RCIS nr 23 din 2008

3

Review of Research and

Social Intervention

Revue de Recherche et Intervention Sociale

Editura Lumen, 2008

Universitatea „Al. I. Cuza”, Ia[iDepartamentul de Sociologie[i Asisten]\ Social\

Holt Rom=niaProgramul pentru Promovarea

Asisten]ei Sociale

www.asistentasociala.ro

Revista de cercetare[i interven]ie social\

Volumul 23

decembrie 2008

4

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 23/2008

Revista de cercetare[i interven]ie social\

acreditat\ CNCSIS, cod 657

Director: prof.dr. Vasile MIFTODERedactor [ef: conf. dr. {tefan COJOCARU

Secretar general de redac]ie: lect. dr. Daniela COJOCARU

International Advisory Boardprof.dr. Nadji RAHMANIA – USTL Lille, Fran]a

prof.dr. Patrick LeGuirriec – Université Tours, Fran]aprof.dr. Victor Groze – Case Western University, Cleveland, SUA

prof.dr. Einar Helander – Lisabona, Portugaliaprof.dr. Karl Garber – ENSP Rennes, Fran]a

dr. Lindi Endicott – Planned Parenhood, SUAprof.dr. Vicky Buchan, Colorado State University, SUA

prof. dr. Catherine SELLENET, Université of Nantes, Franceprof. dr. Gérard NEYRAND, Université de Toulouse, France

Consultan]i pentru domeniul protec]iei copilului[i a familiei

Pintilii PENCIUC/Director Executiv Adjunct DGASPC Ia[i,Maria Felicia MIHAI/Director Executiv DGASPC Boto[ani,

Ionel {tef\nic\ ARMEANU/Director Executiv DGASPC Vaslui,Marian LOSPA/Director Executiv DGASPC Neam], Sorin

BRA{OVEANU/Director Executiv DGASPC Bac\u

Colectivul de redac]ie

Antonio SANDU, Asocia]ia Lumen; Iuliana Z|GAN, HoltRom=nia; Elena MOCANU, Holt Rom=nia; lect. dr. Nicoleta

NEAM}U, Universitatea Babe[-Bolyai Cluj Napoca;M\d\lina Constantin, DGASPC Ia[i; Raluca Popescu, ICCV

Bucure[tiISSN: 1583-3410 (varianta tiparit\);ISSN: 1584-5397 (varianta online)

Editura Lumen, Ia[iAdresa redac]iei: Holt România FCSSCF Filiala Ia[i, Ia[i,

str. Bistri]a, nr. 7, Bl. B13, parter, ap.3, tel./fax: 0332.402515,email: [email protected]

5

Realitatea pe masa de disec]ie

Revista de cercetare [i interven]ie social\

Parentalité et dignité sociale en situation de précarité et de contrôle judiciaire[Parenthood and social dignity when in precarious and judicial control]Catherine SELLENET .......................................................................... 7

Migra]ia rom=nilor `n Uniunea European\[The migration of Romanians in European Community]Ion I. IONESCU .................................................................................. 23

Perspective interna]ionale în asisten]\ social\[International perspectives in social work]Doru BUZDUCEA .............................................................................. 37

Fenomenului migra]iei ilegale [i specificul lui în România[The illegal migration phenomenon and hisspecificity for Romania]Marius Iulian PREDESCU ................................................................. 51

Violen]a familial\ – factor de risc în delincven]a juvenil\[Domestic violence – a risk factor in juvenile delinquency]Maria SANDU .................................................................................... 63

Teorii despre...

6


Definirea serviciilor [i selectarea metodelor de interven]ie social\pentru copilul aflat în dificultate în unit\]ile sanitare. Provoc\ri [i limite[Defining the services and selecting the methods of interventionfor children in difficulty abandoned in medical units.Challenges and limits]Anca CLIVE} ..................................................................................... 83

Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\ .................................... 101

Expert Projects ...................................................................................... 103

Din experien]a practicienilor

Prezent\ri organiza]ionale...

7

Working togetherwww.asistentasociala.ro

Parentalité et dignité sociale en situation deprécarité et de contrôle judiciaire

[Parenthood and social dignity when in precarious and judicial control]

PhD Catherine SELLENETProfesseur en sciences de l’éducation

chercheur au Labécd, Université de Nantes

Abstract

Some parents suffer from a combination of difficulties. They are bothprecarious, or even excluded from the work sphere, and vulnerable within thefamily sphere and child welfare measures show it. Yet, work and family spheresare supposed to frame any normally integrated individual. Without these twofoundations, the risk of no longer belonging increases. To counter the risk ofbreakdown of social cohesion numerous interventions now put the emphasis onsupporting parents, enhacing parental skills, looking for a more balanced andrespectful partnership regarding parents’role. They must, as the expression goes,‘be ackowledged’ to retain their social dignity. But, what is beyond the phrase‘being ackowledged’? Which forms does it take within parenthood register in theeyes of the professionals? And, what do parents say about this strange experiencewhich summons them to be helped, whether they like it or not, bring up andeducate their children?

Keywords: parenting, social dignity, stigmatisation, social care of childhood

Problématique

Selon le rapport de l’Oned de 2005, 138 335 enfants dépendent de la Protectionde l’enfance (chiffres 2003) dont 112 403 confiés à l’Aide sociale à l’enfance, soitpar mesure administrative (28 586) soit par mesure judiciaire (83 817). Si onajoute aux enfants placés, les aides éducatives en milieu ouvert, le nombre desenfants protégés atteint 215 849, soit 1,7% de l’ensemble des moins de dix huitans. C’est un pourcentage que l’on peut trouver modeste sur le plan national, mais

8


pour les parents concernés la mesure vient signifier un écart par rapport à lanorme qui veut que l’État n’intervienne qu’à titre subsidiaire dans la vie desfamilles et l’éducation des enfants. Être le parent d’un enfant placé n’est pasanodin et l’on peut penser que cette expérience peut jouer comme une stig-matisation suscitant des sentiments d’indignité et une atteinte de l’estime de soi(Croizet-2003). Par définition être stigmatisé, c’est posséder une identité dé-valorisé, jugée inférieure par les autres (Crocker - 1998). C’est également êtreacculé au bas de l’échelle sociale (Link - 2001). Quoique sommaire, cette défi-nition rend bien compte des caractéristiques de la population étudiée dans cetterecherche. La valeur que nous nous attribuons en tant qu’individu n’est pasabsolue. Elle est le produit de dynamiques interpersonnelles et sociales complexes.Si l’estime de soi est en partie le reflet des évaluations de soi par autrui, uneattention particulière doit être portée aux effets des évaluations des travailleurssociaux sur les parents concernés. Les rapports Bianco Lamy puis celui plusrécent de Naves-Cathala (2000) sont venus dénoncer l’éviction des parents etcombien il paraissait “abusif de parler de contractualisation de l’action éducative”.La conclusion du rapport de Naves-Cathala était édifiante : “En conclusion, lamission estime que, si des progrès indéniables ont été faits au cours des vingtdernières années pour le bien-être des enfants et adolescents concernés par desmesures de protection, des lacunes majeures demeurent quant à l’aide qu’ilconvient d’apporter à leurs parents. C’est donc aussi à leur égard, en raison desdroits fondamentaux qu’ils possèdent, et dans l’intérêt de leurs enfants, malgré età cause de leurs défauts et de leurs qualités, qu’il convient de porter une attentionrenouvelée.”. La recherche que nous présentons s’inscrit dans cette perspective,elle pose le problème du devenir de la parentalité dans les situations de contrôleadministratif ou judiciaire, que ce contrôle prenne la forme d’une AEMO, d’unplacement en famille d’accueil ou institution, ou d’un placement judiciaire audomicile des parents, formule nouvelle expérimentée dans quelques départements.Reprenant les travaux sur la parentalité initiés par le Ministère dans les années1990 (Houzel-2002), nous interrogeons dans cette recherche les trois axes de laparentalité (axe de l’exercice de la parentalité, axe de l’expérience subjective dela parentalité, axe de la pratique de la parentalité) sous l’angle de la reconnaissancesociale. Les parents sont-ils reconnus du point de vue de leurs droits (axe del’exercice de la parentalité, de leur expérience sensible de la parentalité (émotions-axe de l’expérience), de leurs pratiques éducatives (axe de la pratique) ? Comments’exprime cette reconnaissance, au moment même où le législateur (loi 2002-2 du2/01/2002 rénovant l’action sociale) rappelle les droits fondamentaux de la per-sonne aidée comme :

- le respect de sa dignité, de son intégrité, de sa vie privée, de son intimité etde sa sécurité;

- le libre choix entre les prestations adaptées qui lui sont offertes ;

9

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE

- une prise en charge et un accompagnement individualisé de qualité favorisantson développement, son autonomie et son insertion, adaptés à son âge et à sesbesoins, respectant son consentement éclairé qui doit systématiquement êtrerecherché lorsque la personne est apte à exprimer sa volonté et à participer à ladécision ;

- la confidentialité des informations la concernant ;

- l’accès à toute information ou document relatif à sa prise en charge, saufdispositions législatives contraires ;

- une information sur ses droits fondamentaux et les protections particulièreslégales et contractuelles dont elle bénéficie, ainsi que sur les voies de recours à sadisposition ; la participation directe ou avec l’aide de son représentant légal à laconception et à la mise en œuvre du projet d’accueil et d’accompagnement qui laconcerne.”

Sur le plan théorique, cette recherche s’appuie sur les nombreux travaux sur laparentalité en milieu précaire, cités dans cette même revue par Zaouche-Gaudron.Nous y ajoutons les écrits de Gérard Neyrand (2004) et de Claude Martin (2004)sur la monoparentalité précaire. Tous ces travaux mettent l’accent sur l’impactdes dimensions socio-économiques et culturelles sur la parentalité et sur lesdifficultés à être parent en contexte précaire. Pour ce qui concerne les théories dela reconnaissance, les supports conceptuels ne manquent pas. Ils vont de Hegel àAxel Honneth (2000), en passant par Paul Ricœur (2004) pour une approchephilosophique. Pour une approche plus sociologique des sentiments d’exclusionliés à un défaut de reconnaissance, nos auteurs de référence ont été Vincent deGaulejac pour la lutte des places (1994) et les sentiments de honte (1996) et SergePaugam pour les stratégies développées par les parents face à la disqualificationsociale (1991 et 1996). L’approche que nous proposons est multidimensionnelleet transdisciplinaire, faisant appel à la fois à la psychologie, la sociologie et auxsciences de l’éducation, trois disciplines auxquelles nous appartenons. Cet articleprésente les principales conceptions de la reconnaissance utiles à notre objet derecherche, et les premiers résultats d’une recherche qui porte sur 300 enfantsplacés.

Méthodologie

La méthodologie utilisée est à la fois quantitative et qualitative. Dans unerecension des recherches effectuée en 2004 (18 thèses et 32 rapports de recherche),Michel Boutanquoi fait un constat sévère : “nos connaissances, tant en ce quiconcerne les caractéristiques socio-économiques des familles qu’en ce qui con-cerne plus précisément les enfants pris en charge, demeurent approximatives.Non pas que nous ne sachions rien mais ce que nous savons repose sur des

10


agencements incertains de données éparses et parcellaires.”. Par un questionnairerempli par l’éducateur référent, nous avons collecté l’ensemble des donnéesconcernant chaque enfant, dans la logique du modèle de Bronfenbrenner. Larecherche a été effectuée au sein de la Sauvegarde de l’enfance 44, à partir dechaque structure d’intervention : placement familial, internats, aemo, placementjudiciaire à domicile, prises en charge des jeunes majeurs. Tous les enfantsprésents à la date de la recherche ont été compris dans le corpus, soit 300 enfants.Chaque questionnaire comprend 150 items permettant de cerner le milieu familial,le parcours de l’enfant, son développement, les diverses interventions proposéesà la famille, les pratiques de suppléance de la structure prenant en charge l’enfant,les interventions dites de “travail avec les familles”. Les données ont été analyséesavec le logiciel Sphinx. Secondairement, nous avons procédé à des entretienssemi-directifs avec des parents vivant soit un placement de leur enfant, soit unemesure de placement judiciaire à leur domicile, supposant une présence im-portante de l’intervenant dans leur intimité. Ces entretiens ne sont pas repré-sentatifs du corpus, mais illustratifs, dans la mesure où les parents-témoins ont étéproposés par la Sauvegarde et non tirés au hasard statistique. Les entretiens ontété enregistrés et anonymés (15 entretiens), puis traités par repérage des unitéssémantiques. Chaque entretien présentait les mêmes étapes : remémoration descauses amenant l’intervention des professionnels de l’enfance, explicitation desinterventions proposées sous l’angle de la méthode et de la rythmicité, analysedes rapports professionnels-parents, expression des émotions ressenties lors desinterventions, modifications et devenir de la parentalité dans le cadre imposé,propositions de modifications dans les interactions parents-professionnels. Cettepartie consacrée aux entretiens est toujours active, le corpus devant être augmenté.

Présentation de quelques résultats

Du point de vue de l’emploi

Ce que nous percevons de l’origine socio-économique des familles confirmeleur précarisation. Pour notre corpus, la profession du père est non connue par lesprofessionnels dans 20 % des cas. Le père appartient à la catégorie “ouvrier” dansun tiers des situations, mais il est au chômage indemnisé ou non pour tous lesautres (soit la moitié). Les professionnels signalent un père reconnu commehandicapé dans 2 % des cas et une marginalisation proche du quart monde pour6 % d’entre eux. Les mères sont encore plus précaires, moins de 10 % se déclarentau travail (15 % si on compte le travail saisonnier), 30 % sont au foyer, toutes lesautres se déclarent sans emploi (38 %) ou bénéficiaires du RMI, de l’API oud’allocations cotorep (10 %). À l’évidence, les mères sont mieux connues que lespères, car le taux de non réponse est pour elles de 7,8 % seulement. Au vu de cesrésultats, nous pouvons sans peine appliquer à cette population la lecture de

11


Robert Castel sur la désaffiliation. Les théoriciens de l’exclusion, comme RobertCastel et Serge Paugam, accordent à la sphère du travail et à la sphère familialeune importance de premier poids. Ce sont ces deux sphères qui garantissent uneinsertion. Que l’une d’entre elles soit fragile et la désaffiliation pointe son nez. En1991, Robert Castel donne cette définition de l’exclusion : “c’est un processus dedésaffiliation d’une population mise à l’écart de l’emploi et mal inscrite dans descadres de solidarité concrètes”. C’est selon Robert.Castel la solidarité de voisinageet la solidarité familiale qui évitent de glisser totalement dans l’exclusion. Laperte du logement n’est que la conséquence visible de cette mauvaise inscriptionfamiliale. À partir de cette définition, Robert Castel propose une typologie desmodalités d’existence. On y trouve la zone d’intégration, favorable aux individusjouissant de tous leurs droits et d’un bon réseau de sociabilité ; la zone de vul-nérabilité où se trouvent les personnes à la fois précaires dans la sphère de l’emploiet fragiles du point de vue relationnel ; la zone d’assistance des sans emploifaisant jouer la solidarité collective et familiale ; enfin la zone de désaffiliationqui conjugue l’absence d’emploi et l’isolement relationnel. Avec une autre ter-minologie Serge Paugam (1991) distingue également quatre catégories : les inté-grés, les fragiles qui sont les vulnérables de Robert Castel, les assistés et lesmarginaux qui sont les désaffiliés pour Castel. Plus intéressant encore, SergePaugam décline des sous-groupes dans ces populations et distingue parmi lesfragiles ceux qui ont intériorisé cette fragilité (vécu de honte, d’humiliation, dedésarroi, de repli) de ceux qui la négocient (l’infériorité du statut est vécue commetemporaire). De même, dans la zone d’assistance, Serge Paugam repère troistypes de bénéficiaires : ceux qui pratiquent une assistance différée et refusent leplus possible l’aide des services sociaux ; ceux qui sont installés dans l’assistanceet négocient habilement avec les professionnels de l’enfance ; ceux qui reven-diquent l’assistance, en retournant le stigmate et en accusant la société de tous lesmaux. Enfin, la marginalité peut être conjurée lorsque l’individu reste motivé parune éventuelle réinsertion sociale, elle est par contre organisée lorsqu’un nouveaucadre culturel a été élaboré par la personne lui permettant de résister symbo-liquement à la stigmatisation.

Du point de vue des solidarités relationnelles

La lecture de nos statistiques montre que peu de parents appartiennent à lacatégorie des intégrés. La plupart des parents sont dans la zone de vulnérabilité,dans la zone d’assistance voire de marginalisation sur le plan de l’emploi. Il en estde même sur le plan familial. 20 % des parents de notre corpus sont en couple,50 % sont séparés, 5 % sont en cours de séparation et 15 % en familles recom-posées. À noter que 4 % des mères vivent en centre maternel, 4 % sont accueillisdans la famille élargie (contre 2 % des pères). La solidarité familiale ou amicalen’est pas absente mais elle est relative : 33 % des familles sont dites isolées, 45 %sont entourées et peuvent trouver de l’aide, et 17 % sont entourés d’amis mais

12


également démunis, dans 5 % des cas on ne sait rien de l’environnement familial.Ces chiffres sont sans doute à lire avec précaution car ils sont le reflet desreprésentations des professionnels et ne concordent pas forcément avec la per-ception parentale. Certains réseaux de sociabilité restent invisibles pour les pro-fessionnels, soit parce qu’ils sont volontairement masqués, soit parce que lesprofessionnels ne savent pas les repérer. Les professionnels imaginent souventque la précarisation ou la marginalisation est synonyme de crise ou de rupture dulien social. Or il ne faut pas confondre le lien social (comme modèle d’intégration)et les liens sociaux. Vivre sur les marges ne veut pas dire être en rupture de lienssociaux. Vivre sur les marges ne veut pas dire être exclu. Certains parents ont unréseau d’entraide qui échappe à la connaissance des travailleurs sociaux. Ceciétant dit, nous avions fait en 2001 une recherche directement auprès des parentsd’enfants placés (N=202) où cette question de l’aide possible ou exclue appa-raissait. Or sur 202 parents, 22 % avaient répondu être seuls, sans recours, pouréduquer leur enfant. La solitude est donc parfois au rendez-vous des trajectoires etrend difficile la parentalité.

Atypiques sur le plan de l’inclusion, ces familles le sont également sous l’angledes naissances. Le nombre d’enfants né d’un même couple est le suivant : 21 %avec un unique enfant, 28 % avec deux enfants, 22 % avec trois enfants, 20 %avec quatre à six enfants, 6 % avec plus de six enfants (3 % de non réponse).Avoir des enfants, c’est peut-être la seule richesse et la seule façon d’existersocialement pour ces familles, aussi mesure-t-on mieux l’atteinte ressentie lorsquela disqualification s’opère sur le terrain de la parentalité, le sentiment d’indignitéqui en résulte et l’extrême sensibilité à toute intervention mettant à mal le sen-timent de reconnaissance.

Que veut dire être reconnu ?

Les auteurs qui ont marqué nos travaux, par leur approche philosophique oupolitique, ont été principalement Richard Sennett (2003) et Paul Ricœur (2004)L’ouvrage de Richard Sennett intitulé Respect, de la dignité de l’homme dans unmonde d’inégalité s’ouvre par un constat : “les clients de l’Aide sociale se plai-gnent souvent d’être traités sans respect. Mais le manque de respect dont ils fontl’expérience ne vient pas seulement de ce qu’ils sont pauvres, âgés ou malades.La société moderne manque d’expressions positives du respect et de la recon-naissance d’autrui.”. Pour Richard Sennett, qui utilise l’exemple de l’orchestremusical pour expliciter ce qu’est le respect, celui-ci est avant tout le “fait deprendre au sérieux les besoins de l’autre”. Sennett distingue ensuite ce qui est dûau statut ou au rang, notant que “ce sont les besoins du supérieur qui comptent,c’est lui qui obtient la reconnaissance”. Le “prestige”, est un autre aspect de lareconnaissance. “Il renvoie aux émotions que le rang suscite chez les autres, mais

13

la relation entre statut et prestige est compliqué. Un rang élevé ne dicte pasinvariablement un grand prestige”. Pour Richard Sennett, le respect et la recon-naissance sont synonymes. Reprenant les écrits de John Rawls, R.Sennett noteque la reconnaissance signifie “respecter les besoins de ceux qui sont inégaux”.Chez Jürgen Habermas, “c’est respecter les vues de ceux que leurs intérêts condu-isent à ne pas être d’accord”.

Cette première approche peut aisément être illustrée par le témoignage deMonsieur D, recueilli en 2005 : “Ma fille a été placée en famille d’accueil à l’âgede deux ans, en raison de l’alcoolisme maternelle. C’est moi qui ai demandé leplacement parce que j’étais infirmier psychiatrique et je me rendais compte quel’enfant était en danger. Ma fille a aujourd’hui huit ans, et je ne la vois qu’uneheure tous les quinze jours en présence d’un éducateur. Je n’ai jamais vu où ellehabite, elle a été hospitalisée pour ses oreilles et je n’ai eu que le droit de signerl’autorisation d’opérer sans droit de visite supplémentaire. Les cadeaux, commeles vêtements sont refusés, ils ne sont pas du goût de la famille d’accueil. A mademande de baptême pour ma fille, on m’a répondu que ce serait fait sur le tempsde visite, ce qui enlève tout sens au sacrement. Je voulais que ma fille apprenneà faire du vélo, j’en ai amené un dans le coffre de la voiture, il y est resté, on m’adit que nous n’avions pas le temps. Pour la demande d’autorisation de sport, j’ainoté que c’était l’adresse de la famille d’accueil qui figurait et non la mienne.Bref je suis un père en pointillés, entre parenthèses, je n’ai pas le droit derencontrer les institutrices de ma fille. Je me sens humilié, on me présente commequelqu’un de dangereux alors qu’on oublie que je suis à l’origine de la demandede placement. Ce placement, c’est pour moi comme un nodule cancéreux aveclequel je vis, je suis dans la vase et je m’y enfonce. Je suis comme dans une prisonavec des interdits partout, une prison virtuelle mais pire qu’une prison réelle carlà je ne sais pas combien de temps va durer la peine. C’est comme une verrue quivous gratte tous les jours, ma vie tourne autour de cela. Je reste sans doute le pèreaux yeux de ma fille, mais elle a huit ans et je n’ai jamais pris un repas avec elle,j’en rêve…”)

Les besoins et les valeurs de Monsieur D ne sont pas reconnus comme tels. Niles désirs de baptême, ni les goûts, ni les apports éducatifs ne sont compris, ce quisuscite un sentiment explicite d’humiliation. L’humiliation est une blessure del’amour propre, la perte de l’honneur. En ce sens Pierre Bourdieu, dans le sens del’honneur (2000) pouvait noter : “l’honneur suppose un individu qui se saisittoujours sous le regard des autres, qui a besoin des autres pour exister, parce quel’image qu’il forme de lui-même ne saurait être distincte de l’image de soi qui luiest renvoyée par les autres”. Dans cet entretien, Monsieur D dénonce l’image quilui est renvoyée dans le regard des professionnels de l’enfance, celle d’un pèredangereux, inutile, en pointillés.

La lecture de Paul Ricœur apporte de nouvelles pistes de réflexion. Pour PaulRicœur, la reconnaissance a trois visages.


14


Reconnaître signifie identifier

La reconnaissance, c’est d’abord identifier, reconnaître une personne, se remettredans l’idée quelqu’un ou quelque chose que l’on connaît. Ce quelque chose ou cequelqu’un est reconnu à l’aide de marques, de signes distinctifs. Cette premièrepiste interroge nos représentations concernant les parents, les signes auxquelsnous sommes sensibles pour les désigner comme “cas sociaux”. Cette piste seraitégalement intéressante à creuser pour comprendre l’extrême sensibilité des parentsà toute action des professionnels sur le corps de l’enfant. La fameuse coupe descheveux, décidée unilatéralement par les familles d’accueil, déclenche souventdes réactions parentales explosives. Mais si on se rappelle que reconnaître c’estidentifier à des signes distinctifs, on mesure combien l’enfant métamorphosédevient un étranger pour les siens.

La reconnaissance comme responsabilité, se reconnaître soi-mêmecapable de…

Le deuxième temps de la reconnaissance introduit une dimension réflexive sursoi-même. Reconnaître, c’est admettre pour vrai, avouer, confesser une faute ouune erreur, être reconnu comme coupable ou comme capable, c’est pouvoir dire etpouvoir faire, pouvoir raconter et se raconter. La reconnaissance de soi, selonPaul Ricœur, suppose que l’homme se reconnaisse agissant. Ce deuxième tempsde la reconnaissance débouche sur l’imputabilité, la reconnaissance de la respon-sabilité. Le sujet est comptable de ses actes au point de pouvoir se les imputer àsoi même. Cette reconnaissance de soi, requiert à chaque étape, l’aide d’autrui,l’identité ne se construisant que dans un rapport à l’Autre. Cette seconde étapeinterroge cependant l’analyse faite par le professionnel de la situation du parent.La question de l’imputabilité n’est pas neutre. De quoi le parent est-il responsable,de quoi doit-il se reconnaître coupable? Lorsque nous avons demandé aux pro-fessionnels de nommer les causes de l’intervention, nous avons obtenu les résultatssuivants, classés par ordre hiérarchique de citation (choix multiples) :

- Les carences éducatives (49 %).- Les difficultés d’encadrement (41 %)- Les problèmes de couple (29 %)- Les problèmes relationnels avec l’enfant de type fusion (29 %)- Un climat de violence (29 %)- Une absence de règles (27,5 %)- Des négligences graves (25 %)- De la maltraitance psychologique (23 %)- Des problèmes de type psychiatrique (19 %)- Des relations parents-enfants de type rejet (17 %)- De la maltraitance sexuelle (17 %)

15

- Des actes délictueux (14 %)- De la pauvreté (12 %)- De la précarité (12 %)- Du désintérêt (10 %) et de la maltraitance physique (10 %)

Sur quinze propositions, la pauvreté et la précarité n’apparaissent qu’en douzeet treizième position. Cette longue liste montre la multiplicité des problèmesrencontrés mais confirme une lecture psychologique voire psychologisante desproblèmes. La pauvreté et la précarité ne sont citées qu’en fin de liste, pluscomme un épiphénomène que comme une cause réelle. L’individu d’aujourd’huiest bel et bien celui qui “doit s’en sortir”, qui doit savoir gérer sa vie et la réussirindépendamment du contexte réel d’existence. C’est lui qui est faillible, lui quiéprouve des difficultés relationnelles, lui qui ne sait pas donner les repères. Dupoint de vue de la reconnaissance comme responsabilité, imputabilité, les chosessont claires. Seul l’individu est responsable, l’environnement n’est qu’une ultimetouche pour comprendre les difficultés rencontrées. Dès lors, les parents hésitentà demander de l’aide. Se conformant au modèle de l’individu autonome et res-ponsable, ils omettent d’évoquer leurs difficultés “Je n’ai pas sollicité mes pa-rents, je pensais m’en sortir toute seule, je cachais tout. J’avais envie d’êtrereconnue comme parfaite. Pour Jules, je voulais qu’il ait tout.” (Mère d’unenfant placé). Dans l’idéologie de la performance, cette maman montre combienle modèle de la perfection a fonctionné, jusqu’à l’épuisement, jusqu’à la ruptureet la “fatigue d’être soi” pour reprendre l’expression d’Alain Ehrenberg (2000).

La disqualification sociale décrite par Serge Paugam, est dès lors peu pensée,par les professionnels de l’enfance. Ce qui fait dire à Richard Sennett “quand onpresse les clients de l’Aide sociale de retrouver le respect d’eux-mêmes, cela veutdire en général qu’ils doivent devenir matériellement autonomes”. Or le “respectde soi ne saurait se gagner de la même façon qu’on gagne de l’argent”. Dans cedeuxième temps de la reconnaissance, les entretiens dévoileront toutes les formesde doute et d’acceptation avec réticence de l’imputabilité, de déni, de construc-tions imaginaires, de résistances et de retournement du stigmate, pour ne pasreconnaître ce que l’on est ou comment on est perçu. Ces mêmes entretiens ferontapparaître combien la deuxième proposition de la reconnaissance, être reconnucapable de, est peu active. Si les parents sont reconnus coupables de défaillancesmultiples, ils sont à l’inverse peu reconnus capables de, comme s’en plaindracette mère de deux enfants placés :

“Je m’attendais à ce que des éducateurs viennent chez moi, c’était normal pourprotéger les enfants. Je comprenais qu’ils évaluent mes compétences. Avec toutce que l’on voit dans les journaux, je comprends leurs craintes. On ne peut pasadmettre la récidive. Je sais qu’il y a des parents qui se croient capables et qui nele sont pas. Si c’était dans le but de récupérer mes enfants, je me pliais à cetteintervention. Mais en contrepartie, il faut pointer les efforts des parents, leurs


16


progrès. Il faut différencier les parents qui veulent s’en sortir des autres. Lesdroits des parents sont bafoués. Il faut les aider, ne pas les juger de suite.”

La reconnaissance comme réciprocité ou reconnaissance mutuelle

Surgit en fin de parcours du terme “reconnaissance” un hôte inattendu, lareconnaissance comme gratitude, avoir de la reconnaissance pour quelqu’un. PourRicoeur, la reconnaissance peut devenir mutuelle, réciproque. Reconnaître l’autre,et être reconnu par lui, tel est pour chacun l’enjeu fondamental. Comment et sousquelles formes arrive-t-on à cette reconnaissance mutuelle, fortement souhaitéepar les professionnels qui attendent des parents qu’ils aient “une demande” qu’ilspourront “travailler” si possible, voire satisfaire ?

À cette question, ce sont surtout les travaux d’Honneth qui nous serviront defil directeur. La question de la demande de reconnaissance sociale est analyséepar Axel Honneth dans un ouvrage intitulé La lutte pour la reconnaissance publiéen 1992 en Allemagne. Reprenant les travaux de Hegel, de Mead et de Winnicott,Honneth propose une théorie des rapports humains basés avant tout sur une luttepour la reconnaissance, qui conditionne le développement à la fois du sujet et dela société humaine. Disons d’emblée que pour Axel Honnett, la reconnaissanceest une lutte, et qu’il existe trois formes vitales de reconnaissance pour l’individu :la reconnaissance affective ; la reconnaissance juridique ; la reconnaissance- es-time sociale. Pour Honneth, le premier mode de reconnaissance est un mode dereconnaissance affectif : vivre et exister aux yeux de quelqu’un, être digne d’amour,être aimé et aimant. Ne pas être reconnu digne d’affection, reste une blessurenarcissique souvent indépassable. La reconnaissance juridique est la relation danslaquelle l’alter et l’ego se respectent réciproquement comme des sujets de droits,parce qu’ils ont l’un comme l’autre connaissance des normes sociales qui pré-sident dans leur communauté à la répartition légitime des droits et des devoirs.Selon Honneth, l’expérience de la discrimination juridique conduit à un sentimentparalysant de honte sociale, dont on ne parvient à se libérer que par le militantismeet la résistance. Rares sont les parents d’enfants placés qui entrent en résistance demanière collective. Toutefois des expériences comme la création de l’association,le fil d’Ariane, regroupant 400 familles d’enfants placés (chiffres 2003) en estpeut-être le prélude. Par contre, presque tous les parents évoquent des sentimentsde honte et élaborent des stratégies pour cacher le départ des enfants. Perdre laface sur le plan de la parentalité, perdre le dernier statut social valorisé est uneépreuve qui atteint l’estime de soi au plus profond comme le note cette mamantoxicomane “je voulais au moins bien faire avec les enfants, réussir au moins celamême si pour le reste cela ne va pas. J’avais besoin qu’on me dise que j’avaiséchoué là aussi, j’avais besoin qu’on me dise stop, mais pas qu’on me fasse hontecomme cela”

17

Ou cette autre “J’avais peur des interprétations extérieures, des regards, leregard de l’autre est terrible. On ne peut pas se lâcher. Une voisine m’a même ditque je ferai mieux de ramper vu ce que j’avais fait, qu’on ne me voit pas. Ce sontdes paroles très humiliantes.”

Enfin, “pour parvenir à établir une relation ininterrompue avec eux-mêmes, lessujets humains n’ont pas seulement besoin de faire l’expérience d’un attachementd’ordre affectif et d’une reconnaissance juridique, ils doivent aussi jouir d’uneestime sociale qui leur permet de se rapporter positivement à leurs qualités et àleurs capacités concrètes” Pour qu’il y ait estime sociale, une communauté devaleurs entre alter et ego est nécessaire. Nous ne trouvons estimables que lesqualités reconnues dans un groupe, selon une hiérarchie toujours fluctuante. PourHonneth, il y a lutte entre les groupes pour définir cette hiérarchie de valeurs.

Pour le thème de la parentalité, nous pourrions alors poser cette question :qu’est-ce qu’un parent estimable ? À quelles qualités doit-il répondre ? De quellescompétences devra-t-il faire preuve pour être considéré comme un parent “suffi-samment bon”, et pour que l’intervention au sein de sa famille prenne fin ? Quelparent performatif faut-il être pour être reconnu par un autrui approbateur ?L’enjeu est important puisque selon Honneth “les individus ne se constituent enpersonnes que lorsqu’ils apprennent à s’envisager eux-mêmes, à partir du pointde vue d’un autrui-approbateur ou encourageant, comme des êtres dotés de qua-lités et de capacités positives. L’étendue de telles qualités, et donc le degré decette relation positive à soi-même, s’accroît avec chaque nouvelle forme dereconnaissance que l’individu peut s’appliquer à lui-même en tant que sujet”.(2000)

Discussion

L’examen des 300 questionnaires et l’analyse des entretiens nous permettentde dessiner quelques pistes de réflexion en resituant les réponses dans le contextesociétal des années 2000. Autrefois, nous pensions la société en termes d’iné-galités, de “haut et de bas”, en termes d’échelle, ce qui servait de support à desluttes dites de classes (les pauvres contre les riches). Aujourd’hui, nous pensons lasociété en termes d’espaces, de dedans et de dehors (les inclus et les exclus), etdonc en terme d’horizontalité, ce qui gomme toute lecture conflictuelle, car chacunpeut alors vivre dans l’idée qu’il se situe sur un continuum. La dimension éco-nomique est dès lors fortement minorée dans les rapports sociaux au profit d’unelecture qui fait la part belle à l’anamnèse, à la personnalité des parents, auxpathologies. Il faut faire un réel effort de décodage des rapports pour retrouver latrace d’un métier, d’une inscription dans la sphère sociale, comme si la parentalitéétait seulement une affaire de sentiments et de compétences. Dans une société quicompte près de deux millions d’enfants pauvres (selon l’indicateur européen de la


18


pauvreté-rapport n’°4-2004) et qui n’ignore pas qu’il y a une fois et demi plusd’enfants de moins de 25 ans pauvres dans les familles nombreuses et dans lesfamilles monoparentales, tout est fait pour gommer l’impact de ces données sur laparentalité. La pauvreté est un phénomène multidimensionnel, et si la pauvretémonétaire est le concept le plus souvent retenu, il ne mesure qu’imparfaitement laréalité de l’exclusion ou de l’indignité vécues. Faute de savoir ou de pouvoiréradiquer cette pauvreté, notre société a changé d’objectif normatif. C’est plutôtl’atteinte à la dignité ou la prévention du mépris, la dignité ou le respect, et nonplus la répartition équitable des biens ou l’égalité matérielle qui constituentaujourd’hui l’enjeu essentiel. Nancy Fraser (2000) a qualifié ce changement de“passage de l’idée de redistribution à l’idée de reconnaissance”. Tandis que lepremier concept est associé à l’idée de justice, et vise la mise en place de la justicesociale à travers la redistribution des biens, conçus comme vecteurs de liberté, lesecond concept définit les conditions d’une société ayant pour objectif la reconna-issance de la dignité individuelle de tout un chacun. Ce nouveau paradigme quiémerge dans tous les rapports de l’Aide sociale à l’enfance, et qui se matérialisedans certaines lois comme la loi de 2002-2, est-il opérant sur le terrain et dans lespratiques ? Les premiers résultats de notre étude nous incitent à nuancer le propos.Dans les discours et dans les projets d’établissement, la norme s’affiche commeétant celle du partenariat, de la coéducation, du travail avec les parents. Dans lesfaits, les pratiques de substitution résistent. Si nous reprenons les trois axes de laparentalité, nous constatons des atteintes à la dignité et des entorses à la reconna-issance parentale.

Sur l’axe de l’exercice de la parentalité, à savoir l’exercice des droits et desdevoirs attribués à tout parent, les atteintes sont les plus massives. Fréquentessont les plaintes concernant la non visualisation des lieux d’accueil par les parents,l’absence d’informations transmises lorsque l’enfant est malade, absent à l’école…

Sur l’axe de l’expérience subjective de la parentalité, le sentiment de ne pasêtre compris, reconnu comme parent, perdure au niveau des témoignages.

Enfin l’axe de la pratique de la parentalité enregistre les plus graves distorsions.Si nous reprenons le référentiel des tâches parentales proposé par Paul Durning,force est de constater que la substitution l’emporte sur la suppléance, même sicette posture professionnelle progresse.

19

Synthèse proposée par Paul DURNING

La suppléance nous semble progresser à la marge seulement. Pour exemple,nous citerons le champ du médical. Dans cette sphère sensible, où l’enfant estdemandeur d’une présence attentive, c’est le plus souvent l’assistante familiale oul’éducateur qui remplit ce rôle. Les structures d’accueil s’organisent pour déléguerau lieu d’accueil les visites au médecin généraliste. Restent dans la sphère pa-rentale, les visites au spécialiste, plus rares et programmables. Cette organisationn’exclut pas les parents, elle les reconnait comme des interlocuteurs potentiels,mais comme des interlocuteurs de l’exception, de l’extraordinaire, et non duquotidien. La reconnaissance est partielle, délimitée, de telle sorte qu’elle soitsymboliquement effective sans être gênante. La reconnaissance a ainsi ses petitsarrangements, censés maintenir la dignité des parents concernés. Mais une re-connaissance à géométrie variable est-elle encore une reconnaissance ? Certainsparents s’en contenteront, d’autres en dénonceront l’illusion.

Conclusion

Ces témoignages montrent combien la dignité sociale peut-être mise à mal lorsdes interventions. Au moment où se pose la question de la redéfinition de laprotection de l’enfance et des modes d’interventions, les travaux sur l’estime desoi en situation de précarité ont à notre avis un intérêt non négligeable. Il nesuffira pas de parer les interventions de nouveaux vocables comme ceux decoéducation, de partenariat, de bientraitance, pour modifier en profondeur lespratiques des professionnels Nous interroge également l’usage qui peut être faitdu concept de reconnaissance sous l’angle de l’imputabilité. Une forte tendanceactuelle se profile pour encadrer la parentalité et faire de ce concept le support

1- Tâches domestiques Repas, entretien du linge, ménage… 2- Tâches techniques Réparations courantes, aménagement des

lieux… 3- Tâches de garde Surveillance, présence auprès de l’enfant… 4 –Tâches d’élevage Nourrir, laver, habiller, soigner, consoler… 5- Tâches éducatives et socialisantes Apprentissages, acquisitions de

comportements sociaux, stimulations… 6- Tâches de suivi et référence sociale Représentations de l’enfant auprès des

instances extérieures (ex : suivi de scolarité), prise de décisions...


20


d’une nouvelle police des familles. De la reconnaissance des compétences pa-rentales à la recherche des responsabilités voire des culpabilités, il n’y a qu’un pasfacilement franchi. Richard Sennett termine son livre par cet enjeu social : “il faut(dit-il) renoncer à la politique de la compassion et à son double, la mentalitéd’assisté, afin de forger de véritables liens, qui ne soient ni d’assistance ni dedépendance, mais de réciprocité.”. Pour l’instant, la réalité est autre, les faits sonttêtus.

Résumé

Certains parents cumulent les difficultés. Ils sont à la fois précaires voireexclus de la sphère du travail et vulnérables dans la sphère familiale, ce donttémoignent les mesures de protection qui touchent leurs enfants. Or la sphère del’emploi comme celle de la famille sont censées enserrer tout individu nor-malement intégré. Sans ces deux ancrages, le risque de désaffiliation est majoré.Pour lutter contre ce risque de rupture du lien social, de nombreuses interventionsmettent aujourd’hui l’accent sur le soutien à la parentalité, la valorisation descompétences parentales, la recherche d’un partenariat plus équilibré et plus res-pectueux de la place des parents. Ces derniers doivent, selon la formule consacrée,“être reconnus” pour conserver leur dignité sociale. Mais qu’appelle-t-on “re-connaissance”, quelles formes prend-t-elle dans le registre de la parentalité dupoint de vue des professionnels? Que disent les parents de cette expériencesingulière qui les assigne à être aidés de gré ou de force dans l’éducation de leursenfants ?

Mots clés : parentalité, dignité sociale, stigmatisation, Aide sociale à l’enfance

Bibliographie

Bourdieu, P., 2000, “Le sens de l’honneur” (1966), Esquisse d’une théorie de la pratique,Paris, Le Seuil, 2000 [1972], p. 32.

Boutanquoi, M. ; Minary, J.P. ; Demiche, T., 2004, La qualité des pratiques en protectionde l’enfance. Université de Franche Comté. 119 p.

Castel, R., 1995, Les métamorphoses de la question sociale, Paris, FayardCrocker, J., Major, B.; Steele, C.M., 1998, Social Stigma. In D.Gilbert, S.T.Fiske.;

G.Lindzey (eds), Handbook of social psychology (4th ed.,pp. 504-553), Boston,McGraw Hill.

Croizet J-C.; Leyens J-P., 2003, Mauvaises réputations. Réalités et enjeux de lastigmatisation sociale, Paris, Armand Colin.

De Gaulejac, V., 1994, La lutte des places, Paris, Hommes et perspectives.De Gaulejac, V., 1996, Les sources de la honte, Paris, Desclée de Brouwer.

21

Ehrenberg, A., 2000, La fatigue d’être soi. Dépression et société, Paris, Odile Jacobpoches.

Fraser Nancy, “Rethinking recognition”, New Left Review 3, May-June 2000Honneth, A., 2000, La lutte pour la reconnaissance, Edition CERF.Houzel, D., Les enjeux de la parentalité, Paris, Erès.Link, B.G.; Phelan, J.C., 2001, Conceptualizing stigma. Annual Review of Sociology, 27,

363-385.Naves, P. ; Cathala, B., 2000, Accueils provisoires et placements d’enfants et

d’adolescents: des décisions qui mettent à l’épreuve le système français deprotection de l’enfance et de la famille, Paris, 103 p.

Neyrand, G.; Martin, C.; Rossi. P., 2004, “Le désarroi des professionnels face à la précaritémonoparentale. In Femmes seules avec enfants face à la précarité. Revue Dialogueno.163, pp. 3-17.

Oned (direction Durning, P., 2006, Premier rapport annuel au parlement et augouvernement de l’observatoire national de l’enfance en danger, Paris, 101 p.

Paugam, S., 1991, La disqualification sociale, Paris, PUF.Ricœur, P., 2004, Parcours de la reconnaissance, Paris, Sock.Sennett, R., 2003, Respect, de la dignité de l’homme dans un monde d’inégalité, Paris,

Albin Michel.


22


23

Migra]ia rom=nilor `n Uniunea European\

[The migration of Romanians in EuropeanCommunity]

PhD Ion I. IONESCUProfessor, „Alexandru Ioan Cuza” University

Ia[i, Romania, Blv. Carol 11Phone: 0232.201054

Email: [email protected]

Abstract

Labor migration in Europe is much more complex today. Migration is aphenomenon known for major changes both in content and form. Free movementof persons, one of the four fundamental freedoms (along with the free movementof goods, services, capital) is restated in the new European treaties. Legal mi-gration is a factor of economic growth for the country of reception, for the originof migrants and for the migratory people - if managed effectively. Basically, theyexperienced evident difficulties. It was postulated a massive influx of people inthe EU-15 after accession states from Central and Eastern Europe. In fact, de-velopments have been different, as the reactions of countries to the “migratorywaves” were different. It maintains that access control and good dose of laborfrom Eastern Europe. Many Romanian went abroad. Now it requires seriousresearch to identify those set permanently abroad, their intentions to migrate, toreturn to Romania, what Romanian migrants have been doing while they wereabroad etc. The existing analyses show positive and negative effects of migration,steps in shaping the migration phenomenon, the predominant directions of mi-gration, migration routes, methods of insertion in the country of destination, thesolutions for those concerned with migration “fleet” such as employers.

Key words: Free movement of persons, labor migration, the migrationphenomenon, direction of migration, migration routes, methods of insertion atdestination, children alone at home.


24


1. Libera circula]ie [i migra]ia for]ei de munc\ în UniuneaEuropean\

Libera circula]ie a persoanelor a fost [i este un mijloc de a crea o pia]\ a for]eide munc\ european\, mai flexibil\ [i în folosul lucr\torilor, angajatorilor [i statelormembre. Migra]ia for]ei de munc\ în Europa este îns\ mult mai complex\ la oraactual\. Dreptul de liber\ circula]ie a fost recunoscut prin Declara]ia Universal\a Drepturilor Omului (art. 13: Oricine are dreptul s\ se deplaseze liber [i s\-[istabileasc\ re[edin]a pe teritoriul oric\rui stat; oricine are dreptul s\ p\r\seasc\o ]ar\, inclusiv cea de origine, cu condi]ia respect\rii tuturor tratatelor), darfenomenul migratoriu a cunoscut importante schimb\ri de con]inut [i form\.

– Între 1950-1960 a început reconstruc]ia dup\ r\zboi, fapt care a necesitatenorm\ for]\ de munc\. Statele interesate [i firmele private au recrutat muncitoristr\ini pentru industria grea, construc]ii, activit\]i publice etc. Primele state mem-bre ale uniunii occidentale au încheiat acorduri bilaterale cu alte ]\ri ale Europeiprivind circula]ia for]ei de munc\ (conform statisticilor OCDE, între 1950-1960,peste 30 milioane de lucr\tori str\ini au intrat în Comunitatea Economic\ Euro-pean\1).

– Anii 1970-1975 cunosc crizele economice datorate cre[terii pre]ului pe-trolului. Acest fapt a determinat unele state europene s\ nu mai recruteze for]\ demunc\ str\in\ (au crescut costurile recrut\rii, au fost stabilite cote anuale pentrufor]a de munc\ importat\ din str\in\tate, lucr\torii imigran]i au fost „încuraja]i” s\se întoarc\ pe la ]\rile lor2...).

– La sfâr[itul anilor 1980 are loc o diversificare a ]\rilor primitoare [i deorigine ale migran]ilor. }\ri recunoscute ca fiind de emigra]ie: Spania, Italia,Irlanda, Grecia, Portugalia, au devenit ]\ri de imigra]ie. Nu nu au venit aici doarmigran]i din fostele colonii, ci [i din alte ]\ri ale lumii (s-au intensificat fluxurilemigratorii cu scopul reunific\rii familiilor, iar dup\ pr\bu[irea blocului comunista început migra]ia dinspre Europa Central\ [i de Est).

– Dup\ 1990, a crescut migra]ia permanent\ [i temporar\ [i datorit\ dezvolt\riitehnologiilor informa]iei [i comunica]iilor, s\n\t\]ii [i educa]iei etc. care necesitaufor]\ de munc\ înalt calificat\, dar [i datorit\ cererii de mân\ de lucru necalificat\(pentru agricultur\, construc]ii, servicii casnice3). În timp ce migran]ii din Europa

1 Pân\ la începutul anilor 80, num\rul str\inilor în Europa de Vest s-a triplat fa]\ de anii 50,ajungând la 15 milioane [i la peste 20 milioane lucr\tori str\ini în 2000, reprezentând 5,4% dintotalul popula]iei. Dup\ r\zboi, etnicii diferitelor ]\ri, înso]i]i de alte persoane, au început s\ seîntoarc\ în ]\rile de origine.

2 Regresul economic din ]\rile gazd\ nu a dus la întoarcerea masiv\ a imigran]ilor în ]\rile deorigine. Conform estim\rilor Na]iunilor Unite, doar 10% dintre lucr\torii migran]i s-au întorsîn ]\rile de origine dup\ criza petrolului din 1973.

3 A crescut ponderea femeilor în rândul migran]ilor.

25

Central\ au plecat spre Vest, locul lor a fost luat de migran]ii Europei de Est. Aap\rut pe agenda politic\ necesitatea de limitare a efectelor negative ale „exoduluicreierelor” (dinspre ]\rile s\race înspre cel bogate, dezvoltate). Migran]ii tineri,cu cele mai diverse specializ\ri, caut\ acum ... ce locuri de munc\ g\sesc: înagricultur\, construc]ii, inginerie civil\, industrie u[oar\, turism, sectorul hoteluri,restaurante, catering, activit\]i casnice etc.

Libera circula]ie a persoanelor, una dintre cele patru libert\]i fundamentale(al\turi de libera circula]ie a m\rfurilor, a serviciilor, a capitalurilor4) este re-afirmat\ în noile tratate europene. În Tratatul de la Maastricht5 se înt\re[te faptulc\ to]i cet\]enii Uniunii Europene au posibilitatea s\ circule [i s\-[i stabileasc\re[edin]a în cadrul Uniunii. În alte acte normative6 se reglementeaz\ cet\]enia,recunoa[terea reciproc\ a calific\rilor profesionale, a profesiilor din cele maidiferite sectoare (avocat, arhitect, medic, farmacist, asistent medical etc.), a drep-turilor cet\]enilor Uniunii Europene (cet\]enia european\, dreptul de vot etc.),coordonarea sistemelor de securitate social\ etc. Accesul la pie]ele for]ei de munc\din statele membre UE presupune egalitate de tratament în privin]a condi]iilor demunc\, a integr\rii sociale, economice [i culturale, a securit\]ii sociale, dar imi-gran]ii sunt mai vulnerabili la [omaj decât autohtonii (de[i [omajul difer\ [i înfunc]ie de na]ionalitate, de tendin]ele economice, de natura activit\]ilor desf\[uratede str\ini, de vârsta lor, de sex, aptitudini, experien]\ profesional\, de durata[ederii [i de cunoa[terea limbii oficiale a ]\rii de primire).

Migra]ia legal\ constituie un factor de cre[tere economic\ pentru ]ara deprimire [i pentru cea de origine, cu impact pozitiv la nivel economic, social,cultural, dac\ este gestionat\ eficient, dac\ exist\ o concertare a politicilor îndomeniu. Concret, s-au manifestat [i se manifest\ numeroase dificult\]i: insu-ficient\ flexibilitate administrativ\ în privin]a situa]iei migran]ilor, lipsa uneipolitici coerente privind migra]ia, a unor politici comune referitoare la cele maidiverse aspecte ale migra]iei etc.

În ]\rile de primire, o dat\ cu cre[terea rezervei de for]\ de munc\, poateîncetini cre[terea salariilor (în teorie, migra]ia ar putea înceta când salariile ardeveni egale în ]\rile de primire [i de origine, dar ramurile [i sectoarele deactivitate nu se dezvolt\ în acela[i mod: exist\ segmente consumatoare de capital,segmente consumatoare de for]\ de munc\, de unde diferen]ele în privin]a cererii

4 Actul Unic European (1987)5 www.europa.eu.int6 Legea nr. 123/2001 privind regimul str\inilor în România (Monitorul Oficial, nr. 168/03.04.2001);

Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Conven]iei Europene asupra cet\]eniei, adoptat\ laStrasbourg, la 6 noiembrie 1997 (Monitorul Oficial nr. 490/09.07.2002); Ordonan]a Guvernuluinr. 35/ 2001 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României [i Guvernul RepubliciiPortugheze privind [ederea temporar\, în scopul angaj\rii lucr\torilor români pe teritoriulacestui stat; Ordonan]a Guvernului nr. 36/2001 pentru ratificarea Acordului dintre GuvernulRomâniei [i Guvernul Marelui Ducat de Luxemburg privind schimbul de stagiari etc.


26


de for]\ de munc\, declinul angaj\rii muncitorilor autohtoni [i cre[terea [omajuluiîn rîndul acestora etc.). Afluxul de str\ini (care muncesc !) este benefic pentruactivit\]ile pe care pia]a intern\ a muncii nu le poate acoperi din cauza lipsei depersonal calificat, din cauza lipsei de interes a autohtonilor pentru anumite sec-toare de activitate. Nu trebuie neglijat\ nici cre[terea consumului în ]\rile deprimire, dar nici resursele financiare, umane [i materiale suplimentare pentru apreveni/solu]iona tensiunile [i problemele sociale legate de fenomenul migratoriuetc.

În statele de origine impactul pozitiv poate fi datorat banilor trimi[i, repatrieriiknow-how-ului migran]ilor etc. Sumele de bani trimise în ]ar\ pot s\ creasc\efectiv baza de impozitare, pot determina cre[terea veniturilor la bugete (de stat,locale). Prin plecarea migran]ilor scade rata [omajului, deci scade presiunea asuprabugetului asigur\rilor de [omaj [i asupra sistemului de asisten]\ social\, sîntfacilitate schimburile economice [i culturale, poate fi promovat\ [i pozitiv iden-titatea na]ional\ etc. Dar statele de origine: pierd for]\ de munc\ (înalt) calificat\,cheltuie pentru rezolvarea consecin]elor migra]iei ilegale, pentru integrarea însocietate [i pe pia]a muncii a celor repatria]i sau/[i reveni]i în ]ar\ cînd bîntuierecesiunea în ]\rile de primire etc.

Lucr\torii migran]i î[i pot g\si un loc de munc\ pl\tit cu un salariu mai maredecât în ]ara de origine, chiar în func]ie de aptitudini, calific\ri [i competen]e.Efectele pozitive pot cre[te pentru ei dac\ avantajele b\ne[ti, sociale etc. ce le sîntacordate sunt similare cu cele acordate autohtonilor, dac\ particip\ la cursuri deformare profesional\, dac\ intr\ în contact cu adev\rata civiliza]ie [i cultur\ aacestor state de primire, dac\ dobândesc experien]e, cuno[tin]e, abilit\]i, obiceiurice pot avea efect pozitiv asupra dezvolt\rii individuale [i comunitare ulterioare.Efectele negative sînt legate de incertitudinea evolu]iei profesionale pe termenmediu [i lung (mai ales atunci cînd fac compromisuri în privin]a activit\]ii pe careo desf\[oar\ peste hotare, în raport cu studiile [i calific\rile dobândite în ]ar\: deexemplu, cînd o inginer\ în România, devine „badant\” în Italia), de faptul c\, laîntoarcerea în ]ar\ pot s\ nu beneficieze de securitate social\, s\ nu li se ia înseam\ vechimea în munc\ etc., ca s\ nu mai vorbim de faptul c\ pot fi victime alenecunoa[terii legilor [i distan]ei culturale, victime ale traficului de fiin]e umane,c\ p\r\sirea (chiar temporar\) a familiilor poate avea efecte (negative) asupraacestora, asupra educa]iei copiilor.

2. Temeri [i tendin]e privind migra]ia esticilor

A fost postulat un aflux masiv de persoane în UE-15 dup\ aderarea statelor dinEuropa Central\ [i de Est. În realitate, evolu]iile au fost diverse, iar reac]iile ]\rilorfa]\ de „valurile migratorii” au fost diferite dup\ 2004 [i 2007. Vechile statemembre nu au putut discrimina nou-veni]ii pe baza na]ionalit\]ii, dar au f\cut totfelul de aranjamente tranzitorii, au luat tot felul de m\suri de restric]ionare

27

(invocînd „situa]ia economic\ dificil\”, „îngrijor\rile” privind cre[terea [omajuluietc.). La rîndul lor, noile state membre au încercat s\ ob]in\ derog\ri în privin]am\surilor de restric]ionare a for]ei de munc\. A fost justificat\ frica de „invazia”lucr\torilor din Est ? În contextul îngrijor\rilor legate de crize pe diferite planuri,vechile state membre au solicitat ca dreptul de acces pe pia]a muncii a vechilorstate membre s\ fie acordat cet\]enilor din noile state membre conform uneilegisla]ii compatibilizate (care ar trebui utilizeze formule de genul 2+2+3 7 etc.),de[i, în ansamblu, rapoartele Comisiei Europene privind libera circula]ie dup\extindere au eviden]iat c\ „mobilitatea lucr\torilor din Statele Membre ale UE dinEuropa Central\ [i de Est spre UE-15 a fost în majoritatea ]\rilor mai pu]inimportant\ cantitativ decât se prev\zuse [i a avut în cea mai mare parte efectepozitive”8. [i în aceste rapoarte, ca s\ nu mai vorbim de legisla]iile specifice, semen]ine ideea accesului controlat [i bine dozat al for]ei de munc\ dinspre Est(unele amîn\ [i în noiembrie 2008 accesul românilor [i bulgarilor), marea pro-blem\ fiind cea a imigran]ilor ilegali, a celor care nu se duc acolo s\ munceasc\,a impactului acestora asupra nivelului salariilor, [omajului, în condi]iile glo-baliz\rii [i recesiunii economice actuale.

3. Românii migran]i în UE

Am fost obi[nui]i s\ [tim c\ sîntem o na]iune numeroas\ (a doua din EstulEuropei, a [aptea în Uniunea European\9). Dup\ 1990, rata natalit\]ii (men]inut\artificial ridicat\ prin decretul din 1966 care interzicea avortul) a început s\scad\. Numero[i români au plecat în str\in\tate. Sînt [i acum necesare cercet\riserioase de identificare a celor stabili]i definitiv în str\in\tate, a inten]iilor de amigra, de a se întoarce în România, a ceea ce au f\cut migran]ii români în perioadapetrecut\ în str\in\tate etc. Sînt analize ale schimb\rilor de domiciliu, privindnum\rul permiselor de munc\, sînt estim\ri prin sondaje etc., dar toate pleac\ dela cei care emigreaz\ legal. Sînt numero[i îns\ cei f\r\ permis de munc\ darmuncesc, cei care nu au permis de reziden]\ [i totu[i locuiesc în ]\ri de destina]ie,sînt numero[i cei despre care nu se [tie ce fac pe meleagurile acelor ]\ri deprimire10. Institutul Na]ional de Statistic\ arat\ c\ între 1990-2004, 351.692

7 În primii doi ani dup\ aderare, acceptarea lucr\torilor dintr-un nou stat membru se face pe bazalegisla]iei na]ionale. La doi ani dup\ aderare, Comisia European\ redacteaz\ un raport peaceast\ tem\, iar statele membre trebuie s\ anun]e decizia lor privind legisla]ia pe care o vorfolosi în continuare. Se poate men]ine o clauz\ de salvgardare pentru cazul în care se producperturb\ri semnificative pe pia]a muncii. Dup\ al]i trei ani de tranzi]ie statele care nu [i-audeschis complet pia]a for]ei de munc\ vor putea s\ solicite continuarea impunerii permiselorde munc\ numai dac\ vor demonstra c\ se confrunt\ cu serioase dezechilibre.

8 www.europa.eu.int/eurostat9 State of world population. Unleashing the potentialurban growth, UNFPA (2007)10 www.unfpa.ro/declinul_demografic&viitorul_populatiei_Romaniei.pdf


28


români [i-au schimbat domiciliul (cu înregistrare de facto în actele de identitate).Acest num\r este mai curînd un indicator al migra]iei definitive, al migra]ieietnice. Pe baza datelor recens\mintelor din 1992 [i 2002, V. Ghe]\u11 propune unvolum al migra]iei externe de 700.000 persoane (pe lîng\ num\rul înregistratoficial), deci ar fi un milion de români pleca]i din ]ar\. O estimare recent\ careutilizeaz\ surse combinate de date (date din aria de origine [i din aria de destina]ie)con]ine dou\ milioane de români în str\in\tate12... Dac\ facem „triangula]ie” –apel\m la surse de date din ]\rile de destina]ie, dar [i din diferitele zone ale ]\rii -lucrurile se complic\ [i mai mult. De exemplu, Institutul Spaniol de Statistic\pleac\ de la datele înregistrate anual de prim\riile localit\]ilor [i consemneaz\ (în2006) circa 400.000 români13. În Italia, num\rul românilor cu permise de reziden]\era (în 2006) de 324.20014. Pentru a [ti câ]i, unde, când au plecat [i ce au lucrat saulucreaz\ acolo românii migran]i, putem folosi [i datele unor sondaje la nivel local,precum [i studiile de caz15. Astfel, o alt\ cercetare recent\16 arat\ c\ între 1990-2007, cel pu]in o persoan\ din fiecare dintre dou\ milioane [i jum\tate de gos-pod\rii ale ]\rii (o treime din totalul gospod\riilor) a fost sau este plecat\ înstr\in\tate. Aceste aspecte pot fi identificate [i în procesul migra]iei din micro-regiuni (de exemplu, Foc[ani [i Alexandria17).

Plec\rile (la munc\) în str\in\tate sunt regionalizate. Moldova a devenit unimportant exportator de migran]i, ca [i Muntenia, Cri[ana-Maramure[, Banat [iOltenia. Migran]ii din Moldova s-au orientat mai ales spre Italia [i Israel, ceidin Transilvania spre Ungaria, muntenii spre Turcia, bucure[tenii spre Grecia.În ultimii ani, Italia a devenit principala destina]ie.

11 Vasile Ghe]\u, Popula]ia României la sfâr[it de secol [i mileniu, 2001; Year 2050: will Romania’spopulation fall bellow 16 million inhabitants? Editura Alpha MDN, Buz\u 2004; Declinuldemografic [i viitorul popula]iei României, Editura Alpha MDN, Buz\u 2007.

12 D. Sandu, C. Radu, M. Constantinescu, O. Ciobanu, Romanian Migration Abroad: Stocks andFlows after1989, http://www.migrationonline

13 Instituto Nacional de Estadística, http://www.ine.es/14 Ministerio dell Interno, http://www.ismu.org15 Dumitru Sandu, “Emerging Transnational Migration from Romanian Villages”, în Current

Sociology, 53 (4) 2005, pp. 555-582; Dumitru Sandu (coord.), Via]a social\ în Româniaurban\, Polirom, 2006.

16 E[antionul de 1400 persoane la nivel na]ional a fost proiectat pe o schem\ probabilist\, bistadial\,cu stratificare în primul stadiu (sec]ia de votare, persoana pentru intervievat). Schema aintersectat aria cultural\ cu tipul de localitate [i nivelul ratei de emigrare temporar\ în str\-in\tate. Datele au fost culese din 109 localit\]i (63 comune [i 46 ora[e) din 31 jude]e. 74% dinintervieva]i au fost selecta]i din listele electorale, restul prin metoda drumului aleatoriu (16%)sau din alte liste (10%).

17 Locuirea temporar\ în str\in\tate. Migra]ia economic\ a românilor: 1990-2006; Pia]a for]ei demunc\ din Romania [i imigra]ia, http://soros.ro/ro/publicatii.ph

29

Au plecat sau pleac\ (la munc\) în str\in\tate mai curînd b\rba]ii, comparativcu femeile, tinerii, comparativ cu adul]ii [i vârstnicii, tinerele din rural fa]\ de celedin urban, femeile adulte din urban fa]\ de cele din rural. Dac\ la început au plecatmai curînd b\rba]ii c\s\tori]i, cu [coal\ profesional\ sau liceu, din mediul urban,ulterior, fluxurile migratorii s-au diversificat (ponderea femeilor s-a triplat, nu-m\rul s\tenilor pleca]i a ajuns s\-l egaleze pe cel al or\[enilor, a crescut de patruori ponderea migran]ilor nec\s\tori]i ca [i a absolven]ilor de gimnaziu sau custudii mai pu]ine). A crescut continuu ponderea ]iganilor migran]i.

Dac\ analiz\m datele, constat\m cîteva etape în conturarea fenomenului mi-gratoriu: între 1990-1995, ratele de emigrare anual\ nu au dep\[it 5‰; a fost oetap\ „exploratorie”. Între 1996-2000, rata de emigrare a ajuns la 6-7‰, iar dup\2001-2002, la 10‰ - 25‰ (exist\ varia]ii la nivel regional).

Direc]ia de migra]ie predominant\ s-a modificat în timp. Dac\ în prima etap\,cinci destina]ii erau predilecte: Israel,Turcia, Italia, Ungaria, Germania, în etapa adoua, la cele cinci ]\ri s-au ad\ugat Canada [i Spania (românii explorau extre-mit\]ile continentului european [i c\utau c\ile spre continentul american). În atreia etap\, dup\ ce au testat diverse condi]ii (de munc\ [i) de via]\, românii s-audecis, într-un num\r tot mai mare, pentru Italia [i Spania (a contat limba vorbit\,apropierea cultural\, legisla]ia etc.).

Cei care urm\resc prin cercetare modalit\]ile de plecare din ]ar\, traseele demigra]ie, modalit\]ile de inser]ie la destina]ie, cei preocupa]i de migra]ia „clan-destin\”18, pot identifica:

18 În Italia s-au format comitete de cartier prin care autohtonii au cerut eliminarea taberelor de ]igani,„focar de agresivitate [i ilegalitate”. Este vorba de ]iganii care au trecut fraudulos frontierele laînceputul anilor 1990 (cu autocare pân\ în Cehoslovacia [i apoi pe jos pân\ în Germania, Fran]a,Italia (unde exist\ mii de ]igani români, sârbi, italieni, bosniaci etc. ce stau în condi]ii subumane,în locuri de o promiscuitate greu de imaginat, f\r\ electricitate, ap\ curent\ etc.). În unele locuri,Asesoratul pentru Politici Sociale a instalat rulote, containere, du[uri, au pavat c\ile de acces [iincintele taberelor. Prim\riile încearc\ s\ desfiin]eze ghetto-urile ilegale, dar nu [tiu unde i-arputea transfera pe locatari. În Italia, cea mai mare parte a proiectelor de interven]ie socio-cultural\, sanitar\, pentru imigran]i, sunt gestionate de ONG-uri, asocia]ii de voluntariat, asocia]iiculturale, cooperative sociale. De exemplu, o tab\r\ ce cuprinde 30 de containere tip vagoane detren, o cas\ cu 14 camere, 30 de corturi, 19 microbuze [i dou\ rulote s-au adunat ]igani dinCraiova: c\r\midari, ursari, tism\nari (]igani româniza]i), ]igani nomazi, este considerat\ oexperien]\ reu[it\ de integrare a ]iganilor. Situa]ia celor din corturi r\mîne dramatic\, mai alespentru copiii cu vârste între o lun\ [i doi ani. Cei din astfel de „comunit\]i” nu pl\tesc nimic,chirie sau factur\. Înainte ca num\rul lor s\ devin\ din ce în ce mai mare, erau aprecia]i ca l\utari.Acum, majoritatea cânt\ prin metrou, cer[esc în intersec]iile semaforizate ori în diferite locuripublice. Unii se mai ocup\ cu nego]ul de ma[ini, specul\, furturi, prostitu]ie; al]ii recupereaz\produse din pubele, le spal\ [i le vând în târg. Comunicarea ]iganilor cu ]ara se realizeaz\ prinintermediul microbuzelor private, care încarc\ pachete [i bani pentru a le transporta în familiilede origine (transportul e scump: doi euro la kilogram, 5% comision în cazul în care trimit bani larude, dar ]iganii sunt bucuro[i c\ [oferii sunt de încredere. Se pl\te[te 300-400 de euro depersoan\ la venirea din România [i 150 de euro la întoarcerea în ]ar\ (sume mari, având în vederec\ biletele de avion ajung la 100 euro dus-întors, dar majoritatea au probleme cu documentele,prefer\ microbuzele, [oferul fiind mediator între ei [i vame[ii din toate ]\rile...).


30


- migra]ia particular\ care s-a conturat prin specularea bre[elor legislative(sau de aplicare a legisla]iei), prin îmbinarea/suprapunerea elementelor de le-galitate [i clandestinitate (ie[irea din ]ar\ legal\ - [ederea temporar\ pe teritoriul]\rii de destina]ie legal\ – munc\ în clandestinitate). A[a a fost cu prec\dere laînceputul anilor ’90, cînd au fost numeroase [i solicit\rile de azil (pe „motivepolitice”, datorit\ „mineriadelor”), ie[irile cu viz\ turistic\ (tranzitarea unei ]\ripentru care îndeplineau condi]iile de intrare legal\ [i continuarea c\l\toriei spre odestina]ie dorit\). În toate aceste cazuri au avut rol important re]elele de migran]iformate din rude, prieteni, vecini etc.

- migra]ia legal\ mediat\ de particulari - care au „speculat dorin]a românilorde a munci” în str\in\tate [i nevoia de lucr\tori str\ini în ]\ri vest-europene.Ie[irea din ]ar\ se f\cea în baza unui contract legal (dar, perioada legal\ putea fiurmat\ de altele „la negru”, în clandestinitate).

- migra]ia legal\ mediat\ de c\tre stat - interven]ia statului român prinONRPFMS/OMFM.

- Migra]ia legal\ nemediat\ - plec\ri legale, f\r\ interven]ia unui agent demediere, pe baza contactului direct al migrantului cu angajatorul str\in (modalitateutilizat\ de migran]ii înalt califica]i).

Istoriile vie]ii, interviurile etc. pot face inteligibil în profunzime fenomenulmigratoriu, îl pot descrie [i explica mai bine. Astfel, re]elele personale s-au extins,a crescut num\rul migran]ilor care au beneficiat de sus]inere [i ajutor din partearudelor, prietenilor [i cunoscu]ilor din localitatea de origine; de g\sirea unui locde munc\ s-au ocupat firme de intermediere (pentru 22% dintre migran]ii pe-rioadei) [i prietenii (25%), Oficiul pentru Migra]ia For]ei de Munc\ [i rudelestabilite deja în str\in\tate; locurile de munc\ au fost predominant în construc]ii(b\rba]ii), în gospod\rii particulare pentru activit\]i menajere (femeile care, înmajoritate, muncesc ilegal ca menajere), în agricultur\. 884 chestionare aplicateîn Birourile de Consiliere pentru Cet\]eni (în 200519) arat\ c\ responden]ii [tiudespre al]ii c\ au lucrat sau lucreaz\ în statele Uniunii Europene, circa 60 % legal,20% lucreaz\/au lucrat la negru; c\ ]\rile UE în care emigreaz\ cu prec\derelucr\torii români sînt: Italia (29,51%), Spania (22,40%), Germania (13.57%),Ungaria (5.80%), Fran]a (5.53%), Marea Britanie (4.61%), Austria (4.48%),Portugalia (1.98%), Irlanda (1.32%). Motivele 20 invocate de românii care caut\de lucru în alt\ ]ar\:

19 http://www.soros.ro/publicatii.php?cat20 Dac\ ne raport\m la teoria lui Maslow distingem: I. nevoi fiziologice: hran\, ap\,

caldur\, mediu propice vie]ii; II. nevoi de siguran]\: securitate, stabilitate, s\n\tate,lipsa de pericole; III. nevoi sociale de afiliere [i dragoste: apartenen]\ la grup, laun cuplu marital, la o familie; IV. nevoi de stim\: stima de sine, recunoa[tereacelorlal]i, respectul celorlal]i, recunoa[terea valorii; V. Nevoi de autoîmplinire:autonomie, libertate, realizarea poten]ialului personal.

31

- nevoia de stim\ (75%), mai exact: un salariu mai bun (51,49%), un nivelde trai mai ridicat (20%), studii mai bune (1,13%), ca [i: plecarea în interesde serviciu (1%), înv\]area unei limbi str\ine (0,19%). Invoc\ astfel demotive tinerii între 19-35 de ani (77%), persoanele cu studii medii (76%).

- nevoia de siguran]\ (13%): în ]ar\ nu aveau un loc de munc\, nu puteautr\i decent (în special persoanele de peste 50 de ani care au cele mai maridificult\]i în a-[i p\stra sau a a g\si loc de munc\);

- nevoia de autoîmplinire (s\ fie liberi, autonomi, s\ scape de o lume în alec\rei valori21 nu se recunosc): 8%; (tinerii - 8,4%, persoanele de sex mas-culin -9,7%, persoanele cu studii superioare - 8,8%);

- nevoia social\ de afiliere [i dragoste (4%): emigrare pentru a se c\s\tori,pentru a reîntregi familia, pentru apropierea de rude.

Din povestirile vie]ii lor22 afl\m c\ nemul]umirea fa]\ de via]a pe care o duc în]ar\, condi]iile din comunit\]ile în care tr\iesc determin\ plecarea pentru bani.Unii întrev\d posibilitatea reîntoarcerii în ]ar\ (a[a se explic\ investi]iile în p\mînt[i locuin]e în ]ar\). Este adev\rat c\ acelea[i persoane fac efortul s\-[i cumperelocuin]e [i în ]ara de destina]ie. Pentru a ob]ine veniturile care s\ le permit\ un traicare compenseaz\, justific\ costurile pe care le presupune dep\rtarea de cas\,românii (care lucreaz\) au (î[i fac) un program de lucru cu pu]in timp liber. Atuncise odihnesc, se întîlnesc pentru întrajutorare, pentru schimburi de informa]ii. Înanii din urm\, se întîmpl\ mai des ca românii imigran]i s\ nu primeasc\ ajutorefectiv din partea celor care le-au promis acest lucru, care sînt mai vechi încomunit\]i de destina]ie (cei care au întâmpinat greut\]i pân\ au reu[it ei s\ aib\ ositua]ie relativ stabil\, nu accept\ s\ cheltuie cu non[alan]\ timp, capital social [ibani pentru a sprijini pe noii veni]i). Imigran]ii români pot locui în apartamentesubînchiriate de titulari (cu acte în regul\) ai unor contracte de închiriere (uneoristau [i cîte 10 persoane într-un apartament de 2-3 camere, împart baia, buc\t\ria,aparatele electrocasnice sau terasa pentru uscat rufe, a[a explicîndu-se conflicte încuplu, între cupluri, între familii.

Emigran]i însingura]i

Migra]ia este o experien]\ individual\, care poate fi grea, grav\, cu nea[teptateprobleme [i solu]ii aflate la întâmplare. Fiecare pe cont propriu. Când ajunge într-o ]ar\ str\in\, românul caut\ unde s\ locuiasc\. Dac\ prietenii sau rudele nu-lajut\, „se lipe[te de al]i români”, î[i construie[te bar\ci în p\duri, în spa]ii virane,pe unde apuc\... Nou-venitul nelegal nu poate închiria un apartament, nu poatelucra legal, nu are dreptul la servicii de s\n\tate, tr\ie[te cu frica poli]i[tilor,gardienilor, cu frica altor români afla]i în situa]ia lui etc. Caut\ „depozite” (locuri

21 Dorin]a de a sc\pa de birocra]ia [i corup]ia din România, nerespectarea drepturilor omului etc.22 http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?cat=20


32


în care se adun\ pentru a c\uta ceva de munc\: în apropierea unor depozite,magazine cu materiale de construc]ii, unde patronii cump\r\ materiale [i oamenipentru diverse munci, în sta]ii mari de autobuze, în „cimitire de ma[ini”, „pecâmp”), locuri cunoscute de c\tre oficialit\]i. Pove[tile vie]ii multora con]incuvintele cheie: foame, frig, singur\tate, fric\ de autorit\]i, locuri de munc\ aflatecu greu [i instabile, patroni care nu pl\tesc la timp sau deloc. De cînd se poatecircula liber, multe sate au îmb\trînit, s-a intensificat traficul de fiin]e umane,numero[i întreprinz\tori nu mai g\sesc personal calificat. Se deterioreaz\ rela]iileîntre so]i, cre[te num\rul divor]urilor între cei pleca]i, se destructureaz\ rela]iilecu copiii.

Copii singuri acas\

Migra]ia poate reduce s\r\cia. Cei care cî[tig\ î[i pot cump\ra sau construi ocas\, î[i pot cump\ra o ma[in\, î[i pot da copiii la o [coal\ mai bun\, pot pune pepicioare o afacere, î[i pot schimba mentalitatea etc. Sînt numeroase efectelepozitive ale emigr\rii p\rin]ilor pentru bun\starea elevilor: veniturile p\rin]ilorsunt folosite pentru îmbun\t\]irea condi]iilor de locuire, pentru înzestrarea cubunuri de folosin]\ îndelungat\; copiii ai c\ror p\rin]i sînt pleca]i au mai multetelefoane portabile, computere, jocuri video, biciclete, mp3 playere etc. decît ceif\r\ p\rin]i pleca]i; ace[ti copii au experien]a c\l\toriilor în str\in\tate, la p\rin]ietc. Plecarea unuia sau ambilor p\rin]i la munc\ în str\in\tate poate avea influen]\pozitiv\ asupra perspectivelor benefice concrete (cred în mai mare m\sur\ c\-[ivor putea continua studiile etc.). Apar îns\ mai evidente [i efectele negative:divor]uri mai multe, copii singuri acas\ cu toate riscurile asociate: absenteism[colar, abandon, infrac]ionalitate sporit\ etc. Prin sondaje f\cute printre elevii degimnaziu, putem afla informa]ii despre stilul lor de via]\, dac\ au p\rin]i pleca]i,cu cine stau, care le sînt performan]ele [colare, starea de s\n\tate, comporta-mentele, valorile, modelele. La sfâr[itul lui iunie 2007, Autoritatea Na]ional\pentru Protec]ia Copilului indica un num\r de 82 464 copii cu p\rin]i pleca]i înstr\in\tate. Pe baza declara]iilor a 2037 copii, a directorilor din 200 de [coli aleunui e[antion de [coli cu clasele V-VIII, din 8 regiuni [i 5 categorii de localit\]i 23,se estimeaz\ circa 170 000 copii cu p\rin]i pleca]i din cei aproape un milion decopii înscri[i în clasele V-VIII (circa 35 000 au ambii p\rin]i pleca]i, 55.000 audoar mama plecat\, iar 80 000 au doar tat\l plecat în str\in\tate). În e[antionulamintit, 21% tr\iesc f\r\ tat\l lor de 2-4 ani, iar 28% chiar de mai mult de 4 ani.Dac\ tat\l este plecat, copii r\ma[i în ]ar\ se afl\ în grija mamelor. 15% dintrecopii tr\iesc în absen]a mamelor de mai bine de 4 ani, iar 21% de 2-4 ani. Pentrucei a c\ror mam\ este plecat\, familia extins\ este un sprijin important (doar 58%dintre ei locuiesc cu tat\l lor). 65% se afl\ în grija bunicilor, 24% sunt îngriji]i dem\tu[i sau unchi, iar restul de 11% de alte persoane. Povestirile vie]ii acestor

23 Regiunile cele mai afectate de fenomen sunt Banat, Cri[ana, Maramure[ [i Moldova (circa 25%).

33

copii încep s\ semene: neglijare, deteriorarea rela]iei copilului cu p\rintele r\masacas\, înmul]irea simptomelor de deprimare, suferin]e din cauza abuzurilor ver-bale, umilin]elor, amenin]\rilor, agresiunilor fizice. Poate cre[te consumul detutun, alcool, pot apare probleme cu poli]ia în rîndul copiilor singuri acas\, cu„p\rin]i de carton”, care petrec mult timp în fa]a televizorului care le influen]eaz\valorile (î[i pot alege ca modele maneli[ti, cânt\re]i, indivizi care apar mai des latelevizor s\-[i pun\ sub reflectoare fizicul, buricul, „]oalele”, mai mult decâteduca]ia, inteligen]a).

Pentru a limita efectele negative ale migra]iei p\rin]ilor, sînt necesare politicipublice coerente de identificare [i monitorizare a copiilor afla]i în situa]ie de risc,concomitent înt\rirea leg\turilor dintre [coal\ [i asisten]a social\, cu existen]aunor servicii sociale care pot oferi consiliere special\, ajutor în procesul deînv\]are, activit\]i recreative organizate.

4. Planuri de viitor

Pentru urm\torii doi-trei ani emigran]ii au în plan: s\ se mute în alta localitate,în alte apartamente, s\ cumpere terenuri, s\ deschid\ afaceri, s\ continue studiile,s\-[i schimbe felul de via]\ etc. Cînd sînt întreba]i de priorit\]i, românii vizeaz\ înprimul rînd îmbun\t\]irea condi]iilor de locuit, investi]ia în cas\ sau în apar-tamentul în care stau/locuiesc. „Dac\ a]i câ[tiga o sum\ mare de bani, ce a]i facecu cea mai mare parte a acestor bani?”, au fost întreba]i emigran]ii români. Înesen]\, aspira]iile se îndreapt\ spre consum [i acumulare (50% ar cheltui baniipentru diverse nevoi, 13% i-ar depune la banc\) [i mai pu]in sunt orienta]i spreantreprenoriat (21%). Banii lor contribuie la cre[terea sumelor de bani din b\nci,la dezvoltarea comunit\]ilor locale etc. Sînt numeroase satele se reconstruiescprin banii migran]ilor, mai mult decât prin ac]iuni colective [i proiecte finan]ate.

{ti]i dac\ aceste persoane inten]ioneaz\ s\ se întoarc\ în ]ar\ ?24 Circa otreime din emigran]i n-ar mai dori s\ se întoarc\. „Situa]iile grele” din ]ara deorigine [i din cea de primire nu se compar\. A]i fi interesat(\) s\ g\si]i un loc demunc\ într-una din ]\rile Uniunii Europene? Da, sunt interesat(\) (33,48%), suntinteresat(\) dac\ mi s-ar oferi un loc de munc\ acolo (21,15%), nu sunt in-teresat(\) (29,07%), nu r\spund (0,68%). În ce ]ar\ a Uniunii Europene a]i vreas\ lucra]i ? În Italia, Spania, Germania, Fran]a, Marea Britanie. 19,25% ar vrea s\se [i stabileasc\ în aceste state, 36,23% ar prefera s\ munceasc\ în UE un anumittimp, s\ adune bani [i s\ se întoarc\ în ]ar\. Dac\, teoretic, se afirm\ c\ migra]ia sedezvolt\ dup\ o curb\ în form\ de clopot (cu pant\ ascendent\, punct maxim,sc\dere treptat\), se pare c\ în cazul migra]iei românilor trendul este (înc\)ascendent25. Practic, emigra]ia românilor pare s\ nu fi atins punctul de maxim\

24 http://www.soros.ro/publicatii.php?cat25 www.stranieriinitalia.it


34


cre[tere nici chiar în condi]iile actuale de criz\ financiar\ ([i nu numai). Sîntnumero[i cei care ar dori sa ia calea emigr\rii temporare pentru a-[i g\si de lucruîn anul urm\tor. Segmentul cel mai dinamic este cel al tinerilor de 18-29 de ani(doresc emigrare temporar\ pentru bani). Aproximativ 40% dintre cei care au mailucrat ar dori s\ plece din nou în afara ]\rii. Conteaz\ în inten]ia de emigrareexperien]a proprie [i cea a familiei26. Sînt mul]i care au numai inten]ia de a plecala lucru în str\in\tate dar nu [i un plan sau resurse suficiente. Este vorba de mul]ifrustra]i de situa]ia lor material\ (nu sunt s\raci, dar au un nivel de aspira]ii mairidicat). Gradul de structurare a inten]iei de a pleca depinde de rela]ii, de cu-noa[terea limbilor str\ine etc.

Sc\derea popula]iei prin reducerea natalit\]ii duce la procesul de îmb\trânire apopula]iei, la cre[terea num\rului de pensionari, concomitent cu sc\derea nu-m\rului celor care muncesc în produc]ie. Dificult\]ile datorate plec\rilor din ]ar\se vor manifesta cu intensitate în momentul în care genera]iile „ceau[eilor”(„decre]eilor”) - n\scu]i ai anilor 1967-1968 - vor dep\[i perioada vârstei active(spre sfâr[itul anilor 2020 [i începutul anilor 2030)27.

La sfâr[itul lunii septembrie 2007, industria textil\ pierduse aproape 10% dinvolumul for]ei de munc\ (circa 30.000 de angaja]i), construc]iile [i HORECA,26,7% (62.400). Deficitul de for]\ de munc\ afecteaz\ dezvoltarea firmelor prinreducerea capacit\]ii acestora de a r\spunde cererii existente pe pia]\, prin cre[tereafluctua]iei personalului [i cre[terea costurilor legate de for]a de munc\. Ce solu]iiposibile28 v\d angajatorii? Aproape 2/3 dintre ei au afirmat c\ (în 2007) le-a fostgreu s\ g\seasc\ lucr\tori atunci când au avut nevoie. Faptul c\ România a devenitun exportator important de munc\ în Europa explic\ în mare parte aceste greut\]i,dar [i slaba preg\tire a absolven]ilor, concuren]a [i nivelul salariz\rii, continu\ei. Solu]iile pot fi: aducerea de for]\ de munc\ din zone în care reprezint\ oresurs\ în exces, din Moldova, de exemplu; migra]ia intern\; deplasarea ac-tivit\]ilor companiilor c\tre zone bogate în resurse de for]\ de munc\; atragereaunor categorii de indivizi care nu sunt în mod necesar, în momentul respectiv,interesa]i de intrarea/reîntoarcerea pe pia]a for]ei de munc\ (sunt în procesul

26 În Moldova rural\, spre exemplu, ponderea celor care ar dori s\ plece temporar la lucru înstr\in\tate este de 17% fa]\ de numai 12% la nivelul ora[elor din aceea[i regiune; b\n\]enii dela sate doresc mai mult decât cei de la ora[e s\ emigreze pentru munc\ (19% în rural fa]\ de13% în urban).

27 Vasile Ghe]\u, Declinul demographic [i viitorul popula]iei României. O perspectiv\ din anul2007 asupra popula]iei României în secolul 21, Editura ALPHA MDN, 2007

28 Aducerea de for]\ de munc\ din str\in\tate 1%; deschiderea unei filiale/punct de lucru în alt\ ]ar\1,4%; mutarea activit\]ilor în alt\ localitate din ]ar\ 3%; angajarea de români care lucreaz\ înstr\in\tate 3,5%; deschiderea unei filiale/punct de lucru în alt\ localitate din ]ar\ 6,4%;aducerea de for]\ de munc\ din alt\ regiune a ]\rii 7%; modificarea programului de lucru/num\rului de ore suplimentare 8,4%; angajarea cu program redus de pensionari; studen]i11,4%; subcontractare a activit\]ii altei/altor 10,4%; investi]ia în tehnologizare 22,7%; in-vesti]ia în cre[terea productivit\]ii 24,8%.

35

educa]ional, au ie[it la pensie) prin ofert\ specific\ (program redus, programflexibil); dezvoltarea [i utilizarea la nivel maxim a resurselor existente; ex-ternalizarea unei p\r]i a activit\]ilor companiei (transferul unor activit\]i c\treter]e companii); întoarcerea românilor din str\in\tate, aducerea de for]\ de munc\din str\in\tate. Imigra]ia nu pare s\ constituie o op]iune serioas\: numai 7%dintre firme inten]ioneaz\ s\ aduc\ for]\ de munc\ din str\in\tate, un procentsimilar (9%) se declar\ indecise, f\r\ s\ resping\ aceast\ posibilitate29. De ce nu seia în considerare - decât în mic\ m\sur\ – aceast\ op]iune? Explica]iile suntmultiple: costurile suportate de angajator (taxe, salarii care trebuie garantate la unanumit nivel, investi]ie de timp în procedurile care trebuiesc parcurse, nouasitua]ie de ]ar\ membr\ a Uniunii Europene [i de grani]a extern\ a Uniunii30 etc.Managementul migra]iei interna]ionale31 poate fi considerat una dintre provoc\rileînceputului de mileniu. Pentru România nou integrat\ în structura Uniunii Euro-pene, provocarea este mai consistent\. De unde provin cet\]enii str\ini afla]i legalîn România pentru lucru? Din China, Turcia, Filipine, India, Senegal, Tunisia,Republica Moldova32, Irak, Papua Noua Guinee etc. Intrarea, [ederea [i p\r\sireateritoriului Romaniei de c\tre str\ini trebuie reglementate prin documente com-patibile cu acquis-ul comunitar.

29 O. Voicu, G. Toth, S. Guga, Imigrant în România: perspective [i riscuri, 2008 (www.soros.ro/publicatii). Sunt câteva cazuri m mai cunoscute la noi: turcii de pe [antierele Bechtel, chineziide la fabrica de confec]ii din Bac\u sau din „complexul Europa” din Bucure[ti, docheriiasiatici din Constan]a etc.

30 Se are în vedere c\ posibilele ]\ri de origine pentru imigra]ia în România ar fi: fosta Iugoslavie,China, India, Moldova, Pakistan, Tailanda, Ucraina etc.

31 http://www.migrationinformation.org/Profiles/display.cfm?ID=32532 Începând cu 1 ianuarie 2007, basarabenii trebuie s\ aib\ viz\ pentru a intra în România, fapt care a afectat

rela]iile dintre etnicii români de pe cele dou\ maluri ale Prutului: pentru cei care aveau o rela]ie direct\cu România (munc\, comer], studii etc.) consecin]ele resim]ite au fost de natur\ economic\ [i social\,pentru basarabeni, în general, impactul a fost [i emo]ional. Dreptul la dubla cet\]enie a fost aprobatprin lege de c\tre Republica Moldova abia în anul 2002, ca reac]ie la faptul c\ un num\r semnificativde basarabeni renun]aser\ la cet\]enia moldoveneasc\ în favoarea celei române[ti. Punctele de vedereale autorit\]ilor sunt adesea contradictorii sau divergente, iar tensiunile diplomatice dintre Bucure[ti [iChi[in\u continu\ (mai ales dup\ ce oficiali UE [i-au m\rturisit îngrijorarea fa]\ de acordarea cet\]enieiromâne unui num\r mare de cet\]eni din afara UE). Vizele se ofer\ gratuit moldovenilor, dar proceduraeste anevoioas\ [i îndelungat\, în special pentru cei care doresc s\ ob]in\ o viz\ de scurt\ [edere. LaConsulatul României din Chi[in\u cozile sunt foarte mari, iar oamenii petrec zile întregi a[teptând s\-[i depun\ dosarul. Mul]i tineri basarabeni au ales s\ studieze în România începând cu 1991, cânduniversit\]ile din România [i-au deschis por]ile pentru str\ini. Ob]inerea unei diplome de studii de la oinstitu]ie de înv\]\mânt acreditat\ în România reprezint\ pentru mul]i moldoveni speran]a ob]ineriiunei slujbe mai bune [i asigurarea unui viitor mai promi]\tor. Angajarea unui cet\]ean moldoveanpresupune îns\ costuri mari, atât din partea angajatului (costuri de dosar, taxa de 200 euro etc.) [iangajatorului (care trebuie s\ pl\teasc\ taxe suplimentare la stat, s\ dovedeasc\ faptul ca nu a g\sit unangajat român care s\ ocupe postul respectiv etc.). Micul trafic la frontiera era o surs\ de venit înspecial pentru cei care locuiau în apropierea grani]ei cu România. Întrucât România a refuzat s\recunoasc\ existen]a limbii moldovene[ti [i s\ semneze Tratatul de frontier\ prin care s-ar recunoa[tejuridic frontiera româno-moldoveneasc\, guvernul de la Chi[in\u refuz\ s\ semneze Conven]ia privindmicul trafic de frontier\...


36


37

Perspective interna]ionale în asisten]\ social\[International perspectives in social work]

PhD Doru BUZDUCEAAss. Profesor, Universitatea of Bucharest

Facultaty of Sociology and Social WorkStr. Schitu Magureanu 9 sector 5, Bucuresti

Tel.: + (4021) 315.31.22Email: [email protected]

Abstract

The modern social work systems created at the end of the last century are nowfacing post-modern challenges — on one hand the global social trends, and onthe other hand the local practices. Structurally, all social work systems havecommonalities, but they differ, sometimes fundamentally, in their degree of de-velopment. While the social work systems in the West Europe and North Americahave achieved remarkable results, the social work systems in Asia and Africa arefighting the burden of poverty, malnutrition, infant mortality, HIV/AIDS or otherinfectious diseases, limited access to running water, starvation, illiteracy etc.

Key words: social work systems, globalization, international social work,socio-cultural specificity

Un concept lansat în perioada postbelic\, marginal pân\ prin anii ’90 este celde asisten]\ social\ interna]ional\. Schimb\rile sociale înregistrate la nivel globalau reintrodus conceptul pe agenda public\. Asisten]a social\ interna]ional\ este unconcept complex (Healy, 2008) [i multidimensional ce cuprinde: analize com-parative, probleme sociale globale, practici interna]ionale, asisten]\ interna]ional\public\ [i privat\, conferin]e [i colabor\ri profesionale interna]ionale, rela]ii inter-guvernamentale, viziune global\.

Starea actual\ a sistemelor moderne de asisten]\ social\ trebuie privit\ încontextul mai larg al globaliz\rii întrucât aceasta, prin formele sale moderne demanifestare influen]eaz\ în mod direct sistemele de asisten]\ social\ prin dez-voltarea managementului [i a infrastructurii moderne, a re]elelor globale de co-municare, crearea condi]iilor de dezvoltare a capitalului uman performant [i cu


38


expertiz\ în domeniu, apari]iei a noi probleme sociale [i implicit a noi categoriide beneficiari.

F\r\ îndoial\ c\ fenomenul globaliz\rii prin formele sale moderne de ma-nifestare influen]eaz\ în mod direct sistemele de asisten]\ social\: management [iinfrastructur\ modern\, re]ele globale de comunicare, capital uman performant [iexpertiz\, noi probleme sociale [i implicit categorii noi de beneficiari.

Interdependen]a global\ a creat deopotriv\ noi arii de responsabilitate [i opor-tunit\]i interna]ionale pentru asisten]a social\ (Dominelli, 2008). Conceptul estematerializat prin ac]iunile întreprinse de forurile de specialitate interna]ionale, denetwork-ingul în domeniu precum [i de problemele sociale globale. „Cu altecuvinte, a venit timpul s\ redefinim misiunea [i formele asisten]ei sociale [ieduca]iei profesionale pentru a deveni relevante noilor condi]ii globalizante”(Lyons et al., 2006: 204).

În continuare analiz\m punctual câteva aspecte ce constituie obiectul asisten]eisociale interna]ionale:

- problemele sociale globale provocate în mod special de c\tre r\zboaie [idezastre naturale. Conflicte [i evenimente dramatice înregistrate la nivel in-terna]ional ca atacuri teroriste [i calamit\]i naturale gen uragane [i tornade, cu-tremure devastatoare, incendii [i inunda]ii de mari propor]ii ce au generat noiprobleme sociale [i implicit victime, noi categorii de beneficiari ai sistemelor deasisten]\ social\. Câteva dintre acestea sunt arhicunoscute datorit\ magnitudiniilor: atacurile teroriste asupra SUA, de la 11 septembrie 2001; tsunami din Asia,uraganele [i tornadele ce au devastat ora[e ca New Orleans - uraganul Katrina, celmai devastator uragan din istoria Americii; cutremurele devastatoare din ultimavreme din Turcia, Iran [i China; incendiile ce au distrus mari zone sau chiar ora[eîntregi; r\zboaiele mondiale; inunda]iile prezente mai ales în Europa - amintiminunda]iile recente din Banat iar lista evenimentelor [i a dezastrelor produse poatecontinua.

- problemele sociale clasice (s\r\cie, inegalitate social\ [i economic\ etc.)îmbrac\ noi fa]ete solicitând practici [i interven]ii inovatoare în sfera serviciilorsociale. Majoritatea statelor se confrunt\ cu probleme de locuire, îmb\trânire,modificarea structurilor familiale, [omajul, dependen]\ social\, comunit\]i derefugia]i, HIV/SIDA, probleme de mediu, etc. „Revenind la problemele sociale,suger\m c\ asisten]a social\ trebuie s\ recunoasc\ oportunit\]ile [i responsa-bilit\]ile interna]ionale [i s\-[i asume rolul în schimb\rile sociale de la nivelurilena]ional [i interna]ional” (idem).

- ac]iunile militare, economice [i sociale ale unui stat afecteaz\ în mod directîntreaga lume (cre[terea exponen]ial\ a pre]ului barilului de petrol, dezechilibrepe pie]ele financiare, interven]ia militar\ a Rusiei în Georgia, grevele agricultorilor[i fermierilor, grevele studen]ilor francezi).

39

- interna]ionalizarea pierderilor [i a consecin]elor acestora. Pierderea este unconcept cu relevan]\ interna]ional\ pentru sistemele de asisten]\ social\ întrucâtafecteaz\ familiile, grupurile, comunit\]ile [i chiar na]iunile. Un exemplu în acestsens este situa]ia provocat\ în 2004 de tsunami-ul din Oceanul Indian ce a produsdezastre de magnitudini nemaiîntâlnite afectând grupuri mari de popula]ie, pro-vocând traume [i pierderi uria[e la toate nivelurile. Dar, durerea [i suferin]a oîntâlnim [i în [coli, în centrele de plasament, în ad\posturi sociale, în c\minelepentru vârstnici [i spitalele pentru persoanele infectate cu HIV/ISDA. Pierderilemultiple se leag\ [i de s\r\cie, de exploatare [i excludere social\. Cele mai evidentesitua]ii în care suferin]a [i pierderile pot fi relevate sunt cele ale pacien]ilor afla]iîn faza terminal\, ale copiilor abuza]i, maltrata]i [i exploata]i, ale comunit\]ilor derefugia]i care se confrunt\ cu dezr\d\cinarea [i cu schimbarea stilului de via]\precum [i cele ale comunit\]ilor aflate în conflict armat.

- comunicare global\: posibilit\]ile de interac]iune profesional\ între comu-nit\]ile de asisten]i sociali au întrecut pân\ [i profe]iile lui Jules Verne (internet,wireless, baze de date interna]ionale, motoare de c\utare avansat\, PDA, video-conferin]e).

- asisten]\ interna]ional\ public\ [i privat\: men]ion\m aici organiza]iileinterna]ionale gen UNICEF, USAID, UNAIDS, UNDP, etc. ce dezvolt\ programede asisten]\ tehnic\ pentru ]\rile aflate în curs de dezvoltare. Pe lâng\ acesteorganiza]ii sus]inute de c\tre ONU sau alte guverne na]ionale sau federale amintim[i alte organiza]ii interna]ionale private ca United Way [i World Vision caredezvolt\ proiecte sociale în diverse state ale lumii ale c\ror servicii sociale suntinsuficient dezvoltate pentru a oferi solu]ii problemelor sociale existente în co-munit\]ile respective. Exist\ [i acorduri bilaterale între state cu privire la anumiteaspecte ale vie]ii sociale, inclusiv acorduri referitoare la protec]ie social\. Amintimprogramele europene PHARE, POSDRU iar în domeniul cercet\rii programeleLLP, FP7, ENOTHE.

- conferin]ele interna]ionale de specialitate frecvent desf\[urate pe diverseteme, fie sub egida IFSW fie organizate de alte structuri na]ionale dar cu par-ticipare interna]ional\. Sunt extrem de importante întrucât faciliteaz\ inter-cu-noa[terea, schimbul de know how, diseminarea rezultatelor cercet\rilor de ex-celen]\ [i a practicilor de specialitate, dezvoltarea re]elelor formale [i informale îndomeniu, dezbateri pe teme recente. Spre exemplu, în septembrie 2008 s-a des-f\[urat la Baltimore (SUA) conferin]a interna]ional\ „International Social Workin the 21st Century” unde s-au discutat eviden]e practice din asisten]a social\,aspecte interna]ionale ale bun\st\rii copilului, repatriere, imigra]ie, locuire, adop-]ie [i alte probleme transna]ionale din asisten]a social\ iar în aprilie 2009 se vadesf\[ura în Croa]ia conferin]a european\ „Social Action in Europe: DifferentLegacy and Common Challenges?”. Am men]ionat doar câteva asemenea întâlniridar, anual se desf\[oar\ sute de astfel de manifest\ri na]ionale, regionale sau

TEORII DESPRE...

40


interna]ionale pe teme globale sau specifice din asisten]a social\. Denumireaorganiza]iilor arat\ tematica [i preocup\rile interna]ionale ale comunit\]ilor asis-ten]ilor sociali; men]ion\m în acest sens re]eaua profesional\ „InternationalConsortium for Social Development”.

- viziune global\: tocmai aspectele prezentate anterior contribuie la dezvoltareaunei viziuni globale în asisten]\ social\, strategii [i programe inovatoarea care s\dezvolte servicii pentru remedierea consecin]elor produse [i prevenirea apari]ieialtor probleme sociale care se manifest\ global. IFSW ca reprezentat interna]ionalal asisten]ei sociale are asocia]ii afiliate în 80 de state [i 470.000 de membri ceprovin din Europa, America de Nord, America de Sud, Asia, Africa, ]\rile dinfosta URSS.

Sisteme moderne de asisten]\ social\

Per ansamblu, asisten]a social\ este influen]at\ de modelul anglo-american darvom vedea c\ exist\ [i alte tipuri de sisteme de asisten]\ social\. Cu toate c\ înliteratura academic\ se discut\ de modelul anglo-american, sistemele europene deasisten]\ social\ sunt totu[i construc]ii diferite comparativ cu sistemele din Ame-rica de Nord. Chiar dac\ s-au intersectat la un moment dat ca mi[care social\formând un front comun în dezvoltarea profesiei, totu[i în timp s-au format relativdiferit, evolu]ia social\, economic\ [i politic\ a celor dou\ continente punându-[iamprenta [i asupra sistemelor de asisten]\ social\. Spre exemplu, dac\ în Americade Nord sunt dezvoltate în mod special - chiar supraformalizat - serviciile deasisten]\ social\, în Europa predomin\ presta]iile sociale ceea ce conduce labirocra]ie.

O alt\ distinc]ie se face între sistemele de asisten]\ social\ din ]\rile occidentale[i sistemele de asisten]\ social\ din ]\rile în curs de dezvoltare. Diferen]ierea seface de aceast\ dat\ pe criterii administrative, curricul\ de înv\]\mânt, mana-gement, grad de dezvoltare al serviciilor de specialitate, modernizarea institu]iilorreziden]iale, num\r de asisten]i sociali cu diplom\ universitar\ de specialitate,voin]\ politic\.

O distinc]ie net\ în privin]a caracteristicilor sistemelor de asisten]\ social\,comparativ cu cele anglo-americane întâlnim la ]\rile africane [i asiatice a c\rorcultur\, religie [i stil de via]\ constituie factori determinan]i în concep]ia arhi-tectural\ a sistemelor de asisten]\ social\. Mai specifice sunt sistemele de asisten]\social\ de pe continentul African unde rata foarte ridicat\ a s\r\ciei absolutestagneaz\ elementul civilizator. Cunoscu]i cercet\tori [i comentatori interna]ionaliai asisten]ei sociale se confrunt\ cu dilema specificit\]ii sistemelor africane deasisten]\ social\ dat fiind c\ întregul arsenal academic construit de anglo-

41

americani (teorii, metodologie, etic\, principii [i valori) nu poate fi aplicat întocmaiîn practica de specialitate din aceste ]\ri.

Un caz special îl constituie ]\rile din fostul lag\r socialist unde sistemele deasisten]\ social\ se afl\ într-un proces intensiv de reconstruc]ie [i aliniere lasistemele de asisten]\ social\ din ]\rile occidental-europene, cu tradi]ie în do-meniu. Dup\ cum se [tie, în aceste ]\ri, regimurile politice au eliminat profesia deasistent social din nomenclatorul profesiilor reducând sistemele de asisten]\ so-cial\ doar la institu]ii de protec]ie social\ de dimensiuni mari, unde erau de obicei„izola]i” copiii abandona]i. Dup\ c\derea regimurilor totalitare din Europa Cen-tral\ [i de Est, odat\ cu instaurarea democra]iei [i a economiei de pia]\, au ap\rut[i problemele sociale negate pân\ atunci [i implicit necesitatea sistemelor deasisten]\ social\. Acest proces de reconstruc]ie este sprijinit de globalizarea eco-nomic\ [i socio-cultural\ care diminueaz\ diferen]ele locale [i regionale con-tribuind la „proiectul europeniz\rii asisten]ei sociale”.

Orice sistem de asisten]\ social\, pentru a func]iona eficient ar trebui s\con]in\ urm\toarele elemente structurale fundamentale:

- capitalul uman implicat în sistem (speciali[ti în asisten]\ social\ [ipersonal de alt\ specialitate),

- beneficiarii sistemului (persoane asistate - întâlnim o mul]ime depersoane dezavantajate social, de grupuri vulnerabile aflate în situa]ii derisc),

- contextul social (re]eaua institu]ional\, servicii, presta]ii [i cadrullegislativ).

Sistemele europene de asisten]\ social\

Dintotdeauna asisten]a social\ european\ a avut o dimensiune interna]ional\contribuind la dezvoltarea profesiei [i pe alte continente. Exemplific\m aici prinmi[carea stabilimentelor Toynbee Hall din Londra preluate mai apoi de c\tremajoritatea statelor. Nu este lipsit de importan]\ s\ men]ion\m contribu]ia Ordi-nelor [i a Bisericii Catolice la dezvoltarea unor institu]ii reziden]iale, spitale, [colipentru protec]ia s\racilor în ]\ri ca Fran]a, Germania, Italia, Spania, Portugalia,Irlanda.

Ulterior, protestantismul a dus mai departe misiunea social\ a bisericii sus-]inând prin diaconia asemenea institu]ii [i servicii de asisten]\ social\ în Anglia,Sco]ia, ]\rile Scandinave, ]\rile Baltice.

Spre exemplu, prezbiterienii din Sco]ia practicau „vizitele la s\raci”, practic\dezvoltat\ ulterior de c\tre Charity Organisation Society sub forma „case work-ului”. În Grecia precum [i în alte state est-europene, Biserica Ortodox\ a practicatacela[i model al diaconiei. În anumite ]\ri foste socialiste ca Ungaria, Polonia,

TEORII DESPRE...

42


România, Lituania, biserica [i-a reluat în ultimele dou\ decenii activitateafilantropic\ modern\. În general, mân\stirile asigurau anumite servicii de îngrijire(hran\, îmbr\c\minte, ad\post) pentru localnici, pelerini sau cer[etori afla]i însitua]ie de risc.

Un alt model de interven]ie în asisten]\ social\, originar în Germania darîntâlnit [i în ]\ri ca Olanda [i Ungaria (cu aplicabilitate în mod special la institu]iilede protec]ie a copiilor), este modelul pedagogiei sociale sau educa]iei specializateîntrucât deriv\ din pedagogie [i se bazeaz\ pe educa]ie, accentuând achizi]ia dedeprinderi [i cuno[tin]e în interiorul grupurilor sociale gen familie, comunitate,societate ca solu]ie la rezolvarea [i remedierea problemelor [i dificult\]ilor. {i înRomânia s-au derulat programe de pedagogie social\ la ini]iativa organiza]ieiPestalozzi. Una dintre criticile frecvent aduse acestei abord\ri este legat\ de faptulc\ pedagogia social\ s-ar preta la un fel de inginerie social\ existând risculinfluen]elor politice (na]ionalism, socialism), uneori f\cându-se trimitere la trecut[i în mod special la faptul c\ pedagogia social\ a existat în Germania [i pe timpulnazismului, regim ce a închis [colile de asisten]\ social\ în Germania [i a ex-terminat anumi]i beneficiari ai asisten]ei sociale.

La nivel european întâlnim la ora actual\ modalit\]i diferite de organizare asistemului de protec]ie social\, în func]ie de istoria fiec\rui stat, de organizareaadministrativ-teritorial\, de tradi]ie, de nivelul investi]iilor financiare, etc. ÎnEuropa, întâlnim sistemul anglo-saxon (liberal, ex. Marea Britanie), sistemulnordic (scandinav sau social-democratic, ex. Suedia, Danemarca, Finlanda), sis-temul mediteranean (emergent sau sud-european, ex. Portugalia, Grecia, Spania),modelul continental (corporatist sau Renan, ex. Germania).

Critica care se aduce în mod frecvent sistemelor europene de asisten]\ social\este legat\ de birocra]ie, critic\ adus\ mai cu seam\ sistemului de asisten]\ social\din Marea Britanie, mult mai dezvoltat comparativ cu sistemele de asisten]\social\ din alte ]\ri europene.

Este cunoscut faptul c\ în perioada anilor ’60 - ‘80 asisten]a social\ a stagnatîn Europa iar vasta mi[care de reform\ social\ început\ în anii ’80 a avut dreptconsecin]\ major\ descentralizarea serviciilor sociale [i transferarea responsa-bilit\]ii în privin]a dezvolt\rii acestora autorit\]ilor publice locale.

Exist\ la ora actual\ o dezbatere interesant\ la nivel european cu privire lanoile direc]ii de dezvoltare a sistemelor de asisten]\ social\, ce anun]\ o schimbarede paradigm\ potrivit c\reia ar trebui investit în dezvoltarea social\, în capitalulsocial [i emo]ional prin programe de educa]ie [i formare profesional\, în felulacesta societatea va fi capabil\ s\ absoarb\ problemele sociale.

La ora actual\, Europa se confrunt\ cu probleme sociale precum: rata ridicat\a [omajului, excluderea social\ a anumitor categorii sociale ca persoanele f\r\ad\post [i imigran]i ilegal, num\rul mare al persoanelor cu handicap grav, sc\dereanatalit\]ii [i îmb\trânirea popula]iei, s\r\cia [i polarizarea social\ etc. Este dificil

43

de g\sit un r\spuns unitar la aceste probleme. Uniunea European\ ca reprezentantinstitu]ional de marc\ al continentului are în prezent 27 de state membre, cuistorie diferit\, cu administra]ie [i împ\r]ire teritorial\ diferit\. În aceste condi]ii,ne punem întrebarea dac\ putem discuta de un model social european care s\cuprind\ [i o sub-component\ european\ de asisten]\ social\?

De[i este frecvent men]ionat în documentele oficiale ale UE, modelul socialeuropean înc\ nu este cristalizat ci reprezint\ mai degrab\ o sum\ de principii [iidei comune ale sistemelor de protec]ie social\ din cadrul Uniunii, capabile s\ofere un r\spuns unitar la problema inegalit\]ilor economice [i sociale, o viziunecomun\ a statelor europene în privin]a diferitelor aspecte ale vie]ii sociale, un setde principii, de interese, standarde [i servicii de calitate necesare asigur\rii unuitrai decent cet\]enilor europeni, bazat pe solidaritate [i responsabilitate social\.

Toate aceste direc]ii de ac]iune anun]\ un proiect, un vis mai vechi al eu-ropenilor de a avea un sistem unic din punct de vedere politic, economic, social [icultural. Pân\ la împlinirea visului european va trebui s\ ]inem cont de tradi]iaspecific\ de pe continent în privin]a sistemelor de protec]ie social\. Întâlnim dou\mari tendin]e:

- sisteme de protec]ie social\ de inspira]ie tip Bismarck (Germania, Belgia,Fran]a, Italia, Luxemburg) în care prevaleaz\ principiul solidarit\]ii profesionale,sisteme în care serviciile [i presta]iile depind de cotiza]iile angaja]ilor [i an-gajatorilor la bugetul asigur\rilor sociale;

- sisteme de protec]ie social\ de inspira]ie tip Beveridge (Danemarca, MareaBritanie, Suedia) unde prevaleaz\ un sistem de asigur\ri generalizat [i undepresta]iile [i serviciile sociale se acord\ diferen]iat în func]ie de necesit\]i.

Nici una dintre ]\rile membre ale UE nu au modele pure ale uneia sau alteiadintre aceste dou\ mari tendin]e. Diferen]ele se înregistreaz\ în ceea ce prive[teorganizarea [i func]ionarea sistemului de protec]ie social\, modalitatea [i nivelulde finan]are, nivelul presta]iilor acordate, rolul autorit\]ilor publice [i al par-tenerilor locali în dezvoltarea serviciilor sociale, cadrul legislativ.

Fiecare stat european are o istorie aparte [i de aceea modul de organizare [ifunc]ionare al ]\rilor membre ale UE în privin]a sistemelor de protec]ie social\este diferit (vezi [i Sellick, Alexiu, 2000). Dar întâlnim [i similitudini în privin]aform\rii profesionale a speciali[tilor, institu]iilor de specialitate din sistemul deasisten]\ social\, tipologiei serviciilor [i presta]iilor acordate (protec]ia copilului,invaliditate, b\trâne]e, boli cronice), cadrului legislativ.

Toate sistemele europene de asisten]\ social\ se bazeaz\ pe interven]ia statuluiprin mecanismele administra]iei publice dar [i a societ\]ii civile pentru a reduces\r\cia [i excluderea social\, redistribuirea veniturilor, asigurarea unor niveluriridicate de securitate social\ [i promovarea egalit\]ii de [ans\.

TEORII DESPRE...

44


Sistemele nord-americane de asisten]\ social\

Continentul nord-american cuprinde multe state, cele mai cunoscute fiind SUA[i Canada. În literatura academic\ atunci când se vorbe[te despre modelul nord-american de asisten]\ social\ se are în vedere în cele mai multe cazuri sistemele deasisten]\ social\ din Statele Unite ale Americii. De altfel, SUA de]ine al\turi deAnglia [i Germania pionieratul modern în asisten]a social\ iar în perioada con-temporan\ au contribuit la dezvoltarea sistemelor de asisten]\ social\ peste tot înlume oferind sprijin tehnic [i financiar atât prin programele sociale dezvoltate cât[i prin bursele oferite în cadrul marilor universit\]i studen]ilor provenind în modspecial din ]\rile aflate în curs de dezvoltare.

Spre deosebire de statele europene, SUA ca [i forma]iune statal\ are o istorierelativ recent\ [i are ca religie majoritar\ catolicismul [i de aceea lipsesc ini-]iativele caritabile [i institu]iile dezvoltate în preajma mân\stirilor, activit\]i ce auconstituit în mare parte începuturile asisten]ei sociale în ]\rile cu influen]\ bi-zantin\. Întâlnim îns\ implicarea bisericii [i a comunit\]ilor religioase în opera deîntrajutorare uman\.

Cu toate c\ nu are o tradi]ie îndelungat\ în acest domeniu totu[i, ca urmare adezvolt\rii spectaculoase din punct de vedere democratic, economic, social, po-litic, cultural [i religios, la ora actual\ se afl\ printre primele state din lume în ceeace prive[te modernismul [i gradul de dezvoltare al sistemelor de asisten]\ social\.

Debutul activit\]ii de asisten]\ social\ se leag\ de vasta mi[care de voluntariatdin perioada de început de istorie a SUA. Ulterior, în perioada colonial\ familiilese îngrijeau de cei s\raci [i nevoia[i dac\ ace[tia nu aveau o familie sau dac\familiile nu puteau s\-i îngrijeasc\. „Prima cas\ de ajutorare a localnicului s\raca fost înfiin]at\ în Massachusetts în 1662. … Un alt indicator al interesuluicomunitar în dezvoltarea de servicii pentru cel s\rac [i nevoia[ a fost ridicarea în1644 în Boston a {colii Latine care oferea educa]ie gratuit\ [i era sus]inut\ dec\tre ora[. … În 1729 în New Orleans a fost ridicat\ de c\tre Surorile Ursuline oinstitu]ie pentru copiii ai c\ror p\rin]i au fost uci[i de c\tre indieni” (Farley, et al.,2009: 22).

Activit\]ile voluntare au c\p\tat un caracter oficial pe m\sur\ ce s-au înfiin]atorganiza]ii voluntare de asisten]\ social\. Voluntarii erau recruta]i [i plasa]i înanumite programe sociale pentru a-i ajuta pe cei afla]i în nevoie: copii f\r\ ad\post,persoane cu handicap, s\raci, bolnavi. În perioada R\zboiului Civil (1861-1865)au ap\rut multe probleme la nivel personal, familial [i comunitar. Se înfiin]eaz\numeroase agen]ii [i organiza]ii pentru sprijinirea celor s\raci [i nevoia[i.

În 1877 s-a format Charity Organisation Society (COS) în Buffalo, New Yorkpentru coordonarea tuturor activit\]ilor de combatere [i prevenire a s\r\ciei. Pentruo astfel de organiza]ie a lucrat în Baltimore [i Mary Richmond, având ulterior unrol important în aceast\ nou\ mi[care social\ a asisten]ei sociale. În 1909 aceasta

45

devine director al Charity Organizational Department al Funda]iei Russell Sage.C\r]ile scrise de ea (Friendly Visiting Among the Poor [i What is Social CaseWork?) se num\r\ printre primele c\r]i de specialitate la nivel interna]ional.

Voluntarii COS erau numi]i friendly visitors (vizitatori prieteno[i), fiind in-strui]i de c\tre organiza]ie pentru a furniza diverse servicii persoanelor [i familiilorîn dificultate. Ulterior s-au înfiin]at asemenea COS în mai multe ora[e.

În 1886, primii asisten]i sociali comunitari erau organiza]i în New York prinînfiin]area de azile concepute dup\ modelul londonez al Toynbee Hall. Oameniise ofereau voluntari pentru a locui în cartierele s\race pentru a putea în]elege maibine problemele [i nevoile celor s\raci. Tr\ind acolo erau mai u[or [i mai repedeaccepta]i de oamenii nevoia[i.

Se dezvolt\ mi[carea Settlement House Movement ce o are ca reprezentant peJane Addams, singurul asistent social de]in\tor al Premiului Nobel pentru Pace.Printre lucr\rile publicate de c\tre J. Addams se num\r\ [i Twenty Years HullHouse (1910). Noua mi[care se orienta mai degrab\ pe dezvoltarea unor „politicisociale” în domeniu, pe sus]inerea unor m\suri legislative cu efecte globale asuprasociet\]ii dar în acela[i timp promova toate celelalte elemente structurale alesistemului de asisten]\ social\: formarea speciali[tilor, înfiin]area institu]iilor [iserviciilor de asisten]\ social\.

În 1889 Jane Addams [i Ellen Gates Starr înfiin]eaz\ Hull House în Chicago,o cas\ social\ pentru s\racii nativi [i imigran]i. Centre similare sunt înfiin]ate maiapoi în multe ora[e americane. Acestea ofereau oportunit\]i educa]ionale [i serviciisociale pentru persoanele cu resurse limitate.

Pân\ în anul 1910 se înfiin]eaz\ peste 400 de asemenea case de asisten]\social\ destinate tuturor categoriilor sociale (s\raci, imigran]i, copii abandona]i,familii numeroase). În aceea[i perioad\ s-au dezvoltat primele cercet\ri în do-meniul asisten]ei sociale, s-au dezvoltat tribunalele pentru minori, programele depensii pentru v\duve, s-a promovat legisla]ie pentru protec]ia copilului iar multedin slujbele voluntarilor au fost recunoscute [i pl\tite de c\tre stat (cf. Glicken,2007). Spre exemplu, angaja]ii Departamentului Comisiei Sanitare erau pl\ti]ipentru a acorda asisten]\ solda]ilor unioni[ti [i familiilor acestora în timpul R\z-boiului Civil; în 1905 existau deja asisten]i sociali angaja]i într-un mare spitalurban. Activitatea de asisten]\ social\ s-a transformat din voluntariat în ocupa]ie.

În perioada urm\toare (1915 - 1950) asisten]ii sociali erau interesa]i dedezvoltarea standardelor care ghidau activitatea practic\ profesional\, doreaurecunoa[terea oficial\ a profesiei de asistent social, resim]eau necesitatea ela-bor\rii unui cod etic al asisten]ilor sociali precum [i înfiin]area unei asocia]iiprofesionale a asisten]ilor sociali.

TEORII DESPRE...

46


Marea Depresiune din 1930 accentueaz\ rolul guvernului federal în dezvoltaream\surilor de asisten]\ social\ iar în 1935 este promulgat Social Security Act ceprevedea reforme importante în domeniu.

Dup\ al doilea r\zboi mondial, asist\m la expansiunea academic\ [i profesional\a asisten]ei sociale. Apar câteva structuri profesionale de asisten]\ social\ ca:American Association of Hospital Social Workers, Visiting Teachers Association,Community Organization of Social Workers, Social Work Research Group.

Dup\ 1950 s-a dezvoltat enorm re]eaua de înv\]\mânt de asisten]\ social\, sediversific\ specializ\rile. În 1951 se înfiin]eaz\ Consiliul pentru Înv\]\mântul dinDomeniul Asisten]ei Sociale, iar organiza]iile asisten]ilor sociali au devenit totmai cunoscute pe plan na]ional [i interna]ional. În 1955, National Association ofSocial Workers lua fiin]\ prin unificarea a [apte organiza]ii specializate în asisten]asocial\. La ora actual\ organiza]ia num\r\ 160.000 de membrii, asisten]i socialicu studii universitare de specialitate. În 1956 a luat fiin]\ [i International Fe-deration of Social Workers.

Dup\ 1960 încep s\ fie dezvoltate serviciile sociale la nivel local, iar asisten]iisociali joac\ un rol important în dezvoltarea [i implementarea programelor anti-s\r\cie. Se înfiin]eaz\, la ini]iativa lui John F. Kennedy, organiza]ia de voluntariatPeace Corps. Se înfiin]eaz\ [i programul VISTA ce încuraja tinerii s\ se impliceca voluntari în sprijinirea grupurilor vulnerabile. În timpul administra]iei Nixonse dezvolt\ politicile sociale de sprijinire a persoanelor cu dizabilit\]i [i a per-soanelor vârstnice cu venituri insuficiente iar în perioada administra]iilor Ford [iCarter accentul este pus pe sprijinirea copiilor abuza]i [i neglija]i, victimeleviolen]ei domestice, persoanele dependente de drog [i cele cu probleme de s\n\tatemintal\. Finan]area programelor sociale este redus\ drastic în perioada admi-nistra]iilor Reagan [i Bush iar administra]ia Clinton s-a eviden]iat prin promovareami[c\rii de contractare a serviciilor sociale c\tre organiza]ii non-guvernamentale(cf. Glicken, 2007).

La ora actual\, majoritatea statelor americane au dezvoltat sisteme moderne deasisten]\ social\ cu multe similarit\]i dar [i cu diferen]e evidente, iar asisten]iisociali lucreaz\ în diferite sisteme ale vie]ii sociale.

Sistemele de asisten]\ social\ din Asia [i Africa

Avem pu]ine informa]ii referitoare la sistemele asiatice de asisten]\ social\.Continentul asiatic con]ine peste 52 de state, marea lor majoritate fiind ]\ri în cursde dezvoltare; este cunoscut ca fiind continentul cu cele mai multe religii. Întâlnimdiscrepan]e semnificative între state, din toate punctele de vedere. Aici întâlnimfie gigan]i ca Rusia, China, Japonia fie state mereu active pe agenda public\

47

interna]ional\ ca Israel, Palestina, Irak, Iran, Siria dar [i state aparent neînsemnateca Bhutan, Bangladesh, Sri Lanka.

În general, asisten]a social\ din ]\rile asiatice este influen]at\ de sistemele deasisten]\ social\ din SUA [i Marea Britanie (în mod special curricula [i procesulde înv\]\mânt - se utilizeaz\ literatur\ academic\ nord-american\ [i britanic\).

Gradul de dezvoltare al sistemelor de asisten]\ social\ este diferit, cel maidezvoltat sistem de asisten]\ social\ din Asia îl întâlnim în Japonia. Restul statelor,de[i se confrunt\ cu serioase probleme sociale, în mod special cu s\r\cia, auinsuficien]i speciali[ti în asisten]\ social\, o slab\ dezvoltare a infrastructuriiserviciilor de specialitate [i locuri de munc\ slab pl\tite pentru asisten]ii sociali.Tradi]iile [i influen]ele culturale sunt puternice chiar [i în administra]ie, în unelestate, cum ar fi Singapore, întâlnim politici sociale de orientare confucianist\ carediminueaz\ rolul asistentului social - spre exemplu, mestecatul gumei se consider\o ofens\ iar de]inerea unei arme este considerat\ o crim\.

Un alt grup de ]\ri asiatice, cele aflate sub domina]ia [i influen]a fostei URSSse afl\ la început de drum în configurarea sistemelor de asisten]\ social\, con-fruntându-se cu serioase probleme de viziune [i sus]inere public\ din parteaadministra]iilor na]ionale.

Africa este un continent al contrastelor, cel mai populat dup\ Asia, cu 54 de]\ri fiind cel mai vechi loc de pe p\mânt [i totodat\ locul în care î[i are originearasa uman\. În continuare este preponderent agrar, iar structurile tribale mai pot fi[i ast\zi întâlnite.

Organizarea socio-economic\ [i practicile culturale din Africa sunt total diferitecomparativ cu alte regiuni ale lumii, în special cu ]\rile occidentale. Întâlnimtriburi, familii inter-genera]ionale în aceea[i gospod\rie, credin]e, supersti]ii pu-ternice [i practici [amanice dar [i re]ele sociale informale în care se practic\ajutorul mutual inclusiv cel de natur\ material\ [i financiar\.

Sistemele de asisten]\ social\ africane sunt la început de drum [i greu încercatede inciden]a ridicat\ a s\r\ciei absolute, de malnutri]ie, mortalitate infantil\, HIV/SIDA [i alte boli cronice, acces limitat la ap\ potabil\, foamete, analfabetism, bolicontagioase, infrastructur\ precar\. Acestora li se asociaz\ cre[terea fertilit\]ii - unaspect pozitiv în viziunea european\, unde societ\]ile se confrunt\ cu îmb\trânireapopula]iei.

Sunt necesare noi metode [i tehnici de interven]ie în asisten]a social\, diferitede cele utilizate în cadrul sistemelor occidentale (Laird, 2006). Spre exemplu,comportamentul organiza]ional al Departamentului Dezvolt\rii Comunitare dinRepublica Ghana utilizeaz\ tehnici neortodoxe de sf\tuire a persoanelor pentrueconomisirea banilor, un fel de roat\ (obicei practicat [i în unele medii dinRomânia) [i alte asemenea strategii [i tehnici de utilizare eficient\ a resurselor ca:g\titul [i procesarea mânc\rii, colectarea de combustibil [i lemne, îngrijirea

TEORII DESPRE...

48


copiilor, schimburi comerciale între gospod\rii, adolescen]ii sunt sf\tui]i cum s\se implice în transportul bunurilor pentru a facilita activit\]ile comerciale alep\rin]ilor [i bunicilor (utilizarea for]ei de munc\ în rândul copiilor este indicatoral s\r\ciei), cum s\ previn\ contactarea HIV/SIDA, etc.

Laird (2008) consider\ c\ nici marile teorii în asisten]a social\ prezentate dec\tre Payne (2005) nu pot fi aplicate în ]\rile africane ci doar teoria dezvolt\riisociale (Midgley, 1995) ce urm\re[te cre[terea capacit\]ii individuale în contextuldezvolt\rii social-economice a comunit\]ilor. Totu[i, nu putem s\ nu-l men]ion\mpe Turner (1996), un alt autor în domeniul teoriilor în asisten]a social\ careprezint\ [i „Aboriginal Theory” ce ar putea cu siguran]\ s\ fie aplicat\ în cadrulcomunit\]ilor de cultur\ african\.

Ca r\spuns la aceast\ neconcordan]\ între corpul teoretic propus de anglo-americani [i cultura [i realit\]ile africane, cercet\torii autohtoni au propus modelul„developmental social work” (Gray, 2000). Un aspect al modelului ar fi în-corporarea punctelor tari ale persoanei în cadrul modelelor de interven]ie.

Încorporarea perspectivei bazate pe punctele tari ale beneficiarilor, reprezint\o component\ crucial\ a acestui model. Se propune renun]area la adversitate,con[tientizarea [i utilizarea voin]ei [i a talentelor personale în dep\[irea difi-cult\]ilor, consolidarea a[tept\rilor [i aspira]iilor personale.

În acest context ne putem întreba dac\ defini]ia dat\ asisten]ei sociale de c\treIFSW cu toate achizi]iile teoretice [i practice care au condus la elaborarea sa, [icare am c\zut de acord la începutul c\r]ii c\ reprezint\ comunit\]ile interna]ionalede asisten]\ social\, este valabil\ [i pentru sistemele africane de asisten]\ social\?Teoretic da, dar oricât de mult am nuan]a r\spunsul este evident c\ avem în fa]\probleme [i sisteme de asisten]\ social\ diferite, dramatismul african fiind pu]inreprezentat în practica defini]iei asumat\ de modelele anglo-americane de asisten]\social\. Pe de alt\ parte, nu putem abandona teoriile, metodele [i tehnicile cu-noscute în asisten]\ social\ chiar practicând profesia pe continental African, darad\ug\m interven]ii specifice [i adaptate la contextul cultural al comunit\]ilorrespective ca: training-uri voca]ionale de scurt\ durat\ pe teme diverse cum ar fitranzac]iile micro-financiare, literatur\ didactic\, burse [colare, transfer tehnologic[i alte asemenea strategii [i abord\ri bazate pe comunitate.

Concluzie

Este evident c\ avem cel pu]in dou\ sisteme globale de asisten]\ social\:modelul anglo-american prezent în Europa [i SUA [i modelul african sau chiarafro-asiatic, prizonier al unui anumit specific socio-cultural. Nu neg\m faptul c\exist\ state unde asisten]a social\ se afl\ în criz\ ce îmbr\ca diverse forme ca lipsarecunoa[terii profesiei, lipsa asisten]ilor sociali profesioni[ti, e[ecul în recrutarea

49

universitar\ a viitorilor asisten]i sociali, condi]ii de munc\ mai pu]in optime, orat\ slab\ a angaj\rii asisten]ilor sociali în institu]iile autorit\]ilor locale, erodareagrani]elor profesiei, lipsa resurselor, etc. dar mai degrab\ consider\m c\ asisten]asocial\ parcurge o etap\ critic\ în dezvoltarea sa organiza]ional\ [i nu o criz\ destructur\ a identit\]ii [tiin]ifice [i profesionale.

Rezumat

Sistemele moderne de asisten]\ social\ constituite la sfâr[itul secolului trecutse afl\ acum în fa]a provoc\rilor post-modernit\]ii confruntându-se pe de o partecu tendin]ele sociale globale iar pe de alt\ parte cu practicile locale în domeniu.Din punct de vedere structural, toate sistemele de asisten]\ social\ au punctecomune dar difer\, uneori fundamental în ceea ce prive[te gradul de dezvoltare.Dac\ sistemele de asisten]\ social\ din Europa Occidental\ [i America de Nordînregistreaz\ rezultate deosebite nu acela[i lucru îl putem spune despre sistemelede asisten]\ social\ din Asia [i Africa, greu încercate de s\r\cie, malnutri]ie,mortalitate infantil\, HIV/SIDA [i alte boli infec]ioase, acces limitat la ap\potabil\, foamete, analfabetism etc.

Cuvinte cheie: sisteme de asisten]\ social\, globalizare, asisten]\ social\interna]ional\, specific socio-cultural

Bibliografie

Dominelli, L., 2008, „Capacity building in the profession: an issue for international socialwork”, in International Social Work, Volume 51, no. 4, pp. 573-576.

Farley, O.W., Smith, L.L., Boyle, S.W., 2009, Introduction to Social Work, eleventhedition, Pearson Education, Inc.

Glicken, M.D., 2007, Social Work in the 21 st Century, Sage Publications.Gray, M., 2000, „Social work and the new social service professions in South Africa”, in

Social Work/Maatskaplike Werk, Volume 36, no.1, pp.99-109.Healy, L., 2008, International Social Work. Professional Action in an Interdependent

World, 2 edition, OUP USA.Laird, S., E., 2008, „Social Work Practice to Support Survival Strategies in Sub-Saharan

Africa”, in British Journal of Social Work, volume 38, no. 1, pp. 135-151.Lyons, K., Manion, K., Carlsen, M., 2006, International Perspectives on Social Work.

Global Conditions and Local Practice, Palgrave, Macmillan, New York.Sellick, C., Alexiu, T.M., 2000, Asisten]a social\ în Marea Britanie [i România - studiu

comparativ, UNICEF, Bucure[ti.Turner, Fr., 1996, Social Work Treatment, 4th edition, The Free Press, New York.Zamfir, C., St\nescu, coord., 2007, Enciclopedia dezvolt\rii sociale, Editura Polirom,

Ia[i.

TEORII DESPRE...

50


51

Fenomenului migra]iei ilegale [i specificullui în România

[The illegal migration phenomenon and hisspecificity for Romania]

PhD Marius Iulian PREDESCU Sociologist - Psichologist

Center of Psicho-sociology MIRAe-mail: [email protected]

Abstract

Romania is now a frequent aim of the emigration plan, becoming itself a realturn-table for this phenomenon, a condition witch depends of many internal andexternal factors.

The traffic of human beings is more and more getting a phenomenon ofinternational features.

Keywords: Origin (native) Land, transit land, destination Land, trafficker,victimized people.

Situarea ei la încruci[area unor importante artere interna]ionale de transport [icomerciale face ca România s\ se confronte în modul cel mai serios cu tendin]eletranzit\rii sau imigra]iei temporare a unui num\r din ce în ce mai însemnat depersoane (pornite din sud-estul Asiei, Orientul Apropiat ori Africa). În sustinereaacestei observa]ii este suficient a se men]iona c\ dac\, dup\ 1990, volumultraficului de c\l\tori care au trecut legal frontiera a inregistrat o dezvoltare decirca 15 ori, num\rul str\inilor care au încercat s\ treac\ fraudulos frontiera acrescut de 200 de ori fa]\ de perioada anterioar\ anului 1989.

Proliferarea fenomenului migra]ionist a f\cut ca num\rul ]\rilor cu poten]ialmigrator s\ creasc\ la 85, iar posibilitatea de deplasare a resortisan]ilor acestor]\ri s\ fie facilitat\ de existen]a mijloacelor de transport ultra moderne. În aceastasitua]ie, România este tot mai vizat\ de fluxurile de migran]i, devenind o adevarat\plac\ turnant\, pozi]ie la care contribuie mai mul]i factori externi [i interni.


52


Factori externi:- perpetuarea conflictelor (armate [i etnice);- teritoriul ex-sovietic a devenit extrem de penetrabil, trecerea fiind relativ

u[oar\ pentru c\l\uzele organizate în filiere interna]ionale;- pre]urile mai reduse practicate de companiile ruse[ti de avia]ie pentru

cet\]enii din ]\rile cu poten]ial migrator [i eliberarea cu foarte mareu[urin]\ a vizelor de intrare în Rusia [i Ucraina;

- existen]a pe teritoriul Moldovei [i al Ucrainei (ca [i pe cel al Rusiei) aunor re]ele care cunosc posibilitatea trecerii frauduloase a frontierei cuRomânia, având în componen]\ foste cadre de gr\niceri, care [tiu binesegmentele de frontierd\ u[or penetrabile;

- persisten]a discrepan]elor între procedurile acord\rii vizelor în spa]iulUniunii Europene [i cele din ]\rile Europei centrale [i de est;

- atitudinea tolerant\ a autorit\]ilor statelor din flancul estic (Rusia,Ucraina, Moldova) fa]\ de fluxurile de migran]i vizeaz\ tocmai evitarearesponsabilit\]ilor ce decurg din conven]iile interna]ionale pentruacordarea de asisten]\ material\ grupurilor de migran]i [i aplicaream\surilor de returnare a migran]ilor ilegali.

Deci neimplicarea autorit\]ilor ]\rilor vecine men]ionate în eforturile de com-batere a migra]iei ilegale face ca Romania se perceap\ întreaga amploare a efec-telor fenomenului migra]iei ilegale din zon\:

- recesiunea economic\ resim]it\ în multe zone ale globului favorizeaz\ ex-tinderea [i diversificarea (ramificarea) criminalit\]ii organizate (re]ele de traficilicit de stupefiante [i alte materiale prohibite), care speculeaz\ fluxurile demigranti pentru tranzitarea unor t\ri, între care [i România;

- nereu[ita politicilor de ,,imigrare pe cote” adoptate de c\tre ]\rile ocidentalecare, confruntate cu recesiunea economic\, au redus continuu necesarul de for]\de munc\ ce se asigura cu muncitori migran]i;

- u[urin]a (rapiditatea) comunica]iilor spre ]\rile occidentale e perceput\ ca oîmbiere de c\tre migran]i;

- indiferen]a ]\rilor de origine fa]\ de migrarea propriilor cet\]eni, chiar fa-cilitarea acestui fenomen (cazul Turciei, Albaniei);

- absen]a cerin]ei vizei între România [i unele ]\ri vecine face ca frontiera ]\riinoastre s\ fie considerat\ drept virtual\ grani]\ liber\, cu efect încurajator pentrumigra]ia ilegal\.

53

Factori interni:- existen]a în ]ara noastr\ a unui num\r însemnat de cet\]eni str\ini

proveni]i din Orientul Apropiat, atra[i de complexul proses al tranzi]ieieconormice, creeaz\ imigran]ilor impresia c\ România ofer\ un mediufavorabil;

- greut\]lle tranzi]iei, corelate cu ritmul în care se realizeaz\ armonizarealegisla]iei cu reglement\rile comunitare sunt considerate situa]iifavorabile de c\tre migran]i, inclusiv de c\tre emisarii criminalit\]iiinterna]ionale;

- atitudinea ospitalier\ (tradi]ional\) a românilor fa]\ de str\ini esteconsiderat\, de asemenea, o situa]ie favorabil\ de c\tre migran]i;

- implicarea unor cet\]eni romani, indeosebi romi, în diferite fapte ce ]inde criminalitatea organizat\ constitute un adevdrat cap de pod pentrutrafican]ii de migran]i;

- dispropor]ia tot mai evident\ dintre num\rul vizitatorilor str\ini [iofertele reale pentru turism, fapt ce denot\ c\ viza turistic\ e folosit\ caun mecanism comod pentru intrarea legal\ în Romania a unor fal[i turi[ti,între care [i virtual migran]i;

- în zonele de frontier\, unii români [i-au creat un adev\rat mijloc de traisco]ând bani din disperarea migran]ilor.

În percep]ia migran]ilor, România este o ]ar\ deosebit de accesibil\ [i detolerant\. Un migrant interesat poate avea acces la o varietate de informa]ii, atâtoficiale, cât [i neoficiale. Se în]elege c\ informa]iile oficiale îi sunt mai putinatractive, de multe ori chiar potrivnice, pe când informa]iile neoficiale suntademenitoare [i pentru -migran]i, întrucât majoritatea acestor informa]ii suntlansate chiar de trafican]i sau escroci care speculeaz\ cu abilitate naivitatea unorpersoane neinformate sau care, ignor\ informa]iile oficiale. Desigur, trafican]ii nuintr\ în contact direct cu poten]ialii migran]i, ci recurg, de regul\, la diferi]iintermediari sau prin anumite anun]uri subtile în rubricile de mic\ publicitate dinziare. Din analiza efectuat\ de organele specializate rezult\ c\ str\inii care încearc\s\ treac\ fraudulos frontierele recurg la serviciile unor astfel de trafican]i or-ganiza]i în filiere care, contra unor însemnate sume de bani, le procur\ documentefalse ori îi trec clandestin peste frontiere. În ultimii ani, Rom=nia se confrunt\ înegal\ m\sur\ cu emigrarea propriilor cet\]eni [i cu afluxul imigra]ionist provenitdin ]\rile subdezvoltate (pentru care spectrul s\rdciei [i instabilitatea constituteprincipalele cauze ale fenomenului). Dat\ fiind complexitatea problematicii mi-gra]iei ilegale, dup\ sensul de desf\[urare al migra]iei, România se prezint\ într-o dubl\ ipostaz\: 1) ca ]ar\ de origine; 2) ca ]ar\ de tranzit.

TEORII DESPRE...

54


România – ca ]ar\ de origine a migran]ilor

Cu coate c\ prin firea [i bogatele sale tradi]ii poporul român nu are voca]iaemigr\rii, în ultimul timp se constat\ c\ un num\r însemnat de români pleac\ înmod ilegal spre „p\mântul f\g\duin]ei” (cei mai mul]i în Germania, Fran]a, Italia[i Spania). Aceste plec\ri genereaz\ serioase probleme atât ]\rilor gazd\, cât [iRomâniei, datorit\, în principal, eforturilor financiare ocazionate de repatrierea,,fiilor r\t\citori”. Costul return\rii migran]ilor clandestini este de ordinul sutelorde euro de persoan\, unii dintre ace[tia fiind prelua]i în postura de infractori.Imigran]ii prin[i de autorit\]i muncind „la negru” sunt returna]i în ]ara de origineo data cu aplicarea interdic]iei de a reveni în acet\ ]ar\. Cet\]enii români returna]iîntr-o astfel de situa]ie risc\ [i ei m\sura suspend\rii dreptului la libera circula]ie,pe o perioad\ de câteva luni sau ani. Potrivit datelor statistice, între emigran]iiromâni ponderea o formeaz\ b\rba]ii tineri între 20 [i 35 de ani, nec\s\tori]i, carenu vor s\ emigreze definitiv, ci o anumit\ perioad\, în care s\ reu[easc\ s\agoniseasc\ bani ori alte valori în vederea demar\rii unor afaceri în România.Majoritatea nu are calificare înalt\, mizând pe prestarea de munc\ fizic\ grea.[ansele de reu[it\ ale emigran]ilor ilegali români s-au diminuat dramatic în ultimultimp, pentru c\, într-un procent masiv (aproximativ 90), îi a[teapt\, dac\ nureturnarea imediat\, deten]ia într-un centru de imigran]i ilegali, ajungându-se laîntocmirea formalit\]ilor de repatriere. Pentru unii, aceste formalit\]i pot dura olun\ sau chiar dou\. Nu de pu]ine ori, actul emigr\rii interfereaz\ cu sfera cri-minalit\]ii organizate. Între emigran]ii români, o pondere însemnat\ o au romii,care sunt considera]i de c\tre autorit\]ile unor state a fi cei mai ,,activi”: Austria,Germania, Fran]a, Spania, Anglia, Polonia, Cehia; ei se dedau la diferite delicte,în special cer[itul profesional sau alte activit\]i infrac]ionale prin care ob]inprofituri însemnate. F\r\ a absolutiza rolul factorului economic în determinareafenomenului migra]ionist, contextul actualei evolu]ii a vie]ii interne [i inter-na]ionale face s\ persiste influen]ele emigra]ioniste [i, inevitabil, recurgerea laemigra]ia ilegal\ din partea multor cet\]eni români.

România – ca ]ar\ de tranzit [i spa]iu tampon pentru migran]i

În urma lu\rii m\surilor restrictive ferme de c\tre ]arile occidentale – în materiede imigrare –, Rom=nia a devenit mai mult decât ]ar\ de tranzit pentru migran]i.Fermitatea m\surilor antiimigra]ioniste adoptate de statele comunitare a imprimatnoi conota]ii fenomenului migra]ionist, percep]ia României fiind acum mai pro-fund\. }ara noastr\ s-a transformat într-un spa]iu de acumulare pentru migran]iiporni]i c\tre o ]ar\ occidental\. Aceast\ nou\ ipostaz\ rezult\ atât din forma direct\a migra]iei ilegale (intrarea clandestin\ pe teritoriul României), cât [i din ceaindirect\ (cei intra]i legal în ]ar\ [i a c\ror [edere a devenit ulterior ilegal\). Deci,în ambele forme de migra]ie ilegal\ (direct\ [i indirect\), str\inii respectivi stau

55

ilegal în ]ara noastr\ în vederea ajungerii într-o ]ar\ dezvoltat\. În ultimul timp seînregistreaz\ o intensificare a activit]\ii infrac]ionale desf\[urate de re]elele detrafican]i care se ocup\ cu trecerile ilegale prin România a unor grupuri deemigran]i racola]i din ]\rile lor [i deplasa]i spre Europa de vest (de regul\, pe rutaSingapore – Moscova – Chi[in\u). Pentru a-[i asigura reu[ita opera]iunilor clan-destine, trafican]ii, organizeaz\ riguros toate condi]iile, stabilind punte de sprijinsigure pe traseele tranzitate [i, în func]ie de nivelul taxei încasate, ofer\ multipleservicii de consultan]\ – cum s\ se comporte [i s\ procedeze migran]ii în diferitesitua]ii (spre exemplu, distrugerea documentelor). Astfel, pentru a ca[tiga cre-dibilitate în fa]a ,,clien]ilor”, trafican]ii îi înva]\ pe migran]i cum s\ procedezepentru solicitarea azilului, argumentandu-le c\, dac\ ar fi depista]i, nu mai risc\ s\fie expulza]i de autorit\]i (deoarece apar înregistra]i ca solicitan]i de azil), ci,eventual, abia dup\ perioada de solu]ionare a cererii. Din practic\ rezult\ caanumite re]ele de trafican]i (migran]i) sunt preocupate ]i de folosirea canalelorturistice. Unele societ\]i comerciale, având ca obiect de activitate turismul, tran-sport\ persoane interesate s\ ajungd în Occident, organizând deplasarea acestoracu autocarele unor firme transportatoare. Modalit\]ile concrete de ac]iune a fi-lierelor de trafican]i difer\ în func]ie de itinerarele de deplasare, na]ionalitatea(componen]a) grupurilor, posibilit\]ile migran]ilor, destina]ia final\ [.a. Ace[timigran]i sunt grupa]i, de regul\, în anumite zone din apropierea sau la periferiaora[elor Bucure[ti ([oseaua Giurgiu-Bucure[ti), Arad, Timi[oara, Oradea.

Consecin]e negative ale migra]iei ilegale pentru România sunt:- influen]area negativ\ a pie]ei for]ei de munc\ cu preponderen]\ în domeniulcomer]ului [i serviciilor, prin practicarea unor activit\]i ilicite, de regul\ lafirmele unor cona]ionali, dar [i a ,,muncii la negru”, situa]ie ce devinecritic\, în condi]iile ratei [omajului;

- posibilitatea de a se infiltra [i ac]iona pe teritoriul Rom=niei a unor grup\ride factur\ terorist\ sau antina]ional\ (prin crearea unor sisteme de cumularede fonduri, de preg\tire logistic\ [i doctrinar\ ori prin declan[area unorac]iuni violente);

- situa]ia critic\ a migran]ilor face ca ace[tia s\ fie recruta]i cu u[urin]\ destructurile crimei organizate [i implicate în trafic de droguri, de arme [imuni]ii, de autoturisme furate sau de persoane;

- prin acest gen de consecin]e, migra]ia reprezint\ un import benevol decriminalitate;

- posibilitatea transmiterii de c\tre migran]i a unor boli specifice zonelor dincare provin (mul]i dintre ei fiind contamina]i [i eludând sistemele de pro-tec]ie social\);

- suportarea de c\tre statul român a unor cheltuieli impov\r\toare pentruretunarea migran]ilor ilegali în ]\rile de origine – pe lâng\ cele ce ]in de

TEORII DESPRE...

56


cazare, între]inere [i asisten]\ acordat\ solicitan]ilor de azil [i str\inilor careau dobândit statutul de refugiat;

- prezen]a [i consolidarea unor ,,comunit\]i” de migran]i pe teritoriul na-]ional care, prin caracterul eterogen (din punct de vedere etnic, religios,educa]ional), fac dificile rela]iile cu localnicii, riscând s\ degenereze însurse de conflict, atât între grupurile de str\ini, cât [i între ace[tia [i cet\]eniiautohtoni;

- tendin]a a numero[i migran]i de a încerca s\ dobândeasc\ mijloacele deîntre]inere prin s\vâr[irea de infrac]iuni – de multe ori cu implicarea unorelemente infractoare autohtone.

Imigra]ia ilegal\ reprezint\ o surs\ de pericole pentru siguran]a statului, prinefectele perturbatoare asupra principalelor domenii ale societ\]ii române[ti; astfelsunt afectate structura demografic\ [i pia]a locurilor de munc\, la care se adaug\înt\rirea economiei subterane [i proliferarea criminalit\]ii. Aceast\ categorie depersoane prezint\ riscul de a deveni un pericol pentru ordinea public\, starea lorprecar\ predispunându-le la comiterea de fapte infrac]ionale. Încercarea de fo-losire a teritoriului României ca spa]iu de manevr\ pentru migra]ia ilegal\ pro-voac\ nu numai efecte negative în planul climatului social, al ordinii publice [i alsitua]iei economice, dar [i serioase repercusiuni asupra intereselor României, priningreunarea demersurilor oficiale f\cute în vederea facilit\rii c\l\toriilor cet\-]enilor români în spa]iul comunitar ([i nu numai). ]\rile Uniunii Europene auini]iat programul intitulat ,,Ac]iunea Comun\”, la a c\rei sus]inere au r\spuns [iautorit\]ile române printr-o serie de m\suri pertinente, între care men]ion\m:

- s-a introdus obligativitatea ob]inerii vizei de tranzit prin zonele interna]ionaleale aeroporturilor deschise traficului interna]ional;

- s-au suspendat unilateral acordurile de desfiin]are a vizelor de intrare înRomania încheiate cu statele cu poten]ial migrator, introducând pentru titularii depa[apoarte simple obligativitatea invita]iilor [i a garan]iilor bancare. Aceastareprezint\ o m\sur\ cu caracter protec]ionist, vizând stoparea migra]iei ilegaleprin dublarea m\surilor de precontrol;

- m\suri ferme de securizare a frontierelor.

Principalele rute ale migra]iei ilegale

Din cazuistica existent\ la nivelul Poli]iei de Frontier\ [i din modul de ac]iuneal grupurilor de migran]i care au ac]ionat la frontierele României se desprindurm\toarele rute principale ale migra]iei ilegale:

– ruta nord-vestic\ - ]\rile din sudul Asiei Centrale - India, Bangladesh, Sri-Lanka, Pakistan, Afganistan - spa]iul ex-sovietic - Ucraina - nord-vestul -

57

României (zone T\rna-Mare, Halmeu) [i pe Triplex Confinium spre Ungariaspa]iul Schengen;

– ruta estic\ - ]\rile din sudul Asiei Centrale - India, Bangladesh, Sri-Lanka, Pakistan, Afganistan, Iran, Irak, - spa]iul ex-sovietic - RepublicaMoldova - România;

– ruta balcanic\ - sudic\ - ]\rile din Orientul Mijlociu [i Apropiat - Turcia- Bulgaria - România; de regul\ aceast\ rut\ folose[te ascunderea în mij-loacele rutiere de transport de marf\ pentru trecerea frauduloas\ a frontierei.

Odat\ ajun[i în România, cet\]enii str\ini se regrupeaz\ în Bucure[ti, la OficiulNa]ional pentru Refugia]i, unde solicit\ azil. Profitând de faptul c\ procedura deacordare a azilului dureaz\ luni de zile, ace[ti cet\]eni str\ini organizeaz\ cuajutorul unor cona]ionali care [i-au reglementat [ederea Romania [i încearc\ s\treac\ ilegal frontiera în Ungaria [i de acolo în spa]iu Schengen.

Principalele etape parcurse, de regul\, de filierele migra]iei ilegale:- racolarea candida]ilor (cei care doresc s\ emigreze [i care dispun de

sumele pretinse de trafican]i);- formarea (completarea) grupurilor de migran]i ilegali [i preg\tirea

documentelor false de identitate;- deplasarea în ]\rile de tranzit (a[teptare), de regul\ pe canalele turistice

sub forma c\l\toriilor pentru: studii, diferite activit\]i economice sau ac\l\torillor în tranzit;

- gruparea [i g\zduirea temporar\ pe teritoriul ]\rilor de tranzit amigran]ilor, precum [i elaborarea legendelor [i asigurarea documentelorde identitate (falsificate);

- stabilirea direc]iilor de deplasare, a mijloacelor de transport ce urmeaz\a fi folosite, a procedeelor de intrare ilegale în celelalte ]\ri (România,Bulgaria, Ungaria) [i stabilirea m\surilor suplimentare pentru eventuatesitua]ii ce ar putea influen]a derularea opera]iunii respective;

- traversarea celorlalte ]\ri de tranzit, intrarea [i instalarea în ]ara dedestina]ie.

Pe lâng\ etapele prezentate, mai putem remarca [i unele metode [i procedeeutilizate de trafican]ii de migran]i:

- prin ,,bun\voin]a” unor func]ionari de la ambasadele statelor vizate demigran]i, ob]in vize de intrare/tranzit cu caracter colectiv, în scop turistic,iar ulterior, dupe ajungerea la destina]ie, r\mân clandestin;

- folosirea abuziv\ a drepturilor [i legisla]iei privind statutul refugia]ilorpentru migr\ri ilegale, abuzând de institu]ia azilului, a[teptat\ uneori aniîntregi pentru a ajunge în Occident (timp în care practic\ anumiteactivit\]i ilicite);

TEORII DESPRE...

58


- studierea (tatonarea) modului de ac]iune al organelor de control lafrontier\ pentru a risca cât mai pu]in la trecerea frauduloas\ a frontierei;

- re]elele de c\l\uze se organizeaz\ în sistem de ,,releu” prin preg\tireaprealabil\ a migran]ilor, care, înc\ de la începutul deplas\rii, se îndreapt\spre zonele bine precizate;

- comportamentul violent al unor c\l\uze pentru a permite migran]ilor s\fug\.

Tendin]a de acutizare a fenomenului migra]iei ilegale este perceput\ din plinde România (îndeosebi la frontierele sudice [i estice, pentru intrare, iar la frontieravestic\ [i nord-vestic\ pentru ie[ire). În încercarea de a-[i masca ac]iunile ilicite,trafican]ii str\ini care opereaz\ [i pe teritoriul ]\rii noastre, recurg la trucul devenitclasic – c\s\toria cu un cet\]ean român – dup\ care stabilirea domiciliului devineun lucru firesc. În ceea ce priv[te procedeul uzitat de trafican]ii de migran]i pentrua ob]ine vize în alb prin ,,bundvointa” unor func]ionari ai ambasadelor, se poatespune c\ în ]ara noastr\ au fost depistate multe asemenea cazuri. Întrucât vizelecele mai c\utate [i mai bine pl\tite sunt ale statelor din spa]iul Schengen, maimulte ambasade ale unor state (Olanda, Belgia, Italia [i Germania) au semnalatautorit\]ilor române furtul a mii de vize.

Principalele m\suri prin care statele comunitare î[i armonizeaz\ eforturile decombatere a migra]iei ilegale sunt:

- omogenizarea reglement\rilor statelor membre prin adoptarea unei politiciantimigra]ioniste, constând în subordonarea politicii de vize (inclusivpentru tranzit) intereselor legate de securitate;

- aplicarea unor sanc]iuni penale interna]ionale pentru trafican]ii depersoane;

- implicarea personalului agen]iilor de transport pentru a-[i asuma sarcini pelinia combaterii migra]iei ilegale;

- returnarea rapid\ a tuturor str\inilor care au intrat ilegal sau c\rora nu li s-a acordat azil;

- schimbul interna]ional de informa]ii;- colaborarea interna]ional\ cu ]\rile de origine [i de tranzit;- consolidarea colabor\rii cu aceste categorii de ]\ri prin programele PHARE

(sistem de sprijin financier pentru combaterea migra]iei);- continuarea procesului Schengen prin incheierea Tratatului de la

Maastricht, ca un pas important, cu valoare de model de drept umanitar(în domeniu) prin stabilirea unui tratament coerent, armonios [i umanpentru to]i azilan]ii.

59

Politica antiimigra]ionist\ adoptat\ de ]\rile occidentale s-a concretizat în dou\modalit\]i de tratare a imigra]iei prin:

- expulzarea în ]ara de origine a imigran]ilor pe cheltuiala guvernului care iaaceast\ m\sur\;

- retrimiterea în ]ara vecin\ ale c\rei frontiere au fost trecute fraudulos, îndeplasarea spre ]\rile occidentale (principiul return\ii în prima ]ar\ sigur\ asolicitan]ilor de azil).

Efectele acestei practici se resimt [i asupra Rom=niei, mai ales prin exploatareaacestui fenomen de c\tre reprezentan]ii criminalit\]ii transfrontaliere, mul]i dintrecei expulza]i reintrând în mod clandestin în tara. ]int\. Contracararea eficient\ afenomenului migra]iei ilegale presupune o puternic\ sus]inere interna]ional\ printr-un complex de m\suri juridice, administrative, logistice [i chiar de mediatizare, laa c\ror realizare s\ fie angrenate nu numai statele, ci [i ceilal]i factori sau or-ganiza]ii care intr\ în contact cu aceast\ categorie de migran]i: transportatori,firme de turism, func]ionari – diplomatici/consulari, personalul din punctele decontrol pentru trecerea frontierei.

Traficul de persoane

A[a cum este formulat în Protocolul Na]iumlor Unite – Conven]ia de la Palermo,2000 – [i în Legea privind prevenirea [i combaterea traficului de persoane,infrac]iunea în cauz\ reprezint\ „recrutarea, transportarea, transferarea, ad\pos-tirea sau primirea de persoane, prin amenin]are sau prin utilizarea for]ei sau aaltor forme de constrângere, prin r\pire, escrocare, în[el\ciune sau abuz de putere,prin utilizarea unei pozi]ii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau debeneficii pentru ob]inerea consim]\mântului unei persoane care are control asupraalteia, în scopul exploat\rii. Exploatarea include cel pu]in prostitu]ia sau alteforme de exploatare sexual\, munc\ sau servicii for]ate, sclavia sau practicisimilare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe”. Traficul de carne viereprezint\ o form\ de criminalitate transfrontalier\, prin care indivizi f\r\ scrupulerecruteaz\, c\l\uzesc, g\zduiesc, organizeaz\ re]ele [i fac traffic cu fiin]e umane.Ace[tia se fac vinova]i de înc\lcarea drepturilor fundamentale ale omului, prinimpunerea unei forme de sclavie modern\. Aceast\ form\ de criminalitate producemilioane de drame omene[ti. Prezent mai ales în zonele afectate de conflicte [i înstatele confruntate cu dificult\]i economice, traficul cu fiin]e umane a cuprins [iRomania, atât ca ]ar\ de origine cât [i de tranzit al victimelor. Oricât de crud\ arp\rea al\turarea celor doi termeni „trafic” [i „fiin]e umane”, ea este real\: fiin]eleumane sunt reduse la condi]ia de marf\, vândute [i revândute din ce în ce mai

TEORII DESPRE...

60


scump ca simple obiecte [i exploatate. Cunoscut [i sub numele de sclavie modern\,acest gen de trafic reprezint\ o amenin]are pentru libertatea, integritatea fizic\ [ipsihic\, precum [i pentru via]a celor care îi cad prad\. În România, victimele suntracolate cu predilec]ie din rdndul tinerelor femei cu vârste cuprinse între 14 [i 33de ani în majoritatea cazurilor ele sunt fo]ate s\ accepte exploatarea sexual\, dar[i alte forme de servitute. Traficul de carne vie cu tinere [i copii se ridic\, numaiîn Europa, la cifra de 300 000 de victime anual. Acest fenomen cunoa[te îndecursul evolu]iei sale mai multe faze. Prima verig\ o reprezint\ recrutarea.Acesta este momentul în care o persoan\ ,,binevoitoare” ademene[te victima cupromisiuni mincinoase [i o determin\ pe aceasta s\-[i sea acordul. Activitatea serealizeaz\ fie direct de c\tre recrutor, fie prin intermediul anun]urilor din ziare,sub pretextul unor slujbe onorabile în str\in\tate, cum ar fi cele de baby-sitter,osp\t\ri]\, menajer\, chelner, dansatoare, în schimbul unor venituri importante.Exist\ cazuri în care victimele sunt r\pite de pe strad\, r\pitorii profitând decazurile în care tinerele au o situa]ie material\ modest\ [i despre care de]ininforma]ii c\ provin din familii dezorganizate, contând pe faptul c\ nimeni nu seva interesa de dispari]ia lor. Urmeaz\ apoi transportul, care este organizat de c\trerecrutor. Acesta are loc la scurt timp dup\ ob]inerea acordului, astfel încât victimas\ nu aib\ timp s\ se r\zgândeasc\. A treia faz\ o reprezint\ trecerea ilegal\ afrontierei, victima [i recrutorul fiind înso]ite de c\tre o c\l\uz\. Vânzarea esteetapa în care victimele sunt transformate for]at în marf\, acestea con[tientizândabia scum pericolul. Exploatarea victimelor este faza în care acestea sunt supuseunor tratamente inumane [i exploatate sexual în regim de sclavie. Traficantul este,în general, o persoan\ tân\r\, îmbr\catd\ îngrijit, f\r\ a afi[a neap\rat bog\]ie.Face impresie bun\, având ma[in\, telefon mobil etc. Nu îi lipse[te puterea deconvingere [i poveste[te despre propria lui reu[it\ sau a altora care au plecat lamunc\ în str\in\tate. Poate fi b\rbat sau femeie. Victima provine mai ales dinora[e mari, în care lipse[te sentimentul comunit\]ii, localizate în regiunile s\raceale ]\rii. Este foarte probabil s\ fi suferit abuzuri în mediul în care tr\ie[te.Comunic\ foarte pu]in cu familia [i are un sentiment sc\zut de apartenen]\ social\.Nivelul ei de educa]ie nu dep\[e[te, de regul\, studiile liceale, î[i evalueaz\prietenii pe criteriul banilor, iar leg\tura cu Biserica este slab\. În schimb are odorin]\ intens\ de independen]\, în special financiar\, ceea ce, împreun\ cu lipsade perspective, îi alimenteaz\ dorinta de a-[i. c\uta un loc de munc\ în str\in\tate,unde crede c\ se poate realiza mai u[or decât în România. Crede pove[tile desucces pe care le-a auzit despre persoane care s-au realizat din punt de vederematerial în str\in\tate [i este gata s\-[i asume riscurile pe care le implic\ deciziade a pleca peste hotare. Într-o democra]ie a tuturor posibilit\]ilor, speculareaunora dintre ele devine, pentru o anumit\ categorie de indivizi, un „modus vi-vendi”. Proxenetismul, ca mod de existen]\, a devenit [i în România un fenomencu forme de organizare [i manifestare diverse: de la indivizi constitui]i în grupuri

61

mici care se ocup\ de racolare, pân\ la re]elele ale c\ror tentacule se întind peteritoriile statelor vecine, implicând persoane care racoleaz\, c\lduzesc, g\zduiesc,paseaz\ etc. Se poate vorbi despre o adevdrat\ industrie a proxenetismului, mergândde la ademenirea [i plasarea pe „band\ rulant\” a fetelor destinate prostitu]iei,panâ la alegerea lor pe baza anumitor criterii impuse de ,,consumatori”. Com-baterea proxenetismului, în special sub aspectul traficului interna]ional de per-soane în vederea practic\rii prostitu]iei [i exploat\rii prostituatelor, a constituit [iconstituie obiect de preocupare pentru organiza]iile interna]ionale (Conven]iapentru reprimarea traficului cu fiin]e umane [i a exploat\rii prostitu\rii altuia,adoptat\ de Adunarea General\ a ONU la 2 decembrie 1949, conven]ie la careRomânia a aderat prin Decretul nr. 482, din 10 decembrie 1964). Privit din punctulde vedere al gradului de pericol social pe care acesta îl reprezint\, traficul cu fiin]eumane se consum\ sub forma unui lan] de infrac]iuni: lovirea [i v\t\marea cor-poral\, omorul, amenintarea [i [antajul, sechestrarea [i r\pirea, violul [i prostitu]iafor]at\ sunt faptele pe care se construiesc [i func]ioneaz\ re]elele de trafic cu fiin]eumane. Falsul [i uzul de fals vin s\ completeze seria de infrac]iuni, al\turi dedarea de mit\, în[el\ciunea, promisiunea mincinoas\. Criteriul de selectare avictimelor este dat de nivelul sc\zut de educa]ie, credin]a nefondat\ c\ in str\-in\tate realizarea personal\ este mai u[oar\. Victimele provin în special din zones\race ale României, în special din Moldova [i Muntenia, din familii dezorganizatesau din medii în care persoana a suferit abuzuri.

Pie]e mondiale de ,,aprovizionare” sunt:- America de Sud: Columbia, Republica Dominican\, Brazilia; destina]ie:

Europa de sud (Spania, Italia);- Asia de sud-est: Filipine, Thailanda, Indonezia; destina]ie: Europa

central\, Marea Britanie, Japonia, SUA;- Africa: Ghana, Zair, Senegal, Nigeria, Etiopia, Maroc; destinatie: Europa

occidental\;- Europa de est: Rusia, Ucraina, Polonia, România, fosta Iugoslavie;

destina]ie: Europa Occidental\;- Traficul de persoane în Europa: 300 000 de femei implicate; origine:

America de Sud, Africa, Asia, Europa de Est;- Cre[terea semnificativ\ a victimelor din Europa central\ [i de est; Rusia

[i Ucraina, principalele ]\ri de origine; tipul victimelor: femei între 18 [i30 de ani; câ[tiguri ilegale anuale: 7.000 de milioane de dolari;

Conform datelor oferite de Organiza]ia Interna]ional\ pentru Migra]ie, suntcunoscute ca ]\ri de origine a victimelor: Republica Moldova, Ucraina [i România;ca ]\ri de tranzit: Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Spania, Turcia, Macedonia,Bosnia-Her]egovina, Austria, iar ca ]\ri de destinatie sunt cele situate în Europaoccidental\, Grecia, Cipru, Albania, Macedonia, Italia.

TEORII DESPRE...

62


63

Violen]a familial\ – factor de riscîn delincven]a juvenil\

[Domestic violence – a risk factor in juveniledelinquency]

PhD Lecturer Maria SANDUProfessor, „Alexandru Ioan Cuza” University

Department of Sociology and Social WorkIa[i, Romania, Blv. Carol 11

Phone: 0232.201054Email: [email protected]

Abstract

In contemporary society, violence has become a daily constant implicit to thephenomenon of criminality, the gravity of the matter being referred to in recentstudies and reports of specialists in the field. It is of growing concern that violencewith its forms of manifestation has invaded the family environment, giving rise tothe phenomenon of domestic violence that affects all family members from childrento seniors. This study aims at highlighting the co-ocurrent relationship betweendomestic violence and child abuse, thus defining family violence, which, in certainsituations and contexts, may constitute a criminogenic risk factor in general or adelinquency risk factor for minors. Consequently, a positive family environmentassociates with factors protective from or inhibitive of delinquent behaviouramongst minors, while a negative family environment, in particular a conflictualone, may associate, in certain conditions, with precipitating factors or delin-quency risk factors for minors. The argument of this study is based on the theoriesof socialization and social control, showing that family violence contributes tothe deterioration of the family educational climate, which clearly deviates fromfulfilling its socialization-education and social control functions. Paradoxically,the family environment is a security space characterized by profound affectiverelations, while being, at the same time, “the most active centre of


64


aggressiveness”. As shown in recent studies, the family occupies a top position inwhat concerns child victimization and revictimization.

Keywords: human aggressiveness, family violence, child abuse, childvictimization, delinquency risk factors

Agresivitatea uman\ – analiz\ conceptual\ [i modele explicative

Începutul „epocii agresionale în via]a individului” r\mâne un domeniu rezervatstrict ipotezelor. De exemplu, fizicianul Stephen W. Hawking consider\ c\ agre-sivitatea este rezultatul selec]iei naturale din timpul locuirii în pe[teri sau maiînainte de aceasta, instinctul agresional pare a fi transmis prin ADN (T\n\sescu,I., 2003: 48, n. s. 1). Înc\ din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au întrebat cuprivire la cauzalitatea actelor criminale, în spe]\ a celor s\vâr[ite cu violen]\conturând diverse teorii explicative care dau con]inut criminologiei [i mai nou,agresologiei ca ramur\ distinct\ a acesteia al\turi de victimologie. Potrivit de-fini]iei desprinse din documentele Congresului VIII al O.N.U. pentru prevenireainfrac]iunilor [i tratamentul delincven]ilor, Havana, 27 august-7 septembrie 1990,„criminologia este [tiin]a care analizeaz\ cauzele infrac]iunilor [i factorii careinfluen]eaz\ comiterea acestora, elaborând politici în materie de prevenire [ijusti]ie penal\ în cadrul planific\rii sociale de ansamblu. Totodat\, se evalueaz\costurile sociale ale fenomenului infrac]ional [i se urm\re[te realizarea uneipolitici de ansamblu, pentru ob]inerea unei protec]ii eficiente, corespunz\toarerealit\]ilor [i nevoilor sociale, aflate în continu\ evolu]ie”. Astfel, agresologiastudiaz\ cauzaliatea [i modalitatea producerii actului agresional sub aspectulconceperii, exercit\rii [i al suport\rii consecin]elor morale [i fizice. Cu altecuvinte, agresologia studiaz\ actul criminogen institu]ionalizat [i capacitateafizic\, moral\ [i intelectual\ a agresorului de a realiza aceasta activitate, adic\forma cazurilor particulare de agresiune con[tientizate de actorii acestora. Co-relativ este definit\ victimologia care nu face decât s\ accentueze bazele [tiin]ificeale criminologiei. O abordare care face trimitere expres\ [i la victime, atât dinperspectiva analizei etiologice, cât [i din cea a eficientiz\rii practicii anticriminale,este oferit\ de Ioan Al. Iacobu]\ în definirea criminologiei ca [tiin]\ care „studiaz\fapta, f\ptuitorul [i victima, pentru a stabili cauzele care determin\ [i condi]iilecare favorizeaz\ sau înlesnesc s\vâr[irea faptelor penale [i a recomanda m\suri dereeducare a infractorilor [i de prevenire a infrac]ionalit\]ii (Iacobu]\, Al. Ioan,2002: 35).

Într-un mod mai pu]in preten]ios, agresivitatea poate fi considerat\ a fi ocaracteristic\ a acelor forme de comportament orientate într-un sens distructiv, învederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte.

65

Actul agresional este un act de violen]\ ac]ional\ sau verbal\, instantaneu saupremeditat, executat din inten]ie sau din culp\ prin care se produc prejudiciisociale sau individuale, cu excep]ia formelor de agresiune social\ „acceptate” (deexemplu, competi]iile sportive). Agresiunea este un act voluntar prin care in-dividul-agresor renun]\ la rezolvarea „ra]ional\” a conflictului reprezentând o„abatere” premeditat\ de la regula social\ [i o „sintez\” a înzestr\rii biologiceproprii (T\n\sescu&T\n\sescu, 2003, pp. 3-4). Din perspectiv\ etiologic\, agre-sivitatea individului este abordat\ prin prisma unor modele explicative de natur\bio-psiho-socio-cultural\, dup\ cum urmeaz\:

a. Determin\rile generale socio-umane – începând cu agresivitatea omuluiprimitiv [i pân\ în prezent – au în vedere evolu]ia agresiunii, singura semnifica]iereferindu-se la „materialitatea instrumentelor agresionale”; conform acestei con-cep]ii, agresivitatea s-a adaptat fiec\rei epoci, variabila constând doar în „nu-mericitatea” victimelor [i agresorilor, instinctul agresiv izvorând din „sufletulprimar”.

b. Determin\rile individuale bio-psiho-patologice sunt exprimate prin mono-agresiune sau experien]a individual\ care aspir\ la o viabilitate necondi]ionat\aproape pentru fiecare caz exprimat\ prin urm\toarele aspecte:

- domina]ia agresional\ – tendin]a de a substitui realit\]ii obiectivepropria subiectivitate, refugiul în rezultatul faptului individual ce va firidicat la rang de lege individual\;

- spiritul agresional [i cedarea victimei pe principiul salv\rii sau reduceriisuferin]ei;

- conflictul agresional (momentan, succesiv si integral) menit s\ înl\turelibertatea victimei [i exprimarea tr\irilor interioare ale acesteia;

Literatura de specialitate acord\ o aten]ie deosebit\ cauzalit\]ii bio-patologicedirecte necondi]ionate (de exemplu, schizofrenia paranoic\); directe condi]ionate(de exemplu, boala psihic\ cronic\ cu agravare la consumul de alcool); indirectesau secundare (de exemplu, complica]ia în be]ia patologic\ este determinat\toxicogen etilic pe un fond patologic, adic\ motiva]ia individual\ se transform\într-o motiva]ie specific\ primind o nou\ verig\) (R\[canu, R., 1994, pp. 11-14).

c. Cauzalitatea socio-cultural\ cu relevan]\ criminologic\ se refer\ la ur-m\toarele aspecte:

- schimb\rile suferite de familie în ceea ce prive[te func]iile socializatoare[i educative în contextul mobilit\]ii societ\]ii moderne;

- nivelul de instruire [colar\ care confer\ for]a organiz\rii social-politice,nivelul [i starea culturii; astfel, frustr\rile legate de nivelul sc\zut deeduca]ie [i cultur\ sunt compensate, uneori, prin comportamente defraud\ (Ungureanu, Georgeta, 2002, p 113);

TEORII DESPRE...

66


- timpul liber (timpul de care dispune persoana dup\ ce [i-a îndeplinitobliga]iile familiale, [colare, profesionale etc.) [i problemele legate deinadecvata gestionare a acestuia (Amza, T., 1998, p. 182);

- starea civil\, respectiv predispozi]ia persoanelor nec\s\torite (deexemplu, cre[te infrac]ionalitatea feminin\ în contextul intr\rii masive aacestora pe pia]a muncii [i a câ[tig\rii independen]ei materiale în primulrând);

- anturajul negativ cu influen]ele sale nocive;- st\rile conflictuale acumulate în timp (de exemplu, între rude, prieteni,

colegi etc.);- discriminarea pe diferite criterii de natur\ socio-economic\, religioas\,

etnic\, sexist\, sexual\ etc.- Urbanizarea cu efectele sale negative în plan socio-cultural;- Mas-media [i video-violen]a prin efectul de propagare [i multiplicare;- Contribu]ia victimei s\vâr[irea unor agresiuni prin intermediul factorilor

de risc victimal – indiferen]\, neglijen]\, provocabilitate, neputin]\ etc.- Dependen]a, în sens larg, de substan]e psihoactive, de persoane, de

munc\, economic\ etc.

d. Cauzalitatea economic\ eviden]iaz\ faptul c\ fenomenul agresional poatefi cauzat atât de prosperitate cât [i de s\r\cie, printre factorii determinan]i nu-m\rându-se [omajul [i instabilitatea în plan psiho-socio-economic generat\ deacesta; industrializarea [i efectele secundare; nivelul de trai influen]at de cre[tereaalarmant\ a [omajului; crizele economice ca factor de risc, corela]ie evident\ pân\la marea criz\ din 1929;

Violen]a familial\ – form\ de manifestare a agresivit\]ii umane

Violen]a este în esen]\ o problem\ psihosocial\ ca rezultat al interac]iuniidintre ereditate [i mediu, fiind definit\ fie sinonim cu agresivitatea (accep]iuneapsihosociologic\), fie în strâns\ leg\tur\ cu transgresarea normelor sociale ca actdeviant în sens larg (accep]iunea strict sociologic\) sau fie ca parte component\ afaptei penale ori cu justificat\ aparen]\ penal\ (accep]iunea criminologic\). Con-form Consiliului Europei violen]a în familie „reprezint\ orice act sau omisiunecomis\ în interiorul familiei de c\tre unii dintre membrii acesteia, care aduceatingere vie]ii, integrit\]ii corporale sau psihologice sau libert\]ii altui membru alaceleia[i familii sau vat\m\ în mod serios dezvoltarea personalit\]ii lui”. Violen]ain familie – accep]iunea juridic\ – reprezint\ orice ac]iune fizic\ sau verbal\s\vâr[it\ cu inten]ie de c\tre un membru de familie împotriva altui membru alaceleia[i familii, care provoac\ o suferin]\ fizic\, psihic\, sexual\ sau un prejudiciumaterial (Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea [i combaterea violen]ei în familie).

67

Violen]a domestic\ (în sens larg) – accep]iunea [tiin]elor socio-umane – estedefinit\ ca orice form\ de agresiune, abuz sau intimidare, dirijat\ împotriva unuimembru de familie, unei rude de sânge sau contra altor persoane din mediulfamilial. În sens larg, definirea violen]ei domestice în accep]iunea [tiin]elor socio-umane coincide cu perspectiva juridic\ asupra violen]ei în familie bazat\ pedefinirea legal\ a familiei extinse (L 217/2003). În sens restrâns, violen]a do-mestic\ pune accentul pe agresiunile exercitate asupra femeilor [i copiilor.

- familie – p\rin]ii [i copiii acestora (art. 4 alin 1 lit b));- familie extins\ – copilul, p\rin]ii [i rudele acestuia pân\ la gradul IV

inclusiv (art. 4 alin 1 lit c));- familie substitutiv\ – persoanele, altele decât cele care apar]in familiei

extinse, care, în condi]iile legii, asigur\ cre[terea [i îngrijirea copilului(art. 4 alin 1 lit d)).

Violen]a domestic\ (în sens restrâns) se refer\ la ansamblul conflictelor dingrupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului – violen]\ matrimonial\– sau a copilului. De asemenea, constituie violen]\ în familie, împiedicareaoric\rui membru al familiei de a-[i exercita drepturile [i libert\]ile fundamentale.Violen]a familial\ este explicat\ în literatura de specialitate prin prisma a dou\mari orient\ri: teoriile psihologice care explic\ violen]a prin tr\s\turi individuale(personalitatea agresorului, personalitatea victimei, probleme psihosociale legatede alcoolism, comunicare, s\n\tate mental\ etc.) [i teoriile sociologice c\rora secircumscriu curentul cultural – (de exemplu, predominan]a factorilor culturalieste exprimat\ prin normele sociale care permit sau condamn\ exprimarea vi-olen]ei în interiorul familiei) [i curentul socio-structural (corelat cu feminismul [ieviden]iind predominan]a factorilor structurali [i discriminatori cum ar fi ine-galit\]ile de sex, inegalit\]ile etnice,inegalit\]ile determinate de apartenen]a la oanumit\ clas\ social\, inegalit\]ile genera]ionale etc.

Un tip particular al violen]ei în familie este reprezentat de violen]a conjugal\.De[i fiecare caz de violen]\ conjugal\ se desf\[oar\ în condi]ii specifice [i arecauze particulare, exist\, totu[i, o serie de „factori comuni” (R\dulescu, S. M.,2001, pp.79-91), care definesc existen]a [i tendin]ele fenomenului la nivelulîntregii societ\]i. Ace[ti factori vizeaz\, în primul rând, atitudinile [i stereotipurilesociale cu privire la rolul “dominant” al femeii [i cel “subordonat” al acesteia,inegalit\]ile dintre sexe, pe scurt ceea ce se poate denumi „organizarea patriarhal\a familiei” [i a societ\]ii, în func]ie de pozi]ia de autoritate [i putere a b\rbatului.

Rolul mediului familial în etiologia delincven]ei juvenile

Familia, ca instan]\ de socializare primar\ [i continu\ [i în acela[i timp, factoral controlului social în cadrul societ\]ii, reprezint\ „o condi]ie sine-qua-non aîmplinirii personalit\]ii [i a realiz\rii profesionale” (Jinga, I., Negre], I., 1999, p.

TEORII DESPRE...

68


127). Dar pe lang\ aceste calit\]i, familia poate reprezenta [i un grup în care au loctensiuni [i conflicte, care nu vor trece far\ urm\ri în via]a copilului. F\r\ îndoial\c\ familia, primul mediu de via]\ al copilului exercit\ o influen]\ considerabil\asupra dezvolt\rii acestuia. Istoria fiec\rei familii, cu problemele ei specificecare-i confer\ o not\ proprie în raport cu toate celelalte, contribuie în mod ho-t\râtor la conturarea profilului personalit\]ii copilului, acest „candidat la uma-nitate”, cum admirabil îl define[te Pieron (Iancu, Stela, 2000, p. 23). Drept urmare,studiile de specialitate relev\ rela]ia direct\ dintre climatul educativ familial (stiluleducativ familial, atmosfera familial\, tehnici de influen]\) [i integrarea social\,definit\ ca situa]ia în care un individ se manifest\ ca membru al unei colectivit\]i,fiind capabil s\ participe la via]a acesteia, s\ recepteze [i s\ prelucreze informa]iaspecific\, s\ comunice printr-un sistem simbolic împ\rt\[it de to]i, s\ ocupe pozi]ii[i s\ î[i asume roluri legitime. Integrarea presupune totodat\ [i o anume implicareemo]ional\ a individului, încredere, sentiment de securitate, posibilitatea de aconserva respectul de sine [i al celorlal]i. Studiile lui Saxton indic\ o corela]ieînalt\ între stilurile educative parentale [i dezvoltarea afectiv\, deci între stilurileeducative [i integrare (St\ciulescu, Elisabeta, 1997: 108).

Dispunem de pu]ine anchete care s\ coreleze direct stilurile educative parentalecu devian]a comportamental\ sau cu delincven]a, ca manifest\ri sau consecin]eale unui grad sc\zut de integrare. În cele mai multe cazuri, aceast\ rela]ie estemediat\ de variabile mai u[or de pus în eviden]\ [i de m\surat cum ar fi structurifamiliale disimetrice, conflicte [i violen]e conjugale asociate aproape în toatecazurile cu conflicte între p\rin]i [i copii [i cu maltratarea acestora din urm\ etc.O cercetare relevant\ în acest sens este cea efectuat\ de Michel Gilly în 1976 carea avut ca obiectiv stabilirea influen]ei climatului educativ familial asupra com-portamentului elevilor [i randamentului [colar. Cercet\torii au plecat de la ipotezafundamental\ conform c\reia [colarul are nevoie de un cadru general de via]\ încare s\ se simt\ în siguran]\. „Pentru aceasta el are nevoie de p\rin]i calmi,în]eleg\tori, afectuo[i, destul de maleabili în raporturile lor cu copilul, f\r\ a dadovad\ îns\ de sl\biciune. El are nevoie s\ simt\ c\ p\rin]ii se ocup\ de el, c\ iauparte la micile lui necazuri [i la problemele care îl intereseaz\ [i c\ nu se de-zintereseaz\ de ceea ce se întâmpl\ la [coal\. Dar în acela[i timp el are nevoie deun cadru de disciplin\ destul de ferm pentru a nu-l l\sa s\-[i închipuie c\ libertatealui este f\r\ margini [i, totodat\, s\ [tie c\ p\rin]ii s\i împ\rt\[esc acela[i nivel deexigen]\” (Gilly, M., 1976, pp. 38-39). Autorul reu[e[te s\ eviden]ieze influen]elenegative exercitate asupra elevilor slabi de climatul familial care, la rândul lui,este determinat de o serie de factori cum ar fi lipsa de autoritate din partea mamei;lipsa acordului dintre p\rin]i asupra problemelor de autoritate; lipsa de calm [istabilitate în comportamentul p\rin]ilor; intoleran]a p\rin]ilor fa]\ de anumitecomportamente ale copilului care tulbur\ atmosfera familial\ (fa]\ de zgomot [idezordine, fa]\ de nesupunere [i lipsa de respect); pedepse corporale [i priva]iuni;

69

interven]ii verbale sub forma ridic\rii tonului vocii [i amenin]\rilor (Gilly, M.,1976, pp. 237-254).

Delicven]a juvenil\ este adesea asociat\ cu abuzul asupra copilului [i cuneglijarea. Este cunoscut faptul c\ exist\ o inciden]\ ridicat\ a abuzului [i neglij\riiîn cadrul popula]iilor delincvente, precum [i o inciden]\ ridicat\ a delincven]ei înrândul adolescen]ilor maltrata]i. Preocupat de efectele pe care le are deficitul decontrol social asupra unor forme [i inadaptare social\, Travis Hirschi a elaborat oteorie a controlului social care consider\ delincven]a juvenil\ ca fiind determinat\fundamental de „e[ecul de socializare” realizat de familie, [coal\ [i comunitate.Acest e[ec const\ în absen]a sau intensitatea sc\zut\ a modelelor parentale, lipsascopurilor educa]ionale [i respingerea validit\]ii normelor morale. Dup\ Hirschi,orice proces de socializare trebuie s\ favorizeze conformarea la regulile sociale,asigurând formarea unor leg\turi puternice între individ [i societate. În cazulsocializ\rii tinerilor, aceast\ leg\tur\ trebuie s\ se caracterizeze prin câteva ele-mente esen]iale privind ata[amentul (acesta reflect\ rela]iile afective pe care tineriile nutresc fa]\ de persoanele semnificative din via]a lor), angajamentul în formede activitate conven]ional\ [i legitim\, implicarea sau participarea efectiv\ atân\rului la activit\]i conven]ionale, precum [i convingerea sau credin]a în va-liditatea socio-moral\ a normelor [i valorilor sociale. Teoria lui T. Hirschi subli-niaz\, în fapt, ideea c\ între delincven]i [i societatea legitim\ nu se pot stabilileg\turi care s\ includ\ cele patru elemente circumscrise controlului social [i c\posibilitatea de adopta o conduit\ delincvent\ scade pe m\sur\ ce tân\rul inter-nalizeaz\ valorile conven]ionale ale modelului cultural socializator [i este con-trolat prin intermediul leg\turilor sociale men]ionate (R\dulescu, S. M., 2004,pp.59-60). Având în vedere natura extrem de complex\ [i variat\ a factorilor careproduc, determin\ sau favorizeaz\ fenomenul de delincven]\ juvenil\, atât so-ciologia delincven]ei cât [i criminologia, cuprind o multitudine de modele cauzale,ipoteze, teorii, interpret\ri, orient\ri, fiecare dintre ele cu o anumit\ utilitate pentruinterpretarea determinantelor care conduc la conduita delincvent\. Deoarece fe-nomenul de delincven]\ juvenil\ are o serie de condi]ion\ri [i determin\ri cauzalemultiple, exist\ multe tentative de explicare a acestuia, precum [i multe modeleteoretice în acest domeniu. Speciali[tii în domeniul delincven]ei juvenile clasific\teoriile explicative în trei mari categorii apar]inând orient\rilor biologice (în carepredomin\ factorii cu caracter genetic-ereditar), psiho-sociologice (factori psiho-socio-culturali explicând conduita dobândit\) [i mixte, cea din urm\ combinândmai multe elemente etiologice (Grecu, Florentina, R\dulescu, S. M., 2003). A[acum rezult\ din tabelul urm\tor, abordarea sociologic\ este cea avut\ în aten]iedeoarece pe baza acesteia se fundamenteaz\ [i explica]iile cu privire la etiologiaconduitei delincvente în cazul analizat. Punctul comun al acestor teorii esteîncercarea de a explica actul delincvent, prin prisma factorilor socio-culturali caretranscend individul [i care argumenteaz\ în fapt ideea c\ r\spunderii socio-juridicepersonale îi inculc\ o puternic\ latur\ social\ identificat\ mai ales în rândulminorilor [i tinerilor.

TEORII DESPRE...

70


Fig. 1 - Teorii explicative [i factori de risc în delincven]a juvenil\1

MODELE EXPLICATIVE ŞI TEORII REPREZENTATIVE ÎN DELINCVENŢA

JUVENILĂ

FACTORII DE RISC DELINCVENŢIONAL

ORIENTAREA BIO-ANTROPOLOGICĂ

• Factori bioconstituţionali, neuropsihici şi ereditari în geneza actului infracţional

ORIENTAREA PSIHIATRICĂ-PSIHOLOGICĂ Teoriile psihologice Terii psihanalitice Teorii psihiatrice

• Capacităţile intelectuale, structura personalităţii şi dezvoltarea personalităţii;

• Conflictele interne, probleme emoţionale sau sentimentele de insecuritate şi inferioritate;

• Patogenia psiho-nervoasă în explicarea fenomenului infracţional

ORIENTAREA SOCIOLOGICĂ Modelul consensual

1. Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago)

2. Teoriile controlului social • Teoria ataşamentului (T. Hirschi) • Teoria abţinerii (W. Reckless) • Teoria circumstanţelor (D. Matza)

3. Teorii de esenţă culturalistă • Teoria asociaţiilor diferenţiate (E.

Sutherland) • Teoria conflictelor de cultură (T.

Sellin) • Teoria „subculturilor delincvente”

(A. Cohen) 4. Teorii de esenţă funcţionalistă

• Teoria tensiunilor sociale sau motivaţională (R.K. Merton)

• Teoria oportunităţilor diferenţiate (Clowar şi Ohlin)

Modelul conflictual

• Teoria etichetării (F. Tannenbaum, E. Lemert, H. Becker)

1. Mediul familial • Deficienţe de relaţionare şi comunicare • Scăderea sau lipsa controlului parental şi a

supravegherii • DEZERTISMUL FAMILIAL – relaţiile

conflictuale şi violenţa intrafamilială • Metode disciplinare bazate pe sancţiuni • Reacţii critice şi modele negative de

raspuns la sancţiuni 2. Mediul şcolar

• Eşec şcolar • Deficienţe de relaţionare şi comunicare • Devianţă şcolară • Abandon şcolar

3. Grupul de egali

• anturaj negativ – frecvenţă şi durata crescută

4. Mass-media şi video-violenţa 5. Contextul socio-cultural – „cultura sărăciei” (sistem negativ de valori, mentalităţi retrograde, stil de viaţă caracterizat de dependenţă etc.) 6. Contextul socio-economic – inegalităţile sociale (sărăcia acţionând prin prisma factorului socio-cultural şi moral).

1 Pentru detalii privitoare la teoriile explicative de factur\ sociologic\ a se vedea Cristian Laz\r,„Elemente de criminologie”, în Durnescu, I., 2002, pp. 173-215.

71

Victimizarea copilului în mediul familial – factor de riscdelincven]ional

Violen]a domestic\ [i abuzul asupra copilului sunt v\zute ca fiind dou\probleme sociale distincte, dar cercet\rile au ar\tat c\ în multe familii acesteacoexist\, între cele dou\ fenomene existând multiple corela]ii. Pentru anumi]iautori, chiar dac\ copilul nu este abuzat sau neglijat în mod direct, îns\[i expunereala violen]a domestic\ este o form\ de « molestare » din cauza efectelor negativeasupra dezvolt\rii copilului. Astfel, copiii expu[i violen]ei domestice sunt inclu[ide serviciile sociale în categoria celor neglija]i, din cauza lipsei de protec]ie a lor.Cercet\ri recente au permis identificarea unei tipologii a dinamicilor familiale însitua]ii coocurente dup\ cum urmeaz\ (Appel [i Holden, 1998):

- Tat\l este responsabil atât de violen]a domestic\ cât [i de maltratareacopilului – violen]\ familial\ direct\ asupra copilului;

- Tat\l este violent fa]\ de mam\, care, la rândul s\u, reac]ioneaz\ lavictimizarea sa prin neglijarea copilului – violen]\ familial\ indirect\asupra copilului;

- Violen]a conjugal\ (între so]i) coexist\ cu maltratarea copilului de c\treambii p\rin]i;

- Violen]\ domestic\ bidirec]ional\ – violen]\ conjugal\ asociat\ atât cumaltratarea copilului de c\tre ambii p\rin]i, cât [i cu violen]\ din parteacopilului spre ambii p\rin]i.

Asisten]ii sociali, cei care lucreaz\ în domeniul protec]iei copilului, se con-frunt\ zilnic cu familii care nu ofer\ o îngrijire adecvat\ copiilor lor. Copiii suntexpu[i unor tipuri diferite de neglijare, precum [i unor comportamente abuzivedin punct de vedere emo]ional, fizic [i/sau sexual (Miftode, V, 2002, p. 211).Abuzul familial este comis chiar de membrii familiei copilului, acesta este gravdeoarece are loc o „o dubl\ traumatizare”- în urma abuzului propriu-zis [i traumaîn ceea ce prive[te ata[amentul fa]\ de persoanele în care avea încredere [i pier-derea sentimentului de securitate oferit de familie (Constantin, M\d\lina, 2004,pp. 53-54). Fenomenul de abuz asupra copilului este considerat un fenomenmultidimensional fiind prezent în toate societ\]ile [i la toate nivele acestora [irezultând din interac]iunea mai multor elemente: particularit\]i ale copiilor [ip\rin]ilor, rela]iile care se stabilesc în cadrul intrafamilial, contextul cultural,comunitar [i societal. Copilul face parte din categoria persoanelor cu vulne-rabilitate victimal\ crescut\, din cauza particularit\]ilor psihocomportamentale [ide vârst\ specifice – lipsa aproape complet\ a posibilit\]ilor fizice [i psihice deap\rare, capacitatea redus\ de anticipare a unor acte comportamentale proprii sauale altora, în special ale adul]ilor, capacitatea empatic\ redus\, imposibilitatea dea discerne între inten]iile bune sau rele ale altor persoane, nivelul înalt

TEORII DESPRE...

72


sugestibilitate [i credulitate, sinceritatea [i puritatea sentimentelor, gândurilor [iinten]iilor lor etc. Din cauza acestor caracteristici ei pot fi u[or antrena]i în ac]iunivictimizante, pot fi manevra]i, min]i]i, determina]i s\ comit\ acte ale c\ror con-sencin]e negative nu pot s\ le prevad\ (Iacobu]\. I. A., 2005, p. 301). Prin abuzasupra copilului se în]elege orice ac]iune voluntar\ a unei persoane care se afl\într-o rela]ie de r\spundere, încredere sau de autoritate fa]\ de acesta, prin careeste periclitat\ via]a, dezvoltarea fizic\, mental\, spiritual\, moral\ sau social\,integritatea corporal\, s\n\tatea fizic\ sau psihic\ a copilului (art. 89, alin 1 dinLegea nr. 272 din 2004 privind protec]ia [i promovarea drepturilor copilului).Rezult\ de aici c\ abuzul asupra copiilor poate lua mai multe forme – neglijare,abuz fizic, abuz sexual [i abuz emo]ional – acestea întâlnindu-se mai des îndiverse combina]ii decât singure (art. 89, alin 2 din Legea nr. 272 din 2004privind protec]ia [i promovarea drepturilor copilului). Sub aspectul consecin]elorabuzului asupra copilului, nu exist\ diferen]e de la o cultur\ la alta, ceea ce seatinge în maltratare fiind structurile de baz\ ale fiin]ei umane. Acestea con-di]ioneaz\ capacitatea individului de a se adapta eficient, de a avea o via]\autonom\, ceea ce înseamn\ inteligen]\ [i creativitate în g\sirea solu]iilor la micile[i marile probleme ale adapt\rii, [i de a cre[te copii s\n\to[i [i normali (Muntean,Ana, Popescu, M, Popa, S., 2001, p. 65). Copiii care cresc într-un mediu familialviolent dezvolt\ atitudini [i comportamente ce-i fac u[or de recunoscut, ei pre-zentând probleme legate de dezvoltare, s\n\tate fizic\ [i mental\, adaptare lamediul familial [i [colar, dependen]\ etc. (Neam]u, G., 2004, pp. 693-695).

Conduita antisocial\ a copilului este corelat\ în literatura de specialitate cudiferite tipuri de familie – dezorganizat\, conflictual\ hiperautoritar\ sau hiper-permisiv\ – stabilite în func]ie de modul de organizare [i rela]iile intrafamiliale.Cercet\rile contemporane care coreleaz\ direct structura familial\ [i compor-tamentul delincvent sunt într-un num\r foarte sc\zut, îns\ se consider\ c\ „de-zorganizarea familiei” este un factor predictor al delincven]ei juvenile pentrufaptul c\ aceasta influen]eaz\ un num\r crescut de variabile ale interac]iuniip\rinte-copil (Wells [i Rankin, 1986; Goetting 1994; Chen [i Kaplan, 1997 apudKierkus, C. A., Baer, D, vol. 44, nr. 4 din 2002, pp. 425-458, [i p. 430). Astfel, înfunc]ie de factorii familiali care determin\ devian]a [i delincven]a juvenil\, li-teratura de specialitate distinge între patru modele sau paradigme ale func]ion\riifamiliei [i anume:

- „paradigma neglij\rii parentale” (neglect paradigm) este propus\ dreptcadru de analiz\ a familiilor caracterizate prin lipsa de implicare a p\rin]ilor – înspecial a tat\lui – [i diminuarea sau absen]a supravegherii parentale;

- „paradigma conflictului familial” (conflict paradigm) are în vedere ana-lizarea familiilor în care p\rin]ii [i copii se reg\sesc într-o re]ea de conflicteconstante; cel pu]in la nivel conceptual, acest model poate include [i „paradigma

73

familiei perturbate” (disruption paradigm), în situa]ia unui dezechilibru rela]ionalcontinuu;

- „paradigma familiei deviante” (deviant behaviour and values paradigm) estecadrul de analiz\ al familiilor în care p\rin]ii au comportamente deviante [i chiardelincvente, determinându-i s\ tolereze sau chiar s\ încurajeze aceste compor-tamente la copiii lor.

Fig. 2 Rolul mediului familial în etiologia delincven]ei juvenile

Îns\, chiar în categoria familiilor „organizate”, putem diferen]ia familii ca-racterizate prin accentuate st\ri conflictuale de intensitate [i durat\ diferite (cearta,neîn]elegerile, contrazicerea ascu]it\, refuzul unor obliga]ii conjugale sau familiale[i chiar agresivitatea fizic\, alungarea din domiciliu, existen]a unor rela]ii adul-terine). În situa]iile în care intensitatea, con]inutul, forma de manifestare [i frec-ven]a conflictelor intraconjugale [i intrafamiliale cresc semnificativ, acestea cap\t\valen]e dezorganizatoare în microgrupul familial, devenind simptome ale „sin-dromului disfunc]ional familial”. (Mitrofan, Iolanda, 1989). În fiecare din acestetipuri de familie, copiii, datorit\ marii lor sensibilit\]i, recepteaz\ [i tr\iesc deosebit

FACTORI DE RISC ÎN DELINCVEN A JUVENIL

CLIMAT EDUCATIV FAMILIAL

Structura familiei

Sistemul de rela ii i

comunicarea

Control parental i

supraveghere

Dezertismul familial i VIOLEN A FAMILIAL

Metode disciplinare – sanc iuni i recompense

Reac ii i modele de raspuns la sanc iuni

Abuzul asupra

copilului

Efectele abuzului i factorii de

risc victimial

SITUA IA SOCIO-PROFESIONAL SITUA IA SOCIO-ECONOMIC I LOCATIV

MASS- MEDIA

GRUPUL DE EGALI

MEDIUL COLAR

TEORII DESPRE...

74


de intens orice eveniment intervenit între p\rin]ii lor. „Coparticiparea” lor lacerturile, neîn]elegerile, conflictele, agresivit\]ile [i violen]ele manifestate încadrul familiei le este total nefavorabil\. Dup\ cum demonstreaz\ diferite cer-cet\ri, efectul principal al rela]iilor interpersonale conflictuale din cadrul familieiasupra personalit\]ii copiilor îl constituie „devalorizarea modelului parental” [ipierderea posibilit\]ii de identificare cu acest model. Mai mult, modelul parentalpoate fi respins activ de c\tre copii astfel devenind un „model negativ” caretreptat poate conduce la stimularea [i dezvoltarea agresivit\]ii [i comportamentuluiantisocial. Consecin]ele pe termen lung ale victimiz\rii copiilor sunt evidente maiales în plan psihic (t\ceri înc\p\]ânate, reac]ii nea[teptate, fenomene depresive,inhibi]ii aparent nemotivate, fric\ de via]\, capacitate de activitate productiv\redus\, sentimentul de a fi respins de cei din jur, încerc\ri suicidare etc.) fiindfenomene care ar putea s\ apar\ pân\ în cel de-al patrulea deceniu de via]\ alvictimei [i care, numai dup\ o analiz\ minu]ioas\, ar putea fi identificate dreptconsecin]e ale unor victimiz\ri suferite în timpul copil\riei sau adolescen]eiprecoce (Iacobu]\ I. A., 2005, p. 304).

Evaluarea factorilor de risc delincven]ional [i identificarea formelorde abuz din cadrul familiei – studiu de caz

Argumenta]ia studiului de fa]\ se bazeaz\ pe teoriile socializ\rii [i controluluisocial ar\tând c\ dezertismul familial [i violen]a familial\ contribuie la dete-riorarea mediului familial – cu efecte negative asupra copilului. Paradoxal, familiapoate deveni din mediu socio-educativ un mediu în care copilul este victimizat [irevictimizat. Dar intensitatea agresivit\]ii în mediul familial este foarte greu dem\surat, ceea ce determin\ [i limitele cadrului metodologic al prezentului demers.Scopul demersului investigativ a constat în eviden]ierea rela]iei coocurente dintreviolen]a domestic\ [i abuzul asupra copilului care în anumite situa]ii [i contexte –factori personali [i sociali – se poate constitui în factor de risc delincven]ionalpentru minori. Obiectivele specifice se reg\sesc în opera]ionalizarea conceptelorde climat educativ familial pozitiv [i negativ; factori protectivi [i factori de riscdelincven]ional constând în atingerea urm\toarelor aspecte:

- Identificarea factorilor de risc delincven]ional din cadrul mediuluifamilial

- Identificarea formelor de manifestare a violen]ei în familie [i consecin]easupra minorilor.

- Identificarea factorilor pozitivi (protectivi) din mediul familial carecontracareaz\ efectele negative asupra minorilor.

- Identificarea factorilor care influen]eaz\ conduita general\ a minorului.- Identificarea de solu]ii specifice în vederea interven]iei sociale asupra

minorului [i familiei acestuia.

75

Analiza de caz are în vedere o situa]ie tipic\ de violen]\ familial\ direct\ [iindirect\ asupra minorului care a comis o fapt\ penal\ [i vine s\ argumenteze înfapt, necesitatea dezvolt\rii activit\]ii de preven]ie a delincven]ei juvenile înserviciile de proba]iune în parteneriat cu departamentele pentru prevenirea [icontrolul violen]ei familiale [i serviciile de mediere a conflictelor intrafamiliale.

Prezentarea faptei penale comis\ de c\tre minor

Minorul a fost coinculpat în leg\tur\ cu s\vâr[irea infrac]iunii de „v\t\marecorporal\” fiind cercetat ca urmare a plângerii depus\ la poli]ie de c\tre victim\.Astfel, a[a cum rezult\ din rechizitoriu, minorul în vârst\ de 15 ani, f\r\ an-tecedente penale, a participat, pe timp de noapte, al\turi de al]i doi minori, lacomiterea unei fapte cu violen]\ – lovirea unui tân\r. Minorul recunoa[te întotalitate s\vâr[irea faptei sub aspectul ini]iativei spontane [i al asum\rii roluluiinfrac]ional, insistând totodat\ pe caracterul provocator al conduitei p\r]ii v\-t\mate. Drept urmare, în leg\tur\ cu cercetarea acestei cauze – comiterea in-frac]iunii de „v\t\mare corporal\” parchetul a solicitat serviciului de proba]iunede pe lâng\ tribunal întocmirea unui referat de evaluare psihosocial\ privind peinculpatul minor.

Întocmirea referatului de evaluare psihosocial\

A. Identificarea factorilor de risc delincven]ional din mediul familial

A[a cum rezult\ din referatul de evaluare, minorul în vârst\ de 15 ani, provinedintr-o familie biparental\ în curs de divor]. Acesta locuie[te împreun\ cu tat\l,mama [i sora sa în apartamentul proprietate personal\ a p\rin]ilor, în condi]iiadecvate de trai. Veniturile lunare ale familiei, constituite din salariile p\rin]ilor [idou\ aloca]ii de stat, sunt considerate a fi îndestul\toare pentru un trai decent –aspect eviden]iat mai ales de c\tre mama minorului care a dezvoltat de-a lungultimpului o pronun]at\ dependen]\ financiar\ ([i nu numai) fa]\ de tat\l minorului.Dificult\]ile minorului au ap\rut odat\ cu manifest\rile violen]ei familiale –violen]\ conjugal\ (între p\rin]ii minorului) asociat\ cu abuz emo]ional [i fizicasupra copiilor – concomitent cu introducerea ac]iunii de divor] de c\tre mam\ [isepararea locativ\ provizorie a acesteia. Ca efect imediat s-a putut observa, pefondul diminu\rii autorit\]ii materne [i implicit a supravegherii minorului, apari]iaunor manifest\ri atitudinal-comportamentale cu aspect pre-delincven]ional, cureferire strict\ la lipsa de acas\ pe timp de noapte asociat\ cu frecventarea unuianturaj negativ din care f\ceau parte [i minori cu o conduit\ antisocial\, ab-senteism corelat cu sc\derea randamentului [colar. În general, în familie exist\un climat negativ, caracterizat prin tensiuni, conflicte [i violen]\ conjugal\, De-seori, tat\l minorului manifest\ reac]ii impulsive fa]\ de to]i membrii familiei –abuz emo]ional, fizic [i sexual fa]\ de so]ie; abuz emo]ional [i fizic fa]\ de copii.

TEORII DESPRE...

76


De asemenea, mama minorului î[i agreseaz\ atitudinal-verbal so]ul [i uneori,copiii (neglija]i ca efect al violen]ei conjugale) manifestând reac]ii de retragere [iabandon în fa]a agresiunilor de ordin emo]ional, fizic [i sexual. Ca atare, minorulmanifest\ un ata[ament declarat fa]\ de tat\l s\u, pe care îl ascult\ mai mult,precum [i o reac]ie de respingere fa]\ de mama sa, a c\rei prezen]\ în locuin]\ oasociaz\ cu tensiunile [i conflictele existente în familie. Mama relateaz\ despreminor c\ este cam sup\r\cios pe fondul unei firi impulsive la fel ca a tat\lui s\u(de men]ionat c\ tat\l minorului a fost victima abuzurilor din familia de origine),aspecte confirmate de c\tre minor. Aceast\ conduit\ anun]\ practic comporta-mentul infrac]ional al minorului, care s-a manifestat ca o criz\ de scurt\ durat\, încontextul sus amintit. În aceste condi]ii, mama î[i explic\ comportamentul in-frac]ional al minorului prin reac]ia impulsiv\ pe care acesta a avut-o la provocareap\r]ii v\t\mate [i de aceea, mama este solidar\ cu fiul s\u sprijinindu-l moral peperioada procesului penal. Dimpotriv\, tat\l manifest\ agresivitate crescut\ fa]\de minor, aplicându-i nenum\rate corec]ii fizice, mai ales ca reac]ie la comitereafaptei penale de c\tre acesta. Prin urmare, se poate concluziona cu privire laclimatul educativ familial care este marcat de urm\toarele aspecte:

- Prezen]a climatului familial negativ – dezertism [i violen]\ – pe o perioad\îndelungat\ de timp, caracterizat de tensiuni [i conflicte care izbucnesc periodicprin atitudini [i comportamente violente între p\rin]ii minorului (violen]\ con-jugal\) – violen]\ verbal\ (manifestat\ cu predilec]ie de c\tre mam\), sexual\ [ifizic\ (manifestat\ cu predilec]ie de c\tre tat\);

- Prezen]a abuzului direct asupra minorului – fizic [i emo]ional din parteatat\lui; verbal, emo]ional [i neglijare din partea mamei;

- Prezen]a abuzului indirect asupra minorului prin faptul c\ acesta asist\ lascenele violente dintre p\rin]i; mai mult, minorul este folosit [i manipulat (maiales de c\tre tat\l s\u) în vederea rezolv\rii problemelor de cuplu (inclusiv celeprocesual-civile [i penale).

Efectele imediate ale climatului familial negativ [i deci abuziv asupra mi-norului constau în urm\toarele aspecte:

- Sentimente ambivalente în rela]ia cu ambii p\rin]i – fric\ fa]\ de tat\asociat\ cu neîncrederea [i sl\birea ata[amentului fa]\ de mam\;

- Agresiune atitudinal-verbal\ (mergând pân\ la amenin]are) a minoruluifa]\ de mama sa;

- Manifestarea unui fals ata[ament al minorului fa]\ de tat\, condi]ionat defric\ [i siguran]a material\ pe care tat\l s\u o promite

- Sl\birea controlului parental [i a supravegherii minorului de c\tre p\rin]i,aspect contracarat de c\tre tat\ prin exacerbarea autorit\]ii [i for]a fizic\,iar de c\tre mam\ prin neglijare, retragere [i abandon

77

- Prezen]a frustr\rii afectiv-comunica]ionale în rela]ia cu ambii p\rin]iasociat\ cu tendin]a minorului de a-[i g\si refugiul în anturajul de la blocsau cel din cartier.

B. Identificarea factorilor de risc delincven]ional din mediul [colar

Minorul este elev în clasa a X-a la un liceu din localitatea de reziden]\. Astfel,începând din clasa a IX-a (odat\ cu intentarea divor]ului între p\rin]i), minorul aînregistrat o sc\dere progresiv\ a randamentului [colar, cauzat în principal, deabsenteism [i rela]iile tensionate cu unii colegi din [coal\. Diriginta îl carac-terizeaz\ pe minor ca fiind o persoan\ ascult\toare, harnic\ [i modelabil\ dac\este abordat\ cu tact, r\bdare [i fermitate [i totodat\, o persoan\ impulsiv\,independent\ [i foarte influen]abil\. Minorul este pasionat în general de sport –dore[te s\ practice fotbalul [i boxul; în vacan]e [i în timpul liber, minorul mergeîn general la bunicii paterni din mediul rural.

C. Identificarea factorilor de risc delincven]ional din grupul de egali

Minorul nu frecventeaz\ un anume anturaj, acesta având, ca [i membrii familieisale, o bun\ reputa]ie în cadrul comunit\]ii. În general, minorul î[i petrece timpulliber ie[ind cu prietenii – printre care se num\r\ [i martorii în cauz\ – în cartier,ie[iri prilejuite de plimbarea câinelui. Câteodat\, mai ales duminica, minorul î[iînso]e[te mama (la insisten]ele acesteia) la biserica din cartier. Îns\, în ultimaperioad\, odat\ cu amplificarea conflictelor intrafamiliale, minorul manifest\tendin]a de a se asocia cu persoane necunoscute din cartier.

D. Identificarea factorilor de risc delincven]ional în rela]ia cu victima

Din informa]iile culese rezult\ c\ minorul a s\vâr[it fapta ca reac]ie la pro-vocarea p\r]ii v\t\mate, care se afla în stare de ebrietate. Din analiza atitudinal-comportamental\ a minorului, anterior s\vâr[irii faptei rezult\ c\ de[i acesta are ofire interiorizat\ [i impulsiv\, a reu[it întotdeauna s\ se controleze în mediulsocial – familie, [coal\, comunitate. Astfel, minorul relateaz\ c\ este foarte sensibilla agresiunile verbale [i fizice fa]\ de persoanele, animalele sau lucrurile (îngeneral) la care ]ine foarte mult – de exemplu, câinele s\u. Drept r\spuns, primatendin]\ de reac]ie a minorului este agresiunea verbal\, iar în ceea ce prive[teagresiunea fizic\ reu[e[te s\ o controleze. – Când eram mai mic se întâmpla s\ m\iau la b\taie cu b\ie]ii…, acum îns\ reu[esc s\ m\ ab]in. În acest sens, minorulrelateaz\ c\ autocontrolul agresivit\]ii se bazeaz\ pe elemente cum ar fi: evitareasuferin]ei personale (remu[c\ri); evitarea suferin]ei ce ar putea fi provocat\ celorapropia]i; în]elegere [i toleran]\ fa]\ de persoanele cunoscute (nu merit\ s\ r\spundla provoc\rile unui prieten). Minorul regret\ fapta comis\, atât sub aspectulimplica]iilor juridice, cât [i sub aspectul pierderii controlului la provocarea uneipersoane în stare de ebrietate. Totu[i, minorul nu este dispus s\ în]eleag\ per-spectiva victimei, manifestând chiar nep\sare [i respingere fa]\ de aceasta, ceeace implic\ v\ditul rol corector atribuit faptei sale.

TEORII DESPRE...

78


E. Factorii favorizan]i ai comportamentului infrac]ional

Minorul recunoa[te în totalitate s\vâr[irea faptei sub aspectul ini]iativei spon-tane [i al asum\rii rolului infrac]ional, insistând totodat\, pe caracterul provocatoral conduitei p\r]ii v\t\mate – starea de ebrietate, precum [i agresiunea verbal\ (m-a înjurat de mam\) [i fizic\ (a dat cu piciorul în câinele meu). Este interesant demen]ionat c\, de[i minorul a r\spuns ini]ial prin agresivitate verbal\ (ce ai cucâinele meu?), atitudine men]inut\ [i dup\ injuriile aduse de c\tre victim\ mameiminorului, reac]ia agresiv\ de lovire a fost declan[at\ de sunetele scoase de câine– Când câinele a început s\ latre, am lovit cu palma [i mi-am continuat drumul,f\r\ s\ m\ mai intereseze ceva. În continuarea relat\rii, minorul a men]ionat c\era prea nervos ca s\ se mai gândeasc\ la starea p\r]ii v\t\mate, cu toate c\ deobicei nu-i bag\ în seam\ pe oamenii be]i [i îi evit\ pe cât posibil.

F. Analiza [i sinteza factorilor psihosociali ai conduitei generale

Din aceast\ perspectiv\ au fost contura]i în cadrul referatului de evaluarepresenten]ial, factorii psihosociali pozitivi ai conduitei generale, respectiv in-hibitori ai comportamentului infrac]ional, contrabalansa]i de c\tre factorii negativiai conduitei, respectiv precipitatori ai comportamentului infrac]ional, dup\ cumurmeaz\:

- Existen]a caracteristicilor personale care permit un nivel crescut deadaptare [i integrare social\, precum [i disponibilitatea manifest\ c\treschimbarea atitudinal-comportamental\ în sensul controluluiagresivit\]ii;

- Suport emo]ional (mai ales din partea mamei) [i material din parteafamiliei l\rgite asociat cu disponibilitatea acesteia pentru supraveghereaminorului (tat\l împreun\ cu rudele din partea acestuia);

- Încadrarea într-o form\ de înv\]\mânt asociat\ cu dorin]a de continuarea studiilor [i de ob]inere a unei calific\ri profesionale;

- Lipsa antecedentelor penale;- Temperament interiorizat [i impulsiv asociat cu predispozi]ia c\tre

reac]ii agresive ca r\spuns la provoc\ri;- Existen]a problemelor de comunicare între p\rin]i [i p\rin]i-minor pe

fondul unui climat familial negativ caracterizat prin tensiuni, conflicte[i violen]\;

- Diminuarea autorit\]ii parentale asociat\ cu agresivitatea tat\lui înfamilie [i cu slaba implicare a mamei în reechilibrarea climatuluifamilial;

- Diminuarea controlului [i a supravegherii din partea p\rin]ilor;- Sc\derea randamentului [colar cauzat\ în mare parte de absenteism;

79

- Tendin]a de a frecventa un anturaj negativ din care fac parte [i tineri cuantecedente penale, asociat cu gradul crescut de influen]abilitate alminorului;

- Predispozi]ia spre consumul de alcool, înso]it sau nu de impulsivitate;- Lipsa empatiei fa]\ de victim\ asociat\ cu reac]ii de etichetare [i

respingere a acesteia.

Pe baza analizei factorilor statici [i evolutivi care influen]eaz\ conduita ge-neral\ a minorului se poate estima un risc crescut de a comite infrac]iuni deacela[i gen [i un risc mediu pentru siguran]a public\.

G. Conturarea perspectivelor de reinser]ie social\

În consecin]\, ]inându-se cont de caracterul evolutiv al factorilor psihosociali,cu relevan]\ asupra conduitei generale, au fost conturate perspective realisteprivind reinser]ia social\ a minorului, în acest caz acestea fiind legate de supra-vegherea atent\ a minorului prin intermediul unui serviciu specializat în co-laborare cu familia [i [coala. Obiectivele supravegherii trebuie s\ fie axate peurm\toarele aspecte:

- Controlul frecvent\rii cursurilor [colare;- Controlul anturajului [i al petrecerii timpului liber.- De asemenea, s-a considerat necesar ca în acela[i timp, minorul s\ fie

inclus în programe de asisten]\ psihosocial\ axate pe schimbareaatitudinal-comportamental\ care s\ vizeze atingerea urm\toarelorobiective :- Înv\]area de tehnici de a rezista la presiuni externe [i alegerea unuianturaj adecvat nevoilor minorului;- Prevenirea [i controlul agresivit\]ii [i eventual, a consumului dealcool;- Con[tientizarea gravit\]ii faptelor [i din perspectiva victimei, precum[i prevenirea recidivei.

Rezumat

În societatea contemporan\ violen]a a devenit o constant\ cotidian\ implicit\fenomenului de criminalitate, problem\ asupra gravit\]ii c\reia se refer\ studiilerecente [i rapoartele speciali[tilor în domeniu. Devine tot mai îngrijor\tor faptulc\ violen]a cu formele ei de manifestare a invadat mediul familial luând amploarefenomenul de violen]\ domestic\ care afecteaz\ pe to]i membrii familiei de lacopii pân\ la persoanele vârstnice. Prezentul studiu eviden]iaz\ rela]ia coocurent\dintre violen]a domestic\ [i abuzul asupra copilului definind astfel, violen]a înfamilie care, în anumite situa]ii [i contexte, se poate constitui în factor de risccriminogen, în general sau în factor de risc delincven]ional pentru minori. În

TEORII DESPRE...

80


consecin]\, mediul familial pozitiv se asociaz\ factorilor protectivi sau inhibitoriai conduitei delincven]ionale în rândul minorilor, în timp ce, mediul familialnegativ, în spe]\ conflictual, poate fi asociat, în anumite condi]ii, factorilorprecipitatori sau de risc delincven]ional pentru minori. Argumenta]ia studiului sesprijin\ pe teoriile socializ\rii [i controlului social ar\tând c\ violen]a în familiecontribuie la deteriorarea climatului educativ familial care se îndep\rteaz\ vizibilde la îndeplinirea func]iilor de socializare-educa]ie [i de control social.Paradoxal, mediul familial este un spa]iu securizant caracterizat prin profunderela]ii afective [i totodat\, „cel mai activ centru de agresivitate”. A[a cum arat\[i studiile recente familia se situeaz\ printre primele locuri în ceea ce prive[tevictimizarea [i revictimizarea copilului. Intensitatea agresivit\]ii intrafamilialefiind dificil de m\surat (ceea ce determin\ [i limitele cadrului metodologic allucr\rii) – manifest\rile sale constituind de foarte multe ori un secret bine p\zitcare se asociaz\ p\str\rii unei imagini pozitive a grupului familial – ne limit\m s\exemplific\m printr-o analiz\ de caz sugestiv\ din perspectiva rela]iei dintreviolen]a în familie [i delincven]a juvenil\.

Cuvinte cheie: agresivitate uman\, violen]\ familial\, abuz asupra copilului,victimizarea copilului, factori de risc delincven]ional.

Bibliografie

Abraham, P., Dersidan, E., 2004, Codul penal al României: comentat [i adnotat, Na]ional,Bucure[ti.

Amza, T., 2002, Criminologie. Tratat de teorie [i politic\ crimonologic\, Lumina Lex,Bucure[ti.

Butoi, T. (coord.), 2004, Victimologie. Curs universitar – perspectiva psihologiei victimaleasupra cuplului penal victim\-agresor, Editura Pinguin Book, Bucure[ti.

Constantin, M\d\lina, 2004, Maltratarea copilului între cunoa[tere [i interven]ie, EdituraLumen.

Dragomirescu, V., 1976, Psihosociologia comportamentului deviant, Editura [tiin]ific\ [ienciclopedic\, Bucure[ti.

Dublea A., [.a., 2005, Ghid de practici institu]ionale în instrumentarea cauzelor cu minori,Asocia]ia Alternative Sociale, Ia[i.

Durnescu, I. (coord.), 2002, Manualul consilierului de reintegrare social\ [i supraveghere,Ed. Themis, Funda]ia European\ „Nicolae Titulescu”, Filiala Craiova.

Ferréol, G., Neculau, A. (coord.), 2003, Violen]a. Aspecte psihosociale, Polirom, Ia[i.Ferreol, G., Neculau, A., 2003, Violen]a. Aspecte psihosociale, Editura Polirom, Ia[i.Foucault, M., 1995, A supraveghea [i a pedepsi, Editura Humanitas, Bucure[ti.Gilly, M., Zazzo, R., 1976, Elev bun, elev slab, E.D.P., Bucure[ti.Grecu, Florentina, R\dulescu, S., M., 2003, Delincven]a juvenil\ în societatea

contemporan\. Studiu comparativ între Statele Unite [i România, Lumina Lex,Bucure[ti.

81

Iacobu]\, Al. I., 2005, Criminologie, Editura Junimea, Ia[i.Iancu, Stela, 2000, Psihologia [colarului. De ce merg unii elevi încrunta]i la [coal\?,

Editura Polirom, Ia[i.Institutul Na]ional de Criminologie, 2004, “Studiu privind evaluarea aplic\rii unor

elemente de justi]ie restaurativ\ în România”, în Evaluarea sistemului de justi]ierestaurativ\ în România, Editura Oscar Print, Bucure[ti, pp. 89-117.

Jinga, I., Negre], I., 1999, Familia, acest miracol în[el\tor, Editura Didactic\ [iPedagogic\, Bucure[ti.

Kierkus, C. A, Baer, D., 2002, “A social control explanation of the relationship betweenfamily structure and delinquent behaviour”, în Canadian Journal of Criminology,volumul 44, nr. 4, Ottawa, pp. 425-458.

Miftode, V. (coord.), 2002, Popula]ii vulnerabile [i fenomene de automarginalizare –strategii de interven]ie [i efecte perverse, Lumen, Ia[i.

Miftode, V., 2003, Tratat de metodologie sociologic\. Tehnici de investiga]ie de teren.Elaborarea proiectelor de interven]ie, Lumen, Ia[i.

Miftode, V., 2004, Sociologia popula]iilor vulnerabile. Teorie [i metod\, Editura Univer-sit\]ii „Alexandru Ioan Cuza”, Ia[i.

Mitrofan Iolanda, 1989, Cuplul conjugal. Armonie [i dizarmonie, Editura [tiin]ific\ [ienciclopedic\, Bucure[ti.

Mitrofan, Iolanda, Ciuperc\, C., 1998, Incursiuni în psihosociologia [i psihosexologiafamiliei, Editura Press Mihaela., Bucure[ti.

Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., 2000, Psihologie judiciar\, Casa de Editur\ [iPres\ „{ansa” S.R.L., Bucure[ti.

Muntean, A., Popescu, M., Popa, S., 2001, Victimele violen]ei domestice: copiii [i femeile,Editura Eurostampa, Timi[oara.

Neam]u, Cristina, 2003, Devian]a [colar\. Ghid de interven]ie în cazul problemelor decomportament ale elevilor, Polirom, Ia[i.

Neam]u, G. (coord.), Stan, D., 2005, Asisten]a social\. Studii [i aplica]ii, Editura Polirom,Ia[i.

P\unescu, C., 1994, Agresivitatea [i condi]ia uman\, Editura Tehnic\, Bucure[ti.Poledna, Sorina (coord), 2002, Modalit\]i de interven]ie psiho-social\ în activitatea de

proba]iune, Presa Universitar\ Clujean\.Poledna, Sorina (coord.), 2004, Raport de cercetare. Comportamentul delincvent. Factori

de risc [i factori protectivi, Anul III, nr. 11 din 2004, E.D.P., R.A., Bucure[ti.R\dulescu S., 2001, Sociologia vie]ii (intra)familiale: victime [i agresori, Editura Lumina

Lex, Bucure[ti.R\dulescu, S., Banciu, D., 1990, Introducere în sociologia delincven]ei juvenile, Editura

Medical\, Bucure[ti.R\dulescu, S.,Banciu, D., 1996, Sociologia crimei [i criminalit\]ii, Editura „{ansa”,

Bucure[ti. R\[canu, R., 1994, Psihologia comportamentului deviant, Editura Universit\]ii,

Bucure[ti.Rotariu, Noela, Rotariu, I., 2005, Violen]a domestic\ în drepul penal roman, Princeps

Edit, Ia[i.

TEORII DESPRE...

82


Sandu, Maria, 2005, „Aspecte asisten]iale din perspectiva dezvolt\rii sistemului românescde proba]iune”, în Petru Ilu], Laura Nistor, Traian Rotariu, România social\.Drumul schimb\rii [i al integr\rii europene, vol. III, EIKON, pp. 311-330.

Sandu, Maria, 2007, „Cercetarea criminologic\ între practica [i politica anticriminal\”, înRevista de Cercetare [i Interven]ie Social\, volumul 19/2007, pp. 43-60.

St\nciulescu, Elisabeta, 1997, Sociologia educa]iei familiale, vol. I, Editura Polirom, Ia[i.T\n\sescu, I., 2003, Criminologie. Agresologie. Victimologie. Detentologie, All Beck,

Bucure[ti.

*** Codul de procedur\ penal\, Editura All Beck, Bucure[ti.*** Hot\rârea Guvernului nr. 1239 din 2000 privind aprobarea Regulamentului de

aplicare a dispozi]iilor OG 92 din 2000 pentru organizarea [i func]ionareaserviciilor de reintegrare social\ [i supraveghere.

*** Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea [i combaterea violen]ei în familie.*** Legea nr. 294 din 2004 privind executarea pedepselor [i a m\surilor dispuse de

organele judiaciare în cursul procesului penal.*** Ordonan]a Guvernului nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea [i func]ionarea

serviciilor de reintegrare social\ a infractorilor [i de supraveghere a sanc]iunilorneprivative de libertate.

*** Legea nr. 129 din 20 martie 2002 pentru adoptarea [i modificarea OG 92/2000pentru organizarea [i func]ionarea serviciilor de reintegrare social\ [i supraveghere.

*** Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele m\suri pentru asigurareaprotec]iei victimelor infrac]iunilor.

*** Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protec]ia [i promovareadrepturilor copilului.

*** Legea nr. 301 din 28 iunie 2004 privind adoptarea noului Cod penal.

*** Legea nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din serviciilede proba]iune.

*** Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea [i organizarea profesieide mediator.

83

Definirea serviciilor [i selectarea metodelorde interven]ie social\ pentru copilul aflat

în dificultate în unit\]ile sanitare.Provoc\ri [i limite

[Defining the services and selecting the methodsof intervention for children in difficulty

abandoned in medical units.Challenges and limits]1

Social worker, Anca CLIVE}Spitalul Clinic de Urgen]\ pentru Copii, Cluj-Napoca

Telefon: 0744-659315Email: [email protected]

Abstract

The dynamics of the social work departments, among the pediatric hospitals,have shown by their evolution and development, the importance of the holisticperspective and of the systemic theory that can satisfy different needs of every“child in difficulty”. In this context the relationship between the social workerand his client can not be accomplished without contextualization and withoutadapting the service to the hospitalized children, which are considered to be themain beneficiaries. Most of the time, these children can not participate to thedialogue that defines their services, because of their “development limits”, andduring this process it is a challenge to transform them into clients and difficult toavoid the bad consequences for the child and his family. Many ethical dilemmasderive from this perspective regarding the decisions we take in the name of thechildren but also the importance of defining the social service and combining theoptimal social methods for the hospitalized child from the first day that assures

1 Lucrarea a fost prezentat\ la Conferin]a Na]ional\ „Nevoi, drepturi [i responsabilit\]i. Aspecteetice [i juridice ale rela]iei profesionale cu persoanele aflate în dificultate”, Cluj-Napoca, 27septembrie 2008, organizat\ de Universitatea „Babe[-Bolyai”


84


the safety, the stability and the harmony of the family environment ( the placewhere the child will be discharged, after his medical recovery).

Keywords: social health, children in need, holistic perspective, ethicaldilemmas

Schimb\rile sociale, economice, demografice, [i politice au determinatschimb\ri semnificative [i asupra domeniului actual de asisten]\ social\. Acestetendin]e au dat na[tere la noi provoc\ri dar [i la noi oportuni]\]i care s\ influen]ezeforma, con]inutul [i modul în care sunt puse în practic\ serviciile sociale spe-cializate pentru copii afla]i în dificultate interna]i în sec]ii de pediatrie. Perioadade spitalizare a unui copil poate determina condi]iile propice pierderii echilibruluisocio-emo]ional al familiei sale, cu consecin]e negative în mod special asupracopilului, acesta fiind expus indiferen]ei, neglij\rii (de lung\ sau de scurt\ durat\),relelor tratamente sau chiar abandonului paternal. Momentul în care când p\rin]iiafl\ de starea medical\ grav\ a copilului lor devine un moment „înghe]at în timp”.Ei experimenteaz\ o varietate de emo]ii [i sentimente, de la fric\ la mânie, de laner\bdare la u[urarea sufleteasc\ c\ exist\ un diagnostic [i un tratament. Dereac]iile lor emo]ionale la aceast\ veste [i de ac]iunile lor depinde definireaserviciilor, a metodelor de asisten]\ social\ [i prin urmare recuperarea holistic\ acopilului. Nu pu]ine au fost cazurile în care o familie pus\ în fa]a crizei create deperioada de spitalizare prelungit\ a copilului [i-au pus problema abandonului saucel pu]in nu s-au mai interesat de starea copilului luni de zile. Astfel, copiipolispitaliza]i devin „nedori]ii”, stârnind compasiunea asistentelor medicale, careîncearc\ s\ le men]in\ un nivel minim de dezvoltare a abilit\]ilor sociale. Dup\Muntean (2006, p.196) rela]iile dintre p\rin]i [i copii „se construiesc gradual” [iata[amentul sau leg\tura afectiv\ dintre „copil [i îngrijitor” sau „figura de ata-[ament” (Bowlby,1988, p.) sunt vitale pentru dezvoltarea lor. Chiar [i „o perioad\scurt\ de internare într-o sec]ie de pediatrie poate fi tulbur\toare” (Papalia, Wen-dkos, 1992, p. 166) mai ales pentru copii de pân\ la 3 ani, [tiind c\ ata[amemtuldevine activ „dup\ 6 luni” (Muntean, 2006, p.196). Prezen]a p\rin]ilor în via]a defamilie este benefic\ procesului de „comunicare social\ [i psihic\ cu copii”(Croitor, 2006, p.144) iar calitatatea acestora determin\ calitatea procesului dedezvoltare a abilit\]ilor sociale. Dac\ nu primesc aten]ie [i servicii specializate dela cei care sunt reponsabili de îngrijirea lor medical\, social\ [i emo]ional\,reac]iile lor cognitive [i sociale pot fi afectate pân\ la externarea din unitateasanitar\. De aceea, serviciile trebuie s\ fie specializate pe nevoile clientului, s\]in\ cont de complexul circumtan]elor, a evenimentelor, a culturii [i a familieifiec\rui copil internat. Totu[i, ce se întâmpl\ atunci când copilul provine dintr-ofamilie disfunc]ional\ [i aceasta are nevoie de ajutor? Este el un actor activ înprocesul de luare a deciziilor atunci când vârsta îi permite s\ fac\ o alegere?Contextul familial al acestui copil este unul neclar [i instabil, unde dreptul lor deexprimare este oprimat chiar înainte de a fi pus în discu]ie. În astfel de condi]ii,ceilal]i „adul]i” din afara familiei, hot\r\sc soarta lui: un copil bolnav, neglijat,abandonat, uitat... Dar oare, cine are interes [i curaj s\ asculte opinia copilului?

85

Asisten]a social\ în unit\]ile sanitare

A[a cum pacea dintr-o ]ar\ nu reprezint\ numai absen]a r\zboiului, la fel nicis\n\tatea unui individ nu este simpla absen]a a bolii. Defin]ia complex\ a s\n\t\]iia fost aprobat\ oficial de c\tre Organiza]ia S\n\t\]ii Mondiale în 1946, care asubliniat dimensiunile diverse ale s\n\t\]ii: emo]ional\, intelectual\, fizic\, social\[i spiritual\. Atunci când o dimensiune este afectat\ cel mai probabil [i celelalteau de suferit iar în cazul unui copil bolnav aflat în dificultate cel mai adeseafamilia întreag\ a acestuia este afectat\. Dimensiunea s\n\t\]ii sociale reprezint\abilitatea de a îndeplini rolul social, mai întâi desemnat [i apoi asumat, de a sebucura, de a-l cultiva [i de a-l dezvolta prin rela]ii cu persoane semnificative.Astfel, ob]inerea s\n\ta]ii sociale presupune confirmare, comunicare, privilegii,responsabilit\]i, drepturi, obliga]ii dar [i riscuri. În cazul unui copil acesta î[iasum\ aceste riscuri în mod incon[tient [i atunci când acesta este expus aban-donului într-o unitatea sanitar\ îi este amenin]at\ identitatea [i s\n\tatea social\: elnu mai are rolul social de copil în raport cu p\rin]ii s\i ci devine un „orfan uitat”,„un copil abandonat”. Deoarece „interac]iunile familiale influen]eaz\ fiecareindivid, influen]a resim]indu-se în comportament” ({erban, 2006, p.37), atuncicând acestea sisteaz\ într-un mod brusc, consecin]ele asupra bun\st\rii emo]ionale,fiziologice [i sociale ale copilului pot fi chiar ireversibile. Perspectiv\ holistic\care sus]ine „ireductibilitatea întregului la suma p\r]ilor” (Marcu, 2000), poate fiaplicat\ în în]elegerea unei familii, în perceperea s\n\t\]ii unui copil, în bun\stareaclien]ilor direc]i [i indirec]i, în rezultatele cooper\rii dintre personalul medical [ipersonalul din serviciul de asisten]\ social\. Tot aceast\ perspectiv\ sus]ine ideeac\ atunci când o dimensiune a vie]ii unui copil este periclitat\ de anumi]i factorinocivi (din punctul de vedere al consecin]elor lor) atunci s\ fim preg\ti]i s\ac]ion\m atât asupra sistemului direct afectat cât [i asupra celorlalte care suport\schimb\ri negative. Cu alte cuvinte, sistemul „familie” reprezint\ mai mult decâtpersoanele care îl compun, iar „modific\rile/schimb\rile realizate într-o com-ponent\ a sistemului vor produce modific\ri/schimb\ri” (Buzducea, 2005, p.135)la nivelul celorlalte componente/persoane. Aportul familiei la recuperarea me-dical\ [i social\ este esen]ial iar „evaluarea familiei este necesar\ pentru a avea oimagine de ansamblu a func]ion\rii familiei ca grup, cât [i pentru a evalua mo-dalit\]ile în care familia poate fi implicat\”(Alexandru, 2007, p.90) activ înprocesul recuperator. De aceea atunci când apare o criz\, un sistem familial deschisse poate închide, poate deveni disfunc]ional sau dimpotriv\ o criz\ poate înt\risubsistemele unei familii. De cele mai multe ori în urma intern\rii în pediatrieasistentul social nu dispune preluarea din familie a copilului, [i deoarece „]inta”diverselor servicii oferite este bun\starea copilului, atunci aceasta trebuie per-ceput\ ca bun\starea întregii familii sau a persoanei care îl îngrije[te, f\r\ îns\ canevoile copiilor [i cele ale p\rin]ilor lor s\ fie identice: „copii nu sunt doar oextensie a celor care îi îngrijesc, ci sunt indivizi distinc]i cu propriile drepturi”(Schaffer, 2005, p.25).

DIN EXPERIEN}A PRACTICIENILOR

86


Rolul asistentului social în sec]iile de pediatrie

Argumentele prezentate mai sus au avut ca scop sublinierea importan]eiasisten]ei sociale preventive, constructive, principiu care justific\ în mod legitim[i încurajeaz\ existen]a serviciilor de asisten]\ social\ în unit\]ile sanitare pe-diatrice. Astfel, provocarea vine din analizarea rolului asistentului social în uni-t\]ile sanitare, pentru a preveni abandonului copiilor atunci când ace[tia suntinterna]i în sec]iile de pediatrie, din definirea (sintagma „definirea serviciilor”trebuie în]eleas\ în sens larg, în încercarea de contextualizare a serviciilor înfunc]ie de mediul de practic\ - fiecare sec]ie de pediatrie este diferit\ [i în func]iede fiecare caz în parte) selectarea [i apoi combinarea serviciior [i a metdelorutilizate de acesta. În tabelul 1 sunt prezentate teoriile [i metodele de interven]iepe baza c\rora se ofer\ serviciile clien]ilor direc]i [i indirec]i:

- utilizarea metodei de interven]ie în criz\ presupune suprinderea diferitelordimensiuni ale „crizei” din perspectiva holistic\; doar „stând aproape declien]i” (Rose, 2004, p.104), aflând nevoile lor cele mai critice [i cele maiurgente se poate ajunge la diferen]ierea net\ între serviciile sociale spe-cializate [i personalizate i cele care sunt oferite f\r\ un process de adaptarela nevoile specific ale clientului.

- strategiile de empowerment se îmbin\ cu metoda centr\rii pe sarcin\ (maiales când sprijinim mamele copiilor s\ intre în legalitate cu actele deidentitate proprii [i apoi cu actele de identitate pentru copii - stabilimresponsabilit\]i [i sarcini împreun\ pentru ca la urm\torul copil s\ cunoasc\procesul de înregistrare [i de întocmire a certificatului de na[tere), în ve-derea evit\rii situa]iei de dependen]\ social\ fa]\ de serviciul de asisten]\social\. Clien]ii direc]i -copiii- [i cei indirec]i – p\rin]ii [i familia acestora- sunt sprijini]i în luarea deciziilor, dar nu li se ofer\ solu]ii. Atribuirea unuirol duce la împuternicire [i a insista asupra rolurilor [i sarcinilor, atât aleasistentului social cât [i ale clientului, determin\ implicarea activ\ a acestoradin urm\, motiva]i de faptul c\ sunt agen]i ai schimb\rii. Deci împu-ternicirea copilului [i a familiei sale este o modalitate de a defini serviciul„a-i înv\]a s\ se ajute” s\-[i rezolve problemele prin simpla valorificare apoten]ialului de care dispun.

- Teoria sistemic\ pune baza serviciilor de consiliere a copiilor [i a p\rin]ilorîn dificultate, evaluând familia ca sistem (deschis sau închis), evaluândnevoile copilului [i a celorlalte subsisteme care îl pot afecta sau ajuta.

87

Tabel 1. Teorii, metode, servicii - asisten]\ social\ în sec]iile de pediatrie

Serviciile oferite deriv\ din rolurile asistentului social pe care le are prev\zuteîn fisa postului dar si din nevoile specifice ale clientului. Astfel, ne confrunt\m cuprovocarea de a pune la dispozi]ie servicii personalizate, care vor fi mai pu]inm\rul discordiei în disputele reglement\rilor legislative dar în acela[i timp vorprezenta un grad mai mare de risc.

Copilul aflat în dificultate internat în unit\]i sanitare

Calitatea din prisma serviciilor sociale prezint\ o not\ specific\ enun]at\ deleg\tura existent\ între caracteristicile serviciului [i satisfac]ia beneficiarilor: unserviciu este de calitate în m\sura în care acesta sprijin\ calitatea vie]ii be-neficiarilor. (Burton, Kellaway, 1998, p.19). Dar, cum se pot ob]ine servicii socialede calitate în domeniul asisten]ei sociale, un domeniu ce este confundat [i uneoriidentificat cu pilda samariteanului, cu lipsa de fonduri, cu victima sistemuluipolitic [i economic sau cu domeniul unde „oferim ce avem” f\r\ preten]ii decalitate. Cum se pot oferi servicii de asisten]\ social\ copiilor, o categorie de

Teorii la baza practicii Perspectiva holistică

Teoria sistemică

Strategii de empowerment

Metode de intervenţie

socială

Intervenţia în criză

Metoda centrării pe sarcină

Servicii oferite - Consiliere copii şi părinţi

- Oferirea de supor emoţional pentru familia copilului internat

- Acomodare la procedurile şi tratamentul medical şi la cerinţele unităţii

sanitare (de ex.: în lipsa certificatului de naştere al copilului trebuie

semnată o declaraţie de către un părinte pentru a justifica lispa acestuia)

- Mediere şi menţinerea comunicării între echipa medicală şi părinţi şi

între alte instituţii şi părinţii copilului.

- Împuternicirea şi creşterea nivelului de echilibru socio-emoţional şi de

independenţă al întregii familii.


88


clien]i a c\rui nivel de satisfac]ie este dificil de evaluat? A presupune [i a în]elegeo rela]ie simpl\ între un client [i un asistent social cere în prealabil r\spunsul lamulte întreb\ri cu privire la client iar aflarea identit\]ii clientului nu este în modsigur un demers facil în cazul unui copil abandonat sau p\r\sit. [i din cauzaacestor elemente necunoscute rela]ia dintre un asistent social [i clientul-copil,este întotdeauna unic\. Aceasta implic\ un sistem [i o istorie proprie, ambii avândpropriile lor caracteristici obiective sau subiective. În final, rela]ia î[i va cl\difundamentul pe calitatea presta]iei, cercetarea inova]iei [i pe gradul de implicaredin partea actorilor direc]i în dialogul definirii serviciilor sociale. Totu[i, în acestcontext al serviciilor sociale mul]i beneficiarii pot manifesta „dizabilit\]i emo-]ionale” (sentimente de fric\, team\, alienare, singur\tate, disperare, stress cronicetc.), dizabilit\]i psihice sau fizice care „le rezerv\ un loc” în grupurile persoanelorvulnerabile [i defavorizate. Astfel, teoria rela]iilor dintre asistentul social [i clientnu poate fi aplicat\ de exemplu, f\r\ contextualizare [i adaptare, la copii care suntconsidera]i „clien]ii institu]iilor” dar care nu pot s\ participe la dialogul mai susmen]ionat din cauza unor limit\ri legate de dezvoltarea lor ceea ce îngreuneaz\procesul trasform\rii ideii de client (de exemplu într-o sec]ie pediatric\ sau într-un centru maternal, copiii mici nu pot fi considera]i clien]i clasici iar în definireaserviciilor lor se ]ine cont de nivelul de satisfac]ie al mamelor) [i sintagma„satisfacerea clietului-copil” devine realitate în domeniul social prin mult\ cer-cetare, inova]ie [i ingeniozitate. Starea de s\n\tate a copilului afecteaz\ stareafamiliei indiferent de reac]ia pozitiv\, protectiv\ sau cea negativ\, del\s\toarea aacesteia, care se resfrânge într-un cerc vicios înapoi asupra copilului. Pentru aputea în]elege provoc\rile [i dilemele etice care apar în selectarea serviciilor [i ametodelor de interven]ie social\ pentru copilul în dificultate internat în pediatriieste necesar\ cel pu]in o perspectiv\ de ansamblu asupra schimb\rilor de men-talitate: ce a însemnat un copil în trecut [i ce înseamn\ acum, ce drepturi au ace[tia[i dac\ aceste drepturi le-a schimbat radical statutul [i deci le-a influen]at nivelulde bun\stare. În secolul XV copiii existau pentru adul]i, fiind o extensie a acestora,„ni[te adul]i în miniatur\” (Schaffer, 2005, p.20) care nu erau percepu]i ca per-soane autonome sau cu drept de opinie. De la felul în care erau îmbr\ca]i (hainelecopiilor nu se deosebeau ca stil de cele ale adul]ilor ci doar prin m\rime), pân\ lafelul în care erau folosi]i, exploata]i prin munc\, sau chiar vându]i, copiilor nu lis-au recunoscut nevoile speciale de protec]ie [i de implicare. Îns\ trecutul nu neintereseaz\ decât în m\sura în care putem explica anumite e[ecuri ale prezentului[i ne arat\ ce s\ evit\m în viitor pentru a îmbun\t\]i sistemul de servicii socialedestinat copiilor în dificultate. O perpectiv\ mai constructiv\ este aceasta: ceputem schimba? ce putem face diferit în viitor? Particularizând întrebarea lasubiectul lucr\rii de fa]\ ne putem întreba „ce putem face acum pentru a aveaservicii sociale de calitate pentru copii afla]i în dificultate interna]i în unit\]ilesanitare?” Formularea de r\spunsuri [i propuneri eficiente la aceast\ provocarepresupune în]elegerea sensului drepturilor copiilor [i a dilemelor etice ce deriv\din respectarea [i promovarea lor. Ideea drepturilor copiilor este de data recent\

89

iar pe m\sur\ ce copiii au început s\ fie recunoscu]i ca persoane în proces dedezvoltare [i nu „în miniatur\”, nevoile lor au devenit clar definite [i din punct devedere legislativ transformate în drepturi.

Respectarea drepturilor copilului a devenit o prioritate pe agenda politic\ aRomâniei, declarat\ oficial prin adoptarea Conven]iei ONU cu privire la Drep-turile Copilului în 1989. Conform acestei conven]ii rolul pentru protec]ia [iocrotirea copilului este conferit familiei care este sus]inut\ de comunitatea în caretr\ie[te, [i doar în faz\ final\ intervin institu]iile [i organiza]iile specializate prinm\suri de protec]ie speciale în cazul în care cre[terea [i dezvoltarea copilului încadrul familiei sale este grav periclitat\. Drepturile copilului a[a cum sunt enun]ateîn Conven]ie pot fi împ\r]ite în dou\ mari categorii:

- drepturi care le definesc statutul de persoane autonome: art. 6- dreptul lavia]\, art. 12- dreptul de a-[i exprima liber opinia asupra oric\rei problemecare îl prive[te, art.13, dreptul la libertatea de exprimare, art. 15- libertateade asociere, etc. Important este [i dreptul copilului de a depune singurplângeri referitoare la înc\lcarea drepturilor sale fundamentale fiind in-format asupra drepturilor sale precum [i asupra modalit\]ilor de exercitarea acestora.

- drepturi care cer statelor ca prin ac]iunile lor [i prin legisla]ii care le adopt\s\ protejeze [i s\ apere copiidin cauza st\rii lor accentuate de dependen]\,de vulnerabilitate: art. 2- respectarea [i garantarea drepturilor, art.4- apli-carea drepturilor recunoscute, art. 7- aplicarea dreptului la un nume, ocet\]enie, art. 8- dreptul de a-[i p\stra identitatea, art.9- evitarea separ\rii dep\rin]i, art.11- combaterea ac]iunilor ilegale de transferare [i de împiedicarea reîntoarcerii copiilor în/din str\in\tate, art. 17-asigurarea accesului co-pilului la informa]ie, art. 19 – m\suri împotriva oric\ror forme de violen]\etc.

Acela[i „paradox” între drepturile care presupun protec]ia copilului [i drep-turile care implic\ participarea lor la demersuri, evenimente sau ac]iuni care îiafecteaz\, se poate observa [i în Legea 272 din 2004. Defini]ia a ceea ce înseamn\un copil se aseam\n\ cu cea din Conven]ie: „copilul este persoan\ care nu aîmplinit vârsta de 18 ani [i nu a dobândit capacitatea deplin\ de exerci]iu, încondi]iile legii”. Articolul 6 prevede c\ aceste drepturi sunt garantate prin „pro-movarea cu prioritate a interesului superior al copilului”, „prin ascultarea opinieicopilului [i luarea în considerare a acesteia, ]inând cont de vârsta [i de gradul s\ude maturitate” dar în acela[i timp din anchetele sociale realizate de asisten]iisociali de la domiciliul copilului, opinia acestuia nu este consemnat\ sau clardefinit\ pentru a putea ]ine cont de p\rerea acestuia. Totu[i, oricât de clar\ estelegisla]ia care define[te ceea ce înseamn\ un copil sau oricât de logice ar p\reametodele, principiile [i tehnicile formulate de c\tre adul]ii care îl îngrijesc, nuputem s\ nu ne întreb\m dac\ aceste demersuri încearc\ s\ limiteze dreptul de


90


exprimare al copilului, dreptul la o opinie, puterea de a ac]iona, la un set decircumstan]e care stabilesc standarde generale pentru cazurile sociale, când defapt toate cazurile sunt unice [i calitatea vie]ii copilului este fluctuant\ [i depindede factori [i de circumstan]e diferite.

Provoc\ri [i limite ale asistentului social – dileme etice

Dilemele etice ce deriv\ din acest proces au leg\tur\ cu leg\tura controversat\dintre autoritatea unui adult de a lua decizii pentru sau în numele unui copill [i arespecta dreptul acestuia de a-[i exprima opinia [i de a o lua în considerare a[acum cere actul legislativ:

- Cât de etic este s\ externezi un copil f\r\ s\ te intereseze mediul familialunde ajunge?

- Siguran]a copilului „primeaz\” în fa]a altor drepturi (de ex. dreptul s\ude a locui cu p\rin]ii s\i)!

- Legea îi denume[te „minori” în încercarea de a-i proteja dar oare copiinu devin mai vulnerabili tocmai datorit\ acestui statut?

Transformarea elementelor valorice ce compun bun\starea unui copil în tiparestandardizate, pot limita identificarea complexit\]ii factorilor care ar putea ducela îmbun\t\]irea vietii unui copil aflat în dificultate, dac\ nu sunt formulate [idefinite corect. Aceste dileme etice vor r\mâne provoc\ri de viitor deoarece copiivor fi considera]i ca [i acum persoane cu nevoi speciale de protec]ie dar în acela[itimp statele vor încerca garantarea dreptului lor de se exprima liber. Studiul decaz prezentat va sublinia provoc\rile [i dificult\]ile întâmpinate de c\tre asistentulsocial în vederea împlinirii nevoilor dar [i a exercit\rii drepturilor copilului aflatîn dificultate, cazuri care au fost percepute prin prisma familiei, contextului [i aculturii din care face parte.

Studiu de caz

Descrierea identit\]ii asistatului (identitatea cazului)

Descrierea sistemului client: Numele copilului: A.M.I., Gen: feminin, Datana[terii: 14 aprilie 1999. Copilul a fost internat în sectia Unitatea de Primire înUrgen]\ din cadrul Spitalului Clinic de Copii Cluj-Napoca, la data de 02.04.2008,pezentând urmele unei agresiuni fizice, fiind `nso]it\ de o M.M. (bunica fetei).Prezentarea problemelor (perspectiva clientului [i cea a asistentului social):

91

Perspectiva clientei: În momentul în care feti]a a iesit din com\, speriat\ [inerecunoscând locul unde se afl\ (UPU, Cluj), a început s\ strige speriat\ c\„mama M.” (mama vitreg\) a fost cea care i-a f\cut du[ cu ap\ rece [i a b\tut-o(feti]a a fost auzit\ de c\tre medicul curant [i de c\tre infirmiere prezente). Totu[i,dup\ ce bunica vitreg\ care a înso]it feti]a la Cluj, a putut s\ o viziteze, fetita [i-aschimbat „total povestea” [i nu mai recuno[tea nimic din ceea ce afirmase ini]ial.Mai mult, ca „s\ conving\” medicii [i asisten]ii sociali c\ rela]iile sale cu familiamamei vitrege sunt „foarte bune”, pe perioada intern\rii în spital, feti]a a începuts\ ]in\ un jurnal în care „a scris povestea vietii ei” [i s\ deseneze inimi care s\ nearate natura sentimentelor ei fa]\ de mama sa vitreg\ [i fa]\ de „bunic\” (nu amaflat pân\ la acest moment dac\ aceat\ ini]iativ\ a fost a feti]ei sau a fost opropunere a bunicii vitrege”). Din perspectiva fetei nu exista o problem\ real\, eafiind cea vinovat\ (ca [i în trecut când a c\zut cu rolele, când a c\zut din dud etc)c\ a alunecat în baie.

Perspectiva asistentului social asupra problemelor clientei în cauz\ s-a conturatîn jurul urm\toarelor trei dimensiuni:

- situa]ia incert\ a familiei feti]ei – P\rin]ii feti]ei, tat\l P.V. [i mama A.I. suntdesp\r]iti de când feti]a avea 3 ani. La pu]in timp dup\ aceasta mama a plecat înUngaria, (unde s-a rec\s\torit [i mai are 3 copii) iar tat\l a plecat în ianuarie 2008în Spania pentru a lucra temporar. În urma acestor evenimente, locuin]a actual\ afeti]ei a devenit familia mamei vitrege P.M. (concubina tat\lui s\u plecat înSpania), bunica vitreg\ [i al]i 2 fra]i ai mamei vitrege, dar f\r\ s\ existe un actlegal care s\ dea dreptul acestei familii s\ o îngrijeasc\ pe feti]\ (plasament sauadop]ie).

- semnele unei agresiuni fizice asupra feti]ei –semnele agresiunii fizice eraupe mâini, picioare, spate, burt\- acestea erau dovezile clare c\ A.M.I. nu beneficiade un climat familial optim în familia în care a fost „plasat\” de c\tre tat\l acesteia.

- rezultate din ce în ce mai slabe la [coal\ – A.M.I. frecventeaz\ cursurileunei [coli din Zal\u unde a ob]inut calificativele foarte bune, mai pu]in în ultimele2 s\ptamâni, înainte de internarea feti]ei în spital, înv\]\toare fiind cea care aobservat [i schimb\ri de comportament [i de atitudine la feti]\ (oboseal\, a]ipea laore, nu mai reu[ea s\ ob]in\ calificative bune la teste, se enerva foarte repede pecolegi etc.).

Copilul î[i folose[te propriile resurse pentru a supravie]ui [i pentru a face fa]\cât poate de bine haosului zilnic, lipsei de siguran]\, indiferen]ei, respingerii prinnegarea existen]ei unei probleme fa]\ de persoane „str\ine” familiei în care aceastase afl\.

Specificarea problemei aupra c\rora s-a lucrat în procesul de asistare social\– abuz fizic [i emo]ional. Copilul a fost transferat de la Spitalul Zal\u la Unitateade Primire în Urgen]\ din cadrul Spitalului Clinic de Copii Cluj-Napoca, la data


92


de 02.04.2008, cu diagnosticul de com\ gr I, prezentând semnele unei agresiunifizice, cu politraumatisme prin agesiune, suspect de TCC gr.0, fiind înso]it\ denumita M.M, care mai apoi este identificat\ de feti]\ ca fiind „bunica vitreg\”.Concluziile medicilor de la cele dou\ sec]ii de pediatrie au fost clare: este vorbadespre un abuz fizic, provocat de catre o persoana din anturajul copilului (urmeledegetelor pe corp, un traumatism nazal produs prin lovire cu un corp dur, vân\t\ipe abdomen [i pe spate pe linia coloanei vertebrale etc.). Prin urmare, problemaspecific\ asupra c\reia s-a axat procesul de asistare social\ a fost abuzul fizic [iemo]ional la care era supus\ feti]a în familia în care se afla, caz în care estenecesar\ preluarea persoanei abuzate din mediul în care abuzatorul/agresorul areautoritate.

Istoria problemei

Circumstan]ele în care s-a recurs la asisten]a social\. Copilul a fost transferatde la Spitalul Zal\u la Unitatea de Primire în Urgen]\ din cadrul Spitalului Clinicde Copii Cluj-Napoca, la data de 02.04.2008. Fiind vorba despre un abuz fizicmedicii au sesizat Serviciul de Asisten]\ Social\, prilej cu care asistentul social s-a prezentat la sec]ie pentru un prim contact cu bunica vitreg\, care era internat\împreun\ cu copilul s\u. Dup\ culegerea tuturor informa]iilor pe partea medical\(respectiv analiza documentelor), s-a început un prim interviu cu bunica vitreg\ [iapoi un interviu cu feti]a.

Eforturile anterioare ale clientului. Din [edin]ele de consiliere cu feti]a, ac\ror scop a fost cl\direa încrederii în asistentul social, am aflat c\ în urm\ cuprox. 3 luni, feti]a dup\ ce a fost „pedepsit\” de c\tre mama vitreg\ a fugit deacas\, dar pentru c\ nu [tia unde s\ mearg\, a apelat la o m\tus\ de-a sa din parteamamei din Zal\u, care a convins-o dup\ cateva ore s\ se reîntoarc\ „acas\”.Deoarece feti]a a fost foarte aten]\ în detaliile oferite – desigur de teamaamenin]\rilor venite din partea mamei [i bunicii vitrege, nu am putut descoperialte eforturi ale clientei de a ie[i din acel mediu disfunc]ional sau persoana care oagreseaz\ fizic.

Evaluarea ini]ial\ – capacit\]i, resurse, caracteristici, nevoi, sl\biciuni

Subsistemul individual

Caracteristici fizice, biologice. Clienta A.M.I. prezenta numeroase semne dev\t\mare pe tot corpul, (bunica punea aceasta sensibilitate pe seama unei mal-forma]ii cu care s-a n\scut la ficat), semne care au reprezentat principalul motivde suspiciune a unui abuz fizic, [i preg\tirea unei interven]ii pentru a preluacopilul din aceast\ „familie”.

93

Caracteristici mentale, cognitive. Feti]a prezenta rezultate bune la scoala [iabilit\]i bune de rela]ionare la colegi [i la înva]\toare. Chiar [i atunci când a fostpus\ în situa]ia de a vorbi numai ea cu asistentul social, feti]a [i-a men]inut„povestea” cu o claritate [i o fermitate mai rar întâlnit\ la un copil de vârsta ei.

Caracteristici motiva]ional-emo]ionale. Feti]a în urma experien]elor [i în urmarela]iilor dezvoltate cu familia [i cu prietenii prezent\ stima de sine redus\,sentimente de ru[ine [i vinov\]ie, neîncredere [i team\, comportamente u[oragresive, comportamente „de evadare”, tulbur\ri de somn, fobii [i tulbur\ri dealimenta]ie.

Experien]e anterioare de via]\. Experien]ele anterioare al feti]ei au marcat-o [i[i-a creat imaginea [i chiar identitatea în jurul sintagmei de copil „p\r\sit”, („mamamea nu m\ iube[te c\ m-a l\sat când aveam numai 3 ani”, „eu o am doar pe bunica[i pe mama Mihaela”) [i comportamentul [i atitudinea mamei [i a tat\lui au afectat-o foarte tare. În acela[i timp, a r\mas în feti]\, senitmentul [i dorin]a întâlnit\ laorice copil, de a avea o familie. Unul din motivele pentru care feti]a nu vroia s\recunoasc\ abuzul a fost [i pentru c\ o dat\ cu aceast\ recunoa[tere, ea r\mânea„f\r\ familie”.

Nevoile individului. Nevoile clientei cele mai urgente vizau siguran]a [i pro-tec]ie ei care dac\ nu erau împlinite puteau afecta viitorul [i personalitatea ei petermen lung. O alt\ nevoie care deriv\ din privarea acestor nevoi pân\ la momentulîn care cazul a fost sesizat Serviciului, este cea de consiliere a feti]ei cu privire laabuzul fizic suferit. Mai apoi, urmau s\ fie îndeplinite, nevoia ei de reintegraresocial\ (la [coal\) [i posibilitatea de a relua leg\tura cu mama ei natural\.

Subsistemul familial [i interpersonal

Rela]iile cu familia, prieteni, cu persoane resurs\, conflicte interpersonale.P\rin]ii feti]ei, tat\l P.V. [i mama A.I. sunt desp\r]iti de când feti]a avea 3 ani. Lapu]in timp dup\ aceasta mama a plecat în Ungaria, (unde s-a rec\s\torit [i mai are3 copii) [i tat\l a plecat în ianuarie 2008 în Spania pentru a lucra temporar. Deci,rela]iile feti]ei cu tat\l s\u erau slabe [i vorbeau foarte rar la telefon, când acestasuna acas\, iar cu mama sa nu mai vorbise de aprox 2 ani. La prima vedere, opersoan\-resur\ pentru feti]\ p\rea s\ fie bunica vitreg\, care a stat cu feti]a înspital în luna februarie [i în luna aprilie, dar apoi s-a dovedit c\ aceasta o abuza [io [antaja emo]ional, pentru ca feti]a s\ nu m\rturiseasc\ nimic din ceea ce i s-aîntâmplat. Tot de la feti]\ am aflat, c\ adevarata ei persoan\ resurs\ era o colega dela [coal\ cu care obi[nuia s\-[i scrie temele de [coal\ împreun\ [i s\ petreac\timpul liber.

A[tept\ri de rol. Feti]a de[i se sim]ea p\r\sit\ avea disponibilitatea [i dorin]a dea-[i îndeplini rolul de fiic\ [i de sor\ chiar [i în aceast\ familie disfunc]ional\,chiar în aceste circumstan]e în care era abuzat\ fizic. Aceste sentimente care


94


duceau la îndeplinirea acestui rol erau mai puternice decât con[tientizarea efectelornegative ale violen]ei la care era supus\. Din acest caz putem deduce cât deimportant este pentru un copil integritatea s\n\t\]ii sociale [i împlinirea roluluisocial, încât A.M.I a fost gata s\ o sacrifice pe cea cea fizic\.

Date privind situa]ie financiar\. Familia care a primit-o pe feti]\ dispunea deun apartament de 2 camere în care uneori st\teau [i 6 persoane. Nici mamavitreg\, nici bunica nu lucrau, ci primeau resurse de la tat\l feti]ei din Spania [i dela fra]ii mamei vitrege.

Subsistemul organiza]ional

Rela]iile cu institu]iile, organiza]iile [i comunit\]ile. În cazul acestei cliente nuse poate vorbi decât de rela]iile sale cu [coala, colegi [i înv\]\toare, care erau îngeneral, rela]ii bune, pân\ când înv\]\toarea a sesizat comportamentul [i atutidineadel\s\toare [i oboseala feti]ei pe care le manifesta la ore. Alte rela]ii al feti]ei cualte institu]ii sau organiza]ii nu au fost posibile din cauza amenin]\rilor pe care leprimea în familia „adoptiv\”.

Subsistemul mediului ecologic

Influen]a mediului climatic, reliefului, mediului de reziden]\, cartier, locuin]ei,vecini]\]ii. Influen]a mediului [i a locuin]ei sunt legate tot de consecin]ele abuzuluifizic care au fost men]ionate mai sus.

Definirea problemei centrale [i a direc]iilor de ac]iune

Stabilirea factorilor care au influen]at apari]ia/rezolvarea problemei. Com-portamentul [i atitudinea violen]\ [i de [antaj emo]ional al mamei [i bunicii vitrege,pe de o parte, cât [i indiferen]a tat\lui natural pe de alt\ parte au contribuit laapari]ia problemei. Nesatisfacerea nevoilor de baz\ emo]ionale, disciplin\ ne-adecvat\, familia disfunc]ional\, sunt factorii care au perturbat imaginea de sine afeti]ei.

Prezentarea factorilor care au ac]ionat ca resurse ale procesului de asisten]\.Factorii care au ac]ionat ca o resurs\ în procesul de asistare social\ au fosturm\torii:

- faptul c\ atunci când feti]a s-a trezit din com\ a recunoscut cine eraagresorul;

- colaborarea cu speciali[tii din sistemul sanitar a fost un punct forte:ace[tia ne-au pus la dispozi]ie infoma]ii din fi[a medical\, ne-au oferitdovezi cu privire la abuzul fizic, ne-au oferit sal\ pentru consiliereafeti]ei, etc.

- colaborarea cu institu]ia de protec]ie a copilului de la domiciliul feti]ei;- faptul c\ bunica nu a plecat pe ascuns cu feti]a din spital.

95

Conexiunile dintre problema aleas\ [i celelalte probleme. Implicatiile unuiabuz fizic [i psihic au determinat la A.M.I. apari]ia unor probleme compor-tamentale [i emo]ionale, incluzând tulbur\ri de ata[ament, lipsa sensibilit\]iisociale [i a empatiei, agresivitate cu cei de aceea[i vârst\, emo]ii estompate. Înaceast\ perioad\ de pre-adolescen]\, copiii încep s\ devin\ din ce în ce maiindependen]i, s\-[i în[u[easc\ unele reguli sociale, de asemenea este perioadaîntâlnirilor cu limitele lumii înconjur\toare [i a limitele proprii, iar în cazul feteiA.M.I. limita pe care ea nu putea s\ o dep\[easc\ era s\ ias\ din cercul abuzatorilordar în acela[i timp s\ r\mân\ s\ fac\ parte dintr-o familie.

Prezentarea obiectivelor [i a planului de interven]ie

Cum a fost abordat\ problema? Obiectivele, definirea planului de interven]ie[i rezolvarea problemelor au avut la baz\ art. 91 alin (1) [i (2) din Legea 272/2004: Orice persoan\ care, prin natura profesiei sau ocupa]iei sale, lucreaz\direct cu un copil [i are suspiciuni în leg\tur\ cu existen]a unei situa]ii de abuzsau de neglijare a acestuia este obligat\ s\ sesizeze serviciul public de asisten]\social\ sau direc]ia general\ de asisten]\ social\ [i protec]ia copilului în a c\reiraz\ teritorial\ a fost identificat cazul respectiv. De asemenea problema principal\a feti]ei A.M.I. a respectat perspectiva holistic\ [i teoria sistemic\ întru-cât au fostanalizate toate dimensiunile care vor fi afectate de preluarea din familia „adop-tiv\”: cercul de prieteni, consecin]ele emo]ionale ale abuzului, continuarea stu-diilor [colare, adaptarea la sistemul de protec]ia copilului prin luarea de m\surispeciale de protec]ie, posibilitatea reîntregirii în familia natural\, de preferin]\mama natural\. Opinia clientei a fost de asemenea ascultat\, respectându-se art.12 din Conven]ia pentru Drepturile Copilului, [i a art. deoarece demersurile luatede asistentul social urma s\ afecteze via]a [i bun\starea ei. Totu[i întrucât feti]a seafla într-o stare accentuat\ de negare [i de fric\ cauzat\ de amenint\rile primitedin partea „bunicii” (de ex. „Dac\ recuno[ti ce s-a întâmplat, î]i vindem organeleîn Canada”) interesul suprem al copilului era de a fi preluat din familia careoricum nu de]inea nici un act legal de încredin]are al copilului din partea unuiadintre p\rin]ii naturali.

Probleme suplimentare care au ap\rut. Colaborarea dintre personalul medical[i asistentul social al sec]iei, cât [i cea dintre asistentul social de la Direc]ia deAsisten]\ Social\ [i Protec]ia Copilului de la domiciliul feti]ei, [i sec]iile de poli]ie[i asistentul social al sec]iei, au avut rolul de a preveni eventualele problemesuplimentare care puteau ap\rea: de ex. nu s-au dat prea multe detalii la feti]a saula „bunica vitreg\” care era internat\ cu feti]a în spital despre decizia prelu\rii dinfamilie deoarece exista riscul ca bunica s\ fug\ din sec]ie cu feti]a.


96


Leg\turi noi stabilite care au contribuit la rezolvarea problemei date: leg\turacu mama natural\ [i leg\tura cu asistentul social de la Spitalul Clinic de Urgen]\pentru Copii, si cu cel de la Centrul de Abuz de la DGASPC Zal\u.

Ce deficien]e s-au constatat în sistemul clientului sau în contextul s\u de via]\care au afectat rezolvarea cazului? Rela]iile de dependen]\ dintre feti]\ [i bunic\,sau mai bine zis de codependen]\: pe durata spitaliz\rii copilului la clinica depediatrie, „bunica” nu o l\sa o clip\ singur\ pe feti]\ [i întotdeauna „îi d\dea idei”cum s\ r\spund\ la întreb\rile asistentului social. (consilierea feti]ei cu privire la

Prezentarea problemei Abuzul fizic şi emoţional de lungă durată asupra fetiţei de către toţi

membrii familiei

Obiective Planul de intervenţie(Cum?) Roluri (Cine?)

Pe termen scurt

Preluarea fetiţei din familia concubinei tatălui natural

-sesizarea DGASPC de la domiciliul fetei (sesizarea Serviciului de Abuz) - Consiliere pentru fetiţă pentru a o pregăti pentru preluarea din familie - Interviuri succesive cu bunica şi cu fetiţa pentru a observa eventualele neconcordanţe

Asistentul social de la clinica de pediatrie Asistentul social de la clinica de pediatrie

Pe termen mediu Adaptarea fetiţei la situaţia nou creată de luarea măsurii speciale de protecţie

- confruntarea fetei cu posibilitatea de a sta la un centru şi evaluarea reacţiilor ei (tehnica confruntării) - stabilirea unei relaţii de încredere între asistentul social de la clinică şi fetiţă pentru ca aceasta să recunoască cine este agresorul

Evaluarea tuturor dimensiunilor afectate de preluarea din familie

-consiliere cu fetiţa pentru a evalua consecinţele abuzului fizic şi emoţional din perspectivă holistică (cum i-a influenţat cercul de prieteni, rezultatele la şcoală etc).

-Fetiţa -Asistentul social al secţiei -Asistentul social al secţiei şi psiholog -Asistentul social al secţiei şi psiholog

Pe termen lung Reintegrarea în familia naturală, reluarea legăturii cu mama naturală

-Restabilirea relaţiei dintre mama naturală şi A.M.I. -Consiliere mama naurală pentru a evalua punctele tari şi cele slabe a reîntregirii fetei în familia mamei.

Asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului

-Reluarea cursurilor şcolare şi discutarea cu învătătoarea telefonic şi personal

-Asistentul social de la secţie în colaborare cu asistentul social DGASPC -Asistentul social DGASPC şi învăţătoarea

97

consecin]ele abuzului [i la preg\tirea pentru preluarea din familie s-a realizat înabsen]a bunicii). Dup\ o s\pt\mân\ de internare [i de consiliere feti]a a fostpreluat\ de speciali[tii de la DGASPC de la domiciliul fetei [i de[i atât bunica cât[i feti]a au început s\ plâng\, acest demers a fost un succes, luându-se o decizie înnumele copilului dar [i în interesul suprem al acestuia.

Concluzii [i provoc\ri pentru viitor

La nivelul sistemul românesc de servicii sociale se pot observa dimensiunilepozitive care s-au realizat prin introducerea standardelor generale de calitatepentru serviciile sociale cu caracter obligatoriu [i standardele specifice pentrutipuri diferite de servicii. Nevoile de fomare [i dificult\]ile de implementare aserviciilor sociale de c\tre asisten]ii sociali care lucreaz\ în cadrul unit\]ilorpediatrice ar putea fi considerate ca urm\toarele puncte de plecare în dezvoltareaserviciilor pentru copii afla]i în dificultate. La nivelul clien]ilor-copii o interven]ieîn vederea cre[terii nivelului de satisfac]ie [i de bun\stare este realizabil\ [i realist\doar prin acceptarea unei interven]ii ini]iale la nivelul personalului. Prin urmare,aceast\ abordare a lan]ului valoric - clien]ii externi (copii [i familiile lor) nu potprimi calitate dac\ nu exist\ calitate între cei interni (cooperarea dintre personalulmedical, psihologul [i asistentul social al sec]iei). Cu alte cuvinte, nu te po]iangaja s\ oferi servicii de calitate dac\ nu [i se ofer\ un cadru de dezvoltareprofesional\ continu\ [i o recunoa[tere a aspectelor specifice aduse de dimen-siunea asisten]ei sociale în recuperarea holistic\ a copilului în dificultate. Cuadev\rat evaluarea m\surii în care servciile sociale sprijin\ calitatea vie]ii, saum\sura în care acestea elimin\ riscul excluziunii sociale a copiilor în dificultatenu reprezint\ demersuri facile sau tehnice în întregime. De asemenea atunci cândclien]ii sunt copii care conform actelor legislative nu dispun de autoritatea de alua decizii pentru via]a lor, devine dificil procesul lor de de motivare [i deimplicare activ\ Deseori aceste structuri legale îi fac pe copii s\-[i resimt\ din plinstatutul lor vulnerabil, lipsit de putere [i control. Solu]ia cea mai bun\ în astfel desitua]ii este s\ se con[tientizeze eficien]a real\ a serviciilor, s\ se întrebe „ceschimb\ri determin\” (Gunther, Hawkins, 1998, p. 532) [i prin ce elemente deoriginalitate pot promova drepturile copilului de a-[i exprima opinia. R\spunsulcorect ar trebui s\ includ\ [i pe cei pentru care serviciul este pus în aplicare,beneficiarii principali, copiii. Orice alt fel de r\spuns care nu cuprinde acestelement esen]ial poate ar\ta c\ organiza]ia sau institu]ia ofertant\ [i-a neglijatdefinirea corect\ a serviciilor specifice sau mai grav, [i-a pierdut sensul existen]ei.


98


Rezumat

În cadrul unit\]ilor sanitare pediatrice, existen]a serviciilor de asisten]\ social\,prin dinamica evolu]iei [i a dezvolt\rii lor au subliniat importan]a perspectiveiholistice [i cea a teoriei sistemelor prin care pot fi satisf\cute nevoi diverse alecopiilor afla]i în dificultate. În acest context rela]ia dintre asistentul social [iclient nu poate fi aplicat\ f\r\ contextualizare [i f\r\ adaptare sistemului deservicii la copiii internati, principalii beneficiari ai serviciilor. De cele mai multeori ace[ti copii nu pot participa la dialogul definirii serviciului din cauza unorlimite legate de dezvoltarea lor, ceea ce îngreuneaz\ procesul transform\rii lor înclient fiind dificil astfel s\ evi]i consecin]ele negative pentru copil [i familie.Deriv\ de aici numeroase dileme etice cu privire la deciziile luate pentru copiiidar [i importan]a serviciului social a c\rui definire poate fi ini]iat\ de la in-ternarea copilului într-o unitate sanitar\, care se asigur\ c\ mediul copilului,temporar sau definitiv, este unul stabil [i armonios (unde va ajunge dup\ re-cuperarea medical\ [i externare).

Cuvinte cheie: s\n\tate social\, copil aflat in dificultate, perspectiva holistic\,dileme etice.

Bibliografie

Alexandru, M., 2007, „Importan]a consilierii familiei consumatorului de drog pentrudep\[irea situa]iei de criz\” în Revista de asisten]\ social\, nr. 1-2, Ed. Catedra deAsisten]\ Social\ [i Psihologie Social\, Facultatea de Sociologie [i Asisten]\ So-cial\, Universitatea din Bucure[ti.

Burton, K., 1998, Developing and Managing High Quality Services for People withLearning Disabilities, Ed. Ashgate, Aldershot.

Buzducea, D., 2005, Aspecte contemporane în asisten]a social\, Ed. Polirom, Bucure[ti.Cojocaru, {., 2005, Metode apreciative în asisten]a social\. Ancheta, supervizarea [i

managementul de caz, Polirom, Ia[i.Conven]ia cu privire la drepturile copilului, adoptat\ de Adunarea Generala a Organizatiei

Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 (republicata in Monitorul Oficial nr. 314din 13 iunie 2001)

Coulson, T., 1997, „Process management in a hospital and health care context” în BusinessProcess Management Journal, vol.3. nr 2.

Croitor, E., 2006, „Interven]ia social\ apreciativ\ în supravegherea specializat\ a mi-norului”, în Revista de cercetare [i interven]ie social\, vol. 13, Ed.Lumen, Ia[i.

Hawkins, F., Gunther, J., 1998, „Managing for Quality”, în Edwards, R., Yankey, Altpeter,- Skills for effective management of nonprofit organizations, Ed. NASH Press,Washington.

99

Hot\rârea de Guvern nr. 1440 din 2 septembrie 2004 privind condi]iile [i procedura delicen]iere [i de inspec]ie a serviciilor de prevenire a separ\rii copilului de familiasa, precum [i a celor de protec]ie special\ a copilului lipsit temporar sau definitivde ocrotirea p\rin]ilor s\i.

Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, nr. 272/2004 în MonitorulOficial, Partea I nr. 557 din 23/06/2004

Marcu, F., 2000, Marele dic]ionar de neologisme, Editura Saeculum.McMurtry, S., 2000, L, „The Client Satisfaction Inventory: Results of an Initial Validation

Study” în Research on Social Work Practice, Vol. 10, No. 5, pp. 644-663.Papalia, D., Olds-Wendkos, S.,1992, Human Development, Ed. McGraw-Hill, New YorkRose, C., Raduan, 2004, „Hospital quality service, a managerial challenge” în Inter-

national Journal of Health Care Quality Assurance, vol 17, nr.3.Schaffer, R., 2005, Introducere în Psihologia Copilului, Ed. ASCR, Cluj-Napoca{erban, E., 2006, „Modele de interven]ie în asisten]a social\ a p\rin]ilor adolescen]i”, în

Revista de cercetare [i interven]ie social\, vol. 13, Ed.Lumen, Ia[i.


100


101

Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\www.asistentasociala.ro

Portalul www.asistentasociala.ro este un Centru Virtual de Resurse în A-sisten]a Social\.

asistentasociala.ro `ncurajeaz\ pe to]i cei interesa]i de acest domeniu s\devin\ membri ai portalului, acest lucru contribuind nu numai la accesulpersonal la o serie de informa]ii cu caracter profesional dar [i la dezvoltareaunei comunit\]i care s\ poat\ sprijini performan]ele personale sau colectiveprin resursele [i sprijinul tuturor membrilor s\i. Comunitatea asistenta-sociala.ro este în permanen]\ atent\ la cerin]ele membrilor s\i, dar [i acelorlal]i vizitatori ai portalului www.asistentasociala.ro, urm\rind s\ a-copere prin serviciile implementate nevoile [i solicit\rile acestora.

asistentasociala.ro `[i propune s\ consolideze o Comunitate aprofesioni[tilor din domeniul serviciilor sociale ca form\ de comunicare,sprijin [i participare.

asistentasociala.ro este:Un centru de informare [i documentare,Oportunitate pentru `ncurajarea comunic\rii între profesioni[ti,Ocazie pentru afirmarea tuturor membrilor comunit\]ii,Centru de instruire on line,Forum al profesioni[tilor din domeniul social,Permanenta leg\tur\ între profesioni[ti,Bibliotec\ virtual\,Oportunitate de exprimare a opiniilor profesionale,Mediere pentru g\sirea unui loc de munc\/voluntariat,Posibilitate sporit\ a organiza]iilor de a g\si cele mai potrivite resurse umane,Participare [i motivare în dezvoltarea profesional\,Construirea unei identit\]i profesionale,Acces la informa]ii de specialitate la un cost redus.asistentasociala.ro este construit de [i pentru membrii Comunit\]ii profe-sionale, iar accesul la resursele oferite se face numai în favoarea membrilor.Pentru a putea beneficia de serviciile Comunit\]ii asistentasociala.ro oriceprofesionist în domeniul social are posibilitatea de a se înscrie ca membru.

asistentasociala.ro vine în întâmpinarea Comunit\]ii Virtuale cu o serie deservicii care s\ ajute membrii s\i în desf\[urarea activit\]ii lor profesionale.Pe lâng\ legisla]ia actual\, sunt în preg\tire servicii privind oferte [i cereride locuri de munc\, consultan]\ în elaborarea proiectelor, surse de finan]are,

PREZENT|RI ORGANIZA}IONALE

102


traininguri online, servicii de monitorizare a presei pentru domeniul socialetc.

asistentasociala.ro î[i ]ine la curent membrii în paginile sale cu [tiri desprediverse apari]ii editoriale, proiecte [i programe în desf\[urare, oferte [icereri ale comunit\]ii asisten]ilor sociali.

asistentasociala.ro dore[te s\-[i informeze membrii în mod regulat desprecele mai importante evenimente din domeniul asisten]ei sociale. S\pt\m=nalvom trimite comunit\]ii o sintez\ a nout\]ilor [i evenimentelor relevante.

asistentasociala.ro pune la dispozi]ia membrilor un forum de discu]ii alportalului pentru a propune teme noi de discu]ii sau pentru a participa lacele existente. Se vor solicita în mod frecvent membrilor Comunit\]ii asis-tentasociala.ro s\ participe la dezbateri online cu privire la evenimentesociale, ini]iative legislative, metodologii de lucru etc, constituindu-se într-o platform\ unde profesioni[tii î[i pot expune ideile [i pot dezbate temelede actualitate pentru profesiunea lor.

asistentasociala.ro utilizeaz\ un sistem de „puncte” pentru a gestiona ac-tivitatea membrilor s\i în cadrul portalului. Aceste puncte dau dreptul unuimembru s\ acceseze anumite servicii disponibile `n paginile portalului. Laînscriere fiecare membru care a completat câmpurile solicitate în formularulde înscriere prime[te BONUS din partea Comunit\]ii asistentasociala.ro99.000 puncte.

Comunitatea asistentasociala.ro

103

Concepere propuneri de finanţare

Sondaje de Opinie

Consultanţă pentru Campanii Electorale

Campanii de Promovare

Metode Apreciative în Management

Evaluare Programe Sociale

Cercetare în domeniul social

Dezvoltare resurse umane şi evaluări organizaţionale

Contact:[email protected]. 0744.788779

Consultanţă pentru ImplementareaProiectelor

epi h larta teritoriuPRECEDE

EXPERT PROJECTS

.expertprojects.roWWW

PREZENT|RI ORGANIZA}IONALE

104


Acest volum a ap\rut în cadrul Programului de Promovare a Asisten]eiSociale în Rom=nia derulat de Asocia]ia Lumen cu sus]inere financiar\ din parteaCentrului Virtual de Resurse în Asisten]a Social\ asistentasociala.ro, [i a firmei deconsultan]\ EXPERT PROJECTS.

Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare.Orice multiplicare neautorizat\, indiferent de suport, este interzis\

[i va fi pedepsit\ conform legii.

www.asistentasociala.roWww.asociatialumen.ro

epi h larta teritoriuPRECEDE

EXPERT PROJECTS

.expertprojects.roWWW

Date post:	30-Jun-2015
Category:	Documents
Upload:	othy896084
View:	95 times
Download:	0 times

RCIS nr 23 din 2008

Documents