439

STOMATOLOGIE TERAPEUTICĂ

TRATAMENTUL PERIODONTITELOR APICALE CRONICE ÎN DOI TIMPIGheorghe Nicolau, Iurie Marina, Mihail Barbuţ

Catedra Stomatologie terapeutică USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryTreatment of chronic apical periodontitis in two visits

The purpose of this research is to evaluate the efficiency of the phased drug treatment ofchronic apical periodontitis. A total 47 patients with 62 teeth affected by chronic apicalperiodontitis of different forms were treated using modern methods of drug treatment, with theutilization of UltraCal pasta for covering of root canals for a period of 21-30 days.

RezumatAcest studiu are ca obiectiv evaluarea eficienţei tratamentului medicamentos pe etape în

periodontite apicale cronice. Au fost trataţi în total 47 pacienţi, 62 de dinţi cu diagnoza deperiodontita apicală cronică de diferite forme prin tratament medicamentos modern şi cuobturarea provizorie a canalelor radiculare cu pasta UltraCal pe o durată de 21-30 zile.

ActualitateaLa etapa actuală periodontita apicală acută şi cronică rămîne a fi o patologie frecvent

întîlnită în practica oricărui stomatolog, fiind depistată la 15-30% de pacienţi conform datelorprofesorului Danilevskii. Una din cauzele de bază a periodontitei este infecţia. Combaterea eiprintr-o dezinfectare nu doar a canalelor radiculare, dar a întregii reţele de canale accesorii şi acanaliculelor dentinare poate fi efectuată printr-un tratament care ar include şi obturareaprovizorie a canalelor radiculare cu materiale pe bază de hidroxid de calciu.

Obiectivul lucrării: evaluarea tratamentului în doi timpi a periodontitelor apicale cronice.

Material şi metodeO cerinţă de bază la prelucrarea canalului radicular este curăţarea eficientă a lui, care se

rezumă la înlăturarea deplină a tuturor ţesuturilor demineralizate, ce reprezintă un substrat pentrucreşterea microorganismelor şi prelucrarea antiseptică maximal posibilă. Principalul scop alobturării canalului radicular este obţinerea unei obturaţii ermetice în scopul preîntîmpinăriiinfectării secundare a lumenului canalar şi ţesuturilor periapicale cu microorganisme, ce pot să sepăstreze în grosimea pereţilor radiculari. Fără realizarea acestor cerinţe este imposibil de a obţinerezultate pozitive de durată în tratamentul endodontic.

Nici o metodă de preparare instrumentală a canalelor radiculare nu ne permite să obţinem ocurăţire eficientă a lor, de aceea ea este completată cu prelucrare medicamentoasă. Dar chiar şiîmpreună, după diverse studii efectuate, s-a demonstrat că în majoritatea cazurilor după finisareaprelucrării endodontice a canalelor se păstrează microorganisme viabile.

Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare indispensabilă oricărui tratamentendodontic modern urmăreşte pe de o parte suprimarea microflorei patogene şi pe de altă parteînlăturarea din canalul radicular a resturilor organice ale pulpei sau a materiilor descompuse,detritusului dentinar, cu scopul evitării blocării foramenului apical şi suprainfectării periodonţiuluiapical.

De obicei se realizează prin irigarea cu soluţie de hipoclorit de sodiu de 3-5% din seringă cuace endodontice speciale. Acele au vîrf bont şi un orificiu sau mai multe laterale ce permit evitareapătrunderii soluţiilor antiseptice în periodonţiul apical.

440

De asemenea prelucrarea medicamentoasă se realizează şi cu ajutorul meşelor de vată,înfăşurate pe ac radicular sau conuri de hîrtie, îmbibate cu soluţie medicamentoasă. Pentru a evitaîmpingerea conţinutului canalului radicular după apexul dintelui se recomandă ca meşa de vatăînfăşurată pe ac întrodusă în canal să nu ajungă la lungimea de lucru cu 1-2 mm.

Hipocloritul de sodiu are proprietatea de a elimina acid clorhidric care dizolvă bine substanţeleorganice ca predentina alterată, infectată şi necrotizătă şi detritusurile organice. Propietatea de adizolva e de 7 ori mai mare ca a acidului citric. Îşi sporeşte eficacitatea la o creştere a temperaturiide pînă la 370C şi la utilizarea lui asociat cu ultrasunet care favorizează efectul de liză şi celantibacterian.

Folosit cu EDTA în formă de gel sau lichid uşor înlătură ”smear layer” – stratul ştersdeschizînd canaliculele dentinare. Acid etilendiamintetraacetic se utilizează ca agent de chelatare,acţionînd prin legarea ionilor de calciu din hidroxiapatită din componenţa dentinei, în aşa moddizolvînd partea anorganică a dentinei. În complex cu hipoclorit de sodiu permeabilizează perfectcanalul radicular, cu efect efervescent şi de lubrifiere, foarte important în prepararea mecanică acanalelor radiculare.

După o astfel de prelucrare mecanico-medicamentoasă canalele radiculare se irigă cu apădistilată şi se usucă cu conuri de hîrtie.

După aceasta ar fi de dorit utilizarea soluţiei de clorhexidină de 0,1-1% pentru dezinfectarefinală, irigarea cu apă distilată şi uscarea cu conuri de hîrtie. Clorhexidina de 0,1-1% manifestăproprietăţi dezinfectante şi antiseptice faţă de formele vegetative ale bacteriilor gram pozitive şigram negative, virusuri, levuri. Mecanismul de acţiune constă în interacţiunea nespecifică cufosfolipidele membranare acide în rezultatul căreia afectează activitatea enzimelor membranelorbacteriene, transportului de kaliu, aminoacizilor, nucleotidelor.

Astfel obţinem canale endodontice pregătite pentru obturarea provizorie a lor cu pastă pebază de hidroxid de calciu.

Trebuie de menţionat că conform datelor literaturii soluţia de clorhexidină şi hipoclorit desodiu nu trebuie sa între în contact nemijlocit în canalul radicular, deoarece atunci se formeazăun sediment daunător. Pentru irigarea intermediară trebuie de utilizat EDTA.

Unul din materiale de obturare provizorii a canalelor radiculare ce ne crează noi oportunităţiîn tratament endodontic este UltraCal pastă de hidroxid de calciu de 35%, produs al companieiUltradent.

Cercetările experimentale şi clinice au demonstrat efectele terapeutice a hidroxidului de calciudatorate unui pH înalt de 12,5 şi eliminării ionilor de calciu în rezultatul disocierii. Hidroxid decalciu are acţiune antibacterială contra diverselor microorganisme din canale infectate; iniţiazădegradarea biochimică a ţesuturilor necrotizate, contribuie la procese reparatorii în ţesuturiperiapicale stimulează apexifierea şi apexogeneză. Ionii de calciu şi hidroxil pătrund în cele maigreu accesibile porţiuni a sistemei canalare radiculare astfel efect antibacterial răspîndidu-sepractic pe toată reţea canalară.

Hidroxid de calciu întrînd în reacţie cu bioxid de carbon eliminat de ţesuturi viabile formeazăsare insolubilă de carbonat de calciu. Carbonatul de calciu astfel obţinut izolează celulele de laposibila acţiune iritantă a materialului. Precipitarea carbonatului de calciu în lumenelecanaliculelor dentinare realizează o izolare a lumenului canalului radicular de o reinfectare cumicroorganisme care se pastrează în grosimea pereţilor radiculari. Trebuie de menţionat şiefectul de descompunere a structurilor neviabile ( degradarea resturilor pulpare ) a hidroxiduluide calciu.

După cum s-a menţionat anterior – ermetizarea sistemei de micro şi macrocanale revine laprincipale garanţii a succesului în tratamentul endodontic, deoarece previne reînfectarealumenului canalelor radiculare şi a ţesuturilor periapicale. Astfel din contul difuziei şi precipităriicalciului se obţine un efect mineralizant a pereţilor canalelor radiculare. Preparatul se lasă încanal pe 14-21 zile timp în care el se rezoarbe complet.

441

Rezultate

Au fost incluşi în studiu 47 pacienţi, dintre care 25 bărbaţi 22 femei cu vîtsta cuprinsă între 21şi 52 ani, cu 62 de dinţi cu diagnostic de periodontită apicală cronică de diverse forme. Pentrusterilizarea sistemelor endodontice a fost aplicată pasta UltraCal pe o durată de 21-30 zile. După3-7 zile orice tip de acuze semnalate anterior dispăreau (genă la masticaţie, dureri sîcîitoare,fistule). După 21-30 zile se efectuau radiografii de control şi se efectua obturarea definitivă acanalelor radiculare cu Dexodent sau AH-Plus cu conuri de gutapercă.

După trei luni de zile radiografia de control a demonstrat o dinamică pozitivă de refacere aţesutului osos periapical şi micşorarea sau dispariţia focarului patologic periapical.

ConcluziiÎnlăturarea infecţiei, fiind unul din principalii factori etiologici ai periodontitelor apicale

acute şi cronice, reprezintă principalul scop al tratamentului endodontic calitativ.După părerea noastra cea mai sigură şi accesibilă metodă de combatere a infecţiei a întregii

sisteme endodontice, ce include atît canale magistrale cît şi accesorii radiculare, cît şi canaliculedentinare - este utilizarea unui tratament pe etape cu includerea obturării provizorii cu scop desterilizare a sistemei endodontice pe o perioadă necesară în dependenţă de produsul utilizat.

Bibliografie1. Nicolau Gh., Nicolaiciuc V., Năstase C. Bazele endodonţiei practice moderne, Chişinău

Nasticor p143-155.2. Dent Art 3. 2006 p49-57.3. Romînu M., Bratu D. Materiale dentare. Noţiuni teoretice şi practice,Timişoara

Brumar 2003.4. Ghicavîi V. Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), Chişinău Tipografia

centrală 1997.5. Николаев А., Цепов Л., Практическая терапевтическая стоматология 4-е издание,

Москва МЕДпресс-информ 2005.6. Бир Р., С. Ким Эндодотология, Москва 2004.7. Коэн С., Бернс Р. Эндодонтия, Москва 2007.8. Bergenholtz G., Horsted P., Reit C.Textbook of Endodontology, Singapore 2010.

REFACERE DIRECTĂ CU SISTEME COMPOZIŢIONALE MODERNEValeriu Burlacu, Angela Cartaleanu, Valeriu Fală,

Ala Ojovan, Victor Burlacu, Oleg Chiriac, Anatol CuşnirCatedra Stomatologie Terapeutică, FECMF

U.S.M.F „Nicolae Testemiţanu”.

SummaryDirect restorations by means of contemporary novel composite systems

One hundred twenty-nine masticating teeth have been restored making use of the noveltechnology of pluristratification (i. e. three different composition materials).

RezumatAu fost refăcuţi prin tehnologie inovatoare, pluristratificată (trei mase compoziţionale

diferite) 129 de dinţi masticatori.

ActualitateaDe rând cu tehnicile de protezare cu incrustaţii, metaloceramică şi ceramică se dezvoltă cu

mare succes alternativa lor – folosirea restabilirilor compoziţionale directe.

442

Stomatologia practică demonstrează rezultatele bune la distanţă în refacerile masive amolarilor după tratamentul endodontic, fiind strict menţinută regula a 3 „R”. Compozitelemicrohibride sunt bine adaptate întru refacerea directă a cavităţilor cariate de toate clasele Black.Stabilitatea faţă de abraziune şi rezistenţa acestor compozite corespund aceloraşi parametri aţesuturilor dure naturale dentare şi permit de a reface dinţii, care suportă supraforţări ocluzale ladefecte de clasele I şi II. Mai mult de cât atât, modelarea corectă a anatomiei suprafeţelormasticatorii exclude formarea supracontactelor ocluzale capabile să supraforţeze materialulobturativ.

ScopulDe a raţionaliza tehnologiile de refacere directe dentare cu folosirea sistemelor adezive şi

răşinelor compoziţionale moderne.

Material şi metode. Rezultate şi discuţiiAu fost refăcuţi 129 de dinţi masticatori ( 59 premolari şi 70 molari).Pentru realizarea obiectivelor a fost utilizată tehnica restaurării directe pluristratificate.

Acest procedeu combină folosirea sistemelor adezive de generaţia V (Primer and Bond NT),compozitelor tradiţionale lichide (X-Flow) şi celor consolidate (Esthet X HD).

Etapele realizării:1. Curăţirea dinţilor de depuneri cu ajutorul instrumentelor de înlăturare a depunerilor

supradentare (de polizare, periuţe rotative, discuri etc.), cu folosirea pastelor abrazive fără fluor.Acestor proceduri au fost supuşi dintele cauză, cei vecini şi antagonistul. Curăţarea se finalizaprin spălarea abundentă cu apă.

2. Programarea construcţiei refacerii şi selectarea tonalităţilor materialului compoziţional-procedeu complicat şi responsabil, de care depinde rezultatul final.

Am realizat:a) Elaborarea planului general de construire a refacerii;b) Elaborarea planului de preparare a ţesuturilor dure;c) Selectarea masei de refacere adecvată, estetică şi medicală;d) Determinarea necesităţilor folosirii pivoţilor;e) Aprecierea stării igienice;f) Aprecierea sănătăţii parodontale;g) Discutarea planului cu pacientul şi a posibililor complicaţii.

Acţiunile stomatologului la planificarea refacerii directe au inclus:1. Diagnosticul anatomic:- Aprecierea dimensiunii dinţilor pentru refacere;- Aprecierea consturaţiei externe, topografiei, contactelor, formei marginii gingivale;- Aprecierea particularităţilor morfologice dentare, expresia curburii coronare, reliefului

coletului etc;- Aprecierea coraportului ocluzal a dinţilor în refacere.2. Diagnosticul de culoare:- Determinarea culorii de bază a dintelui şi gradului de saturaţie;- Aprecierea particularităţilor individuale de culoare (tonalitatea de colet, marginea incizală

şi suprafeţelor de contact) ;- Determinarea topografiei sectoarelor transparente;- Aprecierea particularităţilor individuale a structurii morfologice a suprafeţei smalţului,

care acţionează procesele de reflecţie şi refracţie a luminii.Am dus cont de responsabilitatea de vârf a refacerii – aprecierea culorii ( au participat trei

persoane, responsabilitatea revenindu-i medicului stomatolog). Nu vom uita că culoarea dinteluiîn refacere poate fi modificată de culorile deschise ale pereţilor tavanului şi perdelelor. Anticipatdeterminării culorii am umectat dintele cauză şi cel din cheia de culori. Culoarea a fost apreciată

443

la trei surse de lumină (de zi, cea influienţată de lumina instalaţiei stomatologice şi cea trecutădin oral cu oglinda prin dinte).

Conform scalei „VITA SHADE” dinţii pot prezenta patru variante de culoare:- Roşietică-brună: A1;A2;A3;A3,5;A4;- Roşietică-galbenă: B1;B2;B3;B4;- Gri: C1;C2;C3;C4;- Roşietică-gri: D2;D3;D4.Reeşind din faptul că dinţii nu sunt monocolori materialele restaurative sunt elaborate în

următoarele variante:a) Smalţ – cu transparenţă corespunzătare smalţului;b) Dentină – imitează transparenţa dentinei;c) Marginea incisală – posedă de transparenţă majoră.

Prin urmare dinţii prezintă trei zone de culoare. Tehnologia „VITA SHADE”, determinândnumai culoarea corpului propune următoarea asamblare a celorlalte două componente.

Coletuldintelui

A2 A3,3 C4 C3 B4 C4 C4 C4 C4

Corpuldintelui

A1 A2 A3,5 B2 B3 C2 C3 D2 D3

Margineaincisală

B1 C1 C1 B1 C2 C2 D3 C1 C1

Am dus cont de momentul, că intensitatea coloraţiei refacerii va depinde de grosimea ei.Pentru o restabilire de estecitate performantă v-or participa cel puţin 5-7 segmente.

3. Prepararea cavităţii cariate a fost efectuată prin principiul „intervenţie miniinvazivă”. Încâteva cazuri au fost formate puncte de retenţie, nu au fost lăsat smalţ subbinat şi bizotatmarginile ocluzale.

4. Izolarea dintelui de salivă, a fost realizată prin aplicarea Raberdamului – unica cale deizolare ideală.

5. Prelucrarea medicamentoasă şi uscarea cavităţii preparate a prevăzut: înstrăinarearumeguşului de dentină, microorganismelor şi salivei (cu apă distilată, Ser fiziologic şi nici decum apa oxigenată, etanol şi eter). Uscarea a fost făcută atent, grijuliu şi fără prezenţaaerozolilor de ulei.

6. Aplicarea obturaţiei de bază. Sa reeşit din faptul, că sistemele moderne adezive prinformarea stratului hibrid izolează bine organul pulpar. Prin urmare, obturaţia de bază a fostfolosită numai în cazurile de prezenţă a zonelor localizate la cornul pulpar (strevederea lui) sau lao descoperire accidentală minoră a lui. A fost folosit Dycal, în formă de picătură de acoperire,administrată cu ajutorul sondei.

Aplicarea sistemei adezive- de ultima generaţie. Am reeşit din faptul, că ultimile generaţiia sistemelor adezive sunt cele autogravante. Am menţinut strict cerinţele adnotărilor anexate lasistema adezivă. Am combinat după recomandările pionerului în nanotehnologii stomatologiceconcernul Dentsply (SUA) folosirea lichidului de condiţionare NRC, care posedă de capacităţi apraimerului cu sistema adezivă de ultima generaţie Prime and Bond NT (nanotehnologic),compozitului universal fluid X-Flow în calitate de material de bază izolativă, sistemeicompoziţionale hybride Spectrum TPH3 şi nanocompozitului Esthet X HD. Este cunoscut faptulcă Esthet X HD aprovizionează rapiditate şi simplicitate de obţinere a luciului de oglindă, delungă durată, capacităţii fizice ideale şi unui diapazon larg de tonalităţi de culoare şitransparenţă.

Compozitul micromatriceal nanoumplut Esthet X HD conţine particule submicronice alesteclei bariu-aluminiu-fluor silicatice cu capacitate majoră de lustruire şi rezistenţă crescută asuprafeţei şlefuite. Viscozitatea destul de mare a materialului permite efectuarea unei prelucrări

444

plastice calitative, formarea şi condensarea materialului cu grad ridicat de control şi fărăformarea porilor în refacere.

Prime and Bond NT se prezintă ca un complex nanocomponent la care praimerul şi bondagentul sunt întrun flacon.

După componenţă este un amestec de răşini hydrofile, speciale patentate cu greutate molecularămică şi elastomere, dizolvate în aceton, un eter fosforic de tip PENTA care se uneşte nemijlocitcu calciul dintelui.Algoritmul folosirei sistemei adezive:

a. Pe smalţ şi dentină se aplică gravantul (pe smalţ nu mai puţin de 15 sec, iar pe dentină numai mult de 15 sec);

b. Spălarea suprafeţei gravate cu 5-10 ml de apă (15 sec);c. Uscarea uşoară;În urmă acestor paşi adamantina devine microrugoasă, stratul estompat se dezolvă şi este

înlăturat deplin. Dentinua de suprafaţă se demineralizează, se deschid tebulii dentinari şi sedescoperă fibrele de calogenă dentinară;

d. Aplicarea adezivului nanocomponent pe adamantina şi dentinul gravat (sau izolat) petimpul indicat în instrucţiune (15 – 30 sec) pentru penetrare în profunzime. Aplicarea va fi dublă;

e. Uscarea adezivului cu un şuvoi de aer uniform propulsat (va apărea aspectul lucios).Sistema adezivă pătrunde în adamantina gravată, tubulii dentinari deschişi, infiltrează stratul

de dentină superficială demineralizată şi se leagă cu fibrele de colagen dezgolit, formând stratulhybrid;

f. Polimerizarea cu lumina halogenă sau a diodului;Fotopolimerizarea bondingului a formează o peliculă lucitoare a stratului inhibat de

oxigen, fără care nu poate avea loc coeziunea primului strat de răşină compoziţională. Prinurmare în lipsa acestei „pelicule” procedura de bondingare a fost repetată.

7. Formarea stratului adaptiv incipient în cavitatea cariată preparată numai pe sectoareleproblematice: (peretele gingival, unghiurile între pereţi şi planşeu, reliefări neuniforme) prinaplicarea unei porţiuni subţiri de X-Flow compozit şi fotopolimerizarea conform instrucţiunii.Am reeşit din faptul, că Flow compozitul acoperă toate microspaţiile, aprovizionând adezivitateamarginală ideală, formând în acelaşi timp sub refacere „o pernă elastică” care poate compensatensiunile, provocate de acţiunea forţelor ocluzale.

8. Refacerea cavităţii preparate cu compozit consolidat, nanoumplut (Spectrum TPH3), învarianta infraobturaţie, cavitatea rămănând neobturată 1,5 mm ocluzal. Restabilirea sa efectuatprin straturi orizontale de compozit până la 2mm în grosime, fiind fotopolimerizate direcţionat.Procedura obligatorie de aministrare a straturilor este contactul porţiunii doar cu un perete pentrupreântâmpinarea ruperii prin efectul de comprimare de la peretele opus.

9. Faţetarea suprafeţei infraocluzale cu nanocompozitul microhibrid (Esthet X HD): sectorulrămas 1,5 mm a fost supus umplerii cu o răşină compoziţională microhibridă universală.Suprafaţa a fost modelată conform cerinţelor reliefului ocluzal, fiind fotopolimerizată direct. Laclasa a II Black a fost refăcut punctul de contact prin folosirea penei interne cu fotopolimerizaresuplimentară după înlăturarea matricei (plăcuţei de separaţie). Sa finalizat procedura prinfaţetarea suprafeţei refăcute cu material microhibrid.

10. Prelucrarea finală a refaceri-procedeu de o responsabilitate majoră. Am dus cont demomentul, că şlefuirea şi polizarea sunt elemente strict obligatorii, chiar şi în cazul folosiriicapelor, de oare ce polimerizarea suprafeţelor contactante cu aerul rămâne incompletă (sepăstrează stratul inhibat de oxigen-strat foarte slab la acţiunile exogene).

În rezultatul prelucrării finale corecte a fost obţinută o adeziune marginală ideală,demostrată prin mişcarea sondei la hotarul „refacere – ţesut”, care nu se reţinea dar lunica liber.

Am menţinut regula „Timpul folosit la prelucrarea finală va fi egal cu timpul cheltuit laconstruirea refacerii”.

Etapele finale de prelucrare au inclus:

445

a) Macroconturarea – corectarea formei refacerii cu evidenţa coraportului ocluzal ( cu frezediamantate şi răcire).

b) Microconturarea – formarea suprafeţei netede cu freze diamantate ( mărunt granulate) curăcire cu apă;

c) Şlefuirea şi polizarea cu folosirea completelor speciale, având scopul de a obţine netezireşi luciu ideal, adecvat smalţului natural (sistemul Enhance cu instrumente abrazive, diverse dupăformă şi structură, paste speciale fine şi ultrafine). La şlefuirea şi polizarea punctelor de contactam folosit ştripse metalice, plastice, textile.

11. Postbonding şi rebonding (peste 2 săptămâni după refacere) – etape de aplicare aermeticilor de suprafaţă (Bondingul) întru umplerea nanocrăpăturilor mai ales celor prezenteîntre restabilire şi ţesutul dur dentar.

Firma „Kerr” a elaborat şi propus practicii stomatologice un ermetic special cu numele„OptiGuard”, care elimină şi fluor în ţesuturile dentare, prevenind recidivul cariilor. Ermeticasemănător a elaborat firma „Bisco” cu numele „FortiFy”.

12. Fluorizarea sectoarelor de smalţ adiacente refacerii îşi are scopul de majorare aprocesului de mineralizare a smalţului demineralizat prin gravare. Proedura poate fi realizată prinfolosirea remediilor care conţin fluorul (soluţii, geluri). Noi am folosit sistema „ OptiGuard” carea exclus realizarea fluorizării suplimentare din considerentele mai sus menţionate. Face deatenţionat necesitatea de a preântâmpina folosirea fluor lacului, care modifică culoarea refacerii.

13. Recomandări pacientului. Am reeşit din faptul, că compozitul în momentul iluminăriiprezintă doar 50% de polimerizare, în următoarele 24 ore, aproximativ 40%, iar în timp de 7 zileîncă 10% de polimerizare. Evoluţia polimerizării compozitului a insistat necesitatea de arecomanda pacienţilor supuşi refacerilor dentare directe:

- Să nu primească alimentaţie primile 2 ore ;- Să nu folosească în timp de 24 ore după refacere produse alimentare iritante, dure;- Li s-a interzis folosirea pe parcursul a 24 ore după refacere a ceaiului, cafelei, tutunului,

coca-cola, vin roşu, ruj de buze, fructe colorate, etc;- Li s-a recomandat adresarea repetată la medicul stomatolog la păstrarea durerilor uşoare

post tratament mai mult de 7-10 zile.

ConcluzieTehnica de refacere directă multistratificată cu răşini compoziţionale fluide, cele

consolidate şi hibride nanoumplute compensează tensiunile, provocate de acţiunea forţelorocluzale şi majorează considerabil durata vieţei refacerii.

Bibliografie1. Каталог продукции Dentsply, 2010.

DEFECT CUNEIFORM, ASPECTE TEORETICO-CLINICEValeriu Burlacu, Angela Cartaleanu, Valeriu Fală,

Victor Burlacu, Ala Ojovan, Dorin IstratiCatedra Stomatologie Terapeutică FECMF, USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryCuneiform defects, teoretic and clinical aspects

Between the years 2005 and 2010 ninety-three patients have been examined, 31,5% beingdetected cuneiform defects of various degrees. Abfraction was the chief etiologic factor. Theperformed treatment was varied.

446

RezumatÎn intervalul anilor 2005-2010 au fost examinaţi 93 de pacienţi din care la 31,50% au fost

diagnosticate defecte cuneiforme de diferite grade. Ca factor etiologic de bază a servit abfracţia.Tratamentul executat a fost complex.

Defect cuneiform, aspecte teoretico-clinice:În practica stomatologică de toate zilele afecţiunile distrofice dentare ocupă nu ultimul loc.

Una din cele mai actuale probleme a stomatologiei moderne este cea de abraziune dentară,pericolul căreia frecvent poate fi întâlnit la persoane tinere. (5).În viitor problema dată vaprezenta un interes şi mai mare deoarece cerinţele estetice a pacienţilor devin tot mai insistente,fapt care va obliga stomatologii să caute măsuri atât de prevenţie cât şi de tratament conservativîntru păstrarea dinţilor naturali până la vârste înaintate. Conform datelor (3) pierderi de ţesut durdentar din cauza afecţiunilor necariate se întâlnesc şi în condiţiile fiziologice pe parcursul întregiivieţi şi doar numai în situaţiile apariţiei problemelor estetice şi senzitive pacienţii se adreseazămedicilor stomatologi.

În rândul distrofiilor dentare posteruptive sunt incluse şi defectele cuneiforme, care au înbază abraziunea.

Abraziune (Şmidseder, Df. 2004) – defecte de colet apărute în urma tehnicii incorecte deperiere pe dinţi sau în urma curaţirii dentare foarte frecvente.

Acelaşi autor determină abfracţia ca curbură vestibulo-orală dentară în procesul demasticaţie care poate provoca defecte, care amintesc de clasa V Black.

Ştefan T. Sonis (2004) determină abfracţia ca o pierdere patologică a substanţei dentaredure provocată de intensitatea de solicitare biomecanică.

Pierderea structurii de regulă se prezintă în forma leziunilor cuneiforme cervicale, pe ilniacoeziunii amelo-cimentare, fiind de provinenţa necariată.

Defectul cuneiform ca rezultatul abraziunii în debut se determină doar în adamantină şimai frecvent pe suprafeţele (labiale şi jugale la colet) a incisivilor, caninilor şi premolarilor (îndeosebi celor primi). Conform datelor (7), defectul cuneiform apare prioritar la hotaruladamantino-cimentar prezentându-se longitudional în forma unui con cu doi pereţi: coronar maimic şi radicular mai mare. Ulterior defectul poate progresa cointeresînd şi ţesutul dentinar.

Etiologia defectului cuneiform rămâne nerezolvată definitiv. Este socotit, că cauzaprincipală a apariţiei lui sunt acţiunile mecanice asupra ţesuturilor dure dentare apărute în urmatehnicilor incorecte de periere pe dinţi (mişcări orizontale cu periuţe de duritate majoră, folosireapastelor dentare cu particularităţi abrazive pronunţate).

În calitate de alternativă modernă primii presupuneri a etiologiei defectului cuneiform seprezintă concepţia acţiunii forţelor lezante asupra dinţilor la nivelul de colet provocate de stresuri(2), scrăşnituri de dinţi, contacte ocluzale dificile, deranje ale echilibrului ocluzal etc. Toate eleconcentrate la nivelul coletului dentar provoacă flexionări sau extensii, care se pot finaliza cuapariţia fisurilor la joncţiunea amelo-cimentară. Ele pot fi determinate vizual cu ajutorul lupeisau microscopului. Conform datelor aceloraşi autori în paralel sunt determinate modificări înstructura cristalelor de smalţ, care se pot dezolva sub influenţa acizilor alimentari.

Reprezentanţii concepţiei abfracţiei prezintă şi unele confirmări:1. Defectele de colet mai frecvent sunt determinate la pacienţi cu bruxism şi la cei cu vârstă

înaintată;2. La pacienţii cu bruxism obturaţiile acestor defecte sunt foarte dificile;3. Defectele date fiind obturate pot uşor progresa cu răspândire subgingivală;4. Defectele cuneiforme pot fi determinate foarte rar pe suprafaţă orală a dinţilor mandibulari5. Defectele cuneiforme pot fi depistate şi la animale, care nu se periază pe dinţi;6. De regulă dinţii învecinaţi nu sunt afectaţi de acest proces;7. În cazul mobilităţii dentare defectul cuneiform se poate prezenta rar, demonstrând capacităţi

lezionale minime;

447

Burluţcki, A.S., (1984) în teza sa de doctor în medicină determină frecvenţa defectelorcuneiforme la 34,37% cazuri, având o creştere la fiecare cinci ani cu 3,5%. Frecvenţa lezării cuacest defect a diferitor grupe de dinţi a fost următoarea:

Caninii ambelor arcade: 36,16-37,64%;Premolarii: 20,58-23,63%;Molarii: 13,53-18,82%;Incisivii: 3,63-8,82%.

Conform datelor autorului dinţii cu astfel de defecte rar sunt atacaţi de carii dentare(18,48%), fiind întâlnite mai frecvent la pacienţi de vârstă medie şi înaintată.

În literatură accesibilă, nu am determinat lucrări despre starea problemei date în RepublicaMoldova. Cele expuse au determinat scopul cercetării: de a studia frecvenţa defectelorcuneifrome în ţară şi particularităţile lor clinice întru elaborarea măsurilor de tratament.

Scopul lucrării a determinat următoarele obiective:1. Estimarea frecvenţei defectelor cuneiforme dentare în ţară;2. Estimarea particularităţilor clinice de manifestare a defectelor cuneifrome la diferite grupe de

dinţi şi de vârstă;3. Elaborarea algoritmului de tratament a defectelor cuneiforme.

Material şi metodeAu fost examinaţi 93 de pacienţi (15 femei, 78 barbaţi cu vârsta cuprinsă între 40 şi 65

ani), care sau adresat la clinica Stomatologie Terapeutică FECMF şi Centrul Stomatologic „FalaDental” în intervalul 2005-2010. Toţi pacienţii au fost supuşi cercetărilor clinice clasice(palparea, percuţia) cu examinarea minuţioasă a leziunilor (locurilor acuzate) cu ajutorul lupei şicoloranţilor. Atenţie deosebită a fost atrasă procedurii de periaj dentar (periuţa, mişcările,frecvenţa, timpul, pasta), stării contactelor ocluzale, articulaţiei TM, construcţiei de refacereindirectă şi directă.

Rezultatele şi discuţiiCercetările au demonstrat o frecvenţă mai majoră la pacienţii bărbaţi (83,8% din cei

examinaţi), pe când la femei a fost depistată patologia dată doar la 9,2%. Monitorizareafrecvenţei defectului cuneifrom în dependenţă de vârsta a demonstrat următoarele date: 23,50%(40-45 ani), 27,50% (46-50 ani), 31,50% (51-55 ani), 35,50% (56-60 ani), 39,50% (61-65 ani).Din 93 de pacienţi supuşi examinării 31,50% au prezentat defecte cuneiforme în diferite faze dedezvoltare. Face de menţionat că analiza evaluării defectelor cuneifrome pe scara de creştere avârstei a determinat o majorare a numărului lor la fiecare cinci ani cu 4% (tendinţă determinată şiîn cercetările Burluţckii, A. S., (1984).

Conform datelor noastre pe locul unu după frecvenţa defectelor se găseşte premolarul doi,apoi unul (mai ales pe maxilă); pe locul doi sa prezentat molarul unu; pe locul trei molarul II(ambii a maxilei); rar de tot au fost afectaţi de defect cuneiform incisivii centrali superiori şi nuau fost prezente defecte cuneiforme la canini. La 5% din pacienţi cercetaţi a fost diagnosticatăparodontoza de diverse grade de manifestare clinică, diagnosticaţi din anamneză cu afecţiunicardiopatice.

După localizare defecte cuneiforme au fost devizate în cele de colet, cu cointeresare relativuniformă a adamantinei şi cimentului radicular, cu suprafeţe netede lucitoare proiectate sub ununghi ascuţit , drept una faţă de alta; radicular la care peretele gingival coboară lent spre gingie,pe când cel coronar este aproape perpendicular pe axul vertical dentar; coronar, care secaracteriza printr-un perete coronar mai întins pe suprafaţă şi altul gingival aproapeperpendicular la axul vertical dentar. Aceste manifestări clinice au prezentat forma defectelorcuneiforme deja formate, cu acuzarea senzaţiilor uşor dolore de la factorii termici.

Din anamneză morbului toţi pacienţi diagnosticaţi cu defect cuneiform au menţionatdebutul procesului cu senzaţii de strepezime, fără prezenţa unor modificări structurale vizibile.

448

Evolutiv la unii mai repede (în deosebi la cei cu defect coronar) la alţii mai lent (la cei cu defectîn colet), au apărut lângă marginea gingivală, la coletul dentar, nişte puncte (pete) albicioase,ulterior care sau transformat în nişte puncte retentive pentru unghii (la palpare cu ele).

Tactica tratamentului se va găsi în strânsă dependenţă de corectidudinea diagnosticăriidefectului cuneiform, care de regulă are în bază abfracţia manifestată prin rolul suprasolicităriimasticatorii care provoacă în regiunea coletului dentar apariţia forţelor de extensie şicompresiune capabile să provoace fisuri la hotarul smalţ-ciment radicular. Tratamentul va insistaproceduri de corecţie a articulaţiei TM în urma unei diagnoze capabile să permită un planoptimal de executare a lui. Numai analiza funcţională, structurală şi estetică a stării orale apacientului în concordanţă cu examenul radiologic va da posibilitate de a obţine rezultatepozitive a tratamentului şi doar după refacerea echilibrului ocluzal.

Material de solicitare în situaţia tratamentului defectului cuneiform prin terapia de refaceredirectă s-au prezentat compozitele microumplute. În dependenţă de situaţia clinică concretă vorfi folosite compozitele hybride, compomerele, cimenturile glassionomere prin tehnici de refaceredirectă, inclusiv şi cea săndviş. Cu succes pot fi folosite cimenturile glassionomerepolimermodificate de polimerizare dublă.

Algoritmul refacerii ţesuturilor afectate de defect cuneiform:1. Izolarea câmpului operaţional;2. Înlăturarea (prepararea) straturilor superficiale de adamantină. La descoperirea dentinei ea va

fi supusă disocierii;3. Formarea bizotului adamantinal şi brazdelor de retenţie internă;4. Aplicarea sistemei adezive;5. Aplicarea materialului de refacere selectat preventiv după funcţie şi culoare în straturi;6. Prelucrarea finală şi polizarea cu instrumente abrazive mărunt dispersate;7. Ermetizarea cu sistema de tip Opti Guard.

Unele recomandări practice:Pentru aprovizionarea unei adeziuni marginale bune a refacerii va fi obligatorie necesitatea

de izolare a defectului de marginea gingivală. Poate fi folosit Raberdamul, fixarea făcându-se cuclama 212. Pentru prepararea defectelor cuneiforme vor fi folosite freze diamantate în formă depară şi sferă.

Suprafaţa dentinei va fi preparată cu freza „pară”. Marginile adamantinei şi punctele deretenţie la necesitate vor fi prelucrate şi formate cu freza „sferă” diamantată.

Forma cavităţii preparate va fi determinată de mărimea defectului şi spaţiului necesar uneiretenţii adecvate a refacerii. După finalizarea refacerii conturile ei vor fi formate cu discuriflexibile. Pentru polizarea suprafeţei refacerii vom folosi măciulii de gumă abrazivă sau discuri.

Suprafaţa şi marginile refacerii polizate vor fi supuse gravării, spălării, uscării şi acopeririicu OptiGuard şi polimerizării.

Concluzii1. Defectul cuneiform poate fi tratat prin refacere directă numai în cazul corectării echilibrului

ocluzal;2. Ca material compoziţional de solicitare la refacerea directă a defectului cuneiform pot fi

apreciate compozitele microumplute. Cu succes pot fi folosite microhybridele, cimenturileglassionomere polimermodificate de polimerizare dublă.

Bibliografie1. Bruke, F. J. T., Whitehad, S.A and McCaughey, A. D. Contemporary concepts in the

pathogenesis of the Class V non-carious lesion. Dent Update, 22.195.5, p. 28-32;2. Elmar Hellwig, Joachim Klimec, Thomas Atin. Einfuhrung in die Yahnerhaltung. Urban und

Schwarzenberg. Munchen-Wien-Baltimore, 1999. p. 53-55;

449

3. Flint, S. Und Scully, C: Orofacial age Changes and related disease. Dent Update, 15, 1988. P.337-342;

4. Ingleby, J., Mackie, I.C. Case report: An Unusual cause of tooth wear. Dent Update, 22, 1995,p. 434-435;

5. Karl Bishop, Martin Kelleher, Peter Briggs, Raj Joshi. Coвременные взгляды на этиологиюстираемости зубов (перевод с английского). Квинтэссенция, 5/6, 1999. Стр. 23-31.

6. Lenitch, L. C., Bader, J. D., Shugars, D. A. and Heymann, H. O: Non – carious cervicallesions. J. Dent 22, 1994, p. 195-207;

7. Schroder, H. E. Orale struktur – biologie. Theme, Stuttgart, 1992;8. Stephen T. Sonis. Dental Secrets. Hanley and Belfus, INC, Philadelphia, 2004. P. 174;9. Şmidseder, Dj. Эстетическая стоматология (перевод с английского) под ред. Т.Ф.

Виноградовой, Москва, Медпресс-информ, 2004. Стр. 146.10. Бурлуцкий А.С. Клиническая картина клиновидных дефектов зубов и их

протезирование. Диссертация К.М. Н., Калинин, 1984.

METODE DE ANALGEZIE ÎN STOMATOLOGIA TERAPEUTICĂStanislav Groppa, Dumitru Zabolotnîi, Valeriu Burlacu

Catedra Stomatologie Terapeutică FECMF, USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryMethods of analgesia in dentistry

Pain is an experience that everybody lives more or less frequently, with greater or lesserintensity. A solitary therapy is not 100% sufficient in dental practice, only a combination ofseveral positive factors have a cumulative effect: mental preparation, pharmaco-therapy sedationand regional anesthesia. In the treatment of caries and pulpitis, doctors often practice anesthesiaof the intervention area, but this invasive method sometimes leads to accidents andcomplications both local and general. The main effect of any anesthesia is analgesia, an effectwhich in some cases can´t be reached because of the particularities of the patient or the doctor'slack of experience of anesthesia. For painless treatment it is required to diversify the range ofdishes and to use inhaled analgesia without invasive techniques as a method of choice for thepracticing physician.

RezumatDurerea e o experienţă pe care fiecare om o trăieşte mai mult sau mai puţin frecvent, cu

mai mare sau mai mică intensitate. O terapie solitară nu e suficientă 100% în practica dentară, cidoar combinarea mai multor factori are un efect cumulativ pozitiv: pregătirea psihică, sedareafarmaco-terapeutică şi anestezia loco-regională. În tratamentul cariilor şi pulpitelor adeseamedicii practică anestezierea zonei de intervenţie, însă această metodă invazivă uneori duce laaccidente şi complicaţii atît locale, cît şi generale. Elementul esenţial al oricărei anestezii rămîneanalgezia, efect care în unele cazuri nu este atins fie din cauza particularităţilor pacientului, saulipsa experienţei de anesteziere a medicului. Pentru tratamentul indolor se cere de a diversificagama de preparate şi de a folosi analgezia inhalatorie, fără aplicarea tehnicilor invazive, ca ometodă de elecţie pentru medicul practician.

ActualitateaCaria dentară şi complicaţiile ei reprezintă o problemă socială şi economică mondială

prin frecvenţa şi intensitatea sa, fapt care insistă măsuri de prevenire şi tratament ca preocupareprincipală a stomatologiei. Cercetările epidemiologice efectuate au demonstrat că frecvenţaafecţiunilor carioase variază în diferite ţări între 30 şi 99% din populaţie, (Memet Gafar, 1998,

450

relatează 90-95%; Е. В. Боровский 2001 indică 95-98%). Pulpita în structura asistenţeistomatologice constituie 20-30% (Е. В. Боровский 2003) [15].

Cercetătorii în domeniu tratează în mare parte senzaţiile dolore apărute în urmaprelucrării mecanice sau acţiunii diferitor excitanţi (mecanici, chimici, termici, electrici), ca fiinddatorate unor variaţi factori: lezarea mecanică a ţesuturilor, supraîncălzirea, microvibraţia, sauprin efectul presiunii hidraulice asupra receptorilor pulpei în urma deplasării fluidului tisular[11,16].

Durerea e o experienţă pe care fiecare om o trăieşte mai mult sau mai puţin frecvent, cumai mare sau mai mică intensitate. Calmarea eficientă şi sigură a durerii acute nu este doar oproblemă medicală importantă, din 2004, calmarea durerii este unul din Drepturile Fundamentaleale Omului. S-au modificat şi percepţiile culturale despre durere. Pacientul ştie deja, că durereanu trebuie ascunsă, că este periculos să suferi în tăcere – dacă declari la timp durerea, se iaumăsuri adaptate de analgezie, se evită mai multe complicaţii severe – trombembolia, ischemiacardiacă, cronicizarea durerii, disfuncţia cognitivă postoperatorie etc (Carr D, 2009; Johan W.,2007).

În stomatologie, percepţia durerii la pacienţi e în strînsă concordanţă cu starea lor psihică.O terapie solitară antidoloră nu e suficientă 100% în practica dentară, ci doar combinarea maimultor factori are un efect cumulativ pozitiv: pregătirea psihică, sedarea farmaco-terapeutică şianestezia loco-regională. (Anderson 2004,Brad, Băncila, Lăzărescu 2001, Iliescu 2001, Cohen,Fiske 2000). Se cere de a găsi metode alternative de prevenire şi combatere a durerii înstomatologie urmărind ca prim obiectiv farmaco-terapeutic scăderea nivelului de anxietate apacientului pentru a controla trăirea durerii şi în consecinţă liniştirea răspunsului vaso-vagal [14].

Ameliorarea stării de frică a pacienţilor e posibilă prin aplicarea premedicaţiei care seadministrează cu o zi sau cu 20-30 minute pînă la începutul tratamentului şi are scopul de astabiliza funcţia SNC şi a altor sisteme şi organe făcînd colaborarea medic-pacient maieficientă[5]. La pacienţii mai dificili, Jorgensen şi Leffingwell (1961), la anestezia loco-regională, au mai introdus sedarea intravenoasă cu Pentotal şi Petidină, realizînd confortulnecesar pentru ca pacientul să tolereze cu uşurinţă efectuarea anesteziei locale şi tratamentulstomatologic programat. Healy 1970 şi Bennet 1974 au administrat diazepamul intravenos, îndoze sub 0,2 mg/kg corp, pentru realizarea psihosedării conştiente [4,7].

Pentru prevenirea durerii în timpul preparării cavităţilor cariate se cer respectate anumitecerinţe: folosirea instrumentelor ascuţite, turaţii corespunzătoare zonei de lucru, răcirea continuă,lucrul fără exercitarea presiunii şi mişcări în formă de virgulă. Pot fi utilizate diferite metode şimijloace: fizice (electroanalgezia, electroforeza); chimice cu acţiune locală; anestezie generală;audioanalgezia; videoanalgezia; acupunctura. Mai eficace se manifestă anestezia tronculară,infiltrativă sau intraligamentară [5].

Cercetările clinice efectuate în ultimii ani au demonstrat că cel mai eficient preparatpentru anestezie locală în tratamentul cariilor şi pulpitei este articaina 4% cu adrenalină1:200000, iar cel mai inofensiv se manifestă mepivicaină 3% fără vasoconstrictor (A.Petricas,C.Ermilova, M.Dubova catedrele Stomatologie Terapeutică şi Farmacologie a Academiei de Statde Medicină or.Tveri Federaţia Rusă,2005) [19].

Pacienţii mai agitaţi pot deveni mult mai relaxaţi dacă se utiliuzează tehnici adecvate ca“analgesia relativă” – metoda Dr. Langa (1976), în care se inhalează protoxid de azot cuconcentraţii mari de O2.. Executarea tehnicii intravenoase în fond poate fi apreciată ca o formăde premedicaţie urmată de injectarea unui anestezic local. Tehnica sedativă relaxează pacienţiianxioşi iar anestezia permite un tratament nedureros. Cu această tehnică pacienţii vor rămîneaconştienţi şi cooperanţi cu toate reflexele de protecţie menţinute.

Avantajele utilizării anesteziei generale la tratamentul cariilor sau pulpitelor aparţinexclusiv pacientului. Frica de durere şi de tratamentele stomatologice e factorul principal pe carepacientul trebuie să-l depăşească. Sînt pacienţi care solicită cu insistenţă anestezia generalăpentru orice tratament sau îngrijire stomatologică, după cum există şi pacienţi care tolerează

451

intervenţii stomatologice extrem de laborioase şi traumatizante efectuate sub anestezie loco-regională [4].

Nici unul dintre anagezicele disponibile la ora actuală nu are eficienţă de 100% şi nu estelipsit de efecte adverse. Utilizarea unor analgezice (de exemplu, protoxidul de azot) necesită dotarecostisitoare şi dispunerea de personal medical bine pregătit. Asocierea dintre analgezicul opioid şio benzodiazepină impune monitorizarea funcţiilor vitale (frecvenţa respiratorie, SpO2), iar titrareadozei optimale este laborioasă; în plus, acestă asociere cere şi prezenţa unei linii venoase perifericede securitate. Alte analgezice puternice (ex: ketamina) se caracterizează printr-o perioadăîndelungată de recuperare şi prin provocarea unor efecte disforice neplăcute.

Una din soluţiile posibile ale ameliorării calităţii managementului durerii estereconsiderarea conceptului de analgezie la etapa de pretratament şi în timpul petreceriimanoperelor diagnostice sau curative dureroase. În această ordine de idei, este necesar şi un nouanalgezic, care are o eficienţă înaltă, o acţiune ultrarapidă, posedă un index terapeutic înalt şi esteuşor maniabil.

Analiza studiilor internaţionale a remarcat Methoxyfluranul, un compus volatil, nonopioid care asigură o analgezie rapidă de scurtă durată cu păstrarea conştiinţei.

Caracterizarea farmacologică a methoxyfluranuluiCaracteristici fizico-chimiceMethoxifluranul (2,2-dicloro-1,1-difluoro-1-metoxi-etan, C3H4Cl2F2O) este un analgezic

inhalator halogenat. Este un lichid transparent, fără culoare, cu un miros pătrunzător specific.Solubil în proporţie de 1 :500 cu apa, miscibil cu alcoolul, acetona, eterul şi uleiurile. Solubil înrăşini. Degradabil la lumină şi la o temperatură de peste 40°C. Concentraţiile utilizate în clinicănu sunt periculoase din punctul de vedere al provocării aprinderii sau exploziei. Methoxifluranuleste stabil şi nu se descompune la contactul cu calcea sodată. Recipientul mai conţine unantioxidant (hidroxitoluen butilat) în concentraţie de 0,01%. Methoxifluranul dizolvă clorura depolivinil, de aceea contactul cu acest tip de plastic trebuie evitat.

Mecanismul de acţiuneMecanismul intim de acţiune al metoxifluranului, la fel ca şi cel al anestezicelor gazoase

sau volatile, rămâne necunoscut. Una din cele mai cunoscute teorii este cea clasică, emisă deMeyer-Overton, care spune că potenţa anestezicului inhalator este direct proporţională cusolubilitatea agentului în grăsimi. Teoriile anestezice moderne presupun şi o implicare aanestezicelor inhalatorii în mecanismele de transmitere sinaptică, mesagerie intracelulară, stareade conformaţie a receptorilor biochimici elementari şi a conductanţei canalelor ionice.

Aspecte farmacodinamice şi farmacocineticeVaporii de methoxyfluran produc analgezie la inhalare în concentraţie joasă. Pentru a

obţine efectul analgezic, trebuie să se realizeze o anumită concentraţie a methoxyfluranului înalveolă, iar apoi, în baza diferenţei de presiune parţială a agentului din alveolă, sângele arterial şicreier se produce echilibrarea concentraţiei din creier cu cea din alveolă.

O anumită concentraţie inspiratorie (FI) a agentului inhalator va determina concentraţialui ajunsă în alveolă (FA). Cu cât FI va fi mai mare, cu atâat şi FA va fi mai mare. Echilibrareadintre concentraţia inspiratorie şi cea alveolară se face după o curbă exponenţială : la începutrapid, pentru ca ulterior creşterea raportului FA/FI să fie lentă. Practic, o echilibrare completă,egală cu 1, nu se atinge niciodată.

Echilibrarea concentraţiei inspitrate cu cea alveolară de agent inhalator.Pentru methoxyfluran, în special, se crează un gradient mare de concentraţii dintre

alveolă, sângele arterial şi ţesuturile bine vascularizate, deci, o instalare graduală a efectuluianalgezic, în consecinţă. La terminarea inhalării, aproape toţi factorii care au determinat vitezainstalării efectului (concentraţia inspiratorie a agentului, fluxul inspirator, ventilaţia alveolară,debitul cardiac, fracţia de şunt, relaţia dintre ventilaţie şi perfuzie alveolară) vor determina şiviteza dispariţiei acestuia.

452

Viteaza eliminării din creier a methoxyfluranului este comparativ lentă, întrucât are uncoeficient ridicat de solubilitate în grăsimi. Cu toate că perfuzia cerebrală este foarte bogată,datorită rezervelor cumulate în ţesuturi, se va menţine o concentraţie reziduală de methoxyfluran,care va determina persistenţa efectului analgezic un timp mai îndelungat după întrerupereaadministrării, comparativ cu ceilalţi agenţi inhalatori existenţi. Durata menţinerii efectelorreziduale este proporţională cu durata inhalării preparatului.

Calităţilor descrise corespunde Sistemul Portativ de Analgezie Ingalatorie „Penthrox”(SPAI Penthrox), care utilizează în calitate de agent activ methoxyfluranul – un puternic analgezicinhalator. SPAI Penthrox constă dintr-un vaporizor-inhalator în miniatură, un flacon de 3 mL cumethoxyfluran şi dintr-o metodologie practică foarte simplă de administrare. În prezent, acestconcept de analgezie este utilizat în mai multe ţări – Austria, Belgia, Noua Zeelandă, Italia,Australia, Rusia şi Republica Moldova.

Apar din ce în ce mai multe indicaţii terapeutice pentru utilizarea SPAI Penthrox, iar dateleclinice se completeză pe măsura achiziţionării şi generării de noi cunoştinţe. Tendinţelecontemporane de studiu ale SPAI Penthrox sunt focalizate, însă nu şi limitate, la următoareledomenii:ü investigaţii endoscopice ale rectului şi colonului;ü puncţii şi biopsii de suprafaţă, de stern, de oase spongioase, de pe mucoase;ü analgezia pacientului cu durere de diversă origine la etapa de prespital şi în secţia de internare;ü manopere diagnostice şi curative dureroaseü pansamenteü aplicarea atelelor, suturilor

Se administrează pacienţilor hemodinamic stabili şi fără afecţiuni grave, copiilor de la 5ani. Alinarea durerii începe după 6-8 inspirări şi continuă cîteva minute după încetarea inhalării.Utilizarea în continuu a unei doze de methoxifluran asigură analgezie de 25-30 minute, la onecesitate de analgezie de 1 oră, doza poate fi dublată [8,9,10].

ConcluziiÎn baza celor expuse, care remarcă eficacitatea analgezicului inhalator Penthrox®,

caracteristicile lui în combaterea durerii şi comoditatea utilizării, apare necesitatea cercetărilorde implementare a tehnicii de analgezie inhalatorie în tratamentul stomatologic.

Bibliografie1. Babl F, Barnett P, Palmer G, et al. A pilot study of inhaled methoxyflurane for procedural

analgesia in children. Paediatr Anaesth 2007;17:148–53.2. Dragon A, Goldstein I (1967). "Methoxyflurane: preliminary report on analgesic and mood

modifying properties in dentistry (subscription required)". Journal of the American DentalAssociation 75 (5): 1176–81. PMID 5233333

3. Gafar M., A.Iliescu; Odontologie,Caria dentară. Bucureşti 19984. Gănuţă Nicolae, Ion Canavea. Anestezia în stomatologie şi chirurgia maxilo-facială Bucureşti

1993 p. 19-33, 229-2495. Ghicavîi V.; S.Sîrbu;N.Bacinschii; D.Şcerbatiuc. Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice.

Chişinău 2002 p.3866. Josephson CA, Schwartz W (1974). "The Cardiff Inhaler and Penthrane. A method of

sedation analgesia in routine dentistry (subscription required)". Journal of the DentalAssociation of South Africa 29 (2): 77–80. PMID 4534883.

7. JORGENSEN, N.B., and LEFFINGWELL, F.E.:Premedication in Dentistry, Dent Clin NorthAm, July 1961, pp 290-308

8. Medical Developments International Ltd. Penthrox (methoxyflurane) inhalation. Productinformation, May 2009.

9. Medical Developments International Ltd. Penthrox (methoxyflurane) Consumer medicineinformation, November 2006

453

10. Methoxyflurane. [Revised September 2007]. In: eTG complete [CD-ROM]. Melbourne:Therapeutic Guidelines Ltd, March 2010.

11. Nicolau Gheorghe, Terehov, Nastase,Nicolaiciuc. Odontologie practică modernă ; Nasticor-Vector 2010 p.53-60

12. Office of Product Review, Therapeutic Goods Administration, Australian GovernmentDepartment of Health and Ageing. Adverse drug reaction reports, methoxyflurane. (PersonalCommunication). 2010.

13. Saulea Aurel .Fiziologia sistemului simatognat. ed.Ştiinţa Chişinău 2009 p.47,123-15214. Vicol Carmen, Maria Voroneanu, C.Budacu .Medicina stomatologică. Ianuarie

2007.”Valoarea metodelor alternative de preanestezie în chirurgia orală de ambulator”UMF”Gr.T.Popa” Iaşi

15. Боровский Е. В.. Терапевтическая стоматология.— Москва 2003 стр.37116. Бушан М., Н.Кодола, В.Кулаженко Кариес зубов лечение профилактика. Кишинёв

1979, -21317. Варес Эвальд. ДентАрт № 4. 2006,: „Эмаль зубов – это рецептор, определяющий

твердость тела»18. Вайсбалт С.Н. Местное обезболивание при операциях на лице,челюстях и зубах.

К.,1962 – 5-4119. Петрикас А., К.Ермилова, М.Дубоваю ДентАрт № 1. 2005; «Клиническая

эффективность и безопасность обезболивания пульпы и твердых тканей зубасовременными местными анестетиками»

20. Скрипникова Т.. ДентАрт № 1. 2001; «Причины малоэффективного местногообезболивания»

CALITATEA ASISTENŢEI MEDICALE STOMATOLOGICE ACORDATĂPOPULAŢIEI ÎN INSTITUŢIILE DE PROFIL CU DIFERITE

FORME DE ACTIVITATEElena Tintiuc, Valeriu Burlacu, Anatolie Pancenco

Catedra Terapie Stomatologică, FECMF USMF „Nicolae Testemiţanu”IMSP, Centrul stomatologic municipal, Chişinău

SummaryQuality of professional dental assistance rendered to population in the

specialized institutions with different forms of activityThe results of dentists’ opinion questioning had a particular role in improving the dental

assistance for population. This is explained by the positive changes in the healthcare systemdirectly connected with the increase in the technical-material basis of the medical institutions,with the introduction of different forms of organization and financing of medical services, thedental ones inclusively. All these are oriented towards improving the quality of medicalassistance and offering the population guaranteed and accessible medical services. The workpresents the results of dentists’ questioning in the institutions with different forms of renderingdental services to population.

RezumatUn rol special în perfecţionarea asistenţei stomatologice a populaţiei l-au avut rezultatele

sondajului opiniei medicilor stomatologi. Acest fapt e explicat de schimbările pozitive însistemul de sănătate, legate în mod direct de progresul bazei tehnico-materiale a instituţiilormedicale, de introducerea diferitor forme de organizare şi de finanţarea serviciilor medicale,inclusiv a celor stomatologice. Această situaţie este orientată spre sporirea calităţii asistenţeimedicale şi garantarea accesibilităţii populaţiei la diferite servicii medicale. În această lucrare

454

sunt prezentate rezultatele sondajului medical a stomatologilor în instituţiile cu diferite forme deacordare a serviciilor stomatologice populaţiei.

ActualitateaOpinia medicilor stomatologi referitor la volumul de servicii şi la calitatea asistenţei

medicale stomatologice prestate populaţiei în instituţiile de profil cu diferite forme deactivitate,are un rol important în elaborarea strategiei de dezvoltare a serviciului stomatologic înviitor.

Este imposibilă şi administrarea eficientă a sistemului sănătăţii în condiţiile AsigurărilorMedicale Obligatorii fără a cunoaşte rezultatele opiniei medicilor. De aceea studiul referitor ladeterminarea gradului de satisfacţie a populaţiei în urma acordării asistenţei medicalestomatologice este o condiţie obligatorie a sistemului sănătăţii. Asemenea investigaţii înRepublica Moldova au fost realizate de către autori pentru prima dată.

Obiectivele1. Studierea opiniei medicilor stomatologi vizavi de calitatea serviciilor acordate în scopul

argumentării căilor de optimizare a serviciilor stomatologice în condiţiile AsigurărilorMedicale Obligatorii.

2. Estimarea rezultatelor de opinii ale medicilor stomatologi privind calitatea şi volumulasistenţei medicale stomatologice acordate populaţiei în instituţiile cu diferite forme deactivitate.

3. Evaluarea asistenţei medicale de calitate acordată de medicii stomatologi pacienţilor este de oimportanţă deosebită la etapa actuală de dezvoltare a sistemului sănătăţii.

Material şi metodePentru efectuarea unui studiu profund şi credibil al opiniei medicilor stomatologi referitor

la volumul şi calitatea asistenţei medicale stomatologice prestate populaţiei, am elaboratchestionarul „Opinia medicilor stomatologi referitor la calitatea şi volumul asistenţei medicalestomatologice acordate populaţiei în instituţiile de profil cu diferite forme de activitate.” Studiula cuprins 383 de specialişti.

Veridicitatea rezultatelor şi selectarea eşantionului reprezentativ au fost confirmate prinmetode statistice contemporane. În studiu au fost selectaţi medici stomatologi care activează înzonele Nord, Centru şi Sud ale Republicii Moldova.

Rezultate şi discuţiiAsistenţa stomatologică este o parte componentă a sferei medicale reprezentată de o

gamă largă de servicii acordate populaţiei. În acest context, asigurarea accesului populaţiei laservicii stomatologice calitative a devenit o problemă prioritară. Ea necesită efectuareacercetărilor ştiinţifice, în special prin studiile de opinie a medicilor şi a populaţiei. Rezultatelepot fi utilizate pentru elaborarea unui plan de acţiuni, ştiinţific argumentat, orientat spremodernizarea formelor de organizare a asistenţei stomatologice în condiţii economice noi.

Studiul opiniei medicilor stomatologi s-a efectuat în baza unui chestionar, elaboratspecial de către autori pentru realizarea investigaţiilor în cadrul subdiviziunilor stomatologice dediferit profil, publice şi private. Rezultatele obţinute au evidenţiat diferenţe neesenţiale în opiniamedicilor stomatologi, care activează în instituţiile stomatologice de stat şi private, privitor lacalitatea asistenţei medicale acordată populaţiei (tabelul 1).

Este necesar de menţionat, că pe lîngă unele deosebiri de aprovizionare tehnico-materialăa instituţiilor private şi celor publice, calitatea serviciilor stomatologice acordate în ambele formede activitate este apreciată ca principală. Totodată se observă unele abateri conformclasificatorului calităţii serviciilor stomatologice în favoarea instituţiilor private (variante derăspuns „foarte bună” şi „nesatisfăcătoare”) şi în favoarea instituţiilor publice (variante derăspuns „buna” şi „satisfăcătoare”).

455

Tabelul 1Aprecierea calităţii serviciilor stomatologice de către medicii stomatologi

În instituţiile de diferit profil, %Nr.d/o

Calitatea serviciilor stomatologice Instituţiile publice Instituţiile private

1. Foarte bună 29,3 31,22. Bună 42,8 41,33. Satisfăcătoare 16,8 18,44. Nesatisfăcătoare 11,1 9,1

TOTAL 100 100

Rezultatele obţinute în tabelul 1 ne demonstrează că în general calitatea serviciilorstomatologice în instituţiile publice şi cele private, conform opiniei medicilor stomatologi, nudiferă esenţial.

La una din întrebările principale „Sunteţi satisfăcuţi de activitatea dumneavoastră încalitate de medic stomatolog?” – 69,2 % din medici stomatologi respondenţi au răspuns că suntsatisfăcuţi, iar 30,8 % - nesatisfăcuţi. În corespundere cu specialitatea, mai puţin satisfăcuţi suntmedici terapeuţi (37,7 %), medicii chirurgi (37,5 %) şi medici parodontologi (50,0 %). Practicsatisfăcuţi de activitate sunt medicii proteticieni (90,0 %). Prezintă interes cauzele principalecare determină nivelul de nesatisfacţie al medicilor stomatologi, angajaţi în instituţiile publice:salariu mic (54,7 %), lipsa tehnologiilor avansate (42,1 %), relaţiile în colectiv (2,1 %), altecauze (1,1 %). Astfel, rezultatele prezentate ne demonstrează că problema principalăconcomitent cu alte dificultăţi rămîne salarizarea personalului medical.

În instituţiile private problemele principale, care determină nivelul de nesatifacţie amedicilor stomatologi, sunt: cointeresarea materială nesatisfăcătoare (41,5 %), condiţii de muncăinsuficiente (21,2 %), gradul slab de pregătire (12,5 %), neîndeplinirea sarcinilor funcţionale(11,8 %), lipsa controlului din partea administraţiei (7,8 %) şi alte probleme (5,2 %).

Un rol important în aprecierea calităţii serviciilor stomatologice îi revine analizeinivelului de calificare a medicilor stomatologi (figura 1).

Fig. 1. Categoriile de calificare ale medicilor stomatologi

Datele prezentate în figura 1 au evidenţiat unele particularităţi ce ţin de nivelul decalificare a medicilor stomatologi în instituţiile publice şi cele private. De categoria de calificare(superioară , I, şi II) se bucură respectiv 74,3 % şi 52,8 % medici stomatologi , fără categorie25,7 % şi 47,2 % respectiv.

Un aspect important al opiniei medicilor stomatologi a fost elucidat prin întrebarea „Cumapreciaţi comportamentul personalului medical din instituţiile stomatologice faţă de pacienţi?”.Din numărul total de respondenţi 77,0 % consideră gradul de atenţie, cultură, amabilitate –„bună” şi „foarte bună”, 15,7 % - „satisfăcătoare” şi 7,3 % - „nesatisfăcătoare”. Prezintă interesrezultatele opiniei medicilor stomatologi privind factorii ce caracterizează satisfacţia pacienţilorîn rezultatul tratamentului în instituţia stomatologică. Rezultatele sondajului demonstrează că

CategoriasuperioarăI categorie

II categorie

Fără categorie

33,6

25,7

25,0

15,7

Instituţii publice

25,047,2

21,36,5

Instituţii private

456

38,2 % - consideră calitatea serviciilor; 19,1 % - amabilitatea personalului medical; 13,2 % -condiţiile de muncă; 12,6 % - tehnologiile avansate folosite; 7,8 % - informarea pacientului;6,5 % - costurile tratamentului şi 2,6 % - alţi factori. Rezultatele sondajului de opinii al medicilorstomatologi referitor la condiţiile de muncă sunt următoarele: 55,9 % - condiţii de muncă „bune”şi „foarte bune”; 38,1 % - „satisfăcătoare” şi 6,0 % - „nesatisfăcătoare”.

Pentru o activitate de succes a unei echipe de specialişti este important de a crea condiţiice asigură satisfacţia ca rezultat al muncii depuse în acordarea serviciilor de performanţăpacienţilor. Rezultatele opiniei medicilor stomatologi au evidenţiat următorii factori: 37,1 % derespondenţi – consideră drept factor primordial calitatea serviciilor stomatologice acordatepacienţilor; 26,4 % - cointeresarea materială; 14,4 % - posibilitatea de a activa cu tehnologiimoderne; 11,8 % - locul de muncă confortabil şi 10,3 % - relaţiile normale în colectiv.

Un aspect important al muncii medicilor stomatologi sunt acţiunile de sporire avolumului şi de îmbunătăţire a calităţii serviciilor stomatologice, prestate populaţiei. Variantelede răspuns a medicilor stomatologi la întrebarea pusă au fost: 61,1 % -aprovizioonarea cu utilajmodern; 18,5 % - asigurarea cu materiale şi deservirea tehnică; 17,0 % - ridicarea calităţiiprofesionale şi 3,4 % - alte acţiuni.

ConcluziiAnaliza de opinii a medicilor stomatologi din instituţiile profesionale cu diferite forme de

activitate privind volumul şi calitatea serviciilor stomatologice acordate ne-a permis săevidenţiem punctele lor tari şi cele slabe, care pot fi utilizate şi corectate pentru a elaboradirecţiile de dezvoltare a serviciului dat din Republica Moldova pe termen mediu şi lung.

În condiţiile noi trebuie soluţionate problemele cu care se confruntă în activitatea sapersonalul medical din instituţiile de profil cu diferite forme de activitate şi căile de îmbunătăţireşi de mărire a volumului serviciilor stomatologice acordate populaţiei.

Efectuarea unui studiu complex al sănătăţii orale e necesar pentru determinarea obiectivăa necesităţilor în asigurarea populaţiei cu medici, lucrători medicali medii, precum şi a volumuluiserviciilor stomatologice la diferite etape şi pentru diferite categorii de populaţie în condiţiileAsigurărilor Medicale Obligatorii.

Bibliografie1. Amariei C., Introducere în managementul stomatologic, Editura „Viaţa medicală

românească”, Bucureşti, 1998, 163 p.2. Cărăuşu E.,Evaluarea gradului de satisfacţie a pacientului – indicator de monitorizare a

calităţii serviciilor stomatologice, în „Tenici şi metode în medicina stomatologică”, Iaşi,1999, p. 203-214.

3. Cărăuşu E., Duda R., Gârlea A.M., Studiul satisfacţiei pacientului ca indicator decalitate a asistenţei stomatologice în sistemele public şi privat, în „Sănătatea populaţiei şireformele asistenţei medicale în Republica Moldova”. Materialele Congresului II alspecialiştilor din domeniul sănătăţii publice şi managementului sanitar, Chişinău, 1999,p. 38-39.

4. Pancenco A., Unele aspecte ale managementului calităţii serviciilor stomatologiceacordate populaţiei de structurile private urbane, în „Sănătate publică, economie şimanagement în medicină”, Chişinău, 2007, nr. 6, p. 157-158.

5. Pancenco A., Ciobanu S., Evaluation and accreditation of medical stomatologicalservices: decisional objective in quality management, în „Stomatological medicine”,2007, nr. 1, p. 11-13.

6. Tintiuc D. şi alţii, Sănătate publică şi management, Chişinău, 2007, 895 p.7. Tintiuc E., Pancenco A., Burlacu V., Munteanu I., Managementul asistenţei

stomatologice de ambulatoriu, Chişinău, 2009, 180 p.

457

PARTICULARITĂŢILE EVOLUŢIEI CARIEI LA TINERIAna Eni1, Aliona Ţapeş2, Svetlana Albot2, Boris Bordeniuc1, Vadim Stafie1

Catedra Stomatologie terapeutică FECMF USMF ”Nicolae Testemiţanu”1,IMSP “SCMS”2

SummaryPeculiarities of dental caries in young people The study was conducted on 15 patients with "explosive" and hypomineralization dentalcaries. CRE index or the number of dental caries, restorations and extractions was calculated andestimated at 4 -10 points in those patients. Also, was made an analysis of the evolution of dentalcaries and its peculiarities to the young. During analysis, it was observed a pre-stage dentalcaries or hypomineralization, which is different from early tooth decay. Hypomineralizationphase can be used as a test for early prevention of dental caries.All patients included in the study were prescribed a general and local remineralization treatment.After two months, hypo- and demineralization processes disappeared.

Rezumat Studiul s-a efectuat asupra unui lot de 15 pacienţi cu carii explozive şi hipomineralizări. CPEla aceşti pacienţi valora cu 4-10. S-a făcut analiza particularităţilor evoluţiei cariei şi aevidenţierii stării precarie-hipomineralizare la tineri, care diferă de caria maculară şi poateservi ca test pentru administrarea unor măsuri profilactice timpurii.Tuturor pacienţilor incluşi în lot li s-a efectuat un tratament complex local şi general-remineralizator. Peste 1-2 luni procesele hipo- şi demineralizate dispăreau complet.

Actualitatea Caria dentară este un proces care afectează ţesuturile dure dentare şi apare în rezultatulacţiunii mai multor factori locali şi generali, exogeni şi endogeni. Caria are o răspândire foartemare (90-98%) şi afectează toate suprafeţele dinţilor, dar la tineri se afectează preponderentsuprafeţele netede-vestibulare, la colet. În majoritatea cazurilor se poate depista cariile în stadiulincipient (reversibil), care se mai numeşte pată cretoasă, opacă, atunci când suprafaţa afectatăeste curăţată de depuneri moi şi uscată cu aer. Petele sunt multiple, netede, intacte şi dure lapalpare/sondare. Demineralizarea în aşa cazuri se poate remineraliza dacă sunt aplicate măsuriprofilactice adecvate. Însă trebuie de menţionat că examinând atent şi minuţios suprafeţelevestibulare a dinţilor, după înlăturarea depunerilor moi albe, deseori se pot observa niştedungi/linii albicioase în profunzime de diverse dimensiuni şi intensităţi care sunt situate paralelmarginei gingivale. Deoarece aceste sectoare albicioase în profunzime deseori sunt abiaobservate, ele nu se încadrează în tabloul clinic al cariei incipiente. Această stare mai repedepoate fi numită hipomineralizare şi poate servi ca criteriu precoce pentru efectuarea diferitormăsuri profilactice a cariei. Dacă măsurile profilactice în stadiul de hipomineralizare nu sepetrec, atunci procesul trece în stadiul cariei incipiente (maculare), unde petele-maculele devinmai masive, mai intense, cretoase, opace, dispare luciu, dar se păstrează integritatea smalţului,însă procesul încă este reversibil. Totodată, este necesar să accentuăm, că caria la tineri se maicaracterizează printr-o evoluţie acută, rapidă numită de unii autori (A.Iliescu, M. Gafar)explozivă sau rampantă cu un grad mare de demineralizare a mai multor sectoare/dinţi. Acestecarii apar odată la un număr mare de dinţi cu localizări pe suprafeţele netede şi se extind rapid pesuprafaţă şi în profunzime, ajungând la un grad mai avansat, care greu se supun tratamentului.Ş. Lăcătuş atenţionează că aceste procese carioase îşi continuă evoluţia chiar în ciuda unuitratament riguros, şi chiar după depulpare. În literatură asemenea carii mai sunt descrise ca cariide compiuter. Această situaţie se poate explica şi prin faptul că majoritatea tinerilor lucrează lacompiuter ore în şir sau chiar toată ziua.

458

Scopul Scopul acestui articol a fost de a atenţiona medicii stomatologi spre depistarea precoce astărilor cu hipomineralizare şi cu carii incipiente (demineralizare) în examinările de toate zileleşi totodată de a efectua măsuri curativo-profilactice complexe cât mai precoce. E ştiut cămajoritatea medicilor stomatologi în timpul examinărilor pacienţilor depistează numai cariile-cavităţi, care şi sunt prezentate în indicele CPE, iar hipomineralizările şi cariile incipienterămîn neidentificate. Deseori cariile incipiente şi superficiale nu sunt depistate şi din cauzafaptului că sunt acoperite cu depuneri albe moi.

Material şi metodă Ca material pentru scrierea acestui articol a servit un lot din 15 pacienţi cu vârsta de la 14 la25 de ani; 7 femei şi 8 bărbaţi. Majoritatea bărbaţilor puteau fi incluşi în aşa numita “grupaacceleraţilor” deoarece ei aveau înălţimea de peste 1,85m. Unii din ei menţionau că continuă sămai crească. Majoritatea pacienţilor erau amatori de dulciuri, băuturi acidulate, nu preferauprodusele lactate. Din 7 femei 4 cu vîrsta între 17-23 de ani aveau o înălţime de 1,70-1,80m, iar3 din ele aveau o statură mică, dar prezentau graviditate de la 2,5-5 luni. Şapte pacienţi prezentausemne de gastrite, iar doi- bronşite cronice. Totodată, majoritatea pacienţilor aveau frică să seprezinte la medicul stomatolog. La 10 persoane din tot lotul de pacienţi examinaţi, igienacavităţii bucale era insuficientă şi se efectua numai o dată în zi sau chiar şi mai rar. Valoarea II(indicelui igienic) indica cifrele 2-3, adică coroanele dinţilor 16, 11, 26, 36, 31, 46; badijonate cuiod 3%, prezentau o coloraţie intensă, cafenie pe o suprafaţă de 1/2 sau 2/3 din lungimeacoroanei. Aceste valori ne confirmă că igiena cavităţii bucale era nesatisfăcătoare. IG (indicelegingival – PMA) deasemenea indica valorile 2-3, adică prezentând o coloraţie brună a papilelor,marginei gingivale şi gingiei alveolare, ceea ce ne vorbeşte şi despre prezenţa gingivitei.

Examinînd cavitatea orală s-a constatat că intensitatea procesului carios (CPE) atingea limitade 4-10; la 5 pacienţi acest indice avea valoarea de 10; la alţii 5 pacienţi CPE a fost egal cu 6 şila ceilalţi 5 - mai mic de 5. Dar trebuie să menţionăm că în valoarea acestui indice (CPE), nu auintrat dinţii cu pete maculare (carie incipientă) pe care le vom descrie aparte.Totadată, e necesar să menţionăm că, în afară de aceasta la toţi pacienţii în regiunea coletului- pesuprafeţele vestibulare, paralel marginii gingivale s-au depistat nişte linii, dungi albicioase înprofunzime, care mai pot fi numite- hipomineralizări. În toate cazurile ele erau lucioase,netede care preponderent afectau premolarii şi primii molari. Însă la 3 pacienţi- bărbaţi cu igienanesatisfăcătoare erau afectate suprafeţele vestibulare la colet la toţi dinţii, chiar şi la incisiviicentrali inferiori, ceea ce se intâmplă mai rar. Totodată la ei, lăţimea şi intensitatea acestorzone erau mult mai pronunţate, iar pe alocuri ele îşi perdeau luciu (treceau în caria incipientă).Deseori aceste zone deveneau sensibile la excitanţi termici. Şi acum vom descrie un caz clinic. Pacientul M. 21 de ani, înălţimea 1,90m prezintă senzaţiila rece, fierbinte şi periajul dentar, preponderent în regiunea dinţilor laterali inferiori.

ObiectivDe la prima vedere se determină o anomalie dento-maxilară numai în regiunea dinţilor

frontali, prezentând o progenie din contul palatinizării frontalilor superiori. Această situaţiecrează condiţii nefavorabile pentru autocurăţare adecvată a dinţilor în această regiune, ceea ceacest moment pacientul nu-l conştientiza şi nici nu efectua o igienă corectă. Indicele igienic laacest pacient egala cu 2,5, iar pe ½ din suprafeţele vestibulare ale frontalilor superiori erauprezente modificări de culoare smalţiară în maro deschis, acoperite cu depuneri în cantităţi mari. Totodată, starea parodonţiului prezenta o gingivită catarală uşoară, localizată. Mucoasa oralănu prezenta abateri de la normă, dar s-a depistat o anomalie a uvulei (uvula dublă), ceea ceprobabil îi şi deregla puţin vorbirea. Pe lângă faptul că CPE la acest pacient se egala cu 10 (4 obturaţii şi 6 cavităţi carioase deprofunzime superficială, medie şi profundă), pe suprafeţele vestibulare la coletele tuturordinţilor, s-au mai depistat linii/dungi albicioase, lucioase, preponderent netede care puteau fi

459

calificate ca hipomineralizare. Analizînd acest caz se poate de menţionat că procesul carios şihipomineralizarea smalţiară s-au desfăşurat în timp pe fundalul mai multor factori.- În primul rând pacientul prezintă o accelerare destul de pronunţată în dezvoltarea fizică(creştere rapidă) - 1,90m, şi mai continuă să crească la 21 de ani. După părerea noastră, aceastăsituaţie şi creează un dezechilibru între toate procesele şi mecanismele de dezvoltare aleorganismului şi de mineralizare a ţesuturilor dentare. În asemenea cazuri nu toate ţesuturileprimesc substanţele necesare în termenul programat.- În al doilea rând, alimentaţia pacientului nu este tocmai cea mai bună, adecvată situaţiei date.Pacientul mănîncă ce-i place şi nu ce trebuie- lactatele, terciurile, legumele nu prea sunt înfavoare, mai mult foloseşte glucidele, băuturile acidulate.- În al treilea rând, el suferă de mai mult timp de unele boli respiratorii şi gastrointestinale.- În al patrulea rând şi igiena cavităţii bucale nu permanent este efectuată corect şi regulat,neţinând cont de prezenţa anomaliei dentomaxilare. - Nu este exclus şi factorul eriditar, deoarece bunica acestui tînăr are numai 12 dinţi, restuldinţilor au fost pierduţi în rezultatul procesului carios şi complicaţiilor lui. - Factorul salivar probabil deasemenea a jucat un rol important în mineralizarea smalţului,deoarece saliva prezenta o vâscozitate mărită. PH-ul salivei era egal cu 6,8 la moment. Înliteratura de specialitate se descrie că PH-ul de 6,6-6,8 nu favorizează remineralizarea smalţului,iar valoarea PH-lui de 4,5-5 provoacă demineralizare. La toţi pacienţii examinaţi din lot a fost stabilit diagnosticul- carie explozivă. Tuturor pacienţilor li s-a administrat un tratament complex local şi general care a inclus:- periajul dentar cu pastele Radiace şi Novîi Jemciug;- clătituri cu lapte;- badijonarea cu Calcevit şi aplicarea unui bulete de vată în cavităţile carioase după preparare cuscop de reminalizare a plăgilor dentinare;- şlefuirea şi badijonarea cu Clacevit a suprafeţelor cervicale afectate de caria superficială;- pe zonele hopomineralizate şi maculare se aplica Calcevit pe 10-15 min- peste două zile, cavităţile carioase se curăţau, se spălau apoi pe planşeul lor se aplica Calcevit,după ce se obturau comform indicaţiilor.- suprafeţele hipomineralizate şi demineralizate (în carii incipiente şi superficiale) continuau săfie badijonate şi acoperite cu Calcevit în multe vizite la rînd. În afară de tratamentul remineralizator local, pacienţilor se administra tratamentremineralizator general:- preparate (Ca-D3 Nicomed Forte, Vitrum, Alendra (tranzitor de Ca).- dieta – lactate, terciuri, legume. La sfîrşitul tratamentului, la majoritatea pacienţilor, zonele cu carie maculară şihipomineralizare, se remineralizau devenind mai dure, mai lucioase şi căpătau o nuanţă gălbuie,iar zonele hipomineralizate în genere dispăreau. Toţi pacienţii din lot au fost luaţi la evidenţă.

Concluzie1. Cariile incipiente, superficiale şi hipocalcificările (hipomineralizările) la tineri afecteazăpreponderent suprafeţele netede vestibulare în regiunea coletelor, având o evoluţie acută(explozivă).2. Cauzele acestor manifestări servesc: -modificările hormonale; -acceleraţia în dezvoltarea fizică; -utilizarea necontrolată a glucidelor şi băuturilor acidulate; -acţiunea undelor electromagnetice de la compiutere.3. Depistarea timpurie a hipomineralizărilor şi demineralizărilor (carii maculare şi superficiale),şi administrarea măsurilor curativo-profilactice, pot micşora morbiditatea carioasă, vitezaevoluţiei cariei şi în final pierderea timpurie a dinţilor.

460

4. Tratamentul, obligatoriu va fi fi complex: local, general şi etiopatogenic, dar şi îndelungat, iarpacienţii să fie motivaţi către îndeplinirea acestui tratament.

Bibliografie1. Eni Ana, Burlacu Valeriu Afecţiuni ale ţesuturilor dure dentare. Chişinău, 2010.2. Graham J. Mount, W. R. Hume. Conservarea şi restaurarea structurii dentare. ALL

Educational Bucureşti, 1999.3. Iliescu A., Gafar M. Cariologie şi odontoterapie restauratoare. Bucureşti, 2006.4. Nicolau Gh. şi coautorii. Odontologie practică modernă. Nasticor. Vector, 2010.5. Борисенко А.В. Кариес Зубов. Киев, 2000.6. Боровский Е.В. Терапевтическая стоматология. Москва, 2003.7. Камерон А., Уидмер Р. (под ред.). Справочник по детской стоматологии. Москва, 2003, (перевод с английского под редакции Виноградовой Т.Ф. и другие).8. Николаев А.И., Цепов Л.М. Практическая терапевтическая стоматология. Москва, 2003.9. Пахомов Г.Н. Первичная профилактика в стоматологии. Москва, 1982.10. Яковлева В.И., Давыдович Т.П., Трофимова Е.К., Просверяк Г.П. Диагностика,

Лечение и профилактика стоматологических заболеваний. Минск, 1995.

PARAMETRII CLINICI ȘI ELECTROMETRICI A PULPEI DENTARE ÎN CARIAMEDIE ȘI PROFUNDĂ

Lidia EniCatedra Stomatologie terapeutică USMF ,,NicolaeTestemițanu”

SummaryClinical and electrometrical indices of the condition of the pulp in dentine caries

In the actual study it has been determined the electroexitability index of dental pulp for 40patients in 66 molars, the number of measurements being 143. The results of the investigationshave prooved that the electroexitability of dental pulp decreases both in the case of medium anddeep caries, in average, with 23.5 mcA.Key words : electroexitability, pulp, tooth, caries, dentine.

RezumatÎn actualul studiu s-a determinat indicele electrosensibilității pulpei dentare la 40 pacienți,

în 66 molari, numărul măsurărilor fiind - 143. Rezultatele investigațiilor au demonstrat, căelectrosebsibilitatea pulpei dentare scade atît în cazul cariei medii cît și în cazul cariei profunde,în mediu cu 23,5 mcA.

Cuvinte chee: electroexitabilitate, pulpă, dinte, carie, dentină.

ActualitateaCaria dentară este un proces patologic cronic, propriu țesuturilor dure ale dintelui,

caracterizat prin demineralizarea, infecția și necroza progresivă a acestora de la periferie spreprofunzime. Evoluția cariei este centripetă, cu mers progresiv, extensiv. Pornind de la un punctde pe suprafața dintelui, caria, după breșa făcută în smalț, se extinde în dentină, pe o porțiunemai mare decît a orificiului de pătrundere din smalț.

Prima etapă în evoluția oricărei leziuni carioase are loc demineralizarea prizmelor desmalț, sub influența acizilor formați de placa bacteriană, această demineralizare determinăulterior prăbușirea prizmelor subminate, la această etapă apare prima reacție pulpo-dentinarădeterminată de dedifuzia primelor bacterii în tubulii dentinari și afectarea prelungirilorodontoblastice în regiunile de comunicare a prizmelor smalțiene demineralizate cu tubuliidentinari subiacenți.

461

A II-a etapă este colonizarea bacteriană a dentinei. Inițial se demineralizaeză țesutuldentinar, apoi are loc invazia bacteriană (obiectiv acestei fenomene se manifestă prin scădereainițială a densității dentinei- dentina devine moale, iar apoi are loc colonizarea bacterianămanifestată prin decolorarea dentinei). Diagnoza de carie dentară se stabilește atunci, cînd procesul carios a penetrat smalțul șidentina , cu păstrarea intactă a unui strat de dentină neafectată, cu păstrarea vitalității șiintegrității organului pulpar, electroodontometria demonstrînd 2-6 mcA. Electroodontometria este o metodă de diagnostic, utilizată de peste 100 de ani, un scorfiind obținut în anii 70-90 ai secolului trecut, se utilizează preponderent ca modalitate dediagnostic a sensibilității pulpei dentare, ce ne formează o imagine mai amplă privind stareapulpei și țesuturilor amfodontale. Există trei parametri de bază în domeniul testării pulpeiodontale: vitalitatea - evaluarea fluxului sangvin spre pulpa dentara; sensibilitatea pulpară -capacitatea pulpei de a răspunde la un anumit stimul; senzitivitatea - un răspuns al pulpei la unstimul de intensitate obișnuită. EOD oferă totodată posibilitatea unui diagnostic diferențial alafecțiunilor pulpare și periodontale în asociere, de obicei cu metoda radiologică. După dateleunor autori [ 3,6,9 ] în caria smalțului și a dentinei parametrii senibilității pulpei trebue sărămînă în limetele normei,ce sunt caracteristice pentru un dinte sănătos,electroodontometriademonstrînd 2-6 mcA. Cu toate acestea sa constatat, că scădrea electrosensibilității pulpeidentare, se poate petrece și în dintele intact, neafectat de proces carios, cînd pulpa dentară estesupusă unui proces patologic ale parodonțiului, sau în timpul unor afecțiuni generale aleorganizmului.

ScopulStabilirea parametrilor clinice și electromerice a stării pulpei dentare în caria dentară de

diferite profunzimi și evoluții.

Materiale și metodeStudiul a fost bazat pe analiza rezultatelor examinării a 40 de persoane cu vîrsta cuprinsă

între 20-35 ani (25 femei,15 barbați ), la care au fost supuși diagnosticului 66 molari. Dinnumărul persoanelor examinate la 20 pacienți în 33 de dinți s-a stabilit diagnosticul de cariemedie, și la 20 de pacienți în 33 molari s-a stabilit diagnoza de carie profundă (cu păstrarea unuistrat subțire de dentină) ,tot odată la 12 pacienți cu carie profundă a fost observat o evoluțieacută a procesului, și la 8 pacienți - evoluția cronică a procesului carios. Cavitățile carioase în toate cazurile au fost clasificate după clasa I Black. Cavitateacarioasă a fost preparată cu freze diamantate cu răcire permanentă cu apă. Reacția la exitanțitermici a fost determinată cu jutorul unui get de aer și apă neforțat, reacția doloră la exitanțimecanici s-a determinat cu ajutorul unei sonde la hotarul smalț-dentină. Electroodontometria pulpei dentare s-a efectuat cu aparatul tip EOM-3 și aparatulPulpotest. Tehnica de efectuare a electroodontometriei a fost următoarea: în prealabil s-a efectuat undetartraj minuțios se izolează electric medicul și fotoliul (medicul prin mănuși, fotoliul princovoraș de cauciuc), se înlătură în prealabil toată dentina rămolită din cavitatea carioasă, dintelese izolează și se usucă minuțios cu get de aer. Electrodul activ se poziționează pe planșeulcavității carioase. Se măsoară electroexcibilitatea în 4 puncte diferite și se determină valoareacea mai mică care se consideră valoarea de reper. În urma invstigațiilor efectuate s-a constatat că indecele electrosensibilității pulpei dentarede 2-7 mcA, chiar și în dintele intact se atestă numai în grupul de dinți frontali, și numai lapacienți fără patologii locale și generale. În premolarii și molarii intacți pragulelectrosensibilității pulpei se poate incadra în deapazonul de la 6-25 mcA. În prezența unorafecțiuni ale paradonțiului, în grupul de dinți frontali parametrii EOD se măresc pînă la 10 mcA,în prezența afecțiunilor de sistem parametrii EOD demonstrează o creșterede pînă la 12 mcA, pecînd indicii din grupul premolari,molari, electroodontodiagnostica indică o creștere de pînă la 25

462

mcA . Deasemenea se stabilea dependența dintrea profunzimea cavității carioase și reacțiatermică la rece, și între profunzimea cavității carioase și sondare. În toate cazurile reacția dolorăla exitanți termici a fost de scurtă durată și dispărea odată cu înlăturarea factorului cauzal.

Rezultate și discuțiiAprecierea datelor electroodontometrice a pulpei dentare la dinții intacți și a dinților

afectați de carie, au demonstrat că electrosensibilitatea pulpei la molarii intacți este în medie10,50 ± 0,72 mcA, în caria medie EOD atinge limita 12,05 ± 1,05 mcA, în caria profundă(indiferent de evoluție), EOD demonstrează 15,50 ± 1,20 mcA. Analizînd comparativ rezultateleelectroexcitabilității pulpei dentare la molari în caria medie și caria profundă, nu au fost depistateschimbări considerabile. Cu toate că în urma investigațiilor efectuate electrosensibilitatea pulpeidentare de pe planșeul cavității carioase au fost obținute diferente. La caria medieelectroexcitabilitatea pulpei de pe planșeul cavității carioase a constituit 6,66 ± 0,56 mcA, pecînd în caria profundă,cu păstrarea unui strat de dentină dură,neinfectată, EOD a demonstrat 8,42± 0,92 mcA.

Datele clinice ce determină reacția pulpei la excitanți, în caria medie și profundă, ademonstrat că în caria profundă reacția pulpei la getul de aer și apă rece este considerabil maipronunțat, comparativ cu caria medie, în același timp se atestă și o doloritate mai mare la sondarepe planșeul cavității carioase profunde. Este cunoscut faptul că în caria profundă indicii clinici șielectrometrici a stării pulpei dentare pot fi schimbați în dependență de calitatea dentinei de peplanșeul cavității carioase. Anume starea dentinei ( deschisă și rămolită sau pigmentată și dură nepermite să constatăm despre o anumită evoluție a procesului carios, acută sau cronică). Semneleclinice a stării pulpei dentare în caria profundă acută a demonstrat o reacție a pulpei la iritanțiitermici ( rece) mai pronunțată, comparativ cu caria profundă cronică.

Concluzii- indeferent de profunzimea afectării dentinei, electrosensibilitatea pulpei scade.- Criteriile de bază în caria dentară în dintele cu pulpa intactă , depinde de profunzimea

cavității carioase și probele clinice la acțiunea iritanților.- În caria dentară cu păstrarea unui strat considerabil de dentină pe planșeul cavității cariate

sunt caracteristice următoarele probe- sondarea hotarului smalț-dentină și reacția laexitanți termici, în cazul cariei profunde cu păstrarea unui strat subțire de dentină dură,situat pe planșeul cavității cariate.

- Dacă probele termice, determină o reacție doloră de scurtă durată la acțiunea iritanților,ce dispare îndată după înlăturarea lor, atunci se exclude pulpita incipientă.

- Studiile clinice ale traumei dentare au demonstrat că pulpa dentară are nevoe deminimum 4-6 săptămîni pentru o recuperare suficientă a sensibilității pentru obținereaunor rezultae vădite ale țesuturilor pulpare.

Bibliografie1. Andrian S. Tratamentul minim invaziv al cariei dentare. Editura Princeps Edit, Iași, 2002 ,

p. 93-98.2.Iliescu A., Gafar M. Cariologie și odontoterapie restauratoare. București. Editura medicală.

2006. p.18-30.3.Andrian S.,Uliuc A., Radu Titus M., Georgescu A. Hiperstezia dentinară cervicală: o

provocare actuală în medicina dentară. Medicina Stomatologică. Chișinău, 2007, p.31-35.4. Nicolau Ch., A.Terehov., C.Năstase., V.Nicolaiciuc. Odontologie practică modernă. Chișinău.

Nasticor-Vector. 2010, p.35-42 , 47-65 .5.Zagnat V. Protecția viabilității pulpei dentare în tratamentul pulpitelor cu diverse materiale.

Sympozia Profesorum ULIM. Seria medicină. Chișinău, 2001, p. 127-128.6.Близова Л.Ф., Дмитриева л.А. Изменение электропроводимости дентина при лечении

кариеса. //Стоматология. -1992. №2. –С.30-33.

463

7.Борисенко А.В. Кариес зубов. –Киев. «Книга плюс», 2000. -342 с.8..Николаев А.И., Цепов Л.М. Практическая терапевтическая стоматология. M, 2001,

с.128-140.9..Mаксимовский Ю.М. Терапевтическая стоматология. Москва, 2007, c.75-92.10..Graham Dj., Maunt J. Stomatologia minim invazivă. Dent Art. 2006, nr.2 , pag. 15-23.

LEUCOPLAZIA MOALE PAŞKOV. ETIOPATOGENIE, DIAGNOSTIC, TABLOUCLINIC ŞI TRATAMENT

Stela Roşca(Cond. şt. – Diana Uncuţa, dr. , conf. univ., Cat. Chirurgie Oro-Maxilo-Facială pediatrică,

Pedodonţie şi Ortodonţie, USMF „Nicolae Testemiţanu”)

SummarySoft leucoplakia Paşkov. Etiology, pathogenesis, clinical manifestations and treatment

Soft leucoplakia is the disease of oral mucosa that occurs more often among young peopleand it is frecvently caused by external factors. Clinical events depend on form of disease(typical or atypical) and treatment is directed so general as local.

RezumatLeucoplazia moale Paşkov este o afecţiune a mucoasei bucale întâlnită la persoanele tinere

şi este provocată cel mai frecvent de factori iritativi externi. Manifestările clinice ale acesteipatologii se desfăşoară în dependenţă de forma acesteea (tipică sau atipică), iar tratamentul estedirecţionat atât general, cât şi local.

ActualitateaLeucoplazia moale poate prezenta un interes deosebit pentru medicii stomatologi,

deoarece această afecţiune evoluează în concordanţă cu alte patologii importante ale mucoaseicavităţii bucale, precum ar fi: candidoza orală, patologii ale limbii (limba plicată, glositădescuamativă), cheilita exfoliativă. De asemenea este foarte importantă cunoaşterea acesteiafecţiuni pentru a putea preântâmpina complicaţiile acesteia: eroziuni, fisurări, ulceraţii alemucoasei bucale, candidoza generalizată, cât şi malignizarea leucoplaziei şi transformareaacesteia în cancer spinocelular (3, 7, 9).

Termenul de leucoplazie, provenind din limba greacă (leukos – alb, plassein – a forma)este utilizat pentru a desemna o patologie cronică, de natură polietiologică, o leziune a mucoaseibucale, sub forma unor plăci alb-lăptoase sidefii, uşor reliefate, cu suprafeţe neregulate, brăzdatede şanţuri fine.

Conform definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, leucoplazia se prezintă sub formaunei pete de culoare albă, mai mare de 5 milimetri în diametru, care nu poate fi înlăturată prinştergere şi care nu poate fi clasificată în nici o altă boală diagnosticabilă (17,19).

Termenul de ”leucoplazie” pentru prima dată este întîlnit în lucrările lui Shwimmer în anul1877, leucoplazia moale fiind descrisă în anul 1963, în lucrările lui B. Paşkov şi Beleaeva. Din1964 poartă denumirea de leucoplakia mollis Paşkov. După datele unor autori ulterior a fostnumită leucoedem sau muşcarea obrazului (11,14, 20).

Leucoplazia moale afectează toate rasele, ambele sexe, cu prevalenţă bărbaţii. Aceastăpatologie este mai des întâlnită la copii, tineri şi persoane de vârstă medie (cel mai frecvent de la10 până la 30 de ani). La baza etiologiei leucoplaziei moi stau factori atât endogeni, cât şiexogeni. Cei endogeni sunt genetici, boli de sistem, enzimopatii. Factori exogeni se consideră ceimecanici, fizici, chimici.

464

Patogenia leucoplaziei moi Paşkov:Histologic, în procesul leucoplaziei moi sunt implicate fenomenele de parakeratoză,

hiperkeratoză, acantoză (modificare microscopică care apare la nivelul epiteliului şi reprezintăcreşterea numărului de straturi celulare de la nivelul stratului spinos), în ţesutul conjunctiv sedepistează infiltrat inflamator.

Manifestările clinice ale acestei patologii depind de mai mulţi factori, precum sunt: formaacesteia, factorul cauzal, cât şi localizarea procesului. Sediul de predilecţie al focarelorleucoplazice este mucoasa jugală, pe proiecţia liniei ocluzale, sau pe mucoasa comisurilorlabiale, cu extindere pe mucoasa buzelor, mai rar se localizează pe limbă (pe faţa dorsală sau pepărţile laterale), palat sau pe gingie.

Se disting două forme de leucoplazie moale:1.Forma tipică, ce se caracterizează prin prezenţa sectoarelor descuamative, uşor edemate şimoi ce sunt de culoare gri-albă. Această formă, în dependenţă de suprafaţa mucoasei pe care oafectează, poate fi de două tipuri: difuză şi focală.

Forma difuză se caracterizează prin vastitatea leziunilor, ce sunt localizate pe mucoasaobrajilor şi buzelor. Mucoasa modificată devine poroasă, spongioasă, umflată,descuamativă. Când procesul implică întreaga mucoasă orală, pot fi depistate zone proeminente,descuamative ale mucoasei, ce provoacă un disconfort în timpul conversaţiei şi alimentaţiei.Aceste sectoare sunt traumatizate şi muşcate, ceea ce produce durere de la alimentele picante şifierbinţi (1, 2, 10).

În forma focală, pe mucoasa obrajilor si buzelor se găsesc focare mici, izolate de leziuni,caracterizate prin simptomatologie minimală.2.Forma atipică (considerată de unii autori similară nevului spongios Cannon) de leucoplaziemoale se caracterizează printr-o difuză opacifiere a mucoasei obrajilor şi buzelor, sau se poatemanifesta ca o uşoară creştere deasupra suprafeţei mucoasei a unei benzi opalescente, albe lanivelul proiecţiei pe obraji a liniei de ocluzie.

Diagnosticul diferenţial al leucoplaziei moi se realizează cu mai multe patologii alemucoasei orale, printre care: lichenul roşu plan, leucoplazia plană, candidoza mucoasei orale(forma hiperplastică), sifilisul (papula sifilitică), lupusul eritematos, boala lui Bowen.

ScopulDe a studia etiologia, patogenia leucoplaziei moi, diagnosticul şi manifestările clinice,

metodele de tratament utilizate, profilaxia leucoplaziei, demonstrarea importanţei clinice aacestei teme.

Materiale şi metodeStudiul de cazuri s-a petrecut pe parcursul unui an, timp în care s-au adresat 9 pacienţi cu

diagnosticul stabilit de leucoplazie moale. Pacienţii au fost supuşi unui examenul clinicminuţios, cu colectarea datelor anamnestice ale vieţii şi a actualei maladii şi unor examenesuplimentare de laborator, conform cărora s-a întocmit un plan de tratament adecvat. Dupăexaminarea şi calcularea tuturor datelor obţinute, a fost stabilit diagnosticul definitiv şi planul detratament general şi local.

RezultatePentru examinarea statistică a pacienţilor cu leucoplazie moale, se iau în consideraţie:

datele despre vîrsta pacienţilor, sexul şi timpul adresării după apariţia primelor manifestăriclinice.

Din datele obţinute, studiind pacienţii adresaţi timp de un an la catedră, putem conchide cărata medie a vîrstei de adresare este de 20 ani, rata minimă fiind de 6 ani şi maximă de 43 ani.

Din 9 pacienţi examinaţi, s-au prezentat 6 persoane de sex masculin şi 3 persoane de sexfeminin, ceea ce constituie un raport de 2:1 dintre persoanele de sex masculin şi feminin afectaţide leucoplazia moale Paşkov. Datele statistice privind timpul scurs de la apariţia primelor semne

465

de manifestări clinice şi adresarea la medicul stomatolog ne relevă faptul că cei mai mulţipacienţi se adresează după aproximativ un an după depistarea unor semne de leucoplazie, maimic fiind numărul pacienţilor ce s-au adresat după 3 luni, 2 şi 3 ani.

Cazul clinic al pacientului M.Pacientul prezintă acuze precum ar fi: aspectul neobişnuit al mucoasei din cavitatea bucală,

jenă la alimentaţie şi vorbire, senzaţie de distensie, strîngere a mucoasei bucale.Statusul localAsimetria feţei lipseşte. Mucoasa orală înconjurătoare leziunilor este fără modificări,de

culoare roz-pală. Prezenţa depunerilor moi şi dure în abundenţă pe suprafeţile dentare. Esteprezentă o salivaţie abundentă cu caracter vîscos. Ganglionii regionali fără modificări, nu sepalpează. În regiunea proiecţiei liniei ocluzale pe mucoasa obrajilor, mucoasei comisurilorlabiale se depistează nişte plăci proeminente de-asupra nivelului mucoasei înconjurătoare, culimite neprecise şi sunt de culoare alb-sidefie (vezi figurile).

Figura 1. Pacientul M. Leucoplazia moale localizată pe proiecţia liniei de angrenare a dinţilor şila nivelul mucoasei comisurior labiale

Figura 2. Pacientul M. Leucoplazia moale asociată cu limba plicată

În diagnosticarea finală şi corectă a leucoplaziei moi un rol deosebit îl are examenulcitologic: după clătirea uşoară a cavităţii bucale cu soluţii slabe antiseptice se efectuează raclajulminuţios de pe suprafeţele afectate de leucoplazia moale. Frotiul prelevat din sectoarele afectateeste transmis în laboratorul clinic pentru depistarea modificărilor caracteristice leucoplaziei(celule epiteliale cu nuclei mari, hipercromi, mitoze celulare conducând la dezorganizareaarhitecturii).

466

.Figura 3. Pacientul M. Leucoplazia moale asociată cu cheilita exfoliativă

Figura 4. Citograma pacientului M. Un grup de celule superficiale cu nuclei picnotici, colonii demicrobi, ob.* 900

Figura 5. Pacientul M. În citogramă sunt prezente celulele vegetative ale Candidei albicans subformă de blastospori alungiţi.

467

Analiza bacteriologică- după efectuarea analizei bacteriologice, în cavitatea bucală apacientului M. au fost depistate: Candida albicans 107, Streptococus pyogenes 104, Streptococusaureus 103.Tratamentul bolnavuluiTratamentul general: - Diflazon (50 mg, 14 capsule, câte 1 capsulă de 2 ori în zi pe parcursul a 7 zile); - Aevit Nr. 20 câte 1 x 2 ori pe zi;- Ascorutin Nr. 20 câte 1 x 2 ori pe zi;- Vitaminoterapia – vitaminele din grupul B;- Novo-passit (câte 1 ling.de 2 ori în zi).Tratamentul local:Prelucrarea medicamentoasă a mucoasei bucale cu 1% apă oxigenată;Irigări cu soluţie Furacilină 1:5000;Badijonarea cu soluţie Betadină în diluţie 1:3;Aplicări cu unguent de Nistatină, timp de 20 min;Aplicări cu remedii cheratoplastice (ulei de cătină albă, măceş, măsline, etc.)Se recomandă:Să se înceteze tabacismul şi obiceiul de a muşca mucoasa bucală, să nu să se folosească alimentefierbinţi sau prea reci, cât şi alternarea dintre acestea, se evită alimentele picante. Sunt indicatefierturi din legume proaspete, produse lactate, peşte. După mîncare se recomandă periajul cupaste dentare cu ierburi medicinale („Lacalut fitoformula”, „Lesnoi balizam” etc.), cât şi clătituricu antiseptice.

Concluzii1. Deşi leucoplazia moale Paşkov este o patologie a mucoasei orale destul de rar întâlnită (1%din populaţie după Medscape) ea rămîne actuală prin afectarea în prevalenţă a tinerilor şisoldarea acesteia de cele mai multe ori cu alte patologii semnificative ale mucoasei orale.2. Rugozitatea mucoasei bucale, disconfortul în timpul alimentaţiei, convorbirii, usturimiprovocate de alimentele picante, dureri de la alimentele aspre sunt simptomele cu frecvenţa ceamai mare, constituind şi baza adresabilităţii la medicul stomatolog ai acestor pacienţi.3. Tratamentul pacienţilor studiaţi se rezumă la înlăturarea factorilor cauzali ai patologiei,urmarea activă a tratamentului general, cât şi acţiunea la nivel local a soluţiilor antiseptice slabe,uleiurilor vitaminizante, cheratoplasticelor, antimicoticelor.4. Toate observaţiile rezultate în urma acestui studiu reprezintă argumente pentru recunoaşterealeucoplaziei moi Paşkov ca o entitate clinică particulară, de sinestătătoare, în cadrul grupului deafecţiuni ale mucoasei bucale.

Bibliografie1. Borovskii E. Leucoplazia moale Paşkov, nevul spongios Cannon. Stomatologie terapeutică.

Chişinău: Lumina, 1990. p. 305.2. Eni A. Leucoplazia moale Paşkov a mucoasei bucale. Afecţiunile complexului

mucoparodontal. Chişinău, 2007., p.144-147.3. Ghicavîi V., Sîrbu S., Bacinschii N., Şcerbatiuc D. Leucoplazia moale Paşkov. Nevul

spongios alb Cannon. Farmacologia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 2002., p.461-462.4. Godoroja P., Spinei A., Spinei I. Leucoplazia moale. Stomatologie terapeutică pediatrică.

Chişinău , 2003, p.322.5. Боровский Е.В., Машкиллейсон А.Л. Лейкоплакия. Заболевания слизистой оболочки

полости рта и губ. Москва, 1984., с.333-344.6. Боровский Е.В., Машкиллейсон А.Л. Лейкоплакия. Заболевания слизистой оболочки

полости рта и губ. Москва, 2001, с.210-212, 268-277.7. Боровский Е.В., Иванов В.С., Максимовский Ю.М. Мягкая лейкоплакия Пашкова.

Терапевтическая стоматология. Москва, 2001.с.502-504.

468

8. Барер Г.М. Дифференциальная диагностика лейкоплакии. Терапевтическаястоматология. Москва, 2005.с.58-64.

9. Банченко Г.В., Максимовский Ю.М., Гринин В.М. Мягкая лейкоплакия. Язык-«Зеркало» организма. Москва, 2000. с. 182-184.

10. Курякина И.В. Мягкая лейкоплакия Пашкова. Терапевтическая стоматологиядетского возроста. Нижний Новгород, 2001. с.523-528.

11. Машкиллейсон А.Л. Лейкоплакия. Предрак красной каймы губ и слизистой оболочкирта. Москва, 1970 с. 125-176.

12. Сырбу С.В., Баранюк А. И. О клинике и лечении лейкодемы. Актуальные вопросыстоматологии. Тезисы докладов VII научно-практической конференции врачейстоматологов МССР . (18 сентября 1981 г.) Кишинев, 1981 с. 40.

13. Рыбаков А.И., Банченко Г.В. Лейкоплакия. Заболевания слизистой оболочки полостирта. Москва, 1978. с. 175-179.

14. http://www.medgorizont.ru/public/mucous/mucous-0053.shtml15. http://www.caries.ru/spec/?cont=nozarticle&art_id=165616. http://www.krasivie-zubi.ru/content/view/164/166/17. http://www.eurolab.ua/encyclopedia/1214/12140/18. http://dentalworld.ru/catalog/disease/46052/19. http://www.krasivie-zubi.ru/content/view/606/628/20. http://www.eurolab-portal.ru/encyclopedia/1214/12140/

IMPACTUL PSIHO-EMOŢIONAL ŞI ASPECTE SOCIOLOGICE ALE FLUOROZEIDENTARE LA PERSOANELE TINERE ÎN SOCIETATEA MODERNĂ

Pavel Gnatiuc, Alexei Terehov, Corneliu NăstaseCatedra Stomatologie terapeutică USMF „N.Testemiţanu”

SummaryPsycho-emotional impact and sociological aspects of dental fluorosis

in young men in the modern societyThe problem of dental aesthetics has become one of the most demanded in modern

stomatology as an increasing number of patients who wish to have not only functional, but also acinema smile. Moldova has several fluorosis endemic regions where many children and youngpeople are registered with marked changes in color and texture of teeth. The purpose of thepresent research was to reveal and characterize through sociological methods the psycho-emotional problems of young people due to fluoride discoloration of teeth in correlation withtheir age, sex, and habits.

Key words: student; fluorosis endemic region; drinking water; sociological problems;psycho-emotional state; correlation with age, sex, and habits.

RezumatProblema esteticului dentar a devenit una din cele mai populare în stomatologia moderna,

deoarece un număr tot mai mare de pacienţi vor să aibă nu numai restaurări funcţionale, dar şifrumoase, un zâmbet strălucitor („hollywoodian”). În Moldova există câteva focare endemice defluoroză, în care la mulţi copii şi tineri sunt înregistrate modificări manifeste de culoare şi detextură ale dinţilor. Scopul studiului respectiv a fost identificarea şi caracterizarea prin metodesociologice la diferite categorii de tineri a problemelor psiho-emoţionale cauzate de discromiilefluorozice ale dinţilor.

Cuvinte cheie student; focar endemic de fluoroză; apă potabilă; problemă sociologică;stare psiho-emoţională; corelare între vârstă, sex, şi aspect exterior.

469

ActualitateaUltimele 2-3 decenii, odată cu apariţia unor noi tehnologii în stomatologie tot mai des şi

mai mult apare problema restabilirii dinţilor cu redarea aspectului originar, primar. Deoarecemoda coroanelor protetice de aur a plecat demult...

Orientarea estetică a devenit una din cele mai populare în stomatologia moderna, deoareceun număr tot mai mare de pacienţi vor să aibă nu numai restaurări funcţionale, dar şi frumoase,un zâmbet strălucitor („hollywoodian”). Discromiile sau defectele dinţilor, în special în zonafrontală face pacienţii să fie nesiguri, determinându-i să comunice şi să zâmbească mai puţin. Înfinal, ele duc la tulburări psiho-emoţionale şi la neintegrarea în mediul social.

În ultimii ani, cercetătorii din ţară şi de peste hotare au făcut un şir de studii ştiinţifice,acestea servind drept fundament pentru conceptul de interrelaţie a calităţii vieţii şi a stăriisistemului dentomaxilar. Dinţii sănătoşi, zâmbetul frumos sunt asociaţi de către oameni cu osănătate bună, succes în viaţa lor personală şi cu cariera. Una din bolile ce duc la afectareaesteticului este fluoroza, ce provoacă schimbări de culoare şi de relief dentar.

Problema esteticului dentar afectat de fluoroză capătă o actualitate deosebită în Moldova,deoarece aici există câteva focare endemice de fluoroză, în care la mulţi copii şi tineri suntînregistrate modificări manifeste de culoare şi de textură ale dinţilor.

ScopulCea mai mare parte din cercetările ştiinţifice cu privire la problema fluorozei dentare este

dedicată etiologiei, patogeniei, diagnosticului, tratamentului şi profilaxiei acesteia.Până în prezent, au apărut o mulţime importantă de diferite tehnici şi diverse preparate

pentru albirea dinţilor. S-au disputat de nenumărate ori şi foarte serios privitor la cele maiinofensive metode şi preparate. Dar în acest articol, grupul nostru de autori nu va viza o metodăoarecare de albire, ci va aborda doar efectele psiho-emoţionale ale fluorozei.

Studiile, ce relatează posibilul impact negativ al fluorozei dentare asupra stării psiho-emoţionale a pacientului, sunt puţine la număr şi contradictorii. Unii autori susţin că fluorozadentara nu este o problema pentru tineri, altii recunosc că aceasta reprezintă o problemă esteticăimportantă, şi terţii – că nu au putut obţine un răspuns clar, univoc.

Scopul acestui studiu a fost identificarea şi caracterizarea prin metode sociologice ladiferite categorii de tineri a problemelor psiho-emoţionale cauzate de discromiile fluorozice aledinţilor.

Materiale şi metodeCercetările s-au efectuat de către catedra Stomatologie Terapeutică a facultăţii

Stomatologie a USMF „N.Testemiţanu” în cadrul IMSP Clinica Universitară Stomatologică întimpul orelor practice, cu implicarea pe parcursul perioadei anilor 2009-2011 a 136 de studenţide la anii 3, 4 şi 5 ani în realizarea unei examinări stomatologice screening.

Componenta medicală a studiului a constat în primirea pacienţilor cu vârsta cuprinsă între19-25 ani, – originari din raioane cu conţinut ridicat de fluor in apa potabilă (până la 4,0 mg / l)

Fiecare student-examinator în timpul total rezervat de ciclurile corespunzătoare aleCatedrei Stomatologie Terapeutică USMF „N.Testemiţanu” a primit (sub supravegherea unuiadin profesorii – coordonatori ai acestui studiu) în mediu 4 pacienţi tineri, cea mai mare parte dineşantion fiind studenţi la universităţile şi colegiile municipiului Chişinău.

Astfel, au fost examinaţi 544 de tineri, dintre care 263 – băieţi, şi 281 - fete. Pentru aevalua gravitatea fluorozei dentare s-a recurs la cursificarea recomandată de OMS pentru anchetestomatologice ?n masă a populaţiei.

Componenta sociologică a studiului a constat în efectuarea anchetei, utilizând unchestionar simplificat.

Chestionarea era efectuată în cadrul primirii pacienţilor şi doar – în cazul în care pacientulrespectiv locuise într-un focar endemic de fluoroză. În total au fost selectate 78 fete şi 74 băieţi.

470

Toţi respondenţii (originari din zonele endemice) au fost convenţional împărţiţi în 4grupuri, - în funcţie de severitatea fluorozei dentare:

• lotul 0 - 21 persoane fără oarecare semne morbide,• lotul A - 19 persoane cu variante dubioase de fluoroză;• lotul B - 74 persoane cu forme uşoare ale fluorozei (severitate de gr. II-III),• lotul C - 38 persoane cu fluoroză severă (severitate de gr. IV-V).Chestionarul conţinea 6 întrebări care au fost optimizate pe parcursul studiului-pilot, în

conformitate cu obiectivele acestui studiu. Din aceste întrebări 3 se refereau la datele de buletin,vârsta, sexul, domiciliul.

Rezultate şi discuţiiPrevalenţa fluorozei dentare s-a adeverit destul de mare. Indicele standardizat a constituit

73,55 ± 3,24%, din care predominau formele dubioase şi uşoare ale fluorozei (60.63 3,86%),forma severa fiind întâlnită mai rar - în 14,44 ± 4,26% din cazuri.

Numeric vorbind, aceasta înseamnă că 27 de tineri din 544 de pacienţii selectaţi au avutpigmentaţia brună a smalţului, iar în multiple cazuri - şi defecte ale acestuia.

Deoarece în Republica Moldova în focarele endemice de fluoroză locuiesc aproximativ600.000 de persoane, numărul de tineri cu vârsta de 19-25 ani, suferinzi de forme severe defluoroză dentară poate ajunge la 19 000 de oameni (!!!). Astfel de persoane puţin probabil că potsă se simtă confortabil în societatea modernă, având în vedere caracteristicile psihologice alevârstei menţionate.

Această cifră e doar o deducere (speculaţie) matematică, iar pentru a determina situaţiafactică a fost demarată chestionarea pacienţilor tineri selectaţi privitor la problema respectivă.

Pe noi ne interesau întrebările: ce atitudine are pacientul faţă de culoarea dinţilor săi, dacă pacientul vrea să urmeze un tratament în legătură cu fluoroza, dacă pacientul resimte în domeniul social repercusiuni ale acestei patologii cu

manifestare dentară.Prima din întrebările propuse avea drept scop constatarea satisfacţiei pacienţilor de

culoarea propriilor dinţi şi solicita un răspuns – Da sau Nu.Informaţiile obţinute au fost ambigui, şi într-o măsură oarecare - neaşteptate. În medie,

37.73% dintre respondenţi au răspuns afirmativ la întrebare, pe când celelalte 62.27% - negativ.La analiza detaliată a rezultatelor s-a adeverit că opiniile tinerilor corelează, într-o anumitămăsură, cu intensitatea fluorozei dentare.

Cel mai mare procentaj de răspunsuri pozitive a fost obţinut în loturile A - 42.73% şi B -40.23%, cel mai mic – ?n lotul C - 41.44%. ?n conformitate cu cursificarea prezentată fluorozadubioasă şi foarte uşoară se caracterizează prin translucenţa afectată a smalţului normal, variindde la câteva puncte albe sau macule cretoase izolate, până la manifestarea prin macule albe mici,ce acoperă mai puţin de ? a suprafeţii labiale. Asemenea discromii dentare de obicei nu atragatenţia, nu doar a celor din jur, ci şi a unei părţi din numărul total de pacienţi, - fapt confirmat peparcursul desfăşurării studiului respectiv.

Studiul a relevat o diferenţă semnificativă a indicilor în funcţie de sexul respondenţilor: ?nmedie 59.17% din fete şi 36,81% din băieţi au fost nemulţumiţi de culoarea dinţilor. Băieţii s-auarătat mai puţin îngrijoraţi de discromiile fluorozice, după cum reiese din diferenţa valorilorprelevate în toate grupurile - ?n limita a 10-20%.

A doua ?ntrebare a fost formulată în felul următor: consideră respondentul drept problemămodificările de culoare ale dinţilor, şi solicita unul din răspunsurile propuse (enumerate maijos):

• absenţa problemei în sine,• disconfort uşor,• problemă suportabilă,• problemă gravă.

471

Scopul întrebării era de a identifica existenţa unor probleme psiho-emoţionale asociatediscromiilor fluorozice ale dinţilor. Afirmativ la existenţa problemei în sine au raportat 55,55%dintre respondenţi. De regulă, predominau variaţii de tip disconfort uşor (32.48%), care,probabil, nu exercită un efect negativ pronunţat asupra stării psiho-emoţionale a tinerilor.

Cu toate acestea, 21,08% din respondenţi, adică fiecare al 5-lea respondent cu fluorozădentara, se confruntă periodic sau continuu cu anxietate şi importante dificultăţi de comunicare.

În cadrul studiului s-a încercat determinarea dependenţei severităţii de manifestare aproblemelor de intensitatea fluorozei dentare şi de sex.

Studentele s-au adeverit a fi mai exigente faţă de culoarea dinţilor, ceea ce mai des a avutconsecinţe psihologice negative, dacă erau constatate modificări de culoare a dinţilor. În lotul defete cu fluoroză dentară gravă s-a observat cert creşterea severităţii tensiunii psiho-emoţionale dela 52.21% până la 73,21%.

Ultima întrebare pusă în discuţie a fost “ doreşte oare pacientul să trateze fluoroza, şi,dacă nu - din ce cauză?”.

Principalul motiv pentru care unii pacienţi nu agreează ideea albirii dinţilor este faptul căîncercările curative anterioare au eşuat. De exemplu, doi pacienţi din eşantionul studiat s-auplâns de faptul că, după albirea dinţilor aceştia au devenit mai întunecaţi decât înainte de albire.În ambele cazuri am constatat că albirea a fost efectuată în centrul unei zone endemice, ceea ce,foarte probabil, a fost motivul eşecului tratamentelor respective.

O parte din pacienţi cred că restabilirea culorii naturale nu este de lungă durată, iar de laacest tratament este mai multă daună decât folos. Există, de asemenea, teama de formare a unorprocese carioase după finalizarea tratamentului. Luând în consideraţie locuirea compactă apacienţilor într-un areal endemic, ei povestesc de obicei în felul următor: „iată un cunoscut şi-afăcut albirea dinţilor, şi peste un an la el a apărut carie”. Intensitatea afectării cu fluoroză nu s-arăsfrânt, însă, asupra numărului de refuzuri de tratament.

Pacienţilor cu forme severe de fluorozei le era frică de tratamentul operativ şi deincertitudinea cu privire la durata rezultatului.

Pentru băieţi este caracteristică o tendinţă inversă – odată cu agravarea patologiei scădeaincidenţa tulburărilor psiho-emoţionale manifeste.

La pacienţii cu afectare fluorozică minoră a dinţilor de multe ori se conturează dupăfinalizarea tratamentului (albire) dorinţa de a trece o serie suplimentară de albire pentru a realizanişte dinţi şi mai albi. Nedorind să audă argumente de tipul că dinţii deja le sunt de un albnormal, pacienţii compara adesea culoarea dinţilor săi cu cea a vedetelor de la Hollywood, sau acolegilor de rasă negroidă sau arabi, şi insistă cu îndârjire asupra continuării tratamentuluicosmetic.

Din punctul de vedere al unui specialist, tânărul oarecare cu discromii fluorozice aledinţilor ar trebui să sufere în mod logic de probleme psiho-emoţionale, profunzimea acestoradatorându-se severităţii bolii şi vârstei. Formele grave ale fluorozei ar trebui, ipotetic, să fieînsoţite de dereglări mai grave ale statutului psihologic şi emoţional. Cu toate acestea, rezultatelesondajului nu coincid cu supoziţiile menţionate mai sus.

Concluzii1. Rezultatele studiului s-au adeverit a fi ambigue.2. Discromiile dinţilor datorate fluorozei dentare sunt, indubitabil, un factor de risc pentru

formarea dificultăţilor psihologice la o bună parte din tineri. În acest caz, o importanţăpredominantă o are severitatea patologiei şi sexul pacientului.

3. Şi în cazul prezenţei unei pigmentaţii brune manifeste a smaltului mulţi tineri apreciazaculoarea propriilor dinţi ca fiind în limitele acceptabilului, iar nivelul problemelor create de acestaspect - ca fiind nesemnificative.

4. Atunci c?nd se decide privitor la posibilitatea şi necesitatea unui tratament estetic alfluorozei dentare trebuie să se ţină cont de doleanţele pacientului.

472

5. La pacienţii cu afectare fluorozică minoră a dinţilor de multe ori se conturează dupăfinalizarea tratamentului (albire) dorinţa de a trece o serie suplimentară de albire pentru „arealiza nişte dinţi şi mai albi”.

Bibliografie1. Gnatiuc P. Fluoroza dentară /Monografie/ Chişinău, 20102. Almeida, G. R. C. ; Schmidt, C. S.; Gerlach, R. F. A10-Differential diagnosis between severe

fluorosis and enamelogenesis imperfecta http://www.scielo.br/scielo.php?pid=S1678-77572006000700012&script=sci_arttext

3. Bowen W.H. Fluorosis: is it really a problem? Acta Odontol Scand 2003; 61: 2: 81—86.Стоматология для всех 2006; 3: 4—5.

4. Christopher Bryson The Fluoride Deception Seven Stories Press, NY, 20045. Cloud J., Weibling B. Whitening Challenges: Tetracycline Staining and Fluorosis

http://www.dentistrytoday.com/aesthetics/deep-bleaching-techniques/9706. Ely, H.C.; Paviani, I.S.; Baratz, D.V. A23-Endemic area of fluorosis in Ven?ncio Aires/RS – a

political and sociological issue http://www.scielo.br/scielo.php?pid=S1678-77572006000700012&script=sci_arttext

7. Fantaye W., Anne A., Asgeir B. et al. Perception of dental fluorosis among adolescents livingin urban areas of Ethiopia. Ethiop Med J 2003; 41: 1: 35—44.

8. Franzolin, S. O. B.; Gon?alves, A.; Padovani, C. R.; Oliveira, L. F.; Marta, S. N. 27-Distribution of dental fluorosis according to the degree and affected teethhttp://www.scielo.br/scielo.php?pid=S1678-77572006000700012&script=sci_arttext

9. Gnatiuc P., Gnatiuc E., Năstase C. Conţinutul de fluor în organismele vegetale şi animale Ch.:Medicina Stomatologică”, nr.3, 2008

10. Gnatiuc P., Gnatiuc E., Năstase C. Concentraţia de fluor în diferite organe ale organismuluiuman Ch.: Medicina Stomatologică”, nr.3, 2008

11. Jamie Oliver Fluoride in Drinking Water http://socyberty.com/issues/fluoride-in-drinking-water/ April 13, 2011

12. Joe Eugene Lepo & Richard A. Snyder Impact of Fluoridation of the Municipal DrinkingWater Supply: Review of the Literature http://uwf.edu/rsnyder/reports/fluoride.pdf - May2000

13. Levy S.M., Warren J.J., Jakobsen J.R. Follow-up study of dental students’ estheticperceptions of mild dental fluorosis. Community Dent Oral Epidemiol 2002; 30: 1: 24—28.

14. Manamperi A. S. P. Lesson learnt on an endemic problem in the Dry Zone Sri Lanka: Withspecial focus on Monaragala Districthttp://www.slageconr.net/slsnet/9thicsls/individual/abs084.pdf

15. Mark Diesendorf How science can illuminate ethical debates: a case study on waterfluoridation Fluoride, Vol. 28, No.2, 87-104, May,1995

16. Martins, C.; Pinheiro, N. R.; Paiva, S. M. A36-Parents' aesthetic perception of dentalfluorosis PIBIC/CNPq/UFMG. // http://www.scielo.br/scielo.php?pid=S1678-77572006000700012&script=sci_arttext

17. Mattos, T. H. E.I; Dell'Acqua, S. MI; Rui, A. A. O.II; Grillo, C. M.II; Fernandes, G. N.I;Cypriano, S.I ; Sousa, M. L. R.III A37-Dental fluorosis perception and teeth appearancepleasure in students living at fluoride high levels area PIBIC/CNPq/UFMG. //http://www.scielo.br/scielo.php?pid=S1678-77572006000700012&script=sci_arttext

18. McKnight C.B., Levy S.M., Cooper S.E., Jakobsen J.R. A pilot study of esthetic perceptionsof dental fluorosis vs. selected other dental conditions. ASDC J Dent Child 1998; 65: 4:233—238, 229.

19. Rubin P. The Fluoride Controversy: The Facts & The Fictionhttp://www.dentalwellness4u.com/layperson/fluoridefacts1.html

20. Wondwossen F., Astrom A.N., Bardsen A., Bjorvatn K. Perception of dental fluorosisamongst Ethiopian children and their mothers. J Am Dent Assoc 2002; 133: 10: 1405—1407.

473

21. Барер Г.М., Гуревич К.Г., Смирнягина В.В., Фабрикант Е.Г. Использованиестоматологических измерений качества жизни. Стоматология для всех 2006; 2: 4—7.

22. Габович Р.Д., Овруцкий Г.Д. Фтор в стоматологии и гигиене. Казань 1969; 512.23. Давыдов . Б.Н., Беляев В.В., Клюева Л.П., Рябов Д.В. Социологическое исследование

флюороза зубов Стоматология Nr.5, 200924. Леонтьев В.К. Здоровые зубы и качество жизни. Стоматология 2000; 5: 10—13.25. Леонтьев В.К., Макарова Р.П., Кузнецова Л.И., Блохина Ю.С. Сравнительная

характеристика оценки качества жизни пациентами стоматологического профиля.Стоматология 2001; 6: 63—64.

26. Образцов Ю.Л. Стоматологическое здоровье: сущность, значение для качества жизни,критерии оценки. Стоматология 2006; 4:41—43.

27. Овруцкий Г.Д. Флюороз зубов./ Пособие для врачей/ Казань 1962; 118.28. Сырбу С., Гнатюк П.. Флюороз зубов /Методическое пособие/ Кишинев, 1986.29. Стоматологические обследования. Основные методы. 4-е издание. Женева 1997.

PROFILAXIA CARIEI DENTARE ŞI A FLUOROZEIPavel Gnatiuc, Corneliu Năstase, Alexei Terehov

Catedra Stomatologie Terapeutică, USMF “N.Testemiţanu”

SummaryDental caries and fluorosis prophylaxy

Nowdays Dental decay remains one of the actual problem in dentistry. Doctor’s strategymust be directed on preventive steps and with this purpose must be used professional fluorine-therapy. Caries-prophylactic influence of fluorine is demonstrated by remineralisation action andstopping enamel demineralisation. There are several systemic fluorine-consisting cariers: water(drinking-water, drinks, juices, prophylactic agents: tooth pasta, dental hygienic solutions).Necessity in fluorine depends on fluorine-consistence in drinking water, person’s age andclimacteric conditions. At optimal natural consistence (2 mg/l) of fluorine in drinking waterdecreases the intensity of dental decay. Increased consistence of fluorine in drinking water leadsto fluorosis.

RezumatCaria dentară rămâne şi azi una din problemele actuale în stomatologie. Strategia

doctorului stomatolog trebuie să fie îndreptată spre măsuri preventive. Cu acest scop trebuie săfie utilizată pe larg fluor-terapia profesională. Acţiunea cario-profilactică a fluorului se manifestălocal prin activizarea remineralizării şi suprimarea demineralizării smalţului. Există mai mulţivectori sistemici de fluor: apa (cînd el se conţine în apă potabilă), alimente, băuturi, sucuri,remedii de igienizare a cavităţii bucale: paste de dinţi/ elixire/ geluri/ soluţii de igienă dentară).Necesitatea în fluor depinde de concentraţia fluorului în apa potabilă, vârsta persoanei şi decondiţiile climaterice. La concentraţia naturală optimă (2 mg / l) de fluor in apa potabilă scadeintensitatea cariei dentare. Concentraţia crescută de fluor în apa potabilă duce la fluoroză.

Caria dentară reprezintă şi în zilele noastre cea mai răspîndită afecţiune a întregii populaţii,ce produce aşa complicaţii ca pulpita şi periodontita apicală, şi frecvent duce la dezvoltarea unorcomplicaţii generale şi sistemice, datorate infecţiei odontogene.

Numeroasele studii, rezoluţiile Asambleei Mondiale a Sănătăţii OMS, poziţia FederaţieiMondiale a Stomatologilor (FDI) şi Asociaţiei Internaţionale pe cercetări ştiinţifice înstomatologie (IADR) confirmă eficienţa medicală şi economică, precum şi siguranţa consumuluizilnic de fluor în cantităţi optime pentru profilaxia cariei dentare în raioanele, unde concentraţiafluorului în apa potabilă este redusă.

474

Fluorul posedă proprietăţi ce permit să fie considerat cel mai eficient remediu de profilaxiea cariei dentare la copii şi adulţi, dacă este asigurată prezenţa lui permanentă în cavitatea bucalăîn concentraţii mici.

Concentraţia optimă a fluorului în cavitatea bucală contribuie la formarea pe suprafaţasmalţului a fluorurii de calciu, care reprezintă un rezervor de fluor şi asigură participarea lui laprocesul de remineralizare în prezenţa a unui pH redus în zona leziunii carioase.

Vectorii ideali ai fluorului sunt apa potabilă, sarea de bucătărie şi laptele, deaceea utilizareaunuia din aceştia asigură realizarea din partea fluorului a unui efect anti-carie echivalent prineficienţa sa. Experienţa pozitivă acumulată şi elaborările metodice existente la momentul actualpermit implementarea celui mai potrivit mod de fluor-profilaxie în raioanele ţării noastre, undeconţinutul de fluor din apa potabilă şi produsele alimentare este scăzut.

Fluorizarea apei potabile este recomandată pentru utilizarea largă în cazul prezenţei uneideserviri tehnice şi asigurării unei concentraţii stabile de fluor în apă pînă la 1 mg/l.

Dacă fluorizarea apei potabile nu este posibilă din motive tehnice sau economice, se poaterecurge la fluorizarea sării de bucătărie, iar concentraţia optimă a fluorului în sare se determinăpe baza consumului zilnic (cel mult 7 g/zi), şi trebuie să constituie cel puţin 200 mg/kg.

Dacă apa potabilă sau sarea de bucătărie nu pot fi utilizate din motive obiective în calitatede vectori ai fluorului, poate fi abordată fluorizarea alternativă a laptelui.

Fluorizarea laptelui poate fi făcută în condiţiile creşelor, grădiniţelor de copii şi şcolilor,unde este prevăzută asigurarea cu regularitate a copiilor cu lapte cel puţin 180 zile în an încantitatea de 200 ml de lapte fluorurat pe zi la un conţinut de fluor de 2,5-5 mg/l - la un singurcopil.

Conform concluziilor experţilor OMS utilizarea sistemică la nivel individual a pastelor cuconţinut bogat de fluor joacă un rol important în profilaxia cariei dentare. Utilizarea zilnică apastelor cu conţinut bogat de fluor este recomandată fiecărui om, - independent de prezenţaoricărei alte surse de fluor, şi doar - în localităţile cu conţinut redus de fluor în apa potabilă.

Copiii la vîrsta mai mică de 6 ani trebuie să curăţe dinţii sub supravegherea adulţilor,folosind o cantitate minimă (de mărimea bobului de mazăre) de pastă de dinţi (concentraţiaredusă de fluor - 500 ppm), aplicată pe periuţă. Copiilor de la vîrsta de 6 ani în sus se recomandăfolosirea pastei de dinţi cu concentraţia de fluor - 1000-1500 ppm. În acest caz trebuie de luat înconsiderare faptul că în raioanele cu concentraţia redusă de fluor în apa potabilă sunt folositepaste cu conţinut bogat de fluor, iar în focarele de fluoroză endemică sunt utilizate paste de dinţicu conţinut bogat de calciu.

Sunt pe larg utilizate soluţii cu concentraţia joasă de fluorură de sodiu (0,01-0,05%).Copiilor la vîrsta mai mică de 6 ani nu se recomandă administrarea soluţiilor de fluoruri desodiu.

Copiii cu carie multiplă în stadiu de maculă în cadrul profilaxiei individuale este posibilăadministrarea comprimatelor şi picăturilor cu conţinut de fluor în dozaje conform vîrstei.

Un rol important în profilaxia cariei joacă igiena profesională a cavităţii bucale. Sarcinaprimară a igienei profesionale este îndepărtarea minuţioasă a depunerilor dentare, asigurarea şimenţinerea parodonţiului şi dinţilor sănătoşi. Toate manoperele, legate de profilaxia cariei, şiaplicarea unor soluţii, geluri, lacuri cu conţinut de fluor, trebuie efectuate în absenţa depunerilordentare, în special în regiunea joncţiunii enamelo-cementară.

Cu scopul profilaxiei cariei dentare şi remineralizării smalţului se recomandă aplicarealacurilor cu conţinut de fluor de 2 ori pe an, iar în cazul riscului sporit de carie - de 4 ori pe an.

În prezent există cîteva surse de fluor, ce alimentează organismul uman: apa, alimentele,băuturile, sucurile, mijloacele de igienizare a cavităţii bucale. Toate acestea acţionează favorabilasupra stării dinţilor pînă cînd nu este depăşit nivelul optim de pătrundere a fluorului înorganismul uman.

Copiilor la vîrsta mai mică de 6 ani le este contraindicat consumul fluorului. Laconcentraţia joasă de fluor în apa potabilă (pînă la 0,3mg/l) copiilor la vîrsta de la 6 luni pînă la 3ani se recomandă suplimentar 0,25 mg de fluor pe zi, copiilor de 3-6 ani - 0,5 mg / zi, iar copiilor

475

mai mari de 6 ani - pînă la 1 mg/zi. La concentraţia de fluor în apă de la 0,3 pînă la 0,6 mg/lnecesitatea zilnică suplimentară pentru copii de 3-6 ani constituie 0,25 mg, iar copiilor mai maride 6 ani - 0,5 mg. La concentraţia de fluor în apa potabilă mai mult de 0,6 mg/l consumulsuplimentar per os nu se recomandă.

La concentraţia de fluor în apa potabilă de 1 mg/l, precum şi în urma implementării stabilea fluorizării apei potabile se realizează reducerea intensităţii cariei cu 50-60% , însă,concomitent, la 10-12% din copii se dezvoltă fluoroza în forma cea mai uşoară.

Pe teritoriul R.Moldova există raioane, unde conţinutul de fluor în apa potabilă este sporit ,ceea ce duce la dezvoltarea fluorozei dentare.

Riscul cel mai mare de dezvoltare a fluorozei se remarcă la pătrunderea în organism a uneicantităţi excesive de fluor pînă la vîrsta de 6 ani.

La planificarea metodelor de profilaxie individuală a cariei şi fluorozei la o vîrstă infantilătimpurie este necesar de a acorda o atenţie specială conţinutului de fluor în apă potabilă.

Cu scopul de profilaxie a fluorozei dentare şi a influenţei toxice a fluorului asupraîntregului organism este necesar ca femeile gravide şi copiii de pînă la 14 ani să consume apăpotabilă, ce conţine fluor - cel mult 1,2 mg/l.

S-a demonstrat, că apa din robinet, livrată din fîntîni arteziene conţine cu mult mai multfluor decît apa din fîntîni obişnuite, deaceea apa din robinet este necesar de a fi folosită doarpentru necesităţi menajere.

În focarele fluorozei endemice este necesar de:• a aduce în instituţii şcolare şi preşcolare apă potabilă cu conţinut redus sau optim de

fluor.• a exclude ceaiul (ce conţine mult fluor) din raţia alimentară a copiilor, gravidelor şi

mamelor ce alăptează, înlocuindu-l cu laptele (pînă la 1 l/zi).• a spori consumul de alimente vegetale (a legumelor şi fructelor), în special - în perioada

de iarnă.• a instrui copiii în privinţa regulilor de igienă a cavităţii bucale, cu folosirea obligatorie a

pastelor ce conţin calciu.• a programa un regim optim de iradiere UV pentru copii de toate vîrstele. Iradierea

ultravioletă sporeşte vizibil rezistenţa organismului la fluor.• a indica copiilor de 3 ori/an (toamna, iarna, primăvara) pe parcursul a 1 lună

glicerofosfat de calciu, vitaminele A, B1, B2, B6, C (dozajul - în dependenţă de vîrsta copilului).Măsurile preventive sus-numite permit o reducere extraordinară a afectării dinţilor cu

fluoroză.

Bibliografie1. Леонтьев В.К. КАРИЕС И ПРОЦЕССЫ МИНЕРАЛИЗАЦИИ: Дис. … д-ра мед. наук.

М.,1978. 541 с.2. Пахомов Г.Н. ПРИНЦИПЫ И ОСОБЕННОСТИ ЛЕЧЕНИЯ И ПРОФИЛАКТИКИ

НАЧАЛЬНОГО КАРИЕСА ЗУБОВ.: Автореф. дис. … д-ра мед. наук. Рига, 1974. 40 с.3. Сунцов В.Г. ПУТИ СОВЕРШЕНСТВОВАНИЯ ПЕРВИЧНОЙ ПРОФИЛАКТИКИ И

ЛЕЧЕНИЯ НАЧАЛЬНОГО КАРИЕСА ЗУБОВ У ДЕТЕЙ : дис. … д-ра мед. наук. М.,1987. 549 с.

4.Чекмезова И.В. РАСПРОСТРАНЕННОСТЬ, КЛИНИКА ОЧАГОВОЙДЕМИНЕРАЛИЗАЦИИ ЭМАЛИ И МЕХАНИЗМЫ РЕМИНЕРАЛИЗУЮЩЕЙТЕРАПИИ НАЧАЛЬНОГО КАРИЕСА: Автореф. дис. ... канд. мед. наук. Омск, 1983.17 с.

476

TRATAMENTUL CONSERVATIV COMBINAT ÎN DISCROMII DENTARESUPERFICIALE

Corneliu Năstase, Alexei Terehov, Pavel GnatiucCatedra Stomatologie terapeutică USMF „Nicolae Testemiţanu”

SummaryThe combined conservative treatment of superficial teeth discoloration

Now there is a tendency in favour of favorabile opinion on the importance of use offluorides as helping in reducing indexes of caries both in the developed, and in underdevelopedcountries.

The widespread use of methods of fluorination promoted decreasing of prevalence ofcaries.

Nevertheless, at the same time indexes of a tooth fluorosis, apparently, grow in a reciprocalproportion. It is caused by a chronic poisoning with the fluorine, caused by consumption offluoric bonds for a long time or their high concentration in potable water, nutrition etc.

Owing to the given treatment or residing in the endemic foci of a fluorosis, we can observeaugmentation of maculae with a various colour on tooth surface which affect dental aesthetics.

Currently, the search of adequate aesthetic restorative treatment is increasing, but, despitethe wide assortment of restorative materials on the market, there is no material which wouldcorrespond on properties and characteristics to dental hard tissues.

Enamel microabrasion is an effective method to remove surface discoloration, caused bythis condition which damages an aesthetics of that tissue. The use of 18 %-s' hydrochloric acidsin a combination with pumice in spite of the fact that was a simple and cheap method, wasgradually replaced because of its potential of bringing of harm to periodontal tissues.

In search of revealing of conservative treatment approaching for improvement of a toothaesthetics, this research has been spent for the purpose of an estimation of efficiency of technicsof a enamel microabrasion using acid liquid of zinc phosphate cement in a combination toabrasive dentifrice powder in thematic clinical cases, encountered by the employees of chair ofPreventive Dentistry of USMF "N. Testemiţanu" in University’s stomatologic clinic. As criterionfor an estimation of cases were taken the photos, registered at the beginning and after applicationof a series of the combined therapy based on a microabrasion and a remineralization of anenamel (alternating topical application of fluorides with calcium preparations are taken; in caseof a fluorosis local application of fluorides is contraindicated !!!).

Thereby, this article reports the clinical case of treatment of the dental fluorosis solved bymeans of a enamel microabrasion, using acid liquid of zinc phosphate cement because its cost-benefit ratio is better than in a case with a hydrochloric acid.

RezumatActualmente există o tendinţă în favoarea opiniei pozitive referitor la importanţa utilizării

compuşilor de fluor în calitate de agenţi, ce facilitează reducerea indicilor de carie, - atât în ţărileputernic dezvoltate, cât şi în cele slab dezvoltate.

Utilizarea pe larg a metodelor de fluorizare a contribuit la diminuarea răspândirii carieidentare în mai multe teritorii.

Cu toate acestea, concomitent indicii fluorozei dentare, aparent, cresc în proporţie inversă.Aceasta se datorează unei intoxicaţii cronice cu fluor, datorate consumului fluorizilor peparcursul unui timp îndelungat sau a unei concentraţii înalte a acestora în apa potabilă, produsealimentare etc.

În urma tratamentului respectiv sau locuirea în focare endemice de fluoroză, putemremarca pe suprafeţele dentare macule de variate culori, prezenţa cărora afectează esteticul.

La momentul actual, creşte în amploare căutarea unui tratament restaurativ estetic adecvat,dar, în pofida faptului că pe piaţă există o gamă bogată de preparate restaurative, stomatologul

477

modern nu dispune de un material concret, care ar corespunde prin proprietăţi şi caracteristiciţesuturilor dure dentare.

Microabrazia smalţului este o metodă eficientă pentru îndepărtarea discromiilor dentare,provocate de condiţiile, ce afectează esteticul smalţiar. Utilizarea acidului clorhidric de 18% încombinare cu piatra ponce, deşi s-a adeverit a fi o metodă simplă şi ieftină, a fost treptatrestrânsă din cauza vătămării potenţiale a ţesuturilor parodontale, fiind substituită prin tehnicimai puţin agresive.

Având ca obiectiv identificarea unui tratament conservativ apt de a îmbunătăţi esteticuldentar, acest studiu a fost realizat cu scopul de a estima eficienţa aplicării tehnicii demicroabrazie a smalţului, folosind lichidul acid al cimentului fosfat de zinc (în combinare cupraful dentifrice [de dinţi] abraziv) în cazurile clinice tematice întâlnite în Clinica StomatologicăUniversitară de către colaboratorii Catedrei de Stomatologie Terapeutică a USMF"N.Testemiţanu". Datele acceptate drept criterii ai evaluării obiective sunt fotografiile făcute laînceputul şi la finele seriei de tratament combinat, având la bază microabrazia smalţului, asociatăcu terapia remineralizantă (alternând utilizarea locală a preparatelor de fluor cu cele de calciu;în cazul fluorozei aplicarea topică a fluoridelor este contraindicată!!!).

Astfel, acest articol comunică despre un caz clinic de tratare a fluorozei, soluţionat cuajutorul microabraziei smalţiere, folosind lichidului acid al cimentului fosfat de zinc, deoarececo-raportul acesteia de cost-profit-avantaj este mult superior utilizării acidului clorhidric de 18%.

În urma creşterii cerinţelor pacienţilor faţă de esteticul dentar în perioada modernă apare înmod firesc necesitatea reactualizării datelor privind discromiile dentare, precum şi reevaluăriimetodelor şi mijloacelor, utilizate la corecţia acestora.

O importanţă deosebită se acordă aspectului de cruţare maximă a ţesuturilor dure dentare şide menajare a celor parodontale, orientarea preferenţială fiind făcută către o abordare terapeuticăsau mini-invazivă.

În articolul respectiv autorii şi-au propus să vizeze anume această problemă, oferind peparcurs un reviu actualizator şi propuneri novatorii.

Datele, prezentate în articol, sunt trecute prin prisma experienţei profesionale şi rezultatelecazurilor clinice soluţionate pe parcursul aa. 1980-2011 la Catedra de Stomatologie terapeuticăUSMF „N.Testemiţanu”.

Discromie (sau discolorit) se numeşte orice modificare a culorii dinţilor permanenţi umani[4].

Leziunile necarioase contribuie la schimbarea culorii dinţilor.Dat fiind faptul, că există o creştere constantă a numărului de leziuni necarioase în cadrul

diferitor grupuri populaţionale, conducând la modificarea culorii dinţilor, este necesar să seînţeleagă cauzele acestor schimbări coloristice dentare [7].

Formarea discromiei dentare se poate datora fluorozei, hipoplaziei smalţului, eroziuniismalţului, defectelor cuneiforme, abraziunii, necrozei chimice etc. [8].

Colorarea dinţilor permanenţi poate fi externă, internă, sau mixtă [6].1. Discromie dentară externă (temporară): placa bacteriană, coloranţii alimentari, fumatul,

clătirea cu clorhexidină şi etacridil lactat, preparatele de fier (formă lichidă), dezvoltareaciupercii Lichen dentalis, dezvoltarea de Bacteroides melaninogenicus în cavitatea bucală,noxele industriale (cupru, plumb).

2. Discromie dentară internă (permanentă)2.1. Patologie congenitală a ţesuturilor dure dentare: fluoroză, hipoplazie, dinţi „de

tetraciclină", amelogeneza imperfectă, boala hemolitică a nou-născutului (în anamneză),anomalii ale tractului biliar, porfirie eritropoietică congenitală.

2.2. Patologie dobândită a ţesuturilor dure dentare:2.2.1. Colorarea vitală: coloranţi alimentari, fumatul (de durată), clătirea cu clorhexidină

şi etacridilactat (consum mai mult de o lună), preparate de fier (formă lichidă; consum de

478

durată), demineralizarea focală a smalţului, defect cuneiform, eroziune a smalţului, decolorarede vârstă a dinţilor, obturaţiilor din amalgam, necroză a ţesuturilor dure dentare.

2.2.2. Colorarea devitală: depulparea dintelui, obturarea canalelor cu pastă de rezorcin-formalină sau cu endometazon, diverse pivoturi metalice, ruperea instrumentelor în canalulradicular, traumatismul dentar

3. Discromie dentară mixtă: o combinare a câtorva cauze în cadrul aceluiaşi grup, oasociere a câtorva cauze din diferite grupuri.

Astfel, o necesitate imperioasă prezintă perfecţionarea metodelor de diagnosticare adiscromiilor dentare şi elaborarea unui program complex corespunzător de măsuri curativ-profilactice [9].

***Termenul de “microabrazie a smalţului” a fost introdus în circulaţie de către Theodore P.

Croll (1989), indicând o metodă de eliminare a defectelor dentare de colorare şi de îmbunătăţirea aspectului estetic al dinţilor.

Microabrazia smalţului este o metodă de tratare a dinţilor discromici, care prevedeîndepărtarea unui strat smalţiar de o fineţe microscopică, cu o erodare şi lustruire concomitentă,folosind o compoziţie specială, ce conţine un abraziv şi acid clorhidric, în urma intervenţieirămânând un smalţ absolut intact [6].

Astfel, este realizată îndepărtarea unor macule pigmentate (inclusiv – a celor fluorozice).Cu toate acestea, metoda respectivă este acceptabilă numai în cazul, în care grosimea ţesuturilormodificate la culoare nu trebuie să depăşească cateva zecimi de milimetru [2].

Microabrazia smalţului este o tehnică, folosită ca o alternativă estetică în cazurile, în carese schimbă culoarea smalţului dentar (macule albe, gălbui, nervuri, colorare gri-maronie saupigmentare prin demineralizare), când aceste defecte discromice se limitează la stratul luisuperficial, sau atunci când se intenţionează de a îndepărta defectele respective printr-un modrapid, eficient şi conservativ. Metoda s-a adeverit a fi deosebit de eficientă în cazul maculeloralbe şi gălbui.

Această metodă poate fi utilizată doar pe suprafeţi dentare netede. Folosirea microabrazieismalţiere în adâncituri naturale ale dintelui este inadmisibilă.

Tehnica se bazează pe reducerea chimică şi mecanică a smalţului dentar superficial. Întrureducţia straturilor superficiale ale smalţului este utilizat o compoziţie de «acid-abraziv». Uneori,aceasta tehnica poate îmbunătăţi structura stratului smalţiar superficial. Pentru aceasta seîndepărtează prin şlefuire un strat de smalţ de subţietate microscopică (12 - 26 microni la oaplicaţie, şi până la 200 de microni – la o sesiune). Pentru comparaţie – dintele pierde un stratde până la 50 microni la îndepărtatarea bracket-ului, şi până la 10 microni – la gravajulsmalţului.

Hiperestezia, ce apare în urma microabraziei şi albirii dentare poate fi soluţionată cusucces prin aplicarea unor geluri remineralizante [1].

În formele mai severe (erozive) de fluoroză dentarpă toate aceste metode preced aplicareaulterioară a faţetelor sau coroanelor protetice [5].

Tehnica microabraziei cu acid clorhidricAcidul clorhidric de 18% reprezintă un puternic agent demineralizant, care decalcifiază

structura dintelui, la fel ca şi maculele care pot fi prezente în ea, astfel încât, dacă acidulclorhidric este utilizat în cobinare cu un agent abraziv (ponce), smalţul afectat se eliminăcomplet, - împreună cu maculele.

Indicaţii:Microabrazia smalţului este rezultativă în caz de:• colorare superficială, care compromite parţial smalţul.• hipoplazie a smalţului, fără pierderea de structură (hipoplazia smalţului, de sistem sau

locală, formă uşoară).• fluoroză dentară uşoară (formele haşurată, maculată şi granular-cretoasă ale fluorozei).

479

• leziuni ale cariei incipiente.• macule pigmentate, - de la gălbui-deschise până la maronii.• demineralizare focală a smalţului, rugozitate a suprafeţei smalţiare (după tratamentul

ortodontic, - la îndepărtarea bracketelor).Prin tehnica microabraziei smalţiere nu se reuşeşte rezolvarea tuturor patologiilor, asociate

cu modificările de culoare sau cu pigmentarea smalţului dentar.Contraindicaţii [6]:• dinţi „de tetraciclină",• pe parcursul tratamentului ortodontic.• colorarea de vârstă a dinţilor,• dinţi deciduali,• hipoplazie a smalţului de gravitate medie.• dinţi depulpaţi,• prezenţa unor defecte cuneiforme.• colete dentare denudate,• prezenţa unor eroziuni ale smalţului.• amelogeneza imperfectă,• dentinogeneza imperfectă,• prezenţa unor fisuri pe suprafaţa smalţiară.• formele erozivă şi distructivă ale fluorozei.Macule specifice de tetraciclină, dentinogeneza imperfectă, hipoplazia smalţului, şi cele

asociate cu dinţii devitalizaţi şi anterior trataţi endodontic necesită alte metode, deoarece acesteprobleme nu sunt asociate cu defecte ale smalţului, sau defectele respective sunt foarte mari, -extinse şi profunde.

Limitele reale ale tehnicii microabraziei smalţiere sunt dictate de profunzimea pigmentăriişi grosimea smalţului.

Leziunile profunde ale smalţul pot fi corectate doar prin obturare, care urmează de a fiiniţiată, dacă rezultatul dorit nu poate fi realizat prin microabrazie.

La etapa actuală la noi în ţară şi peste hotare la efectuarea microabraziei smalţului dentarpot fi utilizate următoarele preparate:

• Un amestec de acid clorhidric de 18% şi piatră ponce.• Sistemul "Prema kit", care conţine acid clorhidric de 10%, carbură de siliciu şi gel

siliconic („Premier Dental Products Co”, USA).• Sistemul "Opalustre kit", care conţin acid clorhidric şi microparticule de carbură de siliciu

(„Ultradent Products Inc”, USA).ETAPELE DE FORMARE A METODEI DE MICROABRAZIE A SMALŢULUI ÎN

R.MOLDOVA, folosite în tratarea formelor uşoare de fluoroză şi de hipoplazie a smalţuluiÎn formarea tehnicilor de microabrazie a smalţului, combinate cu terapia remineralizantă,

care au fost introduse şi verificate pe larg la Catedra de Stomatologie terapeutică a USMF „N.Testemiţanu”, în perioada aa. 1980-2011, au fost înregistrate patru etape.

Prima etapăÎnălbirea dinţilor se efectua din a. 1980, folosind procedurile standarde - prelucrarea cu

acid clorhidric în combinare cu perhidrolul (peroxid de hidrogen de 33%), cu o realizareaobligatorie la sfârşitul procedurii a unei terapii remineralizante cu gluconat de calciu de 10%.Dar perhidrolul provoca arsuri puternice ale ţesuturilor parodontale, iar un careva efectsemnificativ de la folosirea acestuia nu a fost observat. În legătură cu aceasta, la mijlocul anilor‘80, s-a decis să se renunţe la perhidrol (!).

A doua etapăAceastă metodă a fost folosită pe parcursul aa. 1982 - 1992.• Cavitatea bucală era prelucrată cu vaselină.

480

• După aceasta era preparată o soluţie de bicarbonat de sodiu pentru clătirea gurii.• Apoi, suprafaţa patologic modificată a smalţului dentar era badijonată cu o buletă de vată,

îmbibată cu acid clorhidric de 18% (şi stoarsă prealabil de un tampon de vată spre a îndepărtaexcesul de acid, - evitând astfel picurarea accidentală a acestuia pe mucoasa bucală), - până larealizarea decolorării porţiunii afectate. La finele procedurii, luciul smalţului dispărea, dintelecăpătând o nuanţă cretoasă

• Procedura era efectuată fără aplicarea rulourilor de vată (pentru a evita îmbibareaacestora cu acid şi provocarea, prin aceasta, a unor arsuri ale mucoasei), dar cu utilizareaobligatorie a deschizătorului de gură.

• În caz de apariţie în mucoasa cavităţii orale a unei senzaţii de arsură, pacientul clătea guracu soluţia sodică.

• Apoi, suprafaţa dinţilor era tratată cu o pastă de lustruit, preparată ex tempore, şi constânddin ulei de glicerină sau de vaselină, 2-3 picături de peroxid de hidrogen şi din praful cimentuluifosfat de zinc (pulvisul era adăugat până la obţinerea unei consistenţe păstoase).

• În acea perioadă de timp o buletă de vată era înfăşurată pe freză, fiind apoi acţionată laturaţii mici cu o bor-maşină (deoarece la rotaţii mari era posibilă împroşcarea nedorită aamestecului abraziv acid), şi aplicată pe suprafaţa smalţiară spre a o lustrui.

• Îndepărtarea minuţioasă a amestecului prin spălare.• Procedura era încheiată obligatoriu prin administrarea unei terapii remineralizante cu

gluconat de calciu de 10%.

A treia etapăLa începutul aa. ‘90, la catedra de Stomatologie Terapeutică a USMF "N.Testemiţanu" s-a

decis ca primele două etape să fie concentrate în una singură. Tehnica „clasică” modificată afost implementată în a. 1992 şi este utilizată (cu uşoare variaţii compoziţionale) până în prezent.

Această metodă a permis reducerea duratei procedurii şi complexitatea acesteia. În pasta delustruit sus-menţionată a început să fie adăugat acidul clorhidric de 36% într-un raport de 1:1.Tratamentul era efectuat în conformitate cu toate măsurile de precauţie. Medicul şi pacientulpurta ochelari mari, iar în cavitatea orală se introducea aspiratorul de salivă, membrana mucoasăa gingiilor fiind obligatoriu acoperită cu un strat gros de vaselină. La apariţia senzaţiei de arsurăîn membrana mucoasă a cavităţii bucale pacientul clătea gura cu soluţia de sodă (de bucătărie).

• Apoi, suprafaţa dinţilor era tratată cu pasta de lustruit, preparată ex tempore, şi constânddin ulei de glicerină (sau de vaselină), 2-3 picături de peroxid de hidrogen şi din prafulcimentului fosfat de zinc (pulvisul era adăugat până la obţinerea unei consistenţe păstoase).

• Cu buleta de vată, înfăşurată pe freză, la turaţii mici era lustruită suprafaţa smalţiară.Fireşte, odată cu apariţia pe piaţa noastră a cupelor de cauciuc, destinate lustruirii profesionale adinţilor, buleta de vată înfăşurată pe freză ţine de domeniul trecutului.

• După îndepărtarea minuţioasă prin spălare a pastei acid-abrazive era efectuată lustruireadinţilor (fără aplicarea pastei fluorurate!) pentru a decolora maculele galbene şi maronii, cuaplicarea obligatorie la finele procedurii a gluconatului de calciu de 10%. Cursul de terapieremineralizantă prevedea 10-12 şedinţe, în fiecare zi.

A patra etapăÎn urma apariţiei unor cauze obiective (dificultăţile în achiziţionarea acidului clorhidric),

în 2006 compoziţia pastei a suferit oarecare modificări. Şi anume, în loc de acid clorhidric înpastă a fost introdus lichidul acid al cimentului fosfat de zinc, iar praful cimentului fosfat de zinc- înlocuit cu praful dentifrice [de dinţi] abraziv, disponibil în reţeaua farmaceutică. Lichidulcimentului fosfat de zinc (+ 2-3 picături de peroxid de hidrogen de 3%), se malaxa cu ulei devaselină, adăugând „praf de dinţi” abraziv într-un raport de 1:1.

Această tehnică modificată de microabrazie cu utilizarea lichidului acid al cimentului fosfatde zinc şi a prafului dentifrice abraziv a fost denumită „cruţătoare” (sau „blândă”), - spre

481

deosebire de cea „clasică” (în cazul căreea sunt folosite componente mai agresive), - şi esteaplicată din a. 2007 până în prezent.

Avantajele asociate prezenţei acestui acid în cabinetele stomatologice sunt datorateutilizării sale frecvente, şi faptului că acestea sunt mai puţin agresive în caz de contact accidentalcu membrana mucoasă, pielea sau cu ochii pacientului sau a operatorului.

Indicaţii către efectuarea microabraziei „blânde”.Această tehnică cu utilizarea lichidului acid al cimentului fosfat de zinc este indicată, în

principal, în cazul unor leziuni mici, localizate pe suprafeţele vestibulare ale dinţilor anteriori delapte sau permanenţi, ce nu prezintă o cavitate profundă.

• Leziuni de carie incipientă sau "macule albe".• macule hipoplazice şi fluorozice, opacitate delimitată şi difuză.• Dupa tratament ortodontic.• Cazuri în care albirea nu a dus la soluţionarea defectului estetic, şi este făcută prin

asociere cu restaurarea adezivă pe bază de compozite.• Adâncimea defectului mai mică de 0,2 mm.

Tehnica microabraziei „blânde”.Sunt realizate 3-4 şedinţe clinice cu un interval de şapte zile.• Medicul şi pacientul îşi pun ochelari mari, iar în cavitatea orală se introducea aspiratorul

de salivă, membrana mucoasă a gingiilor fiind obligatoriu acoperită cu un strat gros de vaselinăsau izolată cu ajutorul cofferdam-ului.

• Pe suprafaţa dinţilor se aplică pasta de lustruit, preparată ex tempore, fiind apoi fricţionatăcu o cupă de cauciuc la rotaţii mici.

• Dacă pe parcursul tratării suprafeţii dentare cu amestecul acid-abraziv în mucoasacavităţii orale apare o senzaţie de arsură, pacientul este rugat să clătească gura cu soluţie sodică.

• După lustruirea dinţilor pasta acid-abrazivă este minuţios îndepărtată prin spălareabundentă.

• La finele procedurii în mod obligatoriu se aplică gluconatul de calciu de 10%, şi seînregistrează modificările de culoare ale maculelor. Cursul de terapie remineralizantă prevede10-12 şedinţe, în fiecare zi.

În primele două vizite, smalţul dentar este expus acţiunii pastei acid-abrazive, aplicate prinfricţionare cu o cupă de cauciuc rotită la viteză mică, iar în porţiunile proximale greu accesibilesunt folosite ştripsuri (benzi abrazive) de celuloid.

În ultimele 1-2 vizite sunt făcute doar retuşări/finisări locale minore, prin aplicareacalculată şi frecarea manuală a pastei acid-abrazivă în porţiunea discromică rebelă cu ajutorulunui bastonaş sau a unei spatule de lemn.

• Aplicarea remediilor, ce conţin fluoruri la etapa procedurală corespunzătoare terapieiremineralizante, deşi este pe larg recomandată în literatura de specialitate, autorii o considerăinadmisibilă.

***Factorul determinant pentru recomandarea tehnicii potrivite de microabrazie a smalţului

este identificarea etiologiei maculelor şi patologiilor, ce afectează smalţul dentar.După cum s-a stabilit la studierea suprafeţelor prelucrate, efectul microabraziei nu se

limitează doar la îndepărtarea smalţului patologic schimbat, dar se manifestă şi prin mascareamodificărilor discromice sub-superficiale din contul atribuirii unor proprietăţi reflectorii maiputernice stratului superficial, care devine mai neted şi mai neretentiv.

Putem remarca cu siguranţă faptul, că graţie terapiei remineralizante ulterioare stratulsuperficial curăţit devine mai dur. Smalţul cu aspect cretos peste 1,5-3 luni de la efectuarea serieide tratament îşi recapătă constant caracteristicile de ţesut sănătos, lucios.

La efectuarea corectă a metodei de microabrazie nu s-au înregistrat complicaţii dentare sauparodontale.

482

Reieşind din experienţa noastră practică, putem afirma, că pacienţii nu au mai apelat la oserie repetată de tratament, demonstrând după perioade îndelungate de timp o stabilitate arezultatului cosmetic cândva realizat.

Caz clinicPacientul X, 22 ani. Diagnosticul: fluoroză, formă cretoasă. La examinare au fost depistate

macule gălbui. Reieşind din amplasarea maculelor pe suprafeţele dentare şi zambetul pacientului,pentru expunerea tratamentului preconizat au fost selectaţi numai şase dinţii frontali superiori.

Au fost realizate 3 sesiuni clinice cu un interval de şapte zile, folosind o pastă preparată extempore din lichidul acid al cimentului fosfat de zinc şi praful dentifrice abraziv.

După finalizarea microabraziei s-a efectuat obligatoriu lustruirea şi aplicarea locală agluconatului de calciu de 10%.

Pacientul a fost foarte satisfăcut de rezultatele obţinute, recuperându-şi, fără recurgerea lanişte metode invazive sau restaurative, zâmbetul nestingherit de un estetic defectuos.

Recomandări• Pacientului i s-a recomandat introducerea pentru cateva luni în regimul alimentar a

produselor lactate (şi anume, - lapte, brânză de vaci), şi să nu consume produse alimentarecolorante (cafea, ceai, ciorbă de sfeclă, etc).

• În plus, pentru igiena individuală a cavităţii orala i-a fost sugerată folosirea pastelor dedinţi, ce conţin săruri de calciu, dar nu şi cele ce contin fluor (de exemplu, “Жемчуг”).

Concluzii1. Rezultatele ultimelor trei tehnici de microabrazie a smalţului dentar în asociere cu

terapia remineralizantă, introduse şi implementate la catedra de Stomatologie Terapeutică aUSMF "N.Testemiţanu" în perioada aa. 1982-2011 au fost pozitive, dând dovadă de un efectcosmetic de lungă durată la albirea maculelor localizate în straturile superficiale ale smalţului (înunele forme de fluoroză dentară şi de hipoplazie).

2. Tehnicile sus-menţionate sunt destul de simple în realizare, nu necesită o înzestraresuplimentară a cabinetului stomatologic şi sunt economic avantajoase.

3. Microabrazia dentară asigură reducţia unui strat microscopic fin al smalţului patologicschimbat, precum şi maschează schimbările discromice sub-superficiale prin crearea uneisuprafeţe smalţiare netede. Realizarea unui caracter neretentiv al suprafeţei smalţiare reduceprobabilitatea formării unor depuneri supradentare, fiind şi aceasta un aspect important alasanării cavităţii bucale.

4. Graţie terapiei remineralizante ulterioare, stratul superficial curăţit devine mai dur.Smalţul cu aspect cretos peste 1,5-3 luni de la efectuarea seriei de tratament îşi recapătă constantcaracteristicile de ţesut sănătos, lucios.

5. La efectuarea corectă a metodei de microabrazie nu s-au înregistrat complicaţii: a) dinţiitrataţi prin metodele expuse mai sus (microabrazia smalţiară „clasică” sau „cruţătoare”) nusunt, de regulă, atacaţi de carii; b) la respectarea tehnicii de securitate ţesuturile parodontale nusunt afectate.

6. Prin tehnica microabraziei smalţiere nu se reuşeşte rezolvarea tuturor patologiilor,asociate cu modificările de culoare sau cu pigmentarea smalţului dentar.

Bibliografie1. Ng F., Manton D.J. Aesthetic management of severely fluorosed incisors in an adolescent

female // Aust. Dent. J. – 2007, Sep.; 52 (3): 243–8.2. Sarrett D.C. Tooth whitening today // JADA. – 2002. – Vol. 133. – Р. 1536–8.3. Боровский Е.В. Терапевтическая Стоматология: Обезболивание. Отбеливание.

Пломбирование. Эндодонтия. М. 2005; 51-53.4. Грошиков М.И. Некариозные поражения твердых тканей зуба. М 1985; 171.

483

5. Кириллова Е.В., Матело С. К., Купец Т. В. Флюороз зубов – статус вопроса всовременной эстетической стоматологии; Современная Стоматология 5/2010; 14-16

6. Крихели Н. И. Особенности коррекции цвета зубов при дисколоритах. Восстановлениезубов, измененных в цвете. Эффективность метода микроабразии эмали зубов;Dentoday, №6(86), 2009 год:

7. Крихели Н.И. Отбеливание зубов и микроабразия эмали в эстетической стоматологии.Современные методы. М. 2008.

8. Федоров Ю.А. Гиперестезия твердых тканей зубов: клиника и диагностика. ОрбитЭкспресс 2005; 19: 6—11.

9. Янушевич О.О., Крихели Н.И. Коррекция цвета зубов при дисколоритах; РоссийскаяСтоматология, 2, 2009: 12—17.

RECONSTRUCŢIA BONTURILOR CORONARE DISTRUSE ALE DINŢILOR-STÂLPI, - PENTRU REFIXAREA CONSTRUCŢIILOR ORTOPEDICE

DISCEMENTATECorneliu Năstase

Catedra stomatologie terapeutică, USMF „N. Testemiţanu"

SummaryThe reconstruction of destroyed crown stumps of abutments for

refixturing of descemented orthopedic constructionIn daily practice the dentist is often faced with difficult urgent problems which demand a

very quick solution. The most classical problem of this type - fracture of one or more stumps /supports of crowns or pre-existing bridges.

Reconstruction of stump using fiber posts and a dual-cure [double polymerisation]composite allows to solve urgent conditions directly, quickly. One of quite frequent events instomatological clinical practice - descementing of the anchor posts used at restoration of aconsiderably destroyed crown part of an endodontically treated tooth or for fixing orthopediccrown construction.

As our single clinical experience has shown and similar cases found under bibliographicreview, application of the given technique gives the chance to satisfy expectations of the patienton average or for the short period of time, allowing it, thanks to simplicity, rapidity,effectiveness and affordability of performance of the given technique immediately again to use/carry/ old complete dental prosthesis.

The techniques of direct reconstruction using a fiber post and a dual-cure composite can berepresented by immediate makeshift of a existing problem, and may be a temporary interventionin expectation future (subsequent) final solution of the respective problem.

Keywords: endodontic treated tooth, destroyed crown stumps, reconstruction with fiber-optic posts.

RezumatÎn practica cotidiană stomatologul de multe ori se confruntă cu probleme complexe

urgente, care necesită o soluţie destul de rapidă. Cea mai clasică problemă de acest gen estefractura unui sau mai multe bonturi ale dinţilor stâlpi - suporturi de coroane artificiale sau depunţi confecţionate anterior.

Utilizarea la reconstrucţia bontului a unor pivoturi fibro-optice şi a compozitului dual-cure (cu polimerizare dublă) permite soluţionarea directă, neîntârziată a unor stări urgente.Unul din cazurile destul de comune din practica clinică stomatologică este discementareapivoturilor ancoră ce au fost utilizate la reconstrucţia unei coroane masiv distruse a unui dintetratat endodontic sau pentru fixarea construcţiilor protetice coronare.

484

După cum a arătat experienţa noastra clinică singulară, aplicarea acestei tehnici permite săfie satisfăcute aşteptările pacientului, pentru o perioadă medie sau scurtă de timp, permiţându-i,graţie simplităţii, rapidităţii, eficienţei şi cheltuielilor modeste proprii îndeplinirii acestei tehnici,să poarte din nou şi imediat proteza fixă veche.

Tehnica de reconstrucţie directă folosind pivoturi fibro-optice şi compozit dual-cure poateservi drept o soluţie rapidă în cazul unei probleme existente, şi poate fi o intervenţie temporară, -în anticiparea soluţionării ulterioare, definitive a problemei date.

Cuvinte cheie: dinţi trataţi endodontic, bonturilor coronare distruse, restaurare cu pivoturifibro-optice.

IntroducereÎn pofida succeselor realizate în profilaxia şi tratamentul complicaţiilor cariei dentare,

stomatologii de multe ori se confruntă cu probleme complexe legate de distrucţia coroaneidentare.

Normalizarea caracteristicilor anatomice şi fiziologice ale sistemului stomatognat prinrestabilirea morfofuncţională a unor dinţi trataţi anterior endodontic şi prezentând distrucţiicoronare masive este tradiţional realizată prin restaurări directe sau lucrări protetice. În urmadiferitor cauze medicii nu întotdeauna reuşesc să găsească soluţia optimă respectivă.

Deaceea, în practica cotidiană stomatologul are de a face cu variate eşecuri, urgenţe şicomplicaţii ale unor asemenea reconstrucţii odontale, care necesită o soluţie destul de rapidă.

Cazurile de acest gen sunt destul de comune pentru practica clinică stomatologică: a)discementarea parţială sau totală a uneia sau mai multe pivoturi ancoră ce au fost utilizate lareconstrucţia unei coroane masiv distruse a unui dinte tratat endodontic sau pentru fixareaconstrucţiilor protetice coronare; b) fractura unuia sau mai multor bonturi ale dinţilor stâlpi -suporturi de coroane artificiale sau de punţi confecţionate anterior.

Cu cât durează mai mult patologia, cu atât e mai complicată restabilirea integrităţiiarcadelor dentare şi a echilibrului de articulare.

În aceste cazuri, pacientul prezintă o preocupare considerabilă privitor la: a) esteticul său,în cazul în care fractura implică dinţii frontali, sau b) starea funcţională, în cazul în care estevorba de implicarea dinţilor portanţi de reconstrucţii hibride sau punţi. În aceste cazuri, seconturează o problemă esenţială şi manifestă.

În practica stomatologică s-au întreprins continuu cercetări ce vizau elaborarea şiimplementarea unor tehnici de tratament care ar fi permis păstrarea unor astfel de dinţi, ce erauînainte sortiţi extracţiei.

Una din direcţiile soluţionării sarcinilor declarate este păstrarea rădăcinilor dentarerestante, ce pot servi pentru construcţii pivotate, împiedicând prin aceasta formarea unor defecteşi deformaţii ale arcadelor dentare, atrofia proceselor alveolare.

Este evident că pierderea până şi a unui singur dinte, care reprezintă un element structuralal întregului sistem stomatognat, duce la restructurarea sistemului în urma interdependenţeiformei şi funcţiei.

Astfel, trebuie să remarcăm şi faptul că păstrarea rădăcinilor dentare reprezintă o acţiune deimportanţă aparte, atunci când extracţia lor nu este întotdeauna justificată şi duce la formareaunui defect terminal al arcadei dentare.

De exemplu, în ultimele două decenii a devenit posibilă utilizarea la reconstrucţia bontuluicoronar distrus considerabil a unor pivoturi fibro-optice şi a compozitului dual-cure (cupolimerizare dublă), acordând o soluţie directă, neîntârziată a stării urgente sus-menţionate.

Tehnica de reconstrucţie directă cu pivoturi fibro-optice şi cu compozit dual-cure poateservi drept o soluţie directă, neîntârziată în cazul unei urgenţe (călătorie, manifestare socialăetc.), şi poate fi o intervenţie temporară, paliativă (în urma lipsei finanţelor, timpului util etc.) înanticiparea soluţionării ulterioare, finale şi definitive a problemei date.

485

Caz clinicPacienta A., 52 ani, s-a adresat la clinica stomatologică, acuzând desprinderea punţii

protetice cu afectarea părţii frontale a dentiţiei. În primul rând pacienta era deranjată de defectulestetic (fiind un profesor în gimnaziu, avea nevoie de a lichida rapid acest cusur).

În urma examenului clinic a fost constatată discementarea construcţiilor pivotate de pedinţii 23, 24 şi 27.

Partea coronară a dinţilor 23 şi 27 a fost distrusă până la nivel gingival. Fundul cavităţiidinţilor 23 şi 27 - prezenta dentină ramolită. În dintele 27 în canalul radicular antero-lingual afost decelată o perforaţie în treimea coronară.

Pacienta a solicitat rezolvarea cât mai rapidă a problemei, şi dacă este posibil - cu fixareaulterioară a restaurării pre-existente.

Pacientei i-a fost explicat că şansele de salvare a dintelui 27 în calitate de dinte-stâlp distalpentru vechea proteză dentară fixă sunt minime, dar pentru persoana respectivă abordareaterapeutică părea să fie o soluţie imediată cu caracter temporar sau, - şi mai bine, - definitiv (înspecial, din lipsa mijloacelor financiare necesare pentru variantele alternative). La finaluldiscuţiilor, dânsa a insistat totuşi asupra deciziei de a încerca reabilitarea endodontică a dintelui27.

În prima vizită am îndepărtat resturile vechiului ciment de fixare de pe suprafaţa internă acoroanelor protezei dentare fixe, de pe suprafeţele restante ale bonturilor clinice, precum şi -dentina ramolită din cavităţile dentare 23 şi 27.

A fost lărgit canalul radicular al dintelui 23 şi cel jugal al dintelui 27 pe 2/3 din lungime.Canalul antero-lingual al dintelui 27 a fost tratat medicamentos cu sol. clorhexidină, impregnatcu lichidul foredent-ului, fiind după aceasta obturat cu glasionomerul „Ionover”.

Pentru prepararea endodontică a locaşului [puţului] pivotar au fost folosite K- reamere,Largo № 3, şi un dilatator-calibrator specific din setul standard de pivoturi din fibre de sticlă(firma «Ikadent», Rusia) Apoi au fost selectate câteva din pivoturile sus-menţionate, - pentru a fimăsurate şi adaptate în canalele respective.

La pregătirea fiecărui puţ, menit pentru un pivot fibrooptic conic cu fixare pasivă şicapitum de sprijin, a fost creată pe suprafaţa rădăcinii (în locul contactului ei prevăzut cu parteainferioară a capitum-ului pivotar) o arie portantă (de suport, de amortizare) radiculară, adâncită[încastrată] în dentină cu 2 mm, - cu ajutorul unui instrument special - root facer. Prelucrarearespectivă a asigurat un fundament stabil pentru capitum-ul pivotului fibro-optic, condiţionândrezistenţa maximă faţă de solicitările transmise, şi a permis stabilirea construcţiei pivotate, carecu multă precizie şi-a ocupat locaşul său, exercitând într-o măsură mai mică, acţiunea dedespicare prin începuire asupra pereţilor canalului radicular. Apoi, a fost din nou folosită frezade calibrare corespunzătoare pentru crearea /atribuirea/ configuraţiei finale a post-canalului.Adâncimea introducerii acesteea a fost ţinută sub control cu ajutorul unui disc-stopper, de dataaceasta orientându-ne după fundul platformei de sprijin.

În locaşul pivotar după preparare a fost efectuată şi clătirea prealabilă (pentru a eliminaresturile dentinare)

Apoi, dinţii au fost obturaţi temporar cu plombe provizorii din “dentin-pastă” pentru operioadă de 7 zile.

În timpul vizitei a doua s-a remarcat lipsa acuzelor de durere în regiunea dintelui 27.Palparea la plica de tranziţie şi percuţia dintelui respectiv s-au adeverit a fi nedureroase.

Plombele temporare au fost înlăturate, iar după aceasta au fost pentru ultima dată măsurateşi adaptate pivoturile alese, şi - uscarea canalelor. În acest caz rigorile înaintate erau ca pivotul săintre în canalul pregătit pe adâncimea planificată, aderând intim la pereţi, iar suprafaţa inferioarăa porţiunii frontale - să contacteze strâns cu fundul cavităţii portante auxiliare.

La sfârşit, locaşul pivotului a fost tratat medicamentos cu clorhexidină, spălat abundent cuapă distilată şi uscat, şi - condiţionat cu acid ortofosforic, ca mai târziu să fie spălat cu apă,ejectată dintr-o seringă cu ac lung. După aceasta a fost uscat cu aer şi conuri de hârtie. Apoi amtrecut la etapa de fixare a pivotului şi la cea de restaurare a părţii coronare a dintelui.

486

Câmpul de lucru a fost izolat cu rulouri de vată, fiind folosit ulterior şi un aspirator desalivă.

Iniţial, pentru crearea unui strat hibrid pe dentina endodontică, a fost aplicat un strat fin debond, fiind apoi prelucrat în conformitate cu instrucţiunea ataşată acestuia. De asemenea, a fostefectuată acoperirea pivoturilor cu acelaşi adeziv, după care el a fost fotopolimerizat. Apoi aufost fixate pivoturile selectate. În cazul nostru, am folosit sistemul adeziv RxBond şi materialulcompozit dual-cure RxCem («Dental Life Science»).

După terminarea fixării pivoturilor, am trecut la etapa de restaurare a părţii coronare adintelui. Folosind RxForce («Dental Life Science»), au fost modelate şi fotopolimerizatebonturile dinţilor 23 şi 27.

Apoi, pacientei i-a fost recomandat de a reveni la proteticianul dentar, care a creatrespectiva lucrare protetică. Specialistul vizat a efectuat adaptarea finală a bonturilor coronareale dinţilor 23, 24 şi 27 şi a coroanelor protetice ale protezei dentare fixe, realizând în finalcimentarea adezivă a protezei dentare fixe.

Peste o jumătate de an de la efectuarea acestui tratament complex, pacienta a menţionatprin telefon starea fizică şi funcţională satisfăcătoare a restaurărilor dentare.

ConcluziiDupă cum a arătat experienţa noastra clinică singulară, aplicarea acestei tehnici permite să

fie:1. satisfăcute aşteptările pacientului, pentru o perioadă medie sau scurtă de timp,

permiţându-i, graţie simplităţii, rapidităţii, eficienţei şi cheltuielilor modeste proprii îndepliniriiacestei tehnici, să poarte din nou şi imediat proteza fixă veche.

2. restabilite ancorele protezelor parţial amovibile sau fixe, sau să salveze ancoreleradiculare cu mobilitate înaltă, ceea ce poate fi benefic pentru confortul clinic subiectiv alpacientului.

3. amânată pe un timp oarecare revizuirea radicală a tratamentului protetic cu trecerea laproteze amovibile mai puţin eficiente sau la implanturi mult mai scumpe.

4. instalate implanturi şi aşteptată osteointegrarea lor cu păstrarea în acelaşi timp aconfortului clinic subiectiv al pacientului înainte de sacrificarea definitivă a dinţilor-stâlpinaturali restanţi.

Bibliografie1. Năstase C., Terehov A., Nicolau G. "Restabilirea dinţilor trataţi anterior endodontic cu

distrucţii coronare masive”; Ch.: Medicina Stomatologică”, nr.3(16), 2010.2. Năstase C., "Actualităţi în restaurarea dinţilor trataţi endodontic cu pivoturi fibrooptice”;

Raport ştiinţific; al XV-lea Congres Naţional cu participare Internaţională al AsociaţieiStomatologilor din RM; 7-8 septembrie 2010, Chişinău.

3. Năstase C. "Restaurarea dinţilor trataţi endodontic: post fibrooptic versus inlay-core”; Ch.:Medicina Stomatologică”, nr.4(17), 2010.

4. Năstase C. "Tools and methods of preparing a post-canal of the endodontically treated teethwith shattered crown”; Iaşi, Conferinţa Stomatologică”, 2011.

5. Năstase C. "Clinical errors and complications in the restoration of endodontically treated teethwith modern post tumbler construction”; Bucureşti, a 16-a ediţie a Congresului SocietatiiBalkanice de Stomatologie, 2011.

6. Năstase C. "Retratarea canalelor radiculare pentru restaurarea ulterioară cu ajutorul unorpivoturi fibro-optice. Evaluare clinică şi radiologică. Aspecte microbiologice şi deontologiceale reluării tratamentului endodontic.”; Ch.: Medicina Stomatologică”, nr.1, 2011.

7. Terehov A., Năstase C., “Igiena profesională a cavităţii bucale: instrumente, metode şitehnici”; «Anale ştiinţifice», 2009.

487

8. Nicolau G., Nicolaiciuc V., Năstase C. "Основы практической эндодонтии”; Chişinau«Vector», 2008.

9. Terehov A., Năstase C., Nicolau G., Nicolaiciuc V., “Odontologia practică modernă”; Ch.:Vector, 2010.

10. Ferrari M. et al. “Fiber Posts and Endodontically Treated Teeth: A Compendium of Scientificand Clinical Perspectives”; «MDM», 2008.

11. Lau V.M., „The reinforcement of endodontically treated teeth”; Dent. Cl. Nrth. Am., 1976.12. Martelli R. „Fourth-generation intraradicular posts for the aesthetic restoration of anterior

teeth”; Practical periodontics, Vol. 12, Nr. 6, 2010.13. Николаев А.И. и др.; „Практическая терапевтическая стоматология.”; М. МедПресс-

Информ, 2007.

MANAGEMENTUL REMENISCENŢELOR RADICULARE PRIN PROCEDEE DECHIRURGIE PARODONTALĂ COMBINATE CU ODONTOPLASTIE RADICULARĂ

Vasile Cirimpei, Sergiu Ciobanu, Tatiana Cirimpei, Ana CiobanuCatedra Stomatologie Terapeutică USMF „Nicolae Testimiţanu”

SummaryTeeth’s roots management by means of periodontal surgery

in combination with radicular odontoplastyThe loss of the clinical crown, juxta or subgingival, is still a major problem of dentistry.

Most frequently this loss is of carious nature, simultaneously being the main reason of toothextraction. In this paper we’ll present a treatment in which the radicular rests will be used for thefuture prosthetic restorations, which not that long were considered as indications for toothextraction.

RezumatLeziunile odontale coronare, totale sau subtotale, prezintă încă o problemă majoră a

stomatologiei. Cel mai frecvent leziunile odontale coronare sunt de natură carioasă – cariasimultan fiind şi principalul motiv de extracţie a dinţilor. În această lucrare vom prezenta untratament de păstrarea a resturilor radiculare pentru viitoarele restaurări protetice, care pînă nudemult era considerat drept indicaţie pentru extracţia dentară.

ActualitateaÎntr-un studiu longitudinal de 10 ani cu 736 de pacienţi 49% dintre care au urmat

procedura de exodonţie în 1142 de dinţi. 40% dintre dinţi au fost extraşi din motive a cariei şicomplicaţiei ei1. Alt studiu de această dată din Norvegia pentru o perioadă de 20 de ani (1968-1988) denotă o schimbare de la 35% la 20%2.

Într-un review sistemic a modelelor de risc la o analiză a 472 de articole dintre carereview-ul final fiind elaborat în baza a 13 articole reprezentative a constatat faptul că incidenţacariei pe suprafeţele radiculare constituie 12%. Dintre acestea 47% erau indicate spre extracţiadentară din motivul lipsei posibilităţii de restabilire a zonelor afectate.

Reprezentativ este de asemenea un studiu longitudinal pe o perioadă de 15 ani, pe un lotde 102 pacienţi ce au primit 108 punţi dentare. Studiul a inclus 343 de bonturi şi 525 dinţi dinlotul martor ce au realizat alte tipuri de restaurări. 88 dintre pacienţi s-au reîntors peste 5 ani, 71peste 10 ani, 55 peste 15 ani. Cantitatea de placă nu se diferenţia de la dinţii sub coroană faţă deceilalţi. Caria dentară fiind depistată în 3,3% din bonturile preparate la 5 ani, 10,0% la 10 ani,12,0% la 15 ani18.

488

Material şi metodăLa momentul actual ne confruntăm însă cu o serie de probleme care nu întotdeauna sunt

condiţionate doar de caria radiculară, cu toate că aceasta în final şi creează leziunea odontalăcoronară în majoritatea cazurilor, acestea fiind restaurările terapeutice debordante carefavorizează reţinerea de placă bacteriană implicit leziunile carioase secundare, marginilerestaurărilor protetice plasate subgingival, foarte frecvent violând spaţiul biologic favorizând dinnou apariţia cariei, traume ale coroanei dentare cu extensie subgingivală sau juxtagingivală(marginea gingivală), factori nocivi din viaţa/lucrul cotidian(ă) a pacientului, abraziunilepatologice şi o serie de alte maladii.

Progresul din jumătatea secolului trecut şi până astăzi însă ne dă o nouă alternativă detratament a acestor maladii – implantologia. În cele mai dese cazuri acest abord este cu mult maisigur decât alungirea coronară cu toate că studii în acest sens nu sunt prezente. Această abordareeste mai previzibilă din punct de vedere estetic şi funcţional, ne dă posibilitatea de a asigurapacientului o perioadă de funcţionalitate mult mai mare – ceea ce este foarte important înactivitatea clinică a practicianului de zi cu zi. Cu toate acestea o serie de pacienţi dorescmenţinerea rădăcinilor în detrimentul extracţiei lor. Menţionăm că un factor primordial aparţinediscuţiei medicului cu pacientul în astfel de cazuri ea fiind chiar o artă deoarece necesităstabilirea a o serie de puncte strategice ce vor influenţa pronosticul tratamentului.

În acest context este necesar de a stabili factorii ce vor fi necesari de luat în calcul încadrul managementului resturilor radiculare: lungimea restului radicular şi înălţimea cresteialveolare – implicit posibilităţile existente de rezecţie osoasă, caria sau fractura şi lungimeaextinderii sale către apical, forma rădăcinii şi grupul dintelui afectat – implicări ale furcaţiei,necesităţi de odontoplastie; spaţiu insuficient de restabilire, defecte estetice posibile carezultatnte în urma tratamentului care nu pot fi acceptate de către pacient în zonele frontale,posibilităţi de tratament endodontic şi restaurativ. Strategic şi tehnic vom stabili lăţimeabiologică şi efectul de ferule drept considerente finale de bază ce vor fi analizate minuţios depractician.

Lăţimea biologică – termenul de bază care v-a fi un reper extrem de important în cadruletapelor chirurgicale şi protetice ulterioare tratamentului rezectiv. Acest termen face referinţă lalăţimea dimensionată a joncţiunii dentogingivale7. Studii asupra anatomiei dentogingivale şicalculării dimensionale medii au constat o lăţime de 2,04 mm (ataşamentul epitelial 0,97 mm,ţesutul conjunctiv 1,07mm) cu o valoare a sulcusului de 0,69 mm8. Interproximal, cu toate călăţimea biologică este la fel ca cea a suprafeţei vestibulare, întreg complexul dentogingival nueste de aceeaşi dimensiune – fiind de circa 4,5-5,5 mm10. Această lungime adiţională estecondiţionată doar de prezenţa dinţilor din ambele părţi, creasta osoasă şi punctul interdentar decontact, lipsa totală sau parţială a factorilor sus enumeraţi v-a conduce la prezenţa dimensiunilorproprii pentru suprafeţele vestibulare şi orale.

Din cele expuse mai sus vom deduce că o distanţă minimă de 3 mm de la margineaosoasă până la marginea restaurării va fi necesară, considerând că această va fi plasatăsupragingival, maxim juxtagingival şi în nici un caz subgingival. Violarea spaţiului biologic(lăţimii biologice) premeditat sau inconştient – se poate finaliza cu inflamaţia gingivală, sauhipertrofia gingivală în rezorbţia osoasă, recesiunea gingivală.

Studiile controlate orientate asupra plasării marginilor restaurărilor subgingivaldemonstrează că inflamaţia gingivală este mai frecventă în cadrul restaurărilor subgingivaledecât cele supragingivale, restaurările fiind efectuate din acelaşi material şi tehnică; aceasta fiindcondiţionat de o discrepanţă minimă de 74 μm dintre suprafaţa dintelui şi cea a restaurării ceeace favorizează colonizarea acestei nişe cu bacterii10. Foarte frecvent marginile subgingivaleprezintă şi alte neregularităţi, altele decât discrepanţe condiţionate de etapele tehnologice - celmai frecvent ele sunt marginile debordante. Aceste erori (iatrogenii) sunt condiţionate dedeficitul amprentării zonei subgingivale – o amprentă de calitate fiind cea care redă fidel anumezona subgingivală, ulterior la confecţionarea modelului tehnicianul va repera corect acestemargini (praguri). Într-un experiment pe 10 studenţi cu parodonţiul sănătos, au fost plasate 10

489

incrustaţii MOD cu un debord de 0,5 mm pentru o perioadă de 15 săptămâni. Simultan 10pacienţi cu incrustaţii debordante şi parodonţiul afectat au beneficiat de înlăturarea lor şiinstalarea a 10 incrustaţii clinic perfecte. Anterior şi pe parcursul a 15 săptămâni erau prelevateprobe microbiologice la fiecare 2 săptămâni. Flora caracteristică parodontitei marginale a fostdepistată în cadrul grupului cu incrustaţii debordante şi flora normală sau a gingivitei iniţiale afost depistată în cadrul grupului cu incrustaţii clinic perfecte21.

Studii similare dar longitudinale confirmă ipoteza detrimentului către ţesuturileparodontale a plasării marginilor restaurărilor subgingival. Astfel un studiu longitudinal de 26 deani pe 160 de participanţi cu 615 suprafeţe de analizat, compus din 7 examinări pe parcursulanilor 1965-1969, arată o pierdere nesemnificativă de ataşament de doar 0,24mm în grupul detest şi 0,27mm la grupul de control la începutul analizei – atunci când restaurările au fost fixate.Cea mai mare diferenţă dintre aceste date a fost la a 3-a testare depistându-se 0,57mm şi 0,78mmpierdere de ataşament.

Efectul de ferule este cel ce va da posibilitate de a menţine restaurarea pe un termen lung.Ferule este definit drept un inel sau un capac de metal, aşezat intim de jur împrejurul unuicilindru, astfel pentru a preveni despicatul ei.

Conceptul de brăţară extracoronară a fost propus şi definit ca „o brăţară subgingivală sauun şorţ din aur care se extinde cât mai departe de marginea gingivală şi cuprinde completperimetrul cervical al dintelui. Aceasta este o extensie a coroanei restabilite, prin acţiunea s-a deîmbrăţişare, ce previne fracturarea dintelui”27.

Conceptul alungirii coronare a fost introdus iniţial în anul 196011. Această metodă eraprezentată ca o combinaţie de reducere sau înlăturare a ţesuturilor, chirurgie osoasă, şi/saumetode ortodontice de expunere a dinţilor sau resturilor radiculare. Extensia chirurgicală acoroanei clinice către apical, alungirea coronară, utilizată în asociere cu mijloacele restaurative,este cea mai frecventă şi valoroasă metodă chirurgicală parodontală13, 14, 15. O altă posibilitate demanagement al resturilor radiculare ar fi şi extruzia chirurgicală însă această tehnică este maipuţin previzibilă, mai complicată din punct de vedere al manoperei chirurgicale per total,necesită o atenţie excepţională din partea practicianului. Nu mai puţin importantă este perioadade recuperare care poate dura de la 4 la 6 luni24.

Indicaţiile către alungirea coronară sunt: caria radiculară, trauma prin fractură coronară,erupţia pasivă alterată, necesităţi restaurative, perforaţiile radiculare, resorbţii osoase externe,reabilitări estetice12.

O serie de articole prezintă modalităţi de alungire coronară asociate cu preparareabontului imediat, raţionamentul acestei metode fiind posibilitatea preparării mai exacte deoarecemarginile pot fi foarte precis preparate fiind expuse direct câmpului vizual19.

Această metodă însă prezintă o serie de dezavantaje: calitatea restaurării ulterioare,managementul ţesuturilor parodontale după intervenţie, precum şi nu mai puţin importantamprentarea defectuoasă din cauza colapsului ţesuturilor moi în zona pragului, astfelposibilitatea amplasării firului de evicţiune sau a substanţelor evictante v-a fi destul de greu.

În lucrarea dată au fost incluşi 6 pacienţi care au fost supuşi procedurii de alungirecoronară. Tehnica de lucru a fost următoarea:

Odată ce zona de intervenţie este complet anesteziată (de obicei anestezie infiltrativă, depreferat totuşi anestezia tronculară care v-a permite palparea şi orientarea intraoperatorie maiprecisă), se recurge la sondarea şanţului gingival pentru depistarea conturului fundului pungii, înmanierea descrisă de către Goldman29.

Ulterior inciziile în trei timpi sunt efectuate: Prima incizie intrasulcular la nivelul dinţilorce necesită alungirea de coroană şi cel puţin pe lungimea a încă 1 dinte mezial şi distal. A douaincizie se va efectua la 1 mm sau mai mult în dependenţă de profunzimea pungii, valoarea datăreprezentând proiecţia fundului pungii, ea fiind orientată perpendicular la axul dintelui. Cea deatreia incizie prevede ridicarea (desprinderea) gingiei periradiculare de pe suprafeţele osoase.

490

Conturul marginal sinuos al lamboului trebuie să ia formă conturului final osos, care estemai proeminent anterior şi descreşte posterior. În funcţie de cazul clinic avem două variante depoziţionare a lamboului:

Lamboul va fi reflectat în întreagă grosime dacă avem o zonă adecvată de gingiecheratinizată şi poziţionarea postchirurgicală a lamboului nu va fi o problemă; lamboul va fireflectat ca un lambou în întreaga grosime şi apoi despărţit apical dacă o zonă minimă de gingiecheratinizată este prezentă şi marginile lamboului vor fi poziţionate la nivelul sau mai jos decreasta osoasă, dacă plasarea postchirurgicală este dificilă şi stabilitate adiţională a lambouluieste necesară.

Degranularea completă est esenţială pentru reducerea sângerării şi diferenţierii vizuale atopografiei osoase, structurii dentare; depistării procesului carios, şi fracturilor dacă aceasta esteprezentă; osteoectomie şi osteoplastie.

Osteoplastia va precede osteoectomia, şi ea va fie efectuată pentru stabilirea cel puţin 3-4mm de ţesut dentar sănătos deasupra crestei alveolare. Osteoectomia şi conturarea osuluivestibular şi oral nu sunt limitate doar la zona dintelui afectat dar sunt extinse spre dinţiiadiacenţi pentru conturarea şi armonizarea arhitecturii osoase. Gradul de conturare necesar estedeterminat de biotipul parodontal şi gradul osteoectomiei interproximale. Cu cât mai lată şi maigroasă este zona osoasă interproximală cu atât arhitectura gingivală este mai plată.

Toate resturile radiculare expuse prin procedura de alungire coronară efectuate de cătrenoi au fost supuse şi procedurii de odontoplastie.

Odontoplastia este un procedeu chirurgical a suprafeţei radiculare sau dentare pentruîmbunătăţirea controlului plăcii şi morfologiei gingivale4. Ca procedeu este foarte importantă şipentru suprafeţele radiculare expuse prin lambou muco-periostal, deoarece oferă posibilitateabunei igienizări de către pacient precum şi prin mijloace profesionale. Neregularităţile de pesuprafeţele radiculare de asemenea vor fi înlăturate prin acest procedeu22.

Odontoplastia este o metodă recunoscută în parodontologie ca fiind un mijloc profilacticfoarte eficient şi totodată necesar necesar. Odontoplastia mai poate fi aplicată pentru corecţiileestice, atunci când din start este anticipată o poziţie nefavorabilă din punct de vedere estetic aresturilor radiculare5.

Suturarea lamboului se efectuează cu fire nerezorbabile (5-0, 6-0), fără tensiunisuplimentare. Tipul de suturi aplicate este efectuat în dependenţă de tipul lamboului şi cantitateade gingie prezentă.

Rezultate şi discuţiiAnaliza zonelor expuse la alungirea coronară după 2 luni denotă faptul că sunt modificări

la nivelul parodontului. Ţesutul osos se reduce nu mai mult de 1,69 mm ± 0,52mm, în zoneleinterproximale16.

Un studiu radiografic a 26 de dinţi (molari mandibulari) ce au fost supuşi tratamentuluichirurgical de alungire coronară, şi fost analizaţi retrospectiv la un interval de 5 ani. Alţi 24 demolari ce nu au fost supuşi acestei proceduri au fost incluşi în grupa de control. 10 (38,5%) dinţidin grupa de analiză au prezentat implicări furcaţionale17.

Un alt studiu denotă faptul că schimbări de până la 2 mm recesie gingival pot surveni în12% din pacienţi pe un termen de la 6 săptămâni până la 6 luni, de aceea o analiză minuţioasăeste necesară pe o perioadă de 6 luni până la inserarea restaurării definitive25.

Rezultatele mai recente însă demonstrează că timpul de cicatrizare necesar pentrustabilirea înălţimii profilului gingival variază de la caz la caz. Remodelarea ţesuturilor moi poatefi mai pronunţată în biotipurile gingivale groase şi late decât în cele subţiri şi înguste, cei dinurmă fiind şi mai susceptibili la retracţie gingivală26.

Un factor care este necesar de a fi luat în consideraţie de asemenea este şi timpulpregătirii etapei protetice, prin această subînţelegându-se în primul rând tehnicile de amprentare.Cu toate că dilatarea sulcusului şi retracţia gingivală la aplicarea firului de evicţiune estetemporară şi de scurtă durată, aceste valori însă pot rămânea ca şi permanente în cazul

491

intervenţiilor parodontologice. Din acest motiv am utilizat combinarea firelor de evicţiune 000 şisubstanţei astringente Expansyl™.

Cazurile clinice abordate de către noi sau finalizat protetic la o perioadă de 6-10săptămâni de la realizarea tehnicii chirurgiei parodontale în viziunea de alungire coronară.

ConcluziiDacă încercăm să dăm răspuns la întrebarea când este necesar de a efectua alungirea

coronară şi când este necesar de a efectua extracţia trebuie de luat în consideraţie mai mulţifactori precum: anticipările estetice ale pacientului, reminiscenţele osoase post operaţionale încare are loc implantarea radiculară, experienţa clinică a practicianului, igiena personală, factoruletiologic al leziunii, mobilitate dentară limitată, posibilităţile restaurative20.

Într-un final acest răspuns este dat de către paciet, practicianul fiind doar un ghid pentrurezolvarea aşteptărilor pacientului.

Bibliografie1. Dental caries. Principal cause of tooth extraction in a sample of US male adults.

Chauncey HH, Glass RL, Alman JE.2. Primary reasons for extraction of permanent teeth in Norway: changes from 1968 to 1988

- Klock K,S, Haugejorden O: Primary reasons for cxtraetion of permanent teeth inNorway: changes from I96R to 198X. Cominunily Dent Oral Kpidemiol 1991.

3. Root caries risk indicators: a systematic review of risk models. Ritter AV, Shugars DA,Bader JD. Root caries risk indicators: a systematic review of risk models. CommunityDent Oral Epidemiol 2010; 38: 383–397. 2010 John Wiley & Sons A/S.

4. Stedman's Medical Dictionary. Copyright © 2006 Lippincott Williams & Wilkins. Allrights reserved.

5. Odontoplasty as a prophylactic measure - Einfeldt H. Quintessenz. 1982Nov;33(11):2199-202.

6. Odontoplasty as possible means of improving the periodontal condition (I). Einfeldt H.Quintessenz. 1980 Nov;31(11):107-14.

7. Sicher, H. (1959) Changing concepts of the supporting dental structures. Oral Surgery,Oral Medicine, Oral Pathology 12: 31–35.

8. Gargiulo A, Wentz F, Orban B. Dimensions of the dentogingival junction in humans. JPeriodontol 1961;32:261.

9. Kois JC. Altering gingival levels: the restorative connection. Part I: biologic variables. JEsthet Dent 1994;6:3–9.

10. Marginal fit of restorations and its relation to peridontal bone level. I. Metal fillings. -Bjorn AL, Bjorn H, Grkovic B.

11. Cohen D. Lecture; Walter Reed Medical Center.12. Atlas of cosmetic and reconstructive periodontal surgery third edition - Edward S. Cohen,

dmd. 2007 BC DECKER INC HAMILTON13. Ingber JS, Rose LF, Coslet JG. The "biologic width"— a concept in periodontics and

restorative dentistry. Alpha Omegan (Scientific Issue) 1977;70:62-66.14. Rosenberg ES, Garber DA, Evian CI. Tooth lengthening procedures. Compend Contin

Educ Gen Dent 1980;l(3): 161-173.15. Sato N. Periodontal surgery for periodontal prosthesis: Clinical crown lengthening. The

Quintessence [Japanese] 1989;8(2):33^54.16. Evaluation of Dimensional Changes of Supraosseous Gingiva Following Crown

Lengthening - Nader Ayubian. J Periodontol Implant Dent 2010; 2(2):61-6517. Crown lengthinig in mandibular molars: a 5 year retrospective radiographic analysis.

Serge Dibart. Journal Periodontology, June 2003, Volume 74, Number 6, p.815-821.

492

18. Oral hygiene, periodontal conditions and carious lesions in patients treated with dentalbridges. A 15-year clinical and radiographic follow-up study - Valderhaug J, EllingsenJE, Jokstad A. J Clin Periodontol. 1993 Aug;20(7):482-9.

19. Restoration of the Severely Decayed Tooth Using Crown Lengthening with SimultaneousTooth-Preparation. Jun-Beom Parka. Eur J Dent. 2010 April; 4(2): 197–201

20. Question: When is functional crown lengthening appropriate vs extraction? - BetsyBakeman, DDS; Gary M. Radz, DDS; Lee Silverstein, DDS; Peter C. Shatz, DDS. InsideDentistry. October 2008, Volume 4, Issue 9

21. Clinical and microbiological effects of subgingival restorations with overhanging orclinically perfect margins. Lang NP, Kiel RA, Anderhalden K. J Clin Periodontol. 1983Nov;10(6):563-78.

22. Relationship between palatoradicular grooves and localized periodontitis. Hou GL, TsaiCC. J Clin Periodontol. 1993 Oct;20(9):678-82.

23. The influence of margins of restorations on the periodontal tissues over 26 years.Schätzle M, Lang NP, Ånerud Å, Boysen H, Bürgin W, Löe H. J Clin Periodontol. 2000;27: 57–64. C Munksgaard, 2001.

24. Surgical extrusion technique for clinical crown lengthening: report of three cases. KimCS, Choi SH, Chai JK, Kim CK, Cho KS. Int J Periodontics Restorative Dent. 2004Oct;24(5):412-21.

25. Surgical lengthening of the clinical crown. U. Bragger, D. Lauchenauer, N. P. Lang.Journal of Clinical Periodontology, Volume 19, Issue 1, pages 58–63, January 1992

26. Surgical crown lengthening: a 12-month clinical wound healing study. - Pontoriero R,Carnevale G. J Periodontol. 2001 Jul;72(7):841-8.

27. Rosen H (1961) Operative procedures on mutilated endodontically treated teeth. Journalof Prosthetic Dentistry11,973-86.

28. Goldman, H.M. (1951). Gingivectomy. Oral Surgery, Oral Medicine and Oral Pathology4, 1136–1157.

DEFECT CUNEIFORMDumitru Friptu

Catedra Stomatologie terapeutică F.E.C.M.F.

SummaryWedge-shaped defect

Wedge-shaped defect is a non-carious pathology of dental hard tissues, occurredposteruptively, conditioned by a lesion formation on the dental surface in the form of a cone. Theethiology of this disease is currently less studied, there are several hypotheses. Clinically it ismanifested by the appearance of the defect of the dental tissue on the vestibular surface of theteeth at the level of dental neck. The complaints of the patients are hyperaesthesia anddysfunction of facial aspect. The treatment of the cuneiform lesion can be general or local,involving the stomatologist-therapeutist, orthopedist and orthodontist.

RezumatDefectul cuneiform reprezintă o patologie necarioasă a ţesuturilor dentare dure, apărută

posteruptiv, condiţionată de formarea leziunii pe suprafaţa dentară sub formă de con. Etiologiaacestei afecţiuni este puţin studiată, existând mai multe ipoteze. Clinic se manifestă prin apariţiadefectului de ţesut dentar pe suprafaţa vestibulară a dinţilor la nivelul coletului. Acuzelepacienţilor sunt hiperestezia şi dereglări ale aspectului fizionomic. Tratamentul leziuneicuneiforme poate fi de ordin general şi local, cu implicarea stomatologului terapeut, ortoped şiortodont.

493

EtiologiePatologie necarioasă, apărută după erupţia dinţilor, a cărei denumire se datorează formei

procesului distructiv – leziune sub formă de con, se întâlneşte mai frecvent la persoane de vârstacuprinsă între 40 şi 60 de ani. Conform estimărilor lui Burluţki A.S. (1984) defectul cuneiformprezintă - 34,75% din afecţiunile dentare distrofice posteruptive. Cel mai frecvent sunt afectaţicaninii (36,16% - 37,64%), apoi premolarii (20,58% – 23,63%), molarii (13,53% – 18,82%) şiincisivii (3,63% – 8,82%). Defectul cuneiform la fiecare 5 ani prezintă o creştere cu 3,5%.

Cauzele apariţiei leziunei cuneiforme sunt puţin studiate. Cel mai frecvent sunt propuseurmătoarele teorii:

Teoria mecanică presupune apariţia leziunii cuneiforme ca urmare a efectului traumatic alperiilor dentare în timpul periajului dentar asupra coletului dintelui cu remedii de igienă orală(paste dentare, prafuri), argumentând că primordial sunt afectaţi mai frecvent dinţii care suntmai proeminenţi din arcada dentară (canini, premolari). Clinic s-a demonstrat că la persoaneledreptace procesele distructive sunt mai exprimate pe partea stângă a arcadelor dentare, deoareceîn aceste zone pacienţii mai intensiv îşi curăţă dantura. Date care ar fi contra acestei teorii sunt:nu toate persoanele utilizează prafuri dentare abrazive pentru igienizarea cavităţii bucale şi suntpersoane care neglijează totalmente igiena cavităţii bucale. De asemenea au fost depistate leziunicuneiforme şi la animale (bovine, cabaline). Cu toate acestea factorul mecanic joacă un rolimportant în evoluţia defectului cuneiform.

Teoria chimică prevede apariţia defectului cuneiform ca urmare a demineralizăriiţesuturilor dentare dure sub influenţa acizilor apăruţi în urma proceselor de fermentare aresturilor alimentare de pe suprafaţa dinţilor cât şi aportul de produse alimentare, în specialbăuturi, carbo-gazoase sau acidulate. Această teorie la fel nu este convingătoare, deoarece nu seîntâlneşte leziunea cuneiformă la toţi dinţii care prezintă tartru sau depuneri dentare.

Teoria neurodistrofică. D.А. Entin (1938) a presupus că dereglări alimentare sauneurodistrofice înnăscute sau dobândite condiţionează apariţia momentelor de decalcifiere aţesuturilor dentare dure, după care chiar şi cele mai neânsemnate abraziuni (cu bolul alimentar,mişcarea buzelor, obrajilor) pot provoca apariţia leziunilor. Însă autorul nu a precizat în cecauzuri apare defect cuneiform sau eroziune.

Teoria maladiilor de sistem. Patologii de sistem prin dereglarea pH-ului bucal sau asuprasolicitărilor ocluzale pot provoca demineralizări ale smalţului dentar sau apariţia demicrofisuri care ulterior pot da naştere la leziuni cuneiforme. În timpul examinării pacienţilor cudefecte cuneiforme frecvent s-a stabilit prezenţa afecţiunilor tractului gastro-intestinal (gastritecronice (32,5%), ulcer duodenal (26,7%), mai rar maladii hepatice şi pancreatice (12,5%)). Deasemenea pacienţii cu defecte cuneiforme prezintă şi afecţiuni endocrine (7,4%), cardio-vasculare (9,5%), patologii ale sistemului respirator (11,8%) şi ecncefalite infecţioase înantecedente (23%). La un număr mare de pacienţii cu leziuni cuneiforme s-a stabilit prezenţaparadontozei (57% - 67,5%) (Leamzin S.S. 2010).

După Lee şi Eakle (1984) cauzele apariţiei leziunii cuneiforme sunt forţele de compresie şiextindere acţionate asupra ţesuturilor dure dentare, provocând microfisuri, care ulterior semăresc transformându-se în defecte.

Teoria lui N.N. Znamenschii, care considera că leziunile cuneiforme sunt rezultatuldereglărilor iniţial al substratului organic al ţesuturilor dentare dure. El confirma experimentalapariţia defectului prin încălzirea dintelui la temperatura de 110°-125° în autoclav. La aceastătemperatură are loc distrucţia substratului organic, după o prelucrare a dintelui cu peria şi pasteabrasive, apare defectul cuneiform.

Tabloul clinicMuhamedjanov C.M. (1968) evidenţiază 4 grade de manifestare a defectului cuneiform:

1. Manifestări incipiente – lipsa defectelor, cu prezenţa sensibilităţii smalţului în regiuneacoletului;

494

2. Defecte superficiale – defecte sub formă de fisuri smalţiare, sensibilitate, această stare semai numeşte abfracţie;

3. Defecte medii – cu adâncimea de 0,2-0,3 cm;4. Defecte profunde – de 0,3-0,4 cm, cu afectarea straturilor profunde ale dentinei.

V.I. Iacovleva, E.R. Timofeeva (1995) în tabloul clinic al defectului cuneiform evidenţiază 3perioade:Prodromală – în dinţii afectaţi se observă o strepezire, cu lipsa modificărilor morfologice;Incipientă – pe coroana dintelui în regiunea cervicală la limita smalţ-ciment se depisteazămicrodefecte (unitare sau multiple);Forma dezvoltată – prezenţa defectului pronunţat în ţesuturile dentare cu dureri la excitanţi fizici.Tot aceşti autori clasifică defectul cuneiform după localizare în:

· Defect cuneiform radicular – 30%· Defect cuneiform de colet, cervical – 45%· Defect cuneiform coronar – 25%.

Leziunea cuneiformă se localizează în regiunea coletului dinţilor, are o suprafaţă lucioasăşi netedă, densă mai des nedureroasă. Când defectul se localizează în apropierea camerei pulparese pot deosebi limitele acesteia, însă integritatea cavităţii pulpare rămâne intactă. În cazul unordefecte pronunţate sub acţiunea forţelor mecanice poate avea loc fracturarea coroanei dentare.Leziunile cuneiforme sunt însoţite de abraziunea marginilor incizale ale incisivilor şi cuspiziimolarilor şi premolarilor.

Procesul de dezvoltare a defectului cuneiform frecvent decurge foarte lent, chiar zeci deani. Acest fapt favorizează formarea dentinei de substituţie, în rezultatul căreia nu la toţipacienţii apar dureri la excitanţi fizici. Dacă are loc un proces rapid de dezvoltare a patologiei,pot apărea dureri la excitanţi atât fizici cât şi chimici şi chiar pulpite traumatice. Pot fi depistatefaze de acutizare (progresarea defectului se observă timp de 1-2 luni) şi faze de stabilizare(progresarea procesului nu se observă nici după 9-10 luni). Foarte rar defectul cuneifor poate ficomplicat cu caria dentară, fiind observate pigmentaţii.

Diagnosticul diferenţial se face cu:- Eroziunea smalţului;- Necroza acidă;- Caria medie de colet.

TratamentulTratamentul defectului cuneiform include măsuri de ordin general şi local. Tratamentul

general al leziunei cuneiforme prevede administrarea enterală a preparatelor cu conţinut decalciu, fosfor, microelemente, complex de vitamine a cărui durată este de o lună (gluconat decalciu, fitin, vit. C, B1 etc).

Local pot fi menţionate următoarele metode de tratament:- Indicarea utilizării pastelor dentare care reduc efectele hiperesteziei dentare şi corijarea

tehnicilor de periaj dentar.- se administrează diferite preparate (lac, ungvent, soluţii de remineralizare) cu scop de

diminuare a sensibilităţii dentare. Prin această metodă nu are loc diminuarea defectuluisau restabilirii integrităţii dintelui.

- Obturarea defectului cuneiform cu utilizarea materialelor compozite, compomere, glass-ionomere, etc. Dezavantaj al acestei metode constă în faptul că pot avea loc căderi aleobturaţiilor în întregime sau progresarea defectului cuneiform în suprafaţă şi obţinereaefectului fals de retracţie a masei de plombare.

- Aplicarea vinirelor, care asigură un efect estetic excelent, însă nu întotdeauna rezistăforţelor ocluzale.

495

- Aplicarea coroanelor dentare. Are ca neajuns, în cazul progresării distrucţiei, uneorifracturarea coroanei dentare împreună cu coroana de înveliş.

- Intervenţii ortodontice, pentru înlăturarea anomaliilor ocluzale şi reechilibrarea forţelorde ocluzie.

Bibliografie1. Bishop K., Kelleher M., Briggs P., Joshi R. „Квинтэссенция” Moscova 1999, p 23-272. Borovski E. „Stomatologia terapeutică” Chişinău 19903. Burluţki A.S. „Клиническая картина клиновидного дефекта зубов и их

протезирование” Kalinin 1984, Autoreferat4. Dimitreva, Maximov „Терапевтическая стоматология” 2009, p 271-2735. A. Eni, V. Burlacu „Afecţiuni ale ţesuturilor dentare dure”, Chişinău 2010 p 42-47.6. Helving E., Klimek I. „Терапевтическая стоматология” 1999, p 180-1817. Schroder H.E. „Pathobiologie oraler strukturen karger” Basel 1991, p 53-558. Woody R., Brody J. // J Am. Dent. Assoc. — 1977, Vol. 94, p 726—729.

DISCROMII DENTARE, METODE DE TRATAMENTSorin Gaiu

(Conducător știinţific - profesor universitar Gheorghe Nicolau)Catedra Stomatologie Terapeutică

SummaryMethods of treatment in dental discolorations

The present work contains a study and a synthesis of bibliographic data, prospectivestatistics and clinical data upon the efficiency of the contemporary methods of dental whitening.The study was made on 30 patients with different types of dental discolorations, two of themwere personally studied and treated. Besides this, a comparative analysis upon different methodsof whitening was made, the final option being home-bleaching, by using individual dental traysand bleaching gels from “Ultradent” company (USA).

In all of the cases, the result was positive (the best result being the result of the patientnr.2: from shade A3 to shade A1); transient dental hypersensitivity was more or less found in allthe patients, but it has instantly retroceded in all of them.

In conclusion, the efficiency of dental whitening methods was proved, their nowadaysapplication being indispensable, considering the high frequency of dental discolorations, theenvironment polluted with colorants in which we live and the increase of aesthetic necessitiesamong the population.

RezumatÎn lucrarea dată s-a efectuat un studiu şi o sinteză a datelor bibliografice, statisticii

prospective şi, nu în ultimul rînd, a datelor clinice asupra eficacităţii tehnicilor de albire dentarăcontemporane. S-a studiat un lot de 30 pacienţi cu diverse discromii dentare, doi dintre care aufost studiaţi şi trataţi personal. Pe lîngă aceasta, s-a efectuat o analiză comparativă a diverselormetode de albire, clinic, însă, s-a optat pentru metoda de albire la domiciliu utilizînd capeledentare individuale şi gelurile de la compania ,,Ultradent” (SUA).

În toate cazurile rezultatul a fost pozitiv (cel mai pronunţat rezultat s-a remarcat lapacientul Nr.2: de la nuanţa A3→A1); sensibilitatea tranzitorie a fost sesizată mai mult sau maipuţin la toţi pacienţii, însă aceasta în toate cazurile a retrocedat instantaneu.

496

Actualitatea Frecvența discromiilor dentare este într-o permanentă creștere: pe de o parte datorită rateiînalte a patologiilor însoțite de discomii (fluoroză, hipoplazii, carii, etc), a poluării mediuluiambiant și a alimentelor cu multipli coloranți, iar pe de alta parte – datorită creșterii permanentea necesităților estetice a populației. Albirea dentară este o tehnică relativ nouă în cadrul stomatologiei. Ea şi-a început avîntulabia în anul 1990 (în SUA), căpătînd la scurt timp popularitatea în masă.

Scopul De a studia comparativ metodele contemporane de albire, determinînd avantajele şidezavantajele fiecărei metode în parte şi de a analiza clinic unele din metodele descrise.

Obiectivele 1. Caracterizarea ţesuturilor implicate în aspectul estetic al dinţilor.

2. Identificarea cauzelor care duc la apariţia discromiilor dentare.3. Studiul metodelor de tratament al discromiilor dentare.4. Studiul comparativ al metodelor de albire.5. Aplicarea în practică a unor metode de albire şi aprecierea rezultatelor.

Metode de albire dentarăPractic toate metodele de albire dentară au ca agent principal Peroxidul de Carbamidă sau

Peroxidul de Hidrogen, cu concentraţiile de la 7,5%-38%. Cum acţionează peroxidul?

Procesul chimic care stă la baza albirii este simplu: peroxizii şi peroxizii tamponaţi suntaduşi în contact intim cu dintele, oxigenul fiind eliberat din aceste materiale şi descompus înpărţile sale componente. Oxigenul se combină cu moleculele de pigment depuse la nivelulstructurii reticulare a smalţului şi canaliculelor dentinare, crescîndu-le gradul de solubilizare.Produşii de degradare rezultaţi în urma albirii includ: oxigen, apă şi amoniac, produşi existenţi înmod normal în organismul uman – care şi sunt capabili să producă o hiperestezie tranzitorie. Clasificarea metodelor de albire: a)Metode simple (neprofesionale):

- Utilizarea pastelor dentare şi a apele de gură cu efect de albire (la bază au diverse formulefluorate), ex: Colgate White, Blend-A-Med Whitening, Elgydium, Opalescence, etc. Suntremedii de elecţie pentru menţinerea rezultatului obţinut în uma albirilor profesionale.

- Ştripsele dentare (utilizate în SUA), mărci comerciale: CVT, Target, OTC, etc.- Vopsele de albire (Tuburi) - de asemenea cunoscute mai mult în SUA, mărci comerciale:

Zoom, Listerine Paint on Teeth Whiteners, Pola, Bocelli, etc.b)Metode profesionale utilizate la domiciliu:

- Capele pentru albire în care se aplică gelurile de albire (mărci comerciale de geluri:DayWhite ACP de 7,5%, 9,5% Peroxid de Hidrogen şi 38% Calciu Fluorid, NiteWhiteACP 6%PH şi 10%-16% sau 22% CF, Opalescence ,,Ultradent SUA” -10%-15%-20%Peroxid de Carbamida+ Nitrat de Potasiu şi Fluor (această marcă a fost utilizată clinic încadrul studiului), Pola Night, Pola Day, Meta Tray,Zoom etc ).De meţionat că capele pot fi simple şi individuale (realizate personal pentru fiecarepacient de către medicul stomatolog).c)Metodele profesionale realizate exclusiv de către stomatolog:

- Zoom AP – care utlizeaza gelul pe bază de 25% PH şi simultan este activat de o lampăLED cu frecvenţa de unde 390~490nm (dintre care 90% din unde sunt de 440~490nm);procedura se realizează în 1-3 cure de 7-15 minute şi cere o acoperire perfectă aţesuturilor moi adiacente dinţilor cu diverse geluri de protecţie.

- Alte metode ce utilizează acceleratoare de albire (diverse lămpi-precum metoda Zoom) :The Britesmile teeth, The Beyond Power, The LumaCool, NUPRO White Gold etc.

497

- Metode care pot fi efectuate cu sau fără accelerator: Sapphire Chairside System – gelul pebază de 35% PH.

- Metode care nu folosesc acceleratorul de albire: Sistemul de albire Dash- care foloseşteca remediu de albire PH 30%, Opalescence Xtra Boost- este o metodă inovatoare careutilizează formula cu 38% PH chimic activate înainte de aplicare.

Compararea metodelor de albire dentară

Metoda EfectulSensibilitateadentară

Menţinereaefectului Costul

Zoom 3 APDupă 90 minute;Albire cu cca. 8nuanţe în mediu

+,practic nu seatestă, disparerapid dupăîntrerupereaprocedurii

În dependenţă deigienă şicoloranţiiutilizaţi, de la1an pînă la 3 ani

Cca 300 euro

OpalescenceXtra Boost

După o oră, înmediu 6 nuanţe

++++++++++,Sensibilitatedestul depronunţată,dispare maxim încca 7 zile

6 luni- 1 ani Cca 150 euro

Capele pentrualbire + gelulOpalescence

După cîteva zile;în mediu 6nuanţe

++, dispare înaceeaşi zi dupăînlăturareapreparatului saufinisareatratamentului

1 an – 2 ani Cca 100 euro

Ştripsele dentare/tuburile pentrualbire

După 10-30 zile;cca 3 nuanţe

+, destul de rar,însă frecvent seîntîlnesc iritaţiiale ţesuturilormoi

Pănă la 6 luni Cca 30 euro

Pastele dentarepentru albire

După minim olună de utilizare;1-2 nuanţe

Practic nu seîntîlneşte

Cîteva luni dupăsistarea utilizării

Cca 10 euro

Tehnica albirii utilizînd capele dentare şi instructajul specific al pacientuluiGelurile se prezintă în 3 concentraţii, de 10,15 şi 20% peroxid de carbamidă. În cadrul

studiului s-a utilizat concentraţia de 15%. La apariţiei fenomenelor tranzitorii de hiperestezie, s-autilizat gelul ,,Ultraez” de la acelaşi producător. Tehnica:

- Alegerea lingurilor amprentare.- Amprentarea arcadelor dentare; amprentele trebuie să cuprindă fidel ansamblul dentar şi

gingia.- Obţinerea modelelor din supergips (în cazul amprentării cu alginat această etapă este

necesar de a o realiza imediat din cauza contracţiei în timp a materialului).- Aplicarea pe suprafaţa vestibulară a dinţilor supuşi albirii a lăcaşurilor din ceară (spaţii ce

ulterior v-or fi ocupate de gelul pentru albire) cu grosimea de cca 0,5-1 mm. S-a utlizatceara fotopolimerizabilă ,,Ultradent Block-Out”.

- La pompa de vid (UltraVac) se obţin capele.

498

- Tăierea capelor după conturul gingival al pacientului, astfel încît marginea vestibulară sănu ajungă cu cca 0,5 mm la gingie (pentru a preîntîmpina combustia gingiei).

- Proba capelor pe model, efectuarea corecţiilor.- Proba capelor în cavitatea bucală.

Următoarea etapă este instructajul pacientului; care este o etapă principală în vedereasuccesului acestei tehnici; deoarece pacientul efectuează albirea la domiciliu, astfel rezultatulîn cea mai mare parte depinde doar de dînsul.

Instructajul pacientului cuprinde:a) Explicarea tehnicii de aplicare a gelului pentru albire în cape şi apoi aplicarea acestora

pe dinţi.b) Măsurile necesare de efectuat pînă la aplicarea capelor (curăţarea minuţioasă a

dinţilor) şi la înlăturarea lor (înlăturarea resturilor de gel cu un şerveţel uscat şi apoiclătirea minuţioasă a cavităţii bucale cu apa).

c) Durata aplicării capelor (de obicei pentru 7 zile), iar în fiecare zi (cca 6-8 ore,aplicarea avînd loc pe noapte).

d) În cazul manifestărilor hiperestezice pronunţate, următoarea seară gelul de albire esteînlocuit cu gelul pentru sensibilitate.

e) Explicarea pacientului a necesităţii prezentării în cabinetul stomatologic după osăptămînă pentru monitorizarea efectului şi pentru planificarea tacticii ulterioare.

f) Pe parcursul perioadei de albire, cît şi cca 10 zile după finisarea acesteia, pacientului ise recomandă evitarea pe coloranţilor alimentari (ceai negru, cafea, vin roşu,carbogazoase etc).

Metodele de investigaţie Pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor menţionate anterior a fost selectat un lot de 30pacienţi cu diverse stări ale discromiilor dentare în vîrstă de la 18 pîna la 30 de ani. Pacienţii au fost examinaţi clinic şi paraclinic, utilizînd următoarele metode: 1) Examenul clinic subiectiv şi obiectiv; 2) Aprecierea Indexului Igienei cavităţii bucale (ISI); 3) Examinarea culorii dinţilor după cheia de culori ,,Vita Classic”; 4) Alte metode la necesitate.

Rezultate și discuții- 90% dintre pacienţii supuşi albirii prezentau discromii alimentare şi nicotinice, cca 6,6%

prezentau fluoroză şi numai cca 3,3% prezentau alte tipuri de discromii dentare.- Toţi pacienţii au fost instructaţi asupra tehnicii periajului corect, 50% prezentau depuneri

dentare dure şi moi, astfel li s-a efectuat detartraj ultrasonic şi periaj profesional, iar 10%prezentau (fracturi coronare, procese carioase etc.) – acestora li s-a efectuat restaurăridentare.

- La determinarea culorii dinţilor conform cheii de culori standard ,,Vita Classic” s-astabilit că marea majoritate (60%) prezentau nuanţa A3, 14%-A2, 10% - A3,5, iar 16%din lotul examinat prezentau alte nuanţe.

- Conform repartiţiei pe sexe – 84% dintre pacienţii cărora li s-a efectuat albirea dentară aufost de genul feminin, iar bărbaţi doar 16%.

Concluzii- În cadrul lucrării au fost studiate structurile dentare care influenţiază culoarea dinţilor,

discromiile dentare (diverse clasificări ale acestora, etiologia lor), s-a studiat comparativtehnicile de albire dentară, s-a realizat un amplu studiu clinic.

- Clinic a fost demonstrată eficacitatea albirii dentare utilizînd capele individuale.- La toţi pacienţii s-au remarcat rezultate pozitive.

499

- Sensibilitatea dentară de o intensitate relativ mică s-a întîlnit la majoritatea pacienţilor,care însă a retrocedat la scurt timp.

Bibliografie1. David Dumitru, Dragoş Epistatu, Andra Rădulescu, Dragoş Stanciu. Cosmetică dentară în

practica stomatologică. Medica, 2007.2. Eni Ana, V. Burlacu. Afecţiuni ale ţesuturilor dentare dure: ghid clinico-didactic. Chişinău,

2010.3. Geissberger Mark. Esthetic Dentistry in Clinical Practice. Wiley-Blackwell, 2010.4. Kwon So-ran, Ko Seok-hoon. Tooth Whitening in Esthetic Dentistry: Principles and

Techniques . Publicat - Quintessence Pub Co, 2008.5. Powers M. John, Paravina, Rade D. Paravina. Esthetic Color Training in Dentistry. Mosby

Inc, 2004.6. Булычова, И. Петухова, О. Эрдман. Эстетика улыбки. Отбеливание зубов, эстетические

реставрации. МЕДИ, 2007.7. Крихели Н.И. Отбеливание зубов и микроабразия эмали в эстетической стоматологии.

Практическая медицина, 2008.

UNELE ASPECTE ÎN PROTEZAREA PE IMPLANTEMarin Andonii

(Conducători stiinţifici: Gheorghe Nicolau, dr. hab., prof. univ.; Nicolae Bajurea, dr., conf. univ.)Catedra Stomatologie terapeutică USMF “Nicolae Testemiţanu”

SummarySome aspects of implants prothesis

Oral implantology has become an indispensable branch of modern dentistry. Whenconsulting the information given by the international and Moldavian literature, it results thatabout 60% of the population has one, two or more missing teeth (33% - 1-3 teeth aremissing,12% -4-6 teeth are missing, 4%-7-9are missing and 11%- 10 and more are missing); itmeans that at least every second person needs the help of a doctor for having a prosthesis.

RezumatImplantologia orală a devenit un compartiment indispensabil stomatologiei moderne.

Conform datelor literaturii mondiale şi din Moldova circa 60% din populaţie au lipsa a unui , doisau mai mulţi dinţi (33% - lipsa 1-3dinţi, 12% - a 4-6 dinţi, 4% a 7-9dinţi si 11%- a 10 şi maimulţi dinţi), adică fiecare a doua persoană necesită ajutorul medicului stomatolog cu scopprotetic.

ActualitateaMarea revoluţie în stomatologia secolului XXI constă în posibilitatea realizării

implanturilor dentare. Implantul dentar este o radacină artificială pe care chirurgul o introduce înosul maxilar sau mandibular, ca să susţină un dinte artificial sau o lucrare protetică de mai mareanvergură. Implanturile dentare oferă şansa redarii unui aspect natural, acesta pierzîndu-se prinlipsa unuia sau mai multor dinţi şi funcţiile masticatorii sunt reluate la capacitate maxima.

ScopulOptimizarea reabilitării pacienţilor cu edentaţii prin instalare a implantelor dentare

endoosoase în doi timpi pentru o eventuală protezare.

500

Materiale si metodeAnaliza literaturii de specialitate, în problema tratamentului edentaţiilor parţiale sau totale

cu ajutorul implantelor dentare in doi timpi.

Edentaţia

La pierderea unui dinte forţele masticatorii acţionează asupra dinţilor vecini, facîndu-i sa-şischimbe poziţia. Dintele ce se opune unui spaţiu gol începe să iasă din locul său, ceea ceinseamnă că este posibil pierderea, în timp şi pe acesta. Aceste fenomene de "deplasare" adinţilor de lînga dintele lipsă se numesc "migrări", care pot fi orizontale sau verticale. Deasemenea, o dată ce muşcătura se schimbă, devine tot mai dificilă mestecaţia şi s-ar putea săapară probleme la nivelul articulaţiei maxilarului. Dinţii ce nu au o poziţie normală sunt multmai greu de curaţat. Tartrul şi placa bacteriană se adună în locurile greu accesibile periuţei si aţeidentare, în locurile create prin schimbarea poziţiei dinţilor, provocînd carii şi boli parodontale.De asemenea, oasele maxilare, suferă fenomene severe de atrofie în timp, cu consecinţe esteticeşi funcţionale grave. Osul, neavînd stimulii funcţionali ce odată se transmiteau asupra sa prinintermediul radăcinilor, se atrofiază sub influenţa forţelor din timpul masticaţiei sau a celortransmise prin intermediul protezelor mobile.

Etapele montării implantului

Etapele montării implantului dentar şi procedura de inserare începe cu:1.Examenul clinic şi stabilirea planului de tratament.2. Efectuarea unor analize minimale (hemoleucograma, glicemie, calcemie, colesterol,

timp de sîngerare, timp de coagulare, transaminaze, uree, VSH,şi o radiografie specială, numităortopantomografie, care stabileşte în linii mari zestrea de os) şi evalaurea stării de sănătategenerală si orală. Însă cea mai importantă şi indispensabilă pentru diagnosticare şi stabilireaplanului de tratament în implantologie este tomografia computerizată. Tomografia computerizatăoferă implantologului toate informaţiile de care are nevoie pentru realizarea unei manopere cusucces.Este posibilă efectuarea unor masurători exacte,ceea ce prezintă o mare importanţă înspecial în zona laterală mandibulară dar şi la arcada superioară în zona sinusurilor si a foselornazale.

501

3. Şedinţa de inserare a implantului/ implantelor:

a. b.

c. d.

e. f.

a.Incizia gingiei; b.Determinarea punctului de reper exact locului implantului ; c.Crearealocaşului implantului; d. Însurubarea în os a implantului; e. Suturarea gingiei;

Perioada de ostiointegrarePerioada de osteointegrare este de 2-3 luni la mandibulă şi de 3-5 luni la maxilă . După

această perioadă se apreciează calitatea (gradul) osteointegrării implantelor care poate fi făcutăprin examenul radiografic (absenţa sau prezenţa radiotransparenţei osului periimplantar).

502

Etapa protetică

a. b.

c. d.

a. Fixarea formatorului de gingie (12 zile);b. Formarea canalului transgingival;c. Fixarea abatmentului;d. Protezarea provizorie;

Protezarea provizorie după perioada de vindecare si integrare a implantului dentar, arerol important in modelarea ţesuturilor gingivale limitrofe. Aceste lucrări provizorii preseazăţesutul moale din jurul bontului implantului dentar şi permit crearea unei papile dentare cu aspectnatural. După aceasta se recurge la etapa de protezare finală.

ConcluzieActualmente tot mai pe larg se recurge la tratamentul edentaţiilor prin aplicarea

implantelor dentare în doi timpi. Din cele expuse anterior putem spune că1. Succesul tratamentului depinde de corectitudinea planificării lui.2.În ceea ce priveşte alte tipuri de protezare, această metodă este mai costisitoare, însa

destul de importantă şi chiar în unele cazuri decisivă.3.Ca şi alte tipuri de tratament, această metodă nu garantează succes la 100% din cazuri.4. Implantul dentar în doi timpi este o bună alternativă în tratamentul edentaţiilor parţiale

şi totale.Pot spune cu certitudine că implantul dentar în doi timpi este o spernţă pentru pacienţi atît

în prezent cît şi în viitor.

Bibliografie1. Augustin M. Implantologia orală. Bucureşti: Sylvi, 2000;2. Augustin M. Protezarea pe implante. Etape clinice şi de laborator. Bucureşti: Sylvi, 2000;3. Sirbu Ioan. Curs practic de implantologie orală. Ediţia a doua. Bucureşti: Editura CTEA;4. Безруков В.М., Кулаков А.А. Зубная имплантация – из XIX века в XXI век. Российский

вестник дентальной имплантологии. 2003;5. Internet.