtius, ctitorul acestei literaturi) la Joyce,

literatura european! este un neîntrerupt dialog canonic, un dialog între

capodopere, adesea dramatic, critic, dar care nu face decît s! v!deasc! apartenen#a

creatorilor la un mare cadru cultural comun. Pe o astfel de viziune a unit!#ii

modelului cultural european se bazeaz! "i conceptele pe care le-am amintit mai

sus, tradi!ie, canon, literatur" european".

Pe de alt! parte, aceast! unitate de sens nu înseamn! omogenitate

neproblematic!. Modelul cultural european a rezultat din fuziunea , din împletirea

a dou! r!d!cini antice distincte ale c!ror viziuni, în „puritatea“ lor originar!, sînt

incompatibile, ireductibile una la cealalt!: cultura greco-latin" "i cea iudeo-

cre#tin". La acestea s-ar putea ad!uga un element cultural de influen#! notabil!,

de"i deocamdat! insuficient analizat!, elementul arab cu care cultura european! s-

a aflat într-un contact fertil în Evul Mediu.

7 v. Isaiah Berlin, The Roots of Romanticism, Princeton University Press, 1999

10

Vechii greci ne ofer! un inepuizabil fond mitic. Literatura, chiar "i cea a

secolului XX în Occident, abund! de personaje mitice ce pot fi reîntrupate

implicit sau explicit (Oedip, Ulise, Electra, Narcis, Elena, Euridice). Don Juan

este singura tem! esen#ial! ad!ugat! la fondul mitic antic (originalitatea acestei

teme constînd, dup! G. Steiner în asocierea damn!rii cre"tine cu sexualitatea).

Vechii evrei ne ofer! modul de a-l gîndi, de a-l închipui pe Dumnezeu.

Exist! apoi, un alt palier – pe care îl vom urm!ri din ra#iuni didactice – la

care se pot face distinc#ii în ceea ce prive"te existen#a modelelor dominante.

Antichit!#ii îi urmeaz! (desigur, f!r! o ruptur! total!) o epoc! distinct!, Evul

Mediu, c!ruia îi urmeaz! de asemenea o perioad! care mut! accentele filosofice "i

culturale ("i d! coordonatele pe care va evolua modernitatea), Rena"terea.

11

2. CULTURA %I LITERATURA GREAC$

2.1. Cultura european! "i canonul grec

Civiliza#ia european! e adînc marcat! de cultura, civiliza#ia "i literatura

greac!. Istoria progresului civiliza#iei europene este o istorie a redescoperirii

Greciei antice (Rena"terea, Romantismul, filosofia modern! etc.). Chiar "i la

nivelul culturii cotidiene, generale, imaginarul nostru r!mîne profund impregnat

de miturile grece"ti.

În sec. II-III î.Cr. are loc prima descoperire a grecilor de c!tre romani;

marii scriitori romani scriu "i rescriu in manier! greac! (un exemplu ilustru de

atitudine “atic!” în literatura latin!: Cicero).

Apoi Rena"terea, neo-clasicismul european al secolului al XVII-lea,

“Sparta” Revolu#iei franceze, elenismul victorian (A. Tennyson, Mathew Arnold).

Centrul “miracolului grec” este în neo-clasicism "i chiar iluminism – Homer. În

epoca modern!, dup! G. Steiner (Antigones), elenismul se va identifica cu

tragedia. Filosofia occidental! modern! e de esen#! tragic!: Hegel – alienarea de

sine; Marx – scenariul aservirii economice; Schopenhauer – supunerea

comportamentului uman unei voin#e coercitive; Nietzsche – analiza decaden#ei;

Freud – apari#ia nevrozei "i a angoasei dup! crima œdipian! originar!; Heidegger

– ontologia pierdeii adev!rului primitiv al fiin#ei.

În Epoca Modern! lumini"tii "i, într-o bun! m!sur! romanticii,

redescoper!, recreeaz! rationalitatea, sensibilitatea "i arta Greciei (Hölderlin,

Byron, Lessing, Novalis, Winckelman). Toat! civilizatia modern! a Europei e o

reîncercare de reinventare a civiliza#iei grece"ti. Exist! "i interpret!ri atrase de

ira#ional, de latura dionisiac! (Nietzsche – v. "i anexa la acest capitol). Aceast!

latur! e exprimat!, culturalizat! în marea literatur! greac!, mai ales în tragedie.

Tragedia e o exorcizare a hybris-ului, a vinei "i p!catului.

Anropologia de la Frazer la Lévi-Strauss e fascinat! de mitul grec.

Psihanaliza (Freud, Jung) se hr!ne"te din miturile grece"ti "i face din substan#a lor

arhaic! r!d!cina psihicului uman.

12

2.2. Prezentare; periodizare

Grecia antic! e o lume în miniatur!. Exist! citeva sute de cet!#i-state

diferite. Politica, cu toate subtilit!#ile ei a fost inventat! "i practicat! timp de sute

de ani de c!tre greci (monarhie, regalitate, democra#ie, oligarhie, autocra#ie,

tiranie etc.) pe un spa#iu infim. Existau oameni liberi (cei care conduceau) "i

sclavi. Ideologia era ideologia individualit!#ii libere.

La origine grecii erau un popor destul de amestecat. În spa#iul Greciei

propriu-zise primii intra#i au fost aheii (aprox. 2000 î.Cr.); ei coboar! din S

Dun!rii "i supun popula#iile locale, pelasgii (preindoeuropeni). Dup! ei urmeaz!

ionienii "i eolienii care se întind pîn! în Peloponez. Aceast! mi"care se termin! în

1600 î.Cr. "i ei pun bazele civiliza!iei miceniene. Civiliza#ia greac! are dou!

momente. Primul e dat de civiliza#ia micenian! (1600-1100 î.Cr.) "i care conform

unei anumite ipoteze, se reg!se"te in cele dou! mari epopei homerice; urmeaz!

invazia dorienilor (ultima popula#ie greceasc!), care distruge toat! aceast!

civiliza#ie. Micene cade înainte de 1100. Singurul ora" care supravie#uie"te (dintr-

o confedera#ie ce includea Tirint, Pilos, Teba, Atena) e Atena, mai precis

Acropolis, centrul fortificat. Între sec. XI "i VIII urmeaz! o prerioad! obscur! în

care grecii pierd scrierea. O alt! ipotez! sustine c! poemele homerice ar

reprezenta valorile acestei perioade.

Al doilea moment începe odat! cu revenirea civiliza#iei grece"ti într-o

nou! formul!: perioada clasic! (500-400 î.Cr. – secolul lui Pericle, pîn! la

cucerirea Greciei de c!tre macedoni: 335-330 î.Cr.). Epoca Clasic! dureaz!

aproximativ 250 de ani. Este "i o epoc! a ra#ionaliz!rii religiei "i culturii, moment

ce a fost numit "i luminismul (Aufklärung) grec.

Urmeaz!, f!r! un hiatus de fapt epoca alexandrin! sau elenistic! în care

cultura "i civiliza#ia greac! se extinde nu numai în Grecia "i în coloniile ei ci "i în

Siria, Palestina, Fenicia, Egipt. Aceast! perioad! ia sfîr"it odat! cu pr!bu"irea

Egiptului, dar cultura greac! continu! s! existe în vechile ei structuri. Atena

r!mîne la fel "i sub st!pînirea romanilor, care au fost decisiv influen#a#i de cultura

greac!.

13

Cultura elenistic! se prelungeste pîn! în sec. IV-V d.Cr. În sec. IV

Constantin trece la cre"tinism. Cultura greac! se prelunge"te în Imperiul Bizantin

"i p!r#i ale ei sînt preluate de persani "i arabi (foarte multe din textele filosofiei

grece"ti s-au p!strat pentru c! au fost traduse în arab!).

E o cultur! ce se întinde pe aproape 2000 de ani care are momentele sale

de str!lucire cînd se creeaz! structuri literare, forme, modalit!#i de expresie care

stau la baza literaturii "i culturii europene. Aceste forme de construc#ie a

discursului inventate de greci vor fi preluate, modificate, dar nu înlocuite în Evul

Mediu, Rena"tere, Clasicism, Romantism. Abia epoca modern! tinde s! substituie

forme literare noi.

Grecii realizeaz! o sintez! a tot ceea ce realizaser! babilonienii, fenicienii,

egiptenii dar "i inventeaz! teme, forme noi. (Nu exist!, în acest sens, miracol

grec, apari#ie a formelor din neant, o formul! d!un!toare cunoa"terii)

Literatura greac! se identific! în mod profund cu miturile grece"ti. Astfel,

mitologia greac! a devenit punctul de referin#! al alegoriei poetice "i filosofice

viitoare. Toat! lieratura european! reprezint! (Radu Petrescu) o continuare "i o

prelucrare, note de subsol la Iliada "i Odiseea. Toat! literatura european! are dou!

pattern-uri majore: omul ahileic "i omul odiseic. E o „etern! reîntoarcere“ la

greci. (Mitul, dedicat transcenden#ei, încorporeaz! necesarul dinamic al

întoarcerii, al repeti#iei de-a lungul timpului).

S-a spus de asemenea c! filosofia occidental! e constituit! din note de

subsol la filosofia lui Platon.

2.3. Homer

Cel ce constituie punctul de referin#! pentru poezie, dramaturgie, proz!,

retoric!, filosofie în Grecia antic! e Homer. Educa#ia tinerilor greci se f!cea

înv!#înd pe de rost din Iliada "i Odiseea. Exemplele de figuri gramaticale, de stil,

moralizatoare, etice erau din I. "i O. Aceast! practic! a continuat pîn! în sec. XI-

XII d.Cr. în Imperiul Bizantin. Rela#iile interumane "i chiar dialogurile cotidiene

14

erau construite pe aluzii la Iliada "i Odiseea. Identitatea elenic! s-a format în

mare parte pe Baza acestor dou! opere.

Dar Homer reprezint! de fapt epilogul, finalul unei lungi istorii a

imaginarului eroic, e figura consacrat!. Aceast! mi"care (tradi#ie) "i preexisten#a

ei e prezentat! în corpul Odiseei: un rapsod îi poveste"te lui Ulise „Iliada”.

Iliada "i Odiseea exprim! lumea micenian!, sau lumea epocii obscure, o

civiliza#ie de tip agonistic. Ac#iunea s-ar petrece aproximativ în sec.XII î.Cr. În

secolul V, cind se f!cea exegeza, se men#iona anul 1085. Ac#iunea proiectat! in

epopee este atacarea Ilionului de c!tre o coali#ie de 27 de state în frunte cu

Agamemnon. Iliada e o crea#ie ce dateaz! din sec. IX î.Cr. Adic! în aceast!

perioad! s-a fixat textul definitiv, forma cîntat!, recitat!. La cur#ile diferi#ilor

basilei de c!tre aezi "i rapsozi. Aceste episoade constituiau cîte un cîntec epic cu

subiectul s!u. Îns! la un moment dat aceste texte au fost „lipite”"i au c!p!tat o

form! dat! de rapsozi. (o rapsodie e un episod dintr-o epopee care poate fi recitat

separat.) În aceast! epoc! în care cultura era eminamente oral! existau "i epopei

mai mici din ciclul întoarcerilor. (În sec. VII-VI exista deja o parodie a Iliadei,

Batrachomiomahia. )

În aceste texte erau pream!ri#i eroii, personaje care sînt o proiectare a ceea

ce are umanul mai nobil, mai semnificativ. Grecii erau profund religio"i. Socrate a

fost condemnat pentru impietate. Religiozitatea greac! avea îns! o dimensiune

special!, oferind un loc important umanului. „Omul e m!sura tuturor lucrurilor”.

Totul era raportat la dimensiunea uman!, la corpul uman. E prima civiliza#ie

realmente antropocentric!, sistemul de referin#! fiind omul cu corporalitatea sa.

Arhitectura greac! e construit! pentru ochiul uman. Grecii aveau un cult al

corpului "i al corporalit!#ii. Acest lucru poate proveni dintr-o r!sturnare a unei

valori r!zboinice. Cei ce luptau goi erau dorienii (tr!s!tur! indo-european!; se

reg!se"te "i la gali). E ideea nudit!#ii ritualice a lupt!torului. În Grecia preg!tirea

fizic! era f!cut! pentru r!zboi dar era "i una psihic! "i cultural!. Grecii sînt cei ce

inventeaz! sportul. Sporturile aveau o valare ritualic!. Era o concuren#! simbolic!,

prin reprezentan#i între cet!#ile grece"ti. Jocurile olompice sînt atestate înc! din

sec. VIII î.Cr.

15

Grecii creeaz! o literatur! în care omul este sistemul de referin#!. Iliada e

epopeea care are în centru omul ahileic, care-"i infrunt! destinul. E omul care-"i

asum! moartea. Lui i se al!tur! alte personaje emblematice: Agamemnon, Aiax,

Patrocle, Hector, Priam. În centrul acestor prototipuri umane st! Ahile. Spre

deosebire de Ghilgame", de eroii miturilor feniciene, ebraice, care vor s! scape de

moarte, Ahile î"i asum! aceast! condi#ie special!, accept! acest contract ciudat cu

divinitatea. Este primul personaj tragic. Lu!m contact cu un topos fundamental al

civiliza#iei "i culturii grece"ti: r"zboiul. Esen#a "i realitatea acestuia e dat! de

faim!, de glorie. Dup! Homer, filosoful Heraclit avea s! spun! c! “r!zboiul este

tat!l tuturor lucrurilor”. Lumea se na"te prin conflict, prin r!zboiul elementelor, în

mod polemic. Istoria ca discurs special se na"te, prin Tucidide, ca urmare a

necesit!#ii de a explica r!zboiul peleoponesiac, cel mai mare de pîn! atunci.

Odiseu este tipul omului care gînde"te. El e subtil, viclean, îi p!c!le"te pe

to#i "i se întoarce acas!. E omul intelectual. Prin puterea min#ii dep!"e"te

adversitatea divinit!#ilor. Exist! dou! personaje fundamentale care marcheaz!

literatura greac!: omul care-"i înfrunt! destinul "i omul care-"i p!c!le"te destinul.

2.4. Hesiod

Alte texte importante ale epocii obscure sînt textele lui Hesiod (sec. VIII),

primul poet. A scris Teogonia "i Munci #i zile.

În epoca arhaic! cuvîntul are dou! ra#iuni de a fi (cf. M. Detienne,

St"pînitorii de adev"r în Grecia arhaic"): s!-i celebreze pe oamenii viteji, pe eroi

(Homer) "i s!-i celebreze pe zeii nemuritori (Teogonia "i imnurile „homerice”sau

„orfice”).

Teogonia vorbe"te despre obîr"ia zeilor "i încearc! s! dea o sistematizare

religiei grece"ti. Opera prezint! "i originile lumii. Recitînd mitul de emergen#!

poetul colaboreaz! la ordonarea lumii. În acest poem muzele “spun ceea ce este,

ceea ce va fi, ceea ce a fost” iar ele sînt fiicele Memoriei, Mnemosyna, fiica lui

Zeus.

Memoria, în diverse forme, are un loc central în cultura greac!. Ea este

esen#a dinamicii lui Ulise, este o component! fundamental! a ontologiei lui

16

Parmenide "i apoi Platon "i este, desigur, sus#in!toarea culturii orale a Greciei

arhaice (sec. XII-IX î. Cr.). Memoria e o for#! religioas! ce confer! cuvîntului

poetic statutul de cuvînt magico-religios.

TEOGONIA(OBÎR$IA ZEILOR) Fragmente

Cîntarea noastr! s-o-ncepem cu Muzele Heliconide,C!ci doar al lor e Heliconul,8 înaltul "i divinul munte!D!n#uitoare împrejurul fîntînii viorii "i altarulCronidului9 atotputernic, cu ginga"e picioare joac!;Cînd îns! fragedele trupuri "i le sc!ldar! în Permessos10, Izvorul-Calului-cu-aripi11 "i în Olmeios12 cel preasfînt,Pe-a Heliconului-n!l#ime se întov!r!"esc în coruriFrumoase "i fermec!toare "i-n hor! gleznele î"i salt!.Apoi la drum se-a"tern degrab! înv!luite-n dese neguri$i în cutreierul noptatec r!sun! cînturi minunate;Sl!vesc pe Zeus purtînd egid!13, pe Hera, demn! de cinstire,Zei#a ce adast!-n Argos, g!tit! cu sandale de-aur;Rod al lui Zeus cu egid!, zeea cu verzi-alba"tri ochi Atena,Febus Apollon "i pe-Artemis #intind s!ge#ile voioas!,Pe Poseidon, st!pînitorul, din temelii clintind p!mîntul,Pe-aleasa Themis "i-Afrodita cu ochii ce-mpr!"tie v!p!i,Pe Hebe cu coroan! de-aur "i pe Dione14 preafrumoasa,Pe Leto, pe Iapet "i Cronos ce unelte"te vicle"uguri,Pe-Aurora, Helios m!re#ul "i Luna-n cer str!lucitoare$i Glia15, nesfîr"itu-Oceanus "i Noaptea, neagr!-ntruchipare,Tot neamu-n veci d!inuitorul al celorlal#i nemuritori. Frumosul cîntec de la ele deprins-a Hesiod cîndvaP!scîndu-"i mieii lui în preajma divinului pisc Helicon.Dar iat! primele cuvinte rostite de zei#e, MuzeOlympiene z!mislite de însu"i Zeus purtînd egid!: “P!stori cîmpeni, ru"inea gliei, ce vie#ui#i doar pentru pîntec,$tim s!-n"ir!m minciuni destule aidoma cu cele-aievea;În schimb cînd asta-i voia noastr!, "tim s! rostim chiar adev!rul!”

Copilele lui Zeus m!ritul, dreptgr!itoare,-a"a mi-au zis,Apoi mi-au dat în chip de sceptru minune de-nflorit! creang!

8 Helicon (azi Zagora), munte din Beo#ia, închinat Muzelor "i lui Apollon

9 Cronide, patronimicul lui Zeus, fiu al lui Cronos. Numele lui Zeus în elin! este monosilabic (Zevs), a"a cum recomand! "i Îndreptarul ortografic, ortoepic #i de punctua!ie la Numele greco-latine.

10 Fluviu în Beo#ia, care izvor!"te din Helicon, v!rsîndu-se în lacul Copais.

11 Hippocrene (=Izvorul Calului) #î"nit din stînca lovit! de Pegasus, înaripatul arm!sar aflat în slujba Muzelor, capturat de Bellerofon.

12 Afluent al fluviului Permessos, izvorînd, ca "i acesta, din Helicon.

13 Scutul din piele de capr! (în elin!, aix-aigos), apanajul lui Zeus, consemnat în epitetul atribuit "i fiicei sale Atena.

14 Mama Afroditei, în versiunea homeric! a Iliadei

15 În original Gaia, prsonificarea p!mîntului roditor, so#ia lui Uranus (Cerul) "i mama Titanilor, Titanidelor "i a ciclopilor uranieni, diferi#i de cei men#iona#i de Odiseu în povestirile sale marin!re"ti.

17

Din dafin rupt!; dup!-aceea mi-au inspirat un vers profetic,S! pot cînta cum se cuvine tot ce va fi "i tot ce-a fost;Îmi poruncir! s! glorific fericea stirpe f!r! moarte,$i pururi s!-mi încep cu ele "i s! sfîr"esc a mea cîntare. Mai z!bovi-vom mult în preajma stejarului "i-n preajma stîncii?16

S!-ncepem dar cu voi, o, Muze, pe Zeus p!rintele sl!vindu-l Cu imnuri ce-n Olymp întruna desfat! cugetul s!u mare,C!ci spun de faptele de-acuma, din viitor "i din trecut,Cu-ngemînate voci. Nu seac! nicicînd izvorul gl!suiriiIscat din gurile suave! Ah, cum surîde-ntreg palatulDetun!torului p!rinte cînd zeele revars! viersulPur ca un crin! Înz!pezitul pisc al Olympului r!sun!,Ca "i divinele l!ca"uri. Unind cere"tile lor glasuri,Sl!vesc prin cîntec prima oar! zeiescul neam demn de cinstire,Întîi pe cei n!scu#i de Glie "i de V!zduhul17 nesfîr"it,Pe zeii z!misli#i de-ace"tia, împ!r#itori de binefaceri,Iar mai apoi pe Zeus, p!rinte al zeilor "i-al omenirii,C!ci Muzele încep cîntarea "i o sfîr"esc mereu cu dînsul,Cel mai puternic, totodat! "i cel mai mare dintre zei;La urm! omeneasca stirpe "i-a vajnicilor Uria"iSl!vesc, spre desf!tarea min#ii lui Zeus, cel ce-n Olyimp troneaz!,Olympicele Muze-al c!ror p!rinte-i Zeus purtînd egid!. Le-a z!mislit în Pieria18, unit! cu Cronidul tat!, Mnemosyine19, st!înitoarea cîmpiilor din Eleuthere20

S-aduc! relelor uitarea "i grijilor o mîngîiere.Ci nou! nop#i la rînd zei#a, cu chibzuitul Zeus unit!,Urc! în a"ternutul sacru, departe de nemuritori.$i cum se încheiase anul prin rotitoarele-anotimpuriIar lunile se împlinir! din zilele în sc!p!tare21,N!scu zei#a nou! fete la fel de glasnice "i-atraseDe cîntec doar, fiindc!-n piepturi au sufletul ferit de griji.Pe lîng! piscul cel mai falnic din pururi troienitu-OlympR!sun! splendidele coruri "i afli mîndrele lor case;În preajma lor î"i au l!ca"ul Charitele22 "i Pasiunea.Le-auzi pe la ospe#e gura ce, intonînd un viers pl!cut,Puzderia de legi o cînt!, glorific!-n#elepte datiniCinstite de nemuritorii sl!vi#i cu minunate glasuri. Se duc apoi spre-Olymp "i, mîndre glasul lor frumos înal#!Nemuritoare viersuire; în preajm! neagra Glie-i fream!tDe imnuri "i-o zvonire dulce stîrnesc picioare de zei#!Ce c!tre tat!l lor se-ndreapt!: El este rege al t!riei,%inîndu-"i tr!snetul în mîn! "i fulgerul cel arz!torDup! ce-a-nfrînt pe tat!l Cronos "i cu dreptate-a dat la fel Nemuritorilor puterea "i le-a statornicit onoruri,A"a-i a Muzelor cîntare, sus, în palate-olympiene,A celor nou! fiice-aduse pe lume de m!ritul Zeus,

16 Aceea"i expresie apare "i în Iliada (XXII, v. 126), dar tîlcul ei era nebulos pîn! "i comentatorilor antici, care nu-I cuno"teau sursa.

17 La Hesiod, Uranus (Cerul)

18 %inut din sudul Macedoniei, situat între Olymp, muntele Pierus "i fluviul Haliacmon. Trecea drept patria Muzelor, cinstite de localnici.

19 Titanid! care personifica memoria, aducînd uitarea necazurilor prin intermediul fiicelor sale.

20 Ora" aflat la grani#a dintre Atica "i Beo#ia

21 Vers împrumutat din Odiseea

22 Gra#iile din mitologia roman!, care întruchipau dr!g!l!"enia "i frumuse#ea feminin!, fiind socotite ocrotitoarele poe#ilor.

18

Numite: Clio, Euterpe "i Thalia, "i Melpomene,$i Terpsichore, "i Erato, Polymnia, dar "i Urania,$i Calliope, care îns! se afl!-n fruntea tuturora23, C!ci ea îi întov!r!"e"te pe zeii vrednici de cinstire.Cînd fiicele lui Zeus m!ritul "i-arat! pre#uirea lor,Din leag!n îndr!gind pe unul din regi – vl!starele lui Zeus –Pe limba-i Muzele cu grij! presar! stropi de dulce rou!$i de pe buzele-i curg vorbe de miere: to#i b!rba#ii strîn"iPrivesc la el cu luare-aminte cînd judec! împricina#iiSentin#e drepte dînd; acela, prin cuvîntarea-i f!r! gre",Cu iscusin#! curm! grabnic cea mai înver"unat! har#!. C!ci în#elep#i se-arat! regii atunci cînd celor v!t!ma#i În agorà le-napoiaz! întreg avutul jefuit,Cu lesniciune, "i roste"te cuvinte care îmbuneaz!.Iar cînd str!bate adunarea, precum un zeu e pream!rit,V!dind blînde#e: str!luce"te mereu în mijlocul mul#imii.Acesta este darul sacru adus de Muze oamenilor.Doar Muzelor se datoreaz!, "i-arca"ului Apollon, faptulC! pe p!mînt sînt cînt!re#ii ca "i mînuitorii lirei,Cum regii-s de la Zeus de-a dreptul. B!rbatul îndr!git de MuzeFerice-i, fiindc! de pe buze îi curge dulce gl!suire.La cel cu inima mîhnit!, purtînd un doliu înc! proasp!tÎn sufletul ce-n chin se zbate, cum vine cînt!re#ul care, Supus al Muzelor, sl!vit-a "i fapte de b!rba#i din vremuriStr!vechi, dar "i pe ferici#ii zei din olympice palate,S!rmanu-acela uit! grabnic triste#ea, nemaiamintindu-"i Amarul: iute-i alinarea, de darul Muzelor adus!.Copile-ale lui Zeus, har vou!! Viers minunat s!-mi d!rui#i$i pream!ri#i voi neamul sacru al zeilor de-a pururi vii,Pe-aceia z!misli#i de Glie "i cerul, n!p!dit de stele,De Noapte, neagr!-ntruchipare, sau de noianul cel s!rat!Spune#i cum au luat fiin#!, cu primii zei odat!, Glia,Pîraiele, întinsa mare cu apriga-i t!l!zuire,$i astrele str!lucitoare, v!zduhul larg, boltit deasupra;Din ei ce zei se z!mislir!, împ!r#itori de binefaceri,Averea cum "i-o împ!r#ir! "i-"i rostuir!-obl!duirea,Cum dobîndir! prima oar! Olympul plin de-adîncituri.Acestea dep!na#i-mi, Muze, avînd l!ca"ul în Olymp,Dar mai întîi de toate spune#i ce-a fost la primele-nceputuri!

La început de începuturi fu Chaosul24, iar dup!-aceeaSp!toasa Glie – trainic sprijin menit s! poarte-n veci pe to#iNemuritorii ce troneaz! asupra ninsului Olymp – Tartarul25 sumbru din str!fundul p!mîntuluivîrstat de drumuri,De-asemeni Eros26, cel mai chipe" din rîndul zeilor eterni,Desc!tu"înd pe fiecare – "i oameni, "i f!pturi divine – $i subjugînd în piept sim#irea "i chibzuita hot!rîre. Din Chaos se-ntrup! Erebos27 "i Noaptea, neagr!-ntruchipare.

23 Muza poeziei epice st! mai presus de celelalte Muze, ale c!ror atribute nu sînt men#ionate de poet.

24 H!ul de dinaintea Ordinii instaurate prin crearea lumii

25 Element primordial, Tartarul era un t!rîm subp!mîntean, a"ezat dedesubtul Infernului, slujind drept temni#! pentru cei mai temu#i rivali ai zeilor.

26 Ap!rut înaintea divinit!#ilor "i a omenirii, Eros reprezint! aici un principiu abstract, asigurînd coeziunea într-o lume st!pînit! înc! exclusiv de dezbinare. Elementele încep s! se iubeasc! înaintea fiin#elor necreate înc!.

27 Principiul masculin al întunericului apare al!turi de cel feminin, Nyx (Noaptea).

19

Ci Noaptea odr!sli la rîndu-i Eterul28 "i Lumina zilei,Pe care-i z!misli în urma unirii sale cu ErebosIar cel dintîi copil al Gliei, croit chiar pe m!sura ei,

Fu înstelatul Cer, în stare s-acopere întregu-i trup$i s! r!mîn! trainic sprijin al zeilor preaferici#i.Din ea se trag "i Mun#ii falnici, l!ca"ul pururi îndr!gitDe nimfe ce întotdeauna au vecuit prin v!i muntoase;Ea concepu "i stearpa Mare cu mînioase o"ti de valuriCa "i Noianul29, dar pl!cerea iubirii n-o sim#i; apoiCu Cerul z!misli Oceanul cel r!scolit de-adînci vîrtejuri, A"i"deri pe Coeus "i Crios "i pe Hyperion, Iapet,Apoi pe Theia "i pe Rheea, pe Themis "i pe Mnemosyne,Pe Phoibe cu coroan! de-aur, pe Tethys, chip fermec!tor,Iar ca mezin veni pe lume vicleanul Cronos30, cel mai aprigFecior al ei, c!ci prinse pic! pe tat!l s!u atît de rodnic. Tot Glia mai n!scu Ciclopii cu inimi pururi învr!jbite,Adic! Brontes "i Steropes "i Arges31, fire p!tima"!:Zeus mul#umit! lor tr!sne"te "i fulgeru-i f!cut din ei.Aidoma la-nf!#i"are cu fiece nemuritor, La jum!tatea frun#ii îns! aveau doar’ cîte-un singur ochi;Porecla de Ciclopi anume au c!p!tat-o pentru faptulC! la tustrei, în plin! frunte, stingher sclipea rotundul ochi32

Bra# tare, vlag!, dib!cie v!deau în orice fapt!-a lor. Cu cerul împreun!, Glia mai z!misli "i al#i copii,Trei uria"i feciori puternici, cu groaz!-n suflet pomeni#i,Pe Cottos, Briareus "i Gyes, odrasle de-o trufie oarb!;S!ltau o dat! cîte-o sut! de hîde bra#e r!zvr!tite33 ,Cincizeci de capet-nfr!#ite cre"teau pe fiece perecheDe umeri a"eza#i temeinic deasupra trunchiului vînjos,Cople"itoarea lor statur! avînd puteri neistovite. Dar cum to#i cei adu"i pe lume de Glia-mam! "i de CerErau odrasle fioroase, de la-nceput au fost urî#i De tat!l lor. Pe fiecare, cum apuca s!-l z!misleasc!,În loc s!-l salte spre lumin!, îl ascundea numaidecît,În h!ul Gliei. Pe cînd Cerul se bucura de reaua fapt!,Gemea nem!rginita Glie, sim#ind povara ce-i umpleaAdîncul. Pl!nui s!rmana un "iretlic dibaci "i crud.Închipui degrab! fierul, c!runt! "i c!lit! stirpe,F!cu o stra"nic! custur! "i, îndemnîndu-"i fiii dragi,Prin vorbe le spori curajul "i cu obid!-n suflet zise: “Copiii mei, ave#i un tat! cumplit, dar dac!-mi da#i crezare,De silnicia-i p!rinteasc! prin r!zbunare ve#i sc!pa,

28 Eter, zona superioar! a cerului.

29 Pontos, fiul Gliei (Gaia), personific! Marea, ca "i Pelagos; dar, spre deosebire de ea, Pontos (Noianul) este fecund

30 Cei "ase Titani rezulta#i din unirea Gliei cu Cerul (Uranus): Coeus, Crios, Oceanus, Hyperion, Iapet "i Cronos, precum "i cele "ase Titanide: Theia, Rheea, Themis, Mnemosyne, Phoibe "i Tethys, reprezint! prima genera#ie divin!.

31 Ciclopii uranieni (fiii lui Uranus: Tunetul, Fulgerul "i Tr!snetul) nu trebuie confunda#i nici cu ciclopii f!urari, ajutoarele lui Hefaaistos, nici cu ciclopii-p!stori din Sicilia, urma"ii celor dintîi.

32 Ochi-rotund (în grece"te Cyclops) explic! denumirea vechilor divinit!#i ale focului ceresc. La obîr"ia legendei se afl! probabil obiceiul Tracilor de a-"i tatua fruntea cu cercuri simbolizînd soarele

33 de aici "i denumirea de Hecatonchiri sau Centimani, primit! de cei trei uria"i cu o for#! însutit!. Cel mai cunoscut dintre ei este Briareus sau Aegaion, men#ionat "i în Iliada (I, v. 409). Participarea lor la lupta Olympienilor împotriva Titanilor se va dovedi decisiv! în deznod!mîntul Titanomahiei.

20

C!ci el a fost întîiul care v-a hot!rît haina soart!!” A"a gr!i; to#i se temur! "i nimeni nu sufl! o vorb!.Cu-o îndr!zneal! f!r! seam!n, m!re#ul "i vicleanul CronosR!spunse veneratei mame, slujindu-se de-aceste vorbe: “Eu î#i f!g!duiesc, o, mam!, s! duc la-ndeplinire fapta,Deoarece deloc nu-mi pas! de tat!l nostru blestemat, C!ci el a fost întîiul care ne-a hot!rît haina soart!!” A"a gr!i; întinsa Glie se bucur! în sinea ei.Îl puse-n loc ferit la pînd! "i, bine-ascuns, îi înmîn!Custura strîmb! "i zim#at!, dezv!luind tot "iretlicul.Iar vastul Cer sosi odat! cu Noaptea "i deasupra GlieiSetos de dragoste se-ntines, "i-o n!p!di în întregime.Din ascunzi"ul s!u feciorul întinse iute mîna stîng!În vreme ce cu mîna dreapt! el înh!#! custura strîmb!34

Nespus de lung! "i zim#at! "i retez! numaidecîtRu"inea tat!lui, zvîrlind-o în urma lui, la întîmplare.

Munci #i zile e un amplu poem cu valoare didactic!, consacrat existen#ei

#!ranului. Dar este în acela"i timp "i o oper! religioas! din dou! motive: a)

religiozitatea condi#iei poetului (profet-prezic!tor inspirat de muze); b) caracterul

sacru al muncilor p!mîntului: zeii au h!r!zit aceste munci "i zilele potrivite sînt

cele ale “preaîn#eleptului Zeus”.

Hesiod este "i el ultimul reprezentant al nara#iunii cosmogonice, în

momentul în care genul se afl! în declin.

Hesiod e punctul de leg!tur! între perioada obscur! "i primii poe#i lirici

greci. El e înc! un poet epic. Dar epica din Munci #i zile e centrat! pe propria sa

biografie. Aceast! deplasare de accent va fi fundamental! în apari#ia în sec. VII-

VI î.Cr. a primilor poe#i lirici greci. Lirica greac! este o nou! form! de poezie a

c!rei tr!s!tur! fundamental! este faptul c! nu mai e transindividual!, ci e

personal!, personalizat!.

2.5. Liricii

Primul e Arhiloh din Paros (sec. VII-VI) – poetul sup!rat pe toat! lumea

(pe boga#i, pe r!zboi, e deranjat de felul în care tr!iesc oamenii); apoi Alceu din

Lesbos – un poet mai senin care compune imnuri, elegii, e o natur! mai pu#in

agresiv!; Sapho din Lesbos (sec. VI) – poeta iubirii, Tirteu, Stesihoros – compun

poeme eroice, imnurile lor fiind cîntate de solda#i; ele exprimau o realitate

34 Pe o piatr! gravat!, descoperit! la Pompei, Cronos-Saturn apare #inînd în mîn! o sabie lung!, îndoit! la vîrf, nu o escer!, ca în tablourile din vremea Rena"terii, care au reluat subiectul episodului hesiodean.

21

individual! adoptat! de c!tre ceilal#i; nu erau un produs anonim "i colectiv.

Teognis, Ibikos, Pindar – ultimul fiind poetul odelor cîntate în cinstea eroilor

înving!tori în competi#iile olimpice "i pythianice, Alcman (to#i din sec. VI î. Cr.),

Anacreon "i poe#ii sicilieni (Simonides "i Bachilides) – poezia acestora este deja

una rafinat!: a pl!cerilor, a aluzilor, a ironiilor "i a vie#ii rafinate. Poezia lor era

cîntat!, acompaniat! de lir!, ritmurile acestei poezii fiind astfel legate de muzic!.

O parte dintre poeziile lor erau ode, avînd "i o valoare sacr!. Ele sunt îns!

expresia unui anumit poet. Îns! grecul era el însu"i identic cu elinitatea.

Nietzsche: pîn! la Socrate nu exist! indivizi ci eleni. Individul e în centru, dar el

este acum un individ generic.

Tîrziu, în sec. IV-III î.Cr. apare o specie, un fenomen literar nou, poezia

idilic! (Teocrit), ce va deschide drum curentului poeziei alexandrine.

De pe le 460 pîn! la 320 î.Cr. nu mai exist! lirici. Locul îl iau marii

dramaturgi "i apoi retorii. Apoi, în Alexandria reapar poe#i precum Calimah "i

Teocrit. E o poezie pre#ioas!, bucolic!, rafinat!: dialoguri nerealiste dintre p!stori

"i p!stori#e etc. Idila lui Teocrit va fi un gen mereu reluat, din pricina unei

nostalgii a vie#ii rustice (Spania, Anglia, Fran#a în secolele al XVII-lea "i al

XVIII-lea).

Exist! o serie întreag! de texte f!r! autor (imnurile orfice) din sec. VII-VI

î.Cr. , imnuri adresate divinit!#ilor.

Exist! texte compuse pentru cei mor#i, texte foarte scurte, pline de emo#ie,

a"a-numitele epigrame, care s-au p!strat în Antologia palatin".

O micro-antologie a liricii grece"ti ar fi util! în perceperea specificit!#ii

originare a unui gen esen#ial al literaturii europene:

ARHILOH

LUI PERICLE

Tînguie grijile noastre. Azi n-ar cuteza s! le curme Nimeni, Pericle. S-a stins zvonul serb!rii-n ora".Vaierul m!rii pe cei mai destoinici i-a prins in talazuri. Pîna-n adînc i-a sorbit. Inima-i grea de suspin.Numai c! zeii, prietene, leac iscusesc pentru toate: Cum risipim din puteri, aprig curajul ni-l cresc.R!ul pe rînd ne cuprinde: pe unii, pe al#ii… O vreme S-a r!sucit c!tre noi. Sînger! rana. D! glas

22

Jalnic durerea. Dar mîine "i-o-ntoarce c!rarea spre al#ii. Prinde#i "i voi dar curaj. Numai femeile plîng.

MAREA

Marea in larg î"i rotea talazul c!runt. $i ce des, Ne mai rugam s! afl!m dulce c!rare la-ntors.

SCUTUL PIERDUT

Scutul meu, arm! de soi, vreun saian se f!leste purtîndu-l. F!r! s! vreau l-am l!sat într-un desi" "i-am fugit.Via#a în schimb mi-am cru#at-o. Ce-mi pas! de scutul acela? Duc!-se! Altu-mi voi lua, nu mai prejos de cel vechi.35

VIA%A NOASTR&

St! via#a noastr! prins!-n bra#e de talaz.

LAS&-N SEAMA ZEILOR

Toate le las!-n seama zeilor c!ci adeseoriEi îi salt! din #!rîna neagr! pe cei n!rui#iÎn urgie, dar "i-i surp! pe to#i cî#i "i-au prins temei,$i-i reped de-a rostogolul. Se deschide-atunci doar chin;To#i cu mintea r!t!cit!, pribegesc s!-nchege-un rost…

SUFLET, SUFLET…36

Suflet, suflet, griji în spulber f!r! leacuri te p!trund.Aprig stai, du"manii frînge-i, pieptul #i-l avînt! scut!Neclintit r!mîi în fa#a vicleniei ce-o scornescR!ii care-#i stau în preajm!. Dac!-nvingi s! nu-#i ar!#iPrea v!dit! bucuria, iar învins nu te l!saLa p!mînt cu glas de vaier. Nu te veseli prea mult.Nici la r!u s! nu te mînii! Vie#ii cump!n! s!-i dai…

ALCEU

AR$I%&37

Stinge-#i gîtlejul cu vin ! Vezi doar, cum urc!-n t!riiSirius. Ora e grea: seceta cre"te v!p!i.Dulce d! zvon din frunzi" greierul. Aripa lui, Pîlpîie des picurînd limpede viersul. Din nouVara se-ncheag! din jar, ar"i#a scînteie-n glii……………………………………………………

35 Într-o lupt! cu saienii – o popula#ie trac! din Thasos – Arhiloh î"i pierde scutul. Sporit cu o u"oar! nuan#! de umor, de mali#iozitate, motivul acesta – adevarat! satir! a valorilor homerice – a pl!cut antichit!ii "i a fost reluat adesea (Alceu, Anacreon, Hora#iu).

36 Medita#ie liric! de puternic! vibra#ie, trezit! poate de du"m!nia pe care I-o purtau cet!#enii din insula Thasos.

37 Nic!ieri în poezia greac!, exceptînd parodiile deliberate, nu vom întîlni o adaptare atît de strîns! a unei teme ca în versurile acestea care aproape traduc, în dialectul "i metrul proprii lui Alceu, un pasaj din poemul hesiodic, Munci "i zile, 58.

23

Flori se-nfirip!-n ciulini. $i mai sfruntate se-alegAst!zi femeile. Stin"i, lîncezi b!rba#ii r!sar.Astrul le dogore iar capul, genunchii la to#i.

PREG&TIRI DE OSP&%

Flori m!nunchi a" vrea s!-mi petrece#i multeTot în jurul gîtului: o cunun!.Iar miresma, dulce risip!, iar!"i Pieptul s!-mi scalde.

HAI S& BEM

Hai s! bem! S-a"tept!m l!mpile, vrei? Ziua-I de-un deget.Cupe-adînci s!-mi cobori! Îndat!! $i felurit încrustate.Fiul lui Zevs "i.al Semelei omului vinul i.au dat.Amarul s!-"i uite. Toarn!: de dou! ori vin "iAp! o parte38. Pîn! la gur!. $i-o cup! s-alunge pe alta.

CORMORANII39

Ce p!s!ri vin dinspre-ocean, din dep!rt!ri? Cormorani?Scînteie gîtul lumini. Lung bate aripa-n zbor.

PRIM&VARA

Am ascultat-o. Venea încrustat! cu flori prim!vara.Grabnic turna#i-mi un vin dulce ca mierea-n pocal.

SAPPHO

APUS& E LUNA40…

Apus! e luna. Pleiade alunec!.Miezuri de noapte. $i timpul spore"teDoar eu mi-ngîn somnul… sînt singur! iar!.

EROS

Eros iar îmi desface t!riaDulce-amar "erpuind… neînvinsul!

AFRODITEI41

38 Amestecul neobi"nuit de “tare” I-a nedumerit într-atît pe vechii editori ai lui Alceu, încît au fostb adesea încluina#i s! schimbe propor#ia: “o parte de vin "i dou! de ap!”. Celor cump!ta#i, Hesiod le recomasnda un amestec din trei p!r#i de ap! "i una de vin!

39 P!s!rile ocup! un loc aparte în lumea poeziei grece"ti. Cele cîteva tr!s!turi abia schi#ate de Sappho, de Alceu ori de anonimii peziei populare apar închegate în contururi sc!p!r!tor colorate la Ibycos "i Simonide; ajungînd s! dobîndeasc! remarcabile valori simbolice la Alcman, Pindar, ele se împlinesc în întregul unui pitoresc peisaj al vie#ii zbur!toarelor, cel din P!s!rile lui Aristofan.

40 Autenticitatea acestui fragment a fost adeesa contestat!.

41 Celebra invoca#ie c!tre Afrodita. Poemul deschide prima dintre cele nou! c!r#i de poyii editate în epoca alexandrin!.

24

Afrodita, fiica lui ZeusViclean! tu, din tronul t!u sc!p!rînd lumin!, nu m! frînge-n chinuri, te rog, st!pîn!

Nici în aleanuri.

Vino, cum veneai doar si-alt!dat!Cînd te-ai îndemnat s!-mi ascul#i chemarea.Din palatul tat!lui t!u sosita-i

Din dep!rtare,

Pe un car de aur. M!iestre vr!biiTe purtau ca vîntul deasupra glieiSure. Aripi roat! zoreau în sl!vi. Din

Cre"tetul bol#ii,

S-au l!sat în clip! iar tu, sl!vito,Luminînd c-un zîmbet obrazu-#i ve"nicM!-ntrebai ce dor mi-am trezit eu iar!, Ce m! îndeamn!

S! te chem "i-n inima mea nebun!,Ce-mi doresc mai mult? Iar Peithò42 pe cineVrei s-o-ndemne iar c!tre tine? Sappho, Cine te-nfrunt!?

Dac! fuge, -nddat!-#i va prinde urma.Darul nu #i-l vrea? %i s-o da ea îns!"i.Nu-#i d! nici iubirea? Curînd iubi-va, Chiar f!r! voie.

Vino iar acum "i-mi dezleag! grija.Mult m-apas!… Tu, împline"te-mi toateCîte sufletul "i-a dorit. $i-mi fii, vreau, Sprijin în lupt!.

ZEU ÎMI PARE

Zeu îmi pare sau fericit ca zeiiOmul care st! lîng! tine. Iat!-l;Molcom, cum se-mbie s!-#i prind! glasul: Susuru-i dulce,

Apoi rîsul cel dezmierdat. $i-n clip!,Un cutremur inima-n piept mi-o salt!.Numai cît îmi scap!r spre tine ochii Graiul îmi piere.

Limba parc-ar sta s! se frîng!… Parc!Simt un fir de foc "erpuind sub piele;Neguri prind s!-mi tulbure ochii; fream!t Cre"te-n ureche.

Reci sudori m! scald; m! cuprinde fiorulToat!, "i-n obraz am p!lit ca iarba;Un crîmpei de timp, "i m! sting din via#!.…. …… ….. …….. …….. ……… ……

42 Zei#a persuasiunii.

25

ALEAN43

………………………………………Gînduri de moarte m!-ncearc!…M-a p!r!sit, l!crimîndu-"i amarul…$i c!tre mine a rostit:“Mult m! fr!mînt! durerea,Sappho, #i-o jur, nu mi-e-n voie s! plec”. IarVorbele-"i cheam! r!spunsul:“Mergi bucuroas!! Uit!rii,Nu m! l!sa! Cît mi-ai fost tu de drag!,$tii doar.De nu, #i-a" mai spune-o:Adu-#i aminte de toateClipele dulci petrecute-mpreun!.Cîte cununi de vioreleDe trandafir "i de salbie,N-ai potrivit lîng! mine "ezînd "iCîte-mpletiri de pl!pîndeFlori n-ai urzit în ghirlande,Gîtului ginga" chem!ri arcuindu-i?Plin! de-arom! licoarea,Curs! din miezuri de floare,Limpede, #i-o lunecai pe cosi#e.Moale culcu"ul îmbieGinga"………………………..Dor în risip! î"i stinge aleanul……………………………………”

2.6. Teatrul grec

Al!turi de Iliada "i Odiseea partea cea mai fascinant! a literaturii grece"ti

o constituie teatrul: tragediile, comediile, satirele. Toate aveau o origine ritualic!,

cu valoare sacr!. Erau performate la Atena în special cu ocazia marilor dionisii.

Cuvîntul tragedie provine de la tragos (#ap); pentru a se purifica oamenii

sacrificau un animal care prelua asupra sa p!catele lor. Tragedia avea la început o

func#ie strict ritualic!: catharsis, purificare religioas! în acest moment originar al

genului. %apul era sacrificat mai întîi pentru Apolo, apoi "i în cinstea lui

Dyonisos. Sacrificiul era înso#it de cîntece ritualice cîntate de un cor sub

conducerea unui horeg. Corul a fost împ!r#it în dou! la un moment dat, "i a ap!rut

un dialog între cele 2 p!r#i. În timpul lui Pisistrate, prin 560 î.Cr. se produce o

inova#ie cu Tespis: apare actorul, unul singur la început - protagonistes, care d!

r!spuns corului. O alt! inova#ie se confirm! odat! cu Eschil prin apari#ia celui de-

al doilea actor, deuteragonistes, ap!rînd astfel ceea ce numim noi tragedie.

43 P!r!sit! de una dintre prietenele ei, Sappho î"i revars! am!r!ciunea. Din r!stimpurile petrecute, din îndeletnicirile avute împreun!, poeta red! cîteva secven#e de mare spontaneitate "i gra#ie.

26

Începînd din 530 î. Cr. În Atena exista în fiecare an un concurs de tragedii. Erau

selecta#i trei autori care trebuiau s! prezinte un program complex. Dup!

ceremoniile sacrificiale erau performate 3 tragedii (eventual o trilogie), o satir! "i

la sfîr"it o comedie. (Satirii – înso#itorii lui Dyonisos) Toate erau performate la

marile dionisii, s!rb!tori anuale închinate zeului Dionysos.

Tragedia realizeaz!, în raport cu epopeea, o muta#ie a valorilor "i a

concentr!rii culturale, a preocup!rilor "i a ac#iunii de la colectiv (clan) la

individual (v. Steiner, Les Antigones, pp. 325-326). Ea marcheaz!, în termenii lui

E. R. Dodds, tranti#ia de la o cultur! a ru"inii, exprimat! de epopeile homerice, la

una a vinov!#iei.

Comos se numea alaiul de tineri care executa mi"c!ri, gesturi obscene,

fecundatoare care s! aduc! fertilitatea cîmpului în timpul acelora"i serb!ri

dionisiace (Dionysos > fertilitate). Comedia este un dialog, foarte simplu la

început, centrat pe via#a de zi cu zi "i care dezbate problemele omului de rînd.

Dac! tragedia e plasat! în lumea aristocra#iei, personajele sale fiind eroi mitici

(gen mimetic superior – N. Frye), comedia e legat! de oameni obi"nui#i sau de

gloat! (demos), fiind o form! mai popular! a teatrului grec, un gen “mimetic

inferior” în terminologia lui N. Frye, cu o mai larg! deschidere spre diversitatea

caracterelor "i a personajelor (oameni obi"nui#i, sclavi etc.)

În teatrul grec actorii erau m!"ti, tipuri, figuri transindividuale,

transpersonale.

Eschil (525<n. la Eleusis>-455 î.Cr.), Sofocle (496<n. la Colonos>-406

î.Cr.), Euripide (480<n. la Salamina>-406 î. Cr.) sînt cei trei mari autori de

tragedii "i au fost practic contemporani. De"i au scris foarte multe piese, nu s-au

p!strat decît pu#ine: Eschil din 90 – 7, Sofocle din 123 – 7, Euripide din 92 – 19.

Majoritatea s-au p!strat într-o culegere "colar! din sec II d.Cr. Nou! din piesele lui

Euripide s-au p!strat pe o alt! filier!, alexandrin!. Posed!m deci ni"te resturi,

fragmente ale unei arte.

La Eschil avem înc! p!strarea unei viziuni înc! arhaice asupra omului "i

asupra destinului. Omul e pedepsit pentru hybris, pentru p!catul s!u, lipsa sa de

m!sur!, înc!lcarea con"tient! sau incon"tient! a legilor divine; zeii sînt gelo"i.

27

Aceast! gelozie se exprim! prin Nemesis. Per#ii celebreaz! victoria de la

Salamina împotriva lui Xerxes "i prezint! scene impresionante: la un moment dat

Ataxerses pune s! fie b!tut! marea cu vergi. Orestia este o trilogie; tema e

preluat! dintr-unul dintre poemele lungi din ciclul întoarcerilor eroilor. Cele trei

p!r#i – Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele – prezint! destinul atrizilor.

Agamemnon are un hybris multiplu: unul mo"tenit de la p!rintele s!u, Thyeste;

unul c!p!tat prin uciderea propriei fiice (pentru ca flota s! poat! porni el trebuie

s! fac! un sacrificiu ritualic uman), gest dincolo de drepturile omului; apoi, la

întoarcerea triumfal! acas! coboar! din car pe un covor de purpur!, or aceast!

intrare era permis! numai zeilor. E ucis de c!tre Egist "i Clitemnestra. A doua

parte e r!zbunarea lui Oreste "i Electra. A treia parte e r!zbunarea eriniilor. E o

dezbatere despre ceea ce e permis "i ceea ce nu e permis omului "i despre rela#ia

acestuia cu destinul.

Sofocle este "i un continuator al lui Eschil. A fost interpretat de c!tre

exege#ii moderni drept un autor substan#ial diferit de predecesorul s!u. În tragedia

sa ne confrunt!m cu un hybris diferit de cel eschilean, pentru c! e unul involuntar,

de care eroul, Oedip, nu e de fapt, ca inten#ie, vinovat. Cel mai bun dintre oameni

"i cel mai în#elept este, f!r! voia sa, "i cel mai mare p!c!tos "i cel care nu

cunoa"te nimic despre viata sa. Oedip rege este o tragedie absolut!: prin simpla sa

na"tere omul se condamn! la suferin#!; existen#a în sine este absurd!.

E o subtilitate care pune din nou în discu#ie rela#ia omului cu destinul s!u

pe care nu-l cunoa"te sau controleaz!. În Antigona hybris-ul const! într-o

neputin#! de a decide "i o voin#! de a nu ceda unei legi în numele alteia: legea

cet!#ii, care condamn! îngroparea tr!d!torilor vs. legea sîngelui. În final Hemon,

fiul lui Creon "i logodnic al Antigonei, se sinucide, la fel "i Creon. Hybris-ul este

la Sofocle de dincolo de om, e cea mai complex! variant! a acestei credin#e. E un

mecanism în care omul nu poate p!trunde.

Euripide – În Medeea avem un hybris deplast la nivelul psihologiei individuale

(Dodds). Medeea are r!ul în ea. Pe lîng! r!ul destinului, personajul are pornirea

28

erotic! aberant! care o va duce la distrugere. Crima, misterul r!ului nu mai e un

lucru str!in, ce invadeaz! din exterior, ci vine din propria fiin#! a personajului.

Eschil în#elege hybris-ul în interiorul unei gîndiri arhaice impregnate de

religiozitate. La Sofocle hybris-ul este ceva de dincolo de om dar pe care omul

trebuie s! "i-l asume odat! cu condi#ia sa uman!. La Euripide hybris-ul este chiar

în om, în interiorul lui. (Nu în suflet, pentru c! Euripide discut! o rela#ie

arhetipal!, ci în om.) Distan#a între cei trei mari tragici reprezint! o progresiv!

secularizare, laicizare a tragediei.

Aristofan (455-380 î. Cr.) – cel mai mare autor de comedie "i satir!.

Contemporan cu Socrate (pe care îl "i ironizeaz!) "i Euripide. Epoca lui Aristofan

este deja una critic! "i ra#ionalist!, in care se manifest! tendin#e de relativizare a

valorilor eline. Norii: “Fi#i naturali – f!ce#i-v! de cap, bate#i-v! joc de lume, nu v!

fie ru"ine de nimic.” (Opozi#ia dintre Physis/natur! "i Nomos/lege). Alte comedii

(din cele 11 p!strate din 44 scrise): Broa#tele (despre tragedie, cunoa"tere, puterea

"i importan#a cuvintelor), Adunarea femeilor (despre ordinea politic!), Pacea,

P"sarile.

Harold Bloom amintea în Canonul occidental: „Critica literar! este o art!

str!veche. Ini#iatorul ei a fost, dup! Bruno Snell, Aristofan, iar eu tind s! fiu de

acord cu Heinrich Heine ca «exist! un Dumnezeu "i numele lui este Aristofan»”.

Odat! cu opera lui Aristofan, cultura greac! se deschide posibilit!#ii critice.

Comedia sa este în acela"i timp o imens! parodie a culturii, chiar a celei

mitologice "i religioase, grece"ti.

2.7. Platon (428/7-348/7 î. Cr.)

A"a cum remarca un poet "i critic contemporan, Kevin Hart, „cultura occidental!

preia lexiconul de inteligibilitate de la filosofia greac! "i întregul nostru discurs

despre via#! "i moarte, despre form! "i model este marcat de acea tradi#ie“44.

Platon este cel mai mare filosof grec, dar "i un mare scriitor, un artist al

compozi#iei, ironiei "i nuan#elor semantice în dialogurile sale. Gîndirea sa este

44 apud Harold Bloom, op. cit., p. 12

29

original! în cel mai înalt grad dar este în acela"i timp o sintez! a ideilor "i a

retoricii predecesorilor s!i: filosofii presocratici Heraclit din Efes, Parmenide "i

Zenon din Elea, sofi"tii (Gorgias), Socrate (pe care îl transform! în personajul

protagonist al majorit!#ii dialogurilor sale). La Platon, ca efect al unui proces de

ra#ionalizare, apare opozi#ia dintre mythos "i logos, f!r! ca primul s! fie eliminat,

ci ra#ionalizat "i folosit în strategiile de reprezentare a ideilor "i concep#iilor

filosofice. Una din tr!s!turile esen#iale ale ontologiei platonice este distinc#ia

dintre o lume ideal!, pur!, abstract!, adev!rat! "i esen#ial!, aceea a ideilor "i

lumea fenomenelor, a contingen#ei reprezentînd o palid! reflectare "i, în acela"i

timp, o uitare a primeia. Pe lîng! acest dualism fundamental, o alt! dimensiune a

mo"tenirii platonice care marcheaz! spiritul european este credin#a în gindire, în

ra#iune, "i în faptul c! aceasta este mereu orientat! spre bine "i adev!r. Filosofia

Platonic! este "i ea, ca "i comedia lui Aristofan în genul ei, o cotitur! în cultura

greac!, o turnur! spre un anumit individualism.

30

2.8. Anexa. FRIEDRICH NIETZSCHE

Na#terea tragediei (Fragmente)

1. $tiin#a esteticii va fi f!cut un mare pas înainte cînd vom fi ajuns nu numai

la concluzia logic!, ci "i la convingerea intuitiv! direct! c! evolu#ia permanent! a

artei este legat! de dualismul apolinic – dionisiac; a"a cum z!mislirea depinde de

dualitatea sexelor ce se combat mereu "i nu se împac! decît periodic. Termenii –

apolinic "i dionisiac – îi împrumut!m de la greci. Ace"tia nu-"i exprimau teoriile

ezoterice, atît de profunde, ale concep#iilor lor despre art!, în no#iuni, ci le

întruchipau în figurile gr!itoare ale zeilor lor, pe care le putea pricepe cel ager la

minte.

Cele dou! zeit!#i ale artei, Apollo "i Dionysos, ne fac s! ajungem la

concluzia c!, în universul grecilor exista un contrast uria", atît în origine cît "i în

finalitate, între artele plastice (cele apolinice) "i cea neplastic! (muzica), adic! arta

lui Dionysos. Amîndou! pornirile, atît de deosebite, înainteaz! paralel, de obicei

certîndu-se f!#i", dînd na"tere, prin emula#ie unor crea#ii mereu mai viguroase;

astfel se perpetueazîlupta în sînul acelui contrast pe care denumirea comun!:

«arta» îl anuleaz! doar aparent, pîn! ce, printr-un miracol metafizic al «voin#ei»

eline, s! apar! îngem!nate "i, prin aceast! împerechere, s! f!ureasc! tragedia

attic!, acea oper! de art! atît dionisiac! cît "i apolinic!.

Pentru a ne închipui mai bine cele dou! tendin#e, s! ni le reprezent!m mai

întîi ca dou! lumi distincte ale artei; una a visului, cealalt! a be#iei; între aceste

dou! fenomene fiziologice putem observa un contrast asem!n!tor celui dintre

apolinic "i dionisiac. Dup! închipuirea lui Lucre#iu, în vis li s-au ar!tat sufletelor

omene"ti, întîia oar!, minunatele f!pturi divine; în vis a v!zut marele

sculptorformele încînt!toare ale unor fiin#e supraumane; dac! l-ai fi întrebat pe

poetul elin despre tainele crea#iei poetice, ar fi evocat "i el visul, exprimînd o

p!rere asem!n!toare cu cea a lui Hans Sachs din Mae#trii Cînt"re!i.

«Amice, tocmai în aceea const! opera poetului, c! ia aminte la visele sale

"i le interpreteaz!. Crede-m!, cea mai real! iluzie a omului i se dezv!luie în vis:

toat! arta poetic! nu e decît o t!lm!cire a viselor adev!rate».

31

Seduc!toarea aparen#! a lumilor de vis, în f!urirea c!rora orice om este un

artist suveran, e premisa tuturor artelor plastice, ba chiar, a"a cum vom vedea, a

unei p!r#i importante din poezie. În vis ne desf!t!m printr-o percepere direct! a

reprezent!rilor; toate formele ne vorbesc; nu exist! nimic indiferent "i inutil. În

ciuda tr!irii intense a acestei realit!#i onirice, lic!re"te totu"i senza#ia c! toate

acestea sînt doar aparen!e. Cel pu#in aceasta îmi spune experien#a mea, "i a" putea

cita multe m!rturii"i cuvintele multor poe#i ce dovedesc frecven#a, ba chiar

caracterul perfect normal al acestei experien#e. Omul cu spirit filosofic presimte o

realitate ascuns! cu totul deosebit!, dincolo de realitatea în care ne afl!m "i tr!im,

deci "i aceasta nu este decît o aparen#!; iar Schopenhauer calific! darul pe care îl

au unii s! vad! cîn "i cînd oamenii "i toate lucrurile ca simple fantome sau imagini

onirice drept semnul predispozi#iei pentru filosofie. Omul sensibil la art! se afl!

fa#! de realitatea visului în acela"i raport în care se afl! filosoful fa#! de realitatea

vie#ii; el se complace în a privi totul cu un interes acut, c!ci î"i t!lm!ce"te via#a

tocmai prin aceste imagini; astfel î"i face ucenicia vie#ii. «Atot-în#elegerea» lui nu

prinde numai imagini pl!cute "i surîz!toare; tot ce este grav, tulbure, trist,

întunecat, piedicile nea"teptate, capriciile hazardului, a"tept!rile anxioase, pe scurt

toat! «comedia divin!» a vie#ii cu «infernul» eiîi trece prin fa#a ochilor, nu numai

ca un joc de umbre – c!ci "i el particip! cu toat! firea "i durerea sa la aceste scene

– dar p!strînd totu"i acea impresie fugar! c! totul e aparen#!; poate c! mul#i î"i

amintesc, ca "i mine, cum au reu"it s! se îmb!rb!teze, în spaimele "i primejdiile

visului, spunîndu-"i: «Este un vis! S! vis!m înainte!» Mi s-a povestit c! unele

persoane au fost în stare s! continue ac#iunea aceluia"i vis trei "i mai multe nop#i

succesive. Aceste fapte sînt m!rturii limpezi c! fiin#a noastr! cea mai intim!,

str!fundul ce ne este comun tuturor, tr!ie"te visul cu voluptate "i cu sentimentul

unei pl!ceri necesare.

Aceast! pl!cere necesar! a experien#ei onirice a fost exprimat! "i ea de

greci prin Apollo: ca zeu al tuturor for#elor plastice, Apollo este totodat! zeul

prevestitor. El, care prin obîr"ie este zeitatea str!lucitoare a luminii, st!pîne"te de

asemenea frumoasa aparen#! a lumii l!untrice a fanteziei. Adev!rul superior,

perfec#iunea acestor st!ri în opozi#ie cu realitatea cotidian! (accesibil! doar prin

crîmpeie), apoi con"tiin#a adînc! a naturii t!m!duitoare în somn "i în vis, sînt

32

totodat! un «analogon» simbolic al darului de prevestire "i, în general, al artelor

prin care via#a devine posibil! "i demn! de a fi tr!it!. Dar nici acea linie delicat!

pe care visul nu o dep!"e"te decît cu riscul de a c!dea în patologic ("i atunci

aparen#a s-ar revela ca o realitate grosolan!) nu trebuie s! lipseasc! din imaginea

lui Apollo: acea limitare plin! de m!sur!, acea lips! a pornirilor s!lbatice, acea

lini"te în#eleapt! a zeului pl!smuitor. Potrivit cu originea sa, privirea lui trebuie s!

fie «solar!»; chiar în clipele de mînie "i de nemul#umire, harul frumuse#ii se

oglinde"te în ea. Într-un sens cam for#at, i s-ar potrivi lui Apollo ceea ce

Schopenhauer spune despre omul captiv în v!lul Mayei: „Dup! cum pe marea

dezl!n#uit! "i nem!rginit!, printre talazuri ce se înal#! "i se pr!bu"esc urlînd,

marinarul î"i pune toat! n!dejdea în s!rmana lui barc!, tot atfel, în mijlocul unei

lumi de chinuri st! lini"tit omul singuratec, rezemîndu-se încrez!tor pe

«principium individuationis»”.45 Am putea chiar spune c! încrederea

nezdruncinat! în acel «principiu» "i senin!tatea celui ce tr!ie"te întru el "i-au aflat

expresia cea mai sublim! în Apollo. El ne apare ca minunatul zeu al acelui

«Principium individuationis»; din atitudinile "i privirea lui ne vorbesc toat!

bucuria "i toat! în#elepciunea «aparen#elor», ca "i frumuse#ea lui.

În acela"i pasaj, Schopenhauer ne descrie groaza nem!surat! ce-l cuprinde

pe om cînd se simte în"elat de formele cunoa"terii aparen#elor, ori de cîte ori

principiul ra#iunii suficiente, într-una din întruchip!rile lui, pare a suferi vreo

excep#ie. Dac! ad!ug!m acestei groaze extazul d!t!tor de delicii, ce se na"te din

adîncurile omului, ba chiar ale naturii, de cîte ori «principium individuationis»

este înc!lcat, arunc!m o privire în esen!a dionisiacului, pe care ni-l putem

închipui cel mai lesne prin analogie cu be!ia. Înrîurirea b!uturilor narcotice,

despre care toate popoarele primitive vorbesc în imnuri, sau sosirea n!valnic! a

prim!veriice irupe în întreaga natur! cu o covîr"itoare pl!cere, treze"te instinctele

dionisiace a c!ror exacerbare face ca subiectivul s! se transforme într-o total!

uitare de sine. $i în Evul Mediu german, mul#imi tot mai mari cutreierau #inuturile

sub imperiul aceleia"e for#e dionisiace, cîntînd "i jucînd: în aceste dansuri

tradi#ionale de Sf. Ioan "i de Sf. Vitus, recunoa"tem corurile bachice ale grecilor,

venite din Asia Mic!, ba chiar din Babilon, "i orgiile «Sacheilor». Exist! oameni

45 A. Schopenhauer, Die Welt als Wille und Vorstellung (Lumea ca voin!" #i reprezentare), vol. I, cap. III

33

care, din lips! de experien#! sau din stupiditate, dispre#uiesc asemenea fenomene,

considerîndu-le «boli ale popoarelor»; ei î"i bat joc de ele sau le deplîng, mîndrii

de propria lor s!n!tate: s!rmanii! Ei nu b!nuies cît de livid! "i de spectral! apare

aceast! «s!n!tate» a lor, atunci cînd trece urlînd pe lîng! ei via#a înfocat! a

exalta#ilor dionisiaci.

Sub farmecul dionisiacului nu numai c! se restabile"te leg!tura dintre om

"i om; chiar "i natura înstr!inat!, du"man! sau subjugat! î"i s!rb!tore"te

împ!carea cu fiul s!u r!t!cit, omul. P!mîntul î"i împarte de bun! voie darurile, "i

fiarele din mun#i "i din de"erturi se apropie pa"nice. Carul lui Dionysos e acoperit

de flori "i de cununi; pantera "i tigrul p!"esc sub jugul lui. S! prefacem Imnul

bucuriei de Beethoven într-un tablou, iar fantezia noastr! s!-"i ia tot avîntul

pentru a-"i închipui milioanele de oameni prosternîndu-se înfiora#i; astfel putem

intui dionisiacul. Acum sclavul este un om liber; acum cad toate barierele rigide "i

du"m!noase pe care nevoia, arbitrarul sau «obr!znicia modei» le-au ridicat între

oameni. Acum, dup! ce s-a propov!duit evanghelia armoniei universale, fiecare se

simte nu numai unit, împ!cat, contopit cu aproapele s!u, ci devenit una cu el, ca "i

cum v!lul Mayei s-ar fi sfî"iat "i ar fîlfîi zdren#uit în jurul misteriosului «Unic -

originar». Cîntînd "i dansînd, omul se manifest! ca membru al unei comunit!#i

superioare: s-a dezv!#at s! umble "i s! vorbeasc!, "i este pe cale s!-"i ia zborul în

v!zduh, dansînd. Gesturile lui exprim! vraja de care e cuprins. Tot astfel cum

dobitoacele vorbesc, acum "i cum p!mîntul d! lapte "i miere, tot astfel cînt! "i în

el ceva supranatural: el se simte zeu; acum p!"e"te, extaziat "i în!l#at, cum a v!zut

în vis p!"ind zeii. Omul nu mai e artist: s-a pref!cut în oper! de art!. Puterea

artistic! a întregii naturi se dezv!luie aici, cu fiorii be#iei, spre suprema încîntare a

«Unicului originar». Tronul cel mai nobil, marmura cea mai de pre# – omul – sînt

acum sculptate, iar loviturile de dalt! ale dionisiacului, sculptor de lumi, sînt

înso#ite de apelul misterelor eleusine: «V! prosterna#i, milioane de oameni? O

lume, îl presim#i pe creatorul t!u?».

2. Pîn! aici am considerat apolinicul "i opusul s!u, dionisiacul, ca puteri

artistice care izvor!sc din natura îns!"i, f!r! mijlocirea artistului uman; în ele se

satisfac, mai întîi "i direct, pornirile artistice ale naturii; pe de o parte sub forma

34

imaginilor din vis a c!ror des!vîr"ire nu are nici o leg!tur! cu dezvoltarea

intelectual! sau cultura artistic! a individului, pe de alt! parte, ca realitate prad!

be#iei, ce ignor! de asemenea individul, ba chiar încearc! s!-l anihileze "i s!-l

mîntuiasc! printr-o senza#ie de contopire mistic!. Fa#! de aceste st!ri nemijlocite

ale naturii, fiecare artist este un «imitator», fie artist oniric, apolinic, fie artist

dionisiac cuprins de be#ie, sau chiar – cum este cazul în tragedia greac! – în

acela"i timp artist oniric "i artist dionisiac. Nu trebuie s! ni-l închipuim , prad!

be#iei dionisiace "i misticei p!r!siri de sine, prosternîndu-se singur "i departe de

corurile exalta#ilor; datorit! înrîuririr apolinice a visului, i se relev! doar propria

lui stare, adic! contopirea sa cu substan#a intim! a lumii într-o viziune de vis

alegoric".

35

3. TRADI&IA GRECO-ROMAN$ %I TRADI&IA IUDEO-

CRE%TIN$

3.1.Eposul homeric "i epica Vechiului Testament (Erich Auerbach, Cicatricea

lui Ulise)

Cicatricea lui Ulise!

Cititorii Odiseei î"i amintesc de scena emo#ionant! "i bine preg!tit! din cântul 19 în care b!trâna îngrijitoare Euricleea recunoa"te la întoarcere pe Ulise, c!ruia îi fusese doic! odinioar!, dup! o cicatrice de pe pulp!. Str!inul a câ"tigat bun!voin#a Penelopei: conform dorin#ei acestuia, Penelopa porunce"te îngrijitoarei s!-i spele picioarele, ceea ce constituie în toate povestirile vechi prima îndatorire a ospitalit!#ii fa#! de drume#ul obosit; Euricleea se apuc! s! aduc! ap!, s! amestece apa rece cu cea cald!, vorbind cu triste#e de st!pânul disp!rut, care ar putea s! aib! cam aceea"i vârst! ca "i oaspetele "i care r!t!ce"te poate "i el acum pe undeva, biet str!in – cu aceast! ocazie remarc! "i faptul c! oaspetele îi seam!n! uluitor de mult – în timp ce Ulise î"i aminte"te de cicatrice "i se trage mai la o parte în umbr!, pentru a evita cel pu#in fa#! de Penelopa recunoa"terea, inevitabil! acum "i înc! nedorit! de dânsul. În momentul în care pip!ie cicatricea, b!trâna, cuprins! de o spaim! plin! de bucurie, las! piciorul s! cad! înapoi în vas; apa se revars!, femeia d! s! izbucneasc! în #ipete de bucurie; Ulise o opre"te, "optindu-i cuvinte lingu"itoare "i amenin#!toare; ea se reculege "i î"i ascunde emo#ia. Penelopa, a c!rei aten#ie fusese de altfel sustras! de la aceast! scen! prin grija Atenei, n-a b!gat nimic de seam!. Toate acestea sunt povestite cu exactitate "i pe îndelete. Cele dou! femei î"i exprim! sentimentele în vorbire direct!, am!nun#it!, cursiv!. De"i e vorba de sentimente, amestecate doar pe alocuri cu considera#ii foarte generale asupra soartei omene"ti, leg!tura sintactic! dintre p!r#i este cât se poate de clar!; nici un contur nu r!mâne vag. S-a acordat spa#iu "i timp suficient pentru o descriere bine orânduit!, uniform! "i complet!, a obiectelor, a ajutorului dat lui Ulise, a gesturilor; nici chiar în momentul dramatic al recunoa"terii poetul nu scap! ocazia de a face cunoscut cititorului faptul c!, pentru a o împiedica s! vorbeasc!, Ulise o prinde cu mâna dreapt! pe b!trân! de beregat!, în timp ce cu cealalt! mân! o trage mai aproape de sine. Clar contura#i, puternic "i uniform lumina#i, stau sau se mi"c! oamenii "i obiectele într-un spa#iu care poate fi îmbr!#i"at cu vederea: "i nu mai pu#in clare, pe deplin exprimate "i bine orânduite sunt sentimentele "i gândurile, chiar "i în momentele patetice. Redând acest episod am trecut pân! acum sub t!cere con#inutul unei serii întregi de versuri care îl întrerup la mijloc. Este vorbe de mai mult de "aptezeci de versuri – în timp ce incidentul însu"i cuprinde aproximativ patruzeci de versuri înainte "i patruzeci dup! întrerupere. Întreruperea, care are loc tocmai în

! extras din Erich Auerbach, Mimesis. Reprezentarea realit"!ii în literatura occidental", Polirom, Ia"i, 2000, trad. I. Negoi#escu, pp. 7-26

36

momentul când îngrijitoarea recunoa"te cicatricea, deci în momentul crizei, relateaz! modul în care a luat na"tere cicatricea, "i anume un accident in tinere#ea eroului, la o vân!toare de mistre#i, pe când Ulise se afla în vizit! la bunicul s!u Autolicos. Aceasta constituie mai întâi un prilej de a-l prezenta cititorului pe Autolicos, de a-i vorbi de locuin#a sa, de înrudirea lui cu Ulise, de caracterul s!u, "i tot atât de am!nun#it pe cât de încânt!tor, de comportamentul s!u dup! na"terea nepotului; urmeaz! apoi vizita lui Ulise, care între timp devenise adolescent; salutul cu care e întâmpinat, osp!#ul dat în cinstea lui, somnul de peste noapte "i trezirea, plecarea în zori de zi la vân!toare, adulmecarea vânatului, lupte, r!nirea lui Ulise de c!tre un mistre#, oblojirea r!nii, îns!n!to"irea, întoarcerea în Itaca, întreb!rile îngrijorate ale p!rin#ilor; toate acestea fiind povestite, iar!"i cu o perfect! exactitate, ce nu las! în umbr! nici un lucru, nici un am!nunt de leg!tur!. $i abia dup! aceea se întoarce povestitorul în iatacul Penelopei, "i Euricleea, care, cuprins! de spaim!, recunoscuse cicatricea înainte de întrerupere, las! abia acum, dup! aceast! întrerupere, s! cad! piciorul ridicat înapoi în vas. Ideea ce vine îndat! în mintea unui cititor modern, aceea c! poetul a urm!rit aici o cre"terea a tensiunii, este dac! nu cu totul gre"it!, totu"i deloc hot!râtoare pentru a explica procedeul lui Homer. C!ci elementul de încordare este foarte slab în epopeile homerice; acestea nu urm!resc, prin întregul lor stil, s! #in! pe cititor sau pe auditoriu încordat. Ar trebui atunci înainte de toate ca el s! nu fie „destins” prin acela"i mijloc car urmeaz! s!-l #in! „încordat” – "i tocmai aceasta se întâmpl! foarte des; "i se întâmpl! "i în cazul de fa#!. Încânt!toarea scen! de vân!toare, subtil formulat! "i pe larg povestit!, cu toat! desf!"urarea ei elegant!, cu bog!#ia de tablouri idilice, urm!re"te s! cucereasc! pe auditor tot timpul cât o ascult! – s!-l fac! s! uite cele întâmplate adineauri la sp!latul picioarelor. O digresiune care urm!re"te s! intensifice tensiunea prin t!r!g!narea ac#iunii nu trebuie s! acapareze tot prezentul, nu trebuie s! ne fac! s! uit!m criza, a c!rei rezolvare este a"teptat! cu încordare, "i astfel s! distrug! "i atmosfera „încordat!”; criza "i încordarea trebuie men#inute, trebuie s! r!mân! prezente în fundal. Dar Homer – "i asupra acestei probleme vom mai reveni – nu cunoa"te fundalul. Cele povestite de el constituie totdeauna un prezent "i umplu complet câmpul de ac#iune "i sufletul auditoriului. A"a se întâmpl! "i aici. În momentul în care tân!ra Euricleea (v. 401 "i urm.) a"az! dup! osp!# pe nou-n!scutul Ulise pe genunchi bunicului Autolicos, b!trâna, care cu câteva versuri înainte pip!ise piciorul drume#ului, a disp!rut cu totul din câmpul de ac#iune "i din sufletul auditoriului. Goethe "i Schiller, care la sfâr"itul lunii aprilie 1797 discut! în coresponden#a lor, ce-i drept nu despre episodul de care e aici vorba, ci, în genere, despre elementul „retardant” din epopeile homerice, îl opun direct tensiunii – de fapt, ei nu întrebuin#eaz! acest din urm! termen, dar îl presupun f!r! doar "i poate, atunci când procedeul retardant, ca procedeu tipic epic, este pus în opozi#ie cu tragicul (scrisorile din 19, 21 "i 22 aprilie).Elementul retardant, aceast! „progresiune "i regresiune” prin digresiuni, îmi apare "i mie în epopeile homerice ca fiind în contradic#ie cu n!zuin#a încordat! spre un #el, "i f!r! îndoial! c! Schiller are dreptate când spune c! Homer ne zugr!ve"te „numai prezen#a "i ac#iunea lini"tit! a lucrurilor conform naturii lor”; scopul s!u se afl! cuprins „deja în fiecare punct al mi"c!rii sale”. Dar amândoi, atât Schiller,

37

cât "i Goethe, ridic! procedeul homeric la rangul de lege a poeziei epice în genere, iar cuvintele lui Schiller citate mai sus sunt valabile pentru poetul epic îndeob"te, spre deosebire de poetul tragic. Exist! totu"i, atât în vremuri mai vechi, cât "i în vremuri mai noi, opere epice importante care nu folosesc câtu"i de pu#in elementul retardant în acest sens, ci sunt scrise palpitant "i „ne r!pesc cu totul libertatea afectiv!”, drept pe care Schiller vrea s!-l acorde doar poetului tragic. $i, în afar! de aceasta, mi se pare de nedemonstrat "i neverosimil ca procedeul din epopeile homerice s! fi fost conceput din considerente estetice sau chiar "i numai dintr-un sentiment estetic de felul celui admis de Goethe "i Schiller. Desigur, efectul este exact cel descris de ei "i de fapt de aici deriv! no#iunea de epic pe care "i-au format-o ei în"i"i, precum "i to#i scriitorii influen#a#i în mod hot!râtor de Antichitatea clasic!. Dar ra#iunea elementului retardant mi se pare a fi cu totul alta, "i anume exigen#a stilului homeric de a nu l!sa în penumbr! sau nefinit nimic din ceea ce s-a amintit odat!. Digresiunea asupra originii cicatricii nu se deosebe"te în fond de numeroasele pasaje în care un nou personaj apare sau orice obiect nou sau unealt! nou! sunt descrise imediat, chiar "i în mijlocul celui mai aprig tumult al unei b!t!lii, în natura "i originea lor; ori de pasajele unde ni se dau am!nunte despre un zeu care î"i face apari#ia, relatându-ni-se care a fost ultima sa re"edin#!, ce a f!cut acolo "i felul în care a ajuns aici; chiar "i epitetele trebuie explicate în ultim! instan#! prin aceea"i nevoie de a prezenta concret fenomenele. În cazul nostru avem cicatricea, care apare în prim-plan în cursul ac#iunii; ea nu corespund sentimentului homeric de a înf!#i"a lucrurile în umbra vag! a trecutului, ci trebuie luminat! din plin "i o dat! cu ea o por#iune a peisajului tinere#ii eroului – întocmai ca în Iliada, când, în momentul în care în primul vas e cuprins de fl!c!ri "i mirmidonii se hot!r!sc în fine s! alerge dup! ajutor, poetul mai g!se"te suficient timp nu numai pentru minunata compara#ie cu lupii, nu numai pentru descrierea orânduirii cetelor de mirmidoni, ci "i pentru prezentarea exact! a origini câtorva comandan#i neînsemna#i (II, 16, 155 "i urm.). Desigur, efectul estetic astfel ob#inut va fi fost curând sesizat "i apoi chiar c!utat; dar motivul original trebuie c!utat totu"i în impulsul fundamental al stilului homeric de a reprezenta fenomenele perfect rotunjite, palpabile "i vizibile în toate p!r#ile componente, precis determinate în ceea ce prive"te rela#iile lor spa#iale "i temporale. Aceea"i situa#ie "i în cazul proceselor interioare: nici din ele nu este voie s! r!mân! ceva ascuns sau neexprimat. Oamenii lui Homer î"i dezv!luie f!r! nici o rezerv! sim#!mintele intime, "i chiar expresia pasiunilor cunoa"te o ordine; ceea ce nu spun cu glas tare altora, î"i m!rturisesc în sinea lor, încât cititorul afl! despre ei totul. Se întâmpl! multe lucruri îngrozitoare în epopeile homerice, dar nimic nu se petrece pe t!cute; Polifem vorbe"te cu Ulise; acesta st! de vorb! cu pe#itorii în momentul în care începe s!-i ucid!; Hector "i Ahile au o întins! convorbire atât înainte, cât "i dup! lupt!; "i nici o interven#ie nu este atât de dominat! de team! sau mânie, încât elementele structurii logice "i lingvistice s! lipseasc! sau s! ajung! în dezordine. Acest lucru este, bineîn#eles, valabil nu numai pentru interven#iile orale, ci pentru prezentarea artistic! în genere. Fenomenele particulare sunt puse peste tot cât mai limpede în leg!tur! unele cu altele; un num!r mare de conjunc#ii, adverbe, particule "i alte elemente sintactice, toate bine conturate în ceea ce prive"te sensul lor "i fin nuan#ate, delimiteaz! personajele, obiectele "i evenimentele între ele, punându-le în acela"i timp în

38

contact fluid "i continuu unele cu altele; asemenea fenomene izolate, ies la iveal! într-o formulare des!vâr"it! "i rela#iile lor de timp, de loc, de cauz!, de scop, consecutive, comparative, concesive, antitetice "i limitative, încât avem o neîntrerupt!, ritmic! "i vie curgere de fenomene, f!r! s! g!sim undeva vreo form! r!mas! în stadiu fragmentar sau luminat! doar pe jum!tate, ori vreo lacun!, vreun hiat sau vreo privire aruncat! asupra unor abisuri inexplorate. $i curgerea aceasta de fenomene se petrece în prim-plan, adic! neîncetat într-un prezent local "i temporal deplin. Am putea crede c! numeroasele digresiuni, numeroasele progresiuni "i regresiuni trebuie s! creeze un fel de perspectiv! temporal! "i spa#ial!, îns! stilul homeric nu ne las! niciodat! aceast! impresie. Felul în care se evit! impresia de perspectiv! poate fi observat cu precizie în procedeul de introducere a digresiunilor, o form! sintactic! familiar! oric!rui cititor al lui Homer; ea este utilizat! "i în episodul citat de noi, dar poate fi g!sit! deopotriv! "i în digresiuni mult mai scurte. Cuvântul „cicatrice” (v. 393) este urmat mai întâi de o propozi#ie relativ! („pe care odinioar! un mistre# i-a”...) ceea ce dezvolt! într-o cuprinz!toare parantez! sintactic!; în aceasta este intercalat! pe nea"teptate o propozi#ie principal! (v. 396: „un zeu i-a dat”…) ce se degajeaz! încetul cu încetul din subordonarea sintactic!, pân! când, o dat! cu versul 399, noul con#inut începe s! se elibereze "i din punct de vedere sintactic "i ajunge la versul 467 („pe aceasta o pip!i acum b!trâna”…), de unde se întoarce la punctul întreruperii. Bineîn#eles, în cazul unei intercal!ri atât de lungi ca cea de fa#!, ordonarea sintactic! ar fi fost aproape imposibil de realizat; cu atât mai u"oar! ar fi fost o prezentare perspectivic! a ac#iunii principale printr-o rânduire a con#inutului f!cut în acest scop, "i anume prezentând toat! povestea cu cicatricea ca o amintire a lui Ulise, a"a cum se treze"te ea într-însul în acel moment; lucru lesne de înf!ptuit, c!ci povestea cu cicatricea ar fi trebuit s! înceap! cu dou! versuri mai devreme, la prima apari#ie a cuvântului „cicatrice”, acolo unde motivele „Ulise” "i „amintire” exist! deja. Dar un astfel de procedeu subiectiv-perspectivic, care creeaz! prim-planul "i fundalul, încât prezentul se deschide înspre adâncimea trecutului, este cu totul str!in stilului homeric; acest stil cunoa"te numai prim-planul, numai un prezent uniform luminat, uniform obiectiv; "i astfel digresiunea începe cu dou! versuri mai târziu, atunci când Euricleea descoper! cicatricea – acum îns! nu mai exist! posibilitatea unei ordon!ri perspectivice, iar povestea cicatricei devine un prezent deplin "i independent. Specificul stilului homeric devine "i mai evident dac! îl confrunt!m cu un alt text, tot antic "i tot epic, dar din alt univers formal. Vom încerca aceasta cu jertfa lui Isaac, o povestire c!reia i-a dat unitate narativ! a"a-numitul elohist. Începutul sun! în traducere dup! cum urmeaz!: „În urma acestor întâmpl!ri, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam "i i-a spus: Avraame! $i el a r!spuns: Iat!-m!!”. Chiar "i numai acest început ne pune pe gânduri, dac! pornim de la Homer. Unde se afl! cei doi interlocutori? Nu se precizeaz!. Cititorul "tie îns! c! ei nu se afl! tot timpul în acela"i loc, c! unul dintre ei, Dumnezeu, trebuie s! soseasc! de undeva, s! irup! pe t!râmul p!mântesc din niscaiva în!l#imi sau adâncuri, pentru a-i vorbi lui Avraam. De unde vine, de unde i se adreseaz! lui Avraam? Nimic din toate acestea nu se spune. El nu vine, ca Zeus sau Poseidon, de la etiopi, unde s-a bucurat de osp!#ul de jertf!. Nu se spune nimic nici despre motivul care l-a determinat s!-l pun! pe Avraam la o atât de grea încercare. El nu

39

s-a sf!tuit dup! aceasta, ca Zeus, cu ceilal#i zei în cadrul unui consiliu, vorbind deslu"it: nu ni se împ!rt!"e"te nici ceea ce gândea în sinea sa; pe nea"teptate "i tainic, apare pe scen! din în!l#imi sau adâncuri necunoscute "i strig!: „Avraame!”. Se va spune îndat! c! acest lucru se explic! prin imaginea deosebit! a evreilor despre divinitate, care era diferit! de cea a grecilor. E adev!rat, dar nu e o obiec#ie. C!ci cum se explic! imaginea despre divinitate a evreilor? Nici vechiul lor zeu al de"ertului nu era determinat cât prive"te aspectul "i re"edin#a sa "i era solitar; lipsa prezent!rii sale figurative, lipsa re"edin#ei sale "i solitudinea sa nu numai c! s-au afirmat în cele din urm! în lupt! cu zeii din #!rile Orientului Apropriat, comparativ mai figurabili, dar s-au accentuat chiar. Imaginea despre divinitate a evreilor nu este într-atât cauza, cât mai degrab! simptomul concep#iei "i specificului reprezent!rii lor. Acest lucru devine "i mai clar dac! ne îndrept!m acum aten#ia asupra celuilalt interlocutor, "i anume Avraam. Unde se afl!? Nu "tim. Ce-i drept, el spune: „Iat!-m!!”, dar cuvântul ebraic înseamn! doar „prive"te-m!” sau „te ascult”, "i în orice caz nu urm!re"te s! indice locul real în care se g!se"te Avraam, ci pozi#ie sa fa#! de Dumnezeu, care l-a chemat: „sunt aici "i î#i a"tept porunca”. Unde se g!se"te el îns! în mod concret, la Beer"eba sau în alt! parte, în cas! sau sub cerul liber, nu ni se comunic!; pe povestitor nu-l intereseaz!, cititorul nu afl!, "i chiar îndeletnicirea sa în momentul în care l-a chemat Dumnezeu r!mâne în umbr!. Pentru a ne da seama de deosebire, s! ne gândim de pild! la vizita lui Hermes la Calipso, unde misiunea, c!l!toria, sosirea "i primirea oaspetelui, situa#ia "i îndeletnicirea celei vizitate sunt relatate în numeroase versuri; "i chiar "i în cazurile în care zeii apar doar pentru scurt timp, fie pentru a veni într-ajutor vreunui favorit, fie pentru a în"ela sau distruge pe vreun muritor nesuferit, înf!#i"area lor "i de cele mai multe ori "i modul în care sosesc "i dispar sunt indicate exact. Aici îns! dumnezeu apare f!r! atribute fizice ("i totu"i „apare”), de undeva, numai vocea i-o auzim, o voce care nu pronun#! decât numele: f!r! epitet, f!r! o conturare descriptiv! a persoanei c!reia i se adreseaz!, ceea ce nu lipse"te niciodat! în cazuri similare la Homer; "i nici lui Avraam nu sunt concretizate decât cuvintele cu care r!spunde lui Dumnezeu: Hinne-ni, „iat!-m!” – sugerându-se fire"te un gest extraordinar de eficace, care exprim! supunere "i ascultare – dar r!mâne în grija cititorului s!-"i imagineze aceasta. Din fiin#a celor doi interlocutori nu se concretizeaz! deci nimic altceva decât cuvintele scurte, întret!iate, nepreg!tite prin nimic "i care se lovesc unele de altele; cel mult imaginea unui gest de supunere; tot restul r!mâne în întuneric. $i la aceasta se mai adaug! faptul c! cei doi interlocutori nu de g!sesc pe acela"i plan: dac! ni-l închipuim pe Avraam în planul întâi, unde ar fi eventual imaginabil! f!ptura sa prosternat!, sau îngenuncheat!, sau aplecându-se cu bra#ele întinse, sau privind în sus, Dumnezeu desigur nu se g!se"te acolo; cuvintele "i gesturile lui Avraam se îndreapt! spre interiorul tabloului sau în sus, spre un loc nedefinit, obscur, în nici un caz din planul întâi, de unde vocea r!zbate pân! la el. Dup! acest început, Dumnezeu roste"te porunca sa "i începe povestirea propriu-zis!; toat! lumea o cunoa"te; ale c!ror elemente de leg!tur! sintactic! sunt forte s!race. Ar fi de neimaginat în acest caz descrierea unui obiect întrebuin#at, a peisajului str!b!tut, a slugilor sau a m!garilor care înso#esc cortegiul, de pild! s! ni se istoriseasc! prilejul cu care au fost cump!ra#i, s! ni se descrie în mod elogios

40

originea, materialul din care sunt confec#ionate obiectele, aspectul exterior sau utilitatea lor; ele nu suport! nici m!car un adjectiv: este vorba de slugi, m!gari, lemn "i cu#it, încolo nimic; f!r! nici un epitet, trebuie s! slujeasc! scopul ordonat de Dumnezeu; ceea ce altminteri sunt, au fost sau vor r!mâne în întuneric. Exist! un drum de parcurs, fiindc! Dumnezeu a indicat locul unde trebuie s! aib! loc jertfa; dar despre acest drum nu se poveste"te nimic altceva decât c! parcurgerea lui a durat trei zile, "i chiar "i aceasta într-un mod misterios: Avraam a pornit cu alaiul s!u la drum „dis-de-diminea#!” "i a mers c!tre locul despre care îi pomenise Dumnezeu; "i în a treia zi "i-a ridicat privirea "i a v!zut în dep!rtare locul. Aceast! ridicare a ochilor este unicul gest, ba chiar unicul lucru relatat în leg!tur! cu c!l!toria "i, de"i e justificat probabil prin faptul c! locul se afl! la în!l#ime, aceasta accentueaz! totu"i prin singularitate impresia de gol a c!l!toriei; e ca "i cum mai înainte, în timpul c!l!toriei, Avraam nu s-ar fi uitat la dreapta "i la stânga "i ar fi în!bu"it orice manifestare de via#! în sine "i înso#itorii s!i, în afar! doar de mi"carea picioarelor. Astfel, c!l!toria pare un m!r"!luit în t!cere prin nedefinit "i provizorat, o re#inere a respira#iei, un proces lipsit de prezent, a"ezat între trecut "i viitor ca o durat! neîmplinit!, care este totu"i m!surat!: trei zile! Trei zile care incit! de-a dreptul la interpretarea simbolic! pe care au primit-o mai târziu. C!l!toria a fost început! „dis-de-diminea#!”. Dar în care moment din cea de a treia zi a ridicat Avraam ochii "i a v!zut #inta? Textul nu con#ine nimic în leg!tur! cu aceasta. Evident cu nu „seara târziu”, deoarece a mai r!mas, dup! cum se pare, timp suficient ca el s! urce pe munte "i s! s!vâr"easc! ceremonialul jertfei. Deci cuvintele „dis-de-diminea#!” nu au fost introduse cu scopul de a delimita timpul, ci pentru semnifica#ia lor moral!; ele au rolul s! exprime graba, punctualitatea "i precizia supunerii lui Avraam, cel atât de greu încercat. Amare sunt pentru el zorile, în care î"i înching! m!garul, î"i strig! slugile "i pe fiul s!u Isaac "i se a"terne la drum; dar el se supune, merge pân! în ziua a treia, când î"i ridic! ochii "i vede locul menit. Nu "tim de unde vine, dar #inta este precis indicat!: Ieruel, în #ara lui Moria. Nu e de fapt clar ce loc trebuie s! în#elegem prin aceasta, cu atât mai mult cu cât „Moria” a fost poate intercalat mai târziu în locul unui alt cuvânt – dar în orice caz el este indicat "i oricum este vorba de un loc rezervat cultului, loc ce urma s! fie sfin#it în mod deosebit, datorit! jertfei lui Avraam. Tot a"a cum „dis-de-diminea#!” nu este o delimitare temporal!, „Ieruel, în #ara Moria” nu este una spa#ial!; c!ci în nici unul din cazuri limita opus! nu este dat!; dup! cum nu "tim în ce moment al zilei "i-a ridicat Avraam privirea, nu "tim nici unde a plecat Avraam – Ieruel prezint! importan#! nu atât ca #int! a unei c!l!torii p!mânte"ti, în rela#ia sa geografic! cu alte localit!#i, cât prin alegerea sa deosebit!, prin raportul s!u cu Dumnezeu care l-a sortit s! fie scena acestei ac#iuni, "i de aceea trebuia numit. În povestirea propriu-zis! mai apare "i un al treilea personaj principal: Isaac. În timp ce Dumnezeu "i Avraam, slugile, m!garul "i uneltele sunt pur "i simplu, f!r! a se pomeni vreo însu"ire de-a lor sau o alt! determinare, Isaac prime"te o dat! o apozi#ie; Dumnezeu spune: „Ia-l pe Isaac, unicul t!u fiu, pe care îl iube"ti”. Aceasta nu este îns! o determinare a lui Isaac, a felului s!u de a fi, în afar! de rela#ia fa#! de tat!l s!u "i în afar! de aceast! povestire; nu este o digresiune "i o întrerupere, c!ci nu este o caracterizare care s!-l determine pe Isaac #i s! indice existen#a sa în rest; el poate fi frumos sau urât, de"tept sau prost,

41

mare sau mic, pl!cut sau resping!tor – nimic din toate acestea nu ni se spune aici. Reliefat e doar ceea ce trebuie s! se "tie despre el aici "i acum, în cadrul ac#iunii – pentru ca s! ias! în eviden#! cât de grozav! e încercarea la care e supus Avraam "i faptul c! Dumnezeu î"i d! bine seama de acest lucru. Un exemplu din care reiese clar cât de mare este importan#a adjectivelor descriptive "i a digresiunilor în poemele homerice: indica#iile referitoare la restul existen#ei, o existen#!, ca s! zicem a"a, absolut! a lucrurilor descrise "i incomplet cuprins! în situa#ia de fa#!, împiedic! pe cititor s! se concentreze asupra unui unic aspect al crizei prezente; ele împiedic!, chiar "i în mijlocul celei mai groaznice întâmpl!ri, na"terea unei tensiuni ap!s!toare. Aici îns!, în cazul jertfei lui Avraam, tensiunea ap!s!toare exist!; ceea ce Schiller vrea s! rezerve pentru poetul tragic – "i anume abolirea libert!#ii afective, orientarea "i concentrarea for#elor noastre l!untrice (Schiller spune „activitatea noastr!”) într-o singur! direc#ie – iat! ceea ce se realizeaz! în aceast! povestire biblic!, care oricum are un caracter epic. Acela"i contrast îl g!sim comparând întrebuin#area vorbirii directe. $i în povestirea biblic! se vorbe"te; dar aici vorbirea nu serve"te, ca la Homer, manifest!rii explicite a celor gândite în interior, ci chiar împotriv!: indic!rii unui lucru gândit, dar r!mas neexprimat. Dumnezeu d! porunca în vorbirea direct!, dar trece sub t!cere motivul "i inten#ia sa; în momentul în care prime"te porunca, Avraam amu#e"te "i ac#ioneaz! dup! cum i s-a poruncit. Discu#ia dintre Avraam "i Isaac pe drumul c!tre locul de jertf! este doar o întrerupere a t!cerii grele, fapt pentru care aceasta devine "i mai ap!s!toare. Cei doi, Isaac cu lemnele "i Avraam cu cu#itul "i cu cele trebuincioase pentru aprins focul, „merg unul lâng! altul”. Ezitând, Isaac îndr!zne"te s! întrebe de oaie "i Avraam d! r!spunsul cunoscut. Apoi textul se repet!: „$i cei doi au mers unul lâng! altul”. Restul r!mâne în întregime neexprimat. Nu se pot deci imagina cu u"urin#! contraste stilistice mai mari ca cele dintre aceste dou! texte, deopotriv! antice "i epice. Pe de o parte, avem fenomene rotunjite, egal reliefate, delimitate în timp "i spa#iu, legate f!r! hiat unul de altul, în prim-plan; gânduri "i sentimente explicite; evenimente care se desf!"oar! în tihn!, f!r! tensiune. Pe de alt! parte, se eviden#iaz! din fenomene doar ceea ce este important pentru scopul ac#iunii, restul r!mâne în umbr!; doar punctele culminante, hot!râtoare ale ac#iunii sunt accentuate, ceea ce se afl! între ele fiind lipsit de realitate; locul "i timpul sunt nedeterminate "i necesit! o interpretare; gândurile "i sentimentele r!mân neexprimate, fiind doar sugerate prin t!ceri "i discu#ii fragmentare; totul se îndreapt! într-o maxim! "i continu! tensiune spre un scop, "i astfel povestirea, mai unitar!, r!mâne totu"i misterioas!, în fundal1. Asupra acestui din urm! termen vreau s! insist, pentru a nu fi gre"it în#eles. Am numit mai sus stilul homeric un stil de prim-plan deoarece, în ciuda numeroaselor salturi progresive "i regresive, el las! totu"i ac#iunea s! se desf!"oare într-un unic prezent pur "i f!r! perspectiv!. Analizând textul elohist, constat!m c! termenul poate fi întrebuin#at în sens "i mai larg "i mai profund. Vedem c! pân! "i personajele luate fiecare în parte pot fi zugr!vite „în fundal”: Dumnezeu este întotdeauna înf!#i"at astfel în Biblie, deoarece el nu poate fi cuprins în prezen#a sa asemenea lui Zeus; de fiecare dat! apare doar „ceva” din el, el se proiecteaz!

1 Hintergr%ndig, spune Auerbach; în contrast cu vordergr%ndig „în prim-plan, clar” (n.t.).

42

totdeauna în adâncime. Dar chiar "i oamenii din povestirile biblice sunt mai „în fundal” decât cei homerici; ei au mai mult! profunzime în ce prive"te timpul, destinul "i con"tiin#a; de"i sunt aproape în fiecare împrejurare, total angrena#i într-un eveniment, nu se las! totu"i atât de absorbi#i de prezent încât s! nu-"i dea permanent seama de ceea ce li s-a întâmplat odinioar! "i în alt loc; gândurile "i impresiile lor sunt mai complexe "i mai complicate. Modul de a ac#iona al lui Avraam nu se explic! numai prin ceea ce i se întâmpl! acum "i nici numai prin caracterul lui (ca de pild! faptele lui Ahile – prin îndr!zneal! "i prin trufia sa, cele ale lui Ulise – prin iscusimea "i chibzuin#a-i în#eleapt!), ci prin existen#a sa anterioar!; el î"i aminte"te, este tot timpul con"tient de ceea ce Dumnezeu i-a promis "i ceea ce a îndeplinit – sufletul s!u e profund fr!mântat între revolt! dezn!d!jduit! "i a"teptare plin! de speran#!; supunerea se mut! este complex! "i #ine în întregime de fundal – personajele homerice, ale c!ror destin este stabilit în mod univoc "i care se trezesc în fiecare zi de parc! ar fi prima zi din via#a lor nu pot s! ajung! în situa#ii l!untrice atât de problematice, dar simple "i izbucnesc dintr-o dat!. Cât de adânci sunt în compara#ie caractere ca Saul sau David, cât de complicate "i complexe rela#iile umane dintre David "i Avesalom, dintre David "i Ioab! La Homer ar fi de neimaginat perspectiva psihologic! a situa#iei, mai mult sugerat! decât exprimat!, din povestea mor#ii lui Avesalom "i epilogul ei (2 Sam. 18 "i 19, cartea a"a numitului iahvist). Aici nu este vorba numai de procese suflete"ti adânci sau chiar de un caracter abisal, ci "i de un fundal pur spa#ial. C!ci David e absent de pe câmpul de b!taie; dar iradia#ia voin#ei "i sentimentelor ac#ioneaz! în permanen#!, ele au efect chiar "i asupra lui Ioab, care de opune "i ac#ioneaz! f!r! scrupule; în minunata scen! cu cei doi soli, fundalul spa#ial, ca "i cel sufletesc sunt pe deplin exprimate, f!r! ca ultimul s! fie totu"i explicit. S! ne gândim prin compara#ie la Ahile, care, dup! ce trimite mai întâi pe Patrocle în recunoa"tere "i apoi în lupt!, pierde orice consisten#!, din momentul când nu mai este de fa#! în mod fizic. Dar lucrul cel mai important este complexitatea din interiorul fiec!rui om în parte; e ceea ce nu întâlnim aproape deloc la Homer, cel mult doar în forma ezit!rii con"tiente între dou! posibilit!#i de a ac#iona; în rest, multiplicitatea vie#ii suflete"ti se manifest! la el numai în succesiunea, în schimbarea afectelor; pe când scriitorii evrei reu"esc s! dea expresie straturilor concomitent suprapuse ale con"tiin#ei "i conflictului dintre ele. Problemele homerice, a c!ror expresie sensibil!, lexical! "i în primul rând sintactic!, pare mult mai aproape de perfec#iune, sunt totu"i comparativ simple în ceea ce prive"te imaginea omului; "i sunt simple "i în ceea ce prive"te raportul lor cu realitatea vie#ii pe care o zugr!vesc în genere; bucuria existen#ei senzuale reprezint! pentru el totul, iar n!zuin#a lor suprem! este de a ne înf!#i"a acest lucru. Printre lupte "i pasiuni, aventuri "i primejdii, ni se arat! vân!tori "i ospe#e, palate "i locuin#e de p!stori, întreceri "i sp!lat de rufe – pentru ca s! vedem pe eroi în via#a lor de toate zilele "i, v!zându-i, s! ne putem bucura de modul în care savureaz! prezentul atr!g!tor, frumos rânduit în datini, peisaj "i necesit!#ile zilnice. $i astfel ne farmec! "i ne subjug!, încât particip!m la realitatea vie#ii lor atât timp cât citim sau ascult!m, indiferent dac! "tim sau nu c! totul este doar o legend!, c! totul este „inventat”. Repro"ul ce i s-a f!cut adeseori lui Homer, c! este un mincinos, nu-i diminueaz! cu nimic efectul; el n-are nevoie s! reclame

43

adev!rul istoric al povestirii sale, realitatea sa este îndeajuns de puternic!; el ne prinde în mreje, ne captiveaz! "i se mul#ume"te cu atât. În lumea asta „real!”, care exist! pentru sine îns!"i "i în care suntem transpu"i prin vraj!, nu se mai afl! nimic altceva în afar! de ea; poemele homerice nu ascund nimic, în ele nu se g!se"te nici o înv!#!tur! "i nici un al doilea sens ascuns. Homer poate fi analizat, a"a cum am încercat noi aici, dar el nu poate fi interpretat. Curente critice de mai târziu s-au str!duit s!-l interpreteze alegoric, dar aceasta n-a dus la nimic. Homer se opune unei astfel de trat!ri; interpret!rile sunt for#ate "i bizare "i nu se cristalizeaz! într-o înv!#!tur! unitar!. Considera#iile generale care pot fi f!cute uneori – în episodul nostru, de exemplu versul 360: „c!ci nenorocirea îmb!trâne"te grabnic pe oameni” – tr!deaz! o acceptare lini"tit! a datelor existen#ei umane, nu îns! "i necesitatea de a chibzui asupra lor, "i cu atât mai pu#in o pornire pasional!, fie de a li se împotrivi, fie de a li se supune într-o d!ruire extatic!. Cu totul alta este situa#ia în povestirile biblice. Scopul lor nu este farmecul senzual "i dac! ele au cu toate acestea "i un bogat efect senzual, aceasta se întâmpl! fiindc! procesele etice, religioase intime, care formeaz! unicul lor scop, se concretizeaz! în materia sensibil! a vie#ii. Scopul religios determin! îns! o preten#ie absolut! de adev!r istoric. Povestea lui Avraam "i Isaac nu este mai bine documentat! decât cea a lui Ulise, a Penelopei "i Euricleei; ambele #in de domeniul legendei. Dar povestitorul biblic, elohistul, a trebuit s! cread! în adev!rul obiectiv al povestirii jertfei lui Avraam – existen#a orânduielilor sacre ale vie#ii se sprijinea pe adev!rul acestei povestiri "i al altora asem!n!toare. El trebuie s! cread! cu pasiune în ele – sau în caz contrar trebuia s! fie, a"a cum presupuneau "i poate mai presupun înc! unii interpre#i ilumini"ti, un mincinos con"tient; nu un mincinos inofensiv ca Homer, care min#ea ca s! plac!, ci un mincinos politic, con"tient de scopul s!u, care min#ea în interesul unei preten#ii de domina#ie. Mi se pare absurd! din punct de vedere psihologic aceast! din urm! interpretare, dar chiar dac! o lu!m în considerare, raportul povestitorului cu adev!rul povestiri sale r!mâne mult mai pasional, mult mai univoc determinat de cel al lui Homer. El trebuia s! scrie întocmai ceea ce-i pretindea credin#a sa în adev!rul transmis prin tradi#ie sau, din punct de vedere iluminist, interesul s!u fa#! de adev!rul acesteia – în orice caz îns!, fantezia sa liber!, pl!smuitoare sau descriptiv!, era mult îngr!dit!; activitatea sa trebuia s! se limiteze la redactarea eficace a tradi#iei religioase. Ceea ce crea el nu tindea deci în primul rând spre „realitate” – "i chiar dac! aceasta îi reu"ea, nu era decât mijloc, nu scop – ci spre adev!r. Vai de cel ce nu credea în el! Putem foarte bine s! avem rezerve critico-istorice în ceea ce prive"te r!zboiul troian "i r!t!cirile lui Ulise "i s! resim#im cu toate acestea la lectura lui Homer acel efect pe care l-a urm!rit; dar cel ce nu crede în jertfa lui Avraam nu poat! s! aib! din povestire folosul pentru care a fost scris!. Ba trebuie s! mergem chiar "i mai departe. Preten#ia de adev!r a Bibliei nu este numai mult mai stringent! ca cea a lui Homer, ea este "i tiranic!; ea exclude orice alt! preten#ie. Lumea povestirilor din Sfânta Scriptur! nu se mul#ume"te numai cu preten#ia de a fi o realitate adev!rat! din punct de vedere istoric, ea pretinde c! este unica lume adev!rat!, lume destinat! a fi singur! st!pânitoare. Nici un fapt, nici un eveniment, nici o rânduial! pe lume, nimic n-are îndrept!#ire independent de ea; "i exist! f!g!duin#a c! toate acestea, istoria omenirii în genere, se vor

44

integra într-însa "i i se vor supune. Povestirile din Sfânta Scriptur! nu caut! s! câ"tige favoarea noastr!, ca cele ale lui Homer, ele nu ne farmec! pentru a ne pl!cea "i a ne desf!ta – ele vor s! ne subjuge "i, dac! ne împotrivim lor, suntem rebeli. S! nu ni se obiecteze îns! c! mergem prea departe, c! nu istoria, ci dogma religioas! ridic! preten#ia de domina#ie, fiindc! povestirile acestea nu sunt, ca "i cele ale lui Homer, doar „realitate” povestit!. În ele se încarneaz! dogma "i f!g!duin#a, inseparabil topite într-însele; tocmai de aceea au fundal "i obscuritate, c!ci con#in un al doilea sene ascuns. În poveste lui Isaac nu numai interven#ia lui Dumnezeu la început "i la sfâr"it, ci "i în partea intermediar!, concretul "i psihologicul sunt l!sate în umbr!, atinse doar în treac!t din fundal; "i de aceea necesit!, ba chiar provoac! aprofundare "i interpretare. C! Dumnezeu pune chiar "i pe cel mai evlavios om la încercare în modul cel mai crunt, c! supunerea absolut! este singura atitudine fa#! de el, c! f!g!duin#a sa este îns! de neclintit, chiar dac! hot!rârea lui poate s! trezeasc! îndoial! "i disperare – iat! care sunt cele mai importante înv!#!minte din povestea lui Isaac; dar prin ele textul devine atât de greu, atât de plin de miez, con#inând în sine atâtea aluzii la fiin#a lui Dumnezeu "i la atitudinea omului evlavios, încât credinciosul este îndemnat s! se adânceasc! necontenit "i s! caute în toate am!nuntele lumina care zace poate ascuns! în ele. $i deoarece atât de multe lucruri sunt de fapt obscure "i vagi, "i deoarece credinciosul "tie c! Dumnezeu este un Dumnezeu ascuns, tendin#a sa spre interpretare g!se"te mereu cu ce s! se hr!neasc!. Înv!#!tura "i tendin#a sa spre interpretare sunt în mod indisolubil legate de concretul narativ, care reprezint! mai mult decât o simpl! „realitate” – bineîn#eles îns! pururi în primejdie de a-"i pierde propria realitate, a"a cum s-a "i întâmplat curând, interpretarea devenind atât de cople"itoare, încât realitatea s-a destr!mat. Dac! textul povestirii biblice cere chiar prin con#inutul s!u o interpretare, preten#ia sa de domina#ie este îns! "i mai plin! de consecin#e. Scopul s!u nu este doar s! ne fac! s! uit!m pentru câteva ore de propria noastr! realitate, ca la Homer, ci chiar s!-"i supun! realitatea; s! inser!m propria noastr! via#! în lumea sa, s! ne sim#im m!dulare ale sistemului s!u de istorie universal!. Lucru cu atât mai greu, cu cât lumea noastr! se îndep!rteaz! mai mult de scrierile biblice "i, dac! acestea î"i men#in totu"i preten#ia de domina#ie, e inevitabil s! sufere o adaptare "i o transformare interpretativ!; ceea ce a "i fost mult! vreme relativ u"or; înc! în Evul Mediu european întâmpl!rile biblice puteau fi prezentate ca evenimente obi"nuite ale epocii respective, metoda interpret!rii servind tocmai la aceasta. Apoi îns!, dat! fiind vasta transformare a vie#ii "i trezirea con"tiin#ei critice, lucrul aceste a devenit imposibil, preten#ia de domina#ie s-a v!zut primejduit!; metoda interpret!rii a ajuns a fi dispre#uit! "i s-a renun#at la ea, povestirile biblice devenind vechi legende, iar înv!#!tura desprins! de ele o alc!tuire amorf!, care fie c! nu mai are loc în sim#uri "i via#!, fie c! se volatilizeaz! în domeniul exalt!rii individuale. Ca urmare de preten#ie de domina#ie, metoda interpret!rii s-a extins "i asupra altor tradi#ii decât cea iudaic!. Poemele homerice ne prezint! un complex de evenimente precis delimitat ca loc "i timp; înainte, al!turi "i dup! pot fi imaginate, f!r! greutate "i f!r! probleme, alte complexe de evenimente independente. Vechiul Testament, în schimb, prezint! istoria universal! care începe cu începuturile vremii, cu crea#ia lumii, "i vrea s! termine cu finele vremii,

45

cu îndeplinirea f!g!duin#ei, o dat! cu care lumea o s!-"i g!seasc! un sfâr"it. Tot ce se mai întâmpl! în lume poate fi imaginat doar ca o verig! a acestei leg!turi; tot ceea ce e cunoscut sau vine în atingere cu istoria evreilor trebuie integrat aici, ca parte component! a planului divin; "i, deoarece "i acest lucru devine posibil doar prin t!lm!cirea noului material confluent, necesitatea de a interpreta se extinde "i asupra unor domenii ale realit!#ii a"ezate în afara celui ini#ial iudaic-israelit, de pild! asupra istoriei asiriene, babiloniene, persane, romane; interpretarea într-un anumit sens devine o metod! general! a conceperii realit!#ii; lumea str!in! care p!trunde de fiecare dat! în raza câmpului vizual "i care, în forma în care se ofer! nemijlocit, este de obicei cu totul inapt! de a intra în cadrul religios-iudaic trebuie astfel interpretat!, încât s! se integreze într-însul. Dar aproape ,de fiecare dat! lucrul acesta se repercuteaz! asupra cadrului, care necesit! o l!rgire "i o modificare; cea mai impresionant! munc! de t!lm!cire de acest fel s-a petrecut în primele secole ale cre"tinismului, în urma misionarismului lui Pavel "i al P!rin#ilor Bisericii în lumea p!gân!; ei au ret!lm!cit întreaga tradi#ie iudaic! într-o serie de figuri premerg!toare apari#iei lui Cristos "i i-au acordat "i Imperiului roman un loc în cadrul planului divin de mântuire. A"adar, în timp ce realitatea Vechiul Testament apare ca un adev!r deplin cu preten#ia de domina#ia universal!, tocmai aceast! preten#ie o sile"te s!-"i modifice în permanen#!, în mod imperativ, propriul s!u con#inut, care de-a lungul mileniilor tr!ie"te într-o agitat! "i neîntrerupt! evolu#ie, deopotriv! cu via#a oamenilor din Europa. Preten#ia de istorie universal!, raport ce determin! o ve"nic! aprofundare "i ve"nice conflicte cu un Dumnezeu unic, ascuns "i totu"i aparent, care, plin de cerin#e "i de f!g!dui#i, conduce istoria lumii, d! povestirilor Vechiul Testament o cu totul alt! perspectiv! decât putea s! aib! Homer. Vechiul Testament este în compozi#ia sa incomparabil mai pu#in unitar decât poemele homerice, este în mod mult mai evident înn!dit – dar buc!#ile luate în parte apar#in toate aceluia"i complex de istorie universal! "i de interpretare a istoriei universale. De"i con#in elemente izolate care nu pot fi cu u"urin#! integrate, ele sunt totu"i cuprinse laolalt! de c!tre interpretare; "i astfel, cititorul simte în orice clip! perspective religioas! "i cosmologic!, ce d! fiec!rei povestiri în parte sensul "i #elul global. Cu cât povestirile "i ciclurile narative sunt mai izolate unele fa#! de altele "i mai pu#in legate între ele pe orizontal! decât cele din Iliada "i Odiseea, cu atât leg!tura lor comun! vertical!, care le #ine pe toate reunite sub un semn "i care lipse"te la Homer, este mai puternic!. În fiecare din marile figuri ale Vechiul Testament, de la Adam pân! la profe#i, este întruchipat un moment al leg!turii verticale imaginate. Dumnezeu a ales "i pl!smuit aceste personaje cu scopul de a întruchipa în ele fiin#a "i voin#a sa – dar alegerea "i pl!smuirea nu coincid; c!ci pl!smuirea este un proces în devenire, istoric, în timpul vie#ii p!mânte"ti a celui vizat de alegere. Cum se petrece acest lucru, ce probe înfrico"!toare impune o astfel de pl!smuire se vede din povestea jertfei lui Avraam. Iat! motivul pentru care marile figuri ale Vechiul Testament sunt mai bogate evolutiv, mai înc!rcate de istoria propriei lor vie#i "i mai bine conturate ca indivizi decât eroii homerici. Ahile "i Ulise sunt minuna#i descri"i, în expresii frumos formulate, sunt caracteriza#i prin epitete, sim#!mintele lor se manifest! f!r! rezerv! în cuvintele "i gesturile lor – dar ei nu au nici i evolu#ie, iar biografia lor prezint! un aspect unic. Eroii homerici sunt atât de pu#in prezenta#i în devenirea lor prezent! "i trecut!,

46

încât de cele mai multe ori – Nestor, Agamemnon, Ahile – apar la o vârst! dinainte stabilit!. Nici chiar Ulise, care prin intervalul lung de timp "i numeroasele-i aventuri ofer! atâtea ocazii pentru dezvoltare biografic!, nu prezint! aproape nimic evolutiv. Fire"te c! între timp Telemac s-a maturizat, a"a cum fiecare copil devine un tân!r, iar în digresiune cu cicatricea ni se povestesc în mod idilic am!nunte din copil!rie "i chiar primii ani de adolescen#! ai lui Ulise. Dar Penelopa nu s-a schimbat aproape deloc în dou!zeci de ani. La Ulise însu"i îmb!trânirea fizic! e ascuns! prin numeroasele interven#ii ale Atenei, care îl face s! par! b!trân sau tân!r, dup! cum necesit! împrejur!rile. Dincolo de ceea de e corporal nu avem absolut nimic, nici m!car vag indicat, "i în fond Ulise este la întoarcerea lui exact acela"i ca "i înainte cu dou! decenii, când p!r!sise Itaca. Ce drum în schimb, ce destin se desf!"oar! între acel Iacob care "i-a dobândit prin viclenie dreptul primului n!scut "i b!trânul al c!rui fiu preferat a fost sfâ"iat ca o fiar! s!lbatic!, între David, cânt!re#ul de harp!, pe care îl urm!re"te ura din dragoste a st!pânului s!u, "i regele b!trân, înconjurat de intrigi p!tima"e, pe care Abi"ag din Sunem îl înc!lze"te în patul s!u, f!r! ca el s! se împreuneze cu ea. B!trânul, despre care "tim cum a ajuns la stadiul actual, este o apari#ie mult mai pregnant!, mai bine caracterizat! decât tân!rul, c!ci numai de-a lungul unei vie#i pline de evenimente se diferen#iaz! oamenii, dobândind întreaga personalitate; "i tocmai acest element biografic e urm!rit în Vechiul Testament, în devenirea celor ale"i de Dumnezeu pentru a juca un rol exemplar. Boga#i în experien#!, sub povara îmb!trânirii, ei au o pregnan#! individual! care lipse"te cu totul eroilor homerici. Pe ace"tia timpul îi atinge numai exterior, "i chiar "i acest lucru este ilustrat cât se poate de sumar, în timp ce figurile Vechiului Testament se afl! în permanen#! la cheremul interven#iei dure a lui Dumnezeu, care nu numai c! i-a f!cut "i ales, dar continu! s!-i fasoneze mereu, s!-i îndoaie "i s!-i fr!mânte "i, f!r! a-i distruge în esen#a lor, scoate totu"i din ei forme care cu greu ar fi putut fi prev!zute în tinere#ea lor. Obiec#ia c! elementul biografic din Vechiul Testament s-a n!scut adeseori prin contopirea diferitelor personaje legendare nu ne atinge, c!ci aceast! contopire prive"te na"terea textului. $i cu cât mai ampl! decât eroii homerici este în cazul lor oscila#ia pendulului soartei! C!ci ei sunt purt!torii voin#ei dumnezeie"ti "i, cu toate acestea, pot s! gre"easc!, sunt supu"i nenorocirii "i înjosirii – "i tocmai în mijlocul nenorocirii "i înjosirii se dezv!luie prin faptele "i vorbele lor m!re#ia lui Dumnezeu. Rareori g!sim câte unul care s! nu ajung!, asemenea lui Adam, prad! celei mai teribile înjosiri "i rareori vreunul care s! nu fie învrednicit de un contact direct "i de o revela#ie personal! din partea lui Dumnezeu. Înjosirea "i în!l#area coboar! "i urc! mult mai jos "i mai sus decât la Homer "i sunt principial inseparabile. S!rmanul cer"etor Ulise este doar travestit, în timp ce Adam este cu adev!rat izgonit, Iacob este cu adev!rat fugar, Iosif este cu adev!rat aruncat în groap! "i apoi vândut ca sclav. Dar m!re#ia lor, n!scut! din înjosire, este aproape suprauman!, o copie a m!re#iei lui Dumnezeu. Sim#im desigur ce leg!tur! exist! între amplitudinea mi"c!rii pendulului "i intensitatea elementului biografic – tocmai situa#iile extreme, când suntem grozav de p!r!si#i "i dispera#i sau grozav de ferici#i "i în!l#a#i, ne confer!, dac! reu"im s! trecem peste ele, o pregnan#! personal! care e rezultatul unei bogate deveniri, a unei bogate form!ri. $i în acest ritm evolutiv d! foarte adesea, aproape pretutindeni,

47

povestirilor din Vechiul Testament un caracter istoric, chiar "i acolo unde este vorba de o tradi#ie pur legendar!. Homer r!mâne cu întregul s!u material în domeniul legendar, pe când materialele Vechiului Testament se apropie tot mai mult de istoric, pe m!sur! ce povestirea înainteaz!: în povestirile unde apare David precump!ne"te deja relatarea istoric!. $i ele con#in înc! numeroase elemente legendare, de pild! povestea lui David "i Goliat; doar c! multe fapte, ba chiar esen#ialul, constau în lucruri pe care povestitorii le cunosc fiindc! le-au tr!it ei, sau în m!rturii nemijlocite. Deosebirea dintre legend! "i istorie poate fi în cele mai multe cazuri u"or sesizat! de c!tre un cititor ceva mai experimentat. Pe cât de greu este pe cât de îngrijit! se cere a fi preg!tirea istorico-filologic! spre a deosebi în cadrul unei relat!ri istorice adev!rul de fals sau de am!nuntele unilateral eviden#iate, pe atât este de u"or în genere s! facem deosebirea între legend! "i istorie. Structura lor e diferit!. Chiar "i atunci când legenda nu se tr!deaz! imediat prin elemente se #in de supranatural, prin repetarea unor motive cunoscute, prin neglijarea condi#iilor de loc "i timp "i altele asem!n!toare, ea poate fi de cele mai multe ori u"or recunoscut! dup! structura ei. Ea evolueaz! cu extrem! simplitate: orice element transversal, orice fapt ce stânjene"te ac#iunea, orice not! secundar! care poate interveni în evenimentele "i motivele principale, tot ce este nehot!rât, frânt "i "ov!itor "i deviaz! mersul drept al ac#iunii "i evolu#ia simpl! a personajelor care ac#ioneaz! e eliminat. Via#a pe care o tr!im noi în"ine sau o cunoa"tem din m!rturiile celor care au tr!it-o evolueaz! mult mai neunitar, mai contradictoriu "i mai complicat. Abia dup! ce faptele s-au închegat într-o sfer! determinat! o putem ordona cu ajutorul lor, "i de câte ori ordinea pe care credem c! am ob#inut-o astfel nu devine din nou îndoielnic!, de câte ori nu ne întreb!m dac! n-am ordonat faptele dinainte mult prea simplu! Legenda î"i ordoneaz! materialul într-un mod clar "i hot!râtor, sco#ându-l din contextul vie#ii, încât aceasta nu mai poate interveni cu complica#iile ei; într-o legend! avem de-a face numai cu oameni considera#i sub un unic aspect, mi"ca#i de câteva motive simple, care nu ating inflexibilitatea sim#irii "i felului lor de a ac#iona. De pild!, în legendele martirilor, persecuta#ii fanatici "i dârzi se opun unui persecutor tot atât de dârz "i de fanatic; o situa#ie atât de complicat!, cu adev!rat istoric! a"adar, ca aceea în care se g!se"te „persecutorul”. Pliniu în renumita sa scrisoare despre cre"tini adresat! lui Traian, nu ofer! un material utilizabil pentru legend!. $i acesta este înc! un caz relativ simplu. S! ne gândim la istoria pe care am tr!it-o noi în"ine. Cel care examineaz! de pild! atitudinea diferi#ilor indivizi "i grupuri de indivizi fa#! de instaurarea na#ional-socialismului în Germania sau atitudinea diferitelor popoare "i state înaintea "i în timpul actualului r!zboi (1942), acela va sim#i cât de greu pot fi înf!#i"ate temele istorice în genere "i cât de neutilizabile sunt ele pentru legend!; faptul istoric con#ine o mul#ime de motive contradictorii în cazul fiec!rui individ în parte, dup! cum g!sim "ov!iri "i taton!ri echivoce în cazul grupurilor; rareori se na"te (ca acum, prin r!zboi) o situa#ie net!, relativ u"or de descris, dar "i aceast! situa#ie ascunde sub aparen#a mai multor straturi, ba chiar semnifica#ia ei precis! este mereu pus! în discu#ie; iar motivele sunt atât de stratificate în cazul fiec!rui individ în parte, încât sloganurile propagandistice sunt rezultatul simplific!rii celei mai brutale – având drept urmare faptul c! atât prietenul, cât "i

48

du"manul pot deseori întrebuin#a acela"i slogan. A scrie istorie este atât de dificil, încât cai mai mul#i istorici sunt obliga#i s! fac! concesii tehnicii legendei. E limpede c! o bun! parte din C"r!ile lui Samuel con#in istorie "i nu legende. În revolta lui Avesalom de pild!, sau în scenele din ultimele zile de via#! ale lui David, caracterul contradictoriu "i încruci"area motivelor, atât în cazurile izolate, cât "i în ansamblu, au devenit atât de evidente, încât nu ne mai putem îndoi de adev!rul istoric al relat!rii. Cât de mult sunt denaturate evenimentele prin atitudinea p!rtinitoare e o alt! problem!, care nu ne intereseaz! acum; în orice caz, aici începe trecerea de la legendar la relatarea istoric!, apare adic! tocmai caracterul istoric ce lipse"te complet în poemele homerice. Doar c! personajele care au scris p!r#ile istorice ale C"r!ilor lui Samuel sunt în mare parte acelea"i care au redactat "i legendele mai vechi; în orice caz, concep#ia lor religioas! despre locul omului în istorie, pe care am încercat s! o desprindem mai sus, nu i-a îndemnat câtu"i de pu#in s! simplifice în mod legendar evenimentele; încât e firesc s! descoperim #i în nara#iunile cu caracter legendar ale Vechiului Testament o structur! istoric!; bineîn#eles îns! nu în sensul c! tradi#ia ar fi fost cercetat! în mod "tiin#ific-critic, în privin#a veridicit!#ii mei; ci pur "i simplu în sensul c! în lumea legendar! a Vechiului Testament nu predomin! tendin#a de armonizare a faptelor, de simplificare a motivelor "i de fixare a caracterelor, evitând conflictele, ezit!rile "i evolu#ia, tendin#e proprii structurii legendei. Avraam, Iacob sau chiar Moise apar mai concre#i, mai aproape de noi "i mai istorici decât personajele din lumea lui Homer, "i nu fiindc! ar fi mai bine descri"i – ba chiar dimpotriv! – ci fiindc! multiplicitatea, contradic#iile "i confuzia evenimentelor interioare "i exterioare, redate în adev!rata istorie, nu dispar din prezentarea lor, ci sunt cu exactitate p!strate; cauza rezid! în primul rând în concep#ia evreilor despre om, dar "i în faptul c! redactorii nu au fost autori de legende, ci istorici a c!ror imagine despre via#a uman! are la baz! o "coal! istoric!. Se explic! deci pe deplin de ce, datorit! unit!#ii structurii religioase verticale, n-au putut lua na"tere diferen#ieri con"tiente între genurile literare. Toate apar#in aceleia"i ordini globale; ceea ce nu putea fi integrat în aceast! ordine, cel pu#in prin interpretare, era l!sat la o parte. Pe noi ne intereseaz! în primul rând cum, în povestea lui David, elementul legendar trece pe nesim#ite, sesizat doar de critica "tiin#ific! mai târzie, în domeniul istoric; "i cum problema ordinii "i interpret!rii faptelor omene"ti, problem! care mai târziu sparge limitele istoriografiei, în!bu"it! cu totul de profetism, este atacat! chiar aici cu pasiune; astfel Vechiul Testament str!bate, în m!sura în care se ocup! de faptele omene"ti, toate trei domeniile: legend!, relatare istoric! "i teologie istorico-interpretativ!. De cele expuse mai sus se leag! de asemenea faptul c!, "i în ceea ce prive"te cercul personajelor "i mi"carea lor politic!, textul grecesc pare mai limitat "i mai static. În scena recunoa"terii de la care am pornit apare, în afar! de Ulise "i de Penelopa, îngrijitoarea Euricleea, o sclav! pe care o cump!rase odinioar! Laerte, tat!l lui Ulise. Ea "i-a petrecut via#a în slujba familiei Laertizilor, întocmai ca porcarul Eumeu; "i întocmai ca Eumeu e strâns legat! de soarta acestora, îi iube"te "i împ!rt!"e"te interesele "i sentimentele lor. Dar ea nu are o via#! proprie, sentimente proprii; nu le tr!ie"te decât pe cele ale st!pânilor ei. Nici Eumeu, care î"i mai aminte"te c! s-a n!scut liber, ba chiar c! se trage dintr-o cas! nobil! (fusese r!pit în copil!rie), nu mai are, nu numai practic, dar nici în sentimentele

49

sale, o via#! proprie; el este în întregime legat de existen#a st!pânilor lui. Aceste dou! personaje sunt îns! unicele, dintre cele însufle#ite de Homer, care nu fac parte din clasa st!pânitoare. Ne d!m seama cu aceast! ocazie c! via#a din poemele homerice se desf!"oar! exclusiv în cadrul clasei st!pânitoare – tot ce exist! în afara ei nu are decât func#ia de a sluji. Clasa st!pânitoare este înc! atât de patriarhal! "i atât de familiarizat! cu activit!#ile de toate zilele ale vie#ii economice, încât uneori uit!m c! ea formeaz! o cast! superioar!. Dar ea reprezint! cu toate acestea f!r! îndoial! un fel de aristocra#ie feudal!, în care b!rba#ii î"i petrec via#a în lupte, vân!tori, consf!tuiri în pia#! "i ospe#e, în timp ce femeile supravegheaz! slujitoarele acas!. Ca forma#ie social!, aceast! lume este cu totul static!; luptele se desf!"oar! doar între diferite grupe ale p!turilor superioare; din straturile de jos nu p!trunde nimic. Chiar dac! am considera evenimentele din cântul al doilea al Iliadei, care se termin! cu episodul cu Tersit, ca o mi"care popular! – m! îndoiesc c! putem face acest lucru în sens sociologic, deoarece este vorba de r!zboinici care au dreptul s! participe la via#a public!, deci de oameni care sunt membri, chiar dac! mai m!run#i, ai clasei st!pânitoare – ele nu pun în lumin! decât lipsa de independen#! "i neputin#a poporului adunat de a lua o ini#iativ! proprie. În povestirile patriarhilor din Vechiul Testament avem de-a face tot cu orânduirea patriarhal!, dar, deoarece este vorba de c!petenii de trib izolate, nomade sau seminomade, tabloul social face o impresie mult mai pu#in stabil!; structura de clas! nu se mai resimte. Din momentul în care î"i face apari#ia poporul, adic! de la ie"irea din Egipt, observ!m permanent mi"carea lui, adeseori tumultoas!; poporul intervine adeseori în mersul evenimentelor, fie împreun!, fie în grupuri sau figuri izolate care se eviden#iaz!; originile profe#iei par s! se g!seasc! în spontaneitatea politico-religioas! nest!pânit! a poporului. Avem impresia c! mi"carea în profunzime a poporului, în Israel-Iuda, trebuie s! fi fost de cu alt! natur! "i mult mai elementar! decât chiar "i în democra#iile antice de mai târziu. Tot în leg!tur! cu caracterul istoric mai profund "i cu mi"carea social! mai profund! a textelor din Vechiul Testament st! "i o ultim! deosebire important!: "i anume c! din ele se desprinde o alt! concep#ie despre stilul sublim "i despre sublimitate decât din Homer. Acesta nu ezit!, ce-i drept, s! amestece tragicul-sublim cu elemente de realism de toate zilele, o astfel de ezitare fiind str!in! stilului s!u "i incompatibil cu el: vedem acest lucru "i în episodul cu cicatricea, în felul în care pa"nica scen! casnic! se între#ese în ac#iunea mare, important!, sublim! a reîntoarcerii. El este îns! foarte departe de acea regul! a separ!rii stilurilor, care s-a impus mai târziu aproape peste tot "i pentru care zugr!virea realist! a evenimentelor de toate zilele e incompatibil! cu sublimul "i nu-"i g!se"te locul decât în cadrul comicului sau, bineîn#eles stilizat! cu grij!, în idilic. $i totu"i se apropie mai mult de ea decât Vechiul Testament. C!ci evenimentele mari "i sublime se desf!"oar! în poemele homerice aproape exclusiv "i v!dit între membrii p!turii st!pânitoare; iar ace"tia sunt mult mai puri în m!re#ia lor eroic! decât personajele din Vechiul Testament, care pot c!dea mult mai jos din demnitatea lor – s! ne gândim de pild! la Adam, la Noe, la David, la Iov; "i, în sfâr"it, realismul casnic, prezentarea vie#ii de toate zilele, r!mâne la Homer totdeauna ancorat într-o atmosfer! idilic-pa"nic!, în timp ce în povestirile Vechiului Testament sublimul, tragicul "i problematicul se manifest! de la bun

50

început în ambian#a familiar! "i cotidian!; întâmpl!ri ca cele petrecute între Cain "i Abel, între Noe "i fiii s!i, între Avraam, Sara "i Hagar, între Rebeca, Iacov "i Esau "i a"a mai departe, nu pot fi imaginate în cadrul stilului homeric. Ceea ce rezult! chiar din felul atât de diferit în care ia na"tere conflictul. În povestirile Vechiului Testament, lini"tea via#ii zilnice în cas!, pe ogoare "i pe lâng! turme este mereu subminat! de gelozia cauzat! de alegerea "i de f!g!duin#a harului ceresc "i asist!m la complica#ii care ar fi cu totul de neconceput pentru eroii homerici. Ace"tia au nevoie de un motiv puternic, exact conturat, ca s! ia na"tere conflictul "i du"m!nia, care se rezolv! prin lupt! deschis!; în timp ce la eroii Vechiului Testament gelozia mocne"te ascuns "i împletirea aspectului economic cu cel spiritual, a binecuvânt!rii paterne cu binecuvântarea dumnezeiasc! duce la saturarea vie#ii de toate zilele cu motive conflictuale "i deseori la înveninare ei. Sublima ac#iune divin! p!trunde aici atât de adânc în via#a cotidian!, încât cele dou! domenii, "i anume via#a de toate zilele "i sublimul nu numai c! se afl! de fapt neseparate, ci chiar principial inseparabile.

Am comparat cele dou! texte, "i în leg!tur! cu aceasta cele dou! modalit!#i de stil pe care le reprezint!, pentru a avea un punct de plecare în încercarea noastr! cu privire la prezentarea literar! a realit!#ii în cultura european!. Cele dou! stiluri reprezint! în opozi#ia lor tipuri fundamentale; pe de o parte, zugr!vire conturat!, reliefarea uniform!, conexiune perfect!, exprimare liber!, structurare de prim-plan, univocitate, limitare în ceea ce prive"te dezvoltarea istoric! "i problematica uman!; pe de alt! parte, eviden#ierea unor aspecte "i l!sarea în umbr! a altora, stil abrupt, sugerarea lucrurilor r!mase neexprimate, fundalul, echivocul "i necesitatea interpret!rii, preten#ii de istoricitate universal!, concep#ia despre devenirea istoric! "i aprofundarea problematicului. De fapt, realismul lui Homer nu poate fi pus pe acela"i plan cu realismul clasic-antic în genere; c!ci separarea stilurilor, care s-a realizat abia mai târziu, nu permite în cadrul sublimului o descriere atât de concret! "i tihnit! a evenimentelor de toate zilele, mai ales în tragedie nu exist! loc pentru aceasta; cultura greac! a descoperit apoi curând fenomenele devenirii istorice "i multilateralitatea problematicii umane, l!murindu-le în felul ei; iar în realismul epocii romane s-au ad!ugat în sfâr"it noi moduri proprii de în#elegere. Vom insista asupra modific!rilor de mai târziu ale prezent!rii realit!#ii în antichitate, acolo unde va fi necesar; în genere îns! "i în ciuda lor, trebuin#ele de baz! ale stilului homeric, pe care am încercat s! le relev!m r!mân valabile "i determinate pân! în Antichitatea târzie. Deoarece am pornit de la cele dou! stiluri, "i anume de la cel homeric "i de la cel al Vechiului Testament, le-am luat ca fenomene încheiate, a"a cum ni se ofer! în texte; am f!cut abstrac#ie de tot ceea ce #ine de originile lor "i am l!sat deci la o parte întrebarea dac! tr!s!turile lor le-au apar#inut de la bun început sau trebuie explicate în întregime sau par#ial prin influen#e str!ine "i prin care influen#e anume. În cadrul încerc!rii noastre nu este necesar s! lu!m în considerare aceast! problem!, c!ci cele dou! stiluri "i-au exercitat influen#a constitutiv! asupra prezent!rii realit!#ii în literatura european! a"a cum au existat gata formate înc! din timpuri vechi.

51

52

3.2.Realismul antichit!#ii clasice "i realismul prozei evanghelice (Erich

Auerbach, Fortunata)

Fortunata!

Non potui amplius quicquam gustare, sed conversus ad eum, ut quam

plurina exciperem, plurima exciperem, longe accersere fabulas coepi

sciscitarique, quae esset mulier illa, quae huc atque illuc discurreret. Uxor, inquit,

Trimalchionis, Fortunata appellatur, quae nummos modio metitur. Et modo, modo

quid fuit? Ignoscet mihi genius tuus, noluisses da manu illius pnem accepere.

Nunc, nec quid nec quare, in caelum abiit et Trimalchionis topanta est. Ad

summam, mero meridie si dixerit illi tenebras esse, credet. Ipse nescit quid

habeat, adeo saplutus est; sed haec lupatria providet omnia et ubi non putes. Est

sicca, sobria, bonorum consiliorum, est tamen malae linguae, pica pulvinaris.

Quem amat, amat; quem non amat, non amat. Ipse Trimalchio fundos habet qua

milvi volant, nummorum nummos. Argentum in ostiarii illius cella plus iacet quam

quisquam in fortunis habet. Familia vero babae babae, non mehercules puto

decumam partem esse quae dominum suum noverit. Ad summam, quemvis ex istis

babaecalis in rutae folium coniceit. Nec est quod putes illum quicquam emere.

Omnita domi nescuntur: lana, credrae, piper, lacte gallinaceum si quasieris,

invenies. Ad summam, parum illi bona lana nascebatur; aarietes a Tarento emit, it

eos culavit in gregem... Vides tot culcitras: nulla non aut cochyliatum aut

coccineum tomentum habet. Tatna est animi beatitudo. Reliquos autem collibertos

eius cave contemnas; valde succossi sunt. Vides illum qui in imo imus recumbit;

hodie sua octingenta possidet. De nihito crevit. Modo solebat collo suo ligna

portare. Sed quomodo dicunt – ego nihil scio, sed audivi – quom Incuboni pilleum

rapuisset, thesaurum invenit. Ego nemini invideo, se quid deus dedit. Est tamen

subalapo et non vult sibi male. Itaque proxime casam hoc titulo proscripsit: C.

Pompeius Diegenes es Calendis Iuliis cenaculum locat< ipse enim domum emit.

! extras din Erich Auerbach, Mimesis. Reprezentarea realit"!ii în literatura occidental", Polirom, Ia"i, 2000, trad. I. Negoi#escu, pp. 27-48

53

Quid ille qui libertini loc iacet, quan bene vacillavit. Non puto illum capillos

liberos habere...46

Acest alineat e scos din romanul lui Petronius, din care ni s-a p!strat în

întregime doar! un episod, osp!#ul în casa bogatului libert Trimalchio. Fragmentul

reprodus aici reprezint! capitolul 37 "i o parte din capitolul 38. Povestitorul,

Ecolpius, întreab! în timpul osp!#ului pe vecinul s!u cine este femeia care alearg!

în sus "i în jos prin sal! "i în jos prin sal! "i cap!t! r!spunsul citat.

!

R!spunsul, care mai continu! în felul acesta câtva timp, e prin urmare

foarte am!nun#it. El se ocup! nu numai cu femeia de care s-a interesat Encolpius,

ci "i de gazd! "i de câ#iva oaspe#i "i în afar! de aceasta vorbitorul se descrie "i pe

sine însu"i – limba sa "i felul s!u de a judeca ne ofer! o imagine clar! despre

personalitate lui. Limbajul e grobian "i l!b!r#at, ca la unui negustor incult de la

ora", plin de cli"ee (nummos modio metitur, ignoscet mihi genius tuus, noluisses

de manu illius panem accipere, in caelum abiit, topanta est, ad summam –

aproape c! ar trebui s! "i trivialitate: uimire, admira#ie, jur!minte, superficialitate,

înfumurare –, pe scurt, în forma lor verbal!, tam dulces fabulae, a"a cum sunt

numite imediat dup! aceea, se tr!deaz! în mod evident a fi ceea ce "i sunt, "i

anume bârf! ordinar!, de"i o bun! parte din con#inut poate fi adev!rat. $i ele ne

dezv!luie în acela"i timp cine este b!rbatul care le roste"te, adic! cineva care se

potrive"te de minune mediului descris de el. dovad! sunt "i judec!#ile lui. C!ci,

46 Nemaiputând mânca mai mult, m! întorsei spre tovar!"u-mi de mas! ca s! aflu cât mai multe, începând a sonda "i a cerceta cine era femeia aceea ce alerga când încoace, când încolo. „E so#ia lui Trimalchio, îmi r!spunse el, "i se nume"te Furtuna, o femeie care m!soar! banii cu bani#a. $i ce fusese ea acum câtva vreme? S! m! ierte Dumnezeu, dar nu ia-i fi luat o bucat! de pâine din mân!. Acum, nu "tiu cum "i nu "tiu de ce, s-a în!l#at la cer "i-i mâna dreapt! a lui Trimalchio. Într-un cuvânt, dac! ea i-ar spune în plic! dup!-amiaz! c! e noapte, el ar crede-o. El singur nu mai "tie cât are, atât e de bogat. Lupoaica aceasta vede îns! toate, chiar acolo unde n-ai crede. Ea nu bea, e cump!tat!, "tie s! dea sfaturi, bune are în schimb o gur! rea, e o gai#! ce-#i cânt! la c!p!tâi. Pe cine-l iube"te, îl iube"te cu adev!rat, pe cine nu, nu. Trimalchio are p!mânturi atât de întinse, cât le pot str!bate ulii în zbor, "i bani berechet. În od!i#a portarului lui e mai mult! argint!rie decât în toat! averea vreunui particular. Dar ce mai sclavi are! Bre, bre!… Cred, z!u, c! nici a zecea parte din ei nu-"i cunosc st!pânul. Într-un cuvânt, el e în stare s!-#i vâre într-o gaur! de "arpe pe oricare dintre tinerii no"tri prost!naci. S! nu crezi c! el cump!r! ceva. Toate se produc la el acas!; lâna, portocalele verzi, piperul, chiar "i lapte de g!in! de-ai c!uta, ai s! g!se"ti. Lân! ce se produce la el nep!rându-i-se bun!, a pus s! se cumpere berbeci din Tarent "i I-a b!gat în turm! spre a-i îmbun!t!#i rasa… Vezi aceste perne nenum!rate? Umplutura fiec!reia e sau din purpur!, sau din lân! stacojie. Are tot ce-i dore"te inima! S! te p!ze"ti de-a nu b!ga în seam! pe ceilal#i liber#i, tovar!"i ai lui! Sunt foarte gro"i la pung!. Vezi pe acela care st! în ultimul loc? are azi o avere de 800 000 de sester#i. Din nimic a f!cut-o. Mai acum câtva vreme c!ra lemne cu spinarea. Dar, dup! cum se spune – eu nu "tiu decât din auzite -, furând tichia unui diavol, a dat peste o comoar!. Nu pizmuiesc pe nimeni dac! vreun zeu I-a dat ceva. E îngâmfat îns! "i huzure"te în bine. A"a de exemplu, acum de curând, a pus pe o cas! urm!toarea t!bli#!: „Gaius Popeius Diogenes d! cu chirie de la 1 iulie camera-i de la mansarda, c!ci el "i-a cump!rat o cas!”. $i acela care st! în locul ocupat de liber#i, ce bine a mai dus-o! Nu-i doresc nici un r!u! A avut odat! milionul s!u de sester#i, dar era cât pe-aici s! dea faliment. Nici p!rul din cap nu e al lui, cred…”.

54

bineîn#eles, la gaza cuvintelor sale st! convingerea c! bog!#ia este bunul cel mai

de pre#, cu cât ai mai mult, cu atât e mai bine (tanta est animi beatitudo), c!

valoarea vie#ii se m!soar! prin faptul de a dobândi m!rfuri de cea mai bun!

calitate "i de a te bucura cât mai ordinar de ele "i c! fiecare om procedeaz! în

consecin#!, urm!rind propriul s!u avantaj material. $i, cu toate acestea, el nu este

decât un ins de rând, care-i admir! sincer pe bog!ta"i. Iat! cum se face c! el nu

descrie numai pe Fortunata, pe Trimalchio "i pe tovar!"ii lor de mas!, ci în acela"i

timp, f!r! s!-"i dea seama, se descrie "i pe sine. Ce-i drept, omul nostru are, dup!

cum vedem, un punct de vedere cam unilateral, de asemenea el vorbe"te mai mult

prin afecte "i prin asocia#ii decât logic, dar intr! în am!nunte "i, ca s! spunem a"a,

plastic, ce are-n gu"!, "i-n c!pu"!, nu te las! pân! nu gole"te sacul, e mereu cu

sufletul pe buze; întocmai ca la Homer, se revars! "i aici o lumin! limpede,

uniform! asupra oamenilor "i obiectelor de care vorbe"te; el are, ca "i Homer,

destul r!gaz ca se ne dea o formulare deplin!; ceea ce spune este clar "i f!r!

echivoc, nimic nu-i scap!.

Bineîn#eles, exist! "i deosebiri importante fa#! de felul de a se exprima al

lui Homer. În primul rând, formularea este cu totul subiectiv!; c!ci ceea ce ni se

prezint! nu este nicidecum cercul lui Trimalchio ca o realitate obiectiv!, ci o

imagine subiectiv!, a"a cum s-a format în mintea acelui comesean vorb!re#, care

face îns! el însu"i parte din societatea respectiv!. Petronius nu spune: lucrul acesta

este a"a, ci las! un eu, care nu este identic nici cu el, nici cu povestitorul fictiv

Encolpius, s!-"i îndrepte reflectorul privirii sale asupra societ!#ii din jurul mesei –

un procedeu de perspectiv! ingenios, un fel de dubl! reflectare, care în literatura

antic! ce ni s-a p!strat este, nu îndr!znesc s! spun unic, dar în orice caz foarte rar.

Forma exterioar! a acestui procedeu de perspectiv! nu este desigur nou!, c!ci,

bineîn#eles, în toat! literatura antic! personajele vorbesc despre întâmpl!rile "i

impresiile lor. Dar aceast! este fie numai o expozi#ie absolut obiectiv!, ca în cele

povestite de Ulise când era oaspete al feacilor sau de Enea la curtea Didonei, fie

este vorba de atitudinea unui personaj fa#! de oameni ori fa#! de un fapt care i se

întâmpl! tocmai atunci în cadrul unei ac#iuni "i unde deci elementul subiectiv este

inevitabil "i cu totul natural "i neartificios. Aici este vorba îns! de cel mai acerb

subiectvism, accentuat în plus prin limbajul individual pe de o parte "i de inten#ie

55

obiectiv! pe de alt! parte, deoarece inten#ia urm!re"te descrierea obiectiv! a

societ!#ii din jurul mesei, inclusiv a vorbitorului, cu ajutorul procedeului

subiectivist. Procedeul acesta duce la o iluzie a vie#ii mai sensibil! "i mai

concret!, prin faptul c! vecinul de mas! descrie societatea c!reia el însu"i îi

apar#ine, punctul de vedere e str!mutat în mijlocul tabloului, acesta cap!t!

profunzime "i lumina care îl reliefeaz! pare s! porneasc! chiar din interiorul lui.

La fel procedeaz! "i scriitorii moderni, de pild! Proust, dar cu mai mult!

consecven#!, chiar "i în cazul tragicului "i problematicului, despre care vom vorbi

în curând. Procedeul lui Petronius este deci foarte ingenios "i chiar genial, dac! nu

va fi avut predecesori – societatea din jurul mesei este considerat! cu propriile ei

criterii, aceste criterii compromi#ându-se din momentul în care prind glas; felul

grosolan de comportare al acestor parveni#i este apoi puternic scos în eviden#!

prin faptul c! la propria lor mas! se vorbe"te despre ei astfel. Exist! probabil

anticipa#ii ale unei asemenea tehnici "i în alte opere ale literaturii satirice din

Antichitate – nu cunosc îns! nici un alt exemplu atât de bine conceput "i realizat.

O alt! deosebire important! fa#! de procedeul homeric o g!sim în

urm!toarea împrejurare. Comeseanul se str!duie"te în tot timpul descrierii sale s!

ne arate ce au fost to#i ace"ti oameni odinioar!, spre deosebire de ceea ce sunt

acum. Et modo, modo quid fuit, spune el despre Fortunata; de nihilo crevit "i quam

bene se habuit, despre cei doi comeseni. $i lui Homer îi place, dup! cum am

observat în cele de mai sus, s! intercaleze am!nunte despre originea, na"terea "i

antecedentele personajelor sale. Dar datele lui sunt de cu totul alt! natur!. Ele nu

duc la redarea devenirii "i transform!rii, ci, dimpotriv!, al un punct de reper fix.

Auditorul grec, informat în materie de mitologie "i genealogie, trebuia s!

cunoasc! originea "i familia personajelor despre care era vorba, integrându-le în

felul acesta, exact a"a cum în epoca modern!, într-un cerc închis aristocratic sau

vechi-burghez, un nou-venit este identificat prin date privind ascenden#a patern! "i

matern!. Ceea ce urma s! trezeasc! mai pu#in impresia transform!rii istorice, cât

mai degrab! iluzia unei stabilit!#i nestr!mutate a orânduirii sociale, în compara#ie

cu care succesiunea personajelor "i a destinelor lor pare oarecum neînsemnat!.

Comeseanul nostru îns! ("i în aceast! privin#! el simte, ca în tot ceea ce spune,

exact ca semenii s!i) urm!re"te transformarea, roata norocului. Pentru el, lumea se

56

g!se"te într-o continu! mi"care, nimic nu este sigur "i în primul rând bun!starea "i

pozi#ia social! sunt extrem de instabile. Sim#ul s!u istoric este unilateral, c!ci se

învârte în jurul avu#iei, dar e veritabil. ($i ceilal#i comesene aduc mereu vorba

despre instabilitatea vie#ii.) Oscila#ia propriet!#ii e ceea ce îl intereseaz! în via#! "i

ea l-a înv!#at atât pe el, cât "i pe semenii s!i s! nu aib! încredere în nici o

stabilitate. N-a trecut mult de când nu erai decât un sclav, un hamal, un obiect de

pl!ceri, n-a trecut mult de când puteai fi luat la b!taie, vândut, expediat "i iat!-te

în cel mai nebunesc lux, ca mo"ier bogat "i speculant – "i mâine s-ar putea s! se

ispr!veasc! "i cu asta. E firesc ca el s! întrebe: et modo, modo quid fuit? Din ele

nu vorbe"te (sau nu numai) invidia ori gelozia – în fond, el pare s! fie destul de

blajin –, ci interesul s!u adev!rat "i profund. Se "tie c! problema oscila#iei

norocului ocup! în genere un loc important în literatura antic! "i c! etica

filozofic! se bazeaz! de asemenea în mare m!sur! pe ea. Dar ciudat: în alte p!r#i

ea ne d! rareori impresia vie#ii istorice. Ea apare fie în tragedie ca destin oribil "i

unic, fie în comedie ca rezultatul al coinciden#ei cu totul extraordinare a unor

anumite împrejur!ri; fie c! este vorba de regele Oedip, pe care l-a ajuns blestemul

de mult profe#it, aruncându-l în cea mai groaznic! nenorocire, fie c! este vorba de

o fat! s!rman! sau de un sclav, care se dovedesc a fi copiii – odinioar! r!pi#i sau

pierdu#i în urma unui naufragiu – ai unui om bogat, putând astfel p!"i de îndat! la

dorita c!s!torie: în ambele cazuri se întâmpl! ceva extraordinar, preg!tit în mod

special, ceva ce iese din mersul obi"nuit al lucrurilor "i vizeaz! doar o singur!

persoan! sau câteva, pe când restul lumii r!mâne nemi"cat "i pare s! fie într-o

oarecare m!sur! doar un spectator al evenimentului extraordinar. În arta literar! a

Antichit!#ii, oscila#ia norocului are aproape totdeauna forma unui destin care irupe

din afar! într-un anumit domeniu "i nu a unuia care s! rezulte din mi"carea

imanent! a lumii istorice, pe când literatura popular-filozofic! a sentin#elor #ine

fire"te cont de oscila#ia norocului toat! lumea "i în orice împrejurare, prezentând

îns! acest lucru doar în form! teoretic!. Considera#ii senten#ioase asupra altern!rii

destinului p!mântesc apar foarte adesea "i în Osp"!ul lui Trimalchio, pe de alt!

parte îns! în aluzia la incub a comeseanului se resimte înc! tendin#a de a atribui

oscila#ia norocului unor interven#ii exterioare. Predominant! este îns! în opera lui

Petronius concep#ia foarte practic-terestr!, "i #inând deci exclusiv de istoria

57

intern!, asupra nestatorniciei destinului – Trimalchio vorbe"te foarte practic-

terestru de obâr"ia averii sale "i chiar "i în rest apar note similare; impresia de

devenire intern! vine aici în primul rândul din al!turarea unei serii de liber#i

îmbog!#i#i. Doar câteva personaje – sau nici unul – sunt lovite de un destin unic "i

extraordinar, în timp ce restul lumii r!mâne lini"tit!; dimpotriv!, numai din cele

povestite de comesean vedem patru persoane care se scald! acelea"i ape, care

vâneaz! averi nestatornice, dar cu un destin asem!n!tor "i totu"i diferit "i, în ciuda

mobilit!#ii, foarte obi"nuit, ba chiar ordinar, "i înd!r!tul celor patru personaje

zugr!vite vedem întreaga societate din jurul mesei, despre ai c!rei membri putem

presupune c! duc o via#! asem!n!toare, ce ar putea fi descris! în mod asem!n!tor

– "i, în spatele ei, fantezia î"i imagineaz!, la rându-i, o lume întreag! de astfel de

existen#e, încât ia na"tere un tablou economico-istoric extrem de plin de via#!, un

du-te-vino continuu al cavalerilor de industrie ahtia#i dup! bog!#ie "i pl!cerile

stupide ale vie#ii. Este u"or de în#eles c! o societate de oameni de afaceri de cea

mai joas! obâr"ie e deosebit de apt! pentru acest mod de prezentare, aceast!

considerare a lucrurilor – aici se oglinde"te perfect mobilitatea evenimentelor, f!r!

ca ele s! fie contrabalansate de ceva stabil; c!ci oamenii ace"tia nu au nici o

tradi#ie interioar!, nici un reazem exterior; f!r! bani, ei nu sunt nimic. Nu cred s!

existe în literatura antic! alt! lucrare de acest fel care s! redea atât de pregnant o

mi"care l!untric! istoric!.

$i ajungem cu aceasta la o a treia, poate cea mai important! deosebire fa#!

de stilul homeric "i la cea mai important! caracteristic! a Osp"!ului lui Petronius:

aceast! scriere se apropie de no#iunea modern! a artei realiste mai mult ca oricare

alta din lucr!rile r!mase nou! din Antichitate; "i în primul rând nu din cauza

caracterului ordinar al materialului, ci mai ales datorit! prezent!rii exacte, deloc

schematice a mediului social. Oamenii care se adun! la Trimalchio sunt liber#i din

sudul Italiei, parveni#ii secolului I; ei reprezint! concep#iile mediului lor "i

vorbesc aproape f!r! nici o stilizare literar! limbajul lui caracteristic. E ceva greu

de g!sit altundeva. Comedia prezint! mediul social într-un mod mult mai general

"i mai schematic, mai nedefinit din punct de vedere spa#ial "i temporal; ea

manifest! doar uneori tendin#a incipient! spre un limbaj individual al

personajelor; în satir! exist! câte ceva în aceast! direc#ie, dar prezentarea nu e atât

58

de vast!, ci mai degrab! moralist!, urm!rind critica unor tr!s!turi vicioase sau

ridicole bine determinate; în fine, romanul, fabula milesiaca, gen din care face

parte "i opera lui Petronius, este în lucr!rile "i fragmentele p!strate pân! în zilele

noastre atât de ticsit de elemente magice, senza#ionale, mitologice "i mai ales

erotice, încât nu poate fi nicidecum considerat o imitare a vie#ii de toate zilele din

limbajului. Cel mai mult se apropie de zugr!virea am!nun#it!, într-adev!r

cotidian!, câte ceva din literatura adexandrin!; de pild!, cele dou! femei la

s!rb!toarea lui Adonis, la Teocrit, sau procesul proprietarului de bordel, la

Herodas. Dar "i aceste dou! lucr!ri – în versuri – sunt mai pu#in serioase în ceea

ce prive"te caracterul realist "i substratul social "i mai stilizate în ceea ce prive"te

limbajul decât opera lui Petronius. Întocmai ca "i reali"tii moderni, Petronius î"i

pune în joc toat! ambi#ia de artist pentru a imita f!r! stilizare un mediu

contemporan cotidian oarecare, cu substratul s!u social, "i a l!sa personajele s!

vorbeasc! în jargonul lor. Cu aceasta atinge limita extrem! pân! la care a ajuns

realismul antic; dac! a fost primul "i unicul care a întreprins acest lucru – "i deci

în ce m!sur! mimus-ul roman i-a servit ca model – nu ne intereseaz! aici.

Dac! a"adar Petronius reprezint! limita extrem! pân! la care a ajuns

realismul antic, opera sa ne arat! totodat! "i ceea ce nu a putut sau n-a vrut s! dea

acest realism. Osp"!ul este o lucrare cu caracter exclusiv comic. Atât personajele,

care apar izolat într-însul, cât "i compozi#ia, tr!s!turile întregului sunt con"tient "i

unitar prezentate în stilul cel mai trivial, atât în ceea ce prive"te expresia lor

verbal!, cât "i modul în care sunt tratate; "i de aici deriv! în mod necesar faptul c!

tot ce e problematic, tot ce #ine, fie din punct de vedere psihologic, fie sociologic,

de un conflict grav sau chiar tragic trebuie l!sat la o parte – c!ci ar distruge stilul

printr-o pondere prea mare. S! ne gândim o clip! la autorii reali"ti din secolul al

XIX-lea, la Balzac sau Flaubert, la Tolstoi sau la Dostoievski. B!trânul Grandet

(în Eugénie Grandet) sau Feodor Pavlovici Karamazov nu sunt simplele caricaturi

ca Trimalchio, ci o realitate îngrozitoare, care trebuie luat! foarte în serios,

indivizi amesteca#i în conflicte tragice, gachiar iei în"i"i tragici, de"i sunt în

acela"i timp "i grote"ti. În literatur! modern!, orice personaj, indiferent de

caracterul "i clasa lui social!, orice întâmplare, indiferent dac! este legendar!,

politic! sau strict casnic!, poate veni din arta imitativ!, tratat! seros, problematic

59

"i tragic. Acest lucru îns! este cu totul exclus în Antichitate. Exist!, ce-i drept, în

poezia pastoral! "i de dragoste câteva forme intermediare, dar, în genere, regula

separ!rii stilurilor de care am amintit în capitolul 1 al acestui studiu r!mâne

valabil!; tot ce este vulgar-realist, tot ce #ine de via#a de toate zilele poate fi

prezentat doar în mod comic, f!r! o aprofundare problematic!. Acest fapt impune

îns! realismului grani#e înguste; "i dac! lu!m cuvântul realism într-un sens mai

strict, trebuie s! observ!m c! orice tratare cu seriozitate din punct de vedere literar

a meseriilor "i p!turilor sociale mai joase – negustori, meseria"i, #!rani, sclavi –, a

scenelor cotidiene – cas!, atelier, pr!v!lie, ogor –, a obi"nuin#elor vie#ii zilnice –

c!snicie, copii, munc!, prânz "i cin! –, pe scurt, a poporului "i a vie#ii sale a fost

eliminat!. În leg!tur! cu acesta trebuie notat "i faptul c! în realismul antic for#ele

sociale care stau la baza rela#iilor prezentate nu sunt scoase în eviden#!; acest

lucru ar fi putu avea loc doar în cadrul problematicului "i seriosului; deoarece

personajele nu dep!"esc îns! domeniul comicului, raportul lor fa#! de colectivitate

este ori o adaptare iscusit!, ori o izolare grotesc!, vrednic! de dojan!; individul

prezentat realist r!mâne în cazul din urm! totdeauna vinovat fa#! de societate, iar

aceasta apare ca o institu#ie dat!, a c!rei formare "i înrâurire nu necesit!

explica#ie, existând într-o form! imuabil! în dosul evenimentelor trec!toare. $i

acest aspect s-a schimbat foarte mult în timpurile mai noi. Pentru literatura realist!

antic! societatea nu exist! ca problem! istoric!, ci în cel mai bun caz ca unde

moral!, "i apoi moralismul vizeaz! mai mult indivizii decât societatea. Critica

viciilor "i a tr!s!turilor negative, oricâte personaje vicioase "i ridicole am ave,

prezint! problema în mod individualist, încât critica societ!#ii nu duce niciodat! la

o dezv!luire a for#elor care o pun în mi"care. A"a c! nici în spatele întregului

mecanism prezentat de Petronius nu se simte nimic din ceea ce ne-ar putea face s!

în#elegem lucrurile în conexiunea lor economio-politic!, iar mi"carea istoric!,

despre care am vorbit mai sus, este doar o mi"care de suprafa#!. Bineîn#eles, nu

vrem s! spunem c! Petronius ar fi trebuit s! implice în Osp"!ul s!u un studiu de

economie politic!. El n-ar fi trebuit nici m!car s! mearg! atât de departe ca

Balzac, care în romanul Eugénie Grandet, amintit mai sus, descrie formarea averii

lui Grandet în a"a fel încât în aceast! descriere se oglinde"te întreaga istorie a

Fran#ei, de la Revolu#ie pân! la Restaura#ie. Ar fi fost suficient! o leg!tur!

60

nesistematic!, dar permanent! "i con"tient!, cu evenimentele "i aspectele epocii.

Petronius moderni au legat prezentarea afaceri"tilor, de pild!, de infla#ia de dup!

primul r!zboi mondial sau de alte epoci de criz! cunoscute; chiar "i Thasheray,

de"i pune mai mult accent pe aspectul moral decât pe dezvoltarea istoric!, î"i

leag! marele roman de fundalul epocii napoleoniene "i post napoleoniene – la

Petronius nu g!sim nimic din toate acestea. Acolo unde e vorba de pre#urile

alimentelor (44), de alte aspecte urbane (44, 45 "i passim), despre istoricul vie#ii "i

averii comesenilor (în afar! de locul citat de noi, mai ales 57 "i 75 "i mai departe),

lipse"te complet orice aluzie la un anumit loc, la un anumit timp, la o anumit!

situa#ie politico-economic!. Ce-i drept, este vorba în mod evident de un ora" din

sudul Italiei din perioada da la începutul Imperiului, lucru pe care putem s!-l

constat!m cu u"urin#!; istoricul economist poate folosit datele ca material "i,

fire"te, contemporanii "i-au dat de asemenea seama de asta, poate chiar mai bine

ca noi – dar Petronius nu acord! importan#! aspectului de istorie contemporan! al

operei sale. Dac! el ar fi f!cut acest lucru, dac! ar fi stabilit o leg!tur! între

diferitele aspecte "i evenimente "i anumite situa#ii politico-economice de la

începutul Imperiului, atunci în fa#a cititorului ar fi luat fiin#! un fundal istoric pe

care amintirea l-ar fi întregit – ar fi rezultat o profunzime istoric!, al!turi de care

perspectivismul lui Petronius, despre care am vorbit mai sus, ar fi ap!rut ca simpl!

suprafa#!, "i atunci s-ar fi putut vorbi cu adev!rat "i nu numai comparativ de o

mi"care istoric!. Dar aceasta ar fi spart stilul la care voia s! se limiteze Petronius

"i nu ar fi fost cu putin#! f!r! o concep#ie care îi era inaccesibil!, "i anume

concep#ie despre „for#ele” istorice. A"a cum stau lucrurile, mi"carea r!mâne, în

ciuda vivacit!#ii sale, doar în prim-plan; în spatele tabloului nu se mi"c! nimic,

lumea r!mâne imobil!. Avem, ce-i drept, în mod evident o imagine a timpului, dar

acest timp î#i face impresia c! a existat pururi neschimbat, a"a cum este acum "i

aici, cu st!pâni care las! sclavilor ce se supun dorin#elor lor sexuale mari p!#i ale

averii lor drept mo"tenire, cu câ"tiguri uria"e care pot fi realizate din afaceri "i a"a

mai departe – condi#ionarea în timp sau istoricitatea tuturor acestor împrejur!ri

neinteresându-l ca atare nici pe Petronius, nici pe cititorul s!u din Antichitate; abia

noi le constat!m "i abia istoricii economi"ti moderni trag din ele concluziile lor.

61

Aici ne izbim îns! în mod inevitabil de o foarte dificil! problem! de

principiu. Dac! literatura antic! nu a reu"it s! prezinte via#a de toate zilele cu

gravitate, problematic sau proiectat! pe fundalul s!u istoric, ci numai într-un stil

umil, comic sau cel mult idilic, anistoric "i static, g!sim în acest fapt nu numai o

limit! a realismului ei, ci "i, de asemenea "i în primul rând, o limit! a con"tiin#ei

sale istorice. C!ci tocmai în raporturile spirituale "i economice; acestea din urm!,

fie c! sunt de natur! r!zboinic!, diplomatic! sau ce se refer! la orânduirea intern!

a statului, sunt doar produsul sau ultimul rezultat al modific!rilor de sub aparen#a

cotidian!.

S! consider!m în aceast! ordine de idei un text din istoriografia antic!; "i

aleg anume un text care nu este prea departe în timp de Osp"!, care prezint! el

însu"i o profund! mi"care revolu#ionar! – începuturile r!scoalei legiunilor

germanice dup! moarte lui August, în Analele lui Tacit, capitolul 16 "i

urm!toarele din carte 1. El sun! precum urmeaz!:

„Hic reurm urbanarum status erat, cum Pannanicas legiones seditio

incessit, nullis novis causis, nisi quos mutatus princeps licenatiam turbarum et ex

civili bello spem praemiorum ostendebat. Castris aestivis tres simul legiones

habebantur, praesidente Iunio Blaeso, qui fine Augusti et initiis Tiberii auditis ob

iustitium aut gaudium intermiserat solita munia. Eo pricipio lascivire miles,

discordoare, pessimi cuiusque sermonibus praebere aures, denique luxum et otium

cupere, disciplinam et laborem aspernari. Erat in castris Percennius quidam, dux

olim theatralium operarum, dein gregarius miles, procax lingua et miscere coetus

histrionali studio doctus. Is imperitos animos et, quaenam post Augustum miiltiae

condicio, ambigntes impellere paulatim nocturnis conloquiis aut flexo in

vesperam die et dilapsis meliorbus deterrimum quemque congregare. Postremo

promptis iam et aliis seditions ministris, velut contionabundus interrogabat, cur

paucis centurionibus, paucioribus tribunis in modum servorum oboedirent.

Quando aususros exposcere remedia, nisi novum et adhuc nutantem principenes

precibus vel armis adirent? Satis per tot annos ignavia peccatum, quot tricena aut

quadragena stipendia senes et plerique truncato ex vulneribus corpore tolerent.

Ne dimissis quidem finem esse militiae, sed aput vexillum tendentes alio vacabulo

eosdem labores perferre. Ac si quis tot casus vito superaverit, trahi adhuc

62

diversas in terras, ubi per nomen agrorum uligines paludum vel inculta montium

accipiant. Enimvero militian ipsam gravem infructuosam: decis in diem assibus

animam et corpus aestimari: hinovestem arma tentoria, hinc saevitiam

canturionum et vacationes munerum redimi. At Hercule verbera et vulnera, duram

hiemem, exercitar aestate, bellum atrox aut sterilem pacem sempiterna. Nec aliud

levamentum, quam si certis cub legibus militia iniretur: ut singulos denarios

mererent, sextus decumus stipendii annnus finem adferret; ne ultra sub vexillis

tenerentur, sen isdem in castris praemium pecunia solveretur. An praetorias

cohortes, quae binos denerios acceperint, quae post sedecim annos penatibus suis

reddantur, plus pericolurum suscipere _ non obtrectari a se urbanas excubias; sibi

temen aput horridas gentes e contuberniis hostem aspici. – Adstrepebat vulgus,

diversis incitamentis, hi verberum notas, illi canitiem, plurimi detrita tegmina et

nudum corpus exprobrantes…47

S-ar p!rea la prima vedere c! în acest text cap!t! expresie în mod foarte

grav o mi"care a straturilor inferiore, prezentându-ni-se exact motivele practice de

toate zilele, fundalul economic "i evenimentele autentice care au coincis cu

declan"area ei. Plângerile solda#ilor, a"a cum sunt expuse în cuvântarea lui

Percennius – serviciul prea lung "i prea dur, sold! insuficient!, pensie mizer! la

47Aceasta era situa#ia la Roma când izbucni r!zvr!tirea în legiunile din Panonia; motive ni nu erau pentru aceasta decât c! schimbarea împ!ratului flutura în fa#a gloatelor putin#a dezordinii "i speran#a c! vor trage foloase dintr-un r!zboi civil. În tab!ra de var! se g!seau concentrate în acela"i timp trei legiuni, având în fruntea lor pe Iunius Blaesus. Când a sosit vestea c! a murit Augustus "i c! Tiberius "i-a început domnia, Blaesus a suspendat îndeletnicirile ost!"e"ti obi"nuite în tab!r!, fie în semn de doliu, fie de bucurie. Din aceast! cauz!, osta"ii începur! s!-"i fac! de cap: nu mai ascultau de ordine, î"i plecau urechea la vorbele celor mai netrebnici dintre ei; începur! apoi s! jinduiasc! dup! dezm!# "i trând!vie, s! nesocoteasc! disciplina "i sfor#!rile. În tab!r! se afla un oarecare Percennius, fost conduc!tor de bande angajate cu plat! s! aplaude la teatru, iar acum soldat de rând; bun de gur!, înv!#ase de zavistiile din lumea actoreasc! s! urzeasc! intrigi. Încet-încet, în întruniri #inute noaptea, el tulbur! min#ile celor lesne-crez!tori "i ale celor care, nedumeri#i, se întrebau care va fi soarta osta"ului dup! moartea lui Augustus sau, când se îngâna ziua cu noaptea "i când solda#ii mai de isprav! se împr!"tiau pe la corturi, el îi strângea în juru-i pe to#i "i I-a preg!tit "i suflete"te, Percennius, ca "i cum ar fi vorbit în fa#a adun!rii poporului, îi întreba astfel: pentru ce se supun asemenea sclavilor unui mic num!r de ceturioni "i unui "i mai mic num!r de tribuni? Când au s! mai îndr!zneasc! s! cear! o u"urare a soartei lor dac! nu se vor îndrepta acum fie cu rug!min#i, fie cu arma în mân!, c!tre un împ!rat nou "i care "ov!ie înc!? Destul au gre"it din la"itate atâta amar de ani, de vreme ce cei mai mul#i, acum gârbovi#i "i cu trupul br!zdat de urmele r!nilor îndur! serviciul militar de treizeci sau patruzeci de ani. Libera#i, nu sfâr"eau înc! serviciul militar. Opri#i lâng! steag, r!bdau acelea"i munci sub alt nume. Supravie#uind atâtor primejdii, erau du"i apoi în #!ri dep!rtate spre a primi, sub numele de onoare, ni"te mla"tini sau stânci necultivabile. Serviciul militar prin el însu"i era greu "i ner!spl!tit: sufletul "i corpul sunt pre#uite zece a"i pe zi. Cu ei trebuiau s!-"i cumpere haine, arme, corturi, s! îndulceasc! cruzimea centurionior "i s! mijloceasc! scutirea de corvezi. Loviturile "i r!nile, asprimea iernii, exerci#iile din timpul verii, r!zboaiele crâncene, pacea nerodnic! nu se mai sfâr"eau îns!. Era un singur mijloc de s!pare: s! intre în armat!, fixându-"i singuri condi#iile: un dinar pe zi; libertatea dup! "aisprezece ani de serviciu; veteranii s! nu mai fie #inu#i sub steag, ci s! li se pl!teasc! r!splata în bani chiar "i în tabere. Cohortele pretoriene ce primea câte doi dinari pe zi "i se întorceau pe la vetre dup! "aisprezece ani erau oare expuse la mai multe primejdii? Nu dispre#uia, fire"te, slujbele solda#ilor din Roma. A"ezat în mijlocul neamurilor barbare, el vedea totu"i din cortul lui du"manul. Mul#imea îl aplauda din deosebite motive: unii î"i ar!tau semnele vergilor; al#ii, p!rul alb; cei mai mul#i, hainele rupte "i corpul gol…

63

b!trâne#e, corup#ie, invidie fa#! de trupele cu o situa#ie mai bun! din capital! –,

sunt prezentate cu o vivacitate "i plasticitate rar întâlnite chiar "i la un istoriograf

modern: Tacit este un mare artist, sub condeiul c!ruia lucrurile devin

conving!toare "i vii. Un istoriograf imaginar modern ar fi procedat mult mai

teoretic ("i poate mai livresc): el nu l-ar fi pus pe Percennius s! vorbeasc! în

aceast! împrejurare, ci ar fi prezentat un studiu concret-obiectiv, documentat, al

condi#iilor de salarizare "i de pensionare sau ar fi indicat în ce alt! lucrare a sa sau

a unui confrate poate fi g!sit! o documentare similar; el ar fi discutat în continuare

asupra îndrept!#irii revendic!rilor, ar fi aruncat o privire retrospectiv! asupra

politicii sale viitoare "i a"a mai departe. Tacit nu face nimic din toate acestea "i

cercet!torul de azi al istoriei antice este obligat s! regrupeze complet materialul

oferit de istoriografii antici, s!-l completeze prin inscrip#ii, descoperiri

arheologice, tot felul de documente indirecte similare, pentru a-"i putea pune în

aplicare metoda de observa#ie. Tacit prezint! plângerile "i revendic!rile solda#ilor,

care arunc! lumin! asupra situa#iei lor concrete de toate zilele, numai sub forma

cuvintelor lui Percennius, capul r!scula#ilor; el nu g!se"te necesar s! le

completeze, s! se întrebe dac! "i în ce m!sur! sunt ele îndrept!#ire; s! explice în

ce fel s-a schimbat situa#ia solda#ilor romani de la Republic! încoace, de pild!, sau

altele asem!n!toare; toate acestea nu i se par c! merit! a fi tratate "i desigur se

putea baza pe faptul c! nici cititorii s!u nu resim#eau lipsa unor astfel de

am!nunte. Mai mult înc!. El a minimalizat de la bun început valoarea datelor

concrete asupra cauzelor insurec#iei, pe care le pune în gura unui cap al

r!scula#ilor "i pe care nu le mai comenteaz! în cele ce urmeaz!, prin faptul c!

indic! el însu"i, într-o manier! pur moralist! adev!rata cauz! a r!scoalei: nullis

novis causis, nisi quod mutatus princepus licentiam turbarum et ex civili bello

spem praemiorum ostendebat. Lucrurile nu putea fi spuse mai dispre#uitor. Dup!

p!rerea sa, totul nu e decât arogan#! plebee "i lips! de disciplin!; vina o poart!

întreruperea serviciului obi"nuit (n-au de lucru, de aceea strig!, spune faraonul

despre evrei); s! ne ferim s! în#elegem prin cuvântul novis o eventual!

recunoa"tere a îndrept!#iri unor plângeri vechi; nimic nu este mai departe de

inten#ia lui Tacit; el repet! mereu c! întotdeauna elementele cele mai stricate sunt

gata de r!zvr!tire; fa#! de conduc!torul Percennius fost "ef al celor pl!ti#i s!

64

aplaude la teatru cu al s!u histrionale studium, care se poart! de parc! ar fi generat

(velut continobandus), simte cel mai profund dispre#.

Vedem deci c! marea însufle#ire a lui Tacit în prezentarea plângerilor "i

cererilor solda#ilor nu se bazeaz! câtu"i de pu#in pe o în#elegere fa#! de aceste

cereri. Aceasta s-ar putea explica, desigur, prin mentalitatea sa proprie,

conservator-aristocratic!; o legiune r!sculat! nu este pentru el nimic altceva decât

o gloat! anarhic!, un soldat de rând ajuns cap al rebelilor se exclude de la sine din

orice ordine statal!, cu atât mai mult cu cât chiar "i în epocile revolu#ionare ale

istoriei romanilor ce mai radicali dintre rebeli î"i poate c! "i for#a crescând! a

trupelor, care devenise amenin#!toare înc! din timpul r!zboaielor civile "i care a

distrus mai târziu întreaga structur! a statului, îl umplea de îngrijorare. Dar

aceast! explica#ie nu este suficient!. C!ci Tacit nu numai c! nu are în#elegere, ci

nu are nici m!car un interes obiectiv pentru atare revendic!ri; ele nu duce o

polemic! obiectiv! contra lor, nici nu-"i d! osteneala s! arate c! n-ar fi

îndrept!#ite, ci câteva considera#ii pur morale (licentia, spes praemiorum,

pessimus quisque, inexperti animi) sunt suficiente pentru a le anula de la bun

început. Dac! în epoca sa ar fi existat opinii potrivnice, care s! fi considerat

ac#iunile umane mai mult prin prisma dezvolt!rii sociale "i istorice, el ar fost

nevoit s! ia atitudine fa#! de modul cum ar fi pus adversarii s!i problema – a"a

dup! cum, într-o epoc! recent! a timpurilor noastre, chiar "i cel mai conservator

politician a fost nevoit s! #in! cont de modul cum puneau problemele adversarii

lui sociali"ti, s! le trateze cel pu#in polemic, ceea ce necesita deseori o foarte

am!nun#it! studiere a lor. Tacit nu are nevoie de acest lucru, deoarece pe vremea

lui nu puteau exista astfel de adversari; nu exist! în Antichitate o cercetare istoric!

profund!, care s! trateze metodic dezvoltare mi"c!rilor sociale "i spirituale. S-a

amintit acest lucru, în treac!t, de c!tre cercet!torii moderni; astfel, Norden spune

în lucrarea sa Antke Kunstprosta (II, 647): „… trebuie s! #inem cont de faptul c!

istoriografia antic! n-a ajuns niciodat! la prezentarea ideilor generale care pun în

mi"care lumea, bamai mult chiar, c! ea nici nu atins spre a"a ceva”, iar

Rostovtzeff scrie în lucrarea sa despre Societatea #i economia în Imperiul Roman

(edi#ia german! I, 78): „Istoriografii nu se interesau de via#a economic! a

Imperiului”. Aceste dou! p!reri luate la întâmplare nu par la prima vedere s! aib!

65

mult de-a face una cu alta, dar ceea ce con#in ele se explic! prin acela"i mod,

specific anticilor, de a considera lucrurile: ei nu vedeau for#e, ci vicii "i virtu#i,

succese "i erori; modul cum puneau ei problema nu este evolu#ionist, nici din

punct de vedere spiritual, nici material, ci moralist. Acest lucru se leag! strâns de

concep#ia general! care se manifest! în separarea stilurilor în tragic-problematic "i

realist; ambele se explic! prin oroarea aristocratic! fa#! de devenirea profund!,

devenire resim#it! atât ca ceva de joas! spe#!, cât "i ca ceva de"!n#at-orgiastic.

Datorit! limitelor ce ni le impune tema îns!"i, ca "i no#iunile noastre, trebuie s! ne

mul#umim îns! aici cu câteva observa#ii ce #in de istoria spiritului, importante

pentru scopul pe care îl urm!rim. Istoriografia moralist! "i mai cu seam! strict

cronologic!, deoarece lucreaz! cu categorii invariabile, nu poate produce no#iuni

sintetico-dinamice, a"a cum le întrebuin#!m noi ast!zi. No#iuni ca de pild!

„capitalism industrial” sau „economie cu planta#ii”, care sintetizeaz! fapte

caracteristice, dar sunt aplicabile "i la anumite epoci în special, sau, pe de alt!

parte, no#iuni ca Rena"tere, Iluminism, Romantism, care înseamn! în primul rând

epoci, dar "i sinteze de fapte, "i uneori pot fi aplicate "i la alte epoci decât cea

ini#ial definit!, dau form! fenomenelor în mi"carea lor; fenomenele sunt urm!rite

de la apari#ia la început izolat!, apoi în aglomerarea "i proliferarea tot mai dens!,

în cele din urm! reflux, transformare "i dispari#ie, esen#ial pentru toate aceste

no#iuni fiind faptul c! în ele devenirea "i transformare "i dispari#ie, deci ideea de

evolu#ie, sunt implicite. În schimb, no#iunile morale sau chiar politice

(aristocra#ie, democra#ie ".a.m.d.) sunt concep#ii apriorice împlântate în

Antichitate "i de la Vico la Rostovtzeff to#i cercet!torii moderni s-au str!duit s! le

reduc! la elementele componente, s! ajung! la o form! practic!, accesibil!

judec!#ii noastre, form! care se ascunde înd!r!tul lor "i pe care nu o putem ob#ine

decât prin descoperirea "i reordonarea caracteristicilor. Pe pagina lucr!rii lui

Rostovtzeff pe care am deschis-o pentru a controla citatul de mai sus, prima

propozi#ie sun! astfel: „Se ridic! îns! întrebarea cum trebuie s! explic!m existen#a

unui num!r relativ mare de proletari în Italia”. O astfel de propozi#ie, felul acesta

de a pune problema ar fi de neimaginat la un autor antic. Îns!"i punerea problemei

vizeaz! mi"c!rile ce au loc în adânc "i caut! modific!rile importante pentru ea în

devenirea faptelor istorice, pe care nici un autor antic nu le-a observat "i cu atât

66

mai pu#in ar fi putu s! le cuprind! într-o corela#ie sistematic!. Dac! deschiderea în

schimb pe Tucidide, nu g!sim, afar! de relatarea succesiv! a evenimentelor de

prim-plan, decât considera#ii cu un con#inut static-aprioric-moralist, de pild!

despre caracterul uman sau despre destin, aplicate ce-i drept de fiecare dat! la o

situa#ie anumit!, dar care reprezint! totu"i o valoare absolut! în sine.

S! ne întoarcem acum la textul nostru din Tacit. Dac! pe acesta nu-l

interesau deloc revendic!rile solda#ilor "i nici nu avea inten#ia s! le discute

obiectiv, de ce le prezint! atunci cu atâta vivacitate în cuvântarea lui Percennius?

Motivele sunt pur estetice. Din stilul marilor istoriografi fac parte marile

cuvânt!ri, care de cele mai multe ori sunt imaginare; ele servesc dramatiz!ri

ilustrative (illustratio) a evenimentului, uneori "i expunerii unor mari idei politice

"i morale; în orice caz, trebuie s! constituie punctele retorice culminante ale

prezent!rii. Aceste cuvânt!ri nu exclud o transpozi#ie în gândurile celui care este

imaginat a #ine cuvântarea, de asemenea nici un oarecare realism; dar în esen#a lor

sunt produse ale unei anumite tradi#ii stilistice, cultivat! în "colile de retoric!; s!

compui cuvânt!ri pe care cutare sau cutare împrejurare istoric! deosebit!, iat! un

exerci#iu îndr!git pe acea vreme. Tacit este un maestru, iar cuvânt!rile sale nu

reprezint! doar o form! pompoas!, ci sunt cu adev!rat p!trunse de caracterul "i

situa#ia oratorului fictiv; dar "i ele r!mân totu"i în primul rând retoric!. Percennius

nu vorbe"te în limbajul s!u propriu, ci în limbajul lui Tacit, adic! extrem de altfel

sunt redate în modul vorbirii indirecte, tremur! adev!rata agita#ie a solda#ilor

r!scula#i "i a conduc!torului lor; dar chiar dac! presupunem c! Percennius a fost

un talentat orator popular, totu"i a"a de scurt, de t!ios "i de ordonat nu se vorbe"te

în nici o cuvântare de propagand! revolu#ionar!, iar din jargonul cazon nu sim#im

nimic (o porecl! popular!, Cedo alteram, e citat! de Tacit în cap. 23). Acela"i

lucru este valabil "i pentru cuvintele soldatului Vibulenus în capitolul 22,

descalificate îns! chiar în capitolul urm!tor ca minciuni; mi"c!toare, ele sunt

totu"i extrem de retorice; chiar dac!, dup! cum observ! J.B. Hofmann în cartea sa

despre latina vorbit! (Lateinsche Umgangassprache, Heidelberg, 1926, § 63),

anafora mult uzitat! aici (quis fratri meo vitam, quis fratrem mihi reddit) era

foarte întrebuin#at! în popor, avem de fapt "i aici o expresie retoric! a stilului

ilustru "i nu limbaj sold!#esc. $i aceasta este a doua caracteristic! distinctiv! a

67

istoriografiei antice: de a fi retoric!. Moralismul "i retorica îi confer! un grad înalt

de ordine, claritate i eficien#! dramatic!; la romani se mai adaug! larga cuprindere

general!, unitar!, asupra unui câmp de ac#iune vast, pe care se desf!"oar!

evenimentele politice "i militare; acestor propriet!#i li se mai adaug! apoi, la marii

autori, o cunoa"tere realist!, bazat! pe experien#!, lucid! "i totu"i lui Catilina de

c!tre Salustiu "i în primul rând în cea f!cut! lui Tiberiu de c!tre Tacit. Dar aici e

limita. Moralismul "i retorica sunt incompatibile cu conceperea realit!#ii ca o

dezvoltare de for#e istoriografia antic! nu ne d! nici o istorie a poporului, nici o

istorie economic! "i spiritual!, toate acestea putând fi deduse doar indirect din

faptele transmise. $i oricât de imens! ar fi deosebirea dintre cele dou! texte

considerate aici, "i anume cea ce spune comeseanul Petronius "i r!scoala

solda#ilor din Panonia la Tacit, ambele arat! limitele realismului antic "i cu aceasta

"i limitele con"tiin#ei istorice antice.

S-ar p!rea c! trebuie s! recurg acum la un text modern, pentru a g!si un

exemplu contrar, care dep!"e"te aceste limite. Dar "i în aceast! privin#! îmi stau la

dispozi#ie textele literaturii iudeo-cre"tine, aproape contemporane cu Petronius "i

Tacit. Voi alege istoria lep!d!rii lui Petru, "i anume voi urm!ri versiunea lui

Marcu; de altfel, deosebirile în sinoptice sunt neînsemnate.

Dup! arestarea lui Isus – numai el a fost arestat, cei care-l întov!r!"eau

putând s! fug! –, Petru a urmat de distan#! destul de mare pe oamenii înarma#i

care îl duceau pe Isus "i a îndr!znit s! intre pân! în curtea palatului înarma#i care

îl duceau pe Isus "i a îndr!znit s! intre pân! în curtea palatului marelui preot, unde

s-a a"ezat cu slugile în jurul focului, de parc! ar fi fost un gur!-casc! oarecare. Cu

aceasta a dat dovad! de mai mult curaj decât ceilal#i; c!ci, f!când parte dintre cei

mai apropia#i tovar!"i ai lui Isus, pericolul de a fi recunoscut era foarte mare; "i

într-adev!r, în timp ce st!tea lâng! foc, o slujnic! îi spune de la obraz c! el a f!cut

parte din grupul lui Isus. Petru t!g!duie"te "i încearc! s! dispar! pe nesim#ite din

preajma fostului. Probabil îns! c! slujnica a b!gat de seama, c!ci îl urm!re"te

pân! în curtea din fa#! "i repet! acuzarea, încât aud "i cei din jur; el t!g!duie"te

din nou, dar cei din jur au prins acum "i accentul s!u galileean "i situa#ia începe s!

devin! foarte primejdioas!. Nu se poveste"te cum a reu"it s! scape; este

improbabil c! a treia lui t!gad! a fost crezut! mai mult decât cele dinainte; poate

68

c! aten#ia celor din jur a fost distras! printr-o alt! întâmplare, poate c! se d!duse

ordinul ca adep#ii arestatului s! fie l!sa#i în pace, în m!sura în care nu se

împotrivesc, încât s-au mul#umit s!-l alunge pe cel suspect.

Chiar de la întâia privire ne d!m seama c! nu poate fi vorba aici de regula

separ!rii stilurilor. Scena, întru totul realist! în ceea ce prive"te locul ac#iunii

persoanele care ac#ioneaz! – s! nu uit!m mai ales rangul lor social inferior –, este

profund problematic! "i tragic!. Pentru nu este doar un figurant care trebuie s!

serveasc! de illustratio, ca solda#ii Vibulenus "i Percennius, înf!#i"a#i ca ni"te

golani "i "napani, ci el reprezint! în sensul cel mai înalt, profund "i tragic, o

imagine a omului. Bineîn#eles c! în acest amestec de domenii stilistice nu g!sim

nici o inten#ie artistic!, temeiul s!u st! chiar de la bun început în caracterul

scrierilor iudeo-cre"tine, eviden#iat în mod "i mia gr!itor "i mai strident prin

întruparea lui Dumnezeu într-un om de cel mai jos rang social, prin trecerea sa pe

p!mânt în mijlocul unor oameni "i al unor rela#ii cotidiene de rând "i prin patimile

sale, infamante dup! concep#iile p!mânte"ti, toate acestea influen#ând, bineîn#eles,

în mod hot!râtor imaginea despre tragic "i sublim, dac! #inem cont de marea

r!spândire "i de marele efect pe care le-au avut aceste scrieri în epocile urm!toare.

Petru, a c!rui relatare proprie pare s! fi stat la baza povestirii, era un pescar din

Galileea de cea mai umil! provenien#! "i cultur!; celelalte personaje ale scenei

nocturne din curtea palatului marelui preot sunt slujnice "i militari. Din cotidianul

vie#ii sale comune, Petru este dintr-o dat! chemat s! joace cel mai uria" rol; aici,

apari#ia sa, ca în genere tot ceea ce st! în leg!tur! cu arestarea lui Isus, ce nu

reprezint! înc! în complexul istoric al Imperiului Roman mai mult decât un

incident provincial, un eveniment local f!r! nici o importan#!, care nu este

observat de nimeni altcineva în afar! de cei de fa#!; dar cât de imens! este

semnifica#ia acestei apari#ii în raport cu via#a pe care o ducea în mod normal un

pescar de pe malul lacului Genizare "i ce uria"! oscila#ie de pendul (acest cuvânt a

fost întrebuin#at o dat! de Harnack, atunci când vorbea despre scena lep!d!rii) se

petrece în el! Petru "i-a p!r!sit patria "i meseria. L-a urma pe înv!#!torul s!u la

Ierusalim, el a fost primul care l-a recunoscut drept Mesia; când a survenit

catastrofa, a fost mai curajos decât ceilal#i, a f!cut parte nu numai dintre cei care

au încercat s! opun! rezisten#!, ci în momentul în care minunea, pe care desigur

69

c! o a"tepta, nu s-a petrecut, a încercat "i de aceast! dat! s!-l urmeze pe Isus. Dar

este numai o încercare, o ac#iune plin! de team!, incomplet!, cauzat! poate de

speran#a confuz! c! minunea, prin care Mesia î"i va zdrobi du"manii, se mai poate

înc! întâmpla. $i deoarece faptul c!-l urmeaz! pe Isus este doar un act incomplet,

"ov!itor al unui timorat care se ascunde, el cade mai jos decât to#i ceilal#i, care cel

pu#in n-au ajuns în situa#ia de a se lep!da f!#i" de Isus; deoarece credin#a lui era

mai profund!, dar nu îndeajuns de profund!, lui i se întâmpl! tot ce i se poate

întâmpla mai r!u unui credincios adineauri înc! plin de înfl!c!rare; el tremur!

pentru s!rmana sa via#!. $i este foarte plauzibil c! tocmai din aceast! îngrozitoare

experien#! personal! a pornit o nou! oscila#ie a pendulului, de data aceast! în

direc#ia opus! "i mult mai puternic!: din disperarea "i c!in#! provocate de e"ecul

lui moral vor lua na"tere viziunile care au jucat un rol hot!râtor în constituirea

cre"tinismului. Abia din aceast! experien#! I se reveleaz! lui Petru sensul apari#iei

"i patimilor lui Cristor.

O figur! tragic! de atare sorginte, un erou atât de slab care î"i trage îns!

tocmai din sl!biciune cea mai mare for#!, astfel de oscila#ii de pendul sunt

incompatibile cu stilul ilustru al literaturii clasice antice. Dar "i natura conflictului

"i locul unde se petrece le sunt cu totul în afara cadrului Antichit!#ii clasice.

Privind din afar!, avem o ac#iune poli#ieneasc! "i urm!rile ei – aceast! ac#iune se

petrece exclusiv între personaje de toate zilele din popor –, iar atare lucruri putea

fi imaginate în Antichitate cel mai mult ca fars! sau comedie. Dar de ce nu avem

aici o comedie sau o fars!, de ce suntem obliga#i dimpotriv! la cea mai serioas! "i

mai adânc! participare? Pentru c! acest text reprezint! ceva ce nici literatura, nici

istoriografia antic! nu au reprezentat vreodat!: na"terea unei mi"c!ri spirituale în

profunzimile poporului de rând, din mijlocul faptelor comune, cotidiene, ce prin

aceasta cap!t! o importan#! de care nu s-au bucurat niciodat! în cadrul literaturii

antice. În fa#a ochilor no"tri se treze"te „o nou! inim! "i un nou spirit”. Cele spuse

aici nu se refer! numai în lep!darea lui Petru, ci la toate întâmpl!rile povestite în

scrierile Noului Testament; în ele este vorba mereu de aceea"i problem!, mereu

de acela"i conflict care principial se poate întâmpla oric!rui om, devenind prin

aceasta infinit "i mereu deschis – omenirea toat! intr! în mi"care din cauza lui; în

timp ce la#urile destinului "i pasiunii, pe care le cuno"tea Antichitatea greco-

70

roman!, ating direct numai pe cei c!rora li se întâmpl!; numai prin prisma

rela#iilor de ordin general, "i anume fiindc! suntem "i noi oameni, deci supu"i

destinului "i pasiunilor, sim#im „fric! "i mil!”. Petru îns!, ca "i celelalte personaje

din scrierile Noului Testament, se afl! în centru unei mi"c!ri generale a straturilor

profunde abia treptat (în Faptele apostolilor se "i arat! primele începuturi) în

prim-planul istoric – dar care pretinde înc! de pe acum, de la bun început, a fi o

mi"care deschis!, vizând nemijlocit pe oricine "i absorbind în ea toate conflictele

de natur! pur personal!. Apare aici o lume care este pe de o parte întru totul real!,

comun!, putând fi recunoscut! dup! loc, timp "i împrejur!ri, dar care pe de alt!

parte este zdruncinat! chiar la temeliile ei, se transform! "i se reînnoie"te în fa#a

ochilor no"tri. Acest fapt contemporan care se petrece în mijlocul existen#ei

zilnice reprezint! pentru autorii scrierilor Noului Testament un fapt universal,

revolu#ionar "i va c!p!ta mai târziu pentru oricine aceast! semnifica#ie. Prin faptul

zugr!virii neîntrerupte a influen#ei înv!#!turilor, personalit!#ii "i destinului lui Isus

asupra oric!rei persoane, se arat! a fi o mi"care, o for#! istoric!. De"i finalitatea

mi"c!rii nu poate fi înc! sesizat! "i exprimat! (c!ci prin natura sa ea nu este u"or

de delimitat "i explicat), puterea "i circula#ia ei în popor ni se înf!#i"eaz! prin

numeroase exemple; un scriitor grec sau roman nu s-ar fi gândit niciodat! s!

trateze atât de am!nun#it acest lucru, ci s-ar fi mul#umit s! descrie o mi"care

popular! numai ca atitudine fa#! de o anumit situa#ie practic!, precum Tucidide de

pild!, care descrie atitudinea atenienilor fa#! de planul unei expedi#ii în Sicilia;

aceasta este caracterizat! în genere ca atitudine de aprobare, de refuz, de îndoial!,

poate chiar ca tumultuoas!, a"a cum ar vedea-o spectatorul de sus, dar nu s-ar

putea niciodat! întâmpla ca rela#ii atât de diferite "i implicând atâ#ia oameni din

popor s! devin! obiectul principal al reprezent!rii. Cele descrise pe larg în

Evanghelii #i Faptele apostolilor, oglindite adesea "i în Epistolele lui Pavel,

reprezint! f!r! îndoial! na"terea unei mi"c!ri în profunzime, desf!"urarea unor

for#e istorice. Faptul c! în aceast! împrejurare apar pe scen! numeroase persoane

de rând este absolut esen#ial; c!ci asemenea for#e istorice pot fi prezentate în

înrâurirea lor fluctuant! decât prin exemplul multor personaje de rând; definim

drept de rând acele persoane care, provenind din cele mai variate p!turi sociale,

profesiuni "i condi#ii, î"i datoreaz! locul ocupat în prezentare numai împrejur!rii

71

c! au fost parc! întâmpl!tor atinse de mi"carea istoric! "i sunt acum nevoite s! ia

într-un fel sau altul atitudine fa#! de ea. În aceast! ocuren#!, conven#ia stilistic!

antic!, se în#elege, cade de la sine, c!ci atitudinea personajelor vizate nu poate fi

prezentat! decât cu cea mai mare gravitate; pescarul, anonim, sau vame"ul, dau

tîn!rul bogat, samariteanca anonim! sau femeia p!c!toas! sînt sco"i din modul lor

de via#! banal!g "i pu"i nemijlocit în fa#a apari#iei lui Isus; felul în care se

comport! personajul în acest moment este, necesitate, profund grav "i foarte

adesea tragic. Regula stilistic! antic!, în care imita#ia realistic!, descrierea vie#ii

banale nu putea fi decît comic! (sau cel mult idilic!), este deci incompatibil! cu

prezentarea for#elor istorice, îndat! ce încearc! s! zugr!veasc! lucrurile în

concert; c!ci în cazul acesta trebuie s! p!trund! în substraturile cotidiene "i

ordinare ale vie#ii populare, luînd cu gravitate ceea ce g!se"te acolo; invers, regula

stilistic! se aplic! numai în cazul cînd se renun#! la concretizarea for#elor istorice

sau nu se resimte nevoia de a face acest lucru. Bineîn#eles, trecerea pe plan

con"tient a for#elor istorice este cu totul „ne"tiin#ific!” în scrierile evanghelice; ea

r!mne ancorat! jîn concret "i nu trece la sistematizarea experien#elor în no#iuni,

dar se forneaz! totu"i în mod acsolut spontan no#iunile ordiantive atît pentru

epoci, cît "i pentru st!ri l!untrice, care sînt mult mai vii, mai dinamice în sine

decît categoriile istoriografiei greco-romane; a"a de exemplu, împ!r#irea în epoci

ale legii sau ale p!catului, ale gra#iei, ale credin#ei "i ale drept!#ii; no#iunile de

iubire, for#j!, spirit "i în cea de adev!r sau de dreptate, p!trunde o mi"care

dialectic! (Ioan 14, 6; Rom. 3, 21 "i urm.), care le înnoi"te cu totul; de aceasta se

leag! tot ce se ocup! cu înnoirea "i transformarea l!untric!, cuvintele p!cat,

moarte, dreptate "i a"a mai departe nu mia exprim! pur "i simplu ac#iune,

întîmplare, îsu"iri, ci stadii ale unei transform!ri istorice interne. Nu trebuie,

fire"te, s! uit!m c! drumul acestei transform!ri dep!"e"te istoria, ducînd spre

împlinirea timpurilor sau la un timp f!r! sfîr"it, deci în sis, "i nu r!mîne în planul

istoric-orizontal, ca no#iunile evolutive ale "tiin#ei; aceasta este o deosebire

esen#ial!; "i totu"i, de orice natur! ar fi mi"carea pe care au introdus-o scrierile

evanghelice în conceperea evenimentelor, esen#ial este faptul c! substraturile care

la obbservatorii antici erau în stare de repaus, acuma au început s! se mi"te.

72

Sub acest unghi de considerare a lucrurilor nu-"i g!sesc locul nici

moralismul, nici retorica în sens clasic. O ac#iune ca de pild! lep!darea lui petru

se sustrage unei consider!ri care lucreaz! cu categorii ferme, chiar prin uria"a

mi"care de pendul din inima acestui om, iar pentru un mod de a judeca ce nu caut!

justificarea în opere, ci în credin#!, morala "i-a pierdut pozi#ia dominant!. Situa#ia

retoricii este identic!. Bineîn#eles, scrierile Noului Testament sunt extrem de

viguroase; se r!sfrînge în ele tradi#ia profe#ilor "i a psalmilor, iar în unele, care

provin de la autori cu o cultur! mai mult sau mai pu#in elenistic!, se poate dovedi

"i utilizarea unor figuri retorice grece"ti. Dar spiritul retoricii, care împ!r#ea

subiectele dup! genuri "i îmbr!ca fiecare subiect în forma sa stilistic!, a"a cum i s-

ar da haina potrivitz! esen#ei sale, nu putea domina în ele, fiindc! subiectul nu

putea fi încadrat în nuci unul din pgenurile existente. O scen! ca lep!darea lui

Petru nu se încadreaz! în nici unul din genurile existente. O scen! ca lep!darea lui

Petru nu se încadreaz! în nici un gen antic; este prea grav! pentru comedie, prea

actual! "i cotidian! pentru tragedie, prea neimportant! din punct de vedere politic

pentru istoriografie – luînd o form! nemijlocit! care nu exist! în literatura antic!.

Putem s! ne d!m seama de acest lucru pe baza unui simptom, care pare probabil

neînsemnat la prima vedere; întrebuin#area vorbirii directe. Slujnica spune: "i tu ai

fost unul din cei din jurul lui Isus din Nazaret! El r!spunde: nu "tiu nimic "i nu

în#eleg ce vrei s! spui. Apoi slujnica spune celor din jur: "i acesta e unul dintre

aceia. $i cînd el t!g!duie"te din nou, cei din jur se amestec!: da, fire"te c! e"ti

unul din ei; vorbe"ti leit ca un galileean! – Nu cred c! exist! la vreun istoriograf

antic un pasaj în care vorbirea direct! s! fie întrebuin#at! în felul acesta, ca un

dialog scurt, nemijlocit. Discu#iile între cîteva personaje sunt foarte rare acolo, ele

apar cel mult în istoriografia biografic-anecdotic! "i în acest caz este aproape

totdeauna vorba de r!spunsuri renumite prin „poanta” lor, a c!ror valoare nu

rezid! în caracterul realist-concret, ci în cel retoric-moral, ceea ce mai tîrziu, în

nuvelistica italian! a secolului al XIII-lea, se numea bel parlare: a"a de pild! în

renumitele anecdote despre Cresus "i Solon. În general îns!, la istoriografii antici

vorbirea direct! se limiteaz! la mari discursuri solid articulate, #inute în senat, în

f#a poporului, în fa#a solda#ilor – s! ne amintim de observa#iile de mai sus ca

privire la cuvîntarea lui Percennius. Aici îns!, dramatismul momentului în care

73

oamenii stau fa#! în fa#! e de o iminen#! al!turi de care chiar "i dialogul tragediei

antice (stihomitie!) pare destul de stilizat – comedia, satira "i altele asem!n!toare

nu pot fi luate ca termen de compara#ie "i chiar "i acolo trebuie s! cau#i cu r!bdare

ca s! g!se"ti ceva asem!n!tor în ceea ce prive"te spontaneitatea vorbirii. În

Evanghelii îns! apar multe astfel de dialogguri. Sper c! acest simptom,

întrebuin#area vorbirii directe cu scopul de a da via#! dialogului, caracterizeaz!

suficient, în sensul cercet!rilor noastre, raportul dintre scierile evanghelice "i

retorica antic! pentru a m! scuti de a mai intra în am!nunte asupra unei probleme

care a fost adeseori tratat! în liniile ei mari (ca de exemplu în lucrarea amintic! a

lui Norden despre proza artistic! antic!).

În ultim! instan#!, deosebirile stilistice dintre scrierile antice "i primele

scrieri cre"tine constau în faptul c! au fost scrise dintr-un punct de vedere diferit "i

pentru al#i oameni. Oricât de diferi#i ar fi în rest, Petronius "i Tacit au acela"i

punct de vedere, "i de la în!l#ime. Tacit scrie de al un nivel de privire general!

asupra multitudinii de evenimente "i afaceri, el le sistematizeaz! "i le judec!

precum un om de ceea mai înalt! condi#ie social! "i de mare cultur!: faptul c! nu

alunec! într-o expunere seac!, neilustrativ!, ne se explic! numai prin genul s!u, ci

"i prin cultura f!r! seam!n a elementului ilustrativ-senzual s!-i fie dat în limitele

gustului stabilit printr-o îndelungat! tradi#ie-"i totu"i chiar la el descoperim

semnele unei schimb!ri a acestui gust, în sensul relev!rii sumbru, de groaz!,

despre care va trebui s! mai vorbim. $i Petronius prive"te de sus lumea pe care o

zugr!ve"te: cartea sa este produsul unei înalte culturi "i se adreseaz! unor cititori

care se situeaz! la un nivel de cultur! social! "i literal! ce le permite s! în#eleag!

de îndat! toate nuan#ele lipsei de civilitate, ale degrad!rii limbii "i gustului. Oricât

de ordinar "i de grotesc ar fi subiectul, prezentarea lui nu are totu"i nimic din

comicul grosolan al farsei populare; scene ca interven#ia comeseanului sau cearta

dintre Trimalchio "i Fortunata, dau ce-i drept la iveal! o judecat! de cea mai joas!

"i ordinar! spe#!, dar cu un asemenea rafinament al motivelor ce se încruci"eaz!,

cu atâtea permise sociologice "i psihologice, încât ar fi insuportabile pentru

publicul de rând. Iar stilul ordinar nu urm!re"te nicidecum s! provoace râsul unei

mari mul#imi, ci constituie un condiment rafinat pentru gustul unei elite sociale "i

literale care prive"te lucrurile de sus "i le recepteaz! cu sânge rece "i s!vurându-

74

le; sar putea compara de pild! cu p!l!vr!geal! directorului de hotel Aimé "i a altor

personaje asem!n!toare din romanul lui Proust À la recherchedu temps perdu, de"i

astfel de compara#ii cu opere realiste moderne nu sunt niciodat! absolut exacte,

deoarece acestea con#in totu"i mult mai mult! problematic! grav!. A"adar "i

Petronius scrie de la în!l#ime "i pentru p!tura celor instrui#i – o p!tur! care poate

s! fi fost, fire"te destul de larg! în perioada de la începutul Imperiului, care îns!

mai târziu s-a mic"orat. Povestea lep!d!rii lui Petru, în schimb, "i în genere

aproape întreaga oper! a Noului Testament este scris! din mijlocul lucrurilor în

devenirea lor "i pentru oricine; nu avem aici "i nici privirea general! care

sistematizeaz! ra#ional, nici inten#ia artistic!. Elementul ilustrativ-senzual nu

apare ca o imita#ie con"tient! "i de aceea este rareori dus pân! la cap!t. El apare

fiindc! #ine de întâmpl!rile care urmeaz! a fi povestite, se manifest! în gesturile "i

vorbele oamenilor mi"ca#i înl!untrul lor, f!r! s! putem sesiza nici cel mai mic

efort pentru formularea lui. Chiar "i Tacit, care e în mod inten#ionat atât de concis,

descrie oamenii din exterior "i din interior, zugr!ve"te situa#ii-autorului

Evangheliei lui Marcu îi lipse"te îns! orice punct de vedere pentru o prezentare

obiectiv! "i impar#ial!, de pild! a caracterului lui Petru. El se afl! în mijlocul

importantului eveniment, luând în seam! "ui vestindu-ne numai cea ce este

important în leg!tur! cu apari#ia "i faptele Lui Cristos, încât în cazul de fa#! nici

nu se gânde"te s! ne comunice care a fost sfâr"itul celor relatate, adic! felul cum a

sc!pat Petru. Tacit "i Petronius vor s! ne ilustreze în mod sensibil unul din

întâmpl!ri istorice, cel!lalt o anumit! p!tur! a societ!#ii, în limitele unei anumite

tradi#ii estetice; autorul Evangheliei lui Marcu nici nu are aceast! inten#ie, nici nu

cunoa"te o asemenea tradi#ie, iar cele relatate apar înaintea ochilor no"tri ca "i

cum ar fi f!r! contribu#ia sa, doar din simpla mi"care l!untric! a celor ce spune.

Iar relatarea se adreseaz! oricui; oricine este îndemnat, ba chiar obligat s! ia

atitudine pentru sau contra relat!rii; chiar "i simpla neluare în seam! constituie o

luare de pozi#ie. Ce-i drept, eficacitatea textului e înc! st!vilit! de piedici practice;

în primul rând prin forma verbal! "i premisele speciale de credin#! "i via#!, cele

predicate erau potrivite numai pentru evrei. Dar refuzul întâmpinat în cercurile

conduc!toare din Ierusalim a împins mi"carea la uria"a ac#iune misionar! printre

p!gâni, ini#iat! în mod semnificativ de c!tre un evreu din diaspora, apostolul

75

Pavel. Aceasta impunea îns! o adaptare a celor predicate la premisele unui cerc

mult mai larg de destinatari, o desprindere din condi#iile speciale iudaice, ceea ce

"i s-a întâmplat cu metoda oferit! de tradi#ia iudaic!, dar aplicat! de data aceasta

cu mai mult! îndr!zneal!, "i anume metoda interpret!rii simbolice. Vechiul

Testament a fost devalorizat ca istorie na#ional! "i ca lege a evreilor "i s-a

transformat într-o serie de „figuri”, adic! de prevestiri "i prefigur!ri ale venirii lui

Isus "i ale evenimentelor conexe. Am vorbit înc! în primul capitol pe scurt despre

acest lucru. Întreg con#inutul Scrierilor sfinte a fost pus într-un complex

interpretativ care dep!rteaz! adeseori nara#iunile de baz! lor sensibil!, obligând pe

cititor sau auditor s!-"i mute aten#ia de la faptul sensibil spre semnifica#ia sa.

Exist! deci pericolul c! eviden#a faptelor narate s! se rigidizeze sub plasa deas! a

semnifica#iilor "i s! se sting!. Iat! în acest sens un exemplu între altele. Un fapt

sensibil e actul prin care Dumnezeu creeaz! din coasta lui Adam, care dormea,

prima prima femeie, pe Eva; tot a"a, fapta soldatului care împunge pe Isus

crucificat cu o lance în coast!, încât din trupul celui mort curge sânge "i ap!.

Legând îns! prin interpretare aceste dou! întâmpl!ri una cu alta "i spunând c!

somnul lui Adam este o figur! a somnului mortal a lui Cristos – a"a cum din rana

de la coast! a lui Adam s-a n!scut str!moa"a omului întru carne, Eva, tot a"a s-a

n!scut din rana de la coast! a lui Cristos muma celor vii întru spirit, Biserica,

sângele "i apa fiind simboluri sacramentale - , atunci întreg evenimentul sensibil

se risipe"te, cople"it de semnifica#ia figural!. Ceea ce auditorul, cititorul sau chiar

"i contemplatorul operelor plastice recepteaz!, este o palid! impresie sensibil!, tot

interesul îndreptându-se spre semnifica#ie. În compara#ie cu aceasta, reprezent!rile

realiste greco-romane sunt mai pu#in grave "i problematice "i mult mai limitate în

ceea ce prive"te conceperea mi"c!rii istorice; dar existen#a lor sensibil! este

asigurat!; ele nu cunosc lupta dintre fenomen sensibil "i semnifica#ie ce str!bate

concep#ia despre realitate a cre"tinismului timpuriu "i în genere concep#ia cre"tin!

despre realitate.

76

4. CONTEXTUL CULTURAL %I LITERAR MEDIEVAL

4.1. Formare

Evul Mediu începe s! se formeze ca structur! politic! "i social! "i ca

model cultural "i spiritual odat! cu descompunerea fazei finale a Antichit!#ii

greco-latine, adic! la sfîr"itul secolului al IV-lea. La aceast! descompunere a

contribuit esen#ial "i pr!bu"irea edificiului politic "i social al antichit!#ii tîrzii

(Imperiul Roman) datorat! cuceririi barbare. Cre"tinismul (care devenise deja

religia oficial! a Imperiului Roman în timpul acestei epoci tîrzii a Antichit!#ii) va

juca un rol crucial în pl!smuirea "i impunerea noilor norme ale vie#ii "i gîndirii "i

în ultim! instan#! în crearea acestei epoci numite generic „medieval!”. În Evul

Mediu timpuriu se constituie, datorit! prezen#ei puternice a Bisericii "i a clerului,

o tradi#ie cultural! cre"tin!, un nou model universal al cunoa"terii ce dep!"ea sfera

teologiei înglobînd întregul ansamblu al cuno"tiin#elor practice "i teoretice.

Maturitatea sau apogeul epocii medievale sînt atinse îns! în secolele XII; XIII "i

XIV, odat! cu dezvoltarea ora"elor, centre de liber schimb economic "i intelectual,

"i a marilor cur#i nobiliare ce încurajau "i sus#ineau o intelectualitate laic! "i o

literatur! profan! care, pe lîng! valorile cre"tine fundamentate înc! din secolul al

VI-lea, aveau s! inventeze noi teme, forme "i scopuri ale artei "i astfel, noi modele

umane.

4.2. Tr!s!turi caracteristice

Una din sursele principale ale în#elegerii gre"ite a culturii Evului Mediu

este concep#ia potrivit c!reia în aceast! epoc! se produce o ruptur! total! cu

tradi#ia Antichit!#ii, tradi#ie care ar fi valorificat! doar odat! cu Rena"terea.

Aceast! concep#ie este superficial! "i eronat! iar cel mai important argument

împotriva ei este folosirea limbii latine în mod exclusiv în toate domeniile pîn! în

secolul al IX-lea. Dup! acest moment ea se pierde ca limb! uzual! îns! chiar în

secolele XII "i XIII, cînd se nasc literaturile scrise în diferite limbi populare, latina

î"i p!streaz! un prestigiu deosebit "i va r!mîne limba culturii, a erudi#ilor "i a

77

clerului pîn! la începutul epocii moderne (sec. XVII). Pe lîng! acest aspect

fundamental, cultura Evului Mediu operase înc! de la începutul form!rii sale o

selec#ie între autorii clasici ai Antichit!#ii (spre exemplu Aristotel, Cicero ) pe

care, pe lîng! autorii cre"tini "i Sfin#ii P!rin#i ai Bisericii, îi privea ca surse de

autoritate "i în#elepciune.

Departe de a descrie muta#iile istorice "i culturale ca rupturi, cercet!torii

contemporani (de ex. H.-I. Marrou, Sfîntul Augustin #i sfîr#itul culturii antice)

sus#in ideea c! tranzi#ia de la cultura Antichit!#ii la cea elenistic! "i apoi la cea

medieval! este aproape imperceptibil!.

Diversele aspecte ale culturii medievale "i diferitele modele literare ale

Evului Mediu pot fi descrise ca reprezentînd tot atîtea moduri de raportare la

religia cre"tin!, la viziunea cre"tin! asupra lumii sau, mai general, la tipul de

spiritualitate pe care aceasta se baza. Astfel vom avea texte ilustrînd un cre"tinism

oficial-ecleziastic ce vor fi reprezentative pentru cultura "i tradi#ia monastic!

(fondate în sec. VI de Sfîntul Benedict) care vor de#ine monopolul cunoa"terii în

Evul Mediu timpuriu. $i interpretarea istoriei este în aceast! epoc! profund

tributar! acestui model. Avem apoi un cre"tinism mistic ce transpare prin textele

unor figuri singulare precum cea a Sfîntului Francisc; în scrierile sale vor prevala

valen#ele evanghelice ce sus#in iubirea "i pacea.

În cazul poe#ilor trubaduri din secolele XI "i XII putem vorbi de o deturnare a

structurii misticismului cre"tin c!tre imaginile unei mistici a iubirii pentru o

doamn! aleas! care devine st!pîn!, #inta dorin#elor "i, în acela"i timp, salvatoare

spiritual!. Destinul acestui model va culmina cu Dante.

Exist! apoi o literatur! alegoric! bazat! pe simbolurile, pe valorile "i pe

virtu#ile cre"tine, o literatur! cere va avea ca exponent celebrul Roman al

trandafirului care, conceput în Fran#a, va fi tradus "i prelucrat din Italia pîn! în

Anglia.

Apare "i varianta literar! a unui cre"tinism eroic "i se creeaz! poeme epice

în jurul unor valori precum vitejia, onoarea, fidelitatea, la care se adaug! continua

disponibilitate a cavalerului cre"tin de a lupta împotriva r!ului care adesea ia

chipul „necredincio"ilor”. Specia care con#ine aceast! figur! va fi cîntecul de

78

gest!, cîntecul faptelor eroice: Cintecul lui Roland în Fran#a "i Poemul Cidului în

Spania sînt cele mai reprezentative.

În nordul Fran#ei poe#ii epici, romancierii marilor cur#i nobiliare vor

inventa spa#iul vr!jit al unei Britanii imaginare conduse de regele Arthur ai c!rui

cavaleri vasali vor porni în c!ut!ri aventuroase, condu"i de vise simbolice "i

interven#ii magice. Odat! cu acest gen se face "i trecerea c!tre proz! care devine

domeniul nara#iunii "i al fic#iunii.

Rela#ia cu religia cre"tin! sau cu teologia este una mult mai evident! în

cazul unor alte tipuri de discurs din Evul Mediu: „teatrul” medieval (misterele)

este exclusiv religios iar filosofia "i teologia sînt combinate indisolubil într-o

singur! filosofie religioas!, una eclectic! "i mistic! (apogeul dezvolt!rii filosofiei

medievale dar "i ra#ionalizarea ei sînt atinse de scolastica secolului al XIII-lea, cel

mai reprezentativ nume fiind aici Toma d’Aquino).

În Evul Mediu circul! "i o bogat! literatur! popular!, mai ales odat! cu

dezvoltarea ora"elor "i cu apari#ia unui nou spa#iu social "i a unei noi p!turi

sociale, o literatur! ce afirm! în esen#! o mare vitalitate "i un spirit ludic, luînd

adesea forme parodice cu referire la modelele aristocratice sau ecleziastice

apar#inînd culturii oficiale. Adesea aceast! cultur! popular! a Evului Mediu

percepe modelul cre"tin ca fiind apocaliptic, generînd reprezent!ri ale mor#ii

iminente, groaza "i pedeapsa final!; un astfel de imaginar persist! "i la un mare

poet de la sfîr"itul epocii medievale, François Villon. (Asupra originalit!#ii "i

specificului poeziei sale vom raveni.)

Desigur, valen#ele scrierilor profane medievale nu pot fi descrise în

întregime doar prin raportarea la universul religios cre"tin. C!tre sfîr"itul Evului

Mediu începe s! se produc! o secularizare a cunoa"terii "i, pe de alt! parte, putem

observa cum con#inutul literaturii profane a acestei epoci este adesea unul vid din

punctul de vedere al dogmei. Putem obseerva cum aceast! tendin#! era deja

anun#at! la primul trubadur provensal, Guillaume de Poitiers, care î"i începea

astfel un poem: „Despre nimic un vers voi scri’:/ De nimeni nu voi pomeni…/ C!

am compus f!r! a "ti, / Dormind în "a.”

4.3. Periodizare. Reprezentan#i "i opere

79

Pentru a în#elege mai bine cînd începe "i cînd se termin! Evul Mediu

trebuie f!cut! o distinc#ie între dou! sisteme de repere: unul #ine de istoria politic!

(a formelor statale, a marilor evenimente politice "i a organiz!rii sociale) iar

cel!lalt de istoria spiritual! (a modelelor de gîndire "i de mentalitate.

Pragul dintre Evul mediu "i Antichitate s-ar situa în jurul anului 375, sau,

mai larg privind, la sfîr"itul secolului IV "i începutul secolului V. În ceea ce

prive"te sfîr"itul acestei perioade "i începutul epocii moderne, acestea sînt legate

de impunerea în Europa occidental!, dup! 1492, a statelor na#ionale moderne ca

noi organisme istorice. Astfel, universalismul Evului Mediu, realizat atît în

formula papal! a Bisericii universale (sacerdotium) cît "i în cea secular! a

Imperiului medieval(imperium), este distrus nu doar ca posibilitate practic! dar "i

ca ideal.

În interiorul acestui interval de zece secole putem distinge un Ev Mediu

timpuriu (pîn! prin secolul IX) "i unul matur în care apar "i literaturile în limbile

vulgare (populare), ora"ele "i universit!#ile etc.

Sfîntul Augustin (354-430), cel mai mare dintre P!rin#ii Bisericii

occidentale, reprezint! o figur! a tranzi#iei de la Antichitatec!tre Evul Mediu

cre"tin, lucru evident în Confesiuni (397-398). O alt! oper! important! a sa este

Cetatea lui Dumnezeu (413-426).

Secolul VI este foarte important pentru tradi#ia european! pentru c! acum

se produce întemeierea sau formarea spiritual! a Evului Mediu.

Literaturile în limbile populare înfloresc odat! cu secolele XI; XII; "i XIII.

Asist!m în aceast! perioad! la o hegemonie literar! "i spiritual! a Fran#ei care d!

în jurul lui 1100 prima mare epopee medieval!, Cîntecul lui Roland. În acela"i

gen, literatura spaniol! începe "i ea ,pe la sfîr"itul secolului al XII-lea cu Poemul

Cidului. Modelul francez va influen#a pîn! "i nordul Europei "i epopeea

germanic! Cîntecul Nibelungilor. În Britania apare acum în idiomul englez vechi,

Beowulf, o epopee eroic! fantastic!, impregnat! de imaginarul scandinav care

produce în aceast! epoc! (de"i con#inutul acestei opere este mult mai vechi,

arhaic) Edda, povestirile mitologiei nordice.

80

În sudul Fran#ei, în Proven#a, o zon! avansat! din punctul de vedere al

rafinamentului civiliza#iei "i culturii, apare în secolul XI poezia liric! a

trubadurilor, o poezie complex!, în foarte multe forme, celebrînd iubirea perfect!

"i dorin#a neatins!. Modelul acestei poezii se extinde apoi în întreagea Europ!. Cei

mai importan#i trubaduri sînt (în nordul Fran#ei ei se vor numi truveri iar în

Germania minnesängeri): Guillaume de Poitiers, Cercamon, Bernard de

Ventadour, Arnaut Daniel, Raimon de Miraval, Marie de France, Rutebeuf,

Gottfried von Strassburg, Giacomo da Lentini, Guido Guinizelli, Guido

Cavalcanti, Sordello. La cur#ile din nordul Fran#ei este scris Romanul

trandafirului (Roman de la Rose), avînd doi autori, Jean de Meun "i Guillaume de

Lorris, "i apoi romanele cavalere"ti din ciclul regelui Arthur ce vor fi prelucrate în

întreaga Europ!. Autorul francez excelînd în acest gen este Chretien de Troyes

(Ywain, cavalerul cu leu, Cavalerul Lancelot etc.). În Germania Wolfram von

Eschenbach scrie Parsifal.

Literatura italian! începe mai tîrziu, pe la 1220 cu Cîntecul soarelui al

Sfîntului Francisc "i cu lirica cult! sicilian! (a"a numita #coal" sicilian"), dar din

1300 domina#ia literar! revine Italiei: Dante (Via!a nou", Banchetul, Divina

Comedie), Petrarca (Can!onierul, Triumfurile), Boccaccio (Decameronul) "i apoi

Rena"terea.

În Anglia, în a doua jum!tate a secolului al XIV-lea, avem primul poet

reprezentativ, Geoffrey Chaucer (Povestirile din Canterbury, Troilus #i Cresida).

Un mare poet francez încheie aceast! epoc! în secolul XV: François Villon

î"i scrie acum Testamentul.

4.4. Importan#a general!

Literatura "i spiritualitatea Evului Mediu se vor dovedi de o importan#! capital! în

formarea modelului cultural european, a tradi#iei europene care se va impune

global în secolele XIX "i XX. Al!turi de cultura Antichit!#ii greco-latine, cultura

cre"tin! a Evului Mediu reprezint! una din r!d!cinile din care se va forma fa#a

spiritual! a epocii moderne. Modelul european al iubirii, ce va fi o constant! a

literaturii moderne, indiferent de gen, este „inventat” de c!tre trubadurii

81

provensali, transformat de Dante "i Petrarca "i dublat de iubirile vasale din

romanele cavalere"ti. Universul al Evului mediu va fi reluat, reinterpretat

nostalgic în Romantism, atît ca ev al aventurii "i c!ut!rii spirituale cît "i ca Epoc!

de universalism, epoc! în care, întradev!r, Europa era unit!, o unic! entitate.

82

CULTURA %I LITERATURA

EVULUI MEDIU

REPREZENTAN&I %I OPERE

• Rolul determinant al religiei

cre"tine, al Bisericii "i al limbii

latine în formarea culturii Evului

Mediu.

• Importan#a fundamental! a

structurii sociale feudale.

Literatura profan! înflore"te sub

p r o t e c # i a m a r i l o r c u r # i

aristocratice.

• Canon foarte ferm al valorilor:

loialitate, pietate, onoare, curaj,

iubire.

• Cultur! a simbolurilor, a

realit!#ilor ce au semnifica#ie într-

un plan superior, transcendent.

Principiul analogiei

• Cultur! "i literatur! cu caracter

universal, împ!rt!"it! de întregul

spa#iu al Europei medievale.

• Existen#a unei culturi populare

alternative, adesea în rela#ie

parodic! cu literatura oficial!,

aristocratic! sau ecleziastic!.

• A u g u s t i n , C o n f e s i u n i

(397-398) , Cetatea lu i

Dumnezeu (413-426)

• Beowulf, Cîntecul lui Roland,

Poemul Cidului, Cîntecul

nibelungilor (1000-1200)

• Poezia trubadurilor "i a

truverilor (1100-1250)

• Chretien de Troyes, Ywain,

Lancelot (1175, 1177)

• Wolfram von Eschenbach,

Parsifal (1200-1210)

• Romanul trandafirului, Roman

de Renart (sec. XIII)

• Toma d’Aquino, Summa

theologiae (1265-1273)

• Dante, Via!a nou" (1293),

Banchetul (1304-1309), Divina

Comedie (1307-1321)

• P e t r a r c a , C a n ! o n i e r u l

(1342-1347)

• Boccaccio, Decameronul

(1349-1353)

• G. Chaucer, Povestirile din

Canterbury (1400)

• Fr. Villon, Marele Testament

(1462)

• Thomas Malory, Moartea lui

Arthur (1469)

83

84

4.5. DANTE, DIVINA COMEDIE

Introducere

Divina Comedie este cea mai important! oper! a lui Dante

Alighieri (1265-1321). Aceast! judecat! apar#ine atît posterit!#ii cît "i

autorului însu"i, care era con"tient c! a realizat un „poem sacru” "i

considera crearea sa este poezie dar "i filosofie, adic! poezie capabil! de a

realiza cunoa"terea absolut!.

Se pare c! elaborarea marelui poem începe în jurul anului 1307.

Pîn! atunci Dante scrisese poemele din ciclul Vita nuova (Via!a nou") "i

tratatul Il Convivio (Banchetul). Valoarea "i importan#a Comediei l-a

consacrat pe Dante nu doar drept cel mai mare poet medieval sau italian

ci, dincolo de aceste limite, al!turi poate doar de Shakespeare, drept cel

mai important poet din literatura universal!. Divina Comedie reprezint! o

impresionant! sintez! a cosmosului culturii Evului Mediu "i a Antichit!#ii

în#eleas! medieval. For#a creatoare a lui Dante d! form! acestui cosmos

medieval "i va constitui, dincolo de grani#ele acestei epoci, imaginea

c!ut!rii spirituale a sufletului individual în cultura european!.

Subiectul operei

Titlul original dat de Dante era doar Comedia "i sensul acestui

termen era diferit de cel modern. În accep#ia dantesc! "i medieval!

comedia era o nara#iune, o desf!"urare cu început trist "i întunecat "i cu

sfîr"it fericit. (Divina Comedie este titlul “completat” de c!tre edi#ia

vene#ian! ap!rut! în 1555.)

Elementul care asigur! continuitatea operei, constituind în acela"i

timp, în sensul cel mai general, subiectul, este c!l!toria spiritual! a lui

Dante prin Infern, Purgatoriu "i Paradis. Astfel, în aceast! ordine, sensul

conceptului de commedia se reg!se"te aici în parcursul dantesc.

85

„La mijlocul drumului vie#ii” Dante se pomene"te într-o p!dure

întunecat! "i trei fiare simbolizînd patimi devastatoare se n!pustesc asupra

lui: o panter! (exegeza a v!zut în ea invidia fa#! de binele altora), un leu

(orgoliul) "i o lupoaic! (avari#ia). In pragul disper!rii el aude vocea lui

Virgiliu, marele poet antic, autorul Eneidei. Acesta, în urma interven#iei

Beatricei, angelica protectoare a lui Dante, îi va fi acestuia maestru "i

c!l!uz! prin Infern "i Purgatoriu, urmînd ca poetul s! fie c!l!uzit în

Paradis de Beatrice îns!"i "i apoi de c!tre Sfîntul Bernard pentru

contemplarea final! a luminii celeste a lui Dumnezeu. C!l!toria lui Dante

începe sub semnul unei profe#ii politice rostite de Virgiliu: Italia

dezmembrat! "i dec!zut! va cunoa"te o pace prosper! sub obl!duirea

Providen#ei divine. Aceasta din urm! va fi reprezentat! de figurile a „trei

femei alese”: una, reprezentînd mila, pare a fi Fecioara Maria, alta,

reprezentînd dreptatea, este Lucia iar ultima, Beatrice, este încarnarea

iubirii. Cele trei femei sînt mediatoare ale harului divin pentru Dante "i

pentru patria sa. Toate, prin diferite mijloace, îl încurajeaz! "i îl împing

c!tre des!vîr"irea c!reia i-a fost destinat. Împreun! cu Virgiliu Dante

p!r!se"te deci universul material intrînd în lumea etern! a fiin#ei.

Luminat de adev!rurile credin#ei "i ale ra#iunii (revelate în mod aparent

paradoxal de c!tre Virgiliu), Dante devine judec!torul viilor "i al mor#ilor.

Fiecare dintre judec!#ile sale e o apreciere moral! sau religioas!. În Infern

"i în Purgatoriu Dante sufer! "i comp!time"te omul "i destinul s!u: drama

existen#ei umane este alc!tuirea sa dual! "i fragil! din carne "i spirit. În

Paradis este prezentat scopul supranatural al vie#ii: cunoa"terea "i

contemplarea lui Dumnezeu. Aceasta este #inta c!l!toriei dante"ti iar

atingerea ei reprezint! suprema "i eterna fericire.

Structur! "i semnifica#ii

Dante era profund preocupat de numerologia sacr!, de mistica

numerelor. Structura poemului s!u are ca fundament num!rul trei, un

num!r divin. Poetul lega indisolubil con#inutul poemului de forma în care

86

era conceput. Aceasta nu era doar o op#iune personal!, ci conformarea la

principiul medieval paradigmatic al analogiei. Astfel Divina Comedie are

trei mari p!r#i – Infernul, Purgatoriul, Paradisul – compuse fiecare din

treizeci "i trei de cînturi formate la rîndul lor din mai multe ter#ine (grup!ri

de cîte trei versuri). Ad!ugînd "i cîntul introductiv la celelalte ob#inem

num!rul o sut", multiplu de zece, simbol al perfec#iunii. Toate acestea

sus#in atît viziunea profund simbolic! cît "i concep#ia sensurilor multiple

ce trebuiesc conferite unui text, idei foarte importante la Dante.

În concep#ia dantesc! ("i de fapt în cea medieval!) lumea, atît

cea divin!, supranatural!, cît "i cea terestr!, natura pot fi cunoscute prin

analogie "i asem!nare. Dante str!bate o lume fantastic!, dar care, prin

propor#iile "i organizarea ei armonioas! reflect! pe de o parte imaginea

naturii (Infernul este o pr!pastie, Purgatoriul un munte, Paradisul un cer)

iar pe de alt! parte imaginea unui alt univers creat, cel invizibil, celest,

cosmic, a"a cum este el imaginat de concep#iile de pîn! atunci pe care

Dante le une"te într-o sintez! poetic!. In universul creat toate formele

existen#ei reprezint! fie Binele, fie R!ul. R!ul este absen#a Binelui, abisul,

neantul, este disperarea în care cade omul refuzînd voluntar des!vîr"irea

pe care o con#ine în sine însu"i, potrivit naturii sale. Spa#iul r!ului este

Infernul : o pr!pastie adînc! ce se deschide sub scoar#a terestr! în emisfera

boreal! a planetei, un con întors str!b!tut de nou! mari cercuri sau bolgii

"i care ajunge pîn! în centrul P!mîntului. In acest punct, cel mai întunecat

posibil, a c!zut Lucifer "i va r!mîne pentru ve"nicie. Dincolo de aceast!

zon! începe insula aflat! între apele P!mîntului unde se înal#!, în emisfera

austral!, Purgatoriul, un munte înalt "i abrupt segmentat în "apte brîuri

distincte unde se spal! "apte categorii de p!cate. Pe culmea acestui munte

cre"te p!durea verde "i vie a Paradisului terestru. Acest munte reprezint!

încercarea pe care fiecare suflet trebuie s! o treac! în via#!, înfrîngerea

materiei pentru a dobînde salvarea. Deasupra se întinde Paradisul, o lume

imaterial! ce devine mai luminoas! "i mai larg!. Ascensiunea spiritual! se

produce sub semnul revela#iei iubirii "i Dante trece de la o sfer! celest! la

87

alta (in total sint nou!). Deasupra lor se afl! Empireul, cerul infinit al

luminii divine, cerul milei, al lui Dumnezeu, al îngerilor "i sfin#ilor.

Dante nu ajunge la o cunoa"tere direct!, nemediat! a lui

Dumnezeu pentru c! acest lucru nu e imaginabil. Îl va cunoa"te mereu prin

analogie. În Infern îi apare Dumnezeu ca justi#ie, în Purgatoriu ca mil! "i

speran#!. Apoi, în plan supranatural, în Paradis, Dante îl cunoa"te pe

Dumnezeu ca iubire infinit!. Ascensiunea lui Dante este una activ!, el

realizeaz! etapele des!vîr"irii sale printr-o ascez! a min#ii "i a inimii.

Atinge progresiv în#elepciunea moral! "i ra#iunea eliberatoare (cu ajutorul

lui Virgiliu), apoi va cunoa"te în#elepciunea uman! "i divin! a c!r#ilor

sfinte (prin Matilda), în#elepciunea cre"tin! a sfin#ilor "i a iubirii (Beatrice)

"i în final în#elepciunea mistic! (Sfîntul Bernard).

Semantica personajelor

$i privind din punctul de vedere al reprezent!rii umane, Divina

Comedie este o oper! monumental!, înglobînd "i etalînd peste cinci sute

de personaje. Realizarea acestui num!r incredibil a fost posibil! datorit!

unei mari inova#ii a lui Dante (inova#ie care d! "i o semnifica#ie special!

c!l!toriei poetului): extinderea considera#iilor "i a judec!#ilor pîn! în

istoria strict contemporan! a autorului. Astfel, pe lîng! figurile exemplare

ale Antichit!#ii, vom avea aici împ!ra#i "i papi, preo#i, oameni de stat "i

comandan#i militari, nobili "i burghezi, arti"ti, poe#i, c!lug!ri, filozofi,

toate clasele "i condi#iile sociale. Reluînd compara#ia unui mare critic al

literaturii europene (E. R. Curtius, Literatura european" #i Evul Mediu

latin) putem afirma c! Divina Comedie este "i o Comedie uman! pentru

care nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie pierdut din vedere. În

func#ie de viciile sau virtu#ile lor, de faptele sau operele lor sau chiar de

timpul în care "i-au tr!it via#a, aceste personaje populeaz! diverse locuri "i

peisaje ale Infernului, Purgatoriului sau Paradisului. Astfel, prima zon! a

Infernului superior îi cuprinde la Dante pe cei vinova#i de p!catul trupesc.

Se disting aici "apte spirite: Semiramis, Didona, Cleopatra, Elena, Paris,

88

Tristan, figuri ale volupt!#ii; lîng! ele apar "i dou! personaje „moderne”,

din epoca lui Dante, Paolo "i Francesca. În ultimul cerc zac "i sînt chinui#i

de Lucifer tr!d!torii binef!c!torilor: Iuda, Brutus "i Casius:

Exist! îns! "i cîteva personaje cheie, personaje centrale, a c!ror

prezen#! este fundamental!. Unul dintre ele este Virgiliu. Pentru Evul

Mediu care cuno"tea, datorit! continuit!#ii lingvistice, mai ales

Antichitatea latin! sau traducerile latine ale textelor grece"ti, Virgiliu este

figura exemplar! a poetului, a celui care st!pîne"te cuvîntul "i cunoa"terea.

În personajul creat de Dante aici vedem "i întruchiparea ra#iunii

c!l!uzitoare. Aceasta nu este îns! suficient! salv!rii sufletului, de aceea

Virgiliu va fi nevoit s! se opreasc! la intrarea în Paradis. (Alte motiva#ii

ale prezen#ei lui Virgiliu la Dante sînt faptul c!, în Eneida, el construise un

tablou al coborîrii în Infern "i, în aceea"i oper!, d!duse expresie unei

legende a fond!rii cet!#ii eterne, Roma universal!, pe care Dante ar fi dorit

s! o vad! restaurat! din punct de vedere spiritual, scoas! din dec!derea

prezentului.)

C!l!uza care îl preia pe Dante la intrarea în Paradis "i care de

fapt nu-l p!r!sise niciodat!, este Beatrice. În ordinea personajelor ea este

cea mai extraordinar! crea#ie a lui Dante deoarece ea face s! culmineze

dar în acela"i timp "i dep!"e"te o tradi#ie a iubirii "i a reprezent!rii

feminit!#ii. Tradi#ie început! de trubadurii provensali "i dezvoltat! de

por#ii sicilieni "i toscani din secolele XII "i XIII. Beatrice trece dincolo de

imaginea iubitei v!zut! ca înger sau c!l!uz! spiritual! a poetului "i devine

o pies! central! în mîntuirea întregii omeniri, a tuturor credincio"ilor. Cu

Beatrice, figur! obiectivat! a iubirii spirituale "i a credin#ei, Dante creeaz!

o erezie personal!, o gnoz! personal!, un mit. De altfel, „sistemul” cre"tin

din Divina Comedie este unul cu o ierarhie total diferit! de cea a tradi#iei

cre"tine oficiale. Ordinea "i rolul personajelor din Vechiul "i Noul

Testament preluate de Dante precum "i inser#ia unor figuri ce erau

exterioare canonului cre"tin oficial (Lucia, Beatrice) v!desc sistemul

teologic dantesc ca pe unul ref!cut, reorganizat pe m!sura sufletului

individual al poetului. Aceast! imagine a sufletului individual aflat în

89

c!utarea salv!rii este al treilea mare personaj al poemului, Dante pelerinul

spiritual. El se afl! într-o c!l!torie ini#iatic! pe parcursul c!reia va realiza

suprapunerea "i întrep!trunderea interiorit!#ii sale cu exteriorul istoric "i

cosmic, uniunea dintre sufletul individual "i univers. For#a acestui

personaj "i a creatorului s!u d! o form! unic! atât mântuirii cât "i lumii.

Importan#a operei

Rolul pe care îl va juca Divina Comedie în cultura european! "i

în cea universal! este unul de o importan#! incalculabil!. Ea va reprezenta

modelul c!l!toriei spirituale ini#iatice în cultura occidental! modern!

(cre"tin!). Va fi un model reluat în diverse moduri: de la epigonism la

parodie va fi reluat! ideea, extrem de fecund! "i în modernitate, a

interferen#ei dintre un suflet individual "i o ordine transcendent!, ideea

unui suflet ce parcurge un traseu arhetipal, universal ce str!bate suferin#a

infernal! pentru a dobândi salvarea. For#a creatoare a lui Dante a reu"it s!

uneasc! transcenden#a cu pasiunea prezentului terestru, a istoriei "i a

politicii, a între#esut temporalul cu eternul, istoria tr!it! "i biografia cu

mitul "i filosofia. Astfel, nucleele viziunii sale, Dragostea, Ordinea,

Mântuirea, s-au proiectat atât în lumea terestr! cât "i în cea celest!.

Universul Divinei Comedii sintetizeaz! întregul cosmos al valorilor Evului

Mediu "i al celor antice privite din perspectiva medieval!, lansând îns! "i

tema modern! a individualit!#ii pornite în realizarea de sine. Pe lâng!

acestea, poezia "i imaginile sale fantastice "i spectaculoase, fac din acest

poem un punct de cotitur! al canonului occidental, un moment de referin#!

absolut datorat capodoperei unui maestru.

4.6. CUNOA%TERE %I LIMBAJ LA DANTE

Pentru a accentua specificul "i esen#a viziunii dante"ti #i, prin

extrapolare, a celei medievale în apogeul exprim!rii ei, vom discuta un

fragment din Banchetul (Convivio) s!u:

90

„E necesar s! se "tie c! scrierile pot fi în#elese "i trebuie

deslu"ite în cel mult patru sensuri. Unul se nume"te literal, "i este cel care

se m!rgine"te la în#elesul strict al cuvintelor ce alc!tuiesc fic#iunea…

Cel!lalt se nume"te alegoric "i este cel care se ascunde sub haina acestor

n!scociri, fiind un adev!r înv!luit într-o minciun! frumoas!… Al

treilea sens se nume"te moral, iar pe acesta cititorii trebuie s! s!

caute cu tot dinadinsul a-l descoperi în scrieri, spre binele lor "i al

urma"ilor… Al patrulea sens se nume"te anagogic, adica supra-sens ceea

ce înseamn! l!murirea spiritual! a unei scrieri care, chiar dac! e adevarat!

"i în sens literal prin cele ar!tate vorbe"te despre supremele lucruri ale

gloriei ve"nice.” (Banchetul, II, 1)

În scrisoarea c!tre Can Grande, Dante reia aceste idei în

descrierea propriei sale Comedii. Observ!m aici c! obscuritatea poeziei

prime"te o motivare ontologic! (o putem numi chiar teologic!). Limbajul

poeziei mari, al poeziei absolute este un libaj care ascunde sensuri în

profunzimile sale. De altfel, Dante va folosi metafora poeziei ca v!l de

cuvinte "i imagini a"ezat peste semnifica#ii "i adev!ruri ascunse, profunde.

Aceast! metafor! definitorie va fi preluat! de Petrarca "i de poe#ii

Rena"terii. Am spus c! este o obscuritate datorat! unei ontologii a

profunzimii, a adîncirii în sens, pentru a o diferen#ia de tipul de obscuritate

caracteristic! acelui trobar clus ce apare la unii trubaduri.

Ordinea celor patru sensuri (sau patru niveluri ale sensului) este

la Dante o ordonare absolut! "i reproduce prin analogie structura

cosmosului în#eles ca oper! a lui Dumnezeu. Sensul ultim, anagogic, nu

poate ap!rea decît înv!luit, ascuns într-o metafor!, limbajul în forma lui

direct!, natural!, neputînd s! îl cuprind!. Obscurizarea limbajului poeziei

mari, alese, urm!re"te o cît mai mare apropiere de exprimarea,

reprezentarea absolutului, de cuvîntul divin. Suprapunerea cu acest cuvînt

este îns! imposibil!. Paradisul lui Dante este saturat de reflec#ii "i

lamenta#ii legate de imposibilitatea limbajului de a exprima experien#a

spiritual! absolut!, care este trans-ra#ional! "i astfel, pentru Dante, trans-

lingvistic!.

91

92

6. RENA%TERE, REFORM$, UMANISM

5.1. CONTEXTUL APARI&IEI

Un fenomen cultural atât de complex "i multidimensional cum este

Rena"terea nu apare din senin. Exist! o serie de factori diver"i care au favorizat

sau chiar au generat efervescen#a intelectual! "i artistic! a acestei epoci. To#i

ace"ti factori, în ciuda faptului c! ei se refer! la domenii distincte ale vie#ii, #in de

destr!marea sintezei spirituale a Evului Mediu, sintez! centrat! pe religia cre"tin!.

Dar Rena"terea nu este o total! ruptur! de universul medieval sau, altfel spus,

exist! continuit!#i "i rupturi. Se nasc, "i în literatura Rena"terii forme hibride

produse de concilierea religiei cre"tine cu cultul Antichit!#ii. Eroul creatorilor

renascenti"ti Boiardo "i Ariosto, Orlando provine din medievalul Roland. O parte

din sonetele lui Michelangelo sînt medita#ii teologice. Nu era vorba de o

substituire a cre"tinismului (mul#i creatori fiind clerici). Problema se punea invers

decît în epoca lui Augustin, la începutul Evului Mediu: a reconcilia cultura

cre"tin! cu clasicii redescoperi#i. Existau înc! interpret!ri alegorice ale Eneidei

sau ale lui Homer (a"a cum întîlnim la Dante) chiar "i la Erasm.

Totu"i s-au petrecut transform!ri esen#iale. Astfel efectele cele mai

importante le-au avut: dezvoltarea ora"elor (în care se manifest! un nou tip de

organizare a vie#ii, o nou! economie, modalit!#i mult mai extinse ale schimbului

comercial "i intelectual, o nou! p!tur! social!, burghezia); dezvoltarea "i

r!spândirea universit!#ilor; afirmarea literar! a limbilor na#ionale dublat! de o

vast! ac#iune de descoperire "i traducere a textelor literare, filosofice,

istoriografice ale Antichit!#ii greco-romane; inventarea tiparului "i r!spândirea lui

în întreaga Europ!, o descoperire ce permite o difuzare a textelor "i deci a ideilor

mult mai rapid! decât cea posibil! în sistemul culturii manuscriselor din Evul

Mediu; l!rgirea spa#iului cunoscut descoperirea de noi continente, "i implicit de

noi culturi, noi tipuri umane, diferite; schimbarea organiz!rii politice, construirea

monarhiilor na#ionale ce vor constitui un suport esen#ial pentru arta creatorilor

Rena"terii. $i datorit! faptului c! ace"ti factori nu erau în mod egal realiza#i în

93

diversele zone ale Europei, Rena"terea nu a avut o apari#ie simultan! în crea#ia

marilor centre ale Occidentului. Rena"terea va începe în Italia datorit! avansului

economic "i cultural dobândit înc! din perioada matur! a Evului Mediu (apari#ia

cet!#ii-stat în nordul Italiei; autoguvernarea în secolele XII "i XIII "i puterea

ora"elor-state italiene; for#a unor creatori precum Dante, Petrarca, Giotto cât "i

„importul“de c!rturari din Bizan#; familiaritatea cu vestigile antichit!#ii). În mare

parte apari#ia a ceea ce s-a numit Rena"tere se datoreaz! unei minorit!#i urbane

(umani"ti, patricieni, arti"ti) ce se mondenizeaz! progresiv c!tre secolul XVI.

5.2. TR$S$TURI CARACTERISTICE

Dup! cum considera unul dintre primiicei mai mari exege#i ai Rena"terii,

Jacob Burckhardt (Civiliza#ia Rena"terii în Italia), tr!s!turile esen#iale ale acestui

model cultural cum ar fi individualismul "i naturalismul (realismul). Ce înseamn!

aceste dou! dimensiuni în universul renascentist? (Întrebarea trebuie pus! cu

acurate#e pentru c! aici cele dou! concepte au oarecum alt con#inut decît cel pe

care-l vor primi în modernitatea secolelor XIX "i XX.) Este vorba în primul rînd

de o coborîre a aten#iei "i a interesului de la sferele cere"ti, de la preocup!rile

transcendentale c!tre universul omului în#eles ca f!ptur! dotat! cu ra#iune "i

sentimente autonome "i cu corp. Aceast! ultim! dimensiune a corporalit!#ii, a

frumuse#ii concrete a formei, o zon! ce fusese marginalizat! pân! la negare în

Evul Mediu, este redescoperit! în Rena"tere "i datorit! reînvierii operelor de art!

antice. Rena"terea poate fi definit! "i ca o distan#are de trecutul imediat (Evul

Mediu) "i ca o recuperare a unui trecut îndep!rtat (Antichitatea). Termenul are

dou! sensuri care se combin!: o rena"tere intelectual! a umanit!#ii, o deplasare a

omului c!tre un nivel superior de cunoa"tere dar "i o rena"tere a Antichit!#ii, a

"tiin#ei, artei, culturii vechi. Exista o con"tiin#! a distan!ei fa#! de Antichitate dar

"i încredere în posibilitatea refacerii culturii antice (Petrarca îi scrie scrisori lui

Cicero "i dorea restaurarea Republicii Romane, Machiavelli dorea ordinea Romei

antice) "i a restaur"rii vie!ii din Roma antic!. Ideea care unific! aceste sensuri

afirm! c! reîntoarcerea la modelele Antichit!#ii este în spiritul progresului printr-o

94

imita#ie (sau o prelucrare) bine aplicat!, bine f!cut! o imitatio sapiens. Rena"terea

este simultan! "i se suprapune în unele zone ale Europei cu alte fenomene

culturale "i religioase ce au devenit o parte a ei: Umanismul "i, mai ales în nordul

Europei, Reforma. C!rturarii umani"ti sunt cei care ofer! un nou model al

cunoa"terii, atribuind autoritate ra#iunii umane "i sunt cei care redescoper! "i

repun în discu#ie filosofia "i istoriografia antic!. De"i Rena"terea este în mare

m!sur! o epoc! de laicizare a institu#iilor, a culturii "i a artei, lucru ce se datoreaz!

în parte umanismului, ea nu reprezint! un moment de ruptur! cu religia "i

gândirea cre"tin! ci o nou! atitudine fa#! de aceasta, o nou! interpretare mai

individualist!, mai personal! a ei (Botticelli, Rafael, Michelangelo au fost arti"ti

de o profund! inspira#ie religioas! iar în Germania, Rena"terea coincide cu epoca

lui Martin Luther).

5.3. PERIODIZARE. REPREZENTAN&I %I OPERE

Se admite în general c! Rena"terea a durat dou! secole. Ea începe în Italia

(mai exact în Floren#a "i Vene#ia) odat! cu debutul secolului al XV-lea. Aici se

manifest! "i marii precursori literari, Dante (mort în 1321), Boccaccio (mort în

1371) "i Petrarca (mort în 1374), care de"i tr!ind în lumea medieval!, o dep!"esc

prin crea#ia lor a"ezând centrul de greutate la nivel uman, afirmând importan#a

individului. Astfel în secolul al XV-lea "i la începutul secolului al XVI-lea

Rena"terea este aproape exclusiv italian!, fiind redus! la Quattrocento. Avem aici

mari autori de epopei eroi-comice, un gen ce se na"te acum "i care adesea

parodiaz! operele medievale: Boiardo (Orlando îndr"gostit), Ariosto (Orlando

furios), Tasso (Ierusalimul liberat). Michelangelo este un mare poet liric, autorul

unor foarte valoroase sonete de natur! pur renascentist!, adic! o poezie ce este

beneficiara gândirii savantului umanist "i a filosofiei. Nicolo Machiavelli, un mare

umanist "i gânditor politic va scrie dou! mari opere: Principele "i Istoriile

florentine.

Rena"terea francez! se va manifesta la jum!tatea secolului al XVI-lea cu

poe#ii Pleiadei, cel mai important fiind Ronsard (Ode). Ei au consacrat sonetul ca

form! liric! "i în limba francez!. (Unul dintre ace"ti poe#i, Joachim du Bellay, a

95

dat "i un tratat teoretic, Ap"rarea #i ilustrarea limbii franceze, 1549.) Capodopera

Rena"terii franceze este Gargantua #i Pantagruel, opera în proz! a lui François

Rabelais. Lucrarea reprezint! o sintez! atât a preocup!rilor pentru cultura antic!

cât "i a formelor culturii populare, foarte viguroas!, din Evul Mediu "i Rena"tere.

Este o oper! comic! "i parodic! ce reia toate marile teme renascentiste "i toate

genurile literare consacrate pân! atunci: dezbaterea filosofic!, aventura eroic!,

c!l!toria ini#iatic! etc. În dimensiunea umanist!, îl avem aici pe Montaigne care în

1580 î"i public! Eseurile, fiind astfel "i primul care d! acest nume unui gen ilustru

pân! în contemporaneitate.

De"i reprezentând faze mai târzii ale fenomenului, Rena"terea spaniol! "i

cea englez! sunt, mai ales în literatur!, manifest!ri de maxim! importan#!. În

Anglia, a doua jum!tate a secolului al XVI-lea, o perioad! foarte fertil! "i

favorabil! culturii "i artelor, a dobândit numele de Epoca elisabetan! (dup!

numele reginei Elisabeta, "i ea o încarnare a modelului renascentist de principe

protector al artelor). Dintre formele expresiei artistice, cea care ia aici un avânt

comparabil poate doar cu epoca clasic! a Antichit!#ii grece"ti este teatrul. Avem o

pleiad! de dramaturgi în Rena"terea englez!, cel mai important fiind, desigur,

William Shakespeare. El are îns! un precursor notabil în Christopher Marlowe

(Tamerlan cel Mare, 1590, Tragica istorie a doctorului Faust, 1604, postum).

Epocii îi apar#in "i o serie de poe#i ce reprezint! adev!ratul început al liricii

engleze "i care contribuie la triumful european al sonetului: Thomas Wyatt, Henry

Surrey, Philip Sidney (autor al sonetelor din Astrophel #i Stella, 1591 "i al

tratatului Ap"rarea poeziei, 1595) "i Edmund Spenser, creatorul marelui poem

alegoric Cr"iasa zânelor (1590-1596). (La analiza liricii engleze din aceast!

epoc! vom reveni într-un capitol separat.) Umani"tii Rena"terii engleze au fost

mai ales Thomas More (Utopia, 1516) "i Francis Bacon (Eseuri, 1597). Opera lui

Shakespeare, pe lâng! faptul c! „încarneaz! inepuizabila diversitate a

Rena"terii” (Curtius), este poate cea mai important! pies! a culturii universale.

Crea#ia sa const! în 37 de piese de teatru, dou! poeme narative "i un volum de

Sonete (ap!rut în 1609). Lumea pieselor shakespeariene este deja lumea epocii

moderne, o lume f!r! repere absolute date de valori transcendente. Cele mai

profunde piese sunt scrise în perioada matur! a crea#iei sale, 1600-1608: Hamlet,

96

Macbeth, Othello, Timon din Atena, Coriolan. O figur! întârziat! a Rena"terii

engleze poate fi considerat, prin poemele "i opera sa fundamental!, Paradisul

pierdut (1667), John Milton.

Rena"terea spaniol! trece pragul secolului al XVII-lea cu dou! mari

personalit!#i creatoare. Prima este Lope de Vega, figur! exponen#ial! a acestei

epoci, poet, prozator dar mai ales dramaturg extrem de prolific. Printre piesele

cele mai importante, tratând marile teme într-o combina#ie de comic "i tragic sunt:

Paza cea bun" (1610), Cîinele gr"dinarului (1613-1616), Dama n"tâng" (1616)

"i Mofturile Belisei (1617). Al doilea mare scriitor este Miguel de Cervantes a

c!rui capodoper! Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (dou! p!r#i, 1605 "i

1615) reprezint! începutul romanului modern, a romanului de tip realist în care un

individ concret î"i tr!ie"te iluzia într-o lume desacralizat!.

5.4. INDIVIDUALISM %I REALISM

Pentru o în#elegere sintetic! a tr!s!turilor modelului cultural, filosofic,

artistic dominant în Rena"tere credem c! re#inerea celor dou! principii observate

de Jakob Burckhardt, exegetul clasic al acestei perioade este foarte util!. Este

vorba de individualism "i realism (naturalism). Dar pentru a percepe specificul

renascentist al reprezent!rilor ce pot fi descrise prin implicarea acestor termeni

(proteici, de altfel, în cultura european!, implica#i în centrul dezbaterilor filosofice

ale multor epoci) propunem parcurgerea unor fragmente diferite ca gen dar

unificate de o comuniune de viziune.

GIORDANO BRUNO (Eroici Furori, I, 1):

Artistul este singurul autor al regulilor, iar reguli veritabile exist! numai întrucît "i în m!sura în

care exist! arti"ti veritabili

MACHIAVELLI, Principele (1513)

Cap. XV. Stîndu-mi mie în gînd s! scriu lucruri folositoare pentru cei care le pricep, mi s-a p!rut

mai potrivit s! m! îndrept spre adev!rul concret al faptelor decît spre simpla lor închipuire. C!ci

mul#i "i-au imaginat republici "i principate care nu s-au v!zut vreodat! "i pe care nimeni nu le-a

cunoscut s! fi existat în realitate. $i e o mare deosebire între felul în care oamenii tr!iesc "i între

cel în care ar trebui s! tr!iasc!, încît cel care d! la o parte ceea ce este, pentru ceea ce ar trebui s!

fie, mai degrab! înva#! cum ajunge la propria-i pieire decît cum poate sta departe de primejdie.

97

C!ci cel care dore"te s! se înf!#i"eze în toate împrejur!rile ca un om de o deosebit! bun!tate,

trebuie s! accepte s! piar! între atî#ia al#ii care nu sînt buni.

[…] C!ci dac! cercet!m totul cu mare aten#ie, vom g!si ceva care ar p!rea virtute "i pe care dac!

am urma-o, ne-ar duce la pieire, în vreme ce altceva, care ar p!rea a fi viciu, dac! ne lu!m dup! el,

ne face s! ob#inem, la simpla atingere, siguran#a "i bun!starea.

Cap. XXVI. Dumnezeu nu voie"te s! s!vîr"easc! toate faptele, pentru a nu ne lipsi de voin#a liber!

de a înf!ptui "i de partea de glorie ce ni se cuvine.

GIOVANNI PICO DELLA MIRANDOLA, Despre demnitatea omului (1487)

…Am citit în scrierile arabilor c! sarazinul Abdala, fiind întrebat ce consider! el c! ar trebui

admirat cel mai mult din acest spectacol al lumii, a r!spuns c! nu consider! nimic mai admirabil

decît omul. Acestei cuget!ri i se adaug! cea a lui Mercurius: „O, Asclepius, mare minun!#ie este

omul”.

„O, Adame! Nu #i-am dat nici un loc sigur, nici o înf!#i"are proprie, nici vre-o favoare deosebit!,

pentru ca acel loc, acea înf!#i"are, acele îng!duin#e pe care însu#i le vei dori, tocmai pe acelea s! le

dobînde"ti, "i s! le st!pîne"ti dup! voin#a "i hot!rîrea ta. Natura configurat! în celelalte fiin#e este

silit! s! existe în limitele legilor prestabilite de mine. Tu, neîngr!dit de nici un fel de opreli"ti, î#i

vei hot!rî natura prin propria-#i voin#! în a c!rei putere te-am a"ezat. Te-am pus în centrul lumii

pentru ca de aici s! prive"ti mai lesne cele ce se afl! în lumea din jur.”

5.5. IMPORTAN&A RENA%TERII

Rena"terea are o importan#! crucial! în istoria cultural! a Europei, ea

constituind în acela"i timp punctul culminant dar "i punctul de ruptur! al sintezei

medievale, marcând astfel începutul epocii moderne. „Întrucît teoria artei în

Rena"tere lega formarea ideilor de observarea naturii "i prin aceasta le a"eza într-o

sfer! care, dac! nu era înc! cea individual-psihologic!, nu mai era nici cea

metafizic!, a f!cut primul pas c!tre recunoa"terea a ceea ce ne-am pbi"nuit s!

denumim «geniu»“48. Umanismul, care este parte a fenomenului Rena"terii,

inspirat din antichitate "i bazat pe încrederea în ra#iune a generat o parte din

concep#ia despre umanitate "i lume a Epocii Luminilor "i spiritul investiga#iilor

"tiin#ifice moderne. (În aceast! direc#ie, figurile importante au fost Erasm din

Rotterdam, Nicolaus Cusanus, Nicolas Copernic, Leonardo da Vinci.) Arta "i

48 ERWIN PANOFSKY, Ideea. Contribu!ie la istoria teoriei artei, Univers, Bucure"ti, 1975, p. 40

98

literatura Rena"terii a generat "i ea starea de spirit a modernit!#ii, reprezentând în

opere de facturi variate indivizi particulari, ac#ionând adesea în mediul lor, dup!

propriile lor sentimente, idei "i dorin#e, f!r! ca mesajul final s! fie cu necesitate

unul moral, în!l#!tor.

99

RENA%TEREA

TR&S&TURI REPREZENTAN%I $I OPERE

100

• Fenomen cultural european ce

a c o p e r ! d o u ! s e c o l e

(1400-1600) în care se produce

o abandonare a modelului

medieval de esen#! religioas!,

printr-o (uneori euforic!, alteori

lucid!) redescoperire a culturii

Antichit!#ii "i o prelucrare a

acesteia în scopul form!rii unui

nou tip uman "i al unor noi

valori.

• Încredere în ra#iunea uman!.

• Individualism, afirmarea for#ei

creatoare, a valorilor "i

libert!#ilor individuale dar "i

visul unui „om universal”.

• Cultivarea frumuse#ii fizice "i a

corpului uman în arte.

• Deplasarea interesului de la

teologie c!tre filosofie "i arte,

de la transcenden#! c!tre lumea

concret!. „Realism“.

• Toleran#! "i rationalitate

practic!

• Italia: Mateo Maria Boiardo,

Orlando îndr"gostit (1476-1494);

Lodovico Ariosto, Orlando furios

(1516-1532); Torquato Tasso,

Ierusalimul liberat (1580);

Michelangelo Rime (1520-1550);

Nicolo Machiavelli Principele

(1532).

• F r a n # a : R o n s a r d O d e

(1550-1552), Iubirile (1552-1556);

Rabelais Gargantua #i Pantagruel

(1532- 1550); Montaigne Eseuri

(1580).

• Anglia: Thomas More Utopia

(1516); Edmund Spenser Cr"iasa

Zânelor (1590-1596); Philip

Sidney Astrophel #i Stella (1591);

Christopher Marlowe Tragica

istorie a doctorului Faust (1604);

Francis Bacon Eseuri (1597);

Shakespeare Romeo #i Julieta

(1595-1596), Hamlet, Iulius Cezar,

Othello, Regele Lear (1600-1608),

Sonete (publ. 1609); John Milton

Paradisul pierdut (1667).

• Spania: Lope de Vega, Cîinele

gr"dinarului (1613-1616) ;

C e r v a n t e s D o n Q u i j o t e

(1605-1615).

• Olanda: Erasm din Rotterdam

Elogiul nebuniei (1511).

101

BIBLIOGRAFIE

A. OPERE LITERARE %I FILOSOFICE

1. Epopeea lui Ghilgame#

2. Homer, Iliada

3. Homer, Odiseea

4. Hesiod, Munci #i zile

5. Hesiod, Theogonia

6. Eschil, Orestia, Prometeu înl"n!uit

7. Sofocle, Oedip rege, Antigona, Aias

8. Euripide, Medeea, Oreste

9. Aristofan, Adunarea femeilor, P"s"rile, Broa#tele

10. (Filosofii presocratici: Heraclit, Parmenide) Filosofia greac" pîn" la Platon

11. Platon, Banchetul, Fedon, Republica (V)

12. Longos, Dafnis #i Chloe

13. Petronius, Satyricon

14. Apuleius, M"garul de aur

15. Lucian din Samosata, Scrieri

16. Virgiliu, Eneida

17. Vechiul Testament: Facerea, Exodul, Ecleziastul, Iov, Psalmii, Ieremia

18. Noul Testament: Evangheliile, Faptele, Corinteni I, Apocalipsa

19. Evanghelii apocrife

20. Beowulf

21. Saga despre Njal

22. Cîntecul Nibelungilor

23. Tristan #i Isolda

24. Poezia trubadurilor provensali

25. Chretien de Troyes, Cavalerul Lancelot, Ywain, cavalerul cu leu

26. Thomas Malory, Moartea lui Arthur

27. Dante, Divina comedie

28. Boccaccio, Decameronul

29. G. Chaucer, Povestirile din Canterbury

102

30. Fr. Rabelais, Gargantua #i Pantagruel

31. T. Tasso, Ierusalimul liberat

32. N. Machiavelli, Principele

33. Christopher Marlowe, Tragica istorie a Doctorului Faust

34. Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei

35. G. Pico della Mirandola, Despre demnitatea omului

36. Shakespeare, Hamlet, Furtuna, Regele Lear, Visul unei nop!i de var", Sonete

37. Cervantes, Don Quijote

38. Gongora, Sonete, Singur"t"!ile

39. R. Descartes, Discurs asupra metodei

B. LUCR$RI CRITICE %I TEORETICE

B. 1. LUCR&RI GENERALE

1. E. Auerbach, Mimesis, ELU / Polirom

2. E. R. Curtius, Literatura european" #i Evul Mediu latin, Univers

3. Harold Bloom, Canonul occidental,Univers

4. Denis de Rougemont, Iubirea #i Occidentul, Univers

5. Paul van Tieghem, Literatura comparat", ELU

6. George Steiner, Dup" Babel, Univers

7. George Steiner, „Ce este literatura comparat!?” în Lettre Internationale,

Iarna ‘95/’96

8. T. S. Eliot, Tradi!ie #i talent personal, în Eseuri, Univers

9. Ezra Pound, Cum s" cite#ti, în R. Bucur, Al. Mu"ina, Antologie de poezie

modern". Poe!ii moderni despre poezie, Ed. Leka-Brîncu", 1996

10. René Wellek, Conceptele criticii, Univers

11. Northrop Frye, Anatomia criticii, Univers

B. 2. LUCR&RI SPECIALE

1. Erwin Rohde, Romanul grec, în De la Apollo la Faust, Meridiane

2. Michel Foucault, Istoria sexualit"!ii, Ed. De Vest

3. Paul Veyne, Au crezut grecii în miturile lor?, Univers

103

4. Ph. Aries, G. Duby, Istoria vie!ii private, Meridiane

5. E.R. Dodds, Grecii #i ira!ionalul, Polirom / Dialectica spiritului grec,

Meridiane

6. Marcel Detienne, St"pînitorii de adev"r în Grecia arhaic", Symposion

7. Marcel Detienne, Inventarea mitologiei, Symposion

8. J. P. Vernant, Mit #i gîndire în Grecia antic", Meridiane

9. Fr. Nietzsche, Na#terea tragediei, în De la Apollo la Faust, Meridiane

10. G. Dumezil, Mit #i epopee, Ed. $tiin#ific! "i Enciclopedic!

11. Jean Defradas, Literatura elin", Ed. Minerva

12. R. Flaceliere, Istoria literaturii antice, Univers

13. Guy Rachet, Tragedia greac", Univers

14. A. Bonnard, Civiliza!ia greac", Ed. $tiin#ific! "i Enciclopedic!

15. Jean Bayet, Literatura latin", Univers

16. René Girard, Despre cele ascunse de la întemeierea lumii, Nemira

17. H.-I. Marrou, Trubadurii, Univers

18. H. I. Marrou, Sfîntul Augustin #i sfîr#itul culturii antice, Humanitas

19. Karl Vossler, Din lumea romanic", Univers

20. Jakob Burckhardt, Cultura Rena#terii în Italia, EPL

21. Eugenio Garin, Umanismul italian, Univers

22. M. Bahtin, François Rabelais #i cultura popular" in Evul Mediu #i Rena#tere,

Univers

23. Toma Pavel, Arta îndep"rt"rii.Eseu despre imagina!ia clasic", Nemira

24. *** Arte poetice ale Antichit"!ii, Univers

25. *** Arte poetice ale Rena#terii, Univers