162

MEDICINĂ SOCIALĂ, ECONOMIE ŞI MANAGEMENT SANITAR

METODE ŞI STRATEGII MODERNE DE OPTIMIZARE A CALITĂŢIISERVICIILOR MEDICALE CHIRURGICALE

Constantin Eţco, Corneliu CroitoruCatedra Economie, management şi psihopedagogie în medicină, USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe methods and strategies of surgery medical services quality optimization

The medical institutions, working in the new conditions, are motivated and are organizingstructures of quality investigation, in order to prevent same medical risks and to use some currentpractices based on medical standards.

The promovation of efficient management policy in the field of human resources is thenecessary condition for Public Health level optimization and for medical surgery quality growth.

With the help of sociological research it was established the existence of differentpossible reserves of quality and efficiency of surgery medical services development.

RezumatÎn noile condiţii de activitate, instituţiile medicale sunt motivate să-şi organizeze structuri

de gestionare a calităţii, de prevenire a riscurilor medicale şi de ajustare a practicilor curente lastandardele medicinii bazate pe dovezi.

Promovarea unei politici eficiente de management al resurselor umane este o condiţieindispensabilă a optimizării stării sănătăţii populaţiei şi sporirii calităţii serviciilor medicalechirurgicale.

Prin sondaje sociologice am depistat existenţa neajunsurilor şi rezervelor posibile înameliorarea calităţii şi eficienţei serviciilor medicale chirurgicale.

ActualitateaImplementarea strategiei de dezvoltare continuă a calităţii serviciilor medicale constituie

o componentă importantă a proceselor de renovare a sistemului de sănătate. Aplicarea în practicăa asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală produce schimbări esenţiale în gestionareainstituţiilor medico-sanitare publice (IMSP) şi private. În noile condiţii de activitate, instituţiilemedicale sunt motivate să-şi organizeze structuri de gestionare a calităţii, de prevenire ariscurilor medicale şi de ajustare a practicilor curente la standardele medicinii bazate pe dovezi.

Astăzi, tot mai mulţi conducători consideră că principalul lor obiectiv constă înîmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate. Acesta se întâmplă din motivul că majoritateaconsumatorilor de servicii medicale nu mai acceptă îngrijiri de calitate joasă sau medie. Pentru oinstituţie medicală, ce doreşte să se menţină pe piaţă, nemaivorbind de rentabilitate, singurasoluţie este adoptarea managementului calităţii totale. Calitatea este cea mai bună soluţie de amenţine fidelitatea cetăţenilor faţă de sistemul de sănătate, cea mai eficace apărare împotrivaconcurenţei, care există deja între instituţiile medicale, şi singura cale de dezvoltare şi obţinere aprofiturilor.

Efectuarea reformei în sfera ocrotirii sănătăţii rezolvă multiple probleme importante,principala fiind legată de echilibrul dintre componentele eficienţei medicale în această sferă.

Reforma sistemului sănătăţii în Republica Moldova ne oferă o nouă interpretare adiverselor definiţii cunoscute atât în sfera relaţiilor social-economice în general, cât şi economiceşi manageriale, în particular. În acest context, calitatea serviciilor medicale este delimitată caîngrijire optimală a pacientului, bazată pe utilizarea formelor-standard de tratament (necesară,

163

dar ca o condiţie a calităţii încă insuficiente), a serviciilor posibile, suplimentare, individuale însistemul relaţiilor interpersonale constructive dintre medic-pacient [3].

Cara Henson şi Lusien Gilison (1997) propun următoarea definiţie: "Serviciul de ocalitate înaltă în sfera ocrotirii sănătăţii este acela care reprezintă îngrijirea efectivă cerăspunde cerinţelor tuturor, aflându-se la baza echităţii, umanităţii şi eficienţei".

Prin sondaje sociologice am depistat existenţa neajunsurilor şi rezervelor posibile înameliorarea calităţii şi eficienţei serviciilor medicale chirurgicale.

În vederea asigurării echităţii şi transparenţei deciziilor de promovare profesională şimanagerială a personalului medical, în conformitate cu Regulamentul privind numirea în funcţiepe bază de concurs a conducătorilor IMSP (aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1079 din02.10.2007) este implementat mecanismul de angajare prin concurs a medicilor şi farmaciştilordin sistemul public de sănătate [12].

În scopul modernizării sectorului spitalicesc, cu suportul Proiectului „Servicii de Sănătateşi Asistenţă Socială”, compania de consultanţă internaţională, Top Consult Koln (Germania), afost contractată pentru acordarea asistenţei Ministerului Sănătăţii în elaborarea proiectuluiPlanului naţional general al spitalelor. Toate implicaţiile acestui proiect a influenţat şischimbările managementului intern al Clinicii Universitare din Chişinău, prin implementareastrategiilor moderne de optimizare a calităţii serviciilor medicale în general şi chirurgicale înparticular [10; 11]. În scopul eficientizării activităţii manageriale la nivelul Clinicii Universitaream întreprins o serie de măsuri de optimizare a calităţii serviciilor medicale.

Material şi metodeInstrumentul metodologic cu ajutorul căruia se realizează această investigaţie este

analiza-diagnostic, care grupează un ansamblu de metode, tehnici şi proceduri de culegere,prelucrare şi prezentare a datelor, ce relevă configuraţia situaţiei existente, precum şi o serie deprezentări sinoptice în vederea sistematizării faptelor şi realizării unui suport eficient de analizăcauzală a sistemului de management al calităţii serviciilor medicale chirurgicale al CliniciiUniversitare din Chişinău, Republica Moldova.

Prin metoda socială şi analitică au fost studiate legislaţia şi reglementările activităţilorde organizare a asistenţei medicale populaţiei în cadrul IMSP.

La colectarea materialului de studiu s-a aplicat metoda observaţiei directe şi indirecte cuextragerea informaţiei din diferite forme de documentaţie medicală, de documentaţie financiarăşi de alt tip în cadrul Clinicii Universitare.

Pentru studierea problemei calităţii am utilizat metoda de anchetare şi interviu, adicăun sistem de întrebări formate din câteva blocuri:

Caracteristica social - igienică a pacienţilor Clinicii Universitare;Evaluarea sănătăţii de către pacienţi;Evaluarea serviciilor medicale chirurgicale prestate;Evaluarea activităţii staţionarului de către pacienţi;Evaluarea asistenţei medicale în Clinica Universitară;Evaluarea relaţiilor medic – pacient – personal medical în general.

În vederea atingerii scopului şi obiectivelor cercetării am realizat autoevaluarea internăinstituţională a calităţii, în cadrul căreia fiecare document de autoevaluare conţine specificulculturii calităţii Clinicii Universitare, la care s-a adăugat metode şi strategii, ce pot asiguracontinuitatea îmbunătăţirii performantelor acestei instituţii.

Rezultate obţinuteÎn evaluarea economică a studiului am utilizat de asemenea şi următoarele tipuri de

analiză: I. Analiza cost – beneficiu II. Analiza cost – eficacitate

164

III. Analiza cost – utilitateAnaliza cost - beneficiu are in vedere raportul dintre efecte (rezultate, beneficii) si

eforturi (cheltuieli).Beneficiile directe includ:

- reducerea morbiditatii si mortalitatii, - mijloacele economisite în asistenţa medicală acordată (cheltuieli pentru spitalizare,

servicii medicale si medicamente, etc.).Beneficiile indirecte includ:

- reducerea timpului de absenţă de la lucru a pacientului - mijloacele economisite de familia pacientului ce ţin de vizitarea pacientului (cheltuieli

de transport) sau timpul, cheltuit pentru ingrijirea pacientului din cadrul serviciului.Pentru înlăturarea chirurgicală a veziculei biliare, metoda de elecţiune este în prezent

colecistectomia laparoscopică.Avantajele colecistectomiei laparoscopice: - delabrarea peretelui abdominal este minoră; - calitatea imaginii este remarcabilă (video-camera măreşte de până la 10 ori

dimensiunile diverselor structuri);- prejudiciul estetic este minim (peste 60% dintre pacienţi sunt de sex feminin);- mobilizarea postoperatorie se face la câteva ore postoperatoriu, scăzând incidenţa

bolilor de decubit;- timpul de spitalizare este redus, 90% dintre pacienţi se pot reintegra în muncă după 7-10

zile;- riscul eventraţiilor este practic exclus, incidenţa aderentelor postoperatorii este extrem

de scăzuta.Analiza cost-beneficiu ia în consideraţie costurile.În continuare am realizat analiza cost – eficacitate.Analiza cost – eficacitate reflectă realizările în starea sănătăţii pacienţilor sau în

reducerea impactului bolii, obţinute printr-o intervenţie specifică în raport cu costul acesteiintervenţii. Aceasta constă în compararea costului şi eficienţei metodelor alternative cu scop deselectare a celei optimale. Metoda cea mai eficientă este cea, care permite atingerea obiectivuluiutilizând cele mai puţine resurse [4; 15].

Analiza cost – utilitate. “Sănătatea nu este numai absenţa unei boli sau a unei infirmităţi,ci si starea de bine, fizică mentala şi socială” (OMS). Utilitatea este exprimată prin dimensiuneacantitativă (mărirea speranţei de viaţă) şi dimensiunea calitativă (calitatea vieţii).

Parametrii medicali urmăriţi în lotul studiat:Colecistectomii laparoscopiceColecistectomii clasice.

De asemenea, noi ne-am propus să analizăm următoarele aspecte, ce ne-au oferit rezultateimportante pentru eficientizarea calităţii serviciilor medicale prestate:

1. factori de dificultate2. diagnosticul anatomo-patologic de colecistită acută3. rezultatele obţinute şi analiza calitativă a lor4. evoluţia postoperatorie.Sinteza metodologiei de calcul. În urma analizei preventive a datelor experimentale am

selectat formula generală de calcul, ce poate fi utilizată cu referire la pacient:Formula dată este structurata astfel (vezi tab. 1):COST TOTAL PE CAZ = Costuri directe colectate + costuri indirecte alocate.

165

Tab. 1. Sinteza metodologie de calcul în studiul dat.

COSTURI DIRECTE,pe caz colectate

COSTURI INDIRECTE,alocate pe caz

MedicamenteMateriale sanitareAnalize de laboratorProceduri radiologiceProceduri anatomie patologicăExplorări funcţionaleCuantum cheltuieli personal secţie+ bloc operator

Însumarea costurilor general-administrative, alocate prin Extrabuget pesecţieCuantumul cheltuielilor de personal desuportCalcularea unui cost indirect mediu pe zide spitalizare (în secţia respectivă)

În scopul asigurării şi evaluării calităţii, rezultatele aplicative şi de cercetare în domeniuldescris mai sus, ocupă poziţia centrală de referinţă şi necesită o analiză amplă a strategiilor deoptimizare a managementului calităţii la nivelul instituţiei medicale cercetate şi elucidareamodelelor de management modern şi performant.

Managementul ştiinţific a fost un model teoretic aplicat cu destulă eficienţă în primajumătate a secolului trecut, în perioada expansiunii industriale şi a înaltei diviziuni a muncii.Chiar dacă în viitor ne putem reîntâlni cu unele precepte de bază ale acestuia, ceea ce putemafirma cu tărie este că managementul modern nu este ştiinţific, acesta este mai mult aplicativ.

În continuare vom dezvălui o serie de metode şi strategii moderne de eficientizare aactivităţii manageriale la nivel de instituţie medicală [5].

O metodă modernă de optimizare a calităţii este Overshooting – Supraacţiune, acţiunesupradimensionată ce este exercitată asupra unui domeniu din cadrul sistemului organizaţionaldatorită incapacităţii de estimare corectă a timpului în care o măsură îşi face efectul [15; 16].

De multe ori managerii au tendinţa de a subestima eficienţa sau puterea unei măsuricorective şi intervin suplimentar cu măsuri cumulative, înainte de a se primi feed-back-ul laacţiunea iniţială. Efectul negativ al unor astfel de acţiuni cumulative poate fi evitat prinproiectarea unor sisteme de feed-back mai rapide şi exacte.

Oboseala schimbarii. “Nu e nevoie să faci schimbari căutând o structură de organizareperfectă. Chiar daca vei reusi sa o obţii, va fi în foarte scurt timp depaşită de dinamica activităţiiexterne a instituţiei medicale şi de expectanţele sociale la nivel de sistem şi naţional. Maidegraba provoacă-i pe angajaţi să se autodepăşească, să caute permanent soluţii şi să îşi doreascăei schimbările”.

În anumite condiţii, schimbările repetate într-o organizaţie conduc la erodarea capacităţiişi disponibilităţii de schimbare individuală a angajaţilor [14].

Oboseala schimbării este efectul advers al oricarei iniţiative de schimbare în cadrulinstituţiilor. Simptomele sunt asemanatoare cu stresul organizaţional: oamenii nu mai suntdispuşi să depună efort, iniţiativele sunt privite cu neîncredere, sunt împuşi alţii „la înaintare” casă întâmpene obstacole sau situaţii neprevăzute şi în acest caz, apare teama de necunoscut,incertitudinea, oamenii nu mai au capacitatea de a fi în acord cu mersul noilor evenimente, apareconsolarea şi sentimentul neputinţei, reactivitate şi iritare, etc [2; 7; 13]. Angajaţii (inclusivmanagerii) nu mai au resurse psihologice pentru a continua demersurile de schimbare, iar printrecauzele cele mai frecevente am depistat următoarele:

programe de schimbare prost conduse, lungi ca durată sau proiectate superficial, ceconduc la multe controverse atât în ce priveşte scopul cât şi metodele utilizate;

programe de schimbare frecvente, care nu au apucat să se cristalizeze;slaba implicare a persoanelor asupra cărora s-au rasfrânt efectele schimbărilor din

trecut;lipsa unor criterii sau repere obiective, măsurabile şi observabile pentru angajaţi,

astfel încât să poată identifica clar, nivelul reuşitelor în diversele etape ale schimbărilor; etc.

166

Fenomenul de oboseală a schimbarii este o reacţie naturală şi universală a omului,deoarece suntem programaţi genetic să ne conservăm energia psihică care este consumată în ritmdramatic în situaţii de incertitudine. Este important de ştiut că fenomenul nu este „atotprezent” şinecondiţionat în orice schimbare. Prin intermediul unei conduceri inteligente şi cu sprijinul uneiculturi organizaţionale sănătoase şi reuşite, oamenii se pot „adapta psihologic” astfel încâtschimbările repetate la locul de muncă să facă parte din normalitate. Sunt instituţii medicale desucces, care au instituit ca regulă „schimbarea permanentă” [8; 9].

Reengineering nu înseamnă doar noi diagrame de proces şi organigrame detaliate curearanjarea scaunelor în jurul mesei de şedinţă, ci înseamnă oameni, ce vor munci mai eficient şimai satisfăcuţi de activitatea pe care o vor face!”

Termenul de reengineering sau business process reengineering, îl putem defini ca şireproiectare radicală a proceselor organizaţionale pentru a se obţine îmbunătăţiri majore, cum arfi: îmbuntăţirea timpului, scăderea costurilor, creşterea calităţii serviciilor prestate.

Cei care au propus termenul (Michael Hammer şi James Champy) arată prin exempledestul de convingătoare că intr-o organizatie se pierde mult prea mult timp cu pasarea unorsarcini şi responsabilităţi de la un departament la altul. Una din măsurile de creştere aperformanţei ar fi aceea de a stabili o singură echipă, care să fie responsabilă de toate sarciniledin cadrul aceluiaşi proces, indiferent dacă pentru acest lucru este necesară reproiectareaîntregului sistem managerial. O astfel de echipă se autodirijează, iar din alcătuirea ei fac parteperonalităţi cu diverse specializări, funcţii şi chiar de la diferite nivele ierarhice (deşi cuvântulierarhie - va obţine o altă valoare semantică şi afectivă) [1 ; 2].

Reengineering este unul dintre cele mai “în vogă” curente, puternic susţinute de adepţiischimbărilor organizaţionale majore. Indicaţia de bază este: concentrarea doar asupra proceseloresenţiale şi eliminraea structurilor organizatorice convenţionale. De cealaltă parte, criticiicontestă sfera de aplicabilitate a teoriei aratând că ceea ce limitează performanţa unei instituţiimedicale, poate fi ineficienţa proceselor, ceea ce nu este neapărat axiomatic, iar teoria nu oferămetode de validare a acestei ipoteze. Apoi reengineering - înseamnă reproiectarea de la zero aproceselor instituţionale, ceea ce implica spargerea status-qvo-ului, transformând intervenţia într-o veritabilă schimbare de cultură. Considerăm că acesta este şi motivul, datorită căruia foartemulte din intervenţiile de acest tip, prin care se încearcă reproiectarea sistemelor, au fost sortiteeşecurilor [1].

La ora actuală, programele informatice din ce în ce mai sofisticate, forţeaza inevitabilinstituţiile medicale să îşi regândească procesele fundamentale de organizare şi control aactivităţii. De ex., în schimbul a 10 contabili, e suficient să se lase unul singur şi un soft adecvat.Aceste programe ambiţioase de “reengineering” întâmpină aceleasi probleme: doar 10% dinproblemele ridicate în astfel de implementări sunt de natură tehnică sau de proiectare şi 90% suntcreate de rezistenţa culturii organizaţionale. Mai puţin de jumătate din organizaţiile sauinstituţiile, care au adoptat programe de schimbare de tip business reengineering se pot lăuda căau avut succes. De aceea pentru instituţia noastră a fost important să adaptăm acest model lanivel calitativ, cu implicaţia activă a tuturor angajaţilor, cât şi a managerilor la procesulmanagerial, orientat spre eficientizarea şi optimizarea calităţii serviciilor medicale prestate lanivel de instituţie.

Sindromul Scoicii. În managementul resurselor umane ai sec XXI găsim o metafora cureferire la tendinţa naturală a oamenilor de a se opune schimbarii. "De cele mai multe ori nureuşim să ne schimbăm din ignoranţă, automulţumire, lene, rigiditate, lipsă de ambiţie sau deperspectivă, adică prin acele calităţi pe care nu le dorim la un lider".

Scoica se deplasează până în momentul în care îşi găseşte un loc în care să se stabilească,loc în care se deschide şi se fixează definitiv. Conceptul este propus de Manfred Kets de Vriescare analizează impactul acestui sindrom asupra liderilor şi efectele dramatice ce sunt resimţitede companiile cu astfel de lideri. Autorul considera, că acest sindrom este foarte des întâlnit şitrage un semnal de alarmă în direcţia acelor companii ai căror lideri “se aranjează pe lauriivictoriei” şi nu mai sunt dispuşi la schimbări [3].

167

O serie de organizaţii şi instituţii medicale de succes din lume, dupa o perioadă desuccese neîntrerupte s-au prabuşit într-un mod dramatic, datorită unor lideri, ce au căzut pradăautosuficienţei. În acest context, Vries concluzionează că o reţetă sigură de insucces - este să ai operioadă de timp un succes neîntrerupt.

După opinia noastră, dacă mangerul IMSP este cuprins de sindromul scoicii, acesta se vaextinde rapid în organizaţie, prin feed-back-uri de întărire, provocând rigiditate în toatecompartimentele ei. Liderul va deveni el insuşi victimă a rigidităţii, pe care a instituit-o fără săvrea, agravând astfel cercul vicios care se formează, în urma acesteia.

DiscuţiiSe afirmă, că organizaţia sau instituţia este performantă dacă obţine rezultate excelente în

funcţie de mijloacele şi resursele utilizate. În literatura de specialitate, frecvent, performanţa esteînsoţită de noţiuni cum sunt ameliorarea sau excelenţa, care pentru a fi utilizate necesităcompararea rezultatelor, similar cu competiţia, unde performanţa este asociată şi măsurată înfuncţie de rezultatele înregistrate. Astfel, analiştii au fost de acord cu raţionamentul următor:

PERFORMANŢĂ = AMELIORARE REZULTATE.Managementul performanţei începe pe plan strategic. Scopul final al unui management

performant este acela de a concentra eforturile izolate ale componentelorspre realizarea misiunilor organizaţiei [4; 6].

Misiunile şi obiectivele strategice, stabilite în urma identificării, comensurării şi analizeicomenzilor sociale, stau, deci, la baza elaborării sistemului de gestionare a comenzii sociale, princreşterea performantelor resurselor avute la dispoziţie. Este importantă, astfel, asociereaobiectivelor strategice cu măsurile concrete de ameliorare a performanţei organizaţionale. Acestemasuri reprezintă ceea ce se cheamă indicatorii de performanţă [5; 7].

În continuare, vă prezentăm un model managerial pentru stabilirea celor mai buniindicatori de Performanţă. Sistemele tradiţionale de măsurare a performanţelor au operat, panarecent, cu indicatori financiari. Mai recent, majoritatea analiştilor şi specialiştilor implicaţi auinvocat insuficienţa, limitele şi efectele nocive ale unui asemenea sistem. Limita vizibilă constăîn imposibilitatea de a explica problematica ameliorării activităţii prin prisma calităţii, inovării,satisfacţiei clientului ş.a. În fine, el nu poate reflecta strategia, ci, eventual, doar rezultatelefinale. El nu indică, deci, când, unde şi prin care modalitate se poate ameliora o stare de fapt, osituaţia conjuncturală sau eficacitatea unei componente ori a unui funcţionar. În literatura despecialitate, sunt semnalate şi alte patru dimensiuni: stabilitatea organizaţiei, eficienţaeconomică, valoarea resurselor umane şi legitimitatea [14].

În scopul menţinerii şi ameliorării stării de sănătate a populaţiei prin dezvoltarea continuăa managementului în medicină, asigurarea accesului echitabil la serviciile de asistenţă medicalăde calitate şi cost-eficienţă, orientată spre satisfacerea necesităţilor de bază ale sănătăţiipopulaţiei, susţinerea şi realizarea intervenţiilor de prevenţie, promovare a sănătăţii, tratament şisupraveghere a stării sănătăţii individului şi familiei acestuia, Ministerul Sănătăţii a aprobatStrategia de dezvoltare a Asistenţei Medicale Primare pentru anii 2010-2013 (ordinul nr. 460 din01.07.2010) [12, p. 3].

ConcluziiÎn urma realizării şi implementării instrumentarului metodologic, ce a cuprins o serie de

metode şi strategii moderne de optimizare a calităţii şi a instituţionării unor aspecte alemanagementului performant la nivelul Clinicii Universitare din or. Chişinău am stabiliturmătoarele concluzii:

1. Calcularea costurilor efective la nivel de pacient este utilă pentru spital în vedereamonitorizării următorilor indicatori:

- evaluarea eficienţei proprii;- îmbunătăţirea managementului resurselor umane;

168

- fundamentarea deciziilor, decizii financiare informate, având la dispoziţie atât dateleclinice, cât şi datele de cost, la nivel de pacient;

- “decontul” disponibil pentru pacienţii externaţi, util mai ales, pentru serviciile la cerere.2. Abordul laparoscopic reprezintă preferinţa pacienţilor.3. Suferinţa şi incapacitatea postcolecistectomie laparoscopică sunt semnificativ reduse.4. Pe lângă avantajele evoluţiei facile postoperatorii şi cele cosmetice, colecistectomia

laparoscopică înseamnă o economie importantă pentru sistemul de asigurări medicale.Introducerea şi utilizarea indicatorilor de performanţă (the best value performance) nu

reprezintă un scop în sine sau o chestiune de imagine, ci un comandament de care contribuabiliiau început să ţină cont şi chiar să-l impună serviciilor medicale publice.

În opinia noastră, astfel de cerinţe rămân insuficiente pentru a prezenta o caracteristicăcomplexă a calităţii serviciului medical, deoarece nu e greu de observat că se caracterizează doarcomponenta pacientică a calităţii, iar aceasta, fiind în mare măsură subiectivă, rămâne în afaracercetării. Pentru a uni într-un tot întreg diferite componente ale calităţii, e necesar a examinametodologia costului, a cheltuielilor şi activităţii eficiente a IMSP.

Bibliografie1. Champy J. Reengineering Management, Harper Business Books, New York, 1995.2. Zorlntan T., Burdus E., Caprarescu G. Managementul organizaţiei. Editura

Economica, 1998.3. Kets de Vries, Manfred F. R. The Leader on the Couch: A Clinical Approach to

Changing People and Organizations. John Wiley & Sons Ltd., 2006, pp. 407.4. Nicolescu, O. Verboncu, I., Management şi eficienţă, Ed. Nora, Bucureşti, 1994,5. Manolescu, A. Managementul resurselor umane, Ediţia a 4a, Ed. Economică, 2003.6. Petrescu I. Managementul performanţei Ed. Lux Libris, Brasov, 20027. Petrescu I. Managementul personalului organizaţiei, Ed. Expert, Bucureşti, 2003.8. Petrescu I., Muscalu E. Tratat de management public. Ed. Universităţii „Lucian

Blaga”, Sibiu, 2003.9. Petrescu I. Management european, Ed. Expert, Bucureşti, 2004.10. Raport de evaluare a Strategiei Naţionale de Dezvoltare 2008-2011, pentru perioada

septembrie 2009 – septembrie 2010, 22 p.11. Raportul Naţional de Dezvoltare Umană 2010/2011: Republica Moldova de la

Excluziune Socială la o Dezvoltare Umană Incluzivă / Dorin Vaculovschi, MariaVremeş, Viorica Craevschi - Toartă. Ch.: “Nova-imprim” SRL, 2011, 168 p.

12. Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017, aprobată prinHG nr. 1471 din 24.12.2007. În: Monitorul Oficial, 15.01.2008, nr. 8-10 (43).

13. Verboncu, I., Ghid metodologic pentru manageri. Cum conducem?, Ed. Tehnică,Bucureşti, 1999.

14. Wholey J., Evaluation and Effective Public Management, Little Brown, Boston,1993.

15. Карпенко Е. М. Менеджмент качества: учеб. пособие для вузов. Мн.: ИВЦМинфина, 2007, 208 с.

16. Янг П. НЛП. Эффективные методики влияния. Психотехнологии успеха.Принципы и практика. Peter Young, Пер. с англ. С. Степанова. Москва: Эксмо,2007. 384 с.

169

EVOLUŢIA MALPRAXISULUI MEDICAL DIN PERSPECTIVĂ ISTORICĂConstantin Eţco, Andrei Mecineanu

Catedra Economie, management şi psihopedagogie în medicină, USMF “Nicolae Testemiţanu”

SummaryEvolution of medical malpractice in a historical perspective

This paper presents the evolutionary trends of medical malpractice in the context ofdevelopment of medical science and law.

RezumatLucrarea prezintă tendinţele evolutive ale malpraxisului medical în contextul dezvoltării

ştiinţei medicale şi dreptului.

Subiectul malpraxisului actului medical nu a ţinut cont de istorie, existând, în acestcontext, o preocupare constantă pentru aplicarea corectă a cunoştinţelor medicale ale vremii.Răspunderea medicului a existat de foarte mult timp şi a fost conformă sistemului social al epociişi a evoluat odată cu acestea. Diferite societăţi au abordat şi au soluţionat problemamalpraxisului medical în mod diferit, însă aceasta nu de puţine ori a depăşit morala epocii.

Primele tentative de reglementare a activităţii medicale sunt atestate încă din epoca antică,atunci când încă nici nu se divizau ramurile ştiinţei de drept. Cele mai vechi dovezi care atestăcolaborarea medicilor cu justiţia datează din antichitatea cea mai îndepărtată. Una dintre cele maivechi dovezi în acest sens este stipulată în Codul lui Hammurabi, cea mai veche culegere de legidin timpul regelui babilonian Hammurabi (1728-1686 î.e.n.), care prezintă aprecieri privindrăspunderea medicală, precizând şi sancţiunile pentru greşeli în actul medical. Astfel, acestaconţine mai multe articole referitoare la răspunderea medicilor în cazul unor greşeli în realizareaactului medical. Ca urmare a nereuşitei profesionale, în funcţie de specificul acesteia sau debolnav (om liber sau sclav) se puteau aplica sancţiuni grave, de natură penală (tăierea degetelorpentru orbirea intervenită sau decesul în urma unor operaţii nereuşite de îndepărtare a albeţii) saucivilă (despăgubiri în bani sau alţi sclavi). Totodată, codul avertizează eventualii amatori deexperimente medicale riscante pe bolnavi, stabilind pedepse consistente pentru incompetenţă şineîndemânare.

La egipteni a existat un adevărat cod medical care reglementa şi răspunderea medicului.Cartea sacră, considerată a fi un adevărat cod de conduită a medicilor, vracilor şi preoţilortămăduitori, prevedea o criteriologie pentru angajarea răspunderii medicale. Legile egiptenesancţionau aspru avortul, nerespectarea obligaţiei de a supraveghea în permanenţă până laînsănătoşire şi putea sorti morţii pe cel ce recomandase o terapie nereuşită.

Cărţile biblice şi Talmudul conţin prevederi privind condiţiile de activitate ale medicului şirăspunderea acestuia pentru greşelile săvârşite în exercitarea profesiunii. Medicii evrei erauobligaţi să facă dovada studiilor medicale şi aveau obligaţii şi responsabilităţi superioare celorcunoscute şi aplicate în acea perioadă. Medicul avea responsabilitatea apărării vieţii până lalimita extremă a posibilităţilor. Medicul nu putea executa o operaţie fără consimţământulbolnavului, purtând răspunderea atât faţă de acesta, cât şi faţă de familia bolnavului; deasemenea, dacă printr-un tratament imprudent se producea moartea unui bolnav, medicul eracondamnat la recluziune într-o localitate periferică. Dacă în cursul unui travaliu greu decedacopilul, mamoşul era achitat dacă nu se dovedea neglijenţa. Existau prevederi cu privire la plataunor despăgubiri pentru generarea de prejudicii asupra bolnavilor, în special pentru pierdereaunui organ, pentru durere, pentru necesitatea de îngrijiri medicale suplimentare, pentru pierdereacapacităţii de muncă sau pentru injurie şi umilire.

În China antică documentele atestă obiceiul ca pacientul să plătească lunar medicul, atâttimp cât era sănătos, şi să suspende respectivele plăţi, în situaţia în care se îmbolnăvea. Aceastapoate fi considerată ca o formă de tragere la răspundere a medicului, chiar în absenţa stabilirii

170

vreunei forme de culpă medicală şi, de asemenea, în absenţa vreunor texte de lege care săstabilească această responsabilitate.

Legile Indiei antice, de asemenea, cuprind prevederi referitoare la responsabilitateamedicală. Ayurveda, o filosofie medicală est-indiană, prevedea un jurământ profesional almedicului practician ce cuprindea aserţiuni despre echivalenţa onorariului, despre păstrareasecretului profesional, despre abstenţionism de la corupţie morală şi tendinţe criminale. Legilelui Manu arată că medicul avea obligaţia plăţii unei amenzi pentru tratamentul nereuşit,cuantumul căreia depindea de clasa socială din care făcea parte bolnavul.

Filosofii greci au adus o contribuţie importantă la elaborarea conceptelor juridice, deoarecedemocraţia ateniană reprezenta un cadru nu doar pentru participarea activă a oamenilor la viaţapublică, dar şi pentru a dezbate marile probleme ale omului şi societăţii [6]. Socrate, Platon şi, înmod special, Aristotel, au dezvoltat ideea despre distincţia dintre just şi legal, ultimulconsiderând dreptul ca fiind expresia cea mai raţională a înţelepciunii practice [7]. În ceea cepriveşte răspunderea medicilor în Grecia antică pentru corectitudinea şi rezultatul pozitiv alactului medical, nu s-au păstrat prevederi legale în acest sens, iar filosofii exprimă opinii diferite.Platon, adept al medicinii preventive, considera ca fiind obligaţii ale medicilor culegereaanamnezei bolii şi neprescrierea medicamentelor până nu au informat şi nu au obţinutconsimţământul bolnavilor, dacă aceştia erau oameni liberi [17]. Platon a fost partizanulimunităţii medicului pentru activităţile legate de profesiunea sa, considerând că medicul va fiexonerat de răspundere dacă eşecul se producea fără ca el să fi dorit să cauzeze moarteabolnavului.

În viziunea lui Aristotel judecătorul trebuie să înţeleagă dacă acţiunile sunt realizate înrezultatul constrîngerii sau ignoranţei, iar justiţia corectivă se aplică la orice tip de raporturi, atîtde natură civilă, cît şi penală. Aristotel se exprimă în favoarea responsabilităţii medicale,deoarece, în materie de delicte, considera că justiţia corectivă se exercită neapărat direct în formajudiciară. Totodată, Aristotel recomanda ca medicul care a greşit să fie chemat în faţa unuiareopag şi să fie judecat doar de confraţii săi [3]. De asemenea, Aristotel apare ca primulteoretician al expertizei medicale, arătând că aprecierea judecătorilor trebuie să fie motivată şisprijinită de expertiza unor specialişti, deoarece numai un medic era capabil să emită o opiniecorectă asupra tratamentului efectuat.

Impulsionarea dezvoltării eticii profesionale şi pe cale de consecinţă a conceptului derăspundere medicală se datorează scrierilor lui Hippocrate. “Corpus Hipocraticum” şi“Aforismele” dezvoltă principiile de etică medicală şi prezintă responsabilitatea medicului ca oinstituţie juridică şi profesională. Cea mai cunoscută lucrare antică cu referire la acest domeniueste Jurământul lui Hippocrate. Reprezentantul şcolii din Kos a dat numele Codului luiHippocrate, cuprinzând norme ce stabilesc obligaţiile şi răspunderea de ordin moral alemedicului în exercitarea profesiei, şi anume: obligativitatea păstrării secretului profesional şisancţionarea medicilor în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute de cod. Cu toate acestea, derând cu tezele hipocratice privind responsabilitatea deontologică a medicului, vechii greci auutilizat observaţiile medicale pentru rezolvarea anumitor probleme de natură judiciară.

Romanii au preluat de la greci atât cunoştinţele medicale, cât şi medota observaţiei.Filosofia stoică a fost acceptată de romani, deoarece aceasta însuma cultul datoriei, în bazacăreia acţiunile omului au fost clasificate în două grupuri: conforme şi neconforme cu naturaomului şi raţiunea, şi de unde a fost dedus principiul dreptăţii şi echităţii. În timp ce legislaţiaelenă a avut puţine de spus despre neglijenţa şi incompetenţa medicală, legislaţia romană, secolemai târziu, deja se referea la răspunderea medicală. Legile formulate pe măsura evoluţieiImperiului Roman arată că şi medicii erau pasibili de răspundere. În dreptul roman pagubapricinuită pe nedrept a fost obiectul Lex Aquilia (secolul III î.e.n.), ce a pus bazele răspunderiiincumbând unei persoane orice daună pricinuită pe nedrept altei persoane. Lex Cornelia faceaprecieri asupra răspunderii medicului, chiar în lipsa relei intenţii, pentru provocarea avortului,pentru părăsirea bolnavului, pentru moartea unui sclav tratat cu neglijenţă. Lex Aquilia stabileştenumai răspunderea civilă pentru moartea, din culpa medicului, a unui sclav, aceasta fiind

171

reprezentată de plata unei despăgubiri, deoarece pentru moartea unui sclav pierderea eraconsiderată a fi de ordin material. De asemenea, Lex Aquilia stabileşte răspunderea penală –pedeapsa capitală, pentru moartea unui om liber datorată nepriceperii medicului. Explicaţiaacestei prevederi legale rezidă în faptul că un cetăţean nu putea fi subiect de evaluare pecuniară.Lex Aquilia specifică pentru prima dată termenul de “culpa gravis” care a stat la baza anumeroase legislaţii. Lex Pompeia de paricidiis prevedea în mod special sancţionarea mediculuiîn caz de complicitate la paricid, complicitate realizată prin simplul fapt că medicul a cunoscutrespectivul aspect şi nu l-a denunţat.

Digestele lui Iustinian relevă importanţa opiniei medicului în administrarea justiţiei, probaştiinţifică medicală având o valoare cert superioară probei testimoniale [16].

Dreptul roman nu a fost acelaşi de la opera legislativă a lui Iustinian (secolul VI î.e.n.)până la Legea celor XII Table (întocmită în anul 449 î.e.n.), dar firul roşu care rămâneneschimbat este reprezentat de faptul că delictul impune autorului obligaţia de a plăti victimeipentru a scăpa de represalii. Răspunderea juridică în dreptul roman a fost mai aproape de ceea ces-a numit apoi răspundere obiectivă, fiind privită ca o obligaţie impusă din exterior; deasemenea, motivul necesităţii de reparare a prejudiciului nu era culpa, ci însăşi dauna, scopulfiind restabilirea echilibrului just în relaţiile dintre cetăţenii romani ca oameni liberi [6, p. 8].

Evul Mediu, deşi a însemnat un regres în dezvoltarea medicinei şi în respectareaadevărului ştiinţific, se remarcă totuşi prin lucrări ce cuprind referinţe substanţiale asupraresponsabilităţii medicale. Două condiţii – cultura arabă şi creştinismul – au influenţat de omanieră puternică medicina în acea epocă. Morala creştină a preluat cuvîntul "responsabil" dinCorpus Iuris Civilis, dar l-a înlocuit prin metafora judecăţii lui Dumnezeu, care pedepseştegreşeala, păcatul. Actul greşit (păcatul) devine cauza acestei forme de răspundere.

Musulmanii au avut un respect deosebit pentru medicină, lucru datorat răspunderii decare era însoţită această profesiune. Şcolile de medicină ale lui Abu Bakr Muhammad, IbnZakaria al Razi, Ibn-Sina, Ibn An Hafis, Abdul-Quasim Ibn Rasd au impus legiferarea în lumeamusulmană a unor principii de înalt umanism. Creştinismul a influenţat şi determinatdefinitivarea unei atitudini faţă de boală şi bolnav, faţă de medici şi în consecinţă a răspunderiimedicale strict reglementate.

De o importanţă majoră pentru acea perioadă a fost lucrarea lui Musa Ibn Maimun(Maimonide) - “Legământul medical”, un jurământ medical care abordează competenţa caprofilaxie a răspunderii medicale şi care pledează pentru responsabilitatea medicului. Un rolaparte l-a jucat şcoala medicală de la Montpellier, înfiinţată de medici evrei şi arabi ai şcolii luiMaimonide. Această instituţie a promovat respectarea unui jurământ profesional, care stabilea, încaz de nerespectare a principiilor stipulate, consecinţe punitive pentru medici.

O schimbare critică, din punct de vedere ideologic, în conceptul de responsabilitatemedicală a avut loc în secolul al XIV-lea în Anglia, şi care a avut un impact enorm asupraconceptului contemporan al malpraxisului medical [5]. Primul caz tipic de malpraxis medicaldescris în istorie a avut loc în 1374 în Marea Britanie, la Curtea Regală de Justiţie a lui JohnCavendish, când o acţiune înaintată de către un pacient împotriva unui medic chirurg a fostsusţinută, însă procesul a fost anulat din cauza unei erori tehnice. Înainte de acest moment dereper – decizia Cavendish, un medic era complet imun la orice cale de atac, cu excepţia cazurilorîn care se putea dovedi că a existat rea intenţia. Cavendish a elaborat şi aplicat conceptulneglijenţei profesionale, conform căruia un prejudiciu produs din cauza neglijenţei mediculuieste considerat fiind recuperabil.

O legislaţie specială adresată domeniului exercitării profesiunii medicale a fost dată, în1522, de Carol cel Mare şi cunoscută sub numele de Constitutio Carolina. Prin această lege s-adelimitat, mai exact, rolul şi sarcinile medicinei în raport cu justiţia. În acest sens, ConstitutioCarolina stabileşte sancţionarea medicului care, din neglijenţă sau nepricepere, a cauzat moarteabolnavului, în special în cazurile când se demonstrează că a folosit medicamente neautorizate sauinterzise de practica medicală.

172

Subiectul responsabilităţii medicale a fost intens dezbătut de personalităţi ale lumiimedicale în perioada trecerii de la Evul Mediu la Renaştere. Astfel, Paracelsius (1493-1541)milita pentru răspunderea, în anumite condiţii, a învăţătorului pentru erorile săvârşite de cătrediscipolul său. Paul Zacchias în “De erroribus medicorum a lege punibilibus” face distincţiadintre culpa latissima, culpa latior, culpa lata, culpa levis şi culpa levissima, iar Ambroise Pare(1509-1590) a invocat principiul responsabilităţii medicale. Aceşti savanţi au pregătit, sub aspectştiinţific, progresul firesc al legislaţiei afirmat în cartea lui Beccaria intitulată "Despre delicte şipedepse". După cum se cunoaşte, ca o reacţie la dreptul feudal, în cartea sa, Beccaria a promovatşi anticipat libertăţile fundamentale ale omului în societatea burghezo-democrată, libertăţi pecare le-a aplicat în domeniul dreptului prin principii rămase clasice: nullum crimen sine lege,nulla poena sine lege, in dubio pro reo, etc.

Conceptul responsabilităţii medicale a cunoscut o dezvoltare remarcabilă în epocamodernă, subiectul malpraxisului medical fiind abordat în legislaţiile franceză, italiană, engleză,şi într-o manieră mai incisivă în SUA.

Vechea jurisprudenţă franceză, în perioada secolelor XV-XVII, emite opinii atât pro, câtşi contra responsabilităţii medicale. Astfel, decizia Parlamentului din Bordeaux din 1596 obligala plata de daune a chirurgilor care au produs leziuni grave unui bolnav. Un secol mai târziu, odecizie a Parlamentului din Paris susţine exonerarea de răspundere a chirurgilor pentru faptelelor, dacă prejudiciile produse sunt cauzate de incompetenţa acestora şi, mai mult, se considera căbolnavul însuşi trebuie să-şi impute alegerea făcută.

În practica juridică conceptul de malpraxis medical a apărut începând din 1697, caurmare a unei decizii a instanţei engleze. Conceptul a fost aplicat în medicină ca proastaadministrare profesională şi rele tratamente, fiind definit ca vătămări cauzate prin neglijenţă saulipsa cunoştinţelor şi nerespectarea standardelor etice ale profesiunii. Premizele pentrusancţionarea malpraxisului medical rezidă din jurisprudenţa tribunalelor engleze, care au aplicatla nivel de lege condiţia potrivit căreia cel care execută o profesiune necesită cunoştinţe sauaptitudini speciale şi trebuie să le posede efectiv. Ulterior, termenul “malpraxis” a fostpopularizat de către Sir William Blackstone în lucrarea “Comentarii” (secolul al XIX-lea), carea adus multe dintre conceptele legislaţiei engleze avocaţilor din SUA [19].

Revoluţia franceză a pus fundamentul creării unui sistem de drept bazat pe principiilelibertăţii şi egalităţii. De pe aceste principii renumitele coduri franceze au pus în centrulreglementărilor persoana şi au reglementat răspunderea prin prisma spiritualistă şi individualistăce oferea acelaşi fundament răspunderii penale şi civile ca şi răspunderii morale. Codul civilfrancez (Codul lui Napoleon, adoptat în 1804) nu a reglementat în mod expres răspundereaprofesională. Cu toate acestea, jurisprudenţa franceză a stabilit, în repetate rânduri, răspundereadelictuală a medicului considerându-se că diploma obţinută nu garantează corectitudinea tuturoractelor medicale, un exemplu în acest sens fiind decizia din 12 iunie 1835, când instanţa a aplicatconceptul de neglijenţă profesională prin condamnarea medicului pentru “neglijenţă gravă, agreşelii grosolane şi a abandonării bolnavului” (Decizia Curţii de Apel în cazul Guine vs.Thouret-Noroy) [12].

Jurispurdenţa Ţărilor Române abordează malpraxisul medical şi răspunderea medicală întemeiul „pierderii meseriei” în caz de „sminteală a bolnavului prin nemeşteşug”. De asemenea,sunt prevăzute şi condiţiile când medicul este exonerat de răspundere, şi anume: dacă bolnavulrefuză să-l asculte şi să urmeze sfaturile medicale, precum şi dacă rănitul refuză îngrijirilemedicale („sminteala morţii va fi spre cel rănit”). Aceste aspecte, alături de precizări privindconsideraţia de care beneficiau medicii, apreciindu-se opiniile lor ca precumpănitoare faţă de altemărturii apar în Pravilele împărăteşti ale lui Vasile Lupu, în 1646, şi Matei Basarab, în 1652 [2].Importante sunt şi prevederile care fac diferenţierea între răspunderea penală şi răspundereacivilă, precum şi cele care stabilesc cuantificarea despăgubirii pentru reparaţia prejudiciului înfuncţie de întinderea acestuia.Dezvoltarea conceptelor şi principiilor de răspundere medicală a avut loc, în special, în bazadreptului civil. Astfel, Legiuirea Caragea (1818), cod de legi al Ţării Româneşti, a formulat

173

principiul general al răspunderii civile: „... care din ştiinţă sau cu neştiinţă, sau cu greşeală vaaduce stricăciuni altcuiva este dator a repara stricăciunea” [14]. Codul Callimachi (1817), codulcivil al Moldovei reglementează „epitropia casei doctorilor” şi stabileşte condiţii pentruresponsabilitate: „oricare din doctori, fără mustrare de cuget... va călca acest legământ, facându-se aceasta cunoscut la stăpânire, se va scoate din numărul doftorilor şi tocmeala lui se va strica şiîntru nimic nu se va socoti” [8]. Mai târziu, Regulamentul organic, legile sanitare din anii 1874,1910, 1935 şi 1943 stipulează condiţii cu privire la activitatea desfăşurată de medici şi a cărorîncălcare atrage răspunderea penală şi/sau civilă.

O evoluţie, considerată impozantă şi fulminantă, a conceptului de malpraxis medical afost înregistrată în SUA. Cu toate că principiile de bază, în special conceptul de neglijenţă s-auformat iniţial în Anglia, dezvoltarea şi definirea noţiunilor conexe, şi în baza jurisprudenţei, s-arealizat în SUA [21]. Frey, însă, în 1982, într-o analiză a istoriei ştiinţei medicale în SUA,atribuie originile răspunderii medicale moderne Italiei secolului al XVI-lea, care, ulterior, au fostdezvoltate prin contribuţia franceză şi germană, influenţele conceptuale din Anglia având unimpact minor asupra elementelor de bază ale legii răspunderii civile contemporane.

Cazurile de malpraxis medical sunt întâlnite în sistemul juridic american încă de laoriginile SUA, iar dezvoltarea cadrului juridic american în domeniu a avut loc în paralel cudezvoltarea medicinei şi a profesiilor medicale. În acest context, managementul malpraxisuluimedical nu s-a realizat, de la început, într-un cadru legal şi instituţional bine definit. Astfel,primul caz de malpraxis medical ajuns în instanţa de apel din SUA a fost în 1794, Connecticut,iar decizia instanţei s-a bazat pe principiile tradiţionale de drept comun [19, p. 11]. Un alt cazdezbătut în instanţă (Case Commonwealth v. Thompson), despre care există informaţii, dateazădin 1809, când ca urmare a tratamentului administrat pacientul a decedat, iar medicul a fostacuzat de omor [23]. Pentru respectiva acuzaţie s-a pronunţat în final achitarea inculpatului,deoarece s-a considerat că infracţiunea de omor trebuie reţinută doar atunci când medicul încauză ar fi trebuit să cunoască că tratamentul ales poate fi fatal; în schimb, atunci când acesta aacţionat cu cele mai bune intenţii pentru a-l ajuta şi salva pe pacient, şi doar din ignoranţă, dinnepricepere, nu a obţinut un rezultat favorabil, ci, dimpotrivă, a determinat decesul bolnavului,nu se poate vorbi de intenţia criminală caracteristică unei infracţiuni de omor şi, astfel, nici de oasemenea încadrare juridică [23, pp. 40-45]. Cazul respectiv a ridicat problema urmăririi denatură penală a medicilor în cazul unor practici medicale nesatisfăcătoare şi necorespunzătoare şinecesităţii altor prevederi legale în acest sens, care să permită, eventual, şi o alegere eficientă, decătre pacienţi, a unor profesionişti de încredere în domeniul medical.

Litigiile de malpraxis medical au apărut în SUA în perioada anilor 1840 ca urmare a unormotive specifice, pentru acea perioadă, în contextul exercitării profesiunii medicale în condiţiilede piaţă şi lipsa unui cadru de monitorizare şi evaluare a practicii medicale. Litigiile demalpraxis medical au fost determinate şi menţinute, timp de un secol şi jumătate, deinteracţiunea a 6 factori principali. Trei dintre aceşti facori sunt atribuiţi sistemului medical:presiunea inovaţiilor în medicina americană, stabilirea standardelor unanim acceptate privindpractica medicală şi apariţia asigurării de malpraxis medical; ceilalţi 3 factori sunt de naturăjuridică, fiind reprezentaţi: plăţi în caz de accidente, sistemul cu juraţi şi pledoaria în favoareaexistenţei naturii prejudiciului [15]. În 1860, ca urmare a evoluţiei ascendente a cazurilor demalpraxis medical, medicul şi juristul John Elwell scrie “A medico legal treatise on medicalmalpractice and medical evidence comprising the element of medical jurisprudence”, careutilizată la scară largă, pe întreg teritoriul SUA, Canada, Anglia, a servit în stabilireamalpraxisului medical ca un subiect esenţial al domeniului medico-legal.

Pe parcursul secolului al XIX-lea, în legislaţia SUA sunt introduse prevederi carestabilesc un nivel minim de cunoştinţe pe care un medic ar fi trebuit să demonstreze că le posedă,pentru a putea fi autorizat să profeseze, iar în consecinţă, în jurisprudenţă, apare obligaţia de aaplica cunoştinţele şi deprinderile pe care trebuia în mod obişnuit să le deţină. În acest context,aspectele de drept civil privind cazurile de malpraxis medical cunosc, astfel, o dezvoltare rapidăşi, spre sfârşitul anilor 1800, în jurisprudenţa SUA se atestă obligaţia medicului de a despăgubi

174

persoana prejudiciată, atunci când se demonstrează că nu a aplicat cunoştinţele medicale pe carear fi trebuit să le deţină. Mai mult, jurisprudenţa SUA precizează că răspunderea medicală pentrumalpraxis există atât atunci când medicul, deşi deţinea suficiente cunoştinţe şi avea aptitudinilepotrivite pentru a trata adecvat şi vindeca bolnavul, totuşi nu le-a aplicat de o manieră corectă,cât şi în condiţiile când medicul nu a aplicat şi nu a demonstrat că deţine un nivel de pregătiremedicală la care ceilalţi se aşteptau în mod rezonabil din partea sa.

Conceptul de neglijenţă profesională a fost pentru prima dată utilizat la baza a decizieiunei instanţe din SUA în anul 1853, cu citarea deciziei engleze anterioare. De asemenea,conceptul de medic prudent şi cetăţean rezonabil (“Medicul prudent este analog cetăţeanuluirezonabil prin prisma dreptului comun”) a proliferat în SUA, iar semnificaţia acestuia aculminat, în 1914, prin decizia instanţei în cazul Schloendorff vs. Society of New York Hospital,care a adus în prim plan dreptul individului de a decide privind internarea în secţia de chirurgie[20]. Judecătorul Benjamin N. Cardozo, în baza respectivului caz, e elaborat principiile juridicecare fundamentează dreptul pacientului de a fi informat şi de a decide cu privire la tratamentulterapeutic sau chirurgical. Respectiva decizie reprezintă baza necesităţii obţinerii, în zilele de azi,a consimţământului informat.

Dreptul modern al responsabilităţii medicale s-a pronunţat, la data de 20 mai 1936,referitor la fundamentul delictual sau contractual al responsabilităţii medicale, prin hotărâreaCurţii de Casaţie franceze, care a decis să substituie fundamentul delictual prin cel contractual,motivând că între medicul din sectorul liberal şi pacientul său se încheie un contract, şi căresponsabilitatea medicului se apreciază în domeniul contractual şi nu delictual [12].

Un alt aspect destul de important care a marcat şi impulsionat dezvoltarea medicinei caştiinţă şi profesiune în secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului XX ţine de condiţionareaobţinerii dreptului de liberă practică de către cadrul medical prin parcurgerea anumitor etape deinstruire în plan profesional, promulgarea a numeroase legi, regulamente şi coduri privindpractica medicală specifică, norme incidente privind profesiunile medicale. Acest fapt a avutconsecinţe de ordin pozitiv asupra raporturilor medic-pacient, ultimii devenind mai încrezători înacceptarea opiniei medicale şi tratamentului recomandat, iar subiectul malpraxisului medical afost retogradat în plan secund.

În a doua jumătate a secolului XX, malpraxisul medical şi răspunderea civilă profesionalăau reprezentat o cauză crescândă de îngrijorare în profesiunea medicală [1;4;9;10;13;18;22;24].Această perioadă este cunoscută ca “explozia de litigii” în temeiul acuzaţiilor de malpraxismedical, fenomen ce a determinat întreprinderea unor măsuri, inclusiv legislative, rapide şieficiente. Perioada “explozia de litigii” a apărut în contextul unor transformări profunde la nivelde societate (dezvoltarea intensivă şi extensivă, schimbări în valorile sociale, consacrareaconstituţională a drepturilor sociale şi individuale, etc.), de ştiinţă şi profesiune medicală(progresul tehnico-ştiinţific, specializarea pofesiilor medicale, implementarea standardelor depractică clinică, schimbarea valenţelor în rapotul prestator de servicii de sănătate-pacient,creşterea costurilor pentru asistenţă medicală, etc.).

Din punct de vedere istoric, este necesar de a trece în revistă unele evenimente, în scopulde a explica “epidemia de malpraxis medical”. În acest context, nu este vorba de o abordare prinprisma unor cauze izolate, dar de un întreg complex de condiţii care au caracterizat perioadaurmătoare celui de-al Doilea Război Mondial.În primul rând, profesioniştii medicali, din necesitatea de a fi în pas cu ultimele descopeririştiinţifice, au aplicat în practică rezultatele acestora fără a le supune unui proces de testare,făcând constatările după ce implicaţiile negative au fost aduse în dezbatere de publicul neavizat.În al doilea rând, a avut loc consacrarea constituţională a dreptului la sănătate şi securitatesocială, promulgarea nenumăroatelor legi în domeniu. În SUA, în perioada sfârşitul anilor ’70 şiînceputul anilor ’80 ai secolului XX, într-o perioadă doar de 5 ani, în 43 de state au fostpromulgate peste 300 de legi [21, p. 21-22]. Cu toate că în Europa, subiectul malpraxisuluimedical nu a fost propulsat după modelul exacerbărilor în malpraxis medical înregistrat în SUA,măsurile întreprinse aici au fost constante şi consistente. Legislatorul din Franţa a ţinut să

175

consacre regulile umanismului în practica medicală în drept pozitiv, mai ales în legile bioeticii(Legea nr. 94-653 din 29 iulie 1994) [12]. În consecinţă, în 1995, a fost revizuit şi completatCodul francez de deontologie medicală, un accent deosebit punându-se pe aspectele privindobligativitatea informării pacientului şi acordarea în consecinţă, în cunoştinţă de cauză, aconsimţământului [21, p. 16]. În 1997, prin adoptarea legii Hedreu, medicul este obligat sădemonstreze că pacientul a fost bine informat, această linie de conduită fiind adoptată şi dejurispridenţa (Decizia din 2000 a Curţii de Casaţie şi Consiliului de Stat).În al treilea rând, generalizarea asigurărilor în domeniul de sănătate a dus la disocierea dintreabandonarea atitudinii de resemnare faţă de actul medical şi posibilile consecinţe ale acestuia.Această condiţie explică situaţia privind creşterea substanţială a acţiunilor în instanţă împotrivaprestatorilor de servicii de sănătate, fără a se pune problema vreunei creşteri a gradului deneglijenţă a medicilor sau a gradului de vindicativitate a pacienţilor [21, p. 15].

În absenţa unei evoluţii interesante, din perspectivă istorică, precum în cazul SUA şi celormai multe dintre statele europene, Republica Moldova a asimilat majoritatea progreselor în planştiinţific, însă înregistrează în domeniul malpraxisului medical şi răspunderii prestatorilor deservicii de sănătate un blocaj îndelungat.

Eforturile profesioniştilor pentru a asigura o recunoaştere legală au fost, în majoritateacazurilor, soluţionate pozitiv la nivel de lege şi, de asemenea, au fost recunoscute de cătreinstanţe printr-un flux continuu de jurisprudenţă. Fundamentarea etică a acestui statut privilegiata profesiunii medicale a fost angajamentul individual al medicului pentru interesul pacientului, încadrul unui raport de inegalitate între un individ vulnerabil care doreşte să fie tratat şi altul careprofesează pentru a trata [11]. În condiţiile dezvoltării profesiunii medicale şi evoluţieilegislaţiei, răspunderea civilă medicală nu mai părea să fie fundamentată pe delict, dar deriva dincontractul cu pacientul. Pe parcursul istoriei acest subiect, însă, nu a fost rezolvat definitiv, astfelîncât, timp de un secol şi jumătate, în pofida caracterului contractual al raportului medic-pacient,majoritatea absolută a acţiunilor în instanţă împotriva medicilor au avut la bază conceptul deneglijenţă.

Analizată prin prisma istoriei, legislaţia, ca răspuns la schimbările sociale, este înpermanentă evoluţie. Ideile învechite au fost abandonate, iar principiile sociale specifice epocii –adoptate în principii juridice. Istoria a demonstrat că au fost consumaţi sute de ani în atingereaechilibrului dintre necesităţile şi prerogativele curente. Evoluţia lucrurilor, din punct de vedereistoric, într-un domeniu precum medicina conchide că metamorfozele juridice vor continua, fiindimpulsionate de evoluţia drepturilor societăţii, în avantajul sau detrimentul drepturilorindividuale ale pacientului sau prestatorului de servicii de sănătate.

Bibliografie1. American Medical Association. The cost of medical professional liability in the 1980's.

Chicago, III: Center for Health Policy Research, American Medical Association; 1990.2. Almos B.T., Astărăstoae V., Responsabilitatea juridică medicală în România, Ed. Polirom,

Iaşi, 20003. Aristotel. Politica, Editura Antet, 2008, 213 p.4. Brennan T.A., Leape L.L., Laird N.M., Hebert L., Localio A.R., Lawthers A.G., et al.

Incidence of adverse events and negligence in hospitalized patients. În: New England Journalof Medicine, Vol. 324, 1991, pp. 370-376.

5. Chapman C.B. Stratton vs. Swanland: the fourteenth century ancestor of the law ofmalpractice. În: The Pharos, 1982, No. 45, pp.20-24

6. Chicu O. Legităţile evoluţiei instituţiei răspunderii juridice (aspecte istorice, teoretice,practice). Autoreferat al tezei de doctor în drept, Chişinău 2009

7. Chicu O. Aspecte istorico-teoretice privind răspunderea juridică. În: Revista naţională dedrept 2008, nr. 9, p.39-43

8. Codul Calimachi. Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1958

176

9. Danzon P.M. The frequency and severity of medical malpractice claims: new evidence. În:Law and Contemporary Problems, Vol 49, 1986, pp. 57-84.

10. General Accounting Office. Medical malpractice: six states case studies. GAO publicationNo. HRD-87–21. Washington, D.C.: Government Printing Office, 1986.

11. Giesen D. International medical malpractice law, Tubingen and Martinus Nijhoff Publishers,1988, 861 p.

12. Hecser L. Medicină, Drept şi Societate: Principii de responsabilitate. Răspunderea medicalăîn Franţa. În: Curentul Juridic Nr. 1-2 (24-25), 2006

13. Hirsh B.D. Medical Liability. În: Journal of American Medical Association, Vol. 205, Nr. 3,1968, pp. 207-208

14. Legiuirea Caragea. Editura Academiei, Bucureşti, 1955, 45 p.15. Mohr J.C. American medical malpractice litigation in historical perspective În: Journal of

American Medical Association, 2000, Vol.283, No.13, pp.1731-1737.16. Pereterskii I.S. Digestele lui Iustinian. Editura ştiinţifică, România, 1958.17. Platon. Legile, traducere Elefterie Bezdechi, Ştefan Bezdechi, Editura Univers Encoclopedic,

Bucureşti, 2010, 398 p.18. Professional Liability Survey. Chicago, III: American Medical Association, 1963; Republicat

în Medical Malpractice: The Patient vs the Physician, Washington, DC: US Senate,Committee on Government Operations; 1969, pp. 980-987.

19. Robertson W.O. Medical malpractice: a preventive approach, University of WashingtonPress, USA, 1986.

20. Rosoff A.J. Informed consent: a guide for health care providers, Aspen Publications, Rockville,Maryland, 1981

21. Simion R.M. Malpraxisul medical: oportunitate sau realitate?, Editura Humanitas, Bucureşti,2010.

22. Vincent C., Neale G., Woloshynowych M., Adverse events in British hospitals: preliminaryretrospective record review. În: British Medical Journal, Vol. 322, 2001, pp. 517–519.

23. Walston-Dunham B. Medical Malpractice, Law and Litigation, Ed. Thomson, USA, 200624. Wilson R.M., Runciman W.B., Gibberd R.W., Harrison B.T., Newby L., Hamilton J.D. The

quality in Australian health care study. În: Medical Journal of Australia, Vol. 163, 1995, pp.458-471.

SISTEME DE MANAGEMENT AL MALPRAXISULUI MEDICALAndrei Mecineanu

Catedra Economie, management şi psihopedagogie în medicinăUSMF “Nicolae Testemiţanu”

SummaryMedical malpractice management systems

This paper discusses two main medical malpractice systems - tort liability system and no-fault system. These systems are discussed from administrative issues, deterrence, financing,compensation, and the costs that occur in malpractice cases the quality of care and their impacton health care.

RezumatAceastă lucrare prezintă descrierea a principalelor două sisteme de management al

malpraxisului medical – sistemul de răspundere civilă delictuală şi sistemul “în lipsa greşelii”.Aceste sisteme sunt discutate prin prisma principiilor de administrare, prevenţiei, finanţării,compensării prejudiciului şi impactul asupra costurilor în sistemul de sănătate.

177

În funcţie de managementul cazurilor de malpraxis medical se pot identifica douăsisteme: sistemul “în baza greşelii” şi sistemul “în lipsa greşelii” [1;2;3;4]. În majoritatea ţărilor,inclusiv Statele Unite, managementul malpraxisului medical se realizează conform sistemului “înbaza greşelii” [3;12]. Sistemul “în lipsa greşelii” este implementat în majoritatea ţărilor membreOCDE, în special în Suedia, Finlanda, Danemarca, Noua Zeelandă, Australia, etc. [2]. Sistemul„în baza greşelii” presupune că responsabilitatea medicală este bazata pe greşeală, iar aceastaînseamnă că trebuie să se facă probarea şi măsurarea greşelii. Pentru ca un pacient, în cadrulsistemului “în lipsa greşelii”, să fie despăgubit în caz de malpraxis medical, nu există sarcinaprobării greşelii lucrătorului medical în instanţă, dar se stabileşte dacă o metodă diferită putea fiaplicată şi aceasta nu ar fi condus la prejudiciul constatat asupra pacientului. Ambele sisteme demanagement a malpraxisului medical au ca scop compensarea pacienţilor prejudiciaţi şiprofilaxia asistenţei medicale substandard, dar aplicând metode diferite pentru a sporieficacitatea şi corectitudinea sistemului, în acelaşi timp controlând costurile directe şi indirecteale sistemului de malpraxis medical [2].

Sistemul „în baza greşelii” de management al malpraxisului medicalSistemul „în baza greşelii” are la bază sistemul de răspundere civilă medicală reflectat de

o legislaţie specifică - legea cu privire la malpraxis medical, prevederile legii ocrotirii sănătăţiicu privire la responsabilitatea lucrătorilor medicali, prevederi specifice ale Codului Civil cuprivire la responsabilitatea medicală. Angajarea răspunderii medicale civile poate avea loc doarîn cazul existenţei anumitor condiţii sau temeiuri: conduita ilicită a lucrătorului medical saufarmaceutic, prejudiciul generat asupra pacientului, legătura cauzală dintre conduita ilicită şiprejudiciu, vinovăţia subiectului actului ilicit, inexistenţa cauzelor sau împrejurărilor careînlătură responsabilitatea juridică.

Conduita ilicită a lucrătorului medical sau farmaceutic (producerea greşelii în realizareaactului medical) reprezintă condiţia obiectivă a răspunderii medicale civile în cadrul acestuisistem [12]. Următorarea condiţie este prejudiciul, care constă în efectul negativ suferit depacient consecinţă a greşelii medicale şi care poate cuprinde dauna nepatrimonială (morală,biologică, existenţială) şi patrimonială (paguba efectivă şi beneficiul nerealizat). La generareaprejudiciului asupra pacientului pot concura mai multe cauze. Acesta poate fi rezultatul activităţiipropriu-zise a lucrătorului medical sau rezultatul serviciilor de sănătate furnizate de personalulmedical în echipă, precum şi consecinţă a neglijenţei în organizarea activităţilor în instituţiasanitară. Prejudiciul poate avea ca şi cauză greşeala de tactică şi tehnică a lucrătorului medical înfurnizarea serviciilor de sănătate, dar poate fi şi consecinţa prestării serviciilor de sănătate curespectarea standardelor terapeutice în specialitatea respectivă, însă fără consimţământulinformat al pacientului sau cu depăşirea limitelor acestui consimţământ. Totodată, trebuie luateîn vedere toate persoanele (fizice şi juridice) care au contribuit sau care ar fi putut contribui lagenerarea prejudiciului. Pentru angajarea răspunderii civile a prestatorul de servicii de sănătatenu este suficient să existe o faptă ilicită (greşeala medicală) şi un prejudiciu produs pacientului,dar mai este necesar ca între conduita ilicită şi prejudiciul produs să fie un raport de cauzalitate,cоnform căruia fapta ilicită a provocat apariţia prejudiciului. Vinovăţia titularului actului ilicitare ca element al laturii subiective culpa medicală (profesională). Doctrina evidenţiază şicondiţia de culpă concurentă a pacientului la producerea unui rezultat prejudiciabil, constituitădin: atitudinea pacientului prejudiciat, aspectele legate de starea de sănătate a pacientuluianterioare bolii cunoscute, dar neelucidate conştient şi intenţionat, starea de sănătate precară carea influenţat negativ actul medical. Acestea, chiar şi în condiţiile producerii unui prejudiciu, nuvor fi considerate ca fiind concurente la realizarea malpraxisului medical. Totodată, în cadrulsistemului de răspundere civilă este prevăzută condiţia în care responsabilitatea poate interveninu doar în prezenţa şi a constatării unei anumite forme de vinovăţie, dar şi în absenţa acesteia –răspunderea obiectivă [5]. Aceasta se instituie în condiţiile lipsei, în mod cert, a vinovăţiei uneipersoane, şi anume în cazul celor care produc şi furnizează echipamente şi produse defectuoasesau periculoase pentru sănătate.

178

În cadrul sistemului „în baza greşelii” producerea greşelii nu este automat subînţeleasă camalpraxis medical, aceasta fiind o situaţie cercetată în instanţa de judecată. Probarea greşeliimedicale include expertiza actului medical prin raportarea la standardele terapeutice, ghidurilede bună practică, protocoalele clinice, etc., iar în lipsa acestora la standardele recunoscute şiacceptate de comunitatea medicală. În acest sens cadrul normativ sanitar, în majoritatea ţărilor,stabileşte obligativitatea existenţei unor standarde.

Când malpraxisul medical este dovedit în instanţă, legea civilă permite pacientului săbeneficieze de despăgubire, inclusiv financiară. Despăgubirile financiare sunt destinatecompensării daunelor nepatrimoniale şi patrimoniale ale pacienţilor şi familiilor lor, precum şipentru prevenţia furnizării serviciilor de sănătate necalitative care pot determina consecinţeeconomice. Procesul de stabilire a responasabilităţii medicale pentru malpraxis medical, de laintentarea dosarului pîna la decizia instanţei, poate dura luni şi ani de zile. Totodată, acest sistemprevede tranzacţia părţilor, prin reglementarea cazului până la instanţă, inclusiv stabilireadespăgubirilor.

O caracteristică importantă a acestui sistem este stabilirea unui termen de prescripţiepentru actul de malpraxis medical, corelativ momentului depistării prejudiciului şi evoluţiatemporală a consecinţelor actului de malpraxis.

Costurile în acest sistem de managment al malpraxisului sunt acoperite de prestatorul deservicii de sănătate în mod indirect sau direct. Modalitatea indirectă are loc prin achitareaprimelor de asigurare, în cazul existenţei asigurărilor de malpraxis medical. În consecinţă,costurile sunt suportate de către asiguratorii acestui. În ţările în care nu sunt instituite sistemelede asigurare obligatorie sau facultativă pentru malpraxis medical, costurile sunt acoperite în moddirect de către prestatorul de servicii de sănătate, prin patrimoniul său. Poate exista şi omodalitate mixtă (indirect-direct) de acoperire a costurilor de malpraxis, care se va materializa încondiţia când valoarea despăgubirii depăşeşte suma asigurată, prestatorul de servicii de sănătatefiind obligat să achite din sursele proprii diferenţa ce depăşeşte suma asigurată. Partea din costurice vine pe seama cheltuielilor de judecată depind de decizia părţilor şi nivelul la care se limiteazăacţiunea (înaintarea reclamaţiei, procesul de tranzacţie sau şedinţele de judecată) [2].

Sistemul „în lipsa greşelii” de management al malpraxisului medicalSistemul dat prezintă particularităţi în organizare şi funcţionare în ţările unde este

implementat, dar esenţa acestuia constă în înlăturarea erorilor sau a delictului din sistemul decompensaţii, de a obţine o echitate considerabilă făcând procedura judiciară mult mai simplăpentru ca pacientul să aibă acces liber la sistem şi să poată beneficia de despăgubire pentruprejudicierea sănătăţii survenite în procesul de prestare a serviciilor medicale [6].

Sistemul „în lipsa greşelii” este un sistem potrivit unui cadru sanitar guvernamental saucvasi-guvernamental, în care Ministerul Sănătăţii controlează în majoritate politica sanitară [6].

Sistemul „în lipsa greşelii” are la bază un cadru dublu de obţinere a compensaţiilor de laprestatorii de servicii de sănătate: cadrul guvernamental reprezentat de fondul de asigurare apacienţilor şi autoritatea în domeniul responsabilităţii medicale şi cadrul oferit de legislaţiadespăgubirilor pacientului coexistentă cu dreptul civil [6;7].

Acest sistem este structurat în aşa fel încât nu este necesar probarea erorii unui anumeprestator de servicii de sănătate, dar se trece direct la compensaţii fără a fi relevant cine, de ce şicum a greşit. Prin urmare, se asigură o bifurcare a acestuia, astfel încât compensaţia pacientuluieste clar delimitată de măsurile disciplinare împotriva prestatorului de servicii de sănătate.Totuşi, în cadrul acestui sistem se face o singură probă, şi anume că o metodă sau procedurădiferită putea fi aplicată şi aceasta nu ar fi condus la prejudiciul constatat. Buna practicamedicală (testul Bolam) în specialitate este etalonul de comparare. Filozofia acestui sistem demanagement a malpraxisului medical, enunţată de Carl Oldertz, spune că: “Atunci cand oanumita procedura putea fi evitata, compensatia trebuie acordata. Eroarea sau greseala devinirelevante.”.

179

Sistemul „în lipsa greşelii” funcţionează într-un cadru extrajudiciar. O autoritate îndomeniul responsabilităţii medicale, ce acţionează separat de asociaţiile medicilor, evalueazăreclamaţiile pacienţilor şi ia o decizie. Procesul prevede realizarea unei anchete medicale decătre un medic desemnat din specialitatea respectivă. În caz că pacientul nu este de acord cudespăgubirea stabilită el este în drept de a ataca decizia în instanţă. Deşi, apare ca evident faptulca în multe din aceste cazuri se pot comite erori de examinare prin lipsa unei expertize juridicesau medico-legale specifice, şi chiar mai mult a desemnării unui singur expert totuşi doar puţinedintre aceste cazuri ajung în instanţe pentru a se judeca sau contesta la acest nivel [6].

Conform sistemului dat, prejudiciul pasibil de compensare poate fi acel prejudiciu caresurvine în urma îngrijirilor medicale sau măsurilor de profilaxie şi o acţiune fizică asupraorganismului [2]. Decizia de a despăgubi sau nu pacientul se ia în baza principiului eligibilităţiipacientului. Stabilirea condiţiei de eligibilitate a pacientului la despăgubire se efectuează în bazacriteriilor de prejudiciu din tratamente, stipulate în cadrul sistemului de asigurări acompensaţiilor pacientului. Decizia de compensare în baza condiţiei de prejudiciu din tratamenteeste fundamentată de trei factori: 1) existenţa legăturii directe dintre prejudicierea sănătăţii şiactul medical realizat în sistemul de sănătate de către prestatorul de servicii de sănătate, inclusivmedicii privaţi.; 2) îngrijirile nu au fost justificate din punct de vedere medical; 3) prejudiciereaputea fi evitată dacă pacientul era tratat prin alte metode mai efective [2]. Cauzalitatea medicalăeste o condiţie necesară, dar nu şi o condiţie suficientă pentru despăgubire. Ori, despăgubirile nuse stabilesc pentru prejudicierile inevitabile sau cele care au survenit în urma riscului asumat cuscopul de a evita pericolele asupra vieţii şi sănătăţii pacientului. În cadrul sistemului dat, în bazasistemului de asigurări pentru compensarea pacienţilor, sunt acordate compensaţii pentru cincigrupuri de prejudicii, şi anume: prejudicii din tratamente, prejudicii cauzate de intervenţiidiagnostice, prejudicii cauzate de diagnosticare incorectă, prejudicii din accidente, prejudiciiurmare a infecţiei [2]. Nu este prevăzută despăgubirea în caz de leziuni minore care necesită 30zile de absenţă de la serviciu sau maxim 10 zile de spitalizare, leziuni ce nu puteau fi evitate sauaccidentale, evenimente psihologice, infecţiile tractului digestiv sau respirator, prejudicii dupatratamente care reprezintă standardul medical acceptat sau recomandat în acel caz.

Schema asigurărilor sociale de bază acoperă costurile medicale şi pierderea salariuluiurmare a bolilor sau prejudiciilor indiferent de cauză. Compensarea pentru malpraxis medical sedetermină după excluderea compensaţiilor concomitente de care pacientul beneficiază dincelelalte surse. În cazul prejudiciilor patrimoniale compensarea se realizează conformprevederilor dreptului civil prin evaluarea prejudicierii personale a pacientului. Pierderilenepatrimoniale se stabilesc în dependenţă de vârsta pacientului şi gravitatea prejudicierii.Valoarea despăgubirilor pentru suferinţe şi dureri este plafonată, iar limita periodic este revăzută.

În linii generale sistemul costurile în interiorul sistemului „în lipsa greşelii” suntacoperite de către consiliile regionale şi se administrează de către fondurile asigurărilor pentrucompensarea pacienţilor [2]. Consiliile regionale acumulează fondurile prin sistemul deimpozitare şi le depun în aceste fonduri din calculul „per cappita”. O altă parte din fonduri estealocată din costurile serviciilor medicale şi primele achitate de medicii privaţi şi dentişti. Primelede asigurare de răspundere profesională sunt joase şi, în consecinţă, finanţarea despăgubirilor seefectuează în majoritate din impozitele colectate de consiliile locale.

Sumarizând caracteristicile definitorii ale sistemelor de management a malpraxisuluimedical se poate sublinia că sistemul „în baza greşelii” reprezintă un sistem de asigurare socialăa comunităţii în relaţiile de piaţă în care pacientul este despăgubit când se dovedeşte că greşealaprestatorului de servicii de sănătate a generat prejudicierea lui, iar sistemul „în lipsa greşelii” esteun sistem de asigurare socială de bunăvoinţă în care pacientul este despăgubit fără necesitatea dea dovedi delictul prestatorului de servicii de sănătate [13].

Eficacitatea sistemelor de management a malpraxisului medical depinde decorespunderea dintre despăgubirea stabilită şi prejudiciul cauzat.

Sistemul „în lipsa greşelii” este proiectat pentru a asigura despăgubirea pacientului şi nupentru a preîntâmpina prejudicierea. În caz de reclamaţii argumentate şi achitării despăgubirii,

180

prestatorul de servicii de sănătate nu poartă răspundere civilă, nu înregistrează pierderipatrimoniale sau nepatrimoniale, nu-şi lezează reputaţia profesională. Prestatorul de servicii desănătate este obligat să prezinte informaţia cu referire la complicaţiile survenite, pentru a asiguraevaluarea mai exactă a valorii despăgubirii. Deci, în scopul majorării probabilităţii de a depistaerorile medicale şi cauzele survenirii lor, în scopul de a asigura compensarea prejudiciului înrezultatul acestor erori, sistemul „în lipsa greşelii” a exclus acuzaţiile şi pedepsele din procesulde despăgubire şi cu mult a simplificat procedura de reclamare a despăgubirii.

Sistemul „în baza greşelii” nu este pur şi simplu un sistem de compensare, dar este deasemenea, destinat să sporească responsabilitatea lucrătorilor medicali şi instituţiilor sanitare şisă descurajeze asistenţa substandard [8]. Aceasta se bazează pe condiţia că probabilitatea de fiacţionat în judecată ar trebui să determine o anumită prudenţă în practica medicală şi luareadeciziilor menite să îmbunătăţească furnizarea serviciilor de sănătate. Sistemul „în baza greşelii”înregistrează şi o serie de efecte pozitive. Creşterea numărului de litigii şi cauzele acestuifenomen au impulsionat evaluarea amplorii prejudiciului generat pacienţilor. În consecinţă, sepoate argumenta că ameninţarea litigiilor de malpraxis a promovat o mai bună comunicaremedic-pacient şi luarea deciziilor în urma unui proces colaborativ [3].

Sistemul „în lipsa greşelii” înregistrează şi o serie de neajunsuri. Cel mai semnificativ dinacestea este imposibilitatea de a manageriza costurile pentru despăgubirile de malpraxis [9].Dacă în sistemul „în baza greşelii” există mai multe pârghii de influenţă pentru a diminuanumărul de reclamaţii şi valoarea despăgubirilor, atunci în sistemul „în lipsa greşelii” acestepârghii nu există şi cheltuielile nu sunt dirijate. Pentru un sistem financiar acest neajuns estecritic, deoarece proiecţiile privind responsabilitatea medicală sunt intuitive, dar nu bazate pemodele ştiinţifice .

Sporirea cerinţelor faţă de siguranţa pacienţilor şi studiul cauzelor erorilor au determinatca sistemul „în baza greşelii” să fie anacronic şi, totodată, un obstacol în calea progresuluisiguranţei pacienţilor [10].

Necătând la anumite similitudini în plan istoric, sistemul contemporan al malpraxisuluimedical poate fi înţeles şi abordat doar prin prisma unui produs al schimbărilor în sistemul desănătate determinate de implementarea conceptului de siguranţă a pacientului, care trebuie săreprezinte o punte de legătură între politicile în domeniul sănătăţii şi răspunderea medicală [11].

Bibliografie1. Astărăstoae V. et al. Răspunderea profesională medicală. În: Medica, Nr. 17, 2008, p.

12-15.2. World Bank. Medical malpractice systems around the globe: examples from the US-

tort liability system and the Sweden-no fault system. Washington DC, 2004.3. Vincent C. Compensation as a duty of care: the case for „no fault”. În: Quality and

Safety in Health Care, Vol. 12, 2003, pp. 240–2414. Curcă C. Malpraxisul în plasa reglementărilor. În: Medica, Nr. 3, 2005, p.12.5. Walston-Dunham B. Medical Malpractice. Law and Litigation, Thomson, USA, 2006.6. Curcă C. Reglementarea malpraxisului medical într-un cadru coerent este o necesitate

în domeniul sanitar. În: Revista Română de Bioetică, Vol. 3, Nr. 4, 2005, p.9.7. Hershberg Adelman S., Westerlund Li. The Swedish Patient Compensation System: A

viable alternative to the U.S. tort system? În: Bulletin of the American College ofSurgeon, Vol. 89, 2004, pp. 25-30.

8. Vincent C.A., Ennis M., Audley R.J. Medical accidents. Oxford: Oxford UniversityPress, 1993, 208 p.

9. Farrell A.M., Devaney S., Dar A. No-fault compensation schemes for medical injury:A review. Scottish Government Social Research, 2010.

10. Studdert D.M., Brennan T.A. No-fault compensation for medical injuries: theprospect for error prevention. În: Journal of American Medical Association, Vol. 286,2001, pp. 217-223.

181

11. Sage William N., Medical Liability and Patient Safety. În: Health Affairs, Vol. 22,No.4, 2003, pp. 26-36.

12. Department of Legislative Services. Negligence Systems: contributory negligence,comparative fault and joint and several liability. Annapolis, Maryland, 2004, 68 p.

13. Eţco C., Malanciuc Iu. Asigurările medicale. Tipografia Centrală. Chişinău, 2007,450 p.

ASPECTE SPECIFICE ASISTENŢEI MEDICALE SPITALICEŞTI ÎN REPUBLICAMOLDOVA

Dumitru Tintiuc, Corina Vicol, Elena Raevschi, Leonid Margine, Vlad BadanCatedra Sănătate Publică şi Management ”Nicolae Testemiţanu”

SummarySpecific issues of hospital assistance in republic of Moldova

This article presents the general aspects of reforms in domain of hospital assistance inRepublic of Moldova. The optimization of the indexes of hospital assistance in Republic ofMoldova is an actual problem with which the hospital services are confronted and which affectsthe access of the population to the hospital services. A transition phase necessary for theregulation of hospital care is improving the infrastructure of hospitals and hospital activityindices in terms of cost - effectiveness of services provided.

RezumatAcest articol prezintă aspectele specifice asistenţei medicale spitaliceşti în Republica

Moldova. Optimizarea indicilor de activitate spitalicească în Republica Moldova este o problemăactuală cu care se confruntă sistemul spitalicesc şi care afectează accesul populaţiei la serviciilespitaliceşti. O etapă de tranziţie necesară pentru reglementarea asistenţei medicale spitaliceştieste îmbunătăţirea infrastructurii spitalelor şi indicilor de activitate spitalicească prin prisma cost– eficienţei serviciilor acordate.

IntroducereAsistenţa spitalicească este veriga principală în asigurarea serviciilor medicale de calitate

pentru populaţia ţării. Spitalul trebuie să ofere servicii adecvate, permanente şi de calitate, lipsitede risc. Spitalul reprezintă cea mai complexă organizaţie multiprofesională care oferă diferiteservicii.

Spitalul este instituţia medico-sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitatejuridică, publică sau privată, care asigură servicii medicale specializate în condiţii de staţionar,servind ca centru de instruire a personalului medical;

spital public - este instituţia medico-sanitară cu paturi, de utilitate publică, cupersonalitate juridică, care prestează servicii medicale specializate în condiţii de staţionar;

spital universitar – spital cu personalitate juridică, în care sînt organizate cliniciuniversitare, ce prezintă baza clinică a instituţiilor de învăţământ medical superior şi mediu şiasigură acordarea de asistenţă medicală înalt specializată populaţiei, realizează instruireauniversitară, postuniversitară şi continuă a personalului medical, asigură condiţii pentruefectuarea investigaţiilor ştiinţifice în domeniu;

institut – spital înalt specializate în care se desfăşoară activitate de învăţământ şi cercetareştiinţifică medicală, de îndrumare şi coordonare metodologică în domeniile lor de activitate,precum şi de educaţie medicală continuă;

spital departamental – spital destinat pentru deservirea unui grup limitat al populaţieiRepublicii Moldova;

182

spital privat – spital organizat ca persoană juridică de drept privat. Instituţia medico-sanitară înfiinţată în cadrul unor organizaţii nonguvernamentale sau al unor societăţi comerciale,care acordă servicii medicale spitaliceşti în condiţiile legii se echivalează cu spital privat;

spital public cu secţii şi/sau servicii private – spital care prestează servicii medicalespecializate de staţionar în condiţiile Legii cu privire parteneriatul public-privat;

spital de scurtă durată – spital ce acordă asistenţă medicală specializată şi/sau înaltspecializată pentru afecţiunile grave pe parcursul fazei sale acute;

spital de lungă durată – spital ce acordă asistenţă medicală specializată persoanelor ce şi-au pierdut autonomia fizică şi/sau psihică şi care necesită îngrijire medicală şi tratament desusţinere, durata de spitalizare fiind prelungită datorită specificului patologiei;

spital de reabilitare – spital ce acordă asistenţă medicală de reabilitare, readaptare şiconvalescenţă în cadrul tratamentului sau supravegherii medicale;

spital medico-social – spital specializat în acordarea serviciilor de îngrijiri medicale,îngrijiri paliative, servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale. Spitalul medico-socialpoate fi organizat inclusiv în spaţiile libere ale spitalelor publice, în corespundere cu cerinţele învigoare;

asistenţa medicală – intervenţii medicale pentru prevenirea, diagnosticarea şi tratamentulmaladiilor, traumelor sau intoxicaţiilor în vederea reducerii bolii persoanelor, preveniriiînrăutăţirii stării sănătăţii, prevenirii răspândirii maladiilor şi în vederea recuperării sănătăţiiacestora;

asistenţa medicală spitalicească – asistenţa medicală prestată în condiţii de spital;activitatea clinică universitară – învăţământul medical, cercetarea ştiinţifico-medicală şi

de educaţie medicală continuă în contextul activităţii de asistenţă medicală.

RezultateÎn toate ţările Europei, inclusiv Europa de vest administrarea serviciilor spitaliceşti sunt

importante pentru dezvoltarea în continuare a acestui sector, la fel şi pentru finanţarea şiplanificarea serviciilor spitaliceşti de calitate. Administrarea competentă a serviciilor spitaliceştiare ca consecinţă creşterea speranţei de viaţă a populaţiei, satisfacţia crescută a populaţiei careutilizează serviciile medicale, majorarea accesului populaţiei la servicii medicale calitative,asigurarea echităţii, îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor spitaliceşti.

În Republica Moldova, a fost micşorat numărul de paturi, în baza Hotărârii Guvernului R.Moldova nr. 668 din 17.07.1997 „Cu privire la aprobarea concepţiei reformării sistemuluiasistenţei medicale din R. Moldova în condiţiile economiei noi pentru anii 1997-2003”. Peparcursul anilor 1998-2006 s-a micşorat numărul instituţiilor spitaliceşti de 3,7 ori, de la 245 la65 instituţii spitaliceşti. Conform strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioadaanilor 2008-2017, rata de utilizare a patului în an a constituit 66,02%, deaceea conformestimărilor experţilor internaţionali, necesităţile populaţiei ar fi satisfăcute cu o reţea de spitalebine structurată şi planificată în dependenţă de accesul geografic şi de aspectul demografic alpopulaţiei. Eficientizarea continuă a infrastructurii spitaliceşti, dotarea cu echipament modern şieficient din punct de vedere al costului, implementarea tehnologiilor noi de tratament,externalizarea serviciilor spitaliceşti nemedicale, reprofilarea paturilor în paturi de îngrijire delungă durată a pacienţilor cu maladii cronice, precum şi alte măsuri ar putea reduce costurilefixe, pentru ca resursele rămase să fie direcţionate spre ameliorarea calităţii serviciilor medicale.Îmbunătăţirea continuă a infrastructurii spitaliceşti şi tehnologiilor medicale va duce la scădereacosturilor şi ameliorarea calităţii asistenţei medicale spitaliceşti.

Paturile spitaliceşti în Republica Moldova sunt repartizate în 3 niveluri. În anul 2010 RMa dispus de 20021 de paturi. Instituţiilor republicane le revine 41,1% (8225 paturi), celormunicipale 17,7% (3550 paturi) şi instituţiilor raionale 41,2% (8246 paturi). (Tabelul 1)

183

Tabelul 1. Structura paturilor spitaliceşti în Republica Moldova pe perioada anilor 1998-2010 (%)

AniiPaturispitaliceşti,inclusiv în:

1998 2000 2001 2002 2006 2007 2008 2009 2010

Instituţiirepublicane

24,0 26,5 35,7 35,2 40,5 40,3 41,1 41,1 41,1

Instituţiimunicipale

12,0 11,3 14,0 13,4 18,6 17,1 17,4 17,7 17,7

Instituţiiraionale

35,0 39,1 49,0 50,0 44,3 42,1 41,5 41,2 41,2

AlteMinistere şiDepartamente

29,0 23,1 1,3 1,4

Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100

Analiza comparativă a structurii paturilor spitaliceşti în Republica Moldova pe perioadaanilor 1998-2010 ne demonstrează următoarele: ponderea paturilor spitaliceşti în instituţiilerepublicane în această perioadă a crescut de 1,6 ori, de la 24,0% în anul 1998 până la 41,1% înanul 2010. În instituţiile municipale ponderea paturilor spitaliceşti a crescut de 1,4 ori. Îninstituţiile raionale ponderea paturilor spitaliceşti a crescut de 1,2 ori, de la 35,0% în anul 1998până la 41,2 în anul 2010. Comparând aceste date putem evidenţia că structura paturilorspitaliceşti în RM s-a modificat, evidenta majorare fiind din contul altor Ministere şiDepartamente.

În Republica Moldova după termenul de tratare al bolnavului deosebim paturi cu termenscurt de tratare şi paturi cu termen lung de tratare. (Tabelul 2)

Tabelul 2. Structura paturilor după termenul de tratare al bolnavului în RM,pentru anii 2004-2010(%)

AniiPondereapaturilor despitalizare

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Cu termenscurt detratare

81,3 81,7 81,9 81,9 82,0 81,6 81,8

Cu termenlung detratare

18,7 18,3 18,1 18,1 18,0 18,4 18,2

Total 100 100 100 100 100 100 100

Putem menţiona că în anul 2010 ponderea paturilor cu termen scurt de tratare a constituit81,8%, şi durata medie de spitalizare în spitalele cu paturi cu termen scurt de tratare a constituit8,1 zile. Respectiv ponderea paturilor cu termen lung de tratare a constituit 18,2% în anul 2010 şidurata medie de spitalizare în spitalele cu paturi cu termen lung de tratare a constituit 37,4 zile.Paturile care se refer la cele cu termen lung de tratare sunt cele ftiziopulmonologice, psihiatrice,narcologice. Structura lor este prezentată în Tabelul 3.

La analiza ponderii paturilor cu termen lung de spitalizare a bolnavilor pentru anii 2005-2010 am obţinut: în instituţiile republicane ponderea paturilor cu termen lung de tratare abolnavului a rămas la acelaşi nivel din anul 2005 până în anul 2010.

184

Tabelul 3. Structura paturilor cu termen lung de spitalizare a bolnavului,pentru anii 2005-2010(%)

AniiInstituţiispitaliceşti 2005 2006 2007 2008 2009 2010Municipale 13,2 13,4 13,4 13,4 15,4 13,3Raionale 2,4 1,6 2,8 1,7 1,7 1,7Republicane 37,3 37,2 37,4 36,4 36,4 37,3

În instituţiile municipale pe parcursul anilor 2005-2010 ponderea paturilor cu termen lungde tratare al bolnavului a rămas practic la acelaşi nivel.

În instituţiile raionale s-a micşorat ponderea paturilor cu termen lung de tratare abolnavului de 2 ori pe parcursul anilor 2005-2010, adică cu 1,7%. Deci, ponderea paturilor cutermen lung de tratare a bolnavului sunt situate în cea mai mare parte la nivel republican şimunicipal şi numai 1,7% revin nivelului raional.

Paturile spitaliceşti sunt de o importanţă majoră în sistemul de sănătate. Indicatorii deanaliză a activităţii staţionarului ne permit să judecăm despre asistenţa spitalicească pe operioadă oarecare. Unii indicatori de activitate a patului în instituţiile raionale sunt reprezentaţiîn tabelul 4.

Tabelul 4. Unii indicatori de activitate a spitalelor pe perioada anilor 2005-2010în Republica Moldova

AniiIndicii deutilizare a

patului 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Ponderea deutilizare apatului în an(%)

82,8 85,0 87,8 90,9 90,3 90,5

Zile patexploatate înan(zile)

265 272 281 291 289 290

Rotaţiapatului(abs)

27,0 27,7 29,0 30,2 30,4 30,3

Durata medie despitalizare(zile)

9,8 9,8 9,7 9,6 9,5 9,6

Nivelul despitalizare(%)

16,6 16,7 17,2 17,8 18,0 18,0

Letalitatea(%) 1,2 1,2 1,2 1,4 1,5 1,3

Propuneri1. Crearea unui sistem echilibrat de centralizare-decentralizare a serviciilor medicale

spitaliceşti, orientat spre satisfacţia populaţiei.2. Dezvoltarea serviciilor de îngrijiri sociale (secții sociale), pentru populaţia care necesită

îngrijiri medico-sociale.3. Utilizarea raţională a staţionarelor de zi în Centrele de Sănătate pentru acordarea

serviciilor medicale bolnavilor care nu necesită îngrijire specifică în staţionar.4. Utilizarea raţională a serviciului consultativ – diagnostic existent la nivel raional.5. Îmbunătățirea conlucrării între asistenţa medicală primară şi instituţiile spitaliceşti şi

evitarea dublării investigaţiilor deja efectuate de către medicul de familie.

Bibliografie1. Nomenclatorul instituţiilor medico-sanitare, aprobat de Ministerul Sănătăţii nr. 133 din

27.03.2008.

185

2. Planul Naţional General al Spitalelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1295 din27.11.2007.

3. „Legea ocrotirii sănătăţii”, nr. 411-XIII din 28.03.95.4. Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 404 din 30.10.2007 „cu privire la delimitarea juridică a

asistenţei medicale primare la nivel raional”.5. Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 190 din 23.06.2003 „cu privire la instituirea structurii

sistemului sănătăţii raionale / municipale”.6. Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 391 din 19.10. 2007 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului-cadru al instituţiei medico-sanitare publice de nivel naţional”.7. Tintiuc D., Grossu Iu. Sănătate Publică şi Management. Chişinău, 2007.

EXPERTIZA MEDICALĂ A VITALITĂȚII- PROBLEMĂ A SĂNĂTĂȚII PUBLICE

Dumitru Tintiuc,Tudor Grejdeanu, Leonid Margine, Corina Vicol,Elena Raevschi, Ludmila Margine

Catedra Sănătate Publică și Management ”Nicolae Testemițanu”

SummaryMedical Expertise of vitality as a problem of public health

Vitality medical expertise directly affects health indices including population’s disability.The current problems of Vitality medical expertise are related to the accuracy of examination,respect of laws and the rights of surveyed persons, the problems of rehabilitation and restoringthe people suffering in the socio-economic activity, as well as reintegration of persons withdisabilities in family life, social and professional field.

Vitality medical expertise is a medico-social activity carried out by medical professionalswho appreciate the surveyed person's ability to fulfill hiss role in social and professionalfunctions.

RezumatExpertiza medicală a vitalității are o mare importanță în menținerea indicilor de sănătate a

populației, inclusiv indicii invaliditâții. Problemele actuale ale expertizei medicale a vitalității ținde corectitudinea expertizării, respectarea legislației, respectarea drepturilor persoanelorexpertizațe, problemele de reabilitare și reîncadrare a persoanelor suferinde în activitatea socio-economică, cît și reintegrarea persoanelor cu handicap în viața de familie, socială și profesională.

Expertiza medicală a vitalității este o activitate medico-socială, efectuată de către mediciprofesioniști, care apreciază abilitatea persoanei expertizate de a îndeplini rolul în funcțiile salesociale și profesionale.

ActualitateaÎn noile condiții de reformă a sistemului sănătății, expertiza medicală a capacității de

muncă se reorganizează în expertiza medicală a vitalității, iar consiliile de expertiză medicală avitalității sunt subordonate Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. Astfel rămîneactuală activitatea medicală ce ține de expertiza medicală a vitalității și implimentarea de noiacte legislative și normative în acest domeniu.

Este importantă și actuală protecția drepturilor cetățenilor în problemele de expertiză,însușirea și respectarea legislației la acest compartiment, corectitudinea acestei activități la toateetapele de efectuare a expertizei, începînd de la medicul de familie și finisînd cu ConsiliulMedical Consultativ Comun și Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalității.

186

Obiectivele1. Conștientizarea importanței activității expertizei medicale a vitalității în condițiile

actuale.2. Însușirea legislației privitor la problemele actuale ale expertizei medicale a vitalității.3. Argumentarea rolului expertizei medicale a vitalității în menținerea sănătății, și

îmbunătățirea indicilor invalidității.

Material și metodePentru realizarea obiectivelor trasate în studiul respectiv, au fost aplicate mai multe metode

de cercetare: preluarea datelor din literatură, din documentaţia medicală, şi metodele deprelucrare statistică a informaţiilor. A fost efectuată:analiza legislației care dirijează activitateade expertiză medicală a vitalității.

Expertiza medicală a vitalităţii este o activitate medico-socială, care apreciează abilitateapersoanei expertizate de a îndeplini rolul şi funcţiile sale sociale şi profesionale.

Rezultate și discuțiiVitalitatea este starea organismului în care abilităţile sale fizice şi spirituale permit

îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sociale şi profesionale în volum deplin.Invitalitate (nevitalitate, pierderea vitalităţii) este starea organismului apărută ca consecinţă

a unei maladii sau traume, care limitează îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale sociale şiprofesionale.

În problemele de vitalitate trebuie de diferenciat trei noţiuni: abilităţi, deficienţe,dizabilităţi

Abilităţi vitale. Noțiune.Clasificare.Vitalitatea este apreciată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca bunăstare, confort.Abilităţile vitale umane reprezintă domeniu de „bunăstare „ ce se referă la starea sănătăţii

organismului uman. Vitalitatea include un ansamblu de abilităţi vitale.Clasificare:

1.Abilităţi de activitate profesională2.Abilităţi de autoservire3.Abilităţi de comportament şi intelectuale4.Abilităţi de comunicare (auz,văz,vorbire)5.Abilităţi situaţionale (de adaptare)6.Abilităţi locomotorii7. Abilităţi de aptitudine a corpului8. Abilităţi de dexteritate (agerime, gesticulare, manipulare şi a.).Deficienţe vitale. Noțiune. Clasificare.Deficienţele funcţionale umane (apreciate de OMS ca abateri de la normă), apar în urma

unor maladii sau traume, care duc la reducerea/limitarea sau pierderea vitalităţii.Clasificare:În raport cu severitatea:1.Fără deficienţă2.Deficienţă funcţională uşoară3. Deficienţă funcţională medie4.Deficinţă funcţională accentuată5.Deficienţă funcţională severăÎn raport cu durată:1. Temporare (zile, săptămâni, luni)2. Îndelungate (1 -2 ani)3. PermanenteÎn raport cu afectarea funcţională a organelor şi sistemelor

187

1. Deficienţe funcţionale mentale şi de comportament2. Deficienţe funcţionale de vorbire3. Deficienţe funcţionale de auz4. Deficienţe funcţionale de vedere5. Deficienţe funcţionale viscerale6. Deficienţe funcţionale neuro-musculare7. Deficienţe funcţionale ostio-articulare8. Deficienţe funcţionale cauzate de deformaţii Dizabilităţi. Noțiune. Clasificare.Boala sau trauma, prin intermediul deficienţelor, poate afecta abilităţile organismului

uman, generând dizabilităţi .Dizabilitatea ( reducerea capacităţii, incapacitate) este limitarea activităţii, este reducerea

capacităţii vitale.Clasificare:

1.Dizabilităţi de activitate profesională2. Dizabilităţi de autoservire3. Dizabilităţi de comportament şi intelectuale4. Dizabilităţi de comunicare (auz,văz,vorbire)5. Dizabilităţi situaţionale (de adaptare)6. Dizabilităţi locomotorii7. Dizabilităţi de aptitudine a corpului8. Dizabilităţi de dexteritate (agerime, gesticulare, manipulare şi a.).Persoanele cu dizabilităţi sunt numite în diferite ţări cu diferiţi termeni: persoane cu

dizabilităţi, invalizi,handicapi, persoane cu limitarea participării (după recomandările OMS)Însăşi OMS propune ca persoanele suferinde, incluse în această categorie, singuri să se

aprecieze cu termenii.Sarcinile expertizei medicale a vitalităţiiExpertiza medicală a vitalităţii are următoarele sarcini:

1. Aprecierea vitalităţii2. Studierea cauzelor morbidităţii şi invalidităţii3. Elaborarea recomandaţiilor, privind reintegrarea bolnavilor şi invalizilor în viaţa socială,

care permite participarea lor efectivă în activitatea profesională şi socială.4. Aprecierea indicaţiilor către următoarele categorii de alocaţii sociale:ü Suport în caz de pierderea temporară a vitalităţii;ü Pensionare;

Clasificarea pierderii vitalităţii1.Temporară (de scurtă durată) – pînă la 7 luni (rareori – pînă la 12 luni).

Pierderea temporară a vitalităţii este starea organismului cauzată de maladii sau traumecare limitează îndeplinirea funcţiilor sale sociale şi profesionale şi are un caracter reversibil.

2.Permanentă (de lungă durată) – mai mult de 7 luni de zile.Pierderea permanentă a vitalităţii este starea organismului, cauzată de consecinţele tardive

ale maladiilor sau traumelor, manifestate prin deficienţe, incapacităţi şi invaliditate, carelimitează îndeplinirea funcţiilor sale sociale şi profesionale şi are un caracter ireversibil.

Etapele expertizei medicale a vitalităţiiExistă 3 etape în expertiza medicală a vitalităţii:

1.MediculII.CMC ( consiliul medical consultativ) - organizat în instituțiile medico-sanitare

III.CEMV(consiliul de expertiză medicală a vitalităţii) – organizație care activează însubordinea Ministerului Protecției Sociale.

Consiliul Medical Consultativ (CMC), rolul şi sarcinile.CMC se organizează şi funcţionează în orice instituţie medicală care dispune de 2 sau mai

mulţi medici. CMC se creează prin ordinul conducătorului instituţiei medicale.

188

Sarcina de bază a CMC este ridicarea nivelului acordării asistenţei medicale populaţiei prinaplicarea unui complex de măsuri calitative de profilaxie, diagnostic şi tratament, măsuri pentruscăderea nivelului pierderii vitalităţii şi invalidităţii şi măsuri de reabilitare şi reintegrare în viaţasocio-profesională a persoanelor invalide.

Sarcinile CMC sunt următoarele:1.Controlul evidenţei,eliberării,completării şi prelungirii certificatelor de concediu medical.2.Prelungirea concediului medical mai mult de 6 zile conform legii, în caz de boală sau

traumă, sau alţi factori de pierdere a vitalităţii.3.Cercetarea cazurilor de eliberări neîntemeiate a certificatelor de concediu medical.4.Efectuarea expertizei medicale a vitalităţii copiilor de vîrstă până la 16 ani,în caz de

apreciere a statutului de „copil-invalid”.5.Trimiterea bolnavilor la CEMV, pentru:5.1.Prelungirea concediului medical mai mult de 120 zile (4 luni);5.2.Stabilirea gradului de invaliditate;5.3.Stabilirea % pierderii capacităţii de muncă;5.4. Stabilirea mijloacelor de transport şi de protezare;6. Eliberează certificate şi concluzii în caz de:6.1.Transferare la un lucru cu condiţii uşoare de muncă;6.2.Transferare la un lucru fără factori nocivi;6.3.Transferare la lucru a orbilor.6.4.Acordarea concediilor academice elevilor şi studenţilor, legate de starea sănătăţii;6.5. Eliberarea elevilor şi studenţilor de la lecţii şi examene din cauza sănătăţii;6.6.Indicaţii medicale pentru tratament baleo-sanatorial;6.7.Aprecierea stării de sănătate a unor categorii de cetăţeni (persoane aflate: în afara

câmpului de lucru, în cercetare, în privaţiune de libertate) la cererile organelor respective.6.8. Aprecierea legăturii cauzale a morbidităţii şi mortalităţii (după caz) cu: traumatismul

de producere, boli profesionale, acţiuni militare ş.a.Consiliul de expertiză medicală a vitalităţii (CEMV),rolul și sarcinile.Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalităţii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu

Constituţia Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, legile şi hotărârileParlamentului, ordonanţele, hotărârile şi dispoziţiile Guvernului, Instrucţiunea privind modul destabilire a invalidităţii, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cu alteacte normative.

Figura 1. Organigrama consiliilor de expertiză medicală a vitalității

Administraţia

Serviciulstatistică,

Managementşi Resurse

umane

ServiciulFinanciarEconomic

Consiliulnr.1

Consiliulnr.II

Consiliulnr.III

Consiliul de Expertiză Medicală aVitalității primare (raionale)

În număr de 17

Consiliul de Expertiză Medicală aVitalității municipale

În număr de 4

Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii (C R E M V)

189

La baza activităţii Consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii este Hotărârea GuvernuluiNr.688 din 20.06.2006. „Cu privire la expertiza medicală a Vitalităţii”, cu modificărileulterioare.

Organigrama serviciului de expertiză medicală a vitalităţii, este reprezentată în felulurmător: (figura 1)

Sarcinile consiliilor de expertiză medicală a vitalităţii sunt următoare:§ Să efectueze aprecierea corectă a pierderii capacităţii de muncă, conform criteriilor

medicale şi sociale de bază;§ Să informeze populaţia despre drepturile lor la expertizarea vitalităţii şi despre

criteriile de bază ale stabilirii invalidităţii;§ Să trimită pentru expertizare la consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel

republican pacienţii dificili în planul expertizei vitalităţii, inclusiv la solicitareascrisă a acestora;

§ Să analizeze divergenţele de diagnostic dintre consiliul primar teritorial şi consiliilede expertiză medicală a vitalităţii de nivel republican şi să întreprindă măsuri întruexcluderea cazurilor de stabilire incorectă a gradului de invaliditate;

§ Să analizeze cauzele invalidităţii primare şi să recomande măsuri de prevenire ainvalidităţii;

§ Să conlucreze cu consiliile medicale consultative ale instituţiilor medico-sanitare înscopul investigării complexe şi calitative a persoanelor trimise pentru expertizareasau reexpertizarea medicală a vitalităţii;

§ Să analizeze cazurile de divergenţe dintre deciziile consiliilor medicale consultativedin instituţiile medico-sanitare şi cele ale consiliilor primare teritoriale de expertizămedicală a vitalităţii;

§ Să prezinte conducătorilor instituţiilor medico-sanitare informaţii cu privire lacazurile de trimitere incorectă a pacienţilor de către consiliile medicale consultativela consiliile primare teritoriale pentru expertiza medicală a vitalităţii, precum şi cuprivire la nivelul invalidităţii în teritoriul respectiv;

§ Să examineze, la solicitare, în comun cu consiliile medicale consultative aleinstituţiilor medico-sanitare, persoanele cărora li s-a retras sau li s-a diminuat gradulde invaliditate;

§ Să prezinte consiliului medical consultativ argumente privind încadrarea, retragereasau diminuarea gradului de invaliditate;

§ Să participe la familiarizarea populaţiei şi autorităţilor administraţiei publice localecu situaţia la compartimentul invalidităţii primare şi să propună măsuri deameliorare.

§ Efectuează controlul asupra activităţii consiliilor primare teritoriale de expertizămedicală a vitalităţii;

§ Evaluează activitatea consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală avitalităţii, cu aprecierea calităţii expertizei vitalităţii efectuate şi acordareasuportului consultativ-metodic necesar;

§ Supune analizei şi ţine evidenţa cazurilor de divergenţe între deciziile consiliilorprimare teritoriale de expertiză medicală a vitalităţii şi cele de nivel republican;

§ Studiază cauzele şi incidenţa invalidităţii şi propune măsuri de ameliorare;§ Organizează conferinţe practico-ştiinţifice pe problemele expertizei medicale a

vitalităţii;§ Studiază metodele şi principiile avansate în domeniul expertizei medicale a

vitalităţii şi acordă suport consultaţii-metodice consiliilor primare teritoriale deexpertiză medicală a vitalităţii în implementarea lor;

§ Elaborează ghiduri şi îndrumare metodice privind criteriile de stabilire şi evaluare ainvalidităţii;

190

§ Contribuie activ la ridicarea continuă a nivelului de calificare a medicilor îndomeniul expertizei medicale a vitalităţii în cadrul programului de instruire elaboratde Ministerul Sănătăţii;

§ Oferă asistenţă consultativă şi metodică instituţiilor medico-sanitare privindorganizarea activităţii în procesul de trimitere a pacienţilor la expertiza medicală avitalităţii şi eliberarea certificatelor de concediu medical de durată, conform actelornormative în vigoare;

§ Efectuează, la solicitare, în comun cu consiliile primare teritoriale de expertizămedicală a vitalităţii, expertizarea şi reexpertizarea pacienţilor în cadrul instituţiilormedicale specializate (institutul Ftiziopneumologic, institutul Oncologic, spitale depsihiatrie etc.).

Concluzii1. Expertiza medicală a vitalității este un compartiment important în activitatea

medicală, este parte componentă a procesului de profilaxie, tratament și reabilitare a pacientului.2. Cunoștințele profunde ale medicilor în problemele de expertiză medicală a

vitalității permit aprecierea corecta a stării de sănătate a pacientului, elaborării noii strategiiindividuale de tratament, reabilitare și de profilaxie a complicațiilor nedorite ale maladiilor.

3. Conlucrarea medicilor la diferite etape de efectuare a expertizei medicale avitalității începînd de la medicul de familie, medicii specialiști, consiliile medicale consultativeși consiliile de expertiză medicală a vitalității, pentru aprecierea corectă a vitalității și ridicareaindicilor sănătății populației.

Bibliografie1.Legea 289 – XV „Privind indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii

de asigurări sociale”, din 22.07.2004.2.Legea 53 „Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011”, din 31.03.2011 .3.Legea nr.55”Legea fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală”, din 31.03.2011.4.Hotărîrea Guvernului RM nr.469, „Instrucţiunea privind modul de eliberare a certificatului de

concediu medical”, din 24.05.2005.5.Hotărîrea Guvernului nr.108 „Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de

calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii deasigurări sociale”, din 03.02.2005.

6.Hotărârea Guvernului Nr.688. „Cu privire la expertiza medicală a Vitalităţii”, din 20.06.2006.7.Ordinul Ministerului Sânâtâții și Protecției Sociale nr.175: „Cu privire la implementarea

Instrucţiunii privind modul de eliberare a certificatului de concediu medical”, din 09.06.2005.8.Ordinul Ministerului Sânâtâții nr.189, ”Instrucțiune privind modul de completare a

certificatului de concediu medical”, din 22.06.2005. 9.Ordinul Ministerului Sânâtâții nr.490”Cu privire la Consiliile Medicale Consultative”, din

15.07.2010.10. Serbin V.,Grejdeanu T.”Expertiza Medicală a Vitalităţii”. Chişinău, 2006.11. Tintiuc D., Grossu Iu. ”Sănătate Publică şi Management”. Chişinău, 2007.12. Арбатская Ю.Д. ”Руководство по врачебно-трудовой экспертизе”. Москва, 1981

191

ACCIDENTELE NUCLEARE - IMPACT ASUPRA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEIDumitru Tintiuc,Tudor Grejdeanu, Leonid Margine, Elena Raevschi,

Alexandru Lavric, Ludmila MargineCatedra Sănătate Publică și Management ”Nicolae Testemițanu”

SummaryNuclear accidents - impact on public health

Nuclear accidents occuring at nuclear power stations are sources of ionizing radiation andother adverse factors eliminated into the atmosphere, which have bad consequences forpopulation’s health. From the multitude of adverse factors that influence health, first place istaken by ionizing radiation. Measures for prevention of these catastrophes and population’shealth protection are the most important and actual problems of society.

RezumatAccidentele nucleare declanșate la stațiile atomo-electrice sunt o sursă de radiație ionizantă

și alți factori nocivi eliminați în atmosferă, care au acțiune dăunătoare asupra sănătății populației.Din multitudinea factorilor nocivi care influențează sănătatea pe prim loc se situează radiațiaionizantă.Măsurile de preîntîmpinare a acestor catastrofe cît și de protecție a sănătății populațieisunt cele mai importante și actuale probleme ale societății.

ActualitateaEvaluarea acțiunii factorilor de risc asupra sănătății populației, dintre care radiația ionizantă

ocupă un loc de frunte, este una din cele mai importante probleme ale contemporanității. Un rolimportant în protecția sănătății populației îl poartă lucrătorii medicali și întreg sistemul desănătate.

Obiectivele1.Studiul analitic al dezvoltării industriei atomice și accidentelor declanșate la stațiileatomo-electrice2.Evaluarea consecințelor de sănătate ale accidentelor nucleare3.Argumentarea măsurilor profilactice în caz de contaminare cu radionuclizi.

Material și metodePentru realizarea obiectivelor trasate în studiul respectiv, au fost aplicate mai multe

metode de cercetare: preluarea datelor din literatură, din documentaţia medicală, şi metodele deprelucrare statistică a informaţiilor. Au fost efectuate:analiza literaturii care ilustreazădezvoltarea industriei atomo-nucleare în plan mondial,evaluarea accidentelor nucleare cuevidențierea factorilor de risc care influențează sănătatea populației,procesarea statistică arezultatelor studiului cu utilizarea programului SPSS.

Rezultate și discuțiiSocietatea contemporană, dezvoltarea economico-socială, progresul tehnico-științific sunt

posibile în mare măsură datorită folosirii pe larg a energiei atomice. Anume energia atomo-nucleară stă la baza dezvoltării contemporanității, ajunsurilor economice,sociale și în consecințăa calității vieții.

Totodată, una din cele mai importante și actuale probleme ale societății este evaluareainfluenței factorilor nocivi asupra sănătății populației. Din multitudinea factorilor nocivi careinfluențează sănătatea populației pe primul loc se situează radiația ionizantă.

La 16 iulie 1945, în deşertul Alamogordo (statul New Mexico) din SUA s-a produs primaexplozie experimentală a unei bombe atomice.

La 6 august 1945, ora 8:15, la 850 de metri deasupra oraşului Hiroshima (Japonia)explodează prima bombă aruncată de forţele militare ale SUA asupra populaţiei, ca măsură

192

militară de distrugere. Bomba cu uraniu a explodat cu o lumină orbitoare, formând o uriaşă„ciupercă” şi temperaturi de peste un milion de grade Celsius. Într-o secundă, „mingea” de foc aatins un diametru de 280 de metri, provocând la sol temperaturi de 4.000 grade Celsius.

În loc de 20.000 de victime, prognozate de Oppenheimer, au fost înregistrate 78.150 demorţi, 13.983 de dispăruţi şi 37.425 de răniţi. Pe o rază de 2,5 km de la centrul exploziei toateclădirile au fost distruse, formând un deşert atomic pe o suprafaţă de 11 km pătraţi (17.000 devictime pe km pătrat dintre care 8.000 de morţi şi dispăruţi).

La 9 august 1945 este detonată cea de-a doua bombă atomică la Nagasaki (Japonia), cânds-au înregistrat 23.753 de morţi, 2.924 de dispăruţi şi 23.345 de răniţi.

În 1956 erau în evidenţa spitalelor din Hiroshima şi Nagasaki respectiv 6.000 şi 3.000 depacienţi cu sechele postradiante, care necesitau diferite tratamente. În momentul actual în lumeexistă aproximativ 300.000 de victime ale exploziilor nucleare.

Până în prezent din cauza iradierii în Hiroshima au decedat circa 140.000 de oameni,majoritatea - în primele săptămâni şi luni de la declanşarea exploziilor. Dacă în numărul celorafectaţi sunt incluşi şi cei dispăruţi, bilanţul final pentru Hiroshima este de 237.062 de morţi. LaNagasaki, circa 74.000 de oameni au decedat aproape instantaneu, și tot atîțea au fost răniţi.Bilanţul total al morţilor a fost estimat la 80.000 de victime.

În ultimii 50 de ani energia nucleară electrică a găsit o dezvoltare fructuoasă în scopuripractice, prin construirea și utilizarea Centralelor atomo-nucleare.

În prezent, în lume funcţionează 440 de reactoare aflate în circa 30 de ţări, în principal înStatele Unite, Franţa şi Japonia, acestea asigurând 15 la sută din energia electrică produsă înlume. Statele Unite ale Americii au cele mai multe reactoare nucleare 104, Franţa ocupă poziţia adoua,cu 58 de reactoare, pe locul trei se situează Japonia – cu54 de reactoare, iar pe locurilepatru si cinci se afla Rusia si Coreea de Sud, cu 32 şi respectiv 21 de reactoare. La sfârşitulanului 2009, se aflau în construcţie alte aproximativ 60 de reactoare. (tabelul 1)

Tabelul 1Centralele nucleare ale ţărilor Uniunii Europene

Țara Nr.de centrale Nr.de reactoareFranţa 19 centrale 58 de reactoareMarea Britanie 9 centrale 19 reactoareGermania 12 centrale 17 reactoareSuedia 7 centrale 16 reactoareSpania 6 centrale 9 reactoareBelgia 2 centrale 7 reactoareFinlanda 1 centrală 4 reactoareUngaria 1 centrală 4 reactoareBulgaria 1 centrală 2 reactoareGrecia 1 centrală 1 reactorLituania 1 centrală 1 reactorOnlanda 1 centrală 2 reactoareRomânia 1 centrală 2 reactoareSlovacia 1 centrală 4 reactoareSlovenia 1 centrală 1 reactorRepublica Cehă 1 centrală 6 reactoareTOTAL 65 153

193

Pe parcurs de peste 50 ani din istoria utilizării energiei atomice în scopuri pașnice, laCentralele atomo-nucleare s-au produs și un șir de accidente, care au acțiune nocivă asuprasănătății populației. În această perioadă de exploatare a centralelor nucleare electrice au avutloc câteva accidente de proporţii: în anul 1957 - în Marea Britanne și în fosta URSS, în anul1979 - în SUA , în anul 1986 – în Ucraina (Cernobîl) și în anul 2011 –în Japonia (Fucușhima).

În normă fondul radioactiv pentru populaţie pe an este în medie de 0,1–0,5 R/an (1-5 mSv)(tabelul 2), pentru personalul staţiilor nucleare electrice – de 1-5 R/an (10-50 mSv) [164]. Fondulnatural de radiaţie externă pentru populaţia Republicii Moldova este actualmente de 7-12 µR/oră.

Tabelul 2Indicatorii radiaţiei ionizante

Fondul radioactiv natural Dozele de radiaţie ionizantă absorbităPentrupopula-ţie

PentrupersonalulCNEC

Dozaletală

Doza prag Doze mari Doze mici

R/an R/an Sv(rem)

Sv (rem) Sv (rem) Sv (rem)

0,1 – 0,5 1 – 5 5(500)

1(100)

> 1(100)

< 1 (100)

Spre deosebire de exploziile nucleare militare, unde dozele de radiație ionizantă sunt maimari de 1Sv (100 rem) și sunt numite doze mari de radiație, în accidentele nucleare de laCentralele atomo-electrice dozele de radiație ionizantă sunt mai mici de 1Sv (100 rem) și suntnumite doze mici de radiație ionizantă. Respectiv influența lor asupra sănătății populației estediferită și consecințele de sănătate au aspectul lor în dependență de doza de radiație absorbită.

Cauzele consecinţelor de sănătate ale accidentului nuclear includ acţiunea concomitentăasupra organismului a:

· factorului de radiaţie ionizantă şi efectele acţiunii radionuclizilor incorporaţi,· factorilor nocivi exogeni (gazele de eşapament, pesticidele, efectele adverse ale

medicamentelor, etc.);· factorilor sociali, biologici şi psihologici, determinaţi de specificul activităţilor şi condiţiile

extremale de lichidare a consecințelor catastrofelor nucleare;· factorilor de risc clasici (tabagism, masa corporală excesivă, consumul de alcool, etc.);· particularităţilor compensatorii ale organismului şi ale personalităţii;· factorilor situaţionali ;· efectului sinergic şi de potenţare reciprocă a radiaţiei ionizante;· şi alţi factori .

În catastrofele ecologice acţionează reciproc reacţiile somatice, de comportament şiemoţionale cu afectarea sănătăţii somatice şi psihice ale populaţiei implicate.

În timpul declanşării exploziilor nucleare se degajează o diversitate mare de radionuclizicu perioada de semiînjumătățire(PSÎ) diferită. Cea mai scurtă perioadă o au izotopii de iod, iarcea mai lungă – izotopii de stronţiu, tehneţiu, etc., cei mai periculoşi pentru sănătate fiind iodul-131, cesiul-137, stronţiul-90 şi plutoniul-239. Aceste elemente sunt purtate prin intermediulaerosolilor (ca nişte particule de praf în aer) şi pot fi inhalate, se pot infiltra în sol şi ape sau potintra în lanţul trofic, prin intermediul plantelor care cresc în aceste soluri. A fost elaborat şitermenul „praf de la Cernobâl”, factor important în creşterea morbidităţii prin maladii alesistemului respirator.

Iodul-131, cesiul-137, stronţiul-90 şi plutoniul-239 sunt elemente radioactive instabile,care se descompun la rândul lor, formând noi elemente şi eliberând energie sub formă de radiaţii.Când celulele organismului sunt expuse acţiunii acestor radiaţii, se produc particule instabile,

194

extrem de reactive, denumite radicali liberi. Aceşti radicali liberi sau ioni pot afecta funcţiilecelulelor, inclusiv şi ADN-ul din nucleul celulei, elementul care transportă “proiectul” geneticpentru reproducerea celulelor, pentru structura şi funcţiile acestora. Comunitatea ştiinţificărecunoaşte deja că acest tip de afectare a ADN-ului poate provoca fie cancer, fie alte anomaliigenetice. Până în prezent nu există totuşi un consens ştiinţific pe scară largă în ceea ce priveştelista celorlalte maladii, cu excepţia cancerului, care pot fi provocate de un nivel scăzut deradiaţii.

Principalii componenţi ai iradierii au fost:- iradierea externă cu particule β de la sedimentele radioactive;- iradierea internă, cauzată de utilizarea produselor alimentare poluate cu radioizotopi

de cesiu şi de stronţiu;- iradierea glandei tiroide cu radioizotopii de iod;- iradierea cu elemente transuranice .

În anul 1957 a avut loc o catastrofă de proporţii la combinatul de plutoniu „Maiac” dinregiunea Celeabinsk (Rusia). Explozia de o putere echivalentă cu 75 tone de trinitrotoluol aridicat la înălţimea de 2 km substanţe radioactive cu activitatea sumară de 2 milioane Ci(7,4*1016 Becquerel) .

Accidentul a afectat un teritoriu de circa 23.000 km2, în care erau amplasate 217 localităţicu circa 270.000 de locuitori. Au fost evacuate 1960 de familii (5.000 persoane) din 19 localităţi.Densitatea minimă a contaminării cu stronţiu-90 era de 10 Ci pe kilometru pătrat (3,7*105

Bq/km2) .Studiile de durată a rezultatelor catastrofei de la combinatul de plutoniu „Maiac” a

constatat că modificările mediului înconjurător activizează toate nivelurile organizării psihice aleomului, pentru a supravieţui şi a putea activa, pentru a-şi salva potenţialul vital şi pentru a searmoniza cu mediul ambiant şi cu sine însăşi. Interdependenţa cu mediul ambiant modificat nu sepoate solda fără repercusiuni pentru om.

Procesul de combatere a consecinţelor acestei catastrofe radiaţionale continuă şi astăzi, iarrepercusiunile accidentului vor fi resimţite încă mulţi ani .

La 26 aprilie 1986, ora locală 1 h 22 m 44 s, în timpul unei testări la putere scăzută,reactorul 4 al centralei de la Cernobâl a suportat o emisie, atingând în câteva secunde o puterecare depăşea de 100 de ori valoarea nominală. Fluidul de răcire - apa uşoară - nu a mai pututevacua această enormă cantitate de căldură şi s-a evaporat într-o fracţiune de secundă, producândo explozie cu distrugerea reactorului.

Cutremurul din 11 martie cu magnitudinea 9 a declanşat un lanţ de accidente la centralanucleara de la Fukushima. Exploziile au avariat patru dintre cele şase reactoare ale complexului.

Reactorul 1: Răcirea nu a mai funcţionat normal, miezul reactorului s-a topit parţial,vaporii din interiorul reactorului au fost evacuaţi, o explozie s-a produs sâmbătă când hidrogenuldin vapori a intrat în contact cu atmosfera. În prezent în reactor este pompată apă de mare.

Reactor 2: Răcirea nu a mai funcţionat normal, apă de mare a fost pompată în reactor,barele de reacţie au fost expuse temporar, de cel puţin două ori, vaporii au fost evacuaţi,reactorul a fost avariat de o explozie luni la reactorul numărul 3, explozia de marţi ar fi pututdistruge cămaşa reactorului. În prezent există pericolul topirii cămăşii reactorului

Reactorul 3: Răcirea nu a mai funcţionat normal, vaporii au fost evacuaţi, apă de mare afost pompată, clădirea reactorului a fost avariată luni de explozia hidrogenului din vaporiiventilaţi, un nivel mare de radiaţii a fost măsurat marţi în apropiere (400 de miliseverţi). Înprezent un nor de fum se poate observa deasupra reactorului şi posibilitatea ca miezul reactoruluisă fie topit este mare.

Reactorul 4: Oprit pentru întreţinere când a lovit cutremurul a luat foc marţi. Incendiul adus la eliberarea direct în atmosferă de elemente radioactive. Miercuri focul a repornit, dar a foststins pentru moment. Reactorul nu este răcit în niciun fel. Autorităţile au luat în consideraţie săarunce bor din elicopter, dar eficacitatea măsurii nu este bună din cauza poziţionării elementelorradioacive din incinta reactorului.

195

Reactorele 5 şi 6: Oprite pentru întreţinere când a lovit cutremurul. În prezent temperaturalor creşte uşor.

Figura 1.Sursele principale de iradiere în rezultatul accidentelor nucleare

Consecințele medicale ale accidentelor nucleare.Consecințele medicale sunt diverse şi complicate. Ele pot fi divizate în 2 grupuri:

2) Radiante - rezultatul acţiunii radiaţiei ionizante , inclusiv:· leziuni actinice acute (maladia actinică acută, dermatite, β – combustii etc.);· efecte radiante la distanţă (efecte biologice - stocastice şi nestocastice).

2) Dereglări generale de sănătate, determinate de alţi factori ai catastrofei de genezăneradiantă : dereglări psihoneurologice, acutizarea afecţiunilor cronice, etc.

Primul grup de consecinţe este condiţionat de acţiunea radiaţiilor externă şi internă(radionuclizii de iod, cesiu, stronţiu, elementele transuranice), iar al doilea grup - de factoriisociali, economici şi psihologici .

Efectele biologice ale radiaţiilor ionizante pot fi divizate în două categorii: stocastice şinestocastice.

Efectele nestocastice sunt caracterizate de o relaţie de cauzalitate deterministă între dozăşi efect. Aceste efecte apar atunci când nivelul dozei absorbite depăşeşte o valoare prag [2, 90],care, pentru un anumit efect biologic, variază de la un individ la altul şi depinde de condiţiileexpunerii .

Este cunoscut faptul că organele şi sistemele organismului uman au o capacitate diferităde captare a radionuclizilor. Scheletul şi muşchii deţin în acest sens primatul în captarearadionuclizilor cu PSÎ lungă.

Accidente nucleare

Norii radioactivi

Deplasare în atmosferă

Precipitaţii umede şi uscate

SedimenteEcologia şi sistemul agrar

Alimentaţia RespiraţiaMigraţie verticală

InternăExternă

Iradierea subiecţilor (dozele)

196

Actualmente efectele sistemelor imun, neuroendocrin, sangvin şi al hematopoiezei - celemai sensibile sisteme la acţiunea radiaţiei ionizante, sunt considerate efecte nestocastice.

Efectele stocastice sunt caracterizate de o relaţie probabilistă între doză şi efect. Efectelesomatice, cancerele (cancerul glandei tiroide la copii, leucemiile, cancerul glandei tiroide la„lichidatorii” anului 1986 , efectele genetice şi patologia sistemului respirator sunt considerateefecte stocastice radioinduse.

Severitatea cancerului glandei tiroide radioindus se asociază invers proporţional cu vârstaşi cu durata expunerii la radiaţia ionizantă. În acelaşi timp, printre populaţia adultă nu există orelaţie strânsă care ar sugera, că sporirea frecvenţei cancerului glandei tiroide, leucemiei sau aaltor afecţiuni maligne este rezultatul accidentulelor nucleare .

Efectele genetice, în calitate de repercusiuni ale iradierii, sunt mutaţiile cromozomiale, careprovoacă apariţia malformaţiilor congenitale, a tumorilor, etc. Frecvenţa majorată a aberaţiilorcromozomiale se constată la constructorii sarcofagului și personalul de la Centrala nuclearăelectrică Cernobîl cît şi la alte grupuri de populație . Analizarea ponderii aberaţiilorcromozomiale în limfocitele sangvine, indicator care corelează cu doza de radiaţie primită, ademonstrat că lichidatorii de la Cernobîl au primit o doză de 136-414 mGy, iar constructoriisarcofagului – o doză de circa 2 Gy . Conform datelor Registrului Naţional Medical Dozimetricdin Federaţia Rusă şi a conţinutului de aberaţii cromozomiale în limfocite, doza medie primită delichidatorii de la Cernobîl a anului 1986 constituie 15-16 sGy. Mai mult decât atât, dozele micide radiaţie pot induce o rată înaltă de mutaţii cromozomiale la copiii lichidatorilor .

Forma relaţiei doză-efect este cunoscută numai pentru doze mari. Efectele dozelor mici aleiradierii se manifestă prin dependenţa neliniară dintre gradul de leziune şi doză, atât la niveluldiferitor sisteme biochimice, cât şi la nivelul organismului . Efectele stocastice sunt întotdeaunatardive (se manifestă la distanţă faţă de momentul expunerii). Pot trece ani sau zeci de ani întremomentul expunerii şi momentul apariţiei efectului. Actualmente nu există nici o metodă dereducere a probabilităţii de apariţie a efectelor de la dozele deja primite .

Pentru tumorile maligne, maladiile hematologice şi cele endocrine, dereglările psihice şimaladiile cardiovasculare s-a constatat o creştere statistic semnificativă (p<0,01) liniară ariscului relativ în funcţie de doză. Creştere pozitivă şi semnificativă (p<0,05) s-a constatat pentrumaladiile gastroduodenale, infecţioase şi parazitare .

Consecinţele neradiante sunt determinate de un şir de factori: stres fizic şi psihoemoţionalde lungă durată (pericol nemijlocit pentru viaţă, caracter neobişnuit şi necesitatea executăriirapide a lucrărilor, izolare relativă, responsabilitate sporită), limitarea utilizării produseloralimentare, comparativ cu teritoriile necontaminate .

Ecologiştii consideră că accidentul din Japonia justifică renunţarea la energia atomică.Măsurile profilactice în caz de pericol a contaminării:

1. Evaluarea riscului de afectare a populaţiei, animalelor şi terenurilor agricole în cazul uneiavarii la staţiile atomo-electrice din apropierea hotarelor RM;

2. Informarea conducerii ţării şi a populaţiei despre avaria produsă şi posibila contaminare ateritoriilor cu afectarea populaţiei, animalelor şi terenurilor agricole;

3. Efectuarea controlului dozimetric la punctele vamale asupra gradului de contaminareradiativă a produselor alimentare, materiei prime şi altor produse importate din zoneleunde a fost declanşată avaria;

4. Efectuarea cercetării radiologice permanente cu forţele instituţiilor şi laboratoarelorReţelei Naţionale de Observare şi Control de Laborator (R.N.O.C.L.);

5. Actualizarea calculelor privind necesităţile în mijloace individuale de protecţie, kaliuiodat, mijloace de dezactivare etc. şi pregătirea acestora pentru eliberare;

6. Informarea permanentă a populaţiei privind situaţia radiativă, regulile de comportare şimăsurile de securitate;

7. Primirea de la depozite, şi pregătirea către lucru a aparatelor de cercetare radiologică şi amijloacelor de protecţie împotriva contaminării radioactive;

197

Concluzii1. Utilizarea energiei atomice în scopuri pașnice favorizează dezvoltarea economico-

socială a omenirii.2. Totodată, dezvoltarea industriei atomice pune în pericol declanșarea accidentelor

nucleare la stațiile atomo-electrice.3. Acțiunea radiației ionizante asupra organismului uman dăunează crunt sanatatea.4. Preîntîmpinarea acțiunii factorilor de risc aspra sănătății populațiilor este una din cele

mai actuale probleme ale contemporanității.5. Un rol important în profilaxia acțiunii radiației ionizzante aspra organismului uman îl

joacă lucrătorii medicali și întregul sistem de sănătate.

Bibliografie1. Bahnarel I., Coreţchi L., Moldovanu M. Aspecte medico-biologice ale acţiunii accidentului

nuclear de la Cernobâl asupra populaţiei Republicii Moldova. Chişinău: Tipografia Centrală,2005.

2.Mereuţă I., Corcimaru E. Munteanu L. Noi măsuri organizatorice în sistemul sănătăţii ce seimpun în urma avariei de la Cernobâl”. Seminar specializat, Chişinău, 2000.

3. Tintiuc D., Margine L., Lavric Al. Starea de sănătate a persoanelor partecipante la lucrările delichidare a consecințelor catastrofei nucleare de la Cernobîl. Materialele conferinței științificeinternaționale. Chișinău,2010.

4. Margine L. Consecințele de sănătate ale accidentului nuclear Cernobîl: deficiențe, incapacități,invaliditate (la persoanele care au participat la lichidarea catastrofei de la Centrala nuclearăelectrică Cernobîl), materialele tezei,Chișinău,2006.

5. Tintiuc D., Margine L., Lavric Al. Отдаленные последствия здоровья и методыреабилитации участников ликвидации последствий аварий на Чернобыльской атомно-электрической станции. Materialele conferinței XV științifice internaționale, Chișinău,2010.

6..Бляндур О.В., Дедю И.И. Стратегия радиоэкологического мониторинга в РеспубликеМолдова. Cercetări radiaţionale în Republica Moldova. Materialele ConferinţeiInternaţionale Ştiinţifico-Practice. 10-12 octombrie 2000, Chişinău, 2000.

7. BOЗ. Ответные меры системы общественного здравоохранения на угрозу применениябиологического и химического оружия. Руковoдство ВОЗ, Женева, 2001.

TENDINŢE MEDICO-SOCIALE ȘI EPIDEMIOLOGICE ALE CANCERULUI ORLDumitru Tintiuc, Valentina Darii, Victoria Holostenco

Catedra Sănătate publică și management, USMF „Nicolae Testemițanu”Laboratorul Tumori cap și gît și microchirurgie, IMSP Institutul Oncologic

SummaryMedico-social and epidemiological trends of ENT cancer

The ENT cancer has a complex etiology which varies according to the localisation, but themain risk factors such as tobacco and alcohol consumption, although known and confirmed forsome time already, require a further effective control strategy to combat against. The statisticaltrends, current epidemiological information and the results of preventive methods applied indifferent countries confirm the necessity of thorough research of this problem in the Republic ofMoldova and the establishment of an adapted prevention model.

RezumatCancerul ORL are o etiologie complexă care variază în funcție de localizare, dar principalii

factori de risc, fumatul și consumul de alcool, deși sunt cunoscuți de mai mult timp și confirmați,necesită și în continuare strategii efective de combatere. Tendințele datelor statistice, informația

198

epidemiologică curentă și rezultatele metodelor de profilaxie aplicate în diferite țări confirmănecesitatea studierii minuțioase a acestei probleme în Republica Moldova și instituirea unuimodel adaptat de prevenire.

ActualitateaCancerul organelor ORL este una dintre cele mai importante probleme medico-sociale atît

la nivel mondial cît și în Republica Moldova, reprezentînd aproximativ 10% din totalul tumorilormaligne. La nivel mondial este clasat pe locul 5 după frecvență, cu o rată de incidență de 5,4 la100 000 de persoane și cu o rată de mortalitate de 3,4 la 100 000 . Conform datelor Globocan2008, în Republica Moldova aceste cifre depășesc media mondială de 1,8 ori, iar media central-europeană de 1,4 ori, ceea ce reprezintă un factor alarmant (tab. 1)[18].

Tabelul 1 : Incidența și mortalitatea prin cancer ORL

EUROPA CENTRALĂ ȘI DE ESTIncidență MortalitateLocalizare

Număr ASR(W)% Număr ASR(W)%Nazofaringe 1 605 0.4 1 011 0.2Oro-, hipofaringe 11 315 2.6 8 145 1.8Laringe 16 949 3.8 10 839 2.3

MOLDOVANazofaringe 40 0.9 30 0.7Oro-, hipofaringe 192 4.0 137 2.8Laringe 224 4.6 147 2.9

LUMENazofaringe 84 441 1.2 51 609 0.8Oro-, hipofaringe 136 662 2.0 95 550 1.4Laringe 150 677 2.2 81 892 1.2

W-rata standardizată în funcție de vîrstă (la 100 000 persoane/an)

ScopulEvidențierea evoluției indicatorilor epidemiologici ai cancerului ORL în funcție de

localizare la nivel mondial și în Republica Moldova; evaluarea și compararea rezultatelor unorstrategii de profilaxie.

Materiale și metodeA fost efectuată analiza literaturii tematice în urma căreia au fost incluse 40 referințe

bibliografice recente autohtone și internaționale cu evaluarea tendințelor principalilor indicatoriepidemiologici în cancerele ORL în funcție de localizare, sex, categorii sociale, expunere lafactori de risc ș.a. S-au determinat lacunele existente referitor la problemele prioritare de sănătatepublică în profilaxia cancerelor ORL.

Rezultate și discuţiiGeneralităţiCancerele ORL sunt cancere care prezintă numeroase inegalitați sociale în funcție de

categoriile sociale, sex ș.a. Pînă nu demult, cancerul ORL afecta preponderent sexul masculin(90%), dar în ultimii 30 de ani se observă o tendință netă de majorare a cazurilor la femei,explicată prin schimbarea comportamentului individual, inclusiv tabagismul. Spre exemplu, înFranta, la 17 ani, 7 persoane din 10 declara ca au fumat deja, fetele constituind 73%, iar baieții70% (p<0,0001) [3,20].

Cancerele ORL afectează mai des persoanele defavorizate, cu venituri mici[14,22]. Spreexemplu, în funcție de studii, mortalitatea prin cancer ORL în populația franceză este

199

urmatoarea: persoanele cu studii primare 95/100 000; studii secundare 63/100 000; studiisuperioare 18/100 000[28]. Această inegalitate, la rindul ei, este explicată prin inegalitateaexpunerii la riscuri și inegalitatea în accesul la serviciile medicale.

În ceea ce privește expunerea la factorii de risc, în primul rînd fumatul, acesta este multmai raspîndit printre persoanele cu nivel jos de studii, persoanele ce posedă diplome fumînd mairar (OR=0,7). Șomerii, de asemenea, sunt mult mai des expuși fumatului decît persoaneleangajate : 53,2% contra 37,5% barbați și 39,2% contra 29,6% femei. Aceleași tendințe suntobservate și referitor la expunerea la alcool : consumul cotidian este de 2 ori mai înalt lapersoanele avînd cel mult studii medii, față de cei cu studii superioare.

Accesul la serviciile medicale primare printre persoanele defavorizate este limitat denumeroase obstacole de diferit ordin. Obstacolele culturale sunt reprezentate de neobișnuințaadresării la medic cu scop preventiv, comportamentul « eroic » în fața bolii, numeroase persoaneconsiderînd că este un atu neadresarea la medic, diferite obstacole psihologice, frica dediagnostic. Obstacolele financiare, pe lînga lipsa banilor, se manifestă prin insuficiența protecțieisociale (lipsa asigurării de baza sau complementare) și dificultatea de acces la serviciilemedicale[2].

Mai există și alte obstacole, printre care refuzul tratamentului de către medic : conformanchetei Medecins du Monde 2006, în Franța, 14% de medici au refuzat pacienții cu Asiguraremedicală universală, diferită de asigurarea de bază prin faptul că aceasta ofera servicii medicalecomplete persoanelor dezavantajate, rambursînd instituțiilor medicale doar tariful de bază.

În ceea ce privește accesul secundar la serviciile medicale, mai multe studii au demonstratcă între primul contact cu sistemul de sănătate și serviciile medicale specializate adaptate esteexercitată o nouă selecție în funcție de pacienți (factori psihologici și sociali) dar și în funcțieuneori de instituțiile medicale (lipsa coordonării, complexitate, etc)[26]. Aceasta sugereazăutilitatea unei evidențe, mai ales după aflarea diagnosticului de către pacient pentru mențineaacestuia în vizorul serviciilor oncologice, în scopul utlizării eficiente a timpului și tratamentulneamînat al acestuia.

Dupa cum se știe, principalul factor de risc în apariția cancerelor ORL este fumatul, atîtactiv cît și pasiv. Conform modelelor de risc ale cancerului căilor respiratorii la fumatori,cantitatea de tutun fumată ridică riscul la puterea a doua, pe cînd durata de expunere ridică risculla puterea a 4,5, astfel subliniindu-se importanța duratei de expunere. Studiile științifice audemonstrat că tabagismul pasiv este asociat unui exces de risc privind cancerul sinusurilorparanazale, riscul fiind multiplicat de la doua la șase ori, durata de expunere avînd un rol esențial[6,13,38]. Pe lîngă fumat și consumul de alcool, care ramîn cei mai importanti factori de risc înapariția cancerului ORL, acestia fiind resposabili de 90-95% din cazuri, există o serie de alțifactori, acțiunea cărora nu trebuie neglijat. Printre aceștia putem menționa factorii alimentari șiprofesionali. Așadar, s-a observat că consumul scăzut de fructe, legume, pește, uleiuri vegetale șiconsumul sporit de grăsimi animale, carne (mai ales mezeluri) măreste riscul apariției canceruluiORL[16]. În ceea ce privește factorii profesionali, în baza unui studiu internațional care a cuprins6 țări din Europa de Sud-Vest, s-a demonstrat excesul de risc în apariția cancerului laringian șihipofaringian pentru muncitori din domeniul construcției, ceramicii (OR: 5.91, IÎ 95% 1.46-24.0), măcelari (2.53, 1.22-5.22), frizeri (2.33, 1.00-5.40), alți muncitori (1.52, 1.12-2.06),precum și bărbați angajați în transportul feroviar (1.52, 0.97-2.39), construcții navale (2.05, 0.89-4.94), hoteluri (2.06, 0.89-4.75). O asociere a fost de asemenea găsită la ciubotari (3.23, 0.75-13.9), tăietori de lemne (2.07, 0.87-4.90) și unele grupuri de muncitori din domeniul prelucrăriimetalelor. Raportul cotelor pentru măcelari, betonisti, muncitorii sectorului feroviar crescproporțional creșterii timpului de expunere[5].

Datorită diferențelor între cancerele ORL cu diferite localizări (tendințe statistice, factoride risc, pronostic, tratament ș.a.) există interesul de a le analiza separat, în măsura posibilităților,dat fiind faptul ca sursele științifice nu oferă întotdeauna date aparte pentru fiecarecompartiment.

200

Cancerul faringianUna din sugestiile principale referitoare la rolul factorilor alimentari în etiologia cancerului

porțiunii superioare a tractului digestiv vine din numeroasele studii epidemiologice realizate înSuedia, care au demonstrat asocierea sindromului Plummer-Vinson cu cancerul cavității bucaleși faringelui la femei. Acest sindrom sideropenic primar, care antreneaza leziuni epiteliale, erafoarte răspîndit în Suedia în anii 50, dar datorită măsurilor luate, adică instituirea administrăriivitaminelor și preparatelor de fier, ameliorarea alimentației și asistenței medicale, aceastăpatologie este foarte rară în prezent în Suedia precum și în SUA. Ca urmare a acestor intervenții,a fost atestată scăderea mortalității femeilor prin cancer faringian între 1956-1970, tendințapastrîndu-se și în continuare[30,33,39].

În ceea ce privește tendințele datelor statistice, acestea variaza în funcție de stat, regiunegeografica și gen. Din 1990-1994 pîna în 2000-2004, mortalitatea prin cancer al cavității bucaleși faringelui în UE a scăzut cu aproximativ 10%, de la 6,6 la 6,0 /100 000 pentru toate vîrstele șide la 14,4 la 13,0/100 000 pentru grupul mediu de vîrsta (35-64 ani). Cu toate acestea, cifrele aucrescut pentru populația feminină, atingînd 1,2/100 000 și 2,1/100 000 respectiv, în 2000-2004.Diferența acestor tendințe la bărbați și femei este explicată prin schimbarea atitudinilor înprivința fumatului în diferite țări : astfel procentajul de fumători printre bărbați s-a micșoratsubstanțial și s-a mărit la femei. Cele mai nefavorabile tendințe și creșterea mortalității princancer al cavității bucale și faringelui se observă în țările Europei de Est, unde rata mortalității în2000-2004 a consituit între 6 și 10/100 000 la barbații de toate vîrstele și între 12 și 18/100 000la barbații de vîrstă medie, în așa țări ca Slovacia, Rusia, Polonia și Croația. Acest procentajimpunător poate fi cauzat atît de consumul înalt de alcool si tutun , cît și de consumul băuturiloralcoolice în bază de fructe prezente în aceasta zonă geografică[23,31].

În continuare informația va fi expusă pentru fiecare segment faringian aparte. Cancerulnazofaringelui, deși compartiment al faringelui, va fi analizat la sfirșit din cauza unor deosebiriepidemiologice majore.

Cancerul orofaringeluiDeși în țările dezvoltate precum SUA și țările vest-europene au fost luate măsuri serioase

de combatere ai principalilor factori de risc, fumatul și consumul de alcool, pe parcursul ultimeidecade incidența cancerului orofaringelui, mai ales, cancerului bazei limbii și amigdalelorpalatine a crescut, în special la persoanele de pina la 45 ani. Aceasta schimbare este atribuităcreșterii prevalenței infecției cu HPV în țările respective. Spre deosebire de pacienții cu cancereHPV-negative, pacienții în cauză prezintă o supraviețuire globală mai înalta și rate mai mari deînsănătoșire[27]. Astfel, deși în perioada 1998-2002, a existat o ușoară tendință negativă, oanaliză amplă a perioadei 1992-2008 în SUA ne permite reperarea unei tendințe de creștere aincidenței cancerului orofaringian , coeficientul fiind egal cu 1,5. Or, în 1992 rata de incidență acancerului orofaringian era 1,57/100 000 ; în 2000 - 1,6 ; în 2005 - 1,79 ; iar în 2008 - 1,99,tendința pozitivă fiind cauzată de creșterea incidenței la bărbați, tendința incidenței la femei fiindnegativă[21,29].

Cancerul hipofaringeluiCancerul hipofaringelui este cel mai letal printre cancerele altor organe ORL din cauza

depistării la stadiile tardive și proprietăților sale limfofile manifestate prin raspîndirea rapidă pecale limfatică[32]. Depistarea la stadiile tardive este cauzată de faptul că hipofaringele este ozonă destul de silențioasă, astfel cancerul decurge fără semne clinice chiar și după invadareațesuturilor adiacente ale gîtului[36,37]. Cancerul hipofaringelui prezintă o incidență foartediferită de la stat la stat, variind în populația masculină între 0,3x100 000 în Islanda și17x100 000 în Franța și afectînd cel mai des grupul de vîrstă 50-60 ani. Printre femei, aceastădiferență este mai puțin importanta. Variațiile internaționale sugerează o relație strînsă cufumatul și consumul de alcool. Cea mai înaltă incidență a cancerului hipofaringian e înregistratăîn Franța, Elveția, Spania, Slovenia și India[4,19,39].

201

Cancerul laringeluiDatorită declinului înregistrat în prevalența fumatului în populația masculină vest-

europeană și americană începînd cu anii ’80, și scăderii consumului de alcool, se observă odiminuare a mortalității prin cancer laringian, în particular la vîrsta medie. Spre exemplu, înFranta, rata mortalității a înregistrat o scădere de 72% în 2003-2007, în raport cu 1983-1987,trecînd de la 9.7 la 2.7/100 000, scăderea fiind datorată în special ultimului deceniu. Spredeosebire de bărbați, rata incidenței cancerului laringian la femei crește în mod constant între1980 și 2005 ceea ce e legat de creșterea numărului de fumătoare[20]. În SUA, rata incidențeieste în continuă scădere, atît la bărbați cît și la femei, coeficientul fiind -2,9. Astfel, dacă în 1992rata incidenței cancerului laringian în SUA era 4,69/100 000, în 2008 a scăzut pîna la 2,86/100000. Prevalența fumatului explică de asemenea distribuția geografică a cancerului laringian înEuropa de Est, care este în continuă creștere, rata cea mai înalta a mortalității prin cancerlaringian (5.5-8.5/100 000) în perioada 2000-2004 înregistrîndu-se în așa țări ca Belarusi,Ungaria, Polonia, Rusia, Romania, Bulgaria și țările Baltice[15,21,31].

În R. Moldova indicele morbidității prin cancer laringian este de asemenea în creștere,tendințele fiind următoarele : în 1961-1,4/100 000, în 1980- 2,2, în 1990-2,7, în 2000-3,8[12].Astfel, incidenta cancerului laringian in Republica Moldova, in 2008 a ajuns la 4,6 [18].

Cancerul nazofaringeluiSpre deosebire de celelate cancere ORL, factorii etiologici principali ai cancerului

nazofaringelui nu sunt fumatul și consumul de alcool, dar o presupusă interacțiune între factoriigenetici, virali (virusul Epstein-Bar), alimentari și geografici. Anual, în lume se înregistreazăaproximativ 80 000 noi cazuri și 50 000 de decese. Prezentînd particularități distincte rasiale șigeografice, incidența este cea mai mică, de la 0,5-2,0/100 000 în SUA și Europa de Vest.Incidența cea mai mare e înregistrată în Sudul Chinei, inclusiv Hong-Kong, fiind de 25/100 000.Risc intermediar pentru acest tip de cancer prezintă celelalte țări ale Asiei de Sud-Est, țărilebazinului mediteranean și arctic[8,11]. În majoritatea populațiilor, incidența printre bărbați estede 2-3 ori mai mare decît la femei. Un alt aspect care deosebește cancerul nazofaringelui decelelalte cancere ORL este răspîndirea acestuia în populația tînăra, o treime din cazuri decarcinom nediferențiat al nazofarogelui întîlnindu-se la adolescenți și adulții tineri[7]. Studiileclinice realizate în diferite țări au demonstrat rolul cauzal al virusului Epstein-Bar (VEB), mai cuseamă infectarea la vîrsta fragedă caracteristică zonelor endemice. Cu toate acestea, VEB nu esteun factor suficient, dat fiind faptul ca practic toți adulții în întreaga lume sunt infectați. Deaceease presupune interacțiunea acestuia cu un alt cofactor care generează riscul. Factorul genetic estede o importanță majora, 30% din persoanele cu cancer nazofaringian avînd antecedentefamiliale[9].

Potrivit datelor literaturii, există o asociere directă între consumul de pește sărat consumatpe larg în zonele endemice și apariția cancerului nazofaringelui. Printre factorii profesionaliresponsabili de apariția cancerului nazofaringelui se enumără praful de lemn, unele studii clinicedepistînd o relație doză-efect între timpul expunerii și riscul apariției tumorii ; formaldehida ;produsele arderii combustibilului (riscul se dublează)[1,10,35].

Conform tendințelor statistice ale cancerului nazofaringian, nu există mari schimbări înevoluția incidenței la populațiile cu risc scăzut, acestea fiind dramatice, în schimb, în zoneleendemice. Astfel, pe parcursul perioadei 1980-1999 în populația Hong-Kongului s-a înregistrat oscădere a incidenței cu 30% (ambele sexe) și a mortalității la femei și bărbați cu 43% și 50%respectiv. Această scădere este datorată diferitor măsuri de profilaxie, progresului tehnologiccare permite depistarea în stadii precoce și tratamentul adecvat. După părerea specialiștilor dindomeniu, în scopul depistării precoce, screeningul, prin examinarea endoscopică a nazofaringeluiprintre persoanele cu risc înalt (factor ereditar+VEB), este indispensabil.

Profilaxia cancerului ORLDeoarece fumatul și consumul de alcool sunt responsabili de majoritatea cancerelor

organelor ORL, o bună parte din măsurile de profilaxie ar trebui orientate spre combatereaacestora. Dat fiind faptul că riscul imbolnavirii cu cancer ORL este cu atît mai mare cu cît

202

persoana începe să fumeze la o vîrstă fragedă, ținta principală ar fi tinerii de 12-17 ani, aceștiafiind foarte afectați de publicitate și de deprinderile vicioase ale societății. În majoritatea țărilorlumii la un nivel sau altul funționeaza diferite programe de combatere a fumatului. Începînd cu1995-2000, acestea au început să se extindă avînd in prezent o amploare la nivel de stat. Spreexemplu, în Franța, pe parcursul ultimilor 10-12 ani, au fost puse în aplicare mai multe măsuri dediferită natură la nivel statal în lupta cu tabagismul. Pe primul loc se află creșterea prețurilor cu56% din 2000 pîna în 2004, campanii de informare și interdicția fumatului în locurile publice. Omare parte din aceste măsuri vizeaza adolescenții, spre exemplu interzicerea vînzării țigărilorminorilor sub 16 ani și interzicerea completă a fumatului pe teritoriul instituțiilor de învățămînt.Ulterior, mai multe anchete au fost realizate cu scopul aprecierii rezultatelor. Conformrezultatelor anchetei Espad, realizată în Franța în 2007, cu privire la fumatul printre elevii de 16ani, rezultatele atestă o scădere de la 33% în 1999 la 17% în 2007 la fete și de la 30% la 18% labaieți. Cu toate acestea, datele privind fumătorii care consumă 10 și mai multe țigări pe zi, ramînneschimbate, ceea ce demonstrează dificultatea modificării comportamentului celor dependenți.Anchetele Espad si Escapad confirmă micșorarea netă a consumului de tutun printre tineri(tab.2)[25].

Tabelul 2 : Evoluția nivelului consumului de tutun 2005-2008 în funcție de gen, la 17 ani, înFranța (Escapad, 2008)

Băieti,%2008

Fete,%2008

Sexratio

Total,%2008

Total,%2005

Evoluție05/08

Fumat:experimentareOcazionalCotidianIntensiv(>10)

70.511.629.99.1

71.011.527.96.2

1.0***1.0***1.1*1.5***

70.711.528.97.7

72.28.133.010.1

-2% 43%-12%-24%

*, **, *** : test Chi-2 semnificativ, respectiv 0.05, 0.01, 0.001 pentru comparațiile în funcție degen.

Deși numeroasele acțiuni de combatere a fumatului printre adolescenți par să-și fi atinsscopul comun, ramîn unele sectoare în care măsurile luate sunt insuficiente. Printre acestea esteși interzicerea vînzării de țigări minorilor de pînă la 16 ani. Numeroși tineri, în imposibilitateteoretică de cumparare declară, totuși, a o face regulat, mai ales cei cu vîrsta limită, ceea cedemonstrează eficacitatea incompletă a măsurilor de interzicere și necesitatea utilizării metodelorde convingere.

Astfel, concluzia statelor europene în privința eficacității măsurilor luate împotrivafumatului este că dinamica pozitivă trebuie plasată într-un context mult mai larg care ar integrapolitici publice și acțiuni care ar duce la schimbarea comportamentului individual[3,25,34].Răspunsul la această întrebare a fost completat de o strategie care pare să aducă rezultatele celemai de succes- « denormalizarea » fumatului, implementată pentru prima dată în Florida șiîmprumutată ulterior de multe alte state. Ea constă într-o campanie agresivă anti-tabac carevizează schimbarea normelor sociale, modificînd climatul social și cadrul legal. La baza acesteiastă demascarea tehnicilor psihologice de influențare folosite de către producători în promovareațigărilor, prin inducerea în eroare a consumatorilor privind efectele asupra sănătății. În urmaacestei campanii, la numai 10 luni de la începutul ei, procentul tinerilor de 12-17 ani care au luatatitudine anti-fumat a crescut de la 6.6% la 26,4% [17].

În ceea ce privește combaterea fumatului la nivelul populației adulte, rolul esențial esteatribuit specialiștilor din domeniul medical care pot contribui cu succes la lupta împotrivafumatului prin importanța numerică a persoanelor cu care vin în contact, fiind în prima linie aaplicării măsurilor preventive. Conform studiilor efectuate, s-a demonstrat că intervențiile, chiarși de scurtă durată, a acestora, prezintă un bun raport cost-eficacitate[40]. Specialiștii americanisunt de părerea că stomatologii pot avea rolul cel mai important în privința profilaxiei cancerului

203

ORL, mai cu seama orofaringian, prin asistența profilactică în ceea ce privește depistareaprecoce și orientarea pacienților spre dezicerea de fumat și alcool[29].

ConcluziiConform literaturii analizate, cancerele ORL au o incidență foarte diferită în funcție de

stat, datorită atît factorilor genetici, sociali și de mediu, cît și măsurilor de prevenire luate defiecare țară aparte. Eficacitatea măsurilor de proflaxie începe să se manifeste aproximativ după15-20 ani de la implementarea acestora și aplicarea continuă, ceea ce sugereaza complexitateaproblemei și necesitatea implicarii celor mai diferite specialități la cele mai diferite nivele alestatului.

În Republica Moldova incidența cancerului ORL este în creștere, unele din cauze fiindcreșterea consumului de alcool si tutun, aceștia fiind principalii factori responsabili și lipsa uneistrategii de profilaxie.

Bibliografie1. Armstrong R. et al. Nasopharyngeal carcinoma in Malaysian Chinese: occupational exposures

to particles, formaldehyde and heat. International Journal of Epidemiology, 2000, n. 29, p.991–998.

2. Barometre santé INPES 20053. Beck F. et al. Le tabagisme des adolescents : niveaux, tendances et représentations, quels

enseignements pour la prévention ? Revue des Maladies Respiratoires, vol. 23, n. 6, 2006,p. 681-693

4. Blot W. et al. Smoking and drinking in relation to oral and pharyngeal cancer. Cancer Res1988, n. 48, p. 3282–3283

5. Boffetta P. et al. Occupation and larynx and hypopharynx cancer: an international case-controlstudy in France, Italy, Spain, and Switzerland. Cancer Causes Control. 2003, n. 14(3), p. 203-212

6. Bonte D., Devienne M., Lejeune F. Tabagisme passif et maladies respiratoires. Air pur, n. 71,2007

7. Brennan B. Nasopharyngeal carcinoma. Orphanet Journal of Rare Deseases, 2006, vol.1, n. 238. Chang E., Adami H. The enigmatic epidemiology of nasopharyngeal carcinoma. Cancer,

Epidemiology, Biomarkers and Prevention, 2006, n. 15, p. 1765.9. Chen CJ, et al. Multiple risk factors of nasopharyngeal carcinoma: Epstein-Barr virus,

malarial infection, cigarette smoking and familial tendency. Anticancer Research, 1990, n. 10,p. 547–53

10. Cheng Y. et al. Cigarette smoking, alcohol consumption and risk of nasopharyngealcarcinoma in Taiwan. Cancer Causes Control 1999, n. 10, p. 201–207

11. Cho W. Nasopharyngeal carcinoma: molecular biomarker discovery and progress. MolecularCancer, 2007, n. 6

12. Darii V. Cancerul laringian. Probleme de statistică, diagnostic și tratament. BuletinulAcademiei de Științe a Moldovei. Științe medicale. Chișinău, 2007, nr. 4(13), p.381-388

13. Dautzenberg B. Le Tabagisme passif. Rapport au directeur général de la Santé. Paris : LaDocumentation française. 2001

14. Davies L., Welch G. Epidemiology of head and neck cancer in the United States.Otolaryngology–Head and Neck Surgery, Vol 135, N. 3, 2006, p. 451-457

15. Dinamique d’evolution des taux de mortalite des principaux cancers en France. InstitutNational du Cancer, 2010

16. Esteve J. et al. Diet and cancers of the larynx and hypopharynx: the IARC multi-center studyin southwestern Europe. Cancer causes and control, vol.7, n. 2, p. 240-252

17. Farrelly M. C. et all. Getting to the Truth: Evaluating National Tobacco CountermarketingCampaigns. Am J Public Health, n.92(6), 2002, p. 901–907.

204

18. Ferlay J. et al. GLOBOCAN 2008, Cancer Incidence and Mortality Worldwide: IARCCancerBase N. 10

19. Franceschi S, et al. Comparison of cancers of the oral cavity and pharynx worldwide:etiological clues. Oral Oncology, 2000, n. 36 (1), p. 106-15.

20. Hill C., Laplanche A. Tabagisme et mortalité: aspects épidémiologiques. Bulletinépidémiologique hebdomadaire, 2003, n°22-23, p.98-100

21. Howlader N. et al. SEER Cancer Statistics Review, 1975-2008, National Cancer Institute.22. Incidence et mortalité par cancer des voies aéro-digestives supérieures (VADS) et de

l’oesophage en Bretagne. Observatoire Régional de Santé de Bretagne.2006, p.4223. La Vecchia C. et al. Cancer mortality in Europe, 2000–2004, and an overview of trends since

1975. Annals of Oncology, 2010, n. 21, p. 1323–1360, 201024. Larsson L-G et al. Relationship of Plummer-Vinson disease to cancer of the upper alimentary

tract in Sweden. Cancer Res 1975, n.35 p. 3308–331625. Les drogues а 17 ans. Résultats de l’enquéte ESCAPAD 2008. Tendances. n. 66, 200926. Lombrail P., Pascal J. Inégalités sociales de santé et accés aux soins. Les Tribunes de la

santé, 2005, n. 8, p. 31-3927. Marur Sh., Forastiere A. Head and Neck Cancer: Changing Epidemiology, Diagnosis, and

Treatment. Mayo Clinic Proceedings, 2008 vol. 83, n. 4, p. 489-50128. Menvielle G. et al. Changes in Socioeconomic Inequalities in Cancer Mortality Rates Among

French Men Between 1968 and 1996. American Journal of Public Health, 2007, vol. 97, n. 1129. Morse D., Kerr R. Disparities in oral and pharyngeal cancer incidence, mortality and survival

among black and white Americans. JADA, 2006, n. 137, p. 203-21230. Popescu C. et al. The epidemiology of hypopharynx and cervical esophagus cancer. Journal

of medicine and life, Vol 3, n. 4, 2010, p. 396-40131. Popova S, et al. Comparing alcohol consumption in central and eastern Europe to other

European countries. Alcohol Alcohol 2007, n. 42, p. 465-473.32. Ramirez F. et al. Hypopharyngeal cancer: analysis of the evolution and surgical results. Acta

Otorrinolaringologica Espanola. 2004 , n. 55(2), p. 67-7233. Ribeiro U. et al. Risk factors for squamous cell carcinoma of the oesophagus. British Journal

of Surgery, 1996, n. 83, p.1174-85.34. Spilka S.et all. Le tabagisme des adolescents suite à l’interdiction de vente aux mineurs de

moins de 16 ans en France. BEH thématique, 2008, p. 21-2235. Sriamporn S. et al. Environmental risk factors for nasopharyngeal carcinoma: a case-control

study in northeastern Thailand. Cancer, Epidemiology, Biomarkers and Prevention, 1992, n.1, p. 345–8.

36. Țâbârna G., Mereuță I. Cancerul.Vigilența oncologică în activitatea medicului de familie.Chișinau, 1997, p. 175

37. Țâbârna G. Starea actuală și problemele asistenței oncologice a bolnavilor cu tumori aleregiunii capului și gîtului în Republica Moldova. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei.Științe medicale. Chișinău, 2007, nr. 4(13), p. 17-33

38. Vineis P. et all. Environmental tobacco smoke and risk of respiratory cancer and chronicobstructive pulmonary disease in former smokers and never smokers in the EPIC prospectivestudy. BMJ, vol.330, 2005, p. 277

39. Wahlberg P. et all. Carcinoma of the hypopharynx: analysis of incidence and survivals inSweden over a 30-year period. Head and neck, 2008, p. 714-719

40. Доклад ВОЗ о глобальной табачной эпидемии, 2008 г., www.who.int/tobacco/communications

205

CALITATEA VIEŢII PACIENŢILOR CU CANCERTudor Grejdeanu , Victoria Voloceai

Catedra Sănătate Publică şi Management„Nicolae Testemiţanu”, IMSP, Spitalul Clinic mun. Nr.1

SummaryQuality life patients with cancer

In this article are deveribed some particularities of the life’s quality in patients withcancer.

The quality of life is a descriptive notion which reflects the emotional, social and physicwellbeing, and represents an important step in the final evaluation of the treatment in patientswith cancer.

Key words: the quality of life, symptoms emotional disorders.

RezumatÎn lucrare se descrie unele particularităţi a calităţii vieţii pacienţilor cu cancer. Calitatea

vieţii reprezintă un termen descriptiv care se referă la starea de bine emoţională, socială, fizică şila abilitatea de a funcţiona normal, reprezentând un important punct final de evaluare atratamentului, pacienţilor cu cancer.

Cuvinte – cheie. Calitatea vieţii, Simptoamele, tulburări comportamentale.

ActualitateaEvaluarea nivelului calităţii vieţii, precum şi reducerea simptomatologiei sunt măsuri

indicate în cazul tuturor pacienţilor cu cancer, dar mai ales la cei cu metastaze care au urmat doartratamente paliative (radio şi/sau chimioterapie). Pentru câteva tipuri de cancer evaluarea globalăa calităţii vieţii, precum şi a nivelului de performanţă al pacientului se află printre cei maiputernici predictori privind răspunsul la terapie sau rata de supravieţuire [1].O modalitate deîmbunătăţire a acestui aspect constă în diminuarea decalajului prin stabilirea unor scopuri mairealiste, prin oferirea informaţiilor necesare privind beneficiile, riscurile şi efectele tratamentuluişi prin stabilirea de relaţii individualizate şi empatice cu pacienţii .

ScopulMeta – analiza unor rezultate a cercetărilor efectuate a calităţii veţii pacienţelor cu

cancer.Evaluarea calităţii vieţii se realizează în general înainte de încercarea unei terapii şi la

finalul acesteia pentru observarea efectelor terapiei, dar şi atunci când se testează mai multeterapii pentru a vedea care din ele produc modificări mai semnificative la nivelul calităţii vieţii,putându-se recurge şi la realizarea unor evaluări intermediare.

Rezultate şi discuţiiBoala determină o serie de modificări în stilul de viaţă, atât al pacientului, cât şi al

familiei acestuia. Spitalizările prelungite, costul tratamentelor, teama de invaliditate sau depierderea independenţei, întreruperea serviciului determină o serie de schimbări de roluri la carepacientul trebuie să se adapteze.

Cercetările susţin faptul că experienţele anterioare în legătură cu această boală au unimpact de lungă durată atât asupra perceperii stării de sănătate, cât şi asupra comportamentului[2].

Un număr mare de pacienţi prezintă tulburări de somn, modificări ale apetitului, tulburărila nivelul relaţiilor sexuale, schimbări ale imaginii corporale, precum şi modificări în activităţilefizice şi sociale.

Fatigabilitatea – reprezintă simptomul cel mai frecvent întâlnit la aceşti pacienţi,simptom care afectează toate celelalte sfere ale vieţii – fizic, social, emoţional, psihologic şi

206

spiritual. Mulţi pacienţi realizează că oboseala le afectează viaţa de zi cu zi în mai mare măsurădecât durerea. Este un simptom complex, multifactorial care poate coexista cu şi poate fiinfluenţat de dispoziţia depresivă, alte simptome fizice şi de terapiile anticanceroase urmate .

Printre simptomele fizice asociate se citează anemia, durerea, febra / infecţiile, deficitelehormonale sau nutritive, depresia/anxietatea, tulburările de somn, inactivitatea, pasivitatea, etc.Fatigabilitatea reprezintă simptomul care nu a putut fi pe deplin eliminat la pacienţii cu cancer.

Greţurile şi vărsăturile apărute se pot datora efectului direct al bolii (metastaze cerebrale,obstrucţii digestive, tulburări metabolice), sau ca urmare a tratamentelor anticanceroase. Acestease pot manifesta continuu sau episodic (malnutriţie, deshidratare, izolare) putând fi mai mult saumai puţin controlabile, determinând tulburări la nivelul activităţilor fizice şi sociale. În generalaceste simptome apar în urma chimioterapiei. Uneori se observă modificaţii comportamentalecare determină apariţia acestor simptome încă înainte de începerea tratamentului, cum suntrefuzul terapiei (complianţa scăzută)], anxietatea şi depresia .Simptomele anticipatorii, prezentela aproximativ 25-50% dintre pacienţi, pot apărea în drum spre spital, la mirosul unor substanţe,etc. ca urmare a unui proces de condiţionare clasică .

Pierderea apetitului şi scăderea în greutate pot fi prezente în toate stadiile bolii, putândavea diferite cauze: o anorexie tranzitorie determinată de şocul psihologic apărut la aflareadiagnosticului, o anorexie secundară a tratamentului sau ca urmare a evoluţiei bolii. Pierdereaapetitului este adesea prima reacţie emoţională apărută într-o atmosferă anxioasă. Anorexia esteadesea asociată cu o dispoziţie depresivă. Scăderea sau chiar pierderea apetitului se poate datoraefectului direct al tumorii (metastaze cerebrale sau abdominale) sau tratamentului. Cea maievidentă cauză a caşexiei, considerată ce mai gravă complicaţie nutriţională, este pierdereaaportului de calorii şi de proteine datorită tratamentului, durerii, greţurilor, vărsăturilor, dar poatefi şi o consecinţă a alterării gustului în urma radioterapiei. Poate apărea şi ca urmare a alterăriifuncţionării intestinului, a metabolismului proteinilor, grăsimilor şi a carbohidraţilor, sau caurmare a inhibării centrului hipotalamus care controlează metabolismul tumoral.

O altă schimbare apărută în stilul de viaţă al pacienţilor se referă la tulburările în sferasexualităţii. Mulţi pacienţi recunosc o scădere sau chiar o stopare a activităţii lor sexuale dupăapariţia bolii. Oboseala, schimbările apărute la nivelul imaginii corporale, durerea sau anxietatealimitează posibilităţile fizice ale pacienţilor, chiar dacă dorinţele se menţin intacte. Tratamenteleaplicate afectează în general fertilitatea, şi mult mai rar libidoul. Collins, Bruera şi colab. auconstatat că aproximativ 25% din aceşti pacienţi ajung la divorţ sau separare. Pentru mulţi,menţinerea unei relaţii sexuale satisfăcătoare le întăreşte identitatea şi nivelul stimei de sine.Disfuncţia sexuală determină dezvoltarea unor stări depresive, determinând scăderea calităţiivieţii, tulburarea relaţiilor cu partenerul de viaţă, putându-se ajunge până la izolare şiînsingurare.

Durerea apărută în special în fazele avansate ale bolii, dar care poate fi prezentă şi încelelalte faze, are de asemenea o serie de efecte negative asupra vieţii pacientului. Senzaţiile dedurere sunt determinate atât de invazia tumorală, cât şi de factorii senzoriali, afectivi (răspunsulemoţional individual) şi cognitivi (percepţia durerii şi capacitatea de a-i face faţă). În durerea dincancer, elementele cognitive reprezentate de convingerile, credinţele şi cunoştinţele pacientuluidespre boală joacă un rol important. Toleranţa faţă de durere este în mod semnificativ corelatăpozitiv cu extroversiunea şi negativ cu neuroticismul. Cei cu abilităţi suficiente de copingacţionează în mod direct în vederea înlăturării durerii, în timp ce cei care recurg la strategii decoping evitative tind să nege senzaţiile de durere.

În concluzie, se poate spune că aproximativ 60% din senzaţiile de durere se datoreazădirect tumorii, 20% efectelor tratamentului şi 20% sunt independente de cancer sau detratament, fiind probabil asociate unor factori individuali.

Uneori cancerul poate provoca şi o serie de tulburări mentale organice determinândalterarea funcţionării sistemului nervos central. Astfel pot să apară dificultăţi de concentrare,tulburări perceptive şi mnezice, dezorientare, tulburîri psihomotorii, stări de insomnie.Tulburările comportamentale pot fi asociate cu tulburări ale ritmului somn-veghe, iritabilitate,

207

modificări caracteriale sau o alterare a activităţii psihomotrice. Tulburările de personalitatereprezintă primele simtome ale unei tumori cerebrale. Studiile [2] au arătat că tulburările apăruteîn anumite arii cerebrale cum ar fi hipotalamusul şi sistemul limbic, produc modificări alefuncţionării sistemului imun. Au fost puse în evidenţă 4 tipuri de tulburări cognitive care potapare la pacienţii cu cancer, şi anume: reducerea eficienţei funcţionării cognitive, leziuni focalecerebrale determinate de tumori cerebrale sau metastaze, demenţă şi psihoze exogene [4].

Boala determină o serie de schimbări în viaţa acestor persoane, dar aproximativ 2/3 dinaceşti pacienţi relatează că aceste schimbări au şi efecte pozitive cum ar fi: creşterea aprecieriivieţii, o mai bună capacitatea de a trăi prezentul, mai puţine preocupări faţă de lucrurile minore,tendinţa de a-şi duce la îndeplinire dorinţele în loc să le amâne [5].

În timpul tratamentelor pacientul va căuta să lupte pentru menţinerea unui echilibruemoţional rezonabil şi a unei imagini de sine satisfăcătoare prin păstrarea, pe cât posibil, a uneicât mai bune integrări sociale şi profesionale. Acest lucru necesită mobilizarea tuturor abilităţilorde care dispune persoana pentru a se adapta, uneori chiar cu ajutorul unor mecanisme defensive,pe care medicul de familie va trebui să le cunoască şi să le respecte.

Membrii familiei se confruntă adesea cu un sentiment de vinovăţie, gândindu-se că n-aufăcut suficient pentru a preveni apariţia bolii, că nu au luat în serios simptoamele bolnavului, cănu l-au trimis mai devreme la medic. Aceştia parcurg faze asemănătoare cu cele prin care trecepacientul la aflarea diagnosticului.

Totalitatea nevoilor pacienţilor, cum ar fi menţinerea independenţei, a activităţilor,managementul durerii şi al efectelor secundare ale tratamentelor, controlul incertitudinii, etc.corelează puternic cu nivelul de calitate a vieţii, acesta fiind cu atât mai scăzut cu cât numărulacestor nevoi este mai mare.

Îmbunătăţirea calităţii vieţii poate fi obţinută prin modificarea aşteptărilor pacientului şiapropierea acestora de realitate sau prin îmbunătăţirea experienţelor curente. Calman explicăfaptul că reducerea expectanţelor pacientului nu înseamnă reducerea speranţelor sau a ambiţiiloracestora, ci mai degrabă stabilirea unor scopuri mai apropiate, realizabile. O metodă deîmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor cu cancer constă în oferirea de informaţii corecte şiacurate privind tratamentul, efectele acestuia şi posibilităţile de recuperare. Calitatea vieţii nueste ceva stabil, ea cunoscând modificări pe parcursul evoluţiei bolii în funcţie de vârsta şi deexperienţele fiecăruia. Cei mai în vârstă vor căuta să-şi ajusteze percepţiile legate de starea desănătate, în timp ce pacienţii mai tineri vor avea expectanţe mai crescute legate de starea lorfizică şi funcţională. Observaţiile conform cărora pacienţii mai în vârstă obţin scoruri mairidicate la chestionarele care evaluează calitatea vieţii vin să susţină aceste puncte de vedere .

Studiile realizate până în prezent au pus în evidenţă o serie de factori care ar puteainfluenţa calitatea vieţii, incluzând aici localizarea sau stadiul de evoluţie al bolii, posibilităţileterapeutice, starea de sănătate curentă a pacientului, tipul de tratament urmat, precum şi o seriede factori demografici care ţin de pacient – vârstă, sex, nivel educativ [6].

Concluzii1.Cercetările susţin faptul că experienţele anterioare în legătură cu această boală au un

impact de lungă durată atât asupra perceperii stării de sănătate, cât şi asupra comportamentului .2.Spitalizările prelungite, costul tratamentelor, teama de invaliditate sau de pierderea

independenţei, întreruperea serviciului determină o serie de schimbări de roluri la care pacientultrebuie să se adapteze.

3.Un număr mare de pacienţi prezintă tulburări de somn, modificări ale apetitului,tulburări la nivelul relaţiilor sexuale, schimbări ale imaginii corporale, precum şi modificări înactivităţile fizice şi sociale.

4. O metodă de îmbunătăţire a calităţii vieţii pacienţilor cu cancer constă în oferirea deinformaţii corecte şi acurate privind tratamentul, efectele acestuia şi posibilităţile de recuperare.

208

5. Studiile realizate până în prezent au pus în evidenţă o serie de factori care ar puteainfluenţa calitatea vieţii, incluzând aici localizarea sau stadiul de evoluţie al bolii, posibilităţileterapeutice, starea de sănătate curentă a pacientului.

Bibliografie1. Sartorius N.,Qualiti of Life and Mtntal Disoriders: A Global Perspective, in A/ , pg

319/328.2 .Barrz , M>M.,’ Well/ being and Life Satisfaction as components of Quality of Lifein Mental

Disorders’ in A/ pg . 31 – 42 .3.Boider L., De Nor, A.K. (1997): „Psychological distress and intrusive thoughts in cancer

patients”, J.Nerv. Ment. Dis; 185:346- 348.4.Dowse, G.(2000): Psychological edjustment to cancer. The comparative effectiveness of

interpersonal psychotherapy and cognitive – behavioral therapy. [Medline].5.Spiegel, D. (2002): “Effects of psychotherapy on cancer survival”, Nature Reviews cancer, 2

(5): 383-389.6.Mager, W.M., Andrykowski, M.A. (2002): “Communication: patients perceptions and

psychological adjustment”, Psychooncology, 11(1) : 35-46.

MALADIILE CARDIOVACSULAREO PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Elena Raevschi, Dumitru Tintiuc, Corina Vicol, Leonid Margine, Vlad BadanCatedra Sănătate Publică şi Management”Nicolae Testemiţanu”, USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryCardiovascular diseases as a public health problem in the Republic of Moldova

The aim of this article is to bring forward and realize the dimension of the cardiovasculardiseases (CVD) problem and its impact in the Republic of Moldova, Europe and the world. CVDare the main cause of mortality, morbidity and disability and contribute substantially to theescalating costs of health care. Measurements of Prophylaxis are able to reduce CVD mortality,morbidity and disability particularly in high risk subjects.

RezumatScopul lucrării este de a estima si a realiza dimensiunea problemei maladiilor

cardiovasculare (MCV) si impactul ei în Republica Moldova, Europa şi în lume. MCV suntcauza principală a mortalităţii, morbidităţii şi invalidităţii şi contribuie substanţial la escaladareacosturilor ale îngrijirii sănătăţii. Măsurile de profilaxie sunt în stare să reducă mortalitatea,morbiditatea şi invaliditatea prin MCV in special pentru subiecţii cu risk sporit.

ActualitateaMaladiile cardiovacsulare unanim sunt considerate ca una din cele mai importante şi

stringente probleme de aspect medico-social a sec. XXI. Fapt determinat de prezenţaimpunătoare a fenomenului în toată lumea, fiind estimat prin dauna sporită a stării sănătăţiipopulaţiei. Conform datelor OMS din 57 de milioane de decese pentru anul 2008, 36 de miloane,ce constituie 63%, au fost cauzate de maladii non-transmisibile. S-a constatat, ca ponderamajoră din maladiile non-transmisibile revine la patru nozologii: maladii cardiovasculare,cancer, diabet, maladii cronice respiratorii (fig.1).

209

Bolile cardiovasculare sunt recunoscute unanim ca ucigaşul de frunte al sec.XXI,depăşind în acest sens chiar şi toate formele de cancer luate împreună [2]. Bolile cardiovacularesunt deasemenea o cauză majoră de dizabilitate şi de scădere a calităţii veţii, determinând astfelun sever impact economic şi psihosocial. Costul maladiei cardiovacsulare în economia U.E. esteestimat la aproximativ 192 miliarde de Euro/an[1].

În timp ce mortalitatea şi incidenţa bolilor cardiovacsulare sunt în scădere în ţările dinnordul, sudul, şi vestul Europei, în ţările centrale şi estice nu numai, că nu sunt în scădere, darsunt chiar în creştere. Indeferent de faptul că in U.E. rata mortalităţii demonstrează o tendinţă ladescreştere, numărul de pacienţi ( bărbaţi şi femei) este în creştere. Acest paradox se datorează,atât creşterii longevităţii şi îmbunătăţirii supraveţuirii la bolnavi, cât şi întineririi afecţiunii (afectarea tot mai frecventă a persoanelor tinere) [2]. Toate aspectele nominalizate ale bolilorcardiovasculare demonstrează, că atribuirea rangului de problemă medico-socială pentru acestfenomen este bine meritată şi pledează pentru intervenirea adecvată şi promtă spre ameliorare asituaţiei actuale.

Principalii factori de risc pentru boala cardiovasculară sunt fumatul, tensiunea arterilăcrescută şi nivelul ridicat al colesterolului sanguin, factori în directa relatie cu stilul de viaţăindividual şi obiceiurile alimentare, cât şi cu nivelul de activitate fizică. Alţi factori de risccardiovacsular includ: obezitatea, diabetul zaharat, consumul excesiv de alcool şi stresul psiho-social [3].

ScopulDe a estima starea de sănătate cardiovasculară în Republica Moldova, pentru a argumenta

necesitatea implimentarii şi respectării măsurilor de profilaxie, contribuind astfel la prevenirea sicontrolul maladiilor aparatului circulator.

Material si metodePentru realizarea scopului propus s-a folosit metoda descriptivă de cercetare (analiza

sintetică) în baza datelor statistice ale Organizaţiei Mondiale a Sănătaţii (2010), CentruluiNaţional de Management în Sănătate din Republica Moldova (2009).

RezultateLa fel ca şi în ţările economic dezvolate în Republica Moldova maladiile cardiovacsulare

au căpătat o importanţă primordială din cauza majorării nivelului răspândirii şi influenţeinegative asupra capacităţii de muncă a populaţiei. În sec. XXI bolile cardiovasculare continuă sărămână una din cele mai stringente probleme a ocrotirii sănătăţii [5]. Pentru o populatie deaproximativ 3,5 milioane de locuitori cât are Republica Moldova in momentul de fata [4], este

Fig.1. Structura mortalităţii prin boli nontransmisibile conform datelor OMS (2008)

210

de-a dreptul alarmant ca peste 400 mii de locuitori sufera de boli ale aparatului circulator. Dacane uitam că numarul bolnavilor de aceste boli are tendinţă de creştere in fiecare an avem in fataimaginea alarmantă in care se află starea de sănătate a populaţiei Republicii Moldova (tabelul1.).

Tabelul 1. Nivelul incidenţei şi prevalenţei maladiilor cardiovasculare în RepublicaMoldova pentru aa. 2003-2009 la 10 mii locuitori [5]

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Incideţa 142,6 184,3 242,9 212,5 197,2 169,2 167,8

Prevalenţa 779,5 921,4 986,7 1100,9 1161,1 1233,4

În anul 2008 în Republica Moldova majoritatea cazurilor de deces ale populaţiei au fostproduse de boli ale aparatului circular - 55,95% din numărul total de decese (în lume 48%),urmată de tumorile maligne – 13,21% decese (în lume – 21%), fenomen mai pronunţat în mediulrural, unde mortalitatea prin boli ale aparatului circulator este în proporţie de 57,93% dindecedaţi, iar cea prin tumori de 11,44% din decedaţi.Statisticile privitor la mortalitatea în vîrstaaptă de muncă respectă ierarhia mortalităţii generale a populaţiei (tabelul 2.).

Tabelul 2. Mortalitatea generală a populaţiei Republicii Moldova în perioada 2003-2009 la100 mii locuitori [4]

Cauzele

decesului2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Bolilecardiovasculare

679,6 653,7 700,1 671,4 676,0 657,4 663,2

Tumori maligne 138,5 141,5 145,8 153,4 152,6 157,4 160,5

Bolile aparatuluidigestiv

114,1 116,3 128,6 122,5 119,4 112,3 115,5

Traume şi otrăviri 103,2 101,6 108,4 105,0 101,9 99,4 97,0

Bolile aparatuluirespirator

79,0 69,3 79,2 72,9 72,1 68,9 64,7

Cele mai multe decese ale persoanelor în vîrstă aptă de muncă în Republica Moldova aufost cauzate de boli ale aparatului circulator, care în anul 2009 au înregistrat valoare de 136,2cazuri de deces la 100.000 persoane, fiind în creştere cu anii precedenţi şi urmate de deceseleproduse de accidente, intoxicaţii şi traume - 107,9 cazuri de deces la 100.000 persoane.Mortalitatea persoanelor în vîrsta aptă de muncă este indicatorul, care prezintă starea sănătăţiipopulaţiei economic active şi care este determinată de capacitatea sistemului de sănătate de apresta servicii calitative de sănătate, prezenţa şi calitatea programelor de promovare al moduluisănătos de viaţă, abordarea şi aplicarea principiului intersectorial al sănătăţii etc.

In strutura morbidităţii generale a populaţiei mature bolile cardiovasculare ocupă locul II(12,3-15,2%), dar în grupa de populaţie cu vârsta peste 60 ani – locul I (28,5-37,6%). Îndinamica bolilor cardiovasculare a populaţiei Republicii Moldova se evidenţiază o tendinţă deîntinerire a afecţiunii. La rînd cu aceasta s-a majorat rata invalidităţii primare a populaţiei RM dela 299,0 la 100 mii locuitori (a.2003) la 396,2(a.2009). În ultimii ani sporeşte cota invalidităţiiprimare cauzate de maladii cardiovasculare, menţinind totodată poziţia de frunte (tabelul 3.).

211

Tabelul 3. Strutura invalidităţii primare după principalele cauze a populaţiei RepubliciiMoldova în perioada 2003-2009 la 100 mii locuitori [4]

Cauzeledecesului 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Bolile cardiovasculare 20,5 19,7 21,0 21,5 19,9 20,6 20,3

Tumori maligne 14,4 19,6 17,6 16,5 18,5 19,3 19,3Bolile sistemuluinervos 9,3 8,6 9,0 9,2 10,1 9,9 9,6

Tulburări mentale 9,8 8,8 8,1 7,7 7,2 7,6 7,5Bolile aparatuluiosteomuscular 8,2 7,6 8,5 8,5 8,3 7,2 8,2

Bolile aparatuluidigestiv 7,4 7,4 8,0 6,9 7,7 7,2 7,2

Traume 7,6 7,4 6,5 7,1 6,6 6,4 6,3

DiscutiiPrin efectuarea măsurilor adecvate şi oportune de profilaxie primară, secundară şi terţiară

boala cardiovasculară poate fi prevenită esenţial, constituind, de fapt, direcţiile de bază alepromovării sănătăţii cardiovasculare [5]. Creşterea impactului maladiilor non-transmisibileasupra sanatatii populatiei a determinat atenţia deosebită a OMS catre elaborarea planurilor demăsuri, elucidate intr-un sir de documente, ce vor contribui la ameliorarea situaţiei prinfortificarea prevenţiei şi controlului, (fig.2).

Fig.2. Elaborările OMS despre Prevenirea si Controlul maladiilor nontransmisibilepentru perioada 2000-2010

La rînd cu aceasta se atenţionează, că în promovarea sănătăţii cardiovasculare are oimportanţă deosebită atît acţiuni la nivel de stat, cât şi cele la nivel de individ, mai ales

212

identificarea factorilor de risc individual. OMS estimează că reducerea valorilor tensiuniiarteriale, a obezităţii, fumatului şi colesterolului va scade cu mai mult de jumătate incidenţabolilor cardiovasculare. Astfel, determinarea nivelului tensiunii arteriale, a colesteroluluisangvin, a consumului de tutun şi a sedentarismului terbuie să facă parte integrantă din oriceconsultaţie medicală, fiind prirogativă profilaxiei primare a bolilor cardiovasculare. Rolulmedicilor, atît în educaţia pentru sănătate a populaţiei, cît şi în susţinerea, identificarea şitratamentul adecvat şi oportun persoanelor cu risc sporit este indiscutabil şi recunoscut de toatăcomunitatea. În acest context este binevenită efectuarea examenelor medicale direcţionate pentrudepistarea precoce în masă a bolii cardivasculare. Măsurarea tensiunii arteriale, determinareacolesterolemiei şi tridliceridemiei ar trebui să devină investigaţii de rutină. Nu mai puţinimportant pentru profialxia secundară a bolilor cardiovasculare este dispenzarizareasîrguincioasă şi adecvată a pacienţilor cu diagnosticul deja stabilit.

Este necesar ca începutul abordării acestei probleme să fie pornit din frageda copilărieprin stabilirea factorilor de risc individuali şi promovarea unui mod sănătos de viaţă, care arforma şi organiza stilul individual de viaţă. Impactul bolii cardiovasculare poate fi redusdeasemenea prin diagnostic timpuriu, un management adecvat al afecţiunii, recuperare şiprofilaxie. Astfel, promovarea sănătăţii cardiovasculare va determina prevenirea boliicardiovasculare.

Concluzii1. Sănatatea cardiovasculară în Republica Moldova ca şi în majoritatea ţărilor din

Europa şi lume reprezintă o problemă medico-socială stringentă.2. Evaluarea stării sănătăţii cardiovasculare în dinamică (inclusiv prevalenţa factorilor

de risk) va contribui la prevenirea bolilor cardiovasculare.3. Implementarea şi respectarea măsurilor de profilaxie primară, secundară şi terţiară

determină prevenirea şi controlul maladiilor aparatului circulator.

Bibliografie1. Allender S., et al. European cardiovascular disease statistics. British Heart Promotion

Research Group, Department of Public Health, University of Oxford. Edition 2008. p. 1-113.2. European Socety of Cardiology. www.escardio.org./about /what/advocacy/Pages/health-charter.aspx (citat 20 mai 2011)3. Fourth Joint Task Force of the European Society of Cardiology and Other Societies on

Cardiovascular Disease Prevention in Clinical Practice. European guidelines oncardiovascular disease in clinical practice: executive summary. European Heart Journal: 10/1093/eurheart/ehm316. The European Society of Cardiology, 2007.p. 2-40.

4. Raportul anual al Centrului Naţional de Management în Sănătate, Sănătate Publică înMoldova, anul 2009. p.183-218.

5. Tintiuc D. si altii. Sănătate Publică şi Management. Chişinău, 2007. p. 762-771.6. World Health Organization. Global status report on noncommunacable diseases 2010. p.1-31.

213

ASPECTE ALE RELEVANȚEI CADRULUI LEGALDE IMPLEMENTARE A TEHNOLOGIILOR TELEMEDICALE

Oleg LozanŞcoala de Management în Sănătate Publică

SummaryAspects of relevance of the legal framework for development of telemedical technologies

The objective of this article is to provide an overview of the extent to which currentlegislation at EU and RM can meet the needs of regulatory requirements for the implementationof telemedicine technologies.

The study does not provide legal solutions, but rather a starting basis to examine their ownfield of telemedicine situation and formulate appropriate questions for national legislation.

RezumatObiectivul acestui articol este de a oferi o imagine de ansamblu, în măsura în care

legislaţia actuală la nivelul UE şi RM poate veni în întâmpinarea cerinţelor de reglementare anecesităților de implementare a tehnologiilor telemedicale.

Studiul nu va oferi soluţii juridice, ci mai degrabă o bază de pornire pentru a examinasituaţia proprie domeniului de telemedicină şi va formula întrebări adecvate pentru legislaţianaţională.

Telemedicina, conform definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, este metoda acordăriiserviciilor pentru asistenta medicală acolo unde distanţa geografică prezintă un factor critic.

Telemedicina nu este o tehnologie nouă, ci o ramură vastă a medicinii moderne. Ea s-adezvoltat concomitent cu perfecţionarea ştiinţelor despre sănătatea omului şi a tehnologiilor detransmitere a informaţiei.

Obiectul de bază al telemedicinii este realizarea dreptului omului la asistenţă medicalăcalificată oriunde si oricând

În lumea contemporană, tehnologiile telemedicale sunt într-o ascendență spectaculoasă, iarrezolvarea problemelor legale este elementul cheie în dezvoltarea oricăror sisteme de e-sănătate.

Comunitatea EuropeanăPrezenta analiza demonstrează că normele juridice în comunitatea europeană oferă statelor

membre un număr substanțial de răspunsuri şi soluţii pentru a integra instrumentele de sănătateelectronică şi telemedicină în practica medicală de zi cu zi.

Telemedicina este un serviciu care ține atât de domeniul sănătății, cât și de cel al societățiiinformaționale. Ca atare, telemedicina intră sub incidența Tratatului CE (articolul 49) și alegislației secundare a UE, în special a Directivei 2000/31/CE, denumită în continuare „directivaprivind comerțul electronic”.

Curtea Europeană de Justiție a afirmat că nici natura specială a serviciilor medicale și nicimodul lor de organizare sau finanțare nu le situează în afara sferei de aplicare a principiuluifundamental al liberei circulații. Aceasta include libertatea beneficiarilor de servicii medicale dea solicita și primi asistență medicală din partea unui alt stat membru, indiferent de modul deprestare a serviciului respectiv, ceea ce poate include și telemedicina.

Directiva 98/34/CE, modificată prin Directiva 98/48/CE, stabilește o procedură care impunestatelor membre obligația de a notifica Comisiei, precum și celorlalte state membre, oriceproiecte de reglementări tehnice privind produsele și serviciile care țin de societateainformațională, inclusiv legate de telemedicină, înainte de adoptarea lor în legislația națională.

Directiva privind comerțul electronic definește reguli pentru furnizarea serviciilor specificesocietății informaționale, atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea. Directiva se aplicăși în cazul telemedicinei. În cazul serviciilor de telemedicină între întreprinderi – business-to-

214

business – (între specialiști – professional-to-professional), cum ar fi teleradiologia, se aplicăprincipiul țării de origine: serviciul oferit de specialist trebuie să respecte regulile statului membrude stabilire. În cazul activităților de la întreprindere la client (business-to-consumer), care ar puteafi relevant pentru serviciile de telemonitorizare, obligațiile contractuale nu intră sub incidențaprincipiului țării de origine: este posibil ca serviciul să fie reglementat de regulile din țarabeneficiarului.

Statele membre sunt cele care definesc actele medicale. Ca principiu general, clasificareaserviciilor specifice de telemedicină ca acte medicale trebuie să garanteze faptul că acesteaîndeplinesc același cerințe ca cele aplicate în cazul serviciilor care țin de alte domenii (deexemplu, teleradiologia în comparație cu radiologia). Acest principiu garantează faptul căserviciile de sănătate reglementate corespunzător nu sunt înlocuite de servicii de telemedicinămai puțin reglementate și evită discriminarea furnizorilor care oferă același serviciu, respectânddispozițiile directivei privind comerțul electronic.

Directiva 95/46/CE privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protejareaconfidențialității prevede o serie de cerințe suplimentare referitoare la confidențialitate șisecuritate pe care trebuie să le îndeplinească telemedicina și toate celelalte servicii onlineinteractive pentru a proteja drepturile cetățenilor.

Directiva 2002/58/EC privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității însectorul comunicațiilor electronice prevede cerințe specifice referitoare la furnizorii de serviciide comunicații electronice prin rețele publice de comunicații, pentru a garanta confidențialitateacomunicațiilor și securitatea rețelelor.

Directiva 2005/36/CE stabilește criteriile pentru o serie de profesii reglementate, conformcărora calificările obținute într-un anumit stat membru sunt recunoscute și în celelalte statemembre. Recunoașterea calificărilor profesionale de către statul membru gazdă permitebeneficiarului să aibă acces, în respectivul stat membru, la aceeași profesie ca cea pentru careeste calificat în statul membru de origine și să o exercite în aceleași condiții ca și cetățenii dinrespectivul stat membru.

Telemedicina este recunoscută și în propunerea de Directivă a Parlamentului European și aConsiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere,care se referă la mobilitatea transfrontalieră a pacienților și la posibilitatea acestora de aveaacces la servicii dincolo de granițe. Această propunere nu aduce atingere directivelor menționateanterior, în special Directivei privind comerțul electronic și Directivei 2005/36/CE. În cazul încare va fi adoptată, directiva ar impune Comisiei obligația de a lua măsuri care să garantezeinteroperabilitatea mijloacelor de furnizare a serviciilor de e-sănătate, inclusiv a celor detelemedicină.

Republica MoldovaCadrul legal strategic pentru domeniul de telemedicină în Moldova este reprezentat prin

capitolul de e-Health în cadrul Strategiei de edificare a societăţii informaţionale „Moldovaelectronică”, adoptată de Guvernul Republicii Moldova în anul 2005 şi Hotărîrea Guvernului Nr.1128 din 14.10.2004 „Cu privire la Concepţia Sistemului Informaţional Medical Integrat”.Completată cu Planul de Acţiuni, strategia şi concepţia servesc pînă în prezent ca bază pentruimplementarea domeniului de e-Sănătate în ţară. Pe parcursul ultimilor 5 ani, Strategia nu a fostreînnoită, iar Concepţia SIMI a fost completată cu unele concepţii pentru submodulele sale, carenu au fost încă aprobate prin Hotărîre de Guvern. Pe parcursul anului 2005, cu participareaAsociaţiei de Telemedicină din Republica Moldova, a avut loc o încercare de a dezvolta unconcept cu privire la domeniul telemedical, identificînd rolul şi perspectivele dezvoltăriitelemedicinei în ţară, însă acest proces nu a fost finalizat.

Documentele cercetate cu privire baza legislativă, normativă existentă pe teritoriulRepublicii Moldova, relevante domeniul implementării tehnologiilor telemedicale au foststudiate evidențiind:

215

I. Cadrul normativ-juridic medical și II. Cadrul normativ-juridic general. I. Cadrul normativ-juridic medicalÎn Republica Moldova cadrul normativ-juridic relevant domeniului de telemedicină şi

sănătate electronică nu este redat într-un singur act, ci se regăseste parțial în mai multe legiorganice, Hotărâri ale Guvernului, ordine, etc. Astfel, evidenţiem următoarele acte cu tangenţăfaţă de domeniul vizat al sănătăţii electronice și telemedicinii:· Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28.03.1995;· Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr.10 din 03.02.2009;· Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului nr.263 din 27.10.2007;· Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr.264 din 27.10.2005;· Legea privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane nr.42 din 06.03.2008;· Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr.23 din 16.02.2007;· Legea cu privire la controlul şi profilaxia tuberculozei nr.153 din 04.07.2008;· Legea cu privire la medicamente nr.1409 din 17.12.1997;· Legea cu privire la activitatea farmaceutică nr.1456 din 25.05.1993;· Legea privind donarea de sînge şi transfuzia sanguină nr.241 din 20.11.2008;· Legea privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de

droguri şi de alte substanţe psihotrope nr.713 din 06.12.2001;· Legea cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor nr.382 din

06.05.1999;· Legea privind sănătatea mentală nr.1402 din 16.12.1997;· Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585 din 27.02.1998;· Hotărârea Guvernului RM №886/2007 pentru aprobarea “Politicii naţionale de sănătate

2007-2021”;· Hotărârea Guvernului RM №1471/2007 pentru aprobarea “Strategiei de dezvoltare a

sistemului de sănătate 2008-2017”· Hotărârea Guvernului RM №1128 din 14.10.2004 privind aprobarea Concepţiei Sistemului

Informaţional Medical Integrat;· Hotărârea Guvernului Republicii Moldova № 101 din 5 februarie 2008 privind instituirea

„Registrului de stat al formularelor medicale de strictă evidenţă”· Ordinului MS № 190 din 23 iunie 2003 „Cu privire la instituirea structurii sistemului

sănătăţii raionale/municipale”, ce prevede structura şi responsabilităţile secţiilor deinformatică şi statistică medicală din cadrul instituţiilor medicale publice;

· Ordinul MS № 139 din 28.V. 2002 „Cu privire la aprobarea formularelor de evidenţămedicală primară din instituţiile medicale”;

· Ordinul MS „Cu privire la întocmirea şi prezentarea dărilor de seamă statistice medicaleanuale de către instituţiile medico-sanitare”, actualizat anual, etc.II. Cadrul normativ-juridic generalProdusele şi serviciile de telemedicină suscită un şir de întrebări legale, printre care

evidenţiem, în special, aspectele protecţiei datelor, obligaţiile şi protecţia consumatorilor şiunele aspecte privind concurenţa, acestea fiind probleme primordiale la moment.

Cele mai importante acte pentru domeniul vizat a implementării tehnologiilor telemedicale înRepublica Moldova sunt:

• Legea № 982-XIV din 11 mai 2000 cu privire la accesul la informaţie;• Legea №264-XV „Cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală” din 15 iulie

2004;• Legea № 17 din 15.02.2007 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal;• Legea № 467-XV din 21 noiembrie 2003 cu privire la informatizare şi la resursele

informaţionale de stat;• Legea № 241- XVI din 15.11.2007 comunicaţiilor electronice;

216

• Legea № 20 din 03.02.2009 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice• Legea № 284-XV din 22.07.2004 privind comerţul electronic;• Legea cu privire la registre № 71-XVI din 22.03.2007;• Legea № 412- XV „Cu privire la Statistica Oficială”;• Legea № 100-XV din 26.04.2001 „Privind actele de stare civila”;• Legea № 105-XV din 13.03.2003 privind protecţia consumatorilor;• Legea № 845-XII din 03.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”;• Legea № 1069-XV din 22 iunie 2000 cu privire la informatică;• Hotărârea Guvernului Republicii Moldova №272 din 6 martie 2002 privind măsurile de

creare a sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al unităţilor de drept”;• Hotărârea Guvernului Republicii Moldova № 632 din 8 iunie 2004 cu privire la aprobarea

Politicii de edificare a societăţii informaţionale în Republica Moldova ;• Hotărârea Guvernului Republicii Moldova № 844 din 26 iulie 2007 cu privire la aprobarea

Concepţiei „Sistemului integrat de circulaţie a documentelor electronice”;• Hotărârea Guvernului Republicii Moldova № 733 din 28 iunie 2006 cu privire la aprobarea

Concepţiei „Guvernării electronice”;• Hotărârea Guvernului Republicii Moldova № 255 din 9 martie 2005 cu privire la aprobarea

Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţionale „Moldova electronică”;• Hotărîrea Guvernului cu privire la crearea sistemelor şi resurselor informaţionale

automatizate de stat № 562 din 22.05.2006;• Hotărîrea Guvernului cu privire la centrele de certificare a cheilor publice № 945 din

05.06.2005;• Hotărîrea Guvernului privind paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în

reţeaua Internet № 668 din 19.06.2006;• Ordinul № nr. 64 din 07.12.2006 al Serviciului de Informaţie şi Securitate cu privire la

aprobarea Normelor tehnice în domeniul semnăturii digitale;• Ordinul comun № 44/347/100 din 11.10.2005 al Ministerul Dezvoltării Informaţionale,

Ministerul Sănătăţii şi Biroul Naţional de Statistică cu referinţă la eliberarea certificatelorconstatatoare ale naşterilor;

• Ordinul comun № 132 ⁄ 47 ⁄ 50 din 29.04.2004 al Ministerul Dezvoltării Informaţionale,Ministerul Sănătăţii şi Biroul Naţional de Statistică cu referinţă la eliberarea certificatelor deconstatare a deceselor, etc.

În rezultatul analizei cadrului legal pentru implementarea tehnologiilor telemedicale înRepublica Moldova, s-au constatat următoarele:

La nivel strategic:I. Sistemul Sănătăţii al Republicii Moldova are trasate sarcini strategice de implementare a

tehnologiilor telemedicale în baza Strategiei Naţionale de edificare a societăţiiinformaţionale „Moldova electronică”, Strategiei de dezvoltare a sistemului de sănătateîn perioada 2008-2017, Politicii Naţionale de Sănătate din Republica Moldova,Sistemului Informaţional Medical Integrat;

II. În sistemul sănătăţii din RM, pe parcursul ultimilor ani au fost realizate diverse activităţipentru implementarea ICT în sănătate, cum ar fi:

Telemedicina şi învăţămîntul la distanţă în RM; Sistemul Informațional Automatizat„Asigurările Obligatorii de Asistență Medicală”; Sistemul Informaţional Automatizat „Serviciulde Sînge”; Sistemul Informaţional Automatizat „Sistemul perfecţionat de supraveghereepidemiologică a Gripei aviare si altor maladii infecţioase”; Sistemul Informaţional Automatizat„Nomenclatorul de stat al Medicamentului”; Sistemul Informaţional Automatizat „AsistenţaMedicală-Primară” „Cabimed Manager” din cadrul Clinicii Universitare de Asistenţă MedicalăPrimară; Sistemul Informaţional Integrat de Asistenţă medicală spitalicească şi de Imagisticămedicală din cadrul Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie „Hospital Manager Suite”;

217

Sistemul Informaţional Integrat de Asistenţă medicală spitalicească din cadrul Centrului NaţionalŞtiinţifico-Practic Medicina de Urgenţă; Sistemul Informaţional de colectare a datelor statistice;Sistemul Informaţional de Monitorizare şi Evaluare a TB; mHealth – mobile Health; SistemulInformaţional Automatizat Asistenţa Medicală Primară „MedEx” dat în exploatareexperimentală; Sistemul Informaţional de Monitorizare şi Evaluare SIDA; etc.

Însă toate aceste iniţiative rămîn sporadice, fragmentate şi fără continuitate şi durabilitate, înmare parte, din cauza imperfecţiunii cadrului legislativ de implementare a tehnologiilortelemedicale şi sănătăţii electronice în Republica Moldova.

III. Unele prevederi-cheie ale cadrului normativ-juridic sunt depăşite şi necesită o revizuireradicală (ex. Concepţia Sistemului Infomaţional Medical Întegrat);

IV. Indiferent de prezenţa unor deficienţe, inclusiv în legislaţia europeană din domeniule(m)Health, ralierea la cadrul legslativ european constituie un obiectiv primordial şi vitalpentru dezvoltarea domeniului.

La nivel legislativ:V. Cadrul legislativ din Republica Moldova, atît cel ce vizează sistemul sănătăţii, cît şi cel

general, este nespecific domeniului şi nu conţine prevederi exprese pentru aplicareaacestuia;

VI. Indiferent de faptul că unele prevedri-cheie pentru domeniul cercetat, cum ar fi, Legeacu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului nr.263 din 27.10.2007, Legea cuprivire la exercitarea profesiunii de medic nr.264 din 27.10.2005, Legea ocrotiriisănătăţii nr.411 din 28.03.1995, Legea № 982-XIV din 11 mai 2000 cu privire laaccesul la informaţie, Legea №264-XV „Cu privire la documentul electronic şisemnătura digitală” din 15 iulie 2004, Legea № 17 din 15.02.2007 cu privire laprotecţia datelor cu caracter personal, Legea № 241- XVI din 15.11.2007comunicaţiilor electronice, etc. sunt prezente în legislaţia naţională, totuşi, acest cadrulegislativ-normativ rămîne a fi incomplet.;

VII. În urma analizei efectuate, se constatată lipsa legislaţiei specifice pe orizontală;VIII. Toate prevederile legale utile în implementarea tehnologiilor telemedicale sunt

reflectate în arii/domenii foarte dispersate, ceea ce constituie un impediment înorientarea potenţialilor utilizatori.

La nivel normativ:IX. Se constată lipsa cadrului normativ de stimulare şi motivare a utilizării tehnologiilor

eHealth în sectorul sănătăţii, inclusiv a implementării fişei electronice a pacientului şicirculaţiei documentelor electronice;– Nu este stabilit statutul arhivelor electronice medicale;– Nu sunt elaborate regului de utilizare specifică a semnăturii digitale pentru sistemul

sănătăţii;– Nu există un cadru normativ cu privire la interoperabilitatea datelor electronice

medicale;– Nu există un cadru pentru unificarea terminologiei medicale în format electronic.

X. Se constată lipsa cadrului reglatoriu ce ţine de standardizarea în domeniul cercetat.

RecomandăriÎn scopul depăşirii situaţiei constatate, în urma analizei cadrului normativ-legal, se propune:La nivel normativ:– elaborarea statutului arhivelor electronice medicale;– stabilirea regulilor de utilizare specifică a semnăturii digitale pentru sistemul sănătăţii;– elaborarea cadrului normativ cu privire la interoperabilitatea datelor electronice

medicale;– necesitatea adoptării cadrului pentru unificarea terminologiei medicale în format

electronic;

218

– necesitatea elaborării unui set de standarde în domeniul tehnologiilor informaţionalemedicale (informaticii medicale). (Ex. nu sunt aprobate standardele cu privire la fişaelectronică a pacientului, ENV 13606);

– de a acorda prioritate necesităţilor de implementare – cum ar fi exemplu, fişa electronicăa pacientului să devină prioritară în implementare, pentru a facilita accesul medicului latehnologii;

– de a identifica nomenclatoarele la nivel naţional şi a stabili tehnologia, care ar prevedeadiseminarea automată a nomenclatoarelor aprobate de MS în regim automat;

– stabilirea standardelor pentru schimbul de date între CNAM şi IMS; între IMSP şi MSRM (exemplu, stabilirea standardului de raportare electronică în baza TichetuluiStatistic).

La nivel legislativ:Reieşind din caracteristica nespecifică, incompletă, dispersată a cadrului legislativ-normativ

în domeniul e(m)Health prezent în RM, soluţiile de înlăturare a deficienţelor şi de aliniere dinstart la standardele internaţionale şi europene pot fi:

– Elaborarea LEGII separate cu privire LA E(M)HEALTH DIN REPUBLICAMOLDOVA sau

– a unui capitol special în cadrul unei eventuale noi legi ai Sănătății Publice în RepublicaMoldova.

La nivel strategic:Reieşind din cele analizate, şi anume: depăşirea în timp a prevederilor strategice prevăzute în

SIMI şi necesitatea tranşării acţiunilor prioritare în conformitate cu rigorile internaţionale şieuropene, se impune:

– Elaborarea şi aprobarea noii Strategii Naţionale de dezvoltare a domeniuluie(m)Health şi Telemedicinei;

Bibliografie1. Registru de stat al actelor juridice al republicii moldova -http://www.justice.md2. Ashley R.C.Telemedicine: Legal, ethical, and liability considerations. (Ethics in Action)

//Journal of the American Dietetic Association. - 2002.-3. Durrani H, Khoja S. A systematic review of the use of telehealth in Asian countries. Journal

of Telemedicine and Telecare, 2009, 15(4):175–181.4. European Health Telematics Observatory - http://www.ehto.org.5. Pattynama PM. Legal aspects of cross-border teleradiology. European Journal of Radiology,

2010, 73(1):26–30.6. Silverman R. Current legal and ethical concerns in telemedicine and e-medicine // J

TelemedTelecare.-2003.-№9 Suppl 1.-Р.67-69.7. Stanberry B. Legal and ethical aspects of telemedicine. Journal of Telemedicine and Telecare,

2006, 12(4):166–175.8. Wootton R. Telemedicine support for the developing world. Journal of Telemedicine and

Telecare, 2008,14(3):109–114.9. Yadav H., Lin W.Y. Patient confidentiality, ethics and licensing in telemedicine //Asia Pac J

Public Health. -2001.-№13.-Р.36-38.10. Дашян М.С. Роль саморегуляционных актов в правовом регулировании

телемедицины: pro et contra //Укр.ж.телемед.мед.телемат. -2004.-Т.2,№1.-С.16-21.11. Дорохова Е.Т., Стельмашонок А.Г. Правовое обеспечение телемедицинской

деятельности в Украине //Укр.журнал телемедицины и мед.телематики.-2003.-Т.1,№1.-С.13-20.

12. Наумов В.Б., Савельев Д.А. Правовые аспекты телемедицины. - Российская АкадемияНаук.-Спб, 2002. - 106 с.

219

OPORTUNITĂŢI ÎN UTILIZAREA FIŞELOR ELECTRONICE MEDICALE ÎNASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ

Ala Nemerenco1,2, Oleg Lozan1

1Şcoala de Management în Sănătatea Publică a USMF „Nicolae Testemiţanu”2MSP Clinica Universitară de Asistenţă Medicală Primară a USMF „Nicolae

Testemiţanu”

SummaryThe opportunities in using Electronic Health Record in Primary Health Care

In the article are presented advantages of utilization of Electronic Health Record innational health system. The work contains the role of the utilization of e-health records, patients’monitoring process, assurance of quality and efficiency, advantages, disadvantages and problemsof the application of HER in health care.

RezumatÎn articol sunt prezentate avantajele de utilizare a Fişelor Electronice Medicale în

sistemul naţional de sănătate. Lucrarea abordează aspecte de monitorizare, asigurarea calităţii şieficienţei, avantajele, dezavantajele şi problemele de implementare a Fişelor ElectroniceMedicale în domeniul ocrotirii sănătăţii.

EHR – Electronic Health Record sau Fişa Electronică Medicală (FEM) reprezintătotalitatea documentelor create ca urmare a interactiunii între pacient şi sistemul de sănătate.Sistemele EHR coordoneaza stocarea si regasirea fişei electronice individuale cu ajutorultehnologiei informaţionale. Sistemele EHR pot reduce erorile medicale, îmbunătăţesc eficienţaactului medical, reduc costurile şi promovează standardizarea serviciilor medicale. FEM are maimulte componente care includ date şi informații provenite de la furnizorii de servicii de sănătate,analize de laborator, şi în general orice informație legată de procesul de îngrijire a sănătăţii.

FEM se ţine în format digital şi de oferă posibilitatea de a fi partajată între diferiteinstituţii medicale, fiind integrată într-un sistem conectat la reţeaua informaţională. Acesteevidenţe a stării de sănătate pot include o serie întreagă de date informaţionale în formă completăsau rezumat, conţinând istoria de boală, medicaţiile, alergiile, vaccinările, rezultatele testelor delaborator, investigaţiilor, inclusiv ecografice şi radiologice, date statistice etc.

Fişa electronică medicală este o înregistrare completă a întâlnirilor medic-pacient carepermite automatizarea şi eficientizarea fluxului de informaţii despre starea sănătăţii,îmbunătăţind siguranţa, managementul calităţii şi raportarea rezultatelor. De asemenea fişapermite şi agregarea datelor pentru utilizări secundare (proceduri de audit, facturări etc.)

Realizarea fişelor medicale are o istorie lungă de secole întregi şi a fost motivată de douăobiective importante:

- pentru a reda cu acurateţe cursul maladiei;- pentru a indica problemele cauzate de maladie.Aceste obiective şi acum sunt actuale, însă înregistrările efectuate nu pe suport de hârtie,

ci în FEM pot oferi funcţionalităţi suplimentare, cum ar fi de exemplu alerte interactive pentrumedici, utilizarea standardelor, protocoalelor şi ghidurilor clinice, şi multe altele care nu se potrealiza în varianta suportului de hârtie.

La etapa actuală nu există o înţelegere comună, valorificată printr-un act normativ sauregulatoriu, care ar defini fişa electronică medicală, dosarul electronic al pacientului saunoţiunile similare. Legislaţia Republicii Moldova încă nu stipulează vre-un standard sau cerinţecare ar defini explicit EHR.

Trebuie, totodată de menţionat că, în sectorul sănătăţii, există cîteva exemple de utilizarea fişei electronice medicale, practica pozitivă a căreia poate fi dezvoltată şi diseminată peteritoriul Republicii Moldova.

220

Astfel, în baza experienţei utilizării pe parcursul deja a 3 ani a unui Sistemulinformaţional aplicat în IMSP Clinica Universitară de Asistenţă Medicală Primară a USMF“Nicolae Testemiţanu”, care de fapt include în sine aplicarea Fişei Electronice Medicale, dar şi astudierii experienţei altor ţări în acest domeniu vom încerca să stipulăm oportunităţile dezvoltăriiacestor servicii tehnologice pe piaţa sistemului de sănătate din Republica Moldova. Experienţautilizării FEM în asistenţa medicală primară a vizualizat clar atât avantajele, cât şi problemele,care ne pot permite a le depăşi şi a crea la nivel naţional un sistem informaţional pus bine lapunct.

Rezultate şi discuţii

a) Îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicaleAccesul rapid la sursele medicale naţionale şi internaţionale şi cele mai bune conduite de

practică, supraveghere şi tratament permit îmbunătăţirea rezultatelor şi calităţii asistenţeimedicale oferite. În timpul deservirii pacientului este facilitat accesul la detalii prin capacităţileaplicaţiei utilizate, aşa ca concepte de codificare – clasificaţia internaţională a diagnosticelorCIM X, DRG, etc. Totodată FEM poate oferi şi acces la diferite instrucţiuni ale medicamentelormajorând siguranţa pacientului. În SUA, în baza unui studiu s-a demonstrat că un sistem de acesttip poate elimina 200000 complicaţii induse de administrarea medicamentelor, care la rândul lorpot „salva” circa 1 bilion USD pe an dacă ar fi instalate şi aplicate în spitale.

Unele studii efectuate peste hotare au demonstrat că utilizarea FEM poate reducesuferinţa pacientului survenită în urma reducerii numărului erorilor medicale, oferindpersonalului medical suport decizional.

Totodată dacă ne referim la monitorizarea calităţii actului medical (auditul medical), fişamedicală ţinută pe hârtie oferă o capacitate redusă experţilor de a evalua calitatea în comparaţiecu cea electronică.

b) Promovarea medicinii bazate pe doveziPrin faptul că FEM oferă acces la standarde, protocoale şi ghiduri clinice, este accelerat şi

îmbunătăţit şi nivelul de cunoştinţe şi practici medicale. Realistic, aceste beneficii pot fi realizatedoar când sistemele sunt interoperabile şi răspândite la nivel regional şi naţional, astfel ca diferitesisteme să poată partaja informaţiile.

c) Mobilitatea Fişei Electronice MedicaleOrice FEM deţine posibilitatea de a fi conectată la diferite alte sisteme electronice

medicale. În condiţiile actuale de globalizare, pacienţii circulă, adesea consumând serviciimedicale nu în ţara lor de reşedinţă. Coordonarea acestor activităţi prin utilizarea documentelorpe suport de hârtie este o procedură de durată şi birocratică. Totodată informaţia pe suport dehârtie nu poate fi deplină, fapt foarte necesar în cazul unor proceduri serioase, care necesităinformaţia totală despre investigaţiile efectuate şi dinamica stării de sănătate a pacientului.

d) CosturileDesigur, de costul sistemului informatizat care ar pune în aplicare FEM depinde

implementarea lui în activitate. Administratorii de spitale şi medicii din SUA care utilizeazăFEM susţin că în urma aplicării tehnologiilor se înregistrează o reducere a productivităţii, darcare se compensează cu creşterea eficienţei. Totodată se măreşte necesitatea instruiriipersonalului în tehnologii informaţionale. În SUA s-a ajuns la concluzia că reducerea costurilorpoate fi înregistrată doar în companii foarte mari şi nu în cabinete mici ale medicilor, care pot sănu aibă vre-un beneficiu sau chiar sa înregistreze pierderi financiare în urma utilizării unui soft alFEM. Sistemele informaţionale de genul FEM ar putea genera reduceri de costuri şi chiarvenituri doar la nivel naţional, de exemplu aplicarea tehnologiilor informaţionale în sistemulsănătăţii ar putea reduce numărul de teste de diagnostic duplicat efectuate în diferite instituţii

221

absolut ne-necesare. Cu toate acestea, aplicarea sistemelor tehnologice informaţionale înmedicină puţin probabil ar creşte veniturile sau ar influenţa câştigurile directe ale instituţiei.Câştigurile sunt indirecte şi se referă mai mult la veniturile sistemului – o sănătate mai bună apopulaţiei, calitate mai înaltă, pacienţi mai satisfăcuţi, erori mai puţine, rezultate mai bune, etc.

Totodată nu putem să nu remarcăm că tehnologiile informaţionale utilizate pentruautomatizarea proceselor de zi cu zi, contribuie la reducerea costurilor de administrare, careulterior vor elibera bani şi timp pentru îngrijirea şi monitorizarea mai bună a pacienţilor.

e) TimpulAdesea medicii nu au nicio dorinţă să petreacă prea mult timp pentru a studia un sistem

nou pus în aplicare. Mulţi din ei cred, cum am şi relatat, că-şi pierd productivitatea clinică. Însăexperienţa proprie a demonstrat că medicii câştigă timp în special datorită faptului că FEM oferăvariante de alegere şablon în multe situaţii unde aceasta este posibil (alegerea medicamentelordin liste, a diagnosticului din clasificator, a descrierii unor sisteme, stări etc.)

f) Dezavantajele FEMŞi totuşi, are sau nu FEM dezavantaje? Criticii subliniază că în timp ce FEM este

capabilă „să salveze sistemele de sănătate”, medicii şi cei ce achiziţionează aceste programe nuau beneficii financiare directe. FEM ca preţ poate varia foarte mult în funcţie de ceea ce esteinclus în ea, cât de robust este programul şi cât de mulţi furnizori i-l utilizează. În SUA a fostefectuat un sondaj on-line care a studiat costul sistemelor FEM şi aproximativ 1/3 dinrespondenţi au relatat că i-a costat de la 500 USD până la 3000 USD pentru un medic, o altătreime au plătit între 3000 şi 6000 USD şi o altă treime – mai mult de 6000 USD pentru unmedic/ post de lucru. Ba chiar medicii au relatat o uşoară tendinţă de scădere a productivităţiimuncii imediat după punerea în aplicarea a FEM în legătură cu faptul că ei petrec mai mult timppentru a introduce datele operative într-un sistem nou şi gol încă. Însă aceste deficienţe pot fidepăşite odată ce sistemul dispune deja de o bază de date (liste cu pacienţi, acces la datele delaborator, etc.) şi odată ce medicii însuşesc tehnica folosirii şabloanelor pentru introducerearapidă a datelor.

g) Partea legalăResponsabilitatea juridică în domeniul TI a devenit o problemă majoră în anii 1990-2000.

De exemplu, în aceleaşi SUA creşterea numărului de avocaţi pe cap de locuitor (1 avocat la 36persoane) a determinat creşterea costurilor în fiecare aspect medical, şi cel al TI nu a fost oexceptie. Nerespectarea regulilor de implementare sau folosire a FEM au apărut ca nişteameninţări în procesele judiciare. Este important să cunoaştem că punerea în aplicare a dosarelormedicale electronice (FEM) poartă şi riscuri juridice semnificative. Această preocupare a fost deun interes special pentru producătorii mici de FEM. În multe ţări unele companii mici de TI aufost forţate să renunţe la pieţele sale din cauza litigiilor, pe când furnizorii mari de sistemeinformaţionale sau cei guvernamentali au rezistat mult mai uşor atacurilor jurididice.

Cea mai mare problemă cu care se confruntă toate sistemele de sănătate care au acceptatFEM este strategia de asigurare a confidenţialităţii informaţiei despre starea de sănătate apacienţilor şi a securităţii datelor. În SUA, în perioada preşedintelui Bush a fost cerută extindereade reţele, care a fost refuzată, procurorul federal raportând că la nivel naţional nu există aprobatestrategii care ar putea asigura protecţia informaţiei şi dreptul la viaţă privată a pacienţilor. În2007 în SUA Oficiul Guvernamental a relatat că există o mulţime de studii, declaraţii şi politicivagi, dar nu o strategie care ar asigura protecţia confidenţialităţii, mai ales că din reţea fac partemedicii, spitalele, furnizorii de asigurări, alţi furnizori de îngrijiri de sănătate.

h) Aspecte de ordin tehnic. Standardele. Personalizarea.O FEM deschisă este o specificaţie deschisă dezvoltată pentru un dosar electronic

medical cu conţinut bazat pe portaluri web şi acces on-line şi o capacitate puternică

222

multilinguală. Fiecare mediu medical funcţionează diferit şi adesea în moduri destul desemnificative. Este foarte dificil a crea un sistem al dosarelor electronice ce s-ar potrivi tuturora.O FEM ideală ar trebui să conţină înregistrări standardizate, dar cu interfeţe personalizate pentrufiecare furnizor separat în dependenţă de mediul de activitate. Modularea de obicei faciliteazăacest lucru. Personalizarea are şi dezavantaje – orice personalizare induce costuri mai mari.Echipa de specialişti care lucrează la crearea FEM va cheltui mult mai mult timp ca să înţeleagănecesităţile fluxurilor de lucru şi apoi să le personalizeze, dar şi echipa de implementare vacheltui timp să instruiască personalul.

i) Stocarea înregistrărilorUn fapt foarte important în ţinerea FEM este agregarea, stocarea şi păstrarea informaţiei

pe termen lung. Astfel, sunt necesare viziuni clare asupra procedurii de stocare a FEM pentru aasigura accesibilitatea la orice informaţie pe viitor, compatibilitatea datelor arhivate, dezvoltareasistemelor de recuperare în cazul unor pierderi, dar şi asigurarea securităţii fizice şi virtuale alearhivelor de date. Stocarea pe termene lungi este complicată şi din cauza că înregistrările zilnicese vor face integrat de către diferite instituţii sau subiecţi medicali. FEM au potenţialul de a ficreate, utilizate, editate şi vizualizate de mai multe entităţi independente. Mărimea necesară destocare a unei FEM va depinde de reglementări.

j) Sincronizarea FEMAtunci când serviciul medical este furnizat în două centre medicale diferite poate deveni

dificilă actualizarea înregistrărilor în ambele locaţii într-un mod coordonat. Două modele pot fifolosite pentru a soluţiona această problemă: date centralizate pe server şi un fişier de programsincronizat de la egal la egal (peer to peer).

În urma studierii literaturii, cât şi a experienţei utilizării FEM în Clinica Universitară deAsistenţă Medicală Primară concluzionăm că sistemele informaţionale ce se referă la dosareleelectronice necesită elaborarea unor liste de cerinţe de bază pentru o FEM, dar şi pentru meniulei, care ar fi în linii generale următoarele:

Lista cerinţelor de bază strict necesare unei FEM:1. Comandă computerizată pentru comandă de medicamente.2. Punerea în aplicare a formelor de monitorizare medicament-medicament, medicament-

caz de alergie.3. Generarea şi transmiterea prescripţiilor admise electronic.4. Indici demografici.5. Menţinerea listei actualizate de probleme şi diagnostice curente.6. Menţinerea listei active de medicamente.7. Menţinerea listei active de alergii la medicamente.8. Menţinerea şi modificarea semnelor vitale.9. Înregistrarea statutului de fumător pentru persoanele mai mari de 13 ani.10. Înregistrarea factorilor de risc.11. Punerea în aplicare a deciziilor medicilor bazate doar pe reguli stricte-standard.12. Raportarea măsurilor de calitate.13. Oferirea unei copii a FEM despre starea de sănătate la cererea pacienţilor.14. Furnizarea rezumatelor clinice pentru fiecare vizită.15. Capacitatea de a schimba informaţia clinică cheie în format electronic cu clinicile şi

entităţile autorizate de pacient.16. Protejarea informaţiilor electronice de sănătate (confidenţialitate şi securitate

maximă).

Lista cerinţelor faţă de Meniu:1. Punerea în aplicare a controlului formularelor pentru medicamente.

223

2. Includerea structurată a rezultatelor de laborator în FEM.3. Generarea listelor de pacienţi în baza unor condiţii specifice pentru îmbunătăţirea

calităţii, reducerea inechităţilor, efectuarea cercetărilor etc.4. Trimiterea alertelor interactive către pacienţi („memento”) pentru activităţile

planificate de profilaxie, screening şi control.5. Oferirea accesului electronic privind starea de sănătate pentru pacienţi (inclusiv

rezultate de laborator, lista de probleme, lista de medicamente, alergiile înregistrate,etc).

6. Utilizarea metodelor de căutare pentru identificarea şi furnizarea către pacient ainformaţiei necesară pentru educaţie şi promovare a unui mod sănătos de viaţă.

7. Efectuarea referirilor în sistem.8. Transmiterea datelor despre imunizări în Registrele de vaccinare.

Prima ţară din lume care a implementat FEM la nivel naţional, înregistrând practic istoriamedicală a tuturor cetăţenilor săi de la naştere până la moarte este Estonia şi deoarece ţara aremulte comune cu Republica Moldova (sistem de sănătate Semaşco in trecutul socialist, număr depopulaţie aproximativ acelaşi, sistem de asigurări obligatorii medicale), învăţarea din experienţaEstoniei este una foarte pozitivă şi absolut necesară pentru susţinerea reformelor în Moldova.

ConcluziiAplicarea FEM în domeniul sistemului de sănătate, în special al celui de asistenţă

medicală primară, care este cel mai aproape de consumator/pacient, cât şi integrarea FEM înspaţiul unic informaţional naţional poate asigura alinierea la cerinţele actuale internaţionale axatepe sporirea accesibilităţii populaţiei la servicii medicale primare, creşterea calităţii acestora,asigurarea eficienţii administrării, în special acum când la nivel statal se oferă importanţădeosebită guvernării electronice.

Implementarea şi aplicarea fişei electronice medicale în Moldova la nivel naţional esteabsolut necesară şi posibilă de realizat în virtutea tuturor factorilor de moment, luînd înconsideraţie cerinţele necesare faţă de sisteme de acest gen.

Utilizarea experienţei instituţiilor care utilizează deja FEM este deosebit de importantă şiutilă în realizarea acestui deziderat major al dezvoltării sistemului medical.

Bibliografie1. HIMSS - Electronic Health Record (EHR)2. Hillestad, Richard et al.: "Can Electronic Medical Record Systems Transform Health

Care? Potential Health Benefits, Savings, and Costs", Health Affairs, 2005, RetrievedFebruary 19, 2008.

3. Gabriel, Barbara (2008). "Do EMRs Make You a Better Doctor?" Physicians Practice.http://www.physicianspractice.com/index/fuseaction/articles.details/articleID/1203/page/1.htm Retrieved 2009-08-23.

4. RWIF, GWUMC, and IHP Staff: "Health Information Technology in the United States:The Information Base for Progress", Robert Wood Johnson Foundation, GeorgeWashington University Medical Center, and Institute for Health Policy, 2006, RetrievedFebruary 17, 2008

5. Evidence on the costs and benefits of health information technology. CongressionalBudget Office, May 2008.

6. http://recordaccess.icmcc.org/tag/portal/7. Mason, Moya K. (2005). What Can We Learn from the Rest of the World? A Look at

International Electronic Health Record Best Practices.http://www.moyak.com/papers/best-practices-ehr.html

224

8. "Potential Benefits of Electronic Medical Records" (PDF). LBJ School of Public Affairs.http://web.archive.org/web/20071009181502/http://www.wcit2006.org/Healthcare/media/whitepaper/emr.pdf. Retrieved 2007-07-10.

SPORIREA EFICIENŢEI ŞI CALITĂŢII SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ MEDICALĂPRIMARĂ PRIN IMPLEMENTAREA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL

Irina Popov, Oleg LozanŞcoala de Management în Sănătate Publică

SummaryIncreasing efficiency and quality of Primary Health Care through the

implementation of Medical Information SzstemThis article presents certain results regarding the functionality of the Information System

"CabiManager", implemented at the University Center of Primary Health Care State Medical &Pharmaceutical University "Nicolae Testemitanu". This Information System has beenimplemented as a tool to optimize the office management of family physician. In the process ofassessing the results of the system automation, two main components - clinical andorganizational have been proven as most effective.

RezumatAcest articol prezintă anumite rezultate în ceea ce priveşte funcţionalitatea Sistemului

Informaţional Medical “GabiManager”, implementat de Clinica Universitară de AsistenţăMedicală primară a USMF “Nicolae Testemiţanu”. Acest sistem de informare a fost implementatca un instrument pentru a optimiza gestionarea activutăţii medicului de familie. În procesul deevaluare a rezultatelor sistemului, două componente principale – clinice şi de organizare s-audovedit a fi cele mai eficiente.

IntroducereÎn contextul integrării europene Republica Moldova trebuie să demonstreze o flexibilitate

administrativă şi socială, susţinută de o structură informaţională capabilă de mobilitate şimaleabilitate.

La momentul actual, nivelul informatizării sistemului sănătății şi în special a instituţiilormedicale din Republica Moldova este insuficient, tehnologiile informaţionale fiind la o etapăiniţială de penetrare a instituţiilor publice de sănătate din republică [4].

Programele informaţionale sunt capabile de a evalua acurateţea medicală de diagnostic,conduită şi tratament, utilizându-se pentru comoditate standarde clinice aprobate. Aceastaminimalizează procentul de decizii greşite şi protejează medicul de comiterea erorilor, asigurândcea mai bună îngrijire a pacientului cu respectarea tuturor formalităţilor legale[4].

În ultimii ani, în medicină a sporit semnificativ numărul metodelor noi de diagnosticare şitratament. Volumul informaţiei privind starea sănătăţii pacienţilor, care necesită prelucrare dinpartea medicului, la fel a crescut. Zilnic, în orice clinică apar un şir de probleme legate deintroducerea, procesarea şi păstrarea informaţiei medicale, de dirijarea practică a fluxuluiinformaţional, de planificarea pe termen scurt sau lung, de analiză statistică şi financiară [2,3,5].

Pentru soluţionarea eficientă a acestor probleme este necesar de a utiliza sistemeleinformaţionale medicale (SIM), care permit procesarea informaţiei la toate etapele parcurse decătre pacient: internare – diagnostic – tratament – reabilitare – supraveghere [5].

În IMSP Clinica Universitară de AMP s-a realizat implementarea unui program înmedicina primară bazat pe evidenţa pacienţilor şi utilizarea fişelor electronice.

În acest context, scopul acestui articol este studierea oportunităţilor de optimizare amanagementului asistenţei medicale primare prin implementarea sistemului informaţional.

225

Componentele majore ale studiului:1. Evaluarea activităţii echipei medicului de familie în condiţii de activitate a SIM;2. Opinia medicului de familie referitor la implementarea SIM în managementul

instituţiei;3. Opinia pacientului referitor la managementul serviciilor de asistenţă medicală primară

în rezultatul implementării SIM.

Materiale şi metodeA fost îndeplinit un studiu descriptiv, transversal. Cercetarea a fost petrecută în cadrul

IMSP Clinica Universitară de AMP a USMF „Nicolae Testemiţanu”, unde din aprilie 2008 a fostimplementat Sistemul informaţional „CabiManager”.

Pentru studierea şi compararea unor rezultate ale activităţii instituţiei până şi dupăfuncţionarea Sistemului Informaţional Medical, au fost utilizate date cronometrice din studiuştiinţific efectuat anterior, privind optimizarea serviciilor de AMP prin implementarea metodelormanageriale contemporane (perioada 2005-2008) [4]. În scopul evaluării calităţii îndepliniriidocumentaţiei medicale odată cu funcţionarea SIM, au fost studiate 162 fişe de evidenţămedicală (formular aprobat 025/e, f 111/e, 112/e), privind includerea în fişă a unor parametri desănătate a pacientului (TA, Ps, greutate, temperatură), date privind motivului adresării, stareagenerală pe sisteme, statutul imun, diagnosticul - ca o cerinţă obligatorie de completare a fişeielectronice prevăzută de program. La fel, a fost îndeplinit un studiu integrat privind opinia MF şiAMF referitor la implementarea SIM în practica lor (12 MF şi 13 AMF), chestionaţi pacienţicare se deservesc în instituţie, cuprinzând un eşantion de 96 persoane (studiu selectiv).

Evaluarea calităţii serviciilor de AMP în urma implementării Sistemuluiinformaţional.

În scopul evaluării acurateţei îndeplinirii documentaţiei medicale odată cu funcţionareaSIM, au fost studiate 162 fişe medicale (formular aprobat 025/e, f 111/e, f 112/e), privindcompletarea vizitelor în 183 cazuri maladii. A fost studiată documentaţia medicală în care a fostanexat formatul imprimat al fişei electronice.

Astfel, aşa parametri ca: Ps, TA, greutate, temperatura, motivul adresării, diagnosticul,recomandaţii - erau îndepliniţi în 100% cazuri în fişele medicale cu rezultatul imprimat al vizitei.În zilnicele scrise de mână, până la implementarea SI, Ps era îndeplinit în 17,3% (28) cazuri, TA– în 79,6% (126) cazuri, greutatea – în 68,5% (111) cazuri, motivul adresării – în77,8% (126)cazuri, diagnosticul – 80,9% (131) cazuri, recomandaţii – în 55% (89) cazuri. DiagnosticulClinic în 48,6% (89) cazuri nu a corespuns cu Clasificarea internaţională.

Studierea eficienţei activităţii medicului de familie şi echipa sa prin utilizareasistemului informaţional

În managementul prestării serviciilor primare de sănătate un element important estevolumul activităţilor medicului de familie şi al asistentului medical de familie. Astefl, a fostanalizat cum a influenţat implementarea SIM asupra duratei medii a unei vizite la medicul defamilie.

Stabilirea duratei de timp pentru îndeplinirea procesului în întregime (în cazul nostru –vizita pacientului la medicul de familie) a fost posibilă prin măsurarea fotocronometrică a durateifiecărei activităţi în parte şi a tuturor formelor de utilizare a timpului în orele de lucru. Înefectuarea fotocronometriei au participat medicii de familie, instruiţi referitor la ordinea şicorectitudinea efectuării cronometriei. Totodată, a fost respectată lista activităţilor desfăşurate încadrul vizitei de către echipa medicului de familie conform studiului precedent (structura), cuadăugarea rubricii de introducere a datelor în computer, activitate adăugătoare în condiţiilefuncţionării SIM:

1. Discuţia cu pacientul.2. Examenul medical.3. Otoscopia.

226

4. Oftalmoscopia.5. Interpretarea ECG.6. Oferirea recomandărilor de conduită ulterioară.7. Prescrierea reţetelor.8. Discuţii pe teme de profilaxie.9. Îndeplinirea documentaţiei medicale pe suport de hârtie.10. Introducerea datelor în computer.Durata tuturor activităţilor efectuate de către medicii de familie în condiţiile până la

implementarea SIM a fost de 23/42//, iar după implementare - 22/58//, adică cu diferenţămai micăde 1/79// în favoarea perioadei de funcţionare a SIM, fapt ce poate fi explicat prin îmbunătăţireaabilităţilor de practică medicală a unor manopere practice (oftalmoscopie, otoscopie, interpretareECG) pe parcursul a 3-4 ani de când a fost iniţiat studiul precedent.

Introducerea datelor vizitelor în computer a ocupat în medie 7/12// din timpul vizitei.Astfel, medicul de familie, în condiţiile de funcţionare a SIM a efectuat în total 10 activităţi, faţăde 9 în perioada de până la funcţionare, dintre care 4 în legătură cu efectuarea unor manopere, 3 -la capitolul comunicare cu pacientul şi alte 3 - îndeplinirea documentaţiei medicale, inclusivintroducerea datelor în computer privind vizita pacientului. În total, în medie, în cazul efectuăriituturor celor 10 activităţi menţionate, o consultaţie a medicului de familie în condiţii defuncţionare a SIM durează 28 de minute 75 de secunde, faţă de 23 de minute 42 de secunde încondiţii fără funcţionarea SIM (fig. 1) şi doar cu efectuarea a 9 activităţi.

Fig. 1 Durata medie a vizitelor până şi după implementarea SIM

Opinia medicilor de familie şi asistenţilor medicali de familie referitor lamanagementul serviciilor de asistenţă medicală primară în condiţiile funcţionării SIM.

În procesul de desfăşurare activă a implementării şi funcţionării SIM în instituţie primară,opinia medicilor de familie şi asistenţilor de familie este un element foarte important, deoarecepoate oferi informaţie nu numai despre satisfacţia lor, ci şi despre atitudinea vizavi de reformă,probleme, capacitatea lor de adaptare, schimbare, implicare.

Astfel, din 25 lucrători medicali doar 24% (6) nu au utilizat computerul până laimplementarea SIM. 88% din lucrători, pe parcursul implementării SIM, au beneficiat de 2instruiri şi doar 12% - de 1 (una) instruire. La întrebarea câte instruiri sunt necesare pentru autiliza fără dificultăţi programul informaţional existent la moment în instituţie, 72% au răspunscă sunt necesare 2-3 instruiri, 20% respondenţi - de 1-2 instruiri, şi doar 8% - mai mult de 3instruiri. În perioada de implementare a SIM lucrătorii medicali din IMSP Clinica Universitară

227

de AMP au beneficiat de 2 instruiri privind utilizarea SIM, organizate de către programatoriicompaniei software. Conform rezulatului intervievării referitor la instruire, marea majoritaterespondenţilor au menţionat că sunt necesare 2-3 instruiri. Acest fapt ne vorbeşte încă o dată,despre accesibilitatea şi simplicitatea programului informaţional existent în instituţie în raport cucapacitatea de generare a unui şir de date şi posibilităţi de gestionare. Referitor la utilitatea SIMîn practica medicală zilnică 84% (21) din medicii de familie şi asistenţii de familie au remarcatcă acesta este un instrument absolut necesar activităţii, 12% (3) – că este unul relativ necesar,fiind utilizat preponderent pentru anumite activităţi şi doar 4% (1) respondenţi nu a avut o părereconcretă (fig.2).

Fig. 2 Utilitatea SIM în activitatea medicală conformopiniei lucrătorilor medicali

Odată cu implementarea SIM, efectuarea unui şir de raportări, cum ar fi raportărilestatistic-economice către CNAM, Direcţia Sănătăţii a Consiliului Municipal Chişinău, CentrulŞtiinţifico Practic de Management în Sănătate etc., au decăzut totalmente din obligaţiunileechipei medicului de familie, care erau nevoiţi să le întocmească în mod manual, pe suport dehârtie, efectuând anumite calcule matematice, care cereau timp. În condiţiile actuale raportărilestatistice le efectuează specialistul economist-statistician, în baza prelucrării datelor stocate înSIM. Totuşi, la întrebarea dacă funcţionarea SIM a uşurat lucrul cu documentaţia doar 40% (10)din lucrătorii medicali au menţionat că da, iar 48% (12) au considerat că parţial şi 12% (3) că nua uşurat (fig 3).

Acest fapt se poate explica prin necesitatea dublării informaţiei în fişele medicale apacienţilor (f 025/e, f 111/e, 112/e) şi paralel în baza electronică de date a SIM, din motiv că nuexistă un cadru legal în republică care ar permite păstrarea celui mai mare volum din examinăriîn format electronic, pe de-o parte, şi ajustarea fişei medicale existente la formatul electronic pede altă parte, cu aplicarea între timp a semnăturii electronice. Aceasta ar permite imprimarea pelarg a cartelei electronice şi nu doar a unor compartimente sau trimiteri.

Cât priveşte timpul mediu, alocat pentru raportări lunare către CNAM, CNMS şi alteentităţi juridice, efectuate zilnic de către echipa medicului de familie la sfîrşitul primirii până lafuncţionarea SIM, conform datelor prezentate de către echipa medicului de familie, a durat înmediu 14/, iar după funcţionarea SIM - 0 min, deoarece generarea raportărilor deja are locconform datelor stocate în SMI.

228

Fig. 3 Opinia MF şi AMF privind reducerea lucruluicu documentaţia medicală

Totodată, este important de menţionat că mai apoi se cerea un anumit timp pe careeconomist-statisticianul îl aloca pentru consolidarea acestor datelor. Ar fi cazul de menţionat, cănu o dată în procesul raportărilor manuale apăreau erori ce ţin mai mult de factorul uman, careadesea interpretau greşit statistica medicală.

Cât priveşte satisfacţia profesională a MF şi AMF, 84% (21) din ei au menţionat căsatisfacția a sporit esențial și doar 16% (4) au menţionat că aceasta a sporit parţial în urmaimplementării SIM.

Opinia pacienţilor referitor la managementul serviciilor de asistenţă medicalăprimară.

O metodă directă de măsurare a gradului de satisfacţie a pacienţilor reprezintă anchetareaopiniei lor. Subiecţilor li s-a solicitat să indice gradul de satisfacţie, nivelul aşteptărilor în ceea cepriveşte serviciile medicale furnizate în condiţiile funcţionării SIM. De asemenea, li se cereapărerea referitor la calitatea serviciilor oferite, accesibilitatea serviciilor şi comunicarealucrătorilor medicali.

Anchetarea s-a efectuat individual şi anonim, la sfârşitul vizitei la medicul de familie. Încalitate de indici de bază s-au utilizat vârsta, genul, studiile, ocupaţia, adresabilitatea în instituţiea pacienţilor.

Cele mai multe persoane intervievate au fost cu studii superioare - cca 42%.Majoritatea persoanelor intervievate sunt în vârstă aptă de muncă 78%. Femeile au

participat majoritar în anchetare 64,0±6,1, faţă de 36,0±8,1 bărbaţi şi s-a obţinut diferenţasemnificativă statistică (p<0,01).

Conform ocupaţiilor cei mai mulţi intervievaţi au fost cei angajaţi în câmpul de muncă.Acest fapt demonstrează accesibilitatea medicului de familie, în orele libere al pacientului careactivează, având posibilitatea de aşi programa vizita la dorinţă. În condiţii de funcţionare a SIMaceasta se poate efectua prin intermediul programării de către MF, AMF sau registratorulmedical.

Pentru a asigura uniformitatea opiniilor am studiat frecvenţa adresării pe parcursulultimului an la medic a celor intervievaţi şi am stabilit că ponderea celor care s-au adresat doar osingură dată este destul de mică– a cincea parte din tot studiul. Totodată, uniformitateaadresărilor demonstrează o adresabilitate înaltă şi necesitatea în servicii medicale primare alepopulaţiei.

Pacienţii au fost rugaţi să-şi expună opinia referitor la organizarea lucrului în instituţie.Pondera cea mai mare din pacienţii intervievaţi 75% (72) sunt satisfăcuţi de managementul

229

organizat în instituţie, 4,2% (4) nu au avut o părere, iar 7,3% (7) au rămas nesatisfăcuţi.Referitor la satisfacţia pacienţilor cât priveşte timpul acordat de către medicul de familie

în cadrul unei vizite pentru 60,4% (58) respondenţi timpul acordat în cadrul vizitei este suficient,pentru 31,3% (30) – nu este suficient şi 8,3% (8) nu au avut o părere.

Referitor la întrebarea principală - cum a influienţat SIM asupra satisfacţiei pacienţilorfaţă de acordarea asistenţei medicale de către echipa medicului de familie, diferenţa dintreponderea celor care au afirmat că pozitiv (cca 44%) şi care au susţinut că nicicum nu a influenţat(51%), după cum se vede, nu a fost semnificativă. Aşa dar, acest fapt demonstrează căimplementarea SIM în instituţie nu a purtat în sine un impact negativ asupra acordării asistenţeimedicale, şi cca 44% respondenţi au apreciat pozitiv funcţionarea SIM.

Referitor la opinia pacienţilor despre schimbarea medicului de familie doar din motiv cămedicul utilizează SIM care funcţionează în instituţie cca 94% (90) au afirmat că nu şi-arschimba medicul şi doar 2% (2) - ar schimba, celelate 4% (4) din respondenţi nu au avut o părereexactă.

Concluzii1. Evaluarea calităţii serviciilor de AMP în urma implementării Sistemului

informaţional au demonstrat calitatea îndeplinirii documentaţiei medicale. Astfel, aşa parametrica: Ps, TA, greutatea, temperatura, motivul adresării, diagnosticul, recomandaţii - în fişelemedicale cu rezultatul vizitei imprimat, sunt îndepliniţi în 100% cazuri. Totodată, diagnosticulstabilit corespunde Clasificării internaţionale, iar doza şi denumirea medicamentelor esteprescrisă în conformitate cu Nomenclatorului de stat din republică.

2. Eficienţa echipei medicului de familie în condiţii de funcţionare a SIM estedemonstrată prin economisirea timpului pentru raportări, care în astfel de condiţii este de 0 min(toate raportările sunt generate în mod automat de programul informaţional), faţă de 14 min pânăla funcţionare, fapt ce a permis majorarea timpului pentru actul medical.

3. Introducerea electronică a datelor, privind vizita pacientului în mediu 7/12// din timpulvizitei. Astfel, medicul de familie în condiţiile de funcţionare a SIM, efectuează în total 10activităţi, faţă de 9 în perioada de până la funcţionare şi o consultaţie a medicului de familie înastfel de condiţii durează în mediu 28 de minute 75 de secunde, faţă de 23 de minute 42 desecunde în condiţii precedente, cînd se efectuau doar 9 activităţi.

4. Satisfacţia profesională a MF şi AMF, în urma implementării SIM în instituţie, asporit, fapt menţionat de cca 84% din lucrători. Toţi MF şi AMF (100%) din instituţie sunt depărerea că implementarea SIM la nivel de sistem medical integrat este absolut necesară.

5. Opinia pacienţilor, referitor la organizarea asistenţei medicale primare în condiţiilefuncţionării SIM a demonstrat accesibilitatea medicului de familie, satisfacţia faţă demanagementul instituţiei şi calitatea asistenţei medicale acordate.

Bibliografie1. Dezvoltarea Asistenţei Medicale Primare. Consolidarea Managementului Sănătăţii în

Moldova. Chişinău, 1997, - 276 p.2. EŢCO C., LOZAN O. Management în Sistemul de Sănătate. Chişinău: EPIGRAF, 2006.

Capitolul 22, Sistemul informaţional al managementului, p. 696-722.3. LOHR, K.N. The quality of practice guidelines and the quality of health care. Papers and

reports of the WHO Conference on Guidelines in Health Care Practice, 1997.4. NEMERENCO, A. Optimizarea serviciilor de asistenţa medical primară prin

implementarea metodelor managerial contemporane. Teza de doctor în medicină. Chişinău2008. – 126 p.

5. ORNSTEIN, S. M. et al. Medication Cost Information in a Computer-Based PatientRecord System. Archives of Family Medicine. 1999, vol.8, no.2, p.118-121

230

RESPONSABILITATEA INDIVIDUALĂ ŞI SOCIALĂ PENTRU SĂNĂTATE ÎNCONTEXTUL CULTURAL ŞI ECONOMIC SPECIFIC AL REPUBLICII MOLDOVA

Rodica GrammaŞcoala de Management în Sănătăte Publică, USMF „Nicolae Tesetmiţanu”

SummaryThe individual and social responsability for health in the specific cultural

and economical context of the Republic of MoldovaTwo factors with a direct impact on the population health are analyzed in this article: social

and individual responsibility for health, especially underlining the cultural and economiccontexts which are characteristic to our society. There are described several perceptions,common amongst local population, towards their own health and the role of the healthcaresystem attempting to find a causality of alarming statistical indicators of public health registeredduring the last five years. It is suggested revising some activities within the current national andbranch programs in healthcare system with the aim to enhance the promotion of health cultureamongst wider population.

RezumatÎn articol se analizează doi factori care au un impact direct asupra sănătăţii populaţiei:

responsabilitatea socială şi cea individuală pentru sănătate, în special evidenţiind contextulcultural şi economic specifice societăţii noastre. Sunt descrise unele percepţii frecvente înrândurile populaţiei autohtone faţă de propria sănătate şi faţă de rolul sistemului sanitar, cuîncercarea de a găsi o cauzalitate a indicatorilor statistici alarmanţi de sănătate publicăînregistraţi pe parcursul ultimilor 5 ani. Se propune o revizuire a unor activităţi din cadrulprogramelor naţionale şi ramurale existente în sistemul sănătăţii, cu necesitatea de a intensificapromovarea unei culturi a sănătăţii în rândurile populaţiei largi.

Stările morbide sunt determinate de factori complecşi, care acţionează într-un sistemsinergetic. Astfel, starea sănătăţii populaţiei este un indicator integrat al dezvoltării sociale aţării, o reflectare a bunăstării social-economice şi morale a poporului, a condiţiilor de trai şiconsumului de servicii medicale, precum şi a gradului de educaţie adecvată despre factorii derisc şi comportamente sănătoase, cultura a sănătăţii existente. Din aceste considerente, ne-ampropus să analizăm importanţa rolului individului şi a sistemului de sănătate pentru prosperareasănătăţii publice, reieşind din responsabilitatea asumată de către fiecare parte, în specialevidenţiind specificul contextului cultural al Republicii Moldova, ţară cu tradiţiile caracteristiceregiunii Europei de Est şi a ţărilor spaţiului post-sovietic.

Este inutil de a începe o discuţie despre o cultură a sănătăţii fără a lua în seamă mediulambiant, valorile şi tradiţiile care, într-o societate, stau la baza educaţiei fiecărui individ.Fenomenul culturii este unul foarte complex şi include zeci de definiţii [5]. Făcând o analiză aacestora observăm că cultura este determinată de modele de gândire, simţire şi acţiunecaracteristice unei populaţii sau unei societăţi, cu manifestarea ulterioară a acelor modele înlucruri concrete. În termenul amplu de cultură sunt incluse acele sisteme de valori care, subinfluenţa diferitor factori (şi deseori a unor ideologii) au fost acceptate pe parcursul istoriei şi s-au înrădăcinat ca norme comportamentale ale unei comunităţi umane.

Evident că, situaţia economică precară în care s-a aflat ţara noastră pe parcursul ultimilor20 de ani a avut un impact şi asupra comportamentelor populaţiei şi, observăm că, au scăzutesenţial standardele faţă de calitatea vieţii, în special a persoanelor din regiunile rurale. O mareparte din populaţie, trecând printr-o perioadă de criză economică îndelungată, cu insuficienţă deproduse alimentare şi cu bunuri materiale oferite pe cartele, cu deficit acut de medicamente şilipsă permanentă de bani, a ajuns să se mulţumească cu un minimum care le oferă supravieţuirea,modificându-şi atitudinea faţă de propria stare de bine şi de sănătate. Deseori persoanele acceptă

231

starea de boală doar atunci când aceasta se caracterizează prin durere puternică sau incapacitate,când situaţia devine insuportabilă şi, respectiv, maladiile ajung a fi incurabile.

Priorităţile populaţiei sunt puternic influenţate de sărăcie şi uneori par a demonstra uncomplex de inferioritate a poporului care trăieşte în lipsuri. Datorită unui cult înrădăcinat peparcursul anilor, în popor încă persistă opinia „de a fi în rând cu lumea”, care de multe ori setransformă în cheltuieli exagerate şi inutile, chiar şi în condiţiile unor restrângeri financiareevidente. Este bine cunoscută situaţia când, în special în regiunile rurale, în caz când aparanumite surse financiare, persoanele vor da prioritate unor investiţii în valori materiale o tentă depompozitate (automobile de lux, porţi de fier şi ziduri de piatră etc.), ignorând importanţaalimentaţiei sănătoase, a unor investigaţii medicale ample, a unor cure de tratament profilacticsau de recuperare în staţii balneare. Vizita la medic ar însemna investire de timp şi de bani, însăîn contextul cultural rural, aceasta pare că se merită doar atunci când apare problema de sănătatecu adevărat gravă, fără a avea o deprindere pentru un control profilactic, din propria iniţiativă.

Astfel, analizând datele statistice oficiale observăm unele rezultate alarmante. Se determinăo rată înaltă a incidenţei maladiilor oncologice. Pentru anul 2010, din numărul bolnavilor noidepistaţi cu tumori maligne, circa o treime sunt diagnosticaţi cu grupa clinică IV, ceea cepresupune şanse foarte joase de tratament şi pronostic nefavorabil [1].

Alarmante sunt şi datele despre morbiditatea şi mortalitatea persoanelor în vârstă aptă demuncă. 18,2% dintre decesele în vârstă aptă de muncă revin maladiilor oncologice. Creşte ratacronicizării maladiilor sistemului cardio-vascular, care în 25,8% cazuri constituie cauzadeceselor persoanelor în vârstă aptă de muncă. Totodată, observăm că mortalitatea în rândurileacestei grupe de vârstă în mediul rural este de cca 1,4 ori mai înaltă decât în mediul urban [6].

Conform studiului selectiv al Biroului Naţional de Statistică realizat în anul 2008 [8], celemai puţine cazuri de solicitare a serviciilor medicale sunt caracteristice pentru vârsta de 25-34ani (14,1%) şi, respectiv, nivelul de adresări sporeşte odată cu vârsta, după 65 ani acesta fiind de34,0%. Studiul demonstrează că populaţia urbană este mai îngrijorată de starea sa de sănătate.

Motivul pentru care apelează populaţia la medic variază foarte mult în funcţie de vârstă,sex şi mediu de reşedinţă. Astfel, cele mai frecvente motive sunt: pentru tratament general în40,6% cazuri, în 17,8% cazuri din motiv de răceală sau tuse şi 16,2% cazuri s-au înregistratpentru vizitele repetate. Populaţia din mediul urban mai des se adresează la medic în caz derăceală, tuse sau febră şi ca continuare a vizitei precedente, pe când populaţia din rural se deobicei adresează pentru tratament general şi în caz de careva vătămare.

Cauza renunţării la serviciile medicale diferă foarte mult în funcţie de mediul de reşedinţăal persoanei. Populaţia din mediul urban în caz de boală mai des recurge la utilizareamedicamentelor procurate anterior (75,3% faţă de 56,8% în rural). În cazul populaţiei rurale maides se renunţă la serviciile medicale pe motiv de insuficienţă a mijloacelor financiare (36,4% faţăde 20,9% în urban), fiind frecvente (28,9%) şi cazurile când nu se întreprinde nimic în caz deboală pe motiv că „situaţia va fi depăşită fără a recurge la servicii medicale”.

O mare parte a populaţiei noastre aşteaptă, într-o manieră pasivă, ca sistemul de sănătate săîşi asume în întregime grija pentru starea de sănătate a cetăţenilor, fără o implicare a acestora înmăsuri de prevenire, activităţi în care ar trebui să se manifeste activ actorii întregii societăţi.

Care ar fi rădăcinile unei atitudini atât de pasive din partea pacientului autohton? De cepopulaţia aşteaptă lucruri majore de la sistemul sanitar, fără a manifesta interes şi participare,chiar şi atunci când este vorba, nemijlocit, despre propria sănătate? Considerăm că unul dintremotivele acestei atitudini specifice a populaţiei în relaţia cu sistemul sănătăţii îl putem explicaprin paternalismul medical promovat pe parcursul multor ani de regim totalitar.

Chiar dacă au trecut 20 de ani de la proclamarea independenţei şi destrămarea UniuniiSovietice, cultura ţării noastre rămâne încă puternic influenţată de valorile şi ideologiacomunistă. Pe parcursul a mai mult de jumătate de secol în societate erau promovate principiileunei etici socialiste, sau „colectiviste”, cu un caracter paternalist puternic pronunţat. Colectivulîşi asuma întreaga responsabilitate a deciziilor pentru determinarea beneficiului individual. Inacest tip de relaţie se refuza “Eului” individualizat de a-şi determina soarta şi de a fi responsabil

232

pentru ea. Cheltuielile pentru asistenţa medicală erau asigurate în întregime de stat, şi numaistatul îşi asuma dreptul de a decide ce spectru de servicii este necesar populaţiei, când şi cum seoferă acestea. Într-un anumit fel, decizia pentru binele populaţiei era întru totul o prioritatecomunitară.

Regăsim amprenta acestei abordări impregnată puternic şi în sistemul de relaţii medic-pacient. Problema informării pacientului era (şi cu regret încă rămâne a fi) considerată mai multdrept una de ordin tehnic, decât etic. În cazurile când consimţământul pacientului sau a rudelorsale era necesar, se prefera concepţia “minciunii sacre”, care până în anii 90 era chiar propagatăîn deontologia medicală. Taina medicală era percepută drept informaţia medicală care o poatecunoaşte doar personalul medical şi este închisă pentru pacient. Mai mult chiar, curricula deinstruire medicala superioară până nu demult nu prevedea programe de pregătire a viitorilormedici in domeniul principiilor fundamentale ale Drepturilor Omului, iar aşa noţiuni de bază caacord informat, informarea pacientului, confidenţialitatea, dreptul la alegere, dreptul lainformare etc. erau interpretate din perspectiva intereselor comunitare şi a beneficiului sănătăţiipublice, fapt ce astăzi generează tot mai multe conflicte.

Atitudinea paternalistă a statului şi sistemului din perioada regimului comunist a modificatradical percepţia propriei individualităţi a pacientului din acest spaţiu. Acest fapt mi-a fostconfirmat şi pe parcursul experienţei mele profesionale din ultimii ani. În perioada 2004-2006activând în cadrul unui spital municipal, ca bioetician, mă ocupam nemijlocit cu elaborarea unuimodel de acord informat al pacientului, deoarece acesta, conform cerinţelor de acreditare pentruinstituţiile medicale contractate de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină, deveniseun document cerut obligatoriu. Amintesc că, până la acel moment, noţiunea de consimţământinformat era una străină atât medicilor practicieni, cât şi pacienţilor. La momentul intrării înspital, în secţia de internare, le puneam pacienţilor întrebări simple pentru a obţine acordulinformat, ce se refereau la dorinţa pacientului de a fi oferită confidenţialitatea deplină ainformaţiei despre starea sa de sănătate sau de a fi numită o persoană de încredere căreia i se vaputea comunica aceste date; pentru determinarea atitudinii (acceptarea sau refuzul) de a fiimplicat pe perioada internării în spital în procesul didactic al studenţilor şi rezidenţilor de lamedicină; exprimarea atitudinii faţă de preparatele din sânge etc. Am rămas uimită de reacţiamultor pacienţi, care nu doreau să răspundă la întrebări, reproşându-mi: „Am venit la voi să mătrataţi, nu să mă întrebaţi! Voi sunteţi doctorii, trebuie să ştiţi ce e mai bine să faceţi!” Este unrăspuns exemplu al pacientului care aşteaptă „vindecarea miraculoasă”, fără a dori să se implice,fără a-şi recunoaşte responsabilitatea care o poartă privind propria stare.

Totuşi, trecând de la un sistem sanitar public centralizat de tip Semashko la un sistem deasigurări de sănătate, bazat pe principiul solidarităţii sociale, era de aşteptat o creştere aresponsabilităţii individuale pentru propria sănătate. Cu regret, până în prezent nu s-a efectuat oevaluare în acest aspect a reformelor realizate. Mai mult ca atât, drept urmare a schimbărilorrealizate s-a stabilit un dezechilibru grav al raportului între responsabilitatea socială pentrusănătate (datoria socială de a promova un efort colectiv îndreptat spre creşterea stării de sănătatea populaţiei măsurată prin descreşterea morbidităţii şi mortalităţii din societate) şiresponsabilitatea individuală (datoria şi capacitatea personală de a avea grijă de propriasănătate), statul abdicând de la rolul său de garant al dreptului la sănătate [2].

În mare parte remanierile realizate s-au focusat preponderent asupra controlului costurilormedicale, ca element central de îmbunătăţire a calităţii serviciilor medicale, favorizând astfelpersistenţa subfinanţării cronice a sistemului public de sănătate. Astfel, în condiţiile uneiinsuficienţe de fonduri, activităţile de profilaxie, promovare şi educare pentru sănătate au rămaspe lista de aşteptare.

Este binecunoscut faptul că activităţile de profilaxie şi prevenţie sunt mult mai puţincostisitoare decât tratamentul maladiilor deja dezvoltate, iar reducerea mortalităţii şi morbidităţiipopulaţiei pot fi obţinute prin aplicarea politicilor coerente ce ţin de organizarea unor programede control profilactic pentru diferite grupuri şi categorii de populaţie, în special celor supuse unoranumite riscuri pentru sănătate. O mare parte din aceste activităţi sunt planificate în Programele

233

ramurale pentru profilaxia şi lupta cu diferite maladii (cardiovasculare, oncologice, leziunitraumatice etc.) care necesită, la moment în Republica Moldova, o finanţare adecvată şi durabilă.

Din raportările anuale ale Ministerului Sănătăţii observăm că acoperirea multor dintreProgramele naţionale existente se reduce la asigurarea cu medicamente, consumabile sanitare,rămânând neacoperite activităţile de promovare şi educare. Analizând datele statistice oficialeobservăm o tendinţă spre creştere a morbidităţii prin diferite maladii, chiar în contextul realizăriiunor Programe Naţionale în domeniile respective (ex.:diabetul zaharat, infecţia TB formebacilare şi HIV) sau a unor activităţi ramurale realizate (maladiile oncologice, cardiovasculare,leziuni traumatice, ciroze etc.) [6]. Desigur, acest fapt ne sugerează că este necesară o reevaluarea măsurilor planificate, pe domenii, în scopul fortificării acestora şi elaborării unor activităţisuplimentare, pentru a evita creşterea indicatorilor în continuare.

Observăm că tragedia indicatorilor înalţi ai mortalităţii şi morbidităţii populaţiei ţăriinoastre apare din intersecţia a două probleme care se agravează reciproc: (1) responsabilitateindividuală joasă, cauzată de o educaţie insuficientă pentru sănătate, de valorile şi tradiţiileculturale specifice, şi (2) lacune în dezvoltarea politicilor şi strategiilor sistemului de sănătate,motivate de o lipsă acută de finanţe şi de o abordare unilaterală a problemelor existente, fărăimplicarea activă a altor actori importanţi (mass media, poliţie, APL etc.).

Este dificil de a propune o prioritizare a acestor două aspecte analizate. Care dintre ele ar fimai important de efectuat pentru a îmbunătăţi indicatorii sănătăţii publice? Literatura ştiinţificăinternaţională [3, 4, 7, 9, 10] ne sugerează că responsabilitatea socială reiese dinresponsabilitatea individuală şi invers, iar una nu poate avea şansă pentru succes fără cealaltă.

Astfel, pe lângă îmbunătăţirea măsurilor strategice luate la nivel de sistem sanitar, estefoarte important lucrul cu populaţia, care trebuie responsabilizată pentru deciziile luate precum şipentru urmările acestora asupra propriei sănătăţi. Este necesar de a schimba tipul relaţieipacientului cu sistemul de sănătate, precum şi a medicului cu pacienţii săi.

Este o problemă de cultură, de percepţii, de atitudini, care este foarte greu de schimbat într-o societate, din moment ce s-au înrădăcinat pe parcursul anilor, însă, altfel, nu am putea pretindede a ajunge la calificativul de stat democratic, cu tendinţă de integrare în comunitatea europeană.

Bibliografie1. Anuarul Statistic al Sistemului de Sănătate din Moldova, anul 2010. Centrul National de

Management în Sănătate. Chişinău, 2011.2. Astărăstoae V., Oprea L., Vicol M.C. Responsabilitatea socială şi individuală pentru sănătate

în sistemul sanitar românesc. Raport la Adunarea Generală a Colegiului Medicilor dinRomânia, Bucureşti, 25-26 martie, 2010.

3. Beach M.C, Meredith, L.S., Halpern, J et al., Physician conceptions of responsibility toindividual patients and distributive justice in health care, Ann Fam Med; 3 (1), 53-59. Jan-Feb, 2005.

4. Dahlgren G., Whitehead M., European strategies for tackling social inequities in health:Levelling up Part 2. WHO Collaborating Centre for Policy Research on Social Determinantsof Health, University of Liverpool. WHO Regional Office for Europe, Copenhagen, 2006.

5. Georgiu G., Filosofia Culturii, Ed: Comunicare.ro, Bucureşti, 2001.6. Gramma R., Spinei L., Bivol A., Jemna S. Raport analitic „Analiza stării de sănătate a

populaţiei Republicii Moldova prin prisma indicatorilor statistici pentru perioada 2005-2009”.Studiu elaborat în cadrul Proiectului comun „Consolidarea Sistemului Statistic Naţional alRM, cu suportul PNUD Moldova. Chişinău 2010.

7. Lewis M., Informal Payments And The Financing Of Health Care In Developing AndTransition Countries, Health Aff, 26 (4): 984-97, 2007.

8. Sănătatea populaţiei şi accesul populaţiei la serviciile de sănătate, 2008. Studiul BirouluiNaţional de Statistică ca modul complementar la studiul în gospodării Cercetarea BugetelorGospodăriilor Casnice (CBGC), Chişinău, 2009.

234

9. Morar S. Aspecte etice ale relaţiei medic-societate. Revista Română de Bioetică, 5 (2), 37-41,aprilie-iunie, 2007.

10. WHO Global Report: Innovative care for chronic conditions: building blocks for actions.Geneva, 2002, http://www.who.int/diabetesactiononline/about/icccglobalreport.pdf

EVALUAREA ALOCĂRILOR FINANCIARE SERVICIULUI ASISTENŢEIMEDICALE PRIMARE DIN MUNICIPIUL CHIŞINĂU

ÎN PERIOADA IMPLEMENTĂRIIASIGURĂRILOR OBLIGATORII DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ

Galina ButaCatedra Economie, Management şi Psihopedagogie în Medicină

USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe assessment of financial allocations directed

to the primary health care services in Chisinau municipality duringthe implementation of mandatory health insurance

Viability of the current system of medical assistance, in decisive way is driven by thefinancial capacity. During the years 2004-2010, in Chisinau, the primary health care incomegrew annually from 89,433,600 lei in 2004 to 277,257,500 lei in 2010, which is 3.1 timesmore. The most important percentage in forming of global budget has National Health InsuranceCompany allocations, which is 75.0 to 93.0% of financial burden. The logical evolution of thisphenomenon reveals a growing trend of Primary Health Care income, with an medium annualrate of + 97.0% total incomes and + 129.2% respectively of total incomes and National HealthInsurance Company allocations, increasing the tempo corresponding to 12, 2% and24.1%. According to the calculations, in 2013 the total incomes of the Primary Health Careservices in Chisinau will amount to 400000 thousands lei, of which 330000 thousands lei or82.5% will be National Health Insurance Company allocations.

The accumulated financial resources were used as intended primarily for wages (47.0 ±1.21%). However, decreases the maintenance costs for institutions, in the context of pricesincreasing, which cause the damage of assets and create the unsanitary working conditions.

RezumatViabilitatea actualului sistem de asistenţă medicală, în măsură decisivă este determinată de

capacitatea financiară. În perioada anilor 2004-2010 veniturile AMP în mun. Chişinău au crescutanual, de la 89433,6 mii lei în anul 2004 până la 277257,5 mii lei în anul 2010, ceea ce este de3,1 ori mai mult. Ponderea principală în formarea bugerului global o au alocaţiile CNAM, povarasuportată fiind de 75,0-93,0%. Evoluţia logică a acestui fenomen pune în evidenţă tendinţa decreştere continuă a veniturilor AMP, cu rata medie anuală de + 97,0% şi +129,2% respectivvenituri totale şi alocaţii CNAM, tempoul de creştere fiind corespunzător de +12,2% şi 24,1%.Conform calculelor, în anul 2013 veniturile totale ale serviciului AMP din municipiul Chişinăuse vor cifra la 400000 mii lei, dintre care 330000 mii lei sau 82,5% vor constitui alocărileCNAM.

Sursele financiare acumulate au fost utilizate, conform destinaţiei, prioritar pentrusalarizare (47,0±1,21%). Totodată, se diminuează cheltuielile pentru întreţinerea instituţiilor, pefondal de majore continuă a tarifelor, ceea ce induce deteriorarea mijloacelor fixe şi creareacondiţiilor de muncă insolubre.

ActualitateaDezvoltarea sistemului medical din Republica Moldova după obţinerea independenţei ţării,

235

s-a bazat pe reforme organizatorice fundamentale. Aceste reforme au inclus trecerea graduală dela etapa de prestare a serviciilor de asistenţă medicală asigurată integral în mod gratuit de cătrestat la etapa de acordare a asistenţei medicale gratuite minime garantate de stat paralel cuprestarea serviciilor medicale contra plată (anii 1993-2003), implementarea medicini de familie(2000), separarea serviciului de asistenţă medicală primară de cel spitalicesc, accentuarea roluluimedicini de familie (2004-2008), implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală(2004). Reformele s-au efectuat ţinând cont de experienţa internaţională - obţinută în multe ţăriîn curs de dezvoltare, cât şi economic dezvoltate [1, 8].

Demersul istoric al reformelor sistemului Asistenţei Medicale Primare (AMP) sedeosebeşte prin cronologia obţinerii autonomiei Centrelor de Sănătate (CS) – în municipiulChişinău acest proces a debutat în anul 2004, în raioanele republicii în anul 2008, conformordinului MS nr. 405 din 12 decembrie 2007.

Viabilitatea actualului sistem de asistenţă medicală, în măsură decisivă este determinată decapacitatea financiară [1, 8, 9].În acest articol ne-am propus să evaluăm alocările financiare ale serviciului AMP din mun.Chişinău.

Materiale şi metodeS-au analizat veniturile şi repartizarea resurselor financiare din IMSP ale serviciul AMP,

în baza rapoartelor anuale ale Direcţiei Sănătăţii a Consiliului mun. Chişinău şi CompanieiNaţionale de Asigurări în Medicină (CNAM). Au fost utilizate analiza seriilor cronologice, carecuprind a. 2004-2010, care includ şi prognoze până în anul 2013 [2].

Rezultate şi discuţiiPrincipiile de organizare a actualului sistem de asistenţă medicală primară sunt

următoarele: - finanţarea separată a sistemului primar de cel specializat şi de staţionar; -asigurarea concurenţei şi autonomiei în gestionarea instituţiilor medicale; - finanţarea prioritară aserviciilor medicale în teritorii; - descentralizarea funcţiilor manageriale; - excluderea dublăriiserviciilor medicale; - planificarea volumului serviciilor în baza necesităţilor reale ale populaţiei.

Asistenţa Medicală Primară în mun. Chişinău din anul 2004 până în prezent este acordatăîn 12 Centre ale Medicilor de Familie (CMF), incluse în cadrul a 5 Asociaţii Medicale Teritoriale(AMT) şi 14 Centre de Sănătate autonome, ca fondatori fiind Consiliul mun. Chişinău şiconsiliile locale ale suburbiilor municipiului. Asistenţa medicală specializată de ambulator seacordă de către medicii specialişti de profil din 5 Centre Consultativ - Diagnostice (CCD) dincadrul AMT.

Sistemul de asigurare obligatorie de asistenţă medicală a fost instituit, prin Legea cu privirela asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cumodificările ulterioare şi implementat începând cu 1 ianuarie 2004 , legiferat apoi prin adoptareaa 4 Legi organice şi 18 Hotărâri de Guvern care vizează: mărimea, modul şi termenele deachitare a primelor de asigurare, condiţiile de asigurare a cetăţenilor străini, aprobarea Statutuluişi crearea Agenţiilor Teritoriale ale Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, constituireaConsiliului Naţional de Administrare a CNAM, Regulamentul despre administrarea fondurilorasigurărilor obligatorii, Contractul-tip de asigurare obligatorie, Poliţa de asigurare, modelele deregistre pentru evaluarea volumului de servicii medicale, Contractul-tip de acordare a asistenţeimedicale în cadrul asigurărilor, Programul Unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală,Regulamentul cu privire la Statutul juridic, modul de activitate economico-financiară şigestionare a surselor financiare a instituţiilor medicale în cadrul asigurărilor obligatorii, tarifelela serviciile medico-sanitare, etc. [3-7].

Valoarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, în sumă fixă achitată depersoanele fizice a crescut anual, astfel âncât în anul 2010 costul ei era de 5,6 ori mai mareversus a. 2004. În acelaşi timp, cu toate că asigurările în medicină sunt obligatorii, cota încadrăriipopulaţiei RM cu asigurări oscilează în limitele 62,8%-80,8% în anii 2004-2010. În mun.

236

Chişinău încadrării în asigurări este superioară în comparaţie cu cea de de nivel naţional,înregistrând fluctuaţii nesemnificative în raport cu mediul de reşedinţă – rural sau urban (fig. 1).

Un aspect ce influenţează viabilitatea sistemului de AMP este modalitatea de finanţare şistructura contribuţiilor.

Veniturile AMP au crescut anual, de la 89433,6 mii lei în anul 2004 până la 277257,5 miilei în anul 2010, ceea ce este de 3,1 ori mai mult.

62.8%71.2% 73.6%76.7% 75.0% 71.6% 80.8%

441.2 664.8 816 1209 1893.6 2637.6 24780

5001,0001,5002,0002,5003,000

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

valo

area

pri

mei

de

asig

urar

e ob

ligat

orie

, lei

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%

Pond

erea

per

soan

elor

asig

urat

e, %

acoperirea cu AOAM, RM prima de asigurareChișinău, mediu urban Chișinău, mediu rural

Figura 1. Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, în sumă fixă achitatăde persoanele fizice şi gradul de încadrare în asigurări obligatorii însănătate.

Ponderea majoră în formarea bugerului global o au alocaţiile CNAM, povara suportatăoscilând în limitele 68,7 - 85,2%, constituind în mediu 77,6±29,82 (fig. 2), urmată apoi dealocările din mijloace financiare extrabugetare 10,3±2,33%, din bugetele locale (5,3±1,56%) şicele provenite din alte surse (5,1±1,48%).

Figura 2. Dinamica şi structura finanţării serviciului AMP din mun. Chişinău.

Evoluţia logică a acestui trend pune în evidenţă tendinţa de creştere continuă a veniturilorAMP, cu rata meide anuală de + 97,0% şi +129,2% respectiv venituri totale şi alocaţii CNAM,tempoul de creştere fiind corespunzător de +12,2% şi 24,1%.

Pentru prognoze a fost important de a găsi descrierea matematică a proceselor de

237

acumulare a veniturilor în perioada aflată sub observaţie. Astfel, cu o certitudine de p≤0,05,prognozele pot fi făcute după următoarele ecuaţii:

· pentru veniturile total: y = 1702,x2 + 23071x + 49839 ; R² = 0,956· pentru alocările CNAM: y = 1442,x2 + 21563x + 25716 ; r2=0,95.

Astfel, conform calculelor, în a. 2013 veniturile totale ale serviciului AMP din municipiulChişinău se vor cifra la 400000 mii lei, dintre care 330000 mii lei sau 82,5% vor constituialocările CNAM.

Din anul 2004 se constată o scădere anuală a alocărilor din servicii contra plată, ceea cedenotă creşterea adresabilităţii la medicul de familie şi utilizarea îngrijirilor medicale prevăzutede Programul Unic.

În perioada 2004-2010 volumul cheltuielilor a fost în creştere cu 75% în termeni reali.Realizarea bugetului înscrie unele fluctuaţii, în mediu fiind de 106,3±5,17%.Pentru organizarea eficientă a sistemului de sănătate este important, din punctul de vedere almanagementului contemporan, să apreciem cum sunt repartizate resursele financiare. Despreutilizarea mijloacelor financiare obţinute de la CNAM ne indică structura cheltuielilor suportatede către instituțiile medicale municipale la unele compartimente ale activităţii de bază (tab.1).

Tabelul 1. Structura repartizării resurselor financiare (%)

Articol cheltuieli 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 M ±mCheltuieli, TOTAL 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0Salarizarea 47,3 46,1 42,0 43,9 49,4 50,9 49,1 47,0 1,21Contribuţii la buget 13,4 13,1 11,3 11,7 12,9 13,1 12,9 12,6 0,30Energie electrică 2,1 2,1 1,4 1,2 1,3 1,2 1,4 1,5 0,16Gaze 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,01Energie termică 2,2 2,2 1,4 2,2 1,9 1,8 2,0 1,9 0,10Alimentare 0,0 0,1 0,0 0,1 0,1 0,2 0,2 0,1 0,02Medicamente 14,9 17,0 16,6 15,4 15,5 15,9 13,3 15,5 0,46Combustibil (cărbune) 0,0 0,2 0,2 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,04Cheltuieli transport 0,8 0,7 0,4 0,4 0,3 0,3 0,3 0,5 0,09Apa şi canalizarea 1,5 1,3 0,9 0,7 0,7 0,7 0,7 0,9 0,13Reparaţii capitale 2,5 0,9 0,6 2,4 2,3 0,8 1,9 1,6 0,31Procurare de utilaj 3,3 1,5 1,9 2,7 5,0 2,5 6,2 3,3 0,65Alte cheltuieli, total 12,0 14,7 23,3 18,9 10,2 12,5 11,8 14,8 1,78

Sursele financiare acumulate, conform cheltuielilor suportate de către instituţiile medicalemunicipale au fost utilizate prioritar pentru salarizare (47,0±1,21%), procurarea medicamentelor(15,5±0,46%), contribuţiile la buget (12,6±0,30%) şi acoperirea serviciilor comunale(3,6±0,53%). Pe parcursul perioadei de observaţie la capitolul medicamente şi amestecuriadoptate contribuţiile au rămas practic constante, însemnând 15,5±0,46% şi 0,2 ±0,02%.

În condiţiile de majorare a alocărilor pentru AMP, se constată o sporire mai considerabilăa salariului mediu a MF şi se diminuează cheltuielile pentru întreţinerea instituţiilor, pe fondal demajore continuă a tarifelor, ceea ce induce deteriorarea mijloacelor fixe şi crearea condiţiilor demuncă insolubre.

Considerăm important de a atenţiona, cu toate că salariu mediu al medicilor de familie acrescut de circa 3,5 ori în comparaţie cu anul de referinţă (2004), valoare raportului dintre salariumediu în sfera bugetară şi salariu mediu în AMP rămâne practic la acelaşi nivel, ceea cedemonstrează că statutul social a acestei categorii de medici a rămas neschimbat, cu toate căobiectivul principal al reformei în sistemul de sănătate a fost consolidarea medicinii de familie,

238

ca fiind cu cel mai înalt grad de cost-eficienţă. .De menţionat, deşi alocările la buget cresc progresiv, gradul de acoperire a necesităţilor

instituţiilor medicale municipale cu medicamente compensate şi parţial compensate înregistreazăo creştere de 3,1 ori în comparaţie cu anul de referinţă, de la 12486 mii lei până la 38111,7 miilei în a. 2010. Cu toate acestea ponderea lor în structura cheltuielilor totale înscriu o uşoarădescreştere de la 17,0% în anul 2005 până la 13,3% în anul 2010. În mediu pe perioada a.2004.2010 însemnând 15,5±0,46%.

Datele respective demonstrează elocvent că cheltuielile la compartimentul menţionat nupoate asigura calitatea serviciilor prestate la nivelul Protocoalelor clinice, conform standardelormedico-economice.

Un aspect principial, ce creează impedimente în estimarea obiectivă şi exhaustivă aeficienţei implementării AOAM este faptul că până în prezent nu sunt aplicate instrumente deeficientizare a calităţii în medicina primară.. Drept dovadă, în tabelul ce urmează prezentămmodalitatea de alocare a resurselor financiare de către CNAM instituţiilor medico-sanitarepublice din sectorul AMP (tab.2).

Tabelul 2. Metodele de alocare a resurselor financiare de către CNAM pentru AMP

Perioada Modalitatea de finanţare Indicii de manitorizare

2004 Per capita

2005 Per capita + bonificaţie pentru îndeplinirea planului indicatorilor de calitate

2006-2009

Per capita +Bonificaţiepentru îndeplinireaplanului indicatorilor decalitate + Finanţarea pe caztratat (în cadrul cabinetelorde proceduri, staţionarelorde zi şi la domiciliu)

• volumul de asistenţă medicală primarăprevăzut în PU;

• serviciile medicale paraclinice la trimitereamedicului de familie;

• medicamente compensate;• indicatori de calitate

2010 Per capita ajustat la vârstă • volumul de asistenţă medicală primarăprevăzut în PU;

• serviciile medicale paraclinice la trimitereamedicului de familie;

• medicamente compensate;

Concluzii1. Reformarea sistemului de sănătate a contribuit la sporirea esenţială a nivelului de

finanţare din IMSP ale AMP municipale de la 89433,6 mii lei a. 2004 până la 277257,5 mii lei îna. 2010 ceea ce este de 3,1 ori mai mult.

2. Cele mai semnificative ameliorări produse după implementarea AOAM sunt:· obţinerea instrumentelor legale de mobilizarea resurselor pentru sănătate şi de

utilizarea echitabilă a lor;· majorarea salariilor în mediu de 3,5 ori;· sporirea volumului resurselor alocate pentru medicamentele compensate necesare

tratamentului în condiţii de ambulator aproximativ de 3,1 ori (a. 2004-2010).

Bibliografie1. Eţco C., Reabova E., Ciobanu M, Goma L. Managementul serviciilor în sectorul asistenţei

medicale primare: cheltuieli, eficienţă, calitate. Chişinău: Epigraf SRL, 2000, 139 p2. Jaba E. Statistica. Bucureşti: Economica, 1998. 464 p.

239

3. Hotărîrea Guvernului nr. 1593 din 29 decembrie 2003, despre aprobarea Regulamentuluiprivind salarizarea angajaţilor din instituţiile medico-sanitare publice încadrate în sistemulasigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

4. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie1998.

5. Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurareobligatorie de asistenţă medicală nr.1593-XV din 26.12.02.

6. Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative Nr.173 din 10.04.2003.7. Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28.03.1995.8. Mereuta I., Cojocaru V., Etco C. etc. Managementul financiar al sistemului sanatatii.

Chişinau: Epigraf SRL 2004, 173 p9. Рябова Е., Ецко К., Рябов С. Современные аспекты экономики и организации

здравоохранения: менеджмент эффективности и качества. Chişinău: Epigraf SRL, 2009.208 с.

UNELE ASPECTE ALE SĂNĂTĂŢII MIGRANŢILORLarisa Spinei, Artiom Jucov

Şcoala de Management în Sănătate Publică, USMF „N. Testemiţanu”

SummarySome aspects of the migrants health

Health of migrants has been and remains one of the most important issues on the politicalagenda of the Republic of Moldova. The impact of migration on migrants' health is still verypoorly studied. Given study is only one approach to some aspects of the migrants health.

RezumatSănătatea migranţilor a fost şi rămîne una din problemele cele mai importante de pe agenda

politică a Republicii Moldova. Impactul fenomenului migraţiei asupra sănătăţii migranţilor esteîncă foarte slab studiat. Studiu dat este doar o abordare a unor aspecte ale sănătăţii migranţilor

ActualitateaÎncă din timpurile vechi istoria a fost marcată şi modelată de circulaţii masive ale

populaţiilor. Această circulaţie interstatală şi intercontinentală aoamenilor rămâne ocaracteristică esenţială a lumii globalizate de astăzi, devenind mai esenţială în modelarearealităţii sociale globale. Diferenţierile în dezvoltarea social-economică a diferitelor state şiregiuni,plus liberalizarea şi intensificarea fluxurilor de capital, bunuri şi servicii, alături deeficientizarea sistemelor de comunicaţii duce la mobilitatea persoanelor ,totodată, şi a forţei demuncă.[1,2]

Statistica de astăzi indică că în ultimele decenii, numărul de cetăţeni care trăiesc în afaraţării lor a crescut constant şi la moment acesta constituie peste 190 milioane de persoane.[11,12]

În context naţional, migraţia forţei de muncă din Republica Moldova către alte ţări adevenit o realitate în perioada independenţei, ce confirmă încă o dată faptul că, din perspectivăistorică, intensificarea migrărilor este un proces aferent fazelor de tranziţie de orice formă.

Acest fenomen afectează nu doar ţările post-socialiste, pentru care emigrarea masivă a fostşi este o realitate începând cu anii 90, dar şi alte ţări.[13] Acest fenomen este deja depăşit pentruIrlanda, Italia, Turcia, în timp ce pentru altele se menţine perioade lungi de timp (Mexic,Republica Dominicană, El Salvador şi multe altele). Republica Moldova, fiind parte componentăa fostei URSS, a cunoscut diferite forme de emigrare a forţei de muncă încă din perioadasovietică, când fusese promovată migrarea planificată a forţei de muncă în interiorul uniunii

240

(„desţelenirea”, „BAM”, „Komsomolsk na Amure”, exploatarea forestieră din Siberiaetc.).[3,7,8]

Astăzi, Republica Moldova este una dintre ţările lumii afectată de emigrarea cetăţenilor săipeste hotare în scop de muncă, fie sezonieră, fie pe termen mai lung. Acest fenomen cutrăsăturile lui moderne a apărut imediat după destrămarea URSS, purtând efectele economice,politice şi sociale aferente. [11,13] Impactul mare a migraţiei, atât ca număr de cetăţeni antrenaţiîn proces, cât şi ca volum al remitenţelor (bani transferaţi de lucrătorii migranţi spre ţara deorigine) a fost atins la mijlocul primului deceniu al secolului XXI şi până în prezent tendinţelemigraţionale rămân stabile.[4,7,9]

Migraţia influenţează asupra unui număr mare de procese de natură social-demografică,atingînd aspecte ca forţa de muncă, familia, soarta copiilor de migranţi, inclusiv,aspecte de ordineconomic-financiar[5] – impactul remitenţelor(mijloacele financiare câştigate de migranţi şiexpediate către Moldova) asupra vieţii acestor oameni şi ale celor rămaşi acasă.

Necesitatea studierii acestei corelaţii, şi în special conexiunea între migraţie şi sferasănătăţii, a dus la demersul prezent de investigaţie.

Materiale şi metodeScopul studiului este investigarea impactului pe care îl are fenomenul migraţiei şi starea

social-economică a migranţilor asupra sănătăţii acestora.Obiectivele specifice ale studiului constau în evaluarea stării de sănătate a grupului ţintă

prin:• Descrierea profilului migranţilor din perspectiva social-economică şi a stării lor

psihologice, inclusiv cea a familiei;• Determinarea corelaţiei dintre starea sănătăţii şi situaţia social-economică a migranţilor;• Identificarea predictorilor alterării stării de sănătate a migranţilor.

Ţinând seama de scopul şi obiectivele studiului, pentru colectarea datelor primare s-autilizat o abordare complexă din punct de vedere metodologic, fiind combinată metodacantitativă cu cea calitativă.

În plan cantitativ, studiul se bazează pe un sondaj comparativ, axat pe trei grupuri socialedistincte din perspectiva caracteristicilor migraţionale.

În plan calitativ, studiul cuprinde 4 discuţii de grup şi 5 interviuri aprofundate.Componenta calitativă a vizat cercetarea aprofundată a fenomenului, aspectele abordate fiinddecise după etapa de analiză a datelor cantitative. Participanţii la studiu au fost persoane recentîntoarse de la muncă de peste hotare (în ultimele 6 luni).La selectarea participanţilor pentrudiscuţiile de grup s-au utilizat eşantioane teoretice, metoda de selecţie a participanţilor fiind cea a„bulgărului de zăpadă” (snow-ball). La întocmirea eşantioanelor au fost prioritare următoarelecriterii: sexul; vîrsta; mediul de trai; experienţa de emigrare; ţara gazdă în cazul migranţilor.

Focus grupurile au durat în medie 2 ore. Discuţiile au fost înregistrate audio cupermisiunea participanţilor.

Rezultate şi discuţiiStructura de gen a grupurilor a fost diferenţiată atât între loturi, cât şi în raport cu structura

de gen a populaţiei adulte a ţării, conform statisticilor oficiale (Tab. 1).Conform surselor Biroului Naţional de Statistică, la 1 ianuarie 2009 din totalitatea

populaţiei stabile cu vârsta de peste 18 ani, bărbaţii constituiau circa 47%, iar femeile – 53%.Grupul migranţilor fiind diferenţiat, alcătuit din două treimi (65,6%) de bărbaţi şi o treime(34,4%) de femei, deci, un raport de gen „masculinizat”, lucru atestat tradiţional de toate studiileîn domeniu din ultimii ani.

În cazul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe, raportul este invers celui constatatîn rândul migranţilor, adică 34,4% de bărbaţi şi 65,7% de femei. În cazul familiilor fără tangenţedirecte cu procesul migraţional, raportul de gen este mai apropiat de cel general pe ţară, grupulfiind compus din 41,3% de bărbaţi şi 58,7% de femei.

241

În cazul loturilor I (migranţii) şi II (membrii familiilor beneficiare de remitenţe) există ointerdependenţă între raportul de gen, care se explică prin faptul că migraţia implică într-omăsură mai mare bărbaţii, drept urmare familiile „afectate” de migraţie sunt mai des reprezentatede femei, căci bărbaţii lipsesc. Cât priveşte lotul III (membrii familiilor care nu beneficiază deremitenţe), diferenţa simţitoare în ceea ce priveşte raportul general de gen este cauzată de aspectelegate de vârstă. În grupul familiilor „neafectate” de migraţie este mare ponderea celor formatedin persoane în vârstă, grup „feminizat” datorită speranţei de viaţă mai înalte în rândul femeilor.

Tabelul 1.Profilul socio-demografic al respondenţilor (%)

Migrant

Membrul familieibeneficiare de

remitenţe

Membrulfamiliei care nubeneficiază de

remitenţeP± ES % P ± ES% P± ES%

Masculin 65.6±0,11 34.3±0,15 41.3±0,22Sexulpersoanei: Feminin 34.4±0,15 65.7±0,11 58.7±0,34

Sub 30 ani 32.7±0,16 24.6±0,13 17.2±0,2630 - 39 ani 33.8±0,15 17.5±0,12 16.2±0,2640 - 49 ani 22.1±0,19 18.5±0,12 21.7±0,29Peste 50 ani 11.5±0,21 39.4±0,15 44.9±0,35

Grup devârstă:

Vârsta medie (ani) 36,0±0,15 43,0±0,8 47,0±0,9Studii gimnaziale/primare/fără studii 12.9±0,20 18.4±0,12 22.8±0,29Studii medii şi liceu 29.1±0,18 31.4±0,14 29.0±0,32Studii medii profesionale 31.3±0,17 20.3±0,12 22.0±0,29

Nivel destudii:

Studii superioare, colegiu 26.7±0,19 29.9±0,14 26.3±0,31Ocupat (nu în agricultură) 10.0±0,22 26.3±0,13 29.9±0,32Ocupat în agricultură 3.3±0,06 8.4±0,09 9.6±0,21Ocupaţie ocazională 2.1±0,04 3.8±0,06 4.1±0,14Şomer 18.6±0,12 30.7±0,14 23.7±0,29

Ocupaţie:

Elev, student .9±0,03 7.4±0,08 4.1±0,14

Astfel, studiul determină ca factorul de gen urmează a fi luat în calcul de fiecare dată cândfacem comparaţii între loturi. Deoarece studiile realizate anterior în domeniu indicau faptul căcel puţin consumul de servicii medicale este mai mare în cazul femeilor. De exemplu, studiulSănătatea populaţiei şi accesul populaţiei la serviciile de sănătate în Republica Moldova,realizat de BNS în anul 2009, arată că „Ponderile cele mai mari de adresare la medic se regăsescîn rîndul populaţiei de sex feminin (cu excepţia celei în vîrstă de pînă la 24 ani şi a celei de 75ani şi mai mult)” [1] După structură de vârstă, lotul migranţilor este mai tânăr comparativ cucelelalte două loturi, două treimi din migranţi având sub 40 de ani. Vârsta medie constituie 36 deani în cazul migranţilor, pe când în cazul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe – 43 ani,iar în lotul al III-lea – tocmai 47 de ani. Ceea ce determină „Cele mai puţine cazuri de solicitarea serviciilor medicale sunt caracteristice pentru vîrstele de 25-34 de ani (14,1%) şi, respectiv,nivelul de adresări sporeşte odată cu vîrsta, după 65 de ani acesta fiind de 34,0%”[1]. Prinurmare, şi factorul vârstă urmează a fi luat în calcul, pentru a nu admite situaţii în care valoareaanumitor indicatori să fie dată pe seama migraţiei, aceasta fiind de fapt determinată de vârstă.

Structura loturilor după nivelul de instruire este relativ echilibrată, cu excepţia faptului că,în rândul migranţilor, grupul persoanelor cu cel mai coborât nivel de studii(gimnaziale/primare/fără studii) este şi unul mai mic ca dimensiuni (12,9%) comparativ cucelelalte grupuri (18,4% şi, respectiv, 22,8%). În raport cu piaţa muncii, grupul migranţilor lamomentul studiului înregistra rata cea mai înaltă de ocupare, fiind complet sau parţial ocupaţi77,3% dintre ei. Un alt aspect diferenţial costă în faptul că majoritatea migranţilor se identificauca fiind ocupaţi peste hotare (61,9%). În comparaţie cu aceştia, rata de ocupare a membrilor

242

familiilor care nu beneficiază de remitenţe era de 43,6%, iar cea mai mică rată se înregistra înrîndul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe – 38,5%.Repartiţia pe medii de reşedinţăeste aproape identică între grupuri, mediul rural fiind supra-reprezentat (77,7% -- 80%).

Venituri şi cheltuieliAstăzi sistemul naţional de ocrotire a sănătăţii acordă populaţiei servicii contra plată sau

oferă posibilitatea asigurării medicale, posibilităţile financiare ale gospodăriilor influenţează înmod direct cantitatea de servicii medicale consumate. Astfel, gospodăriile lipsite de remitenţecheltuie în mediu cu 18 la sută mai puţin echivalent per adult comparativ cu gospodăriilebeneficiare de remitenţe.

Distribuţia structurală este similară, circa 40 la sută din cheltuieli referindu-se la consumulalimentar în ambele grupuri, cu două aspecte speciale:

- S-a constatat că gospodăriile lipsite de remitenţe cheltuiesc 105,4 lei echivalent per adultpentru procurarea de medicamente,adică cu 40 la sută mai mult decât în cazulgospodăriilor beneficiare de remitenţe. Aceasta fiind unica direcţie de cheltuieli în caregospodăriile lipsite remitenţe consumă, în medie, mai mult. Cheltuielile fixe pentruservicii medicale ale persoanelor respective sunt mai mici, pe când cheltuielile pentrumedicamente sunt mai mari faţă de celălalt grup;

- Gospodăriile beneficiare de remitenţe cheltuiesc dublu pentru petrecerea timpului liber,pentru băuturi alcoolice şi articole din tutun, comparativ cu cele care nu beneficiază deremitenţe;

Starea de sănătate şi atitudinea faţă de sănătateLa modul cel mai general, populaţia manifestă neglijenţă faţă de propria sănătate, fără a

menţiona cauzele unei asemenea atitudini. Majoritatea respondenţilor din toate loturile apeleazăla servicii medicale doar în cazuri extreme, când vizita medicului nu mai poate fi amânată. Laprima vedere, migranţii sunt şi mai „neglijenţi” faţă de propria sănătate în raport cu grupurile decomparaţie. Doar 19% dintre migranţi afirmă că o dată pe an urmează un control medicalprofilactic sau se adresează medicului de familie. În cazul respondenţilor din celelalte loturi,procentul celor care accesează în mod regulat serviciile medicale în scop profilactic este în jur de25. Fiecare al doilea migrant se adresează medicului doar în situaţii grave, când vizitareamedicului nu mai poate fi amânată(Tab.2).

Tabelul 2. Acces la serviciile medicale (%)

Migrant

Familiebeneficiarăde remitenţe

Familie carenu

beneficiazăde remitenţe

P± ES% P ± ES% P± ES%Cel puţin o dată pe an îmi fac un controlmedical profilactic / Mă adresez la medicori de câte ori am cea mai mică problemă desănătate

19.0±0,07 25.1±0,13 25.1±0,30

Mă adresez atunci când observ o înrăutăţirea sănătăţii 30.9±0,08 30.5±0,14 28. ±0,31

Mă adresez la medic doar când am oproblemă gravă de sănătate / Apelez lamedic doar în caz de urgenţă

50.1±0,09 44.4±0,15 46.8±0,34

Menţionăm faptul că migranţii, comparativ cu restul populaţiei, necesită un volum mairedus de servicii medicale, datorita diferenţelor de vârstă. Cel puţin aceştia îşi apreciază maipozitiv starea de sănătate comparativ cu persoanele rămase acasă.

243

Discuţiile de grup au confirmat această ipoteză, dat fiind faptul că persoanele mai tinere,care muncesc peste hotare, nu apelează la medic decât foarte rar. De obicei problemele desănătate ale acestora (cele mai frecvente fiind: reparaţia danturii, consultaţiile ginecologice) suntamânate pentru perioadele când se reîntorc în Republica Moldova. Adresarea la medic pestehotare se face doar în situaţii de urgenţă. Atunci când revin în Moldova, cei plecaţi la muncăpeste hotare se adresează la medici pentru a-şi rezolva problemele de sănătate pe care le-auignorat aflându-se în străinătate. Uneori însă migranţii nu-şi permit achitarea costurilorserviciilor medicale din ţara gazdă nici în situaţiile de urgenţă. Mai mult de jumătate din numărulmigranţilor (52%) au acordat calificativele „Foarte bun” sau „Bun” în aprecierea stării proprii desănătate, pe când în cazul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe acest indicator constituie41%, iar în al treilea sub-eşantion şi mai puţin – 33,4%(Tab.3).

Tabelul 3.Aprecierea subiectivă a stării de sănătate (%)

MigrantFamilie beneficiară de

remitenţeFamilie care nu

beneficiază de remitenţeP ± ES% P ± ES% P± ES%

Foarte bună 7.2±0,05 5.7±0,07 2.4±0,11Bună 44.8±0,09 35.6±0,15 31. ±00,32Nici bună, nici rea 37.8±0,09 36.8±0,15 39.7±0,34Rea 8.9±0,05 18.3±0,12 21.8±0,29Foarte rea 1.3±0,02 2.9±0,05 4.2±0,14NŞ/NR 0.1±0,01 0.6±0,02 0.8±0,06

Situaţia este bună în rândul migranţilor şi la alţi indicatori care măsoară apreciereapropriei sănătăţi, în aceste cazuri fiind şi mai pronunţată diferenţa între grupuri.Astfel, în jur de30 la sută dintre migranţi afirmă că atestă dureri fizice care îi împiedică să activeze şi ar aveanevoie de tratament medical pentru a putea fi activi în viaţa cotidiană. Comparând practicile deaccesare a serviciilor medicale doar în rândul respondenţilor de sub 40 de ani, observăm cădiferenţa între grupurile comparate se micşorează la 18% în cazul migranţilor şi la 20%-21% - încazul celorlalte două grupuri. Specificul vârstei însă nu pare a fi principala determinantă aacestor diferenţe. În tabelul care urmează avem distribuţia indicatorului doar în rândul celor careîşi apreciază starea de sănătate ca fiind „Rea” sau „Foarte rea”. Cu toate acestea (apreciereanegativă a stării de sănătate), migranţii iarăşi sunt cei care evită frecventarea regulată ainstituţiilor medicale, doar 25% dintre ei apelând la medic imediat ce atestă vreo problemă desănătate, iar 38,9% adresându-se unui medic doar în situaţii graveTab.4).

Tabelul 4.Accesarea serviciilor medicale în raport cu necesităţile (%)(persoanele care îşi apreciază prost starea de sănătate)

Migrant

Familiebeneficiară

de remitenţe

Familie care nubeneficiază de

remitenţe

P± ES% P ± ES% P± ES%Cel puţin o dată pe an îmi fac un controlmedical profilactic / Mă adresez lamedic ori de câte ori am cea mai micăproblemă de sănătate

25.0±0,08 31.0±0,14 35.6±0,34

Mă adresez atunci când observ oînrăutăţire a sănătăţii 36.1±0,09 39.0±0,15 24.4±0,30

Mă adresez la medic doar când am oproblemă gravă de sănătate / Apelez lamedic doar în caz de urgenţă

38.9±0,09 30.0±0,14 40.0±0,34

244

Percepţia modului de viaţă sănătos este diferită, însă poate fi sintetizată în următorii indicatori:- starea fiziologică a organismului, care presupune în primul rând, în viziunea celor

intervievaţi, o alimentaţie adecvată, respectarea normelor de igienă personală, odihnă,practicarea activităţilor sportive, controlul medical profilactic etc., precum şi evitareaunor practici nocive cum ar fi consumul excesiv de alcool, fumatul etc.

- condiţiile de muncă: existenţa unui loc de muncă; munca fizică să nu fie prea extenuantă;igiena la locul de muncă; respectarea zilei de muncă de 8 ore şi cel puţin a unei zile libereîn săptămână. Migranţii însă sunt constrânşi de situaţie să muncească cel mai adesea încondiţii precare, mai mult de 8 ore pe zi. Unele femei care îngrijesc persoane suntantrenate în muncă 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, adică tot timpul.

- aspectul psihologic, stresul ce îi afectează în mod deosebit pe migranţi. Emoţiile aflăriiîntr-o ţară străină, departe de cei dragi şi dorul de copii reprezintă alţi factori extrem destresanţi pentru migranţi. Din punct de vedere psihologic, cetăţenii Republicii Moldovase simt inferiori în raport cu cetăţenii nativi ai ţării gazdă. Totodată, migranţii îndeplinescmuncile cele mai de jos, deşi mulţi dintre ei au studii superioare şi în Moldova au avut unanumit statut social, au lucrat ca medici, profesori etc., au deţinut funcţii de conducere.

- aspectul cultural-moral se referă la relaţiile interumane, bazate pe respect şi afecţiune,precum şi la consumul cultural, posibilitatea de a merge la teatru, cinema, concerte. Deasemenea, accesul la o educaţie de calitate, la servicii de recreere şi agrement, turism etc.

Concluzii1. În Republica Moldova, cheltuielile unei gospodării pentru medicamente sunt mult mai

mari faţă de cheltuielile pentru serviciile medicale; peste hotare acest raport esteinvers în structura de cheltuieli ale migranţilor.

2. Este prezentă o atitudine neglijentă a populaţiei faţă de propria sănătate, majoritateaapelând la serviciile medicale doar în cazuri grave. Migranţii, în general, manifestă ungrad de neglijenţă mai pronunţat. În acelaşi timp, majoritatea migranţilor recunosc cănu duc un mod de viaţă sănătos.

3. Modul de viaţă sănătos, perceput de migranţi,este o alimentaţie sănătoasă, practicareasportului, dar şi evitarea abuzului de alcool, a fumatului şi a consumului de droguri.Munca în exces şi în condiţii nocive este de asemenea percepută ca un factorimportant ce se răsfrânge asupra sănătăţii. Un accent deosebit migranţii l-au pus peaspectul psiho-emoţional al sănătăţii, cu referire în special la stres.

4. Datorită specificului vârstei lor (sunt mai tineri faţă de populaţia neimplicată înmigraţie), migranţii înregistrează o rată de morbiditate de două ori mai mică faţă demembrii familiilor lor sau faţă de membrii gospodăriilor care nu beneficiază deremitenţe. Doar unul din patru migranţi (24,4%) afirmă că în prezent suferă de vreoboală cronică.

5. Migranţii sunt expuşi la riscuri privind sănătatea, începând cu procesul de emigrare,continuând cu condiţiile de trai şi de muncă precare în ţara gazdă, şi pînă laafecţiunile psiho-emoţionale condiţionate de despărţirea de cei apropiaţi. Totuşi, uniimigranţi declară că în ţara gazdă au parte de un mediu mai favorabil pentru sănătate,inclusiv o alimentaţie şi condiţii de trai mai bune faţă de cele din Republica Moldova.

Bibliografie1. „Sănătatea populaţiei şi accesul populaţiei la serviciile de sănătate în Republica

Moldova”, Biroul Naţional de Statistică, Notă analitică Nr.02-11/105, 2009, pag. 52. Chetruşca M., Impactul migraţiei de muncă în Rusia asupra comportamentului

migranţilor moldoveni. (în baza studiului sociologic), USM- Moldoscopie, nr.1 (XLIV),2009, pag. 35

245

3. Moşneaga V.,Eşanu C., Krauze A. Securitatea naţională şi migraţia //MOLDOSCOPIE(Probleme de anliză politică). Partea XII- Chişinău, USM, 1999, p.57-82

4. Горелова Е. Дефицит инвестиций и трудовая миграция из Молдовы.// Трудоваямиграция и защита прав гастербайтеров: практика посткомунистических стран.-Кишинэу, МолдГУ, 2003,с.40-46

5. Vaculovschi D., Fenomenul migraţiei de muncă: Moldova în perioada actuală.//MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică). Partea XVI- Chişinău, USM,2001

6. Comportament şi civilizaţie.- Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1987,p.227. Pietrovici I. Valoarea omului. – Iaşi, Timpul, 1997,p.278. Danii T. Republica Moldova în spaţiul tranziţiei şi costul social al reformelor.- Chişinău,

Prontos, 2004, p.1219. Le Bon G. Psihologia maselor.- Bucureşti, Anima, 199710. Wiehn E. R., Valorile şi schimbarea lor în Europa. // Psihologia schimbării.- Bucureşti,

Plirom, 200011. Moşneaga V., Rusnac Gh., Ţurcan V., Migraţiunea forţei de muncă în Republica

Moldova: cauze, tendinţe, efecte //MOLDOSCOPIE (probleme de analiză politică), 2004,nr.1 (XXV). – Chişinău, USM, 2004.

12. Şlepţova E. Migraţiunea forţei de muncă în Europa: importanţa pentru RepublicaMoldova.// Republica Moldova. Elemente de strategie.- Chişinău: IPP,2003

13. Moldova, România, Ucraina: integrare europeană şi migraţiunea forţei de muncă.-Chişinău, CAPTES, 2000

MIGRAŢIA—FACTOR MAJOR ÎN MODIFICAREA SOCIETĂŢII LA NIVELGLOBAL

Artiom Jucov, Larisa Spinei Şcoala de Management în Sănătate Publică,USMF „N. Testemiţanu”

SummaryMigration—the major factor in the change of society at the global level

Migration is not only the consequence of poverty, but it is a phenomenon that influencesthe sustainable development of the Republic of Moldova, the continuity of reforms implementedin the social, medical, economic fields etc.. We can not just look at migration as a negativephenomenon, it has positive aspects as cultural exchange between citizens, labor outflow, thecontributions of migrant workers, employment, etc. leading to improved living standards andalleviating the social burdens of state

RezumatMigraţia nu este doar consecinţă a sărăciei, este şi un fenomen care influenţează asupra

dezvoltării durabile a Republicii Moldova, continuităţii reformelor aplicate în sfera socială,medicală, economică etc. Nu putem privi migraţia doar ca un fenomen negativ, ea posedă şiaspecte pozitive ca schimb intercultural dintre cetăţeni, refluxul forţei de muncă, contribuţiilemuncitorilor migranţi de muncă etc., ceea ce duce la îmbunătăţirea nivelului de trai şi uşurareapoverii sociale ale statului.

ActualitateaMigraţia este unul din fenomenele sociale care a luat naştere la începutul sec.XX. Astăzi,

migraţia este privită în calitate de sursă a stabilităţii sociale, personale şi încrederea în ziua demîine, ridicarea nivelului de viaţă. Acest fenomen este actual datorită impactului său major deordin politic, economic, medical şi social.Migraţia este unul dintre procesele sociale care au

246

influenţat şi influenţează profund societatea actuală. Astăzi,creşte numărul migranţilor şi alregiunilor de pe glob implicate în procese de migraţie (fie ca ţări de origine, fie ca ţări dedestinaţie), creşte medie anuală a migranţilor, la nivel global, numărul migranţilor legali a sporitde la 75 de milioane în 1965 la 192 de milioane în 2009(aproximativ 2-3 % din populaţia lumii).În prezent aproximativ 3% din populaţia lumii poate fi considerată migrant. Migraţia altătadădominată de bărbaţi, devine din ce în ce mai feminizată (creşte ponderea femeilor implicate înmigraţie).Există o creştere atît a dependenţei de migraţie, cît şi a problemelor implicate deimigranţi şi migraţie. În ceea ce priveşte dependenţa, aceasta este valabilă atît pentru ţările deorigine, cît şi pentru ţările de destinaţie ale migraţiei. Aşa se face că în ţările de origine existăcomunităţi locale şi uneori chiar întreaga economie naţională care depind într-o măsurăsemnificativă de remiteri (sume de bani trimise acasă de emigranţi), resursă adesea consideratădrept un panaceu al subdezvoltării, în special în ţările cu sărăcie cronică, cum ar fi ţările africanesau, context european, Republica Moldova.

Materiale şi metodeStudiul dat este un studiu secundar bazat pe reviiul literaturii din domeniu. Obiectul

studiului este de a evidenţia migraţia ca factor major în modificarea societăţii, care are impactmajor în toate sferele vieţii sociale, economice, medicale şi politice a societăţii. Studiul poartă uncaracter retrospectiv şi de analiză a fenomenului migraţiei.

Rezultate şi discuţii„Migraţia ca fenomen constă în deplasarea unor mulţimi de persoane dintr-o arie teritorială

în alta, urmată de modificarea domiciliului şi/sau de încadrare într-o formă de activitate în zonade sosire.”[1]

Fenomenul migraţiei este cunoscut din timpuri străvechi, fiind cauzate de deplasărileoamenilor, de invazii, colonizări, cruciade sau fiind provocat, în general, de atracţia pe care oexercită ţările sau o regiune mai dezvoltată asupra popoarelor mai săraci. Istoria nu cunoaşte niciun exemplu, cînd viaţa politică şi economică dinamică a unei ţări să nu fi ar beneficiat de odemografie dinamică sau de acţiunea unei populaţii importante şi omogene.

La etapa contemporană, preocupările demografice sunt determinate de riscurile pe care leridică crizele la nivel local, zonal, continental sau global, care ar putea influienţa în mod negativordinea socială sau ar putea declanşa tulburări ale echilibrului etnic sau religios. Opiniile uneipărţi considerabile ale contemporanilor noştri în ceea ce priveşte decalajul dintre demografie şibogăţie, se poate spune, că se înscriu într-o concepţie neo-malthusianistă (Malthus propunesoluţii pentru scăderea ritmului creşterii populaţiei prin încherea căsătoriilor la o vîrstă maiînaintată şi practicarea abstinenţei de către soţi, în ţările dezvoltate pentru limitarea naşterilor).Revine în actualitate idea, potrivit căreia neo-dezvoltarea se datorează în mare parte a unui exoddemografic. Analizînd relaţia dintre putere şi populaţie, dintre calitatea şi cantitatea fenomenuluidemografic şi alţi factori constitutivi ai sistemului global contemporan, comstatăm că relaţiiledintre „explozia demografică” şi „explozia tehnologică” pare să ia amploare. În opinia lui PaulKennedy[9], la etapa contemporană ne preocupăm de aceleaşi probleme pe care le-a tratatMalthus în perioada cînd numărul populaţiei se dubla la un interval de douăzeci şi cinci de ani,cînd descoperirile tehnologice deschideau noi posibolităţi pentru industrializare, iar tranziţiademografică se află în stare incipientă. În prezent, imigraţia are loc, chiar dacă este dificilă, iarnoile tehnologii îşi lasă amprenta şi acolo unde nu mai există creştere demografică. Pentru aînţelege specificul, conţinutul şi evoluţia tranziţiei demografice şi fenomenul migraţieicontemporane este necesar ca aceste componente să fie analizate atît din punct de vedere alevoluţiei istorice, al determinărilor obiective şi subiective, cît şi al aspectelor socioeconomice.”[2]

Casteles şi Miller în lucrarea „The Age of Migration” („Vîrsta migraţiei”), susţin ideea căumanitatea a intrat într-o nouă epocă a migraţiilor, şi aceasta este într-u totul justificată. Pe de oparte, avem argumentul volumului şi al cuprinderii: creşte numărul migranţilor şi al regiunilor de

247

pe glob implicate în procese de migraţie (fie ca ţări de origine, fie ca ţări de destinaţie). Înperioada 1985-1990, populaţia lumii a crescut în medie anuală cu 1,7%. Creşterea medie anualăa migranţilor a fost de 2,6% [3]. La nivel global, numărul migranţilor legali a sporit de la 75 demilioane în 1965 la 192 de milioane (aproximativ 2-3 % din populaţia lumii) în 2005 [4]. Laînceputul acestui mileniu numărul migranţilor care nu dispuneau de documente legale derezidenţă (rezidenţi iregulari sau ilegali) a fost evaluat între 15 şi 30 de milioane înregistrînd ocreştere dinamică [5]. În prezent aproximativ 3% din populaţia lumii poate fi consideratămigrant. Tot la argumentul cuprinderii, trebuie menţionată reducerea relevanţei distanţeigeografice în articularea şi propagarea unor procese de migraţie. În contextul reducerii costurilor,timpului şi a riscurilor implicate de deplasări la distanţe mari una dintre regularităţile/legilemigraţiei formulate de Ravenstein la sfîrşitul secolului al XIX-lea: „procesele de migraţie seextind treptat respectînd logica proximităţii geografice” [6] tinde să fie treptat infirmată. Aceastase datorează avansului tehnologic în industriile de transport şi comunicaţii, care faciliteazămobilitatea şi comunicarea la distanţă. Se dezvoltă astfel sisteme de migraţie (practici migratoriide durată, instituţionalizate între unităţi geopolitice bine delimitate) aflate la distanţe geograficeconsiderabile, cum ar fi cea între Brazilia şi Japonia [7].

Migraţia altătadă dominată de bărbaţi, devine din ce în ce mai feminizată (creşte pondereafemeilor). Acest lucru se produce în mare parte datorită modificării structurii populaţiei ţărilordezvoltate (prin înbătrînire) şi cererii crescute de serviciile de îngrijire, asigurate în special decătre femei [8]. Reunificarea familiilor, industria căsătoriilor şi a sexului au şi ele un rolconsiderabil în propagarea migraţiei femenine. Un alt aspect diversificării migraţiei se poateconstata şi în ceea ce priveşte varietatea categoriilor sociale implicate în migraţie şi obiectiveleurmărite. Cursurile migratorii originare dintr-o anumită regiune (care, în trecut, din punctul devedere al caracetristicilor sociologice a persoanelor implicate, erau destul de monocrome) devindiversificate atît sub aspectul scopurilor urmărite de migranţi (afaceri, studii, muncă, relaţiifamiliale, pensionari care migrează ca să maximizeze puterea de cumpărare etc.), cît şi alstratificării socioprofesionale a populaţiei angajate în migraţie (tineri, pensionari, persoane,persoane înalt calificate sau fără nici-o calificare etc,). În acelaşi timp, în societatea modernălibertatea alegerii individuale devine dominanta, care determină valorile şi comportamentuloamenilor în viaţa privată. Toate aspiraţiile omului se concentrează asupra autorealizării,dezvoltării personale, stilului individual de viaţă, emancipării, provocînd schimbări în atitudinilefaţă de formarea familiei, naşterea copiilor, paternitate, precum şi privind motivele acestora. Înconsecinţă se înregistrează scăderea indicilor de intensitate a căsătoriilor, creşterea vîrstei laprima căsătorie, extinderea modelelor familiale alternative, printre care cele mai răspîndite suntcoabitările informale şi celibatul, creşterea numărului de copii născuţi în afara căsătoriei, adivorţurilor, precum şi majorarea numărului de familii incomplete.

Munca în afara ţării este considerată a avea o influienţă semnificativă şi durabilă asupracomportamentului şi atitudinilor migranţilor. Stilul de viaţă este unul dintre primele elementecare s-au schimbat: cutumelor şi tradiţionale naţionale, îndreptarea preocupărilor către sănătate,tehnologiile noi (internetul) şi modul cum arată locuinţa. Au loc şi schimbări semnificative devalori: migranţii mai maturi au devenit mai dispuşi să rişte şi mai deschişi la schimbare, renunţăla multe dintre prejudecăţile privind stilul de viaţă al altora. Se observă cîteva diferenţeimportante în ceea ce priveşte percepţiile ciclului vieţii între ţările de destinaţie, vorbind aicidespre viziunea migranţilor asupra oamenilor mai în vîrstă care în RM sunt izolaţi şi dacă nu aufamilie sunt singuri, pe cînd peste hotare ei sunt parte activă a societăţii, au cluburi, ceea cesporeşte dorinţa migranţilor ca lucrurile în ţară să se schimbe în aceiaşi direcţie.

De asemenea şi relaţiile de familie au fost profund afectate de experienţa migraţiei: părinţiimigranţi încep să acordă mai multă atenţie şcolarizării decît înainte de a lucra în afara ţării, suntmai flexibili şi acordă copiilor mai multă libertate decît înainte.

Este de remarcat că efectele migraţiei, în modificarea sistemului de valori, tind să fiesemnificativ influienţate de tipul de localitate în care locuiesc migranţii. Totuşi la migranţii dinmediul rural se percepe cel mai mult schimbarea în comportamentul şi atitudinile lor faţă de

248

viaţă. Ipoteza generală că migraţia forţei de muncă are un potenţial important de schimbare aatributelor culturale, atît ale migranţilor, cît şi ale membrilor familiilor lor. Cu toate acestea,abordarea calitativă trebuie completată cu o componentă cantitativă pentru a putea evalua caresunt efectele sistemice ale muncii peste hotare şi care dintre acestea sunt relevante din punct devedere statistic. Din păcate contribuţia migranilor asupra dezvoltării ţărilor în care au emigrat nueste calculată de nici o ţară. Totuşi, ţinînd cont de analizele existente, în medie doar 13% dinveniturile obţinut de lucrătorii migranţi este transferat în ţările de origine, iar 87 la sută dinvenituri sunt cheltuite în ţara gazdă. Dacă luăm în calcul sumele transferate de lucrătorii migranţiîn întreaga lume, reiese că aceştia contribuie pentru ţările gazdă cu circa 1,6 triliarde de dolari.Migranţii contribui esenţial al dezvoltarea exporturilor din ţările gazdă, procurînd mărfuri şiexpediindu-le în ţara de origine. Mai mult ca atît chiar şi remitenţele trimise familiilor loradeseori sunt utilizate la procurarea mărfurilor provenite din export. În acestă situaţie, putemdeclara încă o dată că migraţia contribuie la dezvoltarea ţărilor gazdă”

Un alt studiu recent pe populaţia adultă a descoperit că există căteva diferenţe importanteîntre persoanele care au lucrat în afara ţării şi celelalte. Foştii migranţi tind să fie mai toleranţifaţă de minorităţi – homosexualii, persoane de altă religie, de diferite etnii, inclusiv romi – suntmai predispuşi să se implice în acte de participare politică şi în asociaţii [10].

Tranziţia demografică contemporană semnifică trecerea de la un regim demografic,carecterizat prin numărul sporit al naşterilor şi deceselor, la un regim „modern” cu o rază scăzutăa natalităţii, dar cu o creştere a speranţei de viaţă. Fiecare din acele două regimuri demograficeeste stabil, etapa de tranziţie însă dintre acestea este însă dezechilibrată: numărul naşterilorrămîne în general stabil, în timp ce numărul deceselor scade, durata vieţii creşte datorităprogreselor medicale şi ale igienei. Astăzi, numeroase regiuni din lume sunt angajate în tranziţiademografică, ale cărei efecte stabilizatoare se vor resimţi abia după o generaţie.”[2] Astfel„migraţia forţei de muncă, prin dimensiunile pe care le atinge astăzi, este nu doar oparticularitate a pieţei mondiale a forţei de muncă, ci şi o caracteristică a economiei mondiale înansamblu. În perioada 1990-2000, numărul de migranţi în întreaga lume a sporit cu 14%, în 2000înregistrîndu-se 175 milioane de migranţi (3% din populaţa globului). La începutul sec. XXI, lascară globală, fiecare al 35-lea om era migrant, 48% din toţi migranţii fiind femei.

Au fost elaborate cîteva teorii care descriu paradigmele migraţionale: Teoria individualăsau a familiei susţinută de către Gary S. Becker, afirmă că fiecare migrant este o fiinţă raţionalăcare ia decizia de a migra în baza evaluării destinaţiilor posibile şi alege combinaţia optimă întresalariu, securitatea de la locul de muncă şi costul călătoriei.

Teoria structurală susţine că viaţa migranţilor este determinată de o serie decircumstanţe. Orice migrant circulă în cadrul unor structuri sociale, economice, politice, care îldetermină să-şi părăsească ţara.

Teoria reţelei sau a sistemului, extinsă de către Mark Granovetter, abordează ideea căindivizii nu pot lua decizii independent de structura în care se află.

Un studiu, de asemenea, îndreptat spre cercetarea impactului migraţiei asupra familiei afost desfăşurat de către experţi ai IDIS „Viitorul”, cu sprijinul oficiului UNICEF în RepublicaMoldova, care afirmă că “deşi vîrsta primei căsătorii nu s-a schimbat esenţial în ultimii ani, seconstată că mărimea şi imaginea familiei, ca instituţie s-au schimbat. Modelul preferat estefamilia cu 1-2 copii, cel mult, chiar şi în mediul rural, caracterizat în mod obişnuit printr-o ratăde natalitate sporită. Se constată o diminuare acută a funcţiei reproductive a familiei, ca urmare aangoasei resimţite în sînul familiei privitor la viitorul copiilor, resursele necesare pentru a le oferieducaţie şi îngrijire corespunzătoare, ceea ce ar putea fi considerată, pînă la un punct, drept o„strategie adaptivă a familiei la criza generală în RM”. Opiniile sunt împărţite asupra locuiriiîmpreună a unui bărbat şi a unei femei, chiar dacă aceştia nu planifică să se căsătorească (62pentru, şi 37 împotrivă). Dificultăţile materiale şi problemele sociale sunt cele mai graveobstacole în calea întemeierii unor noi familii. Opiniile sunt împărţite la întrebarea dacăveniturile mai mari cîştigate de femeie ar schimba lucrurile negativ în cadrul familiei, mai

249

degrabă nu. Căsătoria este o instituţie respectată, urmată îndeaproape de religie şi deprieteni.[10]

Făcînd recurs la ţara noastră se observă că „procesul de tranziţie, din Republica Moldova,la economia de piaţă a amplificat şi a aprofundat şi mai mult necorelarea între cererea şi ofertaforţei de muncă în ansamblu, iar piaţa muncii a fost afectată de dezechilibre, la nivelulraporturilor dintre populaţia activă şi cea inactivă, cît şi în rata de ocupare. Ceea ce a dus laapariţia problemelor existente, care au servit şi ca cauze ale migraţiei:- cota destul de mare a angajaţilor în agricultură ( circa 41 % );- şomajul de lungă durată în rîndul tinerilor, fiind de 3,6 ori mai mare în categoria de vîrstă de

25 ani şi peste;- nivelul scăzut al costului forţei de muncă, în special în agricultură şi în sectorul bugetar;- promovarea şi implementarea insuficientă a măsurilor active pe piaţa forţei de muncă;- impactul negativ al evoluţiei procesului demografic, cauzat de scăderea şi îmbătrînirea

populaţiei în Republica Moldova;Reducerea numărului populaţiei economic active şi creşterea continuă a numărului

persoanelor migrante, proces, care pe zi ce trece capătă proporţii tot mai mari.” [2] Analizîndinformaţia de mai sus, remarcăm faptul că migraţia nu a schimbat sistemul de valori al omuluicontemporan, ci ea este factor determinant în modificarea acestuia, deoarece peste hotareoamenii, care atît de mult timp au fost sub înfluenţa mentalităţii tradiţionale, ba chiar comunistecare predomină pînă în prezent, au conştientizat, pe de o parte, clar situaţia proprie şi a propriiţări şi pur şi simplu şi-au îndreptat privirea către ceea ce nu se credea ca fiind valoros înainte de afi plecat peste hotare şi aceasta este partea pozitivă, dar pe de altă patre, migranţii reîntorcîndu-seacasă neagă şi critică tradiţiile naţionale, limitează relaţiile de rudenie, pun accent doar peacapararea de capital şi pe lux.

Concluzii· La etapa contemporană, preocupările demografice, provocate de migraţie, sunt

determinate de riscurile pe care le ridică crizele la nivel local, zonal, continental sauglobal, care influienţiază ordinea socială şi declanşează tulburări ale echilibrului etnic,socio-economic şi nu în ultimul rînd echilibrul cultural.

· Pentru Republica Moldova, migraţia forţei de muncă reprezintă una dintre cele maistringente probleme de ordin socio-economic, astfel migraţia de muncă în masăinfluenţează negativ un spectru larg al indicatorilor demografici: natalitatea, nupţialitateaşi divorţialitatea, sănătatea populaţiei.

· Migraţia nu este un fenomen static, dar continuu, care se manifestă permanent avîndvalori ascendente cît şi descendente în conformitate cu gradul de satisfacţie a necesităţilorpopulaţiei.

Bibliografie1. Dicţionar de sociologie, ed. Babel, Bucureşti 1998, pag. 351-3532. Republica Moldova- problemele migraţiei, ed. cu sprijinul financiar al proiectului

D.A.C- Y.D.A.C- Y.E. Grecia, Chişinău 2007, pag. 11,3. World migration 2000: managing migration challenges and responses for people on

the move,IOM,p.5,http://publications.iom.int/bookstore/index.php?main_page=index&language=en

4. World migration 2005: managing migration challenges and responses for people onthe move,IOM,p.8,http://publications.iom.int/bookstore/index.php?main_page=index&language=en

5. World of Work Magazine No.47,June2003,http://www.ilo.org/global/publications/magazines-and-journals/lang--en/nextRow--50/index.htm?resultCount=81

6. RAVENSTEIN, E. G. 1889. The Laws of Migration. Journal of the Royal StatisticalSociety, 52: 241-305

250

7. Rădulescu Mugurel, Europa în mişcare. Libera circulaţie a persoanelor în contextulextinderii Uniunii Europene, ed. Tropic, Bucureşti 2005, pag. 143-144

8. Eleonore Kofman, Parvati Raghuram & Annie Phizacklea, Gender and InternationalMigration in Europe: Employment, Welfare and Politics

9. Paul Kennedy The Rise and Fall of the Great Powers: Economic Change andMilitary Conflict from 1500 to 2000 (1987)

10. Impactul migraţiei şi remitenţelor asupra comunităţii, familiei şi copiilor-raport destudiu, ed. UNICEF, Chişinău 2007

11. Ghid cu privire la migraţie pentru Consulii Republicii Moldova, ed. Idish Aid,Chişinău 2008, pag. 6

ASPECTELE EPIDEMIOLOGICE ŞI MEDICO-SOCIALE ALE LEUCEMIEIMIELOIDE CRONICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Vasile Musteaţă, Ion Corcimaru, Rodica Gramma,Larisa Musteaţă, Maria Robu, Sanda Buruiană

Şcoala de Management în Sănătatea Publică (director – conf. univ., dr.şt.med. O. Lozan),Catedra Hematologie şi Oncologie a U.S.M.F. „N. Testemiţanu”

(şeful catedrei – prof. univ., dr.hab.şt.med. I. Corcimaru),IMSP Institutul Oncologic (director – prof., dr.hab.şt.med. V. Cernat)

SummaryEpidemiologic, medical and social aspects of chronic myeloid

leukemia in the Republic of MoldovaThe current study enrolled 49 patients with chronic myeloid leukemia (CML), who had

been followed up and treated at the Institute of Oncology in 2005 - 2010. The diagnosis wasestablished in the late chronic phase in 47 (95.9%) cases and in the accelerated phase in 2(4.1%) cases. The patient age ranged from 23 to 74 years (median age – 46.3 years old), thatindicated the predominant affection of the workable population. The majority of patients (32 sau65.3%) proved to be heavily exposed to insolation within the framework of professionalactivities and daily life, that might be considered the favoring factor of the development of CML.The regular visits of the family doctors with the performance of complete blood counts andultrasound scanning of the abdomen, especially in persons with the increased risk of falling ill,may contribute to the early diagnosis of CML.

RezumatÎn studiu sunt înrolaţi 49 bolnavi de leucemie mieloidă cronică (LMC), aflaţi la evidenţă

şi tratament în IMSP Institutul Oncologic în perioada anilor 2005 – 2010. Diagnosticul a foststabilit în faza cronică tardivă în 47 (95,9%) cazuri, în faza de accelerare – în 2 (4,1%) cazuri.Vîrsta pacienţilor variază între 23 şi 74 ani (media de vîrstă – 46,3 ani), ce indică afectareapreponderentă a persoanelor apte de muncă. Majoritatea bolnavilor de LMC (32 sau 65,3%) aufost expuşi insolaţiilor în cadrul activităţii profesionale sau vieţii cotidiene, care pot ficonsiderate ca factorul favorizant de dezvoltare a LMC. Vizitele sistematice ale medicului defamilie cu executarea analizei generale a sîngelui în special de persoane cu risc potenţial crescutde îmbolnăvire pot contribui la depistarea precoce a LMC.

ActualitateaLeucemia mieloidă cronică (LMC) constituie o patologie oncologică relativ frecvent

întîlnită în structura morbidităţii prin hemoblastoze, cuprinzînd 15 – 20% din toate leucemiilela adulţi şi fiind una dintre cele grave şi invalidizante maladii umane [2,3,4,6,14,15]. LMCreprezintă un proces neoplazic clonal al sistemului hematopoietic, care rezultă din transformarea

251

malignă a celulei stem, cu menţinerea capacităţii de diferenţiere către toate liniile celulare.Patologia se caracterizează în special prin multiplicarea necontrolată a celulelor serieimieloide, cu creşterea masei granulocitare totale şi a celei circulante. Marcherul citogenetic alacestei leucemii cronice serveşte cromozomul Philadelphia t(9;22), care se formează în urmatranslocaţiei reciproce a unei părţi de material genetic dintre cromozomii 9 şi 22[2,3,4,5,7,8,12,13,14,20,21,22]. Identificarea genei de fuziune BCR/ABL şi a proteineihimerice p210 cu activitatea tirozinkinazică conturează LMC la nivel molecular [5,6,8,9]. Suntidentificate 3 stadii clinico-evolutive ale LMC: cronică, de accelerare şi acută[2,3,4,5,10,14,15,21,22]. În faza cronică oncopatologia respectivă poate evolua asimptomatic.Tratamentul contemporan al LMC cuprinde chimioterapie, imunoterapie, citochine şitransplant medular alogenic [2,5,6,7,8,9,10,12,13,14,15,20,22].

Studiul literaturii mondiale pe temă a demonstrat că incidenţa LMC în Europa şi Americade Nord poate varia între 0,6 – 2 cazuri la 100 000 de adulţi pe an [2,3,5,6,7,14,15,17,22]. ÎnRepublica Moldova morbiditatea de LMC se cifrează la 0,6 cazuri la 100 000 de populaţie[5,12,13]. În România LMC are o incidenţă de 200 noi cazuri pe an [1,3,11]. Aglomerări decazuri sau particularităţi geografice semnificative de răspîndire a acestei leucemii nu suntînregistrate. Morbiditatea prin LMC creşte cu vîrstă, cu incidenţa maximă cuprinsă între 25 –50 de ani, ce denotă afectarea preponderent a persoanelor apte de muncă. La majoritateabolnavilor înrolaţi în studiile chimioterapeutice vîrsta variază între 50 – 60 ani, cu media ≈ 53ani [5,6,7]. LMC este rară sub 18 ani şi excepţională sub 5 ani (cînd se descrie forma „juvenilă”,atipică). S-a constatat o predominanţă uşoară a pacienţilor de sex masculin (bărbaţi : femei = 1,4: 1). Nu s-au raportat transmiteri de la un caz la altul şu nu s-au descris cazuri familiale[2,3,5,6,7,17,22]. Aproximativ 4600 cazuri noi de LMC au fost diagnosticate în anul 2004 înSUA, şi în 1570 cazuri a survenit decesul din cauza progresării procesului leucemic. ÎnRomânia sunt afectaţi aproximativ 1500 de pacienţi, iar dintre aceştia aproximativ jumătate suntincluşi în tratamentul cu Imatinib Mesilat [1,11].

Cauza LMC nu este bine cunoscută, ce induce dificultăţi de screening în aceastăoncopatologie. Iradierea (în special în doze mari) se consideră un factor etiologic favorizant.Argumentele sunt de ordin statistic: incidenţa crescută la personalul medical din radioterapie /radiologie care au activat fără protecţie adecvată, la pacienţii trataţi cu radioterapie şi înpopulaţia din Hiroshima şi Nagasaki după explozia bombei atomice [3,6,7,15,17,21]. Nu suntevidenţiate dovezi demonstrative şi argumentate precum că agenţii chimici sau virusuri arreprezenta factori favorizanţi ai LMC.

În faza cronică oncopatologia respectivă este asimptomatică în 15 – 40% de cazuri, fiinddepistată ocazional prin analiza generală a sîngelui (leucocitoză, devierea leucogramei în stânga)şi ultrasonografia abdominală (splenomegalie), ce explică diagnosticarea ei preponderent tardivă.

Printre problemele majore ale serviciului hematooncologic, înclusiv şi în domeniulleucemiilor pot fi indicate depistarea preponderent tardivă, creşterea indicilor morbidităţii înrîndul populaţiei apte de muncă, gradul sporit de invaliditate, mortalitatea relativ înaltă,dezvoltarea insufucientă a serviciilor şi infrastructurii sociale de suport al bolnavilor. În pofidaprogreselor esenţiale în crearea noilor agenţi chimioterapeutici, nu este elaborat algoritmuleficient de conduită a bolnavilor în diferite faze ale LMC. Întîrzierea în administrareachimioterapiei „de ţintă” explică creşterea cheltuielilor de conduită a pacienţilor, ce determinămanagementul deficitar al LMC.

ScopulEvaluarea aspectelor epidemiologice şi medico-sociale ale LMC, elaborarea

recomandărilor axate la depistarea precoce a acestei neoplazii mieloproliferative.

Obiectivele1. Studierea literaturii ştiinţifice internaţionale în domeniul LMC.

252

2. Analiza dinamică a prevalenţei, incidenţei şi a structurii morbidităţii prin LMC înRepublica Moldova în perioada anilor 2005 - 2010.

3. Studierea aspectelor medico-sociale ale LMC, cu evaluarea factorilor ce duc ladepistarea tardivă a acestei neoplazii maligne mieloproliferative.

4. Elaborarea recomandărilor axate la depistarea precoce a LMC.

Material şi metodeTipul de studiu preconizat este descriptiv (integral, selectiv), axat la analiza dinamică a

incidenţei, structurii morbidităţii şi mortalităţii prin LMC în Republica Moldova în perioadaanilor 2005 – 2010, cît şi la depistarea factorilor ce duc la diagnosticarea tardivă, pierdereaparţială sau totală a capacităţii de muncă, defavorizează prognosticul LMC. În studiu suntînrolaţi 49 bolnavi de LMC, aflaţi la evidenţă şi tratament în IMSP Institutul Oncologic înperioada de timp anterior menţionată. Tipul procesului mieloproliferativ cronic a fost identificatîn conformitate cu criteriile Clasificării Internaţionale a Tumorilor Ţesutului Hematopoietic şiLimfoid propuse de O.M.S. în anul 2001 [19]. În toate cazurile diagnosticul a fost confirmatprin examinările citologice şi citogenetice ale măduvei osoase şi sîngelui periferic. Diagnosticula fost stabilit în faza cronică tardivă în 47 (95,9%) cazuri, în faza de accelerare – în 2 (4,1%)cazuri (E = 2,83). Majoritatea covîrşitoare a pacienţilor (48 sau 97,9%) au fost calificaţi şiaprobaţi pentru Glivec ® International Patient Assistance Program (GIPAP). GIPAP reprezintăunul dintre cele mai generoase şi de lungă durată program în domeniul terapiei anti-cancer axatla asigurarea tratamentului cu Imatinib Mesilat a pacienţilor cu procese neoplazice maligne[9,12,13,14,16]. GIPAP este demarat în anul 2001 de Novartis Pharma AG ca program dedonaţie şi înglobează bolnavii cu diferite faze ale LMC, leucemie acută limfoblastică Phcromozom-pozitivă şi tumori gastro-intestinale stromale (GIST) maligne [9,10,12,16].

În calitate de metode de cercetare au servit: istorică, epidemiologică, statisticadecsriptivă, transfer de date, comparativă, grafică, analitică [18]. Metode de colectare a datelorau fost: anchetarea, extragerea datelor din documentaţia medicală, datele statisticii oficiale. Suntutilizate următoarele metode de analiză: de comparaţie, de sinteză, determinarea veridicităţii.

Acumularea informaţiei pentru cercetare s-a efectuat prin analiza datelor literaturiimondiale şi ale statisticii oficiale pe entitatea nozologică respectivă [18]. Au fost studiate 22surse bibliografice de referinţă.

Studiul prezentat este efectuat în ISMP Institutul Oncologic din Moldova în anul 2011.

Rezultate şi discuţiiPrivitor la aspectele medico-sociale ale LMC sunt evidenţiate constatări importante. Au

fost evaluate incidenţa (Figura 1) şi dinamica prevalenţei (Figura 2) LMC în Republica Moldova.

0,81

0,95

0,730,76 0,73

0,84

0,00

0,10

0,20

0,30

0,40

0,50

0,60

0,70

0,80

0,90

1,00

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Incidenţa

Fig. 1. Incidenţa LMC în Moldova în perioada anilor 2005 – 2010 (la 100 000 locuitori)

253

2,332,62

2,402,55

2,94

3,51

0,00

0,50

1,00

1,50

2,00

2,50

3,00

3,50

4,00

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Prevalenţa

Fig. 2. Prevalenţa LMC în Moldova în perioada anilor 2005 – 2010 (la 100 000 locuitori)

Rezultatele statistice obţinute relevă tendinţa de creştere a prevalenţei LMC în pofidaincidenţei ei stabile pe parcursul ultimilor 5 ani, ce poate indica majorarea supravieţuiriibolnavilor.

Vîrsta bolnavilor a oscilat între 23 şi 74 ani, media de vîrstă fiind 46,3 ± 5,08 ani. Înmajoritatea cazurilor analizate (32 sau 65,3%) vîrsta a fost cuprinsă între 25 – 60 ani, ceconfirmă datele surselor literare pe temă despre afectarea preponderentă de LMC a persoanelorapte de muncă [2,4,5,6]. Totodată spre deosebire de rezultatele cercetărilor epidemiologiceoccidentale [,5,6,7,15,17,22], in Republica Moldova în structura morbidităţii prin LMC s-aînregistrat predominarea uşoară a sexului masculin (27 sau 55,1 ± 7,11%). Studierea structuriimorbidităţii în funcţie de plasarea domiciliului (urban sau rural) a relevat rata superioară apopulaţiei urbane (26 sau 53,1 ± 7,13%). S-au constatat unele particularităţi în repartizareageografică a bolnavilor de LMC. În special, a fost înregistrată ponderea scăzută a pacienţilordin raioanele de Nord ale Republicii (9 sau 18,4 ± 5,53%). Bolnavii de LMC din regiuneaCentru a Moldovei s-au dovedit a fi mai numeroşi (18 sau 36,7 ± 6,89%). Aşadar, în pofidamajorităţii comunicărilor la temă despre lipsa particularităţilor de repartizare geografică, înRepublica Moldova acestea există. Referitor la categoriile profesionale îmbolnăvite, LMC s-adezvoltat mai frecvent la funcţionari (23 sau 6,9 ± 2,13%), decît în rîndul muncitorilor (18 sau36,7 ± 6,89%) şi agricultorilor (6 sau 12,2 ± 4,68%).

Prezintă interes studierea factorilor favorizanţi de dezvoltare a LMC, ce poate facilitaidentificarea grupurilor de risc pentru efectuarea screeningului în domeniul acesteimieloproliferări maligne. Majoritatea pacienţilor (32 sau 65,3 ± 6,80%) au fost expuşiinsolaţiilor în cadrul activităţii profesionale sau vieţii cotidiene. Fumătorii s-au inregistrat în 12(24,5 ± 6,14%) cazuri cu LMC. La 11 (22,4%) bolnavi în anamneză s-au constatat infecţiilevirale. Acţiune nocivă a agenţilor chimici au menţionat 8 (16,3 ± 5,28%) bolnavi. Tratamentemedicamentoase de durată pînă la debutul LMC au urmat 7 (14,3 ± 5,00%) pacienţi. Mai rarca factor favorizant de apariţie a LMC a fost identificată iradierea ionizantă (5 cazuri sau 10,2± 5,28%), ce prezintă o particularitate a LMC în Republica Moldova, deoarece în referinţele latemă se comunică despre incidenţa crescută la personalul medical din radioterapie / radiologiecare au activat fără protecţie adecvată, la pacienţii trataţi cu radioterapie şi în populaţia dinHiroshima şi Nagasaki după explozia bombei atomice [3,6,7,15,17,21].

Un factor important, care ar putea influenţa diagnosticarea precoce a LMC şi reflectăadresabilitatea bolnavilor, se poate considera numărul anual al vizitelor mediclului de familie.Numai 16 (32,7%) pacienţi au fost examinaţi de medicul de familie cu efectuarea analizeigenerale a sîngelui mai mult de 2 ori pe an. Manifestările clinico-hematologice ale maladiei labolnavii respectivi nu au fost pronunţate, ce denotă gradul scăzut de avansare a procesuluileucemic. Vizitele sistematice ale medicului de familie cu executarea analizei generale a sîngeluiodată în 4 luni (perioada corespunde longevităţii eritrocitelor şi termenului de instalare a

254

anemiei din cauza producerii lor dereglate) şi a ultrasonografiei abdominale (pentru depistareasplenomegaliei) în special la persoane cu risc potenţial crescut de îmbolnăvire pot contribui ladepistarea precoce a LMC şi prin urmare la eficientizarea tratamentelor şi restabilirea capacităţiide muncă.

Merită atenţie analiza capacităţii de muncă a bolnavilor de LMC. Capacitatea de muncă afost scăzută în 17 (34,7 ± 6,80%) cazuri şi total pierdută în 29 (59,2 ± 7,02%) cazuri, ce ridicăprobleme de reabilitare fizică şi socială a pacienţilor.

Au fost studiate în aspect comparativ perioada debutul bolii-prima adresare la medic şiperioada prima adresare la medic-adresare în IMSP Institutul Oncologic. Perioada debutulbolii-prima adresare la medic s-a încadrat în limitele 0 - 11 luni, media fiind 2,2 ± 1,08 luni.Perioada prima adresare la medic-adresare în IMSP Institutul Oncologic s-a doveditsemnificativ mai scurtă, cu oscilaţiile 0 – 2 luni şi media de 0,3 ± 0,09 luni. Din datele relataterezultă că depistarea tardivă a LMC se datorează adresabilităţii întîrziate a bolnabilor la nivelulasistenţei medicale primare. Faptul respectiv poate indica existenţa anumitor rezerve nefolositeîn plan de stabilirea precoce a diagnosticului.

De subliniat, că toţi pacienţii la momentul diagnosticării LMC au prezentatsplenomegalie (palpabilă şi / sau detectată prin ultrasonografie) şi leucocitoză de diferit gradcu devierea leucogramei în stînga, care sunt simptoamele constante ale maladiei.

Managementul LMC în ţările în decurs de dezvoltare derulează cu succes prinimplementarea GIPAP, care este considerat de pacienţii cu LMC din Republica Moldova caunul dintre cele mai generoase şi de lungă durată program în domeniul terapiei anti-cancer. Fiindbine monitorizat, GIPAP asigură un management eficient al acestei grave mieloproliferărimaligne.

Concluzii1. LMC constituie un proces tumoral clonal al sistemului hematopoietic, care afectează

preponderent persoanele apte de muncă, cu creşterea dinamică a prevalenţei şipredominarea uşoară a sexului masculin şi a populaţiei urbane în structura morbidităţii.

2. Diagnosticul de LMC este stabilit preponderent în faza cronică tardivă, ce poate fiexplicată prin adresabilitatea întîrziată a bolnavilor şi lipsa screeningului la nivelulasistenţei medicale primare.

3. La majoritatea pacienţilor cu LMC pînă la îmbolnăvire s-a constatat expunerea lainsolaţii în cadrul activităţii profesionale sau vieţii cotidiene.

4. LMC este cvazi-constant asociată cu capacitatea de muncă scăzută sau total pierdută, ceridică probleme de reabilitare fizică şi socială a pacienţilor.

5. Vizitele oportune ale medicului de familie cu efectuarea analizei generale a sîngelui,ultrasonografiei abdominale şi efectuarea screeningului la nivelul asistenţei medicaleprimare în special la persoane cu risc potenţial crescut de îmbolnăvire pot contribui ladepistarea precoce a LMC şi, ca rezultat, la creşterea eficacităţii tratamentelor şirestabilirea capacităţii de muncă.

Bibliografie1. Agerpres. Ştiri externe. 2010, 22 octombrie.2. Baccarani M., Saglio G., Goldman J. et al., Evolving concepts in the management of chronic

myeloid leukemia: recommendations from an expert panel on behalf of the EuropeanLeukemiaNet. Blood, 2006; 108 (6):1809 – 1820.

3. Butoianu E., Niculescu-Mizil E., Leucemia mieloidă cronică. In: Coliţă D., “Medicină Internă.Hematologie. Partea a II-a”. Bucureşti: Editura medicală, 1999: 48 – 68.

4. Castagnetti F., Palandri F., Amabile M. et al., Results of high-dose imatinib mesylate inintermediate Sokal risk chronic myeloid leukemia patients in early chronic phase: a phase 2trial of the GIMEMA CML Working Party. Blood, 2009; 113 (15): 3428 – 3434.

255

5. Corcimaru I., Leucemia granulocitară cronică. In: Corcimaru I., “Hematologie”. Chişinău:Centrul Editorial – Poligrafic Medicina, 2007: 178 – 189.

6. Cortes E.J., List A., Kantarjian H., Chronic myelogenous leukemia. In: Pazdur R., Coia L.R.,Hoskins W.J. et al., Cancer Management: A Multidisciplinary Approach. 8th Edition. NewYork: CMP Healthcare Media, 2004: 773 – 786.

7. Cortes J.E., Talpaz M., O'Brien S. et al., Staging of chronic myeloid leukemia in the imatinibera: an evaluation of the World Health Organization proposal. Cancer, 2006; 106(6): 1306 – 1315.

8. Dressman M.A., Malinowski R., McLean L.A. et al., Correlation of major cytogeneticresponse with a pharmacogenetic marker in chronic myeloid leukemia patients treated withimatinib (STI 571). Clin. Cancer Res., 2004; 10: 2265 – 2271.

9. Durosinmi M.A., Faluyi J.O., Okany C.C. et al., Preliminary experience with imatinib mesylatetherapy of Ph+ chronic myelocytic leukaemia in Ile-Ife Nigeria. Journal of Clinical Oncology,2005; 23 (16S): 3216.

10. ESMO Gudelines Working Group, Chronic myelogenous leukemia: ESMO ClinicalRecommendations for diagnosis, treatment and follow-up. Annals of Oncology, 2007; 18 (2):ii51 – ii52.

11. Marincovici M. In: Viaţa sănătoasă. Jurnalul naţional. 2010, 24 septembrie.12. Musteaţă V., Corcimaru I., Sofroni M. et al., GIPAP în Republica Moldova: realizări şi

perspective. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale, 2008; 2 (16): 226 – 228.13. Musteata V., Corcimaru I., Targeted therapy of chronic myelogenous leukemia: experience of

the Institute of Oncology of Moldova. Archives of the Balkan Medical Union, 2008; 43 (3): 154 –155.

14. Niederwieser D., HSCT for chronic myeloid leukemia in adults. In: Apperley J., Carreras E.,Gluckman E. et al., Haematopoietic Stem Cell Transplantation. European School ofHaematology. The EBMT Handbook. 5th Edition. Paris: Herissey, 2008: 388 – 396.

15. O’Brien S., Berman E., Devetten M.P. et al., Chronic myelogenous leukemia. NCCN Clinical PracticeGuidelines in Oncology. V 2.2009. National Comprehensive Cancer Network, Inc., 2008: 1 – 47.

16. Ramos J.D., Gleevec Patient Assistance Program USA. Patient Guide. Seattle: CancerResources & Advocacy, 2004: 1 – 5.

17. Richard R.E., Linenberger M., Chronic myeloid leukemia. In: American Society ofHematology Self-Assessment Program. Blackwell Publishing, 2005: 178 – 189.

18. Spinei L., Lozan O., Badan V., Biostatistica. Chişinău: Tipografia Centrală, 2009: 186 p.19. Vardiman J.W., Harris N.L., Brunning R.D., The World Health Organization (WHO)

classification of the myeloid neoplasms. Blood, 2002; 100: 2292 – 2302.20. Xenocostas A., Chronic myelogenous leukemia (CML). Hematology Practice Guideline.

London Health Sciences Centre. London Regional Cancer Program, 2007: 1 – 10.21. Масляк З.В., Хронiчний мiєлоїдний лейкоз. In: Гайдукова С.М. “Гематологiа та

трансфузiологiа”. Київ: ВПЦ «Три крапки», 2001: 239 – 251.22. Туркина А.Г., Хронический миелолейкоз. In: Воробьёв А.И. Руководство по

гематологии. Москва: Ньюдиамед, 2003: 251 – 264.

256

STRATEGIILE ŞI POLITICILE ORGANIZAŢIEI MONDIALE A SĂNĂTĂŢIIPRIVIND PREGĂTIREA ŞI RĂSPUNSUL LA DEZASTRE

Mihail PîslaCatedra Medicină de Urgenţă, USMF „Nicolae Testemiţanu”,

Centru Naţional Ştiinţifico-Practic Medicină de Urgenţă, Centrul Republican MedicinaCalamităţilor

SummaryThe strategies and policies promoted by the World Health Organization in the field of

disaster preparedness and response are reflected in this article in the light of documents adoptedby this organization.

RezumatÎn articol sunt reflectate prin prisma documentelor adoptate de către Organizaţia

Mondială a Sănătăţii strategiile şi politicile promovate de această organizaţie în domeniulpregătirii şi răspunsului la dezastre.

Se ştie că actualmente societatea se confruntă cu o multitudine de pericole naturale sauprovocate de activitatea umană, care afectează populaţia, economia ţărilor şi mediul înconjurător.Cercetătorii în domeniu menţionează că fenomenele respective şi-au mărit atât intensitatea, cât şiperiodicitatea, mai cu seamă în ultimele două decenii.

Numărul de persoane, care au avut de suferit în urma calamităţilor naturale, catastrofelor,avariilor de proporţii, erupţiilor de boli contagioase, etc. a oscilat în perioada 1994 - 2009 între68 şi 618 milioane pe an, constituind o medie anuală de peste 255 de milioane de oameni. Totîn această perioadă fenomenele date au condus la moartea în mediu a circa 58.000 de persoaneanual. Dezastrele au provocat şi daune economice enorme, media anuală a cărora se estimează lanivelul de circa 67,0 miliarde dolari SUA, iar costurile economice asociate acestor pierderi aucrescut comparativ cu anii 50 mai mult de 14 ori.

Riscurile şi ameninţările la care este expusă societatea, urmare eventualelor lovituri aledezastrelor impune imperativ, atît la nivel mondial, cît şi la nivel regional, naţional şi local,necesitatea de a mobiliza toate eforturile întru prevenirea, diminuarea, asigurarea unui răspunsprompt şi efectiv la situaţiile excepţionale, lichidarea consecinţelor acestora şi restabilirea cît maigrabnică a modului normal de viaţă.

Prevenirea, reducerea efectelor negative, precum şi pregătirea pentru dezastre suntprobleme de importanţă majoră şi în politicile promovate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii(OMS) – agenţie specializată din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), responsabilăpentru coordonarea problemelor de sănătate la nivel mondial. Acţiunile care se întreprind deOMS în acest domeniu se reflectă în strategiile adoptate şi rezoluţiile organului suprem deconducere al OMS - Adunarea Mondială a Sănătăţii.

În concordanţă cu rezoluţia Adunării Generale a ONU nr 44/236 din 22 decembrie 1989,care a desemnat perioada 1990 – 1999 ca Deceniul Internaţional pentru Reducerea Dezastrelor,OMS, prin rezoluţiile Adunării Mondiale a Sănătăţii WHA42.16 (1989) şi WHA46.6 (1993)a readus în atenţia comunităţii medicale la nivel global concepţia reducerii efectelor dezastrelorîn sectorul de sănătate.

În 1994 în Yokohama, Japonia a fost petrecută Conferinţa mondială privind reducereadezastrelor naturale, care a făcut bilanţul intermediar al Deceniului Internaţional pentruReducerea Dezastrelor Naturale şi a adoptat Strategia şi Planul de acţiuni „Strategia Yokohamapentru o lume mai sigură”. În contextul acestei Strategii Adunarea Mondială a Sănătăţii a adoptatîn 1995 rezoluţia WHA48.2 „Acţiunile umanitare şi în urgenţe” în care s-a declarat căreducerea dezastrelor este o parte integrantă a dezvoltării durabile şi că fiecare ţară trebuie săpoarte responsabilitatea primară pentru întărirea propriei sale capacităţi.

257

La 18 – 22 Ianuarie 2005 în o.Kobe al provinciei Hyogo, Japonia, ş-a desfăşurat lucrărileConferinţa Mondială de Reducere a Dezastrelor care a adoptat Cadrul de acţiune de la Hyogopentru perioada 2005 – 2015: Construirea rezistenţei naţiunilor şi comunităţilor ladezastre, obiectivul principal al căruia este de a reduce substanţial pierderile provocate dedezastre, exprimate în vieţi omeneşti, în valori sociale şi economice şi în probleme de mediu.

Priorităţile de acţiune stabilite de Cadrul de la Hyogo sunt următoarele:1.Asigurarea că reducerea riscului de dezastre este prioritate naţională şi locală, cu o

puternică bază instituţională pentru implementare;2.Identificarea, evaluarea şi monitorizarea riscurilor de dezastre şi intensificarea

activităţii de avertizare timpurie.3. Utilizarea cunoaşterii, inovării şi educaţiei pentru edificarea unei culturi a securităţii şi

a rezistenţei la hazarde la toate nivelurile;4. Reducerea principalilor factori de risc;5. Întărirea pregătirii în caz de dezastre pentru un răspuns eficient la toate nivelurile. În acelaşi an, urmare declaraţiilor Cadrului de la Hyogo, la sesiunea 58-a a Adunării

Mondiale a Sănătăţii au fost adoptate două rezoluţii extrem de importante: rezoluţia WHA 58.1din 20 mai 2005 „Acţiunile Sistemului Sănătăţii în relaţie cu crizele şi dezastrele cuaccentul la cutremurele de pământ şi tsunamile din 24 decembrie 2004” şi rezoluţia WHA58.3 din 23 mai 2005 „Revederea Regulamentului Sanitar International”.

În rezoluţia WHA58.1 OMS îndeamnă statele membre:- să acorde un sprijin corespunzător statelor afectate de crize şi catastrofe în scopul

redresării durabile a sistemelor lor de sănătate şi sociale;- să acorde o atenţie deosebită nevoilor în domeniul sănătăţii mintale şi punerii în aplicare

a modelelor de asistenţă în sistemele de sănătate şi sociale;- să depună toate eforturile întru angajarea activă în acţiunile colective de elaborare a

planurilor globale şi regionale de pregătire, care ar prevedea integrarea în sectorul sănătăţii aplanificării de reducere a riscurilor şi a creării capacităţilor de răspuns la crizele cu impact asupraprotecţiei sănătăţii populaţiei;

- se elaboreze în baza evaluării riscurilor planuri naţionale de pregătire pentru situaţii deurgenţă, acordând o atenţie cuvenită sănătăţii publice, inclusiv infrastructurii ocrotirii sănătăţii,precum şi rolului sectorului de sănătăţii în situaţii de criză, în scopul creşterii eficienţei măsurilorde răspuns la crize şi eforturilor de restabilire a sistemelor de sănătate;

- să asigure accesul egal pentru femei şi bărbaţi la educaţia formală şi neformală privindpregătirea pentru situaţiile de urgenţă şi de reducere a pericolului dezastrelor prin intermediulsistemelor de avertizare timpurie;

- să acorde o atenţie deosebită problemelor violenţei bazate pe sex, care provoacă oîngrijorare crescândă în timpul crizelor, şi să ofere sprijinul adecvat pentru persoanele afectate;

- se asigure în perioada crizelor un acces echitabil la serviciile medicale esenţiale pentrutoate categoriile afectate ale populaţiei, inclusiv persoanele strămutate, concentrându-se lasalvarea acelora ale căror viaţă este în pericol şi susţinerii vieţii celora care au supravieţuit,acordând o atenţie deosebită nevoilor femeilor, copiilor, persoanelor în etate şi persoanele culeziuni fizice şi psihice grave, maladii transmisibile, maladii cronice sau invaliditate;

- să ofere sprijin activităţilor OMS legate de crize şi dezastre pentru a permite realizareapromptă, suficientă şi în timp util a intervenţiilor de susţinute şi să examineze posibilitateamajorării contribuţiilor pentru a asigura finanţarea adecvată a acţiunilor OMS pînă la, în timpulşi după criză;

- să întreprindă măsuri pentru a proteja personalul naţional şi internaţional, implicat înîmbunătăţirea sănătăţii în comunităţile afectate de crize, şi să le ofere sprijinul necesar în scopulrealizării acţiunilor necesare pentru ajutor umanitar de urgenţă şi de uşurare - pe cât este deposibil - a suferinţelor oamenilor în condiţiile care prezintă pericol pentru viaţa lor;

- să fortifice sistemele informaţionale şi să perfecţioneze colaborarea cu mijloacelenaţionale şi internaţionale mass-media pentru asigurarea unei informaţii corecte şi actuale;

258

- să sporească solidaritatea internaţională şi să identifice mecanismele de cooperarecomună în elaborarea strategiilor de pregătire şi răspuns la dezastre;

- să examineze posibilităţile îmbunătăţirii mecanismelor interguvernamentale existentepentru asistenţă umanitară, precum şi posibilele mecanisme şi condiţii suplimentare de asigurarerapidă cu resurse necesare în cazul dezastrelor cu scopul de a crea condiţii pentru un răspunsprompt şi eficient.

Prin rezoluţia WHA58.3 se pune în aplicare varianta revizuită a Regulamentului SanitarInternational (RSI 2005). RSI 2005 prevede obligaţia statelor care au ratificat acest Regulamentca, în decurs de cinci ani de la intrarea acestuia în vigoare, să dezvolte capacităţile legislative,infrastructura şi necesarul de personal capabile de a supraveghea, detecta, analiza, raporta, şi alua măsuri potrivite faţă de orice eveniment, indiferent de sursă sau origine (biologică, chimică,nucleară) care ar pune în pericol sănătatea publică şi care are un potenţial de răspîndiretransfrontalieră. Scopul si domeniul de activitate al noului Regulament este de a preveni, aproteja, a controla si a acţiona printr-un răspuns de sănătate publica împotriva răspândiriiinternaţionale a bolilor in limitele riscului pentru sănătatea publica si sa evite interferenţe inutilecu traficul si comerţul internaţional. RSI (2005) dă definiţia de „urgenţă de sănătate publică deimportanţă internaţională”, care înseamnă un eveniment neobişnuit ce constituie un risc desănătate publică pentru alte state prin răspîndirea internaţională a bolilor şi cere un eventualrăspuns internaţional coordonat. RSI (2005) cere Statelor sa notifice la OMS toate evenimentelece pot constitui o urgenta de sănătate publica de importanta internaţionala si sa răspundă lacererile de verificare a informaţiilor referitoare la astfel de evenimente. Aceasta va daposibilitatea OMS sa asigure colaborarea tehnica potrivita pentru protecţia eficienta in faţa unorastfel de urgente si, in circumstanţe bine definite, sa informeze alte State despre riscurile desănătate publica care cer acţiune din partea lor.

Un an mai târziu, în 2006, Adunarea Generală a Sănătăţii a discutat din nou acţiunilesănătăţii în crize şi a adoptat rezoluţia WHA59.22 „Pregătirea şi răspunsul la urgenţe” încare se reiterează importanţa acţiunilor necesare de construire a capacităţilor în pregătirea deurgenţă. În această rezoluţie se cere statelor membre „să-şi fortifice programele lor naţionale dereducere, pregătire, răspuns şi restabilire prin măsuri adecvate legislative, de planificare, tehnice,financiare şi logistice, cu un accent special pe construirea sistemelor de sănătate şi a rezistenţeicomunităţilor”.

În 2007 OMS a adoptat Strategia pe şase ani pentru dezvoltarea sectorului sănătăţii şia capacităţii comunităţii „Reducerea riscurilor şi pregătirea pentru urgenţe”

Scopul Strategiei este de a sprijini ţările în construirea capacităţii naţionale în reducereariscurilor şi pregătirea pentru urgenţe şi de a asista sectorul de sănătate din ţările membre înreducerea consecinţelor negative asupra sănătăţii publice pentru comunităţi în ceea ce priveşte demortalitatea, morbiditatea, dezabilităţi şi distrugeri ale serviciilor de îngrijiri de sănătate careapar în urma urgenţelor, dezastrelor şi a altor crize.

Obiectivele strategiei sunt următoarele:- a susţine necesitatea de construire a capacităţilor de reducere a riscurilor şi a pregătirii

pentru urgenţe în sectorul de sănătate;- a sprijini capacitatea sectorului de sănătate din ţările membre şi a comunităţilor locale

de a se pregăti pentru a răspunde prompt şi eficient la consecinţele pentru sănătate a urgenţelorcauzate de pericolele naturale, tehnologice, ale mediului înconjurător, sociale şi a epidemiilor;

- a dezvolta datele de bază, normele, standardele, pregătirea resurselor şi informareaasupra reducerii riscurilor sectorului de sănătate şi a pregătirii pentru urgenţe;

- a monitoriza progresul în întărirea programelor de pregătire pentru urgenţe în ţărilemembre;

Domeniile prioritare identificate în Strategie includ:- evaluarea şi monitorizarea informaţiilor de bază asupra stării reducerii riscurilor şi a

pregătirii pentru urgenţe în sectorul sănătăţii la nivel regional şi naţional;

259

- instituţionalizarea reducerii riscurilor şi a programelor de pregătire pentru urgenţe înministerele sănătăţii şi stabilirea unui program efectiv pentru toate riscurile/întreaga sănătate înacest scop;

- încurajarea şi sprijinirea programelor de reducere a riscurilor şi de pregătire pentruurgenţe bazate pe comunitate;

- îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a abilităţilor în reducerea riscurilor, pregătirea şirăspunsul la urgenţe în sectorul sănătăţii.

Strategia se bazează pe conceptul „Toate pericolele/Întreaga sănătate”Abordarea „Toate pericolele” permite elaborarea şi punerea în aplicare a strategiilor de

management pentru întreaga gamă de pericole şi urgenţe probabile (naturale, biologice,tehnologice şi societale). Diferite pericole şi urgenţe pot produce într-o comunitate problemesimilare şi astfel de măsuri cum ar fi planificarea, alarmarea precoce, coordonarea intersectorialăşi intrasectorială, evacuarea, restabilirea serviciilor medicale şi a comunităţii sunt de obicei puseîn aplicare după acelaşi model, adoptat de către comunitate indiferent de cauzele urgenţei.

Abordarea „Întreaga Sănătate” invocă faptul că ţările şi comunităţile supuse riscurilor nupot să-şi permită să aibă sisteme de planificare şi coordonare paralele pentru fiecare categorie deriscuri asupra sănătăţii, iar planurile de pregătire pentru urgenţe trebuie să includă în plus ladecese şi răniri şi alte consideraţii cum ar fi - sănătatea mediului (inclusiv apa, sanitaţia şiigiena); managementul îmbolnăvirilor cronice (inclusiv sănătatea mintală); sănătatea mamei, acopilului şi a nou născutului; sănătatea reproductivă; controlul îmbolnăvirilor transmisibile;nutriţia; medicamentele şi produsele biologice, precum şi serviciile de asigurare a sănătăţii cumar fi infrastructura de sănătate. Un alt aspect cheie al abordării „Întreaga sănătate” se referă lanecesitatea de a include în procesul de planificare instituţiile de sănătate şi capacităţiledisponibile ale sectorului privat, serviciile medicale militare, societăţile naţionale de Cruce Roşieşi alte ONG-uri.

Având ca bază principiul prioritar: reducerea riscurilor şi pregătirea pentru urgenţăsunt responsabilitatea tuturor sectoarelor la toate nivelurile Strategia are ca reper următoareleprincipii:

Reducerea riscurilor şi pregătirea de urgenţă sunt o parte a procesului de dezvoltare.Spre deosebire de răspunsul la crizele umanitare acute, unde comunitatea umanitarăinternaţională poate juca un rol semnificativ, construirea capacităţii sectorului de sănătate înscopul de a reduce riscurile pericolelor şi a răspunde la urgenţe necesită o implicare puternică petermen lung şi programe manageriale şi tehnice deosebite în cadrul statelor membre. Naturalegată de dezvoltare a construirii capacităţilor subliniază rolul sprijinului extraordinar al OMS lanivelul naţional, regional şi global.

Abordarea unică a tuturor pericolelor. Procesul de planificare şi alte instrumentenecesare pentru pregătirea, reducerea şi răspunsul la urgenţe sunt similare indiferent de naturapericolului. Ţările şi în special comunităţile supuse riscurilor nu pot să reuşească să dezvolte unsistem separat pentru fiecare tip de pericol la care sunt vulnerabile. Capacitatea sectoruluisănătăţii trebuie să fie întărită pentru a face faţă tuturor riscurilor majore, de la epidemii laconflicte, de la dezastre naturale la accidente tehnologice, de la pericolele bine cunoscute lapericolele noi cum sunt pandemia de gripă sau terorismul.

Reducerea riscurilor şi pregătirea de urgenţă sunt responsabilitatea tuturor actorilornaţionali. La nivelul naţional Ministerul Sănătăţii este agenţia conducătoare a sectorului desănătate, care include pe lângă altele serviciile medicale ale Forţelor Armate, societatea de CruceRoşie şi organizaţiile nonguvernamentale legate de sănătate, facilităţile de sănătate private şiasociaţiile profesionale.

Pregătirea de urgenţă necesită o abordare multisectorială. Asigurarea serviciilor desănătate publică şi îngrijiri medicale sunt complet dependente de pregătirea altor sectoare cum arfi: menţinerea ordinii publice, transport şi comunicaţii, serviciile de asigurare a elementelorvitale (apă/electricitate) şi lucrările publice, căutarea şi salvarea precum şi serviciile de stingere aincendiilor, serviciile sociale, cele de construcţii de locuinţe etc. La fel, managementul folosirii

260

corecte a pământului şi proiectarea construcţiilor de locuinţe sau a noilor facilităţi de sănătate,pot de exemplu să contribuie cel mai mult la scăderea mortalităţii şi morbidităţii. Aceastăabordare este aplicabilă la toate tipurile de urgenţe şi crize inclusiv la acelea care par a fi de oorigine pur de sănătate cum ar fi epidemiile majore, toxiinfecțiile alimentare, bolile transmisehidric sau scurgerile de substanţe chimice toxice.

Prioritatea pe asistenţa tehnică. OMS se axează mai mult pe sprijinul tehnic decât pefinanţarea sau donarea de materiale. Un astfel de sprijin include dezvoltarea de strategii, normeşi standarde, susţinere şi conştientizare, construirea capacităţilor şi transferul de cunoştinţe şi adeprinderilor manageriale, precum şi asigurarea consilierii tehnice. Priorităţile pentru sprijinulOMS va varia în cadrul regiunilor şi ţărilor în concordanţă cu următoarele principii:vulnerabilitatea la urgenţe, dezastre şi alte crize şi necesităţile pentru întărirea programelor depregătire şi răspuns; un angajament declarat al Ministerului Sănătăţii şi a altor instituţii cheie dea instituţionaliza şi întări programele de reducere a riscurilor şi de pregătire pentru urgenţe dinsectorul de sănătate; interesul donatorilor sau a altor actori în sprijinirea OMS în acestangajament.

În încheiere se poate de menţionat, că impactul urgenţelor şi crizelor asupra sănătăţiipoate fi substanţial redus dacă atât autorităţile de la nivel central cât şi cele de la nivel local,precum şi comunităţile din ariile supuse unor mari riscuri sunt bine pregătite şi capabile săreducă nivelul vulnerabilităţilor şi a implicării riscurilor asupra sănătăţii. Iniţiativeleinternaţionale ale comunităţii umanitare sunt îndreptate din ce în ce mai mult către sprijinireaacestor obiective. Provocarea este de a pune în practică capacităţile sistematice, cum ar filegislaţia, planurile, mecanismele şi procedurile de coordonare, capacităţile instituţionale şibugetele, personalul pregătit, informaţiile şi sensibilizarea publică, precum şi participareamăsurabilă la reducerea viitoare a riscurilor şi pierderilor. În abordarea acestor provocări,Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în calitatea sa de agenţie specializată al ONU, joacă un rolcrucial în elaborarea şi implementarea a unor strategii de fortificare a capacităţilor naţionale depregătire şi răspuns la dezastre şi urgenţe de sănătate publică, precum şi de reducere a riscuriloracestora asupra sănătăţii umane.

Bibliografie1. Living With Risk: A Global Review of Disaster Reduction Initiatives, 2004 version, Inter-

Agency Secretariat of the International Strategy for Disaster Reduction.2. The ODFA/CRED International Disaster Database EMDAT.; www.em-dat.net.3. Hyogo Framework for Action 2005–2015: Building the Resilience of Nations and

Communities to Disasters.4. Fifty-eighth World Health Assembly Resolution WHA 58.1: Health action in relation to crises

and disasters, with particular emphasis on the earthquakes and tsunamis of 26 December2004, http://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA58-REC1/A58_2005_REC1-en.pdf

5. Fifty-eighth World Health Assembly Resolution WHA 58.3: Revisions of the InternationalHealth Regulations, http://www.who.int/ipcs/publications/wha/ihr_resolution.pdf.

6. Risk reduction and emergency preparedness: WHO six-year strategy for the health sector andcommunity capacity development.

http://www.who.int/hac/techguidance/preparedness/emergency_preparedness_eng.pdf

261

CONSUMUL DE SUBSTANŢE TOXICE LA ELEVII ŞCOLILOR SECUNDAREPROFESIONALE DIN FAMILIILE TEMPORAR DEZINTEGRATE

Vergil ManoleCentrul Naţional de Sănătate Publică

SummaryConsumption of toxic substances by pupils of secondary professional schools

from temporarily disintegrated familiesThe share of those who smoked in the last 30 days preceding the questionnaire and pupils

who have ever smoked regularly (at least one cigarette daily for 30 days) is the highest infamilies where both parents are missing. Alcohol abuse by pupils (drank more hours, got drunkone or more times) is much more present in families where both parents went abroad. Drug useby secondary school pupils is not influenced by family composition and is higher among boys.

RezumatCota celor care au fumat în ultimele 30 de zile ce au precedat chestionarea şi a elevilor ce

au fumat vreodată în mod regulat (cel puţin o ţigară zilnic timp de 30 de zile) este cea mai mareîn familiile în care lipsesc ambii părinţi. Consumul abuziv de alcool de către elevi (au băut maimulte ore în şir; s-au îmbătat de una sau mai multe ori) este mult mai prezent în familiile unde auplecat peste hotare ambii părinţi. Consumul de droguri de către elevii şcolilor secundareprofesionale nu este influenţat de către componenţa familiei şi este mai mare în rândul băieţilor.

IntroducereTot mai mulţi cercetători confirmă prin date directe şi indirecte că familia contemporană

se află în situaţie de criză profundă. Despre aceasta ne vorbeşte natalitatea scăzută; creştereaindicelui de avorturi, de natalitate extraconjugală, de divorţuri; prezenţa violenţei domestice, aformelor alternative de căsătorii şi familii (concubinaj, familii cu un singur părinte, cu traiulseparat, familii de homosexuali etc.); precum şi „statisticile” [1] alarmante cu privire la exodulpopulaţiei băştinaşe peste hotarele ţării.

În 2004, conform unor date de la Ministerul Educaţiei, numărul copiilor ai căror ambiipărinţi erau plecaţi peste hotare constituia 23.000, iar al celor cu un singur părinte plecat înstrăinătate era mult mai mare. Plecarea părinţilor este dictată de dorinţa de a le asigura copiilorun viitor mai bun. Cu toate acestea, riscurile la care sunt expuşi copiii din respectiva categoriesunt multiple, iar lipsa comunicării şi afectivităţii părinteşti nu pot fi compensate cu nimic.Studiul relevă că plecarea părinţilor este cel mai frecvent întâlnită în familiile ai căror copii auvârste cuprinse între 13 şi 17 ani.

Deşi, pe plan material, plecarea părinţilor este justificată, lipsa de afecţiune şisupraveghere pot determina o serie de riscuri. Principalele dificultăţi identificate se referă lamodul de relaţionare cu colegii, la îndeplinirea sarcinilor şcolare, la apariţia unor probleme dedisciplină, la scăderea rezultatelor la învăţătură. [2].

Plecarea în masă a populaţiei mature peste hotarele Republicii Moldova în scopulangajării la un serviciu a provocat temporar dezintegrarea multor familii şi ca urmare a condus laieşirea de sub tutela părinţilor a copiilor şi adolescenţilor. Una din consecinţele nefaste a acestuifenomen social este apariţia unui comportament nefavorabil sănătăţii la tânăra generaţie.

Statisticile oficiale şi studiile evidenţiază că sănătatea şi potenţialul de dezvoltare atinerei generaţii din ţara noastră este ameninţată, în special de comportamentul adictiv al acesteia(abuz de alcool, fumat, consum de droguri şi alte substanţe toxice la vârstă precoce), de igienainsuficientă, alimentaţia nesănătoasă, traumatismele, practicarea sexului neprotejat, depresiile,suicidele etc. în continuă creştere. Aceste probleme ale copiilor/tinerilor au la bază un şir decauze: conştientizarea slabă a riscului personal pentru apariţia problemelor de sănătate şiiresponsabilitatea tinerilor faţă de propria sănătate, cunoştinţe şi deprinderi limitate în acestedomenii; acces limitat la informaţia şi insuficienţa programelor educative privind modul de viaţă

262

sănătos şi sigur, cunoştinţe modeste ale părinţilor în acest domeniu şi tabu-urile existente;insuficienţa serviciilor de sănătate prietenoase copiilor/tinerilor şi calitatea joasă a celorexistente, lipsa unui serviciu complex de asistenţă medicală şi psihosocială pentru adolescenţi,asigurarea insuficientă cu specialişti bine pregătiţi, influenţa nefastă a mass-media carepromovează violenţa şi agresivitatea etc. [3].

Oportunităţile şi potenţialul unui număr semnificativ de copii şi tineri din Moldova maisunt compromise de condiţii şi deprinderi comportamentale care le subminează bunăstarea fizică,intelectuală, emoţională, socială [4].

Alcoolul cauzează 1,8 milioane de decese anual (3,2% din totalul deceselor). Doar înEuropa, consumul de alcool a fost responsabil pentru mai mult de 55 000 de decese ale tinerilorcu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani, în anul 1999 [5].

În două treimi dintre ţările ESPAD, marea majoritate a elevilor în vârstă de 15-16 ani,adică 90% sau mai mulţi, au consumat alcool cel puţin odată în viaţă. Cu toate acestea nu toţielevii amintiţi au prezentat un consum regulat de alcool, definit ca 40 de repetiţii pe parcursulvieţii. Ratele de prevalenţă ale acestui din urmă tip de consum sunt mult mai scăzute decâtprevalenţa consumului de-a lungul vieţii [6].

Fumatul reprezintă un factor de risc important pentru starea de sănătate a tinerilor dinlumea întreagă [7].

Frecvenţa fumatului la tineri a fost investigată în Europa printr-un studiu care a cuprinsnumeroase state europene (ESPAD). Aproximativ 30% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-19 ani din Europa sunt fumători [8].

Consumul de droguri în adolescenţă este considerat comportamentul cu risc pentrusănătate cu cel mai mare impact asupra adolescentului. Tinerii trebuie educaţi în privinţadrogurilor, procesul educării urmând să înceapă devreme şi să fie continuat de-a lungul copilărieişi a adolescenţei [9].

Material şi metodeUtilizând metoda chestionarului, pe un eşantion de 766 persoane (fete – 342, băieţi –

424) a fost studiat consumul de tutun, alcool şi droguri de către elevii şcolilor secundareprofesionale la care unul sau ambii părinţi se află la moment peste hotarele ţării (218 persoane –28,5% din numărul de investigaţi).

Rezultate şi discuţiiCota fetelor, care au fumat vreodată în mod regulat, adică cel puţin o ţigară zilnic timp de

30 de zile, constituie 6,3% în lotul celor la care nici unul din părinţi nu se află la momentulchestionării la lucru peste hotarele ţării. În familiile în care lipsesc ambii părinţi 28,6% fete audeclarat că au fumat vreodată în mod regulat; unde e absent un singur părinte numărul de fetefumătoare nu diferă esenţial de cel din familiile complete. O situaţie similară se atestă şi înrândul băieţilor: în familiile complete au recunoscut consumul regulat 31,6%, în cele ce lipsescambii părinţi – 58,3%, unde lipseşte un singur părinte – la nivelul familiilor complete (figura 1).

Majoritatea fetelor şi a băieţilor ce au trecut prin experienţa consumului de tutun, atât dinfamiliile complete, cât şi incomplete au început să fumeze în mod regulat la vârsta de 15-18 ani(tabelul 1).

Au fumat ocazional 1-5 zile în ultimele 30 de zile, ce au precedat chestionarea, 50,0%fete din familiile complete (din numărul celor ce au recunoscut consumul de ţigări); în familiiletemporar dezintegrate – 37,5% fete. Au fumat 20 şi mai multe zile 40,0% fete din familiilecomplete (35,0% în toate 30 de zile) şi 50,0% fete din familiile incomplete (37,5% în toate 30 dezile). Au fumat ocazional 1-5 zile în ultimele 30 de zile, ce au precedat chestionarea, 22,4%băieţi din familiile complete (din numărul celor ce au recunoscut consumul de ţigări); în familiiletemporar dezintegrate – 30,9% băieţi.

263

6,3

31,6

8,9

36,4

8,3

37,228,6

58,3

0

10

20

30

40

50

60

Familie completă Lipseşte tata Lipseşte mama Lipsesc ambiipărinţi

Fete

Băieţi

Figura 1. Cota fetelor şi băieţilor care au fumat vreodată în mod regulat în dependenţă de tipulfamiliei (completă sau dezintegrată), %

Tabelul 1. La ce vârstă ai început să fumezi ţigări în mod regulat(cel puţin o ţigară zilnic, timp de 30 de zile)?

Familie completă Familie incompletăVârsta de debut a consumuluide tutun abs. % abs. %

La mai puţin de 9 ani 3 20,09-10 ani11-12 ani 1 6,7 1 10,013-14 ani 1 6,615-16 ani 7 46,7 4 40,017-18 ani 3 20,0 5 50,019-20 ani21 ani şi mai mult

Fete

Total 15 100,0 10 100,0La mai puţin de 9 ani 7 6,8 3 4,89-10 ani 7 6,7 2 3,111-12 ani 4 3,9 2 3,213-14 ani 11 10,7 11 17,515-16 ani 36 35,0 25 39,717-18 ani 35 34,0 19 30,119-20 ani 2 1,921 ani şi mai mult 1 1,0 1 1,6

Băi

eţi

Total 103 100,0 63 100,0

Au fumat 20 şi mai multe zile 52,6% băieţi din familiile complete (39,7% în toate 30 dezile) şi 42,7% băieţi din familiile incomplete (35,3% în toate 30 de zile). În familiile temporardezintegrate cota elevilor ce au fumat în ultimele 30 de zile (una sau mai multe zile) nu diferăsemnificativ de cei din familiile complete, cu excepţia familiilor unde lipsesc ambii părinţi(figura 2) care constituie în rândul fetelor 21,4% şi a băieţilor 76,0%.

În ultimele 30 de zile au fumat una sau mai puţin de o ţigară/zi 58,8% fete din familiilecomplete şi 44,4% fete din cele temporar dezintegrate (din numărul celor ce au recunoscutconsumul de tutun). Cota fetelor ce au fumat 2-10 ţigări/zi constituie în familiile complete41,2%, în cele temporar dezintegrate – 55,6%.

În ultimele 30 de zile au fumat una sau mai puţin de o ţigară/zi 24,8% băieţi din familiilecomplete, 2-10 ţigări/zi – 50,4%, 11 şi mai multe ţigări/zi 24,8%; în familiile incompleterespectiv: 20,3%, 60,9% şi 17,2% băieţi.

264

7,8

40,6

6,7

45,5

8,3

44,2

21,4

76

01020304050607080

Familie completă Lipseşte tata Lipseşte mama Lipsesc ambiipărinţi

Fete

Băieţi

Figura 2. Cota elevilor ce au fumat în ultimele 30 de zile (una sau mai multe zile), %

Cota cea mai mare de fete au băut mai multe ore în şir în 1-2 zile din luna ce a precedatchestionarea: în familia unde sunt ambii părinţi – 13,7%, unde lipseşte tata – 17,8%, undelipseşte mama – 20,8%, unde sunt absenţi ambii părinţi – 33,4% fete. Cota fetelor ce au băut maimulte zile este comparativ mai mică.

Au băut mai multe ore în şir în 1-2 zile din luna ce a precedat chestionarea 26,7% băieţidin familiile complete, unde lipseşte tata – 21,6%, unde lipseşte mama – 27,4%, unde lipsescambii părinţi – 28,0%. Comparativ este mare cota băieţilor ce au băut mai multe ore în şir în 3-5şi mai multe zile, îndeosebi cei din familiile unde lipseşte tata sau ambii părinţi (tabelul 2).

Au băut mai multe ore în şir în una sau mai multe zile în ultima lună ce a precedatchestionarea 15,7% fete din familiile complete şi 26,2% fete din cele incomplete; la băieţirespectiv: 36,8% şi 44,4%.

Consumul abuziv de alcool diferă în dependenţă de componenţa familiilor, fiind cel maiînalt la elevii din familiile unde la moment lipsesc ambii părinţi (figura 3) şi constituie 40,0% lafete şi 64,0% la băieţi.

Tabelul 2. În câte zile au băut mai multe ore în şir în ultimele 30 de zile(din numărul total al celor chestionaţi)

Absenţa părinţilorNici unul Tata Mama Ambii Total

abs. % abs. % abs. % abs. %Nici o zi 215 84,3 35 77,8 18 75,0 9 60,0 2771 zi 29 11,4 7 15,6 5 20,8 4 26,72 zile 6 2,3 1 2,2 0 0 1 6,73-5 zile 4 1,6 0 0 1 4,2 0 06 şi mai multe zile 1 0,4 2 4,4 0 0 1 6,6

Fete

Total 255 100,0 45 100,0 24 100,0 15 100,0 339Nici o zi 180 63,2 37 56,9 28 65,1 9 36,0 2541 zi 55 19,3 8 12,3 9 20,9 5 20,02 zile 21 7,4 6 9,3 3 7,0 2 8,03-5 zile 12 4,2 10 15,4 0 0 4 16,06 şi mai multe zile 17 5,9 4 6,1 3 7,0 5 20,0

Băi

eţi

Total 285 100,0 65 100,0 43 100,0 25 100,0 418

Au declarat consumul de băuturi alcoolice 63,0% fete din familiile complete şi 62,7%fete din cele incomplete; la băieţi respectiv: 76,7% şi 80,3% (figura 4). Consumul de alcool înfamiliile unde lipsesc la momentul chestionării ambii părinţi este recunoscut de către 73,3% feteşi 88,0% băieţi (tabelul 3)

265

15,7

36,8

22,2

43,1

2534,9

40

64

0

10

20

30

40

50

60

70

Familiecompletă

Lipseşte tata Lipseştemama

Lipsesc ambiipărinţi

Fete

Băieţi

Figura 3. Cota elevilor care au băut mai multe ore în şir într-o zi sau mai multe zile în ultimalună ce a precedat chestionarea, %

6376,7

57,8

79,765,2

76,7 73,388

62,780,3

0

20

40

60

80

100

Familiecompletă

Lipseşte tata Lipseştemama

Lipsesc ambiipărinţi

Familieincompletă

Fete

Băieţi

Figura 4. Cota elevilor din şcolile secundare profesionale ce consumă băuturi alcoolice, %

Tabelul 3. Cota elevilor din şcolile secundare profesionale ce consumă băuturi alcoolice

Absenţa membrilor familieiNici unul(familie

completă)

Tata Mama Ambii Familieincompletă

Sexul

abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %Fete 162 63,0 26 57,8 15 65,2 11 73,3 52 62,7Băieţi 217 76,7 51 79,7 33 76,7 22 88,0 106 80,3

Fetele din familiile complete au nominalizat următoarele băuturi alcoolice ce consumă deobicei: berea în 37,5% cazuri, vinul – 31,6%, şampanie – 25,0% şi vodcă, divin, brandy – 5,9%cazuri; fetele din familii incomplete respectiv: 37,2%, 27,9%, 30,2% şi 4,7% (din numărul celorce au recunoscut consumul de alcool). Băieţii din familiile complete conform preferinţelor lorplasează pe primul loc berea ca băutură alcoolică (în 45,4% cazuri), apoi vinul (24,0%), urmat deşampanie (16,6%) şi vodcă, divin, brandy (în 14,0% cazuri); băieţii din familiile incompleterespectiv: 45,2%, 25,2%, 16,5% şi 13,1% răspunsuri.

Nu se observă o diferenţă a preferinţelor vis-a-vis de băuturile alcoolice între elevii dinfamiliile complete şi incomplete. Băieţii indică băuturile alcoolice tari de 2,5 ori mai frecventcomparativ cu fetele; fetele indică în consum şampanie mai frecvent ca băieţii (tabelul 4).

266

Tabelul 4. Ce băuturi alcoolice consumă de obicei elevii şcolilor secundare profesionale(din numărul celor ce au declarat consumul de alcool)

Structura familieiFamilie completă Familie incompletă

Tipul de băutură alcoolică

abs. % abs. %Bere 108 37,5 32 37,2Vin 91 31,6 24 27,9Şampanie 72 25,0 26 30,2Votcă, divin, brandy 17 5,9 4 4,7

Fete

Total consumat 288/383 100,0 86/117 100,0Bere 189 45,4 93 45,2Vin 100 24,0 52 25,2Şampanie 69 16,6 34 16,5Votcă, divin, brandy 58 14,0 27 13,1B

ăieţ

i

Total consumat 416/482 100,0 206/232 100,0

Cota fetelor din familiile complete ce s-au îmbătat vreodată (34,1%) nu diferă de cea dinfamiliile incomplete (34,9%); la băieţi respectiv: 67,4% şi 65,4%.

Dar absenţa a unuia sau a ambilor părinţi modifică comportamentul elevilor. S-au îmbătatvreodată 24,4% fete din familiile unde lipseşte tata, 45,8% – unde lipseşte mama şi 50,0% înfamiliile unde sunt absenţi la moment ambii părinţi; în rândul băieţilor respectiv: 70,3%, 50,0%şi 79,2%.

Majoritatea fetelor, ce şi-au permis consumul abuziv de alcool, atât din familiilecomplete, cât şi incomplete, s-au îmbătat în viaţa lor de 1-2 ori: în familiile complete – 20,4%, înfamiliile unde lipseşte tata – 17,8%, în familiile unde lipseşte mama – 29,2% şi în familiile undesunt absenţi ambii părinţi – 21,4% fete. Comparativ este mare cota fetelor ce s-au îmbătat de 3-5şi mai multe ori în familiile unde lipsesc ambii părinţi (28,6%) şi unde lipseşte mama (16,6%)(tabelul 5).

Tabelul 5. Răspunsurile elevilor la întrebarea: „Până în prezent de câte ori te-ai îmbătat?”(din numărul total de chestionaţi)

Absenţa membrilor familieiNici unul Tata Mama Ambii

abs. % abs. % abs. % abs. %Nini o dată 168 65,9 34 75,6 13 54,2 7 50,01-2 ori 52 20,4 8 17,8 7 29,2 3 21,43-5 ori 24 9,4 1 2,2 2 8,3 3 21,46-9 ori 6 2,3 1 2,2 1 4,2 0 010-19 ori 2 0,8 1 2,2 1 4,1 0 020-39 ori 2 0,8 0 0 0 0 0 040 şi mai multe ori 1 0,4 0 0 0 0 1 7,2

Fete

Total 255 100,0 45 100,0 24 100,0 14 100,0Nini o dată 93 32,6 19 29,7 21 50,0 5 20,81-2 ori 84 29,5 19 29,7 8 19,0 7 29,23-5 ori 44 15,4 5 7,8 5 11,9 4 16,76-9 ori 25 8,8 4 6,3 4 9,5 1 4,210-19 ori 12 4,2 7 10,9 1 2,4 3 12,520-39 ori 6 2,1 2 3,1 0 0 1 4,140 şi mai multe ori 21 7,4 8 12,5 3 7,2 3 12,5

Băi

eţi

Total 285 100,0 64 100,0 42 100,0 24 100,0

267

Majoritatea băieţilor, ce şi-au permis consumul abuziv de alcool, atât din familiilecomplete, cât şi incomplete, s-au îmbătat în viaţa lor de 1-5 ori: în familiile complete – 44,9%, înfamiliile unde lipseşte tata – 37,5%, în familiile unde lipseşte mama – 30,9% şi în familiile unsesunt absenţi ambii părinţi – 45,9% băieţi. Comparativ este mare cota băieţilor ce s-au îmbătat de6-9 şi mai multe ori în familiile unde lipsesc ambii părinţi (33,3%) şi unde lipseşte tata (32,8%)comparativ cu cei din familiile complete.

Consumul de droguri este mai frecvent întâlnit la băieţi. S-au drogat vreodată 2,3% fetedin familiile complete şi 2,4% fete din familiile incomplete. În rândul băieţilor respectiv cotaconstituie 5,2% şi 6,0% (din numărul celor chestionaţi).

Din răspunsurile elevilor la întrebarea „La ce vârstă ai încercat un drog pentru primadată?” se observă tendinţa băieţilor de a experimenta consumul de droguri la o vârstă maiprecoce comparativ cu fetele.

Nu se observă o dependenţă a frecvenţei consumului de droguri pe parcursul vieţiielevilor anchetaţi de componenţa familiei.

În ultimele 30 de zile au folosit un drog 0,3% fete (din familiile complete) şi 1,7% băieţi(majoritatea din familii incomplete).

Concluzii· Numărul de ţigări fumate în zi de către elevii şcolilor secundare profesionale nu este

condiţionat de absenţa unuia din părinţi, fiind mare numai în cazul când lipsesc ambiipărinţi. Majoritatea fetelor şi băieţilor au fumat în ultimele 30 de zile ce au precedatchestionarea 2-10 ţigări/zi, cu excepţia fetelor din familiile complete, care au fumat oţigară şi mai puţin de 1 ţigară/zi.

· Cota celor care au fumat în ultimele 30 de zile ce au precedat chestionarea şi a elevilor ceau fumat vreodată în mod regulat (cel puţin o ţigară zilnic timp de 30 de zile) este ceamai mare în familiile în care lipsesc ambii părinţi.

· Din cei ce au declarat consumul de tutun, majoritatea elevilor, atât din familiile complete,cât şi dezintegrate, au început să fumeze în mod regulat la vârsta de 15-18 ani, deci înperioada aflării la studii în şcolile profesionale.

· Numărul de ţigări fumate în zi de către băieţi este mai mare comparativ cu fetele.· Băieţii, atât din familiile complete, cât şi temporar dezintegrate, de obicei consumă bere

şi vin; fetele indică suplimentar şi şampania. Băuturile alcoolice tari (vodca, coniacul,brendi) sunt declarate ca consum de un număr de 2,5 ori mai mare de băieţi comparativcu fetele. Nu există diferenţă între preferinţele elevilor din familiile complete şi temporardezintegrate referitor la tipul de băuturi alcoolice consumate.

· Consumul abuziv de alcool de către elevi (au băut mai multe ore în şir; s-au îmbătat deuna sau mai multe ori) este mult mai prezent în familiile unde au plecat peste hotareambii părinţi.

· Consumul de droguri de către elevii şcolilor secundare profesionale nu este influenţat decătre componenţa familiei şi este mai mare în rândul băieţilor.

Bibliografie1. Canter L. & Canter M., Training de dezvoltare a asertivităţii pentru copii şi învăţători, Piter,

2004.2. Guţu Daniela. Efectele emigrării: ce câştigăm şi ce pierdem? http://www.prodidactica.

md/viitor/viitor_rom/ sugestii_2.htm (vizitat 04.04.2011)3. Studiul CAP Sănătatea şi Dezvoltarea Tinerilor, 20034. Anuarul Statistic al Moldovei, 20075. ***, 2004, Global Status Report on Alcohol, WHO www.who.int/substance_abuse/

publications/alcohol/en (vizitat 04.04.2011)

268

6. Hibell B., Anderson B., Bjarnason T., Ahlström S., Balakireva O., Kokkevi A., Morgan M.,2003, The ESPAD Report 2003. Alcohol and Other Drug Use Among Students in 35European Countries

7. Neovius M., Sundström J., Rasmussen F., 2009, Combined effects of overweight and smokingin late adolescence on subsequent mortality: nationwide cohort study. BMJ 2009; 338:b496

8. ***, 2004, Statistics on youth smoking in different countries. National Institute for Health andWelfare, Helsinki, Finland, http://www.ktl (vizitat 04.04.2011)

9. Vlaicu Brigitha. Comportamente cu risc la adolescenţii din judeţul Timiş, Editura Eurobit,Timişoara, 2007, p.79, p.133

CONDIŢIILE HABITUALE ŞI STAREA SOCIALĂ A ELEVILOR ŞCOLILORSECUNDARE PROFESIONALE DIN FAMILIILE DEZINTEGRATE

Vergil ManoleCentrul Naţional de Sănătate Publică

SummaryHabitual conditions and social status of secondary professional school’s

pupils from disintegrated familiesHabitual conditions and social status of vocational secondary school pupils with one or

both parents currently abroad are declared better than pupils from complete families: betterplacement in the field of work of parents, assessing the financial situation of family a higherlevel, larger share of mothers with higher education, providing separate room. Habitualconditions and social status are reported by the boys from families temporarily disintegratedbetter than girls.

RezumatCondiţiile habituale şi starea socială a elevilor şcolilor secundare profesionale la care

unul sau ambii părinţi se află la moment peste hotarele ţării sunt declarate mai bune comparativcu elevii din familiile complete: plasarea mai bună în câmpul de muncă a părinţilor; apreciereasituaţiei financiare a familiei la un nivel mai înalt; cota mai mare a mamelor cu studii superioare;asigurarea cu odaie separată. Condiţiile habituale şi starea socială sunt declarate de către băieţiidin familiile temporar dezintegrate mai bune comparativ cu fetele.

IntroducereTot mai mulţi cercetători confirmă prin date directe şi indirecte că familia contemporană

se află în situaţie de criză profundă. Despre aceasta ne vorbeşte natalitatea scăzută; creştereaindicelui de avorturi, de natalitate extraconjugală, de divorţuri; prezenţa violenţei domestice, aformelor alternative de căsătorii şi familii (concubinaj, familii cu un singur părinte, cu traiulseparat, familii de homosexuali etc.); precum şi „statisticile” [1] alarmante cu privire la exodulpopulaţiei băştinaşe peste hotarele ţării.

Cei care pleacă în căutarea unui câştig mai mare sau a unor oportunităţi mai bune sunt, înspecial, persoane tinere (70% au vârsta până la 40 de ani). Majoritatea lor au un anumit nivel deeducaţie (profesional, universitar) şi numai 10% nu au nici o pregătire educaţională.

Plecarea părinţilor este dictată de dorinţa de a le asigura copiilor un viitor mai bun. Cutoate acestea, riscurile la care sunt expuşi copiii din respectiva categorie sunt multiple, iar lipsacomunicării şi afectivităţii părinteşti nu pot fi compensate cu nimic. Studiul relevă că plecareapărinţilor este cel mai frecvent întâlnită în familiile ai căror copii au vârste cuprinse între 13 şi 17ani [2].

269

Oportunităţile şi potenţialul unui număr semnificativ de copii şi tineri din Moldova maisunt compromise de condiţii şi deprinderi comportamentale care le subminează bunăstarea fizică,intelectuală, emoţională, socială [3].

Materiale şi metodeUtilizând metoda chestionarului, pe un eşantion de 766 persoane (fete – 342, băieţi –

424) au fost studiate condiţiile habituale şi starea socială a elevilor şcolilor secundareprofesionale la care unul sau ambii părinţi se află la moment peste hotarele ţării (218 persoane –28,5% din numărul de investigaţi).

Rezultate şi discuţiiPlasarea în câmpul muncii a părinţilor fetelor din familiile complete la momentul

chestionării este următoarea: tata este angajat în serviciu la 15,7% fete, mama – la 17,6%, ambiipărinţi – la 39,2% şi nici unul – la 27,5% fete. În familiile temporar dezintegrate (din cauzaplecării peste hotare a părinţilor) încadrarea în câmpul muncii este mai bună şi constituierespectiv: 28,8%, 22,0%, 45,1% şi 4,9%.

Încadrarea în câmpul de muncă a părinţilor băieţilor din familiile complete, conformdatelor chestionării este următoarea: tata este angajat în serviciu la 15,0% băieţi, mama – la12,5%, ambii părinţi – la 60,6% şi nici unul – la 11,9% băieţi. În familiile temporar dezintegrateplasarea în câmpul de muncă a părinţilor este respectiv: 18,8%, 13,5%, 61,7% şi 6,0%.

Cota familiilor incomplete, în care nici unul din părinţi nu este plasat în câmpul demuncă, este de 5,5 ori mai mică în lotul fetelor şi de 2 ori mai mică în lotul băieţilor comparativcu familiile complete.

Studii universitare şi superioare incomplete (colegiu, tehnicum) posedă taţii la 25,8% fetedin familiile complete şi la 28,1% fete din familiile temporar dezintegrate; în lotul băieţilor –respectiv 31,0% şi 27,1%. Este mare ponderea familiilor în care taţii au absolvit şcoalaprofesională: în lotul fetelor din familiile complete – 35,9%, în cele incomplete – 45,1%; în lotulbăieţilor – respectiv 46,5% şi 37,2%.

Studii universitare şi superioare incomplete (colegiu, tehnicum) posedă mamele la 31,4%fete din familiile complete şi la 46,3% fete din familiile temporar dezintegrate; în lotul băieţilor –respectiv 40,4% şi 41,8% (tabelul 1).

Tabelul 1. Studiile părinţilor elevilor şcolilor secundare profesionale

Familiile complete Familiile temporar dezintegrateTata Mama Tata Mama

Instituţia de învăţământabsolvită

abs. % abs. % abs. % abs. %Universitate 23 9,3 45 17,6 8 9,8 23 28,0Colegiu (tehnicum) 41 16,5 42 16,5 15 18,3 15 18,3Şcoala profesională 89 35,9 67 26,3 37 45,1 14 17,1Liceu, şcoala medie 32 12,9 44 17,2 5 6,1 15 18,38-9 clase 63 25,4 57 22,4 17 20,7 15 18,3

Fete

Total 248 100,0 255 100,0 82 100,0 82 100,0Universitate 40 14,8 68 24,3 10 7,7 27 20,9Colegiu (tehnicum) 44 16,2 45 16,1 25 19,4 27 20,9Şcoala profesională 126 46,5 62 22,1 48 37,2 25 19,4Liceu, şcoala medie 28 10,3 54 19,3 16 12,4 26 20,28-9 clase 33 12,2 51 18,2 30 23,3 24 18,6

Băi

eţi

Total 271 100,0 280 100,0 129 100,0 129 100,0

În familiile în care la moment sunt absenţi ambii părinţi, mamele cu studii superioareconstituie 57,1%.

270

Au avut acasă odaie separată 49,6% fete din familiile complete şi 61,4% fete din familiiledezintegrate. Cota băieţilor ce au locuit acasă în odaie separată este mai mare ca la fete şiconstituie 64,1% în familiile complete şi 75,9% în familiile temporar dezintegrate (figura 1).

Pentru satisfacerea necesităţilor menajere, apa fierbinte se încălzea la aragaz, cuptor etc.în majoritatea familiilor elevilor şcolilor secundare profesionale. În familiile în care locuiaufetele această sursă de aprovizionare cu apă fierbinte era utilizată în 79,9% familii complete şi73,8% – familii temporar dezintegrate. În familiile în care locuiau băieţii: respectiv: 58,9% şi58,2%, ceia ce denotă o diferenţă mare între condiţiile habituale ale fetelor şi băieţilor.

Cota familiilor care se aprovizionează cu apă fierbinte centralizat prin apeduct şi prinîncălzire la boiler nu diferă esenţial la familiile complete şi incomplete, dar situaţia este maisatisfăcătoare în familiile în care locuiesc băieţii (tabelul 2).

49,6

64,1 60

77,366,7

74,4

57,1

8061,4

76,9

01020304050607080

Familiicomplete

Absenţatatălui

Absenţamamei

Absenţaambilorpărinţi

Familiidezintegrate

(total)

Fete

Băieţi

Figura 1. Cota elevilor care au răspuns afirmativ la întrebarea„Ai avut acasă odaia ta separată?”, %

Elevii şcolilor secundare profesionale supuşi chestionării sunt majoritatea rezidenţi ailocalităţilor rurale: 73,3% fete din familiile complete şi 79,5% fete din familiile temporardezintegrate; în lotul de băieţi respectiv: 65,5% şi 75,9%.

Tabelul 2. Răspunsurile elevilor la întrebarea „Ai avut apă fierbinte acasă?”

Absenţa membrilor familieiNici unul(familii

complete)

Tata Mama Ambii părinţi Familiitemporar

dezintegrate

Sursa deaprovizionare cu apă

fierbinte

abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %Centralizat 15 5,8 2 4,4 3 12,5 3 20,0 8 9,5Boiler 37 14,3 8 17,8 3 12,5 3 20,0 14 16,7Se încălzea laaragaz

207 79,9 35 77,8 18 75,0 9 60,0 62 73,8Fete

Total 259 100,0 45 100,0 24 100,0 15 100,0 84 100,0Centralizat 32 11,1 4 6,1 4 9,3 0 0 8 6,0Boiler 86 30,0 20 30,3 17 39,05 11 44,0 48 35,8Se încălzea laaragaz

169 58,9 42 63,6 22 51,2 14 56,0 78 58,2

Băi

eţi

Total 287 100,0 66 100,0 43 100,0 25 100,0 134 100,0

Preponderent elevii şcolilor secundare profesionale au locuit cu părinţii până laînmatriculare la studii în casă proprie pe pământ: 86,5% fete din familiile complete şi 85,7% fetedin familiile incomplete; în lotul băieţilor respectiv: 78,4% şi 85,7% (tabelul 3).

271

Tabelul 3. Tipul de locuinţe în care au trăit elevii cu părinţii până la înmatriculare la studii

Familii complete Familii temporar dezintegrateTipul de locuinţăabs. % abs. %

Casă proprie la pământ 224 86,5 72 85,7Apartament la bloc 31 12,0 12 14,3În cămin 2 0,8 0 0La gazdă 2 0,7 0 0

Fete

Total 259 100,0 84 100,0Casă proprie la pământ 225 78,4 114 85,7Apartament la bloc 50 17,4 13 9,8În cămin 10 3,5 6 4,5La gazdă 2 0,7 0 0B

ăieţ

i

Total 287 100,0 133 100,0

Majoritatea fetelor atât din familiile complete (56,0%), cât şi din familiile incomplete(60,7%) locuiesc la momentul chestionării în cămin. Cota băieţilor ce locuiesc în cămin este maimică comparativ cu fetele şi constituie respectiv 40,1% şi 41,0%. O mare parte din băieţilocuiesc acasă (44,3% din familiile complete şi 45,5% din familiile dezintegrate). Cota fetelor celocuiesc acasă este mai mică comparativ cu băieţii şi constituie respectiv 33,6% şi 28,6%. Estecomparativ mic lotul de elevi ce locuiesc la gazdă sau la rude (figura 2).

Sunt mulţumite sau foarte mulţumite de situaţia financiară a familiilor lor 64,0% fete dinfamiliile complete şi 67,8% fete din familiile incomplete. Băieţii apreciază situaţia financiară afamiliilor lor la un nivel mai înalt comparativ cu fetele: 72,0% din familiile complete şi 81,7%din familiile incomplete. Cota elevilor relativ nemulţumiţi sau nemulţumiţi de situaţia financiarăa familiilor lor este mai mare în lotul fetelor comparativ cu băieţii şi mai mică în lotul băieţilordin familiile temporar dezintegrate (tabelul 4).

56 60,7

5,88,3 4,6

2,4

33,628,6

40,1 41

10 7,5 5,6 6

44,3 45,5

0

10

20

30

40

50

60

70

În cămin La gazdă La rude Acasă În cămin La gazdă La rude Acasă

Fete Băieţi

Familii complete Familii dezintegrate

Figura 2. Răspunsurile elevilor la întrebarea „Unde locuieşti la momentul anchetării?”, %

272

Tabelul 4. Răspunsurile elevilor la întrebarea „Cât de mulţumiteşti de situaţia financiară a familiei tale?”

Absenţa membrilor familieiNici unul(familii

complete)Tata Mama

Ambiipărinţi

Familiitemporar

dezintegrate

Apreciereasituaţiei financiare

abs. % abs. % abs. % abs. % abs. %Foarte mulţumit 54 20,8 11 24,5 7 29,2 3 20,0 21 25,0Mulţumit 112 43,2 18 40,0 10 41,7 8 53,3 36 42,8Nici mulţumit,nici nemulţumit

47 18,2 10 22,2 1 4,1 4 26,7 15 17,9

Nu preamulţumit

31 12,0 5 11,1 6 25,0 0 0 11 13,1

Nu sunt mulţumit 15 5,8 1 2,2 0 0 0 0 1 1,2

Fete

Total 259 100,0 45 100,0 24 100,0 15 100,0 84 100,0Foartemulţumit

86 30,2 31 47,7 15 35,7 7 29,2 53 40,5

Mulţumit 119 41,8 28 43,1 15 35,7 11 45,8 54 41,2Nici mulţumit,nici nemulţumit

48 16,8 4 6,1 4 9,5 3 12,5 11 8,4

Nu preamulţumit

25 8,8 0 0 7 16,7 2 8,3 9 6,9

Nu sunt mulţumit 7 2,4 2 3,1 1 2,4 1 4,2 4 3,0

Băi

eţi

Total 285 100,0 65 100,0 42 100,0 24 100,0 131 100,0

ConcluziiÎn familiile temporar dezintegrate, comparativ cu cele complete, condiţiile habituale şi

starea socială a elevilor se caractarizează prin:· Asigurarea cu odae separată a unui număr mai mare de elevi;· Plasarea mai bună în câmpul de muncă a părinţilor;· Cota mai mare a mamelor cu studii superioare şi a taţilor, care au absolvit şcoala

profesională (în lotul fetelor);· Aprecierea situaţiei financiare a familiei la un nivel mai înalt (în lotul de băieţi);· Cota mai mare a elevilor rezidenţi ai mediului rural.

Bibliografie1. Canter L. & Canter M., Training de dezvoltare a asertivităţii pentru copii şi învăţători, Piter,

20042.Guţu Daniela. Efectele emigrării: ce câştigăm şi ce pierdem?

http://www.prodidactica.md/viitor/viitor_rom/ sugestii_2.htm (vizitat 04.04.2011)3. Anuarul Statistic al Moldovei, 2007

273

ASPECTE MEDICO-SOCIALE ALE SĂNĂTĂII COPIILOR ŞI ADOLESCENŢILORAlina Ferdohleb

Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în medicinăUSMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryMedico-social aspects of children and adolescent health

There are described in this work the rates of demographic phenomena in the pediatricpopulation, the results of prophylactic examinations at preschool children and children under theage of 18 years, depending on location, in the dynamics of the 2003-2010 years. Physicalexamination’s results of the children "with physical retardation" from the preschool childrengroup are in direct correlation with the results of the under 18 years group (rxy=+0.89), also themortality of children under 5 years is in direct correlation with mortality of children under theage of 18 (rxy=+0.40). So the infant mortality is directly correlated to the mortality of childrenunder 18 years (rxy=+0.34).

RezumatÎn acesta lucrarea este sunt descrise rate fenomenelor demografice în populaţia

pediatrică, rezultatele examenelor profilactice la copiii preşcolari, la copii sub vârstă de 18 ani înfuncţie de zona de reşedinţă, în dinamica anilor 2003-2010. Rezultatele examinării dezvoltăriifizice a copiilor „cu retard fizic” dintre grupa preşcolarilor este în corelaţie directă cu grupacopiilor sub vârstă de 18 ani (rxy =+0.89), totodată şi mortalitatea copiilor sub vârstă de 5 ani esteîn corelaţie directă cu mortalitatea copiilor sub vârstă de 18 ani (rxy =+0.40). Aşadar şimortalitatea infantilă este în corelaţie directă cu mortalitatea copiilor sub vârstă de 18 ani (rxy=+0.34).

Actualitatea”Cea mai mare bogaţie din acestă lume sunt copiii, mai mult decât toţi bani din lume şi

toată puterea pământului” Mario Puzo. Citatul faimosului scriitor şi scinaristul de filmul Naşul –Godfather, râmine actual şi fa vi actual ... Orice părinte cunoaşte sentimentul de nesiguranţă,neputinţă şi spernaţă care se iveţe în momentul în care i se îmbolnaveşte copilul. Toată nădejdeapărintelui stă în medic, căruia îi încredinţează copilul, cu nădejdea şi cu speranţa că investigaţiileşi tratamentului acordat îi vor readuce sănătătea, copilăria fericită.

Multe probleme apărute în perioada adolescenţei se trag din copilăria timpurie.Adolescenţa este ultimul pas înainte de a deveni adult. În acestă abordare am avut săargumentăm legătură dintre fenomenele demografice la copiii sub vârstă de 5 ani şi la copiii sub18 ani. Din punct de vederea ştiinţific, adolescenţă este o perioadă în dezvoltarea organismuluiuman, care urmează pubertăţii şi precede starii de adult, având multiple aspecte particulare de laindivid la individ. Deseori perioadele de vârstă: pubertăţii sau pre-adolescenţii şi adolescenţiisunt numiţi „teen-ageri”. Acest termen provine de la cuvânt englez „teen” = „zece” (de la 13 -thirteen până la 19 - nineteen).

Fiecare adolescent cât şi copil de vârstă fragedă este un individ cu o personalitatea unică,cu interesele speciale, pasiuni şi antipatii. Aşadar, există o serie de sarcini de dezvoltare cu carese confruntă toată lumea în anii copilăriei infantile, mică, medie, în perioada pubertăţii şiadolescenţii. Copiii trebuie să treacă prin mai multe etape, să se ia măsuri specifice, în drumul lorpentru a deveni adulţi. Din punctul dezvoltării social-emotive, există patru/cinci etape de creştereîn care copilul învaţă anumite lucruri. În calitatea de ipoteza în lucrarea a fost legătură dintrefenomenele demografice şi indicatorii stării de sănătate în copilărie mică cu acestefenomene/indicatori în perioada de adolescenţă.

Scopul lucrării este analiza datelor, indicilor şi indicatorilor legate de grupele de vârstăinfantilă, copilul sub vârstă de 5 ani, copilul sub vârstă de 18 ani. Iarăşi, şi studierea unii

274

determinanţi de sănătatea legate de fiecare grupa de vârstă separat. Totodată prin intermediumetodei de corelaţie s-a analizat legătură indicatorilor la fiecare grupă de vârstă.

Materiale din lucrarea s-au extras din Anuare statistice al sistemului de sănătate dinMoldova, pe perioada anilor 2003-2010. În cercetarea selectivă / calitativă s-au analizatrăspunsurile respondenţilor din patru focus-grupe. În calitatea de metodelor de cercetare au fostmetoda istorică (bibliografică şi studiul-caz), metoda matematică, metoda statistică, metodacomparativă analitică, metoda de corelaţie etc.

Discuţii generale Creşterea este un proces de augmentare a dimensiunilor corpului, deapariţie de masă tisulară nouă şi constă din: (1) multiplicare celulară, (2) creşterea volumelorcelulare. Dezvoltarea este proces normal ce cuprinde complexităţile funcţionale: (1) formate destructuri noi, (2) maturaţie enzimatică. Corelaţia celor două procese conferă un înţeles unitarunui proces care defineşte atât demensiunile cât şi modificările calitative ale maturităţii.Creşterea şi dezvoltarea urmează: (1) o secvenţă ordonată, (2) aproximativ aceeaşi pentru toţicopii, (3) există o variabilitate între copii normali, la orice vârstă. Aşadar, creştarea şidezvoltarea reflectă răspunsurile organismului în creştere, la numeroşi factori. La om maturarease obţine lent, deci aproximativ 1/3 din viaţă este o pregătire pentru 2/3 al vieţii. Legile creşterii a-u cuprins observarea caracteristicelor generale normale ale creşterii astabilit legi generale:ü legile alternanţei: se referă la alungire, urmată de îngroşarea oaselorü legile proporţiei: de la naşterela maturitate, fiecare segment al corpului are modul său

propriu de comportament faţă de înăţime.ü legile pubertăţii: înainte de pubertate, talia creşte în special pe seama membrelor

inferioare; ulterior pe seama trunchiului; în prepubertate este mai intensă alungirea;ulterior urmează îngroşarea corpului.

Este cunoscut faptul, că o importanţa supra creşterii au şi factorii de creştere: (1) factoriigeneticii (ereditari, intrinseci); (2) factorii hormonali ai creşterii; (3) factorii de mediu – a)factori de mediu prenatal, b) factorii de mediu postnatali, c) factorii socio-economic, d) factoriiculturali şi instructiv-educativ, e) factori emoţionali, f) exerciţiile fizice; (4) factorii patologici –a) intrauterini şi b) postnatali.

Discuţii din cercetareÎn acestă lucrarea a fost analizate femonene de demografice din populaţia pediatrică: din grupade vârstă sub 12 luni, din grupa de vârstă sub 5 ani şi din gruapa de vârstă sub 18 ani. La 1anuarie 2011, numărul total al copiilor (0-18 ani) a constituit 866.448 persoane, ceea cereprezintă 24,3% din totalul populaţiei republici, atunci când în 2005 a constat 28,1% (1.007.014persoane).

9,4 10,6 8,713,3 12,0 11,3

14,6 12,6 14,212,7 13,0 11,211,7 13,2 12,712,9 12,6 12,89,7 10,3 8,6

12,2 12,1 11,7

2008 2009 2010RDD ”mun. Chișinău” RDD ”Nord” RDD ”Centru”RDD ”Sud” RDD ”UTA Găgăuzia” TOTAL - raioane

Fig. 1. Mortalitatea infantilă ani în funcţie de regiune de dezvoltare şidinamica anilor 2008-2010 (‰)

275

În baza datelor Biroului naţional de statistică pentru anii 2001 - 2005 - 2010, am stabilitcă în structura generală a populaţiei ţării numărul populaţiei pediatrice este în descreştere:1. grupa copiilor sub vârsta de 5 ani – de la 5,4% (195.241); 5,1% (181.669); la 5,4% (192.835);2. grupa copiilor de 5-9 ani – de la 7,1% (258.291); 5,7% (203.408); la 5,2% (184.731);3. grupa copiilor de 10-14 ani – de la 9,2% (334.311); 7,6% (272.799); la 5,8% (207.983);4. grupa copiilor de 15-19 ani – de la 9,7% (349.138) - 2005; la 7,9% (280.899) - 2010. Pentru perioda 2001-2010 a fost înregistrată micşorarea numărulul de copii în toate grupelede vârstă. Aşadar, anual numărul de copii se reduce cu 1.32 mii de copii (în progresiearitmetică). În cadrul cercetării a fost mentionat, că raportul indicatorul mortalitatea infantilă dintrelocalităţile raionale şi localităţile municipale nu se schimbă în direcţia pozitiv / negativ (în 2008= +1,33; în 2009 = +1,22; în 2010 = +1,49). Totodată, ca şi raportul fenomenul demografic -moratlitatea sub vârstă de 5 ani dintre localităţile raionele şi localităţile municipale nu seschimbă în direcţia (în 2008 = + 1,44; în 2009 = +1,37; în 2010 = +1,54).

10,2 11,4 9,9

15,5 14,6 13,117,6 15,1 16,616,2 16,0

12,814,2 15,0 14,215,5 15,2 14,810,8 11,1 9,6

14,4 14,3 13,6

2008 2009 2010RDD ”mun. Chișinău” RDD ”Nord” RDD ”Centru” RDD ”Sud”RDD ”UTA Găgăuzia” TOTAL - raioane TOTAL - municipii TOTAL - RM

Fig. 2. Mortalitatea copiilor sub vârstă de 5 ani în funcţie de regiune de dezvoltare şidinamica anilor 2008-2010 (‰)

În figura 1 şi figura 2, este bine evedinţiate Regiunele de Dezvoltarea (RDD) în careacestea fenomene femografice au depăşit media pe republica. RDD ”Centru” şi RDD ”Sud” auavut acest indicator mai înalt cu 3,2% în comparaţie cu indicatorul pe ţară.

Aşadar, dacă noi a să comparăm, fenomene demografice mortalitatea infantilă,mortalitatea sub 5 ani cu fenomenul mortalitatea sub 18 ani putem să observăm următoarele.Raportul fenomenului demografic - mortalitatea sub 18 ani dintre localităţile raionale şimunicipale a schimbat direcţia (negativ - în 2009= - 1,22 şi în 2010= - 1,48).

8,7 7,69,9 9,710,3 11,810,9 9,8

12,3 10,88,6 7,3

10,5 10,810,2 10,1

2008 2009

RDD ”mun. Chișinău” RDD ”Nord” RDD ”Centru” RDD ”Sud”RDD ”UTA Găgăuzia” TOTAL - raioane TOTAL - municipii TOTAL - RM

Fig. 3. Mortalitatea copiilor sub vârstă de 18 ani în funcţie de regiune de dezvoltare şidinamica anilor 2009-2010 (‰)

276

Fenomenele demografice, indicatorii stării de sănătate şi rezultate examenelor al populaţiide copii s-au analizat după metoda de corelaţie (Pearson), şi în baza cărei s-a eloboratARBORELE prezentatat în figura 4.

Fig. 4. ARBORELE fenomenelor demografice, indicatorilor stării de sănătate şi rezultateleexamenelor la populaţia de copii, pentru perioda anilor 2008-2010.

În rezultatul analizei legăturilor s-au constat şi concluzionat:1. cu cât nivelul de mortalitatea infantilă este mai jos cu atât fenomenul - mortalitatea sub 5

ani este mai jos, într-o legătură putenică directă (rxy=+0.87; p<0,05)2. cu cât nivelul de mortalitatea infantilă este mai jos cu atât fenomenul - mortalitatea sub 18

ani este mai jos, într-o legătură media directă (rxy=+0.34; p<0,05)3. cu cât fenomenul - mortalitatea sub 5 ani este mai jos cu atât fenomenul - mortalitatea sub

18 ani este mai jos, într-o legătură media directă (rxy=+0.40; p<0,05)4. cu cât nivelul de identificare a cazurilor de boală sub 5 ani este mai înalt cu atât

fenomenul -mortalitatea sub 5 ani este mai jos, într-o legătură medie indirectă (rxy= -0.43; p<0,05)

5. cu cât nivelul de rezultate examenelor ale copiilor preşcolari cu retard fizic este mai joscu atât nivelul rezultate examenelor ale copiilor preşcolari cu retard fizic este mai jos,într-o legătură puternică directă (rxy=+0.89; p<0,05).

Bibliografie1. Centrul Naţional de Management în Sănătate. Sănătate Publica în Moldova, anul 2010.2. Spinei L., Ştefăneţ S., Moraru C., Capcelea A., Boderscova L., Epidemiologie şi metode

de cercetare, Chişinău, 2006, p. 224.3. Tintiuc D., Iu. Grossu: Sănătate publică şi management, Chişinău, 2007, p. 875.

mortalitatea sub 5 ani incidența sub 5 ani

mortalitatea sub 18 ani

mortalitatea infantilă

rezultate examenelorale preșcolarilor

cu retard fizic

rezultate examenelorale copiilor sub 18 ani

cu retard fizic

invaliditate copiilorsub 18 ani

+0,87

+0,34

+0,40

-0,43

+0,35

+0,89

+0,19

+0,14

+0,09

+0,13

+0,11

277

CUNOŞTINŢE PRIVIND SĂNĂTATEA REPRODUCTIVĂŞI ATITUDINEA FAŢĂ DE AVORT A VIITORILOR MEDICI

Natalia Prijilevscaia, Olga Josan(Conducător ştiinţific – Alina Ferdohleb, dr., conf.univ.)

Catedra Economie, management şi psihopedagogie în medicinăUSMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryKnowledge about the reproductive health and future doctors’ attitude

towards the abortion problemThis article describes some medico-social aspects of abortion and shows the statistics on

this problem during 2005-20010 years. The problem is actual because abortion and it`s moralaspect are quite a controversial matter in society today. There were presented third year students’knowledge on reproductive health medicine and also their attitude towards abortion as a medical-social problem. The selective study was analyzed depending on sex (male/female).

RezumatArticolul respectiv descrie aspectele medico-sociale ale avortului şi elucidează datele

privind întreruperile de sarcină în perioada anilor 2005-2010 în Republica Moldova. Actualitateaproblemei, ţine de opiniile controversate din societate privind avortul şi aspectul moral alacestuia. În lucrarea au fost prezentate atât cunoştinţele studenţilor de anul III de medicinăprivind sănătăţii reproductive cât şi atitudinea viitorilor medici faţă de avort, ca problemamedico-socială. Studiul selectiv a fost analizat în funcţie de sex (băieţi / fete).

ActualitateaTema pe care o abordăm este de un interes medical, social şi moral-educativ deosebit atât

datorită faptului că este reglementată diferit, în funcţie de cultură şi sistemul juridic din fiecareţară şi/sau zonă geografică, cât şi datorită multitudinii de cauze care duc la avort şi consecinţelorsale medicale, sociale, psihologice şi juridice, uneori greu de anticipat.

Indicatorii demografici, în special reproducerea are un rol marcant în dezvoltareaSănătăţii Publice. Astfel avortul are o influenţă negativă asupra natalităţii, tinzând spre reducereanatalităţii şi sporului natural al populaţiei, iar în condiţii de crize social-economice poate fi şicauza ”depopulaţiei”. Depopulaţia este diminuarea permanentă a numărul populaţiei republicii,în ultimii zece ani cel mai influent factor este sporul natural, cauzat de scăderea dramatică a rateinatalităţii şi creşterea continuă a ratei mortalităţii, începând cu anul 1998 şi care continuă săinfluenţeze negativ.

Sănătatea reproducerii, la nivel internaţional, este recunoscută drept una dintrecomponentele fundamentale necesare dezvoltării umane. De femeie depinde sănătatea generală apopulaţiei, prosperarea şi dezvoltarea ţării. Avortul artificaial / voluntar este un evenimentobstetrical-ginecologic care ocupă locul doi în întreaga lume după naştere. Deseori acesta ducenu numai la dezvoltarea infertilităţii, sechelelor precoce şi tardive pentru sănătatea femeii dar şila un impact nefavorabil asupra nivelului economico-social. Acest fapt fiind determinat de non-informarea populaţiei privind planificarea familiei, serviciilor medicale prestate şi problemeilegate cu ilegalitatea actului şi acţiunii.

ScopulScopul lucrării date este studierea particularităţilor legate de problema AVORTUL - ui,

prin intermediul sesizării atitudinilor şi cunoştinţelor tinerilor în acest domeniu şi totodatăanaliza indicilor şi indicatorilor existenţi în ţară în dinamica anilor 2005-2010. Printre obiectivelelucrării se numără şi metodele de avort existente în Republica Moldova.

278

Metodele aplicate în cercetarea problemei avortului au fost: istorică / bibliografică,matematică, statistică, epidemiologică şi comparativ-analitică. În calitatea de materiale alecercetării au fost folosite (1) datele Biroului National de Statistică pe perioda de cinci ani şi (2)datele din ”chestionarele” completate de colegii de la facultate – Sănătatea Publică, anul III.

RezultateTermenul de AVORT este abordat printr-o multitudine de noţiuni cel mai des denotând

terminarea sarcinii prin orice mijloace, înainte ca fătul să fie suficient dezvoltat pentru asupravieţui. După Organizaţia Mondială a Sănătăţii definiţia dată este limitată la terminareasarcinii înainte de 22 de săptămâni de gestaţie, calculată în funcţie de data primei zile a ultimeimenstruaţii şi expulzarea unui făt nou-născut care cântăreşte sub 500 gr.

Reglementările privind avortul în lume sunt variate în funcţie de cultură şi sistemuljuridic din fiecare ţară sau zonă geografică.

Legislaţia SUA rezolvă diferit de la stat la stat problema avortului; “partuzeci şi opt destate americane posedă legi destinate pentru a reprima această practică a avortului. De exemplu,în statul Kansas - pedepsele pentru avort ilegal merg de la 1 an până la mai mult de 20 aniînchisoare în Mississippi. Un alt exemplu, în aproximativ cincisprezece state - femeia care cereun avort este considerată vinovată, dar pedeapsa este mult mai lejeră; şi în 28 de state americane- „femeia trebuie sa fie sigur însărcinată, în timp ce în 30 de state o tentativă de avort este oricumcondamnabilă”. Câteva state fac diferenţa stadiilor de sarcină: dacă copilul a mişcat în uter, sepoate spune că mama a simţit viaţa, deci vina este mai mare.

În ţările Europene problema este una acută populaţia fiind de tip regresiv. Un caz aparte îlconstituie China a cărei populaţie depăşeşte un miliard şi al cărui Guvern a adoptat legi destul desevere în ceea ce priveşte rata natalităţii. Dacă o femeie ce are un copil, se decide să mai deaviaţă şi altuia, ea nu va beneficia de concediu de maternitate, pe când în urma unui avort ar fiprimit concediu medical de 14 zile şi chiar ar fi plătită. O femeie, care a suferit mai mult de 2avorturi are un concediu medical de 30 zile fiind totdeauna remunerată. Familiile care au curajulde a avea mai mult de 1-2 copii plătesc impozite uriaşe statului chinez, care de multe oridepăşesc sume ce ar fi suficiente creşterii unui copil.

Legislaţia privind avortul din punct de vedere medical include:1. Legislaţia permisivă prin care avorturile sunt permise la cerere;2. Legislaţia semi restrictivă conform căreia avorturile sunt permise numai în următoarele cazuri:

ü motive de sănătate fizică, pentru salvarea vieţii femeii;ü motive de sănătate fizică şi mentală, pentru a salvarea vieţii femeii;ü motive social-economice.

3. Legislaţia restrictivă, prin care avorturile nu sunt permise sau sunt permise doar pentrusalvarea vieţii femeii.

Printre principalele motive de ce femeile aleg avortul se enumeră contracepţianereuşită deoarece mai mult de jumătate din femeile care au făcut avort foloseau o metodăcontraceptivă în perioada în care au rămas gravide; imposibilitatea de a întreţine un copil,întreruperea unei sarcini nedorite; prevenirea naşterii unui copil malformat sau cu boli grave(aceste probleme fetale sunt de multe ori diagnosticate doar în al doilea trimestru de sarcină încadrul unor investigaţii de rutină); sarcina în urma unui viol sau incest; afecţiune fizică saupsihică, care pune în pericol viaţa gravidei în cazul în care sarcina se menţine.

Conform datelor Biroului National de Statistică, care sunt sistematizate în tabelul nr. 1,numărul absolut al ”întreruperii de sarcinilor” în dinamica 2005 – 2010 a scăzut nesemnificativ,cu 1932 de întreruperi. Aşadar, raportul ”întreruperi de sarcină la 1000 de femei de vârstăfertilă” s-a micşorat cu 1,4‰ (sau de 1,11 ori) iar raportul ” întreruperi de sarcină la 100născuţii vii” s-a micşorat cu 9,4% de cazuri (sau de 1,29 ori).

Totodată, la tabelul nr.1, vă atragem atenţia că numărul total de ”întreruperii artificiale /voluntare” a crescut cu 3641 de cazuri, iar raportul ”întreruparii artificiale / voluntare de sarcinila 1000 femei de vârstă fertilă” s-a majorat de 1,83 ori (sau cu 3,9‰ de cazuri); şi raportul

279

”întreruparii artificiale / voluntare de sarcini la 100 născuţii vii” s-a majorat de 1,60 ori (sau cu7,8% de cazuri).

Tab. 1. Dinamica întreruperii sarcinii în funcţie de diferite grupe, anii 2005-2010*

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Întreruperi de sarcină:TOTAL (abs.) 15 018 14 385 14 197 13 976 13 471 13 086

- la 1000 femei de vârstăfertilă 14,7 14,1 14,1 14,0 13,6 13,3

- la 100 născuţi vii 41,8 38,7 37,4 36,2 33,3 32,4

inclusiv întreruperiartificiale / voluntare desarcină (abs.)

4 809 4 285 4 258 40 86 9 011 8 450

- la 1000 femei de vârstăfertilă 4,7 4,2 4,2 4,1 9,1 8,6

- la 100 nâscuţi vii 13,1 11,5 11,2 10,6 22,3 20,9

Ponderea întreruperii desarcină la primigeste (%) 14,4 17,1 16,4 19,7 18,2 20,6

Ponderea întreruperii desarcină la grupa de vârstă 15– 19 ani (%)

9,7 9,2 9,5 8,3 10,8 9,5

Inclusiv întreruperi desarcină până la 15 ani (abs.) 14 17 19 24 12 11

* - Anuarul Statistic al Sistemului de Sănătate din Moldova anul 2010.

În îngrijirător faptul este că ”ponderea întreruperii de sarcina la primegeste” a crescut de1,43 ori (cu 6,2% de cazuri). În continuare, ”ponderea întreruperii de sarcina la grupa de vârstă15-19 ani” rămâne stabilă (de la 9,7% în 2005 până la 9,5% în 2010). Iarăşi, ”pondereaîntreruperii de sarcina până la 15 ani” are tendinşe la discreştere (de 14 cazuri în 2005 până 11cazuri în 2010).

Totodată anul 2010, indicatorii legată / corelate cu problema avortului sunt îngrijiratori:sporul natural continue sa rămână (negativ) – 0,9 şi mortalitatea maternă – 18,0 la 100 mii noi-născuţi vii (7,0 la 100 mii noi-născuţi vii în 2005).

6,173 decazuri52,0%

5,601 decazuri48,0%

localități raionale localități municipale

Fig. 1. Ponderea avorturilor în funcţie de zona de reşedinţă, anul 2009.

280

După cum observăm din figura 1, repartizarea cazurilor de avort în funcţie de regiune nudiferă mult de zona de reşedinţă. În anul 2009 în raioanele RM au fost înregistrate 6 173 cazuride avort, iar în municipii – 5 601 de cazuri, în procente: raioane – 52%; municipii – 48%.

Rezultatele obţinute în urma studiului selectiv -În perioada lunii octombrie a anului 2010 a fost efectuată o cercetare selectivă la nivel de

cunoştinţe, atitudini şi aptitudini ale studenţilor USMF „Nicolae Testemiţanu”, facultateaSănătate Publică, anul III. În cadrul cercetării a fost elaborat un chestionar cu 10 întrebărideschise şi semi-deschise. Chestionarul a fost repartizat spre completare întregului torent (60persoane). Toate chestionarele au fost completate anonim şi complet. În cadrul cercetăriiselective s-au putut evidenţia cunoştinţele şi atitudinile colegilor la subiectul dat. Răspunsurileanonime s-au distribuit între 25% sex masculin şi 75% sex feminin.

Cunoştinţele în domeniul sănătăţii reproductive au demonstrat trei din patru studenţi –”valid”, iar diferenţa după sex nu a fost reprezentativă. Cunoştinţele privind metodele decontracepţie cu răspunsuri ”juste” au predominat cu 20% la fete. Iar cunoştinţele în ceea cepriveşte complicaţiile avortului – au predominat cu 11% la partea femenină. Iarăşi demenţionat, atitudenea negativă faţă de avort a fost la 97,8% de băieţi şi 66,6% de fete, cu overidicitate ştiinţifică de t=2,01 şi p<0,05.

Fig. 2. Rezultatele chestionarului privind sănătatea reproductivă (%).

Discuţii, care sunt metodele moderne de întrerupere artificilă / voluntară a sarciniiMetodele de avort utilizate în medicină sunt: aspirarea prin vacuum manuală, dilatarea şi

chiuretajul şi avortul medicamentos. Cea mai des folosită în limitele ţării noastre este dilatarea şichiuretajul, ţesutul fiind distrus şi eliminat cu chiureta prin raclaj după dilatarea colului uterin.

Aspirarea vacuum manuală reprezintă un procedeu prin intermediul căruia conţinutulcavităţii uterine este evacuat, folosind presiunea negativă produsă de o seringă specială, iar prinavort medicamentos se subînţelege din denumire că se presupune utilizarea medicamentelorpentru expulzarea ţesutului.

Se ştie că avortul influenţează negativ sănătatea feminină, aceasta la rândul său duce la ovarietate de consecinţe atât la nivel personal cât şi la nivel de societate. Printre cel mai desîntâlnite consecinţe fac parte: cele imediate (hemoragie uterină, perforaţie uterină, leziunecervicală, complicaţiile anesteziei, embolizm, naşterea de feţi vii); complicaţii precoce (infecţie,retenţie a produsului de concepţie); complicaţii tardive (infertilitate, dereglări menstruale,sarcină ectopică, avort spontan); mortalitatea maternă; urmări psihice (depresii, sentiment devinovăţie, pierderea motivaţiei, distrugerea psihicului propriu, dereglări comunicaţionale cuoamenii, partenerul de căsătorie şi copiii deja născuţi); urmări asupra familiei şi societăţii.

Consecinţele avortului la nivel macro-social:Efecte asupra structurilor sociale:· Dezvoltarea unei atitudini pasive faţă de tragediile umane

281

· Dispariţia unui principiu moştenit de la străbuni, şi anume de a ocroti copilul şi pe ceislabi

· Împietrirea emoţională faţă de crimă şi violenţă· Neconcordanţa între convingerile personale şi fapte· Promovarea eutanasiei şi eugeniei (selecţia calităţii genetice prin împerechere

selectivă)· Tendinţa de a planifica tot mai strict numărul naşterilorEfecte asupra sferei medicale:· Scade încrederea în relaţia medic-pacient şi se compromite imaginea publică a

practicii medicale· Medicina este nevoită să se conformeze unei moralităţi decăzute· Medicii vor adopta o poziţie defensivă şi vor fi mai puţin dispuşi să-i slujească pe cei

în suferinţă;· Persecutarea medicilor care apără viaţa;· Denaturarea adevărului şi îngrădirea publicaţilor care critică avorturile;· Creşterea costurilor de sănătate prin creşterea numărului de consultaţii, de procese, de

boli psihice.Efecte asupra sferei economice şi juridice:· Legea nu mai serveşte ca linie directoare morală;· Exercitarea constrângerii de a obţine verdicte ”corelate din punct de vedere politic” ;· Condamnarea nedreaptă a celor care luptă pentru viaţă;· Diminuarea eforturilor de a-i ocroti pe cei slabi;· Creşterea neliniştii şi a neîncrederii sociale;· Pierderea încrederii în guvern şi sistemul de valori morale;· Obţinerea de profit financiar în urma uciderii copiilor nenăscuţi.Efectele avortului asupra democraţiei:· Creşterea tensiunilor între popoare, a inegalităţii dintre ţările bogate şi cele sărace· Îmbătrânirea populaţiei· Creşte împovărării financiare pentru un număr tot mai mic de familii tinere;· Genocid (uciderea unui popor) ca urmare a fetocidului (uciderea feţilor);· Problema nerezolvată a culpabilităţii duce la amplificarea duşmăniei între membrii

societăţii Realizările principale privind avortul în Republica Moldova:1. Legislaţia Republicii Moldova nu este în contradicţie cu normele internaţionale ale

respectării Drepturilor reproductive ale populaţiei, permiţând întreruperea de sarcină la cerereafemeii până la 12 săpt., iar în trimestrul II- în prezenţa unor indicaţii medicale şi sociale.

2. Ultimul deceniu s-a constatat un declin substanţial al numărului avorturilor,diminuarea ratei avortului.

3. Se petrec seminare de instruire a specialiştilor în avortul prin AVM, în conceptul deîngrijire calitativă la avort.

4. Metoda de avort prin AVM a fost aprobată de MS (ordinul MS Nr 103 de la7.04.04.), s-a stabilit grupul de lucru pentru modificarea ordinului Nr 152 referitor la avort şielaborarea unui ordin nou ce va reglementa procedura avortului.

5. A fost elaborat şi publicat primul Ghid clinic, bazat pe dovezi, de avort prin AVM,aprobat prin acelaşi ordin al MS RM.

6. La catedra Obstetrică Ginecologie a USMF se petrece un studiu de evaluare aacceptabilităţii avortului medicamentos în Republica Moldova, ca prima etapă a implementăriimetodei avortului medicamentos în RM.

Probleme rămase nesoluţionate:1. Avortul continuă să fie utilizat ca metodă de planificare a familiei.2. Mortalitatea maternă cauzată de avort şi complicaţiile lui este mare.

282

3. Continuă să existe avorturi în condiţii riscante, ilegale, neînregistrate.4. Actele normative ce reglementează efectuarea avortului nu corespund recomandărilor

OMS, fiind depăşite. Practica e bazată pe Ordinele MS, nu sunt ghiduri clinice, standarde şiprotocoale, care ar reglementa implementarea în practica medicală a tehnologiilor cost-eficiente,le-ar exclude pe cele depăşite, ar contribui la salvarea resurselor şi ar oferi posibilitatea efectuăriicontrolului calităţii serviciilor.

5. Accesibilitatea serviciilor lasă de dorit, în special pentru femeile din păturile social-vulnerabile, adolescente, femeile din sectorul rural. Există bariere administrative în obţinereaavortului, în special celui din trimestrul II.

6. Serviciile de întrerupere a sarcinii nu sunt suficient integrate cu serviciile deplanificare a familiei. Oferirea de consiliere contraceptivă şi însăşi a contracepţiei nu este pe largutilizată. Din aceste motive este destul de răspândit fenomenul „avortului repetat”. Este mareproporţia de avorturi efectuate la adolescente.

7. Nu e dezvoltat sistemul de monitorizare, evaluare, de audit a activităţii sistemului deîntrerupere a sarcinii. Colectarea de date nu e standardizată, nu sunt elaborate criterii şi definiţiiclare şi unificate.

8. Este joasă calitatea serviciilor de avort: femeii nu i se oferă posibilitatea de alegere ametodei de avort şi a anesteziei, este lipsită de informaţie veridică, nu se respectăconfidenţialitatea, pe larg se practică chiuretajul uterin. Lipseşte conceptul de „sistem centrat pepacientă”.

9. Nivelul de educare şi informare a populaţiei în conceptul avortului sigur este jos.

ConstatăriConform datelor Biroului Naţional de Statistică pentru anul 2009 la 100 copii născuţi vii

le revin 36 de avorturi. Cu toate că numărul dat este semnificativ mai mic decât în aniiprecedenţi, problema avortului rămâne nesoluţionată. Informarea în cazul dat este momentulcheie. Mai mult de jumătate din femeile care au făcut avort foloseau contraceptive ineficiente,deci cunoaşterea metodelor de contracepţie şi utilizarea corectă a acestora ar reduce substanţialnumărul de avorturi.

Evaluând răspunsurile colegilor în ceea ce priveşte sănătatea reproductivă am constatat cănivelul de informare în conceptul problemei date este insuficient şi educaţia suplimentară estebinevenită. Este important ca tinerii să conştientizeze toate riscurile şi complicaţiile unui avort(atât imediate cât şi cele tardive) pentru a avea în viitor o familie sănătoasă şi fericită.

Efectele negative ale avortului continuă să influenţeze atât individul, la nivel fizic şipsihic, cât şi societatea în întregime, agravând tabloul mortalităţii, morbidităţii şi cel demografic.

ð Important este de a informa societatea în ceea ce priveşte esenţa, metodele şi complicaţiilece apar în rezultatul unui avort;

ð Accesul populaţiei la serviciile medicale prestate cu evaluarea influenţei avortului asupravieţii femei şi a întregii societăţi;

ð Constatarea problemei actuale şi a determinanţilor săi este accentuată prin evidenţierearealizărilor principale şi problemelor nesoluţionate la nivel de sistem de sănătate şi STAT.

Bibliografie1. Enăchescu D.: Medicină socială note şi suporturi de curs, Bucureşti, 1992.2. Gladun E., V. Moşin, M. Strătilă şi col.: Ghid al serviciilor de planificare familială,

editat cu sprijinul UNFPA, Chişinău, 2000.3. Tintiuc D., Iu. Grossu: Sănătate publică şi management, Chişinău, 2007.4. http://www.avort.md/5. http://fara-avort.ro/avort-c65.html6. http://www.avort.info/cat/urmari/

283

PRINCIPALELE PARTICULARITĂŢII ALESISTEMELOR DE SUPRAVEGHERE ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

Eugenia Ciumac, Valentin Marinescu, Carina Pruteanu(Conducător ştiinţific – Ferdohleb Alina, dr., conf. univ.)

Catedra Economie, management şi psihopedagogie în medicină USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryMain particularities of surveillance systems in public health

There are described the particularities of surveillance systems in public health this andmentioned. Their importance for promotion and protection of health al national level wasmentioned. The need of using Public Health surveillance systems with strict observation tomedical and social phenomena and evaluation of effectiveness of national health programs wasalso mentioned. In this work, were described the steps of monitoring process and the sources forcollecting the necessary amount of quantitative / qualitative information from the monitoringsystem. It emphasized the importance of informing professional cadres in what regards the mainidea, methods and importance of surveillance systems in public health.

RezumatÎn această lucrarea sunt descrise particularităţile sistemelor de supraveghere în sănătate

publică. S-a menţionat importanţa lor în promovarea şi ocrotirea sănătăţii la nivel naţional.Necesitatea utilizării sistemelor de supraveghere în sănătatea publică cu scopul de observaţieriguroasă a fenomenelor medico-sociale şi evaluarea eficienţei programelor naţionale de sănătateeste şi ea menţionată. În lucrare s-au descris atât etapele procesului de supraveghere cât şi surselede colectare a volumului necesar cantitativ / calitativ de informaţie din sistemul de monitoring.S-a accentuat importanţa de a informa cadrele medicale în ceea ce priveşte esenţa, metodele şiimportanţa sistemelor de supraveghere în sănătatea publică.

ActualitateaCrearea unui mediu analitico-informaţional, ce ar permite acordarea informaţiei

veridice, necesare pentru utilizarea metodelor, constând din: (1) o restructurare administrativ-organizatorică; (2) modernizarea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de asistenţă medicală; (3)optimizarea finanţării sistemului asistenţei medicale; (4) creşterea calificării personaluluimedical; devine o condiţie indispensabilă de atingere a unui efect maxim în urma reformelor.

Supravegherea în Sănătatea Publică reprezintă „activităţile întreprinse în numele statului,orientate spre colectarea continuă, analiza, interpretarea şi difuzarea datelor privind starea desănătate a populaţiei şi factorii care o determină, precum şi activităţile controlului de stat înSănătatea Publică în baza cărora sunt identificate priorităţile şi instituite măsuri de SănătateaPublică”, conform Legii privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr. 10-XVI din03.02.2009. Particularităţile principale ale sistemelor de supraveghere sunt: colectarea, analiza,interpretarea sistematică şi distribuirea continuă a datelor, care duc la acţiuni şi corelaţia cupractica medicală publică. În figura 1, s-au prezentat schematic etapele sistemelor deSupraveghere în Sănătatea Publică (SSP). Datorită faptului că sistemele de supraveghere asigurăbunăstarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei şi au drept scop ocrotirea sănătăţii populaţiei şimediului ei de viaţă - tema pe care o abordăm are un interes deosebit pentru tinerii cercetători.

ScopulStudierea şi descrierea principalelor particularităţi ale sistemelor de supraveghere ale

Sănătăţii Publice, cu analiza etapelor procesului de supraveghere şi principalelor surse de bază.În calitate de metodă de certare s-au folosit: metoda istorică (bibliografică şi studiul de caz) şimetoda analitico-comparativă.

284

Fig. 1 Schema etapelor de supraveghere în Sănătatea Publică.

În ultimii ani volumul de informaţie cu caracter medical şi general s-a mărit, şi aceastanecesită prelucrare şi analiză atât de către medicii-practicieni, cât şi de conducătorii instituţiilormedicale. Un instrument important în procesul de integrare şi analiză a întregului flux deinformaţie disponibilă în serviciul medical, în interesele soluţionării sarcinilor clinice şiadministrative, a devenit elaborarea Sistemelor Informaţionale Medicale (SIM) şi dezvoltareaTehnologiilor Informaţionale şi de Comunicaţii (TIC). La momentul actual, nivelulinformatizării şi prelucrării datelor statistice ale instituţiilor medicale din Republica Moldovaeste redus. Tehnologiile informaţionale (IT) sunt una dintre măsurile orientate spre asigurareautilizării complete şi la timp a informaţiilor disponibile în sistemul de Sănătate Publică, în scopuldezvoltării lui, precum şi a controlului stării de sănătate a populaţiei. Baza tehnologicăinformaţională a sistemului de Sănătate Publică trebuie să devină sistemele informaţionale dininstituţiile medicale, destinate prelucrării automatizate a activităţii tuturor serviciilor din cadrulacestor instituţii, necesare atât pentru sarcinile interne, cât şi pentru interacţiunea externă.

Supravegherea Sănătăţii Publice reprezintă colectarea, analiza, interpretarea şidistribuirea sistematică şi continuă a datelor, în corelaţie cu practica medicală publică. Sistemelede Sănătate Publică depind de reţeaua de persoane şi activităţi, în scopul menţinerii fluxului deinformaţie şi pot funcţiona la diferite nivele, atât local cât şi internaţional.

Sistemele de supraveghere ale Sănătăţii Publice sunt utilizate pentru colectarea datelordescriptive care identifică caracteristicile persoanei, locul şi durata, privind desfăşurarea unuifenomen medical ce este supravegheat.

Supravegherea este un proces dinamic, studiile se repetă şi sunt utilizate pentru a aflatendinţele în date. Datele de supraveghere sunt utilizate pentru monitorizarea cazurilor medicaleîn scopul determinării necesităţii acţiunii medicale publice şi evaluării eficienţei programelornaţionale de sănătate. Datele de supraveghere se utilizează în stabilirea priorităţilor la nivelulSănătăţii Publice şi la asigurarea bazei pentru cercetările epidemiologice. La etapa actuală acrescut semnificativ rolul informaţiei privind măsurile de dirijare, planificare, pronosticare apopulaţiei şi stării sanitaro-epidemiologice a ţării, inclusiv datele despre morbiditatea generală,infecţioasă sau parazitară, morbiditatea profesională caracteristică factorilor de risc careinfluenţează sănătatea colectivităţilor şi a întregii societăţi.

Sistemele de supraveghere au următoarele caracteristici:· Abordează cazurile medicale de o importanţă considerabilă pentru Sănătatea Publică

285

· Au obiective clar definite· Identifică / Clasifică corect numărul mare de fenomene medicale centrate· Reflectă corect distribuirea cazurilor în timp, spaţiu şi printre indivizi· Includ următoarele componente:

a. definiţia clară a cazului (-rilor) medical(-e) supus(-e) supravegheriib. modalitatea lucidă şi logică pentru fluxul de datec. cunoştinţe adecvate despre populaţia aflată sub supraveghered. metode corespunzătoare şi bine definite pentru colectarea, analiza, interpretarea şi

feedback-ul informaţiei.· Au o structură simplă, flexibilă şi instabilă.· Promovează un nivel înalt de participare a tuturor celor implicaţi în sistem.· Prestează informaţia la timp, stimulând astfel acţiunea importantă la nivelul sănătăţii

publice.Sistemele de supraveghere asigură diagnosticarea şi pronosticarea oportună a stărilor

nefavorabile, precum şi elaborarea măsurilor adecvate de prevenire a îmbolnăvirilor şi dediminuare a morbidităţii.

Eficienţa supravegherii sanitaro-epidemiologice, necesită abordarea problemelor desănătate din diferite aspecte. Astfel deosebim mai multe tipuri de sisteme de supraveghere:

1. Raportare complexă versus raportare de tip ”santinelă”Sistemele de raportare complexă colectează informaţia despre toate cazurile unui fenomenmedical special care este supravegheat. Datele colectate de rutină despre asistenţa pacientuluisunt acumulate pe o bază regulată şi sunt raportate.Supravegherea de tip ”santinelă” monitorizează fenomenele medicale cheie prin selectarealocurilor, regiunilor geografice, fenomenelor, prestatorilor, sau vectorilor. În cadrul acestuisistem, instituţiile medicale selectate sunt considerate ca centre de supraveghere de tip”santinelă” şi sunt solicitate să raporteze fenomenul medical supravegheat. Supravegherea de tip”santinelă” include un număr mare de activităţi medicale, în scopul obţinerii informaţiei latimpul potrivit. Datele de la centrele de supraveghere de tip ”santinelă” sunt de obicei mai exacteşi mai complete, iar acumularea datelor este mai puţin costisitoare, comparativ cu sistemele desupraveghere complexă.

2. Sisteme în baza populaţiei versus sisteme în baza instituţiei medicale Expresia “înbaza populaţiei” este utilizată pentru a descrie informaţia colectată de la toate persoanele dintr-oanumită unitate geografică, spre deosebire de informaţia ,,în baza instituţiei medicale,, care sereferă doar la persoanele din zona care cuprinde instituţia medicală dată.

3. Date primare versus date secundareDatele care sunt colectate în scopul supravegherii sunt numite date primare, iar datele acumulatedin alte motive (spre exemplu, înregistrări financiare şi administrative), însă utilizate în scopulsupravegherii, sunt numite date secundare.

4. Supraveghere activă versus supraveghere pasivăSupravegherea activă sau iniţiată de către Departamentul de Sănătate, implică utilizarea regulatăşi solicitarea de rutină a raporturilor de la reporterii potenţiali, pentru a majora raportareasituaţiilor sau maladiilor specifice.

Supravegherea pasivă sau iniţiată de prestator reprezintă o formă de colectare a datelor, încare prestatorii serviciilor medicale expediază raporturile la Departamentul de Sănătate în bazasetului de legi şi regulamente cunoscute.

Existenţa mai multor tipuri de sisteme de supraveghere în Sănătatea Publică, oferăposibilitatea de a studia problemele de sănătate din diferite aspecte, ceea ce asigură eficienţasupravegherii sanitaro-epidemiologice în Republica Moldova.

Procesul de supraveghere în Sănătate Publică constă din cinci componente principale:1. stabilirea scopurilor şi obiectivelor2. colectarea datelor

286

3. analiza datelor4. interpretarea datelor5. comunicarea sau diseminarea informaţiei referitor la supraveghere, care estecorelată direct cu acţiunea la nivelul sănătăţii publice.

1. Stabilirea scopurilor şi obiectivelor. Identificarea obiectivelor medicale evaluabile, atribuireapriorităţii şi alegerea tipului sistemului de supraveghere duc la stabilirea unei conexiuni solideîntre procesul de supraveghere şi acţiunea în domeniul Sănătăţii Publice. Scopurile fiindcombustibilul pentru orice realizare.

2. Colectarea datelor. Sursele de date şi metodele de colectare trebuie să fie testate în prealabil,pentru a garanta validitatea sa. Mecanismele de colectare a datelor trebuie să găseascăinformaţia necesară pentru supravegherea fenomenului medical, în scopul asigurării calităţiidatelor.

3. Analiza datelor referitor la supraveghere. Analiza, interpretarea şi prezentareacorespunzătoare a datelor referitoare la supraveghere, este o abilitate importantă a lucrătorilordin sfera medicală. Colectarea regulată şi sistematică a informaţiei referitoare la supravegherepermite descrierea în dinamică a fenomenelor medicale desfăşurate în cadrul populaţiei aflatesub supraveghere. Datele supravegherii sunt de obicei analizate în dependenţă de perioada detimp, regiune şi persoană.

4. Interpretarea datelor referitoare la supraveghere. Interpretarea este un proces de transformarea datelor obţinute din studiul de supraveghere în informaţia utilizată pentru realizarea acţiunii.Interpretarea datelor de supraveghere furnizează informaţia care poate fi utilizată pentru:identificarea epidemiei, monitorizarea tendinţelor, evaluarea politicii publice, proiectareanecesităţilor pe viitor.

5. Comunicarea rezultatelor supravegherii. Comunicarea rezultatelor supravegherii constituieurmătoarea etapă a procesului de transformare a datelor în informaţia necesară pentrurealizarea acţiunii.

Respectarea componentelor supravegherii în Sănătatea Publică va asigura condiţiileoptime pentru realizarea maximă a potenţialului de sănătate al fiecărui individ pe parcursulîntregii vieţi, precum şi prevenirea îmbolnăvirilor, protejarea şi promovarea sănătăţii populaţieişi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

O sarcină importantă a supravegherii epidemiologice este asigurarea volumului necesarcalitativ şi cantitativ de informaţie pentru realizarea obiectivelor esenţiale. Informaţia poate fiextrasă din diferite surse, care asigură veridicitatea informaţiei statistice. Selectarea şi utilizareaadecvată a datelor din aceste surse depinde în primul rând de tipul şi scopul activităţilor caretrebuie monitorizate.ü Statistica demografică a naşterii, decesului, starea civilă şi divorţului, reprezintă baza

supravegherii în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Statistica demografică este maiutilă pentru fenomenele care sunt uşor recunoscute la momentul naşterii sau decesului.Statistica demografică este deosebit de importantă, deoarece în multe ţări ea reprezintăsingura formă a datelor medicale disponibile într-o formă standard, astfel fiind utile pentrucomparaţiile globale.

ü Datele cu privire la morbiditate sau date referitoare la maladii sau alte fenomene legatede sănătate, sunt obţinute din câteva surse, inclusiv :

· raporturile bolilor care trebuie declarate· datele spitaliceşti· datele instituţiilor din Asistenţa Medicală Primară specializată şi clinicilor speciale· datele de laborator

ü Registrele servesc pentru includerea toate cazurile de boală sau categoria de boală încadrul unui teritoriu definit. Informaţia este colectată din surse multiple şi este corelată cu fiecareindivid în dinamică.

287

ü Studiile asupra grupurilor ţintă şi studiile la nivel de gospodărie. Informaţia care poate fiobţinută din studii include starea morbidă, comportamentele asociate cu boala, factorii de risc şidatele serviciilor medicale.ü Identificarea la nivel de comunitate a fenomenelor medicale se produce atunci, cândpersoanele considerate uneori ca fiind “informatori principali”, raportează informaţia dincomunitate la sectorul medical. Informatorii “cheie” pot fi reprezentaţi prin asistenţi medicali,lucrătorii medicali din provincie, conducătorii sau pur şi simplu subiecţii care contactează strânsîn comunitate.

Evaluarea regulată a sistemului de supraveghere stabilit permite cadrului medical de amodifica şi perfecţiona acţiunile medicale care au loc în domeniul corespunzător. Evaluareasistemelor de supraveghere reprezintă o etapă cheie în promovarea utilizării maxime a resurselormedicale publice şi trebuie să includă recomandaţii, în scopul ameliorării calităţii şi eficienţei.

Evaluarea unui sistem de supraveghere a Sănătăţii Publice implică evaluarea atributelorsistemelor, inclusiv sensibilitatea, oportunitatea, reprezentativitatea, valoarea predictivă,exactitatea şi caracterul amplu al informaţiei descriptive, simplitatea, flexibilitatea şiacceptabilitatea. Cunoaşterea acestor atribute este un atu important în domeniul SănătăţiiPublice.

Atribuite Supravegherii în Sănătatea Publică se descriu în:1. Simplitatea

Simplitatea unui sistem de supraveghere a Sănătăţii Publice se referă la structura sa, la facilitateafuncţionării sale. Sistemele de supraveghere trebuie să fie cât mai simple, realizând obiectivelesale.

2. FlexibilitateaUn sistem de supraveghere flexibil al Sănătăţii Publice se poate adapta la modificare necesităţilorinformaţionale sau condiţiilor de operare care necesită puţin timp suplimentar, personal saufinanţări alocate. Flexibilitatea este probabil cel mai bine evaluată retrospectiv prin observareamodalităţii în care sistemul răspunde la solicitările noi.

3. Calitatea datelorCalitatea datelor reflectă complexitatea şi validitatea datelor înregistrate în cadrul sistemului desupraveghere al sănătăţii publice. Calitatea datelor este influenţa de performanţa testelordiagnostice şi de screening în cazul unui fenomen legat de sănătate, calitatea instruirii şisupravegherii persoanelor care completează aceste formulare de supraveghere, şi precauţiaexercitată în operarea cu datele. Analiza acestor implicaţii ale sistemului de supraveghere alSănătăţii Publice furnizează o modalitate indirectă de evaluare a calităţii datelor.

4. AcceptabilitateaAcceptabilitatea reflectă dorinţa persoanelor şi organizatorilor de a participa în sistemul desupraveghere. Acceptabilitatea se referă la dorinţa persoanelor din agenţiile de sponsorizare careoperează în sistem şi persoanelor din afara agenţiilor de sponsorizare de a utiliza sistemul.

5. SensibilitateaSensibilitatea unui sistem de supraveghere poate fi caracterizată în baza a două nivele. În primulrând, la nivel de raportare a cazului, sensibilitatea se referă la proporţia cazurilor unei maladiidetectate de către sistemul de supraveghere. La al doilea nivel, sensibilitatea se referă laabilitatea de a detecta focarele, inclusiv abilitatea de a monitoriza modificările numărului decazuri în dinamică.

6. Valoarea predictivă pozitivăValoarea predictivă pozitivă este proporţia de cazuri raportate, care realmente suportă unfenomen legat de sănătate, supus supravegherii.

7. ReprezentativitateaUn sistem de supraveghere al Sănătăţii Publice care este reprezentativ, descrie exact evoluţiafenomenului de sănătate în dinamică şi distribuţia sa în populaţie în dependenţă de regiune şipersoană.

8. Oportunitatea

288

Oportunitatea reflectă rapiditatea desfăşurării etapelor în sistemul de supraveghere a SănătăţiiPublice

9. StabilitateaStabilitatea se referă la siguranţa (spre exemplu, abilitatea de a colecta, procesa, şi furniza datelecorect, fără riscul potenţial al erorilor) şi disponibilitatea (abilitatea de a fi operaţional în caz denecesitate) sistemului de supraveghere a Sănătăţii Publice.

Sisteme informatice medicale şi de evidenţă electronică?· Necesitatea de a înregistra un volum tot mai mare de date medicale;· Necesitatea de a analiza tot mai multe date;· Nevoia crescândă de a partaja datele medicale.

Analiza unui volum tot mai mare de date, ne impun la:· Identificarea tendinţelor de evoluţie în istoricul medical al pacientului;· Facilitatea utilizării protocoalelor clinice şi a instrumentelor de suport al deciziei (medicina

bazată pe dovezi);· Îmbunătăţirea managementului şi eficientizarea unităţilor medicale (finanţarea bazată pe

caz);· Suport pentru cercetare şi învăţământ.

Fig. 2 Structura schematică a fluxului informaţional.

Avantajele evidenţei electronice a datelor medicale:· reducerea spaţiului necesar stocării datelor medicale;· mediu extrem de favorabil cercetării;· obţinerea unui mediu standardizat pentru evidenţa datelor, bazat pe sisteme performante de

gestiune a bazelor de date;· grad mare de integrare a datelor între diverse segmente ale sistemelor informaţionale din

asistenţa medicală;· creşterea calităţii actului medical prin suportul informativ oferit structurilor administrative

locale şi centrale.Dezavantaje şi temeri:

· limitările tehnice privind asigurarea securităţii, integrităţii şi accesibilităţii datelor;· probleme de proprietate privind datele înregistrate;· costurile iniţiale mari;

289

· lipsa abilităţilor de operare şi a încrederii în sistemele computerizate a personalului medical,alături de rezistenţa la schimbare;

· diversitate mică a produselor software de calitate· absenţa unor standarde de calitate general recunoscute şi a unui cadru legal adecvat.

Constatări1. Sistemele de supraveghere şi factorii ce le determină asigură diagnosticarea şi

pronosticarea oportună a stărilor nefavorabile, precum şi elaborarea măsurilor adecvatede prevenire a îmbolnăvirilor, de diminuare a morbidităţii şi de eradicare a unor boli,ceea ce denotă importanţa majoră a sistemelor de supraveghere în Sănătatea Publică.

2. Existenţa mai multor tipuri de sisteme de supraveghere în Sănătatea Publică, oferăposibilitatea de a studia problemele de sănătate din diferite aspecte, ceea ce asigurăeficienţa supravegherii sanitaro-epidemiologice în Republica Moldova.

3. Respectarea componentelor supravegherii în Sănătatea Publică va asigura condiţiileoptime pentru realizarea maximă a potenţialului de sănătate al fiecărui individ peparcursul întregii vieţi, precum şi prevenirea îmbolnăvirilor, protejarea şi promovareasănătăţii populaţiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

4. O sarcină importantă a supravegherii epidemiologice este asigurarea volumului necesarcalitativ şi cantitativ de informaţie pentru realizarea obiectivelor esenţiale. Informaţiapoate fi extrasă din diferite surse, care asigură veridicitatea informaţiei statistice.

5. Evaluarea sistemelor de supraveghere conform atributelor esenţiale reprezintă o etapăcheie în promovarea utilizării maxime a resurselor medicale publice. Cunoaşterea acestoratribute este un atu important în domeniul Sănătăţii Publice.

6. Consolidarea cunoştinţelor în domeniul supravegherii Sănătăţii Publice, studierea şianaliza sistemelor de supraveghere existente în Republica Moldova oferă posibilitatea dea spori eficienţa.

Bibliografie1. Eţco C., Grimut Al. Tehnologii informaţionale şi comunicaţionale drept instrument

pentru optimizarea asistenţei perinatale în Moldova. Materialele Conferinţei ŞtiinţificeAnuale a Colaboratorilor şi Studenţilor. Chişinău, 2006, p. 158-162.

2. Grimut A.A., Jaloba C.N., Bortnic M.I., Jeltonogov V.M. e-Health in developingcountries. Moldovan experience. Materialele Conferinţei Ştiinţifice Anuale Med-e-Tel.Luxemburg, 2006, p. 288-290.

3. Spinei L., Ştefăneţ S., Moraru C., Capcelea A., Boderscova L., Epidemiologie şi metodede cercetare, Chişinău, 2006, p. 224.

4. Monitorul Oficial nr.67/183 din 03.04.2009, Legea privind supravegherea de stat asănătăţii publice nr. 10-XVI din 03.02.2009

5. Vlădescu C., Sănătate publică şi management sanitar. Bucureşti, Cartea universitară,2002.

290

UNELE ASPECTE MEDICO-SOCIALE ALEMORTALITAŢII MATERNE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Ana Vîlcova, Violetta Bucur(Conducător ştiinţific – Ferdohleb Alina, dr., conf. univ.)

Catedra Economie, management şi psihopedagogie în medicinăUSMF „Nicolae Testemiţanu”

SummarySome medico-social aspects of maternal mortality in Republic of Moldova

There was described in this article the situation on maternal mortality as the impact factor of"depopulation" in the country since the 1990s. The article contains information about the keymoments of the complex and integrated programs that were implemented during the past seven -ten years in Moldova. The improvement of the health of mother and child is the result of theimplementation of strategies and programs that have increased the quality and efficiency at thelevel of primary care and as well at the level of obstetrical-gynecological structures and pediatricservices. Health services are described in connection / correlation with socio-economic andpolitical conditions of the country.

RezumatÎn acest articol a fost descrisă situaţia creată în republică începând cu anii 1990 privind –

mortalitatea maternă, ca factor de impact a ”depopulaţiei”. În lucrare s-au descris momentele-cheie în programele complexe şi integrate din ultimii şapte – zece ani în Moldova. Îmbunătăţireastării de sănătate a mamei şi copilului este rezultatul implementării unor strategii şi programe,care au dus la creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor atât la nivel de asistenţă medicalăprimară cât şi la nivel de structuri ale serviciilor obstetrical-ginecologice şi pediatrice. Serviciilede sănătate sunt descrise în legătură / corelaţie cu condiţiile social-economie şi politice ale ţării.

Actualitatea"Nici o femeie nu trebuie să moară pentru că dă viaţă. Este inacceptabil faptul că în fiecare

minut moare o femeie din cauza sarcinii sau a naşterii, cînd acest lucru se poate preveni.Milioane de vieţi sînt în pericol şi trebuie să acţionăm acum" (Thoraya Ahmed Obaid, directorexecutiv, Fondul ONU pentru Populaţie). Nu este un joc de cuvinte, nu este un aforism, este undemers practic pentru care specialiştii din întreaga lume au căutat şi caută, în continuare, soluţii.Mai ales în ultimii ani, s-au luat multe măsuri şi în Moldova.

Ce şi cum trebuie schimbat pentru ca sarcina unei mame să nu fie însoţită şi de riscul unuideces din cauze medicale (un risc destul de mare în Moldova)? Ar fi oare suficientă educaţia saumai este şi necesar de investit în aparatajul medical de ultimă generaţie? Este o problemă dementalitate, care se rezolvă în timp, sau avem nevoie mai mulţi de medici, mai bine pregătiţi, depersoane care să se implice activ în rezolvarea acestor probleme? Dacă soluţiile se găsesc maigreu, putem măcar să constatăm situaţia şi să punem întrebări – a formula o problemă înseamnă ao rezolva pe jumătate. Campaniile recente au condus la rezultate pozitive. De aceea, eforturiletrebuie să continue.

Pornind de la începutul anilor 1990 Republica Moldova a avut un număr relativ mic dedecese materne şi infantile în comparaţie cu alte ţări din Europa de Est. Iarăşi, în 2008 Moldovas-a plasat pe locul 117 din 189 ale lumii. Totodată, în republică au fost implementate / organizateprograme complexe şi integrate, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea stării de sănătate a mamei şicopilului. Următorul pas după fortificarea stării de sănătate a mamei şi copilului din Moldovaeste implementarea unor programe complexe care ar duce la creşterea calităţii şi eficienţeiserviciilor atât la nivelul medicinii de familie cât şi la nivelul serviciilor obstetrical-ginecologice/ pediatrice specializate.

Mortalitatea maternă (MM) reprezintă un fenomen demografic negativ cu implicaţii majoresocial-economice, cultural-educaţionale şi sociale. Mortalitatea maternă este o reflecţie fidelă astării de sănătate a populaţiei. MM descrie atât nivelul de dezvoltare socio-economică a ţării cât

291

şi dezvoltarea serviciilor de supraveghere a / conduită în sănătate. Pe de altă parte, aceastareflectă nivelul de cultură şi educaţie pentru sănătate al populaţiei privind fertilitatea şi etc.Mortalitatea matrenă reflectă şi implicarea politicii guvernului în realizarea binel-ui social (prinprocentul din Produsul Intern Brut alocat în Serviciile Sănătăţii). Mortalitatea materna este unanalizator, recomandat de experţii Organizaţiei Naţiunelor Unite, în populaţii pentrucaracteristica sintetica a nivelului de dezvoltare socio-economica a ţării.

Conform definiţii, Mortalitatea materna este definită ca fiind decesul unei femei în timpulsarcinii sau în termen de 42 de zile de la încheierea sarcinii din orice cauză legată sau agravatăde sarcină sau de îngrijirea sarcinii. Sunt luate în considerare orice decese provocate decomplicaţii ale avortului la orice stadiu al sarcinii.

Tot mai multe femei din Republica Moldova mor din cauza complicaţiilor în timpul sarciniisau la naştere. Experţii internaţionali explică /sau dau vină pe sărăcie, adresare tardivă la medic,costuri mari la unelor servicii din domeniu, dar şi totodată la îngrijiri necalitative.

Pe parcursul anilor 2006-2010 în ţară noastră au fost 52 de decese materne, dintre care celemai multe la vârsta de 20-24 de ani. Acestă a aratat un Raport de analiza confidenţiala amortalităţii materne din republica. Potrivit datelor acestui raportului, mortalitatea materna înMoldova este mai scăzuta decât în Armenia şi Kazahstan, dar totodată de cinci ori depăşeşte”rapotul” din Uniunia Europenă. Rezultate au arătat ca 6 din 10 femei decedate s-au adresatextrem de târziu după asistenta medicală şi / sau au decedat la domiciu, iarăşi 4 din 10 gravide n-au fost la supraveghrea antenatala a medicului de familie şi obsetricianului.

Scopul acestei lucrări este studierea unor particularităţi a mortalităţii materne din republica,cu descrierea problemei în dinamica anilor şi reflectarea programelor / activităţilor implimentateîn acest domeniu. În calitatea de materialele cercetării au fost datele Biroului Naţional deStatistică, Raporte naţionale şi narative privind domeniul abordat şi lucrările ştiinţifice dindomeniul. Iar, în calitatea de metodele de cercetare au fost: metoda istorică / bibliografică,metoda matematică, metoda statistică, metoda comparativă, etc.

RezultateÎn fiecare minut, o femeie moare din cauza sarcinii sau a naşterii. Însumat, înseamnă peste

10 milioane de femei într-o generaţie. Aproape toate aceste femei (99%) trăiesc şi mor în ”ţări încurs de dezvoltare”. O rată ridicată a mortalităţii materne este un indicator al unui sistem desănătate deficitar. Mortalitatea maternă - arată şi că drepturile fundamentale la viaţă şi sănătateale femeilor sunt încălcate.

In Moldova mortalitatea maternă nu a avut o evoluţie liniară pe parcursul ultimilor ani, deşis-a redus semnificativ comparative cu ultimul deceniu al secolului 20. Aşadar, mortalitateamaternă a scăzut de la 55,2 cazuri la 100.000 nou-născuţi vii in anul 1990 pană la 27,1 cazuri in2000. După o creştere considerabilă a mortalităţii materne in anul 2001 (43,9 la 100.000 de nou-născuţi vii), acest indicator a avut in continuare o evoluţie descrescătoare, ajungând la nivelul de15,8 cazuri la 100.000 de nou-născuţi vii in anul 2007. In anul 2008, a fost înregistrată oascensiune esenţială a mortalităţii materne până la 38,4 la 100.000 de nou-născuţi vii, depăşindcu mult valorile înregistrate în ultimii ani. Confirmând evoluţia non-liniară, acest indicator s-adiminuat până la 17,2 cazuri pentru 100.000 copii născuţi vii în 2009 şi în 2010 – 44,5 (18 decazuri).

Marea majoritate a deceselor materne poate fi prevenită. În ţările industrializate / cueconomie dezvoltate, decesele cauzate de sarcină şi naştere sunt forte rare. Mortalitatea maternădin Estul Asiei şi din America Latină a scăzut aproximativ cu 50% în unele ţări. Iarăşi în Africaşi în sudul Asiei, complicaţiile sarcinii şi ale naşterii rămân cea mai frecventă cauză a decesuluila femei şi raportul este în creştere.

292

40,2

48,3

36,328,6 27,1

43,9

28,021,9 23,5

18,6 16,0 15,8

38,4

17,2

44,5

1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Fig. 1. Dinamica mortalităţii materne pe perioda anilor 1996 – 2010 (la 100.000 născuţi vii),(Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova).

Pentru a le salva viaţa e nevoie de:Ø acces universal la contracepţie pentru a evita sarcinile nedorite,Ø acces la asistenţă medicală la naştere,Ø acces rapid la îngrijite obstetricală de urgenţă când e nevoie.

Din datele prezentate în tabelul 1, menţionam că, fenomenul moratlităţii materne înlocalităţile raionale este mai înalt atât în 2008 cât şi în 2010. Totodată, în anul 2010 mortalitateamaternă a fost mai înaltă în municipii – prin complicaţiile sarcinii, naşterii şi lăuziei cu 4,70/000(de 1,29 ori cazuri).

Tabelul 1. Cauzele mortalităţi materne în dinamica, 2007-2009, (0/000)*

* Biroului Naţional de Statistică.

Mortalitatea maternă poate fi cauzată de risc direct şi indirect. Mortalitatea maternă prin riscobstetrical direct, adică cea cauzată de complicaţii obstetricale ale sarcinii, naşterii sau lăuziei,prin intervenţii, omiţii / sau tratament incorect:

Complicaţiile avortuluiü Trombembolia arteriei pulmonareü Hemoragie masivă (condiţionată de ruptura de uter, prezentarea placentei, hipotonia

uterului)ü Embolie cu lichid amnioticü Sepsis după naştereü Eclampsieü Sarcină extrauterină

Prin complicaţiile sarcinii,naşterii şi lăuziei

Prin întrerupereade sarcina Total

2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010 2007 2008 2009 2010

Localităţimunicipale 13,8 - 10,5 21,0 - 21,5 - - 13,8 21,5 10,5 41,9

localităţiraionale - 33,9 9,6 16,3 3,4 - - 3,3 3,4 44,1 19,2 45,6

RepublicaMoldova 2,6 25,6 9,8 17,3 2,6 5,1 - 2,5 5,3 38,4 17,2 44,5

293

Mortalitatea maternă prin risc obstetrical indirect, adică cea care a survenit din cauzaafecţiunilor preexistente sarcinii sau care s-au dezvoltat pe parcursul ei si au fost agravate demodificările sarcinii.

Septicemie (infecţie septico-purulentă generală, care nu este legată cu sarcina):· Anevrisma aortei· Hepatita virală· Infarct miocardic· Meningoencefalita· Tumori maligne· Tuberculoză pulmonară· Reumatism cu vicii combinate· Vicii congenitale cardiace înnăscute (s-mul Eizenmeigher)· Complicaţiile anesteziei - S-mul Mendelson· Diabet zaharatAnaliza minuţioasă a tuturor cazurilor în cadrul comisiei Ministeriale cu implicarea tuturor

specialiştilor a constatat că în 50% din cazuri mortalitatea maternă este evitabilă, 43% cazuricondiţional evitabilă şi numai în 7% cazuri moartea a fost inevitabilă din cauza surveniriicomplicaţiilor severe imprevizibile şi incurabile.

Tabelul 2. Accesul femeilor la asistenţă în timpul sarcinii (%)

• din femeile care au născut, au beneficiat de îngrijire prenatala 99%

• au efectuat prima vizită in primele 3 luni de sarcină 73%

• au beneficiat de asistenţă adecvata (ind. Kotelchuck) 77%

• au fost consultate în probleme de planificare a familiei, complicaţii ale sarcinii,îngrijire postnatală a nou-născutului

65%

Marea majoritate a deceselor sau produs în unităţile sanitare şi 25,7% decedatele nu sauadresat după asistenţa medicală şi decesele sau produs. Motivele neinternării decedatelor înunităţile sanitare au fost:

- neglijenţa femeii sau a familiei;- evoluţia rapidă spre deces;- refuzul femeii de a fi internată;- lipsa posibilităţilor materiale.

Repartizarea decedatelor după locul de deces în unitatea sanitară este următoarea: (1) înspitalele raionale – 37,2%; (2) în instituţiile republicane – 27,8%; (3) în alte instituţii sanitare dinţară şi de peste hotarele ei –9,3%.

Din figura 2, observăm, ponderea decedatelor după locul de trai în 58,3% constituie femeilede la sate, 25% din centrele raionale şi 16,7% din oraşele republicii.

58,3%25,0%

16,7%

CS din sate republici CMF din centre raionale CMF din orașele republici

Fig.2. Structura mortalităţii materne după locul de trai, 2009 (%).

294

18,3%

44,5%

27,2%

20-24 ani 25-29 ani 30-35 ani

Fig. 3. Structura deceselor materne în funcţie de grupele de vârstă, 2009 (%).

Accesibilitatea la asistenţă medicală la sate, precum şi cultura sanitară sânt mult sub niveluldorit. Totodată, restructurările ce au loc în republică şi în special în ocrotirea sănătăţii şi vormicşora mai mult accesibilitatea la asistenţă medicală, dat fiind faptul că s-a întrodus asistenţamedicală contra plată, iar sărăcia, care creşte vertiginos nu va da posibilitate majorităţiipopulaţiei de a se deplasa spre centrele specializate şi de a procura medicamentele necesarepentru tratamentul ambulator.

Regionalizarea asistenţei medicale perinatale şi internarea gravidelor cu patologie, conformnivelurilor de referinţă a maternităţilor, a dus la stabilizarea, îmbunătăţirea indicilor asistenţeimedicale. Restructurările teritorial-administrative în republică cu trecerea din nou la raioane aavea un impas negativ, deoarece toate spitalele judeţene au fost aprovizionate cu echipamentnecesar şi concentrarea patologiei a fost bine determinată şi regionalizată în cadrul programuluide perinatologie. Spitalele raionale astăzi sunt lipsite de posibilităţi de investigaţie şi tratament lanivelul necesar. Ponderea deceselor materne este dată de femeile din grupele de vârstă 25-29 ani,constituind 44,5% şi celelalte 2/3 în jurul acestor grupe de vârste 30-35 ani - 27,2% şi 20-24 ani– 18,3%.

Acţiuni pe termen lung, până în anul 2015:1) regionalizarea asistenţei medicale specializate prin alocarea de fonduri, necesare pentru

reabilitarea şi restructurarea maternităţilor din toate centrele raionale şi oraşele mici;2) redresarea cât mai urgentă a serviciului de colectare a sângelui, pentru a acoperi

necesităţile maternităţilor în plasmă proaspăt congelată şi alte preparate sangvine;3) extinderea capacităţilor de spitalizare a gravidelor în centrele specializate ale ţării, în

special, în secţiile patologie obstetricală, în mod planic, conform criteriilor de referinţă amaternităţilor;

4) reducerea ratei avorturilor prin popularizarea în mass - media şi educare sanitară anecesităţii de utilizare a mijloacelor moderne de contracepţie şi de combatere a avorturilorempirice;

5) implementarea metodelor de avort, recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;6) reducerea naşterilor în afara instituţiilor medicale specializate prin dezvoltarea

infrastructurii, utilizarea mai eficientă a fondurilor comunitare şi alfabetizarea sanitară agravidelor;

7) implementarea conceptului de audit în evaluarea mortalităţii materne şi a cazurilor decomplicaţii grave, de proximitate, care cu probabilitate mare ar fi condus la deces;

8) perfecţionarea managementului sanitar în scopul eficientizării activităţilor legate deîmbunătăţirea sănătăţii materne: cuprinderea în evidenţă a femeilor gravide în termenele stabilite;

9) coordonarea activităţilor medicilor de familie şi ale consultanţilor specializaţi, extindereaschimbului de informaţii medicale între centrele medicilor de familie şi staţionarele obstetricale;

10) îmbunătăţirea mecanismelor de monitorizare a sectorului formal în vederea depistăriicazurilor, interzicerii şi retragerii din muncă a minorelor angajate sub vârsta minimă de angajare.

295

ConstatăriAnalizând mortalitatea maternă pe parcursul anilor 1996-2010 s-a constatat o dinamică de

scădere a nivelului de decesuri materne. Indicatorul mortalităţii materne în anul 2009 înRepublica Moldova este într-o scădere nepronunţată, comparativ cu anul 2005 (17,2 şi, respectiv,18,6 cazuri la 100 mii născuţi vii). Însă valoarea maximă a fost atinsă în anul 2008 fiind 38,40/000şi în 2010 - 44,50/000. Micşorarea mortalităţii materne se datorează implementării "Programuluinaţional de ameliorare a asistenţei medicale perinatale", ameliorării serviciului de planificarefamilială, sporirii responsabilităţii faţă de conduita sarcinii din partea obstetricienilorginecologilor şi a femeii faţă de propria sănătate şi soarta propriului copil. Dar rămân maidezavantajoase femeile: (i) din localităţi rurale, (ii) cu studii secundare, (iii) din zona Centru aMoldovei, (iv) cu doua sau mai multe naşteri.

Bibliografie1. Tintiuc D., Grossu Iu., Grejdianu T., et. al. Sănătate Publică şi Management. // Medicina.

Chişinău, 2007, 896 p.2. Centrul Naţional de Management în Sănătate. Sănătate Publica în Moldova, anul 2010. //

Chişinău, 2011.3. http://www.csid.ro/family/statistici-ingrijoratoare-in-privinta-mortalitatii-materne-si-infantile4. http://www.esanatos.com/ghid-medical/obstetrica/mortalitatea-materna5. http://www.unfpa.ro/presa/com presa/maternalhealthfund

CAUSES OF DEATH AND LIFE EXPECTANCY AT BIRTH IN THE REPUBLIC OFMOLDOVAOlga Penina

Institute of European Integration and Political Sciencesof the Academy of Sciences of Moldova

SummaryIn the article “Causes of death and life expectancy at birth in the Republic of Moldova”,

we present some results of the joint project carried out between the Academy of Sciences ofMoldova and the National Institute of Demographic Studies (INED), France. Our study is basedon the original method of reconstruction developed at INED (F. Mesle, J. Vallin). We show theimpact of broad classes of causes of death to the global changes in life expectancy at birth inMoldova between 1965 and 2008. Cause-specific mortality trends for large groups of cause sincethe mid 1960s are also presented.

RezumatCauze de deces şi speranţa de viaţă la naştere în Republica Moldova

În articol sunt prezentate unele rezultate ale proiectului comun între Academia de Ştiinţea Moldovei şi Institutul Naţional de Studii Demografice din Franţa (INED). Acest studiu sebazează pe metoda originală de reconstituire elaborată la INED (F. Mesle, J. Vallin). Suntprezentate impactul cauzelor majore ale decesului asupra schimbările globale ale speranţei deviaţă la naştere în perioada anilor 1965-2008, precum şi tendinţele mortalităţii după cauze dedeces din mijlocul anilor 1960.

IntroductionIn the Republic of Moldova, between 1965 and 2008, male life expectancy at birth lost

1,2 years (from 66,6 in 1965 to 65,4 in 2009) and female one gained only 1,6 years (from 71,5 in

296

1965 to 73,1 in 2008 [7, 9]1. At the same time, in France, for example, the increase in lifeexpectancy over the same period is 10,1 years for males and 9,7 years for females2. The analysisof causes of death is a useful tool for a better understanding of the health crisis affected theMoldovan population. However, for any country the comparison of cause-specific mortality overa long period encounters the problem of changes in classification of causes of death [3]. InMoldova, from 1959 to 1991, the Soviet classification was revised in 1965, 1970, 1981 and1988. After Independence, the 9th and the 10th Revisions of International Classification of Death(ICD) were successively applied. To ensure consistency between the classifications, we adapteda method for reconstructing continuous time series of deaths by causes developed for France(Vallin and Meslé, 1988, Meslé and Vallin, 1996) to the Moldovan data [10]. As a result, wereconstructed 1965-2008 coherent series of deaths by sex, 5-year age groups and cause,classified according to ICD-10 [8]. The examination of data quality, especially during the Sovietperiod, revealed its considerable inaccuracy pronounced the most in infancy and at older ages.Earlier, we proposed some methods of correction for infant mortality [7, 9]. In this paper, basedon the reconstructed data we will show the impact of broad classes of causes of death on the totalchanges in life expectancy at birth between 1965 and 2008 years as well as the evolution ofmortality trends by cause since the mid 1960s.

Material and methodsOur calculations are based on the reconstructed cause-of-death time series by sex, 5-year

age groups and ICD-10 items. For every year of 1965-2008 period, abridged life tables wereconstructed. To estimate the contribution of different age groups and causes of death to lifeexpectancy changes between two years we use a method of component proposed by E. Andreev[1]. For standardization of mortality rates, we use European population standard (WHO, 1992).

ResultsFrom 1965 to 2008, life expectancy at birth dropped by 1,2 year for males (from 66,6

years in 1965 до 65,4 years in 2008) and gained 1,6 year for females (from 71,5 years in 1965 to73,1 years in 2008). Despite the lack of progress, changes in cause-specific mortality structureare substantial (fig. 1).

Figure 1. Age and cause of death contributions to the changes in Moldovan life expectancybetween 1965 and 2008

Source: O. Penina, F.Mésle, J.Vallin (2010)

1 The values of life expectancy at birth are given after the correction of infant mortality rates due to its under-registration, especially pronounced in the 1960s and 1970s (PENINA, O.; MESLÉ, F.; VALLIN, J. 2010. – Commentcorriger la sous-estimation de la mortalité infantile en Moldavie ? Population-F, vol. 65, n° 3, p. 563-580).2 Data is taken from www.ined.fr

297

On the one hand, decline in infant mortality was the main contributor to the improvementof life expectancy (+2.9 years for males and +2.7 years for females); moreover, the decrease inchild mortality added 0.8 year for both sexes. On the other hand, increase in adult mortality (ages15+) opposed this progress and shortened life expectancy by 4.9 years for males and 2.0 yearsfor females. The reduction of mortality from diseases of the respiratory system, infectiousdisease, other diseases and external causes (for females) accounts for a gain of 3 years in maleand 3.6 years in female life expectancy. The increase in mortality from circulatory diseases,digestive diseases, neoplasms and external causes (for males) is responsible for a loss of 4.2years in males and 2.1 years in females. These diseases, except neoplasms, are three leadingcauses of death at adult ages. For males, the highest losses are concentrated around the ages 45-64 whereas for females there is a shift to older ages (55-69 years).

It is worth highlighting a significant impact of digestive diseases at working ages on lifeexpectancy dynamics, especially for females. Its negative contribution to the total losses at adultages surpassed that produced by external causes for males (respectively, -1.0 and -0.9 in the totallosses of -4.9) and even circulatory diseases for females (respectively, -1.1 and -0.9 in the totallosses of -1.9).

To give a more complete view of mortality dynamics, the evolution of standardizedmortality rates for seven broad groups of causes of death will be shown.3

Looking at the standardized mortality rates for broad groups of causes, it appears that theoverall mortality trend from the mid-60s to the mid-80s is a result of a combination ofcontrasting trends for different cause-of-death groups. On the one hand, the rise in mortalityfrom circulatory diseases, digestive diseases, external causes, neoplasms and the stagnation forother causes of death occurred. The situation was especially unfavorable for digestive diseases:during 1965-1984, standardized mortality rates increased almost by 5 times for females and 3times for males. On the other hand, this period is marked by considerable progress in infectiousdiseases and headway since the mid-70s in respiratory diseases.

Figure 2. Annual trends in standardized mortality rates according to seven broad groupsof causes of death since the mid-60s, by sex, logarithmic scale

Source: O. Penina, F.Mésle, J.Vallin (2010)

3 European population standard is used (WHO, 1992).

298

The period of "wide fluctuations» (1985-1998) affected the most circulatory diseases,digestive diseases and external causes (for males); moreover, after a long period of improvement,the situation deteriorated for infectious and respiratory diseases.

The recent cause-specific mortality dynamics look quite contrasting. On the one hand, thedecline in mortality from circulatory diseases, after a rapid post-crisis recovery in the second halfof the 1990s, is still persisting up to now and even accelerated over the recent years (fig. 2). Onthe other, the unfavorable trends (increase or stagnation) for all other groups of causes of deathhalt this recent progress.

ConclusionsLike for other countries of the former USSR, Moldovan life expectancy at birth is much

lower compared to the Western countries. The present situation is a result of a long-term healthdeterioration of the adult population started since the mid1960s. and partially compensated byconsiderable progress achieved in infant mortality. Cardio-vascular diseases, digestive diseasesand violent deaths (for males) are the main causes of death at adult ages responsible for theglobal life expectancy changes between 1965 and 2009. An extremely high level of mortalityfrom digestive diseases, especially among females, is a peculiar feature of Moldovan type ofmortality. Further analysis of the reconstructed time series by detailed cause will provide us withbetter insight into the health deterioration of the Moldovan population.

Bibliography1. Andreev E. Метод компонент в анализе продолжительности жизни», Вестник

статистики, № 9, 1985. стр. 42-48.2. Duthé Géraldine, Badurashvili Irina, Kuyumjyan Karine, Meslé France and Vallin

Jacques, 2008. – An attempt to re-estimate recent mortality trends in two Caucasiancountries. – Paris, INED, 26 p. (Paper presented at the European Population Conference,Barcelona, 9-12 July 2008).

3. Meslé France and Vallin Jacques, 1996. – Reconstructing long-term series of causes ofdeath, Historical methods, vol. 29, n° 2, p. 72-87.

4. Meslé France and Vallin Jacques, 2003. – Mortalité et causes de décès en Ukraine auXXe siècle. – Paris, INED, 396 p. + CD-Rom (Cahier n° 152, with contribution byVladimir Shkolnikov, Serhii Pyrozhkov and Serguei Adamets ).

5. Meslé France, Vallin Jacques and Hertrich Véronique, 2006. – Mortality trends in theBaltic countries since the 1950s: permanence or changes in the cause-of-death pattern. –Paris, INED, 15 p. (Paper presented at the European Population Conference, Liverpool,21-24 June 2006).

6. Meslé France, Vallin Jacques, Hertrich Véronique, Andreev Evgueni and ShkolnikovVladimir, 2003. – Causes of death in Russia: assessing trends since the 1950s, in : IrenaE. Kotowska and Janina Józwiak (éd.), Population of Central and Eastern Europe.Challenges and opportunities, p. 389-414. – Warsaw, Statistical PublishingEstablishment, 724 p.

7. Penina Olga, Meslé France and Vallin Jacques, 2008. – How to Correct Overestimationof Moldovan Life Expectancy in the 1960s and 1970s? – Paris, INED, 17 diapos p.(Paper presented at the European Population Conference, Barcelona ,9-12 July 2008).

8. Penina Olga, Meslé France et Vallin Jacques, 2009. – Analyzing long term mortalitytrends by causes of death, the case of the Republic of Moldova, in : Institutul IntegrareEuropeana si Stiinte Politice, Procesele socio-demografice in societatea contemporana:de la meditatii la actiuni , p. 105-113. – Chisinau, Academia de Stiinte a Moldovei,Institutul Integrare Europeana si Stiinte Politice et Fondul ONU pentru Populatie, 292 p.

9. Penina Olga. Meslé France et Vallin Jacques. Comment corriger la sous-estimation de lamortalité infantile en Moldavie ? 2010, Population-F. vol. 65. n° 3. p. 563-580.

299

10. Vallin Jacques and Meslé France, 1988. – Les causes de décès en France de 1925 à 1978. – Paris, INED,PUF, 608 p. (Travaux Documents, Cahier 115)

UNELE PARTICULARITĂŢI A CONDIŢIILOR DE VIAŢĂ ŞI STĂRII DE SĂNĂTATEA PERSOANELOR LONGEVIVE

Anatol Negară, Hasnaş Victoria, Tudor Grejdianu, Natalia Blaja – Lisnic,Leonid Margine, Alexandr Lavric

Catedra Sănătate Publică şi Management „Nicolae Testemiţanu”,Centrul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie din Republica Moldova

SummaryThe living conditions of old people (80 years and over)

The living conditions of old people are a reflection of the living conditions of society as awhole. The change in living standards in Republic of Moldova in the past 20 years has had itseffects on the living conditions of old people .A uniform evaluation of the standard of living isvery difficult, and a comparison of the living conditions of old people presents enormousproblems, but the main components of the standard of living can be compared …

RezumatCondiţiile de viaţă ale oamenilor vârstnici sunt o reflectare a condiţiilor de viaţă ale

societăţii în ansamblu. Schimbarea nivelului de trai în Republica Moldova în ultimii 20 de ani aavut efectele sale asupra condiţiilor de viaţă ale persoanelor longevive. Oevaluare uniformă a nivelului de trai este foarte dificilă şi o comparaţie a condiţiilor de viaţăale persoanelor în vârstă prezintă enorme probleme, dar principalele componente ale niveluluide trai poate fi comparate ...

ActualitateaÎn cadrul modernizării şi transformărilor rapide care definesc lumea de astăzi, rolul şi

locul populaţiei longevive de 80 şi mai mult în familie şi comunitate au suferit modificăriimportante. Numărul tot mai mare al vârstnicilor duce la modificarea poziţiei lor în viaţafamilială şi cea socială şi necesită un efort de adaptare reciproc din partea tuturor membrilorfamiliei şi societăţii.

Complexitatea schimbărilor condiţiilor social-economice şi a factorilor ce influenţeazăsănătatea populaţiei, în special a celei vârstnice, necesită efectuarea cercetărilor ştiinţificeorientate spre determinarea influenţei modului de viaţă asupra sănătăţii, care în mare partecaracterizează comportamentul şi activitatea omului. În acelaşi timp, este necesar de menţionatfaptul că studiile speciale ce caracterizează modul de viaţă al populaţiei vârstnice de 80 ani şimai mult, nu sunt efectuate cercetări, ceea ce determină actualitatea cercetărilor în acestdomeniu.

ScopulAprecierea opiniei populaţiei longevive (80 ani şi peste) privind modul de viaţă şi

factorii ce influenţează starea lor de sănătate.

Materiale şi metodeStudiul descris în lucrarea de faţă a fost un studiu descriptiv, după volumul eşantionului

integral şi selectiv. Prin studiul integral a fost efectuată analiza morbidităţii şi mortalităţiipopulaţiei de 80 ani şi peste în perioada anilor 2005 – 2008, ce a permis să caracterizămfrecvenţa şi impactul asupra stării sănătăţii populaţiei de 80 ani şi peste. Au fost luate înconsideraţie metodologia de cercetări discriptive asupra parametrilor epidemiologiei morbidităţii

300

şi mortalităţii persoanelor de 80 ani şi peste ce au fost argumentate şi au fost adoptate reieşinddin condiţiile economice, sociale, profil etno-cultural şi ambianţa mediului extern specificepentru Republica Moldova.

Studiul complex privind particularităţile stării de sănătate a persoanelor de 80 ani şi pestes-a efectuat în baza programului special elaborat de autor ,care include metode moderne destudiu, analiză a aspectelor medico-sociale a populaţiei de 80 ani şi peste din mediul rural şiurban a Republicii Moldova în intervalul anilor 2005-2008. Unitatea de studiu a constituit-ofiecare persoană de vârsta de 80 ani şi peste ce locuiesc în mediul rural şi urban a raionuluiNisporeni şi a municipiului Chişinău.

Anchete pentru sondajul de opinii – 371.Metode- Matematică – calcule matematice specifice pe parcursul cercetării.- Sociologică – această metodă a constat în utilizarea anchetei şi interviului. Ea a permis

studierea opiniei populaţiei şi a medicilor de familie cu privire la reforma serviciilor primare deasistenţă medicală.

- Interviul standard – metoda prin care s-a obţinut culegerea de informaţii de tippopulaţional.

RezultateÎn urma studiului observaţional, descriptiv şi analitic, s-a folosit ca instrument de lucru

un chestionar care cuprinde populaţia de 80 ani şi peste, referitor la modul de viaţă şi factorii ceinfluenţează la starea de sănătate. Lotul a fost reprezentat de 371 de persoane din două baze destudiu ce a inclus: mediu rural – raionul Nisporeni şi mediul urban – municipiul Chişinău.

În sondajul studiului efectuat repartiţia populaţiei de vârsta de 80 ani şi peste după sex afost repartizată astfel: bărbaţii au constituit 21.5 %, iar femeile – 78.5%, cu o pondere mai mărităa sexului feminin.

Caracteristicile generale ale persoanelor de vârsta de 80 ani şi peste supuse sondajului deopinii în raport de grupurile de vârstă s-au repartizat astfel: 80-84 ani – 40,2%, 85 ani şi peste –59,8%. După mediul de reşedinţă, lotul s-a repartizat astfel: mediul urban – 92.2 %,mediul rural– 7.8 %. După naţionalitate: moldoveni -80.9%, ruşi -15.2%, ucraineni 3.9%. În raport cuapartenenţa socială, în urma căruia au fost evidenţiate următoarele rezultate: pensionari – 91,9,invalizi – 8.1. Ponderea nivelului de studii a populaţiei de vârsta 80 ani şi peste s-a repartizat înurmătoarea ordine: medii incomplete – 30,9%, medii complete – 24,6%, medii de specialitate –15,7%, superioare incomplete – 3,0% superioare – 1,2%, fără studii – 15,5%

În studiul ce ţine de sondajul de opinii a persoanelor de 80 ani şi peste au fost incluse şiîntrebări referitor la modul de viaţă şi factorii ce influenţează la starea de sănătate. În continuarev-om descrie întrebările ce au fost puse şi respectiv răspunsurile primite.

„În general, aţi putea spune că starea dumneavoastră de sănătate este:”Variantele de răspuns: excelentă 0% , bună 13.5%, mediocră 31%, proastă 55%.Din categoriile de răspuns la această întrebare se poate de concluzionat, că ponderea

maximală a fost la varianta de răspuns – „proastă” cu 55,5%, iar ponderea minimală de 13,5% lavarianta de răspuns – „bună”.

„Comparativ cu 1 an în urmă, cum v-aţi califica în general sănătate din clipa de faţă?”

Variante de răspuns : mult mai bună în prezent 2.7% , ceva mai bună în prezent 11% ,aproximativ la fel 53.9%, ceva mai rea în prezent 27%, mult mai rea în prezent 5.4%.

Din categoriile de răspuns la această întrebare se poate de concluzionat, că pondereamaximală a fost la varianta de răspuns – „aproximativ la fel” cu 53,9%, iar ponderea minimalăde 2.7% la varianta de răspuns – „mult mai bună în prezent”.

301

“De ce nu vă adresaţi la medic în caz de boală?”Variant de răspuns: nu dispun de resurse financiare 62.3 % , îmi cunosc bolile, de aceea

folosesc remedii la domiciliu 14.2% ,vine greu să mă deplasez 18.2%, nu am încredere înpersonalul medical 5.3%

Din categoriile de răspuns la această întrebare se poate de concluzionat, că pondereamaximală a fost la varianta de răspuns – „nu dispun de resurse financiare” cu 62.3%, iarponderea minimală de 5.3% la varianta de răspuns – „nu am încredere în personalul medical”.

“Care a fost venitul mediu lunar în 2009, în lei?”,Variante de răspuns: mai puţin de 300 lei – 5.4%, 300-500 lei – 21.6%, 500-700 lei –

59.3%, mai mult de 700 lei – 13.7%.Din categoriile de răspuns la această întrebare se poate de concluzionat, că ponderea

maximală a fost la varianta de răspuns – „500-700 lei” cu 59.3%, iar ponderea minimală de 5.4%la varianta de răspuns – „mai puţin de 300 lei”.

“Cum vă ajunge venitul mediu lunar pentru trai ?”,Variante de răspuns: îmi ajunge 0%, îmi ajunge doar pentru produse alimentare 13.5%,

cu greu îmi ajunge pentru existenţă 40.7%, nu îmi ajunge ,fără ajutor nu pot exista 45.8% Din categoriile de răspuns la această întrebare se poate de concluzionat, că ponderea

maximală a fost la varianta de răspuns – „nu îmi ajunge ,fără ajutor nu pot exista ” cu 45.8%, iarponderea minimală de 13.5% la varianta de răspuns – „îmi ajunge doar pentru produsealimentare”.

„Care sunt condiţiile Dvs. de trai ?”Variante de răspuns: apartament cu condiţii satisfăcătoare 48.2% , apartament cu condiţii

nesatisfăcătoare 21.8 %, casă pe pământ cu condiţii satisfăcătore 22.5%, casă pe pământ cucondiţii nesatisfăcătoare 7.5%

Din categoriile de răspuns la această întrebare se poate de concluzionat, că pondereamaximală a fost la varianta de răspuns – „apartament cu condiţii satisfăcătoare ” cu 48.2%, iarponderea minimală de 7.5% la varianta de răspuns – „casă pe pământ cu condiţiinesatisfăcătoare”.

„Care a fost caracterul vieţii Dvs. în familie?”variante de răspuns: cu unele neplăceri, emoţii negative – 28,6%, permanent neajunsuri şi

stresuri – 6.2%, relaţii familiale bune şi viaţă liniştită – 65.2%Din analiza rezultatelor obţinute din sondajul de opinii a persoanelor de 80 ani şi peste

intervievate în sondaj se poate de concluzionat, că ponderea maximală de 65.2% revine varianteide răspuns „relaţii familiale bune şi viaţă liniştită”, iar ponderea minimală de 6.2 % revinevariantei de răspuns – „permanent neajunsuri şi stresuri”.

Complexitatea schimbărilor condiţiilor social-economice ce influenţează sănătateapopulaţiei, în special a populaţiei apte de muncă, necesită efectuarea cercetărilor ştiinţificeorientate spre determinarea influenţei modului de viaţă asupra sănătăţii, care în mare partecaracterizează comportamentul şi activitatea omului. În continuare, ne vom opri asupra factorilorde risc ce condiţionează apariţia hipertensiunii arteriale, încercând să obţinem unele răspunsuri laîntrebarea

„La apariţia şi dezvoltarea bolii, care factor de risc de bază cunoaşteţi din ceienumeraţi mai jos?”

Variantele de răspuns (factorii de risc) au fost: stressul – 27.1%, fumatul – 19.8%,folosirea alcoolului – 15.9%, masa excesivă a corpului şi hipodinamia – 3,5%, alimentaţianeechilibrată – 18%, condiţii dăunătoare de muncă – 5.7%

Din rezultatele sondajului de opinii a persoanelor intervievate, referitor la factorii de riscce au condiţionat apariţia maladiei, se poate de confirmat că ponderea maximală de 27.1 % îirevine stres-ului, iar ponderea minimală de 5.7% îi revine condiţiilor dăunătoare de muncă.

„Care au fost secretele ce va permis să ajungeţi la această vârstă?”. Răspunsurile aufost următoarele: lipsa stresului – 41.2%, activitatea fizica - 8.1%, alimentaţia si modul sănătosde viata – 7.8%, factorul genetic -16.4%, mediul de trai 19.2%, alţi factori 7.3%

302

Analiza rezultatelor obţinute ale sondajului de opinii a persoanelor de vârsta de 80 ani şipeste referitor la secretele ce le-au permis de a trăi o viaţă înaintată, se poate justifica, căponderea maximală de 41,2% îi revine variantei de răspuns „lipsa stresului” şi pondereaminimală de 18,1% revine variantei de răspuns „alimentaţia şi modul sănătos de viaţă”

Concluzii1. Vârstnici se bucură de un prestigiu scăzut. Dacă încercăm să dăm câteva explicaţii,

putem spune că acest fenomen are cauze multiple şi se referă la aspecte distincte ale viţii socialein care , cel puţin în perioada actuală, sunt apreciate valorile materiale, iar primul efect care îladuce după sine pensionarea este scăderea venitului. Acest fapt atrage după sine o multitudine deprobleme pentru vârstnicii aflaţi in această situaţie.

2.Consecinţele acestui fenomen(de scădere a prestigiului vârstnicului) şi gravitatea lui sereflectă în faptul că această categorie de vârsta trece prin experienţa discriminării in tot maimulte contexte sociale.

3.Inserţia sau reinserţia a persoanelor vârstnice întâmpină dificultăţi, deoarece serviciilemedicale şi de asistenţă socială oferite vârstnicilor sunt precare, problemele acestora fiind practicignorate.

Bibliografie1. Bucur V.- “Probleme actuale ale vârstei a treia”, Editura Eurostampa,2001.Timisoara2. Balaceanu-Stolnici C.- „Geriatrie practica”, Editura Medicala Amaltea,1998,Bucuresti3. A.Saulea „Gerontologie” ,Chişinău 20094. Ciocanu M. (red.şef.), Sănătatea publică în anul 2002.//Monografie. Anuarul „Sănătatea

publică în Moldova anul 2003, Chişinău, 2003, 221 p.5. Ciocanu M., Cobîleanu Z., Andronachi V., Tendinţe în stare de sănătate a populaţiei în

anii 2002-2004.// Revista „Sănătate Publică, Economie şi Management în medicină”,Chişinău, 2004, nr. 4, p.10-18

6. Tintiuc D., Eţco C., Grossu Iu., ş.a., Sănătate Publică şi Management. Chişinău: C.E.P.Medicina, 2002. – 720 p.

COPILUL ORFAN 0-7ANI – PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂÎN REPUBLICA MOLDOVA

Irina Malanciuc, Tudor Grejdeanu, Domnica GînuCatedra Sănătate Publică şi Management „Nicolae Testemiţanu”,

Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”

SummaryChild orphan seven years – problem of public health in Republic of Moldova

In this state are described the particularities of the abandoned phenomena of a childbetween 0-7 years in Republic of Moldova, in which the author presents the situation establishesthe aim and the objectives, underlines the causes and concludes the strategies of protection andprevention of the biological and social abandoned child.

RezumatStudiul cercetează fenomenul abandonului copilului de vârsta 0-7 ani în Republica

Moldova în contextul social – economic şi cultural prezent, având ca centru de greutate: copilulşi familia acestuia, procesele ce-l însoţesc pe traseul evoluţiei sale în această ipostază foartecomplexă şi dificilă de soluţionat – copil abandonat.

303

IntroducereStudiul de faţă îşi doreşte sa ofere informaţii pertinente cu privire la amploarea şi

cauzele care declanşează acest fenomen, precum şi informaţii referitoare la condiţiile de viatăexistente în instituţiile rezidenţiale şi serviciile oferite copiilor după părăsirea acestora.

Statul, doreşte sa ofere această protecţie dar nu are la dispoziţie decât moştenireainstituţionala a trecutului sau, lipsindu-i timpul de a-şi dezvolta o noua structura instituţionala

Metodologia studiuluiStudiul a vizat toate instituţiile unde de regulă sunt abandonaţi copiii cu vârste cuprinse

intre 0-7 ani, care se află în subordine a trei ministere (sănătăţii, educaţiei, muncii şi protecţieisociale) şi o instituţie creată de o organizaţie neguvernamentală (ONG). Perioada supusăstudiului este cuprinsă perioada 2002 - 2010 e către grupurile de intervievatori.

Toţi copiii, ce au fost identificaţi ca fiind abandonaţi pentru prima dată au fost supuşievaluării.

ScopulScopul acestui studiu este de a evalua fenomenul abandonului copiilor cu vârste cuprinse

intre 0-7 ani în instituţiile din Republica Moldova.

Obiectivele· Identificarea şi caracteristicile copiilor de vârsta 0-7 ani abandonaţi în instituţii, in perioada

anilor 2002- 2007;· Identificarea cauzelor care pot determina familiile să-şi abandoneze copiii;· Identificarea tipurilor de servicii oferite copiilor în instituţii precum şi evaluarea calităţii

acestora;· Determinarea rolului instituţiilor în prevenirea abandonului copiilor;· Identificarea relaţiilor şi limitelor de competenţă ale instituţiilor în care sunt abandonaţi

copiii şi a organelor de protecţie a drepturilor copiilor;· Evidenţierea rolului şi a implicării organelor de protecţie a drepturilor copilului în vederea

reintegrării copiilor în familie şi societate;· Elaborarea recomandărilor în vederea diminuării fenomenului abandonului de copii şi

prevenirea instituţionalizării acestora.Ca şi metode pentru colectarea datelor, s-a utilizat interviul, analiza documentelor şi

observarea. Interviurile au fost susţinute cu managerii instituţiilor şi inspectorii pentru protecţiadrepturilor copiilor în baza unor chestionare elaborate anterior.

S-au utilizat doua tipuri de chestionare, unul adresat instituţiei (chestionarul instituţiei) şialtul copilului (chestionarul copilului).

Rezultate şi discuţiiFenomenul abandonului copilului în instituţii

In cadrul acestui capitol vor fi prezentate informaţii cu privire la numărul, vârsta şistatutul copiilor plasaţi în instituţii, cauzele plasării, precum şi traseul urmat de copii dupăpărăsirea instituţiilor.1. Numărul copiilor abandonaţi şi locul abandonuluiDatele colectate ne indică un număr total de 650 de copii abandonaţi pentru prima data îninstituţii. Dintre aceştia, un număr de 443 de copii au părăsit instituţia, traseul urmat fiinddiferit, de la reintegrarea în mediul familial la (re)întoarcerea în mediul de ocrotire de tiprezidential. Rezultă astfel ca, un număr de 207 copii au rămas în continuare în instituţia încare au fost abandonaţi.

In ceea ce priveşte locul abandonului, acesta îmbracă diferite forme, de la abandonul înmaternităţi, imediat după naştere, la abandonul în secţiile de spital şi pana la abandonul îninstituţiile rezidenţiale, majoritatea cazurilor de abandon – 62,6%, fiind înregistrate în instituţiile

304

medicale. Analiza numărului de copii abandonaţi la momentul studiului a fost îngreunată defaptul ca la nivel central nu exista un sistem unic de monitorizare.2. Vârsta copiilor la momentul abandonului

Analiza datelor prin prisma indicatorului ‘vârsta copilului’, se referă la numărul total de650 de copii.(figura-1)

Fig.1 Vârsta copiilor la momentul abandonului

Numărul copiilor abandonaţi este mai mare la categoria de vârsta foarte mică - 0-1 luna,respectiv 43,2% şi la categoria cu vârste de peste 3 ani - 24,8%.Astfel, 91,5% dintre copiii cu vârste de peste 3 ani sunt abandonaţi în şcolile internat, în vremece 99,1% dintre copiii 0-1 luna sunt abandonaţi în maternităţi.

Reiese ca pericolul cel mai mare exista imediat după naştere, când mamele, de cele maimulte ori confuze, îşi abandonează copilul, tocmai când acesta ar avea cea mai mare nevoie deîngrijire şi dragoste materna.

Maternitatea este locul unde ar trebui dezvoltate servicii specializate de consiliere, sprijinadresat femeilor însărcinate şi mamelor în vederea prevenirii acţiunilor de abandon.

3. Plasamentul copiilor în instituţiiAcest subcapitol conţine informaţii cu privire la situaţia celor 207 copii abandonaţi, care

la momentul studiului se aflau în continuare în instituţia în care au fost abandonaţi. Informaţiilevor fi analizate făcând o diferenţiere între iniţiatorul şi decidentul plasamentului. Datele nearata ca nu există un sistem unitar cu privire la decizia de plasament a copiilor în instituţii,existând foarte mulţi actori implicaţi şi eforturi ce necesita o mai buna coordonare.

Pentru a putea dezvolta strategii care să împiedice abandonul copiilor este important săînţelegem cum au ajuns copiii în aceste instituţii, cine a fost iniţiatorul plasamentului, cine adecis plasamentul şi care au fost cauzele determinante ale acestora (figura-2).

Astfel, autoritatea tutelara raionala a fost cea care în 38,2% dintre cazuri a iniţiatplasamentul copilului, urmata de iniţiativa părinţilor – 27,1% şi cea a medicilor de familie /instituţiilor medicale ( 20,2% ) .

In cazul copiilor mici, se observa importanta majoră pe care o are medicul de familie înidentificarea situaţiilor de risc, acesta fiind de fapt principalul actor care sesizează şi iniţiazăplasarea copilului mic în instituţiile medicale - 55,6% şi centre de plasament - 28,3%, în vremece pentru copiii mai mari din şcolile internat, autoritatea tutelara raionala este cea care iniţiazăplasamentul acestora - 58,1% .

Părinţii sunt cei care iniţiază plasamentul copiilor în centrele de plasament în proporţie de30,9% iar în casele de copii în 100% dintre cazuri, datorită bolii copiilor.

43,20%

7,20%4,50%6,60%13,70%

24,80%

0 - 1 luna 1 - 3 lun i 3 - 6 lun i6 - 12 lun i 1 - 3 an i m a i m u lt de 3 an i

305

Fig. 2 Iniţierea şi decizia cu privire la plasamentul copiilor în instituţii

In vremea ce plasamentul copiilor în instituţiile medicale este decis în majoritateacazurilor de câtre instituţia medicala (îndreptarea instituţiei medicale în 55,6% cazuri şi demersulautoritarii tutelare doar în 27,7% dintre cazuri), decizia plasării copiilor în centrul de plasamenteste luata preponderent ca urmare a demersului întreprins de câtre autoritatea tutelara - 67,2%.

In ceea ce priveşte plasamentul copiilor mai mari în şcolile internat şi casele de copii,decizia este luata de ministerele în subordinea cărora se afla cele doua tipuri de instituţii,respectiv Ministerul Educaţiei (100%) şi cel al Muncii şi Protecţiei Sociale (92,9%).

4. Locul de provenienţa şi cauzele plasării copiilor în instituţiiEvidenţierea cauzelor care au generat plasamentul copiilor în instituţii se refera la

eşantionul de 207 copii abandonaţi, care la momentul studiului se aflau în continuare îninstituţia în care au fost abandonaţi. Cei mai mulţi dintre copii provin din familie /mediufamilial - 69,1%, distribuţia acestora fiind câtre casele de copii, şcolile internat, centrele deplasament şi instituţiile medicale. Cel mai ridicat procent al copiilor plasaţi direct din familie îninstituţie, se înregistrează în casele de copii şi şcolile internat, unde sunt plasaţi în proporţie de100% copii, urmat de plasamentul acestora către centrele de plasament – 54,9%. (figura-3 }.Acest lucru ne indica încă o data necesitatea dezvoltării de servicii de prevenire a abandonuluipentru familie şi copil.

Fig. 3 Locul de provenienţă a copiilor

19,8%

69,1%

0,5%10,6%

Institutii medicaleMediu familialGasit abandonatAltele

0%

5%

10%

15%

20%

25%

30%

35%

40%

Aut . tutelara Familia Institutiamedicala

APL Organelejudic iare

Altele MinisterulEducatiei

MinisterulMuncii

38,2%

28,5%

20,2%

8,7%

3,9%0,5% 0% 0%

39,2%

0%

20,2%

1,9% 1,4% 1%

30%

6,3%

Initiatorul plasarii

Cine a decis plasarea

306

Printre principalele cauze care conduc la plasarea copilului în instituţie, se afladificultăţile materiale, familia monoparentală - mama solitara, existenta situaţiilor de abuz-neglijare a copilului, starea sănătăţii copilului, alcoolismul părinţilor şi dispariţia acestora .

Alte cauze identificate sunt : vârsta mamei-mama minora, decesul părinţilor, părinţi îndetenţie, probleme legate de sănătatea părinţilor, etc.

Este semnificativ indicatorul abandonului copiilor născuţi din prima sarcină – 21,7%,ceea ce arată necesitatea adresării acestei probleme prin informare, educaţie, planificarefamilială, asistenţă socială, etc.

Concluzii1. Evidenţierea, analiza şi structurarea problemei abandonului copilului în Republica Moldova

constituie o componenta de bază în elaborarea măsurilor de protecţie a copilului abandonat.2. Rezultatele obţinute releva faptul ca o parte dintre copiii plasaţi în instituţii se confrunta cu

probleme de sănătate fizica şi de ordin psihologic, fiind marcaţi de întârzieri în dezvoltarealor.

3. Datele indica faptul ca, cei mai mulţi dintre copii şi-au continuat traseul instituţionalprin plasarea acestora câtre alte secţii de spital – 29,1%, instituţii rezidenţiale - 23,3% şidoar în 14% dintre cazuri au fost reintegraţi în familia naturala.

4. Rezultatele studiului arată că de cele mai multe ori vârsta biologica a copilului nu corespundecu dezvoltarea fizica şi psihologica a acestuia.

5. Cercetările efectuate de noi confirmă, că în cadrul caselor de copii şi centrelor de plasamentunde respectiv 100% şi 81,4% dintre copii sunt marcaţi de întârzieri în dezvoltarea neuro-psihica şi 39,8% întârzieri în dezvoltarea fizica – aceasta fiind de fapt în majoritatea cazurilorşi motivul plasării copilului în instituţie.

Bibliografie1. Roth-Szamoskozi M. Protecţia copilului dileme, concepţii şi metode. –Cluj-Napoca, 2000.2. Smith Carole R. Adopţie şi plasament familial . - Bucureşti, 1993.3. Spânu M. Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţiei copilului. - Chişinău,

1998.4. Zamfir C., Zamfir E. Pentru o societate centrată pe copii. -Bucureşti, 19975. Iluţ P. Sociologia familiei. - Cluj-Napoca, 1994.6.Neamţu George (coord.) Tratat de asistenţă socială. - Iaşi, 2003.7. Macovei E. Familia şi casa de copii. - Bucureşti, 1998.

UNELE PARTICULARITĂŢI ALE INFLUENŢEI FACTORILOR SOCIO –ECONOMICI ASUPRA FENOMENULUI DE SINGURĂTATE

Elena Florea, Ludmila Sochircă, Valeriu Obadă, Tudor Grejdeanu, Victoria VoloceaiCatedra Sănătate Publică şi Management USMF ”Nicolae Testemiţanu”

SummarySome features of socio-economic factors influence the phenomenon of loneliness

Republic of Moldova, a country in the process of economic transition, something certainlyputs his stamp on the quality of life of the population as a whole. A consistent trend of increasingmigration of population, increased divorce, especially couples without childrens, and the numberof deaths among couples gave rise to the phenomenon of loneliness and development inMoldova.

307

RezumatRepublica Moldova, ţară în plin proces de tranziţie economică, realitate care îşi pune cert

amprenta pe calitatea vieţii populaţiei în totalitatea sa. O tendinţă constantă de creştere aemigraţiei populaţiei, divorţialitatea crescută, în special în cuplurile fără copii, precum şinumărul mare de decese în rândul cuplurilor a determinat apariţia şi dezvoltarea fenomenului desingurătate în republica Moldova.

ActualitateaCercetarea singurătăţii ca temă medicală autonomă a luat amploare numai după anul 1970.

Acest avânt se datorează în mare parte cărţii lui Weiss apărută cu titlul Loneliness: TheExperience of Emotional and Social Isolation (Singurătatea: Experienţa izolării sociale şiemoţionale).

Singurătatea este un fenomen pe care cu toţii dintre noi o experimentăm la un moment datîn viaţa nostră. A fi singur este condiţia indispensabilă a maturizării noastre. Conform studiilorunor autori singurătatea este de 2 timpuri: emoţională şi socială. Singurătatea emoţională provinedin frica copilului mic, care se teme ca părinţii să nu-l părăsească. Singurătatea socială provinedin frica de a nu fi părăsit de prieteni, din sentimentul de a fi exclus. Singurătatea trăită la vârstaadultă, nu ar fi altceva decât prelungirea acestor sentimente din copilărie. Pierderile suferite încopilărie predispun la singurătate în viaţa de adult. Singurătatea emoţională nu este altceva decât,lipsa generalizată a figurii de ataşament.

Manifestările emoţionale care acompaniază trăirea singurătăţii sunt: neliniştea, plictisealaşi nefericirea, nemulţumirea faţă de viaţă, depresia. Unele cercetări au găsit corelaţii întresingurătate şi ostilitate. Cinismul şi ostilitatea prezentă la persoanele singuratice pot fi consecinţafrustrării cauzate de faptul că nu găsesc în alţii un partener sau prieten adecvat care săcorespundă idealurilor lor. Rubenstein şi Shaver în cercetarea lor prin metoda analizei factorialeau identificat patru grupe de sentimente, caracteristice persoanelor singuratice:

1. disperare (frică, lipsă de speranţă, a fi părăsit, vulnerabil),2. depresie (tristeţe, depresie, izolare, înstrăinare, melancolie, dor, sentimentul de gol),3. plictiseală nerăbdătoare (nerăbdare, plictiseală, incapacitate de concentrare, supărare),4. auto-dispreţuire (nesiguranţă, ruşine).

Grupa „disperare” a corelat cel mai bine cu nivelul sentimentului de singurătate.După datele altor autori singurătatea poate fi împărţită în trei tipuri: cea determinatăcircumstanţial, cea care ţine de dezvoltare şi /sau de preferinţe şi singurătatea „endogenă",internă. „Singurătatea circumstanţială am experimentat-o ocazional cu toţii: ne-am mutat într-unoraş nou şi nu cunoaştem încă pe nimeni sau suntem în faza de «decompresie» după o relaţiesentimentală terminată. Ştim însă că această singurătate este doar o etapă", explică psihologul.Singurătatea de dezvoltare este asociată adesea cu momentele de tranziţie - personală,profesională - din viaţă. Cea de a treia orientare vede cauza singurătăţii în procesele actuale de globalizare. Mişcareamigratorie tot mai intensă a populaţiei, rata divorţialităţii tot mai crescută duc la mărireanumărului de persoane singure de diferită vârstă. Problema generaţiei tinere fiind reţelele desocializare, care având drept scop de a apropia oamenii, în realitate numai le desparte din cauzapieirii abilităţilor de comunicare în viaţa reală. Pentru diminuarea impactului negativ asingurătăţii asupra populaţiei, a apărut necesitatea crescută de studiere a acestui fenomen şi afactorilor care o determină.

ScopulÎn urma elucidării situaţiei ce vizează fenomenul singurătăţii în lume şi în Republica

Moldova, precum şi a problemelor condiţionate de acest fenomen, scopul studiului efectuatpresupune studierea aspectelor sociale, psihologice şi medicale a persoanelor singuratice, precumşi elaborarea unui set de măsuri de menţinere şi promovare a sănătăţii acestui segment depopulaţie.

308

Fenomenele studiate: procesele demografice, factorii social – economici, mortalitateapopulaţiei, divorţialitatea, procesul de emigrare

Segmentul de populaţie cercetat: populaţia singuratică.

RezultateFenomenul singurătăţii în Republica Moldova şi oraşul Chişinău.Populaţia stabilă a municipiului Chişinău, înregistrată la recensământul din 5-12 octombrie

2004, a fost de 712218 locuitori, 90.45% în mediul urban şi 9.55% în mediul rural. În numărultotal al populaţiei recenzate sunt incluse şi persoanele temporar absente, plecate peste hotareleţării, în număr de 27380. Pentru a studia în continuare fenomenul singurătăţii este necesar săcunoaştem rata persoanelor singuratice în localităţile Republicii Moldova (figura 1)

Analizând datele din tabel constatăm ca cel mai înalt nivel al singurătăţii la 10 000locuitori se înregistrează în mun. Bălţi, raionul Cahul şi Hînceşti. Se presupune că rata crescută asingurătăţii în raioanele de sud se datorează salariilor medii scăzute, ratei mari a şomajului şi înconsecinţă emigrarea populaţiei.

Situaţia în oraşul Chişinău nu este mai satisfăcătoare. Să analizăm numărul absolut alpersoanelor singuratice după sectoarele din Chişinău pentru anii 2009 – 2010. (figura 2)

6090,1

60,8

233,2

81,3101,1

67,3 60,4

0

50

100

150

200

250

2009 60 90,1 60,8 233,2 81,3 101,1 67,3 60,4

mun.Chișin

mun.Bălți

Briceni

Cahul Căușeni

Hîncești

Orhei Ungheni

Sursa: Biroul de Asistenţă SocialăFigura 1. Rata persoanelor singuratice în unele localităţi ale republicii la 10 000 locuitori

pentru anul 2009.

833

646572

825956

1325

1073

1373

449575

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

Centru Buiucani Rîșcani Botanica Ciocana

2009 2010

Sursa: Biroul de Asistenţă SocialăFigura 2. Numărul absolut al persoanelor singuratice după sectoarele oraşului Chişinău

pentru anii 2009 - 2010

309

Analizând graficul observăm ca numărul de singuratici scade doar în sectorul Centru, întoate alte sectoare numărul de singuratici creşte, ceea ce a determinat necesitatea studieriifenomenului de singurătate.

Studierea dinamicii şi structurii emigrărilor ca fiind cauza apariţiei singurătăţii.La data recensământului, 5 octombrie 2004, 13623 bărbaţi şi 13757 femei cu domiciliul în

municipiul Chişinău erau absenţi, fiind declaraţi de alţi membri ai gospodăriei casnice, plecaţi înstrăinătate pentru diferite perioade. Majoritatea persoanelor temporar absente erau plecate pestehotare la muncă sau în căutarea unui loc de muncă - 76.83%, la studii - 13.63%, din alt motiv9.54%. Din numărul celor plecaţi peste hotare 56.52% lipseau mai mult de un an.

Ponderea cea mai însemnată din rândul celor plecaţi peste hotare o deţineau persoanele cuvârsta cuprinsă între 20 şi 29 ani (31.82%), urmaţi de cei cu vârsta între 30 şi 39 ani (24.97%).

Raportând populaţia plecată la ţara de destinaţie, se constată că 29.89% erau plecaţi înRusia, 26.86% în Italia, 6.64% în România, 5.65% în Portugalia, 3.54% în Ucraina, 1.33% înTurcia. Ponderea celor plecaţi într-o altă ţară decât cele enumerate era de 26.11%.

Dinamica divorţialităţii în Republica Moldova şi or. Chişinău.Structura după starea civilă relevă faptul că în 2004, în municipiul Chişinău persoanele

căsătorite constituiau 49.96% din totalul populaţiei în vârstă de 15 ani şi peste. Populaţianecăsătorită constituia 209644 persoane, 43003 persoane erau văduve, 45971 persoane eraudivorţate oficial, iar 3958 persoane erau despărţite. Femeile divorţate erau de 2 ori mainumeroase decât bărbaţii divorţaţi, iar femeile văduve de 3,7 ori depăşeau numărul bărbaţilorvăduvi.

Structura deceselor după starea civilă. Decesele sunt foarte frecvent cauză a singurătăţiimultor persoane. Este necesar să studiem datele din figura 3.

6,63%6,70%7,80%

44,30%42%

43,60%

6,30%6,60%7,75%

2,17%1,60%2,40%

40,60%43,10%

38,50%

0,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

30,00%

35,00%

40,00%

45,00%

Necăsătoriți Căsătoriți Divorțați Recăsătoriți Văduvi

2008 2009 2010Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Figura 3. Structura deceselor după starea civilă a populaţiei Republicii Moldova

Din figură observăm ponderea mare de decese în cadrul familiilor şi peroanelor văduve.Analizând figura înţelegem şi numărul în creştere a persoanelor singure, rămâne un membru alfamiliei singur (în cazul în care familia nu a avut copii), iar în cazul persoanelor văduve, decesullor tot are semnificaţie pentru singurătate, pentru că analizând mai multe date statistice

310

constatăm ca copiii văduvilor după decesul lor rămân fără spijin moral şi spiritual, mai ales încadrul femeilor de 40 ani, necăsătorite.

Singurătatea şi sănătatea. Singurătatea influenţează starea de sănătate, şi corelează cudiferite probleme mentale, cum ar fi alcoolismul, suicidul şi depresia. Numărul de decese în UEde la sinucidere în anii 2008-2009 a fost e 56030 persoane, ceea ce a reprezentat 24,4% dedecese cauzate de cauze externe. Rata pentru sinucidere a fost de 10,8 la 100.000 locuitori înanul 2009, printre cele 25 de ţări ale Uniunii Europene. Variaţii au fost între 2,9 şi 37,0 la100000 locuitori / anul 2009 în funcţie de ţări. Situaţia actuală din Republica Moldova, dinpăcate, nu inspiră optimism. Probabil, cauza rezidă în particularităţile contextului social general,pe al cărui fundal, fenomenul studiat are o evoluţie „favorabilă”. O anumită reducere anumărului de suicid în ultimii ani nu ne permite să formulăm concluzii optimiste, aceastăameliorare aparentă a situaţiei datorându-se faptului că datele pentru anii 1997–2008 nu conţininformaţii referitoare la raioanele de est ale ţării, ceea ce modifică imaginea generală a dinamiciiacestui fenomen patologic. Anul 2000 face excepţie de la această regularitate. Astfel, dacă înanul 2006 în Republica Moldova au fost înregistrate 544 de suicid (14,94 la 100 mii locuitori), în2000 acest număr avea valori considerabil, ajungând la 791 de cazuri (17,12 la 100 miilocuitori), adică, practic, avea o creştere cu circa 15% faţă de anul 2000. Este necesar să fieîntreprinse măsuri e prevenire a acestui fenomen prin formarea de politici sociale bine definite.Problema alcoolismului este şi ea destul de acută. Conform datelor Organizaţiei Mondiale aSănătăţii (OMS) în anul 2003 Moldova se situa pe locul 4 în Europa după nivelul de consum alproduselor alcoolice, si aceasta în condiţiile în care OMS nu a ţinut cont de faptul ca cantităţienorme de băuturi alcoolice nu sunt înregistrate deoarece sunt produse în condiţii de casa(conform estimărilor noastre, circa 50% din volumul efectiv de produse alcoolice consumate).Numărul total de cazuri mortale asociate cu consumul de alcool a crescut în mod aproapeconstant din 1998 (4436 cazuri) până în prezent (5917 cazuri în 2006, 5717 cazuri în 2007).Cirozele, cancerul ficatului si pancreatitele acute se număra printre cauzele majore alemortalităţii asociate consumului de alcool.

În concluzie, pentru elaborarea şi fundamentarea programelor de sănătate în cadrulplanurilor naţionale de asigurare a serviciilor de sănătate, un rol primordial deţine cunoaştereastării reale de sănătate a populaţiei singuratice după diferite grupe de vârstă şi sex. În acest sens,a fost necesară organizarea şi desfăşurarea cercetărilor ştiinţifice de studiere a aspectelor sociale,psihologice şi starea de sănătate pentru această categorie a populaţiei.

ConcluziiStudiul aspectelor medico-sociale a populaţiei singuratice în Republica Moldova

evidenţiază o serie de particularităţi de ansamblu, dar şi specifice care ne conduce la următoareleconcluzii:

1. Identificarea corectă a factorilor de risc care influenţează apariţia fenomenului desingurătate în Republica Moldova reprezintă una din domeniile importante al activităţiimedicilor de familie şi Centrelor de asistenţă socială.

2. Ca o consecinţă a situaţiei de pe piaţa forţei de muncă din Republica Moldova a apărutfenomenul de migraţie a populaţiei în afara graniţelor acesteia, în căutarea unui loc demuncă, instituindu-se în timp necesitatea luării unor măsuri de reducere a acestuifenomen. Republica Moldova a luat în considerare printre principalele măsuri formareaunui Serviciu de Stat de Migraţiune în vederea dirijării proceselor migraţioniste şi aameliorării situaţiei existente, fapt important în diminuarea numărului de persoanesingure.

3. Asistenţii sociali şi medicul de familie sunt figurile de control care vizează problemele desănătate, având datoria de a semnala şi comunica factorii de risc sociali şi medicali,pentru luarea de către cei responsabili a unor măsuri de menţinere şi promovare asănătăţii acestui segment de populaţie.

311

4. Specialiştii din Republica Moldova susţin lipsa experţilor în domeniul asistenţei medicaleşi sociale a persoanelor singuratice care ar putea susţine în continuare elaborarea şiimplementarea unor noi laturi ale politicii sociale, din această cauză actualul studiutrebuie să constituie un semnal de alarmă atât pentru organele de protecţie socială – câtşi Instituţiile Medico-Sanitare Publice, care monitorizează starea de sănătate a populaţieisinguratice, în scopul diminuării situaţiilor cu impact negativ asupra sănătăţii acestuisegment de populaţie.

Bibliografie1. CRAMER, K. M. & BARRY, J.E., Conceptualizations and measures of loneliness: a

comparision of subscales, in Journal of Personality and Individual Differences, 27 (1999)pp. 491-502

2. CRUMBAUGH, J.C. & MAHOLICK, L.T. An Experimental Study in Existentialism:The Psychometric Approach to Frankl”s Concept of Noogenic Neurosis, in Frankl,Psychoterapy and Existentialism, Washington Square Press, New York 1985

3. De Jong-Gierveld, J. (1987) Developing and Testing a Model of Loneliness. Journal ofPersonality and Social Psychology. Vol 53/1. pp 119-128

4. Debats, D.L. (1996). Meaning in Life: Psychometric, Clinical and PhenomenologycalAspects. Thesis University Groningen

5. Debats, D.L., (1998) The measurement of personal meaning. In Wong, P.T.and Fry, P.S.(eds) Hand book of Personal Meaning: Theory, Research and Application. Mahwah, NJ:Erlbaum

6. www.statistica.md7. www.chisinau.md

ASPECTE MEDICO – SOCIALE A STĂRII DE SĂNĂTATE A PERSOANELORSINGURATICE DIN MEDIUL URBAN

Elena Florea, Valeriu Obadă, Tudor Grejdeanu, Victoria Voloceai,Leonid Margine, Alexandr Lavric

Catedra Sănătate Publică şi Management USMF ”Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe medico-social issues of health status of lonely persons from urban areas

The phenomenon of loneliness, at the moment is not an acute problem for Republic ofMoldova. Unfortunately, the country's socio-economic problems lead the acceleration anddevelopment of this phenomenon. This article elucidates the medical and social issues of lonelypersons. For identification of problems of this segment of the population, we were interviewinglonely persons.

RezumatFenomenul singurătăţii nu reprezintă la momentul actual o problemă acută pentru

Republica Moldova. Însă, problemele socio-economice ale ţării duc la accelerarea şi dezvoltareaacestui fenomen. Articolul elucidează aspectele medico-sociale a persoanelor singuratice. Pentruidentificarea problemelor acestui segment de populaţie, a fost petrecută chestionarea persoanelorsinguratice.

ActualitateaÎn medicină cercetarea singurătăţii, ca şi temă autonomă, a luat avânt numai în anii 70. Dar

cu această problemă ne întâlnim mult mai devreme. „Nu este bine să fie omul singur” – scrie în

312

Cartea Genezei. Cu toate acestea unele persoane trăiesc în singurătate pentru că aşa au ales înmod liber să trăiască, altele însă au ajuns singuri fiind victimele unor circumstanţe ale vieţii.

În ultimii ani se evidenţiază schimbări esenţiale în structura demografică a populaţiei. Otendinţă constantă de creştere a emigraţiei populaţiei, divorţialitatea crescută, în special încuplurile fără copii, precum şi numărul mare de decese în rândul cuplurilor a determinat apariţiaşi dezvoltarea fenomenului de singurătate în republica Moldova. La ora actuala acest fenomen nuare o răspândire largă, dar tendinţele societăţii moderne inevitabil vor duce la creştereaprogresivă a numărului de persoane singure.

Pe măsura ce efectele globalizării se manifestă, noi şi noi ameninţări îşi fac simţităprezenţa, noi necunoscute apar şi aşteaptă răspunsuri. Distanţe care acum nu foarte mult timp separcurgeau în câţiva ani, se acoperă astăzi în câteva ore. În ciuda apropierii mai mari ca niciodatăşi a depăşirii barierelor în urma creşterii fără precedent a vitezei de circulaţie a informaţiei,capacitatea de a comunica emoţii şi stări sufleteşti profunde este în scădere. Singurătatea tinde sădevină o ţară socială gravă, în plină epoca a comunicării, în SUA spre exemplu, peste 26 demilioane de oameni trăiesc singuri. Niciodată în istoria umanităţii o societate nu a mai cunoscutun asemenea grad de solitudine. Singurătatea devine o problemă majoră de sănătate.

Datele statistice ale Europei arată că în anul 1950, doar 10% din gospodării aveau doar osingură persoană. În 1994, numărul lor a ajuns până la 24%. La ora actuală în Europa mai puţinde 10% de vârstă 25-44 trăiesc singuri, dar aproximativ 25% din cei de vârsta 65 – 74 ani şiaproximativ 40% pentru cei de peste 75 de ani trăiesc singuri. Unii rămân foarte fericiţi, dar sepresupune că doar aproximativ fiecare a 8-a persoană se simte bine fiind singur.

Toate cele menţionate au demonstrat că o analiză a stării de sănătate a populaţieisinguratice din Moldova, ţară în plin proces de tranziţie economică, realitate care îşi pune certamprenta pe calitatea vieţii populaţiei în totalitatea sa, poate reprezentă o posibilitate de adesprinde unele sugestii pentru eventualele strategii, care să servească elaborării de politiciviabile şi eficiente.

ObiectiveleReieşind din actualitatea problemei au fost propuse următoarele obiective: 1.Aprecierea

opiniei populaţiei singuratice despre aspectul social, psihologic şi medical în contextulsingurătăţii. 2.Elaborarea unui concept de măsuri de menţinere şi promovare a sănătăţiipopulaţiei singuratice la nivel comunitar.

Material şi metodeA fost îndeplinit studiul descriptiv şi selectiv. Pentru acumularea datelor primare a fost

elaborat un chestionar în baza Chestionarului de Autoevaluare, Psihologia Personalităţii, FSEd,USV, 2010 – 2011. Numărul de persoane intervievate – 356, locul petrecerii studiului – oraşulChişinău.

RezultateParticularităţile rezultatelor opiniei populaţiei singure referitor la aspectul social,

psihologic şi medical.În sondajul studiului efectuat repartiţia populaţiei singuratice după sex a fost repartizată

astfel: bărbaţii au constituit 35,20%, iar femeile – 64,80%, cu o pondere mai măre a sexuluifeminin.

Din rezultatele studiului realizat al populaţiei singuratice în raport de grupele de vârstăintervievate în sondajul de opinii, se poate de concluzionat că ponderea cea mai mărită îi revinegrupei de vârstă de 60 – 79 ani, ce constituie 44,40%, iar cea mai mică revine persoanelor grupeide vârstă 30 – 39 ani, ce constituie – 5,60%.

Majoritatea respondenţilor sunt pensionarii - 83,40%, urmaţi de angajaţi cu 8,1%, locul treiîi revine şomerilor – 5,3% şi ponderea cea mai mică – casnici cu 1,5% şi invalizi – 1,7% dintotalul persoanelor intervievate a studiului. Un segment important al sondajului de opinii este

313

repartiţia persoanelor intervievate în raport de nivelul de studii. Din rezultatele sondajuluirealizat a persoanelor singuratice intervievate în raport cu nivelul de studii se poate deconcluzionat că ponderea cea maximală de 32,6% îi revine segmentului cu studii medii despecialitate şi ponderea minimală de 10,50% îi revine persoanelor singuratice cu studiile claselorprimare ( cl. 1 – 4 ).

În studiul ce ţine de sondajul de opinii a persoanelor singuratice au fost incluse şi întrebărireferitor la starea emoţională, testul la depresie, structura morbidităţii şi cauzele singurătăţii. Încontinuare o să descriem răspunsurile la cele mai semnificative întrebări din chestionar. La testulprivind aprecierea stării emoţionale, au fost următoarele întrebări ”Ştiu să vorbesc despreproblemele mele personale” şi am primit următoarele rezultate: ponderea maximală revinevariantei de răspuns – „niciodată” – 68,8% şi ponderea minimală la varianta de răspuns –„întotdeauna” – 4,2%.

Altă afirmaţie din acest test este ”Îmi face plăcere să-mi împărtăşesc emoţiile cu alţii”,la care rezultatele au fost următoarele: ponderea maximală a fost la varianta de răspuns –„niciodată” cu 75%, iar ponderea minimală de 8,2% la varianta de răspuns – „întotdeauna”.

Un fenomen ce prezintă interes în sondajul de opinii realizat la persoanele singuratice îirevine testului privind starea de bine emoţională, adică cele mai frecvente emoţii trăite peparcursul ultimelor luni. Din rezultatul sondajului de opinii a populaţiei singuratice se poate dejustificat că ponderea maximală de 38,4% îi revine variantei de răspuns „stresat”, urmat de stareade tristeţe cu 22,70%, pentru stările de frică şi deprimat au optat respectiv 15% şi 18,20% dinrespondenţi, şi ponderea minimală de 5,7% revine răspunsului – „mulţumit / bucuros”.

Prezintă interes pentru studiul efectuat, sondajului de opinii a persoanelor singuraticeprivind testul la depresie (elaborat de cercetătorii de la University College London) care esteformat din 10 întrebări standard, fiecare variantă de răspuns având baremul său(a-0, b-1, c-2, d-3,e-4). După suma răspunsurilor primite am stabilit gradul depresiei.

19,10%

27,20%

18,20%2,50%

33%

nu suferă de depresie

posibil depresie ușoară

depresie ușoară

depresie moderată

depresie severă

Figura 1. Ponderea stărilor pre-depresive şi depresive la persoanele singuraticeintervievate (%)

Rezultate obţinute s-au repartizat în modul următor: ponderea maximală de 33% revinevariantei primite – posibilitatea unei depresii uşoare, iar ponderea minimală de 2,5% revinegrupului de persoane care suferă de depresie severă.

O altă întrebare din chestionar importantă vizează de maladiile cronice. La întrebarea”Suferiţi de maladii cronice? Specificaţi care maladie” am primit următoarele variante derăspuns: ponderea maximală de 41,4% revine hipertensiunii arteriale, 21,90% - pancreatiteicronice, 24,70% - colicistitei cronice, 6,8% - hepatitelor, iar ponderea minimală de 3,5% revinealcoolismului, maladie sociale, la baza apariţiei căruia deseori este singurătatea.

În continuare, ne vom opri asupra factorilor care au determinat singurătatea la persoaneleintervievate şi segmentul important a sondajului de opinii ce constituie cheia cercetării îi revineîntrebării „Care sunt cauzele singurătăţii la Dsv?”. Rezultatele sunt prezentate în figura 2.

314

8,70%

15,10%

16,40% 9,10%

50,70%

văduv (familia emigrată)

divorțat/ă

necesătorit/ă

vaduv/ă (fără copii)

alte cauze

Figura 2. Ponderea cauzelor ce au contribuit la apariţia singurătăţii la persoanelesinguratice intervievate (%)

O altă întrebare deosebit de importantă în condiţiile singurătăţii este „ Cine are grijă deDvs. în caz de boală?”. Remarcabil este ponderea răspunsurilor la această întrebare caredovedeşte încă o dată tendinţele societăţii moderne, de a fi atât de preocupată cu propriileprobleme, încît ne-am dezvăţat complet sa ascultăm pe alţii, iar noţiunea de ”ajutor reciproc”devine tot mai vagă în societatea modernă.

78,60%

9,30%12,10%

prietenii/vecinii

rudele

singur

Figura 3. Ponderea ajutorului în caz de boală pentru persoanele singuratice intervievate(%)

Analiza rezultatelor obţinute al sondajului de opinii a persoanelor singuratice, se poatejustifica, că ponderea maximală de 78,6% îi revine variantei de răspuns „singur” şi pondereaminimală de 9,3% revine variantei de răspuns „rudele”.

Concluzii1. Ca urmare a deteriorării situaţiei materiale a populaţiei la sfârşitul anilor ”90, s-a

declanşat procesul de singurătate, la bază având: emigrarea populaţiei, divorţurile şirefuzul tinerei generaţii de a întemeia familii.

2. Asistenţii sociali şi medicii de familie sunt actorii principali care vizează problemele desănătate a persoanelor singuratice şi au datoria de a semnala şi comunica factorii de riscsociali şi medicali, pentru a lua măsuri de menţinere şi promovare a sănătăţii acestuisegment de populaţie.

3. Fenomenul de migraţie a populaţiei Republicii Moldova a impus necesitatea creării unuiServiciu de Stat de Migraţiune în vederea dirijării proceselor migraţioniste, faptimportant în diminuarea numărului de persoane singure.

315

4. Specialiştii din Moldova susţin că există o lipsă a experţilor în domeniul asistenţeimedicale şi sociale a persoanelor singuratice, care ar elabora şi implementa noi politicisociale pentru ocrotirea acestui segment de populaţie.

Recomandări practice1. Se recomandă inaugurarea unor cabinete specializate de asistenţă psiho-socială la nivelul

asistenţei medicale primare pentru îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale a populaţieisinguratice.

2. Necesitatea creării unui sistem de protecţie medico-socială a persoanelor singuratice.3. Promovarea respectării drepturilor copiilor singuri şi asigurarea protecţiei sociale în cazul

migraţiei părinţilor. Este necesar de a elabora reguli care ar facilita primirea de cătrepărinţi a certificatului de evidenţă a copiilor minori.

4. Efectuarea instruirilor cu asistenţii sociali comunitari referitor la corectitudinea efectuăriivizitelor la domiciliu la persoanele singuratice în vederea acordării ajutorului social

5. Întreprinderea măsurilor adecvate pentru informarea populaţiei cu privire la ajutorulsocial, afişarea informaţiei respective pe panourile din Instituţiile Publice la nivelnaţional, comunitar şi regional.

6. Promovarea proiectelor de voluntariat în cadrul USMF ”N. Testemiţanu” cu scop deefectuare a asistenţei medicale şi sociale la domiciliu şi în cadrul centrelor de plasamentpentru persoanele singuratice.

Bibliografie1. Tintiuc D., Eţco C., Grossu Iu., ş.a., Sănătate Publică şi Management. Chişinău: C.E.P.

Medicina, 2002. – 720 p.2. Debats, D.L., Drost, J. & Hansen, P. (1995) Experiences of meaning in life: a combined

qualitative and quantitative approach. British Journal of Psychology. Vol 86/3. pp. 359-375

3. Derlega, V.J. & Margulis, S.T. (1982) Why Loneliness Occurs: The Interrelationship ofSocial-Psychological and Privacy Concepts. In Peplau L.A. & Perlman, D. (eds)Loneliness: A sourcebook of current theory, research and therapy. Wiley-IntersciencePublication, New York

4. Ellaway, A., Wood, S. & Macintyrre, S. (1999) Someone to talk to? The role ofloneliness as a factor in the frequency of GP consultatios. British Journal of GeneralPractitioner. Vol 49/442. pp. 363-367

5. Flanders, J.P. (1982) A General Systems Approach to Loneliness In Peplau L.A. &Perlman, D. (eds) Loneliness: A sourcebook of current theory, research and therapy.Wiley-Interscience Publication, New York

6. Genia, V. (2001). Evaluation of the Spiritual Well-Being Scale in Sample of CollegeStudents. The International Journal for the Psychology of Religion. Vol 11/1. pp. 25-33

7. Graham, S., Furr, S., Flowers, C. & Burke. M.T. (2001) Religion and Spirituality inCoping with Stress. Counseling and values. Vol 46/1 p.2

316

POPULAŢIA LONGEVIVĂ – PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂTudor Grejdeanu, Victoria Hasnaş, Anatol Negară, Natalia Blaja – Lisnic,

Leonid Margine, Alexandr LavricCatedra Sănătate Publică şi Management „Nicolae Testemiţanu”

Centrul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie din Republica Moldova

SummarySocio-medical features and health status of older people (80 years and over)

Today, older adults are living longer than ever before, and growing in number. Over thepast 80 years, the number of old people in Republic of Moldova has grown from 146 000 in1930 to 499 900 in 2010. By the year 2030, the older adult population will represent 20 % of thetotal Republic of Moldova population. With these increases in life expectancy come decreases inmortality from heart disease and cancer, theleading causes of death among elders. However, there continues to be room for improvement…

RezumatAstăzi, persoanele în vârstă trăiesc mai mult decât oricând înainte. În ultimii 80 de

ani, numărul persoanelor în etate în Republica Moldova a crescut de la 146 000 în anul 1930 la499 900 în anul 2010. Până în anul 2030, populaţia vârstnică va reprezenta 20% din totalul populaţiei Republicii Moldova. Cu aceste creşteri ale speranţei de viaţă se remarcăscăderi a mortalităţii datorate bolilor de inima si cancer, cauzele principale de deces înrândul bătrânilor. Cu toate acestea, continuă să fie loc pentru îmbunătăţiri…

ActualitateaÎn ultimii ani societatea a început sa manifeste un interes deosebit pentru populaţia în

vârsta, deoarece devenise cert faptul că această latură a populaţiei are o tendinţă de creştereprogresivă. Conform prognozelor ONU, speranţa de viaţă la naştere pe glob este în continuăcreştere: de la 47 de ani în 1950-1955 la 65de ani în 2000-2005,fiind preconizată să ajungă la 75de ani în 2045-2050.

ScopulScopul studiului efectuat vizează cercetarea aspectelor medico-sociale şi demografice a

populaţiei longevive 80 ani şi peste şi elaborarea unui set de măsuri de menţinere şi promovare asănătăţii acestui segment de generaţie.

Obiectivele1. Studierea proceselor demografice şi medico-sociale a populaţiei de vârstă 80 ani şi

peste la nivel internaţional şi naţional2. Studierea proceselor demografice a populaţiei vârstnice inclusiv 80 ani şi peste în

Republica Moldova în perioada 2007-20103. Determinarea nivelului şi structurii mortalităţii şi morbidităţii populaţiei longevive de

80 ani şi peste.4. Aprecierea opiniei populaţiei longevive (80 ani şi peste) privind modul de viaţă şi

factorii ce influenţează starea lor de sănătate.5. Elaborarea unui concept de măsuri de menţinere şi promovare a sănătăţii populaţiei

longevive (80 ani şi peste) la nivel comunitar.Fenomenele studiate: Procesele demografice, factorii social – economici, morbiditatea

populaţiei; opinia populaţiei longevive.Segmentul de populaţie cercetat: Persoane în vârsta de 80 ani şi peste.

317

Metodele de cercetare- Istorică – studierea, compararea şi înţelegerea proceselor sănătăţii populaţiei şi

dezvoltarea sistemului de sănătate publică în Republica Moldova în diferite etape.- Statistică - permis determinarea şi aprecierea obiectivă a străii de sănătate persoanelor

longevive- Matematică – calcule matematice specifice pe parcursul cercetării.- Demografică – obţinerea, analiza şi sinteza informaţiilor privind evenimentele,

fenomenele demografice privind populaţia, surprinse în structura şi dinamica lor.- Sociologică – această metodă a constat în utilizarea anchetei şi interviului. Ea a permis

studierea opiniei populaţiei şi a medicilor de familie cu privire la reforma serviciilor primare deasistenţă medicală.

- Interviul standard – metoda prin care s-a obţinut culegerea de informaţii de tippopulaţional.

Volumul cercetării a inclus:n Fişe de ambulator – 140 în perioada 2007-2010n Certificate de deces – 100 în perioada 2007-2010n Anchete pentru sondajul de opinii – 371n Analele Centrului Naţional de “Management în Sănătate” 2007.,2008,2009n Registrele din instituţiile de protecţie socială.

RezultateÎmbătrânirea populaţiei reprezintă un fenomen global, legat în mod direct de aspectele

cotidiene ale vieţii umane şi vizează problemele de care depinde prosperarea economică:investigaţiile şi cheltuielile, piaţa forţei de muncă, pensiile, impozitarea şi transferul proprietăţiialtei generaţii.

Numărul persoanelor vârstnice creşte în lume anual cu 2,0% cu mult mai repede decâtsporul natural al populaţiei. Această dinamică se va înregistra încă cel puţin 25 de ani.În prezentfiecare al zecelea locuitor al ţării este mai în vârstă de 60 ani, iar în 2050 din categoria de vârstărespectivă va face parte fiecare al cincilea locuitor.

Rapiditatea acestor procese variază de la o ţară la lata şi depinde într-o mare măsură denivelul dezvoltării economice a ţării.

Structura pe vârste a populaţiei din diferite ţări se prezintă foarte divers, în ţărileavansate economic, întâlnindu-se o proporţie de peste 17% a persoanelor vârstnice, comparativcu numai 7% în curs de dezvoltare.

În regiunile mai puţin dezvoltate ale lumii, previziunile globale fiind de 21% în 2050reprezentând circa 2 miliarde de vârstnici raportat la populaţia evaluată globului.

Într-o largă perspectivă, evoluţia demografică mondială va avea tendinţa dominantăîmbătrânirea populaţiei, acest aspect fiind evidenţiabil prin creşterea vârstei mediane a populaţieimondiale de la 21,6 ani în 1970, la 26,5 ani în anul 2000, fiind evaluată la 31,2 ani în anul 2025.

Europa este „cel mai bătrân continent”, vârsta mediană a populaţiei fiind de circa 1,3 -1,4ori mai mare decât cea a populaţiei globului, fiind evaluată pentru anul 2025 la aproximativ 40de ani. În Europa îmbătrânirea demografică se demonstrează atât creşterii populaţiei vârstnicecât şi declinului populaţiei tinere, creşterea populaţiei vârstnice jucând însă pe termen lung roluldominant în procesul de îmbătrânire.

În Republica Moldova raioanele cu o pondere mai mărită a populaţiei vârstnice în anul2010 se includ următoarele raioane:

·Donduşeni – 24.2%·Briceni – 23.0%·Edineţ – 22,5%

Perspective demografice în Republica Moldova.În prezent numărul populaţiei stabile a republicii Moldova constituite 3563,6 mii

persoane, din care 1476,6 mii(41.4%) – populaţia urbană şi 2087.0 mii (58.6%) – populaţia

318

rurală. După sexe: 48% - bărbaţi , 52%- femei. Tot din această sursă aflăm că longevitatea mediea populaţiei este de 68.8 ani , reprezentând 65,0 ani pentru bărbaţi şi 72,6 ani pentru femei.

Un segment important al studiului o constituie dimensiunile demografice a persoanelorde vârsta 80 ani şi peste în Republica Moldova

Ponderea dimensiunii de vârstă 80 ani şi peste în Republica Moldova în dinamică s-auînregistrat astfel: în 2005 ponderea de vârstă 80 ani şi peste totală a constituit -1,7%, bărbaţi -1.1% şi femei -2.2%, în comparaţie cu 2010, ponderea totală a constituit -2.0%, bărbaţi -1,3% şifemei -2,6%. Deci din rezultatele obţinute se poate de concluzionat, că ponderea persoanelor devârsta 80 ani şi peste este în creştere: totalul persoanelor de 80 ani şi peste s-a mărit de 1,2 ori,bărbaţi cu 1,2 ori şi femei de 1,2 ori.

Necesită a fi menţionat în studiul demografic efectuat de noi şi aspectul ce ţine pondereapersoanelor de 80 ani şi peste din populaţia vârstnică 60-99 ani .

Deci rezultatele în dinamică s-au repartizat în ordinea următoare: în anul 2007, pondereatotală a constituit 11.9 %, bărbaţi 11.1% şi femei -12.2% în comparaţie cu anul 2010 dateleînregistrate au constituit: persoane vârstnice totale din vârsta 60-99 ani ponderea este de 12,7%,bărbaţi 13.3% şi femei -12.7%.

Deci din studiul efectuat se poate de concluzionat că ponderea persoanelor de vârsta de80 ani şi peste este în creştere şi sa mărit în comparaţie cu anul 2007:

Ponderea totală de 1,1 ori, ponderea bărbaţilor de 1,2 ori şi ponderea femeilor de 1,05ori.

Studierea nivelului şi structurii cauzei de deces a persoanelor de vârsta 80 ani şipeste.

Metodologia de studiere a mortalităţii, utilizată în această lucrare a fost structurată dupăexperienţele mai multor autori şi statistica modernă. Nivelul şi structura mortalităţii persoanelorîn vârstă de 80 ani şi peste, conform certificatelor de deces, oglindesc în exclusivitate datelereferitoare la înregistrările medicale a cauzelor de deces pe parcursul anilor 2007-2010.Rezultatele primite caracterizează amplu fenomenul cercetat – mortalitatea prin cauză dedeces a persoanelor de vârsta 80 ani şi peste. Este evident că odată cu vârsta creşte şi cauzele dedeces, în special al maladiilor cronice netransmisibile ce s-au înregistrat la vârsta de 80 ani şipeste.

Studiile epidemiologie efectuate asupra fenomenului de ofensivă continuă a bolilorcronice netransmisibile tind să definească nişte legităţi în evoluţia acestui proces, spre a se puteamăsura intensitatea fenomenului şi a se explica cauzele reale ale variaţiilor de mortalitate,înregistrate la persoanele de 80 ani şi peste. În rezultatele acestei ample analize am dedus că : peprimul loc în cauzele de deces a persoanelor de 80 ani şi peste le revin maladiilor cardio-vasculare care au constituit în anul 2007 pe republică – 3711.2 %ooo ,Chişinău 3006.3%ooo,r.Nisporeni 4095.4%ooo la 100000 persoane vârstnice, în anul 2009 pe republică – 3550.5 %ooo,Chişinău 2632.5%ooo,r.Nisporeni 4095.3 %ooo la 100000 persoane vârstnice , cu o esenţialăscădere a mortalităţii prin boli cardio-vasculare pe republică şi în mun. Chişinău de la 3711.2%ooo în anul 2007 la 3550.5 %ooo- pe republică şi respectiv de la 3006.3%ooo la 2632.5%oooîn mun. Chişinău, rămânând constanta în sectorul rural (r. Nisporeni).

Pe al doilea loc din cauzele de deces a persoanelor de 80 ani şi peste sunt situate tumorilecare au constituit în anul 2007 pe republică – 500.7 %ooo ,Chişinău 608.5 %ooo, r.Nisporeni441.3 %ooo la 100000 persoane vârstnice, în anul 2009 pe republică – 504.6 %ooo ,Chişinău583.7 %ooo, r.Nisporeni 454.2 %ooo la 100000 persoane vârstnice, cu o creştere a mortalităţiiprin tumori pe republică şi în r.Nisporeni de la 500.7 %ooo în anul 2007 la 504.6 %ooo în anul2009- pe republică şi respectiv de la 441.3 %ooo la 454.2 %ooo în r.Nisporeni, fiind în scădereîn mun.Chişinău de la 608.5 %ooo în anul 2007 la 583.7 %ooo în anul 2009.

Pe al treilea loc din cauzele de deces a persoanelor de 80 ani şi peste sunt situate bolileaparatului digestiv care au constituit în anul 2007 pe republică – 322.2 %ooo ,Chişinău 246.2%ooo, r.Nisporeni 364 %ooo la 100000 persoane vârstnice ,în anul 2009 pe republică – 291%ooo, Chişinău 231.6 %ooo, r.Nisporeni 329.5 %ooo la 100000 persoane vârstnice, cu o scădere

319

a mortalităţii prin boli digestive pe republică şi în r.Nisporeni de la 322.2%ooo în anul 2007 la291 %ooo în anul 2009- pe republică şi respectiv de la 364%ooo la 329.5 %ooo în r.Nisporeni,fiind în scădere în mun.Chişinău de la 246.2 %ooo în anul 2007 la 215.3 %ooo în anul 2008 cu ocreştere semnificativa din nou în anul 2009 -231.6 %ooo la 100000 de persoane vârstnice.

Pe al patrulea loc din cauzele de deces a persoanelor de 80 ani şi peste sunt situate bolileaparatului respirator care au constituit în anul 2007 pe republică – 289.5 %ooo, Chişinău 140.2%ooo, r.Nisporeni 371.7 %ooo la 100000 persoane vârstnice ,în anul 2009 pe republică – 239.4%ooo ,Chişinău 128.6 %ooo, r.Nisporeni 305.2 %ooo la 100000 persoane vârstnice, cu o scăderea mortalităţii prin boli digestive pe republică, în mun.Chişinău şi în r.Nisporeni de la 289.5%ooo în anul 2007 la 239.4 %ooo în anul 2009- pe republică, respectiv de la 371.7 %ooo la305.2 %ooo în r.Nisporeni, şi în mun.Chişinău de la 140.2 %ooo în anul 2007 la 128.6 %ooo înanul 2009.

Conform principalelor cauze de deces în dependenţa de sex , putem concluziona ca: demaladii cardio-vasculare suferă mai mult sexul feminin. Astfel în anul 2007 din totalul cauzelorde deces , 76 % la femei le revine maladiilor cardio-vasculare, la bărbaţi 69%, anul 2009 ,femei - 77,2%,bărbaţi- 69,4%. Din cele expuse ,putem concluziona că ponderea maladiilorcardio-vasculare din totalul cauzelor de deces a persoanelor longevive este în creştere continuăde la 76.0% la 77.2% pentru femei şi respectiv de la 69.0% la 69.4 % pentru bărbaţi .

Contrar maladiilor cardio-vasculare ,tumorile sunt cauze de deces înregistrate mai mult labărbaţi. Astfel în anul 2007 din totalul cauzelor de deces , 12.4 % la bărbaţi le revine tumorilor,la femei 8%, anul 2009, bărbaţi - 12.8% femei - 8.6%,. Din cele expuse ,putem concluziona căponderea tumorilor din totalul cauzelor de deces a persoanelor longevive este în uşoară creşterela femei de la 8 % la 8.6 %, la bărbaţi rămânând aceiaşi pondere.

Maladiile aparatului digestiv ocupă un loc similar atât pentru bărbaţi ,cît şi pentru femeica cauză de deces a persoanelor longevive, femeile predominând un pic mai mult decât bărbaţii.Astfel în anul 2007 din totalul cauzelor de deces , 6.2 % la bărbaţi le revine maladiiloraparatului digestiv , la femei 6.5%, anul 2009, bărbaţi - 5.9%, femei - 6.2%,. Din cele expuse,putem concluziona că ponderea maladiilor aparatului digestiv din totalul cauzelor de deces apersoanelor longevive este într-o mică scădere, de la 6.2% la 5.9% pentru bărbaţi şi respectiv dela 6.5% la 6.2% pentru femei.

De maladii ale aparatului respirator suferă mai mult sexul masculin. Astfel în anul 2007din totalul cauzelor de deces, 7.4 % la bărbaţi le revine maladiilor aparatului respirator, la femei4.4%, anul 2009 , bărbaţi - 6.5 %, femei - 3.8%. Din cele expuse, putem concluziona că pondereamaladiilor aparatului respirator din totalul cauzelor de deces a persoanelor longevive este înscădere continuă de la 7.4% la 6.5% pentru bărbaţi şi respectiv de la 4.4 % la 3.8 % pentrufemei.

Concluzii1. Rezultatele studiului demonstrează că pe parcursul ultimilor decenii în Republica

Moldova se observă o schimbare vădită a structurii de vârstă a populaţiei cu creşterea ponderiipersoanelor vârstnice pe fundalul scăderii natalităţii şi a fertilităţii.

2. Efectele procesului de îmbătrânire asupra desfăşurării vieţii economice şi sociale, cât şiasupra evoluţiilor demografice viitoare vor apare în timp, determinând perturbaţii la nivelulpopulaţiei şcolare, populaţiei fertile şi populaţiei în vârstă de muncă .

3. Actualul studiu este un semnal de alarmă atât pentru organele de protecţie socială –cât şi Instituţiile Medico-Sanitare Publice, care monitorizează starea de sănătate a populaţiei devârsta 80 ani şi peste, în scopul diminuării situaţiilor cu impact negativ asupra sănătăţii cugarantarea unui standard de viaţă decentă.

Bibliografie1. Tintiuc D., Eţco C., Grossu Iu., ş.a., Sănătate Publică şi Management. Chişinău: C.E.P.

Medicina, 2002. – 720 p.

320

2. Chesnais J-C., La transition demographique, Paris, 1986.3. Paladi Gh., Penina O., Unele aspecte demografice ale procesului de îmbătrânire demografică

in Republica Moldova. Simpozionul internaţional “Probleme demografice ale populaţiei incontextul integrării europene”, Chişinău, 2005, p. 16-23.

4. Bolocan D., Evoluţia proceselor demografice in Republica Moldova, Conferinţa„Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice in Republica Moldova”, Chişinău,2001, p. 30-36.

5. Aurel Saulea “Gerontologie “ ,Chişinău,2009

STRUCTURA MORBIDITĂŢII ÎN SECŢIA BOLI INTERNE NR.1 DIN CADRUL IMSPSCM ”SF.TREIME” PE ANUL 2010 ÎN CONDIŢIILE ASIGURĂRII MEDICALE

OBLIGATORII PENTRU SĂNĂTATENeli Draguţa1 , Marcela Brînza1, Sergiu Matcovschi1, Galina Zavatin2,

Tatiana Dumitraş1, Ion Nikolenko1

Universitatea de stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 1

IMSP SCM”Sf.Treime”2

SummaryEvaluation of patient satisfaction index in the MCH Sf. Treime

The study revealed the prevalence of respiratory and cardiovascular system diseases, morefrequently being hospitalized patients over 60 years, 62% were females. Due to the severity ofthe disease, patients have resorted to emergency medical assistance service, also individualaddresses involve serious conditions, often acute, requiring the patient to address independentlythe hospital service (80%), from the family doctor almost every 5th patient. The increasednumber of emergency appeals requires the approach of some problems that probably exist in theprimary healthcare sector. Last but not least public information programs on primary andsecondary prevention of disease would be welcome.

RezumatStudiul a relevat predominarea afecţiunilor sistemului respirator şi sistemului

cardiovascular mai frecvent fiind spitalizaţi pacienţii cu vârsta peste 60 ani, 62% au fost degenul feminin. Datorită severităţii bolii pacienţii au recurs la serviciul asistenţei medicaleurgente de asemenea adresările individuale presupun stări grave, nu rareori apărute acut, careimpun pacientul să se adreseze de sinestătător la serviciul spitalicesc(80%). De la medicul defamilie aproape fiecare al 5-lea pacient. Numărul crescut al adresărilor de urgenţă impunabordarea unor probleme care, probabil, există în sectorul primar de asistenţă medicală. Nu înultimul rând programe de informare a populaţiei despre profilaxia primară şi secundară a bolilorar fi binevenită.

ActualitateaStudierea asistenţei spitaliceşti, care este veriga principală în asigurarea serviciilor

medicale de calitate pentru populaţia ţării este deosebit de importantă(2,3). În urma dezvoltăriitehnice şi informaţionale, sistemul sanitar este supus unor reforme moderne de asigurare aasistenţei medicale. Respectiv, în urma trecerii la asigurări medicale obligatorii s-au lărgitposibilităţile efectuării unui diagnostic rapid şi precis, iar medicaţia să conţină mai multetangenţe comune cu un tratament modern. Succesele reformei devin evidente prin accesibilitatealargă a populaţiei la serviciile medicale şi scăderea morbidităţii şi mortalităţii populaţiei.

321

ObiectiveleStudierea patologiilor predominante dupa nozologie, vârstă şi sex în secţia de boli interne

Nr.1 din cadrul SCM”Sf.Treime” pe perioada anului 2010.

Materiale si metodePentru efectuarea acestui studiu s-au utilizat datele stastistice ale activităţii secţiei Boli

Interne nr.1,IMSP SCM ”Sf.Treime” pe intregul an 2010 (total 1098 fişe medicale ). Pacienţiiinternaţi au fost investigaţi conform standardelor existente şi la necesitate (la pacienţii cu alteafecţiuni concomitente) s-au efectuat investigaţii suplimentare. Pentru concretizareadiagnosticului şi diferenţierea de alte patologii s-au folosit programele conform protocoalelorclinice existente.

Rezultate şi discuţiiEfectuând o analiză a datelor obţinute se remarcă dominarea patologiei pulmonare şi

cardiovasculare după care urmează patologia tractului gastrointestinal şi patologia oncologică(vezi tabelul 1).

Tabelul Nr.1Distribuirea pacienţilor spitalizaţi după sistemul de organe afectat

Nrd/o

Entitate clinică 2010/Nr. Pacienţi/ %

1 Maladiile sistemuluiRespirator(TBC+)

596 / 54,3

2 Maladiile sistemului cardiovascular 402 / 36,63 Maladiile sistemului digestiv 40 / 3,64 Maladiile sistemului renourinar 9 / 0,85 Maladiile sistemului locomotor 4 / 0,46 Maladiile oncologice 22 / 2,07 Alte maladii 25 / 2,3

Total 1098/100

Din patologia pulmonară locul principal îl ocupă pneumoniile cu 60,21% (359 cazuri),după care urmeaza bronşitele cu 21,31% (127 cazuri), apoi BPCO cu 11,91% (71 cazuri), astmulbronşic 4,2%(25 cazuri), alte maladii pulmonare cu 2,3%(13 cazuri) şi tuberculoza pulmonară cu0,17 %(1 caz). Pneumoniile mai frecventă au fost la pacienţii peste 60 ani(54,6%), şi cu uşoarăprevalenţă la femei (52,4%). Bronşitele predomină la bolnavii până la 60 ani, la sexul feminin.Aceiaşi frecvenţă o are şi astmul bronşic. Patologia BPOC se descoperă după 60 ani, la sexulfeminin. Neoplasmul pulmonar îl întâlnim mai frecvent la barbaţi , după 60 ani.

Bolnavii cu afecţiuni pulmonare au fost internaţi preponderent de serviciul AMU 55,2% , şiaproape în mod egal de sine stătător cu 22,8% şi în mod planificat cu 22%.

Din patologia cardiovasculară predomină hipertensiunea arterială cu 65,67% (264 cazuri),după care urmează cardiopatia ischemică, angorul pectoral cu 31,09% (125 cazuri), reumatismulcu 2,0%(8 cazuri) şi alte boli cu 1,24%(5 cazuri).

Incidenţa bolilor cardiovasculare o întâlnim după 60 ani ( 62,9%) la sexul feminin (67,2%).Aproximativ fiecare al 2-lea din pacienţii internaţi cu patologii cardiovasculare a fost

spitalizat cu asistenţa medicală de urgenţă (48%), în mod individual a fost internat fiecare al 3-lea bolnav (35%) , şi fiecare al 5-lea in mod planic (17%). Pe parcursul intregului an 2010 însecţie au fost internaţi şi trataţi pacienţi de diferite categorii (vezi diagrama Nr.1 şi Nr.2).

322

Diagrama Nr. 1

Distribuirea pacienţilor după vârstă

43,4

56,6

0

10

20

30

40

50

60

Pacienţi până la 60ani

Pacienţi după 60 ani

Pacienţi până la 60 aniPacienţi după 60 ani

Diagrama Nr.2

Distribuirea pacienţilor după sex

61,6

38,4

0

10

20

30

40

50

60

70

Genul femininGenul masculin

Efectuând o analiză a distribuţiei pacienţilor după vârstă şi sex remarcăm că majoritateapacienţilor trataţi în secţie au vârsta peste 60 ani(56,6%); cu predominarea sexului femininspitalizate(61,6%).

În secţia de Boli Interne Nr.1 au fost trataţi pacienţi nu numai din municipiul Chişinău, darau fost deserviţi din suburbii şi din republică. Pacienţii au fost internaţi conform trimiterii de lamedicii de familie de pe sector, de urgenţă precum şi adresării individuale(vezi tabelul 2). Peparcursul anului 2010 predomină spitalizările urgente cu internare de urgenţă la prezentareadirectă a pacientului (80%). Aceasta ne demonstrează gradul severităţii bolnavului, dificultateaîn realizarea unor investigaţii şi, nu rareori ineficienţa, nerespectarea sau răspunsul lent latratamentul aplicat ambulator. În mod planic au fost internaţi aproximativ 20,67% de pacienţi cutrimiteri de la medicii de familie.

323

Tabelul Nr.2Distribuirea teritorială a trimiterilor

2 0 1 0Instituţia medicală

Numărul pacienţilor

Cazuri / %AMT Râşcani 97/8,8%AMT Ciocana 72/6,5%AMT Buiucani 20/1,8%AMT Centru 4/0,4%AMT Botanica 1/0,1%Salvarea 560/51%Catedra Medicină internă nr.5 2/0,2%Internare de urgenţă la prezentarea directă apacientului

311/ 28,3%

Alte instituţii medicale 15/1,4%Stăuceni 4/0,4%Bubuieci 2/0,2%Cricova 3/0,3%Ciorescu 7/0,6%TOTAL 1098 /100 %

ConcluziiStudiul efectuat relevă următoarele: în secţie au predominat patologiile sistemului

respirator (pneumonii, bronşite, BPOC) şi sistemului cardiovascular (hipertensiunea arterială,angina pectorală). Pacienţii fiind cu vârsta peste 60 ani, 62% au fost genul feminin.

Datorită severităţii bolii pacienţii au recurs la serviciul asistenţei medicale urgente (80%).Adresările individuale de asemenea presupun stări grave, nu rareori apărute acut, care impunpacientul sa se adreseze de sinestătător la serviciul spitalicesc, de la medicul de familie aproapefiecare al 5-lea pacient.Numărul crescut al adresărilor de urgenţă impun abordarea unorprobleme care, probabil, există în sectorul primar de asistenţă medicală. Nu în ultimul rândprograme de informare a populaţiei despre profilaxia primară şi secundară a bolilor ar fibinevenită.

Bibliografie1. N. Draguţa, S. Matcovschi, G. Zavatin, T. Dumitraş, I. Nicolenco, Toma V., M. Brânza, A.

Pînzari. Evaluarea activităţii curative a secţiei boli interne nr.1 in condiţiile de asigurări medicaleobligatorii pentru sănătate (2004-2008). Anale medicale ediţia X,vol.1.Probleme actuale desănătate publică şi managment.Chişinău 2010 p.187-193.

2. Eţco C. Management în sistemul de sănătate, Chişinău, 2006.3.TintiucD,Grossu I.Sănătate publică şi management.Chişinău 2007,894p.

324

EVALUAREA INDICILOR DE SATISFACŢIE A PACIENŢILORÎN IMSP SCM “SF.TREIME”

Neli Draguţa1, Marcela Brînza1, Sergiu Matcovschi1,Galina Zavatin2,Tatiana Dumitraş1, Ion Nikolenko1

Universitatea de stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 1

IMSP SCM”Sf.Treime” 2

SummaryThe structure of morbidity in section nr.1 of internal diseases of MCH

Sf. Treime for 2010 under the conditions of health care insuranceThe study revealed a good overall impression after the survey on patient satisfaction. As

“good” was considered the accuracy of diagnosis and treatment, as well as the interpersonalaspect, social and psychological relations established between patient and medical staff, medicalexplanations for disease and received treatment; accessibility was also evaluated as “good”,reserves are at the technical aspect which is more difficult to be achieved in the institution understudy. Mandatory health care insurance has a positive impact on the accessibility andperformance of health service provision.

RezumatStudiul a relevat o impresia generală bună după efectuarea sondajului privind satisfacţia

pacienţilor. A fost apreciat cu “bine” atât acurateţea procesului de diagnostic şi de tratament, câtşi latura interpersonală, relaţiile sociale şi psihologice stabilite între pacient şi personalulmedical, explicaţiile medicului privind boala şi tratamentul administrat, de asemeneaaccesibilitatea a fost evaluată cu calificativul “bine”, reserve există la latura tehnică care este maidificil de realizat în instituţia luată în studiu. Asigurările medicale obligatorii pentru sănătate auun impact favorabil asupra accesibilităţii şi performanţei acordării serviciilor medicale.

ActualitateaCalitatea actului medical include mai multe criterii şi constă în satisfacerea exigenţelor

pacientului privind utilizarea realizărilor ştiinţifice, a tehnologiilor medicale performante pentrudiagnosticul şi, ulterior, tratamentul maladiilor, de asemenea comunicarea, susţinerea psihologicăşi condiţiile spitaliceşti (5,6). Satisfacţia pacientului, care este un consumator de serviciimedicale, de sănătate, se consideră a fi un criteriu distinct în aprecierea rezultatului şi implicit alcalităţii, deoarece în activitatea umană percepţia pacientului faţă de produs sau serviciu esteimportantă. Rapoartele de apreciere a calităţii sunt o sursă de date privind calitatea. Strategianaţională de dezvoltare în domeniul sănătăţii implică determinarea obiectivelor de dezvoltare şistabileşte programe şi măsuri primordiale vizând atingerea acestora. Una din priorităţilenaţionale a strategiei rezidă în sporirea calităţii serviciilor de sănătate şi implicit a calităţii vieţiipopulaţiei. Accesibilitatea şi continuitatea serviciilor medicale reprezintă direcţia prioritară dedezvoltare a sistemului de sănătate în Republica Moldova. Optimizarea calităţii serviciilor şicreşterea nivelului de satisfacţie a pacienţilor se va obţine prin perfecţionarea şi implementareaunui sistem de monitorizare a activităţii care include controlul calităţii şi supravegherea calităţiicu ulterioară îmbunătăţire a calităţii serviciilor şi a standardelor de performanţă. Analizadiferitor indici, inclusiv a celor de satisfacţie, semnalează şi evidenţiază respectarea şinerespectarea standardelor şi criteriilor prestabilite în acest domeniu.

ObiectiveleEvaluarea indicilor de satisfacţie a pacienţior în IMSP SCR”Sf.Treime”.Pentru realizarea scopului propus au fost stabilite următoarele obiective:· evaluarea calităţii serviciilor prestate prin studierea chestionarelor de satisfacţie

completate de pacienţii internaţi in SCM”Sf.Treime”pe perioada lunii februarie 2011;· analiza factorilor ce influenţează calitatea serviciilor medicale;

325

· elaborarea recomandărilor privind îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate de SCM”Sf.Treime”;

· de a oferi conducerii instituţiilor medico-sanitare un instrument de identificare apunctelor forte şi slabe ale instituţiei ce ţin de calitatea serviciilor prestate (în percepereapacienţilor)

Materiale şi metodePentru realizarea acestui studiu s-au folosit rezultatele chestionarelor de satisfacţie

completate de pacienţii internaţi în secţii din cadrul SCM”Sf.Treime”(nr.390).Ancheta desatisfacţie a inclus următorii parametri.

CHESTIONAR DE EVALUARE A SATISFACTIEI PACIENTILOR

·Vârsta·Asigurat, neasigurat·Genul·Ocupaţia·Cauza internării

Evaluarea gradului de satisfacţie pe parcursul spitalizării· Spitalizare programată· Perioada de aşteptare·Timpul aşteptării medicului în secţia de internare· Informare despre drepturile şi obligaţiile pacientului· Semnarea la spitalizare a acordului informat·Respectarea confidenţialităţii în timpul actului medical· Solicitarea părerii la metodele de diagnostic şi tratament· Informarea despre serviciile programului unic· Informarea despre serviciile contra plată şi tarife· Informaţia vizibilă despre serviciile şi tarifele contra plată·Achitarea serviciilor la casa instituţiei·Eliberarea bonului de casă· Plăţi neoficiale personalului instituţiei·Cauza plăţilor neoficiale

Părerea pacienţilor de cele indicate mai jos· Starea clădirilor şi cabinetelor· Semne, panouri informative·Condiţii de aşteptare confortabile·Amabilitatea şi bunăvoinţa personaluluiModalitatea de comunicare a personalului

medical·Atenţia şi timpul acordat DVS de către personalul medical· Prezenţa materialelor informative cu privire la problemele de sănătate proprii· Satisfacţia generală pe parcursul spitalizării· Schimbările aşteptate în instituţia medicală pentru următoarea spitalizare

(sugestii)

Rezultate şi discuţiiStudiul a relevant următoarele date referitoare la gradul de satisfacţie a pacienţilor privitor

la serviciile de sănătate prestate.

326

1.Vârsta pacienţilor chestionaţi

Tabelul 1Repartizarea pacienţilor chestionaţi conform vârstei

Vârsta Procentul (%)15-20 3,321-35 11,536-50 22,551-60 25,360-70 28,0

Peste 70 5,5

Din tabelul Nr.1 reiese că majoritatea pacienţilor au fost în limita de vârstă adultă şi aptă demuncă.

2,3. În sondaj au participat pacienţi asiguraţi -55,5%, neasiguraţi-5,5%, neindicat-39,0%;dintre care femei-54,9 %, bărbaţi-34,6%.

4. OcupaţiaDiagrama 1

Repartizarea pacienţilor chestionaţi conform ocupaţiei1%

34%

1%

6%5%

47%

6%

antreprenorangajat salariatlucrător agricolstudentşomerpensionaralte categorii

Din diagrama Nr.1 rezultă ca majoritatea pacienţilor au fost pensionari-44,5%, apoi auurmat angajaţii salariaţi 32,4%.

5.Cauza internăriiCaz urgent-36,3%, îmbolnăvire acută-35,7%, alte cause -număr nesemnificativ.Evaluarea gradului de satisfacţie pe parcursul spitalizătii Foarte bine- %, bine- %, satisfăcător- %6. Spitalizare programată- 22,5%, neprogramată (urgenţă) -75,3%, neindicat-2,2%7.Perioada de aşteptare –de la data înregistrării programării până la data spitalizării

programate. (vezi diagrama 2)Din acestă diagramă putem observa că de la data înregistrării programării până la data

spitalizării programate pacienţii aşteaptă cel mai frecvent de la o zi până la 2-3 zile.8.Timpul aşteptării medicului în secţia de internare

327

Diagrama 2

Distribuirea perioadei de aşteptare de la programare până la internare

11%

9%

3%

2%

4%

4%67%

1 zi2-3 zile4-5 zile6-7 zile7-30 zilepeste 30 zileneindicat

Diagrama 3

Distribuirea perioadei de aşteptare a medicului de la adresare până la internare

0

5

10

15

20

25

30

35

0-10 min 21-30min

46-60min

neindicat

0-10 min10-20 min21-30 min31-45 min46-60 min60 minneindicat

Din diagrama Nr.3 rezultă semnalarea unui timp de aşteptare în majoritate de la 0-30minute. 9.Informare despre drepturile şi obligaţiile pacientului :au fost informaţi-94,5%.

10.Semnarea la spitalizare a acordului informat- în 97,8% pacienţii au semnat acordulde spitalizare.

11.Respectarea confidenţialităţii în timpul actului medical-95,6%.12.Solicitarea părerii la metodele de diagnostic şi tratament- 83,0%, în 16,5% nu a fost

solicitat.13.Informarea despre serviciile programului unic- 81,9%, în 17% -nu..14.Informarea despre serviciile contra plată şi tarife-în 70,3% , în 17,0% -nu.15.Informaţia vizibilă despre serviciile şi tarifele contra plată:A fost vizibilă pentru

52,2% pacienţi, 39,0% nu au atras atenţia, şi numai pentru 7,7% a fost de nevăzut.16.Achitarea serviciilor la casa instituţiei cu eliberarea bonului de plată s-a realizat în

10% în cazuri de spitalizare contra plată.17,18.. Plăţi neoficiale personalului instituţiei- peste 90 % din cazuri nu au oferit plăţi

neoficiale instituţiei.19.Cauza plăţilor neoficiale-nu a fost indicată.

328

Părerea pacienţilor de cele indicate mai jos:20.Starea clădirilor şi cabinetelor:Foarte bine-22,5%, bine-42,9%, mediu-29,7%21.Semne panouri informative:Foarte bine-42,3%, bine-43,4%, mediu-11,0%22.Condiţii de aşteptare confortabile:Foarte bine-28,0%, bine-36,3%, mediu-27,5%,nesatisfăcător-6,0%23.Amabilitatea şi bunăvoinţa personalului:Foarte bine-52,2%, bine-37,9%, mediu-7,1%,nesatisfăcător-6,0%24.Modalitatea de comunicare a personalului medical:Foarte bine-53,8%, bine-36,3%, mediu-7,7%,nesatisfăcător-1,6%25.Atenţia şi timpul acordat DVS de către personalul medical:Foarte bine-50,5%, bine-33,5%, mediu-14,3%,nesatisfăcător-1,6%26.Prezenţa materialelor informative cu privire la problemele de sănătate proprii:Foarte bine-31,9%, bine-52,2%, mediu-12,6% ,nesatisfăcător-1,6%27.Satisfacţia generală pe parcursul spitalizării:Foarte bine-30,2%, bine-57,1%, mediu-8,8% ,nesatisfăcător-1,6%

Schimbările aşteptate în instituţia medicală pentru următoarea spitalizare (sugestii)Sunt cele realizabile şi nerealiste efectuarea reparaţiilor în IMSP, de asemenea utilarea cu

tehnici performante.

ConcluziiImpresia generală după efectuarea sondajului este că pacienţii au fost mulţumiţi de

îngrijirile primite. Mai există unele reserve de la calificativul “bine ” la cel “foarte bine”. Acesteapot fi realizate prin intervenţia a doi factori: unul financiar şi al doilea uman. Factorul financiarimplică gestionarea optimală a fondurilor destinate acoperirii cu personal, aprovizionării cumedicamente şi hrană, curăţeniei şi dotării cu aparatură. Factorul uman presupune mai multăgrijă şi compasiune din partea personalului care vine în contact cu pacienţii.

Bibliografie1. Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017, aprobată prin HG nr.

1471 din 24.12.2007. În: Monitorul Oficial, 15.01.2008, nr.8-10 (43).2. Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, aprobată prin legea nr. 295-XVI

din21.12.2007. În: Monitorul Oficial, 29.01.2008, nr.18-20/57.3.BewickD. and col.Curing the health care- New strategies for Quality impruvment, London,

2001.4. Damaschin-Rughină. Abordări ale calităţii serviciilor medicale prin prisma satisfacţiei

pacienţilor. Anale ştiinţifice.Ed.X, vol.2 Probleme actuale de sănătate publică şimanagement., Chişinău 2009, p.325-329.

5. Eţco C. Management în sistemul de sănătate, Chişinău, 2006.6. TintiucD,Grossu I.Sănătate publică şi management.Chişinău 2007,894p.

329

ASPECTELE PSIHOSOCIALE ALE CONSUMULUI DE ALCOOLLiliana Ciobanu, Mihail Moroşanu

Catedra Economie, management şi psihopedagogie în medicină, USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe psychological aspects of alcohol consumption

The problem of excessive alcohol consumption worries the brains of many scientificresearchers in many fields: like medicine psychology, sociology, as well as politicians thatsearch for efficient solutions in solving this problem at psychosocial and medical level.

Billboards and mass-media are overloaded with advertisement which encourage thepopulation to alcohol consumption, after that to be worrned with hypocrisy by the followingphrase “The excessive consumption of alcohol affects seriously your health”.

The study of psychological aspects of excessive consumption of alcohol is one of thepreventive ways in diminishing the spread of alcoholism as a medical-social disorder.

RezumatProblema consumului excesiv de alcool frământă cugetele multor cercetători din

domeniul medicinei, psihologiei, sociologiei, cât şi politicienilor, ce caută soluţii eficiente derezolvare a acestor probleme la nivel psihosocial şi medical.

Panourile publicitare, mass-media sunt supraîncărcate de reclamele ce îndeamnăpopulaţia la consumul de alcool, ca mai apoi să fie avertizaţi cu ipocrizie prin fraza „Consumulexcesiv de alcool dăunează grav sănătăţii dumneavoastră!”

Studierea aspectelor psihosociale ale consumului abuziv de alcool prezintă una din căilede prevenire şi diminuare a răspândirii alcoolismului ca maladie medico-socială.

ActualitateaSănătatea populaţiei constituie unul din elementele cheie ale securităţii umane a oricărei

societăţi. De starea sănătăţii populaţiei depinde in mod direct nivelul bunăstării individuale şigradul de dezvoltare umană a ţării. Exercitând o influenţă directă asupra capacităţilor de viaţă şimuncă, sănătatea amplifică sau limitează opţiunile oamenilor de a valorifica oportunităţilesociale.

Persoanele cu o stare a sănătăţii bună sunt mai puţin expuse factorilor de risc. Şidimpotrivă, cei cu sănătatea precară sunt afectaţi mai dureros de mediul economic turbulent.Maladiile limitează autonomia oamenilor, reduc participarea lor în câmpul muncii şi mărescdependenţa de serviciile medicale. Astfel, starea sănătăţii condiţionează gradul de vulnerabilitateal oamenilor [5].

Consumul abuziv de alcool şi consumul de droguri rămâne o problemă medico-socialăstringentă pentru întreaga omenire prin impactul extrem de negativ asupra sănătăţii populaţiei,economie, dezvoltării societăţii, psihicului uman. Savanţi renumiţi di diverse ţări au studiat şidepun eforturi considerabile în rezolvarea acestei probleme la nivel profilactic, curativ şi dereabilitare.

Republica Moldova continue să rămână una din ţările cele mai expuse ţări în privinţaconsumului excesiv de alcool, răspândirii maladiei alcoolismului cronic şi consumului abuziv dedroguri, mai ales în rândul tineretului [2; 7].

În anul 2010, prevalenţa alcoolismului cronic a crescut cu 0,8% în rândul populaţiei, iarpsihozele alcoolice au avansat cu 23,7% - în comparaţie cu anul 2009. De asemenea a crescutincidenţa alcoolismului cronic cu 7,8% la nivel de raioane, pe când psihozele alcoolice aucrescut la nivel raional cu 18% în comparaţie cu anul 2009.

Prevalenţa narcomaniei, de asemenea a avansat cu 3,6% la sută, iar incidenţa a crescut cu4,0% la sută în anul 2010, comparativ cu anul 2009 [1; 2].

Analizând raportul privind monitorizarea activităţilor realizate de către comunitateadonatorilor din 2010, menţionăm, că în conformitate cu prioritatea „Fortificarea politicilor în

330

domeniul controlului tutunului şi alcoolului şi sporirea capacităţilor prestatorilor deservicii în domeniul sănătăţii mintale” în perioada 9-10 martie a fost organizată misiuneaOMS în domeniul sănătăţii în penitenciare, scopul căreia a fost de a evalua necesităţile ţării îndomeniu, rolurile şi responsabilităţile actorilor principali, inclusiv a Ministerului Sănătăţii şi aMinisterului Justiţiei, precum şi evaluarea nemijlocită a stării sănătăţii deţinuţilor cu accentspecial asupra HIV/SIDA, TB, dependenţa de droguri şi consumul alcoolului. Misiunea la fel aidentificat activităţile necesare pentru elaborarea în viitor a unui Plan Naţional de Acţiunipentru controlul consumului de alcool [6, p. 6].

Pe parcursul 2010 OMS a acordat, de asemenea, asistenţă în elaborarea StrategieiNaţionale în domeniul Sănătăţii Mintale şi a Strategiei Naţionale în domeniul MaladiilorNetransmisibile.

Materiale şi metodePrin metoda istorică, sociologică şi analiza comparativă a studiilor medico-sociale au fost

generalizate şi prezentate rezultatele studiilor statistice ale anurelor statistice din RepublicaMoldova pe perioada anilor 2005-2010.

RezultateÎn urma analizei literaturii de specialitate putem menţiona că, se disting patru modalităţi

normale sau sociale de a consuma alcool:a) ca mijloc de a cuceri ambiţia într-o societate şi de a facilita comunicarea, diminuând

tensiunile;b) ca act ritual sau simbolic;c) ca scădere a tristeţii şi a depresiei;d) ca reacţie explozivă îndreptată împotriva celorlalţi sau împotriva propriei persoane.Nevoia psihologică de a consuma alcool poartă numele de alcoolomanie primară.

Alcoolomania se poate defini ca tendinţa irezistibila de a consuma alcool sau se mai poate spuneca singurul scop al alcoolomanului este alcoolul.

Alcoolomania reprezintă o impulsiune psihică primară care conduce un subiect într-omanieră intermitentă, să trăiască experienţe de eliberare de griji şi nevoi graţie consumului dealcool.

Alcoolomania se poate înţelege din punct de vedere psihologic în legătura cuimposibilitatea subiectului de a suporta o privaţiune. Această tulburare se poate manifestaprecoce şi în cel puţin doua moduri, pe de o pare, ca regula generală suferinţele fizice sau psihicese manifestă după mulţi ani de consum de alcool, pe de altă parte, aceasta predispoziţie se poateobserva încă din copilărie sau adolescenţă. Manifestarea externă a alcoolismului o reprezintăstarea de ebrietate repetată sau consumul repetat de băuturi până la atingerea stării de disconfortmajor. Alcoomanul trăieşte efectele alcoolului ca pe o eliberare dintr-o situaţie de suferinţeinsuportabile, creând o lume nouă. Prin alcool se dizolvă sentimente obişnuite, subiectul se simteca şi cum ar începe să-şi facă proiecte, fantezii si resimte chiar o voinţă de viaţă tumultoasă şienergică. O astfel de euforie vitală se opune stării de linişte care reprezintă scopul căutat de ceimai mulţi dintre consumatorii de droguri. În cadrul stării de „linişte” create de consumul dedroguri, subiectul se simte eliberat de greutăţile vieţii şi de asemenea de pasiunile ei. Uniifilosofi numesc această stare cu negarea voinţei de viaţă. Alcoomanul, contrar celor care sedroghează, este animat de dorinţa extremă de viaţă. Cu ajutorul alcoolului, el îşi creează ununivers iraţional şi magic, o formă de religie chimică, inferioară misticismului. Alcoomanul serefugiază în acest univers, fugind de real şi de raţional.

Cauzele consumului şi dependenţei de alcool:- factorii genetici;- factorii de învăţare.La copii există tendinţa imitării modului de a bea al părinţilor, precum şi tendinţa ca, la o

vârstă timpurie, băieţii să fie încunjuraţi să bea mai mult decât fetele.

331

Factorii de personalitate. S-au făcut puţine progrese în identificarea factorilor depersonalitate ce contribuie la dependenţa de alcool. În practica clinică se constată frecvent căproblemele legate de alcool se asociază cu anxietatea cronică, cu un sentiment general deinferioritate şi cu tendinţa la o îngăduinţă prea mare faţă de sine. Importanţa personalităţii, dacă,există, constă în creşterea vulnerabilităţii la ceilalţi factori cauzali. Unii pacienţi cu tulburăridepresive ajung să bea socotind în mod eronat că alcoolul le va îmbunătăţi dispoziţia. Cei cu stăride anxietate, inclusiv cu fobii sociale, sunt de asemenea supuşi riscului.

Dependenţa de alcool are un caracter predictibil pentru că cunoaşte aceeaşi evoluţiepentru toţi cei care consumă alcool şi este progresivă pentru că persistă în timp şi netratată seagravează iar starea dependentului se înrăutăţeşte.

În cazul dependenţei de alcool nu este vorba de o boală uniformă ci de o maladie fizico-psihică complexă. Există probleme de natura psiho-somatică, socială şi ideologică, adică trebuiesă existe anumite trăsături psihice şi fizice într-o anumită situaţie dată de anturaj în corelaţie cu oanumită atitudine fată de viaţă, ca toxicomania alcoolică să se poată produce, dar nu şi trebuie săse producă.

Alunecarea unei persoane dintr-o situaţie conflictuală intr-o boală, în sinucidere, îndependenţa sau în fapte culpabile, presupune nişte trăiri şi un anume comportament, o tulburare aprelucrării trăirii necorespunzătoare normei, un dezacord între forţele voinţei şi dorinţa arzătoarede rezolvare a unor relaţii tensionate insuportabile şi/sau o lipsă a capacităţii de adaptare lasituaţia respectiva.

Dependenţele pot apărea ca urmare a încercării inconştiente de satisfacere a nevoilorneîmplinite în copilărie şi prin consolidarea anumitor credinţe puternice dobândite în aceaperioadă. Căutăm răspunsuri la întrebări precum: „cine sunt eu?”, „cine sunt ceilalţi?”, „cum potobţine ceea ce îmi doresc în viaţă?”. Drama, deşi neconştientizată, ne afectează gândirea,emoţiile, alegerile şi comportamentele. Miturile, rolurile şi restricţii autoimpuse în copilăriepentru satisfacerea nevoilor de supravieţuire îşi au locul în această dramă.

Dependenţa are influenţe puternice asupra multor aspecte ale vieţii noastre:este rădăcina psihologică a multor afecţiuni, de exemplu, depresia sau afecţiunile

psihosomatice; amplifică durata şi efectele afecţiunilor fizice şi psihice, favorizează invaliditatea;creşte riscul toxicomanilor – alcool sau orice formă de drog;tinde să se opună libertăţii sub toate formele sale; induce conformismul şi adaptează

oamenii la normă;tinde să accentueze şomajul, în măsura în care persoanele dependente se bazează mai

puţin pe forţele proprii şi mai mult (supra)protecţia societăţii, a mediului sau a familiei;îi împiedică pe copii să îşi asume autonomia faţă de părinţi şi să devină adulţi

responsabili;facilitează apariţia geloziei şi creează legături de prizonierat între soţi, care

îndeplinesc prea puţin unul faţă de celălalt roluri de parteneri cu un teritoriu psihologic propriu.Co-dependenţa înseamnă orice activitate care protejează şi scuteşte persoana dependentă

de substanţe chimice în a recunoaşte adevărata natură şi consecinţele pe lungă durată acomportamentului Eu-lui.

Adesea co-dependenţii sunt soţia sau mama (cel mai des), soţul, fraţii, surorile, prietenii,colegii de serviciu, etc.

Co-dependenţa constă în idei, sentimente, atitudini şi comportamente care permit sauîncurajează inconştient consumul de alcool sau alte droguri să continue sau să se înrăutăţeascăprin protejarea persoanei care consumă alcool sau alte droguri în mod abuziv, faţă de experienţaunui impact total a consecinţelor acestui comportament, din dragoste, compasiune, teamă şicomportamente de supravieţuire.

Este important să recunoaştem că co-dependenţii nu cauzează dependenţa chimică, că einu sunt acuzaţi pentru dependenţa sau abuzul altei persoane, astfel că ei nu trebuie să se simtăvinovaţi. De fapt, co-dependenţa este aproape întotdeauna instinctivă, inconştientă şi bineintenţionată. O mare parte din co-dependenţa noastră este inconştientă: acţionăm sau reacţionăm

332

pe baza ideilor, sentimentelor, atitudinilor şi comportamentelor care stau la baza conştiinţeinoastre. Co-dependenţa reflectă de obicei o înţelegere neadecvată şi incompletă a boliidependenţei de substanţe chimice şi o lipsă în cunoaşterea consecinţelor acestui comportamentde co-dependenţă. De aceea este atât de important să devenim conştienţi de ce depinde acestcomportament şi să descoperim metode de a opri aceste comportamente îngăduitoare.

Când un membru al familiei devine dependent de alcool/droguri, ceilalţi membri aifamiliei tind să reacţioneze într-un mod necorespunzător (mod co-dependent), tipic şi previzibil.Pe măsură ce dependenţa progresează, membrii familiei trăiesc sentimente de teamă, furie,singurătate, durere, vină şi ruşine în măsura în care întregul sistem familial începe să funcţionezeanormal. Pentru a se proteja pe ei însuşi de sentimente dureroase, fiecare membru al familiei îşidezvoltă un comportament defensiv care în cele din urmă devine parte a problemei. Membriifamiliei persoanei dependente trăiesc deseori puternice suferinţe emoţionale pentru care solicităconsiliere şi terapie.

De ce îngăduie oamenii sau de ce se transformă unii în co-dependenţi?Oamenii îngăduie instinctiv şi în mod inconştient dintr-o varietate de motive, cum ar fi:1. Vor să protejeze şi să ajute persoana dependentă chimic (compasiune).2. Nu vor să distrugă relaţia cu persoana (dragoste).3. Cred că prin ignorarea problemei persoanei dependente, această problemă va

dispărea.4. Îngăduinţa îi face să se simtă bine şi să creadă că fac ceva.5. Au probleme nerezolvate legate de alcool sau alte droguri în familiile lor.6. Se tem de furia şi ameninţările persoanei.Adulţii care au părinţi alcoolici se deosebesc de ceilalţi prin următoarele caracteristici:Ø Nu ştiu ce înseamnă comportament normal şi se orientează după alţii,Ø Au dificultăţi în a urmării un plan de la început până la sfârşit,Ø Mint şi în situaţii în care ar fi la fel de simplu să spună adevărul,Ø Se judecă pe el însuşi fără menajamente,Ø Au dificultăţi în a se deconecta (când toate merg bine o vreme mă cuprinde

neliniştea),Ø Se iau foarte în serios,Ø Au dificultăţi în relaţii intime(frică de a fi părăsit),Ø Manifestă supraexcitare faţă de modificări ale mediului, atunci cînd nu le pot

controla,Ø Caută mereu apreciere şi confirmare,Ø Se consideră deosebiţi faţă de alţi oameni,Ø Sunt fie extrem de conştiincioşi, fie lipsiţi de responsabilitate,Ø Sunt deosebit de credincioşi şi loiali, chiar şi atunci când evident că loialitatea lor nu

este meritată,Ø Sunt impulsivi. Au tendinţa de a se încurca în acţiuni fără a fi analizate în prealabil

alternativele şi consecinţele.Peroanele care au din naştere o cantitate mai redusă de endorfină, substanţa de tipul

morfinei sintetizată de organism şi care influenţează dispoziţia, reacţionează pozitiv faţă dealcool şi de aceea îl apreciază mai mult.

Anumite caracteristici sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool:Tendinţa de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva.Nesiguranţa de sine şi inhibiţie.Dependenţa de ceilalţi.Capacitatea redusă de a se stăpâni, de a suporta neplăceri sau de a aştepta orecompensă (toleranţa redusă la frustrare).Autostăpânire exagerată şi refulare a sentimentelor.Dificultăţi în satisfacerea nevoii de ataşament şi de apropiere.Adesea o proastă dispoziţie şi o stare de confort psihic redus.

333

Dependenţa are la bază automedicaţia nereuşită a golurilor sufleteşti. La femei seîntâlnesc des răni psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni. Frecvenţadependenţilor este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii dezorganizate.Dar rănile sufleteşti nu sunt o condiţie necesară sau suficientă pentru instalarea dependenţei.

Nu însuşirile de personalitate îl fac pe om mai vulnerabil la consumul de alcool, ciîntreaga atitudine faţă de viaţă a fiecăruia dintre noi. O trăsătură deosebit de pregnantă la acestepersoane este faptul că stau în aşteptarea a ceva mai bun. Fie că speranţa lor este reală sau nu, eicred că viaţa lor trebuie să fie o continuă ascensiune. Dar în realitate viaţa decurge după osinusoidă mai mult sau mai puţin pronunţată, iar dispoziţia este o suită de urcuşuri şi coborâşuriîntr-o alternanţă continuă. Alcoolicul încearcă să niveleze această sinuozitate a vieţii pe calechimică sau pe cât posibil lung, efectul este exact invers.

Este important să simţim plăcerea, dar şi suferinţa. Atunci când nevoile importante(iubire, siguranţă, libertate, afirmare) nu sunt satisfăcute, se creează un dezechilibru interiorsemnalizat de către instanţele noastre psihice prin intermediul emoţiilor, sentimentelor şisenzaţiilor. Atunci când o nevoie nu primeşte răspuns, corpul ne transmite semnale, uneori maiconfuze (oboseala nejustificată, tristeţe, apatie), alteori mai precise (palpitaţii în prezenţa uneipersoane autoritare).

A ne pune în acţiune înseamnă să acţionăm pentru modificarea propriilor comportamente,pentru a creşte puterea asupra mediului şi pentru a găsi un răspuns adecvat nevoilor noastre. Neimaginăm soluţii şi schimbări, cântărim avantajele şi dezavantajele, luăm hotărâri şi acţionăm înconsecinţă. Însă, nu orice fel de acţiune este eficientă: pentru echilibrarea nevoilor noastreinterne este nevoie să reflectăm asupra impactului acţiunilor exterioare, „să ascultăm” rezonanţainternă a acestora.

Iată 6 dintre cele mai puternice motive pentru a renunţa la consumul de alcool:1. Unul dintre cele mai importante motive pentru a renunţa la alcool este reprezentat de

starea de mahmureală manifestată a doua zi, chiar si după o cantitate de alcool puţin peste mediatolerată de organismul dumneavoastră. În mod normal mahmureala include următoarelesimptome:

stări de greaţă;dureri de cap severe;vărsături.

Toate aceste simptome reprezintă un semnal clar trimis de organism pentru a va face saînţelegeţi ca doza de alcool consumata este mai mare decât cea tolerata.

2. Un alt motiv întemeiat pentru care ar trebui sa renunţaţi la consumul de alcool esteefectul acestuia asupra capacităţii de a raţionaliza. Conform studiilor statistice consumul dealcool este principala cauză a actelor de violenţa fizică sau accidentelor rutiere.

3. Persoanele care urmează diverse tratamente medicamentoase şi consumă alcool seexpun unui risc sporit de apariţie a unor condiţii medicale severe ce pot duce chiar la deces.

4. Consumat în mod constant în cantităţi mari, alcoolul duce la apariţia dependenţeipsihologice. Astfel, în cazul în care persoana în cauza nu primeşte cantitatea optimă de alcoolpentru o perioadă mai mare de timp, cel mai probabil aceasta se va confrunta cu apariţiasimptomelor specifice servajului.

5. În cazul femeilor însărcinate, consumul de alcool, poate duce la naşterea fătului cusindromul alcoolismului fetal, malformaţii faciale severe, retard de creştere (atât în mediulintrauterin cât şi după naştere), sau leziuni la nivel cerebral. În majoritatea cazurilor de acest gencopilul se va confrunta cu anumite probleme de comportament şi dificultăţi în ceea ce priveştedezvoltarea intelectuală.

6. Abuzul de alcool duce la apariţia insuficienţei hepatice, cirozei alcoolice şi a anumitorafecţiuni ale inimii [7; 8].

În urma relatărilor prezentate mai sus, putem afirma cu seriozitate că sunt necesareprograme de promovare a modului de viaţă sănătos la copii şi tineri, cât şi la maturi, şi

334

diminuarea sau înlăturarea consumului de substanţe psihoactive (alcool, tutun, droguri) [3, p.13].

În concluzie, atenţionăm, că înrăutăţirea stării de sănătate a populaţiei RM esteinfluenţată şi de morbiditatea prin dereglări narcologice, fapt confirmat de o serie de rezultate şistudii medico-sociale şi psihosociologice realizate de către teoreticienii şi practicienii din RM.

Efectul cumulativ al sănătăţii publice îşi găseşte, deci reflectare în indicele dezvoltăriiumane şi are consecinţe atât economice, cât şi sociale. Din acest punct de vedere, sănătateapublică este tratată sub un aspect mai larg ca fiind o bunăstare completă fizică, mintală şi socialăcare nu se referă doar la absenţa bolii sau infirmităţii.

Bibliografie1. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chişinău: Statistica, 2009. F.E.-P. “Tipogr.

Centralã”, 576 p.2. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chişinău: Statistica, 2010. F.E.-P. “Tipogr.

Centralã”, 572 p.3. Cartea Verde a populaţiei Republicii Moldova. Comisia Naţională pentru Populaţie şi

Dezvoltare. Chişinău: Statistica, 2009, 56 p.4. Consumul şi traficul ilicit de droguri în RM în anul 2008. Chişinău, 2009, 85 p. În:

http://www.observator.mednet.md/documente/pub_nationale/raport_anual_2008_rom5. Danii T. Calitatea vieţii populaţiei RM în perioada de tranziţie: probleme şi tendinţe

sociale. Teza de dr. hab. în sociologie, Chişinău, 2004, p. 122-139.6. Monitorizarea activităţilor realizate în baza asistenţei oficiale pentru dezvoltare

acordate sectorului sănătăţii de către comunitatea donatorilor. Ianuarie-decembrie,2010, 42 p. În: http://ms.gov.md/_files/8139-RAPORT.

7. Ocrotirea sănătăţii în RM. Pe site-ul: http://www.statistica.md/pageview.php.8. Parlamentul Republicii Moldova. Lege nr. 260 din 05.12.2008 pentru modificarea si

completarea Legii nr. 713-XV din 6 decembrie 2001 privind controlul si prevenireaconsumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri si de alte substantepsihotrope. http://www.parlament.md/download/drafts/ro/1883.2006.doc. 2009b.

ABUZUL DE ALCOOL CA PROBLEMA MEDICO-SOCIALĂIN REPUBLICA MOLDOVA

Ana Vilcova(Coordonator ştiinţific: Mihai Moroşanu, dr, conf. Universitar)

Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în medicină,USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe alcohol abuse as a medical and social problem in Republic of Moldova

Moldova is the world leader in alcohol consumption, claims World Health Organization.It is said that people of Moldova, an eastern European nation, drink more alcohol per head thancitizens of any other nation.

The average Moldovan citizen consumes 18.22 liters of alcohol yearly, three times morethan the global average of 6.1 liters, according to WHO's Global Status Report on Alcohol andHealth.

335

RezumatMoldova este lider mondial în consumul de alcool, susţine Organizaţia Mondială a

Sănătăţii. S-a spus că oamenii din Republica Moldova, o naţiune din Europa de Est, bea mai multalcool pe cap de locuitor decât cetăţenii de orice altă naţiune.

În medie, un cetăţean moldovean consumă 18.22 litri de alcool anual, de trei ori mai multdecât media globală de 6,1 litri, potrivit OMS Status, Raportul Global privind alcoolul şisănătatea.

“Dacă întâlneşti un alcoolic salvat, atunci întâlneşti un erou. În el pândeşte duşmanuladormit. Acest om rămâne împovărat de slăbiciunea sa, şi îşi continuă drumul printr-o lume încare se bea fără discernământ, o lume care nu îl înţelege şi o societate care se crede îndreptăţităîn ignoranţa ei să îl privească de sus ca pe un om inferior, fiindcă îndrăzneşte să înoate împotrivafluviului de alcool”. Friedrich von Bodelschwingh.

ActualitateaConsumul abuziv de alcool consituie primul factor de risc pentru populaţia din Republica

Moldova. Aceasta este o problemă destul de complicată din motivul, că ţara noastră este unaagrară, unde viticultura şi vinificaţia sunt ramuri importante în economia ţării. De aceea s-aucreat tradiţii şi obiceiuri, unde se consumă cantităţi mari de alcool.

Aspectul social dezvăluie prejudiciile spirituale, demografice, economice şi biologicelegate de consumul excesiv al băuturilor spirtoase atât la însuşi consumatorii, cât şi întreagasocietate. Aspectul medical integrează dereglările psihice şi viscerale, endocrine, neuro -humorale şi alte schimbări patologice în organism legate nemijlocit de alcoolizarea cronică sauapărute în urma ei. Ambele aspect tangenţiază la nivel de cauză şi consecinţă.

Potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, publicat la 11 februarie, suntnecesare măsuri pentru a salva vieţi şi a reduce consecinţele asupra sănătăţii cauzate de abuzul dealcool. Consumul de alcool în exces provoacă, în fiecare an, aproximativ 2,5 milioane de deceseşi un număr din ce în ce mai mare de tineri victime a unor boli şi traumatisme. Raportul OMSfoloseşte termenul de „consum nociv de alcool” abuzul de alcool până la punctul în caresănătatea este pusă în pericol cu consecinţe sociale nedorite.

Scopul acestei lucrări este studierea unor aspecte alcoolismul in Republica Moldova.

Material si metodeRaportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) mai arată că locuitorii Republicii

Moldova sunt campionii la consumul de alcool. Conform datelor OMS, moldovenii beau anual18,2 litri de alcool pe cap de locuitor. Peste 10 litri din această cantitate este alcool„neînregistrat”, provenind în general din băuturi făcute la domiciliu. Pe locul doi în acestclasament se află cehii, cu 16,2 litri de alcool pe cap de locuitor. Pe ultimele locuri se aflălocuitorii ţărilor arabe, unde consumul anual de alcool al unui locuitor era sub 2,5 litri pe an. Înmedie, în lume s-au consumat, în 2005, 6,1 litri de alcool pur pe cap de locuitor.

Cel mai înalt nivel al consumului de băuturi alcoolice este înregistrat printre rândurilepopulaţiei de 20 – 44 ani, cu studii medii de specialitate şi cu un nivel de venituri familiale cedepăşeşte valoarea de 2500 lei lunar. Circa ¼ din populaţie consumă produse alcoolice o dată însăptămână, iar 4% - în fiecare zi. Dacă se ţine cont şi de producţia casnică, atunci vinul estebăutura cea mai consumată. Aproape 23% din populaţia consumatoare consumă 1,0-3,5 litri pelună, iar 15% - mai mult de 3,5 litri. Circa 35% din consumatori consumă băuturi alcoolicepentru a sărbători anumite evenimente, în timp ce pentru 22% consumul de alcool este oposibilitate de relaxare. Totodată, circa 28% din populaţie consideră că stresul poate fi depăşit cubăuturi alcoolice.

În Moldova nu există limite medicinale care ar atenţiona publicul asupra consumuluiexcesiv de alcool. În cadrul acestui studiu au fost utilizate unităţile de consum aplicate în Marea

336

Britanie. Limita medicală săptămânală în Marea Britanie este stabilită la 21/14 unităţi pentrubărbaţi / femei, iar limita zilnică - la 4/3 unităţi pentru bărbaţi/ femei. O unitatea de alcoolreprezintă 8 g sau 10 ml etanol, adică aproximativ 250 ml de bere sau 100 ml de vin. Sondajulsociologic a arătat că 23,3% din bărbaţii din Moldova şi 11,5% din femei săptămânal consumămai mul alcool decât limitele menţionate mai sus. Şi mai grav, între 69% şi 73% din bărbaţi şiîntre 62% şi 66% dintre femei depăşesc limita medicală inofensivă zilnică. Circa 42-47% dincetăţeni pot fi consideraţi ca aparţinând categoriei „chefliilor”, adică consumă relativ rar, dar încantităţi mari sau foarte mari. O altă formă de consum excesiv de alcool sunt „alcooliciiîmpătimiţi”, care consumă 50/36 de unităţi de alcool sau mai mult săptămânal, respectiv pentrubărbaţi/femei. Circa 3,4% din populaţia Moldovei face parte din această categorie.

Tab. 1. Mortalitatea asociată cu consumul de alcool pe perioada a. 1998-2007a populaţiei Republicii Moldova

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Nr.total decazuri mortaleasociate cuconsumul dealcool,inclusiv

4373 4436 4690 4870 5035 5181 5460 5959 5917 5717

Cirozăalcoolică

36 44 69 92 73 89 95 120 134 94

Alte ciroze 2585 2781 2878 3075 3005 3131 3166 3478 3282 3304Pancreatiteacute

382 283 287 305 358 385 416 481 420 340

Pancreatitecronice

- - 1 2 1 1 1 5 1 3

Hepatitaalcoolică

- 5 6 8 7 7 8 13 18 10

Cancerulesofagului

84 66 61 73 67 69 69 70 77 85

Cancerulcavităţii bucale

121 119 121 128 116 141 105 114 102 78

Cancerullaringelui

127 106 120 102 130 126 117 90 117 122

Cancerulficatului

255 231 223 248 312 270 350 344 387 385

Alcoolism 73 70 69 76 119 74 110 192 169 202-inclusivpsihozealcoolice

27 22 14 22 36 22 46 83 67 70

Intoxicare prinabuz de alcool

200 128 137 138 174 211 204 182 187 191

Cardiomiopatiealcoolică

59 63 74 59 67 65 82 91 92 106

Tuberculozărespiratorie

403 496 582 512 544 540 607 649 602 614

Encefalopatiealcoolică

48 44 62 52 62 72 130 130 129 183

Vîrsta medie adecedaţilor,ani

65,2 65,4 65,5 65,6 66,2 66,5 66,2 66,2 66,3 66,5

337

Consecinţele consumului excesiv de alcool se manifestă pe multiple planuri. Consumulexcesiv de alcool are şi impact economic, şi impact social. Dependenta de alcool cauzează intimp tulburarea relatiilor interpersonale, reducerea sentimentelor de responsabilitate, neglijareaeducatiei copiiilor, intarzierea si absenta de la locul de munca, accidente de munca si decirculatie, delicventa, divort, pierderea locuintei si a locului de munca.

Numărul total de cazuri mortale asociate cu consumul de alcool a crescut în mod aproapeconstant din 1998 (4436 cazuri) până în prezent (5917 cazuri în 2006, 5717 cazuri în 2007).

Deosebit de mari sunt costurile sociale şi economice ale consumului de alcool pe care leimplică accidentele cauzate de conducerea automobilului în stare de ebrietate. Circa 13% dinaccidentele rutiere se produc anume din cauza consumului de alcool la volan. În 2000-2007 circa440 de persoane au decedat în Moldova în accidente rutiere cauzate de consumul de alcool, iar3074 de persoane au fost traumatizate. Alte 488 de persoane au fost victime ale cazurilor deomor în care a fost implicat consumul de alcool, iar 788 de persoane au suferit de pe urmavătămării fizice intenţionate în cazuri în care a fost implicat consumul de alcool [2; 3].

Consumul abuziv de alcool se răsfrânge negativ şi asupra altor membri ai familiei.Conform sondajului, 53% din cei care abuzează sunt căsătoriţi şi majoritatea au copii sub vârstamajoratului. Consumul de alcool la părinţi se răsfrânge negativ asupra reuşitei şcolare a acestorcopii şi măreşte riscul ca şi aceştia să consume excesiv.

Diverse motive ale consumului de alcool. Consumul de alcool este o metoda rapidă şiplăcută de a modifica emoţiile, sentimentele, stările de dispoziţie în general. În general seapelează la consumul de alcool când apare teama faţă de ceva, în aşteptarea unui lucru plăcut(celebrare, sărbătorire), în aşteptarea uni lucru neplăcut, temător [8].

Alte motive des invocate de consumatori sunt: supărarea, bucuria, agresivitatea, povarasingurătăţii sau povara psihologica a responsabilităţilor, bucuria, îmbunătăţirea relaţiilor cuceilalţi, socializare, alungarea temporara a stresului, apărarea împotriva sentimentelor neplăcute,curajul de a spune ceva, stimulare sexuala temporara, dorinţa de recompensare, plăcere.

Tab. 2. Corelaţia nivel alcoolemie – efecte sistemice.

Nivel de alcoolemiemg/dl

Consumatori sporadici Consumatori cronici

50 mg/dl Euforie Fără efect observabil50-100 mg/dl Limbut Fără efect100 mg/dl Lipsa de coordonare,

intoxicareSemne minime

100-200 mg/dl Comportament dezinhibant,lipsa de control episodică

Euforie plăcută sau lipsa decoordonare benigna

200-300 mg/dl Pierderea stării de alertă,tulburări grave de echilibru,alterarea vederii şi percepţieiletargice

Efort pentru menţinereacontrolului emoţional şimotor

300-500 mg/dl Stupar şi coma Lentoare500 mg/dl Posibil deces Coma

Conform frecvenţei consumului de băuturi alcoolice, s-a determinat că 25% din populaţieconsumă alcool 1 – 2 ori pe lună, 24% - o dată în săptămână şi 23% - mai rar decât 1 – 2 ori pelună. În fiecare zi consumă băuturi alcoolice 4% din totalul populaţiei, dintre care cel mai desconsumă bărbaţii (6%) din mediu rural (5%) cu vârste de peste 60 ani (13%), având studii mediiincomplete (8%) şi un nivel de venit pe gospodăriile din care fac parte cuprins între 601 – 1200lei (7%) [8; 9].

338

Fig. 1. Incidenţa prin alcoolism şi psihoze alcoolice (la 100 mii locuitori).

Fig. 2. Incidenţa prin psihoze alcoolice (la 100 mii locuitori).

Fig. 3. Frecvenţa consumului de băuturi alcoolice.

339

De asemenea, în Republica Moldova, printre costurile consumului de alcool se numără şicele legate de consumul de alcool la volan care se soldează cu victime umane şi distrugereaproprietăţii. Circa 13% din accidentele rutiere se produc din cauza consumului de alcool la volan(Tabelul 4). În 2007 acestea s-au soldat cu moartea a 79 persoane şi traumatizarea a 424persoanei. În ultimii 7 ani 441 de persoane au decedat în accidente rutiere cauzate de consumulde alcool, iar 3074 de persoane au fost traumatizate [3; 2; 6]. La aceste costuri se mai adaugă şipagubele materiale de la accidentarea autovehiculelor, dar acestea nu a fost posibil de estimat.

Tab. 4. Accidente rutiere şi victime cauzate de consumul de alcool.

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007Accidente rutiere,total

2580 2764 2900 2672 2447 2289 2298 2437

Cauzate deconsumul de alcool

355 342 262 280 287 254 291 326

% din total 13,8% 12,4% 9,0% 10,5% 11,7% 11,1% 12,7% 13,4%Traumatizaţi 3147 3389 3505 3216 2887 2770 2807 2984În accidente cauzatede consum de alcool

484 438 340 366 363 305 354 424

Decedaţi 406 420 413 425 406 391 382 434În accidente cauzatede consum de alcool

55 55 53 60 51 36 52 79

Ponderea accidentelor rutiere cauzate de consumul de alcool poate fi chiar mai mareluând în consideraţie că nu întotdeauna este efectuat testul pentru a depista prezenţa alcoolului însânge imediat după accident, iar acesta nu se păstrează o perioadă mai îndelungată pentru a puteafi depistat ulterior [7; 4].

Populaţia feminină din zonele urbane mai des decât din zonele rurale, conformsondajului, au afirmat că au consumat băuturi alcoolice pe parcursul ultimei luni, respectiv 62.2,în comparaţie cu 57,1%.

2,3

18,1 18,620,8 22,3

26,3

22,4

30,432,7

18,021,6

Fig. 4. Ponderea femeilor luate şi aflate la evidenţă din numărul totalbolnavi de alcoolism şi psihoze alcoolice (2010).

340

Situaţia consumului de alcool printre persoanele de gen masculin este şi mai agravată. Înfiecare zi consumă alcool conform raportării 3,8 la sută dintre bărbaţi, faţă de 0,7 la sută dintrerespondenţi femei. Bărbaţii consumă alcool 1-2 ori pe săptămână mai frecvent decât femeile.Deci, consumul de băuturi alcoolice este mult mai frecvent printre contingentele de bărbaţi şirespectiv afectaţi de maladiile narcologice [11].

Cercetarea medicala a stabilit ca la bărbaţi un consum mediu de 60 de grame de alcoolpur pe zi, extins pe o perioada de ani de zile, produce cu siguranţa leziuni hepatice. In cazulfemeilor 20 de grame de alcool pur pe zi înseamnă un risc crescut de a dezvolta o afecţiunehepatia serioasa.

Chiar si doza zilnica de 40 de grame constituie deja un risc, mai ales pentru creier.

ConcluziiDezmembrarea familiilor, pierderea locurilor de muncă, intrarea în sărăcie şi alte forme

de „eşec personal” sunt în mare măsură cauzate, condiţionate sau accelerate de abuzul de alcool.Evident, se manifestă şi legătura inversă, stresul social intensificând şi mai mult exasperarea, iarodată cu ea, ducând şi la sporirea consumului de alcool. Potrivit Ministerului Sănătăţii alRepublicii Moldova, consumul abuziv de alcool constituie primul factor de risc pentru populaţiadin Republica Moldova. În prezent sunt înregistrate aproximativ 48000 persoane afectate dealcoolism cronic, dintre care circa 7200 sunt femei. Însă conform experţilor medicali, numărulînregistrat de persoane bolnave de alcoolism cronic este departe de numărul real al celor caresuferă de alcoolism.

Bibliografie1. Oprea V. N. Particularităţile structurale şi dinamice a psihozelor alcoolice (Aspecte clinico-

catamnestice). În: Autoreferatul tezei de dr. în ştiinţe medicale, USMF „Nicolae Testimiţanu”,Chişinău, 1994.

2. Vasiliev T. Problemele alcoolului şi a altor droguri în Republica Moldova, Chişinău, 19953. http://www.ms.gov.md/public/info/Ghid/instruire/factirii/Alcoolul/4. http://www.alcoolism.org/index_ro.html5. http://www.dependenta.ro/alcoolism.htm6. http://www.util21.ro/naturiste/remedii-naturiste-pentru-alcoolism.htm7. http://www.medicultau.com/tulburari-psihiatrice/alcoolismul-si-dependenta-de-

droguri/alcoolismul-abuzul-de-alcool-sau-dependenta.php8. http://drugrehabexpert.org/alcool-de-reabilitare/2583/statistica-de-abuzul-de-alcool-si-fapte9. http://www.atentie.info/meniu/articol.php?idart=2296&idcat=7&head=8&general=310. https://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=CLV104A11. http://www.medicultau.com/sanatatea-familiei/enciclopedie-a-sanatatii/sanatatea-intregului-

organism/tutun-alcool-droguri.php12. http://www.scribd.com/doc/4034359

COMUNICAREA ŞI SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR DE RISC- UNUL DIN FACTORII DETERMINANŢI AI OBEZITĂŢII

Galina TomaşCatedra Economie, management si psihopedagogie în medicină, USMF “Nicolae Testemiţanu”

SummaryCommunication and changes in the risky feeding behavior as one of

the important factors of obesityIn this article is described the essence and necessity of knowledge about efficient

communication for changes in the risky feeding behavior. This scientific research demonstrates

341

that feeding traditions are more and more significant in the cases of overeating and obesity, butthere are other causes responsible for obesity. The illness caused by bad nutrition may bediminished by using strategies in behavioral change.

RezumatÎn acest articol este redată esenţa şi necesitatea cunoaşterii unei comunicări eficiente

pentru schimbarea comportamentului alimentar cu risc. Studiul realizat pentru această lucrareîncearcă sa arate, că obiceiule alimentare au o importanţă crescută în apariţia excesului ponderalşi al obezităţii, chiar dacă acestea nu sunt singurele responsabile de constituirea obezităţii.

Maladiile ce apar ca rezultat al comportamentului alimentar cu risc pot fi micşorate prinaplicarea strategiilor pentru schimbarea comportamentului.

ActualitateaObezitatea a devenit o problemă serioasă de sănătate publică în majoritatea ţărilor

puternic industrializate, afectând un segment de populaţie în continuă creştere. Înainte de orice,obezitatea trebuie considerată mai puţin o problemă de estetică şi mai mult o problemă desănătate, ce atrage după sine complicaţii medicale, dizabilităţi temporare sau permanente,scăderea duratei de viaţă şi, nu în ultimul rînd, un cost mare pentru întreaga societate. O persoanăobeză este predispusă la o serie întreagă de complicaţii medicale: generale, cardio-vasculare,pulmonare, endocrino-metabolice, osteo-articulare, etc.

Prevalenţa obezităţii este mare şi este în creştere. În ultimul deceniu, prevalenţa a cescuţde la 25 % pana la 33 %, o creştere de 1/3. Prevalenţa variază semnificativ în funcţie de sex,vârstă, stare socio-economică şi rasă.

Conform studiilor recente, în Republica Moldova rata obezităţii este de 25%, iar 50%dintre cetăţenii autohtoni sunt supraponderali.

Material si metodeÎn cadrul studiului au fost evaluate 180 femei cu supaponderabilitate de gradul I si II, care

frecventau antrenamentele de shaping, clubul ”Unica” pe parcursul anului 2011 (septembrie –martie) cu vârsta cuprinsă între 40 si 65 ani.

Doar 80 dintre acestea sufereau de obezitate. Pentru caracterizarea stării de nutriţie agrupului s-au folosit următorii indicatori: greutatea ideală (GI) şi abaterea de la greutatea ideală.Pentru fiecare persoană în parte s-a calculat greutatea ideală cu ajutorul formulei:

GI=50+0.75(I-150)+(V-20)/4 - formula Asigurărilor Metropolitane din New-York.Unde GI=greutatea ideală. I = înălţime în centrimetri. V= vârsta în ani. Formula este preferată întrucât ia în calcul vârsta şi sexul [3].Pentru a măsura supraponderalitatea şi obezitatea s-a folosit un indicator IMC (Indexul

Masei Corporale) sau BMI (Body Mass Index) care se calculează astfel:masa corporala (kg)

BMI(kg/m2) =inaltime2 (m2)

Valorile acceptate internaţional ale indicatorului BMI sunt:

sub-ponderal < 18.5normal 18.5 - 24.9

supra-ponderal 25 - 29.9obezitate 30 -39.9

obezitate extrema > 40

342

Pentru estimări la nivel individual a fost evaluata dieta pe 24 de ore, istoricul dietetic,chestionarele de frecvenţă alimentară si metoda prin cântărire. Pentru a exprima ţesutul adipos afost utilizată Metoda pliului cutanat.De asemenea au fost folosite metoda istorică, metoda analizei şi sintezei, metoda comparaţiei,metoda matematica.

Rezultate şi discuţiiScopul cercetării de a arata corelaţia dintre comportamentul alimentar cu risc, care duce

la obezitate si ca urmare la toate celelalte maladii, care apar ca rezultat al obezităţiiExista mai multe tipuri de obezitate. Din punct de vedere al modului de distribuţie a

stratului adipos excedentar se cunosc mai multe tipuri de obezitate:Tipul I - distribuţia excesului ponderal este "armonioasa";Tipul II - numit si obezitate ginoidă, la care grăsimea este repartizata mai mult pe zona

inferioara a corpului (coapse, pelvis). Acest tip de obezitate este cel mai inestetic insa asociat cucele mai mici riscuri medicale;

Tipul III - numit obezitate viscerala, la care grăsimea se acumulează cel mai mult inorganele interne, cum ar fi viscerele abdominale. Acest tip de obezitate este cel mai puţin vizibil,insa riscurile pe care le implica asupra sănătăţii sunt cele mai mari.

Tipul IV - cunoscut si sub numele de obezitate androide, la care grăsimea se depune pepartea superioara a corpului.(4)

Obezitatea poate fi clasificată în trei tipuri în funcţie de surplusul în greutate:1. Obezitate uşoară +10-15%2. Obezitate moderată +10-20%3. Obezitate gravă +20% şi mai mult.

Obezitatea este în general cauzată de doi factori:· Exogenă - alimentaţie în exces.· Endogenă - dereglări de metabolism

După cum sa menţionat mai sus, obezitatea prezintă mai multe grade. În timp ceobezitatea uşoara nu este însoţita de riscuri mari, obezitatea morbida creste de 12 ori riscul de adezvolta anumite condiţii patologice [5].

Conform studiului avem următoarele tipuri de creştere în greutate.

Tabel 1. Tipuri de creştere in greutate in lotul de lucru

Tipuri de creştere ingreutate

Supraponderaligrad I

Supraponderaligrad II

Obezitate

Numărul femeilor 34 66 80

Procentaj 19% 36% 44%

Analizând consecinţele obezităţii conform literaturii de specialitate [5] putem evidenţia,că riscul dezvoltării altor probleme medicale este agravat de obezitate. În următorul tabel (tab. 2)indicăm riscul asociat cu obezitatea.

Tab. 2. Tabelul riscului asociat cu obezitateaRisc mare

(>> 3)Moderatrisc (2-3)

Mic(1-2)

DiabetHipertensiuneaTulburări respiratoriiTulburări ale somnului

Boli CoronarieneOsteoartrita

CancerAnomalii hormonaleOvar Polichistic

(Organizaţia Mondiala a Sănătăţii 1997)

343

Deci obezitatea expune(9) la:• boli cardiovasculare (hipert. arterială, infarct miocardic, hemoragie cerebrală, etc.),• cancer,• diabet zaharat,• boli digestive (litiaza biliara, constipaţie),• boli articulare,• varice,• tulburări menstruale• reducerea la apetitul si potenta sexuala,• tulburări respiratorii,• guta,• creşterea colesterolului si a altor grăsimi în sânge.• obezitatea scade capacitatea de efort fizic• obezitatea scade in general calitatea vieţii.

Statistic, mortalitatea este mult mai mare în rândul persoanelor care suferă de obezitatedecât la populaţia cu greutate corporala normala.

Se consideră, că principala cauza a obezităţii este ingestia calorica. Aceasta se refera nunumai la consumul de mâncare in cantităţi prea mari, ci si la consumul de alimente neadecvate.

Un alt factor este consumul de alcool si aici sunt doua aspecte, căci un gram de alcool are8 kcal. Şi in acelaşi timp, el stimulează pofta de mâncare. Alţi doi factori sunt sedentarismul siistoria familiala.(10)

În lucrare au fost studiaţi următorii factori determinanţi ai obezităţii:1. Determinanţii geneticiGradul influentelor genetice asupra obezităţii la om a fost stabilit pe baza studiului

gemenilor, al copiilor adoptaţi si al familiilor. Rezultatul studiilor adopţiilor si al studiilorfamiliare au dus totuşi la un procent de transmisibilitate ereditara de 33%. Influentele geneticepot fi mai importante in determinarea distribuţiei regionale a ţesutului adipos, mai ales indepozitele critice viscerale.

2. Determinanţi de mediuStarea socio-economica,provenienţa dintr-o familie cu status socio-economic scăzut are o

influenta importanta asupra obezităţii, in special la femei.Viata sedentara, se consideră a fi un factor de mediu care favorizează obezitatea. Deşi

aportul alimentar creste odată cu creşterea consumului de energie, aportul alimentar nu scadeproporţional cu reducerea activităţii fizice sub un anumit nivel; restrângerea activităţii fizicepoate creste consumul alimentar la unele persoane.

3. Determinanţi de reglareSarcina este un determinant major al obezităţii la unele femei. Deşi cele mai multe femei

au o greutate puţin mai mare la un an de la naştere, aproximativ 15% au o greutate cu 9-11 kgmai mare decât înainte de sarcina.

Medicamentele contribuie la creşterea in greutate . De ex. obezitatea poate fi determinatăin principal de hormonii steroizi si de patru clase de medicamente psihoafective majore -antidepresivele clasice, benzodiazepinele, litiul şi medicaţia antipsihotică.

Factorii endocrini care pot contribui la instalarea obezităţii pot fi reprezentaţi de:hiperinsulinismul din neoplasmele pancreatice, hipercorticismul din sindromul Cushing,disfuncţia ovariana din sindromul ovarului polichistic si hipotiroidismul.

Factorii psihologici sunt reprezentaţi de modificări ale comportamentului alimentar:Tulburare de tip bulimic acut caracterizata prin consumul unei cantităţi mari de

alimente într-un timp scurt cu o senzaţie subiectiva a unei complete pierderi a controlului intimpul acestei perioade si senzaţia de extenuare postcritica.

Sindromul alimentarii nocturne consta in anorexie matinala, hiperfagie seara şiinsomnia [7].

344

În lotul nostru de cercetare au fost depistaţi trei factori principali care contribuie lamărirea greutăţii: factorul genetic, stresul si căsătoria. Cel din urmă fiind cu o mai mareinfluenţă.

Fig. 1.

Tabel 3. Circumstanţe de apariţie a creşterii în greutate.

Circumstanţe Copilarie Stres Căsătorii Nu ştiuProcent 32% 26% 38% 4%

Fig. 2. Familii de obezi in grupul de lucru

Tabel 3. Familii de obezi in grupul de lucru

Tipul de familie Obeza NormalaProcent 57% 43%

După cum am menţionat, prognosticul obezităţii este nefavorabil. Dacă nu se expunetratamentului, obezitatea progresează. Cu cele mai multe tipuri de tratament se poate obţinescăderea in greutate, dar cele mai multe persoane revin la greutatea de dinaintea tratamentului in5 ani [6].

În ultimii ani, scopurile si metodele de tratament ale obezităţii s-au schimbat radicaldatorita a doua descoperiri. Prima este aceea ca o scădere modesta a greutăţii corporale, 10% saupoate chiar 5% din greutatea intială este suficientă pentru a controla sau cel puţin pentru aîmbunătăţi cele mai multe complicaţii ale tratamentului. În cele mai multe cazuri, greutateaideală este greu de atins si, chiar si atunci când este atinsa este foarte rar mentinuta. Soluţia„10%” a devenit un scop al celor mai multe programe de tratament.

A doua descoperire, derivata din slaba menţinere a greutăţii corporale in timpultratamentului, este mutarea de la un scop de scădere ponderala la unul de control al greutăţii,ducând la greutatea optima posibil de atins in contextul general al sănătăţii.

Avantajele scăderii ponderale.Avantajele ale scăderii ponderale (10 % fata de greutatea iniţială).

345

Mortalitatea20 – 25% scădere în mortalitate.30 – 40% scădere a cazurilor de deces provocat de diabet40 – 50% scădere a cazurilor de deces in urma cancerului (obezitatea fiind un factorde risc).

Presiunea Arterială.scădere cu 10mm Hg a presiunii sistolicescădere cu 20mm Hg a presiunii diastolice

Anginasimptome reduse cu 90%33% crestere a tolerantei la efort

Diabetulreducrea riscului de diabet cu mai mult de 50%scadere cu 30 – 50% a glicemiei a'jeunscadere cu 15% a HBAI.

În literatura de specialitate există diferite programe de control al greutatii, care utilizeazăpatru elemente: sfatul de dietă şi nutriţional; terapia comportamentală; medicamentele; chirurgia[4)].

Analizând metodele de tratament al obezităţii, conform studiului propunem următoareastrategie de micşorare a greutăţii şi de menţinere a ei pe tot parcursul vieţii. Primul pas constăîn evaluarea istoriei medicale a fiecărei persoane, tratamente deja încercate, obiceiuri alimentare,profiluri psihologice şi de comportament, influenţe profesionale şi familiale.

Următorul pas constă în stabilirea unui program alimentar combinat cu exerciţii fizice [9].Regula principală, care trebuie înţeleasă de fiecare persoană care vrea sa slăbească, este

să înţeleagă că strategia propusă de micşorare a greutăţii trebuie aplicată pe o perioadă cât mailungă de timp. Acest lucru este în general greu de acceptat de pacienţii obezi, care sunt disperaţisă găsească un tratament miraculos. Eficacitatea tratamentului de lungă durată este de faptsingura garanţie a succesului.

Dietoterapia este prima componentă a tratamentului persoanei obeze. Indicaţiile preciseşi la obiect în legătură cu regulile de alegere a alimentelor şi cantităţile optime, vor fi determinatede particularităţile fiecărui individ. Odată stabilite, tipul şi cantitatea alimentelor, este necesarăschimbarea obiceiurilor alimentare avute anterior.

Regimul alimentar va fi hipocaloric, adaptat la necesarul caloric în funcţie de activitateacare este desfăşurata (1200 - 1300 cal/zi în condiţii de efort normal sau mai mic în condiţii derepaus) cu un aport echilibrat de proteine (1,2 - 1,5 g/kg/zi) importante pentru lor plastic, pentrustimularea ritmului metabolic şi în menţinerea imunităţii, de lipide (40 - 50 g/zi ) cu asigurareaacizilor graşi esenţiali (grăsimi vegetale) şi de glucide, în cantitate mică (120 - 150 g/zi)provenite în special din fructe şi legume. Mesele trebuie să fie 5-6 pe zi, în cantităţi echilibrate,evitându-se mesele copioase, dar şi perioadele de "înfometare". Se consideră că nici un regim întratamentul obezităţii, nu poate fi eficient dacă nu se înlătură cu desăvârşire zaharul şi dulciurileconcentrate şi dacă nu se limitează cu stricteţe făinoasele şi pâinea.

Aportul de lichide trebuie sa fie de 1 - 1,5 l/zi (mai crescut în zilele de vară), cu unconsum limitat de sare, eliminându-se alcoolul din alimentaţie (alcoolul iîngrasă!) şi respectândîntocmai cantităţile de alimente recomandate de medicul specialist [7].

Dieta va fi personalizată, adaptată la posibilităţile pacientului şi apropiată de obiceiurilesale alimentare. Este important ca orice cură de slăbire să fie coordonată de un medic specialist,orice tentativă radicală prin post absolut sau cu un aport extrem de mic de calorii, fiind extrem deriscant, dacă nu se face sub supravegherea medicului. Se recomandă o slăbire treptată: 2 - 4kg/luna. Studiile clinice arată că şi o scădere cu doar 5% a greutăţii, poate micşora semnificativriscul de îmbolnăvire sau severitatea unor boli ca diabetul, cele de inimă sau hipertensiunea.

În timp, dieta trebuie să devină un regim echilibrat, interes şi acceptat de bolnav, care săpoată fi menţinut timp îndelungat.

346

Terapia comportamentala se bazează pe analiza comportamentului care consideră căacesta, antecedentele şi consecinţele lui trebuie schimbate. Primul comportament, ce trebuieschimbat este modul de a mânca, accentul punându-se pe încetinirea ritmului în care se mănâncă[3]. Apoi urmează efortul de a modifica antecedentele, prin evitarea efectuării cumpărăturilor înperioadele în care persoana respectivă este înfometată sau prin îndepărtarea alimentelor foartebogate în calorii aflate la indemnă în casă. Educaţia nutriţionala, terapia cognitivă (în specialpentru a preveni recăderile) şi măsurile de creştere a activiatii fizice au importanţă majoră înaceste programe.

În afara scăderii aportului de calorii, un rol important în tratamentul obezităţii îl arecreşterea consumului de calorii. Efortul fizic dozat contribuie la diminuarea ţesutului adipos princreşterea capacitaţii sistemului muscular de a utiliza grăsimea în scopuri energetice. Activitateafizică moderată, zilnică, duce la menţinerea unui tonus muscular bun şi a unui consum energeticsporit. În plus, respiraţia, circulaţia generală şi în special cea venoasa şi limfatică suntameliorate. La toate acestea se adăugă şi efectul psihologic pozitiv.

Strategia slăbirii în greutate se bazează pe succesiunea ciclurilor "slăbire - menţinere",care cuprind:

a) perioade de slăbire propriu-zise (de 1 - 3 luni) în care greutatea scade cu 3 - 8 kg prindieta hipocalorică, exerciţiu fizic, terapie comportamentală şi eventual medicaţie.

b) menţinerea efectului 2 - 6 luni prin exerciţiu fizic, terapie comportamentală, dietă [1].Deci, pentru eliminarea obezităţii există o strategie de tratament bine stabilită, care se

aplică în funcţie de particularităţile fiecărui caz.

ConcluziiAvând în vedere că obezitatea a devenit o pandemie şi că riscul complicaţiilor a crescut

simţitor, ar trebui insistat pe cauzele care au dus la constituirea excesului ponderal, pe instituireaunei alimentaţii sănătoase încă din copilărie şi a unui program de exerciţii fizice regulat, cât şi pedeterminarea cauzelor care duc la eşecul dietelor şi revenirea pacienţilor obezi la obiceiurileanterioare. Dieta ar trebui implementată, ca făcând parte din viaţa de zi cu zi şi nu văzută ca unregim de slăbit pe termen limitat, iar rolul psihologului în echipa medic-pacient ar trebui să fiebine definit. Ar trebui încercat, să se identifice şi să se elimine factorii predispozanţi care au dusla excesele alimentare.

Studiul realizat pentru această lucrare, încearcă să arate că obiceiurile alimentare au oimportanţă crescută în apariţia excesului ponderal şi a obezităţii, chiar daca acestea nu suntsingurele responsabile de constituirea obezităţii. Factorii principali rămân însă cei socio-economici, psihologici, culturali şi religioşi. Dintre factorii alimentari prediospozanţi: creştereasemnificativă a consumului de grăsimi şi zahăr faţă de nivelurile normale, creşterea consumuluide produse rafinate cu o înaltă densitate calorică, creşterea consumului de alimente cu gradridicat de prelucrare tehnologică, ceea ce provoacă pierderi în nutrienţi esenţiali, reducereaconsumului de glucide complexe şi a cerealelor integrale, globalizarea culturii fast-food.

Bibliografie1. Barnea Elena. Sedentarismul în viaţa femeii. Ediţia Sport-Turism, Bucureşti 1982.2. Hâncu Nicolae. Obezitatea şi dislipidele”. Editura INFO Medica, Bucureşti 1998, 250 p.3. Magos V. Alimentaţia şi bolile de nutriţie. 1999, 180 p.4. Prohonţev I., Pşendin A., Sergheeva E. Shaping pitanie. Song-Petersburg, 2002.5. Rudenco N. Раздельная фигура, 1999.6. Sdrobici D., Pavel I., Dumitrescu C. Obezitatea. Editura medicală, Bucureşti 1967.7. Secaciov V. Идеальная фигура. 2004.8. Tablete de stil de viaţă,. Editura Viaţa şi Sănătatea Bucureşti, 2003.9. Tintiuc D., Eţco C., Grosu I., ş.a. Sănătate Publică şi Management, Chişinău, 2002.10. Tulchinsky Theodor H. Noua Sănătate Publică. Ulysse, Chişinău 2003, p. 352 – 366.

347

INDICATORII FINANCIARI AI INSTITUŢIEI MEDICALE – ELEMENTIMPORTANT ÎN DECIZIA MANAGERIALĂ

Ludmila Goma, Elizaveta ReabovCatedra Economie, management si psihopedagogie în medicină,

USMF “Nicolae Testemitanu”

SummaryThe financial indicators of medical institutions as an important element

in the management decisionIn this article are analyzed some financial indicators that is an important factor for

decisions in management. The abilities of manager of medical institutions are to analyzefinancial accounts and the reports that are very important. This factor will allow to manage andto show the difficulties of organizations, the possible risks and the level of profitability whichwill create the foundation of preparation and making decisions in short, middle and long time.

RezumatÎn lucrarea dată sunt analizaţi indicatorii financiari, ca factor important în decizia

managerială. Sunt importante abilitaţile managerilor instituţiilor medicale în analiza rapoartuluifinanciar. Aceasta va permite managerilor sa evidentieze dificultatile organizatiei, posibileleriscuri, nivelul rentabilitatii ce vor forma o baza pentru pregatirea si luarea deciziilor pe termenscurt, mediu si lung.

ActualitateaMunca managerului presupune un înalt grad de responsabilitate si are o mare importanţă

in funcţionarea organizaţiei. Managerul decide direcţiile de alocare a resurselor; gestioneazăprocesul de transformare a resurselor in rezultate. Factorul cheie al succesului in acest proces detransformare îl reprezintă managementul financiar. Realitatea dovedeşte tendinţa managerilor dea se concentra asupra parţii tehnice si practice a procesului de producţie, subestemîndmanagementul financiar,precum si aspectele contabile ale proceselor pe care le direcţionează[3].

Cunoaşterea procedurilor de analiza a rapoartelor financiare prezintă utilitate pentrumanagerul medic: pentru a şti ce sa ceară economistului, contabilului; pentru a face investiţiide capital; pentru a putea face evaluarea costurilor per serviciu; de a lucra in echipa si decide a înţelege sa interpreteze informaţiile privind activitatea medicala din punct de vedereeconomico - financiara; devine o baza pentru pregătirea si luarea deciziilor pe termen scurtmediu si lung.

Materiale si metodeRapoarte financiare anuale; materiale de documentare a evidenţei contabile; Metoda de

analiza si sinteza ,metoda comparaţiei.

RezultateOrice organizaţie, instituţie, firmă are o "imagine financiara" care, in final, se regăseşte

sub forma de indicatori financiari (cum ar fi: cifra de afaceri, profitabilitate, lichiditate, grad deîndatorare). "Imaginea financiara" a firmei este reflectata diferit ca forma, structura si conţinut,in funcţie de mediul de referinţă ales pentru raportare si analiza. Pentru raportări financiare solicitate de utilizatori externi ai firmei (instituţiile statului,acţionari, instituţii bancare) se utilizează diverse forme standardizate ale situaţiilor financiare,reglementate la nivel naţional sau internaţional. Acest lucru este necesar pentru a se crea uncadru comun de analiza si evaluare a rezultatelor financiare ale firmelor care îşi desfăşoarăactivitatea in diverse domenii de activitate si in diverse zone de pe glob. Informaţiile prezentate

348

in situaţiile financiare standardizate (situaţia patrimoniului, situaţia veniturilor si cheltuielilor)sunt publice si reflecta performantele înregistrate de firme pe o perioada de timp reglementata.

În ceea ce priveşte raportările financiare solicitate de utilizatorii interni ai firmei(manageri si specialişti), acestea sunt adaptate si personalizate la nevoile curente de managemental afacerii. Situaţiile financiare trebuie "traduse" într-un format şi limbaj accesibil tuturorutilizatorilor, finanţişti şi non-finanţişti, şi trebuie să scoată în evidenţă informaţii relevantepentru analiza, planificarea şi controlul afacerii (spre exemplu: situaţia vânzărilor pe puncte dedesfacere, pe categorii de produse si servicii, pe tipuri de clienţi). Raportările manageriale aucaracter confidenţial, iar termenele de raportare sunt stabilite de echipa managerială (zilnic,săptămânal, lunar, trimestrial, anual). Rolul specialiştilor in management financiar este de a dezvolta acest sistem de raportărifinanciare necesare managementului general al afacerii.

De aici, putem evidenţia utilitatea analizei financiare pentru managerii instituţiilormedicale:

• Este un instrument managerial,care ajuta conducerea sa înţeleagă trecutul si prezentulin vederea fundamentării viitoarelor obiective strategice de menţinere si de dezvoltare ( am maiputea spune - abordează prezentul dar mai mult vizează viitorul fenomenului);

• Face obiectul preocupărilor externe ale unor parteneri economici si financiari-bancariinteresaţi in realizarea unor acţiuni de cooperare cu organizaţia respectiva;

• Obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate spre evidenţierea rentabilităţii si ariscului;

• Urmăreşte să pună în evidenţă punctele tari si slabe ale gestiunii financiare si saofere elemente de explicitare a cauzelor dificultăţilor existente,dar si sa evalueze capacitateaorganizaţiei de a-si asigura finanţarea dezvoltări;

• Ajuta la luarea deciziilor privind aprobarea unor proiecte. Orice proiect rezonabildin punct de vedere tehnic tehnologic ecologic este respins ,daca implica eforturi financiareexagerate,sau daca nu aduce in perspectiva imediata venituri si profit suficient pentrucompensarea efortului făcut (cât costă si cât câştig aduce) [5].

• Conferă raţionalitate si realism procesului de luare a deciziei. Conform cerinţelor S.N.C.5 “Prezentarea rapoartelor financiare” analiza financiară seefectuează în baza rapoartelor financiare ale instituţiilor medicale, ce includ: bilanţul contabil,raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul capitalului propriu, raportul privindfluxul mijloacelor băneşti, anexa la Bilanţul contabil, anexa la Raportul privind rezultatelefinanciare, nota explicativa Conform cerinţelor noi in baza noii legi a contabilităţii mediciimanageri vor completa noi documente:

• Raportul conducătorului• Raportul audituluiRaportul conducătorului va cuprinde cel puţin o prezentare fidelă a dezvoltării şi

performantei activităţilor entităţii şi a poziţiei sale financiare, împreună cu o descriere aprincipalelor riscuri si incertitudini cu care se confrunta. Cu ajutorul rapoartelor de analize economice se examinează procesele din punct devedere economic, prin prisma relaţiei dintre rezultatele obţinute si resursele consumate într-operioada anterioara predeterminata. Pe baza acestor analize permanente pot fi identificate"punctele tari si punctele slabe" din activitatea firmei.

Dar nu trebuie sa uitam ca o analiza economica este completa si corecta daca prezintă sicontextul general al mediului de afaceri in care firma îşi desfăşoară activitatea: reglementărilefiscale, evoluţia cererii pe diverse domenii de activitate, rata inflaţiei, ratele de schimb valutar.

Pe baza rapoartelor de analize economice se calculează indicatorii economico-financiari,care reprezintă o expresie sintetica a performantelor firmei: indicatori de profitabilitate, delichiditate, de solvabilitate, de gestiune etc.

349

Cu ajutorul indicatorilor economico-financiari se poate elabora diagnosticul financiar alfirmei care reprezintă "starea de sănătate financiara" a afacerii si pe baza căreia se pot elaborastrategii de dezvoltare pentru viitor. Acest fapt necesită cunoştinţe si abilităţi de utilizare si analiza a rentabilităţii,plecândde la bilanţ, contul de rezultate si alte informaţii mai ales din anexe şi raport anual.

In măsura in care este necesar pentru a înţelege dezvoltarea entităţii, performanta saupoziţia sa financiara, analiza cuprinde indicatori financiari. Ca indicatori importanţi, care pot fiutilizaţi in analiza si planificarea financiara in instituţiile medicale pot fi numiţi:

1. Indicatori de lichiditate Capacitatea de a transforma o proprietate intr-o suma debani. Riscul de lichiditate poate fi prevenit in primul rând prin diversificare, deoarece astfel incazul in care unul dintre active nu are o lichiditate suficienta, se poate vinde un alt activ pentru aobţine suma necesara. Foarte important este ca înainte de a face o investiţie sa se analizezelichiditatea potenţiala a investiţiei pentru situaţia unei retrageri.

2. Indicatori de solvabilitate Capacitatea unui debitor de a-si plăti datoriile de îndată ceajung la scadentă. (dispune de mijloace băneşti pentru a îndeplini obligaţiunile ). Riscul - nutoate activele companiei pot fi transformate imediat in bani, fără sa afecteze structura activelorfuncţionale ale companiei.

3. Gradul de uzura a mijloacelor fixe si a fondului de informaţii4. Viteza de rotaţie a activului circulant. (De regula, activele curente nu sunt foarte

profitabile, dar tind sa confere lichiditate si siguranţa operaţiunilor unei firme)5. Costul capitalului de lucru. Suma cu care activele curente depăşesc datoriile curente.

Capitalul de lucru este folosit adesea pentru a măsura capacitatea unei firme de a-si achitadatoriile curente, atunci când acestea ajung la scadenta. O valoare mare indica o lichiditate marea companiei.

6. Indicatori de rentabilitateAnaliza indicatorilor din rapoartele financiare pot fi efectuate prin metoda analizei

prin verticală şi orizontală [4].Metoda de analiză orizontală a rapoartelor financiare se foloseşte pentru a reflecta

dinamica indicatorilor din rapoartele financiare, care permite reflectarea modificărilorunor elemente într-o anumită perioadă de timp. O variantă a analizei orizontale o reprezintă analiza prin trend, în care modificărileprocentuale se calculează pentru mai mulţi ani succesivi (mai mult de cât doi ani). Pentrucalculul indicilor se consideră că un an, cel de bază, este egal cu 100%. Ceilalţi ani sunt analizaţicomparativ cu acest an de bază. Conform acestei analize pe orizontală putem evidenţia ca in cadrul organizaţiei auintervenit modificări fundamentale: sau există un ritm de creştere a indicatorilor din raportulfinanciar, sau de scădere. În analiza verticală, procentele sunt utilizate pentru a reflecta relaţiile dintre diferitecomponente şi total într-un singur raport. Se calculează ponderea fiecărui component în sumatotală.

Analiza verticală este utilă pentru compararea importanţei anumitor componente înactivitatea instituţiei. Ea se foloseşte pentru evidenţierea modificărilor componentelor de la un anla altul în rapoartele financiare structurate. O alta modalitate de analiza este prin rate - care, constituie o modalitate de identificarea relaţiilor reprezentative dintre două componente ale rapoartelor financiare. Ratele reprezintăinstrumente utilizate pentru evaluarea situaţiei financiare şi a operaţiunilor unei companii şipentru compararea acestora cu rezultatele înregistrate în anii anteriori sau cu cele ale altorcompanii sau instituţii.

La analiza stării patrimoniale a IMSP pot fi utilizate următoarele rate de structură aactivelor, nivelul suficient, fiind:

• Rata imobilizare – de la 50-70 %;• Rata activelor curente – 0,3-0,5

350

• Rata corelaţiei intre active curente si active pe termen lung-mai mic <1;• Rata activelor operaţionale - 70-80 %• Rata de reînnoire a mijloacelor fixe existente la finele perioadei curente - 7-10 %;• Rata de reînnoire a mijloacelor fixe existente la finele perioadei precedente - 2-3%• Rata de uzura acumulată - mai mult de 50%• Rata de uzura anuală - aceşti indici trebuie se fie egali la finele anului precedent cu

situaţia curenta;• Rata activelor arendate – nu există.

Prin metoda ratelor sunt analizate si sursele de finanţare a IMSP. Scopul principal alacestei etape de analiză este determinarea stabilităţii şi interdependenţei financiare a IMSP. Înlegătură cu acesta este necesar de analizat structura surselor de finanţare.

În practica economică cele mai frecvent utilizate rate a structurii surselor de finanţaresunt următoarele:

· Rata de autonomie – nivelul suficient se află în limitele de la 0,5 – 1;· Rata de atragere a surselor împrumutate – reflectă nivelul de îndatorare şi, se

modifică de la 0 până la 0,5;· Rata corelaţiei între sursele împrumutate şi proprii – punctul critic este 1, dacă este

mai mare cu atât mai riscantă e situaţia financiară a instituţiei;· Rata solvabilităţii generale – să nu fie mai mic de 2;· Rata generală de acoperire a capitalului propriu – creşterea indicatorului peste 2

reflectă situaţia dificilă privind independenţa financiară.Capacitatea de plată reflectă abilitatea IMSP de a-şi achita obligaţiunile sale. La

aprecierea capacităţii de plată intervine comparaţia între elemente de activ şi de pasiv, respectivmijloace de plată şi datorii. In acest caz se poate de determinat :

• Lichiditatea bilanţului contabil - capacitatea întreprinderii de a-si achita datoriile petermen scurt.

• Lichiditatea activelor - proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma inmijloace băneşti.

• Solvabilitatea pe termen lung - capacitatea întreprinderii de a face fata datoriilor pe operioada mai lunga de timp În cazul analizei fluxului mijloacelor băneşti se studiază 3 principale rate:

• Rata suficienţii mijloacelor băneşti – trebuie să fie ³ 1, apreciază capacitatea de a-şiacoperi necesităţile creşterii potenţialului tehnic prin utilizarea mijloacelor proprii (obţinute înurma activităţii operaţionale);

• Rata de acoperire a datoriilor cu fluxul mijloacelor băneşti – pentru apreciereacredibilităţii în special în cazul acordării creditelor pe termen lung;

• Rata corelaţiei între fluxul mijloacelor băneşti şi profit– trebuie să fie ³ 1. Un indice important care sta la baza deciziei de a face investiţii sau nu sunt indicii

de rentabilitate .Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienţei activităţii economice. Formula de bază a rentabilităţii este: Rentabilitatea = Efect/ Efort x100;

Principalii indicatori sânt:a) Rentabilitatea din vânzări (profit brut) – optim 40% - 90%;b) Rentabilitatea activelor – optim mai mult de 10%; măsoară eficienţa consumului de

resurse umane si materialec) Rentabilitatea capitalului propriu – optim 25% - 30%.(această rata trebuie sa fie

superioara ratei medii a dobânzii ).În cazul analizei capacităţii de dezvoltare, se i-a in considerare următorii indicatori:- rata de creştere a cifrei de afacere;- pragul de rentabilitate.Pragul de rentabilitate este răspunsul la o serie de probleme care trebuie rezolvate de

manageri:

351

Analiza pragului de rentabilitate este o metoda de calcul pentru determinarea ratei lacare activitatea este in echilibru : Se înţelege volumul vânzărilor, la care IMSP deja nu mai arepierderi, dar nu mai are încă nici profit;veniturile totale din vânzări sunt egale cu consumurile şicheltuielile totale, iar profitul este egal cu zero. Acest nivel este numit punctul critic alrentabilităţi [5].

În cadrul analizei managerii pot utiliza si indicatori non-financiari, cum ar fi:• satisfacerea pacienţilor;• imaginea instituţiei medicale;• calitatea serviciilor medicale;• listele de aşteptare a pacienţilor reinternaţi şi pacienţi nou internaţi;• gradul de folosire a patului, etc. [4].În cazul atunci când este necesar de a controla performantele financiare viitoare se

foloseşte managementul prin bugete. Bugetele reprezintă expresia financiara a obiectivelor si strategiilor generale de dezvoltarea firmei pentru un an.

Se elaborează un sistem integrat de bugete care, la nivel de firma, se regăsesc sub forma apatru bugete centralizatoare: bugetul de venituri si cheltuieli, bugetul de investiţii, bugetul denumerar si bilanţul financiar.

Bugetul de venituri şi cheltuieli va fi fundamentat ţinându-se cont de profitul planificat sistabilit ca obiectiv anual; in felul acesta se va determina un nivel minim al vânzărilor si un nivelmaxim admis pentru cheltuieli care trebuie sa susţină totalitatea activităţilor firmei.

Bugetul de investiţii va conţine informaţii legate de tipul si destinaţia investiţiilor,necesarul de finanţare, sursele si costul surselor de finanţare.

Bugetul de numerar va evidenţia proiecţia încasărilor si plăţilor generate de activitatea deexploatare, de investiţii si de finanţare. Cu ajutorul acestui tip de buget se pot anticipa riscurilede lipsa a lichidităţilor si se poate interveni din timp pentru reglementarea acestei situaţii.

Bilanţul financiar va scoate in evidenta situaţia previzionata a patrimoniului firmei.Rapoartele de control bugetar se vor întocmi lunar si pe baza acestora se vor identifica abateriledintre estimări si realizări si se vor analiza cauzele acestor abateri in scopul remedieriideficientelor înregistrate.

Bugetele firmei se elaborează după ce a fost stabilita direcţia generala de dezvoltareanuala a firmei, pe baza unor obiective si politici clare de acţiune. La elaborarea lor se vor lua inconsiderare toţi factorii mediului economic si politic care pot fi anticipaţi si care pot influenta,intr-un fel sau altul, performantele viitoare ale firmei.

ConcluziiRealitatea dovedeşte tendinţa managerilor de a se concentra asupra părţii tehnice şi

practice a procesului de producţie, subestemând managementul financiar, precum şi aspectelecontabile ale proceselor pe care le direcţionează.

Pentru optimizarea performantelor economice ale afacerii este necesar sa seimplementeze un sistem de management financiar al afacerii, reprezentat printr-un ansamblu deraportări interne adaptate la cerinţele echipei manageriale. Premisele de baza pentru dezvoltarea cu succes a acestui sistem sunt de naturamanageriala (precizarea tipurilor de rapoarte), de natura tehnica (programe informatice) şi denatura relaţionala (comunicare interdepartamentala). Pregătirea profesionala a analiştilor financiari implicaţi in dezvoltarea acestui sistem deraportări manageriale trebuie sa fie susţinuta in mod constant de către conducerea firmei, pentruca aceşti specialişti trebuie sa înţeleagă, sa interpreteze si sa anticipeze corect si complet toateimplicaţiile financiare ale acţiunilor întreprinse în firmă.

352

Bibliografie1. D. Mărgulescu şi colectivul. Analiza economico – financiara a societăţilor comerciale,

Supliment la Revista Tribuna economica, Bucureşti, 1994.2. G. Vintilă. Gestiunea financiara a întreprinderii. Editura didactica si pedagogica, Bucureşti,

2000.3. M. G. Marcu, Dana Minca. Sănătate Publică şi Management Sanitar. Editura universitara

“Carol Davila”, Bucureşti, 2003.4. Belverd E. Needles, Jr Henry R. Anderson James C. Caldwell. Principiile de baza ale

contabilităţii. Editura Arc 2000.5. Cristian Vlădescu. Managementul Serviciilor de Sănătate. Editura Expert, 2000.

PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII USMF „NICOLAE TESTEMIŢANU”ÎNTR-UN STAT INDEPENDENT

Ludmila GomaCatedra Economie, management si psihopedagogie în medicină

USMF “Nicolae Testemitanu”

SummaryThe development perspectives of SMFU “Nicolae Testemiţanu”

in the independent stateThe scientific article is devoted to the attempt of analysis of some aspects of high medical

education development in the Republic of Moldova in the 20 last independent years.It was done the attempt to discover some provocations which appeared in the high medicaleducations beginning with the declaration of independence of the Republic of Moldova and itsfuture perspectives. There were mentioned some reforming directions in the SMFU “NicolaeTestemiţanu” and some possible risks.

RezumatPrin lucrarea dată sa făcut o încercare de a analiza unele aspecte de dezvoltare a

invăţămîntului medical superior din Republica Moldova la cei 20 ani de independenţă.Sa făcut o încercare de a evidenţia provocările care au apărut în invăţămîntul superior

medical incepînd cu declarea independenţei Republicii Moldova şi a perspectivelor de dezvoltareîn continuare. Au fost menţionate direcţiile de reformare a USMF N. Testremiţanu şi riscurilleposibile care pot interveni.

ActualitateaSocietatea Republicii Moldova se află într-un proces de schimbare în care toate

elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o noua dinamica în încercarea deadaptare la condiţiile prezente. Sistemul de Sănătate din Republica Moldova continuă şi el să seperfecţioneze, implementând în continuare asigurările medicale obligatorii. Importanţaînvaţământului superior medical devine tot mai evidentă în societatea noastră. Nevoia depersoane calificate care să ofere îngrijire de calitate persoanelor suferinde este o necesitateprimordială.

Învăţământul medical este considerat de mulţi ca unul dintre cei mai conservatorifurnizori de educaţie din punct de vedere a metodelor folosite. De aceea pentru a atinge acestscop, respectivele instituţii trebuie să se folosească de toate instrumentele, tehnologiile saumetodele adecvate.

Concepţia actuală a procesului educaţional prevede nu numai acumularea cunoştinţelor,formarea deprinderilor practice în specialitate, dar şi dezvoltarea abilităţilor creative a

353

absolvenţilor, care vor permite viitorilor specialişti să se încadreze plenar în activitatea practicăşi promovarea reformelor actuale din domeniul medicinii.

Materiale si metodeProgramul de dezvoltare a învăţământului medical şi farmaceutic în Republica Moldova

pe anii 2011-2020; Planul Strategic al Sistemului de Sănătate; Planul de acţiuni pentruimplementarea Programului de dezvoltare a învăţământului medical şi farmaceutic pe anii 2011-2020; Strategia de dezvoltare a resurselor umane din Sistemul Sănătăţii; materiale dedocumentare a USMF “Nicolae Testemiţanu”; Carta USMF “Nicolae Testremiţanu”.

Metoda de analiză şi sinteză, metoda comparaţiei, metoda anchetării.

RezultatePrin ce se caracteriza învăţământul medical superior în perioada de până la independenţa

Republicii Moldova? Sistemul învăţământului superior medical era supus integral deciziilor maimult sau mai puţin arbitrare venite din partea Ministerului Învăţământului, Ministerul Sănătăţii şinu îşi punea problema existenţei sale, deoarece intrările şi ieşirile sale erau garantate de câtrestat, iar calitatea procesului de învăţământ nu influenţa prea mult relaţia sa cu mediul extern.

După august anul 1991 sistemul de învăţământ superior medical a intrat într-o crizăexistenţială, prin ruperea raporturilor rigide dintre universităţi şi mediul înconjurător şi apariţiaunui câmp de forţe extrem de puternice în mediul politic, economic şi social extern.

Începând cu 1991 şi până azi sistemul de învăţământ medical superior se afla într-unprofund proces de transformare şi tinde să-şi modeleze activitatea în acord cu problematicaSistemului de Sănătate, realităţilor economice şi sociale. Daca până recent misiunea instituţiilorde învăţământ superior se rezuma în special la procesele de învăţare şi cercetare, astăzi nu maipot fi privite ca instituţii în sine, izolate, ele trebuie conectate la problemele cu care se confruntăsocietatea.

Sistemul de învăţământ medical superior trebuie sa reflecte nevoile specifice şi tradiţiileîn materie de educaţie ale Sistemului de Sănătate şi a societăţii, pe care o deserveşte. Funcţiafundamentală pe care o îndeplineşte un sistem de învăţământ superior eficient este aceea de aoferi societăţii o forţă de muncă adaptabilă, mobilă si uşor de ocupat, capabilă sa aplice abilităţilecerute de piaţa locală, regională şi naţională a muncii.

Învăţământul medical superior se confruntă în prezent cu o serie de provocări. Uneledintre ele sunt tipice pentru învăţământul superior din întreaga lume, iar altele sunt mai curândtipice pentru fostele ţări socialiste, care se afla într-o perioada de consolidare a economiei sale depiaţă. Învăţământul medical superior se mai caracterizează, că ocupă o poziţie duală: în primulrând suportă schimbările ce intervin în societate în legătura cu democratizarea, trecerea la relaţiide piaţă, schimbările ce au loc în învăţământul superior corelate, fiind de MinisterulÎnvăţământului, iar în al doilea rând Schimbările ce au loc în Sistemul de Sănătate.

Aşadar, principalele provocări şi tendinţe ale învăţământului medical superior dinRepublica Moldova sunt următoarele:

1. Creşterea cererii pentru educaţie superioară, inclusiv medicală este un fenomen câtmondial atât şi naţional [1].

2. Creşterea costurilor în învăţământul superior medical. învăţământul superior tinde săfie costisitor, fiind legat în general de consumul mare de forţă de munca. Grija pentru resurseleumane trebuie să fie o preocupare majora a universităţilor, pentru ca acestea constituie unelement important al costurilor.

3. Globalizarea şi integrarea regională. Dorinţa pentru aderare la Uniunea Europeanareprezintă o provocare semnificativa la adresa cercetării şi învăţământului superior, a activităţiide extensie şi a organizaţiilor profesionale [3].

4. Impactul Procesului de la Bologna asupra reformei curriculare, asigurării calităţii şimobilităţii, care devine unul dintre factorii cheie care declanşează schimbarea în InstituţiileSuperioare de Învăţământ [3].

354

5. Dezvoltarea tehnologiei şi informaţiei. Informatizarea procesului educaţional şi deînvăţământ necesită realizarea unor noi structuri organizatorice, noi modalităţi de management şinoi căi de utilizare a tehnologiilor informaţionale [7].

6. Diminuarea finanţărilor învăţământului superior din bugetul statului este un adevărvalabil pentru toate ţările europene. Ca o tendinţă actuală, instituţiile de învăţământ superiorîncearcă să redefinească balanţa de venituri obţinute din finanţare publică cu cele din surseprivate.

7. Migraţia masivă a populaţiei şi a personalului medical [8].8. Învăţământul medical, bazat pe memorare Sistemul actual de învăţământ medical se

concentrează primordial pe capacitatea de memorare, reducând capacitatea de dezvoltare a unordeprinderi de analiză critică ce ar putea duce la formarea unor deprinderi de practică medicalăbazată pe evidenţe. Sistemul de formare actual mai degrabă inhibă lucrul în echipă şi cooperareainterdisciplinară, cu efect direct în gama limitată de servicii oferite pacienţilor si populaţiei“.Trecerea la aplicarea formelor moderne de instruire ar rezolva situaţia.

9. Dezvoltarea continuă a ştiinţei şi tehnologiilor medicale.10. Cerinţele reformării permanente a sistemelor de sănătate etc.

Alte probleme:Curriculum-ul existent este doar parţial racordat la programele de studii europene;Probleme în pregătirea pedagogică, perfecţionarea profesională;Structura organizaţională complicată a Universităţii de Stat, de numărul exagerat de

catedre şi alte subdiviziuni, ceea ce creează dificultăţi de ordin managerial şi de ajustare lacerinţele învăţământului european.

Poziţia ştiinţifică modestă în clasamentul internaţional, dificultăţi în transferultehnologic al realizărilor ştiinţifice, implicarea insuficientă a cadrului profesoral-didactic, astudenţilor şi rezidenţilor în proiectele de cercetare ştiinţifică etc.

Motivarea şi atractivitatea insuficiente a carierei în cercetare, implicarea redusă atinerilor, lipsa autonomiei unităţilor şi centrelor de cercetare.

Motivarea insuficientă a angajaţilor.Admiterea în învăţământul medical şi farmaceutic.Problemele eficientizării managementului resurselor umane

Diversitatea si complexitatea mare a problemelor care apar în domeniul învăţământuluisuperior medical şi dificultăţile cu care se confruntă în prezent universităţile, arată în mod clar,că trebuie realizate numeroase schimbări în cadrul acestuia. Schimbările trebuie efectuate şi lanivelul personalului. În aceasta direcţie nu trebuie neglijata apelarea la conceptele şi metodeleteoriei managementului resurselor umane.

Pentru a vedea perspectivele de dezvoltare a USMF „Nicolae Testemiţanu” încercăm săevidenţiem nu numai provocările dar şi oportunităţile, care au apărut ca rezultat al independenţeiRepublica Moldova.

Conform Constituţiei Republicii Moldova, articolul 35, privind Dreptul la învăţătură, semenţionează, că Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie. Aicieste important de a aprecia ce oferă acest drept de autonomie pentru dezvoltarea de perspectivă aUSMF „Nicolae Testemiţanu”. Autonomia universitară se manifestă în: autonomia organizăriistructurilor didactice şi ştiinţifice; autonomia funcţională; autonomia didactică şi ştiintifică;autonomia financiară şi administrativă; autonomia jurisdicţională. Toate aspectele autonomieiuniversitare trebuie să se realizeze în condiţii de deplină transparenţă [9].

Dreptul la autonomie este confirmat şi în art. 4 al Cartei Universităţii a USMF „NicolaeTestemiţanu”, adoptată la şedinţa Senatului Universitar din 27 iunie, 1996 [1].

Conform acestui articol, Universitatea activează în condiţii de autonomie universitară şidemocraţie academică, într-un spaţiu propriu, cu buget propriu în conformitate cu legislaţia învigoare. Dreptul la autonomie propune cât o libertate academică atât şi o gestionare raţională aresurselor financiare [1].

355

În anul 1992, odată cu trecerea la o treaptă superioară - postuniversitară de pregătire aviitorilor specialişti medici şi farmacişti prin rezidenţiat, se deschide Facultatea Rezidenţiat şiSecundariat clinic [6].

În 1995 instituţiei i s-a dat un nou nume - Universitatea de Stat de Medicină şiFarmacie "Nicolae Testemiţanu" din Republica Moldova.

Conform Hotărârilor Guvernului Republicii Moldova nr. 363 din 25.07.1991,Universitate activează ca persoană juridică. Fiind persoană juridică, are anumite drepturi privindautonomia dirijării resurselor financiare.

Conform art. 101, universitatea ordonează în mod independent mijloacele financiarealocate şi disponibile, gestionează balanţa independentă, are deschise conturi de decontare şi alteconturi, inclusiv valutare, la instituţiile bancare.

Conform art. 104, universitatea posedă dreptul de activitate de antreprenoriat înconcordanţă cu legislaţia în vigoare care prevede:

(1) comercializarea mărfurilor achiziţionate;(2) prestarea serviciilor de mediaţie;(3) de a fi părtaş cu cotă în activitatea altor instituţii (de instruire), organizaţii şi

întreprinderi.Începând cu anul 1999, elementul central în politicile Uniunii Europene privind

învăţământul superior devine asigurarea calităţii studiilor, aspect stipulat şi în Declaraţia de laBologna, la care a aderat şi Republica Moldova.

La 17.10.2002, si-a început activitatea Centrul de Informare “INFOMEDICA”, careoferă întregii comunităţi medicale posibilitatea de a descoperi şi a utiliza resurse informaţionaleşi documentare de profil medical, contribuind la consolidarea şi menţinerea reţeleiinformaţionale medicale.

Şcoala de Management Sănătate Publică (ŞMSP) este o subdiviziune a USMF „NicolaeTestemiţanu", creată cu suportul Fundaţiei SOROS Moldova prin proiectul „Dezvoltareacapacităţilor în domeniul Sănătăţii Publice în Republica Moldova", conform OrdinuluiMinistrului Sănătăţii nr. 118 p §17 din 31.12.2002. Deschiderea oficială fiind pe data de 27februarie 2003.

În 2003 s-a format serviciul nou - Relaţiile publice, ce reprezintă una dintre etapeleschimbării, o dimensiune importantă a activităţii organizaţiei şi indivizilor din spaţiul public,care vizează câştigarea bunăvoinţei, simpatiei, încrederii şi sprijinului public. Serviciul nou creatare drept scop mobilizarea întregului colectiv al Universităţii prin informarea şi revigorareacomunicării interne şi externe, dar, nu în ultimul rând, şi crearea unei imagini ce corespundevalorilor şi tradiţiilor Alma Mater.

Din 2003 îşi începe activitatea, Secţia Relaţii internaţionale, prin intermediul căreiaUniversitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu" colaborează cu circa 40 deuniversităţi, instituţii de cercetare, spitale, ONG din Marea Britanie, Franţa, Belgia, Elveţia,Germania, SUA, Olanda, Finlanda, Italia, Polonia, Rusia, Ucraina, Belarus, România, Ungaria,India, Iordania, Siria, Turcia şi alte ţări. Universitatea noastră este membră a Agenţieiuniversitare a Francofoniei, care include circa 400 de universităţi.

Ca rezultat, s-a iniţiat şi s-a abordat ca obiectiv principal de existenţă a Universităţii,instruirea în limbile română, rusă, engleză şi franceză.

De asemenea în anul 2003, în scopul eficientizării procesului de instruire ştiinţifico –practică a medicilor de familie, stomatologilor şi a farmaciştilor, pe lângă Instituţia Medico-sanitară Publică - Clinica Universitară de Asistenţă Medicală Primară, a fost creat un Centru deinstruire / testare a deprinderilor practice, care în viitorul apropiat se va transforma în Centrul deSimulări în Instruirea Medicală.

Universitatea este unitate bugetară care poate obţine şi dispune de fonduri aferente dintaxele de studii, din activitatea de cercetări ştiinţifice, prestarea de servicii medicale contra plată,microproducţie, donaţii, sponsorizări, etc.

356

Cu toate că, schimbări în Învăţământul Medical superior au loc începând cu anul 1992,schimbări mai radicale rapide, direcţionate s-au început odată cu trecerea Sistemului de Sănătatela un nou Sistem de asigurări medicale obligatorii în anul 2003.

Ţinem să menţionăm, că noţiunea de reformă s-a conceptualizat de abia în anul 2010,când s-a pus problema reformării procesului de învăţământ medical şi farmaceutic, precum şipregătirea specialiştilor pentru sistemul sănătăţii conform standardelor europene.

Obiectivele reformei sunt:a) diversificarea ofertei educaţionale şi adaptarea ei la necesităţile sistemului de sănătate;b) realizarea reformei curriculare centrată pe student şi rezident, orientată pe dezvoltarea

competenţelor în activitatea profesională;c) îmbunătăţirea continuă a calităţii proceselor de admitere, instruire şi evaluare a

competenţelor studenţilor şi rezidenţilor;d) asigurarea continuă a mediului educaţional, favorabil satisfacerii cerinţelor instruirii de

calitate, în cadrul instituţiilor de învăţământ medical şi farmaceutic;e) dezvoltarea sistemului informaţional al instituţiilor de învăţământ medical şi

farmaceutic şi asigurarea accesului la resursele acestuia;f) sporirea motivaţiei studenţilor şi rezidenţilor pentru excelenţă în studii şi în cercetare;g) alinierea instruirii postuniversitare pe specializări la exigenţele europene [8].Putem menţiona, că USMF tinde spre un management organizaţional deschis, afirmând în

Programul de dezvoltare a învăţământului medical şi farmaceutic din Republica Moldova pe anii2011-2020, că obiectivele pe termen lung ce necesită a fi realizate în vederea implementăriipoliticii de stat în domeniul învăţământului medical şi farmaceutic sunt conforme cu cele aleţărilor europene, contribuind la promovarea valorilor general-umane şi aspiraţiilor societăţii spreintegrare europeană [8].

Scopul asigurării unei calităţi înalte sferei învăţământului prin racordarea la standardeleinternaţionale de performanţă, introducerea de inovaţii şi adaptarea conţinutului procesului deînvăţământ la cerinţele pieţei muncii.

Anii 2010 – 2011 se caracterizează prin iniţierea reformei curriculare, care este în curs derealizare şi vizează renovarea substanţială a programelor de studii, valorificarea unor noi oferteeducaţionale, aplicarea sistemului european de credite academice transferabile, implementareatehnologiilor informaţionale şi de comunicare, a formelor şi metodelor moderne avansate îndesfăşurarea procesului de predare – învăţare – evaluare.

O altă activitate de îmbunătăţire şi modernizare a procesului de formare a cadrelor esteimplementarea şi perfecţionarea instruirii la distanţă. Putem menţiona, că timp de 2 ani deruleazăproiectul de predare la distanţă, proiect comun dintre USMF şi Universitatea Carolina de Est,Greenville în cadrul parteneriatului bilateral Republica Moldova - Carolina de Nord.

Care totuşi sunt perspectivele USMF pe viitor? Pentru a face faţă viitorului,învăţământul superior medical trebuie să atingă un nivel calitativ care să treacă testul comparăriipe plan internaţional, să-şi îmbunătăţească conducerea şi responsabilitatea, să-şi sporească şi să-şi diversifice sursele de finanţare. Aceste scopuri majore implică schimbări în învăţământulsuperior medical, ce trebuie trecute în topul priorităţilor agendei politice şi în strategiile naţionaleale ţărilor membre ale Uniunii Europene.

ConcluziiReformele ce se desfăşoară în domeniul educaţiei, cât şi în medicină, înaintează cerinţe

spre schimbare în pregătirea cadrelor medicale. Învăţământul medical tot mai mult se confruntăcu problema modernizării procesului de instruire a cadrelor medicale în sistemul de sănătate,pentru a forma specialişti calificaţi şi prosperi, capabili a gândi creativ şi liber, recunoscuţi nunumai pe piaţa internă a muncii, dar şi peste hotare.

Progresul, prosperarea şi bunăstarea poporului sunt indispensabil legate de asigurarea cucadre de calitate, cu profesionişti apţi să răspundă exigenţelor lumii moderne, de aceea calitateaactului de învăţământ şi racordarea acestuia la standardele internaţionale de performanţă,

357

inovaţie, adaptarea conţinutului procesului educaţional la cerinţele pieţei muncii - sunt principiilede bază ale reformei educaţionale, ca are loc la nivel mondial şi care a derulat şi în cadrulUniversităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova.

Sistemul de sănătate, instruirea medicală şi farmaceutică, se confruntă cu o serie deprovocări, la care trebuie să se găsească soluţii pertinente: evoluţia demografică, modelulepidemiologic în schimbare, migraţia masivă a populaţiei şi a personalului medical, dezvoltareacontinuă a ştiinţei şi tehnologiilor medicale, cerinţele reformării permanente a sistemelor desănătate, etc.

Specialistul medical astăzi nu este un simplu executor, el trebuie să-şi asume anumiteresponsabilităţi, să activeze autonom, să ia anumite decizii, să fie bine informat, săinstrumentalizeze iscusit argumentele ştiinţifice în activitatea practică, să poată comunicaeficient în diverse situaţii socio-profesionale.

Modernizarea curriculumului educaţional, instituirea unui sistem de evaluare a calităţiiactivităţii didactice, dezvoltarea potenţialului academic, promovarea cercetării ştiinţifice şi acolaborării internaţionale sunt componentele esenţiale ale reformei educaţionale şi instituţionale,ce au fost identificate şi incluse în Strategia Universităţii de Stat de medicină şi farmacie„Nicolae Testemiţanu” [8].

Bibliografie1. Carta USMF „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova.2. Declaraţia de la Bologna (1999). În site-ul http://www.cnfis.ro/fd/bologna/bologna.html3. Enciclopedia Cugetarea, Predescu, p. 562-563.4. Ghid al mnagementului Universitar, Unitatea de Administrare a Programului PHARE

(Universitas 2000), 1998.5. Legea învăţământului nr. 547 din 21.07.1995 cu modificările şi completările ulterioare.6. Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova (2007-2021), aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 886 din 06 august 2007.7. Programul de dezvoltare a învăţământului medical şi farmaceutic în Republica Moldova pe

anii 2011-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1006 din 27octombrie 2010.

8. Strategia de dezvoltare a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”în perioada 2011-2020.

9. Strategia de dezvoltare a Sistemului de sănătate în perioada 2008-2017, aprobată prinHotărârea Guvernului nr. 1471 din 24 decembrie 2007.

ASPECTELE MEDICALE ŞI SOCIALE A PERSOANELOR CU DISABILITĂŢI ÎNREPUBLICA MOLDOVA

Olga Josan, Natalia Prijilevscaia(Coordonator ştiinţific: Mihail Moroşanu, dr, conf. universitar)

Catedra de Economie, Management şi Psihopedagogie în medicină,USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe medical and social aspects of handicaped people in the Republic of MoldovaThis article describes some medico-social aspects of handicapped people and shows the

statistics on this disability during 2005-2009 years. Nowadays our society doesn’t understand thereal problems that deal with the difficult situation of persons with disabilities. One of thisproblem are the stereotypes that are usually false.

358

RezumatArticolul respectiv descrie aspectele medico-sociale ale invalidităţii şi ilucidează datele

statistice privind disabilitatea persoanelor în Republica Moldova în perioada anilor 2005-2009.Actualmente comunitatea noastră se confruntă cu diverse probleme în ceea ce priveşte situaţiadificilă a persoanelor cu dizabilităţi. Una dintre aceste probleme ar fi stereotipurile şiprejudecăţile negative, deseori ofensatoare, aduse la adresa acestor oameni.

ActualitateaProblema ce ţine de persoana cu dizabilităţi care este o categorie a populaţiei cu o poziţie

evident dezavantajată faţă de alte categorii de oameni, aceasta fiind ca una din problemelemajore şi ea poate fi soluţionată numai prin efortul comun al tuturor oamenilor de bună credinţădin domeniile: politică, social, afaceri, ştiinţă şi cultură. A fi invalid nu inseamna lispa dreptul deapartenenţă la societate, la muncă, la viaţă obişnuită şi fericită. Astfel omenirea trebuie să nudiferenţieze un om sănătos de omul cu disabilitate, căci toţi suntem egali, dar numai că puţindiferiţi.

După redobîndirea independenţei, Moldova a demarat nu doar nişte transformări îndomeniul guvernării şi economiei, dar a îceput totodată şi reformarea cu paşi hotăriţi a politiciisociale. Toate Guvernele ţării, fără vreo excepţie, au acordat o atenţie deosebită dificultăţilor cucare se confruntă persoanele cu disabilităţi. Astfel, au fost elaborate şi implementate o serie deacte normative, inclusiv care prevedeau anumite facilităţi pentru această categorie de persoane.

Potrivit practicilor mondiale, la nivel internaţional, dar şi la nivel local sînt depuseeforturi susţinute pentru a găsi anumite metode noi şi a le implementa: sînt deschise diversecentre, sînt elaborate şi propuse metodologii noi, sînt concepute abordări principial noi pentrustabilirea incapacităţii şi recuperării persoanelor cu disabilităţi. In ultimii ani, MinisterulProtecţiei Sociale, Familiei şi Copilului destul de activ realizează schimbările ce ţin de integrareapersoanelor cu disabilităţi.

ScopulScopul lucrării date este studierea unor aspecte medicale şi sociale a persoanelor cu

dizabilitaţi pe parcursul anilor 2005-2009. La fel este important de a sublinia că aceşti oameniconstituie o parte a societăţii Republicii Moldova şi a determina influenţa diferitor factorieconomico-psiho-sociali ce acţionează asupra invalizilor.

Obiectivele1. Aprecierea nivelului şi structurii indicatorilor de evaluare a invalidităţii în RM pe perioade

anilor 2005-2009.2. Studiul legislaţiei în vigoare cu privire la persoanele cu deficienţe.3. Evaluarea asigurării protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova.

Metodele aplicate în cadrul cercetării sunt: istorică, matematică, statistică şiepidemiologică.

Definiţie:In majoritatea limbilor, termenii echivalenţi invalidităţii (disabilităţii) exprimă noţiuni

legate de reducerea valorilor şi capacităţilor, de starea de limitare, de lipsuri, de devierii de lanormă. Invaliditatea (disabilitatea) este abordată ca o problemă a oamenilor afectaţi de boală, iarsituaţiile ce reies din starea de invaliditate (disabilitate) sunt considerate generale.

Invalid este persoana care, în legatură cu limitarea activităţii vitale ca urmare a defectelorfizice sau mintale, are nevoie de asistenţă şi protecţie sociala. Limitarea activităţii vitale apersoanei îşi găseşte expresia în pierderea totală sau parţială a capacităţii sau a posibilităţii deautoservire, de plasare, orientare, comunicare, de a-şi controla comportarea şi de a practicaactivităţi de muncă.

359

Dizabilitate fiind o deviere de la normele capacităţilor obişnuite ale omului la nivelulindividual şi nivelul social.

Legislaţia cu privire la persoanele cu deficienţe:I. Legislaţia internaţională:1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), articolele 3, 21, 23, 252. Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice (1966), articolul 263. Pactul International cu privire la Drepturile Economice, sociale si culturale (1966), articolul 24. Declaratia privind Drepturile Persoanelor cu Retard Mintal (1971)5. Declaratia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati (1975)6. Declaratia privind drepturile persoanelor cu deficiente de auz si de vedere (1979)7. Conventia privind Drepturile Copilului (1989), articolele 2, 6, 12, 23, 28)8. Regulile Standard privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Dizabilitati (1983)9. Conventia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati (2006)10. Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale(1950) articolul 1411. Carta Sociala Europeana (1961) si Carta Sociala Europeana Revizuita (1996)

II. Legislaţia internă:Analiza legislaţiei in domeniu denotă faptul că protecţia socială a persoanelor cu

disabilităţi in Republica Moldova este reglementată atit de Constituţia Republicii Moldova, cît şide alte legi şi acte legislative.

1. Legea privind protecţia socială a invalizilor nr. 821-XII din 24 decembrie 1991.2. Legea privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei

de la Cernobîl nr. 909-XII din 30 ianuarie1992.3. Legea privind pensiile asigurării sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998.4. Legea privind asigurarea cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi

din trupele organelor afacerilor interne interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, stabileştecondiţiile de asigurare cu pensii a militarilor;

5. Legea privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni nr. 499-XIV din14 iulie 1999.

6. Legea cu privire la protecţia socială specială a unor categorii de populaţie nr. 933-XIVdin 14 aprilie 2000.

7. Hotărârea Guvernului nr. 761 din 31 iulie 2000 privind compensaţiile nominative pentruunele categorii ale populaţiei;

8. Legea privind protecţia socială suplimentară invalizilor de război, participanţilor la cel deal doilea război mondial şi familiilor acestora, nr. 121-XV din 3 mai 2001.

Clasificarea invalidităţii în funcţie de pierdere a capacităţii de muncăInvalizii de gradul I sunt persoanele care au un grad accentuat de reducere a vitalităţii(infirmitate de mai mult de 75%). In conformitate cu Instrucţiunea cu privire la stabilireainvalidităţii şi a tipurilor de asistenţă socială in Republica Moldova N 315 aprobată prin hotărireaGuvernului Republicii Moldova din 1 iunie 1993, reducerea accentuată a vitalităţii inseamnăscăderea sau pierderea posibilităţilor de instruire, comunicare, deplasare, orientare, autoservire,autocontrol al comportamentului şi reducerea capacităţii de muncă. Persoanele cu acest grad deinvaliditate necesită ingrijire sau ajutor permanent.Invalizii de gradul II sunt persoanele care au un grad pronunţat de reducerea vitalităţii (infirmitate in limitele 50-75%) care se exprimă prin scăderea sau pierdereaposibilităţilor de instruire, comunicare, deplasare, orientare, autoservire, autocontrolal comportamentului şi reducerea capacităţii de muncă. Cu toate acestea persoanele cu acest gradde invaliditate nu necesită ingrijire sau ajutor permanent.

360

Invalizii de gradul III sunt persoanele cu o reducere moderată a vitalităţii (infirmitate inlimitele 25-50%) cauzată de dereglări morfo - funcţionale şi organospecifice, care se exprimăprin pierderea parţială a posibilităţilor de instruire, comunicare, deplasare, orientare, autoservire.Persoanele in cauză pot ingriji singure de sine, iar unele din ele sunt chiar incadrate in cimpulmuncii.

Fig.1: Persoane în vîrsta de 16 ani şi peste, recunoscute invalizi pentru prima dată dupăIndicatori, Gradul de invaliditate şi Ani

După cum vedem în figura 1 repartizarea pe grupe de invaliditate este neuniformă. Celmai răspîndit este gradul II de invaliditate, apoi urmînd gradul III şi I. În funcţie de perioada detimp se observă o creştere substanţială a numărului de invalizi în ultimii trei ani.

Cauzele invalidităţii:1. Invaliditate de boală obişnuită2. Invaliditate de accidente de muncă3. Invaliditate de boală profesională4. Invaliditate din copilărie5. Invaliditate de sindromul “Cernobîl”6. Invaliditatea din armată.

Invaliditatea copiilorInvaliditatea copiilor rămîne a fi o problemă importantă pentru Republica Moldova.

Copiii prezintă o bogăţie valoroasă a societăţii, astfel sănătatea tinerei generaţii fiind cea maimare investiţie în dezvoltarea ţării.

Structura invalidităţii la copii după cauze este următoarea:Locul I - Anomalii congenitale;Locul II – Patologia perinatală;Locul III – Consecinţele bolilor;Locul IV – Consecinţele traumelor.

1.936

7.982

3.459

1.934

7.924

3.842

1.922

8.107

3.750

2.017

8.162

3.842

1.973

8.334

3.820

0

1.000

2.000

3.000

4.000

5.000

6.000

7.000

8.000

9.000

2005 2006 2007 2008 2009

G radul IG radul IIG radul III

361

Incidenţa persoanelor în vîrsta de 16 ani şi peste recunoscute invalizi pentru primadata dupa Grupe de vîrsta şi Ani.

Printre cauzele creşterii invalidităţii copiilor putem evidenţia factorii:

1. Biologici – nivelul înalt al maladiilor cronice, congenitale şi genetice la părinţi şi altepatologiilor în perioada perinatală;

2. Medico-organizaţionali – depistarea tardivă a maladiei, durata îndelungată a perioadei de ladepistarea maladiei invalidizante până la perfectarea documentelor de invaliditate şi iniţiereaprocesului de reabilitare, nivelul scăzut de asistenţă pre- şi postnatală, precum şi insuficienţacantitativă a serviciilor de reabilitare a copiilor în primii ani de viaţă;

3. Sociali – situaţia ecologică nefavorabilă, alimentaţia neadecvată. Pe parcursul ultimuluideceniu s-a constatat o scădere generală a consumului de hrană, în paralel cu scăderea puteriide cumpărare a populaţiei, majorarea numărului de familii din grupurile de risc, condiţiile demuncă nefavorabile ale femeilor, lipsa posibilităţilor pentru respectarea modului sănătos deviaţă – toate acestea ducând la înrăutăţirea sănătăţii reproductive a populaţiei.

0

1 0002 000

3 000

4 000

5 0006 000

7 000

8 000

9 000

2005 2006 2007 2008 2009

pina la 29 ani

30-39 ani

40-49 ani

50 ani si peste

362

Protecţia socială a persoanelor cu dizabilităţi

Multă vreme, persoanele cu dizabilităţi au primit îngrijiri în cadrul familiei saucomunităţii, fără a li se nega apartenenţa la colectivitate.

Reacţiile sociale faţă de asemenea persoane (îndeosebi cele de tipul carităţii) erau fondatemai mult pe principiile religioase şi morale; însă, odată cu apariţia capitalismului, aceastăcategorie de persoane devine beneficiara unei atenţii „speciale”, în contextul noii raţionalităţiicare avea tendinţa de a se imprima la nivelul tuturor sferelor vieţii umane.

Principii fundamentale de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi:I) Principiul drepturilor egale:

Convenţia cu privire la drepturile copilului, Programul mondial de acţiune în favoareapersoanelor handicapate, Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cuhandicap, prevăd drepturile copiilor handicapaţi la:• îngrijire;• educaţie şi instruire specială pentru a putea duce o viaţă plină şi decentă, în condiţii care să le

garanteze demnitatea, să le promoveze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţacolectivităţii;

• asigurarea accesului efectiv la educaţie al acestor copii, la formarea lor;• la servicii de sănătate şi recuperare;• la pregătirea pentru angajare în muncă şi mijloace de recreere;• dezvoltarea sa culturală şi spirituală.

II) Principiul egalizării şanselor:Egalizarea şanselor este procesul prin care toţi cetăţenii şi în particular persoanele cu

handicap pot avea acces la diversele sisteme ale societăţii: cadrul material, serviciile, informaţiileetc.

363

III) Principiul intervenţiei educaţionale precoce:Intervenţia educaţională precoce este o condiţie esenţială care permite creşterea eficienţei

procesului de reabilitare a copiilor cu nevoi speciale.Principiul intervenţiei timpurii indică gradul sporit de eficienţă a intervenţiei de

recuperare şi integrare în comunitate la vârstele mici,căci:• diferenţa dintre copiii obişnuiţi şi cei cu deficienţe la vârste mici este mai puţin observabilă,

ea crescând pe măsura înaintării în vârstă;• reacţiile de supraprotejare sau de respingere din partea familiei sunt mai greu de corectat,

dacă ele nu au fost abordate înaintea vârstei de şapte ani;• şansele de integrare sunt mult mai mari în cazul copiilor cu uşoare deficienţe.

IV) Principiul abordarii globale şi individualizate a copiilor cu nevoi speciale:Acest principiu presupune identificarea, valorificarea şi stimularea capacităţilor

cognitive, psihomotrice, afectiv-relaţionale şi sociale ale unui copil, ceea ce presupune adaptareaprogramelor la posibilităţile şi necesităţile copilului cu nevoi speciale.

Abordarea globală vizează aspectele de bază ale educaţiei cu notele distincte pentru copiiicu nevoi speciale:• să se respecte demnitatea fiecărei fiinţe umane;• să li se ofere protecţie şi securitate socială;• să aibă posibilitatea de a decide şi alege în deplină cunoştinţă de cauză acţiunile care urmează

a fi efectuate;• în efectuarea acţiunilor să se ţină seama de particularităţile individuale ale fiecărui copil

deficient, dar şi de procesele înregistrate până în acel moment;• să se asigure condiţii optime pentru ca dorinţele şi năzuinţele copilului deficient să fie

stimulate şi respectate.

V) Principiul asigurării unei educaţii şcolare de o calitate similară cu cea oferită copiilor deaceeaşi vîrstă:

Copilul deficient trebuie să înveţe în şcoli obişnuite, alături de copiii sănătoşi. În acestecondiţii, copilul se obişnuieşte cu infirmitatea sa şi totodată îi obişnuieşte pe cei din jur cu astfelde probleme.

O astfel de educaţie, alături de copiii dezvoltaţi normal din punct de vedere fizic şi psihic,în competiţie cu ei, permite valorificarea superioară a potenţialului copilului deficient.

VI) Principiul asigurării serviciilor şi a structurilor de sprijin:Pentru a putea să-şi exercite drepturile, persoanele cu handicap au nevoie de unele

servicii de sprijin:• furnizarea dispozitivelor de asistare, a instrumentelor şi a echipamentelor aferente;• dezvoltarea, producerea, distribuirea şi service-ul dispozitivelor de asistare;• asigurarea accesului persoanelor cu handicap la toate instrumentele de asistenţă, prin

oferirea lor gratuită sau la preţ mic;• instrumentele de asistare trebuie să fie adecvate vârstei şi să aibă un design

corespunzător;• persoanele cu handicap vor beneficia de programe de asistenţă personală, ceea ce va

conduce la ridicarea nivelului de participare la viaţa comunitară.

VII) Principiul prevenirii deficienţelor:Termenul „prevenire” desemnează acţiunile destinate împiedicării apariţiei deficienţelor

mentale, fizice sau senzoriale, sau împiedicării efectelor negative psihice, fizice sau sociale aledeficienţelor.

364

Conform recomandărilor OMS, măsurile de prevenţie sunt grupate pe trei niveluri:primară, secundară şi terţiară.

•Prevenţia primară cuprinde măsurile de îngrijiri primare din cadrul sistemului sanitar,care permite evitarea sau reducerea apariţiei deficienţei, mai ales prin controlul medical pre-,peri- şi postnatal.

• Prin prevenţia secundară se urmăreşte diminuarea sau corectarea incapacităţii produsede o deficienţă. Ea este influenţată de modul în care societatea se implică în asigurareacondiţiilor optime de creştere şi dezvoltare a copiilor.

• Prevenţia terţiară cuprinde toate măsurile care împiedică transformarea unei incapacităţiîn handicap.

VIII) Principiul cooperării şi parteneriatului:Cooperarea tehnică şi economică permite luarea unor măsuri pentru îmbunătăţirea

condiţiilor de viaţă a persoanelor cu handicap. Aspectele prioritare ale colaborării tehnice şieconomice includ:

- dezvoltarea abilităţilor şi potenţialului persoanelor cu handicap, precum şi dezvoltarealocurilor de muncă pentru aceste persoane;

- dezvoltarea şi răspîndirea tehnologiilor legate de incapacitate.

Realizările efectuate privind susţinerea persoanelor cu dizabilităţi din RM:

1. A fost elaborat şi aprobat programul Naţional de Protecţie, Reabilitare şi IntegrareSocială a persoanelor cu handicap pentru anii 2006-2011, care are drept scop de a egalaşansele pentru persoanele cu handicap şi a diminua marginalizarea lor în societate.

2. Beneficiază compensaţii nominative în schimbul înlesnirilor la plata serviciilorcomunale, energiei electrice, procurării cărbunelui şi lemnelor de foc, precum şi ocompensaţie anuală pentru cheltuielile pentru benzină, reparaţii, întreţinerea tehnică aautoturismelor şi cărucioarelor motorizate.

3. Invalizii primesc compensaţii pentru călătoria în transportul comun urban, suburban şiinterurban, şi o dată pe an, de bilete gratuite de călătorie cu transportul feroviar sau autode pasageri în cadrul statelor membre ale C.S.I.

4. Persoanele cu dizabilităţi primesc grătuit, o dată în trei ani, bilete de reabilitaremedicală în Centrele republicane pentru reabilitarea invalizilor.

5. Un sprijin important constituie serviciul de alimentare în cantinele de ajutor socialpentru categoriile socialmente vulnerabile

6. Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale elaborează în fiecare an un program de acţiuniconsacrate Zilei internaţionale a invalizilor - 3 decembrie, desfăşurate în comun cuadministraţiile publice locale şi care au drept scop susţinerea persoanelor cu disabilităţi

Probleme rămase nesoluţionate:1. Nivelul scăzut de asistenţă medicală acordată invalizilor cu scopul ameliorării stării

de sănătate.2. Asigurarea insuficientă cu dispozitive de asistare, instrumente şi echipament necesar

oamenilor cu dizabilităţi.3. Lipsa amenajării obiectivelor infrastructurii sociale existente pentru folosirea lor de

către invalizi.4. Nivelul scăzut de asigurare a condiţiilor necesare pentru instruirea şi pregătirea

profesională a invalizilor.5. Imposibilitatea realizării de către invalizi a dreptului la muncă.6. Numărul de asistenţi sociali este în creştere însă rămîne sub media ţărilor din Europa.

365

Constatări şi concluziiConform datelor Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale în Republica Moldova sînt

înregistraţi 163.544 persoane cu disabilităţi, dintre care 24.735 – cu gradul I de invaliditate,113.766 – cu gradul II de invaliditate, 25.043 – cu gradul III de invaliditate. Totodată 12.808invalizi sînt copii sub vîrsta de 16 ani.

Serviciile sociale reprezintă o formă importantă de protecţie socială a persoanelor cudisabilităţi, accesul persoanelor cu disabilităţi la servicii sociale calitative este destul de limitat.Acest fapt se explică atit prin numărul mic al acestor servicii comparativ cu numărul persoanelorinvalide in necesitate, cit şi prin calitatea redusă a serviciilor prestate care sunt axate mai mult pesatisfacerea necesităţilor primare ale persoanelor invalide şi mai puţin sau deloc pe recuperare şireabilitare.

Sistemul de servicii sociale pentru persoane cu disabilităţi in Republica Moldovacontinuă să fie un sistem centralizat şi să se bazeze mai mult pe serviciile de intervenţie decit pecele de prevenire, fapt ce reduce nivelul de participare a autorităţilor publice locale şicomunităţilor la evaluarea şi prioritizarea necesităţilor comunităţilor, precum şi dreptulpersoanelor cu disabilităţi de a alege serviciile sociale in funcţie de necesităţile lor.

Răspîndirea fenomenului de invaliditate continuă să influenţeze atît individul, la nivelfizic şi psihic, cît şi societatea în întregime, agravînd tabloul mortalităţii, morbidităţii şi celdemografic.

Bibliografie1. Tintiuc D., Iu. Grossu: Sănătate publică şi management, Chişinău, 2007.2. Enăchescu D.: Medicină socială note şi suporturi de curs, Bucureşti, 1992.3. http://initiativa.wordpress.com/2009/01/05/persoanele-cu-dizabilitati-%E2%80%93-o-povara-

pentru-societate/4. http://invalid.md5. http://www.pll.md/upload/2/L2.html

NARCOMANIA CA PROBLEMĂ MEDICO-SOCIALĂÎN REPUBLICA MOLDOVA

Violeta Bucur(Coordonator ştiinţific: Mihail Moroşanu, dr, conf. Universitar)Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în medicină,

USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryNarcomany as a medico-social problem in the Republic of Moldova

Moldova is not a major drug-producing country, but has a favorable climate forcultivating marijuana and poppy plants. Annual domestic production of marijuana and opiumpoppy is estimated at several thousand kilograms each. Moldova is a regular transit point fordrugs destined for Western Europe, with several known and suspected transshipment pointsexisting within Moldova's borders. Moldova’s proximity to the European Union, the resourcedeficiencies of its law enforcement agencies, and its limited control of the territory situated onthe left bank of the Dniester River, where Moldovan law and by extension, national drug policyare not applicable, has resulted in both the continued transshipment of drugs through Moldovainto Europe and in the increased import of synthetic drugs and psychotropic substances intoMoldova, both for local use and external distribution outside the country. Republic of Moldovabelongs to the UN Drug Convention from 1988, related to the diminishing of drug consumptionof the population.

366

RezumatMoldova nu este o ţară mare producătoare de droguri, dar are un climat favorabil pentru

cultivarea plantelor de mac şi marijuana. Producţia anuală internă de marijuana şi mac, opiumeste estimată la câteva mii de kilograme fiecare. Moldova este un punct de tranzit regulat dedroguri destinate pentru Europa de Vest, cu mai multe puncte de transbordare cunoscuţi şisuspectaţi existente în cadrul hotarele Moldovei. Apropierea Republicii Moldova de UniuneaEuropeană, deficienţele în aplicarea legii şi controlul limitat al teritoriului situat pe malul stâng alrâului Nistru, unde direct din Moldova şi, prin extensie, politica în domeniul drogurilor naţionalenu sunt aplicabile, a dus la transportarea continuată a drogurilor prin Republica Moldova, înEuropa şi a crescut importul de droguri şi de substanţe psihotrope în republică, atât pentruutilizarea locală, cât şi pentru distribuţia externă.

Republica Moldova se atribuie la Convenţia ONU din 1988, referitor la micşorareaconsumului de droguri printre populaţie..

“Drogurile sunt un pariu cu mintea ta.” Jim Morrison

ActualitateaTermenul narcomanie este o îmbinare din grecescul “narcosis” - somn, amorţire, şi

“mania” - patimă, demenţă. Prin urmare, acest termen conţine explicaţia stării în care ajungeconsumatorul de droguri.

În anul 1952, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a calificat narcomania ca “o stare deintoxicare periodică sau cronică, dăunătoare individului şi societăţii, provocată de consumulrepetat al unui drog”. Potrivit aceleiaşi surse, caracteristicile narcomaniei sunt “o nevoieirezistibilă de a continua consumul drogului şi de a-l procura prin toate mijloacele, o tendinţă dea majora dozele şi o dependenţă de ordin psihic, uneori şi fizic, faţă de efectele drogului”.În afară de definiţia şi caracteristicile date narcomaniei de către Organizaţia Mondială aSănătăţii, în literatura de specialitate fenomenul narcomaniei este privit ca o formă a conduiteideviante, ca o abatere de la norme, de la comportamentul acceptat şi dezirabil [8].

Pentru Republica Moldova fenomenul narcomaniei a devenit o problemă odată cuschimbările social-politice din anii 1990 şi continuă să fie şi la etapa actuală. În perioada detranziţie prin care trecem consumul de droguri este asociat cu o cultură a contrariilor, opusă uneicomunităţi în care nu toţi se simt integraţi. La moment, grupul narcomanilor reprezintă unul dincele mai marginalizate grupuri sociale ale societăţii moldoveneşti [3].

Narcomania este considerată o „crimă fără victime”, reprezintă un flagel care pune înmare pericol sănătatea oamenilor. De obicei, consumatorii de droguri din Republica Moldova facacest lucru fie din cauze interne – curiozitate, lipsa de maturitate, probleme personale,disperarea, singurătatea, lipsa unor preocupări interesante, fie din cauze externe – distracţiile,tovărăşia cu toxicomani. O bună parte din consumatorii de droguri pregătesc doza de droguri încondiţii casnice, din paie, din moment ce macul este crescut ilegal de către o bună parte dinpopulaţia din regiunile nordice ale republicii. Majoritatea consumatorilor de droguri leachiziţionează de la realizator, categorii mai mici fac rost de ele de la persoane cunoscute, lepregătesc singuri sau recurg la jafuri [1; 2; 4]. Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi maitragice ale lumii contemporane. An de an, milioane de oameni cad pradă drogurilor şi o partemereu crescândă din ei sunt cu desăvârşire pierduţi pentru societate. Se fac tot mai multe apeluri,întruniri, conferinţe la care participanţii îşi propun să găsească cele mai adecvate metode pentru apune capăt aberaţiei drogurilor. În acest context situaţia actuală se conturează tot mai clar ca unfenomen social scăpat de sub control [4].

Pentru Republica Moldova fenomenul narcomaniei a devenit o problemă odată cuînceperea epidemiei de consum de droguri în 1985. La începutul epidemiei numărul bolnavilorse dubla fiecare 2 ani, în total, şi o dată în doi ani la adolescenţi. În ultimii ani acest fenomen s-a

367

schimbat brusc şi numărul de bolnavi se dublează fiecare an, ceea ce vorbeşte despre depistareatardivă şi incompletă.

ScopulStudierea unelor probleme ale narcomaniei în Republica Moldova.

Materiale si metodeÎncepând cu anul 1996, procesul de răspândire a narcomaniei în Republica Moldova

poartă un caracter epidemic. În faza iniţială a declanşării epidemiei, numărul narcomanilorraportaţi oficial se dubla la fiecare patru ani, faţă de numărul total al consumatorilor, şi o dată ladoi ani în raport cu consumatorii adolescenţi. În ultimul timp ritmul epidemiei a crescutconsiderabil: numărul narcomanilor pentru întreaga populaţie de consumatori se dublează lafiecare doi ani şi anual la adolescenţi.

După răspândire, cauze şi urmări, narcomania este prima problema colectivă (apariţiasocio-patologică) şi a doua problemă medicală în ceea ce priveşte problemele psihiatrice [3; 7].

Conform datelor prealabile ale Dispensarului Republican de Narcologie, de la începutulanului curent au fost înregistrate aproximativ 536 persoane afectate de narcomanie, dintre care11% - cu vârsta până la 18 ani.

În Republica Moldova, la finele lunii mai 2007, incidenţa prin narcomanie constituie 15,1la 100.000 populaţie (14,3 în anul 2006), cazuri de narcomanie fiind înregistrate în toateraioanele republicii. În mod deosebit este răspîndită narcomania în municipiile: Chişinău, Bălţi,Tiraspol; judeţele: Soroca, Orhei, Rîbniţa, Rîşcani, Edineţ. În prezent, sub supraveghereamedicală în cadrul secţiilor consultative ale instituţiilor medico-sanitare publice se aflăaproximativ 9500 persoane afectate de narcomanie. Majoritatea au vârsta de până la 30 de ani,aproximativ 90% din ei fiind bărbaţi. Principala categorie de populaţie vulnerabilă faţă deconsumul de droguri este tineretul, adulţii având responsabilităţi sociale, profesionale, dar maiales familiale, care îi ţin departe de tentaţiile de a consuma droguri [1; 11].

La moment, grupul narcomanilor reprezintă unul din cele mai marginalizate grupurisociale ale societăţii moldoveneşti. De obicei, consumatorii de droguri din Republica Moldovafac acest lucru fie din cauze interne – curiozitate, lipsa de maturitate, probleme personale,disperarea, singurătatea, lipsa unor preocupări interesante, fie din cauze externe – distracţiile,tovărăşia cu toxicomani.

O bună parte din consumatorii de droguri pregătesc doza de droguri în condiţii casnice,din paie, din moment ce macul este crescut ilegal de către o bună parte din populaţia dinregiunile nordice ale republicii. Majoritatea consumatorilor de droguri le achiziţionează de larealizator, categorii mai mici fac rost de ele de la persoane cunoscute, le pregătesc singuri saurecurg la jafuri.

De la începutul anului 2006, subdiviziunea Ministerului Afacerilor Interne a descoperit831 de cazuri de consumare şi comercializare a drogurilor, iar 823 de persoane implicate însăvârşirea acestor infracţiuni sunt arestate.

În anul 2006 au fost depistaţi şi luaţi la evidenţă 1028 de persoane din care 1010 (98,3%)bolnavi de narcomanie cazuri noi, din care 18 adolescenţi sunt în vârstă până la 12 ani.

Conform datelor statistice prezentate de către Dispensarul Narcologic Republican, în bazadatelor preliminare la data de 02.01.2007 se află la evidenţă 8972 de bolnavi de narcomanie. Din8972 de persoane aflate la evidenţă, 7401 se află pe malul drept şi 1571în Transnistria.

În toate raioanele sunt înregistrate cazuri de narcomanie. Acest fenomen afirmă existenţaconsumatorilor de droguri în toată republica, dar în unele raioane indicii sunt scăzuţi deoarece nuexistă serviciul narcologic.

368

Tab. 1 Dinamica evolutivă a fenomenului narcomaniei.

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 20086 luni

Cazuri noidepistate

1250 1669 1223 813 1023 1198 1021 592

Totalîn evidenţă

5639 6597 7632 7925 8484 8972 9318 9800

Conform datelor statistice acordate de Dispensarul Narcologic din municipiul Chişinău celemai des consumate droguri sunt opiaceele, care constituie din numărul total al drogurilorconsumate 46% (4134persoane). Pe al doilea loc după consum este situat canabisul (45%)(4066persoane) [1].

Tot mai frecvent sunt implicaţi în consumul de droguri minorii şi adolescenţii, numărulcărora pe parcursul ultimilor doi ani se menţine constant.

Astfel, în municipiul Chişinău sunt la evidenţă 1380 de adolescenţi, în Bălţi - 1620, înTighina - 980, în Tiraspol - 1005, în Edineţ - 996; În prezent este foarte greu a stabili o statisticăexactă a consumatorilor de drog, dat, fiind faptul că la estimarea lor sunt folosite diferite metode.De exemplu: dacă la evidenţa Centrului narcologic republican în 1999 se aflau ~ 4500 depersoane, apoi în 2007 - peste 9000, după unele estimări, numărul de narcomani este însă multmai mare, cifrîndu-se la 55-65 mii de persoane, majoritatea fiind tineri în vârsta de 14-25 de ani.

Principala categorie de populaţie vulnerabilă la consumul de droguri o constituie, fărăîndoială, tinerii. Populaţia tânără este mult mai deschisă la nou, la risc, mai dispusă să încercenoi experienţe. În plus, tinerii din fostele ţări comuniste au venit mai puţin în contact cu mesajelecare subliniau pericolul reprezentat de consumul de droguri în societatea capitalistă. În plus, înlocul mass - media riguros cenzurate, a apărut o explozie nediscriminativă a informaţieivehiculate pe piaţa audio-vizualului. [4; 5]

0

50

100

150

200

250

2001 2002 2003 2004 2005 2006

Incidenţa şi prevalenţa prin narcomanie

Prevalenţa

Fig. 1. Incidenţa şi prevalenţa prin narcomanie în RM (anii 2001-2006).

În figura 2 va prezentăm incidenţa prin narcomanie la 100 mii de locuitori în anii 2007-2010, prin care observăm o diferenţiere a consumului de droguri, în comparaţie cu anii 2001-2006 şi o creştere a numărului de persoane, ce consumă prin diverse mijloace droguri [1; 13].

369

0

20

40

60

80

100

120

Total pemunicipii

Total pe raioane Total peRepublica

99,3

3,7

29,6

92,5

9,6

31,9

104,2

10,8

37,4

109,1

10,7

36,6

2007

2008

2009

2010

Fig. 2. Incidenţa prin narcomanie (la 100 mii locuitori) [1; 11].

În continuare va prezentăm datele, privind prevalenţa prin narcomanie în RepublicaMoldova la 100 mii de locuitori (vezi figura 3).

Pe parcursul ultimilor ani are loc o transformare a evoluţiei consumului de droguri, undescade ponderea consumului de opiacee intravenos şi creşte numărul persoanelor care sedroghează per os, fumat şi inhalat.

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Total pemunicipii

Total peraioane

Total peRebublica

718

40,3

220,8

756,8

45

235

783,4

51,2

246,9

794,5

57,9

255,4

2007

2008

2009

2010

Fig. 3. Prevalenţa prin narcomanie ( la 100 mii locuitori).

Deşi scade procentul consumului de droguri pe cale intravenoasă, totuşi aceastacondiţionează multiple probleme de sănătate, inclusiv pericolul de infectare şi declanşare aHIV/SIDA-infecţie printre acest contingent [1; 7].

370

Tab. 2. Dinamica răspândirii HIV/SIDA-infecţiei printre bolnavii de narcomanie.

Depistaţi cu HIV Narcomani %

2001 232 178 76,72002 199 139 69,82003 253 138 54,52004 329 156 47,42005 485 197 40,62006 542 196 36,12007 731 222 30,4

Tab. 3. Numărul de decese în rândurile narcomanilor din cauza supradozării [1].

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2005 2006 2007

128 114 96 123 132 131 109 53 16 11

În continuare vom prezenta specificul organizării sistemului serviciilor socio-medicaleîn Republica Moldova.

În Republica Moldova, există servicii sociale şi medicale pentru persoanele dependentede drog care sunt prestate pentru Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne şi de cătreOrganizaţiile nonguvernamentale.

Serviciile Medicale pentru persoanele dependente / abuzive de droguri sunt reglementatede [1]:

§ Dispensarele Municipale din Chişinău, Tighina, Bălţi, Tiraspol;§ Cabinetele narcologice;§ Punctele narcologice din cadrul spitalelor de circumscripţie;§ Posturile de narcologie din cadrul intreprinderilor;§ Asistenţa narcologică de staţionar care este reglamentată de către:- spitalele de narcologie din comuna Dermeji, Pavlovca, comuna Briceni, Taraclia;- secţiile de narcologie din cadrul spitalelor de medicină generală din Ungheni, Tiraspol,

Nisporeni;- Secţiile de narcologie din cadrul spitalelor de psihiatrie din comuna Curchi, oraşele

Orhei, Bălţi, Rîbniţa.Există stereotipul că „odată dependent – eşti dependent pe viaţă”. Această atitudine a

stopat mult timp eforturile de a reabilita pe cei dependenţi de droguri. Cei care nu mai utilizeazădroguri au un statut de bolnav inactiv sau care se află în perioada de abstinenţă, în realitate nutoate persoanele foste dependente de droguri se reîntorc la droguri, dar riscul la recidivă estefoarte mare, şi, practic foarte puţini rezistă la ispita de a se droga din nou. De aceea, majoritateabolnavilor care s-au tratat la spitale revin înapoi de mai multe ori. Este important de menţionatcauzele nereuşitei tratamentului:

· Dependenţa psihică a bolnavului faţă de drog este cauza principală a nereuşiteitratamentului. Persoanele care fac abuz de drog primesc o recompensă psihologică prin starea deeuforie, astfel creând o stare de atracţie permanentă de drog;

· Schimbarea dispoziţiei. Persoana care a utilizat droguri crede în starea de euforie,simţită anterior, ca fiind normală, de bună dispoziţie. De aceea, dezicerea de drog secompensează cu nesatisfacţie, prin lipsă de dispoziţie.

· Neintegrarea în mediul sănătos. Bolnavul se simte neglijat de oamenii din mediulsănătos.

371

· Întâlnirea cu persoanele dependente de droguri. Aproximativ 70% de recidive au locdin cauza întâlnirii cu persoanele dependente, chiar dacă acestea sunt inactive, ispita de a sedroga domină persoana [2; 7].

Medicina contemporană propune o serie de metode de tratament:o Dezintoxicarea eliberează organismul de la dependenţa fizică totalmente, însă 90% de

bolnavi reîncep drogarea după acest tratament.o Tratamentul medicamentos este o altă metodă de tratament, care constă în

administrarea diferitelor preparate medicinale. Această metodă se utilizează, de obicei, pentru areduce dependenţa.

o Metoda Nazaraliev constă în adminisrarea unui medicament puternic, aşa cum esteatropina, pentru a reduce dependenţa de drog. După tratamentul cu atropină se face un curs depsihoterapii. Metoda are 10% de eficacitate, întrucât atropina este un medicament de risc şipoate afecta creierul.

o Curăţirea sângelui prin hemosorbţie, hemodeluţie.o Reflexoterapia este o metodă, ce poate îmbunătăţi starea fizică şi psihică, însă nu

reduce dependenţa de drog.o Terapia prin înlocuire se aplică dependenţilor de droguri pe o durată îndelungată de

timp. Se efectuează cu scopul de a înlocui dependenţa de droguri ilegale prin cele legale.o Terapia Anterecidiva constă în crearea sintetică a unei situaţii, în care utilizarea

drogurilor ar duce la moarte.o Chimioprotecţia constă în introducerea unui medicament în organism, asemănător cu

naltrexon, pentru o perioadă lungă de timp (1-2 luni). Naltrexon este un preparat medical foartescump, intoducerea căruia în organism lipseşte bolnavul de starea de euforie după drogare şi îltransformă în producător de durere.

o Codarea reprezintă hipnotizarea în urma unei psihanalize. După ea utilizareadrogurilor devine periculoasă. Nici un tip de codare nu poate fi efectiv pentru toate drogurile.

o Metadonul reprezintă folosirea substanţei psihoactive, pentru o perioadă de timp înordinea descrescătoare a dozelor. Practic, se înlocuieşte dependenţa de heroină prin cea demetadon. Apoi, treptat, se scade doza de administrare. Majoritatea medicilor critică aceastămetodă şi nu o acceptă în practica lor profesională [8; 10].

Metodele citate nu au mare efect dacă bolnavului nu i se oferă securitate şi supervizarepermanentă. De aceasta trebuie să se ocupe asistentul social. Este important, ca asistentul socialsă cunoască bolnavul înainte de începerea tratamentului şi să participe la tratament, în acelaşitimp, asistentul social trebuie să facă legătura cu familia bolnavului aplicând o serie de tehnici delucru pentru pregătirea terenului de reîntoarcere a bolnavului. Asistentul social trebuie săpregătească un alt mediu al bolnavului, căutând condiţii noi de trai, favorabile [6]. Cu părere derău, în cadrul spitalelor narcologice din Moldova, nu există asistenţi sociali profesionişti.

Tab. 4. Activitatea dispensarului narcologic republican.

2009 2010Bolnavi internaţi 4006 4091Bolnavi externaţi 3878 4040Decedaţi 99 85Letalitatea, total 2.5 2.1Număr zile de incapacitatetemporară de muncă

19878 17443

Număr cazuri de incapacitatetemporară de muncă

741 651

372

ConcluziiConsumul de droguri reprezintă una din cele mai grave probleme sociale cu care se

confruntă societăţile contemporane. Considerat în majoritatea surselor de specialitate ca o „crimăfără victime”, care nu aduce prejudicii societăţii, în ansamblul său, ci doar indivizilor imlicaţi,consumul de droguri reprezintă un adevărat flagel, care deteriorează sănătatea a milioane deoameni, sporind costurile asistenţei medicale şi determinând amplificarea altor probleme sociale,în acest sens, aşa cum observă o serie de specialişti - consumul de droguri nu este o crimă fărăvictime, ci un delict care are un impact deosebit de negativ asupra societăţii în întregime.

În „proliferarea” socială avansată, în caracterul „contagios”, în capacitatea de răspândireepidemică şi de afectare a unor pături considerabile a populaţiei, în special a tineretului. Înconsecinţele medicale grave se prevăd leziuni evidente ale organelor interne şi ale sistemuluinervos central, tulburări psihice manifestate prin psihoze acute şi cronice [2; 5].

În letalitate sporită în rândurile consumatorilor de droguri, pusă în relaţie cu supradozareasubstanţei narcotice, cu accidente produse. În starea de ebrietate narcotică, cu afecţiuni diversecauzate de administrare cronică a drogurilor, cu suicide frecvente comise de narcomani în starede abstinenţă chinuitoare sau în cea de depresie profundă [4].

În comportamentul delicvent al consumatorilor de droguri, condiţionat atât demodificarea personalităţii lor, cât şi de scopul de a obţine drogurile.

Actualitatea problemelor generate de abuzul de droguri se datorează faptului, că eledetermină multiple dereglări de sănătate, de ordin social şi juridic, care la nivel naţional sereflectă prin creşterea morbidităţii, mortalităţii, infracţionalităţii, etc.

În contextul realizării politicilor în acest domeniu, Ministerul Sănătăţii, pe parcursulultimilor 10 ani de comun cu ONG-urile cointeresate, a înregistrat campanii informaţionale şieducaţionale cu scopul informării contingentelor de populaţie tânără, cu consecinţelefenomenului narcomaniei, posibilitatea adresării pentru implicarea în programele de profilaxie şiprevenţie [11].

În realizarea politicilor în domeniul sănătăţii, ce ţin de prevenirea infecţiei HIV/SIDA,printre contingentele de narcomani permanent s-a conlucrat cu ONG-urile cointeresate şiorganizaţiile abilitate în teritoriu. În consolidarea capacităţilor contracarării epidemiei HIV/SIDAau fost organizate şi petrecute întruniri, seminare, companii informaţionale cu reprezentanţiiinstituţiilor statale şi nonguvernamentale, care activează în domeniul HIV/SIDA şi adaptaterecomandări privind rolul societăţii civile în prevenirea HIV/SIDA printre acest contingent [9].

Campaniile informaţionale s-au desfăşurat cu tematica „Opriţi SIDA”, „Ţineţipromisiunea”, etc. Aceste măsuri au contribuit la micşorarea ponderii numărului utilizatorilor dedroguri HIV/SIDA – infectaţi, care la finele anului 2007 a constituie 30,4%, majorând respectivtransmiterea acestei infecţii pe cale sexuală.

Bibliografie1. Anuarul Statistic al Republicii Moldova. Chişinău: Statistica, 2010. F.E.-P. “Tipogr.

Centralã”, 572 p.2. Porrot M. Toxicomaniile. Bucureşti, 1999.3. Şelaru M. Drogurile. Iaşi, 1998.4. Drăgan J. Aproape totul despre droguri. Bucureşti, 1996.5. Ferreol G. Adolescenţii şi toxicomania. Bucureşti, 2000.6. Березина С. В. Предупреждение подростковой и юношеской наркомании.

Москва, 2000.7. Memmi Albert. La dependance – Esquisse pour un portrait du dependant. Impression

S.E.P.C. Saint - Amand, France, 1993.8. Scherer Kathleen. College life online: Healthy and unhealthy Internet use. Lucrare

prezentată la Convenţia anuală APA, august 1997.9. Suler John. To Get What You Need – Healty and Pathological Internet Use. Revista

“CyberPsychology and Behavior”, vol. 2, 1999.

373

http://www.rider.edu/~suler/psycyber/cybdream.10. Suler John. The Online Disinhibition Effect”. Revista “CyberPsychology and

Behavior”, 2002, vol. 2. Pe site-ul: www.rider.edu/suler/psycyber/psycyber.html11. www.gov.md.

EVALUAREA VALORILOR PSIHOSOCIALE ALE STUDENŢILOR FACULTĂŢII DEFARMACIE A USMF „NICOLAE TESTEMIŢANU”

Elena Babără(Coordonator ştiinţific: Iuliana Fornea, dr, conf. Universitar)

Catedra de Economie, Management şi Psihopedagogie în medicină,USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryEvaluation of psycho-social values of students of the faculty of Pharmacy,

SUMPh „Nicolae Testemiţanu”The faculty of Pharmacy of the State University of Medicine and Pharmacy „Nicolae

Testemitanu” carries out its mission by cultivating and promoting in all the activities theacademic spirit, the tradition of national pharmacy school, by knowing the true values which thefaculty of pharmacy has produced.

Analyzing the value classification of ranking–purposes and the instrumental–valuesorientations, the pharmacy students have established the following legitation, that expresses theforming of some incorporated blocs of values orietations of medical students, and they are: theblock of profesional and personal self-realization by active involvement and the capacity torecieve and use the knowledge and mental abilities in a rational way, through self-control,scrupulosity, optimism, education and at the same time by respect and personal dignity.

RezumatFacultatea de Farmacie a USMF „Nicolae Testemiţanu” îşi exercită misiunea sa prin

cultivarea şi promovarea în toate aceste activităţi a spiritului academic, a tradiţiei şcoliifarmaceutice naţionale, prin cunoaşterea valorilor reale pe care le-a produs Facultatea deFarmacie.

În urma analizei clasamentului orientărilor valorice-scopuri şi orientărilor valorice-instrumentale, studenţii facultăţii de farmacie am stabilit următoarea legitate, ce se exprimă înformarea unor blocuri constitutive ale orientărilor valorice ale studenţilor USMF „NicolaeTestemiţanu”, acestea sunt: blocul auorealizării personale şi profesionale, prin implicarea activăşi capacitatea de a primi şi a utiliza cunoştinţele şi abilităţile psihice în mod raţional, prinautocontrol, conştiinciozitate, optimism, educaţie şi respect faţă de oameni şi demnitatepersonală.

ActualitateaUniversitatea este o unitate fundamentală a învăţământului superior, o componentă

esenţială a sistemului educaţional şi, totodată, o instituţie de prim rang în societateacontemporană.

Numeroşi absolvenţi ai învăţământului superior medical al RM, au devenit personalităţide marcă în domeniile învăţământului superior şi ale cercetării ştiinţifice, în activitatea publică şipolitică, în creaţia literară şi tehnică, în spaţiul mass-media, în viaţa economico-socială, reuşind,astfel, să impună numele şi renumele instituţiei noastre nu numai în societatea românească, ci şiîn relaţiile cu alte comunităţi academice prestigioase de peste hotare.

374

Ca centru al învăţământului superior medicale din RM, USMF „Nicolae Testemiţanu” şi-a desfăşurat activitatea didactică şi de cercetare într-o ambianţă spirituală cu o îndelungată şibogată tradiţie, de o constantă elevaţie intelectuală, la a cărei cristalizare au contribuit gânditoriplecaţi de pe aceste meleaguri şi care au devenit nume de referinţă în ştiinţă.

Schimbarea în învăţământ reprezintă un fenomen complex, care presupune un ansamblude acţiuni cu caracter strategic, ce se desfăşoară în timp în limitele instituţiei de învăţământ.Pornind de la afirmaţia lui Fullan şi Miles (1992) că „nici o schimbare nu ar fi mai temeinicădecît expansiunea rapidă a capacităţii indivizilor şi organizaţiilor de a înţelege schimbarea şi dea face faţă acesteia”, este necesar să se descrie aspectele acestui amplu proces, cunoaşterea şiacceptarea cărora fac posibilă mişcarea înainte, spre viitor, spre progresul şcolii, permit acontrola schimbarea, inovaţia în scopul garantării succesului elevilor.

Schimbarea are loc cînd apar noi valori în conceperea unui sistem de organizare. Deci,este vorba despre o schimbare a structurii, a valorilor, a reprezentărilor, a normelor şi regulilorde funcţionare, interiorizate de către profesionişti, a identităţii profesionale - despre o înnoire aprocesului de identificare [6, p. 3].

Facultatea de Farmacie ca instituţie publică îşi asumă misiunea de a pregăti profesioniştiîn domeniul farmaceutic pentru a oferi personal specializat, competitiv atât la nivel naţional câtşi la nivel internaţional. Facultatea oferă studenţilor un cadru bine definit ştiinţific, cu valenţeteoretice şi practice remarcabile (specialişti de înalt nivel, dotare corespunzătoare, spaţiu adecvatşi relaţii interumane sănătoase).

Rolul social al învăţământului universitar este acela de a pregăti specialişti de înaltăcalificare profesională, în măsură să activeze în domenii specifice de muncă şi să asigurecoordonarea acestora. Universitatea constituie cadrul organizat de însuşire sistematică acunoştinţelor ştiinţifice, artistice, tehnice, teologice etc., a deprinderilor profesionale şi avalorilor caracteristice pentru o societate, o epocă istorică şi o civilizaţie umană. Ea are menireade a cultiva virtuţile intelectuale ale tinerilor, de a selecta individualităţile capabile de creaţie, deinovaţie şi de a întreţine în rândul studenţilor pasiunea pentru cunoaştere şi interesul pentruînalta performanţă.

Datorită instrucţiei universitare este permanent alimentată categoria socială a oamenilorde creaţie, care făuresc valorile materiale şi spirituale indispensabile oricărei societăţi. Calitateapregătirii profesionale şi ponderea absolvenţilor de învăţământ superior influenţează directeficienţa sau eficacitatea muncii sociale, calitatea vieţii colective, fapt care demonstreazăimportanţa instituţiei universitare în realizarea aspiraţiilor de progres ale unei societăţi naţionale.De asemenea, destinul fiecărui om depinde de nivelul şi conţinutul educaţiei de care dispune, deechipamentul cultural dobândit în şcoală.

Facultatea de Farmacie a USMF „Nicolae Testemiţanu” îşi exercită misiunea sa prin:formarea de farmacişti cu o instruire farmaceutică de ansamblu, educaţi astfel încât să

îşi însuşească imperativele de ordin uman şi etic ale profesiei, să fie capabili, prin cunoştinţeleteoretice şi pregătirea practică obţinută în facultate, să evolueze profesional, şi să servească, înmod specific, interesele pacientului;

promovarea spiritului academic de cooperare şi colaborare la nivelul comunităţiiacademice şi în afara ei, perfecţionarea relaţiilor interumane atât în contactul cadru didactic –student, cât şi între cadrele didactice;

cultivarea şi promovarea în toate aceste activităţi a spiritului academic, a tradiţieişcolii farmaceutice naţionale, prin cunoaşterea valorilor reale pe care le-a produs Facultatea deFarmacie.

participarea şi susţinerea colaborării Facultăţii de Farmacie cu alte facultăţi şiinstituţii de cercetare biomedicală din ţară şi străinătate.

375

Cel mai de preţ capital al omului este capitalul intelectual, a cărui şlefuire şi valorificarese înfăptuieşte prin intermediul sistemului de învăţământ superior. Atunci când activităţileintelectuale şi creative dintr-o societate devin preponderente – în raport cu activităţile bazate peabilităţi fizice şi operaţii repetitive – se poate aprecia că respectiva societate a dobândit resurselenecesare pentru înnoire şi evoluţie competitivă.

Universitatea, ca sistem de activităţi instituţionalizate, îndeplineşte o multitudine defuncţii intrinseci şi extrinseci, din rândul cărora se detaşează următoarele:

1. funcţia instructivă – de transmitere a unor ansambluri de cunoştinţe acceptabilesocial, fundamentale şi de specialitate (consacrate în devenirea umanităţii), precum şi a unorinformaţii importante de actualitate, semnificative pentru însuşirea unei culturi profesionale şipentru formarea unei structuri logice de gândire;

2. funcţia educativă – de modelare a personalităţii individuale, prin crearea unui climatorganizaţional, întemeiat pe promovarea unor valori dominante ale umanităţii: binele, adevărul,libertatea, demnitatea, frumosul, responsabilitatea, datoria, dreptatea, fericirea, cooperarea, paceaş.a.;

3. funcţia socializatoare – de pregătire a tinerilor pentru asumarea unor roluri familiale,profesionale şi sociale viitoare, de integrare a lor în societate prin exercitarea unei activităţi utile(insuflându-le respect pentru disciplină, autoritate şi ierarhie);4. funcţia de calificare profesională – de atestare a pregătirii teoretice şi practice într-un domeniude specialitate, care permite absolvenţilor să exercite o meserie calificată, recunoscută oficial (lanivel naţional şi, uneori, pe plan internaţional);

4. funcţia de selecţie valorică a studenţilor, de descoperire şi afirmare a vocaţiilorprofesionale şi culturale;

5. funcţia de mijloc de împlinire a unor nevoi individuale, cum ar fi: cele cognitive, deautorealizare personală, de apartenenţă la un grup (de colegi, prieteni), de securitate şi prestigiusocial, de autocunoaştere şi autoapreciere, de comunicare şi dobândire a unor satisfacţii de ordinmaterial, sentimental şi moral, de motivare în activitate şi optimism, de încredere în forţeleproprii;

6. funcţia culturală – de difuzare sistematică a valorilor spirituale, umaniste şidemocratice ale societăţii contemporane, menite să asigure ordinea şi stabilitatea socială,progresul în gândire şi acţiune;

7. funcţia de integrare în comunitatea academică mondială, prin propria creaţie şicercetare ştiinţifică, precum şi prin valorificarea cunoştinţelor apărute în lume, având în vederecă învăţământul superior se bazează pe caracterul universal al cunoaşterii;

8. funcţia de agent credibil al schimbărilor în diferite sectoare ale activităţii economico-sociale, culturale şi politice, avansând noi tipuri de relaţii interumane şi de comportamentcolectiv, modele organizaţionale şi instituţionale, precum şi anumite stiluri de viaţă şimesaje intelectuale.

Managementul schimbării în învăţământul superior prevede tranziţia de la vecheaparadigmă informativ-reproductivă la noua paradigmă pedagogică aplicativ-formativă.

Procesul general de educaţie, cuprinzînd componentele: de învăţare, instruire şi educaţietrebuie orientat spre formarea competenţelor necesare personalităţii:

1. Componentul învăţării, ce prevede activitatea independentă de acumulare acunoştinţelor de către student.

2. Componentul instruirii, care include organizarea activităţilor planificate a cadrelordidactice din instituţiile superioare de învăţămnt şi activitatea realizată de părinţi şi societate înscopul formării priceperilor şi abilităţilor necesare oricărei persoane pentru viaţa activă.3. Componentul educaţiei şi formării, ce conţine activitatea complexă a cadrelor didactice şi aactorilor sociali, orientate spre formarea unor personalităţii adevărate şi eficiente.

376

Sistemul învăţământului şi instituţia de învăţământ superior medical îi conferăcapabilitate - competenţele, atitudinile personalului, ce prezintă valoare pentru instituţia dată.Deci, nu este vorba de resurse umane, ci de capitalul uman, iar activitatea managerială se vaconcentra pe valorificarea optimă a capitalului uman de care dispune instituţia de învăţămînt(competenţe, atitudini, aspiraţii, creativitate, inteligenţă, experienţă, loialitate, adaptabilitate,comportamente proactive, etc.) în vederea orientării acestuia spre realizarea misiunii salestrategice.

Valorificarea optimală a capitalului uman oferă posibilitatea ca instituţia de învăţămîntsă devină competentă şi competitivă. Managementul centrat pe om implică o redefinire şireconsiderare a problematicii managementului resurselor umane în universitate, ce pune încentrul atenţiei personalitatea angajatului văzut în integralitatea sa ca unitate bio-psiho-socio-culturală, ca o sinteză unică a caracteristicilor sale biologice, a structurilor sale psihice, amijloacelor culturale de care dispune şi a valorilor după care se conduce, a competenţelor şiabilităţilor sale de a actiona eficient.

Managementul bazat pe competenţe apreciază potenţele de ansamblu ale omului ca fiinţămultidimensională: valorile morale, sociale, sentimentele de responsabilitate şi solidaritateumană, cooperarea şi relaţiile bazate pe încrederea reciprocă îi redă umanitatea, individualitateacreatoare, personalitatea, autonomia responsabilă, aprecierea celuilalt, etc.

Deci, în accepţiune postmodernistă se solicită o strategie axată pe valori, o activitate nude folosire mai mult şi mai bine a omului, ci, în primul rând, de evidenţiere a omului ca valoare,a vedea ce poate şi ce trebuie să facă instituţia pentru ca el să se autorealizeze. În sensul acestorafirmaţii, conceptul de calitate presupune: totalitatea trăsăturilor şi caracteristicilor sistemului deactivităţi, orientate spre personalitate, creaţie, responsabilitate, autorealizare şi autodezvoltareprofesională a studenţilor, orientată spre cooperare, dialog şi parteneriat, ce determină asigurareastandardelor de calitate pentru serviciile educaţionale pe care instituţia le oferă societăţii.

ScopulStudierea procesului de orientare profesională şi valorică, cât şi evaluarea valorilor

psihosociale ale studenţilor facultăţii de farmacie a USMF „Nicolae Testemiţanu”.

Material şi metodeEşantionul a fost selectat din studenţii anului I (200 persoane) ai facultăţii de Farmacie, a

USMF „Nicolae Testemiţanu”. Studiul a fost efectuat pe parcursul anilor 2009-2011.Ca metode de cercetare a problemei date au fost utilizate:

Metoda teoretică (analiza literaturii, ce vizează problema).Metoda empirică (Tehnica „Orientările valorice” a lui M. Rokici).Metode statistice de analiză şi prelucrare a datelor experimentale.

RezultateÎnvăţământul are un rol determinant în dezvoltarea socială, economică, culturală,

ştiinţifică şi politică a societăţii şi în dezvoltarea personală a fiecărui beneficiar al educaţiei.Universitatea este principalul factor, ce contribuie la educarea viitorilor medici în spiritul

respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului, ale societăţii, înspiritul respectării demnităţii şi toleranţei, al promovării diversităţii culturale şi înţelegeriireciproce, al respectului pentru diversitatea opiniilor.

Rezultatele primite ne atestă, că orientările valorice-scopuri ale studenţilor facultăţii defarmacie sunt situate în zona sănătăţii fizice şi psihice, vieţii active, independenţei şi dezvoltăriiabilităţilor intelectuale, ce se exprimă prin nivelul de asimilare a cunoştinţelor şi experienţei deviaţă (la nivel subconştient) şi capacităţii de aplicare corespunzătoare a lor în societate. Deasemenea, studenţii sunt preocupaţi de posibilităţile de autorealizare personală la nivel naţional,exprimând interes deosebit faţă de starea generală bună în ţară şi pace (vezi tab. 1).

377

Tab. 1. Frecvenţa orientărilor valorice-scopuri ale studenţilorfacultăţii de Farmacie a USMF „N. Testemiţanu” (%)

Nr. Valori scopuri M m1. Creativitate 13.7 0.282. Cunoaşterea, dezvoltare culturală şi intelectuală 12.3 0.303. Libertate cu independenţă în fapte şi acţiuni 12.1 0.314. Egalitate în drepturi pentru toţi (echitate socială) 11.4 0.275. Frumuseţea în natură şi artă 11.1 0.316. Încredere în sine, eliberare de contradicţiile interne 10.8 0.367. Petrecerea plăcută a timpului, satisfacţii, distracţii 10.8 0.308. Recunoaşterea, respectul celor din jur 10.5 0.349. Serviciu interesant 10.4 0.3510. Viaţă, familie fericită 9.8 0.3711. Prezenţa prietenilor buni şi devotaţi 8.8 0.3012. Dragoste, apropiere fizică şi spirituală cu persoana iubită 8.5 0.3913. Înţelepciune şi experienţă de viaţă 8.2 0.3414. Viaţă asigurată material 8.0 0.3315. Viaţă activă 8.0 0.3316. Stare generală bună în ţară, pace 5.8 0.3917. Sănătate fizică şi psihică 5.8 0.3118. Independenţă 5.4 0.33

În procesul evaluării aspectelor morale ale personalităţii prin metoda ipotetico-deductivăa rezultatelor cercetării şi integrarea lor în procesul de dezvoltare şi formare a personalităţiistudenţilor anului I ai facultăţii de Farmacie noi am studiat orientările valorice instrumentale alestudenţilor. În continuare noi prezentăm rezultatele clasamentului acestora prin valorile medii şieroarea standard (vezi tab. 2).

Tab. 2. Frecvenţa orientărilor valorice-instrumentale ale studenţilorfacultăţii de Farmacie USMF „N. Testemiţanu” (%)

Nr. Valori instrumentale M m1. Intransigenţă faţă de sine şi alţii 14.4 0.302. Delicateţe şi tact în relaţiile cu cei din jur 12.3 0.343. Raţionalism, capacitatea de a primi decizii corecte 11.9 0.324. Altruism, priceperea de a înţelege şi respecta alte opinii,

tradiţii şi simţuri11.1 0.29

5. Independenţă 10.7 0.406. Efectivitate, productivitate şi vocaţie în muncă 10.3 0.297. Răbdare, toleranţă 9.4 0.298. Îndrăzneală, sociabilitate, iniţiativă spre noi activităţi 9.2 0.309. Exigenţă şi autojertivire 9.1 0.3010. Modestie, sinceritate şi onestitate 8.9 0.3311. Cunoştinţe vaste, erudiţie, cultură generală înaltă 8.8 0.3712. Responsabilitate şi compasiune 8.7 0.3613. Autocontrol, reflexivitate 8.6 0.2814. Conştiinciozitate, disciplină, sinestatornicie 8.1 0.4015. Perseverenţă 8.0 0.4316. Optimism, vitalitate, bunăvoinţă 7.8 0.4017. Educaţie, respect faţă de oameni şi demnitate 6.6 0.3118. Acurateţe, scrupulozitate, precizie 6.3 0.32

378

Rezultatele primite ne atestă, că orientările valorice-instrumentale ale studenţilorfacultăţii de farmacie sunt situate în zona dezvoltării valorilor-instrumentale, cu ajutorul cărorastudenţii percep posibilitatea realizării reuşite a scopurilor sale primordiale, ce formează valorileautodeterminării şi implicării active şi eficiente în societate. În acest aspect studenţii îşiconştientizează valoarea personală, semnificaţia şi posibilitatea lor de a atinge un anumit nivelsocial. La acest bloc al valorilor ei atribuie: educaţia, respect faţă de oameni şi demnitateapersonală, acurateţea şi precizia realizării activităţii sale, optimismul, perseverenţa şiresponsabilitatea profesională, conştiinciozitatea şi autocontrolul personal, cultura generalăînaltă, exigenţa, toleranţa şi onestitatea în relaţiile cu ceilalţi.

În general observăm o tendinţă clară de a-şi dezvolta abilităţile personale de analiză şiconştientizare a complexităţii manifestărilor psihice şi interrelaţiile dintre ele.

DiscuţiiConform rezultatelor cercetărilor ştiinţifice actuale realizate, educaţia tinerei generaţii

necesită reorganizare şi reorientare considerabilă a valorilor şi idealurilor în ţara noastră.Procesul educativ-instructiv din instituţiile superioare de învăţământ se cere reorientat spreEducaţie, accentele principale plasînd-se pe dezvoltarea personalităţii studentului şi formareatreptată a competenţelor acestuia.

Actualmente, întru realizarea curriculumului universitar, cadrele didactice universitaresunt chemaţi să aplice un ansamblu de metode şi procedee didactice moderne, ce vor includetehnici bazate pe comunicarea asertivă, pe dialog constructiv şi cooperare. În aceeaşi ordine deidei, ei sunt obligaţi să aplice metode interactive, orientate spre cultivarea interesului, motivaţiei,activismului, colaborării sociale, spiritului de organizare, iniţiativă, inventivitate şi creativitate.

„Schimbarea tinde să se manifeste în cadrul instituţiilor în una din următoarele douăforme: schimbarea planificată, care este o tranziţie treptată, adesea neobservabilă, de la o stare laalta, şi schimbarea planificată, al cărei obiectiv este să întrerupă cursul natural al evenimentelorpentru a institui o nouă ordine.” (D. Hopkins). Hopkins precizează că sursele din care poate săprovină schimbarea, de asemenea, sînt două: planificată şi progresivă.

Schimbarea educaţională planificată îmbină schimbarea efectuată cu un scop definit şiinovaţia într-o încercare de a planifica în mod conştient evoluţia şcolii ca răspuns la exigenţeledin exterior. Avansează şi schimbarea progresivă, dar ea este mai puţin semnificativă în raport cuschimbarea planificată, ce ţine de natura reformei educaţionale.

Modificarea situaţiei în instituţia de învăţământ superior este posibilă prin:creşterea forţei de presiune faţă de schimbare;reducerea sau suprimarea completă a forţelor ce opun rezistenţă la schimbare;schimbarea direcţiei unei forţe, adică transformarea forţei, ce se opune schimbării, în

una care determină schimbarea [6, 3-4].Calitatea activităţilor în domeniul resurselor umane depinde în mare măsură de gradul

de implementare în cadrul instituţiei a SMC, a instrumentelor, metodelor şi tehnicilor demanagement al calităţii. Există corelaţii directe între gradul de implementare a instrumentelor,metodelor şi tehnicilor managementului calităţii şi gradul de satisfacţie a angajaţilor cu implicaţiidirecte asupra performanţelor instituţiei de învăţământ [6, p. 18].

După cum este cunoscut, valoarea constituie rezultatul unui acord intersubiectiv alindivizilor şi comunităţilor umane asupra acelor fapte, obiecte sau acţiuni consideratecorespunzătoare unor nevoi sau trebuinţe sociale, precum şi unor idealuri umane.

“Valoarea reprezintă întruparea unor scopuri, proiecte, dorinţe, intenţii, adică obiectivareaesenţei umane în produse ale activităţii creatoare, specifice pentru fiecare tip de atitudine umană(etică, estetică, teoretică, politică etc.)” [3].

Având în vedere aceste, I. Isac accepţiuni ale termenului – şi pe cele înrudite, nepropunem să subliniem câteva aspecte ale ascensiunii agresive a non- şi pseudo-valorilor încultura de masă şi societatea contemporană, cu dublul risc major al asimilării lor definitive peplan mintal şi comportamental, respectiv al identificării lor de către ceilalţi cetăţeni europeni cu

379

însăşi esenţa fiinţei noastre etnice. Ne vom referi, astfel, la trei planuri sau direcţii pe care suntvehiculate non-valorile în Republica Moldova:

planul lingvistic şi al culturii naţionale;planul educaţional;planul comportamental-general (mai ales la vârsta adultă).

Desigur, discuţia prezentă intră pe terenul cunoaşterii, ca formă sau expresie degradată afrumosului artistic, moral şi educaţional, ce reprezintă „… un mod de existenţă şi o stare despirit, o mentalitate, o atitudine faţă de viaţă, un fel de a fi” [4].

În filosofia ştiinţei, promovate de K. R. Popper, Sf. Toulmin şi alţii, dar şi în filosofiaspiritului (G.W.Hegel, ş.a.) dezvoltarea nu este înţeleasă ca trecere de la ceva la altceva, ci caameliorare a unui anumit lucru, îndeosebi valori spirituale (adevăr, libertate, responsabilitate,bunătate, etc.). Ruperea acestor două laturi ale conceptului dezvoltării duce nu doar la erori deînţelegere, ci şi la erori de strategie ale organizării dezvoltării societăţii „tradiţionale”, îndeosebiîn condiţiile globalizării [7, p. 15].

Din toate considerentele relevate mai sus, preocupările în elaborarea unui model alcadrului didactic, ce tinde să fie un model cultural, reprezintă un punct de plecare în vederearegăsirii modelului autentic al cadrului didactic. Într-o cercetare dedicată imaginii profesorului înviziunea studenţilor au fost descrise o serie de calităţi importante pe care trebuie să le posede unprofesor: empatie, comunicativitate, competenţă, tact pedagogic, inteligenţă, creativitate,obiectivitate, moralitate [10, p. 90-91].

Practica arată, că specialistul de valoare reală, care funcţionează în IÎS trebuie să aibă atâtun nivel înalt de pregătire substanţială, cât şi particularităţi determinante ale personalităţii -trăsături profesional-valorice ale personalităţii. Trăsăturile personalităţii sunt necesare pentruinteracţiunea şi comunicarea la serviciu, atât cu studenţii, cât şi cu colegii, care îndeplinescdiferite obligaţiuni funcţionale.

E. F. Iwanicki consideră că în evaluarea unui profesor trebuie să ţinem seama de:„abilităţile pedagogice”, adică „orice aptitudine, cunoştinţă sau poziţie” a valorii

profesionale care poate fi relevată, dacă este „însuşită într-o practică pedagogică reuşită”.„competenţa profesorului”, adică „totalitatea cunoştinţelor şi aptitudinilor

profesorului”.„performanţa profesorului”, adică „ceea ce face un profesor în profesiunea lui mai

mult decât ceea ce poate „face”.„eficienţa profesorului”, adică „efectul pe care îl are performanţa profesorului asupra

studenţilor”.Desigur, opiniei prezentate i se adaugă şi altele care vor genera la rândul lor alte

competenţe şi alte abilităţi. Alcătuirea unui inventar al trăsăturilor unui profesor cu reuşită estefoarte utilă, dar extrem de dificilă. Aceste trăsături influenţează randamentul activităţii CDUavând valoare şi în completarea acţiunii altor factori de care depinde, în cele din urmă, nivelul derealizare a activităţii [10, p. 91].

ConcluziiÎn urma analizei clasamentului orientărilor valorice-scopuri şi orientărilor valorice-

instrumentale, studenţii facultăţii de farmacie am stabilit următoarea legitate, ce se exprimă înformarea unor blocuri constitutive ale orientărilor valorice ale studenţilor USMF „NicolaeTestemiţanu”, acestea sunt: blocul auorealizării personale şi profesionale, prin implicareaactivă şi capacitatea de a primi şi a utiliza cunoştinţele şi abilităţile psihice în mod raţional, prinautocontrol, conştiinciozitate, optimism, educaţie şi respect faţă de oameni şi demnitatepersonală.

Umanizarea valorilor psihosociale ale studenţilor poate fi obţinută în procesul educaţionaluniversitar, după cum ne demonstrează experienţa istorică, doar în baza disciplinelor umaniste:literarare, filosofice, psihologice, ş.a. Trebuie conştientizat faptul că nu e normal că „omul estelăsat pradă ştiinţelor pozitive, care, cu toate progresele lor, nu ne-au lămurit mai mult despre

380

om... Omul se depărtează de esenţe, existenţa sa în lume capătă atributele inautenticului şiefemerului, limbajul şi comunicarea se dispersează în forme... degradante”. În asemenea condiţii(ca şi de fiecare dată) „pedagogia, dacă se vrea pe deplin întemeiată, va trebui să agreeze cu maimultă disponibilitate ofertele filosofiei”. Să nu uităm în acest caz şi de faptul că filosofia„reprezintă o adevărată axiomă a umanismului” [7, p. 18].

În încheiere dorim încă o dată să atragem atenţia asupra faptului că meritul exclusiv aldisciplinelor umaniste, inclusiv şi al filosofiei, constă în capacitatea de a pune în valoare Omul,demnitatea lui la nivel individual şi social. Acestea orientează spre un mod de viaţă, ce ar avea caobiectiv formarea şi protejarea omenescului din om, altfel spus încurajarea şi ocrotirea valorilorspirituale morale, psiho-sociale, intelectuale, ş.a. Doar în îmbinarea acestora cu bogăţiacunoştinţelor „pozitive”, puse la dispoziţie de societatea contemporană, îi pot garanta individuluişi comunităţii sociale în totalitatea ei o dezvoltare deplină şi armonioasă în condiţiile complexeale globalizării.

Bibliografie1. Androniceanu A. Managementul schimbărilor. Bucureşti: Editura ALL, 1998.2. Dumitru Gh. Activitatea fizică şi sănătatea în Uniunea Europeană. În: Revista

Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi sport. Revistă de studii şi cercetăriinterdisciplinare. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Vol. IX, nr. 2 (32), iunie, 2008, p. 160-162.

3. Iacob L., Jurcău N. Psihologia Educaţiei. Cluj-Napoca: Editura U.T. Pres, 2001.4. Hopkins D., Ainsow M., West M. Perfecţionarea şcolii într-o eră a schimbării.

Chişinău: Editura Prut Internaţional, 1998.5. Muntean A. Psihologia dezvoltării umane. Iaşi: Editura Polirom, 2006.6. Personalitatea integrală – un deziderat al educaţiei moderne. Materialele Conf. Şt.

Intern., 29-30 oct. 2010. Coord. şt.: L. Pogloşa. N. Bucun; red. şt.: Ag. Bolboceanu,ş.a. Ch.: 2010, Tipogr. „Print-Caro”, 282 p.

7. Revista de Filosofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice. Nr. 3 (148), Chişinău, 2008. Pesite-ul: http://iiesp.asm.md/wp-content/uploads/2010/12/Revista-2008-3-JIS-B5.pdf.

8. Stanciu Ş. şi alţii. Managementul resurselor umane. SNSPA, Bucureşti, 2003.9. Fornea Iu. Orientările valorice ale actorilor implicaţi în Învăţământul Superior

Medical. În: Revista „Psihologie, Pedagogie specială, Asistenţă socială” Nr. 4 (5).UPS „Ion Creangă”, Chişinău, 2006, p. 57-66.

10. Fornea Iu. Optimizarea imaginii cadrului didactic universitar din medicină. În revistaştiinţifico-practică „Psihologie”, 2/2011, p. 87-95.

11. Ţoca I. Management educaţional. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2002.12. Бабэрэ Е. Социальные модели и ценности личности студентов медицинского

ВУЗА. В: Вопросы теоретической и практической медицины: ИздательствоГОУ ВПО «Башкирский Государственный Медицинский УниверситетРосздрава», 22-23 апреля, 2010. Том 1, с. 48-50.