lumea militara 5 bun - Editura Militara - înarmează-te ... · PDF fileLUMEA...

LUMEA MILITARÃ 1/2006

1

LUMEA MILITARÃsumar

Consiliul directorPreºedinte:

General de brigadã Cãtãlin ZISU

Lorena SECELEANUNicolae BOGHIANIonel CROITORUMarian GHICAAlexandru MIHALCEAVasile POPANicolae SCURTUValentin TÃNASE

Director: Adrian PANDEA

Redactor-ºef: Liviu VIªAN

Senior editor: Vladimir ZODIAN

Redactori:Cristian CÂRLANGeorge MIHALCEAGelaledin NEZIRRadu VOINESCU

Coperta: AP 2005

Layout, DTP: Marius IORGULESCU

Adresa redacþiei:Bdul Elisabeta nr. 24, sector 5,Bucureºti

Tel./Fax: (021) 314 78 01Tel.: 0721 767 813

0723 383 091

Tiparul: Semne ‘94

Responsabilitatea pentru informaþiile ºiopiniile exprimate în revistã revine înexclusivitate autorilor.

azimut 21

mondo militare

maºina timpului

Polemos

societatea scriitorilor militari

lumea militarã literarã

Premiile Societãþii Scriitorilor Militari pe anul 2005 / 64

nr. 1 (5) / 2006

magazin trimestrial editatde Societatea Scriitorilor Militari

ºi Direcþia Administrativã ºi Serviciidin Ministerul Apãrãrii Naþionale

ISSN 1584-7764

Obiectiv Marea Neagrã

The EU and Transnistria / 2Semne de „dezgheþ” la Marea Neagrã / 5„Axa crizelor”. Kosovo – Nagorno-Karabach / 7

Osetinii / 9Fierbe Marele Orient Mijlociu / 10

Un Orient nu prea îndepãrtat - prezent ºi perspective / 13Gestionarea crizelor în Rãzboiul rece / 28Elemente definitorii ale strategiei de marketing / 31Asimetrie în sprijinul logistic al viitoarelor acþiuni militare / 36

Colocviile Polemos: Competiþia pentru resurse / 40Aurul negru – o ºansã pentru Africa? / 41

Din fuga maºinii timpului / 44Armata ca trofeu de imagine / 46Operaþia El Dorado Canion / 48Comandanþii decid: rolul filmului este covârºitor / 53Mareºalul Alexandru Averescu ºi scriitorii / 57

Nicolae Boghian / 60Corespondenþã cu parfum de epocã / 62

„Lumea militarã” se poate procura de la sediul redacþiei, prin agenþiile RODIPET sau oficiile poºtale.

Numãrul publicaþiei în catalogul RODIPET: 7397

Abonamentele pentru cititorii din þarã sau din strãinãtate se fac prin intermediul RODIPET (Piaþa Presei Libere nr. 1, sector 1,

Bucureºti - România, PO Box 33-57, Tel.: (+4021) - 318.70.00, (+4021) - 318.70.01;

mail: [email protected], [email protected].

Foto copertã: US Department of Defense


2

LUMEA MILITARÃazimut 21

Nicu Popescu*

EU thinking, assessments and poli-cies towards the conflict in Transnistriahave evolved quickly. The turning pointtowards a more active role occurred inlate 2002. Since then, the EU hasstepped up its attention and actions.The EU now raises constantly the Trans-nistria issue in relations with Russia andUkraine. The Union has also used anarray of CFSP instruments to supportthe conflict resolution process – thesehave included appointing a EU SpecialRepresentative, introducing a travel banagainst the Transnistrian leadership, aswell as envisaging common actionsunder its ENP Action Plans withMoldova and Ukraine on conflict resolu-tion in Transnistria.

Why More EU Engagement? First, because of enlargement. A

2002 Commission paper on EU ap-proaches to Moldova stated: ‘Moldova’sstability clearly matters to the EU.Within a few years, Moldova will be onthe borders of an enlarged EU. It hasbeen destabilised by weak government,armed conflict and secession, near eco-nomic collapse, organised crime andemigration [...] The EU needs to helpMoldova address these problems’1.Enlargement stimulated the EU todevelop a neighbourhood policy.

Second, developments in CFSP andESDP mean that the EU not only canlook East, but that it can also potential-ly act in the East. What is more, by2002, the Balkan region had been setmore or less on the path towards stabil-

isation. Serbia’s authoritarian leaderSlobodan Milosevic was ousted, FYR ofMacedonia had stabilised after the2001 clashes between the Slavic andAlbanian communities and the EU wasbeginning to pay more attention to itsEastern neighbourhood.

Third, by 2003, after more than adecade of negotiations, the conflict set-tlement mechanisms have become dis-credited in the eyes of Moldova and theinternational community. The five-sidedmechanism and the peacekeeping for-mat have not worked and are no longeracceptable as negotiations werestalled, and Moldova did not trustRussia and Ukraine, and the peace-keeping operation was perceived assustaining the status quo rather thansolving the conflict. With every passingyear of negotiation, the Transnistrianseparatist state consolidated. Stepsundertaken under pressure from themediators as part of the conflict settle-ment efforts, such as grantingMoldovan custom stamps to Trans-nistria were only contributing to a moreeconomically independent Transnistria.Instead of altering the incentive struc-tures sustaining the conflict, the negoti-ation format was, in fact, legitimisingthem. The UK Government memoran-dum on the appointment of a EUSpecial Representative to Moldova isclear: ‘After another year withoutprogress on the five-sided settlementtalks [...] there is recognition within theEU of the need for greater engagementin Moldova. This has become more

pressing following the recent enlarge-ment of the EU, which has put the EU’sexternal border closer to Moldova, andwith the prospect of Romania’s acces-sion in 2007, which will put Moldovadirectly on the EU’s border’2.

Fourth, the Transnistrian authoritieshave driven the EU towards greaterinvolvement in the conflict resolutionprocess. Transnistria opposes anyWestern involvement in the process,and is profoundly distrustful of Europe.Transnistria obstructionism in negotia-tions, which were employed by the sep-aratist leaders to prolong the status

quo, in fact, discredited the mechanismin the eyes of most observers and gavethe Moldovan government crediblearguments to insist on greater EU andUS involvement in negotiations.

This was reinforced by a series oftensions between Moldova andTransnistria in 2003-2004 thatrevealed the flaws not only of the nego-tiation format but also of the peace-keeping mechanism. A brutal attemptto close down the only six Romanian-language schools (one of them anorphanage) using the Latin alphabet inTransnistria in the summer of 2004prompted a series of EU statements, anextension of the travel ban on moreTransnistrian officials, and a visit inearly august 2004 by Robert Cooper,Director General for External andPolitico-Military Affairs of the EU Councilto Transnistria3. The crisis led to a directand dangerous standoff betweenMoldovan police and Transnistrian mili-tia, in which the peacekeeping forcesdid not interfere. Nor could the JointControl Commission, composed ofRussia, Transnistria and Moldova andthe body supervising the security si-tuation, intervene because of a Trans-

The EU and

Transnistria

O b i e c t i vMarea Neagrã

* Nicu Popescu are o bursã Open Society Institute la Centrul pentru Studii de PoliticãEuropeanã din Bruxelles, este editor al magazinului on-line Eurojournal.org ºi doctorand alUniversitãþii Central Europene din Budapesta. Articolul de faþã are ca punct de pornire lucrarea The

EU în Moldova – Settling conflicts in the Neighbourhood. În primãvara anului 2005, autorul a fãcutun stagiu de cercetare la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene.


3


nistrian and Russian veto. This revealedthe biases of the structures, which,designed to maintain peace, now en-trenched the conflict. Transnistrianactions, therefore, served to underminethe credibility of the Russia-led negoti-ating and peacekeeping formats and toencourage thinking in the EU, the USand Moldova on how the situation couldbe changed.

Fifth, Russian policies towardsMoldova encouraged and even acceler-ated greater EU attention to the issue.Russia’s unilateral diplomacy, wit-nessed with the ‘Kozak memorandum’and Russian pressure to weaken theOSCE has undermined the five-sidedformat in this conflict. In November2003, Dmitri Kozak, Putin’s specialenvoy, developed a unilateral settle-ment plan that would have opened theway to a Russian military presence until2020 and Transnistria’s de facto domi-nation of the whole of Moldova. Thisbecame known as the ‘Kozak memo-randum’4. In addition, Russia failed towithdraw its troops and armamentsbefore the end of 2002 in accordanceto its OSCE Istanbul commitments.Russia has not cease supportingTransnistrian separatism even after aninitially pro-Russian communist govern-ment took power in Moldova. Soassertive was Russian policy towardsMoldova that even Moldova’s commu-nists turned away from Russia as themain ‘strategic’ partner. In 2004-2005,Russia also tried to sideline EU institu-tions by intensifying discussions onTransnistria with some EU memberstates to show that it consults withEuropean partners while trying to under-mine a common EU policy on Trans-nistria5.

Sixth, the EU-Russia dialogue onsecurity issues, especially the launch ofa road map for a space of commonexternal security in May 2005, start tocreate a proper basis for cooperation onthe conflicts in the former Soviet Union.A key objective of the common space isto ‘strengthen EU-Russia dialogue onmatters of practical co-operation on cri-sis management in order to prepare theground for joint initiatives […] in the set-tlement of regional conflicts, inter alia inregions adjacent to EU and Russian bor-ders’6. This document clears ground inwhich the EU could increase its contribu-tion to conflict resolution in Transnistria,which, after all, is an adjacent regiononly to the EU and not Russia.

Seventh, the Orange Revolution andchanges in Ukrainian policy have madegreater EU contribution to conflict reso-lution more welcome; these changesalso increased the EU’s potential to actin stronger cooperation with Ukraine.

Taken together, these factors ledmember states and the EU to recognisethat the status quo had to and could bechanged. A new push was required.With the OSCE in crisis, NATO lookingbeyond Europe towards global responsi-bilities, the United States deeplyinvolved in the Middle East, the obviouscandidate to drive the conflict resolutionprocess is the EU.

EU Thinking and Policy Most importantly, EU thinking about

Moldova has changed. The Moldovanconflict remains far from the mostsalient problem the EU faces, but since2003 there has been a lot of thinkingabout the conflict in Transnistria. Inaddition, the EU has used a wide arrayof CFSP instruments to support the set-tlement of the conflict. It is worthreviewing these actions before consid-ering new ideas for EU engagement.

Diplomatic Actions The EU has moved relatively quickly

to become a diplomatic actor in theTransnistrian conflict resolution pro-cess. During 2003-2004, the EUbecame an ad hoc diplomatic actor inMoldova, periodically sending diplomat-ic missions to Moldova, raising theTransnistria problem with Russia andUkraine and expressing opinions on theconflict resolution process. The mostdramatic instance of such diplomaticactivism was Javier Solana’s declaredlack of EU support to the ‘Kozak

Memorandum’ in November 2003,which weighed in Moldova’s decision toreject the Russian plan. In early 2005,a decision was made to increase theprofile and to streamline EU diplomacyand in March the EU appointed a EUSpecial Representative for Moldova. Asenior Dutch-diplomat, AdriaanJacobovits de Szeged, who served asthe special envoy of the OSCE DutchChairman-in-Office in 2003 on theTransnistria problem was appointed. Hismandate is to ‘strengthen the EU con-tribution to the resolution of theTransnistria conflict […] ; assist in thepreparation […] of EU contributions tothe implementation of an eventual con-flict settlement’7. In this way, EU sent amessage that its interest in theTransnistria problem is serious, and thatthe EUSR would be the main EU inter-locutor with whom the problem shouldbe discussed8. The EUSR appointmentwas designed to provide for greater EUinternal coherence and external visibili-ty. However, the fact that the EUSR isbased in The Hague has reduced hisvisibility on the ground.

Trade-related Actions In September 2004, the EU intro-

duced a double-checking system forthe steel exported from Moldova with-out imposing any quantitative limita-tions.9 In fact, this was a measure toenhance the transparency of steelexports from Transnistria to theEuropean Union. Such exports could nolonger happen without Moldovan cer-tificates confirming the origin of thesteel. This meant in effect that theTransnistrian steel factory in Rybnitsawould not be able to export steel with-out Moldovan custom stamps or super-vision by Moldovan authorities. Theimpact has been felt in Transnistria,which has had to redirect exportstowards the East and China, in particu-lar.

Participation in Negotiations The EU has been involved in the

negotiations also. During the Dutchchairmanship of the OSCE in 2003, theEU was present in the Joint Constitu-tional Commission, composed of Mol-dovan and Transnistrian deputies, todraft a new constitution for a reunifiedMoldova. The Commission ultimatelyfailed in its task, but it marked a sym-bolic change in the conflict resolution


4


mechanisms with the EU being involvedfor the first time in negotiations on thestatus of Transnistria.

The EU is not formally included inany of the formally institutionalised con-flict management formats in Trans-nistria. It is not part of the five-sidednegotiation format, the joint controlcommission, or the peacekeepingmechanism. The EU rather than seekingto join these mostly discredited anddeadlocked formats, has been buildingnew frameworks of cooperation in whichit could bring an added value to theconflict resolution process. This includ-ed active diplomacy by the EUSRMoldova and the launch of the EUBorder Assistance Mission. In fact themain thrust of conflict settlement effortsin Transnistria have shifted away fromthe five-sided format towards direct dia-logue between the EU and other con-cerned actors and efforts to increasethe transparency of the Moldova-Ukraine border.

Since September 2003, Moldovahas constantly called for the EU (and theUS) to become a full mediator in theconflict. The proposition is supported byUkraine, and Transnistria has evendecreased its objections to that the ideain 2005. It is increasingly likely that theEU, as well as the US, will becomeinvolved in the negotiating process atsome point. As the failure of the “Kozakmemorandum” showed, no solution tothe conflict is likely without EU support.All of this highlights the importance ofthe EU role in the negotiations, even if itis not formally a mediator yet.

Political Dialogue with Ukraine and Moldova Starting in March 2003 at the initia-

tive of the European Commission, aseries of trilateral consultationsbetween Ukraine, Moldova and the EUwere held in Brussels on the issue ofjoint border controls on the Moldovan-Ukrainian border, including itsTransnistrian segment. The ENP CountryReport on Moldova from May 2005mentions that ‘a key element in anyeffort to achieve a settlement relates toensuring Moldova’s control over itsentire customs territory’. The Reportstates also that ‘without effective cus-toms control on the goods crossingTransnistria, smuggling is flourishingwith serious consequences on the gov-ernment budget and the rule of law’.The EU, thus, supported Moldova’s pro-posals for the creation of a joint bordercontrol on the Ukrainian territory toensure control over all of Moldova’sexternal borders. The EU also pledgedfunds to support the development ofborder infrastructure between Moldovaand Ukraine. On 7 June 2005, theEuropean Commission announced thatthis assistance would increase to 22million euros primarily for strengtheningborder controls between Moldova andUkraine.

In February 2005, the EU andMoldova signed their ENP Action Planfor increased cooperation. The ActionPlan is a set of measures to advanceeconomic and political relationsbetween Moldova and the EU. Besideseconomic and technical issues, the

Action Plan has separate section onTransnistria. The document underlinesthe ‘continuing strong EU commitmentto support the settlement of theTransnistria conflict, drawing on theinstruments at the EU’s disposal,’ andthat ‘the EU is ready to consider ways tostrengthen further its engagement’. Oneshould note also that the EU will open aCommission delegation in Chisinau inSeptember 2005.

Transnistria has been prominent inthe bilateral EU-Ukraine dialogue. TheEU-Ukraine Action Plan also states thenecessity of enhancing cooperation in‘working towards a viable solution to theTransnistria conflict in Moldova, includ-ing addressing border issues’. In addi-tion, the Transnistria issue is raised per-manently in the EU-Ukraine dialogue,and Transnistria is often perceived asone of the tests of the post-KuchmaUkraine.

Border monitoring In response to the Moldovan and

Ukrainian invitation to monitor the bor-der between the two countries, inAugust 2005, the EU presented amemorandum on the creation of a EUBorder Assistance Mission that wouldmonitor customs and border controls onthe whole frontier between Moldova andUkraine, including its Transnistrian sec-tor. It is expected that the mission willstart its activity on 1 December 2005and would last for 2 years with the pos-sibility of extension for another year. Itwould be a European Commission ledmission (not a ESDP operation), dealingwith both border and customs monitor-ing, without any executive functions.The EU monitoring mission will be ableto operate at all border crossing pointsbut will not be permanently located atthese points.

Sanctions In February 2003, the EU and the

US introduced targeted restrictions inthe form of a travel ban against repre-sentatives of the Transnistrian leader-ship. The joint statement stated: ‘Theleadership of the secessionistTransnistrian region has continuallydemonstrated obstructionism andunwillingness to change the statusquo, thereby impending meaningfulnegotiations’10. The EU statementnoted also: ‘The EU reserves the rightto consider additional targeted restric-tive measures at a later date. The EUParadã militarã la Tiraspol


5


will review its position in the light offurther developments, in particularsteps taken by the Transnistrian lead-ership to make substantial progress innegotiations’11. In August 2004,indeed, the travel ban was extended toan additional ten officials fromTransnistria who were responsible forthe attempt to close down the Latin-script schools, which was considered ahuman rights violation.12 However, theeffectiveness of sanctions is reducedby a number of factors. Firstly, Ukrainehas not associated itself with the trav-el ban. The Ukrainian authoritiesinvoke that as a neutral mediator inthe conflict resolution process theycannot exert pressure on one of theconflict parties. This makes it possiblefor Transnistrian officials to travel easi-ly in Ukraine and Russia thus reducingfrom the negative impact of sanctions.Second, the sanctions are too limitedin scope to impose a serious burdenon the leadership and make it reversetheir policies. They target a limitednumber of officials, but not key sup-porters of the regime such as seniorexecutives of the most importantindustries or business groups that arekey in supporting the regime13. Third,the objective of the sanctions is some-how vague, and there is no clearrequest to some concrete stepstowards compliance from the part ofthe Transnistrian authorities.

Crisis Management In the summer of 2003, the EU dis-

cussed the possibility of contributing toa peace-support operation in Trans-nistria. The idea was first raised official-ly in an OSCE food-for-thought paper14

and discussed in EU Political andSecurity Committee and in the EUMilitary staff15. In the end, the proposalwas put aside because of Russian oppo-sition, EU-Russia disagreements overthe ‘Kozak memorandum’ and becauseof a lack of clarity in the prospects for asettlement in Transnistria. However, theidea of the need for a different type ofpeace support operation in Moldova isnot off the agenda, and the EU willresume such discussions in the future.

This discussion has highlightedinstances of increased EU engagementin the Transnistria problem. In a contextwhere the conflict resolution mecha-nisms are discredited and ineffective,Transnistria’s de facto independence isstrengthening, the OSCE lies in deep

Semne de „dezgheþ” la

Îndeobºte, în spaþiul Mãrii Negre se ciocnesc

curenþii calzi din Vest cu cei foarte reci din Nord.

Iernile sunt lungi ºi aspre, verile, uneori, violent de cãl-

duroase. De mii de ani, preponderenþa îngheþului s-a

fixat însã ca un dat al istoriei. Mai ales de pe la 1700,

spaþiul a fost mai tot timpul încremenit în frontierele

unei succesiuni de imperii eurasiatice. Îngheþul nu a

soluþionat însã problemele regiunii ºi, cu fiecare

încãlzire geopoliticã, ele s-au reactivat precum „vul-

canii vremelnic adormiþi”. Aºa s-a întâmplat ºi dupã

1989-1991 când, odatã cu dezmembrarea URSS, am

aflat cã micile popoare n-au dispãrut, cã regimul

comunist n-a anulat decalajele de dezvoltare dintre Est

ºi Vest, cã ateismul de stat nu a eliminat xenofobia sau

fundamentalismul etc. Îngheþul nu poate fi deci între-

buinþat ca strategie de abordare a marilor teme ale

regiunii.

De la aceastã premisã ar trebui sã pornim atunci

când analizãm semnificaþiile recentului Forum al Mãrii

Negre. Formula avansatã - este adevãrat, puþin abrupt -,

de preºedintele Traian Bãsescu, de realizare a unui

spaþiu al dialogului regional, are calitatea de a permite

evidenþierea celor mai diferite puncte de vedere, per-

miþând statelor riverane ºi organizaþiilor internaþionale

sã discute deschis ºi fãrã idei preconcepute sau com-

plexe de micã sau mare putere. Este un exerciþiu firesc

de cooperare regionalã, ce poate fi cu greu respins;

altfel, conform regulilor jocului politic, cine nu par-

ticipã, se exclude singur!

Pe de altã parte, recentul Forum al Mãrii Negre

corespunde ºi schimbãrilor geopolitice în curs. În spa-

þiul Mãrii Negre s-a instalat deja reþeaua de securitate

NATO ºi NATO-PfP. „Frontiera mobilã” a Uniunii

Europene se deplaseazã sistematic spre Est, cu întregul

sãu sistem de „politici de vecinãtate”. În aceleaºi

direcþii se miºcã ºi traseele energetice ale Uniunii –

explorate inteligent de Germania – spre Caucaz, Marea

Caspicã, Orientul Apropiat ºi Mijlociu; dinspre Extremul

Orient, China aruncã „punþi energetice” în Kazahstan ºi

Turkmenistan. SUA promoveazã mondializarea econo-

micã, liberalizarea pieþelor, democratizarea societãþii,

combaterea terorismului internaþional, acordând o

atenþie particularã Zonei Lãrgite a Mãrii Negre. În con-

textul evidenþiat, aproape toate problemele locale se

internaþionalizeazã. Cu atât mai mult, responsabilii

politici trebuie sã se angajeze în dialog. Cu atât mai

mult, vocea naþiunilor, indiferent de mãrime, trebuie

consultatã. Din aceste motive, dar ºi din multele altele,

apreciem iniþiativa recentã a României la Marea Neagrã

drept o reuºitã. Mai mult, o privim ºi ca o modalitate de

a stimula „adevãratul dezgheþ”.

Din declaraþiile participanþilor la Forum:

„Sunt sigur cã problema energeticã nu va putea

fi soluþionatã decât într-o organizaþie ce va fi creatã în

Zona Mãrii Negre. ... În loc sã se creeze o dependenþã

de Rusia, de resursele energetice, trebuie sã se creeze

o interdependenþã în zonã pe probleme energetice”.

(Jonathan Eyal, director în cadrul Royal United Service

Institute of Defence and Security Studies, Londra).

„Noi nu încercãm sã ne transformãm în dirijori

ai vacarmului pontic. Existã deja destule voci puter-

nice”. (Mihai-Rãzvan Ungureanu, ministrul de Externe

al României).

Ambasadorul rus, Aleksandr Tolkaci, a descris

Forumul ca fiind „bun”, adãugând cã sunt însã „prea

multe iniþiative în regiune”.

„În aceste regiuni, dreptul internaþional practic

nu a funcþionat din 1991: armate strãine pe teritoriul

unor þãri care nu le doresc, mutãri de frontierã de

facto, curãþare etnicã”. (Vladimir Socor, Jamestown

Foundation).

„Ideea Europei este aceea de autodeterminare

ºi independenþã a statelor, care se pot organiza aºa

cum cred de cuviinþã (...). Lumea merge înainte ºi fãrã

permisiunea Moscovei”. (Bruce Jackson, preºedintele

Proiectului pentru Democraþii Transnaþionale, SUA).

„Nu putem avea nici un fel de politicã activã în

Zona Mãrii Negre fãrã cel mai important jucãtor,

Rusia”. (Wilfried Grüber, ambasadorul Germaniei la

Bucureºti).

„Forumul este un început bun pentru coope-

rarea în regiune (cu sau fãrã Rusia)”. (Erhard Busek,

ºeful Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est).


Forumul din 4-5 iunie 2006

Marea Neagrã


6


crisis, and where Ukraine is movingcloser to the EU while Russia wantscloser cooperation on security matterswith the Union, the EU becomes a cen-tral point of international efforts toaddress the Transnistrian conflict.

The question is now: What shouldthe EU do? How and where the EU seekgreater engagement? The EU has madesignificant progress in thinking aboutthe Transnistria problem. Now, it is timefor actions to catch up with thought.

Conclusions and Recommendations The conflict in Transnistria is the

closest geographically to the EU; atthe same time, it is the most ‘solv-able.’ The conflict features high on theagenda of EU-Russia and EU-Ukrainerelations. A settlement of the conflictin Transnistria would attenuate thesoft security challenges the EU faceson its Eastern border. Settling theconflict requires an internationaleffort. The focus of EU policy shouldbe to alter the context in which theconflict is situated and sustained,rather than hoping for an early agree-ment on the status of Transnistria. Theprimary objective should be toincrease Moldova’s ‘attractiveness’while decreasing the benefits of main-taining the current status quo. TheTransnistrian separatist project is verymuch based on false economic argu-ments for independence. Underminingthese claims will be central to effortsto reunify the country.

In order to achieve a sustainablesettlement of the conflict, the EU couldconsider such actions as:

Secure greater alignment betweenUkraine and the EU on CFSP joint state-ments and actions, including sanctionsagainst Transnistrian leadership;

Support the creation of jointMoldovan-Ukrainian border posts on thewhole perimeter of the border;

Involve Ukrainian NGOs in the effortsto support democracy in Transnistria.

Increase Moldova’s attractivenessthrough trade liberalisation and facilita-tion of the visa regime for certain cate-gories of citizens in line with areas offlexibility in the Schengen acquis;

Seek possibilities to start imple-menting some of the provisions of theEU-Moldova Action Plan in Transnistriaas well, with a particular focus on polit-ical and democracy related issues;

Expand targeted sanctions to keysupporters of the regime from the busi-ness community, as well as againstindividuals and companies involved incriminal activities and human rightsabuses in the region;

Revise the objectives of sanctions.The EU should request democratisationin Transnistria with clearly set bench-marks, rather than link the travel ban tothe continuation of negotiations on con-flict settlement;

Involve Transnistrian students andacademics in EU-Moldova exchangeprogrammes.

1 EU approach on Moldova (Unpublished,2002).

2 Information from the Committee onEuropean Security of the United KingdomParliament, House of Common, Eleventh Reportof Session 2004-2005, Point 12 ‘FCO (26397)EU Special Representative for Moldova’.

3 See ‘Javier Solana, EU High Represen-tative for the CFSP, writes to Russian ForeignMinister Sergey Lavrov on deteriorating situa-tion in Transnistria,’ Brussels, 30 July 2004,S0208/04; ‘Javier Solana, EU High Repre-sentative for the CFSP, sends diplomatic mis-sion to Moldova,’ Brussels, 9August 2004S0210/04; ‘Declaration by the Presidency ofthe European Union on the denial of access toTransnistria of the OSCE Mission in Moldova,’19 August 2004; ‘Declaration by thePresidency on behalf of the European Union onthe continuing deterioration of the situation inMoldova,’ 26 August 2004. All these docu-ments can be found on: www.eurojournal.org

4 The text of the Russian Draft Memorandum

on the basic principles of the state structure of a

united state in Moldova (Kozak Memorandum)can be found at: http://eurojournal.org/com-ments.php?id=P107_0_1_0_C ; for relevantcommentaries see Michael Emerson, ‘Should theTransnistrian tail wag the Bessarabian dog?’ CEPS

Commentary, 11 January 2004, available at:http:// www.ceps. be/Article.php?article_id=133&; and John Lowenhardt, ‘The OSCE, Moldova andRussian Diplomacy in 2003,’ Eurojournal.org, 16April 2004, http://eurojournal.org/more.php?id=139_0_1_6_M5.

5 Interview with EU official, Brussels, April2005.

6 EU-Russia Road Map for the Common

Space of External Security, p. 43.7 Council Joint Action 2005/265/CFSP of

23 March 2005 appointing a SpecialRepresentative of the European Union forMoldova, Official Journal L 081 , 30/03/2005P. 0050 - 0052

8 Interview with EU official, Brussels, April2005.

9 Council Decision concerning the conclu-

sion of an Agreement in the form of an

Exchange of Letters between the European

Community and the Republic of Moldova estab-

lishing a double-checking system without quan-

titative limits in respect of the export of certain

steel products from the Republic of Moldova to

the European Community, Brussels, 7 Septem-ber 2004, 11511/04, SID 28, COEST 126.

10 ‘Moldova : Council adopts restrictivemeasures against the Transnistrian leadership,’Brussels, 27 February 2003, 6679/03 (Presse56), Annex 1 ‘Joint Statement of the EuropeanUnion and the United States on Sanctionsagainst the Transnistrian leadership,’

11 ‘Moldova: Council adopts restrictivemeasures against the Transnistrian leadership,’Brussels, 6679/03 (Presse 56).

12 ‘Declaration by the Presidency on behalfof the European Union on the continuing dete-rioration of the situation in Moldova,’26 August2004.

13 On the effectiveness of “smart” sanc-tions see Anthonius W. de Vries, “EuropeanUnion Sanctions against the Federal Republicof Yougoslavia from 1998 to 2000: A SpecialExercise in Targeting”, and “Introduction” inDavid Cortright and George A. Lopez, Smart

Sanctions: Targeting Economic Statecraft,

(Rowman and Littlefield: Lanham, MD, 2002). 14 Food-for-Thought-Paper: Peace Consoli-

dation Mission Moldova (Unpublished, July 2003).15 Interview, Ministry of Defence of the

United Kingdom, London, October 2003.

Tiraspol


7


„Capete de afiº” ale anului 2006sunt în continuare Balcanii de Vest ºiZona Lãrgitã a Mãrii Negre. Desfãºu-rãrile recente au confirmat doar parþialevaluãrile din noiembrie-decembrie2005, deoarece s-au înregistrat ºiunele evenimente care au sfidatobiºnuitele calcule politico-militarelocale ºi regionale.

Balcanii de Vest – se adânceºte „impasul sârbesc”

Înainte de 1 ianuarie 2006, proble-ma Serbiei rãmânea în mare parte con-fuzã. O persistentã crizã politicã erodaatât Serbia, cât ºi Uniunea Serbia-Muntenegru. La Belgrad, se menþineafragilul echilibru politic dintre reformatori,socialiºti ºi radicali, exprimat ºi de tensi-unile instalate între premierul V.Kostuniþa ºi preºedintele B. Tadici. LaPodgoriþa, partizanii unui Muntenegruindependent nu reuºiserã încã sã con-vingã UE cã uniunea din 2002 nu puteasupravieþui. Concomitent, Belgradul se

pregãtea sã demareze negocierile cualbanezii pentru viitorul statut al provin-ciei Kosovo (mediate de ONU). În plus,relaþiile deteriorate cu Tribunalul Interna-þional de la Haga ameninþau sã se sol-deze cu eºuarea negocierilor pentru Tra-tatul de Stabilizare ºi Asociere cu UE.

Pe de altã parte, factorii internaþio-nali implicaþi în Balcanii de Vest – SUA,UE, OSCE, NATO, Federaþia Rusã etc. –nu-ºi exprimaserã încã deschis poziþiilefinale faþã de ansamblul „problematicii”sârbo-muntenegreano-kosovare.” Înprincipiu, toate pãrþile responsabile in-sistau ca sârbii ºi albanezii, sârbii ºimuntenegrenii sã-ºi rezolve prin nego-cieri, respectând standardele internaþio-nale, temele în disputã. În afara cance-lariilor, însã, s-au acreditat scenarii pen-tru viitorul Uniunii Serbia-Muntenegru ºipentru Kosovo. Un scenariu „maximal”lua în calcul independenþa provincieiKosovo (cu garanþii internaþionale pentrulocuitorii sârbi ºi alte minoritãþi) ºi sepa-rarea Serbiei de Muntenegru. Alt sce-nariu, „minimal” de aceastã datã, con-

sidera cã situaþia actualã se va menþineîncã un numãr de ani, probabil pânã înpragul integrãrii Balcanilor de Vest în UEºi NATO. Între cele douã scenarii seplasau opþiuni care luau în calcul fiemenþinerea Uniunii Serbia-Muntenegruºi independenþa Kosovo, fie desfacereaUniunii ºi pãstrarea provinciei Kosovo,cu un statut de largã autonomie, încadrul Serbiei. Puterile occidentale ausubliniat prioritatea acordatã reglemen-tãrii situaþiei din Kosovo, iar FederaþiaRusã a avertizat cã „modelul Kosovoindependent” va trebui aplicat ºi în cazul„conflictelor îngheþate” din Zona Lãrgitãa Mãrii Negre.

Lunile ianuarie – iunie 2006 au aduscâteva clarificãri. Convorbirile sârbo-alba-neze, sub egida ONU, au început laViena, în 20 februarie; poziþiile delegaþi-ilor au rãmas ireconciliabile, dar albaneziidin Kosovo sunt deciºi sã obþinã indepen-denþa. Dupã decesul preºedintelui I. Ru-gova, conducerea provinciei a trecut cutotul sub controlul „tinerilor comandanþi”din UCK, cunoscuþi pentru opþiunile lor

„Axa crizelor”. Kosovo –

Nagorno-Karabach Ruxandra M. Vidraºcu


Prizrem, Kosovo


8


radicale. SUA, UE, ONU înclinã tot maievident spre un statut de independenþã aprovinciei, cu serioase garanþii inter-naþionale (probabil inclusiv cu prezenþaunor forþe de stabilizare NATO-UE).

În Muntenegru, grupãrile indepen-dentiste au convins în cele din urmã UEsã supervizeze referendumul pentru se-pararea de Serbia, în condiþiile expri-mãrii unei majoritãþi simple. De curând,atât preºedintele Uniunii Serbia-Munte-negru, cât ºi ministrul Apãrãrii, s-au pro-nunþat, într-un fel sau altul, pentru aban-donarea formulei din 2002. Referendu-mul din 21 mai s-a soldat cu proclama-rea a douã state separate.

Pe alt plan, relaþiile Serbiei cu Occi-dentul ºi cu TPI rãmân încordate. Chiardacã condamnarea lui S. Miloºevici aieºit din discuþie dupã decesul acestuia(înmormântat la 19 martie), SUA ºi UEinsistã ca Radovan Karadzici ºi RatkoMladici sã fie predaþi sub ameninþareaizolãrii totale a Belgradului.

Evoluþiile în curs provoacã desigur oserie de întrebãri legitime: cine poartãvina pentru deteriorarea poziþiei interna-þionale a Serbiei?; existã o „conspiraþieantisârbã” în mediile internaþionale; sepoate ajunge la o soluþionare trainicã adramaticei crize declanºate încã din1989 – 1990? Un posibil rãspuns ar ficã orientãrile exacerbat naþionaliste ºietatismul socialist nu sunt agreate înspaþiul comunitar. Pe de altã parte, un„mare pariu” al NATO ºi UE rãmânemodul în care bunãstarea economicã ºiinstitutiile integrate vor putea soluþionamultiplele probleme etnico-culturale aleBalcanilor! Pariul respectiv devine ºimai incitant în conditiile prefigurãrii unuinou „patriotism economic” în Occident.Anul 2006 va aduce probabil clarificãri,în cea mai mare mãsurã dureroasepentru sârbi. Oricum, UE tinde sã-ºiadopte mãsurile de prevedere: astfel,Germania ºi Franþa promoveazã cuinsistenþã, în lunile din urmã, necesi-tatea creãrii unei „camere de aºtep-tare” pentru Balcanii de Vest, înainte deadmiterea lor în Uniune. La mijlocul luniimartie, creºtin-democraþii germani ºicancelarul Angela Merkel s-au pro-nunþat clar în favoarea stabilirii unui„parteneriat privilegiat” cu un fel de„Comunitate a Europei de Sud-Est,”prin intermediul cãreia sã fie pe deplinstabilizatã subzona din punct de vedereeconomico-social. Deci tema finalizãriiintegrãrii subzonei în UE va amâna.

Zona Lãrgitã a Mãrii Negre

Spaþiul respectiv continuã sã fiemarcat atât de tendinþe de cooperare,cât ºi de acutizarea unor rivalitãþi ºi con-flicte. Implicarea UE ºi SUA în zonã estede domeniul evidenþei, ca ºi restrân-gerea libertãþii de acþiune a FederaþieiRuse, într-o „vecinãtate imediatã” a sa.Occidentalii au obþinut dreptul de a„asista” la discuþiile privitoare laTransnistria ºi, alãturi de ruºi ºi OSCE,se strãduiesc sã contribuie direct la sta-bilizarea Caucazului de Sud. Europeniiau o strategie proprie de vecinãtate,chiar în „vecinãtatea apropiatã” aRusiei. NATO a aprobat o orientare decooperare în Caucazul de Sud ºi bazeleamericane se translateazã din Vest sprealiniamentul Baltica – Constantinopol.Interesele directe ale unei Rusii sfidateºi nemulþumite se concentreazã asupraTransnistriei, Abhaziei ºi Osetiei de Sud,spaþii considerate un fel de „avan-posturi” ale „imperiului.” Nagorno-Karabach funcþioneazã ca o „pârghiegeopoliticã” de reglare a raporturilorCaucazului de Sud cu Federaþia Rusã. Oaltã pârghie rezidã în dependenþaArmeniei, Georgiei, Republicii Moldova,Ucrainei ºi Belarusului de livrãrile deenergie din Federaþia Rusã. Adevãruleste însã cã examinarea scenariilor derezolvare a conflictelor de mai sus tre-

buie tot mai evident raportatã la noilerelaþii dintre Federaþia Rusã, SUA ºi UEîn Zona Lãrgitã a Mãrii Negre.

Pe lângã „sfidarea occidentalã,”Moscova se confruntã ºi cu „regimurileportocalii” de la Kiev ºi Tbilisi; ambele

regimuri beneficiazã de o „simpatie” di-plomatico-militarã americanã explicitã.Ucraina, în schimb, cu o minoritate rusãde 15 milioane – agitatã din „exterior”–, se aflã într-o poziþie expusã între UE,SUA ºi Federaþia Rusã. PreºedinteleViktor Iuºcenko declarã în mod siste-matic cã va adera la UE ºi la NATO. Înacest sens, evoluþiile viitoare dinUcraina vor influenþa în mod deosebitregiunea. Ele vor echivala ºi cu un testserios al relaþiilor dintre actorii inter-naþionali majori din bazinul Mãrii Negre.La fel, atitudinea SUA ºi UE în problemademocratizãrii Belarusului provoacãiritare la Kremlin.

În momentul de faþã, administraþiapreºedintelui V. Putin „manevreazã pelinii interioare,” încercând sã-ºi aso-cieze UE în iniþiativele regionale, îndetrimentul SUA, curtând Turcia – întrealtele, pentru a bloca extinderea acti-vitãþilor Flotei NATO în Marea Neagrã -,presând energetic, politic ºi militarstatele rebele, refuzând sã liberalizezepieþele interne de capital ºi energeticã,opunându-se ferm „exportului dedemocraþie” ºi revoluþiilor „colorate”etc. În mod ostentativ se cultivã orelaþie de parteneriat strategic cu Chinaºi sunt concurate iniþiativele SUA înIndia ºi Orientul Mijlociu. Kremlinul ezitãîncã între o orientare de parteneriatdemocratic cu Occidentul, „imperiul lib-eral” ºi reînvierea naþionalismuluieurasian. Aplicarea scenariului indepen-denþei în Kosovo s-a transformat într-unputernic argument al Moscovei pentrusoluþionarea similarã a „conflictelorîngheþate” din Zona Lãrgitã a MãriiNegre; totuºi, fãrã acordul SUA ºi UEargumentul amintit nu va fi suficient. Peacest fundal, internaþionalizarea MãriiNegre – promovatã ºi de România –poate oferi noi soluþii de stabilizare.

De fapt, conflictele în discuþie suntîn primul rând rezultatul unor acte deviolenþã ºi aranjamente administrativeotrãvite din epocile Imperiului Rus ºiURSS, toate impuse ºi reimpuse prinforþã, fãrã consultarea popoarelor, îndispreþul celor mai elementare drepturiºi libertãþi naþionale. Pânã la destrã-marea URSS, comunitatea internaþion-alã, la rândul sãu, s-a dezinteresataproape total de nevoile ºi drameleacestor popoare ºi populaþii „îngheþateîn istorie.” Astãzi, o revenire la aranja-mente tradiþional imperiale ar fi contra-productivã.


9


Unul dintre conflictele care agra-veazã situaþia geopoliticã din regiuneaMãrii Negre este ºi conflictul georgiano-osetin. Osetinii (aprox. 600 mii) sunt unpopor de origine persanã, descendenþidirecþi din sciþi, sarmaþi ºi alani. Actual-mente sunt divizaþi în douã structuristatale: Republica Alania - Osetia deNord, cu capitala oraþul Vladikavkaz, încomponenþa Federaþiei Ruse ºiRepublica Alania - Osetia de Sud, cucapitala în oraþul Tskhinval, din compo-nenþa Georgiei. Osetinii, ca ºi prede-cesorii sãi, alanii, sarmaþii ºi sciþii, aupopulat întinsele teritorii nordpontice,ale Caucazului de Nord ºi Transcauca-ziei din sec. IX-VIII î.Hr., întrând în con-tact direct ºi cu geto-dacii. Fiind creºti-naþi de cãtre Sfântul Andrei, au datlumii 12 sfinþi veneraþi de bisericaarmeanã. Au convieþuit paºnic cugeorgienii, contribuind la dezvoltareaculturalã ºi mai ales militarã a princi-patelor georgiene, între reprezentanþiicelor douã etnii întemeiându-se ºi celemai multe cupluri mixte.

Militari înnãscuþi, unicul poporcreºtin bãºtinaº din nordul Caucazului,osetinii au devenit forþa de sprijin aþarismului în cucerirea acestei regiuni.Profitând de unele concesii ºi favoruridin partea guvernanþilor din SanktPetersburg, au dobândit un statut privi-legiat în regiune, situaþie pe care opãstreazã ºi astãzi, detaºându-se întrepopoarele fostelor imperii þarist ºi celsovietic prin numãrul de generali ºi eroiai Uniunii Sovietice pe cap de locuitor.Printre figurile marcante putem aminti

pe David Soslan - conducãtorul Georgieidupã moartea þariþei Tamara, IosifDjugaºvili (Stalin), generalul Isa Pliev –comandant-ºef trupelor sovietice dinCuba în timpul crizei rachetelor, Gh.Gherghiev - dirijor de o renume mondi-al.

Tensiunea în relaþiile interetnice aînceput se creascã odatã cu instalareala putere în Georgia, pe atunci încãrepublica socialistã din componenþaURSS, a cunoscutului disident ZviadGamsahurdia. El a luat un curs hotãrâtspre independenþã totalã faþã deMoscova, lansând totodatã lozinca“Georgia pentru georgieni”, abolind pe9 decembrie 1990 autonomiile negeor-giene existente pânã atunci (Abhazia ºiOsetia de Sud). Acest curs radical astârnit reacþii violente din partea popu-laþiei locale autohtone din aceste þinu-turi, care se bucurau pânã atunci delargã autonomie administrativã, eco-nomicã ºi culturalã. Toate aceste eveni-mente au dus la izbucnirea în anul1991 a unui conflict armat cu toateatrocitãþile specifice. Trupele georgieneau ocupat iniþial oraºul Tskhinval, dar, înurma declanºãrii unui rãzboi de gherilã,ele au fost nevoite sã se retragã cãtrevechile hotare administrative ale Osetieide Sud. În timpul acestui conflict s-acristalizat coaliþia politicã între auto-proclamatele Republici Abhazia, Osetiade Sud ºi Transnistria. Voluntari, miliþiilocale din Caucazul de Nord, cazaci ºitransnistreni au participat în cel maiactiv mod la acest conflict, ca mai târz-iu sã aparã în Transnistria, luând partela desfãºurarea acþiunilor militare dinstânga Nistrului de partea regimuluismirnovist.

În urma intervenþiei masive aKremlinului, conflictul a fost aplanat,trecând de la faza sa militarã la ceapoliticã. Federaþia Rusã este interesatãîn menþinerea influenþei sale dinregiune, miza principalã fiind trecã-

toarea Roch, calea cea mai scurtã careleagã Rusia cu Transcaucazia ºi care seaflã pe teritoriul Osetiei de Sud. Este demenþionat ºi faptul cã distanþa dintreoraþul Tskhinval ºi capitala Georgiei,Tbilisi, este numai în jur de 120 km,distanþã uºor accesibilã pentru oarmatã de talia armatei ruse. Dupãintroducerea în regiune a trupelor demenþinere a pãcii din partea FederaþieiRuse, Georgiei ºi Osetiei de Sud, fiecaredin pãrþi fiind reprezentatã de câte unbatalion, situaþia s-a mai calmat, fiinddeparte totuºi de o rezolvare finalã.

Analiza politico-militarã ai situaþieicreate ne aratã cã rezolvarea conflictu-lui prin folosirea forþei este imposibilã.Armata Georgiei, în numãr de apro-ximativ 25 000 oameni, incluzând ºi înjur de 80 de tancuri ºi 200 maºini blin-date, este actualmente într-o stare dereorganizare, având o experienþã slabãde luptã, fapt cosemnat ºi de eveni-mentele din defileul Pankisi, când tru-pele regulate georgiene nu au pututinstaura ordinea constituþionalã în acestdefileu. În acelaºi timp, formaþiuni mili-tare osetine, dotate cu toate tipurile dearme, inclusiv tancuri, având o bogatãexperienþã de luptã, pot se reziste unoratacuri din partea opusã. Cu atât maimult cã, la începutul anului 2006,Abhazia ºi Osetia de Sud au semnat untratat de prietenie ºi ajutor reciproc încazul unui atac armat din parteaGeorgiei, care prevede coordonareaacþiunilor sale militare, Georgianeputând sã-ºi permitã luxul desfãºu-rãrii acþiunilor militare simultane pedouã direcþii diferite.

Unica soluþie pentru Tbilisi esteinternaþionalizarea problemei ºi rezol-varea ei pe cale paºnicã la masa trata-tivelor. Rolul Moscovei va fi, în acestcaz, deosebit de important, datoritã ºiputernicului lobby exercitat de diasporaosetinã, în frunte cu T. Baloev, cumãtrulpreºedintelui V. Putin.

Osetinii

Anatol Leºcu (Chiºinãu)


10


Remodelarea Marelui Orient Mijlo-ciu, pe coordonatele democraþiei, mo-dernizãrii ºi globalizãrii a ajuns într-un„punct fierbinte”. Dupã o ofensivãbruscã ºi energicã a „forþelor moder-nizãrii” –, sprijinite cu precãdere deSUA, Marea Britanie ºi, într-o manierãparticularã, de UE – a urmat reacþia totmai fermã ºi mai diversificatã a „frontu-lui tradiþionalist,” coagulat în jurul „axei”Damasc-Teheran.

Douã spaþii polarizeazã în mod spe-cial, în momentul de faþã, atenþiapãrþilor aflate în confruntare directã ºiindirectã: Teritoriile Palestiniene ºiIrakul.

Ele reprezintã un fel de scenã amãsurãrii de forþe. În afara acestora,Siria baasistã ºi mai ales Iranul funda-mentalist se plaseazã în spatele

„cortinei,” ca baze politice ºi economicevitale pentru adversarii „exportului dedemocraþie.” De aceea, în momentulde faþã, modificarea atitudinii Damas-cului ºi Teheranului faþã de problemati-ca regiunii pare mai importantã chiardecât impunerea unor soluþii de pacifi-care, pe termen scurt, în TeritoriilePalestiniene ºi Irak.

Tensiuni în Teritoriile Palestiniene

Spre surpriza multor analiºti,Hamas a câºtigat la scor alegerile ge-nerale din ianuarie 2006. Victoria elec-toralã a organizaþiei fundamentaliste(74 de locuri din cele 132 ale parla-mentului) a avut efectul unei bombepolitice. În interior, s-au acutizat rapor-

turile cu Fatah. În exterior, SUA ºiIsraelul au declarat cã refuzã oricecooperare cu Hamas, pânã când nurenunþã la lupta armatã, nu recunoaºteIsraelul ºi nu se angajeazã în procesulde pace; imediat, s-au blocat ºi fon-durile de ajutorarea a palestinienilor.Poziþiile UE au fost mai nuanþate,menþinându-se asistenþa financiarã, darcerându-se abandonarea orientãrilorradicale. Liderii din statele arabe aliateSUA au declarat cã nu acceptã izolareaHamas, cu prilejul unor convorbiri cuCondoleeza Rice (a doua jumãtate alunii februarie). Federaþia Rusã a anga-jat neaºteptate convorbiri exploratorii cuHamas, oficial pe coordonatele regle-mentãrii politice a problemei pales-tiniene. Primirea liderului KhalidMeshaal de cãtre preºedintele VladimirPutin, la 3 martie, a provocat nervozi-tate în SUA ºi Israel. În martie, însã, ati-tudinea Washingtonului a devenit cevamai conciliantã.

Succesul Hamas a produs o satis-facþie deosebitã în Siria ºi Iran, ca ºi înmajoritatea mediilor politice ºi islamicedin regiune. Israelul, marcat de incer-titudini electorale, ºi-a luat anumitemãsuri militare de protecþie ºi a optatpentru o direcþie durã în problemamenþinerii coloniilor de importanþãdeosebitã din Cisiordania. Sunt co-mentarii care apreciazã cã prin Hamas,Teritoriile Palestiniene s-ar puteaîncadra în „axa siriano-ºiitã”, ce are încompunere sudul Libanului, Iranul ºiprobabil centrul ºi sudul Irakului, zonedin sudul Arabiei Saudite ºi Bahrainul.De altfel, ayatollahul suprem AliKhamenei i-a primit pe liderii palestini-eni la 20 februarie, asigurându-i cã leva pune la dispoziþie fonduri de rezis-

Fierbe

Marele Orient MijlociuVladimir Zodian

Patrulã americanã la frontiera Irakului cu Siria

(US Department of Defense)


11


tenþã. Întãrirea militarã a Iranului – prinrealizarea programului sãu nuclear – arconferi o forþã militarã remarcabilãamintitei „axe”, punând în pericol atâtIsraelul, cât ºi regimurile în curs demodernizare din statele Golfului,Iordania, Egipt ºi Irak. Rãmâne de vãzutdacã organizaþia sunnitã Hamas ºipalestinienii, în ansamblul lor, voraccepta sã joace la nesfârºit rolul depioni de sacrificiu (cu dezavantajeleenorme ce decurg din aceasta) pe tablade ºah a regiunii. Oricum, evoluþiile dinFâºia Gaza ºi Cisiordania, deºi s-auîncadrat formal pe coordonatele demo-cratizãrii Marelui Orient Mijlociu auindus deja o crizã majorã în procesul depace israelo-palestinian.

„Pacea încinsã” din Irak

Adoptarea Constituþiei ºi inaugu-rarea lucrãrilor parlamentului suntsemnale încurajatoare, în derulareaunei prelungite ºi sângeroase crizeinterne. Totuºi, ºiiþii majoritari, kurzii,sunniþii ºi laicii nu se pot pune încã deacord asupra unei formule de guverna-re. Fostul premier, Al Jaafari, este con-testat de sunniþi, laici ºi, cu intermiten-þe, de kurzi. Partidele ºiite din Alianþaînvingãtoare în alegeri au luat sub con-trol sudul ºi centrul þãrii, cu sprijinulmiliþiilor din Badr Corps ºi Al Sadr(Mahdi). Simþindu-se marginalizaþi,sunniþii se plaseazã într-o opoziþiepoliticã ºi armatã. Situaþia se complicãprin actele reþelei teroriste ale Al-Qaeda ºi prin acþiunile gherilelor locale,sprijinite de Iran ºi Siria. Noul premier,Al Maliki, propune securizarea þãrii.

Treptat, Iranul s-a profilat drept prin-cipalul factor din vecinãtate care arecapacitatea sã influenþeze într-o direcþiepozitivã sau negativã, evenimentelepolitico militare din Irak; se poate afir-ma, cu exagerarea de rigoare, cã prininfluenþa sa asupra ºiiþilor, Iranul aobþinut „un gaj remarcabil” în confrun-tarea sa cu SUA („Marele Satan”). Din-colo de manipulãrile religioase ºisloganurile propagandistice se as-cund, totuºi, tradiþionalele reven-dicãri ale Teheranului asupra zo-nelor petroliere strategice de laGolf. O eventualã retragere a forþeloramericane ºi internaþionale din Irak arlãsa spaþiu liber de expansiune nu atâtpentru „teroriºtii internaþionali”, câtpentru forþele militare ºi paramilitareiraniene. Într-o asemenea perspectivã,monarhiile Golfului ar fi grav periclitate,

precum ºi procesele de stabilizare dinTeritoriile Palestiniene. În plus, ati-tudinea actualã a Teheranului, de„ºantaj nuclear” ºi de militantism anti-american ridicã serioase semne deîngrijorare asupra ºanselor democraþieiºi pãcii în regiune. Altfel, Iranul ºi SUAau multe interese comune!

Planificatorii de la Washington argu-menteazã cã ºiiþii arabi (irakieni) s-aropune în ultimã instanþã unei hege-monii a ºiiþilor iranieni în „þara dintre flu-vii”; pânã acum, însã, o rupturã întrecele douã comunitãþi ºiite nu s-a pro-dus. De asemenea, aceiaºi planificatoriiau în calcul faptul cã Iranul are se-rioase probleme interne cu minoritãþilekurdã, arabã, azerã (ultima de 18 mili-oane de oameni) sau cã facþiunileaflate la conducere la Teheran ºi-ar dis-puta în secret puterea. Evenimentelerecente nu indicã, totuºi, mari tensiunietnico-politice în Iran. Explicaþia ar fi:natura regimului „democraþiei islam-ice”, care este relativ flexibil; ideologiaunitarã fundamentalist ºiitã; existenþaunui „ duºman comun” („MareleSatan”), care stimuleazã unitateapoliticã în interior în faþa unui „invadatorstrãin, cruciat, antimusulman” etc.

În ultimele luni, SUA au avut reacþiirelativ corect adaptate la rapideleevoluþii din Irak. Americanii au insistatsã se formeze un guvern de coaliþie. Eiîncurajeazã direct întãrirea forþelorlocale militare ºi de securitate, poartãnegocieri cu ºefii de triburi ºi cu lideriisunniþi ºi chiar cu ºefii gherilei etc. Nu

se exclud nici convorbirile cu reprezen-tanþii Iranului (aºa cum au propus lideriai ºiiþilor irakieni). Simultan, SUA ºi UEau insistat ca problematica programuluinuclear iranian sã ajungã în faþaConsiliului de Securitate ONU. DarMarele Orient Mijlociu parcã a începutsã se agite, prins într-o reþea de crize ºiconflicte interdependente: programulnuclear iranian, „rãzboiul civil” nede-clarat din Irak, problema kurdã, progre-sele radicalilor islamici în TeritoriilePalestiniene, tensiunile din Liban, Siriaetc. Realiºtii apreciazã cã regiuneareclamã o abordare de ansamblu cuparticiparea efectivã a comunitãþii inter-naþionale ºi a pãrþilor implicate.

Un nou context regional

În anii 2003-2006, s-a înregistrat oanumitã schimbare a contextului inter-naþional în Orientul Apropiat ºi Mijlociu,în sensul revenirii la anumite modele destructurare a raporturilor de influenþã,specifice Rãzboiului Rece. Astfel, pefundalul prelungirii instabilitãþii în Irakdupã iunie 2003 ºi sporirii tensiuniloramericano-iraniene, F. Rusã a redevenitparþial un factor de influenþã în regiune.Moscova patroneazã programul nucleariranian, sprijinã diplomatic ºi militarregimul de la Damasc, dezvoltã con-tacte oficiale cu gruparea Hamas, cata-logatã drept teroristã de americani ºiisraelieni. Alãturi de ea, Beijingul – încãutare de resurse de petrol ºi gaze –oferã asistenþã diplomaticã ºi militarã

Ceremonie de predare a responsabilitãþii, Makhmur, Irak.



12


Teheranului. UE, India ºi Japonia suntfoarte interesate de valorificarea resur-selor energetice iraniene! Aliat al Occi-dentului în confruntarea cu sistemulcomunist, fundamentalismul islamicrespinge acum democraþia vesticã, dargãseºte un limbaj comun cu regimuriale „democraþiei controlate”. Diverseorientãri ºi activitãþi ale conducerilorFederaþiei Ruse ºi Chinei (ambele statecooperând tot mai strâns împotriva„hegemonismului” în întreg spaþiul asi-atic, uneori în Africa ºi America Latinã)au stimulat conturarea unei balanþeregionale de forþe diferitã de perioada2000 – 2003 ºi restrângerea libertãþiide acþiune a SUA ºi aliaþilor lor. Chiar ºiUE, partenerul esenþial al SUA în planglobal, promoveazã o strategie de solu-þionare a crizelor ºi conflictelor regionaledin multe puncte de vedere deosebitãde cea americanã; Bruxelles-ul puneaccent pe mijloacele diplomatice ºi eco-nomice, în detrimentul celor politico-militare.

Tabloul geopolitic al Marelui OrientMijlociu s-a complicat ºi prin reacþiilepopoarelor la democratizare ºi globa-lizare. Pe ansamblu, democraþia occi-dentalã ºi asigurarea drepturilor omuluinu au trezit aici un ecou cu adevãratentuziast ºi popular, prin comparaþie cuprecedentele din statele socialiste dinEuropa Est-Centralã. Cele mai radicaleforþe locale ºi internaþionale islamice is-au opus cu armele, angajându-se în-

tr-un autentic rãzboi terorist (îndeosebireþeaua Al Qaeda). Alte organizaþii(Hamas, Hezbollahul, grupãri sunniteºi ºiite din Irak) combinã acþiuneapoliticã deschisã cu terorismul. Acolounde s-au acordat noi drepturi ºi liber-tãþi civile ori s-au organizat alegeri,organizaþiile radicale ºi moderat isla-mice au câºtigat voturile electoratului(Arabia Sauditã, Iordania, TeritoriilePalestiniene, Irak, Liban ºi într-o oare-care mãsurã în Egipt).

Islamiºtii s-au modernizat rapid, auasimilat tehnologiile de vârf – inclusiv pecele militare – fãrã a renunþa la spi-

ritualitatea lor. Deºi nu formeazã un„front unit” anti-occidental, cu toate cãsunt marcate de rivalitãþile dintre secteºi clanuri, societãþile musulmane dinOrientul Mijlociu rãspund prin rezistenþãfaþã de impunerea unor valori occiden-tale, cu precãdere faþã de ateism, egali-tatea între sexe, libertatea de expresieetc. Ei atrag atenþia cã democraþia(islamicã) susþinutã de Occident înAfganistan este mai fundamentalistãdecât regimul de la Teheran. De aseme-nea, nici guvernarea din Arabia Sauditãnu s-ar putea compara, în sensul „par-ticipãrii populare” la exercitarea puterii,cu „democraþia islamicã” din Iran. Regi-mul cel mai „moderat islamic”, celinstalat la Ankara, menþine cu greuechilibrul între armatã, fundamentaliºti,laici, kurzi etc. Pe de altã parte, în Irak,în pofida orientãrilor marelui ayatollah alSistani de neimplicare a clerului înpoliticã, Constituþia are o puternicãamprentã fundamentalistã. Un anumeechilibru între modernizare ºi Islam estepe cale de instalare în micile state aleGolfului, dintr-o multitudine de cauze(importantele resurse petroliere, popu-laþia redusã ºi uneori etnic amalga-matã, prezenþa impresionantã a oame-nilor de afaceri ºi a forþelor militareamericane ºi aliate, poziþia lor geogra-ficã de margine în lumea musulmanãetc.). Limitele pânã la care pot cedamusulmanii în relaþia complexã cu civi-lizaþia occidentalã în materie de rapor-turi stat-regim politic-religie reprezintã ºifrontiera ultimã pânã la care pot acþionaeficient „forþele de remodelare demo-craticã” a regiunii. Un Orient trecut lamaterialism ºi ateism sau tolerându-lepe ambele este greu de presupus.Opþiunea respectivã s-a compromis înepoca regimurilor naþionalist laice ºisocialist-naþionaliste din regiune. Igno-rarea acestei experienþe post coloniale– prin exacerbarea rolului nivelator alfactorului economic ºi voluntarismului înconstrucþia societãþii - ar reprezentaeroarea fundamentalã în modernizareaMarelui Orient Mijlociu ºi în materia-lizarea unor soluþii pe termen lung destabilizare, convergenþã ºi dezvoltareregionalã. De fapt, la nivel global, nouamodernizare (regionalizare, globalizare)nu poate progresa ocultând sau eti-chetând drept „forþe adverse”, dimen-siunile etnice, naþionale ºi religioase aleumanitãþii. Faptul cã Marele OrientMijlociu fierbe nu este neapãrat o vesteîngrijorãtoare. El nu trebuie, totuºi, sã„dea în clocot” sau sã „explodeze”!

Patrulã în Barwana, Irak




13

LUMEA MILITARÃmondo militare

Caracterizare succintã

Este interesant de analizat ideeaconform cãreia Orientul Îndepãrtat esteo regiune atât „în tranziþie”, cât ºi „detranziþie”. Primul concept se referã înprincipal la tranziþia sistemicã ºi poate fiaplicat unei regiuni în dezvoltare.Tranziþia sistemicã cuprinde suma pro-ceselor de tranziþie existente la nivelnaþional. Tranziþia odatã ce este finaliza-tã va avea drept rezultat o regiune alecãrei caracteristici sunt complet diferitede cele de acum 50 de ani. Dupã ceaceastã stare va fi atinsã, schimbareava continua ºi va putea include un nouproces de tranziþie, cãtre un alt modelde organizare regionalã sau statalã.Acesta este ºi cazul Asiei de Est, regi-une ce a îmbrãþiºat democraþia, pre-ponderent în dimensiunea sa economi-cã, tranziþia cãtre o societate deschisã,pluralistã, modernã întârziind. Nu estesurprinzãtor, întrucât piaþa este multmai sensibilã la influenþele externedecât dimensiunea culturalã a uneisocietãþi. Dacã stabilitatea este scopulprincipal, atunci regiunea l-a atins înmare parte, deºi nu existã indicatori aifinalizãrii transformãrii. Pentru regiune,provocarea constã în asigurarea con-

stanþei schimbãrii. O modalitate deadresare la aceastã provocare este ges-tionarea schimbãrii pe douã niveluri:internaþional ºi naþional. Un exemplupentru primul nivel este procesul detransformare iniþiat de SUA cãtre China,deºi nu este încã evident cum ºi decând a început ºi nici dacã va fi finalizat.Al doilea nivel vizeazã schimbãrile inter-venite în interiorul unui stat, aici situaþiafiind mult mai clarã: schimbarea sepetrece rapid în unele þãri sau mai încetîn altele, dar nu constituie un pericolsemnificativ pentru regiune ºi în plusgestionarea proceselor reprezintã oresponsabilitate a statelor individuale,nu a întregii regiuni.

În ansamblu Asia de Est este pro-fund afectatã de globalizare ºi libera-lizare, dar ºi de criza asiaticã din anii1997-1998, ce pare sã fi schimbatsocietãþile din regiune la fel de mult caºi celelalte douã procese. Din acestemotive, tranziþia est-asiaticã a fost pro-fundã ºi dramaticã deºi multe dintreschimbãri au fost încununate cu suc-ces.

Specialiºtii afirmã cã neolibera-lismul ºi liberalizarea, ce au fostdeclanºate în „anii Reagan ºi Thatcher”,au triumfat odatã cu colapsul Uniunii

Sovietice (1980-1990). Au avut locschimbãri subtile la nivelul mentalitãþilorreferitoare la ordinea de dupã al II-learãzboi mondial, iar odatã cu libera-lizarea Europei de Est ºi cãderea ZiduluiBerlinului, neoliberalismul ºi-a începutdrumul spre succes. Triumful sãu a fostcomplet când URSS a colapsat subgreutatea ineficienþei comunismului, iarChina a început sã introducã progresivun nou tip de experiment – „socialismulchinez”.

În ceea ce priveºte globalizarea, sepoate vorbi despre schimbul globalrapid ºi masiv a unor elemente-cheie:bunuri ºi servicii, capital, resurseumane, idei ºi informaþii. Revoluþia IT aconstituit instrumentul realizãrii acestuiproces. SUA, Europa (incluzând EuropaCentralã ºi de Est ºi Rusia), Japonia,pãrþi ale Asiei de Est (inclusiv China),Australia ºi Noua Zeelandã au fostabsorbite de globalizare, în timp cezonele rurale ale Asiei, Americii Latine ºiAfrica au fost marginalizate.

Un alt factor al tranziþiei este repre-zentat de criza asiaticã (1997-1998),ce a avut importante consecinþe poli-tice, economice, financiare ºi socialeasupra þãrilor ASEAN ºi a Coreei de Sud,dar indirect ºi asupra Chinei, Japoniei ºiTaiwanului. Aceastã crizã a fost, în-tr-adevãr, o crizã totalã: a început cauna financiarã, a devenit economicã,apoi socialã ºi politicã.

Toþi aceºti factori de transformareau iniþiat procesul de tranziþie al statu-lui-naþiune asiatic. Datoritã globalizãrii,s-a resimþit nevoia de a se redefini sta-tul-naþiune în termeni de prerogative ºiputeri. Mulþi dintre liderii asiatici auînþeles cã trebuie redus controlul totalasupra unei multitudini de politici ºidecizii, de la controlul monetar, la politi-cile comerciale ºi problemele de securi-tate ºi de mediu. Tranziþia statului-naþi-

Un Orient nu prea îndepãrtat -

prezent ºi perspectiveAlexandra Sarcinschi, Cristian Bãhnãreanu

Orientul Îndepãrtat reuneºte sub aceastã denumire trei dintre marile puteri

ale lumii – F. Rusã, China ºi Japonia – ºi þãri precum: Coreea de Nord, Coreea de

Sud ºi Taiwan. Þãrile din aceastã zonã sunt preocupate de stabilitatea pe termen

lung a regiunii, deºi evenimentele din 11 septembrie 2001 nu le-au alterat relaþiile

interne ºi internaþionale. În acelaºi timp, se poate vorbi ºi despre existenþa unui

proces de tranziþie ce se desfãºoarã la nivel de sistem intern ºi de relaþii de putere

la nivel regional, care tinde într-o oarecare mãsurã spre democraþie ºi economia de

piaþã în aproape toate societãþile.


14


une în Asia înseamnã redefinirea naþiu-nii ºi nevoia de a stabili un nou „con-tract social” între membrii societãþii ºiautoritãþi, fãrã de care o naþiune estecondamnatã la instabilitate.

În Asia, statul-naþiune trebuie sã selupte atât cu aºa-numita putere „soft”(culturã, economie, putere ºi influenþãintelectualã), cât ºi cu cea „hard” (pu-tere politicã ºi militarã). În general,statele s-au bazat pe puterea politicã ºimilitarã pentru a-ºi proiecta voinþa ºiinfluenþa, dar în actualul context deglobalizare, puterea culturalã, econo-micã ºi intelectualã a sporit ca impor-tantã. Este necesar ca statul-naþiunesã-ºi îmbunãtãþeascã rolul ºi statutul înlume, centrându-se nu numai pe pu-terea „hard”, ci ºi pe cea „soft”. Chinaeste un exemplu de dezvoltare a puterii„soft”, ea realizând faptul cã în prezentnu poate concura astfel cu putereapoliticã ºi militarã a Statelor Unite aleAmericii.

De asemenea, tranziþia presupuneºi redefinirea relaþiilor între stateleregiunii. Regionalismul asiatic este încurs de cristalizare în condiþiile în careþãrile se orienteazã cãtre comerþ,investiþii, ideile ºi expertizele occiden-tale. Regionalismul ar putea reprezentao noua formã de tranziþie pentru þãrileasiatice, pe mãsurã ce acesteaîncearcã sã depãºeascã problemelelegate de suveranitatea naþionalã.

Finalizarea tranziþiei Asiei de Est arputea avea implicaþii uriaºe atât în planregional, cât ºi internaþional. Pentru aputea verifica aceastã ipotezã, estenecesarã analiza succintã a celor maiimportante þãri din regiune: China,Japonia, Coreea de Nord ºi de Sud.

China

China a reprezentat secole întregi ocivilizaþie de frunte, depãºind restul lu-mii în domeniul artei ºi ºtiinþei. În cursulistoriei, societatea a pendulat între cen-tralizare ºi anarhie – punctatã derepetate invazii strãine, statul fiindinstrumentul principal de coeziuneinternã ºi prestigiu extern. La sfârºitulsecolului XIX ºi începutul secolului XX,China a fost ameninþatã de neliniºticivile, foamete, înfrângeri militare ºiocupaþie strãinã. Dupã cel de-al II-learãzboi mondial, comuniºtii, sub condu-cerea lui Mao Zedong au stabilit o dic-taturã care, în timp ce asigura suverani-tatea Chinei, a impus un control strictasupra vieþii cotidiene ºi a costat viaþa a

milioane de oameni. Dupã 1978, suc-cesorul sãu, Deng Xiaoping a introdusgradual reformele orientate spre piaþã ºiprocesul decizional descentralizat. Pânãîn anul 2000 producþia s-a dublat, deºicontrolul politic rãmâne intens, în timpce controlul economic a fost relaxat.

În cifre, China numãrã o populaþiede aproximativ 1 280 700 000 pe osuprafaþã de 9 596 960 km2. PIB-ulsãu atinge aproximativ 1 200 miliardede dolari în 2003. Resursele naturaleale acestei arii constau în: cãrbune,minereu de fier, petrol, gaze naturale,mercur, cositor, mangan, molibden,vanadiu, magnetitã, aluminiu, plumb,zinc, uraniu ºi are probabil cel mai marepotenþial hidroelectric din lume. Unaspect negativ al folosirii acestei uriaºesuprafeþe de teren este cã numai13,31% este arabil, din care doar 1,2%are recolte permanente.

În ceea ce priveºte sistemul politic,China este un stat comunist, împãrþit în22 de provincii (oficialii chinezi consi-derã cã Taiwanul este cea de-a 23-aprovincie), 5 regiuni autonome ºi 4municipii. Executivul cuprinde: preºedin-tele (Hu Jintao, ales de cãtre CongresulNaþional Popular la 15 martie 2003),vicepreºedintele (Zeng Qinghong, alesla aceeaºi datã de cãtre acelaºi orga-

nism), prim-ministrul, patru viceprim-miniºtri ºi Consiliul de Stat, numit decãtre Congresul Naþional Popular.Legislativul este reprezentat dinCongresul Naþional Popular unicameral,format din 2985 de membri. Putereajudecãtoreascã se aflã în mâinile CurþiiSupreme Populare (judecãtorii suntnumiþi de cãtre acelaºi CongresNaþional Popular), curþilor locale popu-lare ºi curþilor speciale populare (înurmãtoarele domenii: militar, maritim ºitransporturi feroviare).

Viaþa politicã chinezã nu aduce înprim-plan decât Partidul ComunistChinez, celelalte mici grupãri politicefiind sub controlul strict al acestuia, ºiPartidul Democrat Chinez, ce „trece”drept potenþialul rival al partidului deguvernãmânt.

Noua conducere de la Beijing

Hu Jintao a preluat puterea înperioada 2002 - 2004. Iniþial, în 2002a fost ales secretar general al PartiduluiComunist; ulterior, în 2003 ºi 2004 afost promovat preºedinte al republicii ºial Comisiei Militare Centrale a PCC. HuJintao – de profesie inginer hidrotehnic– a condus Tineretul Comunist (1982),provincia Tibet (1988) ºi ªcoala Supe-


15


rioarã de partid (1992). Analiºtii îl con-siderã un pragmatic care se bazeazã peo structurã de cadre disciplinate, ghi-datã de foºti camarazi ai lui Hu, de laªcoala Superioarã de partid. Programulsãu politic intern ar consta în: „dez-voltarea armonioasã a tuturor regiu-nilor” (cu ani în urmã au fost favorizateprovinciile din est ºi sud); sprijin pentrupopulaþia ruralã; combaterea corupþiei;întãrirea „moralei de partid”; combate-rea tendinþelor centrifuge din provincii;reducerea decalajelor grave dintrebogaþi ºi sãraci (peste 160 de demon-straþii pe zi provocate de cauze social-economice). Unii observatori avertizeazãcã partidul s-ar lãsa influenþat tot maievident de conducerea militarã ºi de„sloganuri naþionaliste”, folosite pentrua coagula o societate periclitatã dedeosebiri flagrante de avere ºi de unºomaj în creºtere vertiginoasã. În ultimiiani, naþionalismul renãscut s-a materi-alizat prin „cultul marilor împãraþichinezi”, în special, prin glorificarea luiWu Di, întemeietorul Dinastiei Han(secolul II î. Hr.).

China face parte dintr-o multitudinede organizaþii internaþionale, dintre carecele mai importante sunt: ASEAN(partener de dialog), G7, ONU (estemembru permanent al Consiliului deSecuritate), Organizaþia Mondialã aComerþului etc.

Din punct de vedere economic, înultimii ani, China a înregistrat o creºterespectaculoasã (în anul 2002, creºterearealã a produsului intern brut a fost de8%, iar flata inflaþiei a fost de – 0,8%).Cifrele aratã cã populaþia care trãieºtesub limita de subzistenþã reprezintã10% din populaþia totalã (estimare2001), forþa de muncã numãrã 744milioane de oameni, iar ºomajul are oratã de 3,1%. În ultimii ani, ritmul decreºtere al economiei mondiale, care aajuns pânã la circa 5%, a fost susþinutde economia americanã ºi cea chinezã.Cele douã economii au contribuit împre-unã cu aproape 50% la creºterea eco-nomicã globalã. Consumatorii ame-ricani ºi producãtorii chinezi sunt ceicare au împins înainte economia mon-dialã.

Expansiunea economicã a Chineidin ultimul timp a contribuit în mareparte la creºterea cererii mondiale deenergie, ceea ce a condus la majorareapreþului petrolului. Economia chinezã adevenit locomotiva Asiei de Est, expor-turile sale jucând un rol important ºi înrefacerea economiei japoneze. De

asemenea, China este cel mai impor-tant beneficiar de investiþii strãinedirecte (49 308 milioane de dolari),având în vedere cã multinaþionaleleºi-au localizat aici operaþiunile pentru aprofita de mâna de lucru ieftinã ºi deimensa piaþã internã. În 2003, impor-turile Chinei au crescut cu pânã la 40%,iar în ultimii ani, acestea au reprezentato treime din creºterea totalã a impor-turilor mondiale.

În prezent, economia Chinei sesupraîncãlzeºte. Se apreciazã totuºi cãfenomenul nu a atins nivelul celui de laînceputul anilor ’90, când inflaþia,investiþiile ºi creditul au înregistrat rit-muri de creºtere mult mai mari decât înprezent. În plus, autoritãþile au impusmãsuri de încetinire a avansului eco-nomic. Investiþiile ºi creditarea bancarãºi-au redus ritmul de dezvoltare. Politicamonetarã americanã foarte relaxatãeste în parte rãspunzãtoare de boom-uleconomiei chineze. Yuanul fiind legatde dolarul american, China a fostaproape forþatã sã importe condiþiilemonetare relaxate din SUA. Ratele ridi-cate ale dobânzii din China au atrasfluxuri importante de capital care auinflamat lichiditãþile interne, încurajândcreditarea bancarã în exces.

Specialiºtii apreciazã cã economiachinezã trebuie sã-ºi diminueze expan-siunea puternicã în mod treptat, fãrã caaceasta sã provoace o prãbuºire econo-micã, aºa cum s-a întâmplat în cadruleconomiei mondiale, deoarece o prãbu-ºire a economiei sale ar afecta creº-terea avansului economic pânã în jur de

7%. Se speculeazã chiar cã dacãautoritãþile vor continua reformele, înurmãtorii zece ani, Beijingul ar puteaconduce cea mai puternicã economiedin lume.

În mod cert, dezvoltarea Chinei vaafecta restul economiei mondiale, de lalocurile de muncã, pânã la preþulpetrolului. Analiºtii apreciazã cã inte-grarea Chinei în economia mondialã vaconduce la reducerea salariilor pentrumuncitorii slab calificaþi ºi la diminuareapreþurilor pentru cea mai mare parte abunurilor de consum, însã randamentulcapitalului va spori.

Ascensiunea rapidã a economieichineze provoacã intensificarea cereriide materii prime ºi energie pe planmondial. Se pune întrebarea dacãeconomia globalã va fi capabilã sãfurnizeze suficiente resurse în viitor pen-tru a susþine aceastã ascensiune verti-ginoasã. Deja China a ajuns cel maiînsemnat consumator de oþel, cãrbuneºi ciment ºi cel de-al doilea mare con-sumator de petrol dupã SUA. Cerereade petrol a Chinei s-a dublat în ultimiizece ani. Producþia proprie de petrol acrescut lent, astfel încât China a trebuitsã-ºi asigure necesarul de petrol prinimporturi. Consumul sãu de petrol asporit cu 15% în 2004, ceea a con-tribuit semnificativ ºi la modificarearecentã a preþurilor petrolului. În opiniaanaliºtilor, ceea ce se va întâmpla cupreþul petrolului va depinde în mareparte de modul în care China va reuºisã-ºi încetineascã ritmul alert decreºtere economicã.

Shanghai, astãzi


16


În prezent, consumul de energie pecap de locuitor în China nu este lanivelul celui din Coreea de Sud sauJaponia, dar în urmãtorii ani se va mod-ifica. De exemplu în China existã înprezent o maºinã la fiecare 70 delocuitori, spre deosebire de o maºinã lafiecare doi americani. Dacã deþinãtoriide maºini din China ar ajunge la niveluldin SUA, aceasta ar însemna sã existe650 milioane de automobile în China,adicã mult mai mult decât existã la oraactualã în toatã lumea.

China ºi alte state asiatice au inter-venit pe piaþã pentru a bloca apreciereamonedelor lor naþionale în raport cudolarul. Aceste state menþin un curs deschimb artificial al monedei lor pentrua-ºi încuraja exporturile competitive ºi acrea locuri de muncã. Mulþi economiºtisocotesc cã menþinerea unei rate fixede schimb a yuanului distorsioneazãcomerþul ºi fluxurile de investiþii ºiîmpiedicã ajustarea ratelor de schimb lanivel global.

Deschiderea economicã a Chinei afost iniþiatã în anii ’80 ºi a determinatreîntoarcerea la dimensiunea ei mar-itimã. Ieºirea din criza perioadeimaoiste a fost posibilã datoritã rein-stalãrii sectorului capitalist în cadruldomeniului maritim al þãrii, de la fron-tiera cu Rusia, la cea cu Vietnamul.Conform unor experþi, aceastã dez-voltare economicã impulsionatã de statºi de întreprinderile strãine (japoneze,americane, australiene, coreene, euro-pene ºi taiwaneze) a contribuit la modi-ficarea echilibrului intern al Chinei,atrãgând spre regiunile litorale zeci demilioane de chinezi. Totuºi, existã ºiaspecte negative ale dezvoltãrii: a fostadâncitã prãpastia dintre o Chinã acreºterii ºi una internã, subdezvoltatã,ridicând totodatã ºi problema opoziþieidintre controlul exercitat de cãtre unstat rãmas comunist ºi provincii underenaºte un puternic regionalism.Dezvoltarea fãrã precedent a þinuturilorlitorale chineze a readus în atenþieproblema echilibrului forþelor centrifugeºi centripete din istoria Chinei. Pânã înprezent, statul a reuºit sã controlezecurentele regionaliste prea puternice ºitendinþele centrifuge ale periferiei sale,prin mai mulþi factori – printre care senumãrã ºi resuscitarea foarte puternicãa naþionalismului chinez, atât în interi-orul þãrii, cât ºi în exteriorul ei.

În ciuda problemelor cauzate deSARS (afectarea foarte gravã a tuturorramurilor industriei), se prevede o

creºtere anualã a economiei cu peste7%. Cu toate acestea, creºterea conti-nuã a PIB-ului mascheazã faptul cãºomajul creºte în continuare. Existãpatru sectoare care absorb forþa demuncã – turismul, aviaþia civilã, divertis-mentul ºi comerþul cu amãnuntul –, darºi aici, numãrul angajãrilor va scãdea înurmãtorii doi ani. Toate acestea pre-vestesc o amplificare a ºomajului înmediul urban, cu importante consecinþenegative asupra stabilitãþii sociale.Concluzia este ca ratele surprinzãtoarede creºtere nu se traduc automat încreºterea numãrului de locuri demuncã.

În ansamblu, sporirea ºomajului,lipsa unei reþele eficiente de securitatesocialã, dezvoltarea neuniformã, dis-crepanþele veniturilor, migraþia internãºi alte probleme se combinã, rezultatulfiind o situaþie periculoasã pe piaþamuncii. Mai mult, dezvoltarea neregu-latã a contribuit la degradarea mediului,lipsa apei potabile, despãduriri, practiciabuzive în domeniul ocupãrii forþei demuncã ºi corupþia la cele mai înalteniveluri. Guvernul a recunoscut cã aces-te probleme constituie provocãri gravela adresa stabilitãþii socio-economice,însã mãsurile luate s-au dovedit a fiîncã inconsistente.

Tot în plan intern, modernizareaforþelor armate constituie parþial ºirezultatul creºterii din ultimii ani a pro-ductivitãþii industriei de apãrare.Reforma industriei de apãrare începutãîn anii ’90, spre deosebire de cea ante-rioarã, este substanþialã ºi a influenþatpozitiv calitatea output-ului acesteiramuri. Îmbunãtãþirile au fost gradualeºi incrementale ºi se aºteaptã continua-rea ºi în viitor a acestei tendinþe, pre-supunând cã va fi menþinutã creºtereaeconomicã. Firmele de armamentchineze produc o largã gamã de arma-ment modern, care în scurt timp, prog-nozeazã specialiºtii în domeniul secu-ritãþii, va putea fi folosit într-un posibilconflict cu Taiwanul ºi vor consolida laprezenþa militarã a Chinei în Asia.Industria de apãrare chinezã cuprinde înprezent 11 întreprinderi de stat precum:Corporaþia Grupului Naþional NuclearChinez, Corporaþia Grupului pentruªtiinþã ºi Tehnologie Aerospaþialã, Cor-poraþia Grupului Industriei deConstrucþii Navale, Corporaþia Grupuluipentru Tehnologie Electronicã etc.Aceste firme nu sunt controlate deArmata chinezã, ci sunt entitãþi civile ceactiveazã sub autoritatea Consiliului de

Stat ºi a Comisiei de Stat pentru ªtiinþã,Tehnologie ºi Industrie pentru ApãrareaNaþionalã.

În martie 2003, bugetul ArmateiPopulare de Eliberare (APE) a fost mãritcu 9,9%, ajungând la aproape 22,4miliarde de dolari. Acesta reprezintã ceamai micã creºtere din ultimii zece ani,reflectând decizia guvernului de a redi-recþiona fondurile bugetare pentru aîmbunãtãþi nivelul de trai al celor maisãraci cetãþeni. Totuºi, bugetul deapãrare al Chinei include ºi costurilecercetãrii în domeniul armamentelor ºicheltuielile pentru achiziþii. În realitate,bugetul apãrãrii este de aproximativ 60miliarde de dolari, iar APE are fondurilenecesare continuãrii programului pe ter-men lung de modernizare a forþelor.China desfãºoarã în prezent un programde achiziþii de sisteme avansate din F.Rusã, în timp ce lucreazã în sensulîmbunãtãþirii calitãþii produselor ºi pro-gramelor proprii. Dezbateri vii suscitãproblematica embargoului SUA ºi UEasupra importurilor militare chineze. Înansamblu, programele de achiziþii suntdestinate sporirii performanþelorrachetelor ºi capacitãþilor aeriene ºinavale, ce permit Chinei proiecþia pute-rii la distanþe mari. De asemenea,China acordã mare atenþie ºi rãzboiuluiinformaþional ºi are în vedere o viitoarerestructurare a APE, în sensul transfor-mãrii sale într-o forþã mai micã ºi maiflexibilã. Probabil cã aceste transformãrivizeazã continuarea desfãºurãrii decapacitãþi militare avansate în Taiwan.Pentagonul a estimat recent cã APE adesfãºurat pânã acum 450 de rachetebalistice cu razã scurtã de acþiune înproximitatea Taiwanului, numãrul lorcrescând cu 75/an. În aceste condiþii,SUA se tem cã superioritatea calitativãa Taiwanului, în condiþiile unei moder-nizãri încete a forþelor, va fi anulatã decontinua expansiune a capacitãþilor mi-litare ale Chinei. De aceea, SUAintenþioneazã sã îmbunãtãþeascã atâtsistemul taiwanez de comandã, control,supraveghere ºi recunoaºtere, cât ºiapãrarea antiaerianã. Dacã balanþa ca-litãþii se va înclina spre China în urmã-torii ani, va creºte ºi presiunea cer-curilor politice ºi militare chineze asupraTaiwanului.

În ceea ce priveºte relaþiile inter-naþionale, raporturile cu Taiwanul, con-stituie un element important. În ultimuldeceniu, Taiwanul, prin reafirmareaunitãþii sale teritoriale, a creat noi tensi-uni în relaþiile cu China. Schimbarea a


17


intervenit dupã 1990 ºi a avut primelerãdãcini în politicile interne taiwaneze.Performanþa economicã impresionantãa Taiwanului ºi integrarea sa în sistemulde comerþ internaþional au devenitsursa mândriei naþionale ºi au influ-enþat pozitiv perceperea statutului înlume al acestei þãri. Schimbarea a fostvãzutã ca fiind împotriva constrângerilorimpuse de China ºi de comunitateainternaþionalã, ca rãspuns la poziþiaacesteia în lume. Drept consecinþã,mulþi taiwanezi au acuzat China cã aimpus aceastã „cãmaºã de forþã” inter-naþionalã. De asemenea, ameninþãrilemilitare ale Chinei (1995) au întãritidentitatea taiwanezã ºi au slãbit sprijin-ul pentru revenirea teritoriilor la China.În prezent, ideea cã Taiwanul este dejao þarã independentã ºi suveranã nu maiconstituie un curent radical, ci viziuneamajoritãþii populaþiei. Din aceste mo-tive, liderii chinezi sunt profund preocu-paþi de tendinþele din evoluþia politicilorinterne taiwaneze ºi de relaþiile militaredintre Taiwan ºi SUA sau dintre Taiwanºi Japonia.

China mai este implicatã ºi în altedispute complexe asupra InsulelorSpratly cu Malaiezia, Filipine, Vietnamºi posibil Brunei pentru rezolvarea cãro-ra, în noiembrie 2002, a semnat„Declaraþia referitoare la comportamen-tul pãrþilor în sudul Marii Chinei”, unmecanism pentru eliminarea tensiunilorlipsit de un cadru legal în ceea cepriveºte „codul de comportament”. Altedispute ºi tensiuni se înregistreazã înurmãtoarele zone:

- graniþa militarizatã cu India (aufost organizate peste 13 runde de mesede lucru pentru rezolvarea acestei dis-pute);

- dispute cu Japonia asupra insu-lelor Senkaku (cu zãcãminte de hidro-carburi);

- dispute asupra graniþei cu Tadji-kistanul;

- dispute aflate în curs de rezolvareasupra graniþei cu Kazahstanul;

- imigraþia ilegalã din Coreea de Nord;- demarcarea graniþelor maritime ºi

a zonelor comune de pescuit cuVietnamul;

- ocuparea de cãtre China aInsulelor Paracel, ce sunt revendicatede Vietnam ºi Taiwan etc.;

- ameninþarea fundamentalistã dinzona locuitã de uighuri, în nord-vestulþãrii;

- dispute existã ºi asupra situaþieidin Tibet.

Deosebit de importante sunt relaþiileChinei cu India. Din punct de vedere aldomeniului securitãþii, cele douã þãri s-au confruntat în 1962 cu un rãzboi degraniþã ce a deteriorat relaþiile sino-indi-ene din urmãtorii ani. Mai mult, testelenucleare indiene din 1998 au fost inter-pretate de cãtre China drept o manevrãostilã, disensiunile luând amploarecând ministrul indian al Apãrãrii adeclarat cã China este principalaameninþare la adresa securitãþii Indiei.Relaþiile s-au îmbunãtãþit odatã cudecizia Indiei de a accepta formal cãTibetul este o parte a Chinei. Alianþa de

facto sino-pakistanezã ºi implicareaindirectã a Beijingului în problemaKashmirului trezesc pe mai departeostilitatea Indiei. La fel, influenþacrescândã a Chinei în Birmania ºiBangladesh este perceputã negativ deoficialitãþile indiene. Abordarea pozitivãa relaþiilor s-a manifestat totuºi în

domeniul exerciþiilor militare bilaterale(noiembrie 2003). Ambele þãri s-auimplicat într-un exerciþiu naval decãutare ºi salvare de-a lungul coasteiShanghaiului, ceea ce a avut ca rezultatprincipal creºterea nivelului deîncredere între cele douã armate. Înaprilie 2005, cele mai populate stateale lumii au încheiat un tratat de priete-nie ºi frontierã. În 2006, însã, NewDelhi ºi Washingtonul au semnat o„alianþã nuclearã paºnicã.”

Pentru americani, China reprezintã opreocupare majorã. Pe de o parte, seconsiderã cooperarea cu ea indispen-sabilã în Asia-Pacific, pe de altã parte,îngrijoreazã apariþia unor „tendinþeimperiale” ale Beijingului în Coreea,Indochina, Asia de Est ºi Centralã.Pragmaticã, echipa de la Beijingfavorizeazã atât cooperarea politico –militarã cu F. Rusã (Grupul de laShanghai) ºi doctrina „antihege-

Maºinã de luptã (sus) ºi tanc din dotarea Armatei Populare Chineze


18


monistã,” cât ºi colaborarea cu SUA,UE, India ºi ASEAN. Pe plan mai larg,China oferã asistenþã statelor ºigrupãrilor „antihegemoniste” din lumeaarabã, America Latinã, Africa etc. Îndialogul cu SUA, China intrã într-o nouãperioadã a relaþiilor nucleare strategice,complet diferite de cele din trecut. Pemãsura ce China îºi modernizeazã arse-nalul nuclear, ea va realiza o capacitatede descurajare mult mai solidã ºi maicredibilã, însã SUA îºi vor accentuaapãrarea strategicã, descurajarea con-venþionalã strategicã ºi preempþia,monitorizând în permanenþã evoluþiaChinei. Aceastã perioadã nesigurã detranziþie este deja marcatã de suspici-uni cauzate de lipsa de transparenþã,ceea ce ar putea duce la rãcirea relaþi-ilor sino-americane. Pentru a evita con-secinþele negative ºi a introduce o maimare stabilitate în dinamica relaþiilornucleare dintre aceste douã puteri, estenevoie de eliminarea tensiunilor, sta-

bilirea clarã a scopurilor ºi aplicareaunor mãsuri ferme de siguranþã. Înabsenþa unor astfel de discuþii oficialeîntre cele douã pãrþi, Centrul pentruStudii Strategice ºi Internaþionale –Washington pe de o parte, Fundaþiapentru Studii Internaþionale Strategicede la Beijing ºi Departamentul pentruControlul Armamentelor al MinisteruluiChinez de Externe pe de altã parte, auiniþiat un proiect ce urmãreºteîmbunãtãþirea relaþiilor din domeniulnuclear dintre SUA ºi China. Proiectulinclude: vizite reciproce la nivel înalt,briefing-uri ºi consultaþii cu specialiºtidin ambele þãri, activitãþi comune decercetare ºi publicaþii. Principalul scopeste ca în viitor, SUA ºi China sã reiadiscuþiile strategice ºi sã înceapã undialog mult mai serios ºi realist pentru aputea menþine o relaþie stabilã în even-tualitatea construirii sistemelor deapãrare anti-rachetã. Dincolo însã deaceste tensiuni punctuale, China bene-

ficiazã de aport de capital ºi de tehnolo-gie din SUA ºi de asistentã pentru rapi-da integrare în economia mondialã. Îndomeniul comercial au apãrut însã con-flicte legate de preþurile de dumping aleunor produse chinezeºti ºi de încetinireadoveditã în liberalizarea economiei.

În ultimii ani, China a promovat unnou concept de securitate (NCS) ceafirmã angajamentul Chinei de a pro-mova mai eficient pacea ºi prosperita-tea în noua ordine mondialã. NCS con-stituie un instrument pentru contraca-rarea de cãtre China a aºa-perceputuluicontrol american ºi pentru afirmarearolului de conducãtor regional respons-abil ºi pacifist al Chinei. NCS are învedere: securitatea prin cooperare; oînþelegere mai largã a conceptului desecuritate, ce include ºi ameninþãriledin afara conflictului militar tradiþionalstat versus stat; cooperarea pentrusecuritate al cãrei scop constã în pro-movarea încrederii între state, nu cate-gorisirea acestora în potenþiali adversarisau prieteni; dialogul multilateral;mãsurile de construire a încrederii; con-trolul armamentului ºi neproliferarea;interacþiunea economicã extinsã capoliticã ce reduce tensiunile socialeinterne; denunþarea folosirii forþei ºi aameninþãrii cu folosirea forþei pentru astopa disputele politice; relaþiile, bazatepe egalitate ºi respect, dintre þãrile pu-ternice ºi cele slabe.

NCS reafirmã neinterferarea în pro-blemele altor þãri, ceea ce sugereazã ocontinuare a disputelor între SUA ºiChina asupra unor aspecte precum:asistenþa acordatã de cãtre SUA Taiwa-nului sau plângerile depuse de Departa-mentul de Stat American ºi de alte or-ganizaþii ºi indivizi din SUA asupra nere-spectãrii drepturilor omului în China. Pede altã parte, în numeroase dezbateri(cu Irak, Iran, Sudan), China a fãcut„front comun” cu F. Rusã în Consiliul deSecuritate al ONU. China ar putea folosiprincipiul „beneficiului mutual” în relaþi-ile economice ca bazã pentru contraca-rarea reclamaþiilor referitoare la violareaobligaþiilor chineze ce reies din rolul demembru al Organizaþiei Mondiale aComerþului (admitere în 2001).

Obiecþiile Chinei vizavi de extindereaspre est a NATO ºi asupra prezenþeiamericane în Asia de Est (inclusivparteneriatele de securitate cu Japonia,Australia ºi Coreea) reprezintã o pro-blemã cãreia oficialii chinezi îi acordãdin ce în ce mai multa importanþã.Australia de exemplu considerã China

Submarinele ºi rachetele balistice, principalele arme strategice ale armatei chineze


19


ca fiind un foarte important partener decomerþ. Refacerea parþialã a puterii mi-litare a Japoniei nu poate fi privitã culiniºte la Beijing, chiar dacã americaniiºi niponii subliniazã caracterul ei pre-ponderent defensiv.

Mai nou, liderii din Beijing sugereazãcã americanii s-au lansat într-o politicãde „încercuire” a þãrii lor, prin: întãrireaalianþei cu Japonia ºi ASEAN; dez-voltarea cooperãrii politico-militare cuIndia; garantarea securitãþii Taiwanului;stabilirea de baze militare ºi de relaþiispeciale în Pakistan ºi Asia Centralã. Înacest context, în aprilie 2005 SUA auperfectat tratate de prietenie ºi partene-riate strategice cu Pakistanul sau India.Concomitent, s-au intensificat relaþiilecu Asia de Sud-Est.

Prioritare pentru China sunt ºi prob-lemele Extremului Orient, Asiei Centraleºi de Sud-Est. Raporturile cu F. Rusã ºistatele din Asia Centralã se centreazãpe cooperarea bilateralã ºi în cadrulGrupului de la Shanghai. Dacã în anii2000-2001, se lua în calcul o posibilã„axã anti-hegemonistã” F. Rusã-China,astãzi evoluþiile sunt departe de o astfelde alianþã, cu toate cã Moscova ali-menteazã vertiginos arsenalul militarchinez. Interesele ruse ºi chineze seconfruntã, totuºi, în Asia Centralã,Siberia de Est ºi Coreea. Beijingul esteastfel foarte activ pe piaþa petrolierã aAsiei Centrale ºi a finanþat o importantãconductã ce face legãturã cuKazahstanul. Dupã 2001, Moscova res-imte o insistentã „presiune” a imigraþieiilegale în Siberia ºi pare a favorizaprezenþa militarã occidentalã în Asia

Centralã ºi relaþiile economice strânseîn Japonia. La rândul sãu, criza prelun-gitã din Coreea de Nord nu poate fi ges-tionatã exclusiv de China.

Teme importante ale politicii externechineze se referã la „criza nuclearã”provocatã de Coreea de Nord sau latensiunile sporite din raporturile cuJaponia (ambele puteri se concureazãeconomic ºi politic în Asia de Est ºi deSud-Est, deºi schimburile reciproce potatinge 195 miliarde de dolari în 2005).De asemenea, China aspirã la creareaunei „pieþe comune” în Asia de Est ºi deSud-Est (2004) ºi participã activ la dia-logul Asia-Pacific. O direcþie prioritarã aChinei se referã la „parteneriatul” cuUE, îndeosebi cu Germania ºi Franþa.Beijingul îºi asumã din ce în ce mai evi-dent un „rol mondial”, în cadrulConsiliului de Securitate sau în abor-darea problematicii Africii, AmericiiLatine ºi Orientului Apropiat.

Taiwan are o populaþie de 22,6 mili-oane locuitori, la o suprafaþã de 36 000km2. PIB – 441 miliarde de dolari. Forþearmate permanente: 300 000 oameni,900 tancuri, 440 avioane de luptã, 21fregate, 2 submarine, 11 distrugãtoare.Economie în expansiune, exporturimasive în China (exporturi generale de128 miliarde de euro în 2003). Investiþiidirecte în China (70% din totalulinvestiþiilor directe taiwaneze). La con-ducere se aflã grupãrile „independiste”(preºedintele Chen-Shui-bian) din jurulPartidului Democratic Progresist. Sepreconizeazã modernizarea rapidã aforþelor armate cu ajutor american(14,5 miliarde de dolari) ºi amplificarearelaþiilor de alianþã cu Washingtonul ºichiar cu Tokio (peste 800 de rachetechineze sunt amplasate în apropiereaTaiwanului; o nouã „lege chinezã”autorizeazã folosirea forþei în cazul încare regimul de la Taipei ar proclama

Quadrennial Defense Review ReportQuadrennial Defense Review Report 2006, documentul care stabileºte strategia de apãrare a SUA pentru urmã-

torii patru ani, a fost fãcut public la începutul lunii februarie.

Raportul identificã Republica Popularã Chinezã drept puterea cu cel mai mare potenþial de a intra în competiþie

militarã cu SUA ºi de a folosi tehnologii avansate care, la un moment dat, ar putea surmonta superioritatea ameri-

canã. Ulterior, Raportul anual înaintat Congresului de Departamentul Apãrãrii cu privire la puterea militarã a Chinei

a detaliat aceastã percepþie a Washingtonului, subliniind cã tendinþele pe termen lung ale modernizãrii forþelor

nucleare strategice, ale capabilitãþilor de apãrare împotriva invaziilor terestre ºi pe mare ºi ale dezvoltãrii loviturilor

de mare precizie se constituie în posibile ameninþãri la adresa oricãrei forþe militare din zonã. Aºa cum observa

George Friedman, SUA ºi China par a se fi angajat tacit într-o competiþie pentru lumea de mâine, miza fiind controlul

asupra oceanului: Beijingul, lipsit de posibilitatea de a dezvolta o flotã de suprafaþã la nivelul SUA, încearcã sã con-

tracareze supremaþia maritimã americanã construindu-ºi o capacitate de a lovi Flota a 7-a din Pacific (rachete ºi

aviaþie). Cu alte cuvinte, strategia chinezã ar viza nu deposedarea SUA de controlul asupra mãrii, ci interzicerea

accesului forþelor americane în Pacificul de vest. În aceste condiþii, sublinia analistul american, cheia noii competiþii

va fi în spaþiul cosmic.

La aceastã datã nimic nu pare sã tulbure în mod real echilibrul din zonã, dar percepþiile americane ºi pregãti-

rile chineze par sã îndrepte atenþia cãtre o competiþie care ar face uitatã rapid ameninþarea Jihadului islamic.

Obuzier autopurtat aflat în dotarea armatei chineze


20


independenþa insulei). Foºtii naþionaliºti(Gomindangul) pledeazã, însã, pentrureconcilierea sino-taiwanezã.

Mongolia are 2,4 milioane locuitorila o suprafaþã de 1,5 milioane km2. PIB– 1,1 miliarde de dolari. Predominãagricultura (36% din PIB), deºi 56% dinpopulaþie trãieºte în oraºe. Partenericomerciali sunt China, UE ºi F. Rusã.Regim politic democratic din 1990-1992. În anii din urmã, sub influenþacreºterii economiei chineze s-au inten-sificat activitãþile la minele de aur ºicupru. Exporturile de textile (10% dinPIB) sunt direcþionate spre SUA.Tensiuni în negocierea datoriei faþã deURSS (redusã la 240 milioane de euro)ºi cu China (din cauza minoritãþilor dinMongolia Interioarã). Puterea aparþinefoºtilor comuniºti (preºedinþia republicii)ºi liberalilor (guvernul). SUA sunt intere-sate de poziþia geostrategicã a þãrii(vizita preºedintelui G. Bush, 2005).

Japonia

Consideratã a fi una dintre primeletrei puteri economice ale lumii, Japoniaºi-a început refacerea dupã înfrângereasa în cel de-al doilea rãzboi mondial,devenind un actor important pe scenainternaþionalã. Începuturile RãzboiuluiRece cu Uniunea Sovieticã (1947), vic-toria comunistã în China (1949) ºi maiales Rãzboiul din Coreea (1950-1953)au contribuit la transformarea Japoniei,din þarã învinsã, în þarã asociatã efortu-lui american de luptã împotriva comu-nismului. Istoricii afirma cã RãzboiulRece a grãbit reabilitarea internaþionalãa Japoniei, care a semnat în 1952 untratat cu Washingtonul (Tratatul de laSan Francisco), în sensul unui pact mili-tar complementar. Sfârºitul RãzboiuluiRece nu a alterat problema geopoliticãfundamentalã a arhipelagului japonez(disputa asupra Insulelor Kurile cu F.Rusã, alte dezacorduri cu Coreea deSud ºi China) aceasta rãmânând con-centratã în triunghiul Rusia-SUA-China.Confruntatã cu noul mediu de securi-tate, Japonia ºi-a întãrit potenþialul mili-tar pe toate planurile (conform unorexperþi, inclusiv pe plan nuclear) ºi ºi-aconsolidat alianþa cu SUA, reînnoindu-ºitratatele ºi garanþiile de securitate.Japonia ar fi revenit la poziþia geopoli-ticã a anilor ’50: axa Tokio-Washington,ce se opune axei Moscova-Beijing, însãnoul statut este acela de superputerealiatã, nu de perdant. Aceastã „axã”

este mai mult o noþiune de laboratorgeopolitic, realitatea scoþând în evi-denþã atât puncte de vedere comuneruso-chineze, cât ºi contradicþii funda-mentale, determinate de creºterea sis-tematicã a presiunii economico-imi-graþioniste chineze în Asia Centralã ºiSiberia de Est.

Japonia se întinde din partea denord a Oceanului Pacific, în MareaJaponiei ºi spre Peninsula Coreea.Suprafaþa sa totalã este de 377 835km2, dintre care 3091 km2 ape ºi 374744 km2 pãmânt (Insulele Bonin, Daito-shoto, Minami-jima, Okinotori-shima,Insulele Ryukyu ºi Insulele Volcano). Înceea ce priveºte resursele naturale,pãmântul japonez nu este bogat în min-erale, terenul arabil reprezintã doar12,13% din suprafaþa totalã, însã pes-cuitul în apele teritoriale este una dintreresursele naþionale. Populaþia acesteiþãri numãrã 127 400 000 de locuitori,iar rata de creºtere este de 0,11% pean; 99% din aceastã populaþie esteforma din japonezi, restul de 1% fiindreprezentat de coreeni (511 262locuitori), chinezi (244 241 locuitori),brazilieni (182 232 locuitori), filipinezi(89 851 locuitori) ºi alþii. Apartenenþareligioasã este de 40% shinto ºi 38%budiºti, restul incluzând ºi religiacreºtinã (0,7%).

Sistemul politic japonez este de tipulmonarhiei constituþionale, cu guvernparlamentar. Actuala putere se afla înmâinile politicienilor, birocraþilor ºidirectorilor de companii, în timp ceîmpãratul îºi menþine tronul ca simbol alunitãþii naþionale. Aºadar, ramura exe-cutivã este reprezentatã de împãrat(Akihito, din 7 ianuarie 1989), ºefulguvernului (Junichiro Koizumi, din 26

aprilie 2001) ºi Cabinet (numit de cãtreprim-ministru). Ramura legislativã con-stã într-o dietã bicameralã (CasaConsilierilor ºi Casa Reprezentanþilor),iar puterea judecãtoreascã estereprezentatã de Curtea Supremã (ºefuljustiþiei este numit de cãtre monarh,dupã ce este desemnat de cãtreCabinet). La viaþa politicã japonezã iaparte un numãr redus de partide:Partidul Democrat Japonez, PartidulComunist Japonez, Komeito, PartidulLiberal Democrat ºi Partidul SocialDemocrat, dintre care, la putere se aflãliberal-democraþii.

Economia japonezã suferã încã con-secinþele unui „boom economic artifi-cial” din anii ’80. Dupã zece ani, aces-ta a intrat într-o lungã perioada destagnare, ce a fost întreruptã doar demãsurile luate de guvern pentru stimu-larea economiei în anii 1995-1996. Laînceput, guvernul a ezitat ºi a luatmãsuri modeste pentru rezolvarea crizeifinanciare ºi economice pentru ca apoisã lanseze reformele ce încã maireprezintã baza politicii economice a luiKoizumi. Cursul reformei este direcþio-nat spre atacarea rãdãcinilor prob-lemelor prin liberalizare, descentralizareºi privatizare. În timp ce mulþi observa-tori considerã cã reformele din sectorulguvernamental se deruleazã prea greu,procesul de restructurare este pe dru-mul cel bun în sectorul de afaceri.Problemele persistã în domeniile prote-jate de cãtre stat (agriculturã, con-strucþii, industria electricã ºi comerþulcu amãnuntul), ceea ce înseamnã cãexistã o discrepanþã semnificativã întresectoarele supuse competiþiei ºi celeprotejate. Cu toate acestea, reformastructuralã este ireversibilã, iar des-chiderea ºi liberalizarea au îmbunãtãþitîn mod evident mediul de afaceri, ceeace se reflectã nu numai în nivelul in-vestiþiilor strãine, ci ºi în câºtigarea anu-mitor sectoare de piaþã de cãtre expor-tatorii europeni, sau de companiile au-straliene.

În prezent, cooperarea dintre guvernºi industrie, etica strictã a muncii, înaltatehnologie ºi procentul mic alocatapãrãrii (1% din PIB) au determinat pozi-þia Japoniei în lume, aceea de a douaeconomie puternicã din punct de vederetehnologic, dupã SUA. Conform studiilorrealizate de CIA, una dintre cele maiimportante caracteristici ale economieijaponeze este reprezentatã de activi-tatea comunã a manufacturierilor, furni-zorilor ºi distribuitorilor în grupãri numite


21


keiretsu. O a doua caracteristicã constãîn garantarea angajãrii pe viaþã pentru oparte substanþialã a forþei de muncã dinmediul urban. Ambele aspecte seerodeazã în prezent. Industria, cel maiimportant sector al economiei este pu-ternic dependentã de materiile prime ºide combustibili, chiar dacã sectorulroboticii sporeºte puterea economicã petermen lung (Japonia posedã 410 000din cei 720 000 de roboþi industriali dinlume). Sectorul agricol este protejat,producþia agricolã fiind una dintre celemai mari de pe glob.

Creºterea economicã a stagnat înanii ’90, media ajungând la doar 1,7%,în principal din cauza efectelor politiciide supra-investiþii de la sfârºitul anilor’80. Eforturile guvernamentale de arevigora creºterea economicã nu auavut succesul scontat, fiind împiedicateºi de scãderea ritmului economieiamericane, europene ºi asiatice dinperioada 2000 - 2003. Uriaºa datorie aguvernului japonez (circa 150% din PIB)ºi îmbãtrânirea populaþiei sunt douãdintre cele mai importante probleme. Înaceste condiþii, produsul intern brut, înanul 2002, a fost de 3651 miliarde dedolari, rata de creºtere a PIB-ului de0,2%, iar venitul intern brut pe cap delocuitor de 28 700 dolari. În decembrie2001, forþa de muncã numãra 67,7milioane de angajaþi, dintre care în ser-vicii – 70%, în industrie – 25%, iar înagriculturã – 5%. Rata ºomajului, în sta-tisticile din anul 2002, era de 5,4%.

În concluzie, problemele economiceale Japoniei sunt mai de grabã struc-turale ºi nu ciclice. Aceasta înseamnãcã schimbarea va continua sã fie dificilãºi înceatã, economia fiind caracterizatãde câteva aspecte structurale ce tre-buie revizuite:

- un sistem industrial bazat în princi-pal pe cedarea pieþelor ºi exporturi.Profitabilitatea este vãzutã ca fiind maipuþin importantã în alocarea resurselorºi în dezvoltarea industriilor ºi a firmelor;

- un sistem bancar perceput încã caneperformant;

- un sistem regulator marcat de in-fluenþa puternicã a guvernului, ce limi-teazã intrãrile libere ºi accesul pe piaþã,atât pentru firmele japoneze, cât ºi pen-tru potenþialii competitori din afaragraniþelor;

- tendinþe demografice negative, ceau drept rezultate: îmbãtrânirea rapidãa populaþiei; un raport între forþa demuncã ocupatã ºi pensionari favorabilacestora din urmã; o politica de imi-

graþie restrictivã, ce reduce ºansele demodificare a acestor tendinþe demo-grafice negative; constrângeri socialeasupra alegerii locului de muncã decãtre femei.

Pentru a contracara aceste difi-cultãþi structurale, Japonia a iniþiat treipolitici de reformã principale:

- relaxarea politicilor monetare,ceea ce include asistenþa financiarã dinpartea guvernului pentru marile bãnci;

- creºterea nivelului cheltuielilorpublice;

- stabilirea unui nivel modest dedescentralizare (de exemplu în serviciilefinanciare) ºi acordarea permisiuniiinvestitorilor strãini de a achiziþionabunuri japoneze din anumite domenii.

Forþele armate japoneze trebuie sãse confrunte cu un mediu de securitatemult mai complex, dat fiind pre-ocupãrile vizavi de percepþia ameninþãriireprezentate de Coreea de Nord ºi îngri-jorãrile legate de intenþiile strategice aleChinei. O nouã Cartã a Apãrãrii dindecembrie 2004 ºi consolidarea ali-anþei cu SUA în februarie 2005 suntmenite sã echilibreze balanþa de forþe înAsia de Est. Guvernul din Tokio susþinesecuritatea Taiwanului, amplificã coop-erarea cu India, F. Rusã, Asia Centralã.Totodatã, Japonia se opune ridicãriiembargoului militar european în co-merþul cu China. Prim-ministrul Koizumia adoptat o politicã de securitate puter-

nic pro-americanã, iar abordarea sadurã în ceea ce priveºte problemelelegate de Coreea de Nord i-au adus unsemnificativ suport public. Dorinþa de afi mult mai activi în plan internaþionals-a nãscut din sporirea tensiunilor cuCoreea de Nord, dar ºi din noile realitãþiale lumii post 11 septembrie 2001.Guvernul japonez a declarat public spri-jinul pentru intervenþia americanã înIrak ºi a luat în considerare contribuþiacu logisticã la operaþiile de recon-strucþie. Mai mult, dupã momentul9/11, Japonia a adoptat o serie de legice relaxeazã restricþiile constituþionaleasupra activitãþilor militare ºi extind par-ticiparea japonezã la problemele desecuritate internaþionalã. Chiar dacãvecinii sãi sunt încã suspicioºi, Japoniapare a fi mult mai doritoare sã iasã desub protecþia americanã ºi sã seimplice activ în mediul internaþional desecuritate. Existã pericolul ca aceastãevoluþie incrementalã sã submineze sausã punã în pericol securitatea internã.Japonia va rãmâne una dintre marileputeri economice ale lumii, chiar dacãîn alte domenii este într-un declin rela-tiv. Acest declin temporar, alãturi deemergenþa Chinei ca putere econo-micã, politicã ºi militarã majorã, nu seconstituie într-un factor ce favorizeazãstabilitatea regionalã.

În afarã de competiþia politicã, întreChina ºi Japonia se desfãºoarã ºi o

Tokio – panoramã


22


competiþie pentru resurse, în specialpetrol. Ambele þãri sunt dependente depetrolul din Orientul Mijlociu ºi amân-douã doresc securizarea rezervelor dinestul Siberiei. Rezultatul acestei disputeva pune în balanþã creºterea economicãa Rusiei ºi relaþiile politice cu China, înspecial în privinþa dezvoltãrii OrientuluiÎndepãrtat Rus. O altã problemãdeosebit de importantã pentru agendade securitate japonezã este opþiuneanuclearã a þãrii. Planificatorii din dome-niul apãrãrii ºi al securitãþii au consider-at mult timp cã armamentul nuclear arîndepãrta Japonia de interesele salenaþionale ºi nu i-ar îmbunãtãþi securi-tatea, ci ar ameninþa-o. Logica rev-oluþiei nucleare nu a fost niciodatãparte a discursului public referitor laopþiunile de securitate japoneze. Spredeosebire de þãrile europene ºi de SUA,în care avantajele ºi dezavantajeleteoriei apãrãrii nucleare au fost prezen-tate pe larg în mass-media, cetãþeniijaponezi au avut un minim de informaþiidespre consecinþele erei nucleare.Astãzi, ideea cã Japonia este ame-ninþatã de Coreea de Nord ºi ca aceas-ta din urmã îºi dezvoltã propriul arsenalnuclear au resuscitat interesul publicu-lui pentru revizuirea unora dintrepremisele politicii de securitate ja-poneze. Existã ºi voci care susþin opþiu-nea nuclearã. Din aceste motive, vari-anta alianþelor post-rãzboi este puternicsprijinitã în Japonia (în special a celei cuSUA). Liderii politici ai Japoniei nu auexclus niciodatã posibilitatea ca în viitoropþiunea nuclearã sã devinã necesarãdin cauza circumstanþelor interna-þionale, deºi Constituþia post-rãzboi nupermite o asemenea dezvoltare. Totuºi,cea mai consistentã declaraþie depoliticã antinuclearã rãmâne cea a celorTrei Principii Non-nucleare (rezultat alevaluãrii politicii de securitate dinperioada 1968-1970). De atunci, poli-

tica de securitate japonezã a fostrevizuitã de câteva ori, introducând ºireevaluarea opþiunii nucleare a þãrii. Pemãsurã ce Japonia se pregãtea pentrua deveni un membru al Tratatului deNeproliferare Nuclearã, impactul aban-donãrii publice a politicii nucleare a datnaºtere la noi dezbateri internaþionalepe aceastã temã.

Menþinerea Japoniei sub protecþiaumbrelei nucleare a SUA a eliminat, înultima jumãtate a secolului trecut, ne-voia de a dezvolta armament nuclear,însã faptul ca aceasta reprezintã o virtu-alã putere nuclearã (dacã existã voinþapoliticã de a construi armamentnuclear, potenþialul tehnologic japonezpermite acest lucru) menþine crescutinteresul comunitãþii internaþionale viza-vi de acest aspect. Unii analiºti consi-derã cã îmbunãtãþirea activitãþii militarea Japoniei reprezintã un semn al ambiþi-ilor sale militariste ºi nucleare, în timpce alþii sunt preocupaþi de implicaþiileregionale ale participãrii mai active ºiaproape nerestricþionate la securitateainternaþionalã.

Prim-ministrul Koizumi a decis sãaccelereze negocierile privind partici-parea þãrii sale la programul americande apãrare împotriva rachetelor balis-tice (BMD), determinat fiind de vulnera-bilitatea resimþitã de publicul japonezodatã cu criza nuclearã din Coreea deNord. Aceasta crizã nu numai cã a ridi-cat problema cooperãrii vizavi de BMD,ci mai mult, a mãrit importanþa alianþeiamericano-japoneze. Îmbunãtãþireaperformanþelor sistemelor de inter-cepþie americane Patriot 3 în cursuloperaþiei „Iraqi Freedom” a sporit în-crederea japonezilor în BMD, ceea ce adus la stoparea disensiunilor internereferitoare la rachetele balistice. DeºiJaponia pare a fi pregãtitã pentru aimplementa sistemul de apãrare anti-rachetã, SUA se confruntã cu riscul dea pierde suportul grupurilor-cheie japo-neze dacã nu vor acorda atenþia cuveni-tã proiectului comun de cercetare ºidezvoltare.

În ceea ce priveºte participarea înorganizaþiile internaþionale, principalaproblemã de pe agenda externã ºi desecuritate a Japoniei se referã la ocu-parea unui loc permanent în Consiliulde Securitate al ONU. Încã din 1991,aceasta depune eforturi consistente deangajare politicã la nivel global, reflec-tate în participarea activã la conferinþeleinternaþionale de pace din OrientulMijlociu (declaraþia premierului Koizumireferitoare la desfãºurarea ForþeiJaponeze de Auto-apãrare în Irak, aprovocat numeroase dezbateri pe planinternaþional, fiind auzite ºi voci caresusþineau ca aceasta este o modalitatepentru Japonia de a deveni o putere

Militari niponi în Irak


23


militarã ºi de a-ºi securiza intereselepetroliere în zonã), Cambogia, CSI,Africa, fosta Iugoslavie, Timorul de Est ºiAfganistan, dar ºi la operaþiile ONU demenþinere a pãcii (Înãlþimile Golan,Timorul de Est etc.). Reforma ONU estecu atât mai importantã pentru Japonia,cu cât þara este consideratã a fi aldoilea mare contributor la Organizaþie.Mai mult, dupã Uniunea Europeanã,Japonia este încã al doilea mare dona-tor de asistenþã în dezvoltare ºi joacã unrol din ce în ce mai activ în domeniulsecuritãþii umane, de mediu ºi sanitare.Japonia candideazã la un loc perma-nent în Consiliul de Securitate, Chinaavând o poziþie relativ ostilã faþã deaceastã aspiraþie.

Participarea la mecanismele de coop-erare regionalã din Asia constituie unaspect la fel de important al politiciiexterne, ce este dovedit de legãturilestrânse cu ASEAN (Summit-ul ASEAN+1,procesul ASEAN+3) ºi de rolul de parten-er de dialog în Forumul Regional ASEANºi de gazdã a Summit-ului APEC din1995, Osaka. Recent, în calitate departener de cooperare al OSCE, Japoniaa lansat ºi o serie de iniþiative individualereferitoare la Asia Centralã.

Începutul anului 2005 a înregistrattensionarea raporturilor dintre Japonia,China ºi cele douã Corei. Ciocnirilesino-nipone s-au manifestat cu violenþãîn martie-aprilie, pe fundalul delimitãriizonelor economice în Marea Chinei deEst; ca pretext s-au folosit luãri de pozi-þie din Japonia, pe care liderii chinezile-au apreciat drept „naþionalist-extre-miste”. Ca urmare, zeci de mii deoameni au participat la demonstraþii înChina. Magazine ºi mãrfuri japoneze aufost distruse. Unele sloganuri „popu-lare” dãdeau expresie unor acþiuni de„boicot economic”, justificate parþialprin concurenþa din ce în ce mai eviden-tã dintre cele douã economii (mai nou,se disputã aprovizionarea cu petrol ºigaze naturale din F. Rusã). În plus,Japonia s-a manifestat ca susþinãtoarea regimului din Taiwan, a extinderiicomerþului în Asia de Sud-Est ºi s-aopus ridicãrii embargoului militar al UEasupra Chinei. Cum schimburile reci-proce depãºesc 200 miliarde de dolari,autoritãþile din Beijing ºi Tokio pardecise sã evite „scãparea eveni-mentelor de sub control”. De aseme-nea, posibilitatea transformãrii regiuniiîn factor de destabilizare internaþionalãimpune o recalibrare reciprocã a „dis-cursurilor naþionaliste”.

În privinþa celor douã Corei, fiecareîn parte este ataºatã, în forme ºi dinraþiuni diferite, „redescoperirii naþiona-lismului”: Coreea de Sud din raþiunieconomice, Coreea de Nord din motivede politicã internã. SUA ºi China auresponsabilitãþi speciale în menþinereasub control a evoluþiilor din acestestate.

Coreea

Coreea este moºtenitoarea a treiculturi – siberianã, japonezã ºi chinezã–, iar poziþia sa geostrategicã a atrasacþiuni ale expansionismelor chinez, rusºi japonez. Þarã a regatelor rivale, unelevasale Chinei, colonie a Japoniei din1895 pânã în 1945, Coreea ºi-a afir-mat permanent sentimentul naþional ºia dezvoltat puternice sentimente nega-tive împotriva vecinilor sãi. Înfrângereamilitarã a Japoniei din 1945 a presupusocuparea sudului Coreii de cãtre ameri-cani, iar a nordului de cãtre sovietici,ceea ce a dat naºtere la douã state dis-tincte. Conform opiniilor istoricilor,rãzboiul declanºat în 1950 între Coreeade Nord ºi Coreea de Sud, care a fãcutmai bine de trei milioane de victime, aconstituit un fel de repetiþie la un „altreilea rãzboi mondial”.

Coreea de Nord

Ulterior rupturii de Sud, armatachinezã rãmâne în Coreea de Nordpânã în 1958. Dupã decenii de condu-cere politicã deficitarã, Coreea de Nord

se bazeazã pe ajutoarele internaþionalepentru a asigura hrana populaþiei(23 200 000 locuitori), în timp ce con-tinuã sã aloce majoritatea resurselorpentru menþinerea unei armate deaproximativ un milion de militari.

Întinsã pe o suprafaþã de 120 538km2, între China ºi Coreea de Sud,Coreea de Nord deþine resurse naturalede cãrbune, zinc, grafit, minereu de fier,cupru, aur, piritã, sare etc. De aseme-nea, 14,12% din pãmânt este arabil, iar2,49% poate suporta recolte perma-nente.

Din punct de vedere politic, Coreeade Nord este caracterizatã de dictatu-ra comunistã reprezentatã de secre-tarul general al Partidului Muncitoresc,Kim Chong-il (din 1994). Executivuleste reprezentat ºi de cãtre Cabinet,premier (Pak Pong-chu, din 2003) ºitrei vice-premieri (Kwak Pom-ki, din1998; Chon Sung-hun ºi No Tu-chol,din 2003). Legislativul formal estealcãtuit de Adunarea Supremã aPoporului, organ unicameral compusdin 687 locuri, iar puterea judecãto-reascã este deþinutã de Curtea Cen-tralã. Existã trei aºa-zise partidepolitice, dintre care cel mai importanteste cel condus de Kim Chong-il,Partidul Muncitorilor Coreeni.

Economia coreeanã este una dintrecele mai centralizate din lume. Creº-terea PIB în 2002 a fost de 1%, iarPIB/cap de locuitor de 1000 dolari. Deasemenea, economia Coreii de Nordeste caracterizatã ºi de un mare grad deizolare ºi de manifestare a unor tend-inþe negative grave.

Conform cifrelor din 2000, PIB-ulare o distribuþie aproximativ egalã pecele trei sectoare: 30,4% – agriculturã,32,3% – industrie ºi 37,3% – servicii. Înultimii ani, regimul nord-coreean aaccentuat dezvoltarea tehnologiilorinformaþionale, reducerea crizelor ener-getice ºi atragerea sprijinului extern,însã fãrã a relaxa controlul guverna-mental asupra mijloacelor-cheie naþio-nale ºi fãrã a permite deschidereapieþelor. În continuare, pe primul loc întopul industriilor rãmâne industria mili-tarã, urmatã de construcþii de maºini,industria energeticã ºi cea chimicã.

În concluzie, Coreea de Nord reprez-intã un dezastru economic. În ultimii doiani, au fost înregistrate anumite eforturiale guvernului de a iniþia o serie dereforme economice, însã lipsa deresurse ºi de tehnocraþi a condus laeºecul acestora. Dilema Coreei de Nord


24


constã în faptul cã deºi regimul pare aconºtientiza faptul cã schimbarea estenecesarã, se teme cã asemeneareforme ºi deschiderea internaþionalai-ar putea cauza revolte sociale ºi înfinal demiterea sa.

Coreea de Nord are numeroase dis-pute internaþionale cu: statul chinezpentru insulele din râurile Yalu ºi Tumenºi pentru migraþia ilegalã din Coreea înnordul Chinei, Coreea de Sud pentruLinia Militarã de Demarcaþie din interio-rul Zonei Demilitarizate care le separãdin 1953.

Coreea de Nord constituie aºadar, înmod evident, o sursã de pericole ºiameninþãri la adresa nu numai a secu-ritãþii regionale, ci ºi a celei interna-þionale. Cea mai importantã problemã oconstituie cea a armamentului nuclear.În Acordurile de la Geneva din 1994,dintre SUA ºi Coreea de Nord, ameri-canii s-au angajat sã furnizeze pãrþiicoreene douã reactoare pânã în 2003.În schimb, Coreea de Nord a promis cãva închide douã dintre reactoarele salevechi pe bazã de plutoniu ºi cã va per-mite inspectorilor Agenþiei Inter-naþionale pentru Energie Atomicã sãmonitorizeze întregul proces. Ca o com-pensaþie pentru pierderea de energie cea rezultat, Coreea de Nord a primitanual 500 000 tone de combustibilpetrolier. Cu scopul implementãrii aces-tui acord, a fost creatã Organizaþia pen-tru Dezvoltare Energeticã a PeninsuleiCoreea (ODEPC) formatã din SUA,Japonia, Coreea de Sud ºi UniuneaEuropeanã (din 1997).

În octombrie 2002, s-au desfãºuratconsultãri între Washington ºi Phenian,ODEPC concluzionând cã Coreea deNord desfãºoarã în secret un programde dezvoltare a armamentului nuclear,ceea ce reprezintã violarea a patrutratate.

Problema programului militar nu-clear al Coreei de Nord nu este doarbilateralã (RDPC-SUA sau Coreea deNord - Coreea de Sud) sau doar region-alã, ci afecteazã întreaga comunitateinternaþionala. Desfãºurând un aseme-nea program, Coreea de Nord nu numaicã violeazã un mare numãr de tratate,ci dã un impuls puternic cursei înar-mãrilor din Asia de Est, ceea ce arputea transforma regiunea într-o per-manentã sursã de tensiuni.

În ultimul timp, SUA au acþionat însensul activãrii unui plan care sãîmpiedice aºa-numitele „rogue states”

sã desfãºoare trafic de arme de dis-trugere în masã (ADM) ºi rachete.Coreea de Nord este, chiar dacã nu lanivel formal, o primã þintã. Obiectivulconstã în izolarea regimului ºi deter-minarea acestuia sã renunþe la ambiþi-ile sale nucleare, la comerþul licit ºi ilicitcu ADM. Dacã Nordul nu va rãspundepozitiv, existã posibilitatea ca presiuneainternaþionala sã contribuie la colapsulsãu economic ºi la schimbarea regimu-lui politic. Iniþiativa de Securitate aProliferãrii – ce implicã SUA, Japonia ºiopt þãri europene – accentueazã con-trolul asupra transporturilor navale ºiaeriene cu scopul identificãrii armelornord-coreene de distrugere în masã.

Chiar dacã aceastã Iniþiativã nu se vamaterializa ca o opþiune practicã, eareprezintã totuºi un mesaj puternictransmis cãtre Coreea de Nord, descrisde regimul de la Phenian drept „odeclaraþie ºi o acþiune de rãzboi”.

Negocierile în „6” (cele douã Corei,SUA, Japonia, F. Rusã ºi China) de laBeijing nu s-au soluþionat cudezarmarea nuclearã a Coreii de Nord.Se speculeazã cã regimul comunistnord-coreean beneficiazã de sprijinultacit al Chinei, în contextul noilor tensi-uni dintre China, Japonia ºi SUA. ªiCoreea de Sud – care are probleme defrontierã maritimã cu Japonia – pare sãfavorizeze Coreea de Nord, sperând ºiîntr-o unificare a þãrii.

Coreea de Sud

Aflatã sub influenþã occidentalãdupã rãzboiul coreean, Coreea de Sud arealizat o creºtere economicã rapid,aproximativ de 20 de ori mai maredecât cea a Coreii de Nord, menþinândîn totalitate angajamentul de democra-tizare a procesului politic.

Populaþia de 48 400 000 delocuitori a Coreii de Sud estedesfãºuratã pe o suprafaþã de 98 480km2, dintre care 98 190 km2 reprezintãpãmânt, iar 290 km2 ape. Pe lângãpotenþialul hidrografic deosebit, pãmân-tul este bogat în resurse precum: cãr-bune, tungsten, grafit ºi molibden.Terenul arabil constituie 17,44% dinsuprafaþa totalã de pãmânt, în timp cedoar 2,05% poate menþine permanentrecolte.

Consideratã a fi unul dintre cei patru„tigri asiatici”, Coreea de Sud a realizatun record incredibil în ceea ce priveºtecreºterea economicã ºi integrarea îneconomia modernã mondialã. Cu treidecenii în urmã, produsul intern brutera comparabil cu cel al celor maisãrace þãri din Africa ºi Asia, însã, înprezent, PIB-ul sãu de 941,5 miliardede dolari este de 18 ori mai mare decâtcel al Coreii de Nord ºi aproximativ egalcu cel al multor economii din UniuneaEuropeanã (PIB-ul Franþei de pildã estede 1500 miliarde de dolari, iar al Chineide 1200 miliarde). Succesul acesta afost posibil datoritã sistemului de relaþiidintre guvern ºi mediul de afaceri, inclu-siv prin creditele direcþionate, restricþiilede import, sponsorizarea anumitor sec-toare industriale ºi un efort susþinut alforþei de muncã. Cu toate acestea, crizafinanciarã asiaticã a relevat deficienþele

Phenian


25


modelului de dezvoltare sud-coreean:mari datorii externe ºi un sector finan-ciar fluctuant.

Din punct de vedere militar, cheltu-ielile anuale ale Coreii de Sud sunt cumult peste nivelul vecinei sale nordice,deºi armata nu este la fel de puternicã– în jur de 13094,3 milioane de dolari,ceea ce reprezintã 2,8% din PIB, pentruo forþã ce numãrã 686 000 oameni fãrãrezerve (Coreea de Nord: 5217,4 mili-oane de dolari, 33,9% din PIB, pentru 1milion oameni, fãrã rezerve).

În plan internaþional, decizia Coreiide Sud de a trimite trupe în Irak, nu asurprins, dat fiind bunele relaþii dintreaceasta ºi SUA. La sfârºitul anului2003, Coreea de Sud a hotãrâtdesfãºurarea a 3000 de militari înprimãvara lui 2004, trupe combatanteºi de geniºti, ce suplimentau cei 700 demilitari prezenþi deja în teatru din 2002.

Coreea de Sud beneficiazã de o pu-ternicã protecþie militarã a SUA. Înacelaºi timp, sud-coreenii ºi japoneziiau relaþii economice de intensã colabo-rare-integrare. O atenþie remarcabilã seacordã cooperãrii economice cu F.Rusã, îndeosebi în energeticã ºi custatele din Asia de Sud-Est ºi Taiwanul.Deºi naþionalismul sud-coreean rãmânefundamental anti-chinez ºi anti-japonez,colaborarea economicã cu China atingeniveluri semnificative.

Relaþiile dintre Coreea de Nord ºi Coreea de Sud

Între Coreea de Nord ºi Coreea deSud existã totuºi ºi proiecte comune,cum ar fi planurile de legare a Norduluide Sud printr-o ºosea ºi o cale feratãcare sã treacã prin douã coridoare de-alungul Zonei Demilitarizate.

În domeniul economic, nivelulschimburilor dintre cele douã þãri a atins700 milioane de dolari în anul 2003,fãcând ca Coreea de Sud sã fie celde-al doilea mare partener al Coreii deNord, dupã China. Deºi fluxurile dinspreSud spre Nord sunt constituite mai multdin ajutoare decât din comerþ, proporþiarealã a schimburilor comerciale este încreºtere. Un studiu realizat de cãtreInstitutul Coreean pentru Dezvoltare aprevãzut o creºtere mult mai mare aafacerilor pentru anul 2004, chiar cu40%.

În ceea ce priveºte reunificarea celordouã Coreei, s-a ajuns doar la un acordreferitor la construirea unei facilitãþidedicate reunirii familiilor, la Mt.

Kumgang. Seulul va participa cu fondurifinanciare, în timp ce Phenianul vafurniza materiale ºi forþa de muncã.Problema reunificãrii s-a accentuatdupã sfârºitul Rãzboiului Rece.Naþionalismul simplist vede legãturileinter-coreene ca pe mult dorita recon-ciliere dintre douã jumãtãþi ale unei sin-gure naþiuni, asupritã de puterile strãinetimp de peste 50 de ani. Realitateaeste însã alta: sursa eºecului iniþia-tivelor de reunificare se aflã în difer-enþele uriaºe de naturã politicã, eco-nomicã, socialã ºi militarã dintre Coreeade Nord ºi Coreea de Sud. Totuºi, pen-tru Coreea de Sud aceste obstacole nusunt de nedepãºit, strângerea relaþiilorcu Nordul fiind consideratã un scop însine al politicii republicii, chiar dacãexistã riscuri considerabile, atât laadresa securitãþii, cât ºi la adresa sta-bilitãþii regimului democratic. Occidentulºi Japonia încurajeazã o unificare subegidã democraticã.

Federaþia Rusã – China

În momentul de faþã, China ºi F.Rusã sunt într-un echilibru dinamic.China a devenit un „atelier al lumii” (PIBde peste 1.200 miliarde de dolari în2003) ºi o putere „cosmicã”; este ceamai dinamicã economie a lumii ºi ceamai populatã þarã. F. Rusã (PIB de 346miliarde de dolari) deþine cele mai im-portante resurse mondiale, cel mai în-tins ºi slab populat teritoriu (în Siberia)ºi locul doi mondial ca forþã militarã.

F. Rusã ºi China sunt partenere înOrganizaþia pentru Cooperare de la

Shanghai destinatã dezvoltãrii relaþiiloreconomice, politice ºi a combateriiterorismului internaþional (fundamenta-lismului islamic). Sunt analiºti careapreciazã organizarea respectivã ca uninstrument de armonizare a intereselorruse ºi chineze în Asia Centralã ºiExtremul Orient, în circumstanþelecreºterii spectaculoase a economieiChinei ºi Siberiei de Est. Beijingul esteinteresat sã-ºi procure tehnologie devârf ºi armament performant, petrol ºigaze din F. Rusã ºi sã-ºi lãrgeascã piaþade desfacere pentru produsele salemanufacturate. F. Rusã vizeazã accesulpe piaþa chinezã, precum ºi regle-mentarea definitivã a problemelor defrontierã, a traficului de bunuri ºi per-soane de frontierã ºi stãvilirea emi-graþiei ilegale.

Parteneriatul China - F. Rusã s-acristalizat la începutul anilor ’90, pe fon-dul temerilor ambelor pãrþi faþã deascensiunea vertiginoasã a Occi-dentului, pe care o apreciau într-un felostilã: extinderea NATO ºi apoi UE, pro-gramele de dezvoltare a armamentuluiantirachetã de cãtre SUA, criticileBruxellesului ºi Washingtonului laadresa respectãrii drepturilor omului înambele state etc. Elita rusã post-comu-nistã, îndeosebi, s-a simþit inspiratã de„modelul chinez” de armonizare a pute-rilor statului cu imperativele moderni-zãrii economice de înaltã performanþã.Resursele energetice ale F. Ruse ºiindustria sa avansatã de armament audevenit þinte predilecte ale Chinei. Îndomeniile energetic, economia chinezãîn extindere constantã are nevoie de

Seul


26


cantitãþi impresionante de petrol ºi gaze(aproape 40% din consumul sãu depetrol provine din import). Încã din1999, compania Iukos s-a angajat sãlivreze petrol cãtre China, începând cu1,5 milioane tone pe an (pe calea fe-ratã), pânã la 10 milioane în 2005. S-a proiectat ºi un oleoduct pe traseulTomsk, în Siberia de Est-China de Nord.De asemenea, se aflã într-un stadiuavansat de negocieri proiectul oleoduc-tului Angarsk-Daqing (de 2500 km) înnord-estul Chinei, la concurenþã cuproiectul oleoductului Angarsk-portulNahodka (Japonia), pregãtit deTransneft. Compania Naþionalã dePetrol a Chinei ar finanþa 50% dinproiectul Angarsk-Daqing, capabil sãtransporte 147 milioane barili/an. Înacelaºi timp, Gazprom ºi Shell ar urmãriconstruirea oleoductului (de 4.200 km)Xinjiang-Shanghai. Negocieri se des-fãºoarã ºi în cadrul proiectului Kovutka,Siberia de Est-China de Nord. Totuºi,criza Iukos a impus regândirea pro-iectelor energetice ruso-chineze. Alãturide anglo-saxoni ºi firme din zonaGolfului, Compania Naþionalã de Petrola Chinei a fost interesatã de cumpã-rarea unor importante acþiuni Iukos.Concomitent, prioritatea acordatã deMoscova cooperãrii petroliere ºi de gazenaturale cu Tokyo a impulsionat conlu-crarea energeticã dintre China ºiKazahstan.

Deºi China reîntãrea la finele luniimai 2003 (vizita lui Hu Jintao la St.Petersburg) hotãrârea de a se apropiade F. Rusã pentru constituirea unuifront împotriva unilateralismului, o evi-dentã concurenþã ruso-chinezã seînregistreazã în Asia Centralã, Mongoliaºi Coreea; în egalã mãsurã, cei doi„stâlpi” ai Grupului de la Shanghai seconcureazã în Asia de Sud (Pakistan ºiIndia) ºi Asia de Sud-Est.

Relaþiile ruso-chineze se menþinîntr-o situaþie de parteneri/concurenþicu toate cã sunt caracterizate printr-unparteneriat strategic. Moscova li-vreazã permanent bunuri de milioanede dolari anual Beijingului, dar nuacceptã vinderea unor componente alegigantului petrolier Iukos, în þaravecinã. China aºteaptã construcþiaunor mari conducte siberiene. Pânã laintrarea lor în funcþiune însã, constru-ieºte conducte spre Kazahstan ºiTurkmenistan. Ca ºi în relaþiile cu UE,F. Rusã promoveazã ºi în raporturile cuChina doctrina respingerii „unilateralis-mului”.

Coreea în jocul marilor puteri

Moscova apreciazã Coreea înansamblul ei, ca un spaþiu de echilibruîntre F. Rusã, China, Japonia ºi SUA.Din acest motiv, V. Putin a agreatcristalizarea unui grup de negociere aproblemei înarmãrii nucleare a Coreii deNord. În acelaºi timp, F. Rusãfavorizeazã extinderea cooperãrii ener-getice ºi financiare în PeninsulaCoreeanã ºi afluxul de forþã de muncãnord-coreeanã, pe care încearcã sã-lcontrapunã imigraþiei ilegale chineze înSiberia. Coreea de Nord depinde eco-nomic de importurile cerealiere, energieºi lemn din F. Rusã (70% din comerþulsãu se îndreaptã spre Extremul Orientrus). ªi în domeniul petrolier, o conduc-tã este luatã în calcul pe traseul Siberiade Est-Coreea de Sud. Aceasta dinurmã balanseazã între politica dealianþã cu SUA (Japonia) ºi direcþia deunificare a þãrii ºi de egalizare a presiu-nilor externe. Demisia ministrului deExterne (ianuarie 2002) scotea în evi-denþã tot mai mult tensiunile de la Seul.Apropierea preºedintelui Kim Daejungde Coreea de Nord a fost apreciatã deunii analiºti ca fiind similarã cu omanevrã de aliniere la politicile Chinei ºiF. Ruse în problema „crizei nucleare”din Coreea de Nord.

Relaþiile economice cu Seululavantajeazã mai mult F. Rusã. UnCentru de Comerþ sud-coreean dinVladivostok gestioneazã afacerile bila-terale axate pe electronicã, produse

alimentare ºi construcþii de tot felul.Sud-coreenii participã la funcþionarea„parcului tehnic” din Nahodka, suntimplicaþi în industria textilã din provin-cia Primorskii (exportã mãrfurile înSUA). Hyundai ia parte de asemeneala dezvoltarea zonei de la frontiera ruso– nord-coreeanã ºi sprijinã activproiectele de reconciliere dintrePhenian ºi Seul. În egalã mãsurã sepromoveazã lansarea unor linii detransport naval containerizat întreChina, Coreea de Sud, Coreea de Nordºi Extremul Orient rus. Seulul impul-sioneazã constituirea unui spaþiu decooperare economicã în Asia de Nord-Est, dar Moscova ezitã sã accelereze oastfel de integrare pe considerentul cãar putea alimenta tendinþe centrifugeîn F. Rusã. Un alt proiect importantvizeazã recuplarea sistemelor de cãiferate din Coreea de Sud ºi de Nord ºistabilirea de legãturi cu Trans-siberianul, conectat la rândul lui de onouã reþea feroviarã din China deNord-Est (pânã în 2010). F. Rusã aalocat fondurile pentru modernizarealiniei ferate Ussurüsk-Khasan ºi a încu-rajat proiectul „liniei ferate dinPeninsula Coreea esticã” (Donghae);Moscova încearcã prin aceste proiectesã eficientizeze Transsiberianul utilizatdoar în proporþie de 50%. Sud-coreeniise implicã la rândul lor în proiectele depetrol ºi gaze din Sahalin (vizate înprincipal de japonezi) ºi în proiectuloleoductului Primorski-Coreea de Sud.Recent, Coreea de Sud ºi-a asigurat –cu participarea companiei Shell – uncontract de livrãrii de gaze naturale dinSahalin, de peste 5 milioane m3 anual.Întâlnirea de la Moscova, dintrepreºedinþii V. Putin ºi Roh Moo-hyung,din 21 septembrie 2004 a deschisperspective ºi pentru o investiþie de 3miliarde de euro în Tatarstan.

Federaþia Rusã ºi Japonia

Relaþiile sunt contradictorii. Pe de oparte, ambele pãrþi au interese ºieconomii complementare ºi uneleproiecte regionale, pe de altã partesubzistã probleme teritoriale nerezol-vate (Sahalinul). Japonia (PIB de3.651 miliarde de dolari la 127 mili-oane locuitori) acþioneazã pe direcþiaEurasia Policy, lansatã în 1997, deaccelerare a cooperãrii economice, cuaccent pe Extremul Orient Rus, la con-curenþã cu China ºi Coreea de Sud ºicu transnaþionalele occidentale; o con-Soldat rus în Cecenia (2000)


27


curenþã în care Japonia deþine avanta-jul net al tehnologiei de vârf, al fon-durilor financiare (a treia putere eco-nomicã a lumii, dupã SUA ºi UE) ºi pecel al alianþei solide cu SUA. Consulateºi centre culturale japoneze func-þioneazã la Vladivostok, Habarovsk ºi înSahalin. O filialã a Bãncii Micinoku s-adeschis din 2002 la Habarovsk. În par-lamentul nipon activeazã un „GrupRus” – adept al compromisului asupraInsulelor Kurile – ºi un grup al guverna-torilor japonezi ºi din Extremul Orientrus. Prefecturile dinspre Marea Japonieiau legãturi bune cu Primorskii Krai.Totuºi, preþul ridicat al mãrfurilorjaponeze prin comparaþie cu cele ame-ricane ºi sud-coreene, limiteazã volu-mul schimburilor bilaterale.

În domeniul energetic, Japonia ºi-amanifestat interesul deosebit pentrugazul lichefiat (LNG) din Sahalin.Compania Tohoku Electric Powerurmãreºte realizarea unui contract petermen lung în complexul Sahalin 2.Transnaþionalele Exxon ºi Shell sunt dis-puse sã suporte costurile oleoductuluiSahalin-Japonia dacã se conecteazã cusistemul rus de conducte. CorporaþiaJapan-Sahalin Pipeline are propriulproiect de oleoduct pe direcþia Sahalin-Hokkaido.

Toþi marii investitori occidentalisolicitã Moscovei garanþii politico-eco-nomice pentru contracte pe termenlung, într-o zonã de disputã teritorialãruso-niponã. Investiþiile japoneze înaceastã zonã sunt importante.Compania Sodeco deþine peste 30%din complexul Sahalin 1, iar Mitsui ºiMitsubishi, 45% din Sahalin 2. Seproiecteazã exploatarea gazului lichefiatîn Sahalin ºi transportarea lui pentruprelucrare în Japonia. Se studiazã con-struirea unui tunel subacvatic întreSahalin ºi Hokkaido. Numeroaseproiecte japoneze sunt rezervate pro-tecþiei mediului (pregãtite de companiileSumitomo, Mitsui ºi Mitsubishi).

F. Rusã urmãreºte sã devinã lidermondial GNL (cu zãcãmintele dinSahalin, Chtoman, Yamal etc.). F. Rusãºi Tokyugaz au un acord pentru 1 mili-oane tone GNL – Sahalin, 2 milioanetone din 2007. În Sahalin – Prigorodnoese va construi cea mai mare uzinã delichefiere gaz (9,6 milioane tone/an); înQatar de exemplu se construieºte ouzinã de 8 milioane tone. Din Sahalin,tancurile petroliere vor transporta gazeîn Asia de Sud-Est ºi în statele Golfului(proiect de 8 miliarde de dolari). Preþul

rusesc al GNL este mai mic decât înstatele din Golf. În F. Rusã, Gazpromcoordoneazã livrãrile externe de gaze.

Companiile nipone au contribuit lareabilitarea ºi dezvoltarea infrastructurii:aeroporturile din Vladivostok, Haba-rovsk, Iuzno-Sahalinsk, portul Zarubino.Riscurile ridicate pe care le presupunînsã investiþiile în Extremul Orient Rus îideterminã pe japonezi sã se asociezecu firme din SUA, UE ºi Coreea de Sud(în Sahalin).

Concluzii

Orientul Îndepãrtat pune problemede stabilitate regionalã pe termenmediu ºi lung. Problemele specificesunt constituite de tendinþele de întãrirea puterii militare a tuturor actorilor dinregiune, dar ºi de dezvoltãrile din unelestate din vecinãtatea imediatã a regiunii(instabilitatea internã a Indoneziei, situ-aþiile din Asia Centralã ºi Siberia de Est,Islamul politic, impactul momentului 11septembrie asupra relaþiilor stat-soci-etate din Orientul Mijlociu). Alte statemari, precum China ºi Japonia, suntimportante pentru regiune mai ales dinpunct de vedere al activitãþii economiceºi al asigurãrii prosperitãþii.

Se poate vorbi doar despre patrustate care au posibilitatea de a juca unrol strategic în Asia de Est: SUA, F.Rusã, China ºi Japonia. Pentru SUA ºi F.Rusã, regiunea este consideratã a fimai mult o oportunitate decât oameninþare. Oportunitãþile implicãmodalitãþile în care regiunea se poatedezvolta ºi maturiza ca grup de statedemocratice ºi pieþe deschise, în timpce ameninþarea se referã la faptul cainstabilitatea naþionalã ºi regionalã vafurniza anumitor indivizi ºi grupuri bazapentru a distruge propriile societãþi înnumele unor ideologii extremiste.

În acest cadru, China este o con-stantã în ecuaþia strategicã regionalã.Dezvoltarea sa economicã ºi militarãeste acceptatã ca fiind inevitabilã ºieste vãzutã ca o oportunitate, deºi þãriprecum Japonia, Vietnam ºi Filipine ºi-au manifestat îngrijorarea vizavi deambiþiile chineze în sudul Mãrii Chineisau în Marea Chinei de Est. Acesteîngrijorãri pot fi ameliorate datoritãexistenþei unor factori inhibitori ai com-portamentului agresiv al Chinei, cum arfi relaþiile bune cu vecinii din regiuneaAsia-Pacific ºi cu SUA. Statele dinOrientul Îndepãrtat sunt însãconºtiente de faptul cã atractivitatea

Chinei ca potenþial investiþional otransformã atât într-o sursã de profit,cât ºi într-o „conductã” de investiþiipentru continent.

Japonia reprezintã una dintre celemai mari economii ºi va continua sãjoace un rol important în Asia de Sud.Tot în viitor este posibil ca aceastã þarãsã-ºi extindã rolul militar astfel încât sãsprijine stabilitatea ºi securitatea regiu-nii, de exemplu prin exerciþii navale custatele vecine ºi participarea lapatrulele anti-piratare.

În schimb, Coreea de Nord ºiTaiwanul constituie surse de risc laadresa securitãþii regionale. Specialiºtiiîn domeniul studiilor de securitate afir-mã cã dupã 50 de ani de existenþã,Coreea de Nord rãmâne un factor dedestabilizare de neocolit. Exceptândproblema nuclearã de care Japonia estedeosebit de preocupatã, cel mai impor-tant pericol se referã la posibilitatea caarmata nord-coreeanã sã se lansezeîntr-un rãzboi împotriva Sudului. Înacelaºi timp, analiºtii considerã cãBeijingul, care susþine Phenianul, va ºtisã-l descurajeze prin folosirea tacticii deameninþare cu represalii, cel puþin atâtavreme cât China va accepta umbra put-erii sud-coreene.

În acelaºi timp, Taiwanul continuãsã fie o zonã de tensiune geostrategicãmajorã, în care se confruntã Beijingulºi Washingtonul (sprijinul SUA pentrucrearea ºi modernizarea forþelorarmate taiwaneze este declarat). Chiardacã posibilitatea Chinei sã recuperezeTaiwanul prin forþa armelor nu parerealã pe termen scurt, cu certitudinecã ea va continua ºi va înãsprihãrþuirea politicã ºi diplomaticã a fos-tei provincii chineze. Mai mult,Taiwanul reprezintã o sursã de risc laadresa securitãþii regionale ºi prin situ-aþia sa internã ºi anume problemaminoritãþilor autohtone care nu sunt deorigine chinezã.

Aºadar, în ansamblu, formele detranziþie ce se manifestã în OrientulÎndepãrtat sunt diverse cuprinzânddomenii precum cel financiar, econo-mic, social ºi politic. Tendinþele inter-naþionale de liberalizare ºi globalizareau dat naºtere acestor procese în Asia,însã criza asiaticã le-a imprimat vitezã ºiforþã. Deºi aceste schimbãri par a fi ire-versibile, tranziþia fundamentalã arputea fi realizatã numai atunci cândconceptul asiatic de stat-naþiune va luaîn considerare o formulã mai cuprinzã-toare de felul Europei integrate.


28


Mediul internaþional de securitateactual ca ºi sistemul internaþional înîntregul sãu pot fi înþelese pe deplindoar în strânsã corelaþie cu sistemulinternaþional configurat în timpulrãzboiului rece, ale cãrui rezultatedirecte ºi nemijlocite sunt.

Impactul rãzboiului rece asupraprezentului ºi chiar viitorului comun alomenirii este mai important decât s-arputea crede la prima vedere: în timpulrãzboiului rece s-a format generaþia delideri care conduc astãzi majoritateastatelor lumii ºi în special principaliiactori din arena internaþionalã; în timpulrãzboiului rece au fost cristalizate prin-cipalele concepþii privind ordinea inter-naþionalã care au modelat atitudineaclasei politice ºi a populaþiei; pentruprima datã în istoria umanitãþii, rãzboiulrece a consacrat un sistem internaþio-nal caracterizat de existenþa a douãsuperputeri globale, diferit faþã deperioada precedentã, definitã de exis-tenþa unor puteri regionale, chiar dacãunele din ele cu aspiraþii globale;stereotipurile mentale formate înperioada rãzboiului rece încã persistã ºiafecteazã lumea de azi (de exemplu,Rusia încã percepe NATO ca oameninþare, deºi are un parteneriatstrategic cu aceastã organizaþie); orga-nismele militare ale statelor au fostproiectate ºi construite în timpulrãzboiului rece, în baza unor principii deducere a acþiunilor militare care sedovedesc astãzi caduce, dar structurilemilitare construite atunci suntmenþinute în linii mari ºi astãzi, sau încel mai bun caz se aflã în proces derestructurare ºi transformare.

Rãzboiul rece nu a fost un eveni-ment planificat sau anticipat de cãtreprincipalii actori ce au participat la el,cu toate acestea confruntarea politicã,

ideologicã ºi militarã a durat mai multdecât oricare dintre rãzboaiele “calde”ce au avut loc în lume în ultima jumã-tate de mileniu.

Chiar dacã este deja o paginã deistorie, rãzboiul rece are consecinþe ceîºi pun amprenta pe evenimentele cei-au succedat.

Iatã de ce el reprezintã un fenomence trebuie sã fie studiat în continuare,lecþiile învãþate din studierea sa fiindimportante pentru desfãºurarea eveni-mentelor pe care le parcurgem înprezent ºi cu care ne vom confrunta înviitor.

Mediul internaþional de securitateconþine, în acelaºi timp, atât elementede continuitate, cât ºi de discontinui-tate, faþã de cel din timpul rãzboiuluirece. Cu toate acestea, evenimentelece au avut loc în arena internaþionalã înultimii cincisprezece ani cât ºi forþele ºitendinþele ce acþioneazã în prezent parsã punã în evidenþã o accentuare aschimbãrilor ºi o reducere gradualã aelementelor de continuitate. În acelaºitimp, douã elemente majore – sfârºitulrãzboiului rece ºi atacurile teroriste dela 11 septembrie 2001 – au marcat înmod semnificativ cele douã perioadedistincte din evoluþia sistemului inter-naþional din ultimii cincisprezece ani.

Noul secol în care am pãºit de câþi-va ani, a început într-o atmosferã deoptimism, bazat pe ideea cã odatãîncheiat rãzboiul rece, lumea se vaîndrepta spre o erã de pace ºi stabili-tate. Acest optimism avea ca punctprincipal de sprijin concepþia cã ocreºtere a interdependenþei economiceºi în mod simetric, a prosperitãþii a totmai multe naþiuni ºi în consecinþã aunei tot mai mari pãrþi a populaþiei, vadetermina ca utilizarea puterii militare ºia rãzboiului ca instrumente de pro-

movare a intereselor (naþionale sau degrup) sã fie perceputã ca un comporta-ment neacceptabil în relaþiile inter-naþionale.

Renunþarea la descurajareanuclearã în relaþiile dintre douã super-puteri din perioada rãzboiului rece ºi pecale de consecinþã dintre NATO ºiTratatul de la Varºovia (iar dupãautodesfiinþarea acestuia, în 1991, din-tre NATO ºi fostele þãri comuniste) audeterminat trecerea arsenalelornucleare în fundalul arenei inter-naþionale.

Aceasta a permis revenirea rãzboiu-lui în ipoteza de instrument principal alpoliticii sau, aºa cum arãta Carl vonClausewitz în lucrarea sa „Desprerãzboi”, o prelungire a politicii cu altemijloace. Aceasta a determinat ca înprezent sã fie în curs de desfãºurare oserie de conflicte deschise, dintre carecele mai virulente au loc în Irak ºiAfganistan, în timp ce altele se gãsescîn stare latentã sau sunt „îngheþate”,având însã o mare potenþialitate dereîncãlzire, precum cele din Sierra-Leone, Congo, Transnistria, Georgia,Kosovo etc.

În plus, în reconfigurarea raportuluimondial de putere, puterea militarã semanifestã inevitabil ca un ingredientindispensabil, la care fac apel toþi pro-tagoniºtii – principali sau secundari.

Analiºtii în problemele securitãþiiinternaþionale încearcã sã determinecare sunt elementele din mediul inter-naþional care pot produce îngrijorare laadresa securitãþii ºi bunãstãrii cetãþe-nilor lumii ºi ce poate fi fãcut pentru aatenua sau chiar înlãtura sursele de tur-bulenþã. Aceleaºi întrebãri au fost puseºi acum douã sute, o sutã sau cincizecide ani, rãspunsurile fiind însã de fiecaredatã diferite.

Gestionarea crizelor

în Rãzboiul receTeodor Frunzeti


29


În mod evident, procesul reevaluãriisecuritãþii naþionale ºi internaþionale cefusese modificat prin sfârºitul rãzboiuluirece, a fost din nou modificat prin intro-ducerea în aceastã ecuaþie globalã aelementului terorism internaþional, oforþã de o amploare cu care lumea nu s-a mai confruntat niciodatã pânã acumdeºi terorismul ºi colaborarea inter-naþionalã între teroriºti existau, lipsindînsã amploarea globalã. Dacã primajumãtate a secolului trecut a fost ceamai sângeroasã perioadã din istoriaumanitãþii, cea de-a doua jumãtate afost printre cele mai puþin semnificativedin acest punct de vedere. Fãrã îndoialã,consecinþele unui rãzboi nuclear întrecele douã superputeri din timpulrãzboiului rece – URSS ºi SUA – ar fi fostdevastatoare pentru întreaga omenire,dar realitatea este cã rãzboiul a fost uti-lizat doar la periferia sistemului inter-naþional din timpul rãzboiului rece ºi nuîntre actorii principali. Aceºtia ºi-au alescu bunã ºtiinþã zonele de intervenþie mi-litarã, de exemplu Vietnam pentru SUAºi Afganistan pentru URSS, astfel încâtsã nu provoace o reacþie majorã în planmilitar din partea pãrþii adverse. Putemchiar aprecia cã aceste conflicte auîndeplinit rolul unor adevãrate supape ceau permis eliberarea tensiunii acumu-late în sistemul internaþional.

Dupã 1991, încãlcãrile pãcii au fostreprezentate în general prin conflicteinterstatale în mai multe zone ale lumii,în afara zonelor majore de interes aleputerilor militare existente. Dupã 11septembrie 2001, atacurile teroriste ceau produs SUA pierderea vieþilor a maimult de trei mii de persoane auîntunecat auspiciile încã optimiste subcare începuse noul secol ºi au ridicat

noi imperative în prioritãþile de securi-tate naþionalã ºi internaþionalã.

Securitatea este un concept ce aredimensiuni variabile. Ceea ce ne facesã fim sau sã ne simþim în siguranþã(adicã dimensiunile fizice ºi psihologiceale securitãþii) depinde de douãfenomene elementare, fiecare dintreacestea putând avea valoare diferitã.

Cea mai evidentã provocare laadresa securitãþii sunt factorii careameninþã tocmai valorile pe carepunem preþ. Cele mai obiective dintreacestea sunt ameninþãrile fizice, ca deexemplu capabilitatea unui stat de a-ºidistruge adversarii prin utilizarea puteriimilitare.

Ameninþãrile psihologice – ceea cene face sã ne simþim în siguranþã saunu – sunt de cele mai multe ori multmai puþin palpabile ºi concrete ºi suntmult mai subiective, fiind o problemã deinterpretare personalã, în cele maimulte cazuri.

Diferite persoane de exemplu, per-cep în mod diferit propria lor stare desecuritate în condiþiile unei aceleaºiameninþãri. Modul în care diferite per-soane, la fel de bine ca ºi diferite statese simt ameninþate de terorismul inter-naþional reflectã aceastã dimensiune.

Aceasta ne conduce spre o a douavariabilã a securitãþii, care este inter-pretarea proprie, diferitã a mediuluiinternaþional de securitate.

În mod evident, cele douã aspectevariabile sunt dependente unul de altul.Un mediu mai ostil va diminua mai multºi mai rapid dimensiunea psihologicã asecuritãþii decât un mediu benign, încare se manifestã mai puþini adversariºi competitori care sã punã în pericolpropriile interese de securitate.

Impactul asupra mediului înconjurã-tor al pericolelor ºi ameninþãrilor laadresa securitãþii internaþionale s-aschimbat în mod considerabil de lasfârºitul rãzboiului rece. În prezent, deexemplu, nici unul dintre statele deþinã-toare de arme nucleare nu au nici unmotiv raþional ºi plauzibil de a folosiaceste arsenale ºi deci sã producã dis-trugeri masive planetei noastre. Încã dinanul 1997 SUA apreciau cã nu maiaveau nici un competitor din aceeaºiclasã valoricã, dupã dezmembrareaURSS (a se vedea Quadrennial Defence

Review, 1997, 2001 ºi 2006). Aceastãsituaþie s-a menþinut ºi dupã atacurileteroriste de la 11 septembrie 2001 ºise menþine ºi în prezent.

Din aceste cauze ne aflãm acumîntr-o perioadã de reevaluare aameninþãrilor din mediul internaþionalde securitate ºi de reconsiderare ºiajustare a capacitãþii de rãspuns ºi con-tracarare a acestor ameninþãri prin uti-lizarea tuturor instrumentelor de puterela dispoziþia statelor ºi comunitãþii inter-naþionale. În cadrul acestei reevaluãriun loc important trebuie acordatsurselor ºi aspectelor nemilitare alesecuritãþii.

Pentru o lungã perioadã de timpsecuritatea militarã ºi securitateanaþionalã au fost sinonime ºi aproapecã se puteau confunda. În timpulrãzboiului rece ameninþarea militarã afost forma principalã a competiþiei întrecele douã superputeri, URSS ºi SUA, ºiapoi între cele douã alianþe pe care elele conduceau.

Totuºi, chiar în timpul rãzboiuluirece, în strategiile naþionale de securi-tate ale unora dintre þãrile occidentaleau început a fi analizate ºi aspectelenemilitare ale securitãþii naþionale, înspecial cele din domeniul economic.

Lãrgirea domeniilor pe care le con-siderãm cã afecteazã securitateanaþionalã cât ºi cele internaþionale aavut loc în mod continuu ºi gradual.

Printre aspectele nemilitare “securi-tatea economicã” de exemplu, a fostlãrgitã astfel încât sã cuprindã securi-tatea mediului înconjurãtor. La domeni-ile clasice ale securitãþii au fost adãu-gate recent aspecte care sunt în partemilitare ºi în parte nemilitare. Un exem-plu concludent al acestor aspectenemilitare de securitate îl constituieproblema terorismului internaþional.

În perioada de dupã sfârºitul rãzboiu-lui rece, elementele militare, cele semi-militare ºi cele nemilitare ale securitãþii(US Department of Defense)


30


se întrepãtrund ºi se intercondiþioneazã,în primul rând datoritã faptului cã ele-mentele tradiþionale ale securitãþii mili-tare au un caracter mult mai puþin inten-siv dar au amploare mai mare decât înperioada precedentã a rãzboiului rece.

Caracteristica majorã a mediuluiactual de securitate rãmâne, chiardupã 11 septembrie 2001, absenþapericolului unui conflict major (de mareintensitate), desfãºurat între puterileprincipale ale lumii de azi, de tipul unuirãzboi mondial sau de tipul celui ce arfi putut avea loc acum cinsprezece ani,prin transformarea rãzboiului rece în-tr-unul fierbinte. Datoritã faptului cãameninþarea existentã în timpul rãzbo-iului rece, de declanºare a unui conflictnuclear între cele douã superputeriSUA ºi URSS ca urmare a unei erori deinterpretare sau a escaladãrii necontro-late a unui conflict, nu a fost înlocuitãcu o ameninþare echivalentã ca nivelde periculozitate, pentru securitateaglobalã ºi pentru ordinea internaþion-alã, aspectele semi-militare ºi cele ne-militare ale securitãþii au cãpãtat oimportanþã mai mare în zilele noastre.În cea mai mare parte, aceste ame-ninþãri au existat ºi în perioada anteri-oarã, dar au fost privite de toþi protago-niºtii cu mai puþinã atenþie. O altã partea ameninþãrilor sunt însã de datã mairecentã.

Toate aceste ameninþãri, cuexcepþia terorismului internaþional, nureprezintã un pericol marcant la adresasecuritãþii internaþionale ºi pot fiîncadrate în gama dimensiunii psiholo-gice a securitãþii.

Pe de altã parte, datoritã globalizãrii,dimensiunile semimilitare ºi nemilitareale securitãþii privesc, din ce în ce maimult, întreaga comunitate internaþio-nalã, efectele acestor ameninþãriextinzându-se în zone tot mai îndepãr-tate ºi nelimitându-se strict la un statsau altul dintre cele direct vizate.

Din toate aceste motive rolul instru-mentului militar în modelarea mediuluiinternaþional de securitate actual estemult mai nuanþat ºi mai polivalent, areun caracter interdisciplinar ºi mai puþinagresiv.

Sfârºitul ordinii mondiale bazate pebipolaritate a marcat în mod egal finalulunei ere de stabilitate ºi de echilibru rel-ativ al forþelor adverse. Vidul de puterecare a urmat, a deschis o adevãratãcutie a Pandorei a conflictelor, carepânã atunci fuseserã îngrãdite ºi þinutesub control de cãtre cele douã superpu-

teri, în cadrul ordinii mondiale create derãzboiul rece ºi de echilibrul ideologic ºimilitar ce se impuseserã drept con-secinþã a aces tuia. Cea mai mare partea acestor conflicte au fost ºi continuã sãfie conflicte intra-statale, care au izbuc-nit în regiuni unde slãbiciunea guver-nelor statelor a devenit mai accentuatãîntr-un cadru de securitate nou ºi amorf.Lumea a devenit mai nesigurã, iar po-poarele, grupurile etnice ºi guverneleurmãresc scopuri ºi obiective mai com-plexe decât înainte. Liniile de despãrþireºi graniþele dintre acþiunile guvernelor,popoarelor, forþelor militare ºi populaþieicivile, sectorului public ºi celui privat audevenit mult mai estompate ºi neclare.

Am asistat la apariþia unei noi gene-raþii de combatanþi, entitãþile sub-statale, grupurile non-naþionale ºi trans-naþionale, a cãror identitate este funda-mentatã pe o bazã comunã, ca deexemplu ideologia, apartenenþa tribalã,cultura, etnicitatea, religia, geografia,activitãþile economice ilegale sau pe ocombinaþie a unora sau a tuturor aces-tor factori. Aceste entitãþi au devenitmai violente ºi vizeazã sã modificeechilibrul intern al forþelor pentru a-ºipromova propriile interese. Exacerbatpânã la extrem, un asemenea conflictare ca rezultat o fragmentare totalã astructurilor statale ºi societale ºiîmpinge într-o stare de anarhie multezone ºi regiuni în care se manifestã ºiinducând o creºtere a violenþei globaleîn cadrul sistemului internaþional.

Un numãr de factori alimenteazãcaracterul schimbãtor al conflictelor ºiposibilitatea materializãrii acestora. Glo-balizarea a intensificat interacþiuneaeconomicã dintre state ºi a redus rele-vanþa frontierelor statelor. În timp ce unasemenea fenomen este în mod gene-ral pozitiv pentru statele dezvoltate dinpunct de vedere economic, efectelenegative ale globalizãrii au fãcut sãaparã un segment important de popu-laþie defavorizatã, în special în OrientulMijlociu, în Africa ºi în Asia. Globalizareava continua sã amplifice diferenþele din-tre cei bogaþi ºi cei sãraci, sã mãreascãcompetiþia pentru resursele strategice ºiîn special pentru cele energetice,creând tensiuni care vor putea generaconflicte, mai ales în regiunile cu ocreºtere demograficã rapidã. Cei per-danþi în acest proces de dezvoltare con-stituie astãzi o bazã de recrutare, iarteritoriile þãrilor lor au devenit baze deantrenament ºi sanctuare pentrureþelele teroriste ºi criminale, care

exploateazã în interes propriu instru-mentele, disfuncþionalitãþile ºi servi-tuþile globalizãrii. Instrumentele princi-pale ale acestor reþele sunt internetul ºitehnologia modernã a informaþiei carele permite sã comunice, sã acþioneze ºisã se deplaseze aproape oriunde înlume fãrã a fi detectaþi. Transparenþa ºipermeabilitatea frontierelor nu va facedecât sã complice ºi mai mult procesulde gestionare a securitãþii naþionale ºiinternaþionale, permiþând tensiunilor ºiconflictelor sã se propage cu uºurinþãdintr-o þarã în alta.

Trebuie sã ne aºteptãm ca momen-tul declanºãrii unor conflicte viitoare caºi cel al finalizãrii lor sã nu fie foarteclare ºi, de asemenea, este de aºtep-tat ca nu toate conflictele sã fie urmatede o stare de pace. Dimpotrivã, contex-tul de securitate va evolua spre o zonãcrepuscularã, între pace ºi rãzboi.Câmpul de luptã al conflictelor actualeºi viitoare nu mai este monopolizat dearmatele convenþionale ale statelor, cieste partajat de o gamã largã ºicrescândã a actorilor capabili sã uti-lizeze forþa ºi violenþa în moduri diverseºi diferite. Având în vedere lãrgireaspectrelor posibile, se simte nevoia uneistrategii corespunzãtoare, care sã ia înconsiderare o gamã largã de rãspun-suri, în care mijloacele militare ºi celene-militare sã fie utilizate în mod pro-porþional ºi complementar.

Soluþiile ne-militare în gestionareacrizelor ºi soluþionarea conflictelor con-stituie instrumente politico-diplomaticede importanþã capitalã pentru prezer-varea pãcii ºi stabilitãþii regionale ºiglobale, soluþiile cele mai eficiente dinpunctul de vedere al raportului dintreresursele investite ºi rezultateleobþinute ºi care salveazã nu numai vieþiomeneºti, ci ºi resurse materiale, finan-ciare ºi de inteligenþã importante, carepot fi utilizate nu pentru distrugereaadversarului, ci pentru progres ºi dez-voltare durabilã.

Complementaritatea utilizãrii puteriimilitare ºi a mijloacelor nemilitare însoluþionarea crizelor ºi a conflicteloreste astãzi evidentã ºi mai eficacedecât oricând în istoria universalã. Doarsoluþiile politice sprijinite de mãsuri dedescurajare prin mijloace militare, saudupã caz de utilizarea efectivã a acestuiinstrument de putere, pot conduce larezultate durabile în timp, care sã asi-gure stabilitatea, ordinea ºi securitateainternaþionale, într-o lume mai demo-craticã ºi mai sigurã.


31


Dezvoltarea societãþii contemporaneeste caracterizatã printr-o evoluþieextrem de dinamicã, ritmurile fãrãprecedent ale producþiei industriale,revoluþia în domeniul tehnologiei, pro-gresul mijloacelor de comunicare ºi almijloacelor de recoltare ºi prelucrare ainformaþiilor constituind principalelesale atribute.

În decursul timpului, noþiunea demarketing a exprimat la început sensurimai limitate, pentru ca pe mãsura tre-cerii anilor, conþinutul ºi funcþiile sale sãse extindã considerabil.

În prima jumãtate a secolului trecut,atunci când piaþa se afla sub influenþavânzãtorului, care producea mãrfuripentru care se cãuta dupã aceeadebuºee, marketingul consta în acþi-unea de cercetare a cererii ºi ofertei depe piaþã, în vederea desfacerii de pro-duse.

Creºterea considerabilã a producþieide bunuri, a atras dupã sine schimbãriesenþiale în condiþiile pieþei, în sensulcã centrul de greutate a revenit con-sumatorului, care impune tot mai multproducãtorului bunurile pe care trebuiesã le producã, pentru a satisface întoc-mai cerinþele ºi exigenþele sale.

Termenul marketing reprezintãansamblul de activitãþi care presupuncomercializarea produselor, pornind dela studierea cererii ºi pânã la organi-zarea producþiei ºi a desfacerii ºi sem-nificã „...organizarea procesului de con-

cepþie a produselor, producþia, desfa-

cerea ºi activitatea de post vânzare,

pornind de la ideea de cunoaºtere a

cerinþelor consumatorului, în scopul

satisfacerii celor mai exigente cerinþe

ale acestuia.“1

Încercând o sintezã a caracteristi-cilor esenþiale ale marketingului, putemconchide cã „...marketingul urmãreºte

cunoaºterea pieþei potenþiale actuale ºi

viitoare, pentru producerea acelor

bunuri care sã rãspundã cel mai bine

dorinþelor consumatorilor, promovarea

desfacerilor prin stimularea cererii, sau

prin crearea de cereri noi, conceperea,

schimbul ºi distribuþia raþionalã ºi efi-

cientã a bunurilor ºi serviciilor cãtre

cumpãrãtori, care toate în final sã

determine eficienþa cea mai ridicatã a

întreprinderii respective.“2

Cei mai mulþi dintre specialiºtii careactiveazã în domeniul marketinguluidefinesc strategia de abordare a mana-gementului în marketing în mod unitaravând în vedere conþinutul ºi semnifi-caþia conceptului ca atare.

Conceptul de strategie este relativnou în domeniul marketingului, el fiinddefinit ca o a treia componentã a con-ducerii, termenul netrebuind a fi con-fundat sau pus la acelaºi nivel nici cuplanul ºi nici cu politica de marketing.

Încercând o abordare logicã a aces-tui termen putem spune cã strategia înmarketing reprezintã „... obiectul unor

procese decizionale care pornesc de la

obiectivele ce ºi le propune între-

prinderea în planul sãu de dezvoltare,

cât ºi de la acþiunea concurenþei“.3

Din cele prezentate rezultã ele-mentele definitorii ale conducerii strate-gice a unei firme care îºi propune sãaibã succes pe piaþã ºi anume:definirea domeniului de activitate alfirmei, stabilirea obiectivelor de realizatºi elaborarea strategiilor de marketingcare sã creeze condiþiile necesare rea-lizãrii scopurilor propuse.

În mod obiºnuit o firmã îºi propuneo serie de obiective pe termen lung darºi unele pe termen scurt, acestea dinurmã putând fi categorisite ca fiinddecizii cu caracter general ce pot intraîn sfera deciziilor fundamentale.4

Unul din segmentele fundamentaleale strategiei de marketing o reprezintãstrategia ei de piaþã, aceasta realizândo serie de legãturi cu mediul în carefuncþioneazã firma ºi prin care firmapoate alege cu certitudine segmentulde piaþã în care sã-ºi concentreze efor-turile pentru obþinerea celor mai mariprofite.

Ca parte a strategiei de marketing,strategia de piaþã concentreazã întregulansamblu de acþiuni privind conducereaactivitãþii unei firme. Ea are dublu rol,asigurând pe de o parte orientarea ge-neralã a activitãþii întreprinderii, iar pede altã parte stabileºte sarcinile debazã în vederea atingerii obiectivelorpropuse pentru fiecare etapã ºi posibili-tãþile de adaptare a activitãþii între-prinderii la dinamica pieþei.

Termenii prin care se exprimã strate-gia de marketing sunt sintetici, conciºi,având adeseori sorginte militarã, carese preteazã cel mai bine la cerinþeledinamice ale mediului de afaceri.

Modalitatea de punere în aplicare astrategiei de piaþã constituie domeniultacticii de marketing ºi de aceea întrestrategie ºi tacticile aferente trebuie sãexiste o corespondenþã, chiar ºi numaidacã avem în vedere faptul cã tacticilese aflã într-o relaþie de subordonare custrategia.

Astfel spus, tacticile de marketingtrebuie sã reflecte strategia adoptatã defirmã, direcþiile de perspectivã ºi acþiu-nile practice pentru atingerea scopurilorpropuse.

Strategia de piaþã încorporeazã în-tr-o ambianþã perfectã cele trei ele-mente ale unei „strategii complete“ ºianume: strategia de acþiune; strategiarezultatelor; strategia angajãrii.

Toate aceste trei tipuri de acþiunireprezintã modalitãþile prin care o firmã

Elemente definitorii

ale strategiei de marketingCãtãlin ZISU


32


îºi îndeplineºte scopurile propuseplecând de la felul produselor, preþulstabilit pentru acestea, modul de ocu-pare a forþei de muncã, ajungând pânãla cine, cum ºi unde se vor executa acþi-unile stabilite.

Toþi specialiºtii în marketing sunt deacord cã strategia unei firme are învedere printre multe altele, resurseleumane, materiale ºi financiare pe carele angajeazã la un anumit moment îndorinþa de cucerire a unei pieþe de des-facere a produselor realizate.

Elementele cele mai semnificativepentru opþiunile strategice ale firmelorpot fi grupate astfel: dinamica poten-þialului pieþei; gradul de segmentare alpieþei; ritmul schimbãrilor; exigenþelepieþei; nivelul competiþiei.

Orice piaþã se va înscrie obligatoriuîntr-unul din cele cinci elemente enu-merate mai sus, iar din combinaþiile lorvor rezulta un numãr relativ mare destrategii distincte, în funcþie de seg-mentul de piaþã cãtre care este orien-tatã firma.

Dacã pânã acum am prezentat unadin componentele strategiei de marke-ting, cealaltã componentã este repre-zentatã de mix-ul de marketing carereprezintã „...antrenarea resurselor, în

combinaþii diferite, astfel încât sã per-

mitã întreprinderii realizarea unui con-

tact eficient cu piaþa“5.Termenul de „mix“ provine din limba

englezã ºi defineºte combinarea,amestecul sau îmbinarea. Multipleleinstrumente cu care opereazã acesta afãcut ca unii specialiºti din marketing sã

doreascã a le grupa pentru o maiuºoarã identificare. Astfel, Borden legrupeazã în 12 poziþii, dupã cumurmeazã: dezvoltarea produsului, deter-minarea preþului, adaptarea mãrcilor,canalele de distribuþie, vânzarea direc-tã, publicitatea, promovarea, condi-þionarea, expunerea în raft, serviciile,logistica, cercetarea ºi analiza infor-maþiilor.

Dupã o analizã atentã s-a ajuns înmomentul de faþã la gruparea tuturoracestor argumente în patru grupe: pro-dus, preþ, distribuþie, promovare.

În cadrul celor patru componenteale mix-ului accentul cade pe primacomponentã, politica de produs carereprezintã principalul mijloc de comuni-care a firmei cu piaþa. Pentru a con-cluziona putem spune cã mix-ul de mar-keting cuprinde un ansamblu de strate-gii ºi tactici referitoare la produs, preþ,distribuþie ºi promovare. Acest concepteste utilizat atât de firmã, de consuma-tori dar ºi de intermediarii prin care pro-dusul firmei ajunge la cei din urmã.

Strategia de aprovizionare. Apro-vizionarea materialã avantajoasã de pepiaþa furnizorilor necesitã elaborareaunor politici strategice, prin care seconcretizeazã obiectivele de urmãrit ºicãile de acþiune.

Totalitatea acestor politici vor con-stitui strategia în aprovizionarea materi-alã, al cãrei conþinut va fi în funcþie deraporturile de forþã concurenþialã încare se gãseºte consumatorul faþã defurnizor, raporturi identificate în fazelede analizã ºi evaluare a furnizorilor.

Asemenea raporturi vor impune tipulde strategie: de apãrare, faþã de furni-zorii apreciaþi ca puternici; de echilibru,faþã de furnizorii apreciaþi ca egali; depenetrare, faþã de furnizorii apreciaþi caslabi.

Tipul de strategie va fi condiþionat ºide natura resursei, de importanþa pieþeide pe care se asigurã. Prima analizã serealizeazã prin segmentarea nomencla-torului de resurse materiale deaprovizionat. Cu acest prilej se asigurãgruparea acestora în raport cu rolulpentru activitatea de bazã a agentuluieconomic (importanþa economicã) ºipoziþia pe care o ocupã pe piaþã (risculîn asigurare, potenþialul pieþei). A douaanalizã are în vedere evidenþierea con-cluziilor desprinse din analiza pieþeifurnizorilor, în special a prioritãþilor,avantajelor, restricþiilor care se mani-festã ºi de care trebuie sã se þinã contla elaborarea strategiilor.

Pornind de la concluziile analizeicerinþelor produselor, se trece la evi-denþierea politicilor, a oportunitãþilor peprincipalele domenii ale strategiei înaprovizionarea materialã, cum ar fi:politica de preþ; politica de credit; poli-tica de cordare - obþinere de servicii;politica relaþiilor care se stabilesc cufurnizorii; politica de parteneriat.

Desfãºurarea unei activitãþi eficientede aprovizionare materialã, în concor-danþã cu necesitãþile ºi interesele agen-tului economic, depinde hotãrâtor destrategia elaboratã în acest sens.

Printr-o asemenea strategie trebuiefructificate avantajele concurenþei pepiaþa de furnizare a resurselor materiale.Modalitãþile de interpretare a proble-melor legate de un asemenea subiectsunt diferite, abordãrile având caractergeneral, iar în unele cazuri se recurge laevidenþierea unor situaþii specifice, pen-tru piaþa de desfacere a unor produse.

Pentru înþelegerea conceptului deaprovizionare sunt necesare a fi rea-mintite ºi alte aspecte sau noþiuni com-plementare care sunt utilizate în prac-ticã, dupã cum urmeazã: achiziþionarea;cumpãrarea; alimentarea.

Fiecare din aceste noþiuni delim-iteazã în timp acþiunile care se executãîn cadrul subsistemului de aprovizio-nare, de la prospectarea pieþii, pânã ladistribuþia interioarã a produsului achi-ziþionat.

Pornind de la aceste considerenteeste necesar ca firma care îºi propune sã„joace“ pe piaþa de aprovizionare sã-ºielaboreze o strategie de aprovizionare


33


proprie care sã aibã în vedere produsulce trebuie realizat ºi promovat ulterior.

Strategia de marketing în achizi-þionare-aprovizionare reprezintã astfel,„...o componentã a strategiei generale

a întreprinderii, prin care se contureazã

comportamentul acesteia în raport cu

piaþa“.6 Aceasta cuprinde douã pãrþiimportante ºi anume: delimitarea pieþeipe care firma urmeazã sã acþioneze ºialcãtuirea mix-ului de marketing înraport cu aceasta.7

Strategia de marketing în apro-vizionare este aplicatã în practicã cuajutorul tacticilor de marketing, carecuprind o serie de activitãþi concretizateulterior în adevãrate planuri strategicede aprovizionare.

Toate elementele componente alestrategiei de marketing în aprovizionaresunt subordonate scopului general alfirmei, alternativelor strategice aleacesteia. Astfel avem la nivelul uneifirme alternative de poziþie, alternativede comportament, alternative de dez-voltare.

În general toate acþiunile dezvoltatede o firmã pe piaþa de desfacere vizeazãpromovarea produsului oferit sprecumpãrare potenþialilor cumpãrãtori.Produsul reprezintã materiilor prime,materialele ºi echipamentele tehnice ceurmeazã a fi achiziþionate în cantitãþilestabilite, pe baza unor calcule funda-mentate ºi corelate cu capacitãþile deproducþie angajate pentru realizareaprodusului planificat.

Componentele produsului decumpãrat pot fi: elementele corporale(masa, gabarit, ambalajul, design,tehnicitate, funcþionalitate, fiabilitate);elemente necorporale (numele firmei,marca, instrucþiuni de folosire, protecþielegalã prin brevete, exclusivitate, preþ,termen de garanþie, service etc.); ele-mente informaþionale-comunicaþionale(ansamblul de informaþii trimis de ofer-tant în scopul promovãrii produsuluicãtre cumpãrãtori).

Un model de analizã a stadiului încare se gãseºte un produs la unmoment dat þinând cont de ciclul deviaþã al acestuia se bazeazã pe analizamatricialã dupã douã criterii. Conformacestei metode, un produs se poategãsi în una din cele patru poziþii, care înordinea avantajelor oferite sunt:

A) Poziþia „vacã de lapte“ – furni-zorul deþine experienþã de producþiefoarte bunã, produsul aflându-se în fazade maturitate, fiindu-i, de regulã, speci-ficã o marjã de profit apreciabilã.

Situaþia poate determina posibilitateapracticãrii unor preþuri acceptabile, maiales în condiþiile dorinþei ridicãrii unorbariere de preþ, faþã de concurenþã.Rezultatul conduce la riscuri limitate,negocieri lesnicioase.

B) Poziþia „vedetã“ – în care pro-dusul se aflã încã în faza de dezvoltare- maturitate a curbei sale de viaþã; piaþafiind în creºtere, poate sã conducã ladiminuarea avantajelor concurenþialeale furnizorului. Totodatã, se manifestãnevoi mari de resurse financiare, pentruextinderea fabricaþiei, fapt pentru carefurnizorul va încerca sã impunã preþuriridicate la vînzare.

C) Poziþia „dilemã“ – situaþie în careprodusul este nou pe o piaþã în dez-voltare, aflându-se în faza de lansare-dezvoltare; experienþa de producþie estelimitatã, ca urmare, posibilitate fabri-caþiei la un cost redus ºi a vânzãrii la unpreþ favorabil, este foarte micã. În aces-te condiþii, furnizorul ca producãtor estefoarte receptiv la sugestiile consuma-torului, care poate obþine anumiteavantaje comerciale.

D) Poziþia „piatrã de moarã“ (nonprofit) – caz în care produsul se aflã înfaza de declin, devenind o problemãpentru furnizori; în vederea vânzãrii pro-dusului, furnizorul poate acorda avanta-je comerciale, dar care pot fi însoþite denon - calitate.

Un rol important în politicile de pro-movare a produsului revine, facilitãþilorpe care producãtorul le acordã în com-

ercializare, serviciilor care însoþesc pro-dusul. În context furnizorul poate acor-da: facilitãþi în politica de distribuþie;facilitãþi în politica de service dupã vân-zare; facilitãþi în politica de preþ; facili-tãþi la decontare (ex. creditarea cum-pãrãtorului)

Analiza ºi caracterizare furnizoruluipe linia politicilor de preþ creeazãcondiþii pentru elaborarea unor acþiunispecifice de contracarare pe piaþã aanumitor efecte nefavorabile pentrucumpãrãtor. În general, se practicã treisisteme de preþ: sistemul cu preþ fix;sistemul cu preþ renegociabil la fiecarecomandã; sistemul cu preþ indexat.

Se poate prezenta ºi sub o altãformã, respectiv rabatul de preþ pe can-titate ºi a discountului. Rabatul de preþpe cantitate se acordã de cãtre furnizorpentru cumpãrarea la fiecare comandãa unei cantitãþi mai mari, peste o limitãminimã stabilitã de acesta. Se poateacorda în douã variante:

- rabatul de preþ pentru întreagacantitate - va fi evaluatã integral cu unpreþ de vânzare mai mic;

- rabatul progresiv - numai pentrucantitatea suplimentarã cumpãratãpeste nivelul minim stabilit.

Discountul (bonificaþia) constã înreducerile de platã fãcute de cãtrefurnizor pentru plãþi rapide sau antici-pate.

Caracterizarea politicii de creditare aconsumatorului de cãtre furnizor estecunoscutã ºi sub denumirea de credit-furnizor. Creditul furnizor poate fi apre-ciat în funcþie de douã elemente: sumaacordatã drept credit; durata credituluiacordat. În acest moment putem lua înconsiderare celãlalt element al mixuluide marketing specific aprovizionãrilor ºianume preþul. Acesta exprimã în banivaloarea de piaþã a produsului rezultatîn urma jocului cererii ºi ofertei.

În economia de piaþã atât produ-cãtorii dar ºi consumatorii iau contactcu urmãtoarele categorii de preþuri:

- preþuri înalte – cum ar fi preþurilede noutate (smântânite), preþurile deprestigiu, preþurile de lux, preþurileumbrelã;

- preþuri joase – preþuri promoþio-nale, preþuri de penetrare, preþuri dedescurajare (de dumping);

- preþuri psihologice – preþuri cuterminaþie magicã, preþuri momealã,preþuri diferenþiate.

Modul de stabilire a preþurilor decãtre furnizor, depinde de factori internicare privesc costurile, marja de profit,


34


politica promoþionalã a firmei ºi factoriexterni care au în vedere cererea pentruprodusul respectiv, psihologia cumpãrã-torilor, concurenþa.

Pentru elaborarea strategiilor înaprovizionarea materialã nu existã unmodel unic. Aceasta, datoritã situaþiilorparticulare de la o economie la alta, dela un agent economic la altul, de laresursã la resursã. Cu toate acestea, înelaborarea strategiilor, trebuie avute învedere urmãtoarele principii:

- lupta dintre producãtor ºi consu-mator, devine o luptã între furnizor ºiconsumator;

- elaborarea strategiilor pe principiul„pas cu pas“, care presupune ca înfundamentarea strategiei sã se sta-bileascã obiective ºi cãi de acþiuneadaptabile din mers la noile condiþiireale, care apar pe piaþa de furnizare;

- segmentarea pieþei furnizorilor pe„grupe strategice“;

- identificarea „lanþurilor creatoare

de preþ“, a canalelor de distribuþie; - folosirea activitãþilor de contramar-

keting;- evaluarea influenþei totale a

echipelor manageriale asupra strategieifurnizorilor.

Respectarea unor asemenea prin-cipii de acþiune ºi analizã conduce laelaborare unor strategii eficiente înaprovizionarea materialã. În acelaºiscop, se impune cunoaºterea anticipatãa situaþiilor concrete, care influenþeazãstrategiile, în activitatea de cumpãrarede resurse materiale.

Analiza pieþei de furnizare reprezintão etapã importantã în elaborarea stra-tegiei în aprovizionarea materialã.Aceasta este precedatã de identificareasi evaluarea necesitãþilor materiale aleagentului economic, urmatã de identifi-carea ofertelor de produse, a surselorpotenþiale de furnizare, a furnizorilorpotenþiali.

Aºadar, într-o primã fazã raportatãla piaþã se recurge la o grupare a resur-selor necesare, care urmeazã a fiaprovizionate. Aceasta se poate facedupã mai multe criterii, între care pre-zintã interes mai mare urmãtoarele:

- importanþa pentru activitatea eco-nomicã a consumatorului;

- importanþa cantitativã;- importanþa pieþei de pe care se a-

sigurã;- importanþa strategicã pentru activi-

tatea consumatorului.Gruparea dupã importanþa econo-

micã sau cantitativã se poate face dupã

principiul pus în evidenþã de Pareto, con-form cãruia 20% din numãrul de resursedeþine o pondere de 80% în cheltuielilecu materiile prime din costul de pro-ducþie al întreprinderii consumatoare.

Dupã importanþa pieþei de pe care

se asigurã, resursele materiale se potgrupa în critice (aºa cum sunt celespecifice, care se asigurã de pe o piaþãde monopol sau monopson) ºi necritice(cum sunt cele standardizate, de uz ge-neral sau care se asigurã de pe o piaþãconcurenþialã cu mare potenþial).

Dacã se are în vedere importanþa

strategicã, resursele materiale se potgrupa în vitale, de importanþã foartemare, medie, micã si neimportante.

A doua fazã se referã la analizapieþei furnizorilor, în acest sens se facprecizãri cu privire la caracteristicilepieþei de furnizare, respectiv a furnizo-rilor pentru care se prezintã unele ele-mente specifice. În cadrul acestei fazeo primã acþiune are în vedere investi-garea, prospectarea pieþei de furnizarepentru a constata în ce mãsurã resurse-le materiale necesare agentului eco-nomic sunt oferite pentru vânzare ºicare sunt potenþialii furnizori .

În acest scop se consultã cataloagecomerciale, prospecte, pliante, ofertede vânzare primite pe diferite canale dela ofertanþi, sau existente la Bursa deMãrfuri. Pe aceastã bazã se faceselecþia resurselor în raport cu nece-sitãþile consumatorului, având în vederezonarea pe grupe de importanþã a aces-tora. Prin alegerea resurselor oferite depiaþã se face si o primã selecþie apotenþialilor furnizori care vor intra înanalizã si apreciere.

Analiza se realizeazã diferenþiat, pecategorii de furnizori, în funcþie de ele-mentele care îi departajeazã. Ca ur-mare, anticipat, se face o grupare aacestora dupã anumite criterii:

- importanþa furnizorilor pe piaþã;- ponderea acestora în furnizarea re-

surselor materiale necesare consuma-torului;

- concordanþa dintre intereselefurnizorului cu cele ale consumatorului,pe o anumitã perioadã.

Indiferent de modalitatea de gru-pare, furnizorii potenþiali se pot carac-teriza ºi aprecia prin: calitatea de pro-ducãtor de resurse; resursele oferitepe piaþã; condiþiile de livrare si facili-tãþile oferite la furnizarea de produse(de preþ, de calitate, de decontãrifinanciare); calitatea managementu-lui.

Aprecierea din aceste puncte devedere ale furnizorilor urmeazã a seface dupã un studiu anterior al pieþei deresurse materiale, în raport cu natura sistructura celor identificate ca necesarepentru consumator.

Prin aceastã acþiune necesarã seasigurã o primã selecþie a potenþialilorfurnizori, limitându-se segmentul celorcare vor intra în atenþie pentru analizaprimarã. Prin eliminarea furnizorilorneviabili (produse de calitate slabã,preþ exagerat, condiþii de livrare impuseîn contrast cu realitãþile de pe piaþã) sesimplificã acþiunile urmãtoare careconduc la finalizarea strategiei înaprovizionarea materialã, implicit laconcretizarea viitoarelor relaþii decolaborare pe linie de vânzare-cumpã-rare.


35


Strategie ºi tacticã. Existã maimulte politici la nivel mondial de a dez-volta o strategie de marketing:

a) „Turnul de Fildeº“ - introducereacâtorva specialiºti într-un colectiv ce aresarcina de a elabora o strategie.

b) „Scoate telefonul din prizã ºi uitã

orice altceva“ - izolarea întregii condu-cerii (chiar pe o insulã) într-un centru deconferinþe, pentru a planifica viitoarelemiºcãri.

Ambele abordãri încearcã sã dez-volte o strategie de viitor, fãrã a avea învedere problemele zilnice. Lucru cât sepoate de greºit. Dupã unii autori, nuexistã strategii proaste sau strategiibune. Strategiile nu au nici un merit înºi pentru sine. Spre deosebire de altetipuri de strategii, cele de marketingsunt judecate pentru eficienþa lor numaiîn momentul în care ajung în contact cuclientul ºi cu concurenþa. O strategiepoate fi strãlucitã, inspiratã, curajoasãºi totuºi sã fie un eºec dacã trupele nuajung acolo ºi când trebuie pentru rea-lizarea tacticã a operaþiunii.

În istorie, marii comandanþi militarisunt renumiþi prin ceea ce au sãvârºit,datoritã pregãtirii de bazã primitã înºcoala militarã sau din experienþadobânditã pe câmpurile de luptã.Astfel, Napoleon a reuºit sã devinãgeneral la 26 de ani datoritã moduluicum a ºtiut sã utilizeze artileria care laacea vreme avea cel mai mare efect lanivel tactic.

Alt mare comandant militar, GeorgePatton, a devenit unul din cei mai bunistrategi militari ai celui de-al doilearãzboi mondial datoritã modului în carea ºtiut sã conducã tancurile în ofensivaspre Paris. Armata a III-a americanã abãtut toate recordurile de vitezã încucerirea terenului.

Astãzi în marketing artileria ºi tan-curile sunt publicitatea. Dacã nu înveþisã stãpâneºti reclama la nivel tactic aiun mare dezavantaj ca strateg de mar-keting. La aceastã orã se pot cotamulte companii care au dezvoltat ocompanie de publicitate neorientatãspre consumator sau pur ºi simplu prostînþeleasã de cãtre aceºtia. În timp cecompaniile mici au avut numai de pier-dut, pentru unii giganþi precum IBM deexemplu, acest lucru nu a contat foartemult.

Datoritã impactului pe care îl arepublicitatea în zilele noastre, companiidin toatã lumea angajeazã pe bani grei,diferiþi specialiºti în advertising pentru ada realmente „lovituri de maeºtrii“ în a

îndrepta sau chiar salva situaþia uneifirme. Dar acest lucru se întâmplãrareori. Motivele sunt evidente.

Dacã strategia este bunã, tacticaeste indiferentã. Dacã este nevoie detactici strãlucite pentru a câºtiga obãtãlie atunci strategia nu este bunã.

Cu alte cuvinte o companie care sebazeazã pe tactici briliante pentru acâºtiga este clar cã se bazeazã ºi pe ostrategie greºitã. Astfel cã acea com-panie pleacã la rãzboi având douãmoduri de a pierde lupta: 1) o strategieproastã ºi 2) dependenþã de o miºcaretacticã strãlucitã, care, dupã cum nearatã istoria, apare foarte rar. Oriceacþiune face sau intenþioneazã sã facão companie, ea nu poate fi despãrþitãde strategia pe care o implicã aceaacþiune. Acþiunea este strategia.

Toate companiile dau de necazuri,crezând în mod fals cã totul este posibildacã au voinþa de a reuºi. Dar buniistrategi de marketing trãiesc în lumearealã. Niciodatã nu-ºi lasã orgoliile sã leîntunece judecata. Nu încearcã nicio-datã imposibilul, nici nu împing o com-panie dincolo de limita rezonabilului.

Îºi concentreazã forþele spre ceeace se poate îndeplini cu mijloacele pecare le au la dispoziþie, nu spre planurigrandioase sau vise imposibile.

Pentru a fi eficiente, pe viitor agenþi-ile trebuie sã se implicite mai mult înplanificarea strategiei companiei saucompaniile vor trebui sã înveþe maimulte despre tacticile publicitãþii.

În momentul de faþã puþine agenþiide publicitate ºtiu cum sã-ºi transformecunoºtinþele despre reclamã în pro-grame strategice ºi puþine companii aucunoºtinþe serioase de publicitate.

Nici un comandant nu lanseazã unatac fãrã a avea la dispoziþie rezervesuficiente, comandantul care are maimulte rezerve dominã întotdeauna situ-aþia.

Astfel, nici o companie nu-ºi cheltu-ieºte întreg bugetul anual de publicitatepe 1 ianuarie. Un bun general va încer-ca sã câºtige lupta fãrã a apela la toaterezervele. Întreprinzãtorul care lanseazãdouã afaceri, cade în „capcana rezer-

velor strategice“ (acele rezerve de caredispune eºalonul superior ºi pe care nule ai când trebuie la dispoziþie).

Acelaºi principiu se aplicã ºi com-paniilor care încearcã prea mult, pe maimulte fronturi într-o perioadã scurtã detimp.

Mulþi dintre noi ar putea obiectaîmpotriva aplicãrii principiilor rãzboiu-

lui în marketing. Mulþi ar putea spunecã rãzboiul în sine este oribil ºi cã nutrebuie continuat ºi în condiþiile depace.

Sistemul liberei iniþiative nu seopune aplicãrii acestor principii în mar-keting. Cine se opune liberei iniþiativese poate opune ºi aplicãrii principiilorrãzboiului în domeniul marketingului.Dar probabil cã vor face parte dinobservatorii de pe margine ai acestuifenomen.

Pentru cã odatã implicat în marke-ting, eºti sortit falimentului fãrã a apli-ca ceea ce experienþa în domeniulrãzboaielor a dovedit cã este real-mente necesar ºi anume faptul cãmulte din pierderile unor companiicelebre, din ultimii ani, ar fi putut fievitate dacã ar fi fost aplicate principi-ile rãzboiului.

Studiul rãzboiului nu reprezintã doarun mod de a învãþa cum sã câºtigi. El teînvaþã ºi cum sã pierzi o bãtãlie fãrã apierde tot rãzboiul.

Orice analogie între rãzboi ºi marke-ting este bine venitã dacã are în vedererezultatele, nu doar analogia în sine.

Orice economie ºi mai ales celeprospere nu trebuie sã se teamã decompetiþia calificatã a celor supranumiþi„gladiatorii“ marketingului.

Mai repede ar trebui a se teme deagresiunea nelimitatã ºi iraþionalã acompaniilor sau în cazul economiilor întranziþie de „ajutorul“ neînþeles pe carestatul din raþiuni economice, politicesau pur ºi simplu populiste îl acordãacelor companii ce activeazã în fiecarezi în pierdere.

Libera iniþiativã înseamnã rãzboi demarketing. Dacã dorim sã intrãm înacest joc, nu avem decât sã învãþãm ºiapoi sã vrem sã aplicãm principiile deducere a rãzboiului în acest joc.

1 A. Zamfir, Marketing, Editura Didacticã ºiPedagogicã, Bucureºti, 1974, p. 8

2 P. ªtefãnescu, Marketing internaþional,AASP, Bucureºti, 1983

3 Ghe. Minculete, Introducere în marketing,Bucureºti, 2002, p. 76

4 P. ªtefãnescu, Bazele Marketingului,Bucureºti, 1995, pp. 204-205

5 Florescu C. (coordonator) ºi colectiv, Mar-

keting, Editura Marketer, Bucureºti, 1992, p.287.

6 Ghe. Bãºanu, D. Fundãturã, Manage-

ment - Marketing, Editura Diaconu Coresi, SRL,p. 214.

7 Ibidem, p. 46.


36


Deºi ne aflãm în era informatizãrii,comandanþii marilor unitãþi ºi unitãþilorangajate în desfãºurarea acþiunilor mil-itare întâmpinã, pãstrând proporþia,aceleaºi probleme în materie de sprijinlogistic ca toþi comandanþii aflaþi la con-ducerea unor armate cu secole în urmã.Domeniu funcþional al sprijinului logis-tic, aprovizionarea trupelor cu tot ce aunevoie pentru luptã ºi viaþã, a fost ºirãmâne una din marile provocãri la caretoþi comandanþii de-a lungul timpului autrebuit sã facã faþã. Privind viitorul, neîntrebãm cum va acþiona o forþã militarãsã-ºi joace cãrþile pentru a câºtiga?

Viziunea unor operaþii militaredescentralizate, extrem de flexibile ºimanevrabile, obligã la o abordare simi-larã ºi în ceea ce priveºte logistica.Acþiunile viitoare, în special cele în spri-jinul pãcii, necesitã un sistem logisticadaptabil, flexibil ºi sensibil.

Clasica abordare bazatã pe stocuride materiale este bazatã pe un câmpde luptã liniar, pe zone de responsabili-tate logistice sigure, precum ºi pe oduratã mare de constituire. Conformacestei concepþii, constituirea în regimcomplet a stocurilor de materialereprezintã un adevãrat scut împotrivaincertitudinii cosumurilor de materialepe timpul pregãtirii ºi ducerii luptelor.

O abordare mai recentã a necesitãþiiconstituirii stocurilor de materialescoate în relief greutãþile apãrute învederea constituiri stocurilor de materi-ale, ºi încearcã sã limiteze aceste incer-titudini prin metode moderne de previ-ziune a consumurilor ºi de optimizare aaprovizionãrii ºi de constituire a stocu-rilor.

Denumitã “Just-in-Time Logistics”,aceastã abordare încearcã sã creezemodele de aprovizionare într-un teatrude rãzboi de tip non-liniar, dar dinnefericire dacã modelul adoptat nu dã

rezultatele scontate, întregul sistem deaprovizionare intrã în imposibilitatea dea asigura trupele cu tot ceea ce aunevoie.

Atât abordarea clasicã a apro-vizionãrii, dar ºi metoda menþionatãanterior au un inconvenient de care tre-buie þinut seamã ºi anume faptul cãambele exceleazã prin lipsa aproapetotalã de feedback în ceea ce priveºteconsumul ºi nevoile de reaprovizionare,ceea ce duce la repartiþii greºite, livrãride materiale acolo unde nu e nevoie deele, dar mai grav, de deficite (critical

shortages), fapt care este de nedorit înorice fel de operaþie militarã.

Desfãºurarea de acþiuni militare,care acþioneazã tot mai descentralizat,impune o situaþie cu care nu ne-am maiîntâlnit anterior ºi anume faptul cãlogistica nu mai poate introduce ºistoca cantitãþi imense de materiale înteatrele de operaþii. Pe de altã parte,comandanþii unitãþilor care acþioneazãla mare depãrtare de bazele deaprovizionare, doresc ca toate can-

titãþile necesare de materiale sã le fielivrate exact acolo unde, când ºi în cecantitate au nevoie de ele. La toateaceste aspecte vine sã rãspundã onouã abordare a sprijinului logistic den-umitã „sprijin logistic asimetric“, con-cepþie logisticã apãrutã în urmadesfãºurãrii recentelor conflicte militaredin Afganistan ºi Irak, concomitent cuimpunerea pe plan mondial a conceptu-lui de Logisticã Bazatã pe Reþea.

Noua abordare nu limiteazã incerti-tudinile ce pot apare în domeniul spri-jinului logistic la un anumit moment,nici prin cantitate ºi nici prin previziune,în schimb o contracareazã prin sensibi-litate, vitezã ºi flexibilitate, aceste ca-racteristici fiind posibile datoritã folosiripe scarã largã a tehnologiei informaþio-nale, precum ºi a unui sistem extrem deflexibil ºi versatil de transport.

Prin tehnologia informaþionalã,acest sistem logistic îºi foloseºte sen-zorii pentru recunoaºterea consumu-rilor, încadrarea lor în tiparele cererilorpotenþiale, ºi rãspunde rapid la aceste

Asimetrie în sprijinul logistic

al viitoarelor acþiuni militareLiviu SCRIECIU


37

LUMEA MILITARÃcolontitlumondo militare

tipare. De fapt, conceptul însuºi decerere de materiale ca atare este eli-minat, aprovizionarea fãcându-se pebaza recunoaºterii consumului. Acestnou sistem logistic vine sã accentuezecapacitatea forþelor care desfãºoarãacþiuni de luptã specifice RãzboiuluiBazat pe Reþea de a schimba între eleinformaþii logistice, de a avea o per-spectivã comunã asupra spaþiului deluptã, de a asigura o avertizare tim-purie asupra consumurilor ºi nevoilorde materiale; îngãduie de asemeneaangrenarea tuturor structurilor delogisticã aflate la un moment dat înteatrul de operaþii, în ceea ce priveºteurmãrirea materialelor pe tot cuprisulteatrului ºi, mai ales, îngãduie recon-figurarea sa ori de câte ori situaþia ocere. Scãpat de constrângerea can-titãþii, transportul este ºi el flexibil ºireconfigurabil, sensibil ºi capabil derãspuns la nevoile sistemului logistic.

Pentru a se putea implementaaceastã nouã concepþie de realizare asprijinului logistic, apreciez cã estenecesarã crearea unei noi strategii deabordare a susþinerii logistice bazatãpe reþea, care sã îmbunãtãþeascã înmod considerabil integrarea struc-turilor de comandã ºi control de caredispun operaþiile ºi logistica. Preocu-pãrile actuale au ca scop introducerearapidã a unui prototip de logisticã asi-metricã într-un model de tip joint, pre-cum ºi identificarea mãsurilor cores-punzãtoare pentru determinareapotenþialului de transformare a con-ceptelor logistice.

În cadrul NATO, viitorul logisticii aºacum se întrevede el acum, se va bazape noua concepþie de sprijin în reþea,care trebuie sã ia în considerare reali-tatea fundamentalã conform cãreia uninamic inteligent ºi decis va atacaorice slãbiciune a Alianþei, fie ea stra-tegicã, operativã sau tacticã.

În acest sens, este de aºteptat casprijinul logistic asimetric sã îºi câºtigevaloarea prin combinarea noilor legi ºipolitici în domeniu, a conceptelor no-vatoare ºi a proiectelor organizatoriceuºor de adaptat la diferite situaþii, ast-fel încât sã interzicã intervenþiile dinpartea inamicului în acþiunile logistice.

Definirea susþinerii asimetrice.Nu existã îndoialã cã în acest moment,NATO este cel mai mare exportatormondial de securitate armatã care seimplicã total în rezolvarea unor situaþiiconflictuale. Datoritã faptului cãforþele de care dispune, ºi în special

În contextul integrãrii României în structurile de securitate

euroatlantice, adaptarea proceselor de transformare a forþelor

armate naþionale la noile tipuri de misiuni ºi asigurarea unor capa-

citãþi strategice credibile, care sã permitã, în mod eficient, iniþierea

ºi adoptarea de decizii, urmate de acþiuni, în domeniile specifice

politicii de securitate ºi apãrare naþionalã devin elemente acþionale

cu o pondere apreciabilã pentru toþi factorii decidenþi cuprinºi în

sfera securitãþii ºi apãrãrii naþionale. În ansamblul sãu, sistemul mi-

litar – un sistem mare, complex, ierarhizat –, caracterizat prin exis-

tenþa a numeroase relaþii ºi interacþiuni pozitive ºi negative între

subsistemele componente care determinã o diversitate de maniere

de comportare în situaþii, de multe ori, inedite, este puternic racor-

dat procesului menþionat. Pornind de la aceste considerente,

lucrarea Optimizarea deciziei în managementul sistemului militar,

elaboratã de general prof.univ.dr. Mircea Mureºan, general de

brigadã dr. Cãtãlin Zisu, general de brigadã Ioan Grecu ºi colonel (r)

dr. ing. Alexandru Mihalcea, apãrutã recent la Editura Militarã,

trateazã, în esenþã, aspectele ºtiinþifice, de ordin structural-organi-

zaþional, ale managementului sistemului militar, reliefând pe parcur-

sul ei setul de procese/proceduri sau funcþii care – executate în

mod adecvat – determinã eficienþa planificãrii, organizãrii ºi condu-

cerii acþiunii militare.

Sunt evidenþiate, într-o manierã riguros ºtiinþificã, caracteristi-

cile fundamentale ale sistemului militar, care impun, ca principalã

proprietate, complexitatea: ierarhizarea funcþionalã, schimburile

intense de informaþii, dinamica accentuatã a stãrilor, multiplele

strategii de transformare etc.

Aspectele precizate sunt abordate în mod sistemic, ca un tot

unitar, pe baza corelaþiei componente-sistem-mediu, prin aceasta

asigurându-se caracterul relaþional ºi dinamic al tratãrii, evi-

denþierea relaþiilor dintre subsisteme, optimizarea acestora, posi-

bilitatea studierii obiective a relaþiei sistem-mediu. Pornind de la

delimitarea sistemului militar ca o structurã complexã, caracteriza-

tã prin funcþionalitate eficientã, în condiþii dintre cele mai diverse,

care presupun existenþa a tot atâtea restricþii, autorii conferã ana-

lizei valenþe teoretice aflate într-o strânsã interdependenþã cu

relaþia cauzalitate-efect, care-ºi aflã originea în legile determinante

pentru studierea sistemelor mari, complexe (legea echivalenþei,

legea echilibrului, legea compensaþiei, legea reacþiei ºi legea

inerþiei).

Aspectele menþionate constituie suportul teoretic pe baza

cãruia se introduce conceptul de proces decizional cu optimizare,

sistemul militar fiind considerat – într-o anumitã ipostazã – un sis-

tem evolutiv din punct de vedere probabilistic, capabil de opti-

mizare. Ipoteza prezentatã oferã posibilitatea de modelare ºi for-

malizare a sistemului militar (sistem mare, ierarhizat, structurat din

punct de vedere organizaþional ºi funcþional) prin intermediul mode-

lului statistic optimizat. Proprietãþile unui asemenea model – de a

include cunoºtinþele preliminare ale procesului aleator în restricþiile

problemei de optimizare asociate – sugereazã, alãturi de alte

valenþe informaþionale, o posibilitate de interpretare a conceptului

de informaþie diferitã de cea tradiþionalã.

În fine, autorii abordeazã aspectele pe care le presupune evalu-

area performanþelor sistemului militar, proces complex, care

implicã îndeplinirea urmãtoarelor cerinþe: determinarea evoluþiei de

la calitate la stabilitate funcþionalã; soluþionarea situaþiilor de crizã

în care se poate afla sistemul ºi determinarea limitelor de tratare a

evenimentelor nedorite; perfecþionarea sistemului informaþional-

decizional în raport cu glisarea exigenþelor de calitate ºi de perfor-

manþã, de reglare a consumurilor, de operaþionalitate, structurali-

tate ºi de securitate.

Prin conþinutul sãu, în condiþiile apariþiei ºi proliferãrii sis-

temelor globale de conducere, volumul abordeazã în mod unitar

problematica optimizãrii deciziei în managementul sistemului mili-

tar, prin prisma cerinþelor ºi restricþiilor impuse privind organizarea

ºi funcþionarea acestuia în condiþii de eficienþã sporitã, constituin-

du-se într-o contribuþie apreciabilã la realizarea unei structuri orga-

nizaþionale coerente, cu posibilitãþi de prognozare a evoluþiei

fenomenului militar, de perfecþionare a procesului informaþional-

decizional în domeniul apãrãrii ºi securitãþii naþionale.

Tudor Niculescu

Dimensiunea decizionalãîn managementul sistemului militar


38


cele ale SUA, conduc lupta de pionieratîn direcþia sprijinului logistic asimetric,Alianþa Nord-Atlanticã este studiatã cuextrem de multã atenþie, de eventualiisãi adversari, aceºtia urmãrind sã iden-tifice atât punctele sale slabe dar ºi pe

cele tari care în eventualitatea unuiconflict trebuiesc evitate. În consecinþã,prezumtivii adeversari ai Alianþei Nord-Atlantice cunosc faptul cã NATO are castrategie de ducere a unui conflictangajarea inamicului în anumite locuriºi în anumite perioade de timp care îisunt favorabile. Ei au ajuns sã cu-noascã posibilitãþile tehnice ale sis-temelor de armamente de care dispunforþele sale, dar la fel de bine cunosc ºifluxul greoi de aprovizionare existent înacest moment în cadrul NATO care faceca din momentul transmiterii unei cereride materiale de la o unitate luptãtoareºi pânã la ajungerea materialelor ladestinatar sã treacã timp destul demult, ceea ce în anumite condiþii poateconduce la insuccesul acþiunii militareîn sine.

Potenþialii adversari încearcã sãînþeleagã cum opereazã NATO în cadrulscenariilor de operaþiuni întrunite sau încadrul coaliþiilor, ca mai apoi sã identi-fice punctele tari ºi cele slabe alesusþinerii. Un eventual inamic ar puteadetermina care sunt modurile ºimijloacele de susþinere ale forþelorarmate ºi dacã structurile logistice auposibilitãþi sã intervinã asimetric pentrusprijinul logistic al forþelor proprii. Unviitor inamic va urmãri cu hotãrâre un

singur scop în timpul desfãºurãrii acþiu-nilor militare ºi anume sã facã în aºa felîncât capacitatea de manevrã a forþelorAlianþei sã slãbeascã în mod continuu ºiîntr-un ritm mai alert decât posibilitãþilede regenarare a potenþialului de luptãrealizat de cãtre structurile logistice.Fãrã susþinerea unui ritm înalt alaprovizionãrii, de completare a con-sumurilor la nivel operaþional se poateajunge fãrã doar ºi poate la încetareaoperaþiunilor militare.

Altfel spus, efortul logistic poate sãnu se suprapunã peste efortul forþelorcombatante. Pentru evitarea unei astfelde situaþii se apreciazã, cã armata tre-buie sã-ºi schimbe modul de a privilucrurile, deoarece un astfel de adver-sar ar putea identifica ºi ataca exactlocul sãu cel mai vulnerabil ºi anumecapabilitatea sa de a sprijini forþele pro-prii.

Cu toate aceste puncte slabe cu-noscute de un eventual adversar, aparelogicã întrebarea în legãturã cu posibil-itãþile pe care structurile logistice le voravea la dispoziþie pentru a asigura unsprijin logistic în timp real ºi a preveniapariþia momentelor critice în desfãºu-rarea acþiunilor militare?

O posibilitate de a realiza acestdeziderat se doreºte a deveni modali-tatea de sprijin logistic asimetric, carese va suprapune peste efortul trupelorcare desfãºoarã un rãzboi asimetric.

Dar ce înseamnã sprijin logistic asi-metric? Termenul „asimetric“ se referãla lipsa de simetrie, de echilibru sau lalipsa de înþelegere dintre pãrþi. Acestelucruri se pot întâmpla când una dintrepãrþi deþine capabilitãþi, condiþii, mãri-mi, forme sau poziþii ce nu pot fi detec-tate de partea adversã. Apreciez cãsprijinul logistic asimetric, îºi facesimþitã prezenþa atunci când NATO sta-bileºte condiþiile strategice, operative ºitactice – înainte, în timpul ºi dupãînceperea operaþiunilor – astfel încâtinamicul sã nu poatã interveni în modhotãrâtor în aprovizionarea trupelorsale.

Pentru realizarea cu succes a spri-jinului logistic în condiþiile acþiunilor mi-litare asimetrice apar o serie de con-strângeri ºi limitãri care trebuie luate înconsiderare atunci când se organizeazã,planificã ºi executã activitãþile specificeacestui domeniu. În acest sens aparfireºte o serie de întrebãri care vizeazãeventuale acþiuni asimetrice îndreptateîmpotriva forþelor Alianþei, a punctelorsale slabe, sau al infrastructurii de care

dispune aceasta la un moment dat.Examinând lecþiile învãþate care au fostextrase din conflictele recent încheiate,apreciez cã putem trage o serie de con-cluzii cu privire la viitororul mediu încare vor acþiona trupele NATO:

- mobilitatea (calitatea) este maiimportantã decât numãrul trupelor ºi acantitãþii de armament;

- tehnologia nu valoreazã nimic,dacã nu este susþinutã de informaþiiprimite în timp real;

- performanþele tehnicii ºi a sis-temelor de armament trebuie sã aibã învedere cerinþele operaþionale specificeacþiunilor militare desfãºurate;

- evitarea surselor care introducerori în reþelele de computere, a celorcare deþin date depãºite, sau suntsupuse atacurilor cibernetice;

- protejarea infrastructurii specificesectorului civil (poduri, baraje, centraleelectrice ºi telefonice) a bazelor de dateaflate în sistemul bancar ºi asigurareaacþiunilor ºi protecþia structurilor delogisticã (îndeosebi a capacitãþilormobile de alimentare cu combustibil)împotriva atacurilor asimetrice aleinamicului;

- monitorizarea permanentã areþelelor informatice împotriva folosiriide cãtre inamic a viruºilor informaþion-ali ºi în acelaºi timp crearea unui cadruperformant de management al timpului.De cele mai multe ori tipul lucreazã înfolosul adversarului;

- evitarea supunerii forþelor armateaºa cum ele sunt structurate înmomentul de faþã împotriva acþiunilorasimetrice ale inamicului în materie detimp, spaþiu ºi tehnicã militarã;

- închierea unor acorduri foartesolide în materie de Sprijin al NaþiuniiGazdã ºi stabilirea unor termene strictede livrare a materialelor necesare decãtre contractorii civili, mai ales dacãavem în vedere cã aceastã laturã a spri-jinului logistic ar putea deveni un punctslab în reþeaua logisticã de sprijin aacþiunilor militare.

Pentru a obþine structuri logisticecare sã acþioneze în condiþii asimetrice,la nivelul NATO se au în vedere diferitecombinaþii care sã elimine sau sã mini-mizeze constrângerile ºi limitãrilereprezentate anterior, astfel încât sã fiecreat un mediu de susþinere asimetricã,care sã împiedice eventuala intervenþiea inamicului.

În conformitate cu pãrerile unorspecialiºti renumiþi în domeniu, dorescsã fac o scurtã prezentare a ceea ce va


39


însemna viitorul sprijinului logistic alforþelor combatante care acþioneazã încondiþii asimetrice:

- la nivel strategic, structurile logis-tice vor trebui organizate pe douã com-ponente: una expediþionarã ºi una caresã susþinã forþele de pe teritoriul naþio-nal. Pentru a reduce vulnerabilitãþileforþelor expediþionare, contractorii civiliar trebui folosiþi pentru sprijinul logistical forþelor ce rãspund de securitateateritoriului naþional;

- se vor stabili comandanþi pe linielogisticã care vor avea responsabilitateadeplinã a operaþiunilor de afluire,amplasare ºi ulterior de reaprovizionarea trupelor. În acest sens, dacã fiecarezonã de conflict sau de rãzboi va aveaun singur comandant ce va rãspundede aceste operaþiuni, toþi aceºti coman-danþi, vor forma o reþea mondialã, careva putea rãspunde proactiv la apariþiaunor crize. Având în vedere cele prezen-tate, opinez cã ar fi necesarã reintro-ducere ºi în armata românã a punctelorde comandã logistice care pot realiza încondiþii din cele mai bune sprijinul logis-tic al forþelor în acþiunile militare (celpuþin la nivel operativ);

- se impune construirea unor locaþiisigure pentru depozitele, arsenalele,uzinele ºi centrele de distribuþie logis-tice (subterane) pentru a nu fi expuseatacurilor asimetrice ale adversarilor. Înacest sens, în apropierea depozitelor demateriale vor trebui construite piste deaterizare cât mai scurte pentru avioane,cât ºi locuri special amenajate pentruaterizarea elicopterelor ºi a avioanelorcu decolare verticalã;

- în vederea reducerii vulnerabili-tãþilor manifestate de structurile delogisticã acestea vor trebui sã afluiascãîn teatrele de operaþii prin mai multepuncte (SPOD, APOD, RAILRPOD).Navele cargo rapide ce actioneazã înape mai puþin adânci (SDHSS), vaselede suport al teatrelor (TSV), vasele APSºi noua serie de aeronave ce pot zburaindiferent de condiþiile meteo, pe timpde noapte ºi pe timp de zi, SSTOL ºiVTOL pot oferi noi oportunitãþi de sprijinlogistic forþelor luptãtoare;

- adoptarea ºi introducerea îndotarea structurilor de logisticã a nouluisistem de autocamioane tactice (FTTS),care încorporeazã îmbunãtãþiri la vitezade deplasare. În acest sens, densitateavehiculelor pe fluxul de circulaþie înzona de luptã este redusã drastic,

- forþele navale au în compunere ºistructuri de aviaþie care desfãºoarã

zboruri de supraveghere pornind de pemare. Aceste zboruri au loc pe tot par-cursul zilei, iar resursele logistice trebui-esc puse în permanenþã la dispoziþia lor(realimentarea în aer). De aceea capa-bilitãþile C4ISR (componenta comandã,control, comunicaþii, computere, infor-maþii, supraveghere ºi recunoaºtere)trebuiesc puse ºi la dispoziþia struc-turilor de logisticã, pentru a face careþeaua de luptã sã fie funcþionalã;

- pentru forþele terestre care aucapabilitãþi de deplasare independentefaþã de fortele angajate în operaþiileiniþiale din cadrul unui teatru trebuie fi-xate o serie de pachete multifunc-þionale de susþinere care sã nu depindãde transportul aerian sau maritim. Deaceea, cu toate cã în faza iniþialã a con-flictului nu este necesarã stabilirea uneiBaze Intermediare de Operare (FOB –Forward Operating Base) ulterior îndesfãºurarea campaniei, ea îºi facesimþitã utilitatea;

- se reduce drastic cantitatea demateriale necesare activitãþii de sus-þinere. Containere mici, de uz universalvor fi folosite de sistemul de transportlogistic;

- timpul de aºteptare a clientului(CWT) este mãsurat în minute ºi ore înloc de zile ºi sãptãmâni. Comandanþiilogistici desemnaþi sã conducã operaþi-unile logistice sunt responsabili de CWTºi de stabilirea standardelor de livrare;

- se vor utiliza pe scarã largãtehnologiile de diagnostic ºi de prog-nozã care vor fi încorporate în sistemelede echipamente. În acest sens, se a-preciazã cã roboþii vor fi exploataþi în di-ferite moduri; de exemplu, la între-þinere;

- siguranþa, fiabilitatea ºi mente-nanþa sunt proiectate pentru fiecarenou echipament în parte. Cu exceptiaavarierii în timpul luptei, echipamentelenu vor mai necesita o întreþineredeosebitã din partea operatorilor;

- pregãtirea în vederea luptei în timpreal a echipamentului ºi a unitãþiloreste monitorizatã automat ºi raportatãelectronic cartierelor generale. Siste-mele automatizate folosite în luptã ºi îngarnizoanele de dispunere la pace aleunitãþilor introduse în teatrele de oper-aþii vor trebui sã fie identice;

- deoarece forþele terestre trebuiesã opereze într-o manierã non-linearã ºifoarte dispersatã, structurile de logis-ticã vor trebui sã acþioneze ºi ele înspaþiul omnidirecþional, anticipativ ºi lacerere;

- VTOL dotate cu armament (atin-gând viteze de pânã la 300 de mile/orã)sunt recunoscute ca principalelemijloace de a ajunge la forþele ce par-ticipã direct la luptã. Odatã ce s-a fãcutlegatura între forþele de susþinere ºicele susþinute, pot avea loc imediatactivitãþile specifice: alimentarea cucombustibil, reparaþii, etc. Când acesteoperaþiuni s-au efectuat, elementele desusþinere se întorc la bazã cu piesele deschimb ce trebuie reparate, cu rãniþii cenecesitã îngrijiri medicale imediate ºichiar cu prizonieri de rãzboi;

- posturile mobile de comandãiniþialã ale logisticii vor fi dispuse în con-tainere ºi legate în reþea. Sunt necesaredoar câteva astfel de posturi. Ele voravea personal ce va lucra în schimburipentru a putea opera continuu ºi suntechipate cu sisteme C4I2SR. În acelaºitimp punctele de comandã logistice fixevor acorda mentenenþã de la distanþã,cât ºi servicii medicale;

- structurile de logisticã vor trebui sãurmeze în mare parte acelaºi programde pregãtire ca ºi cele luptãtoare pentrua dispune atunci când este nevoie ºi decapacitãþi „ofensive“. Astfel, odatã cevor avea acces imediat la armament vorputea sã îl foloseascã imediat atuncicând este necesar.

Pe baza lecþiilor învãþate ºi adesfãºurãrii acþiunilor militare dinultimele conflicte la care NATO sau þãridin structura sa (constituite într-o coa-liþie de forþe) au luat parte, se impunecu stringenþã ca unitãþile de logisticã sãfie proiectate pe viitor astfel încât, prinstructurã ºi dotare sã poatã asigurasusþinerea forþelor care acþioneazã încondiþii asimetrice.

În încheiere, apreciez cã procesulde transformare al forþelor aparþinândAlianþei Nord-Atlantice poate contribuila punerea mai rapidã în practicã ametodelor de susþinere asimetricã.Astfel, aceste metode vor reprezentaîn viitor soluþiile de care structurilelogistice au nevoie pentru a asigura unsprijin rapid forþelor luptãtoare am-plasate în întreaga lume ºi angajate îndiferite operaþiuni militare. Vor puteaîn viitor structurile de logisticã astfelorganizate sã asigure succesul acþiu-nilor militare întocmai cum ele au fostplanificate? La aceastã întrebare apre-ciez cã numai viitorul va putea rãs-punde, dacã ceea ce se proiecteazãacum în planul conceptual îºi va dove-di vaibilitatea pe timpul derulãrii viitoa-relor acþiuni militare.


40

LUMEA MILITARÃPolemos

A doua întâlnire din cadrul „Coloc-viilor POLEMOS“ a avut ca temã „Com-petiþia pentru resurse energetice ºi secu-ritatea la începutul mileniului al III-lea“.Ea s-a desfãºurat în ambianþa ospitalierãa sãlii „ªtefan cel Mare“ din CerculMilitar Naþional ºi a beneficiat de sprijinulmaterial al Fundaþiei Umanitare „Alexan-drion“.

Conferinþele introductive au fostsusþinute de Constantin Hlihor, de laAcademia de Înalte Studii Militare, ºi deGeorge Necula, de la Petrom Service.

O temã cu implicaþii multiple cumeste aceea a petrolului în lumea contem-poranã, nu putea decât sã genereze inter-venþii substanþiale din partea celor careau fost prezenþi la aceastã ediþie, istorici,economiºti, jurnaliºti, politologi, cercetã-tori, universitari. Cele douã comunicãriprezentate au creionat o perspectivã ge-neroasã care a permis, apoi, dezbatereadin unghiuri diverse, determinate de mul-tilateralitatea problemelor legate de unadintre cele mai importante resurse ener-getice ale Terrei la ora actualã.

S-a observat cã în ciuda promisiunilorreferitoare la surse alternative de energiepetrolul este încã departe de a-ºi fiepuizat importanþa, deºi numai în urmãcu douãzeci ºi cinci de ani pãrea cã eralui este pe sfârºite. Mai mult decât atât,rezervele estimate pe care omenireapoate conta în momentul de faþã par sãindice o dominaþie a aurului negru celpuþin pentru urmãtorii cincizeci de ani.

Petrolul rãmâne pilonul industriei au-tomobilului, aviaþiei, al industriei chimiceetc., pe de-o parte, datoritã costurilorsale încã scãzute, care avantajeazã mar-ile companii extractoare ºi prelucrãtoare,pe de alta, pentru cã în momentul defaþã existã linii de producþie, tehnologii,milioane de angajaþi în diferite ramuriindustriale din toatã lumea care depindîn mod esenþial, nemijlocit, de exploa-tarea petrolului ºi de posibilitãþile pe careel le oferã în urma prelucrãrii.

Chiar dacã oficial cei interesaþi suntfoarte puþin dispuºi sã recunoascã acest

lucru, petrolul are încã rolul de a dictarelaþiile dintre state, dintre companii mariºi mici, dintre grupurile financiare ºiguverne. În ultimele decenii se poateremarca faptul cã la fiecare aºa-numitã„crizã a petrolului” toate aceste relaþii seredefinesc, se modificã dispunereapolilor de putere, se retraseazã axe alepoliticii, se declanºeazã sau se sting con-flicte. Miza petrolului poate încã pune înmiºcare interese care reclamã recur-gerea la forþã din partea unor state, iarpreviziunea fãcutã în urmã cu douãdecenii ºi jumãtate de cãtre unul dintrecelebrele rapoarte ale Clubului de laRoma, ºi anume cã este de aºteptat caniciodatã petrolul sã nu mai determineintervenþii armate a rãmas o frumoasãutopie.

Accesul la resursele petrolifere, pre-cum ºi dimensiunile capacitãþilor extrac-tive, de transport ºi de valorificare potjuca încã destulã vreme de aici înainte unrol important în ecuaþiile geopoliticii,petrolul fiind, alãturi de alþi factori, unulcu rol important în dinamica stãrilor deechilibru ºi dezechilibru din viaþa politicãºi economicã internaþionalã. Întâmplãtorsau nu, unele dintre zonele cele maiinstabile de pe glob sunt ºi zone recunos-cute pentru resursele lor petrolifere:Venezuela, Orientul Mijlociu, zona MãriiCaspice, anumite teritorii din continentulafrican… Este dificil de anticipat însã cãdacã importanþa lor petroliferã s-ardiminua ori ar dispãrea cu desãvârºire, înrespectivele þãri sau între respectivelepopulaþii s-ar instala calmul. Disensiunileactuale pot avea cauze mai profunde –sãrãcia endemicã, de exemplu; în afarãde emirate ºi poate de Rusia, celelalteþãri neizbutind sã trãiascã semnificativmai bine din exportul petrolului lor – orivenind din istorie, cum se întâmplã înCaucaz ºi zona Mãrii Caspice.

Care este importanþa României peacest eºichier politic ºi strategic, datefiind resursele sale de petrol încãexploatabile, capacitãþile sale de prelu-crare ºi, nu în ultimul rând, poziþia sa pe

traseul virtual al unui oleoduct care vaalimenta Occidentul cu þiþei din MareaCaspicã? Nu este un rãspuns uºor dedat, s-a subliniat în mai multe dintreintervenþiile din cadrul dezbaterilor, pen-tru cã deºi þara noastrã pare un cert fac-tor de stabilitate în Peninsula Balcanicãnu sunt limpezi încã opþiunile pentru ocale sau alta pe care sã o parcurgã acestoleoduct, nu se pot face previziuni cuprivire la interesele politice ale unor pu-teri vest-europene ºi mai ales nu esteîncã lãmurit ce rol vor juca în viitor soci-etãþile transnaþionale ºi dacã ele vorprevala asupra intereselor statale, ºtiutfiind cã istoria ultimilor o sutã de ani afost marcatã când de o preeminenþã aputerii transnaþionalelor când de osporire a atributelor statale, mergân-du-se uneori pânã la limitarea producþieisau chiar la naþionalizarea instalaþiilor deextracþie ºi a conductelor de transportdin partea unor þãri.

Pe o asemenea tablã de ºah expusãunor mutãri surprinzãtoare, România artrebui sã îºi evalueze cu multã atenþieºansele, sã îºi cunoascã ºi sã îºi între-buinþeze atuurile în aºa fel încât sã îºipoatã îndeplini angajamentele europeneprecum ºi pe cele din cadrul PactuluiNord-Atlantic dar, în acelaºi timp, sã îºiasigure o stabilitate ºi o prosperitate toc-mai din fructificarea resurselor sale.

Nu în ultimul rând se ridicã întrebãride genul celor care privesc modalitãþilede garantare a siguranþei acestei rute detrecere a petrolului cãtre Occident, par-ticiparea la întreþinerea acesteia, posibi-litãþile de cooperare militarã în domeniu,mãsurile antiteroriste ºi aºa mai departe.

Dar toate acestea sunt întrebãri pecare numai viitorul le va clarifica. Impor-tant este ca specialiºtii, factorii de deci-zie politicã sã analizeze cu luciditate, îndeplinã cunoºtinþã de cauzã, evantaiulde posibilitãþi care se aflã în faþa noastrãºi de a adopta cele mai bune strategii.

„Lumea militarã”

Colocviile Polemos:

Competiþia pentru resurse


41


Distribuþia geograficã a principalelor resurse petroliere

În prezent, Africa ºi Extremul Orient,alãturi de Oceania asigurã aproximativcâte 10% din producþia petrolierã mondi-alã. Dar, ca ºi imagine generalã a rezer-velor trebuie sã o spunem rãspicat cãdatele cu care lucrãm la nivelul acestuistudiu sunt cele vehiculate public, adicãadmise într-un fel de consens al politicie-nilor, al economiºtilor ºi al tehnicieniloraflaþi sub influenþa diverselor interesespecifice domeniului de activitate.

Africa de Nord apare ca fiind uºoravantajatã, în privinþa petrolului faþã deAfrica de Vest, cealaltã zonã bogatã înhidrocarburi a continentului. Dar, mareleavantaj istoric al Africii de Nord esteacela de a se gãsi de partea cealaltã aSaharei, fiind astfel într-o proporþie multmai mare în conexiune economicã cuEuropa, decât cu celelalte þãri de pe pro-priul continent. Principalul stat petrolieral regiunii este Libia, cu un volum esti-mat al rezervelor dovedite de 39,126miliarde de barili, la nivelul anului 2006,urmeazã Algeria cu 11,350 miliarde debarili ºi Egiptul cu 3,700. Libia, având opopulaþie de mai puþin de 6 milioanebeneficiazã de unul dintre cele mai marivenituri pe cap de locuitor din Africadatoritã exporturilor sale petroliere; eaproduce aproximativ 1,643 milioane debarili pe zi, din care consumã 236 000 ºiare ca principali parteneri comerciali, înce priveºte exportul, pe: Italia 37%,Germania 16,6%, ºi Spania 11,9%; iar înce priveºte importul: Italia 25,5%,Germania 11% ºi Coreea de Sud 6,1%.Însã, Libia se confruntã ºi ea cu uneleprobleme sociale, datoritã nivelului redusde distribuþie a veniturilor cãtre mareaparte a populaþiei ºi a ºomajului deaproximativ 30%. La polul demograficopus avem Egiptul, cu o populaþie depeste 77 de milioane, din care 16,7%trãieºte sub limita sãrãciei ºi având oratã a ºomajului de 10%. Producþia sa de700 000 de barili pe zi, raportatã la con-

sumul de 566 000, nu reprezintã princi-pala soluþie la problemele economice aleacestei þãri, în care 52 % din forþa demuncã activã este angrenatã în sectorulserviciilor. Principalii sãi parteneri eco-nomici sunt: Italia, S.U.A. ºi MareaBritanie, în privinþa exporturilor ºi S.U.A.,Germania ºi Italia la nivelul importurilor.Algeria are o populaþie de 32 de mili-oane, care a beneficiat destul de puþinde exporturile petroliere ale þãrii, avândîn vedere procentul de 23% aflat sublimita sãrãciei ºi rata ºomajului de22,5%. Sectorul hidrocarburilor esteprincipala activitate economicã, careaduce 60% din resursele bugetare, 30%din produsul intern brut ºi 95% dincâºtigurile rezultate din export. Algeriaproduce 1,373 milioane de barili pe zi ºiconsumã 232 000. Principalii parteneri

economici ai þãrii sunt: S.U.A. 22,6%,Italia 17,2% ºi Franþa 11,4 %, în dome-niul exportului ºi Franþa 30,3%, Italia8,2% ºi Germania 6,5%, în cel al impor-tului.

Înainte de a trece la Africa de Vest,principala regiune, în ce priveºte inves-tiþiile externe în domeniul petrolier, tre-buie sã consemnãm ºi aportul AfriciiCentrale ºi de Est, respectiv al Ciadului,cu 1,500 miliarde de barili ºi al Su-danului, chiar dacã resursele de aici suntestimate la numai 0,563. Ciadul ºi-aînceput exporturile petroliere în 2004datoritã investiþiilor companiilor ameri-cane. Populaþia þãrii este de aproape 10milioane, având o ratã de creºtere de2,95% ºi o speranþã de viaþã de numai47 de ani; iar procentul populaþiei aflatesub limita sãrãciei este estimat la 80%.

Aurul negru –

o ºansã pentru Africa?George NECULA


42


Producþia petrolierã este de 225.000 debarili pe zi, iar consumul estimat în 2003era de numai 1450 de barili. Parteneriicomerciali ai Ciadului sunt: S.U.A.67,7%, China 21,5% ºi Portugalia 4,3%ca ºi destinaþii de export; iar la importuri:Franþa 21,9%, Camerun 16,1% ºi S.U.A.cu 10,8%. Cealaltã þarã, Sudanul are opopulaþie de peste 40 de milioane, dincare 40% trãiesc sub limita sãrãciei, iarrata estimatã a ºomajului este de18,7%. Producþia petrolierã este de401,300 de barili faþã de un consum deaproximativ 70 000; iar ca parteneri eco-nomici întâlnim: China 66,9%, Japonia10,7% ºi Arabia Sauditã cu 4,4% dinexporturi; importurile se orienteazã ast-fel: China 13%, Arabia Sauditã 11,5% ºiEmiratele Arabe Unite 5,9%.

În categoria þãrilor care aparent, lanivelul cifrelor nu spun nimic, se inte-greazã, de asemenea, atât Ghana, cu0,017 miliarde barili, cât ºi Camerun cu0,400, dar ºi Ciadul menþionat anterior,acesta atrãgând investiþii masive pentruextracþia petrolierã. Perla regiunii vesticerãmâne, desigur, Nigeria, cu un nivel alrezervelor estimate apropiat de cel alLibiei ºi anume, 35, 876 miliarde de bar-ili. Urmeazã, de la Nord la Sud, Gabon cuun nivel estimat de 2,499 miliarde debarili, Republica Democraticã Congo cu1,506 miliarde ºi Angola cu 5,412. Noulactor petrolier, Mauritania, este cotat, înprezent, cu o rezervã de numai un miliardde barili, dar trebuie avut în vedere atâtfaptul cã debutul prospecþiunilor înaceastã þarã este de datã recentã, cât ºiprecauþia companiilor implicate, în cepriveºte favorizarea propriilor interese.Pentru moment, o producþie substan-þialã, pornind de la 75.000 de barili pe zi,însoþitã de exporturi este prevãzutã,începând cu anul 2006. Mauritania are opopulaþie de peste 3 milioane, din care40% trãiesc sub limita sãrãciei ºi înre-gistreazã o speranþã de viaþã de aproxi-mativ 52 de ani.

Principalul stat petrolier al Africii deVest, Nigeria este ºi cel mai populat dinîntreg continentul african, avândaproape 129 de milioane de locuitori,din care 60% trãiesc sub limita sãrãciei,iar speranþa medie de viaþã este denumai circa 46 de ani, o cifrã nu tocmaimãgulitoare pentru una dintre cele maimari puteri petroliere ale lumii. Aicipetrolul asigurã 20% din produsul internbrut, 95% din valoarea exporturilor ºi65% din veniturile bugetului. În plus,producþia alimentarã internã nu estesuficientã pentru a acoperi consumulpopulaþiei. Producþia petrolierã este de2,45 milioane de barili pe zi, raportate la

un consum intern de 310 000 de barili.Principalii parteneri economici sunt:S.U.A. 47,4 %, Brazilia 10,7% ºi Spania7,1%, la capitolul exporturi; iar la cel alimporturilor se gãsesc: China 9,4%,S.U.A. 8,4 % ºi Marea Britanie 7,8%. Opoziþie economicã privilegiatã în regiuneeste aceea a Gabonului, unde condiþiilede stabilitate politicã au fost suficientepentru ca þara sã aibã un venit mediu pecap de locuitor de patru ori mai maredecât majoritatea þãrilor sub-sahariene,datoritã populaþiei de numai 1,400 000aproximativ ºi a abundenþei resurselornaturale. Producþia sa petrolierã este de268,900 de barili pe zi, raportatã la unconsum intern de 12,250 de barili.Principalii sãi parteneri economici sunt:S.U.A. 52,9%, China 8,5% ºi Franþa7,3%, în privinþa exporturilor; iar decealaltã parte întâlnim: Franþa 43,8%,S.U.A. 6,3% ºi Marea Britanie 5,9%.Republica Democraticã Congo se bucurãde cele mai mari resurse dintre celedouã þãri care poartã acest nume, darnu este ºi cea mai mare producãtoarepetrolierã din cauza nesiguranþei ºi aproblemelor legate de infrastructurã. Eaare o populaþie de aproximativ 60 demilioane, iar economia a scãzut dramat-ic, începând cu mijlocul anilor ’80. Înplus, rãzboiul izbucnit în august 1998 aredus drastic exporturile þãrii ºi veniturilebugetare, provocând ºi moartea a circa3,5 milioane de locuitori. Condiþiile s-auîmbunãtãþit, începând din 2002, iar pro-ducþia petrolierã estimatã în 2003 erade 22 000 de barili pe zi, faþã de unconsum intern de 8 300 de barili. Înschimb, Republica Congo, care are opopulaþie de numai peste 3 milioane ºirezerve petroliere dovedite de 93,5 mili-oane de barili beneficiazã de o producþiede 267,100 de barili pe zi, faþã de unconsum de 5.200 de barili.

Încheiem trecerea în revistã cuAngola, þarã în jurul cãreia se vehiculeazãcifre foarte contradictorii, în privinþa rez-ervelor dovedite, iar estimarea datã de“Oil and Gas Journal” pe care o folosimîn acest studiu este ºi cea mai pesimistãdintre cele întâlnite. Cifrele vorbesc de lasine despre o stare a þãrii, care nu poatefi camuflatã deºi rãzboiul s-a încheiat în2002. Populaþia Angolei de peste 11 mi-lioane, din care 70% trãiesc sub limitasãrãciei, are o speranþã medie a durateide viaþã de numai 38,43 de ani, iarcreºterea preþului petrolului ºi a pro-ducþiei petroliere angoleze nu au adusnici o îmbunãtãþire în celelalte sectoareale economiei. Pe lângã agricultura desubzistenþã care asigurã 85% dinresursele populaþiei, Angola este nevoitã

sã ºi importe alimente. Situaþia generalãnu s-a îmbunãtãþit, chiar dacã inflaþia s-aredus, începând din 2003 când BancaCentralã a introdus un program prin cares-a urmãrit cumpãrarea unei mari pãrþidin kwanþii (moneda naþionalã angolezã)aflaþi în circulaþie ºi în ciuda importan-telor rezerve naturale ale þãrii, de aur,diamante, rezerve forestiere ºi resursepiscicole din partea Atlanticului. Pro-ducþia petrolierã estimatã este de 1,6milioane de barili pe zi, faþã de un con-sum intern de numai 46 000 de barili.Principalii sãi parteneri economici sunt:S.U.A. 37,7%, China 35,6% ºi Taiwan6,7%, în planul exporturilor, iar în cel alimporturilor partenerii sunt: Coreea deSud 28,3%, Portugalia 13,1% ºi S.U.A.9,3%.

Companiile petroliere care acþioneazã în Africa

În Algeria, toate companiile strãinesunt obligate sã lucreze în parteneriat cuSonatrach (compania naþionalã), cu oparticipaþie de regulã majoritarã dinpartea acesteia. Cel mai mare producã-tor petrolier strãin din Algeria esteAnadarko din S.U.A., care extrage apro-ximativ 53.000 de barili pe zi. O altãcompanie strãinã, ce deþine un rol impor-tant în producþia petrolierã algerianã esteBHP-Biliton din Australia; ea urmeazã sã-ºi creascã producþia pânã la 80.000 debarili pe zi; lista continuã cu alte douãcompanii americane Amerada Hess ºiBurlington Resources, Talisman Energydin Canada, Cepsa din Spania ºi Agip dinItalia. Existã, însã ºi alt gen de participaþiiexterne la dezvoltarea industriei petro-liere algeriene, cum este, de exemplu,contractul încheiat pe 8 ani cu Halli-burton, pentru creºterea gradului derecuperare a resurselor petroliere de laHassi Messaoud. Companiile care aucâºtigat noi concesiuni în anul 2004sunt: Amerada Hess (S.U.A.), BHP-Biliton, CNPC (China), Petroceltic(Irlanda), Repsol-XPF (Spania), Sinopec(China) ºi Statoil (Norvegia).

În Libia, cel mai important statpetrolier al regiunii, activeazã atât com-panii aflate în întregime în proprietateaN.O.C. (National Oil Corporation), cât ºiun consorþiu creat sub conducerea sa ºiîn care intrã: Agip oil Ltd, Veba oil opera-tions din Canada, Repsol oil operationsdin Spania, Losma grand magber Ltd,aparþinând Libiei, Agip gas company,International petroleum Libya Ltd, TotalFina Elf din Franþa ºi compania germanãWintershell A.G. Companiile strãine, careopereazã în Libia pe baza unor acorduri


43


de distribuire a profitului încheiate lamomentul inceperii explorãrilor sunt: AgipNorth Africa, BV company din Canada,Repsol exploration company, OMV explo-ration and production company, Vebaexploration company, Turkish petroleumcompany, REMSA Group (Repsol, Total,Elf, OMV) ºi Total Fina Elf, în domeniulexplorãrii.

În cazul Nigeriei, observãm existenþaunor puternice consorþii consolidate întimp, unul din acestea este: ShellPetroleum Development Company, con-sorþiu înfiinþat de Shell Petroleum, undeapar, ca acþionari, NNPC (NationalNigerian Oil Company) 55%, ShellInternational 30%, Elf Petroleum 10% ºiAgip Oil 5%. Acest consorþiu este cel maiimportant din Nigeria ºi realizeazãaproape jumãtate din producþia zilnicã aþãrii (aproximativ 900 000 de barili pe zi)plus rezervele. Consorþiul are concesion-ate peste 100 de terenuri petroliere ºideþine o reþea de 6000 Km de conducte.Al doilea consorþiu este Mobil ProducingNigeria Unlimited ºi îi are ca acþionari pe:NNPC 60% ºi Mobil 40%. Producþia zil-nicã a consorþiului depãºeºte 520 000de barili ºi manifestã o politicã foarteagresivã de explorare ºi dezvoltare.Chevron Nigeria Limited este deþinut deNNPC 60%, ºi Chevron Texaco 40%;concesiunile sale reprezintã circa 25 deterenuri, care acoperã 5.180 deKilometri pãtraþi offshore ºi 2.590onshore, având o producþie de 420.000de barili pe zi. Nigeria Agip Oil Company(NAOC) este consorþiul la care NNPC par-ticipã de asemenea cu 60%, Agip Oil cu20% ºi Philips Petroleum tot cu 20%; iarproducþia sa este de circa 145 000 debarili pe zi. Elf Nigeria Limited ocupã ceade-a cincea poziþie; NNPC are 60%, iar

Total Fina Elf 40%, realizând o producþieîn jur de 125 000 pe zi din 12 terenurisituate atât onshore, cât ºi offshore. ÎnTexaco Overseas (Nigeria) PetroleumCompany, NNPC posedã 60%, iarChevron ºi Texaco câte 20%.

Partea leului din concesiunilepetroliere angoleze revine companiiloramericane ºi companiei Sonangol. Listacompaniilor petroliere strãine implicate înAngola este urmãtoarea: ChervronTexaco, Exon Mobil, Marathon, OceanEnergy, Philips, Eagle Energy, toate aces-tea, fiind companii americane; BritishPetroleum ºi Ranger Oil (Marea Britanie),Statoil ºi Norsk Hydro (Norvegia),Petronas (Malaezia) Petrobras (Brazilia)Petrogal (Portugalia), Falcon Oil (Cana-da), Ina/nafta (Croaþia), Total Fina Elf.,Agip ºi Shell.

Corelaþii între competiþiaeconomicã ºi diversele conflicte politice ºi/sau militare

Tensiunile, crizele ºi conflictelelocale, din Africa, au la origine nu-meroase cauze, în mod tradiþional etnice(tribale), religioase (confruntarea dintremusulmani, creºtini ºi animiºti), disputeteritoriale etc. Ultimele decenii au înreg-istrat, însã o interferenþã a ciocnirilor deacest tip cu amplificarea competiþieiinternaþionale pentru resurse, în special,petroliere.

Competiþia economicã în Africa, dinpunct de vedere petrolier, se concen-treazã pe concurenþa dintre companiilestrãine; îndeosebi, anglo-americaniiopereazã în mari coaliþii, ce pun în inferi-oritate, desigur, interesele franceze. Seacþioneazã prin diferite mijloace de forþã:mituirea liderilor locali, sprijinul politic al

unor regimuri etc. Unde existã lideri pu-ternici, care au reuºit sã concentreze subinfluenþa lor toate grupurile de interese,precum în Libia ºi Gabon, populaþia aobþinut un anumit profit din punct devedere economic ºi al nivelului de trai. Lacelãlalt pol, avem þãri precum Nigeria,sau Angola, unde corupþia este cuvântulde ordine, iar lipsa de transparenþã dinpartea statului ºi a companiilor petroliereascunde aproape totul, în acest dome-niu, în afarã de efectele poluãrii: dis-trugerea biosferei, condiþiile mizere deexistenþã ale populaþiei ºi rata mare amortalitãþii.

În acest context, petrolul poatereprezenta o adevãratã ºansã pentruAfrica. Astãzi, însã, el rãmâne încã pre-ponderent o ºansã pentru Occident!Corelaþia dintre disputele internaþionalepentru hidrocarburi ºi alte resurse ºi con-flictele locale este vizibilã în: rãzboiul civildin Sudan (purtat în zonele petroliere dinest, sud ºi vest, chiar ºi în Darfur);repetatele rebeliuni din Ciad; recentaloviturã de stat „islamistã” din Mau-ritania; rebeliunile populaþiilor din DeltaNigerului; rãzboiul civil din cele douãrepublici Congo, îndeosebi din zona Ituri,de la frontiera R.D. Congo cu Uganda, ºiRuanda. Angola a traversat o lungãperioadã de rãzboi civil. Dictaturile suntsusþinute de companii transnaþionale, înGuineea Ecuatorialã, ori în Sao Tome ºiPrincipe. Miºcarea secesionistã a supra-vieþuit în Nigeria de Est, în masa popu-laþiei ibo. Experþii considerã cã marilecompanii internaþionale urmãresc ostrategie complexã în Africa. Aceasta arinclude: introducerea resurselor de hidro-carburi în circuitul economiei mondiale;liberalizarea pieþelor; încurajarea regi-murilor politice stabile ºi rezolvarea con-flictelor locale prin negocieri, în cadrulUniunii Africane ºi O.N.U. În general,companiile anglo-americane dominãcontinentul. Aflate uneori în concurenþãcu cele franceze, aceste companii seopun extinderii influenþei chineze, cuprecãdere în Sudan.

Pentru întãrirea relaþiilor de partene-riat cu Africa, guvernele occidentale (dinS.U.A. ºi U.E.) se preocupã ºi de un con-trol militar al principalelor zone strate-gice. S-au perfectat astfel, acorduri mili-tare ºi anti-teroriste cu statele din Africade Nord ºi de Vest. NATO ºi UE au dis-pus, sau vor dispune trupe ºi instalaþii înzona Mãrii Roºii, Cornul Africii, Sudanulde Sud ºi de Sud-Vest, R.D. Congo,Africa de Vest ºi Africa de Sud. Deasemenea, controlul principalelor rutenavale internaþionale este strict asiguratde occidentali.



44

LUMEA MILITARÃcolontitlumaºina timpului

Adrian Pandea

Din fuga

maºinii timpului

Toatã lumea ºtia cã Victoria Cross,cea mai înaltã decoraþie militarã brita-nicã, este fãcutã din bronzul a douãtunuri ruseºti, capturate în timpul rãzbo-iului din Crimeea (1853-1855), ºi pãs-trate la Arsenal Regal din Woolwich. Unistoric britanic, John Glanfield, a destrã-mat legenda, precizând cã, din peste1300 de distincþii, o bunã parte, dindiverse motive, nu au putut fi fabricatedin acel bronz. Oricum, ce a mai rãmaseste pãstrat într-un seif ºi este suficientpentru încã 83 de Victoria Cross.

Între Haga ºi Belgrad se desfãºoa-rã o adevãratã bãtãlie a arhivelor, legatãde solicitarea tribunalului internaþional con-dus de Carla del Ponte ºi a altor instanþede a primi acces total la documentelereferitoare la cauzele aflate pe rol.

Supravieþuitorii ºi rudele celor dis-pãruþi s-au reunit la Miami pentru acomemora 45 de ani de la invazia ratatãa Cubei, soldatã cu dezastrul din GolfulPorcilor. Veteranii continuã sã-l creadãvinovat pe John F. Kennedy pentru acesteºec.

Sã notãm ºi cã un recent film docu-mentar, datorat germanului WilfriedHuismann, acrediteazã ideea cãasasinarea lui JFK este opera serviciuluisecret cubanez G2, care îl recrutase peLee Harvey Oswald. Huismann crede cã,dupã episodul Golful Porcilor, Castro ºiKennedy s-au angajat într-un fel de duelletal, dar cubanezii au fost mai rapizi.Într-un articol publicat în aprilie, ZbigniewBrzezinski solicitã liderilor de laWashington sã nu atace Iranul. El susþinecã, în pofida poziþiei dominante în lume,SUA au dovedit cã nu au nici puterea,nici disponibilitatea internã de a-ºiimpune ºi a-ºi susþine voinþa în faþa uneirezistenþe îndelungate ºi costisitoare.Soluþia militarã ar fi greºealã, spune fos-tul consilier pe probleme de securitatenaþionalã al preºedintelui Jimmy Carter.Obiectivul strategic al SUA ar trebui sãfie separarea naþionalismului iranian defundamentalismul religios.

Documente recent descoperite îlaratã pe Churchill dornic de a-l executacât mai grabnic pe Hitler, ºi de a nu-ioferi ºansa lui Wilhelm al II-lea. În opinialiderului britanic, Führerul trebuia sãajungã, ca un gangster, pe scaunul elec-tric (ce urma sã fie adus din SUA, prinlend and lease). Sã ne aducem amintece spunea Ion Antonescu, la întoarcereadin Reich: „Ãºtia sunt niºte gangsteri,domnule!”.

Concedierea lui Mary O. McCarthy,înalt funcþionar CIA, pentru scurgeri deinformaþii în privinþa presupuselor centrede detenþie clandestinã a suspecþilor deterorism, testarea cu poligraful a perso-nalului Agenþiei, dezvãluirea „întâmplã-toare” a bugetului alocat informaþiilorsunt câteva din ºtirile de presã care auprefaþat demisia directorului CIA, PorterGoss.

George W. Bush l-a nominalizat pelocul vacant pe generalul cu patru steleMichael Hayden, adjunctul lui JohnNegroponte la comunitatea de informaþii,fost director la National Security Agency.Interesant este cã Hayden (n. 1945) adevenit ofiþer activ în 1969, dupã ceabsolvit istoria, inclusiv un master, laUniversitatea Duguesne din Pittsburgh.

Cartea lui Dan Brown, Codul DaVinci, este punct de pornire pentrunumeroase dispute. Un nou proces pen-tru plagiat intentat lui Brown în MareaBritanie poate deschide o adevãratãcutie a Pandorei în privinþa drepturilor deautor, reclamanþii incriminând nu furtulcuvintelor, ci al ideilor...

În Long Island, New York, s-a sta-bilit, în 1939, William Patrick Hitler,nepotul temutului Adolf. Nãscut laLiverpool, în 1911 – pãrinþi: Alois Hitler,fratele, dupã tatã, al lui Adolf, ºi o irlan-dezã, Brigid Dowling -, a devenitcetãþean american în 1944 (cu numeschimbat), a fost proprietarul unui labo-rator de analize sangvine ºi nu ºi-a dec-linat vecinilor adevãrata identitate.William a avut patru fii, din care trei mai

sunt încã în viaþã. Strãnepoþii lui Hitler...Niciunul nu are însã urmaºi, ceea ce ali-menteazã ipoteza ca ar fi semnat unpact pentru a închide definitiv linia pater-nã a Führerului. O istorie interesantã, nuºi pentru istorici

Obiecþiile britanice la posibila ofer-tã a Gazpromului pentru cel mai marefurnizor de energie din insulã, Centrica,au stârnit reacþia durã a Moscovei.Practic, Alexei Miller a ameninþat întrea-ga Europã, spunând cã „nu trebuie uitatcã ne aflãm în cãutare de noi pieþe, pre-cum America de Nord ºi China.Amplificarea competiþiei pentru resurseenergetice nu este o coincidenþã”.

Germania a decis deschiderea aºa-numitei Arhive a Holocaustului, depozi-tate la Bad Arolsen ºi administrate de ungrup de 11 þãri (Germania, SUA; Italia,Polonia, Franþa, Belgia, Marea Britanie,Grecia, Israel, Luxemburg, Olanda).

Un istoric rus susþine, pornind de larezultatele analizelor de sânge ºi urinã,cã moartea lui Stalin, la 5 martie 1953,s-ar fi datorat otrãvirii ºi nu hemoragieicerebrale (versiunea oficialã). O versiunecare a mai circulat dar nu a fost nicio-datã confirmatã.

Stephen Krah, un neamþ rezidentîn Utrecht, a lansat pe Internet un pro-gram pentru descifrarea a trei mesajecodate de faimoasa maºinã Enigma întimpul celui de-al doilea rãzboi mondial,mesaje aparþinând unui submarin ger-man ºi al cãror conþinut a rãmas necu-noscut pânã astãzi. 2300 de computerede aiurea s-au angajat într-o cursã cu omizã destul de greu de desluºit. Odatã,era o chestiune de viaþã ºi de moarte.

Irlandezii au marcat cu fast, inclu-siv o paradã militarã, 90 de ani de laRevolta de Paºti (Easter Rising),insurecþie armatã a militanþilor pentruindependenþa Irlandei. Desfãºuratã înplin rãzboi mondial, insurecþia a fostrapid înãbuºitã de armata britanicã ºi s-asoldat cu executarea a 15 dintre lideriirevoltei. În 1921, la doi ani de la procla-


45

LUMEA MILITARÃmaºina timpului

marea independenþei de cãtre partidulSinn Fein, acþiunile Armatei RepublicaneIrlandeze vor determina Londra sã seaºeze la masa tratativelor.

Într-un interviu acordat magazinuluiGQ, fostul preºedinte american JimmyCarter relateazã cã, pentru recuperareaunui avion pierdut în RepublicaCentrafricanã, la recomandarea direc-torului CIA – Stansfield Turner –, a apro-bat folosirea unei „clarvãzãtoare” dinCalifornia. Aceasta a reuºit sã determineprin capacitãþile sale paranormale coor-donatele navei eºuate, dovedindu-semai eficientã decât cercetarea prin inter-mediul sateliþilor.

„Kryptos” este numele unei sculp-turi plasate în curtea sediului central alCIA din Langley. Autorul ei, sculptorulJim Sanborn (n. 1945), a tãiat într-ofoaie de aramã patru secvenþe de litere(865 în total), fiecare din ele având uncod aparte dar alcãtuind împreunã unmesaj ce aºteaptã sã fie descifrat. San-born s-a ocupat mai mult de partea ar-tisticã a monumentului, criptarea dato-rându-se lui Ed Scheidt, un fost special-ist al CIA, supranumit ºi „vrãjitorul co-durilor”. Din 1990, nu au fost puþini ceicare au încercat sã descifreze sensulliterelor de aramã, angajându-se într-ocompetiþie sui-generis. În 1999, aproa-pe concomitent, un programator, JimGillogly, ºi un specialist CIA, David Stein,au anunþat descifrarea primelor treisecvenþe. Dupã ºapte ani. Sanborn s-asimþit dator sã intervinã ºi sã facã uneleprecizãri care au determinat o nouã citire

a celui de-a treia secvenþe. Dezvãluirileau avut loc în cadrul unui interviu realizatde Elonka Dunin, specialistã în jocuri pecomputer, cea care a creat un site ded-icat descifrãrii enigmei de la Langley (unfel de „spãrgãtori de coduri, uniþi-vã!”).Cu tot acest ajutor, Sanborn a fost depãrere cã mesajul nu va fi descifratniciodatã, în timp ce Scheidt, mai opti-mist, credea cã în zece ani ultimasecvenþã ar putea fi decodatã. Sã notãmcã Sanborn este autorul unei alte operede artã „cu cheie”, o sculpturã denumitã„Proiectorul chirilic” ºi amplasatã laUniversitatea din Charlotte, Carolina deNord. Aici decriptorii au înregistrat unsucces mai facil: în 2003, la ºase ani dela instalarea monumentului ºi la 13 de lacrearea sa, mesajul a fost descifrat...

„Lancastria” este numele unei navebritanice scufundate de aviaþia germanã,în 1940, în timpul evacuãrii de laDunkerque. Erau 9 000 de oameni labord, din care peste 4 000 au pieritatunci când nava s-a scufundat la circacinci mile de þãrm, în dreptul portuluifrancez St. Nazaire. O asociaþie dinScoþia a solicitat ca zona în care se aflãepava sã fie declaratã cimitir de rãzboi ºisã fie protejatã de cãutãtorii de comori ºiamatorii de senzaþii tari. De asemenea,asociaþia a adresat parlamentului scoþiancererea de a fi ridicat un monument înamintirea acestui dezastru, cel mai maredin istoria navalã a Marii Britanii.

Faimosul general american GeorgeS. Patton a luat, drept capturã de rãzboi,Legile rasiale de la Nürnberg, semnate

de Adolf Hitler. El le-a predat, în 1945,Bibliotecii Huntington din Los Angeles,afirmând cã ele fuseserã capturate,dupã lupte de stradã, de trupele de subcomanda sa, ºi îi fuseserã înmânate încadrul unei ceremonii publice. Ceea ces-a dovedit a fi o legendã: captura a fostfãcutã de serviciile de informaþii, în urmaunui denunþ, Patton transformându-le înprada sa personalã prin ignorareaordinelor stricte pe care le avea înaceastã privinþã.

A încetat din viaþã, la Vercelli, înItalia, Urbano Lazzaro, unul dintre mem-brii Brigãzii de partizani Garibaldi, ceacare l-a capturat pe Benito Mussolini laDongo, lângã frontiera cu Elveþia, la 27aprilie 1945. Implicat în aºa-zisa„afacere a aurului de la Dongo”, de faptdispariþia valorilor cu care dictatorul itali-an încerca sã treacã graniþa (pierdute, încele din urmã, prin vistieria PartiduluiComunist Italian), Lazzaro, Bill penumele sãu de luptã, este unul dintre ceicare au susþinut cã nu „colonelulValerio” (Walter Audisio) a fost cel carel-a executat pe Mussolini, ci liderulcomunist Luigi Longo. Mai interesantîncã, Lazzaro este cel care a descoperitîn servieta dictatorului cele – zice-se –62 de scrisori ale lui „Winnie” (WinstonChurchill) cãtre Benito, care i-ar fihotãrât soarta ºi despre care se spunecã ar fi fost recuperate de serviciilesecrete britanice contra sumei de2.500.000 de lire – sterline! – plãtitecomuniºtilor italieni.

Prin 1926, Stalin a cerut creareaunui soi de robot uman, o adevãratãmaºinã de rãzboi vie. Însãrcinat cucrearea acestui „bot” cu bot, savantulIlia Ivanov, vestit pentru cã reuºiseinseminarea artificialã a cailor de curse,a fost trimis în vestul Africii, cu 200 000$, pentru a realiza impregnarea cim-panzeilor cu spiritul sovietic. Din pãcatepentru Kremlin, maimuþele s-au doveditrefractare...

Într-un top al „rãilor” istoriei britan-ice, Oswald Mosley dominã secolul XX (oalegere nu prea fericitã), Jack Spinte-cãtorul – secolul XIX, regele Ioan – secolulXIII, iar Thomas Becket secolul XII.

O societate nondepartamentalã dinMarea Britanie a recomandat depãºireafocalizãrii pe Germania lui Hitler („hit-lerizarea”) în studiul istoriei. Fostulambasador al Germaniei în Regatul Unit,Thomas Matussek, îºi exprimase îngrijo-rarea faþã de aceastã tendinþã, pornindde la date certe, dar ºi îngrijorãtoare:80% din cei studiau istoria îºi alegeaudrept subiect Germania nazistã.„Hryptos“ de James Sanborn


46


De 25 octombrie 2005 – adicã deZiua armatei - seara, în prime-time, peTVR 1, superstarul televiziunii publice,Andreea Marin, zâna surprizelor, prezin-tã un film documentar de o orã ºi jumã-tate realizat de ea printre militariiromâni din Irak.

Pe 26 decembrie 2005 – adicã adoua zi de Crãciun – în debut de prime-time, pe Antena 1, superstarul MihaelaRãdulescu, mãmoasa gazdã a dumini-cilor în familie, prezintã partea întâi aunui film-reportaj, realizat de ea înregim privat, printre militarii români dinIrak.

În numãrul de Crãciun al oficiosuluiM.Ap.N. „Observatorul Militar”, printr-oscurtã notã se anunþa cã pe 19 decem-brie 2005 a fost difuzatã ultima emisi-une militarã de televiziune cu genericul„Pro Patria”. Anonimul semnatar al sus-numitului anunþ se consola cu „promisi-unea conducerii televiziunii de a fi inser-ate la ora la care o meritã, în raport cuinteresul public, reportajele, interviurile,anchetele ºi sondajele de opinie axatepe problematica mediului militar...”.

Dincolo de aceste întâmplãri medi-atice, trebuie remarcat cã de doi aniîncoace, telespectatorii români s-auobiºnuit sã-ºi vadã la ºtirile de la ora19.00. primul ministru sau preºedin-tele, însoþiþi de un pluton de generali, înuniforme de camuflaj deºertice, cu

baretã de nume ºi RO Army pe piept,dar fãrã grade pe umãr, pupând,decorând, strângând mâini de peace-keeperi români, profund umectaþi demarea ºi autentica cinste ºi onoare ce lise face. Aceste secvenþe mediaticesunt acceptate astãzi la noi ca ºi în alteþãri, ca ceva firesc ºi relativ banal, deºierau de neconceput cu doar cinci ani înurmã, atunci când România ºi înalþii eioficiali icneau din rãsputeri pentru inte-grarea în NATO, iar singurele argumentemilitare româneºti, cu profil predomi-nant non-combativ ºi umanitar, se con-sumau în mai puþin exoticul ºi periculo-sul decor balcanic ºi în absenþa proto-colului de grad zero. Cine dintre peace-keeper-ii de atunci ºi-ar fi putut imagi-na cã va fi atât de trendy pentru star-system-ul dâmboviþean sã-ºi legitimezestatutul mediatic printr-o prestaþie chiarîn mijlocul lor. Spre exemplu, deCrãciunul lui 2005, nici chiar intransi-gentul ºi teribilul Robert Turcescu nu arezistat unei tentaþii 100% de a puteavibra sincer ºi live la Realitatea dinKandahar, în mijlocul infanteriºtilorromâni.

Simultan cu bulimia în creºtere amass-media private pentru subiectulteatrelor de operaþii fierbinþi populatecu uniforme româneºti ºi în rãstimpulacestor ultimi cinci ani, venerabila emi-siune militarã de televiziune „Pro

Patria” (chiar dacã din raþiuni de cir-cumstanþã Pro NATO s-a extins ºi peTVR Internaþional sub forma „StandardNATO”) a agonizat disciplinatã pe TVR 1într-o poziþie de surghiun, fiind difuzatãluni dupã amiaza, la o orã imposibilã ºineºtiutã de nimeni. Ratingul minuscul,tinzând asimptotic cãtre zero al acesteiemisiuni, care la începutul anilor 90mai fãcea uneori ºi valuri prin soci-etatea civilã, este explicabil nuneapãrat prin poziþia ingratã din grila dedifuzare, ci prin pierderea constantã decredibilitate ºi atractivitate datoratãunei retorici ºi abordãri tematiceinevitabil supuse imperativelor ºi ierar-hiei conducerii Ministerului ApãrãriiNaþionale. Jurnalistul militar pe lângãdiscursul sobru ºi riguros, impus de uni-formã ºi regulamentele militare, maieste supus ºi insolvabilei dileme decredibilitate: dacã zice ceva de rãudespre instituþia militarã pe care oreprezintã, spectatorul îºi va puteaînchipui cã „în realitate lucrurile staumuuuult mai rãu, deoarece..., nu-iaºa..., evident, cã tocmai ai lor nu potspune totul”; reciproc, dacã jurnalistulmilitar face un repotaj „de bine” desprerealitãþi la fel de adevãrat-pozitive cumsunt ºi cele negative din armatã, el va fiautomat întâmpinat cu supiciunea „Haidomn’e, cã asta-i propagandã. Ce sãzicã ºi ei sãracii…, dacã aºa le ordonãºefii...?” Libertatea de gândire ºi expre-sie jurnalisticã, cenzuratã în mass-media civilã doar de codul penal, decodul deontologiei profesionale ºiconºtiinþa profesionalã, este ºi va fisever amendatã în cazul jurnaliºtilormilitari de canoanele cazone, specificeoricãrei instituþii militare din lume. Latoate aceste avataruri ale mass-mediamilitare româneºti se adaugã ºi profe-sionalizarea corpului militar, adicãrenunþarea din 2007 la serviciul militarobligatoriu, ceea ce face ca, la fel ca ºiîn celelalte state occidentale într-o situ-

Armata

ca trofeu de imagineCãlin Hentea

Explozivul Irak pare-se a atrage irezistibil, high-life-ul bucureºtean. La fel ºi

Afganistanul, dar mai puþin. Marii dependenþi de ratingul plebeu, adicã politicienii ºi

vedetele de televiziune de pe cheiul Dâmboviþei, nãduºesc în a se expune cât mai

intens mediatic cu putinþã printre uniformele deºertice cu ecuson tricolor: deºert ºi

TAB-uri, strângeri de mânã, interviuri, bricege, lanterne, declaraþii, poze de grup,

tricouri negre mulate pe sâni sau pe muºchii pectorali, pupãturi ºi zâmbete,

microfoane, declaraþii ferme ºi comentarii patetice. Pâine ºi circ. Armata ca trofeu

de imagine.


47


aþie similarã, interesul opiniei publice,implicarea emoþionalã a cetãþeanuluifaþã de viaþa dinlãuntrul cazãrmii un-de-ºi face armata fiul, nepotul, iubitulsau soþul, sã înceapã a scadea dramat-ic. Oricum dacã se întâmplã în armatãceva cu autenticã relevanþã pentru soci-etatea civilã, presa privatã nu întârzienici o secundã în a o face publicã.

Aºa stând lucrurile pentru cei cescriu, filmeazã, fotografiazã ºi înregis-treazã viaþa militarului român dinlãun-trul universului acestuia, calea este largdeschisã pentru o privire proaspãtã ºineînhibatã din afara sistemului, pânãmai ieri ostil ºi opac la tot ce era kaki ºinu avea cozoroc. Altfel spus, sclipitorulstar-system a descoperit ºi chiar a fostîncurajat oficial sã pãtrundã, desigur nuîn austerul decor al cazãrmilor din þarã,ci acolo unde adrenalina þâºneºte laorice pas: bazele militarilor români dinIrak ºi Afganistan.

M-am întrebat, retoric desigur, dece experimentaþii reporteri ºi comenta-tori Cristina Liberis sau NicolaeMelinescu, corespondenþi de rãzboiautentici ai Televiziunii naþionale în tim-pul rãzboiului din Golf din 2003, nu aurealizat ei documentarul despre militariiromâni din Irak, ci frivola, ambiþioasa,aventuroasa, sexoasa divã a surprizelor,Andreea Marin? Asemenea, la Antena1, de ce filmul nu a fost realizat deAdelin Petriºor ºi Dan Cecui, neobositaechipã de ºoc dedicatã evenimentelorexcepþionale ºi de mare risc, avansatãîn grad de ministrul apãrãrii naþionale în2003 pentru prestaþia jurnalisticã deexcepþie în timpul aceluiaºi rãzboi din2003, ci infatigabila, inepuizabila,ameþitor vorbãreaþa, eleganta, orgo-lioasa ºi la fel de moldoveanca MihaelaRãdulescu? În mod sigur respectiveledocumentare ar fi arãtat altfel. ªi ar fispus altfel. ªi poate ar fi transmis tele-spectatorului nãuc de uimire din fotoliullui de acasã, ºi altceva decât cã nimicnu poate fi mai cool în armatã decât sãfii peace-keeper român în Irak.

Una peste alta, cele douã impresio-nante producþii de televiziune, remarca-bile opere de pionierat târziu, au reuºitsã convingã poate mai mult decât zecide (foste) emisiuni „Pro Patria”, cãacolo în Irak este un pericol ºi un riscreal, cã bãieþii noºtri îºi fac treaba câtse poate de serios, cã sunt ºi ei oamenica toþi ceilalþi, cu frica în oase ºi dorulde casã în suflete ºi cã una peste altafac cinste þãrii în condiþii dure ºi extremde grele. Nu pot sã nu remarc cã spre

deosebire de „canoanele” Pro Patria ºiale mass-media militare, nici Mihaela ºinici Andreea nu au catadicsit sã ia niciun interviu de la vreun general saucomandant strãin din zonã (de prefe-rinþã american sau britanic) care sãdeclame cât de mândru, fericit ºi satis-fãcut este el de militarii români pe ca-re-i are în subordine. Au binelipsit ºi lafel de dogmaticele declaraþii ale unorînalþi oficiali români, scãpaþi în viziteprin teatrul de operaþii din nemãrginitãgrijã ºi admiraþie pentru „bãieþii noºtri”.Amândouã divele s-au concentratîntradevãr asupra „bãieþilor noºtri”(Mihaela ce-i drept mai mult asupraºefilor, iar Andreea mai mult asupracelor mai mici în grad) încercândfiecare, pe mãsura nivelului ei de per-cepþie, sensibilitate ºi înþelegere sãreþinã cele mai emoþionante felii deviaþã. Oricum, fie ºi numai pentru sim-plul motiv cã în spatele microfonului nuse afla o uniformã autenticã cu grad ºifuncþie, ci o vedetã femininã extrem deatrãgãtoare, alãturi de care, fie ºi pen-tru doar douã vorbe, orice bãrbat ºi-ardori sã se afle, respectivele interviuri aufost mult mai credibile, mai adevãrate,mai „pe bune”. Desigur, în cele douãproducþii s-au simþit accente diferite:dacã filmul Andreei, beneficiind deºcoala documentaristã a televiziunii„bãtrâne” a fost mult mai bine docu-mentat informaþii, pigmentat cu imaginide arhivã (din Angola, Kosovo), ºi a fostmai solid structurat, producþia privatã aMihaelei a urmat cuminte programuloficial al vizitei, pe zile, ore ºi minute,întocmit de cei de la armatã, aºa cum

declara chiar ea înainte de plecarea înIrak la o „Duminicã în familie” dedicatãtocmai peace-keeper-ilor români. Atâtproducþia Andreei, cât ºi cea a Mihaeleinu au scãpat de tentaþia „turismuluiextrem”, cum a numit mãmica dumini-cilor în familie deplasãrile prin site-urileistorice ºi palatele lui Saddam, tot aºacum ambele filme nu au ºtiut sã eviteunele momente trenante ºi plictisitoarefaþã de ritmul iniþial.

Una peste alta, cu tot subiectivismulde care pot fi acuzat, cele douã pro-ducþii nu au reuºit – strict profesionalvorbind – sã surclaseze nici una dinrealizãrile similare ale departamentaleifoste emisiuni militare de televiziune„Pro Patria”. Totuºi este o realitate fap-tul cã Andreea Marin ºi MihaelaRãdulescu sunt unice, au un magnet-ism ºi un farmec incontestabile, inacce-sibile unui reporter sau realizator militar.Ele au reuºit sã ofere publicului mioritic,la ceas de searã ºi în zi de sãrbãtoare,o convingãtoare mixturã latinã ºi irezis-tibilã, între spectacolul forþei virile a mi-litarilor români ºi senzual telegenica lorcarismã.

În final, toatã lumea este mulþumitã:instituþia militarã ºi-a mai bifat cu suc-ces o reuºitã ºi credibilã acþiune deimagine, respectivele canale de televi-ziune au inserat, la costuri minime, opatã de culoare în grila lor de programe,contribuabilul român s-a edificat într-unmod plãcut cum se cheltuie banii statu-lui în Irak, iar fermecãtoarele noastrestaruri ºi-au adãugat încã un trofeu înpanoplia performanþelor lor profesio-nale.



48


La 1 septembrie 1969, în Libia,puterea a fost preluatã de ConsiliulComandamentului Revoluþiei, în fruntecu colonelul Moammer el Geddafi.Acesta a adoptat în perioada imediaturmãtoare o linie politicã de sfidare ºiconfruntare cu democraþiile occiden-tale, care, în replicã, au adoptat masuriradicale, cu consecinþe politice, militareºi economice deosebit de dure pentruLibia. Nici reacþia Libiei nu s-a lãsataºteptatã prea mult. Au fost anulatetratatele cu Anglia ºi SUA privind închi-rierea unor baze militare, statele res-pective fiind obligate sã pãrãseasca,Libia. Relaþiile americano-libiene s-audeteriorat continuu, culminând cuconfruntãrile militare din primãvara anu-lui 1986 ºi care vor fi prezentate înpaginile urmãtoare.

Nu este lipsit de importanþã sãamintim un episod petrecut în MareaMediteranã în august 1981, între avia-þia de vânãtoare libianã ºi cea ameri-canã ambarcatã. În rezumat acest inci-dent a avut o desfãºurare clasicã întreavioane cu performanþe de luptã dife-rite. Cum s-a desfãºurat acest episod?În dimineaþa zilei de 19 august 1981Flota a 6-a a SUA din MareaMediteranã naviga în apele internaþio-nale, cãtre litoralul libian, cu direcþiageneralã sud. Avioanele de pe portavio-nul american executau, conform planu-lui de pregãtire, trageri reale asupraunor þinte imaginare. De precizat faptulcã americanii anunþaserã din timp des-pre zona de interdicþie pentru navele ºiaeronavele strãine, conform normelorinternaþionale care reglementeazãacest fel de activitãþi. Cu o zi înainteaînceperii exerciþiilor de tragere cu muni-þii de rãzboi, peste 30 de avioane

libiene au survolat spaþial aerian situatla sud de zona de interdicþie comuni-catã de americani, iar cinci avioanelibiene au pãtruns în spaþiul aerian res-pectiv. Avioanele libiene au fost inter-ceptate de piloþii americani ºi escora-tate pânã la limita zonei de restricþie azborurilor. Grupa de conducere opera-tivã a exerciþiilor de tragere a avertizat înrepetate rânduri cã avioanele ameri-cane ar putea deschide focul în cazul încare acestea ar fi atacate de avioanelelibiene, acþiune care s-a întâmplat ulte-rior. Dupã începerea tragerilor aeriene,radarul de pe portavionul Nimitz a des-coperit douã avioane libiene, care seapropiau dinspre sud. În scurt timp s-ahotãrât ca douã avioane F-14, aflate înzbor într-o zonã de patrulare, sãcoboare de la înãlþimea de 6.500 metri,pentru a intercepta ºi escorta avioanele

libiene în afara zonei de interdicþie.Avioanele americane evoluau într-o for-maþie largitã (aproximativ 3 km depãr-tare între avioane) cu avionul coechipiersituat puþin în spate ºi mai sus. Dupã ces-au apropiat, piloþii avioanelor F-14 auidentificat douã avioane SU-22 echi-pate cu rachete aer-aer. Libienii zburauîntr-o formaþie strânsã (aprozimativ 150metri între avioane) pe direcþia de zborinversã avioanelor americane, puþinstanga ºi la o înãlþime mai micã. Pentrua ajunge într-o poziþie favorabilã deinterceptare ºi atac, avionul cap F-14 aintrat în viraj pe stanga. În acel momentavionul cap SU-22 a lansat o rachetã,care nu ºi-a atins þinta, dupã care avirat strâns pe stânga în urcare cãtrezona din spatele avionului F-14. AvionulSU-22 coechipier a virat pe dreapta înurcare iar avionul coechipier F-14 l-aurmãrit plasându-se într-o zonã favora-bilã lansãrii rachetei Sidewinder.Avionul coechipier F-14 ºi-a continuatvirajul strâns cãzând în spatele avionu-lui coechipier SU-22 ºi a lansat orachetã, care a intrat direct în profundo-rul þintei, care a explodat. Avionul capF-14 a urmarit avionul cap SU-22, carea încercat sã scape de urmãritor execu-tand o manevrã în urcare în direcþiasoarelui. Când a început coborârea ºiºi-a schimbat direcþia dinspre soare,avionul cap F-14 a lansat o rachetãcare ºi-a atins þinta. Lupta a durat maipuþin de douã minute, ambele avioanelibiene fiind doborâte.

În multe atentate teroriste dinEuropa, Libia a fost implicatã, direct sausponsorizând acerte acþiuni criminale. Afost, de fapt, motivul pentru care SUAau acuzat oficial Libia cã finanþeazã ºisprijinã atentatele teroriste îndreptate

Operaþia

El Dorado Canion

Mihai Axante

Portavionul Nimitz


49


împotriva unor cetãþeni americani, faptece au determinat instituirea, la 5 ianua-rie 1986, a unei blocade economice,urmatã de aplicaþii aeronavale de aver-tizare ºi intimidare în apropierea litoralu-lui libian.

Prima aplicaþie s-a desfãºurat înperioada 24-31 ianuarie 1986 ºi aurmãrit provocarea Libiei, pentru ca for-þele aeronavale americane sã riposteze.La aplicaþie au participat o gruparenavalã formatã din portavionul CoralSea ºi nouã nave de luptã de suprafaþã.

A doua aplicaþie s-a desfãºurat înperioada 10-15 februarie 1986 ºi avizat intimidarea Libiei, testarea capaci-tãþii operative ºi de luptã a forþelorarmate libiene. Aplicaþia a avut loc înapele internaþionale, în apropierea lito-ralului libian, cu participarea portavio-nelor Coral Sea ºi Saratoga, precum ºia altor 21 nave de luptã ºi alte 20 auxi-liare. Cu toate cã unele nave ºi avioaneamericane au pãtruns la sud de para-lela de 32°30’, denumitã sugestiv delibieni Linia morþii, aviaþia ºi marinalibianã nu au ripostat.

La 11 martie 1986 cruciºãtorulamerican Yorktown, însoþit de un dis-trugãtor, au trecut din Marea Egee înMarea Neagrã cu intenþia de a testareacþia sovieticilor la provocãrile ameri-cane. Oficialitãþile americane au afirmatcã cele douã nave de luptã au pãtrunsincidental în apele teritoriale ale sovi-eticilor ºi bulgarilor. S-a luat în acest felpulsul din zonã ºi s-a estimat even-tualele reacþii sovietice, faþã de acþiu-nile americane viitoare.

Începând cu data de 20 martie1986, SUA au declanºat cea de a treiaaplicaþie aeronavalã cu denumirea decod Foc de Preerie, pe fondul cãreia s-adezvoltat prima confruntare militarãamericano-libianã. La acea datã Flota a6-a americanã dispunea în zonã de treigrupãri navale, care însumau trei porta-vioane, un portelicopter, 35-40 nave deluptã de suprafaþã, nouã submarine ºiaproximativ 350 avioane ºi elicoptere.Ca urmare a situaþiei create în apropie-rea litoraluli sãu, conducerea libianã atrecut forþele armate la capacitate deluptã ridicatã, a mobilizat aproximativ40.000 de rezerviºti ºi a organizat oaplicaþie cu trageri de luptã reale în zonaTripoli. Totodatã, liderul libian a emis undecret prin care se permitea angajareaîn forþele armate libiene a cetãþenilorproveniþi din þãrile arabe ºi islamice.

Odatã cu agravarea situaþiei în zonã,sovieticii au acþionat pentru întãrirea

grupãrii navale din Mediterana, în aºafel, cã la 24 martie 1986 aceºtia dispu-neau de 27 nave de luptã de suprafaþã,din care 10 mai importante ºi de 20 desubmarine, care patrulau în apropiereaapelor teritoriale libiene, unele chiar înzona portului Tripoli.

Momentul de declanºare a confrun-tãrii americano-libiene din martie 1986l-a constituit lansarea de cãtre Libia aunei rachete antiaeriene asupra avioa-nelor americane care au pãtruns la sudde Linia morþii. Derularea confruntãrii întimp ºi dispozitivul adoptat de forþeleaeronavale americane sunt redate lasfârºitul acestei prezenãri.

Potrivit planului iniþial, aplicaþiaFlotei a 6-a trebuia sã ia sfârºit la 1aprilie 1986, dar apreciindu-se cã sco-purile propuse au fost realizate, aplica-þia s-a încheiat la 27 martie. Dupã înce-tarea acestor ostilitãþi în Golful Sirta,navele americane s-au retras din zonã,portavionul Saratoga deplasându-se înportul Norfolk din SUA, iar o parte dinunitãþile Flotei a 6-a au luat parte, înce-pând cu 30 martie 1986, la o aplicaþieaeronavalã împreunã cu unitãþi dinarmata Italiei.

Pe timpul acestui prim conflict mili-tar au ieºit în evidenþã unele aspecteimportante privind acþiunile aviaþieiamericane. Pentru lovirea staþiilor radarau acþionat avioane de tipul A-7, dotatecu rachete HARM, care ºi-au lansatîncãrcãtura de luptã de la distanþa de16-20 km de obiectiv, de la înalþimeade 150-200 metri. Rachetele antiae-riene libiene au fost evitate prin execu-

tarea manevrei în direcþie ºi înalþime înscopul reducerii suprafeþei de reflexie aundelor electromagnetice ºi evitãriiexpunerii ajutajelor de reacþie cãtredirecþia de acþiune a rachetelor. Ataculnavelor s-a executat cu avioanele A-7folosind rachete Harpoon ºi bombeRockeye. Dupã ce avioanele s-au apro-piat de þinte, la înalþimea de 150-200metri, de la distanþã de 12-15 km ºi-aulansat încãrcãtura de luptã.

Statistic vorbind, în perioada 24-26martie 1986, aviaþia din Flota a 6-a aexecutat deasupra Golfului Sirta 103ieºiri/avion pe timp de zi ºi 85ieºiri/avion pe timp de noapte. Acþiunileaviaþiei libiene s-au redus la prezenþa înapropierea grupãrilor navale americanea douã avioane MIG-25, care au fostobligate sã se întoarcã la bazã. S-a afir-mat la vremea respectivã cã ºase piloþilibieni de la baza aerianã Sirta ar fi refu-zat sã decoleze pentru a acþiona împo-triva avioanelor americane.

Incidentul din martie 1986 a consti-tuit preludiul la acþiunea americanãîntreprinsã de SUA împotriva Libiei dinnoaptea de 14/15 aprilie 1986. La 14martie 1986 preºedintele Reagan aexpus în faþa Consiliului SecuritãþiiNaþionale al SUA intenþia de a executaun atac aerian asupra Libiei. Aceastãdecizie finalã a administraþiei americanea fost adoptatã de Casa Albã, dupã pro-ducerea atentatului terorist de la 5 apri-lie din Berlinul Occidental, într-o disco-tecã unde un sergent american a fostomorât. Imediat dupã acea datã SUAau informat opinia publicã mondialã cã


50


deþine suficiente probe care dovedescamestecul Libiei în acel atentat.

În secret, americanii au trecut la pla-nificarea ºi pregãtirea unei lovituri derãspuns proporþionalã cu gravitatea ata-cului terorist libian. La 9 apriliepreºedintele Reagan a aprobat planulde atac cu denumirea de cod El Dorado

Canion, iar conducerea militarã ameri-canã a trecut la detalierea acestui plan.Au apãrut probleme care trebuiau rezol-vate din punct de vedere tehnic, cum arfi: cantitatea de forþe necesare, locul deunde acestea vor acþiona, obiectivele ceurmau a fi lovite, informarea partemeri-lor din NATO. Potrivit planului s-a optatpentru folosirea avioanelor de tipulF-111 staþionate în Anglia, întrucâtacestea puteau sã evolueze la înalþimimici, dispuneau de aparaturã de naviga-þie, tragere ºi bombardament perfecþio-natã pentru acþiuni pe timp de noapte.Iniþial s-ar fi optat pentru folosireaavioanelor B-52 direct din America, daraceste avioane trebuiau sã executemisiunile la mare înalþime, ar fi fost des-coperite de apãrarea antiaerianã libianãºi în consecinþã pierderile ar fi fost multmai mari. Idee a fost abandonatã deplanificatorii militari americani.

Potrivit datelor deþinute de serviciilede informaþii americane, au fost selec-þionate cinci obiectivele principale delovit, din care trei la Tripoli (cazarmaBab Al Aziziyah - reºedinþa coloneluluiGeddafi, baza navalã Side Bilal - poligonde instruire a comandourilor palesti-niene, aºa ziºii oameni broascã ºi sec-torul militar al aeroportului din locali-

tate) ºi douã la Benghazi (baza navalãJamahiriah - loc de antrenare a coman-dourilor palestiniene ºi baza aerianãBenina).

Pentru pregãtirea acþiunilor aviaþieiamericane, generalul Charles Gabriel,ºeful Statului Major al Forþelor AerieneMilitare americane, s-a deplasat însecret la Londra conducând personalaceastã activitate. Pe timpul pregãtirii s-a pus un accent deosebit pe cunoa-ºterea în detaliu a elementelor de navi-gaþie aeriana pe traiect, cunoaºterea îndetaliu a obiectivelor de lovit ºi a moda-litãþilor de salvare a echipajelor în cazuldoborârii avioanelor de cãtre apãrareaantiaerianã libianã, executarea ataculuinumai în condiþiile unei rate acceptabilea pierderilor, evitarea pe cât posibil aobiectivelor civile, asigurarea securitãþiicetãþenilor americani din Libia, tinândseama de reacþia conducerii libienedupã producerea atacului. Pentru arãspunde acestor întrebãri obiectivelede lovit au fost alese cât mai aproapede litoral, pentru ca avioanele ameri-cane sã evolueze un timp limitat în zonade acþiune a mijloacelor antiaeriene, afost neutralizatã apãrarea antiaerianã laobiective înainte de începerea ata-curilor, avioanele libiene au fost blocatela sol prin lovirea pistelor de decolare-aterizare ºi chiar a avioanelor ºi s-auexecutat bombardament asupra por-turilor Tripoli ºi Benghazi pentru aîmpiedica marina libianã sã þinã departede þãrm navele americane. Planul iniþialde acþiune prevedea executarea unuiatac terestru de pe teritoriul Egiptului, în

cazul escaladãrii conflictului, ideerespinsã de Egipt, întrucât ar fi dus laizolarea acestei þãri de cãtre lumeaarabã.

Cu patru zile înainte de executareaatacului, echipajele avioanelor F-111s-au antrenat în Anglia în cadrul aplica-þiei NATO cu denumirea de codSaltynation, iar avioanele din Flota a 6-as-ar fi antrenat într-un poligon din Israel.La 12 aprilie 1986 americanii au dislo-cat în Anglia zece avioane de alimentareîn aer de tipul KA-10, care s-au alãturatcelor existente pe insulã. În aceeaºi zis-a primit acordul din partea guvernuluibritanic pentru folosirea bazelor aerienedin Anglia de cãtre avioanele ameri-cane, pentru a întreprinde loviturileaeriene asupra Libiei.

La aceastã operaþie aerianã au par-ticipat aproximativ 100 de avioane, dincare: din forþele aeriene: 5 avioaneEF-111 pentru rãzboi electronic; 24avioane FB-111 pentru lovire (pe timpuloperaþiei ºase avioane nu ºi-au îndepli-nit misiunile ºi s-au întors la bazã dupãprima alimentare în aer); 24 avioaneKC-10 ºi KC-135 pentru alimentarea înaer (un avion KC-10 a asigurat ºi coor-donarea zborurilor pe traiect, la bordaflându-se un ofiþer din forþele aeriene,specialist în acest gen de misiuni); dinaviaþia ambarcatã: 14 avioane A-6Epentru rãzboi electronic; 12 avioaneA-7E ºi F/A-18 pentru neutralizarea apã-rãrii antiaeriene; 4 avioane E-2C pentrualarmare îndepãrtatã ºi conducere dinaer; mai multe avioane F-14 pentrumisiuni de vânãtoare. Alte 50-80


51


avioane de luptã erau pregãtite dedecolare ºi acþiune de pe cele douãportavioane americane situate la o dis-tanþã de 250-300 kilometri de þãrmullibian. S-a putut constata cã america-nii au mobilizat în aceastã operaþieaerianã mai multe avioane decât aufolosit englezii pe toatã durataRãzboiului din Malvine.

În zorii zilei de 14 aprilie preºedin-tele Reagan a convocat o ºedinþã deurgenþã în care i-a informat pe colabo-rtorii apropiaþi ºi a ordonat executareaatacului aerian în seara aceleeaºi zile.Grupãrile navale care staþionau la estde Sicilia au primit ordin de deplasarecãtre sud, iar gruparea navalã carecuprindea portavionul Entreprise s-adeplasat din Oceanul Indian în GolfulAden, în mãsurã sã intervinã la nevoieîn sprijinul grupãrilor navale dinMediterana. Forþele americane dislo-cate în sudul Europei au fost trecute lastarea de alarmã ridicatã. Desfãºurareaevenimentelor ºi dispozitivul operativadoptat de forþele americane sunt des-crise pe ore ºi minute la sfârºitul aces-tei prezentãri.

Am considerat cã nu este lipsit deimportanþã sã prezint unele problemelegate de pregãtirea, desfãºurarea ºirezultatele acþiunilor de luptã ale avia-þiei americane. Pregãtirea nemijlocitã amisiunilor de luptã de cãtre echipajeleavioanelor F-111 s-a executat cu ojumãtate de orã înainte de începereadecolãrii, punându-se accent pe des-crierea obiectivelor de lovit pe baza ulti-melor informaþii primite de la sateliþi,cele obþinute de un avion de cercetarestrategicã de tipul SR-71 ºi de navelespecializate din compunerea Flotei a6-a. Decolarea avioanelor F-111 ºi acelor de alimentare în aer s-a efectuataproape simultan de pe patru aerodro-muri din Anglia, iar pentru scurtareatimpului de adunare a avioanelor în for-maþii de zbor, punctul iniþial al traiectu-lui a fost ales deasupra CanaluluiMânecii, la aproximativ o orã de zbor dela începerea decolãrii, unde avioanelenu puteau fi descoperite de pe litoral.Decolarea avioanelor A-7 ºi F/A-18 depe cele douã portavioane s-a executatla timp, ceea ce a permis neutralizareaapãrãrii antiaeriene la obiectiv cuaproximativ 6 minute înainte de ataculgrupãrilor de lovire. De la distanþa de500 kilometri pânã la 25-30 kilometride obiectiv, avioanele F-111 s-au apro-piat de litoralul libian la înalþimea de 60metri, de unde au urcat la înãlþimea de

160 de metri pentru a putea descoperiºi încadra þintele, dupã care au lansatîncãrcãtura de luptã. Avioanele A-7 ºiF/A-18 s-au apropiat de obiectiv la înãl-þimea de 60 metri, pânã la distanþa de25-30km, de unde au urcat la înãlþimeade 150 metri intrãnd astfel în zona dedescoperire a staþiilor radar libiene.Imediat dupã detectarea impulsuriloremise de staþiile radar au fost lansateîncãrcãturile de luptã.

Avioanele F-111 aveau acroºatecâte patru bombe de 906 kg dirijateprin laser. Þintele terestre au fost des-coperite cu ajutorul radiolocatorului debord, iar dupã stabilirea elementelor debombardament au fost lansate încãrcã-turile de luptã, care s-au autodirijat pefascicolul laser. Avioanele A-6 au fostarmate cu bombe de tipul Rockeye de250-375 kg. Fiecare bombã conþinea247 semiîncãrcãturi cu o mare puterede distrugere. În total, cele 12 avioaneA-6 au lansat 75 tone de bombe.Avioanele destinate neutralizãrii apãrãriiantiaeriene la obiectiv au folosit racheteantiradiolocaþie, în total 12 racheteHarm ºi 36 Shrike, scotând din func-þiune 5 staþii radar.

Cu toate cã avioanele F-111 au tre-buit sã parcurgã un traiect de aproxima-tiv 5.000 kilometri pânã la obiectiv, iaravioanele A-6, A- 7 ºi F/A-18 au acþio-nat de pe portavioane, s-a asigurat obunã coordonare a acþiunilor la obiectiv.Conducerea atacurilor s-a realizat dinaer pentru avioanele F-111 ºi de peportavionul America pentru avioaneleambarcate. Atacul celor doua grupãri deobiective, Tripoli ºi Benghazi, s-a produssimultan, dintr-o singurã trecere laobiectiv, ceea ce a determinat caîntregul atac sã dureze numai 11minute. Alarmarea îndepãrtatã ºi con-ducerea din aer s-a executat cu ajutorulavioanelor de tipul E-2C Hawkeye.Conducerea militarã a întregii operaþii s-a realizat de pe portavionul America,locul unde era instalat punctual decomandã al comandantului Flotei a 6-a,viceamiralul Kelso, cel care va ajungedupã câþiva ani ºeful operaþiilor navaleamericane, cea mai înatã funcþie demilitar din marina americanã. Acope-rirea aerianã s-a efectuat cu avioane detipul F-14 ºi F/A-18 de la înãlþimi mari,dintr-o zonã situatã peste limita maximaeficace de acþiune a mijloacelor anti-aeriene libiene.

Cu toate cã administraþia americanãºi în general liderii din vârful ierarhieipolitico-militare au considerat cã raidu-

rile aeriene din noaptea de 14/15 apri-lie au fost aproape perfecte, specialiºtiimilitari americani au scos în evidenþãunele dificultãþi ºi lacune, toate acesteaîn cazul folosirii de cãtre SUA a uneitehnici de luptã tot mai sofisticate. Aexistat o mare disproporþie între cantita-tea de forþe întrebuinþate ºi efecteleobþinute la obiectiv. Cinci avioaneF-111 ºi douã A-6 nu ºi-au îndeplinitmisiunea din cauza unor defecþiuni apã-rute la sistemele de largare a bombelorsau la calculatorul de bord. Unelebombe dirijate prin laser nu au lovitobiectivele vizate datoritã erorilor în sta-bilirea obiectivelor reale ºi a ceþei exis-tente în zona obiectivelor, aspecte carenu au fost luate în calcul pe timpul pre-gãtirii misiunilor de luptã. Bombele deacest tip aveau din construcþie o eroareîn bataie de 8-10 metri, ceea ce adeterminat lovirea unor obiective civile,printre care ºi ambasada Franþei dinTripoli.

Aviaþia libianã, cu toate cã dispuneade avioane moderne (MIG-23 ºiMIG-25), nu a acþionat în aceastãperioadã. Piloþii libieni au fost instruiþi înIugoslavia, dar nu erau pregãtiþi pentruexecutarea misiunilor de luptã pe timpde noapte, deasupra mãrii, la înãlþimimici. S-a constatat cã deºi Libia avea înînzestrare rachete antiaeriene de tipulSA-2 ºi SA-5, acestea au fost inefi-ciente, bruiate de mijloacele speciali-zate de la bordul avioanelor americane.În conflictul din martie au fost lansate12 rachete antiaeriene, dar nici una nuºi-a atins þinta, fiind bruiate, dirijate peþinte false sau determinate sã explo-deze în aer. Distrugerea unor staþii radarde la sol a determinat încetarea lucruluicelorlalte ºi astfel întregul sistem alapãrãrii antiaeriene libiene paralizat,creindu-se condiþii favorabile de acþiunepentru aviaþia americanã. Dupã scoate-rea din funcþiune a staþiilor radar, echi-pajele libiene de la sol au continuat lan-sarea de rachete ºi trageri de artilerie laîntâmplare. Unele instalaþii de racheteantiaeriene ºi piese de artilerie mai exe-cutau trageri la o jumãtate de orã dupãîncheierea misiunilor de cãtre aviaþiaamericanã. S-a ajuns la concluzia cãavionul F-111 doborat în apropierealitoralului libian a fost lovit de cãtrefocul unui tun de 23 mm cu patru tevi,care avea aparaturã de conducere afocului mecanicã ºi care nu putea fibruiatã.

Navele americane au acþionat înGolful Sirta protejate de aviaþie ºi nu au


52


fost stânjenite în îndeplinirea misiunilor.În momentul când o vedeta libianã pur-tãtoare de rachete a încercat sã seapropie de gruparea navalã americanã,aceasta a fost întâmpinatã cu focul adouã rachete navã-navã de tipulHarpoon lansate de pe cruciºãtorulYorktown.

Activitatea navelor sovietice pe tim-pul conflictului s-a redus la culegereade informaþii ºi urmãrirea grupãrilornavale americane. Ca dovadã cã sovie-ticii au cunoscut din timp despre execu-tarea atacului american din noaptea de14/15 aprilie a fost confirmat de faptulcã gruparea navalã sovieticã a pãrãsitportul Tripoli ieºind în apele internaþio-nale înainte de începerea bombarda-mentelor aeriene!

Pregãtirea ºi executarea acþiuniloraviaþiei ºi navelor americane s-audesfãºurat în condiþiile unui rãzboi elec-tronic indus. În acest sens, cu o sãptã-mânã înainte de conflictul din 24 martieavioane de tipul EA-6B au zburat de-alungul litoralului libian, deasupra apelorinternaþionale, determinând frecvenþelede lucru, schimbãrile în frecvenþã ºilocul de dispunere, graficul de lucru alstaþiilor radar ºi radio. Zborul avioanelorEA-6B s-a executat ºi pe timpul conflic-telor din martie ºi aprilie, când avioanede acest tip au patrulat la o distanþã deaproximativ 60 kilometri de litoralullibian. Aparatura specialã instalatã peaceste avioane a trimis impulsuri falsecãtre staþiile radar, au comandat explo-zia rachetelor antiaeriene la o distanþãde cca. 30 kilometri de acestea, sau aubruiat comunicaþiile radio dintre cen-trele de conducere a focului ºi staþiileradar de descoperire din compunereabateriilor de rachete antiaeriene.Acþiunile avioanelor F-111 s-audesfãºurat în condiþiile executãrii unuiintens bruiaj de cãtre avioanele specia-lizate EF-111 care însoþeau formaþiilede lovire. Cu 6 minute înainte de ajun-gerea la obiectiv, avioanele EF-111 auînceput acþiunea de bruiaj, care a duratpe tot timpul atacului ºi depãrtãrii deobiectiv.

A intervenit ºi o mare gafã, sau maibine-zis o neglijenþã din partea servicii-lor de informaþii americane, dar ºi aspecialiºtilor în planificarea acþiunilor derãzboi electronic. Armata libianã dispu-nea la acea datã de rachete antiaerinefranceze de tipul Crotale, foarte efi-ciente împotriva avioanelor care evo-lueazã la înãlþimi mici ºi medii.Avioanele EF-111 nu au avut introduse

în programele de bruiere frecvenþele delucru ale acestor rachete, fapt neex-ploatat de cãtre echipajele libiene de lasol ale bateriilor antiaeriene de acesttip. Americanii au avut emoþii postfac-tum la gândul cã puteau sã înregistrezeun eºec ruºinor, dacã libienii ar fi fostsuficient de vigilenþi în contracarareaatacurilor aeriene americane!

Dacã atacul din 24-25 martie nu asurprins conducerea libiana întrucâtgrupãrile navale americane executauaplicaþii în apropierea Golfului Sirta ºierau de aºteptat unele reacþii de lovire,conflictul din 14/15 aprilie prezintã oserie de particularitãþi din punct devedere al dezinformãrii ºi mascãrii acþiu-nilor de luptã. Aviatorii americani s-auantrenat pe fondul unor aplificaþii plani-ficate din timp, în raioane ºi poligoanefolosite în mod curent de cãtre aviaþiaamericanã, reuºind o mascare perfectãa pregãtirilor de atac. Dislocarea avioa-nelor de alimentare în aer din SUA înAnglia s-a desfãºurat pe fondul uneiaplicaþii NATO. Planul operativ a fostcunoscut de un numãr limitat de per-sone ºi a fost pus în aplicare la scurttimp dupã luarea hotãrârii de atac.Echipajele au cunoscut în detaliu misiu-nea de luptã ºi în special elementele denavigaþie ºi dispunerea obiectivelor,ceea ce a determinat ca atacul sã seexecute cu folosirea limitatã a comuni-caþiilor radio.

Pe timpul conflictului din 24-25martie apãrarea antiaerianã libianã alansat 11 rachete SA-5 ºi o rachetãSA-2 fãrã a produce pierderi aviaþieiamericane. În timpul bombardamente-lor din 14/15 aprilie pierderile libiene aufost mult mai mari, dar sub aºteptãrileamericane. Libia a înregistrat: în zonaTripoli 37 morþi, 93 rãniþi, cinci avioaneMIG-23 ºi 3-5 avioane de transport detipul IL-76 distruse la sol, un depozit depiese de schimb pentru aviaþie distrus;în zona Benghazi 24 morþi, 97 rãniþi,mai multe obiective social-culturale dis-truse, doua elicoptere MI-8, un avionFokker-27, un avion Boeing B-707,patru MIG-23, toate distruse la sol.Aviaþia americanã a pierdut un avionF-111 ºi echipajul acestuia, iar un altavion de acelaºi tip a aterizat la bazaaeronavalã Rota din Spania, din cauzasupraîncãlzirii unui motor.

Conducerea politico-militarã ameri-canã a pregãtit aceastã acþiune împo-triva Libiei ºi din punct de vedere poli-tico-diplomatic. În acest sens GeorgeBush, vicepreºedintele SUA ºi Veronen

Walters, ambasadorul SUA la ONU auîntreprins în prima parte a lunii aprilie1986 o serie de vizite în þãri din zonaGolfului ºi respectiv Europa Occidentalã,informând guvernele þãrilor vizitate cãSUA sunt pregãtite sã execute o acþiunemilitarã asupra Libiei în cazul cândaceasta nu pune capãt actelor teroriste.Dintre þãrile Europei Occidentale, doarAnglia ºi Italia au dovedit un sprijin fãþiºfaþã de intenþiile americane. Admi-nistraþia americanã a fost neplãcut sur-prinsã de refuzul Spaniei ºi Franþei de apermite survolarea teritoriilor lor decãtre formaþiile de avioane F-111 dinAnglia cãtre Libia ºi retur.

ªi totuºi, dupã atacul aerian ameri-can din noaptea de 14/15 aprilie, cumse întâmplã de fiecare datã în politicã,deºi fuseserã anunþaþi din timp ºi auluat mãsurile necesare pentru a evitazona conflictului, sovieticii i-au criticatpe americani ºi pe englezi ca fiindpãrtaºi la atacul barbar întreprins asu-pra Libiei.

Pentru o perioadã scurtã de timp sepãrea cã Libia s-ar fi potolit în elanulsau de sprijinire a terorismului ºi chiarimplicare în unele acþiuni de acest gen.S-a constatat totuºi contrariul. Cel maiconcludent exemplu îl constituie ataculterorist asupra unui avion american înanul 1988, soldat cu moartea a 269 deoameni, dintre care mulþi americamni.Atacul a fost produs de cãtre doi ofiþeride informaþii libieni. Dupã mai mulþi anide ameninþãri din partea americanilorguvernul de la Tripopli a fost de acord cateroriºtii sã fie predaþi americanilor pen-tru a fi judecaþi de o instituþie neutrã ºia evita o eventualã acþiune americanãasupra Libiei.

În aceastã perioadã preºedinteleGeorge W. Bush avea sã plaseze Libiape axa rãului, þarã care sprijinã directterorismul internaþional ºi acþioneazãpentru înarmarea neconvenþionalã,ceea ce ar fi justificat o intervenþie mili-tarã americanã asupra acestei þãri.

O singurã concluzie am putut sãdesprindem din descrierea acþiunii mi-litare americane asupra Libiei în noap-tea de 14/15 aprilie 1986 : operaþia

aerianã întreprinsã de americani a

avut drept scop testarea capacitãþii

forþelor armate de a organiza ºi execu-

ta astfel de acþiuni militare la distanþe

mari, pe timp de noapte, vizând atin-

gerea unor obiective precise. Evoluþiileulterioare pe mapamond, cu implica-rea directã a SUA, au confirmataceastã concluzie.


53


Pentru a fi în slujba rãzboiului, o artãtrebuie nu numai promovatã la nivelulde vârf al eºaloanelor, ci ºi acceptatãde cãtre cei chemaþi sã o utilizeze caarmã de luptã, receptivitatea acestorafiind, în fond, hotãrâtoare. Ei ºi numai eisunt cei ce valideazã mijloacele ce lesunt puse la dispoziþie, nimic nu li sepoate impune dacã nu le aduc serviciiîn potenþarea capacitãþii de luptã aunitãþilor în fruntea cãrora se aflã. Eisunt posesorii dreptului de veto pentruorice mijloc conceput ºi programat aveni în sprijinul victoriei. Au fost armede foc ºi tehnici auxiliare retrase dinînzestrarea armatelor pentru cã la exa-menul acþiunilor de luptã n-au dat rezul-tatele scontate. Cinematograful arãmas, însã, fiind nu impus, ci solicitat,cerut cu insistenþã la toate straturilecomenzii militare ºi, îndeosebi, lanivelul luptãtorului.

Cãpitanul (r) Ioan Trifu, fost coman-dant de pluton în Divizia 2 Munte,participant la luptele din Caucaz,povestea o întâmplare semnificativã înaceastã privinþã:

- „Prizonierii ruºi erau buni la suflet

ºi ataºabili în relaþiile cu noi. Tratam

foarte frumos cu ei. Pe unul dintre ei

nici nu l-am predat ºi a rãmas, la ce-

rerea sa, în dispozitivul nostru. N-avea

el carte, dar era isteþ. L-am fãcut con-

ducãtor la o cãruþã. Era originar din

Taºkent ºi se numea Geambul

Râldâbaev. Când mã întâlnea, mã

saluta în româneºti ºi mã tot descosea:

ba de una, ba de alta. Era uluit fiindcã,

îndoctrinat de regimul bolºevic ºi de

politrucii Armatei Roºii, el se aºteptase

ca românii sã fie sãlbatici ºi primitivi.

Mã întreba, de pildã, dacã la noi în þarã

este... cinematograf. ªi nu-i venea sã

creadã în rãspunsul meu afirmativ.

Vãzuse la ruºi filme care-l fascinase în

asemenea mãsurã încât a continuat sã

lupte, sã-ºi riºte viaþa ºi sã dovedeascã

eroism în speranþa vizionãrii unora noi.

El nu mai lupta pentru patria sovieticã

ºi pentru marele Stalin, ci pentru a mai

apuca odatã, cândva, undeva sã se

mai minuneze de umbrele ºi luminile

ecranului. Iar în momentul capturãrii,

aceastã nãzuinþã se prãbuºise în el.

Prin film se cumpãrase, aºadar, o

conºtiinþã, o viaþã chiar. Zicea cã ar

accepta prizonieratul cu mai mult

împãcare dacã ar ºti cã ºi românii au

cinematograf...”

Aceastã fascinaþie a ecranului, întâl-nitã la toþi combatanþii celui de-aldoilea rãzboi mondial, indiferent pe ceparte a baricadei s-ar fi aflat, a fãcut dincinematograf o preocupare de prinordin – dovadã fiind implicarea directã,nemijlocitã în aceastã problemã a tutu-ror ºefilor de stat ºi, pe scarã ierarhicã,a tuturor comandanþilor. Este interesantîn acest sens faptul cã, cel puþin înarmata românã, cutiile cu filme veneaula unitãþile de pe front în camioanele cucare erau aduse alimentele, medica-mentele, echipamentul, corespondenþade acasã – filmul fiind asociat astfel,acolo, în prima linie a luptei, cu... nece-sitãþile vitale ale luptãtorilor.

Faþã de o asemenea realitate,comandanþii români au fost, ca în toatedetaliile rãzboiului, la înãlþimea misiuniilor, fiind nu numai receptivi, ci ºi pro-motori, fãcând presiuni ºi stimulândangajarea factorilor de decizie politico-strategicã în dezvoltarea producþiei defilme ºi a cinematografiei naþionale.

Departe de a fi înþeles doar ca oformã de spectacol, filmul a fost primitºi privit în armatã în legãturã directã

Comandanþii decid:

rolul filmului este covârºitorViorel Domenico

În acest an, la 27 mai, s-au împlinit 110 ani de la introducerea spectacolului

cinematografic în România. Atunci, la acea premierã, au participat, în saloanele cotidianului

„L’Independance Roumanie”, alãturi de reprezentanþi ai marii aristocraþii ºi numeroºi

militari între care generalii Aslan, Arion, Manu, Lahovari, Fãlcoianu, Odobescu, Bengescu. Un

an mai târziu, în iunie 1897, vom consemna ºi proiecþia primului film românesc realizat de

Paul Menu: „Parada militarã de la 10 Mai”. Aºadar, de la început, filmul românesc a fost

temeinic legat de armata naþionalã, întreaga lui evoluþie fiind marcatã continuu de

implicarea instituþiei militare în producþia cinematograficã. ªi nu numai în timp de pace, ci ºi

în momentele de rãzboi.


54


atât cu evoluþiile militare ale didacticii,cât ºi cu starea psiho-moralã a publicu-lui receptor. În acest sens, argumenteleprofesorului inginer Dimitrie Rantea dela ªcoala Superioarã de rãzboi, expri-mate la 10 septembrie 1941, într-unraport cãtre ºeful Marelui Stat Major,sintetizeazã un punct de vedere generalacceptat, împãrtãºit de o întreagã gen-eraþie de comandanþi care a fãcut posi-bilã utilizarea pe scarã largã a cine-matografiei în instrucþia militarã: „Din

cauza rãzboiului ºi a neliniºtii de ordin

general, dat fiind nervozitatea oame-

nilor, s-a constatat cã simþul apercepþi-

unei diminuiazã în intensitate ºi, pe

acest motiv, folosirea filmului cine-

matografic devine astãzi o necesitate

inexorabilã”1

Tot astfel, comandantul Batalionului1 Pionieri Munte, maiorul I.Ionescu,cerea Marelui Stat Major, în 22 august1942, „un aparat de cinematografiat,

fiindu-ne absolut necesar pentru

pregãtirea instructorilor ºi recruþilor.Prin plecarea pe front a unui mare

numãr de cadre militare, Batalionul a

rãmas cu un numãr insuficient de ofiþeri

ºi subofiþeri, astfel cã prin acest mijloc –

pe lângã cã se va putea înlocui în parte

lipsa de cadre, dar bazat pe rolulcovârºitor al filmului, programul

instruirea ºi educarea ostaºilor va fi

mult mai uºor de realizat.”2

Convins de necesitatea utilizãrii fil-mului în pregãtirea de luptã a trupelor,la 20 octombrie 1941, generalulPantazi, ministrul apãrãrii naþionale „adat ordin pentru folosirea cinemato-

grafului în învãþãmântul militar. În le-

gãturã cu aceasta, Secþia Propagandã

a primit dispoziþii pentru a pregãti ma-

terialele necesare. Astfel, se vor

strânge toate jurnalele de rãzboi din

care se pot trage învãþãminte cu privire

la: atac, apãrare, apãrare contra aero-

navelor, acþiunea aerianã, trecerea

cursurilor de apã, atacul fortificaþiilor,

lupta în localitãþi”3.

Cunoscând exigenþele ºi principiilede întrebuinþare ale filmului înpregãtirea pentru luptã a trupelor, spe-cialiºti din Biroul Cinema al M.St.Mraporta conducerii M.Ap.N. cã trebuiefãcutã o distincþie clarã între diferitelegenuri de film ºi, implicit, subliniaunecesitatea unei producþii proprii desti-nate exclusiv pregãtirii pentru luptã amilitarilor.

„În filmoteca Secþiei Propagandã segãsesc jurnale cu scene ce privescatacul, apãrarea, acþiunile aeriene etc.,

însã aceste scene au valabilitate numaipentru publicul spectator citadin carepriveºte filmul din punct de vederefotografic ºi dinamic, din curiozitate ºidin nevoia de informare, nedând impor-tanþa punctului de vedere tehnico-mili-tar. Ori acest punct de vedere lipseºteaproape cu desãvârºire din jurnalelesolicitate, fãrã a mai implica lipsa decontinuitate a secvenþelor ce privesccapitolele de mai sus4.

O pledoarie convingãtoare prinpatetismul ei, fãcea colonelul Gh.Turtureanu, comandantul Regimentului7 Apãrare contra Aeronavelor Ploieºti,insistând asupra funcþiei compensatoriia filmului: „Din convingerea cã pentrucei 3000 de ostaºi ai regimentului carestau zi ºi noapte pe poziþiile de luptã, înveghe încordatã, ameninþaþi a fi împie-triþi din punct de vedere sufletesc demonotonia ºi singurãtatea vieþii pe careo duc, trebuie întreprinsã o acþiune deridicare a moralului, de înãlþare asufletelor, am înfiinþat Echipa Culturalãa Regimentului.

Misiunea acestei echipe este de adistra pe ostaºi, a le da ocupaþii fru-moase ºi folositoare pentru orele desingurãtate ºi aºteptare ºi, mai cuseamã, a pregãti inimile ºi minþile pen-tru vremurile pe care le strãbatem.

Ne gândim cã este vorba de 3000de oameni – plugari, muncitori,funcþionari – azi ostaºi asupra cãroraexercitând o stãruitoare ºi înãlþãtoareacþiune de formare spiritualã vor devenitot atâþia stâlpi de încredere ºi opti-mism rãspândiþi - în timpul concediilorºi dupã lãsarea la vatrã – în mareamasã a populaþiei civile, în toate stra-turile sociale, stâlpi de care se vorsfãrâma orice fel de aþâþãri ale celor dinslujba duºmanilor, ale celor ceînvenineazã gândurile celor rãmaºiacasã cu tot felul de zvonuri ºi ºoapterãtãcite.

Astãzi, însã, încrezãtori ºi nãdãj-duind în sprijinul Dv. [al M.St.M., n.a.],vã rugãm sã binevoiþi a ne înlesni efor-turile pe care le facem în direcþia propa-gandei româneºti printre ostaºi,aprobându-ne un aparat de proiecþiecinematograficã. Filme culturale, reli-gioase, jurnale ºi documentare derãzboi, filme de propagandã, adãugatela bibliotecile ostãºeºti pe care le-ampus la dispoziþia tuturor divizioanelor dindispozitivul Regimentului – pe acesteane vom întemeia activitatea de întãrireºi înãlþare moralã a ostaºilor... Prin films-ar realiza o bunã propagandã între


55


ostaºii noºtri care stau permanent pepoziþiile de luptã, gata a interveni înorice clipã din zi sau noapte. Ei, în-tr-adevãr, resimt puternic nevoia unorastfel de spectacole ce ar avea pe lângãun efect moral de înãlþare sufleteascã,de sporire a optimismului ºi încrederii învictorie, ºi pe acela cã filmele ar mairupe din monotonia vieþii pe care oduc”5.

Aceeaºi convingere fermã privindrolul ºi funcþiile filmului, capacitatea luide a produce modificãri în conduita ºiconºtiinþa ostaºilor probau ºi cadrelemilitare aflate pe frontul din Rãsãrit. Înconfruntarea directã cu inamicul,aceºtia chemau în ajutor... ºi filmul!

Astfel, la 23 martie 1942, ºefulPlutonului 3 Propagandã al MareluiCartier General, se adresa M.St.M.:„Pentru campania care începe, cu

onoare vã rugãm sã binevoiþi a dispune

trimiterea unei caravane cinemato-

grafice cu toate jurnalele de rãzboi fil-

mate pânã acum pentru ca ostaºii

noºtri ce luptã pentru prima oarã pe

meleagurile Rusiei bolºevice sã poatã

vedea dârzenia, curajul ºi eroismul sol-

datului român în faþa puhoiului bolºevic.

Caravana va însoþi plutonul ºi va fi tri-

misã la toate unitãþile de pe front”6.În acelaºi an, la 8 octombrie 1942,

maiorul Alex. Enescu, ºeful ServiciuluiPropagandã al Comandamentului Mili-tar Odessa se adresa M.St.M. rapor-tând: „în ultimele douã luni de zile,

filmele care ruleazã la cinematografele

din Odessa ºi Transnistria nu sunt

însoþite de jurnale de rãzboi. Din acest

motiv, acþiunea noastrã de propagandã

este lipsitã în parte de eficacitate mai

cu seamã cã ºtirile lansate de bolºevici

nu pot fi dezminþite decât cu argumente

serioase. Filmele de pe front sunt un

bun mijloc de argumentare, ele înfãþi-

ºând realitãþi care nu pot fi dezminþite

de nimic”7.

Îndeosebi în momentele grele alerãzboiului, în condiþiile în care armatelesovietice preluaserã iniþiativa ºi trupeleromâne aveau tot mai multe pierderi,când starea de spirit a militarilor era înevident declin, comandanþii româniapelau cu încredere la cinematograf cala o curã de vitaminizare a organismuluimilitar, de oblojire a rãnilor morale pro-

duse de retragerea continuã în faþa unuiinamic tot mai viclean ºi mai puternic.În acele momente dramatice, obscuri-tatea sãlii de proiecþie ºi luminile ecra-nului, asigurau echilibrul spiritual nece-sar întãririi moralului trupelor. Suntdemne de semnalat, în acest sens,frecventele intervenþii fãcute de coman-danþii aflaþi în zonele operative laeºaloanele superioare din þarã pentruasigurarea frontului cu filme îndeosebidistractive ºi documentare despre fru-museþile patriei – singurele capabilesã-i scoatã pe ostaºi din degringoladaunor lupte fãrã speranþã, sã-i facã sãuite mizeria ºi grozãviile frontului, sã lepotoleascã dorul de þarã ºi de cei dragide acasã ºi sã le reclãdeascã încre-derea în forþele proprii.

Unul dintre marii comandanþi ro-mâni care au apelat la film din convin-gere, care i-a înþeles pe deplin rostul ºil-a folosit cu încredere este ºi generalulLeonard Mociulschi – comandant allegendarilor vânãtori de munte dinCaucaz.

În condiþiile în care M.St.M. nu aveacapacitatea de a asigura instalaþii cine-matografice decât la nivelul armelor,generalul Mociulschi a intervenit pânã ºila prim-ministrul Mihai Antonescu pen-tru a reuºi în tentativa sa de asigurare atrupelor cu spectacole cinematografice.Astfel, la 15 ianuarie 1944, adreseazãun patetic raport preºedinþiei Consiliuluide Miniºtri în care se aratã:

„Divizia 3 Munte se gãseºte pe front

de 18 luni, în care timp a fost înconti-

nuu angajatã în operaþiuni obositoare ºi

de mare rãspundere.


56


Scurtele clipe de rãgaz între operaþi-

uni au fost totdeauna ocupate, în loc de

odihnã, cu lucrãri de organizare a

terenului. Divizia a 3-a Munte nu s-a

bucurat pânã în prezent de cantona-

ment în oraºe sau cel puþin în zone mai

populate.

Echipele de propagandã, din cauza

situaþiei operative, au vizitat destul de

rar Divizia noastrã.

Pentru susþinerea moralului acestei

modeste divizii ºi pentru a procura

ostaºilor acele clipe de destindere prin

distracþie cari au repercusiuni atât de

bune asupra spiritului de luptãtori dârzi

ºi neclintiþi, vã rugãm cu tot respectul

sã binevoiþi a dispune sã ni se punã la

dispoziþie o aparaturã completã de ci-

nematograf.

Filme urmeazã sã primim fie direct

din þarã prin Ministerul Propagandei, fie

cu împrumut de la marile unitãþi ger-

mane vecine, care posedã aparaturi de

cinematograf ºi au un serviciu organizat

în acest sens.

În speranþa solicitudinei Domniei-

Voastre, vã asigur d-le prim-ministru

despre devotamentul Diviziei a 3-a de

Munte pentru sfânta noastrã cauzã,

spiritul ei de jertfã ºi hotãrârea neclin-

titã cu care stã de strajã la cel mai

avansat post de onoare dinspre

rãsãrit”8.

Atât Ministerul Propagandei Naþio-nale, cât ºi M.St.M. nu au reuºit sã sa-tisfacã cererea îndreptãþitã a bravuluigeneral întrucât „caravana cine-matograficã de la Odessa deserveºteunitãþile Armatei a 3-a de pe front ºilitoral, precum ºi Corpul Aerian”, iar ceadin þarã aflatã la Bucureºti deservea„din ordinul d-lui Mareºal spitalele ºi

lagãrele de prizonieri”9.

Aºa cã singura soluþie a fost gãsitãtot de general care prin eforturi materi-ale apreciabile, a construit o salã despectacole cu o instalaþie de proiecþieprocuratã de la Corpul de armatã ger-man. Filmele, însã, trebuiau sã fie, înaccepþia generalului, româneºti sauasigurate de români în funcþie de intere-sele naþionale. Aºa se face cã, la 7martie, intervine iarãºi la M.St.M:„Pentru reconfortarea ºi menþinerea

moralului luptãtorilor din Divizia a 3-a

Munte care duc greul luptelor din

Crimeea, am onoare a vã ruga sã

binevoiþi a dispune sã ni se trimitã filme

de cinematograf care sã fie rulate la

Casa Ostãºeascã a acestei mari unitãþi.

Filmele trimise de dv. sãptãmânal ar

descreþi frunþile ostaºilor, iar peisajele

þãrii noastre din jurnalele cinema, ar fi

cel mai binefãcãtor dar pentru aceºti

ostaºi...

...Dacã obþinem filmele de la Dv.,

putem asigura sãptãmânal 4-5 specta-

cole la care ostaºii, chiar cei din linia

întâia, sã poatã asista prin rotaþie.

Satisfãcându-ne aceastã cerere, ne

acordaþi cel mai mare sprijin în greaua

misiune pe care o avem în afarã de

luptã: menþinerea ºi întãrirea moralu-

lui”10.

Desigur, aceastã unanimitate aavut ºi... breºe. Reporterul cinemaTraian Popescu descrie în amintirilelui un incident provocat de reticenþa

generalului Macici faþã de echipele dereportaj cinematografic în zona deresponsabilitate a eºalonului pe care-lcomanda („Þara arde ºi baba se piap-tãnã!”, i-ar fi întâmpinat generalul pecineaºti), iar la polul opus se înscrieiniþiativa generalului C.D. de a regiza înfaþa camerelor de luat vederi o acþiuneofensivã inexistentã în vara anului1942 pe frontului Donului. Repre-zentatã ca atare în cabinetele ministe-riale ºi pe ecranele Capitalei, „ofensi-va” generalului D. a indus în eroareîntreaga þarã fiind, însã apreciatã cu...ordinul „Mihai Viteazul” acordat „bravu-lui” comandant.

Scandalul provocat în mediile mili-tare, la aflarea adevãrului, a fostmuºamalizat (din interese superioare!),generalul pãstrându-ºi pe mai departetitlul cucerit ca... regizor!!!

11 Arhiva M.Ap.N. Fond M.St.M, SecþiaPropagandã, Dosar 38, fila 20

2 Idem, Dosar 169, fila 1803 Idem, Dosar 31, fila 1314Arhiva M.Ap.N., Fond M.St.M. Secþia

Propagandã. Dosar 31, fila 295 Arhiva M.Ap.N., Fond M.St.M. Secþia

Propagandã, Dosar 94 ºi Dosar 171, fila 754,respectiv fila 92

6 Arhiva M.Ap.N., Fond M.St.M. SecþiaPropagandã. Dosar 94, fila 56

7 Idem, fila 3958 Arhiva M.Ap.N., Fond M.St.M. Secþia

Propagandã, Dosar 169, fila 2479 Idem, fila 24410 Arhiva M.Ap.N. Fond M.St.M. Secþia

Propagandã, Dosar 309, fila 16


57


Bucureºti, 1 ianuarie 1927

Domnul General,

Îmi este o adâncã trebuinþã a sufle-

tului sã unesc urãrile mele de sãnãtate,

viguroasã putere de înfãptuire ºi izbândi-

toare forþã de conducere cu urãrile însu-

fleþite ºi însufleþitoare ale tuturor acelora

care vã privesc cu încredere, vã ascultã

cu respect ºi vã urmeazã cu avânt.

Providenþa v-a ales pentru marea

chemare istoricã de-a veghea cu

limpezimea d[umnea]v[oastrã] de

vedere ºi de judecatã ºi de-a chezãºui

cu imperturbabilul ºi incoruptibilul

d[umnea]v[oastrã] simþ al realului ºi

utilului, pentru ca procesul de adâncã

prefacere în care se aflã prins pe toate

tãrâmurile statul român sã se sãvâr-

ºeascã cât mai organic cu putinþã,

îndrumându-se întru toate pe cãile

luminoase ºi ducãtoare spre bun liman

ale rânduielii.

A d[umnea]v[oastrã], domnule Ge-

neral, este sarcina de a face ca criza de

creºtere, dezvoltare ºi afirmare pe care

o strãbatem, cu atât de schimbãtoare

stãri sufleteºti, sã aibã ca neapãratã

concluzie trecerea definitivã a

României, în însãºi ordinea faptelor,

aºezãmintelor, ideilor, sentimentelor ºi

atitudinilor, de la felul de a fi firesc unei

þãri mici la statistica ºi dinamica unei

þãri mari.

Restituiri

Nicolae Scurtu

Reabilitarea unor personalitãþi ale istoriei naþionale, rescrierea biografiei

lor, radiografierea epocii ºi, mai ales, a faptelor sãvârºite de ei, precum ºi con-

semnarea acestor întâmplãri în documente, jurnale, memorii ºi iconografie, con-

tribuie, esenþial, la o mai atentã evaluare a ceea ce am reprezentat ºi, încã, mai

reprezentãm în aceastã parte a Europei.

Un caz exemplar, din toate unghiurile de vedere, îl constituie Mareºalul

Alexandru Averescu (n. 1859 – m. 1938), personalitate distinctã ºi complexã a

vieþii militare, politice ºi culturale, care, mai bine de cinci decenii, a dominat

scena socio-politicã a României prin gesturile ºi faptele sale, ce au fost înregis-

trate, corect, iar, multã vreme, neglijate sau, chiar, denaturate de o anume isto-

riografie.

S-a ivit, în fine, momentul1 când opera ºi biografia lui Alexandru Averescu se

cerceteazã ºi se studiazã cu interes, dragoste ºi pasiune ºi, mai ales, se reaºeazã

în toposul ce i l-a rezervat istoria, pe care a gândit-o ºi a ºi înfãptuit-o, cu tena-

citate, cu perseverenþã ºi cu o abilitate specificã marilor strategi.

Graþie multiplelor funcþii ºi demnitãþi pe care le-a ocupat, în rãstimp de o

jumãtate de secol, a intrat în contact, direct sau epistolier, cu o sumã importantã

de scriitori, istorici, cãrturari ºi jurnaliºti, de la care a preluat, permanent, pulsul

ºi temperatura epocii ce o edifica cu atâta siguranþã ºi responsabilitate.

Revelatoare sunt dialogurile sale epistolare cu Nicolae Iorga, Octavian Goga,

Mihail Sadoveanu, Ion Al. Brãtescu-Voineºti, Ion Bianu, Liviu Rebreanu, Corneliu

Moldoveanu ºi cu mulþi alþii.

Un interes special suscitã ºi misivele* lui Henric St. Streitman (n. 1873 –

m. 1949)2, scriitor, publicist ºi memorialist notabil, care a colaborat ºi la ziarul

Îndreptarea3, oficiosul Partidului Poporului4, înfiinþat ºi condus de Alexandru

Averescu.

Mareºalul Alexandru Averescu

ºi scriitorii(1)

* Originalele celor douã scrisori, necunoscute pânã acum, precum ºi fotografiile ce se repro-duc aici se aflã în biblioteca mea din Bucureºti.


58


Nu sunteþi numai diriguitorul sigur,

dibace ºi hotãrât al unui partid mare ºi

viu. Sunteþi ºi îndreptariul însãºi

conºtiinþei naþionale, cãlãuza reflectatã

a forþelor constitutive ºi fãuritoare de

stat. ªi nu pentru cã sunteþi azi la

cârma þãrii, dar pentru cã în persoana

d[umnea]v[oastrã], prin superioara-i

liniºte, prin admirabila-i luciditate ºi prin

darul ei atât de rar de-a uni armonic ºi

înviorãtor vorba cu fapta, libertatea cu

autoritatea, aþi polarizat într-o vie sin-

tezã cele douã primordiale preocupãri

ale epocii de faþã: propãºirea ºi

ordinea.

Sunteþi iubit, sunteþi ascultat, sun-

teþi urmat. Cu seninãtatea, înþelep-

ciunea, loialitatea ºi înalta d[umnea]-

v[oastrã] seriozitate ce pururea îºi este

egalã, d[umnea]v[oastrã], domnul

General, inspiraþi siguranþã, întãriþi

voinþa, limpeziþi orizontul, lãrgiþi per-

spectivele ºi înãlþaþi sufletele. Prin

pilda vieþii ºi activitãþii d[umnea]v[oas-

trã], pânã ºi pe potrivnici ºi pe vrãjmaºi

[î]i împingeþi spre o mai atentã ºi

politicã cumpãnire a intereselor de stat

ºi-i siliþi sã mediteze cu o mai justã ºi

caldã înþelegere asupra realitãþilor

naþionale.

Pe umerii d[umnea]v[oastrã] drepþi

ºi oþeliþi se reazãmã azi toate nãdejdile

raþionale, toate posibilitãþile adevãrate,

toate energiile oneste, toate voinþele

luminate, toate strãdaniile bune ºi cuvi-

incioase din þara asta, ale cãrei

greutãþi, nevoi ºi râvne nimeni nu le

dominã cu atâta claritate ºi putere de

acþiune ca Generalul Averescu.

Vã trebuie numai sãnãtate ºi vigoare,

pe care ne rugãm Domnului ca, spre

binele ºi slova þãrii, sã vi le mai

hãrãzeascã pentru mulþi, mulþi ani cu

aceeaºi dãrnicie ca pânã acum, iar

aceia care vã privesc ºi vã urmeazã cu

iubitoare ºi neþãrmuritã încredere vã vor

însoþi ºi de aci înainte cu devotamentul

lor dãtãtor de fecundã liniºte sufleteascã

ºi de creatoare forþã de realizare.

Sã trãiþi, Domnule General!

Aceasta este urarea adânc ºi respec-

tuos-devotatului d[umnea]v[oastrã]

H. St. Streitman

Bucureºti, 26 aprilie 1928

Calea Plevnei, nr. 72

Domnule General,

Fac rãu cã încerc sã vã rãpesc tim-

pul atât de preþios pe care în întregime

îl consacraþi þãrii ºi partidului. Timpul

excelenþei voastre trebuie sã ne fie ºi

mai scump, tuturor acelora, care vã

urmãm, acum, de când, la semnalul ºi

cuvântul ºefului iubit ºi ascultat, întreg

Partidul Poporului s-a ridicat în toatã

mândria ºi vigoarea lui spre mulþumirea

celor cu dreaptã judecatã.

Câteva zile am ºi ezitat de-a vã

solicita onoarea de-a fi primit.

Socotesc totuºi cã unele lucruri

vãzute, auzite ºi meditate de mine în

cele trei luni cât am lipsit din þarã ar

putea, sub o formã oarecare, sã vã

intereseze, ºi de aceea îmi îngãdui sã

vã rog a-mi acorda cinstea unei cât de

scurte întreþineri5.

Cu respectuoase ºi cald-devotate

salutãri,

H. St. Streitman


59


Epistolele acestea, deloc con-venþionale, exprimã ataºamentul ºipreþuirea totalã pe care le manifesta ogeneraþie întreagã, generaþia primuluirãzboi mondial, faþã de omul integru,de militarul desãvârºit ºi politicianulechilibrat, dispus sã reformeze viaþaeconomicã, politicã ºi culturalã aRomâniei întregite în hotarele ei dintot-

deauna.

Mareºalul Alexandru Averescu, peatunci doar general, întruchipa, alãturide Nicolae Iorga, un simbol autoritar ºicredibil la care cei mai mulþi apelau ºi,totodatã, raportau modul în caredezideratele lor deveneau realitãþiincontestabile.

Efigia acestui „domn de oaste“, cumatât de sugestiv l-a evocat NicolaeIorga, necesitã, încã, evaluãri ºi reeva-

luãri spre a constata drama celui carecredea, cu sinceritate, cã politicienii potsã devinã, sub privirile lui reci ºineechivoce, oameni cinstiþi, corecþi ºidisciplinaþi, care sã asculte de glasulcelor mulþi, precum ºi de glasul pãmân-tului.

S-a înºelat ºi s-a retras în singurã-tatea lui, de unde a meditat la destinulacestui popor, pe cât de bun ºi inte-ligent, pe atât de frustrat ºi marginalizatchiar de cei cãrora le dãduse girul sãu.

1 Menþionez, doar, reeditarea cãrþii ~Mareºalul Alexandru Averescu ~ Notiþe zilnice

din rãzboi. Ediþie îngrijitã, studiu introductiv ºi

note de Eftimie Ardeleanu ºi Adrian Pandea.

Bucureºti, Editura Militarã, 1992, precum ºi

monografia lui Petre Otu~ Mareºalul Alexandru

Averescu. Militarul, omul

politic, legenda. Bucu-reºti, Editura Militarã,2005, 440 pagini + 11facsimile. O carte irepro-ºabilã, demnã sã-ºi ocu-pe locul în toate bibliote-cile academice ºi ºtiinþi-fice din România ºi dinunele þãri ale Europei.

2 Henric St. Streitman(1873-1949), prozator,publicist, traducãtor ºimemorialist, din cei credi-bili. A publicat ~ Oamenii

zilei. (Instantanee) [1912],Jaurès (1915), Revizuiri

(1922), Între da ºi nu

(1928) ºi Mi se pare cã...

(1934). De asemenea, atradus ºi tipãrit, singur sauîn colaborare cu soþia sa,

Rachela Vermont, cãrþi de A. Bebel, Max

Nordau, ºi Henri Murger.3 Îndreptarea (14 aprilie 1918-6 octombrie

1938), organ central de presã al PartiduluiPoporului. A avut ºi un supliment, Îndreptarea

literarã (8–15 octombrie 1918), condus deDuiliu Zamfirescu. Au apãrut trei numere, caresunt azi o raritate bibliofilicã.

4 Partidul Poporului (1 aprilie 1918, Iaºi –30 martie 1938, Bucureºti). Înfiinþat ºi condusde Alexandru Averescu. Programul partidului s-a orientat dupã triada ~ Muncã, cinste, legali-

tate. Printre membrii reprezentativi amintim peOctavian Goga, Petre P. Negulescu, GrigoreTrancu-Iaºi, Constantin Argetoianu ºi Constan-tin Garoflid.

5 Henric St. Streitman a îndeplinit, câtvatimp, funcþia de consilier tehnic la Serviciul dePresã al Ministerului Afacerilor Externe. Înaceastã calitate a întreprins unele cãlãtorii înstrãinãtate ºi, la întoarcere, simþea o nevoieacutã de a-l informa pe Alexandru Averescudespre cele vãzute, auzite ºi meditate.


60

LUMEA MILITARÃlumea militarã literarã

Nicolae Boghian

LUPII SIBERIEI

M-am retras într-o izbã curatãascunsã între lupii Siberiei,jumãtate din noapte mã-nchin la icoane,jumãtate din zi pictez sânii materiei.

Crivãþul îmi dã împãcarea cu mine –oricum moartea e mult mai rece,iar la ochiul de geam, necuprinsulnu dã semne c-ar vrea sã plece.

Mã privesc blând, jupuit de putereºi de mãtasea patimilor, decoloratã, doar mirosul amar de mesteceniîmi mai dã o ameþealã ciudatã.

Nu mã ciuguleºte nici o întrebaredeºi pe-un colþar stã un craniu sferic,i-am pus în gãuri câte-o lumânareºi-l aud cum gândeºte, eteric.

ªi cum pictez, mã biruie somnul, pensonul lunecã, vopselele curg,aud cum saltã izba pe minecãlãrindu-mã înspre amurg.

REGATUL LUPILOR

Aº putea fi peste lupi ºef de statsã aflu ce gândesc ei despre mine, chiar la sãnii aº ceda sã mã-nhamede-ar vrea pustiul sã mi-l închine.

Sub cupole de-argint ºi de aururletul lor ar fi imnul regalpus pe note de stelele caprelorjunghiate la spasmul dintre apã ºi mal.

ªi când se-adunã, fierbinþi, în haite,sã mã proclame cel mai bun de iernatparcã mã încercuie cu veºnicielãsându-mã îngheþului nebotezat.

Cum garoafa limbii lor spânzurãca un drapel râvnit de armateºtiu cã vor birui pânã la sângepunând coroane pe beregate.

COROANA IERNII

Ca din altã lume se revarsã atolulde ace îngheþate hãcuid rãmuriºullumina se umple de sânge albastrupânã când cerul îºi crapã înveliºul.

Atâtea vietãþi vin sã se roagepurpura apusului sã mai rãmâiecã pãdurea-i Biblie de-nchinat ciuruitãmirosind a cearã ºi a tãmâie.

ªi nici nu cutez sã deschid uºade teamã sã nu crape monturade diamante ºi perle cu carecoroana iernii se dã de-a dura.

ªi cum izba clipeºte pe trunchiurica pasãrea pe neant mergãtoareeu sunt doar gheara ce sfâºie carneaacestui sãlbatic apus de soare.

(Din volumul „Lupii Siberiei”, în pregãtire)


61


O DUªCÃ DE DISPERARE

Ce caut eu în Siberia Mare,cum de m-am deportat de bunã-voieîn necuprinsul pustiu albastrusã-i fiu cal de lemn ruseºtii Troie?

Cum de trãiesc ce-mi fluturã gândulîn nãpraznica iarnã þaristãºi-mi pun viaþa la gâtul lupilors-o picure sângele ca pe-o batistã?

Pun totul pe seama copilãririi,a epidemiei de fugã de toatecând la doi paºi îºi taie venelevietatea care din tine te scoate

ªi te unge cu iertarea pãcatelordându-þi binecuvântarea perversã de-a ºiroi pe albul mestecenilorslobozind bulbul inimii în aversã

De-a fi hipnotizat de vecerniide iarna ce-ºi descuie dezmãþulatârnându-te de gâtul sãlbãticiunilor ca ºi cum morþii i-ai pune hãþul.

Ce caut eu în Siberia Marepe o bandã interzisã de lume –decât o duºcã de disperareºi o ºea pe galopul singurãtãþii în

spume.

PRIDVOARELE SIHLEI

Cum se retrag lupii sã moarãîn pridvoarele sihlei, anesteziaþi de

ozonochind din vreme bucata de lumepe care sã joace în moarte ºotron

Cum gândesc ei, – se vede pe urme –mai apãsate ºi cu dublã arcanã,ºi pe soarele ieºit din spãrturãca ºi cum ar þâºni sânge din ranã

Nu-s împãcaþi, dar nu plâng amarniciar spiþa nu ºi-o vãd în amurg –ºi strãmoºii lor au dus moloz cu silaîn mlaºtinile de sub Sankt-Petersburg

ªi dacã urlã prelung ºi sinistrude se face sihla seu vânãt pe botei lasã burþii Siberiei fiorulde-a mânca lupii cu moarte cu tot.

SFATUL DE TAINÃ

M-am retras sã gândesc, aº putea spunefilosofiei stingându-i cãrbunii,sã sorb apa neînceputãdin steaua nordicã a înþelepciunii

Sã îndrug singur verzi ºi uscatedin magie luând câte-o duºcãpe când afarã vietãþile-ºi fluturãcarnea cu miros de praf de puºcã

M-am retras sã pun hamuri pe inimãºi s-o strunesc cât pot, zvãpãiatacãci ºtiu: în albastrul viscol de-afarãDansul lupilor o va da gata

Nu am termene ori mãsurãtoare, nu voi da la final doctorate – pe scoarþa mestecenilor vreo

ciocãnitoaremã va însemna de pãcate

M-am retras cerând un respirosã dau sfatul de tainã lupimii:nãrile-n cer ºi preludiu subþirecând pe inima mea vor fi primii.

ORIENTÂND GHIOCUL

Rusa nu are verbul proprietãþii,nimeni nu stã cãlare pe am,

a fost odatã – cel din povestetrage cu pustiul paºnic la ham

Frigul virgin scoate vrãjile-afarãpânã când ºi-argintul viu se încheagãºi rãmâne ca o lacrimã sfântãpeste Siberia Mare pribeagã

Aºa, nici eu nu-mi încui izba,nu-mi semnez pânzele ºi nu jelesctrunchiurile rãmase în piciaorece-or ajunge ambalaj la magazinul

sãtesc

Stau însã gânditor peste hartãîn loc de busolã orientând ghiocul –aud cã neorocirea nu iartãpânã când nu-i trece sorocul.

IMPERIUL DE GHEAÞÃ

Când vezi imensul imperiu de ghiaþãîntins ca o blanã de miel la uscatþi se face subit fricã de spaþiuºi de mãrirea care l-a despresurat

Întunericul alb se dilatã vifornicsuflecând chipul nopþii, ceratºi te rãstoarnã în depresie mutã,fãrã zori ºi fãrã înserat

Violetul îndatã se face albastru,suflarea – cristal ºi auzul o dârãtot mai strãvezie în haos ca o undiþã la care trage o cârã

Când, învârtejit, dai sã fugi oriundeºi ca diamantul îngheþul te taie,nu-þi mai fluturã decât nãdejdeade-a fi înþepenit pe o piele de oaie

Sã vinã lupii sã te miroaseºi cu aburul gurii sã te învieaducându-te lumii lor proaspeteca un trofeu pe o panoplie.

ATACAT DE FIARÃ

Ca un fulger orbitor mã spintecãgândul de-a fi atacat de fiarã,simt în vintre greaþa tãioasãcum scoate fitilul spaimei afarã

Un abur fierbinte nãuc rãbufneºtedin samovarul în clocot al frunþiiºi-ngheaþã în aceeaºi clipã de parcãîn locul capului ar creºte munþii

Inima tunã-n auz ca o moarã,limba în gurã a-mpietrit fãcând cruce, îmi stã în faþa ochilor, albãgramãjoara de oase în care m-oi duce

ªi blestem trupul ce-ºi scoate-n rãspântii

mirosul cãrnii asmuþind prãdãtorii –în timp ce un alt fulger despicãvisul din care înfulecã zorii.


62


Fundaþia pentru Literaturã ºi Artã “Regele Carol II”

Bucureºti, I 23 Iulie 193439, B-dul Lascãr Catargi

Tel. 206 – 40

Stimate domnule general

ºi

Iubite frate ºi confrate,

Scrisul în terþã nefiind încã inventat,

optez pentru coarda sufletului, lãsând

pe cea oficialã pentru împrejurãri mai

solemne.

Cu începere de la 15 Iulie, scrisorile

mele cãtre mata, nemaiavând un carac-

ter strict particular, cred cã nu comit un

abuz scriindu-þi pe aceastã hârtie, pen-

tru a-þi mulþumi din toatã inima pentru

cordialul sprijin pe care mi l-ai dat întru

aceasta. Nu-þi comunic decât purul ade-

vãr, anunþându-te cã funcþionez punc-

tual ºi conºtiincios. Prin amabilitatea

bunului meu prieten Sandu Rosetti1, îþi

scriu dintr-un birou liniºtit, izolat ºi

spaþios, pe care mi l-a pus la dispoziþie.

Curãþenia de aci ºi vecinãtatea biblio-

tecii mi-ar da dreptul sã mã consider un

om fericit, putând lucra ce-mi place ºi

nesupãrat de nimeni, dacã o boalã de

ficat (foarte oportunã) nu m-ar obliga sã

urmez un regim sãlbatic. De zece zile nu

consum decât o zi lapte, una fructe, iar

ca bãuturã, ceai de sunãtoare. Nu înþe-

leg capriciile acestui organ ipocrit ºi

nerecunoscãtor. I-am dat ce-i place ºi

cât a vrut ºi el în schimb mã boicoteazã,

lucrându-mã subteran.

Dar se-nºalã cine mã

Crede supãrat.

Când eºti om de inimã

Renunþi la ficat.

(Am ºi renunþat!)

Deocamdatã nu am nevoe decât de

creerul meu, ca sã lucrez aci ºi de cel

mic, ca sã nimeresc acasã. De restul

organelor, jusqu’à nouvel ordre, mã

dezinteresez. Fãrã sã am ambiþii

funcþionãreºti (privitor la capitolul vani-

tate, exclusiv, se înþelege) am fost totuºi

foarte satisfãcut în, ca sã zic aºa, sinea

mea, ducând la bun sfârºit prima

însãrcinare care mi s-a dat ºi obþinând

de la Ministerul Sãnãtãþii, unde secre-

tarul general e un vechi amic, restul de

subvenþie necesar pentru tipãrirea celor

douã volume de la Informativa. ªtiu cã

postul meu poate fi considerat ca o

mare sinecurã. Pentru aceasta e abso-

lut necesar ca ºi ocupantul sã vrea sã-l

considere ca atare. ªi eu nu vreau. Aºi

fi chiar foarte bucuros sã realizez cât

mai rãpede lucruri care sã justifice

stãruinþa pe care ai pus-o în favoarea

mea.

Maria Georgescu

Bucuria de a trãi, jovialitatea, iro-

nia, umorul care se degajau din orice

vorbã rostitã, din orice scriere a lui Al. O

Teodoreanu (1894-1964) – alintat cu

diminutivul de circulaþie publicã

Pãstorel – au fãcut din acest poet ºi

prozator o figurã legendarã, mai ales

prin puzderia de epigrame improvizate

fulgerãtor, mai toate antologice. Deºi

s-a bucurat de faima unui geniu oral,

capabil de o risipã fantasticã de spirit ºi

imagini, Al. O Teodoreanu a fost un

prozator umorist dintre cei mai subtili,

folosind o linbã arhaicã fals eruditã ºi

exploatând ticurile vorbirii curente (Hronicul mãscãriciului Vãlãtuc, 1928; Mici sa-

tisfacþii, 1931; Un porc de câne; Bercu Leibovici, 1935 etc.). Articolele literare pe

care le-a adunat în culegerea Tâmâie ºi otravã (douã volume, 1934-1935) sunt pline

de vervã, iar volumul de versuri Caiet (1938) relevã un liric sentimental; de altfel

el era considerat unul dintre poeþii de frunte ai revistei “Viaþa româneascã”, în

perioada ei de glorie ieºeanã. Acest epigon al marelui Caragiale, s-a impus

îndeosebi ca epigramist (Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai, 1931; Vin ºi

apã, 1936) ºi a excelat în versul umoristic. Gluma lui Pãstorel era “izvor de bunã-

tate ºi debuºeu al marii sale iubiri de oameni”, spunea prietenul sãu D. I. Suchianu.

Tot în glumã îºi purta ºi uniforma de cãpitan în rezervã, pe care o arbora cu falã

comicã la întâlnirile - stropite cu vin de calitate - cu prietenii de breaslã, avocaþi

ºi scriitori, în anii imediat urmãtori primei conflagraþii mondiale. Era o atitudine de

bravadã. Dar în rãzboi, ofiþerul de artilerie Al. O Teodoreanu ºi-a purtat cu bravurã

uniforma militarã.

Scrisorile adresate generalului adjutant Nicolae M. Condiescu (1880-1939),

din care publicãm în acest numãr al revistei, dezvãluie ºi ele vocaþia comicului ca

artã ºi spiritul umoristic ce-i caracterizeazã întreaga operã literarã a lui Al. O.

Teodoreanu, dar ºi aspecte ale relaþiilor interumane. Pãstorel l-a admirat ºi i-a

purtat un deosebit respect generalului Condiescu, un pasionat de literaturã, el

însuºi scriitor, o fire generoasã ºi plinã de înþelegere pentru artiºtii vremii. În ca-

litatea sa de secretar general al Uniunii Fundaþiilor Culturale Regale ºi de

preºedinte al Societãþii Scriitorilor Români, generalul Condiescu l-a sprijinit nu

numai pe Al. O. Teodoreanu pe care l-a angajat la Fundaþie, dar ºi pe mulþi oameni

de culturã ai României interbelice.

Cãpitan în rezervã Al. O Teodoreanu cãtre generalul Nicolae M. Condiescu

Corespondenþã

cu parfum de epocã


63


La venirea matale în þarã mã vei gãsi

aci, voios, activ, ...ºi sobru. Pânã atunci

primeºte rogu-te încã o datã toate

mulþumirile ºi urãrile de bine pe care þi

le trimite al matale,

Pãstorel

Biblioteca Naþionalã, Colecþii speciale, Manuscrise,

Ms. 13 794.

*

Fundaþia pentru Literaturã ºi Artã “Regele Carol II”

Bucureºti, I - 23 Septembrie 1934

Iubite domnule general,

Nu pot ºti câte simandicoase obraze

se vor îmbulzi la uºa cabinetului matale

ºi, prin urmare, nici cât timp îmi voi

putea permite sã-þi rãpesc mâne

dimineaþã când ai binevoit a-mi îngãdui

sã te caut la Palat. De aceia, am prefe-

rat sã-þi scriu cele ce urmeazã, mai ales

cã e vorba de o chestiune, în aparenþã,

strict personalã. Dacã vei socoti-o posi-

bilã ºi oportunã va fi bine; dacã nu, pre-

supune, rogu-te, cã rândurile de faþã

n-au fost scrise ºi va fi tot bine. Iatã:

când mi-am pus înainte posibilitatea de

a locui la Fundaþie, n-am vãzut în

aceastã invitaþie decât una din exce-

sivele amabilitãþi cu care m-ai deprins.

Pe de altã parte, fiind la acea datã un

om perfect valid, sau cel puþin care ce

considera ca atare, nu mã puteam

hotãrî sã locuiesc într-o Instituþie ale

cãreia discipline austere nu se potriveau

deloc cu felul meu de viaþã de atunci. În

afarã de asta, boala de care sufãr ºi pe

care am motive s-o consider binevenitã,

mi-a dat putinþa sã reflectez mai serios

asupra rostului meu pe lume ºi acum, în

al patruzecilea an al vieþii, sã-mi fixez

obiectivele ºi sã-mi fixez drumul care mã

va duce la ele. Hazardul a voit ca împre-

jurãrile sã mã surprindã în aceste dis-

poziþii la Fundaþia pentru literaturã ºi

artã “Regele Carol al II-lea”. Cred cã nu

lipsesc prea mult de modestie, afirmând

cã mi-am dat seama cã dorinþa de a fi

util acestui înalt aºezãmânt corespunde

puterilor mele. Sunt convins cã pri-

ceperea conducãtorului ideal care e

Sandu Rosetti, întãritã de râvna colabo-

ratorilor pe care ºi i-a ales, va da roade.

Cred cã aceastã Fundaþie pentru lite-

raturã ºi artã va izbuti sã mobilizeze sub

acoperiºul ei cât mai bunã literaturã ºi

cât mai frumoasã artã, împodobind prin

ele ideia de stat, contribuind efectiv la

consolidarea unirii ºi sporind strãlucirea

Coroanei, sub semnul Cãreia vieþueºte.

Obligaþia moralã de a-mi justifica

prezenþa aici, merge scarã la scarã cu

ambiþia de a da acelora care au con-

tribuit la aceasta, cât mai dese prilejuri

sã nu o regrete. Deci, nici o exagerare

când mãrturisesc cã Fundaþia reprezintã

punctul central al preocupãrilor mele ºi

cã interesele mele se confundã cu ale

ei. Oriunde mã aflu eu, acolo e ºi

Fundaþia pe care o simt în spate ca mel-

cul gãoacea lui (melcul n-o simte, dar o

duce, dar n-are a face! Zic ºi eu aºa).

Aºa fiind, mã întreb (te rog sã crezi cã

numai de asta am fãcut comparaþia cu

melcul): oare nu-i mai bine sã stea

Fundaþia (adicã eu) unde stã, decât s-o

mut la Hotel Union sau pe cheiul gârlei?

Lãsând gluma la o parte însã, sunt sigur

cã mã vei înþelege (de-aceia scriu), ime-

diat ºi complect, când voi pretinde (ºi

pretind!) cã nicãeri nu lucrã omul mai

bine (ºi eu mi-s om) ca la el acasã (vezi

numa!). Mie, drept sã-þi spun, cele mai

fericite idei mi-au venit dimineaþa, în

bae. Când s-au cerut pe hârtie, am tre-

cut în halat, la masa de lucru. De câte

ori nu m-a gãsit noaptea aºa, cu zece

coale scrise, cu ºapte cafele bãute ºi cu

patruzeci de þigãri fumate! Asearã am

stat la Fundaþie (ca ºi acum) pânã la 10

seara, adunând note despre mareºalul

Lyautey2 (interesantã viaþã! magnificã!).

Înainte de a pleca, am intrat alãturi, în

odaia de bae, sã beau un pahar cu apã.

Mã gândeam: e oare un blestem pe þara

asta sã umble oamenii nespãlaþi pe uliþi

ºi sã stea bãile pustii? Oul lui Columb a

fost strivit pe masã ca sã ºadã ºi iaca,

eu îþi scriu matale în acelaºi scop: aºi

vrea sã ºed, ca sã pot miºca. Între o

salã de bae somptuoasã ºi o bibliotecã

liniºtitã ºi necercetatã (adicã tocmai din

cabinetul meu) se pot descoperi conti-

nente (zi-i Pãstorele cã-i zici bine). Anul

acesta (iaca zic), trebuind sã þin regimul

în toatã rigoarea lui, singura mea rãsu-

flãtoare e munca. Vreau s-o dedic

Fundaþiei întreagã. Ca sã poatã fi aºa

nu trebue decât sã deschidã o uºã. Atât

mã desparte de maximum de bine. Îmi

dau seama însã cã mã aflu în situaþia

þiganului care spunea cã se însoarã cu

fata popii.

- Bine, bine, îl întâmpinau oamenii,

dar ai vorbit cu popa? Îi placi fetei?

- Treaba e pe jumãtate gata, rãspun-

dea þiganul: eu vreau!

Cu cele mai cordiale sentimente de

afecþiune ºi preþuire, al matale devotat,

Pãstorel

Biblioteca Naþionalã, Colecþii speciale, Manuscrise,

Ms. 13 795.

1 Alexandru Rosetti (1895-1990), lingvistºi filolog.

2 Mareºal al Franþei Hubert Lyautey (1854-1934), creator al protectoratului Marocului.

Se spune cã Pãstorel Teodoreanu a scris multe dintre epigramele sale

pe ºerveþelele de la Casa Capºa


64

LUMEA MILITARÃsocietatea scriitorilor militari

ADRIAN LESENCIUC (n. 1975)Academia Forþelor Aeriene „HenriCoandã“ - Braºov.Cartea premiatã: Postmodernitatea.

Un posibil model de structurare a

modelului a-valoric (Editura Antet,2005)

PAVEL MORARU (n. 1975)Academia „ªtefan cel Mare“ aMinisterului Afacerilor Interne dinRepublica Moldova - Chiºinãu.Cartea premiatã: Informaþii militare

pe frontul de est (Editura Militarã,2005)

Joi, 23 februarie 2006, Sala Bizantinã a Cercului

Militar Naþional a gãzduit gala premiilor Societãþii

Scriitorilor Militari pe anul 2005.

Înscrisã ca punct distinct în programul SSM încã

de la înfiinþare (2002! - au trecut aproape patru ani),

decernarea premiilor a fost posibilã datoritã sprjinu-

lui generos al Fundaþiei umanitare „Alexandrion“

(sponsor), al Centrului Judeþean pentru Conservarea

ºi Promovarea Culturii Tradiþionale - Ilfov (co-organi-

zator) ºi al Direcþiei Administrative ºi Servicii (dl.

general de brigadã dr. Cãtãlin Zisu a suplimentat per-

sonal premiile acordate).

Prezentarea primilor laureaþi ai premiilor SSM

(care se acordã cãrþilor publicate de cei mai tineri ºi

promiþãtori tineri scriitori militari) a fost fãcutã de

Gheorghe Vartic ºi Radu Voinescu.

Formaþia muzicalã condusã de dl. cãpitan Liviu

Voicu a contribuit decisiv la reuºita evenimentului ºi

buna dispoziþie a numeroºilor invitaþi.

Premiile

Societãþii Scriitorilor Militari

pe anul 2005

Date post:	06-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	dohanh
View:	231 times
Download:	6 times

lumea militara 5 bun - Editura Militara - înarmează-te ... · PDF fileLUMEA...

Documents