RABIA

Structura Fam. Rhabdoviridae International Committee on Taxonomy of Virus

Boală infecţioasă comună tuturor animalelor cu sânge cald, transmisă prin inoculare, virală, acută, meningoencefalită în care exprimarea agresivităţii este definitorie, sfârşitul → exitus.

- animale cu rol de rezervor natural- teritorii indemne → state insulare......... → arderea locului unde s-a muşcat / amputarea- primul vaccin în secolul XIX – din ţesut nervos infectat

Etiologie:- Fam. Rhabdoviridae, gen Lyssavirus- formă de glonţ- proteine de înveliş → ac. neutralizanţi şi hemaglutinanţi (in vivo)- proteine nucleocapsidale răspunzătoare de fixarea C;- neurotrop;- există determinanţi antigenici majori → serotipuri, şi determinanţi antigenici minori → tulpini → tulpini neacoperite antigenic de vaccinuri comerciale;

Antigenic: 4 serotipuri: 1 → clasic; virus sălbatic, ”de stradă” (Europa);2, 3 → Lagos şi Mocola (Africa)4 → Duvenhagen

- primele 3 serotipuri dau imunitate încrucişată.Inoculate pe orice cale, produc (15-30 zile) turbarea în forma ei caracteristică.

-virusul fix: perioadă fixă de incubaţie (6-7 zile), inoculate subcutan → nu produc îmbolnăviri, sunt imunogene; inoculate în SNC → turbare paralitică, tulpini folosite în profilaxie. ATENȚIE! Unele tulpini fixe atenuate prin pasaje intracerebrale pot determina paralizii ascendente.

- tipul de tulpină se coreleaza cu forma de boală furioasă sau paralitică, idem zona geografică.

Cerinţe biologice: se cultivă pe linii celulare stabilizate, pe sistem nervos central in vivo, pe ou embrionat.

Rezistenţa:- la pH stomac → 3-5 ore (transmitere pe cale digestivă);- în cadavre, la putrefacţie → până la 45 zile ( a nu se necropsia fără mănuşi, ochelari → se poate transmite prin mucoasa respiratorie anterioară, oculară)- rezistă la congelări – decongelări.

Șobolani, şoareci, lilieci ≡ rezervor, nu fac întotodeauna clinic boala, menţinând virusul în stare de latenţă.

Epidemiologie:

Răspândire: toate ţările lumii, excepţie unele din cele insulare; endemică în Peninsula Balcanică, centrul și vestul Europei, SUA, America de Sud: viteza de deplasare a frontului rabic cca 30-60 km/an.

Receptivitate: toate mamiferele şi accidental păsările.

Transmitere: - muşcătură - zgârietură ≡ inoculare salivă virulentă (excretare virus prin glanda salivară). - digestiv.

Factori de risc: specia, compoziţia salivei, tulpina, patogenitatea; nivelul la care s-a realizat muşcătura; interpunerea altor structuri între ţesut şi muşcătură.

Risc maxim: zonele foarte inervate (cap, gât, membru anterior); la membrele posterioare → 20%. Dacă muşcătura s-a realizat prin blană, pantalon, prezintă un risc mai mic de producere a bolii.

Dinamica:

- cazuri sporadice → mici enzootii la animalele domestice; - enzootic în mediul silvatic la vulpe şi lup (la noi: Suceava, Botoşani).-enzootică la unele specii şi în unele teritorii; -legată de sezonul de montă şi căutarea hranei.

Originea cazurilor de rabie la om 1987: 91% câine, 2% pisică, 3% alte animale domestice, 2% lilieci, 1% vulpea.

Patogeneza:- I multiplicare – în celulele musculare striate locale sau în celulele neuroepiteliale din mucoasa olfactivă.- II multiplicare – în placa neuromotorie, virusul se fixează pe terminaţiile nervoase şi se deplasează pasiv, centripet spre SNC – ”neuroprobazie”rabică (6 zile)

- în SNC se multiplică şi centrifug tot prin intermediul nervilor, diseminează în organe ≡ ”seprinevrită”, într-un interval de timp foarte variabil.

- multiplicarea în SNC este răspunzătoare de hiperestezie şi manifestările agresive.

- septinevrita la nivelul neuronilor motorii este responsabilă de fenomenul paralitic.

Animalele moarte de rabie prezintă incluzii şi particule virale, virtual, în toţi neuronii din creier, măduva spinării şi ganglionii nervoşi şi în cornee.

Se impun restricţii în cazul carcaselor sacrificate de necesitate.

Rabia - ciclul infecției și replicării virale

Rabia - ciclul infecției virale

TABLOU CLINIC

Incubaţie medie: 15 - 30 zile la carnasiere; 30-150 zile la bovine; la oi: 17-111 zile. - limite de variaţie 3 - 4 zile sau 11 ani: acceptată în mod curent durata de până la 1 an.

Evoluţie acută, cu două forme: furioasă şi paralitică.

CÂINE – 60-70% turbare furioasă

PISICĂ – mai frecvent forma furioasă

CABALINE, PORC – NU turbare furioasă, frecvent: turbare paralitică

Carnivore sălbatice – frecventă turbarea furioasă.

FORMA FURIOASĂ – 3 faze, 10 zile:

1. faza prodromală2. perioada de stare3. faza paralitică

1. FAZA PRODROMALĂ – 4 grupe de modificări:- modificări de comportament: ascundere, întuneric, nu răspunde la

chemare, speriat

- modificarea temperaturii: prima fază – 39,5 – 40oC ≡ febră premonitorie, care se remite după 4-5 zile.

- modificări hematologice: leucocitoză, dar cu modificări ale form. sanguine: eozinopenie, scăderea monocitelor şi a trombocitelor, creşterea PMN – sindrom hematologic de alarmă.

- modificări de apetit (pervertit, scăzut) – apetit hidric prezent, fără hidrofobie, doar imposibilitatea consumului datorită parezei (la om: frică la auzul picăturii).

2. PERIOADA DE STARE:

- dispare frica- halucinaţii (atacă şi obiecte inerte)- dispare instinctul de conservare- pupile dilatate, nistagmus şi strabism- frecvent lătrături cu sonoritate modificată din cauza paraliziei faringelui- facies agresiv- odată cu paralizia mandibulei – scurgerea filantă a salivei- hiperestezie: manifestă dromomanie- la sfârşitul perioadei – afonie.

3. FAZA PARALITICĂ – pareze, paralizii antero-posterior.

- moartea, frecvent consecutiv distrucţiei centrilor respiratori. - saliva animalelor infectate conţine virusul şi este ea însăşi infectantă

cu mult timp înaintea declanşării fazei prodromale. - saliva conţine virus cu maximum 10 zile înaintea declanşării

manifestărilor clinice →în cazul unei muşcături animalul este supravegheat 15 zile.

II. FORMA PARALITICĂ

- instalare cu progresie antero-posterioară.- primele două faze lipsesc sau sunt pasagere.

ATENȚIE! Apare sindromul de ”os în gât”.

TURBAREA:

BOVINE:

- FORMA FURIOASĂ: hipersalivaţie, nelinişte accentuată progresiv → pierderea instinctului de conservare, agresivitate îndeosebi faţă de câini, paralizie generalizată, moarte. - FORMA PARALITICĂ: sensibilitate glosofaringiană cu disfagie, inapetenţă, hipersalivaţie, paralizie, decubit, agonie şi moarte.

OVINE / CAPRINE – forma furioasă, rar paralitică, similar bovine.

CAL: nelinişte, agresivitate, muşcături, prurit → automutilare, paralizie.

PORC: agitaţie, zgomote permanente, paralizie, moarte.

PĂSĂRI: agitaţie, ţipete caracteristice, agresivitate, paralizie, moarte.

TABLOU LEZIONAL:

- caracteristic în faza paralitică → musculatură emaciată, păr murdar, bot şi tren anterior murdărite de salivă, leziuni traumatice, (fracturi).- uneori se poate descoperi plaga rabigenă agravată de prurit.

La deschiderea cadavrului:- sânge de culoare închisă coagulat parţial, aspect asfixic- corpi străini în stomac- examenul SNC – congestie şi edem meningeal.

Histopatologic:

- în SNC şi ganglionii nervoşi → incluzii şi corpusculi

- în neuronii SNC (cornul Amon, cerebel) → incluzii intracitoplasmatice oxifile (valoare patognomonică)

- distrucţii neuronale (proces distrofico-necrotic) se dezvoltă un proces reparator cu celule gliale → apar noduli Babeş.

- la nivelul encefalului → meningoencefalită limfocitară nepurulentă ≡ infiltraţie limfocitară difuză în SNC.

-perivascularită limfocitară

-în ganglionii senzitivi – proces de proliferare glială – noduli (fenomen evidenţiat de van Gehuchten – Nellis)

DIAGNOSTIC

Suspiciune clinică: forma furioasă / forma paralitică

Diagnostic diferenţial faţă de entităţile exprimate prin sindroame nervoase proprii fiecărei specii.

Confirmare prin metodologie oficială bazată pe declanşarea simultană a trei tipuri de investigaţii.

Materialul patologic: substanţa nervoasă din encefal, amprentă din glanda salivară sau cornee.

METODE: IF, examen histopatologic şi bioprobă pe şoricei sugari sau iepure.

IF → pe amprenta de SNC cu ser antirabic marcat cu substanţe fluorescente; limitele metodei - ţin de metoda şi de stadiul evolutiv al bolii în momentul recoltării materialului patologic; reacţii fals pozitive (captarea de către antigen fluorescent a celulelor moarte). Avantaj → rapiditate (maxim 3 ore).

Examen histopatologic → necesită minimum trei zile → rezultat pozitiv: incluziile intracitoplasmatice oxifile Babeş-Negri (absenţa lor nu exclude boala) → unele tulpini nu produc incluzii; la unele specii există localizare mai frecventă în anumite regiuni (rumegătoare – cerebel; câine → strat poliedric Ammon).

Bioproba → inoculare de triturat de SNC aseptizat intracerebral la şoriceii sugari sau în limbul sclerocorneean la iepure; - şoriceii se ţin sub observaţie 21 zile → cei care au murit după a 5-a zi se examinează prin IF şi histopatologic.

COMBATERE:

-confirmarea bolii obligă la declarare şi insituirea măsurilor de carantină de gr.III.

Animalele din zona de carantină au următorul statut:- animal turbat: care exprimă semne caracteristice bolii şi este confirmat prin tehnicile de laborator.NU se sacrifică pentru confirmare ci se aşteaptă exitusul datorat bolii.

- animale suspecte de turbare – animale care au muşcat sau zgâriat: sechestrare, instituire a perioadei de observaţie sanitară timp de 15 zile de la muşcătură.(dacă apar semne în ziua a 15-a → saliva nu conţinea virus la data muşcăturii)

Animale suspecte de contaminare:- animalele ce au fost muşcate de un animal turbat se numesc animale contaminate: se sacrifică dacă nu au muşcat sau se instituie ”perioada de observaţie” dacă au muşcat. - animale ce au fost muşcate de animale suspecte de turbare: conduita pentru animale suspecte de turbare (care au muşcat) şi se încheie perioada de observaţie după ce s-a dat verdictul pentru animalele sursă.

Dacă alte specii de animale (”fund de sac epidemic„) decât carnivorele se află în categoria suspect de contaminare sau de turbare, conduita este condiţionată de intervalul de la agresare.

- Animalele de interes economic mușcate de animalele suspecte sau turbate în primele 6 zile de la data presupusei expuneri se sacrifică de necesitate şi se dau în consum condiţionat, după îndepărtarea locului muşcăturii, capului şi coloanei vertebrale.

- Peste 6 zile de la contaminare → distrugerea cadavrului în totalitate.

Vaccinarea profilactică numai de necesitate la animalele necontaminate din zona carantinată.

La câine, pisică, animale sălbatice → imunoprofilaxie obligatorie (la câini – vaccinare obligatorie anual de la 12 săptămâni, apoi anual).

VACCIN → tradiţional (preparat pe creier de oaie cu tulpini de virus rabic fix).- pot da accidente în cazul repetării (1‰) datorită sensibilizarii faţă de mielină → şoc anafilactic, uneori paralizie progresivă ascendentă.

Se recomandă antihistaminice şi corticosteroizi la animalele de interes economic.

Vaccinuri obţinute pe culturi celulare → administrate de la 12 săptămâni (min 3 luni). - preparate cu tulpini vii atenuate (SAD, ERA) pe linii celulare renale de porc şi hamster;- preparat cu tulpini adaptate pe ou de găină (avianizate): tulpina FLURY, HEP şi LEP

Pentru lichidarea focarelor silvatice de rabie s-au omologat procedee de vaccinare cu momeli inoculate cu virus rabic şi administrate în pădure (capete de pui, carne de peşte cu capsule).

Vulpea: devine blândă, intră în curţile oamenilor, devine afectuoasă şi uneori muşcă. Atenţie! la jupuirea naimalelor de blană (vânate sau găsite moarte).

S-a reuşit indemnizarea unor teritorii: state insulare, Canada, Finlanda, Suedia, Danemarca.