ISSN 1843 1976 REVISTA LÝKEION, DOROHOI, BOTOªANI, ROMÂNIA
ÝKEION
Gianina CUCOREANU
PROFESOR DE NOTA ZECE
ât de bine îmi fac meseria? Mai este profesorul un mentor al elevilor sãi? Care sunt exigenþele elevilor de azi? Ce-ºi doresc sã primeascã din partea Cprofesorilor ºi ce reuºesc aceºtia sã le ofere?
Sunt întrebãri pe care orice om de la catedrã ºi le pune atunci cãnd se aflã în faþa unui material atãt de fragil cum este elevul. Se ºtie cã a fi profesor este una dintre cele mai nobile ºi mai grele meserii din lume, ºi asta pentru cã modelarea spiritualã a omului poate pãrea uºoarã dar, ca ºi în chirurgie nu admite greºeli cãci repercusiunile în timp ar fi dezastruoase. Dacã nu ºtim cât de „buni profesori” suntem, pedagogia modernã ne învaþã ce ar trebui sã facem ºi cum ar trebui sã fim pentru ca demersul nostru sã se realizeze cu succes. Cu toate acestea, nu exista nici o reþetã perfectã pe care sã o putem utiliza atâta timp cât noi, profesorii suntem diferiþi , elevii ºi colectivele de elevi au personalitãþi ºi capacitãþi multiple,iar metodele de abordare , de obicei se pliazã pe necesitãþi, obiective propuse ºi mijloace de realizare viabile ce diferã de la o disciplinã la alta. Si totuºi, din feedbackul primit de la elevi ºi conform „Decalogului profesorului” acesta trebuie sã fie sau macar sã parã:
- cel mai interesat de subiectul pe care îl abordeazã (pentru a capta interesul elevilor, chiar dacã lecþia a fost predatã de nenumãrate ori, profesorul trebuie sa fie cel mai interesat de tema în discuþie);
- sã cunoascã cu exactitate subiectul (elevii „citesc” imediat un profesor nepregãtit ºi este puþin probabil ca acesta sã capete respectul elevilor pe viitor);
- sã utilizeze cele mai adecvate metode (în funcþie de obiectivele stabilite metodele active permit o însuºire temeinicã a anumitor deprinderi, concepte etc..);
- sã colaboreze nu sã conducã ( scopul nostru este sã-i învãþãm sã gândeascã, de aceea profesorii ar trebui sã coordoneze ºi sã supervizeze activitatea elevilor care, ei înºiºi sã-ºi poatã demonstra propriul raþionament);
- sã se coboare la nivelul de înþelegere ºi anticipare al elevului ( colaborarea elev-profesor se bazeazã pe cunoaºterea reciprocã a posibilitãþilor elevului ºi a exigenþelor profesorului; ºcoala are obligaþia sã cultive elevului încrederea în posibilitãþile sale, sã-i depisteze punctele slabe, fãrã a i le scoate în evidenþã ajutânu-l sã se corecteze);
- sã informeze ºi sã formeze priceperea de a utiliza informaþia ( cunoºtinþele dobândite teoretic trebuie transferate intr-o hainã practicã);
- sã dirijeze raþionamentul elevului cãtre descoperirea soluþiei optime ( paºii elevului trebuie ghidaþi astfel încãt , prin analogii sã descopere diferenþe, sã înveþe sã abstractizeze ºi sã aleagã cea mai bunã metodã de a rezolva problemele);
prin cãutatrea permanentã de contraexemple);- sã formeze elevilor capacitatea de abstractizare ºi generalizare ( gândirea
algoritmicã se poate forma numai prin exerciþii de transfer de la general la particular ºi invers);
- sã nu prezinte sau sã rezolve o problemã pe care elevul o poate rezolva singur (doar prin întrebãri ajutãtoare ºi mici indicaþii îl poate ajuta sã ajungã la rezultatul dorit; a pretinde elevului totul aºa cum i s-a oferit in seamnã a dresa ºi nu a învãþa).
Reþeta unui „Profesor ideal” am putea spune cã reprezintã un melanj de caracteristici profesionale ºi de trãsãturi de personalitate la care orice dascãl aspirã: competenþã profesionalã, inteligenþã, demnitate, obiectivitate, sociabilitate, dragoste faþã de copii, corectitudine, empatie, inventivitate, discreþie ºi tinereþe sufleteascã. Toate acestea ar trebui sã aibã ºi un ingredient special - pasiunea pentru meserie fãra de care nu am putea fi decãt simpli purtãtori ºi transmiþatori de cunoºtinþe.
Dacã ne amintim de perioada dinaintea revoluþiei din '89, profesorul era considerat un mentor de cãtre elevii sãi, dar numai în ceea ce priveºte disciplina. Astãzi, profesorul discutã altfel cu elevii, incearcã sa-i cointereseze ºi sã le predea nu doar materia ci ºi, dacã sunt receptivi, sã le împãrtãºeascã din experienþa lor de viaþã pentru a le fi de ajutor în viitor. Aº spune cã asta înseamnã sã fii cu adevãrat mentor pentru elevii tãi: atunci când reuºeºti sã faci din orele de consiliere ºi orientare un ghid de supravieþuire prin jungla societãþii moderne care pare ca-ºi pierde incet dar sigur moralitatea ºi valorile, dar în acelaºi timp un ghid de autocunoaºtere, competenþã, succes ºi atingere a performanþei. Chiar si fãrã a fi profesor-diriginte, atunci când disciplina permite putem strecura „lecþii de viaþã” din care elevii sã înveþe ceva, aºa cum spunea distinsa d-nã profesor E. Tatulea cu ocazia zilei mondiale a profesorului pe 5 octombrie 2007 în cadrul festiv al adunãrii profesorilor din Dorohoi.
În ceea ce priveºte exigenþele elevilor de azi, viitorul nu ne surâde. Se pare cã autoexigenþa a scãzut foarte mult, deci ºi nivelul lor de pregãtire. De exemplu, ºeful de promoþie din 2003 la un liceu oarecare este posibil sã fie mai slab pregãtit decât ºeful de promoþie din '89 de la acelaºi liceu. În timp ce înainte de revoluþie elevii învãþau în ideea de a evita repartiþiile departe de casã, acum majoritatea învaþã ca sã obþinã o notã cât mai bunã pentru a studia în strãinãtate cu bursã. Acest lucru se întâmpã în condiþiile în care cei mai mulþi elevi se apucã serios de învãþat din clasa a XI-a, în primele douã clase de liceu fiind o perioadã de relaxare dupã efortul depus de la examenul de capacitate care exista pânã anul trecut.
Cat despre aºteptãrile elevilor ºi ale profesorilor am o vorbã: „ în calitate de profesor, dãruieºte-le elevilor un pic mai mult, pretinzând cã le ceri mai puþin din ceea ce le-ai oferit, ºi vei avea parte de satisfacþii”.
Las loc de concluzie unui student care spunea despre un fost profesor: „ super om... nu doar cã era incredibil de inteligent ºi cã nota corect, indiferent de sex, religie, ºi statut social al pãrinþilor, dar avea ºi o severitate care te fãcea sã tratezi totul cu respect ...ºi mai bãga o glumã din când în când, ne înþelegea problemele ºi ne fãcea sã ne simþim speciali ºi deºtepþi, ne dãdea încredere în noi ºi în viitorul nostru.”
editorial
3
DIACONU OLGUÞA
Rãspuns la......... < Un profesor de nota 10>
Cu toþii ºtim cât de important este rolul ºcolii în viaþa noastrã, atât în formarea profesionalã cât ºi socialã. De aceea este esenþial ca elevii sã vinã din plãcere la ºcoalã, sã fie interesaþi de ceea ce studiazã ºi de asemenea profesorii sã fie deschiºi spre a-i
ajuta în acest sens. Consider cã dascãlii sunt cei care ar trebui sã-i impulsioneze ºi sã-i atragã pe elevi spre anumite materii pentru a le dobândi respectul ºi a preþui tot ceea ce înseamnã carte. De aceea am colindat pentru câteva zile coridoarele ºcolii pentru a afla ce pãrere au câþiva din elevii colegiului nostru despre învãþat, mai bine zis despre rolul profesorului în procesul învãþãrii. Toate acestea în încercarea de a creiona în linii mari portretul unui profesor ideal... Iatã ce am aflat ..
· În general studiaþi la materiile de liceu pentru cã :a.) sunteþi atraºi de modul în care predã profesorul 23,5 % b.) din obligaþie 64,7 %c.) din plãcere 11,7 %
· Uºurinþa cu care reþineþi anumite noþiuni la orele de curs se datoreazã modului de predare al profesorului ?
“Da, normal.. pentru cã dacã ar “Nu!..se datoreazã faptului cãpreda naºpa sau te-ar pune sã sunt atent.. ” citeºti din carte nu ai mai reþine nimic..” (Alin, clasa a XII-a) (Daniel, clasa a XII-a)
”Da, dacã predã într-un anumit mod, ”Nu reþin nimic..” lejer, uºor de înþeles, poate chiar (Andi clasa a XI-a)amuzant, reþii mai uºor..” (Anamaria, clasa a XII-a)
”Pãi dacã explicã bine, normal cã reþin ”Nu, dacã reþin ceva e pentru din clasã.. dacã nu trebuie sã mã chinui cã îmi place mie... ” eu acasã..” (Andrei, clasa a XI-a) (Cãtãlin, clasa a XII-a)
ÝKEION
Editorial
4
· þi dori sã lãudaþi anumite particularitãþi din modul de predare al vreunui profesor ? ”Sunt de lãudat încercãrile profesorilor ”Nu laud nimic..” de a interacþiona mai profund cu elevii..” (Alexandra, clasa a XII-a) (Oana, clasa a XII-a)”Seriozitatea, simþul umorului..” ”Faptul cã unii profesori chiar (Andrei, clasa a XI-a) încearcã sã comunice cu elevii.” (Alina, clasa a XII-a) ”Îmi place cã atunci când vãd ”Faptul cã unii vorbesc deschis,cã suntem obosiþi încearcã sã fãrã prejudecãþi. ” ne destindã.. ” (Andreea, clasa a XII-a) (Anamaria, clasa a XII-a)
”Faptul cã sunt obiectivi, cã ºtiu sã ”Nu ! ”tolereze fãrã sã întreacã o anumitã (Dan, clasa a XII-a)limitã...sunt unii profesori care chiar ºtiu sã atragã atenþia..sã se facã plãcuþi..pentru ”Glumele, faptul cã vizionãm cã au pedagogia în sânge..” filme, sau cã ni se dau exemple (Mirela, clasa a XI-a) la predare din viaþa cotidianã.. ”
(Ioana, clasa a XII-a)
· Aþi dori sã schimbaþi ceva la profesorii voºtri sau sã le reproºaþi ceva ?
”Faptul cã de cele mai multe ori nu ”Conservatorismul ºi ideile se pun în pielea elevului..” învechite.” (Ana Maria, clasa a XII-a) (Oana, clasa a XII-a)
”Sã vinã mai relaxaþi la ore..” ”Nimic..” (Daniel, clasa a XII-a) (Andrei, clasa a IX-a)
”Severitatea...” ”Stilul de predare ºi evaluare..” (Ionela, clasa a IX-a) (Raluca, clasa a XII-a)
”Sã nu impunã fricã. ” ”Sã fie mai <<open-minded>>...” (Ioana, clasa a XII-a) (Alina, clasa a XII-a)
· Care credeþi cã sunt calitãþile esenþiale pe care ar trebui sã le aibã un profesor pentru a fi de nota 10 ?
”Sã fie pedagog ! ” ”În primul rând sã iubeascã copii ºi (Mirela, clasa a XI-a) sã îi determine pe aceºtia sã înveþe. ””Sã fie de vârsta noastrã..” (Ana Maria, clasa a XII-a)
(Andi, clasa a XI-a)
L6g4@<
Editorial
5
t
”Sã fie deschis, comunicativ, ”..Hm...sã fie interactiv...deschis neplictisitor.” spre nou...modern... ” (Alina, clasa a XII-a) (Oana, clasa a XII-a)
”Sã fie sociabil, sã ºtie sã predea, ”Sã vinã la ºi 5 minute..sã predea sã fie înþelegãtor.” pe înþelesul tuturor, sã glumeascã, (Dan, clasa a XII-a) sã râdã..sã fie corect la note.. ” (Daniel, clasa a XII-a)
”..Sã fie comunicativ, indulgent... ” ”Sã te facã sã-þi placã obiectul ca (Ana, clasa a XII-a) sã înveþi din plãcere...sã aibã
farmecul lui.. ” ”Sã fie amuzant, pentru ca ora sã fie (Cãtãlin, clasa a XII-a) relaxantã nu stresantã... ” (Alexandra, clasa a XII-a) ”Inteligent, sociabil..înþelegãtor.. ”
(Andreea, clasa a XII-a) ”Sã fie bine instruit, sã aibã calitãþi ”Trebuie sã fie comunicativ, un bun didactice ºi mult calm...” pedagog ºi psiholog.. sã înþeleagã
(Ioana, clasa a XII-a) oamenii...n calitaþi... ” (Alexandru, clasa a XII-a)
Nu ºtiu dacã am reuºit sã modelez un portret al profesorului de nota 10, însã cred cã remarcile mele de final sunt de prisos...este evident cã unii adolescenþi învaþã pentru a-ºi face un rost pe lume, uneori fiind atraºi chiar de personalitatea puternicã a profesorului, însã existã din pãcate ºi cea de-a doua categorie . Dar prin iniþiativa profesorilor ºi prin efortul atât al acestora cât ºi al elevilor, prin comunicare ºi rãbdare sunt sigurã cã împreunã vom reuºi sã dãm ºcolii o nouã însemnãtate: acea de principalã sursã a performanþei viitoare.
ÝKEION
Editorial
6
CHESTIONAREªI IAR
CHESTIONARE
Chestionare
C
h
e
s
t
i
o
n
a
r
e
C
h
e
s
t
i
o
n
a
r
e
L6g4@<
Chestionar
7
t
Independenþa: vis sau coºmar?
1. Cum priviþi independenþa?a) ca pe un dreptb) ca pe o absolutã nevoiec) ca pe o grea încercare a propriei persoaned) nu ºtiu
2. Care cuvinte credeþi cã pot fi sinonime ale cuvântului independenþã?a) libertatea absolutãb) lipsa controlului ºi autocontroluluic) posibilitatea de a aleged) responsabilitatea alegerii
3. Vã simþiþi liber în momentul de faþã?a) dab) nu
4.Credeþi cã oamenii au în general nevoie de independenþã?a) dab) nu c) nu ºtiu
5.Credeþi cã libertatea pe care independenþa þi-o oferã are limite?a) nu ; o datã obþinutã, libertatea e totalãb) da : limite impuse de societatec) doar dacã sunt impuse de noi înºine
6.Vã doriþi sã fiþi independent?a) dab) nuc) uneori
7.Credeþi cã veþi suporta consecinþele independenþei?a) dab) nuc) probabil cã da, însã cu greud) desigur, orice drept implicã îndatoriri
8. Credeþi în libertatea de expresie a oamenilor?a) da, fiecare e liber sã fie ce vreab) nu, secretul constã în salvarea aparenþelorc) da-atât timp cât nu mã deranjeazã/afecteazã în mod direct
9.Liber fiind ati fi dispus sã acceptaþi sugestii din partea celor de lângã voi?a)da-oricine are nevoi de o a doua pãrere(92%)b) nu-asta nu mi-ar suprima libertate(8%)
ÝKEION
Chestionar
8
10. Daþi o definiþie pentru independenþã
Astfel, mai mult de 52% dintre cei chestionaþi privesc independenþa ca pe o absolutã nevoie, în timp ce 24% o considerã un drept, 20% încercarea propriei persoane,4% fiind nehotãrâþi; -90% considerã cã oamenii au nevoie de independenþã,însã dorinþa lor de a fi independent se manifestã la 44%, iar 56% doar uneori.-nimeni nu a rãspuns la întrebarea „vã doriþi sã fiþi independent?”-80% considerã cã are limite impuse de propria persoanã,iar 20% considerã cã limitele sunt acele impuse de societate;-68% cred cã vor suporta consecinþele libertãþii lor,iar 20 % au rãspuns cã le vor suporta, însã cu greu;-68% privesc independenþa ca pe o responsabilitate a alegerii, 28% ca pe posibilitatea de a alege, în timp ce 8% o privesc ca pe o combinare între posibilitate ºi responsabilitate de a alege;-36% se simt liberi, 40% acceptã libertatea celor din jur, atât timp cât nu-i afecteazã în mod direct, 56% fiind de-acord cu faptul cã fiecare e liber sã facã ce vrea, 4% considerã cã importantã e salvarea aparenþelor.
chestionar realizat de Marinica MÃLêINCU
VIOLENÞA LUMII
1. Dupã cum ºtim cu toþii, violenþa apare peste tot în lume. Unde o întâlnim cel mai des?a)în ºcoli (8%)b) în discoteci(84%)c)în familie(8%)
1.Pesoanele violente sunt în general:a)persoane needucate(70%)b) persoane marginalizate(4%)c)persoane influenþate de cei din jur(32%)
3.Cum îi consideraþi pe cei violenþi?a) oameni fãrã suflet(28%)b) oameni care nu înþeleg termenul „viaþã”(40%)c) retardaþi(32%)
4.Ce îi determinã pe oameni sã devinã violenþi?a) lipsa de dragoste(0%)b) dorinþa de a-i domina pe cei din jur(64%)c) dorinþa de a fi în centrul atenþiei(36%)
5.Persoanele ameninþate cu violenþã sunt în general:
L6g4@<
Chestionar
9
t
a) persoanele fãrã apãrare(445)b) persoane „fiþoase”, care vorbesc atunci când nu trebuie, ce nu trebuie(40%)c) Alte persoane violente(16%)
6.Care credeþi cã sunt consecinþele violenþei?a) un moral distrus(44%) b) o viaþã distrusã( desfigurare etc.)(48%) c) moartea(4%)
7.Dacã dumneavoastrã ati fi o persoanã violentã, ati face tot posibilul sã vã schimbaþi?a) Da(72%)b) Nu (4%)c) Poate (24%)
8.Credeþi cã aþi fi în stare sã schimbaþi o persoanã violentã în una calmã ºi raþionalã?a) da(12%)b) nu(24%)c) depinde(64%)
9.Dacã aþi fi ameninþat cu violenþa la cine aþi apela prima datã?a) la poliþie(16%)b) la pãrinþi(32%)c) la prieteni(52%)
10.În ce proporþie credeþi cã se recurge la violenþã în þara noastrã?a)15% (12%)b) 50% (56%)c)99% (32%)
Violenþa este foarte des întâlnitã fiind o consecinþã a lipsei de educaþie.
chestionar realizat de ANDRENOIU MÃDÃLINA
ªTII SÃ TRÃIEªTI… CLIPA?
1.Ce înþelegi prin noþiunea de „carpe diem”?a) 16% nu au dat nici un rãspuns la aceastã întrebareb) 19% au rãspuns „trãieºte clipa”c) 65% a fi fericit ºi a te bucura de viaþã
2. Stii sã te bucuri de viaþã?a) da(28%)b) nu (8%)c) rar (64%)d) niciodatã (0%)
ÝKEION
Chestionar
10
3.ªtii sã te distrezi?a) da (80%)b) nu (4%)c) rar (16%)d) niciodatã (0%)
4.Când e pentru tine o distracþie pe cinste?a) când sunt alãturi de prieteni (52%)b) când fac un show (12%)c) când sunt fericit(ã) ºi drãguþ(ã) cu toatã lumea (16%)d) când sunt cu prietenul(a) mea ºi facem hasz de necaz (20%)
5.Cum faci ca momentele de supãrare sã treacã?a) izbesc, stric ceva pânã izbucnesc în plâns ºi apoi îmi revin (24%)b) mã privesc în oglindã ºi-mi zic cã sunt puternic(ã) (4%)c) mã duc cu prietenii cã ei ºtiu când sã mã înveseleascã (32%)d) îmi revin uºor singur(ã) (40%)
6. ªtii sã eviþi plictiseala?a) da (64%)b) nu (36%)
7. Ce faci când doreºti sã te relaxezi?a) dorm (4%)b) ascult muzicã (64%)c) citesc o carte interesantã (12%)d) prietenii îmi sunt metoda de relaxare (20%)
8. Ce aºtepþi de la viaþã?a) nimic (8%)b) iubire, bani > însemnând fericire(44%)c) mântuirea sufletului (24%)d) absolut totul (24%)
9. Crezi în cuvântul fericire? Cum îl defineºti?-28 % nu cred în fericire ºi nu au definit-o nici într-un fel-16% nu au dat nici un rãspuns-32% cred în fericire -20% au dat doar definiþia fericirii; pentru 4% din ei fericirea e doar un sentiment, 8% privesc fericirea ca pe o împlinire totalã ºi pentru 12 % fericirea e împlinirea sentimentalã.
10. Crezi în eternitatea „vieþii de apoi”?a) da (44%)b) nu (24%)c) nu ºtiu (32%)
Cea mai importanþã aspiraþie a omului este sã fie fericit. Ce mai puternicã motivaþie a lui este
L6g4@<
Chestionar
11
t
fericirea. Fiecare persoanã are pãrerea proprie despre ce anume l-ar putea face fericit.Cãutând sã dezbat problema fericirii, care dupã mine nu existã, am adresat un chestionar care cuprinde 10 întrebãri, care mai directe, care mai capcanã, la 25 de tineri, pentru a observa pãrerile lor asupra vieþii ºi concepþiei de fericire. Astfel, chestionarul l-am intitulat „ªtii sã trãieºti clipa?”În urma acestui chestionar am avut unele observaþii care m-au dus la concluzia cã tinerii din ziua de azi nu sunt stabili, ci foarte variabili de la o zi la alta, de la un anotimp la altul, ºi, cel mai rãu cã nu sunt deciºi ce sã cearã de la viaþã.Cei mai mulþi se bucurã de viaþã foarte rar (64%), însã, 80% ºtiu sã se distreze. Ce m-au lãsat cu unele nedumeriri, cãci ideea era una dacã ºtiu sã se distreze înþeleg cã se bucurã de viaþã ºi invers, mã aºteptam la un rãspuns egal %la %. De aici am ajuns la concluzia sã cred cã sunt incerþi cu ei înºiºi. Mulþi dintre ei nu ºtiu cã existã o strânsã relaþie între modul în care acþioneazã în viaþã ºi fericire. Astfel, adresându-le o întrebare fãrã un rãspuns prestabilit, dacã cred în fericire, am primit cel mai mare rãspuns de 32% cã cred în fericire, însã iarãºi o capcanã a altei întrebãri îi trãdeazã, cãci, când sunt întrebaþi ce aºteptã de la viaþã, 44% sun t în aºteptarea fericirii, ceea ce mã deruteazã iarãºi, lãsându-mã cu impresia cã n-au fost sinceri cu întrebãrile chestionarului sau, posibil sã nu fi fost sinceri cu propria lor persoanã, cãci, dupã mine, o întrebare are rolul unei „oglinzi în faþa sufletului ºi persoanei tale”În rest, pentru a enigmatiza tema de interes pentru mine, am adresat întrebãri personale fiecãrui individ, astfel, am vãzut cã cei m ai mulþi din tineri 52% se simt bine în compania prietenilor ºi 20% se relaxeazã alãturi de prieteni, iar cei m ai mulþi se relaxeazã ascultând muzicã 64%.Astfel, am ajuns la concluzia cã o mare parte din tineretul secolului XXI sunt imaturi în gândire, incerþi ºi fãrã nici un þel propus în viitor.Însã totuºi cei care au o voinþã puternicã ºi o perspectivã constructivã asupra vieþii, îºi vor atinge þelurile. Indivizii neperseverenþi în ce fac, nu vor ºti cum sã se bucure de viaþã ºi nu vor reuºi cum sã descopere fericirea.
chestionar realizat de LIUDMILA CARÞA
DESPRE MOARTE
1.Ce reprezintã pentru dumneavoastrã moartea?-36% considerã cã moartea reprezintã trecerea într-o altã lume, viaþã-16% : o eliberare- 8% : un fapt firesc- 8% : se abþin, invocând diferite motive-16% : alte rãspunsuri
2.Credeþi într-o continuitate a vieþii dupã moarte?a)da (76%)b) nu (24%)
3. Aþi fi capabili sã luaþi viaþa cuiva?Dacã da, din ce motive?
ÝKEION
Chestionar
12
a) da (92%)b) nu (8%)
4.V-aþi gândit mãcar o datã sã vã sinucideþi?a)foarte des (12%)b) des (4%)c)uneori (36%)d) niciodatã (48%)
5.Credeþi în reincarnare?a) da (36%)b) nu (64%)
6.Aþi fi în stare sã vã daþi viaþa pentru cineva?a) da (56%)
b) nu (16%)c)se abþin (22%)
7. La ce vârstã credeþi cã ar fi normal sã muriþi?a) pânã la 10 ani (0%)b) între 10 ºi 20 de ani (0%)c) între 20 ºi 50 de ani (12%)d) peste 50 de ani(80%)e) alt rãspuns (8%)
8. V-aþi simþit vreodatã viaþa pusã în pericol?a) foarte des(72%)b) des (0%)c) uneori (0%)d) niciodatã (28%)
10.Credeþi cã moartea poate fi prevestitã? Cum?a) da (36%)
b) nu (64%)
1. În ce mod v-aþi dori sã muriþi?-56% dintre subiecþi îºi doresc o moarte uºoarã, fãrã dureri-32% refuzã sã se gândeascã la acest lucru- 8% preferã sã moarã alãturi de persoana iubitã- 4% doresc sã sfârºeascã în mod tragic
În urma acestui chestionar am constat cã oamenii considerã moartea ca o trecere într-o altã lume. Ei cred în existenþa vieþii de apoi, dar nu ºi în reincarnare.
Marea majoritate dintre cei chestionaþi susþin cã nu sunt capabili sã ucidã, dar recunosc cã s-au gândit mãcar o datã sã-ºi ia viaþa.În concepþia oamenilor, moartea reprezintã ceva firesc.
chestionar realizat de APOSTOL MIHAELA
L6g4@<
Chestionar
13
t
MOARTEA - VIAÞA - eternul sublim -
1. Ce credeþi cã este sinuciderea?a) revolta împotriva existenþei(16%)b) laºitate în lupta cu viaþa (56%)c) pãrãsirea drumului impus de o divinitate(0%)d) nonsens (4%)e) pierderea prilejului de a fi om(24%)f) contopirea cu punctul „0” (0%)g) nu ºtiu (0%)
2.Faceþi o corelaþie între viaþã ºi o culoare. Explicaþi!Rãspuns liber3.Dacã „totul” ar fi un sistem definit prin noþiunile „a trãi” ºi „a exista”, unde v-aþi situa?a) „a trãi”-existenþa e o plagiere (16%)b) ambele reprezintã aceeaºi „povarã” (4%)c) „ a fi” sau „a nu fi” (0%)d) exist-prin simplu hazard (16%)e) nu ºtiu (16%)f) poate existã ºi o cale de mijloc (40%)
4.Însemnã moartea:asfârºitul? (16%)bUn nou început? (40%)c)O dispariþie fulgerãtoare ce ne rãpeºte dintre persoanele iubite? (20%)d)Rãtãcirea în infinit? (0%)e)Atingerea absolutului? (16%)f)Nu ºtiu (8%)g)Nimic (0%)
5.Ar fi moartea ºi viaþa una ºi aceeaºi entitate?a) da(20%)b) nu ºtiu (8%)c) poate, dacã crezi în unele concepþii (28%)d) nu (36%)
6.Dacã nu ar exista Moartea, ar mai avea viaþa un sens?a) nu existã moarte, ci doar teama de ea (20%)b) viaþa, oricum nu are sens (16%)c) trãim doar ca sã murim (8%)d) nu (12%)e) da (24%)f) nu ºtiu (20%)
7..Daþi o definiþie vieþii (chiar ºi numai un cuvânt-simbol)Rãspuns liber
ÝKEION
Chestionar
14
8. Preferaþi viaþa pentru cã moartea ar putea fi dureroasã?a) da (12%)b) viaþa doare mult mai mult (40%)c) nu ºtiu (16%)d) nu (24%)e) nu existã durere în cazul morþii (8%)
9. Existã un element comun atât vieþii, cât ºi morþii?a) da (care?) (44%)b) nu (12%)c) nu ºtiu (44%)
10. Dacã ar exista un elixir al nemuririi aþi renunþa la cel mai preþios lucru în schimbul acestuia?a) da (17%)b) nu (60%)c) nu ºtiu (4%)d) nemurirea e doar un vis! (24%)
În urma acestui chestionar realizat printre elevii clase a XI-a, chestionar ce urmãreºte aflarea pãrerilor ºi standardelor de viaþã ale unor adolescenþi cu privire la existenþã ºi moarte. Astfel, rãspunsurile primite reprezintã o dezvãluire a unei fãrâme din personalitãþile acestora unite de o ciudãþenie-caracteristicã probabil unui grup de filologi care tind sã exagereze sau sã alterneze între rãspunsuri din dorinþa involuntarã de a-ºi reflecta în orice spiritul „filolog”-
ciudãþenie relevatã de profunzimea trãirilor în majoritate pesimiste. „Problemele adolescentului” sunt dezvãluite în aceste rãspunsuri, ele pulsând, de fapt, în orice gest, orice cuvânt. Unii se lasã abandonaþi de valul rãspunsurilor comune, o caracteristica a acestei generaþii. De asemenea, ceea ce rezultã în urma acestui chestionar este ºi asemãnarea dintre majoritatea celor chestionaþi. chestionar realizat de DANA CERNUªCÃ
CHIRIASA MORTII
(desen de Dana Cernusca)
L6g4@<
Chestionar
15
t
ÝKEION
Stiinta
16
Gabriel Amedeo ALEXANDRU
„Americanii n-au fost pe Lunã !” susþine profesorul român Virgiliu T. Rãzuº
n viaþã trebuie sã ºtii sã te miri la timp este una din vorbele de duh ale profesorului Virgiliu T. Rãzuº, cetãþean român Îcu domiciliul în Geneva, Elveþia, din 1978. Aceste cuvinte
cu valoare de aforism au constituit, de altfel, pentru fizicianul Rãzuº, un principiu director în întreaga sa activitate de om de ºtiinþã. Performanþele sale sunt greu de sintetizat în câteva cuvinte ºi sunt ºi mai greu de tradus într-un limbaj comun. În România, înainte de plecarea la Geneva (pentru a face un tratament cu cobalt, în urma unei operaþii de ulcer perforat) a conceput tehnologia pentru ventilul electromagnetic Diesel, contribuind la asimilarea licenþei celebrei locomotive Diesel-electrice de la firma mamã Sulzer (Elveþia), a participat la construcþia pompelor atomice pentru instalaþii speciale, a introdus sistemul de metalizare a arborilor cotiþi dupã metoda institutului Castolin din Lausanne etc.
Ajuns la Geneva, profesorul Rãzuº începe cu adevãrat sã lucreze în domeniul cercetãrii ºtiinþifice elaborând, în 1979, „Teoria creaþiei ºi a evoluþiei”, care intrã în colecþiile bibliotecilor de la Oxford, Cambridge ºi cea a bibliotecii „Albert Einstein” din New York. Ea a mai fost, de asemenea, înregistratã la 16 mai 1979, de comitetul Nobel pentru Fizicã ºi Chimie al Academiei Regale din Suedia. Prin aceastã lucrare el a arãtat cã energia este o miºcare având viteza luminii ºi cã aspectele caracteristice ale universului nostru se împart în trei: aspectul pozitiv, aspectul negativ ºi aspectul neutru. De asemenea, pornind de la teoria relativitãþii a lui Einstein, descoperã o nouã formulã, pe care o numeºte „Legea creaþiei ºi evoluþiei”.
În 1981, prin lucrarea „Teoria luminii într-o viziune modernã”, face o descoperire senzaþionalã, care vine sã explice de ce în cosmos este noapte eternã, care este suportul luminii ºi din ce se compune aceasta cu exactitate... Astfel, conform acestei teorii, care a ºi fost demonstratã experimental, lumina este alcãtuitã nu numai din fotoni (aºa cum propusese Einstein), ci din încã douã particule, fonulonul ºi fogonul. În urma apariþiei lucrãrii, revista elveþianã de specialitate „La Revue Politechnique de Géneve” îi propune candidatura la Premiul Nobel... dar cu o condiþie: sã renunþe la cetãþenia românã ºi sã candideze ca elveþian. Problema era uºor de rezolvat, întrucât profesorul era cãsãtorit, din ianuarie 1978, cu o elveþiancã. Virgiliu Rãzuº a refuzat ferm, argumentând cã el s-a însurat „cu o femeie, nu cu un paºaport”. Revenind la domeniul cecetãrii, noua teorie a luminii lãmurea, cu 20 de ani în avans, nedumerirea oamenilor de ºtiinþã care, în 1999, aveau sã descopere cã viteza fotonului (considerat de Einstein ca singura particulã a luminii) este de douã ori ºi jumãtate mai mare decât viteza... luminii (descoperire fãcutã de profesorul Gûnther Nimiz de la Universitatea din Köln).
Virgiliu T. Rãzuº nu a ajus sã candideze la premiul Nobel, din motivul amintit ºi, poate, din alte motive. Dar descoperirile sale rãmân. Una dintre ele, aceea cã lumina nu se reflectã în vid, pune sub semnul întrebãrii una din cele mai mari realizãri ale omenirii ºi anume primul pas al omului pe Lunã. Se ºtie cã, în 1969, când cosmonauþii americani din misiunea Apollo 11 au aselenizat, s-a vãzut foarte clar, pe casca lui Neil Armstrong, imaginea reflectatã a colegului sãu de expediþie. Or, se ºtie cã Luna nu are atmosferã, în jurul ei fiind, practic, vid. Conform teoriei profesorului Rãzuº, imaginea reflectatã, pe care o lume întreagã a vãzut-o, nu
L6g4@<
Stiinta
17
t
era posibilã în acele condiþii. Concluzia? Americanii n-au fost pe Lunã. Pentru a nu exista nici un dubiu asupra celor susþinute de el, profesorul Rãzuº a fãcut în direct, la un post de televiziune, urmãtorul experiment: sub un clopot de sticlã, cu posibilitãþi de a fi vidat, a aºezat o sursã de luminã ºi o oglindã. În condiþii normale (adicã de atmosferã în interior) lumina emisã de sursã a fost reflectatã. Dupã ce clopotul a fost vidat, lumina sursei a putut fi vãzutã în continuare, dar reflexia ei în oglindã a dispãrut... „S-au scris sute de cãrþi despre marea mistificare a aselenizãrii omului, s-au fãcut zeci de filme despre faptul cã americanii n-au fost pe Lunã. Dar aceasta este prima demonstraþie de fizicã în care se dovedeºte clar cã acele imagini, pe care le-am vãzut noi, nu au fost filmate acolo, ci pe Pãmânt. Acest experiment este doar o aplicþie a teoriilor mele”, spune profesorul Rãzuº.
Ultima descoperire a profesorului român Virgiliu T. Rãzuº este „particula gândirii”, pe care el a numit-o „particula Nobel”. Iatã ce scrie despre profesorul Rãzuº ºi despre teoria sa Alexandre Kanel, redactorul-ºef al publicaþiei „La Revue Politechnique de Géneve”, care l-a susþinut în cercetãrile sale: „Existã o vitezã mai mare decât viteza gândirii? Cu siguranþã nu. Sã oferim dovezi în acest sens ar fi ca ºi cum am dezvãlui secretul lui Polichinelle „urbi et orbi”. ªi totuºi... Sã fie oare gândirea întru totul imaterialã, tocmai datoritã acestei viteze superioare vitezei luminii pe care ea o conferã gândurilor noastre, sau existã un suport material, fie el cât de mic, pe care se sprijinã aceastã manifestare supremã a minþii noastre?
Potrivit lucrãrilor lui Virgiliu T. Rãzuº, acest suport ar exista în realitate, sub forma unei particule infinitesimale, mai micã decât orice altã particulã pe care o cunoaºtem, numitã „particula Nobel” ºi aflatã chiar la limitele materiei ºi spiritului. Ea faciliteazã interacþiunea celor trei componente ce alcãtuiesc orice element material din universul nostru: aspectul pozitiv, aspectul negativ ºi aspectul neutru. Interacþiunea acestor componente, al cãrui mijloc de propagare ar fi particula Nobel, se bazeazã, de asemenea, pe influenþa a cinci factori primordiali: masa, energia, timpul, spaþiul material ºi impulsia declanºatoare. Se ajunge astfel la o teorie a creãrii naturale a existenþei, incluzând factorii mai sus menþionaþi.”
La 72 de ani (împliniþi pe 23 iulie), profesorul Virgiliu T. Rãzuº nu se astâmpãrã. În timp ce lumea ordinatoarelor moderne lucreazã în sistemul binar, iar americanii încearcã de peste 20 de ani sã realizeze calculatorul cu 3 soluþii, cercetãtorul nostru a pus deja la punct, teoretic, modelul calculatorului cu 4 soluþii. Pentru realizarea acestuia nu lipsesc decât... banii.
ÝKEION
Stiinta
18
Larisa CIOBANU
NEUROSTIINTELE DEZLEAGA
MISTERUL PARFUMULUI
O echipa de cercetatori americano-israelieni a reusit sa demonstreze ca, indiferent de din care venim si de `gusturile` personale, nasurile noastre vor recepta la fel mirosurile placute si neplacute, datorita mecanismelor neurobiologice cu care sintem echipati. Descifrarea inefabilului simt olfactiv este extrem de promitatoare pentru industria parfumurilor, care, de-acum incolo, va putea anticipa stiintific raspunsurile pietei la n o i l e c o m b i n a t i i d e e s e n t e .„Multi oameni cred ca perceptia lucrurilor placute este complet subiectiva, e ceva care se invata. Li se pare, de pilda, ca preferinta pentru o anumita mincare s-ar datora experientelor anterioare si specificului culinar al culturii de provenienta“, observa unul dintre coordonatorii studiului, Rehan Khan, neurobiolog la Universitatea din California, Berkeley. Citat intr-un comunicat de presa emis de universitatea americana, cercetatorul arata de ce nu crede in relativismul gusturilor. „In mare parte, lumea percepe agreabilul ori dezagreabilul la fel in orice colt al planetei, ceea ce ne spune ca aici e vorba despre o cauza moleculara“, atrage atentia Khan. Participant la cercetarea privind bazele biologice ale preferintelor olfactive, psihologul Noam Sobel de la Institutul Weizmann din Israel spune lucrurile pe sleau: `Descoperirile noastre arata ca felul in care sesizam mirosurile este, cel putin in parte, puternic legat de activitatea cerebrala`. Astfel, desi unii au nasuri mai rafinate decit altii, ̀ o mare parte din felul in care percepem un miros ca fiind placut sau neplacut se datoreaza ordinii efective din universul material, astfel incit putem folosi chimia pentru a prezice reactiile fata de noile mirosuri`, spune Sobel, citat in comunicatul de presa al Universitatii din Berkeley.Daca perceptia culorilor a fost descifrata plecind de la lungimile de unda ale luminii, pina acum oamenii de nu stiau mai nimic despre structura chimica a ̀ dulcelui`, a floralului` sau a `agreabilului`. Pentru a afla structura moleculara a substantelor care trezesc in nasurile noastre placere sau repulsie, cercetatorii au comparat 1.500 de proprietati fizice si chimie specifice pentru 150 de molecule, fiecare cu izul ei: dulceag, afumat, de mucegai etc. Dupa o serie de calcule statistice realizate cu ajutorul computerului, au fost detectate proprietatile chimice care influenteaza preferintele olfactive. Astfel, s-a dovedit ca placerea depinde in buna masura de masa moleculara si de densitatea electronilor. „Butanolul, o molecula densa la nivelul electronilor si structurata ̀ in evantai`, pute la fel de rau ca lemnul mucegait. In schimb, limonina, o molecula compacta, dar usoara, provoaca mireasma de lamiie“, spune Khan, citat de livescience.com. Noile descoperiri au fost testate pe subiecti alesi din spatii culturale
irosul si gustul sint considerate cele mai subiective simturi umane. Ele `nu se discuta, asa cum suna replica in momentul in care sint puse in cauza Mpreferintele pentru anumite mincaruri sau parfumuri.
cultura
stiinta
L6g4@<
Stiinta
19
t
diferite. Nasuri americane, israeliene si musulmane au incercat pe rind 50 de odoraturi alese de oamenii de . Pornind de la structura chimica a esentelor incluse in experiment, cercetatorii au reusit sa anticipeze in 30% dintre cazuri gradul de placere sau de neplacere resimtit de subiecti. Procentul poate sa descurajeze, insa neurobiologul Khan precizeaza ca
rezultatul este foarte bun din punct de vedere statistic, date fiind diferentele culturale dintre subiecti, dar si abilitatile lor diferite in detectarea odoraturilor. Recentele descoperiri ar putea revolutiona industria parfumurilor, care se bazeaza in prezent pe raspunsul p i e t e i s i pe subiectivitatea angajatilor cu nasuri rafinate. ̀ Vom putea folosi chimia pentru a prezice cum vor fi percepute mirosurile noilor substante, ceea ce va fi de mare ajutor pentru crearea unor noi parfumuri, al caror succes e detectat acum porndind de la costisitorul principiu al incercarii si erorii`, precizeaza Khan, citat de livescience.com.
Sursa: Cotidianul
CEI CARE AU VECINI PETRECARETI MOR MAI REPEDE
stiinta
muzica
boli
O echipa de cercetatori de la Colegiul Universitar din Londra au descoperit ca data la maximum este un factor de stres major pentru unii locatari si poate duce la infarct sau accident cerebral. Ei au demonstrat ca trei la suta din decesele survenite in urma accidentelor cardiace si cerebrale sunt cauzate de efectele pe termen lung ale expunerii la poluarea fonica. In fiecare an sapte milioane de persoane mor in lume din cauza maladiilor cardiace, iar 210.000 dintre acestia isi gasesc sfarsitul in urma unor provocate de expunerea la poluarea fonica. "Datele demonstreaza ca poluarea fonica poate provoca decese precoce. Pana acum, oamenii nu au fost constienti de impactul zgomotului asupra sanatatii lor", spune cercetatorul Deepak Prasher, specialist in audiologie.
Sursa: Romantica
ÝKEION
Stiinta
20
Arghira CÃLIN
NECESITATEA ÎNSUªIRII ANALITICO SINTETICE A TERMINOLOGIEI ªTIINÞIFICE DE CATRE ELEVI
mportanþa cunoaºterii teimenice a terminologiei ºtiinþifice de cãtre elevi apare într-un mod ºi mai clar în lumina noii orientari a învãþãmântului ,spre o legare mai strânsã cu I
viaþa.Relaþia de independenþã care existã între gândire ºi limbã
prezintã ,în domeniul ºtiinþei, un aspect specific.Daca despre gândire în general suntem îndreptãþiþi sã afirmãm cã este strâns legatã pe de o parte de acest limbaj,iar pe de altã parte de un limbaj propriu,care constituie terminologia diferitelor disciplina ºtiinþifice ºi tehnice.Însuºirea analitico-sinteticã a termenilor ºtiinþifici trebuie sã dezvolte la elevi,din ce în ce mai mult ,convingerea cã aceºti termeni nu sunt creaþi la întâmplare ºi cã între elementele termenului ºi elementele esenþiale din conþinut existã ,în principiu,o corespondenþã . În cele ce urmeazã ,mã voi ocupa de explicarea unor cuvinte formate cu prefixe latine:Ab ,a abs- de la ,din exprimând ideea de plecare de la ceva,de separare,de îndepãrtare de ceva, în abstracþie(<abs + lat.trahere,tractum”a trage”1. scoaterea ,în gândire, din complexul însuºirilor pe care le au obiectele, a unor însuºiri-în special a celor generale ºi esenþiale cu înlãturarea tuturor celorlalte 2.idee care este obþinutã printr-o astfel de operaþie),absolut(<ab+solvere-solutum”a dezlega”,dezlegat de tot ce ar putea sã limiteze, sã condiþioneze;de ex.adevãr absolut,monarhie absolutãetc.)Aberaþie(<ab+errare”a rãtãci”;1. rãtãcire,abatere mare de la adevãr 2.abaterea aparentã a stelelor de la poziþia lor reala pe bolta cereascã ;3. îndepãrtarea de la realitate a imaginilor obþinute cu ajutorul unui instrumet optic;ablaþiune(<ab +ferre- latum”a duce”,amputarea,scoaterea din organism a unui organ, a unei pãrþi;de ex.:ablaþiunea unei glande; a absolvi(<ab+ solvere”a dezlega” 1.a termina o ºcoalã,a se despãrþi,a termina un an de învãþãmânt 2.a scuti un acuzat de pedeapsa; aborigen(ab+origo,originis/origine,care este originar dintr-un anumit þinut)Ad-„la cãtre,pe lângã alãturi de”,acces ºi accesibil(ad+cedere) adjunct- care este numit pe lânga cineva,ex:director adjunct;A n t e - „ î n a i n t e , d e m a i î n a i n t e ” , î n antecedent(<ante+cedere),antemeridian(<ante+meridies,ei)”amiaza”;antebelic(<ante+bellum,i)rãzboi;Circum-„împrejur”,în circumvoluþie<circum”împrejur”+volvere,volutum”a înfãºura”;ocol c i r c u l a r ; c i r c u m v o l u þ i i c e r b r a l e ; c i r c u m s t a n þ ã ( < c i r c u m + s t a r e ” a sta”)împrejurare;circumflex(<circum + flexus)îndoit împrejur;Con-ºi ca,din, cum-în convergenþã(<con+vergere”a se înclina,a se apleca,a se îndrepta într-o direcþie ;conjuncþie(<con+inuctio,-onis)”legãturã”C o n t r a î m p o t r i v a , o p u s ; î n c o n t r a d i c þ i e ( < c o n t r a + d i c t i o , -onis”exprimare),contramandare(<contra+mandare”a porunci”)revocarea unui ordin;De- care aratã miºcarea în afarã,separarea,îndepãrtarea de ceva(ca prefix ,aratã ºi negarea unei însuºiri,pierderea ei)sau o miºcare de sus în jos,în decadenþã(<de+ cadere”a
L6g4@<
Stiinta
21
t
cãdea”,declin,regres),degradare(<de+gradus,-us”pas,treapta”)trecerea de la superior la inferior;Dis ,di-prefix care aratã separaþia,abaterea(fiind opus ca sens prefixului con-),sau lipsa ,negaþia în:diferenþã(<lat.differentia<)1. deosebire între obiecte ,stãri,acþiuni etc.,care au î n s u º i r i d i f e r i t e 2 . d e o s e b i r e a d e t e r m i n a t ã c a n t i t a t i v - d i n t r e d o u ã numere;divergenþã(<di+vergere”a se înclina,a se apleca”)îndreptarea în direcþii diferite a douã drepte-drepte divergente-,a doua pãreri-pãreri divergente;disociaþie (dis+ sociare”a uni”)1.înlãturarea unirii,despãrþire; 2.descompunerea moleculelor în pãrþile lor componente,disociaþie electroliticã,divagaþie(di- care aratã abaterea + vagare”a rãtãci”; vorbirea în afarã de temã þi fãrã logicã),digresiune,(di-,care aratã separaþia,abaterea + lat. Gressio “mens”,de la gradi,gressus “a merge”;abaterea de la calea sa,în înþelesul de “abatere” de la subiect),a discerne(<dis+cerne”a privi,a distinge”,a deosebi un obiect de altul),discernãmânt(facultatea de a deosebi lucrurile,de a judeca bine);disecþie(<lat. dissectio,dis+section,”tãiere”;tãierea þi separarea în mod sistematic,a diferitelor pãrþi a l e unu i o rgan i sm,pen t ru a f i ce rce ta t e amãnun þ i t ; f igu ra t iv : ana l i zã minuþioasã),disculpare(dis+culpa”vinã”;dezvinovãþire).Ex,e”din,în afarã” în:evident(<e+videre”a vedea”;ceea ce apare atât de clar încât nu mai este nevoie sã fie dovedit);a elucida(<e+lucidus”luminos” de la lux,lucis “luminã,a lãmuri,a arunca luminã asupra unei probleme,a face clarã o chestiune);a emite(<e+mittere-missum,”a pune,a trimite”;1.a trimite în afarã-de ex.:a emite raze;2.a pune în circulaþie-a emite timbre,monede etc.;3.a exprima-de ex.:a emite o pãrere);Expectoraþie(<ex+pectus,pectoris,”piept”;eliminarea flegmei din cãile respiratorii-“din piept”,expectorant-care uþureazã expectoraþia- se referã la medicamente);Excursie(<ex+currere-cursum”a alerga”;plecare în afara unei localitãþi,cu un scop instructiv sau recreativ),a exporta(<ex+portare “a purta”;a trimite mãrfuri peste hotare);exmatriculare(<ex+matricules “registru”;scoaterea unui elev sau a unui student din registrul instituþiei,adicã din însãþi instituþia respectivã);Exonerare(<ex+onus,oneris,”povarã,sarcinã”,despovãrare);A evoca(<e+vocare”a chema”;a chema în conºtiinþã sau a înfãþiºa,a prezenta unele amintiri din trecut),a elabora(<e+laborare “a lucra,a munci”,a exteriorize,a materialize o activitate creatoare a gândirii;de ex.:a elabora un proiect,o lucrare ºtiinþificã);Extra,”din afarã”,extraterestru(<extra+terra “pãmânt”;din afarã de globul pãmântesc)In,”în”,în:inspecþie(<in+spectare);inclus(<in+claudere-clusum “a închide,care se aflã cuprins,”închis” în ceva,conþinut);inscripþie(<in+scriptio “scriere;scriere prin sãpare în m e t a l , p i a t r ã , l e m n ) ; i n c r i m i n a r e ( < i n + c r i m e n , c r i m i n i s “acuzaþie,vinã”,învinuire);invazie(<in+vadere-vasum “a merge”;intrarea,nãvãlirea unei armate inamice într-o þarã;prin extensiune,nãvãlire,de ex.:invazia lãcustelor,invazia apelor mãrii etc);Inter “între”:intermediar(<inter+medius “mijloc,de mijloc”;care este la mijloc între douã o b i e c t e , m o m e n t e , c u v i n t e ) ; i n t e r s e c þ i e ( < i n t e r + s e c t i o n “tãiere,întretãiere”),interlocutor(inter+loqui “a vorbi”;persoanã care întreþine o discuþie);Intra “în interior”,intracerebral(<intra+cerebrum “creier”;care se aflã sau se petrece în interiorul creierului);intraocular (<intra+oculus “ochi”,din interiorul ochiului);Intro “înauntru,cu direcþia spre interior”:introductiv(<intro+ducere-ductum “a duce”;care duce spre o acþiune sau spre cunoaºterea unei probleme;pregãtitor;de ex.:studio introductiv ,cuvântare introductive etc.);intromisiune(<intro+mittere “a pune,a trimite”,introducerea unui corp în interiorul altuia),introspecþie(<intro+spectio “privire,observare”;observaþia internã a fenomenelor psihice;examinarea lor “în interior” de cãtre cel care le
ÝKEION
Stiinta
22
trãieþte);introvertit(<intro+vertere “ a întoarce”;care îþi îndreaptã îþi întoarce atenþia mai ales spre trãirile sale interioare)Ob ,,in fata”:obiect< ob+iacere-iactum ,,a arunca,a pune”;ceea ce este pus in fata”:1.ceea ce în procesul cunoaºterii,constituie o parte a realitaþii înconjuratoare-obiect al cunoaºterii-;2. Ceea ce este urmãrit-obiect al activitaþii-3. Ceea ce este studiat-obiect de învatãmânt-; obiecþie (<ob+ iacere-iactum ,,a arunca, a pune”,argument care este opus cuiva,este adus impotriva celui care face o anumita afirmaþie);obstrucþie (<ob+struere-structum ,,a pune,a construi; 1.punerea de obstacole in faþa activitaþii unei ºedinþe sau adunari-prin zgomote,prin prelungirea inutila a discuþiilor;2.astuparea unui carduct organic;de ex:obstrucþie intestinala;sinonim cu ocluzie intestinala ;obsesie <ob+sedere-sesum ,,a ºedea” ; persistenþa în conºtiinþã în faþa gândirii-a unei imagini sau idei;de care cineva este chinuit,fãrã sã o poatã înlãtura ; ofensivã <ob+federe-fesum ,,a lovi”, atac; ,,lovirea în faþã” a duºmanului.Per ,,prin”-ca prefix,poate arãta si decerea acþiunii pânã la capãt sau poate da cuvintelor un sens superlativ-în perspectivã (<per+specere-spectum ,,a privi”;1.imagine obþinuta prin privirea obiectelor în adâncime ,,pânã la capãt” 2.reprezentarea obiectelor în asa fel incât sa fie vãzute în adâncime; 3. Ceea ce se întrevede în viitor,de ex:perspectiva unei victorii,plan de perspectivã),performanþã (<per+lat.formare,,a forma; rezultat foarte bun);perfecþiune (<per +lat.facere-factum ,,a face”;desãvârºire);permanent (<per+lat.manere ,,a ramane”;care rãmâne pânã la capãt,tot timpul);perspicacitate(per+spicere-spectum ,,a privi”;putere de ,,a privi” cu mintea,de a pãtrunde cu uºurinþã prin aparenþe,dincolo de ele,în adâncul lucrurilor)P o s t , , d u p a ” - p o s t m e r i d i a n ( < p o s t + m e r i d o e s , , a m i a z ã ; d e d u p ã amiazã),postglaciar(<post+glacies ,,gheaþã”;care a urmat perioadei glaciare a Pãmântului),postbelic(<post+bellum ,,rãzboi”);postscriptum(<post+scribere-scriptum)-text scris într-uo scrisoare,dupã semnãturã.Prae,,înainte,de mai înainte,anterior”praeviziune(<prae+videre-visum,,a vedea” p r evede re ) ;p r ae l imina r (<p rae+ l imen , l im in i s , , p r ag” ; , , a f l ã to r î na in t ea pragului;introductiv),prefix(<prae+fixus ,,fixat”,de la fingere ,,a înfinge”;particulã care, fiind pusã înaintea unor cuvinte,formeazã,împreuna cu ele,alte cuvinte;de exemplu,chiar particula pre-)Pro,,pentru,la,în loc de,înainte”,in:proiector(<pro+iacere-iactum,,a arunca”;aparat care ,,aruncã”lumina la o distanþã mare sau care proiecteazã imaginile pe un ecran),prospecþiune(<pro+specere-spectum,,a privi”,cercetare fãcutã pentru a stabili prin anticipare-a prevedea-cu ajutorul unor metale ºtiinþifice locul ºi întinderea zãcãmintelor de roci),prospect(aceeaºi etimologie;expunerea scrisãsau tipãritã a planului unei lucrãri)R e , , d i n n o u , î n d ã r ã t ; î m p o t r i v a , o p u s , i n v e r s , r ã s t u r n a t ” î n revers(<re+,,opus,rãsturnat”+lat.vertere,versum,,a întoarce”partea opusã a unei medalii, a unei monede,a unei foi scrise)reversibil(aceeaºi etimologie care se poate produce în sens i n v e r s , c a r e p o a t e r e v e n i , c a r e s e p o a t e m i º c a î n d o u ã s e n s u r i opuse)retenþie(<re,,îndãrãt”+tenere-tentem,,a þine”,oprire ,reþinere),a reduce(<re ,,îndãrãt”+ducere-,,a duce”;a duce îndãrãt,spre o formã mai simplã,mai puþin evoluatã,de proporþii mai mici),reacþie(<re,,împotriva+agere.actum ,,a acþiona” ,rãpuns la o acþiune din afarã),revoluþie(<re ,,împotriva,opus,rãsturnat+volvere-volutul ;a rostogoli;schimbare bruscã ,salt care face sã se treacã,în procesul dezvoltãrii,de la o stare calitativã veche la o stare calitativã nouã)Retro,,îndãrãt în retrospectiv(<retro+specere-spectum ,,a privi”;care priveºte trecutul,care se raporteazã la trecut ex:examen retrospectiv Retroversiune(<retro+vertere-versum”a intoarce”;traducerea unui text in limba strãinã din care a fost trades-deci reîntoarcerea,prin traducere,la textul originar)
L6g4@<
Stiinta
23
t
Se-,prefix care aratã o separare,o despãrþire,o scoatere a unei pãrþi dintr-o mulþime,în:a separa(<se-+lat.parare”a se pregãti,a procura”;a desparþi,a izola, a pune la o parte);separaþie,selecþie(<se-+lat.legere-lectum”a aduna;a ciyi;alegerea si separarea unei parþi dintr-o mulþime,pe baza unui criteriu;de exemplu selecþia seminþelor pentru semanat),secret(<se-+lat cernere-cretum”a deosebi;a desparþi;a privi;ceea ce este d e s p a r þ i t , p u s l a o p a r t e , i z o l a t , p e n t r u a n u f i c u n o s c u t d e alþii),secreþie(aceeaººetimologie;substanþãcare se desprinde dintr-un organ,se despatre de el si este eliminatã;de eemplu:secretia glandelor),segregaþie(<lat.segregare”a separa”<se-+lat.grexgregis”turma,mulþime”1-separarea unei parþi dint-o mulþime;desparþire.2-separarea unei parþi din populaþie si excluderea ei de la anumite drepturi,dupã considerenþe de rasã;discriminare rasiala.Subs tan t ivu l “dedesub t ; imid ia t dupã” , in suburban , suburb ia (<sub t+ la t urbs,urbis”oraº”,subcutanat(<sub+lat-cutis,-is”piele”;situate sub piele;de ex:injecþie subcutanatã),subcortical(<sub+lat cortex”scoarþã”;situate sub scoarþa creierului).Inþelesul “imediat dupã”,pe care îl poate avea sub-(cand este folosit ca prefix),apare in unii termini,cum sunt: a succeda(<lat.succedere(sub,cu transfoemarea limbii in c,prin asimilare,+cedere”a merge” ;a u rma ; “a merge” imed ia t dupã ) , succes iune (< la t . succes io , -onis)successive(<lat.succesivas),successor,success(aceeaºi etimologie la origine,a însemnat orice rezultat al unei acþiuni întreprinse si apoi,a dobândit înþelesul de”rezultat bun,reuºita”).S u p e r s i supra”pe,peste,deasupra”,în:superficial(<lat.superficies,suprafata”<super+lat.facies,faciei”faþã;de suprafaþã;de ex. Plagã superficialã,cunostinþe superficiale;Supersonic(<super+sonus,-us”sunet”;viteza supersonica;viteza mai mare decãt cea a sunetului);suprarenale(<supra+lat.ren”rinichi”;situate in rinichi.Trans”peste,dincolo”(ca prefix, inseamnã ºi”de la un loc la altul”)tranziþie(<trans+lat. irr-itum”a merge”:trecerea de la o stare la alta;a transfera(<trans+ferre,-“a purta”,a trece ceva sau pe cineva dintr-o institutie in alta),transport si transportare<trans+portare,”a purta”;de ex:mijloace de transport,transport de energie)Transparent(<trans+parere”a aparea”;prin care trec razele de luminã,fãrã a fi absorbite sau difuzate;deci prin care apare imaginea obiectelor)transmutaþie(<trans+mutare “a muta,a schimba”;transformarea unui element chimic în altul,în urma dezintegrarii radioactive naturale sau reacþii nucleare.)Transfuzie(<lat.trans_fusio,-onis,”vãrsare,topire”;injectarea in venele unui individ a sângelui luat de la alt individ),transmigraþie<trans+migraþio,-onis”peregrinare”;pretinsa trecere a sufletului dintr-un corp in altul,în concepþia misticã numitãmetempsihozã).Consider cã exemplele prezentate ii vor ajuta pe elevi la întelegerea relaþie logice dintre
termen si noþiune,la d e z v o l t a r e a r a þ i o n a l i s m u l u i , a gândirii.La fel acesta se a s i g u r ã m e m o r a r e a trainica a termenilor º t i i n þ i f i c i , e v i t a r e a confuziilor,stãpânirea deplinã a limbajului ºtiinþific.
ÝKEION
Stiinta
24
L6g4@<
Cartea
25
t
Corneliu DRESCANU
Cãrþile toamnei,lansate la Sãrbãtoarea Dorohoiului
ub auspiciile Zilelor Dorohoiului (1-7 octombrie 2007), au fost lansate câteva volume scrise de profesori dorohoieni ºi publiciºti. S
P r i m u l v o l u m - „ D o r o h o i 6 0 0 - F i l e d e monografie”(EDITURA TIPO-AND DOROHOI, 2007),
prof.Vasile D.Coþofrei,Gheorghe D.Grigoraº ºi Ilarion C.Mandachi. „Am conceput lucrarea în 15 capitole,pentru a cuprinde principalele componente ale monografiei unei localitãþi,istoria Dorohoiului în documente, aºezarea geograficã ºi particularitãþile naturale ale teritoriului,evoluþia populaþiei,aspecte privind economia,administraþia, dimensiuni edilitare ale Dorohoiului, lãcaºurile de cult existente,dezvoltarea învãþãmântului dorohoian, activitatea cultural-artisticã ºi instituþiile culturale de-a lungul timpului,sportul ºi turismul,instituþiile sanitare ºi de ocrotire sociale,armata din Dorohoi, instanþele judecãtoreºti , l ista personalitãþi lor dorohoiene,”,precizeazã autorii în prefaþa volumului. Un alt volum, ce ne poartã paºii în lumea muzicii, aparþine profesorului Marcel Dupu. Cartea intitulatã „Clubul Copiilor ºi Elevilor Dorohoi. File de monografie-1957-2007”(EDITURA AXA,BOTOªANI, 2007) „vizezã prin conþinutul ei, informaþii despre istoria unitãþii”,dupã cum spune însuºi autorul. „Apreciem efortul tuturor cadrelor didactice care s-au implicat exemplar în realizarea activitãþilor desfãºurate la Clubul Copiilor ºi Elevilor din Dorohoi ºi au contribuit la imaginea nouã a instituþiei,modernizatã dupã standarde europene,care se aflã acum în pragul aniversãrii a 50 de ani de existenþã,”,consemneazã, în pagina alocatã,prof.Horia Alexandru Negrescu-Inspector ºcolar general,ISJ Botoºani. Al treilea volum,deosebit de interesant,este unul de o facturã diferitã.Cartea lui Ion N.Oprea,jurnalist ieºean-„un iscusit ºi neobosit scotocitor al publicaþiilor”-,duce cititorul în lumea presei dorohoiene, prezentând viaþa zbucimatã a unui orãºel moldav. Volumul reuneºte,sub titlul „Dorohoi-Capitala Þãrii de sus-în presa vremii 1874-2006”,(EDITURA EDICT PRODUCTION,IAªI,2007) mãrturii despre trecutul istoric al aºezãrii,amintiri ºi documente,personalitãþi ºi locuri încãrcate de istorie. „Dorohoienilor ºi municipiului Dorohoi,la împlinirea a 600 de ani de atestare documentarã,o carte care înmãnuncheazã informaþii ºi articole din peste 80 de ziare ºi reviste redactate aici, într-o perioada de peste 125 ani de activitate publicisticã de cãtre niºte condeie care ºi-au dovedit ataºamentul ºi patriotismul lor pentru vatra natalã.”,precizeazã autorul de literaturã documentarã.
Sub titulatura „Labirintul liric”(TIPARIT LA SC ADI CENTER SRL IASI),prof. drd.Ciprian Voloc, a scos recent,în condiþii grafice deosebite, un volum ce are menirea de „a contabiliza” „întâmplãrile culturale” care s-au petrecut în vara anului 2007, în al doilea municipiu al judeþului, cu referire la întâlnirile cenaclului „Editor”, ale cãrui acþiuni au fost gãzduite de Casa de Culturã din Dorohoi. Astfel în cele 180 de pagini, cititorul are ocazia unei remarcabile cãlãtorii prin ceea ce s-ar putea numi „locul în care se intrã cãutând chipul poeziei.” Credem cã titlul insolit-„Labirintul liric”,incitã pe orice cititor, iar viziunea
ÝKEION
Cartea
26
autorului-obiectivã-,este de o rarã mobilitate, accentele de polemicã implicitã sau explicitã,planurile narative (rememorare,observaþie acutã,analizã succintã,dialog percutant) se intersecteazã frecvent, realul mereu tensionat genereazã ireal, aparenþa de neesenþial se relevã ca esenþial, iar categoriile estetice diverse cooexistã, ca însuºiri plurivalente,conturând cele zece întâlniri ale Cenaclului dorohoian. Notabilã este ºi apariþia volumului „Dorohoiul la peste 600 de ani”(EDITURA TIPO AND,Dorohoi, 2007), realizat de prof.Gheorghe Gh.Covatariu,care reprezintã o confirmare a „valorii de cercetãtor avizat, care în acest domeniu a avut constante ºi valoroase preocupãri”.Efortul autorului este pe deplin, bucurându-se de o realizare graficã adecvatã ºi de o tehnoredactare atentã,lucrarea fiind originalã ºi mai ales utilã,meritând sã fie atent studiatã.
L6g4@<
Cartea
27
t
Paul GORBAN
În "Labirintul liric" al lui Ciprian Voloc
storia ne-a demonstrat de cele mai multe ori cã o grupare culturalã, fie ea ºi sub forma unui experiment, are nevoie de
ºIidentitate ºi de recunoa tere în timp. Acest lucru încearcã sã ni-l prezinte si sã ni-l si explice eseistul si criticul Ciprian Voloc
în cartea "Labirintul liric" apãrutã în aceastã toamnã la Iasi, la tipografia Ady Center. Cartea ne aduce la cunostinþã existenþa unei noi generatii literare, pe care eseistul o numeste "Generaþia Editor". Sub forma unui experiment didactic, am putea spune, Ciprian Voloc a reusit sã aducã la un loc tineri reprezentativi ai generatiei literare dorohoiene în miscarea culturalã "Cenaclul Editor" încã din mai 2005, când eseistul publicã într-o antologie poemele, proza scurtã si eseurile câtorva elevi de-ai lui. "Labirintul liric" al lui Ciprian Voloc reprezintã, înainte de toate, un jurnal de cenaclu, un ghid de cenaclu si o metaliricã. Cartea ne face pãrtasi la cele zece întâlniri de cenaclu care au avut loc în aceastã varã la Dorohoi. În fiecare sedinþã sunt abordate teme de criticã literarã, teme de interes cotidian, texte si nu în ultimul rând tehnica de atelier literar. Voloc ne propune astfel sã descoperim labirintul liric, iar o datã intrat în el sã urmãrim pasii pe care îi face poetul, criticul si deopotrivã prozatorul. Pe de altã aparte, cartea îi provoacã pe poeþi sã îsi descopere "chipul" în acest "labirint liric", iar odatã descoperit sã îsi dezvolte simþurile creatoare si cele critice. Cartea este si un advertisment adresat artistilor literarisi criticilor, deoarece odatã intrat în labirint, ne atenþioneazã autorul, nu este cale de întoarcere.Rolul sedinþelor de varã de la Dorohoi, reprezintã, atât pentru autorul cãrtii, cât si pentru "generaþia Editor" nu doar un experiment literar, ci si nevoia de maturitate artisticã. În carte ne este prezentat, de altfel, dialogul deschis pe care tânãra generatie "Editor" îl poartã cu membrii generatiei literare "Septentrion" (1985 - 1999), cu Petrut Pârvescu, cu Augustin Eden, etc., de la care tinerii poeti învaþã tainele artei poetice. Intenþia autorului de a pune sub copertã cronica sedinþelor literare de varã de la Doroho i demons t reazã neces i t a tea identificãrii uneigrupãri literare într-un anumit spatiu istoric.
ÝKEION
Cartea
28
L6g4@<
Dialectica lecturii la Valeriu Gherghel
În toamna lui 2005, eseistul ieºean Valeriu Gherghel, profesor asociat al Universitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi, la Facultatea de Filozofie, a publicat la Editura Polirom din Iaºi cartea de eseuri „Porunca lui rabbi Akiba” cu subtitlul „Ceremonia lecturii de la sfântul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri ºi autofricþiuni exegetice”. Problema centralã a cãrþii este cea a lecturii. Autorul îºi propune, aºa cum reiese din „Avis au lecteur” (cuvântul de început al cãrþii), fãrã a abuza de un ton „înalt, oracular” sau academic, sã aducã în faþa contemporaneitãþii o problemã ce ar trebui sã prezinte un capitol riguros exegeþilor, anume istoria lecturii ºi a cãrþii aºa cum este ea prezentatã de la „sfântul Augustin încoace, ba chiar de la Origene”.Dacã Gianii Vattimo, în „Sfârºitul modernitãþii” vorbeºte de o nouã experienþã umanã, ce-a a „gândirii slabe” reprezentatã în genere de criza sfârºitului secol al XIX-lea ºi început de secol XX, prin descoperirea teoriei nihilsmului ºi a dezvoltãrii fiinþei în valoare de schimb, Valeriu Gherghel aduce odatã cu apariþia acestei cãrþi o problemã, mult râvnitã atât în filosofia, cât ºi în literatura contemporanã: aceea a postmodernismului.
Cartea de eseuri a lui Valeriu Gherghel este împãrþitã în patru secþiuni, fiecãreia corespunzându-i o problemã fundamentalã, astfel în secþiunea I. „Tolle, lege: ia ºi citeºte!”, savantul ieºean recunoaºte cã a încercat mai degrabã sã-ºi ignore „eul intim, doar presupus, printr-o strategie alambicatã a divagaþiilor”, împãrtãºind „bucuros opinia criticului Nicolae Manolescu cã lectura cunoaºte metamorfoze”, cã „modul” nostru „de a privi textul” - în comparaþie cu medievalii „este mereu altul”. „A citi altfel (iar noi citim, fãrã discuþie, altfel decât medievalul ori cititorul postum) reprezintã, poate, a citi altceva în acelaºi. Percepþia unui text depinde de vârste, de împrejurãri, de vechimea scrierii etc. Lectura se schimbã pentru cã lumea înseºi se schimbã.” „ªi noi odatã cu ea” conchide autorul. Singura care rãmâne aceeaºi, cel puþin în litera ei cititã, este cartea, cãreia Valeriu Gherghel îi acordã o însemnãtate sacrã, asemenea medievalilor, chiar dacã atitudinea vulgarã ºi profanã a postmodernitãþii îºi aratã în anumite ipostaze ale lecturii colþii. Pentru universitar, cât ºi pentru cititor (oricare ar fi el) „Lectura este o gesticulaþie complexã ºi implicã, mai întâi, corpul”. „Lectura este, în mod esenþial, o modalitate de evaziune. Când citeºti, lumea devine aproape suportabilã. Nu vorbesc despre lumea din cãrþi, care e o lume imaginatã. Vorbesc despre lumea realã, cea care face posibile lumea imaginatã ºi lectura”. Vorbind la modul general, spune Valeriu Gherghel, „cartea, ajutã sã te înþelegi ºi sã-þi exprimi mai limpede ºi mai complet trãirile, dar nu-þi oferã motive plauzibile pentru a alege sã mori, chiar dacã te sfãtuieºte imperativ (sau voalat) sã încerci”. De la eseu la eseu, autorul constatã cã se contrazice, dar tot el aduce un argument solid acestor contradicþii concluzând: „contradicþia din eseuri vine de la lucrul însuºi ºi de la aspectul sãu lunecos ºi inconsistent. Se poate numi oare, în catalogul universului, ceva mai ambiguu, mai pestriþ, mai ciudat decât cartea”? Astfel, „cartea este un obiect patetic prin echivocul sãu”. În aceastã secþiune, eseistul V. Gherghel face trimitere la opera lui Montaigne, Sf. Toma d'Aquino care are „o operã dictatã”, Tolstoi aupra cãruia va reveni pe parcursul cãrþii - , Cehov ºi mulþi alþii. Valeriu Gherghel îºi propune sã abordeze problema intimitãþii atât la scriitor („Tolstoi nu mai are intimitate.”), cât ºi la cititor (aici cazul cititorului contemporan care citeºte oriunde, indiferent de loc sau de poziþie), concluzionând cã „actul creativ îºi pierde cu totul aureola, cade în profanitate, în cenuºiul cotidianului”, autorul nemainstituind lumi. Scrisul devenind o practicã de artizan ºi coborând în stradã, poziþie mult contestatã de autor în partea a treia a cãrþii.În partea a II-a a cãrþii „Lectio divina: lectura sacrã” eseistul ieºean ne face pãrtaºi la
Cartea
t
29
ÝKEION
sensul ºi atitudinea scripturalã pe care o aveau medievalii în comparaþie cu cea pe care o avem noi. Diferenþele sun clar vizibile. Se poate vorbi în acest univers de discurs de o lecturã a ceremoniei, elocvent era momentul în care creºtinii se adunau ºi ascultau (nu citeau… doar cel „uns” avea dreptul acesta) preotul care tot el fãcea exegeza în faþa celorlalþi, în comparaþie cu lectura de tip profanã a civilizaþiei târzii pânã în zilele noastre, unde nu preotul mai este cel care face exegeza textului sacru, ci oricine cunoaºte actul cititului.
Rabbi Akiba este cel care „impune un ritual al lecturii în comun”. „Nu ai voie sã citeºti oricând (se citeºte în ziua de Sabat) ºi oriunde (se citeºte în templu). ªi mi ales nu ai voie sã citeºti singur. Privirea celuilalt pironitã asupra-þi impune, de îndatã, o justã înþelegere a poemului” sacru (aici e vorba de Cântarea cântãrilor). Autorul vorbeºte despre un egoism interior întâlnit prima oarã în forma actului de manifestare la episcopul Ambrosius care „si-ar fi încuiat încãperea în timpul lecturii ºi s-ar fi izolat cu totul de curioºi”. „Curioºii” vasãzicã prezentau un pericol pentru liberii cugetãtori. Toþi trebuiau sã vadã adevãrul scriptural la fel, fãrã denaturarea literei sacre. „Urmând textul Ambrosius se implicã în lectura lui mai puþin, pentru a citi mai mult. Este un Don Juan al cãrþilor, care nu a aflat încã de existenþa comandorului de piatrã” conchide autorul. Un alt caz amintit este cel al lui M. Luther care va traduce Cartea pe înþelesul tuturor. „A citi, precizeazã în epistola a IX-a (care e un mic manual exegetic) Pseudo-Dionisie, semnificã a te iniþia”. „Finalitatea lecturii constã aºadar în tentativa de a recupera intenþia autorului. Intenþia e mereu aceea de a exprima un adevãr, dar într-un mod învãluit, alegoric.”, de aceea exegetul biblic, trebuie, sã caute intenþia sau adevãrul divin în demersul lecturãrii Cãrþii (care le cuprinde pe toate celelalte, cum afirmã însuºi V. Gherghel). În secþiunea a III-a „ Mirabilia”, eseistul ieºean îºi propune o analiza asupra enciclopediilor, a numelor, cât ºi a veridicitãþii acestora. „Cu cât o fiinþã este mai greu atestabilã empiric, cu atât mai amãnunþit se prezintã contemplaþiei. Ceea ce frapeazã, în cazul lor, este bogãþia, luxurianþa detaliilor. Nimic nu scapã autorilor de enciclopedii”. Aici elocvent este cazul gastrimargului descris de Aristotel, iar mai târziu de Maxim Mãrturisitorul care îi va da fãpturii o semnificaþie alegoricã, spiritualã. „Dacã existã un nume, acest nume, întrucât este înþeles, presupune o formã, un concept mintal”. „Acestui nume trebuie sã-i corespundã, în vastul repertoriu al lumii, ceva.” Pentru Valeriu Gherghel „lucrul este, în principal, o expresie vizibilã a semnificaþiei unui nume”. De asemenea se vorbeºte despre Logosul mundan ºi cel divin, logosul interior ºi cel exterior, plecând de la semiologul Sf. Augustin. În ultima parte, „Quis est homo hic: cine este acest om?”, îl descoperi ºi ca persoanã pe cel ce este Valeriu Gherghel, înconjurat de cãrþile lui preferate, de gânduri ce nu-i dau liniºte, dar care aduc certitudinea unei trãiri. Aici eseistul ieºean scrie despre vocea narativã „care nu trebuie confundatã cu autorul”, despre adevãrul care trebuie sã fie ºi sã rãmânã incontestabil literei. Autofricþiunea, ne spune autorul, „rãspunde ºi nevoii recente a postmodernului de a se scrie liber pe sine, marcând coincidenþa dintre cele douã tipuri: al trãirii ºi al mãrturisirii. Autofricþionarul trãieºte pe mãsurã ce se spune ºi devine pe mãsurã ce se povesteºte. E autor ºi narator în acelaºi timp. Dar nu relateazã ceea ce a trãit cândva. Relateazã fidel ceea ce trãieºte în prezentul naraþiunii”.Iatã, cel care crede într-o eroticã a cuvintelor, într-o lume care „simte în continuare nevoia unei educaþii sentimentale” invitã cititorul de lecturã adevãratã la un curs de iniþiere exegeticã, la un curs de literatura universalã, la un curs de descoperire a eului autentic, pãstrând pe parcursul cãrþii, chiar dacã mesajul e grav, o anumitã ironie faþã de cotidian ºi un umor faþã de el sau de cititor, pãrtaºi la lumea profanã a lecturii. Singurul remediu, despre care chiar autorul vorbeºte, pentru cititorul cu atitudine, rãmâne lumea ºi cultura clasicã, în care cu multã dragoste se afundã ºi din care se împãrtãºeºte cel ce este Valeriu Gherghel. Paul GORBAN
Cartea
30
Noutãþi editoriale: o monografie de referinþã
e ar trebui sã reprezinte, o monografie? O biografie colectivã? Fragmente reunite, de jurnal? Un album dãruit memoriei timpului, întru invocarea memoriei scurte ºi repede trecãtoare, a Coamenilor? Iatã numai câteva întrebãri dintre cele pe care autorii celei mai recente monografii
apãrute pe meleagurile Botoºaniului - Corneliu Drescanu ºi Octavian Vitcu - ºi le-au pus, înainte de a întreprinde dificila lor activitate de anunare, selectare, provocare a materialului extrem de voluminos ce le-a servit redactãrii lucrãrii "Ibãneºti - itinerar monografic".
Dincolo de datele absolut necesare unui astfel de proiect, anume, cele de ordin istoric ºi geografic, care lãmuresc, pe deplin, cititorul, asupra subiectului, autorii au gãsit de cuviinþã - fapt pe
care-l apreciez drept extrem de inspirat - sã reliefeze viaþa Ibãneºtilor aºa cum se percepe ea dintre oameni. Cu alte cuvinte, nu este vorba numai de o evocare a vieþii spirituale a Ibãneºtilor, aºa cum reiese ea din publicaþii, emisiuni radio sau tv, referiri în cãrþile de specialitate: de regulã, aceste lucruri rãmân, oricum, peste timp, iar ele pot fi consultate, foarte bine, ºi la mult timp de la producerea lor. Repetarea lor, într-o monografie, nu ar avea decât meritul unui rezumat. Or, în acest caz, sã merite, într-adevãr, efortul?
Autorii noºtri nu au vrut sã se rezume la a specula marea sãrbãtoare de care se bucurã anul acesta concitadinii lor patru secole de la cea mai veche atestare documentarã a localitãþii ci sã iasã în întâmpinarea acestora cu autentice provocãri, de naturã sã-i facã sã conºtientizeze menirea mult mai amplã pe care fiecare gest, de-al lor, o are, în evoluþia vieþii comunitãþii. De aici ºi titlul cãrþii, ce
conþine cuvântul „itinerar”, fapt ce trãdeazã tocmai aceastã încercare de a efectua o incursiune în sufletele ºi minþile locuitorilor acestui hãruit colþ de Moldovã ºi de þarã. Iar, pentru a-i convinge de acest fapt, ºi-au dat seama cã nu sunt suficiente argumentele de ordin istoric sau economic, ci îndeosebi acelea care, prin intermediul reportajului, au condus la o adevãratã biblie ibãniºteanã, fãcând ca aceastã carte sã nu aparþinã doar celor doi autori, ci tuturor locuitorilor comunei, ºu tuturor fiilor ei, plecaþi acum departe. Astfel se face cã acest recurs, atât la memorie, cât ºi la prezentul resimþit, din pãcate, drept subþire, de cãtre marea majoritate dintre noi, nu îi priveºte doar pe ibãniºteni, ci pe noi toþi, întrucât Ibãneºtiul, atât prin locul sãu în istorie, cât ºi prin oamenii pe care i-a dat culturii ºi vieþii sociale române, este o prezenþã mai mult decât rodnicã, pretutindeni, azi, în România. Câteva nume fac de prisos orice comentariu: Dionisie Vitcu, Dumitru Gh. Vitcu, Corneliu Filip, Mihai Munteanu, pentru a mã referi numia la numele care au fãcut carierã în viaþa culturalã româneascã. Se remarcã, aºadar, acest itinerar monografic, în mod deosebit, prin accentul pe care-l pune pe ºtiinþa reportajului, fapt explicabil câtã vreme unul dintre autori, Corneliu Drescanu, este corespondent al câtorva trecute ºi prezente publicaþii sãptãmânale botoºãnene, experienþa fiind cea care a contribuit, în chip decisiv, la modul profesional de prezentare a acestei lucrãri. Dacã mai þinem cont ºi de faptul cã Consiliul Local Ibãneºti a sprijinit iniþiativa celor doi dascãli ai spiritului, fãcând posibilã tipãrirea color, în condiþii grafice ireproºabile, a unui consistent album foto despre oamenii ºi pleiurile Ibãneºtilor, constatãm cã reþeta deplinei reuºite, la români, nu este ceva cu totul strãin potenþialului autohton. Meritul este al tuturor ibãniºtenilor, dar în mod deosebit al celor doi autori, fãrã iniþiativa cãrora nu numai ibãniºtenii, ci toþi botoºãnenii ar avea, în aceastã clipã, o imagine mai puþin clarã asupra aurei ce ne brãzdeazã cerul sub care respirãm, sub care trecem dincolo.
Fãrã îndoialã, cunoscând carenþele caracterelor celor ce dispun de putere politicã, ca ºi neîncrederea în sine ce caracterizeazã oamenii de spirit de la noi, am putea spune, fãrã un prea mare risc, cã va trebui sã treacã mult timp pânã sã mai constatãm apariþia unei lucrãri de o asemenea anvergurã, în judeþul Botoºani…! Aceasta cu atât mai mult cu cât autorii au dispus de o bibliografie extrem de subþire, în elaborarea acestei lucrãri, existând doar studii despre câteva sate ale comunei, nicidecum despre întreaga zonã, vastã, pe care o acoperã!
Meritã întreaga noastrã preþuire ºi recunoºtinþã, pentru efortul depus, clarviziunea ºi încrederea în rostul proiectului lor!
Ciprian VOLOC
L6g4@<
Cartea
31
t
ÝKEION
Strigãtul metafizic ca gest ultim al fiinþei
„Galerie de artã vie” reprezintã un strigãt - un strigãt metafizic. Spre deosebire de "Primul val", în care proasta alcãtuire a lumii încã mai lãsa loc speranþei, optimismului fiinþei tinere, prin contrast cu "Îngerii mint femeile", unde orbirea momentanã, provocatã de cleºtii carnali ai jocului erotic, încã putea þine, în loc, tendinþa destructurantã, a vieþii conºtiinþei, în acest al treilea volum semnat Paul Gorban ochiul lãuntric devine martorul lucid al propriei neputinþe, mãrturia pe care ne-o lasã, astfel, fiind singurul mod în care el poate interveni, activ, în economia proriului destin. Strigãtul din fiinþa adâncã, a omului, poate fi auzit doar de conºtiinþa acestuia, iar aportul pe care-l aduce, în acest context, harul poetic, þine îndeosebi de virtuþile expresive ale limbii. Prin încercarea de apropiere de neputinþa interioarã (pe care poetul o constatã ºi la ceilalþi, ca neputinþã exterioarã), prin încercarea de a o diagnostica, conºtiinþa ordinii strâmbe a naturii umane - ºi, deopotrivã, a lumii - se amplificã, astfel cã ceea ce se vrea, iniþial, a fi simplã identificare a unor neajunsuri fiinþiale, este descoperit, în final, ca strigãt... al însãºi acestei fiinþe, strigãt care, în cãderea acesteia din ce în ce mai acceleratã, se materializeazã în conºtiinþã! Ceea ce poetul credea a fi, iniþial, doar strigãt al conºtiinþei sale, se vãdeºte a fi, în final, strigãt al fiinþei universale. Dacã poetul ar fi implicat, în aceastã consistentã întreprindere poeticã, numai propriul sãu destin, poate cã ea nu ar fi constituit obiectul atenþiei noastre. Însã chiar Dumnezeu este cel pe care-l descoperim þipând, în universul ce se oferã percepþiei poetului. Iar acest univers nu este altul decât acela pe care îl cunoaºtem, ci exact acelaºi: numai cã, pentru a realiza aceasta, e necesar sã împrumutãm, pe durata lecturãrii volumului, ochii poetului, ºi sã realizãm cã "suntem pe de-a-ntregu' singuri/fãrã Dumnezeu/nu trãim nimic/ca statuile din parc/nu ºtim sã ne privim", cã nu reprezentãm decât "un certificat de naºteri/ peste care se aºeazã rugina", cã "ne umplem timpul cu tot felul de faceri/ complicând mersul bãrcilor pe cer (...) pentru cea mai bunã trecere prin plictisealã", cã percepþia poetului, despre sine, nu este doar despre al sãu sine: "când am scris acest poem/ eram mai viu decât acum (...) sunt un exponent/ de galerie de artã vie/ poem pe ziduri comune". Percepþia aceasta poartã, cu sine, pecetea unei autosuficienþe nãscute nu din împlinire, ci din ratare, din neputinþã: "doamne sunt sãtul de acelaºi fel de viaþã/ de acelaºi fel de farfurie în care stau/ adunate/ stomacuri flãmânde/ cãlugãri acoperiþi cu sutane zemoase (...) printre feliile de pâine/ pe dumnezeu îl caut/ când îl gãsesc/ îl diger în stomacul plin de chei". Iar ratarea aceasta este de naturã metafizicã, deoarece ei nu i se sustrage nici mãcar lumea supramundanã: "lacrimile acestea au avut sânge în cãderea lor /ºi sfinþii le poartã aripi pe umeri"; "a cãzut timpul în bernã/ de acolo nu îl mai ridicã nimeni"... Pãcatul poetului devine, în acest context, chiar suprema sa virtute: "pãcatul meu nu e decât unul:/ acela cã scriu adevãrul despre mine,/ despre om, despre/ cioara cu opinci,/ cu haina din pielede cal de munte/ aºa puternic. (...) pãcatul meu nu e decât unul:/acela cã ascult vocea ce strigã fiecare fãpturã,/ din încã poza neatinsã a lumii,/ ce-ºi frãmântã aluatul în trupul meu." Sã nu mai mire pe nimeni, în acest context, dacã, cu toþii, conºtientizãm cã murim, ºi totuºi "ne place", dupã cum afirmã poetul, sau dacã contemplaþia noastrã zilnicã se rezumã la numãrarea tururilor de pistã ale morþii, care, chiar sub ochii noºtri, rânjeºte ºi "conduce un autovehicul decapotabil"... Oricât de paradoxalã ar pãrea o astfel de imagine, ea are darul de a ne face sã realizãm prezenþa, în imediata noastrã proximitate, a distructivitãþii prin excelenþã, în contrapondere cu posibilitãþile noastre regenerante: "am vrut sã chem un preot sã-l împãrtãºeascã/ sã-i dea anafora luminii ultimei bucãþi de cearã/ ºi sã-i pun/ creºtineºte bani în buzunarul de la piept/ ºi o icoanã peste burtã în care Iona sã se cãiascã (...) mã duceam la prietenul meu în vizitã/
Cartea
32
L6g4@<
aºa cum obiºnuiam sã îi promit/ eram singuri lângã fereastrã ºi priveam cum oase curg/ dintr-un tablou pictat de Mihãescu/ ca ºi cum n-am fi ºtiut sã ne privim unii pe alþii".
Însingurarea, fatalitatea inconºtientã a timpului, absurditatea imanentã a celor mai banale gesturi cotidiene, toate, sunt reflectate, în lirica lui Paul Gorban, dintr-o perspectivã ce poate pãrea irealã, în absenþa conºtientizãrii datelor fundamentale ale viziunii sale. Acelea dintre ele asupra cãrora m-am oprit aici au darul de a fi suficient de convingãtoare, prin ele însele, însã natura tuturor, de strigãte camuflate frizând disperarea, mi se pare a fi cea mai potrivitã modalitate de aprehendare a universului pe care ni-l propune, poetul, în acest grupaj tematic, programatic chiar, de poeme. În consecinþã, nu trebuie sã înºele percepþia acele câteva întrezãriri ale luminii, ale ieºirii din colapsul general: într-un univers al derutei omniprezente, nici mãcar mesagerii luminii nu mai pot fi percepuþi drept ceea ce sunt. Confuzia rãmâne suveranã, atât în afara lumii, cât ºi înãuntrul ei... Ciprian Voloc
Cartea
t
33
Claudia GHERMAN
Gabriel García Márquez ºi secretul fericirii
utorul fascinantului Un veac de singurãtate definit de criticã drept cel mai bun roman de expresie spaniolã dupã Don Quijote al lui Cervantes încununat cu laurii Premiului Nobel pentru Literaturã (1982), la decernarea cãruia a uimit nu A
numai asistenþa, participând la ceremonie îmbrãcat în tradiþionala guayabera albã, specificã zonei Caraibelor, ºi în mânâ cu un trandafir galben simbol al Columbiei ºi amuleta sa personalã , cel care a dãruit recent literaturii un volum de memorii plin de neprevãzut, A trãi pentru a-þi povesti viaþa veritabil best-seller internaþional, al cãrui tiraj de lansare a fost adus la Ciudad de México sub protecþia transportoarelor blindate , irumpe din nou în atmosfera miticã ce îi învãluie viaþa ºi opera cu un titlu transparent care ºocheazã: Povestea târfelor mele triste.
Povestire sau roman scurt, recenta carte a lui G.G., cum îl alintã, dupã o uzanþã la modã, revistele literare, sau Gabo, cum îi spun prietenii, este o nouã ºi certã izbândã, reluând într-o viziune aparte, surprinzãtoare, eterna temã a iubirii, fericit ilustratã de capodopere anterioare romanele Un veac de singurãtate, Dragostea în vremea holerei, Despre dragoste ºi alþi demoni sau povestirea Urma sângelui tãu pe zãpadã. Cãci Povestea târfelor mele triste este, aºa cum mãrturiseºte protagonistul-autor, „povestea marii mele iubiri", o prodigioasã incursiune în tainele sentimentului erotic, pe care îl trãieºte, pentru prima oarã în viaþã cu adevãrat, un bãrbat în vârstã de nouãzeci de ani pentru o fatã de paisprezece, plasatã deci la antipozii ciclului sãu vital.
Cu toate acestea, geniul lui García Márquez sãvârºeºte miracolul: dincolo de substanþa epicã, desfãºuratã cu predilecþie într-un bordel din Barranquilla oraº în care ºi-a petrecut anii de liceu ºi în care, mai târziu, ca tânãr ziarist, a trãit viaþa boemã a intelectualilor sãraci nonconformiºti ai epocii, cu tumultuoasele-i discuþii politice, literare ºi artistice, dar ºi cu frecventarea asiduã a cârciumilor ºi bordelurilor , romanul este o meditaþie subtilã ºi melancolicã a omului timpurilor noastre asupra iubirii, în sensul cel mai pur, mai nobil ºi mai generos de care este capabilã fiinþa umanã.
Cheia de boltã a naraþiunii se inspirã dintr-o idee a scriitorului japonez Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã (1968), expusã concis în cele douã fraze din romanul acestuia Casa frumoaselor adormite pe care García Márquez le alege drept moto al noii sale cãrþi, idee care revine aici, obsesiv: într-adevãr, Avionul frumoasei adormite, una dintre cele mai emoþionante povestiri marqueziene, atestã fãrã echivoc acest filon, autorul mãrturisind aici: „Dintotdeauna am fost încredinþat cã nu existã nimic mai frumos pe lume decât o femeie frumoasã, aºa încât mi-a fost cu neputinþã sã mã sustrag mãcar o clipã farmecului acestei fãpturi neasemuite care dormea alãturi de mine [...] Atunci am contemplat-o în voie, ceasuri în ºir, ºi unicul semn de viaþã pe care l-am putut percepe au fost umbrele viselor ce-i lunecau peste frunte ca norii pe apã"... „Mi se pãrea de necrezut: primãvara trecutã citisem un minunat roman al lui Yasunari Kawabata despre burghezii în vârstã din Kyoto care
ÝKEION
Cartea
34
plãteau sume enorme ca sã-ºi petreacã noaptea contemplând fetele cele mai frumoase din oraº, care zãceau goale ºi narcotizate, pe când ei agonizau de iubire în acelaºi pat. Nu le puteau trezi, nici atinge, ºi nici mãcar nu încercau s-o facã, fiindcã esenþa plãcerii era sã le vadã dormind. În noaptea aceea, veghind somnul frumoasei, am ajuns nu doar sã înþeleg rafinamentul acela senil, ci ºi sã-l trãiesc plenar."
Povestea târfelor mele triste respirã o poezie fantasticã, o melancolie seducãtoare, graþie desãvârºirii stilistice a scriiturii. Întreaga arhitecturã a demersului narativ este edificatã cu savantã mãiestrie, cu precizie ºi minuþie de bijutier.
Pe tot cuprinsul romanului scriitorul se dovedeºte cu strãlucire acelaºi „imblânzitor de cuvinte" care a subjugat o lume întreagã. Din risipa barocã de imagini de vibrantã frumuseþe iatã doar câteva exemple: „Mi-am plimbat vârful arãtãtorului de-a lungul grumazului nãduºit ºi toatã fiinþa i s-a înfiorat lãuntric, precum un acord de harfã"; „Luna plinã prindea sã ajungã în mijlocul cerului ºi lumea se vedea parcã scufundatã în apã verde"; „Avea niºte ochi de pisicã sãlbaticã, un trup la fel de provocator ºi îmbrãcatã, ºi goalã ºi niºte plete bogate de aur rãvãºit al cãror parfum de femeie mã fãcea sã plâng de furie, muºcând perna".
Planul realului ºi al fanteziei alterneaza, apoi se contopeste, într-un halucinant joc de oglinzi ce se proiecteazã în infinit. Plãcerea neþãrmuritã de a veghea somnul iubitei, intensitatea fascinaþiei de a pãtrunde lin în acest teritoriu al dragostei de curând descoperit îl fac sã simtã întru totul realã, palpabilã prezenþa fiinþei îndrãgite, în absenþa acesteia, protagonistul trãind permanent ca într-un vis, fãrã a putea desluºi graniþa între concreteþe ºi imaginar. La început, încredinþat cã amintirile reale sunt nãluciri ale memoriei, pe când amintirile închipuite sunt atât de convingãtoare încât luaserã locul realitãþii, gãseºte o explicaþie: „Aºa cum se uitã faptele reale, pot stãrui în minte ºi unele care n-au existat niciodatã, de parcã s-ar fi petrecut aievea". Dar, încetul cu încetul, contururile realitãþii se ºterg când aflã cã iubita va face ºaptesprezece ani, exclamã descumpãnit: „M-a neliniºtit cã era atât de realã încât împlinea ani"... „De necrezut: vãzând-o ºi atingând-o în carne ºi oase mi se pãrea mai puþin realã decât în amintirile mele" ºi, pânã la urmã, desluºeºte cu înfrigurare adevãratul sens al marii taine: „Astãzi ºtiu cã nu a fost o nãlucire, ci încã un miracol al primei iubiri din viaþa mea aflate abia la nouãzeci de ani". ªi, mai presus de orice, din aceastã ultimã carte transpare infinita bucurie a creatorului care, încã uimitor de tânãr, în plenitudinea senectuþii, la 76 de ani, ºi-a desãvârºit menirea. „Tot ce mã intereseazã mai mult pe lumea aceasta este procesul de creaþie", spunea García Márquez, robit de „plãcerea de a scrie, cea mai intimã ºi solitarã care se poate imagina", de „viciul devastator al scrisului", ºi, ca un corolar, într-un interviu recent, declara: „Secretul fericirii este sã faci numai ceea ce te pasioneazã".
L6g4@<
Cartea
35
t
Ciprian VOLOC
Remember COLLOQUIUM
evista botoºãneanã “Colloquium” reprezintã, astãzi, istorie. Sã nu ne imaginãm cã orice faptã sau serie de fapte, din trecut, meritã, dupã trecerea lor în subsidiarele Rtimpului, zãbava ochiului lãuntric: este valabil, aceasta, doar pentru înnoitorii de
paradigmã, pentru cei ce au biciuit prezentul cu sacrificii ce au determinat, ochii contemporanilor, sã se aþinteascã, asupra lor sau pentru cei ce au dovedit imunitate la neesenþial ºi la tentaþiile coruptibile, distrugãtoare, ale vieþii, menite ratãrii unui destin ce nu a fost înjghebat, din fiinþã, cãtre derizoriu. Apãrutã, iniþial, ca supliment lunar al publicaþiei “Gazeta de Botoºani” (nr. 1882 din 27-28 septembrie 1997), care-i avea, pe atunci, la timonã, pe Elena Condrei (director) ºi pe Traian Apetrei (redactor ºef), revista se autonomizeazã, dupã primele patru numere, din ianuarie 1998 Valerian Þopa izbutind sã o impunã, în calitate de redactor ºef, ca o apariþie de o þinutã esteticã, moralã ºi profesionalã de cel mai înalt nivel, care, pânã la al 16-lea ei numãr (iunie 2003), ultimul, de altfel, a adus, la cunoºtinþa lumii noastre culturale, dimensiuni extrem de valoroase, ale ei, care ar fi trecut, altminteri, în penumbrã, sau, pe nedrept, chiar în uitare. Am lecturat, cu extrem de mare interes, cu sufletul la gurã, chiar ºi o spun fãrã sã exagerez câtuºi de puþin integral, toate numerele revistei. Propunându-mi sã-i evoc memoria, n-am gãsit altã modalitate decât aceea de a lãsa, memoria însãºi, sã vorbeascã, câtã vreme, fiind vorba de o istorie scrisã, îºi poate fi, astfel, sieºi, mãrturie. N-am fãcut, în consecinþã, decât sã selectez câteva dintre acele fragmente pe care le consider de naturã sã poatã fi reluate, oricând, în contextul unor dezbateri ºi colocvii culturale, aceasta ºi dovedind, de altfel, perenitatea oricãrei publicaþii, dincolo de interesul sec, strict istoriografic. O sã vã las, aºadar, în intimitatea acestor fragmente din trecut, a unor crâmpeie din istorie aparþinând, unele din ele, unor oameni pe care i-am cunoscut, pe care i-am auzit, vorbindu-ne, care mai comunicã, încã, minþilor noastre, adevãrurile lor, dar dintre care unii nu mai sunt, astãzi, printre noi. Lor, dar ºi celor ce au rãmas prezenþi, în trup, în acest timp ºi în acest spaþiu, le dedic aceste pagini, mulþumindu-le pentru dorinþa ºi strãdania lor de a învinge nesomnul ºi de a-mi fi ieºit, astfel, în întâmpinare, cu cea mai intimã, subtilã ºi vie luminã, a sufletului lor. 12.10.2006
“(...) ªtiþi cã de la o anumitã vârstã toatã lumea scrie versuri ºi orice prozator în devenire începe cu poezia. Dacã nu se rateazã ºi atunci devine critic, atunci respectivul rãmâne prozator. Abandoneazã poezia sau rãmâne bolnav, îmbolnãvit de poezie, poezia fiind suprema tandreþe a oricãrui om de cuvânt, de scris. (...) În 1980, Valericã Râpeanu, directorul Editurii Eminescu pe atunci, mi-a refuzat la publicare romanul Întoarcerea bãrbaþilor, roman document, scris dupã
ÝKEION
Publicatii
36
fiºe, dupã benzi de magnetofon înregistrate cu supravieþuitori din Siberia, din gulagul sovietic. Respingerea romanului mi-a produs un ºoc cumplit. M-am îmbolnãvit, pur ºi simplu, fãcusem un fel de psihozã, nu mai suportam vorbele. Ani de zile nu am citit nimic. Atunci am revenit la arta plasticã. Am descoperit funcþia terapeuticã miraculoasã a picturii. Tot atunci m-am reîntors la credinþã prin pãrintele Galeriu. Ani de zile îl pierdusem pe Dumnezeu, îmi pierdusem controlul, îmi pierdusem sinele. Prima expoziþie a fost la galeriile municipiului Bucureºti, tot în '80, când împlineam 50 de ani. Pictura m-a scos în lume. Ea a fãcut pentru mine ceea ce literatura niciodatã nu poate. Literatura e mutã... nu are deschidere. Pictura e o artã unde nu e nevoie de traducãtor... Am expus apoi la New York, Las Vegas, Varºovia, Moscova, Veneþia.” (Alecu Ivan Ghilia, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr 1)
„(...) Radu Negru a experimentat însã creaþia totalã, unitatea viaþã cotidianã-artã-scris, confruntarea scrisului cu viaþa ºi viaþa izvorând din scris. Talentul lui înnãscut era vizualitatea („Sunt un vizual”, repeta cu sau fãrã legãturã cu subiectul în discuþie, cãci era un soi de memento al permanentului sãu dialog interior), dar s-a osândit la folosirea cuvintelor, prin ele a vrut sã fie cât mai aproape de realitãþile nemijlocite ºi de adevãrul despre aceste realitãþi, sesizat dincolo de cuvintele care-l exprimã. În ultimii ani de viaþã era tot mai convins cã adevãrul se aflã dincolo de cuvinte, se poate întrezãri în pauza sau tãcerea dintre ele. (...) Manuscrisele ºi arhiva lui personalã cuprind o descriere a cãutãrilor sensului umanismului, împletirea acestuia cu cea mai înaltã categorie patria, problematica estetico-filosoficã a educaþiei, axiologie ºi stil în culturã, umanitaea stilisticã a artei româneºti. Tot atunci se nasc însã ºi încercãrile fundamentale: „Am citit pânã acum atât de mult ºi de frumos despe om ºi despre omenire, încât, întâlnind pe stradã oameni reali, aºa cum sunt, încep sã nu-i mai recunosc. De fapt, ce am citit era scris de om despre el însuºi. Voi avea oare curajul, tãria ºi obiectivitatea sã depãºesc aceastã iluzie, sã spun adevãrul despre cea mai splendidã ºi mai abjectã fiinþã de pe pãmânt? Dacã voi reuºi, înseamnã, poate, cã nu mi-am ales în zadar truda de a scrie”. (...) Oamenii care trãiesc prin probleme sociale, economice, naþionale, familiale, se implicã adsea într-un zgomot care atenueazã neliniºtea existenþialã ºi situeazã pe un plan îndepãrtat întrebãrile fundamentale. Parþial, aºa a fost silit sã trãiascã viaþa ºi Radu Negru, dar urechea lui era sensibil exersatã pentru a percepe, prin vacarmul agitaþiei sociale, printre întortocherile ºi obscuritãþile comuniste, tocmai întrebãrile fundamentale. (...) Chiar în timpurile când se zbãtea între excluderi din UTC sau PCR ºi graþieri, care se soldau cu noi corvezi, scrierile lui atestã un corpus de idei dinamice, neatenuate de nebuloasele ideologiei proletariatului. Deoarece a vãzut permanent istoria României ºi Europei dramatic, nu schematic, ºi a luptat cu duºmanii libertãþii de gândire ºi ai tradiþilor naþionale, în orice lagãr s-ar fi aflat aceºtia radical sau conservator. Socotea altminteri orice doctrinã dãunãtoare, pentru cã este mãrturia unei atitudini neloiale faþã de realitatea mai bogatã ºi mai nobilã decât speculaþiile ideologice. Consecvenþa aceasta trebuie interpretatã drept tacticã, nu ideologicã. (...) În ultimii ani de viaþã, elipsa lãuntricã a lui Radu Negru s-a luptat cu spaimele, inhibate eroic, provocate de o necruþãtoare boalã de inimã. Alternativa vindecãrii (problematice) ar fi fost una singurã: sã renunþe la tot, la felul lui de a fi, de a gândi, de a reacþiona, sã devinã altã persoanã. Imposibil. (...) Atât de curând dupã trecerea lui în altã viaþã, la care dintre adevãrurile promulgate de Radu Negru despre arta-viaþã ne-am putea opri? Valoare supremã însemna pentru el tot ce se întruchipeazã în viaþã ºi este experimentat personal. Reacþia sensibilã la mediul înconjurãtor, ascuþirea simþurilor pentru a percepe ºi releva neobiºnuitul în tot ce este plicticos ºi banal. Valoare era pentru el ªtiinþa (sau arta) de a-þi manifesta sentimentele ºi gândurile proprii, expresivitatea personalã fiind chiar axul central al
L6g4@<
Publicatii
37
t
comportamentului sãu. (...) Ce a visat deci Radu Negru? „Cãci vis al morþii eterne e viaþa lumii întregi”... Absolutul, un ethos la fundamentul cãruia se aflã experianþa propriei suferinþe (...) Credea cã analiza suferinþei duce totodatã la descoperirea unei ieºiri, cã aceastã descoperire o pot face oamenii cu sensibilitate de excepþie cum era el însuºi. Oamenii care nu pot sã suporte suferinþa sunt siliþi sã pãºeascã dincolo de ea. (..) Considera cã nu existã nici un fel de întrebãri-cheie, în afara celor personale, deoarece pentru fiecare om existã doar lumea proprie. Aºa numitele întrebãri filosofice de tipul „Ce este adevãrul?”, sunt false. Singurele întrebãri efective sunt cele la care poþi rãspune singur, fãrã sã apelezi la ºtiinþa învãþatã. Spre deosebire de misticii creºtini sau de buddhism, pe Radu Negru nu-l interesa unirea cu forþele cosmice abstracte, ci trãirea autenticã într-o comunitate concretã a existenþei. Fapta este o confirmare mutã, tãcutã, perfectã, a faptei, nimic altceva. Când tu însuþi eºti un fapt, nu mai este nevoie de confirmare, fiecare trebuie deci sã înþeleagã cine este, la ce-ar mai fi nevoie de argumentãri ºi de adeveriri? Întregul este vãzut dintr-un punct interior, care la rândul lui este parte fireascã a întregului, ca înrãdãcinat în acest întreg. (...) Despre una dintre lecþiile de filosofie sculptatã a lui Brâncuºi, cu valoare testamentarã, Radu Negru scria: „Parcã ar spune: vã las moºtenire acest prim gest omenesc de a merge drept, cu capul sus, deºi am fost decapitat, deºi alþii mi-au prãvãlºit în moarte capul, unde îmi stau ºi picioarele. Nu mã dezic de mine, de ceea ce cred, chiar dincolo de moarte. Conºtiinþa este definiþia supremã a fiinþei umane. A nu abdica de la ea, de la convingerile profunde este însãºi condiþia moralã a fiinþei umane”. Radu Negru îºi este propria posteritate, ºi istoria lui, de fapt, nu s-a terminat, iar ea nu poate fi salvatã decât odatã dusã la capãt. A trãit o singurã viaþã ºi douã istorii, începând-o pe cea nouã fãrã sã se fi încheiat istoria trecutã.” (Natalia Cantemir, Radu Negru posibilitatea altui stil existenþial, Colloquium, nr. 1-2)
„(...) Aveam un prieten nu pot sã-i divulg numele care, vãzându-mã în starea disperatã în care eram, în pragul sinuciderii, m-a întrebat dacã accept sã fiu iniþiat într-o sectã care m-ar putea salva ºi ajuta sã supravieþuiesc, ºi eu am acceptat iniþierea în acea sectã numitã a traumatomanþilor. Este o sectã puternicã, redutabilã, dar din nefericire toatã viaþa nu vezi decât un singur om de legãturã care-þi aduce un mesaj ºi cãruia la rândul tãu îi transmiþi un mesaj, Atâta mi s-a permis deocamdatã sã spun dupã 25 de ani de misiune dusã pânã la capãt. Mai am foarte puþin sã-mi închei misiunea mea în literatura românã ºi în România, în general, dupã care cred cã voi pãrãsi þara. (...) Misiunea mea este sã fac ceea ce ar fi trebuit sã facã Labiº, dacã nu ar fi fost asasinat. (...) Toatã poezia româneascã, spun eu, stã pe calea regalã a lirismului moldav: Alecsandri, Eminescu, Bacovia, Labiº, eu. Asta e coloana vertebralã. Au muntenii sau ardelenii o asemenea linie regalã? Ei au câte unul, doi, ºi se opresc. Ce are înainte Ion Barbu în linie munteanã, de exemplu? Are ceva? Are vreunul de mãrimea lui care sã-l preceadã? Nu are. Ce are înainte Blaga în lirismul ardelean? Are un Goga care seamãnã mai mult cu Eminescu decât cu Blaga. (...) Pe când dincoace putem spune cã în lirismul românesc calea regalã e moldavã. Începe cu Alecsandri, continuã cu Eminescu ºi cu Bacovia. Nu cu Arghezi, nu cu Blaga, nu cu Barbu. Blaga este foarte expresionist, face foarte multã fabulaþie, foarte multã filosofie, dar lirism pur la Blaga gãsim foarte puþin. N-are forþa lui Bacovia, criminalã. Arghezi la fel: vorbãrie multã, linge-vorbe. N-are forþa aceea criminalã a lirismului direct, ca Bacovia, care zice trei vorbe ºi te omoarã. Apoi vine Labiº. Existã în linie munteanã vreun echivalent de-al lui Labiº? Nu existã.” (Cezar Ivãnescu, intervievat de Viorel Iliºoi, Colloquium, nr. 2)
„(...) literatura românã nu este în impas, ea este nãscãtoare de impas ºi asta ne pune, mereu, la grea încercare. De fiecare datã însã apare Capul ºi Mâna. Îmi place sã cred cã literatura românã
ÝKEION
Publicatii
38
a ajuns, la confluenþa dintre milenii, în rochie de galã. Urmeazã muzica ºi dansul, cu întreg cortegiul de admiratori. Mulþi se vor întrece în a þine trena.” (Gabriel Alexe, intervievat de Augustin Eden, Colloquium, nr. 2)
„(...) Faptul cã eºti pe scenã nu înseamnã cã eºti actor! Actor este profetul lui Dumnezeu. Actor este spiritul prin care zeii vorbesc. Ai terminat o ºcoalã, nu eºti actor! Ai suferit? Ai trãit? Ai plecat pribeag prin lume? Ai ajutat leproºii în India? Poate începe! Tehnica nu e de ajuns pentru actorie. Acel actor care transpirã, nu ºtie ce se întâmplã cu el!... El e ÎN AFARA TEHNICII! El trãieºte un fenomen pe care nu l-a mai trãit niciodatã! ªi acest fenomen ESTE, ÎL VÃD ºi MÃ INTERESEAZÃ. Istoria teatrului ne aratã cã orice actor mare a trebuit sã facã lucruri care nu aveau nici o legãturã cu arta teatrului” (Alexander Hausvater, Teatrul e mort!, Colloquium, nr. 3)
„(...) am ascultat un expozeu al domnului Delgado, reprezentantul Consiliului Europei la aceastã reuniune, în care eu zic cã ni s-a explicat pragmatic ce însseamnã europenismul. El trebuie sã fie o stare de spirit asumatã conºtient ºi necesar. Adicã, federalizarea Europei este punctul funal... Sigur cã occidentalii au trecut peste orgolii istorice, ºi-au dat mâna ºi au început sã lucreze pentru aceastã idee. Ea, din punctul lor de vedere, nu este departe de a se împlini. Dificultatea constã în posibilitatea de a racorda la infrastructura europeanã centrul ºi estul Europei, care este la pãmânt.(...) Aceastã stare de spirit este ridicatã la rang de politicã pentru cã ea nu poate fi atinsã decât printr-o serie de politici, atât administrative, cât ºi culturale, fiindcã despre asta era vorba la aceastã reuniune. ªi accentul acum se pune pe promovarea unei politici de susþinere regionalã a culturii, a culturilor. Dau un exemplu vulgar: dacã într-o zonã a Europei existã o unitate sau o minoritate regionalã care are cultura sa specificã, ea nu trebuie lãsatã sã fie asimilatã unei culturi mari, ci ea trebuie stimulatã, ajutatã sã se dezvolte în tradiþiile ºi srecificitãþile ei. Pentru cã aceastã minoritate culturalã sã-i spunem aºa este un bun istoric, este un bun european, o chestiune de patrimoniu continental. (...) Nu, nu, toþi suferum de... de... aceste complexe care s-au tradus în obsesii! ªi ele au fost identificate ºi chiar ni s-a recomandat sã þinem cont de ele. ªi vreau sã mã feresc de ele. Sunt foarte bine determinate. ªi se spune aºa: noi, central ºi est-europenii riscãm sã ne axãm foarte mult programele pe ideea recuperãrii timpului pieerdut. (...) Iar obsesiile sunt: refuzul faþã de structurile ºi partenerii vechi (tot timpul ne ferim, Doamne fereºte, ca nu cumva proiectele ºi programele noastre culturale sã semene cu ceva din trecutul nu prea îndepãrtat, în care cultura era un instrument ideologic), mai avem obsesia banilor, în culturã, o altã obsesie este aceea de a cãlãtori mobilitatea de a recupera timpl pierdut, cum spuneam. O altã obsesie ar fi aceea de a aduce în þarã modele care au creat confuzii prin implementarea lor. Adicã nu s-a înþeles fenomenul pornind de la specificul locului unde s-a produs acesta. E ceva în genul teoriei lui Maiorescu, care se referea la forma fãrã fond aplicatã în România sfârºitului de secol trecut.” (Marius Rogojinschi, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr. 3-4)
„(...) Luchian spunea: „Nu cãutaþi la mine un specific naþional, findcã pictura este un limbaj universal. La fel poate picta ºi un japonez ºi un american. Numai cã existã un fel de vibraþie care ne individualizeazã pe noi, în raport cu ceilalþi”. (...) Pictorul rezolvã cu fiecare imagine o problemã, ºi este problema lui personalã. În mãsura în care ne acceptã ºi pe noi, privitorii, solidari cu aceastã aventurã care se numeºte opera de artã, înseamnã cã problema lui are cel puþin douã soluþii. Una care este impusã de autoritatea artistului ºi alta care este acceptatã de generozitatea privitorului.” (Valentin Ciucã, Pictorul Ion Achiþenie, Colloquium, nr. 4)
L6g4@<
Publicatii
39
t
„(...) Deºi convins cã „Filosofia este aºezarea fiinþei lumii în noþiuni, spre a cãror stabilire judecata nu se serveºte de altã autoritate decât de-a sa proprie” (ms. 2306, f. 52), Eminescu se foloseºte în demeersul explicativ asupra originii lumii nu de concepte precis delimitate ºi expuse riguros într-un sistem teoretic, ci de forþa metaforicã a viziunii poetice a stãrii precosmogonice, în care „fiinþã nu era, nici nefiinþã”, când „totul era lipsã de viaþã ºi voinþã”, caracterizatã printr-o stare amalgamatã a increatului, „Când nu s-ascundea nimica, deºi tot era ascuns.../ când pãtruns de sine însuºi odihnea cel nepãtruns” („Scrisoarea I), când „Adia fãrã adiere în sine însuºi Unicul” (ms. 2276, f. 18r, s.a.), textele relevând corespondenþe cu sistemul filosofic indian Samkhya cãci starea de repaos precosmogonic („starea echilibrului omogen”) este doar aparentã, întrucât ea este de fapt rezultatul echilibrului energetic (stabil, ºi nu static, între forþe opuse), care împacã tendinþele de manifestare (sattva „sãmânþa de luminã”) ºi tendinþele de activitate (rajas „porneºte ºi rãsare”), echilibru datorat ne-manifestãrii ºi non-activitãþii (tamas „întunericul”), ce predominã asupra celorlalte, determinând repaosul aparent al naturii (prakrti)”. (Valerian Þopa Ontologia eminescianã, Colloquium, nr. 5)
„(...)- Domnule Ion C. Rogojanu, recent, cu donaþia dumneavoastrã la Botoºani, se doreºte instituirea Bibliotecii Naþionale Eminescu. Ne puteþi da amãnunte?- Venind la Botoºani vrem sã analizãm ceea ce de multã vreme am încercat: crearea unei fundaþii naþionale Biblioteca Eminescu chiar aºa se va numi care are ca scop urmãtoarele: în primul rând completaea acestei biblioteci, în afarã de fondul documentelor pe care l-am donat ºi care pânã acum are aproape tot ce s-a scris ºi s-a tipãrit de ºi despre Eminescu, pânã în 1989, cu tot ce a apãrut dupã aceastã datã, precum ºi dotarea cu unele publicaþii sau cãrþi care au apãrut înainte de anul 1989 ºi care nu se aflã în fondul pe care l-am donat eu ºi realizarea unui serviciu bibliografic care sã înregistreze zilnic tot ce apare în presa românã despre Eminescu, noutãþile despre viaþa ºi opera lui Eminescu. Dorim sã intrãm pe circuitul internaþional de informaþie biblioteconomicã ºi pe circuitul Internet cu facsimilãri ale unor ediþii Eminescu, cu facsimilãri ale unor ilustraþii ale operei eminesciene, pentru a le pune în circuitul informaþional naþional ºi internaþional. Între membrii fondatori se aflã prof. academician Virgil Cândea, Gabriel ªtrempel actualul director al Bibliotecii Academiei, dl. Zigu Ornea care a avut o perioadã de licean, aici, în Botoºani, poeþi precum Cezar Ivãnescu, Gh. Istrate, Ion Murgeanu. Cred cã pot sã-l amintesc aici ºi pe acad. Alexandru Zub, Ion Ungureanu actualul vicepreºedinte al Fundaþiei Culturale Române, prof. dr. docent Gh. Bulgãr, dl. Dumitru Vatamaniuc, Gh. Sãrac cunoscutul interpret al romanþelor pe versuri de Eminescu, cântãreaþa de muzicã popularã Floarea Calotã... Mai sunt ºi alþii, mulþi din Botoºani. (...) - Dl. Vatamaniuc spunea undeva cã Eminescu de alaltãieri era cel din ediþia Maiorescu... Eminescu de ieri se naºte, cum a apreciat Iorga, odatã cu intrarea manuscriselor poetului în patrimoniul Academiei Române, în 1902. Eminescu de azi este cel al operei integrale. Întrebarea mea este: ce credeþi cã va fi Eminescu de mâine?- Eminescu este citat, dar nu este citit. N-am spus-o numai eu, au spus-o ºi alþii. Eu cred însã cã mulþi oameni îl vor iubi pe Eminescu. Cred cã atunci când se va putea avea opera omnia chiar ºi cu pãrþile ei „buruienoase” (vulgare), atunci vom putea sã judecãm ce va fi. Pentru cã, citindu-l trunchiat, poþi sã faci din Eminescu ºi xenofob, ºi ultranaþionalist, ºi... ºi... ºi... ºi...! Eminescu este un om modern, în toate timpurile. Trebuie sã gãsim formulele vremurilor noastre pentru a-l putea face cunoscut” (Ion C. Rogojanu, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr.5)
„(...) Arta nu poate fi ninciodatã în crizã! Fiind independentã de sistemele ºi organismele
ÝKEION
Publicatii
40
sociale, economice, politice ca mod de manifestare ºi specificitate arta suportã, resimte mai mult crizele societãþii ºi nu de puþine ori le reflectã, voluntar sau involuntar. Putem vorbi, în ceea ce ne priveºte, de o sãrãcie a mijloacelor, de pauperitatea artistului, dar nu de o crizã proriu-zisã a artei. Ea trece dincolo de astfel de impasuri, graþie tensiunii creative care animã orice epocã ºi orice celulã a civilizaþiei umane. Pot fi crize ale ideologiei estetice, ale anumitor tendinþe ºi forme stilistice, ale unor genuri într-un context anume mai puþin favorabil, dar, în ansamblul ei, dãinuie prin natura destinului ei învingãtor ºi prin substanþa ei purificatoare” (Corneliu Antim, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr. 5)
„(...) Avem suflet, pentru cã avem timp. ªi nu invers, din pãcate! Ne „îngrijim” de timp. ªi am uitat de tot cã mai avem ºi altceva, în afara sa (...) Iubirea a dispãrut. Dar nu ura, ci indiferenþa, i-a luat locul. Asistãm la moarte (a aproapelui, a celuilalt) indiferenþi. Nu ne mai impresioneazã nimic. Nici mãcar... cinismul celorlalþi. Sau al nostru. Vom ajunge niºte... cadavre ambulante. Comunicãm cu ceilalþi doar prin simþuri. ªi prin cinism. Trãim în concubinaj cu propriile noastre neveste. Fericirea... o abordãm ca pe un lucru furat. Ne e fricã sã fim fericiþi. Sau triºti. (...) Deziluzia e folositã ca armã de distrugere în masã. Suntem încurajaþi sã ne deziluzionãm unii pe alþii. ªi ne descurcãm de minune. Ne privim în oglindã ºi nu vedem pe nimeni. Între noi ºi imaginea noastrã s-a cãscat o prãpastie. Un gol... istoric. Cineva vrea sã ne ia... destinul! Propriul nostru mormânt va fi ocupat de un... intrus! Doamne, ajutã-l!” (Costel Zãgan, Teme ºi inventeme, Colloquium, nr. 6 )
„Prin apariþia în Colecþia „Eminesciana” a volumului „Eminesu la Ipoteºti” iau sfârºit, graþie unei senzaþionale descoperiri, toate controversele privind creaþia liricã a lui Mihai Eminescu. (...) Printr-o fericitã coincidenþã, autorul este un botoºãnean ºi descoperirea lui vine în momentul în care întrega þarã comemoreazã 90 de ani de la moartea „poetului nepereche”. Nici nu se putea un omagiu mai potrivit. Autorul este prof. I. D. Marin. Numele lui nu spune nimic cititorilor, deoarece, de câteva decenii, el se zbate sã spargã zidurile indiferenþei noastre ºi sã evadeze din graniþele judeþului Botoºani. A trebuit larga înþelegere a Editurii Junimea, pentru valorile autentice, ºi lãudabila ei slãbiciune pentru debutanþii regionali, pentru a ne bucura astãzi de marea descoperire. Rãscolind cu o perseverenþã care impune respect arhivele prãfuite ale Cucorãnilor ºi Ipoteºtilor, autorul a reuºit sã identifice, în persoana Casandrei Alupului, prima mare ºi unica iubire a poetului, care începe în primãvara anului 1863, când el avea 13 ani ºi cinci luni, iar Casandra 18 ani ºi jumãtate. (...) Cum a ajuns autorul la concluziile lui? Prin singura metodã posibilã ºi pe care au folosit-o toþi predecesorii sãi pentru cã nu exista alta aceea a interpretãrii poeziilor lui Eminescu în ordine cronologicã, metodã prin care exegeþii eminescieni au ajuns la alte concluzii, diferite de la autor la autor, deoarece metoda nu îngãduie ieºirea din jocul nesigur al ipotezelor. Dar, în timp de toþi ceilalþi, „fãrã excepþie”, se pierd în speculaþii savante, în analize de profunzime, I. D. Marin exclude ipotezele, substituindu-le certitudini, iar analizelor, complicate, sentinþe simplificatoare: „fãrã posibilitãþi de tãgadã”, „fãrã teama de a ne înºela”, „nu mai este cazul de a insista”, etc. Rafinatul Anatole France spunea cã „istoria este o artã în domeniul cãreia nu reuºeºti decât prin imaginaþie”. Lipsit de o imaginaþie creatoare, I. D. Marin nu a reuºit sã realizeze o istorie literarã, aºa cum ºi-a propus. (...) Criticii de profesie vãd ceea ce noi nu putem vedea, înþeleg ceea ce nu putem înþelege. Simplu cititor, eu cred cã volumul nu-i decât un ºir de naivitãþi ridicole, cã autorul este un obsedat de figura Casandrei, cã lipsa de modestie ºi modul în care nesocoteºte munca predecesorilor, din care unii au intrat în patrimoniul cultural al neamului iar alþii ocupã locuri inaccesibile autorului, ne face, pe noi cititorii, sã ne simþim frustraþi, ca unii care am plãtit ºi hârtia, ºi tiparul, ºi drepturile de autor. Repetãm, nu avem certitudinea cã
L6g4@<
Publicatii
41
t
nu ne înºelãm, dar aceasta nu exclude dilema: sau avem noi dreptate, ºi atunci de ce s-a publicat cartea, sau are dreptate autorul ºi atunci editura, care i-a acceptat lucrarea fãrã a face vreo rezervã, trebuie sã tragã concluzia logicã care este, de a pune capãt Colecþiei „Eminesciana”, deoarece subiectul Eminescu a fost epuizat.” (Gheorghe Eminescu, Eminescu la Ipoteºti - articol cenzurat, în 1979, de cãtre ziarul Clopotul Colloquium, nr.6)
„(...) Trãim, în ultimul secol, pe contul geniului tehnic creator, care a adus vieþii o uºurare. Distanþele nu mai conteazã, comunicaþiile se petrec în sutimi, miimi de secundã. Ce era pe timpul lui Fidias nu se mai potriveºte cu armosfera în care a trãit Brâncuºi. Sufletul, însã, îºi cere iertare de la geniile tehnice. El îºi doreºte a rãmâne credincios, religios, netehnic ºi nemuritor.” (Ion Murariu, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr.6))
„(..) Starea de a scrie despre Luchian este de fapt o stare de a fi tu însuþi. Despre Luchian a scris înaintea mea Petru Comarnescu ºi a scris excepþional, cu entuziasmul sãu caracteristic fãcând din Luchian obiectul propriei sale fantezii ºi a unui imaginar debordabil, fermecãtor, inexact, incorect, dar pânã la urmã convingãtor prin posibilitãþile de a percepe un personaj atins de aripa geniului, un personaj traversând un sfârºit de secol sub influenþa postimpresionismului, intrând în pictura româneascã dupã Grigorescu ºi între ei situându-se dramaticul Andreescu, marcând o epocã nefãcând ºcoalã, dar având discipoli. Luchian s-a stins ca un simbol al sacrificiului pentru artã, consumându-ºi substanþa lui realã, fizicã, pentru a o converti în nobleþea substanþei creative metafizice. Numai aºa ne putem explica acest destin împlinit, nu atât în existenþa imediatã, ci în spirit. M-am uitat zilele trecute, la Iaºi unde am fost chemat sã vorbesc la o expoziþie despre Nicolae Grigorescu ºi epoca sa, cu lucrãri existente în pinacoteca ieºeanã ºi nu numai ºi mã uitam cã au trecut peste 80 de ani de când la Brebu pastelurile lui Luchian erau practic niºte capodopere comparabile cu cele mai valoroase pasteluri. Parcã n-ar fi trecut nici mãcar o secundã! Parcã acum le-ar fi luat de pe planºetã, ca ºi cum el însuºi ar fi consumat experienþa de la Brebu, unde descoperise acel atât de umil colþ de bucãtãrie al lui moº Gheorghe, cu vatra aceea care apoi a circulat prin toatã pictura româneascã pânã în zilele noastre ºi prin Tonitza ºi prin toþi cei care au venit dupã Luchian în mantaua lui spiritualã, arãtând cã ideea ºi sintagma actualitatea clasicilor nu este o vorbã de complezenþã, ci este un adevãr artistic de naturã esteticã, dovedind cã cel care creeazã pentru cei mulþi vorba lui Cãlinescu creeazã pentru multã vreme” (Valentin Ciucã Luchian la 130 de ani, Colloquium, nr 6)
„(...) Fiinþa umanã are tendinþa sã consacre, sã facã imperisabile, memorabile, emoþiile sale, cuprinse în obiectele de artã monumentale. Stãrile de frumuseþe, sublime, emoþiile supraliminare cuprinse în acestea, se cuvine sã aibã un loc în vatra satului tribal, un loc în cetatea împrejmuitã de ziduri, antice sau medievale, un loc în oraºul modern sau în polisul ori megapolisul contemporan. Acest loc central sau periferic, din punct de vedere geometric, rãmâne, totuºi, în toate împrejurãrile, locul central ca valoare socialã (...) Un lucru este clar deocamdatã, din punctul de vedere al ecologiei sociale a habitatului ºi anume cã în aglomeraþiile urbane dezvoltate haotic ºi fãrã respectarea tradiþiilor moºtenite de la cetatea ºi oraºul clasic, în care piaþa publicã este nelipsitã, ca ºi în oraºele atee ale regimurilor totalitare, unde funcþiunile principale ale vechilor pieþe au fost anulate, sau ocultate, s-au produs grave abateri de la comportamentul social normal, au apãrut fenomene adiacente aberante, conflictuale.”
ÝKEION
Publicatii
42
(Radu Negru Vor mai fi pieþe publice în mileniul al III-lea?, Colloquium, nr.6)
„(...) Încã înainte de a se stinge din viaþã, sub impresia covârºitoare a versurilor sale (dar ºi a dramatismului vieþii, deopotrivã), Eminescu era declarat un poet genial sub semnul cãruia urma sã înceapã al XX-lea secol. ªi secolul veni ºi-l confirmã pe Titu Maiorescu, cel care-i profeþise acest destin. Mai mult, s-a putut vedea cã, pe mãsurã ce treceau deceniile ºi epocile istorice, oricare ar fi fost ele, opera lui Eminescu parcã creºtea în importanþã, în valoare, în profunzime. I s-a creat astfel un loc de vârf intangibil. Într-o întâlnire cu cititorii, Nichita Stãnescu încerca sã rãspundã întrebãrii „Cine este cel mai mare poet român?”, zicând cam aºa: „Cel mai mare poet român sunt vreo 17, printre care mã numãr ºi eu. Mare poet român sunt vreo patru sau cinci. Dar poet, vai Doamne, este unul singur: Mihai Eminescu.” Astfel, Eminescu a reprezentat, mereu, nu numai superlativul literaturii române, dar chiar condiþia ei teoreticã perfectã. Cu toate acestea, în ultimii ani, în contextul unor dispute care depãºesc literatura, s-au gãsit voci care sã punã sub sermnul îndoielii actualitatea lui Eminescu ºi valoarea lui suprem modelatoare. (...) Cele douã cãrþi scrise de Constantin Cubleºan care constituie pretextul acestei intervenþii reþin circa 110 volume de contribuþii apãrute în intervalul ultimului deceniu. Ceea ce înseamnã aproximativ o carte pe lunã dedicatã operei (sau vieþii) lui Eminescu, fiecare tentând, se înþelege, noi orizonturi. Fãrã a mai pune la socotealã ediþiile de poezii, prozã sau publicisticã.” (Gheorghe Jurma Perspectiva criticã, Colloquium, nr.7)
„(...) Tehnologia, chiar dacã, aparent sau în fond, prin jocurile oglinzilor de suprafaþã, pare a servi de multe ori ca „unealtã” de lucru a demonicului (opozant al binelui creaþiei, iubirii ºi contemplaþiei divine), va sfârºi... chiar când va sfârºi, prin a crea cu adevãrat „opere de artã la sintetizator”, utilizând computerul în locul pensulei ºi a tubului de culoare picurat pe paletã... va sfârºi tot prin a glorifica existenþa divinului din noi. Asta, ca sã facem literaturã SF, cãci, bunul simþ ºi mintea normalã nu va accepta niciodatã clonarea, artisticã, mimetismul tehnologic ºi arta vie a sufletelor ºi minþilor creaturilor lui Dumnezeu date pe mâna unei maºini. Dar, în definitiv, cine poate profeþi ce va fi? Cea mai certã citire a viitorului, pânã una, alta... rãmâne tot trecutul. Nu?” (Alecu Ivan Ghilia, intervievat de Valerian Þopa, Colloquium, nr. 7) “(…) Condiþia condeierului de provincie e oarecum diferitã de a celor din capitalã ºi marile metropole. Asta nu trebuie sã demobilizeze ori sã constituie un impediment. Dacã simþi cã poþi adãuga ceva la Kalokagathon, atunci e bine. Mai devreme sau mai târziu cineva se va gândi sã evalueze scriiturile tale. Nu mã deranjeazã statutul de provincial. Ba dimpotrivã, dacã stau bine ºi gândesc, cred cã-mi convine (…) Mileniul trei ºi literatura. Se va cerne fãina ºi se vor scutura sacii. Stã scris cã literature, artele, în general, au definit perioada istoricã, fixând-o în spaþiu ºi timp. De fapt, timpul ºi spaþiul e în noi. De aceea scriu despre normalul din anormalitate. Lucru cert, literatura noastrã se îndreaptã spre ceva de noutate. Vor fi respectate, pãstrate, conservate, vechile tradiþii ºi valorile culturii române, dar, în acelaºi timp, vor apare noi forme de exprimare ºi o gândire spontanã, un curent spontan al erorilor. Averroes spunea cã “erorile se pot îndrepta prin comiterea lor”.(…) Aproape cã nu am timp pentru creaþie. Poate cã, dacã aº avea prea mult timp la dispoziþie, aº scrie cam tot atât ori deloc. Mizez pe idei anapoda ºi pe lupta contrariilor la crãpatul zilei ori la vreme de noapte. Motivele trebuie dezvoltate ºi ºlefuite în ritmuri susþinute. Emoþia trebuie parcursã în întregime. (…) Cred în zbuciumul pulsaþiei ºi în densitatea clipei. Într-un ritm secular pulsaþia lãuntricã poate da dimensiuni fantastice creaþiei. Când pulsaþia de moment atinge apogeul
L6g4@<
Publicatii
43
t
scoate la ivealã kakokagathia iar percepþia sublimului este la îndemîna iubitorului de frumos. (…) La ce lucrez în prezent? Nu fac nimic. Sunt bigam. Lucrez la viitor din care mã inspir pentru ca alþii sã cunoascã trecutul. Atât declar, susþin ºi semnez.” (Mircea Catargiu, intervievat de Petruþ Pârvescu, Colloquium, nr.8-9)
“(…) Vã rog sã reluaþi o idee a mea, pe care o tot repet mereu ºi care nu se aude nicãieri! ªi anume! Este vorba de rentabilitatea în muzicã, în artã, în general. Suntem extrem de rentabili! Dar trebuie fãcutã o deosebire concretã între rentabilitatea unor mãrfuri care se vând pe bani ºi rentabilitatea unor investiþii care aduc prestigiu þãrii, unui întreg popor. Eu o numesc rentabilitatea artiºtilor muzicali pentru cã la ei mã refer creatori ºi interpreþi, drept rentabilitate de prestigiu. Am mai spus-o, la diferite nivele, ºi eram privit destul de ciudat. Dar am fost în strãinãtate ºi am ajuns în Suedia ºi mi s-a vorbit de corul Madrigal, de pianistul Valentin Gheorghiu, de violonista Silvia Marcovici. O þarã ca a noastrã este cunoscutã în America doar printr-un nume: Gerorge Enescu, adicã, România. Se spune George Enescu, se ºtie cã e vorba de România. Nu te confundã nimeni, aºa cum se întâmplã dacã vorbeºti de alte lucruri ºi-þi spune cã capitala noastrã e Sofia sau Budapesta. Deci, este foarte rentabilã investiþia în prestigiu, în artã ºi în culturã.” (Grigore Constantinescu, intervievat de George Manovici, Colloquium, nr. 8-9)
“(…) Nu trebuie sã ne sperie frontiera mileniilor. Iliada, textele faraonilor, tragediile lui Eschil, Sofocle, Euripide nu ºi-au pierdut prospeþimea ºi valoarea. Mã înspãimântã nu mileniile, ci faptul cã ar putea exista milenii fãrã poezie, ca niºte gãuri negre, viermãnoase, care vor înghiþi material cãrþilor din jur… Literatura românã? Dupã “scenariul” lui L. Ulici, se va gãsi, peste milenii, Antologia sa cu 101 poezii. Poate, totuºi, prea puþin… sã reþinem, dincolo de scenarii metaforice, câteva momente faste ale literaturii contemporane: apariþia unor cãrþi de memorii, resurecþia jurnalului, prolificitatea generaþiei '80. Observ însã o deplasare vizibilã, spre roman, a literaturii: Marin Mincu scrie romane (a se vedea premiul recent, din Italia), Gabriela Melinescu, Constantin Albuþã, dintre poeþi. “Deplasarea spre roman” s-a extins ºi la generaþia optzecistã: M. Cãrtãrescu, N. Danilov, Gabriel Chifu, Ruxandra Cesercanu, Simona Popescu. Aceastã schimbare a tricourilor pare sã fie în consens cu spiritul ironic al generaþiei: sãrbãtoarea cere mereu costume noi…” (George Vulturescu, intervievat de Petruþ Pârvescu, Colloquium, nr. 10)
“Au sosit odatã cu zorii pe lângã zid ºi unul dintre ei a scos din buzunar o bucatã de cretã ºi a desenat o cruce subþire pe zid. Atunci el s-a apropiat ºi ei l-au ajutat sã scoatã paltonul ºi pe urmã ei l-au rãstignit cu genunchii lipiþi de cruce, cu faþa lipitã de cruce. Apoi au plecat unul câte unul lãsând zidul în spatele lor, ºi, dupã câteva ceasuri, s-au întors. El respira încet, era viu ºi atunci l-au coborât de pe cruce, i-au scuturat hainele de moloz, l-au ajutat sã îmbrace paltonul. Apoi unul din ei a ºters cu o cârpã crucea desenatã pe zid ºi au plecat împreunã pe lângã zid.”“M-a dus în cârcã pânã pe culmea dealului, gâfâind, în timp ce-l mânau din urmã. Ajunºi acolo, eu m-am lungit în iarbã cu braþele desfãcute, cu picioarele întinse. Pe el l-au îmbrâncit peste mine, cu spinarea pe pieptul meu, ºi i-au pironit mâinile ºi picioarele peste mâinile ºi picioarele mele. Apoi m-am ridicat ºi am pornit încet la vale” (Constantin Acosmei Rãstignire, Colloquium, nr. 10)
“(…) Implicarea artistului în politicã nu este neapãrat ceva negativ, deºi mulþi considerã cã arta ar trebui sã rãmânã departe de sfera politicii. Pentru a combate aceastã teorie îl voi da ca
ÝKEION
Publicatii
44
exemplu pe H. Daumier, ale cãrui litografii au avut majoritatea ca temã satirizarea oamenilor politici ºi a monarhiei. Nu convingerule sale politice au importanþã, ci pretextul pe care acestea i l-au oferit pentru a crea aceste opere. Un exemplu negativ de imlicare a politicului în sfera artei l-a reprezentat aºa zisa “artã artificialã” a þãrilor comuniste. În acest caz, tema nu a fost doar un simplu pretext, ci scopul creaþiei, transformând lucrãrile în simple mijloace de propagandã, acestea pierzându-ºi orice valoare artisticã. (…) Condiþia artistului din România zilelor noastre este foarte ambiguã, aprecierea artei fãcându-se de multe ori arbitrar, poate din lipsa unei ierarhii a valorilor, bine stabilitã. Cum de multe ori conºtiinþa propriei valori nu este de ajuns, mulþi artiºti, furaþi de dorinþa de a ºoca prin nou sau de a se alinia la unele tendinþe ale artei actuale, pierd din vedere autocritica ºi valoarea artisticã a operei.” (Tiberiu Mihai Iliºescu, intervievat de Augustin Eden, Colloquium, nr. 12)
“(…) Comunismul, ajuns la putere, îºi instituie propria tradiþie, devine autoreferenþial, guvereazã sub imperiul unui prezent vãzut ca ireversibil ºi în perspectiva unui viitor “luminos”, deloc nebulos, cognoscibil în virtutea legilor eterne ale Istoriei. “Tineretul” (“tânãra generaþie”) este parte a acestui viitor. Perpetuarea se asigurã într-un soi de partenogenezã. Aºa cum un organism îºi înnoieºte periodic celulele, la fel ºi sistemul communist trebuia sã se revitalizeze prin “tânãra generaþie”. Premisa de la care au plecat autoritãþile comuiste a fost aceea cã “tineretul” va fi cel mai uºor convertibil, lipsindu-i legãturile directe cu trecutul ºi cu tradiþia. Rãmâne sã discutãm dacã aceastã supoziþie a fost sau nu valabilã… (..) În faþa unei modernitãþi care determinã schimbãri majore în perioade scurte de timp, a vorbi despre “generaþie” înseamnã a fixa identitãþi simbolice, a delimita solidaritãþi, ordonându-le dupã anumite criterii (..) Ca un ultim aspect, trebuie sã observ cã recurenþa cea mai mare o are termenul “generaþie” în lumea literarã româneascã. Aici, “generaþie” este un surogat pentru “curent literar”, “ºcoalã literarã”, “miºcare literarã”; vorbindu-se de generaþii successive se simuleazã dinamicã internã, prolificitate, când ºtii bine cã miºcãrii literare româneºti îi lipseºte unitatea ºi coerenþa”. (Adrian Mihai Cioflâncã Un fel de viitor, Colloquium, nr. 14)
“A circulat încã din timpul vieþii lor ipoteza cã Horea, Cloºca ºi Criºan, dar mai cu deosebire Horea, ar fi fost francmasoni. Aceasta ar fi explicat, între altele, primirea, repetatã, a lui Vasile Nicula (zis Horea) de cãtre Împãratul Iosif al II-lea (care era francmason), ca ºi ecoul excepþional al rãscoalei românilor transilvãneni (1784) condusã de cei trei, în presa ºi literatura propagandisticã europeanã, semnificativ ºi prevestitor masonicã (revoluþia de la 1789 bãtea la uºa istoriei) care îl proclamase pe Horea “rex Daciae”. (…) De curând, a fost descoperit de cãtre istoricul Ioan Chindriº, ºi circulã oarecum în presa ºi în mediile masonice, ceea ce s-ar putea numi “Discursul francmasonic al lui Horea”, rostit de cãtre acesta, în româneºte, în 23 februarie 1783, în cadrul lojii “Adevãrata înþelegere” (De la Vraie Concorde) din Viena, condusã de cãtre Ignatius von Born, consilier guvernamental în domeniul minier, familiarizat cu Apusenii. (…) Avem în faþã primul document de limbã românã vorbitã. Aceasta pentru cã, vorbind româneºte (deºi e sigur cã ºtia nemþeºte ºi ungureºte), micul discurs al lui Horea a fost stenografiat ºi s-a pãstrat ca atare. Traducãtor, pentru membrii de faþã ai confreriei, a fost învãþatul bucovinean Vasile Balº (Basilius Balschs), guvernator al Bucovinei proaspãt rãpite, ºi, evident, mason (…) stenograful înregistrând sunetele, al cãror înþeles nu-l cunoºtea, într-o grafie maghiaro-germanã relativ uºor de descifrat. (…) se cuvine sã ne mândrim, din multe unghiuri, parcurgând acest document plin de sugestii, motivul fundamental fiind acela cã el aparþine unui român atât de asuprit, cum era atunci Horea, ca ºi cei din mijlocul cãrora se ridicase pentru a le evidenþia îndreptãþirile ºi a-i apãra.”
L6g4@<
Publicatii
45
t
(George Muntean Un document important de limbã românã, Colloquium, nr. 14)“(…) Aceastã privilegiere a poeþilor, în concepþia filosofilor antici, ne trimite, parcã de la sine, la atât de frumoasa apreciere datã meºteºugurilor lor de cãtre Heidegger în Originea operei de artã, unde, referindu-se la arta Poeziei, ca zonã de neascundere care lumineazã, în calitatea ei de proiect ce produce un deschis, imagine ce ne trezeºte din memorie pe aceea a luminiºului eminescian, ceea ce dovedeºte, iar ºi iar, rudenia de sânge a marelui nostru poet cu spiritele înalte ale lumii, din toate timpurile, ºi, ca atare, caracterul universal al scrisului sãu. Heidegger spune cã acesta face fiinþarea sã lumineze ºi sã cânte. Aºadar, tot sã cânte! Iar despre rosturile poetului în precaritatea lumii actuale, filosoful spune cã: a fi poet în timpuri sãrace înseamnã sã te apleci, prin cântec, asupra urmei zeilor dispãruþi. De aceea, cât þine noaptea lumii, se cuvine ca poetul sã rosteascã sacrul. Or, acea esenþã profundã, acel sacru ce trebuie rostit de poeþi cât þine noaptea (oare nu întunecarea înþelegerii de cãtre lume a faptelor primordiale pe care nu le mai discerne?), nu este tocmai noumenul, proiectul iniþial, al zeilor dispãruþi, diluat ºi perturbat în întruparea lui realã, dar pe care numai poeþii, cu memoria lor anistoricã, sunt datori a-l conserva, cât þine aceastã noapte? Este foarte aproape concluzia cã Eminescu a fost un atare spirit superior, antrenat, prin toatã existenþa sa, în acþiunea de conservare ºi transmitere cãtre viitor a acestui noumen, a acestui model ideal al existenþei, vãzut cândva de Creator, în slujba cãruia a pus toate eforturile sale, toatã conºtiinþa ºi energia vieþii sale, ceea ce-i conferã atribute cu mult mai înalte decât cele ale unui simplu rostitor de stihuri, chiar dacã geniale.” (Lucia Olaru Nenati Eminescu, un poet al memoriei sacre, Colloquium, nr. 16)
“(…) Pe plan psihologic, labirintul reprezintã cãutarea centrului spiritual, al credinþei, aceastã cãutare fiind legatã de rãtãciri sau pericole. Ieºirea din labirint e simbolul unei învieri spirituale, ce continuã în literatura labirintului este adesea metafora eroului (E. Sue Misterele Parisului) sau o proiecþie spaþialã a rãtãcirii mentale sau a realitãþii absurde sau angoasante (Kafka, Joice). În a doua jumãtate a secolului XX, cu precãdere în curentul artistic novator denumit generic postmodernism, dar ºi în majoritatea domeniilor culturii ºi civilizaþiei, este recuperatã, dupã perioada raþionalismului secolului XVIII, ºi se dau numeroase interpretãri, unele originale, ºi datoritã schimbului de mentalitate. Ritmurile vieþii moderne, paradigma neliniºtitoare a “metropolelor tentaculare” ºi nesfârºite, pierderea unor repere clare ºi a unui cod de semnificaþii, face ca omaginea labirintului sã ocupe un loc central în imaginarul colectiv din a doua jumãtate a secolului nostru. Metafora “potecilor care se bifurcã” (Borges), “obsesia drumului spre Centru” (Eliade), “jocul de puzzle” (Culianu) reprezintã tot atâtea reacþii în faþa unui univers în descompunere.”
ÝKEION
Publicatii
46
L6g4@<
Poezia
47
t
Tania MICLESCU
Amintiri individuale
Adoram sã contemplãm de pe pãmântul înnegritbaza înstelatã a celuilalt univers;adoram sã ne lãsãm acoperiþi de frunzeleatinse de tristeþea toamnei grãbiteºi cel mai multi îmi lipsescsãruturile îmbãlsãmate de moleculeleploii eliberate de norii ascunºi.Ochii noºtri, învãluiþi de ceaþa densãse priveau incapabili sã observecoroanele de flori din jurºi fiecare voce se izbeade crucea spiritelor uscate.
Precum crengile noduroaseale strãmoºilor vegetali,îmbrãþiºãrile noastre erau înrãdãcinate în sentimente(deºi existente, neauzite)ºi încã o datã,adoram sa-þi aud voceaca sunetul venit din interiorºi legãmant fãcutºi martori propriilor buze,acum, ador sã te vad murind,ºi nu cumva, dreptate poeticãte-am auzit ºoptind?...
Anticipare codata
propun sã devenim alchimiºtiipropriilor visuri;propun sã devenim sculptoriipropriilor fizionomiiºi pictoriiemoþiilor perpetuândeºi scriitoriiexistenþei în calitate de nebuni…ºi dupã promisiuni;
prin testament imi las:pielea, suferinzilor de invizibilitate;picioarele, alergãtorilordupã idealuri, abia schiþate;mâinile, scriitorilor amatori,unghiile, celor care necesitã un alt rândpentru a se vindeca de ticuri obsesiveºi restul am sa þi-l las þieca sa ma þii mintenu ca un corp dezmembrat,secãtuit…ci ca obiectul visurilor mele conºtienteºi promisiuneacã nu am sã te bântuio las, doar, ca post scriptum.
Aº vrea sã renasc
Aº vrea sã renascºi nu oricum,ci cu un alt chip.De ce nu cu alt eu?mi-e mult prea greusã mã privesc în oglinda damnaþilorºi sã descopãr aceleaºi gânduricare au dus la plecarea tadin universul primului chip nãscut.
La fiecare botezvã voi vedea cum staþicu ochii întorºi la ceafã,cu picioarele în loc de mâiniºi corpul tot distorsionatîn cioburi, ce cautã sã se refacãprecum un puzzle cu piesele furate.
EDBUT
ÝKEION
Poezia
48
Doar cei ce mi-au iubit un chipmã vor urî cu altulºi cei care m-au urât cu primulvor lua un loc la masa pomenirii luiºi vor ciocni paharul cu vinulsors din strugurii minþiiºi vor zâmbi la cei ce vor asteptasã renascºi nu oricum,ci cu un alt chip…
Extremã
Derizoriu…Atingând vârfurile degetelor cu cerul;Cosmos nedefinit al intelectuluiDevine uºor sã vezi adevãrulPictat.
Tremurând Steaua explodeazã în cãuºul palmelorTransmiþându-þi cunoºtinþele diurne.Labil, te gândeºti la stabilitateFugi…
Cobor in staþiaacestui univers posac,privirea mi-o îndreptspre sala de aºteptareluminatã crepuscular,populatã de figuri cioplitecu privirea în gol.
Peronul, ca o tablã de ºahmã aºeazã pe locul pionului.mã mulþumesc, oricumn-am fost genul nebunului,ºi-n fond miºcarea e chiar ergonometricã.cine sã acceadãla poziþia regelui?...
Dublã mutare,puf…am dispãrut.Un alt pion resemnat,oricum mi-am indeplinit rolulºi-nca prea mult.
Un dans
Vocile se sting ºi douã mâiniîºi alunecã degetele pe corzileunei harpe blestemate;în sala cubicã, ea îl priveºteºi studiindu-ºi filosofiiledeclarã singura soluþie: un dans.
Se apropie precum un prãdãtor,pe marmura albã, paºii nici nu se aud,flãcãrile lumânãrilor se joacãpe rochia însângeratã, cu umbre;pe materialul diafan apareimaginea unei diavoliþe.
El se simte invãluitde aura intunecatã a femeii,picioarele paralizate îºi recapãtãsângele în vene , când mâna eise-mpreuneazã cu a lui.
Cei doi valseazã enigmatici,mâinile lui coboarã pe silueta efemerã a eiºi simte palmele strãpunse de ace ruginite…se uitã în ochii farã luminã,la buzele roºii ce se-nvineþesc,obrazul alb devine transparentºi el îºi simte sângele ce se scurge din tâmplã, prin crãpãturile marmureipânã în seva inveninatã a pãmântului fals.
ªi dans ºi moarte, în timp ce râsul eirãsunã din ce în ce mai tare,el cade ºi se spargeca un vas fãurit de un indian frustrat,dorinþa de un dans nu dispare,dar muribundul se intreabã,pentru ce a fost sacrificatºi, daca, pentru fericirea eia meritat…
L6g4@<
Poezia
49
t
Oana VOITOVICI
S-au desprins din mine detaºãri…
Mã detaºez de tot ce sunt Ca sã-þi mimez Glasul…. Privirea…. ªi pasul….Cãtre mine….
Mimez în culori ºterse întrebãri De copil ameþit de visareMimez pânã ºi dorinþa de a avea cu adevãrat Niºte sentimente veritabile Aruncate undeva prin mine
Mã detaºez de tot ce nu-s ªi-am vrut macar o data Sã fiu un urs polar… Fãrã de speranþe la polul Îngheþat in instabilitate emoþionalã Sau un liliac…. Îmbãtat de prea mult sânge Ingerat nepãsãtor din Conductele venoaseAle presupuselor vieþuitoare fãrã de viaþã…
Mã detaºez de anotimpuri De sentimente timpurii… De lipsa din tine ºi frica din mine… De toamnã ºi primãvarã De iasomie ºi lalele…
Mã detaºez de restul de gunoaie.. ªi într-un sfârºit de tine…
Mi s-a descusut inima
Mi s-a descusut inima asearã sau alaltãsearã…Nu mai reþin de când nu ai fost…Curg din ea ghemotoace de atrii si ventricule.. Spãlate in zoaiele proprii -cine-ºi mai spalã interiorul inimii?-Se agaþã de ea scame
atârna cât de tandru posibil de bucãþile desprinse din textura sa Inimoasã Sau chiar lipsitã de inimã…
M-am gândit sã-mi cos inima Dar de când nu mai eºti Parcã au dispãrut si acele cu gãmãlie.. Bolduri am… înfipte aspru deja………..cãutam o gãmãlie… pentru aþa din mine…..Curg ºireturile din inima mea ªi mi-e greu Cã n-am cu ce s-o peticesc ….. Din nou…. Am în loc de inimã Un cuib de molii si o cârpã Gãuritã la greu…
Nu ºtiu ce sã fac cu mâinile,mai bine le-aº tãia
Îmi atârnã greutãþi de inimã Se lasã greu pe vena cavãSurplusul de sânge pompând sus Cãtre umoarea umedã A ochiului nostru
Se miºcã evantaiele de o parte ºi de alta A trunchiului Secþionat ironic deasupra pântecului Nu ºtiu ce sã fac cu mâinile
ÝKEION
Poezia
50
Parca le-aº tãia..….motiv absurd sã uit cã ceva……….atârna mereu…. ….din mine…
Picioarele le-aº scurta… Le-aº decolora din piele in catifeaAº merge cu ochii Din colþ in colþAº pluti cu o geana de-a ta…..fãra picioare ºi mâini….
Aº scrie cu respiraþia Cuvinte pe obrazul tãuªi le-aº ºterge prin strãnutul Provocat de-o alergie La iubire…
M-am hotãrât sã-mi secþionez membrele Sã parã mai uºor…mãcar aºa…
În zbor m-am izbit de tine Dumnezeule!
Am aripi de sticlã ªi mi-e fricã sã nu le strivesc de Tine-Tu care stai liniºtit în scorbura universului ascuns de chemãri de necredinþã de regrete-
Am aripa dreaptã ciobitã ªi curge din ea aramã topitã la jarul unei stele apuse de prea multã joacã…
ªi din zbor te picurã pic,pac peste faþã picuri de aliaj ...fierbinte…Te-ntorci cãtre tine ºi întrebi cu amãgire -Ce mã picuri atâta doar pe mine?-Uitând sã întrebi de unde cad pic,pac…
picurii de aliaj …fierbinte…
Nimicul nu-i firesc decât pentru tine
Era firesc sã te aduniDe pe iarba purpurieDe pe polenul din burta bondaruluiDe pe cenuºiul deschis al cerului nostruDe pe buzele mele încarnate in zâmbetDe pe porul deschis al cãrnii devorate De timp… De monotonie…. De tine…..
De ce nu crezi cã e fireascã Dorinþa mea de a fi tu… Necredinþa mea in crezul nostru.. Stãruinþa de a opri clipele… Care bat dureros in noi
E firesc sã nu crezi Cã am putea fi……mereu…..o secundã dintr-o trãire-de-un minut-
Ochii morþi nu vãd viitorul
Se scurge licãrirea de negru Din iris….Se scurge o geanã tãcutã Din pleoapa moartã…Te scurgi tu si nu rãmâne Decât umoarea spumoasã a ochiului tãu
E alb ,e orb ,e singur…. Albastru violet electricE apusul tãu… Refuzi încarnarea în mine ªi uiþi cã ochii morþi nu vãd viitorul..
L6g4@<
Poezia
51
t
Toatã privirea ta s-ar putea scurge Prin arterele mele Toatã moartea ta ar deveni viaþã ….În ochii mei… Tot ce eºti tu ar fi îndeajuns Dacã ai ºti cã ochii morþi nu vãd Viitorul…..
Epistolã sufletului
Credeam cã ai murit asearã Era mai bine pentru mine…Acum trãieºti ca o fantomã ªi te hrãneºti cu el din mine
De ce nu zbori la duhul tãu?ªi sã mã laºi ateu în vene… Sã curgã sângele prin mine… Fãrã simþire Fãrã tine….
Ascult ridicola-þi chemare La nepãsare, la iubireªi mã întreb de ce tu oare Pictezi cu degetul în mine…?
Mai bine ai fi murit asearã Puteam sã scriu ºi fãrã tine….
ATAT DE
SIMPLU...
Desen de
Dana
Cernusca
ÝKEION
Poezia
52
Claudia GHERMAN
L6g4@<
Poezia
53
t
Dana CERNUªCÃ
chirie pentru viaþã
locuiesc în apartamentulde vacanþã al morþii…sunt un chiriaº cu facturi întârziate,ce plãteºte, oricum, mai mult decâti se cere:un izvor de lacrimi pe ziºi-o farfurie de tristeþicu dulceaþã de zmeurãpe orã…
locuiesc în apartamentul morþiiºi, când mã izbesc cu capulde neantse stinge mereuLumina.
Copacul vieþii veºnice <…ºi Dumnezeu aºezã un heruvim cu sabie de foc în faþa arborelui numãrul doi…>
a rãsãrit durereaîn scoarþa fiecãrui copacpe care l-am îmbrãþiºat în zilele cu iz de tine…
mã clãdesc pe fiecare treaptãa toamnelor tale,þi-am turnat la rãdãcinivin de fluturi
Desen de Emanuela AlbuSpirit metafizic
ÝKEION
Poezia
54
cãci þi-am întâlnit,la balul frunzeifratele:bobul cunoaºterii binelui ºi rãului.Edenul a muºcat din tine,þi-a pictat sevacu singurãtãþi cãsãtoritela cãderea meridianului zeroºi s-a supus, ºi el,profeþiei ºarpelui…
de-atunci…în jurul paznicului eternitãþilorde sub fruntea oceanelor,navigheazã tristeþileruptedin venele mele…
Scrisoare celei uitate- minunile nu trãiesc decât trei zile -
vânãtorii de minuniau adunat praf de cuarþdin mâlul Lethei, iarcu funiile distanþei (au legat urletele lupilor)vin sã-mi soarbã cele trei zile…(le aud foamea ochilorºi-ncârcenarea torþelor)furiºându-se printre rãdãcinile cerului.
înaintea lor aleargã armate-ntregi de moliice carã umbra pe care au capturat-ola zeci de mii de leghe sub rãsãrit,descoperind, astfel, criptaîn care mã ascundeauclipele dãruitede ultimul frate al Morganei Fericirii…
se aud, la un pas de gând…pãsãrile Phoenix îºi iau zborulºi mã trezesccotropit de potcoavele viselor pierdute,muºcat de câinii timpului,aruncat în groapa celor jefuiþi de iluzii…
oh, ºi mai aveam doar trei paginipânã digeram lumea!
Suprapunerea toamnelor
þi s-a prins trecutulî n c e l e d o u ã p â n z e a l e
pãianjenuluifumezi þigarã dupã þigarãîncercând sã-þi cãleºti timpul la coca gânduluiiar curbura gurii þi s-a înroºitde-atâtea cuvinte executate pe
ghilotinatãcerii…curând vor coborî pãianjeniisã devoreze clipeledar pânã atunci Trecutul îºi va
elaboracoconul de fildeºîmpotriva toamnelor de mâineºi nicio tãcere nu te va maiboteza în L E T H Epãstreazã-þi þigãrile pentru
Infinitul de-atunci!
DESTIN ONIRIC(Dana Cernusca)
L6g4@<
Poezia
55
t
Liudmila CARÞA
Tablou de Adio
doi trandafiri negri sunt îngropa?i în pieptul meulumea e sub ritmul decesului precum ,,Für Elise"cad stele albastre iar frunzele de por?elanzgârâie p?mântul cu cioburi peste care curând m? voi a?terne s? nu m? treze?ti s-ar putea s? nu te mai cunosc.
Tablou Nocturn
m? cert cu luna flac?ra ei m? alearg?prin mine sub geam greierii încearc? acorduri de chitar? îns? reu?ita le e?ueaz?când ecoul câinilor r?sun? dominator.nopti albe se îmbin? în a mea fireochii bulbuca?i se joac? cu viziuniledin semiîntuneric iarba cre?te în corpul deomid? ce se târ??te între dou? ere cu pl?cere f?r? pl?cere absoarbe zgomotul din cugetareîn care lumea se izbe?te de pere?ii nop?iie umbr? în imagina?ie felinarele apun dinlips? de combustibil noaptea ferbinte sestinge în r?coarea unui suspin tragicse va întâmpla ceva ce nu s-a mai întâmplatcu muci de rou? îmi sp?l tâmplele s? moar? de somn
Împreun? de mân?
apusul zilei de azi e trufa? precum cel de mâine va fi nimic oamenii î?i mi?c? trupul pe strad? asemeni leoparzilorposaci spun glume scuipând în vânt timpulte iubesc cu atâta durere de?i mâine mor ?i vom fi nimicsimt ?i nu simt cum venele se încov?ie de epuizare arterele sinistre de alcool pe care le ofer? clipa minutului, când st?m împreun?în gara a?tept?rilor ?i-am d?ruit radiatorul ce m? tot las?f?r? c?ldur? în de?ert?ciunea meaieri am mai sc?zut cu un an?i mâine voi zdrobi trupul de fertilitatea pamântului....f?r? regrete ne vom desp?r?i "iubit? via??"!
Joc de cuvinte
S? pot nu vreau, s? vreau nu pot s? uit blestemul facerii noastre... te-am întâlnit... ceva bizar nu-mi amintesc acel timp, e b?trân, s?rmanul.ai fost n-ai fost dar e?ti am fost n-am fost darsunt un fulger ce despic? formula inimii în a fi ?i a nu fimâine vei muri... voi muri ?i nu vom mai fi ce n-am reu?it s? fim pân? în acest A FI.
****
e?ti nimicul ce m? încânt? cu gura c?scat? a?tep?is? p?trund? soarele în cutia cranian? cau?i o renovarea pieselor pr?fuite de timp dar cheltuelile sunt prea ridicate pân? ?i soarele î?i cere tax? prin ochi î?i r?s?resc
ÝKEION
Poezia
56
tulpini din planta ,,ur?" iar floarea-i împr??tie semin?e de venin.la dracu', e?ti un ratat...cu boala ta acut?
Tablou mortuar
tablou mortuarsparg pahare în care lucid? îmi strivesc în pl?ceri palmele, apoivoi atinge cristalele ?i m? voi juca cu ele prin vene, le voileg?na în scrânciobul existen?ei mele. U?a-u?a, u?a-u?a, Vor luneca în visare, pân? când un strig?t nebun de un orgasmva izbucni spre lini?tea în care Dumnezeuîmi va da mâna.
Delir
de azi nu mai scriu …scrisul m? duce la psihoz?.asear? am avut halucina?iise f?cea c? erai regele mor?ii ?i vroiai s? m? r?pe?ti.m? violau cuvintele ingratitudinii tale defantom? ce voiai s?-?i ofer iubirea mea de fat?.?i-am zis c? sunt pudic? iar tu nu ai acceptat?i mi-ai r?spuns: ,,pudic? pasional?"n-ar fi numai acesta un motivci ?i faptul c? poezia mea pare a fi "rahat"doar pentru c? tu nu o în?elegi...ce sens are sa mai scriu dac? tu te încrun?i laceea ce cite?ti, ai vrea s? scriu de iubire, dariubirea îmi pare un joc de alt soi decât poezia
de ce? afl? singur.azi scriu ultima poezie ?i s? nu crezi c? e pentru tine, ,, mizerabile", pentru c? tu nu în?elegi unicitatea armonic? a poeziei mele...
Paul
GORBAN
La masa care scriu la masa de carton mã aºez când scriucrema îndoliatã din pix de obicei ponegreºte moartea spre finalul unui textatunci mai rãmân scrise cu unghiacuvintele rãmase postum fãrã chei
la masa de fildeº mã aºez când scriutastatura ºtearsã de amprentese rupe în mii de bucãþi de sensuriºi atunci mai rãmâne o tastãcare-mi aduce uitarea promisã de degetedelete
la masa de lemn mã aºez când scriucuiele intrã adânc în sufletul meubunicule de ce dialogul nostruseamãnã cu o tãcere absurdãpe care punem luminã udãca într-un Big-Bang de cãderi eroticespre sângele meu de cola
Blocurile de chibrit blocurile de chibrit au rânjetul lui Ceauºescucele care nu au rânjetul luiau gloanþele armelor de la revoluþie
vãd blocuri moarte cu gloanþele în elesângele lor cum curge în subteranevãd blocuri care râd atunci când trec pe
L6g4@<
Poezia
57
t
lângã ele le aud cum strigã: Manole, Manole poporul e Ana
blocurile de chibrit au rânjetul lui Ceauºescuºobolani în subsol oameni care fac libera pâine zidari care o zidesc continuu pe Anachiar dacã Manole e mort
în blocurile de chibrit stã poporulmartor la comedie rânjeºtecum rânjea odatã dictatorul
Murim ºi ne place lui Ciprian Voloc
vuiet de flori pierdute-n scânduri,carnea încet mã scoate din rost…în timp ce-mi caut talpa alunecãrii-n veciede sub ochii ce nu au vãzut ºi-au torstãcerea-mi pare acum mai vie
le privesc cum îmi furã cerulgura ruginitã a lacãtelor nerostiteluptându-se-ntre ele, pãsãri cu aripi albe,cu gheare de aur ca pãmântul negru
flamura ce-mi înveleºte trupul în sensuri fumegã ºi tace,ani la rând, cãutându-mi rostulmurim ºi ne place
mã transform în lemn de bucuriecãutându-mi cuieunghia bãtrânã împletindu-mi degetelemã trece.Murim ºi ne place!
Pãcatul meu pãcatul meu nu e decât unul:acela cã scriu adevãrul despre mine,despre om, despre cioara cu opinci,cu haina din piele de cal de munteaºa puternic.
pãcatul meu nu e decât unul:acela cã vreau sã simt cum florileruginesc pe faþa oamenilor încãlþaþicu ºosete de in încã virgin.
pãcatul meu nu e decât unul:acela cã ascult vocea ce strigã fiecare fãpturã,din încã poza neatinsã a lumii,ce-ºi frãmântã aluatul în trupul meu.
rufe muºcate rufele de pe sârmãau coatele ºi genunchii muºcaþi
de fiecare datã când bate vântul firele ce atârnã ca niºte maþe cad pe buzele meleo limbã de ceas
(din vol. “Galerie de artã vie”)
ÝKEION
Poezia
58
L6g4@<
Poezia
59
t
INTERVIURI
LA CALD
ÝKEION
Interviu
60
Petruþ Pârvescu
Scriitorul - destin si opþiune - ancheta literara -
ecuperarea memoriei, înainte de toate, dintr-o perioadã mai veche, dar si mai nouã a existenþei Rnoastre, ne-a determinat sã intreprindem acest demers.
Scopul lui este, mai ales, unul de introspecþie, de descoperire a acelor zone mai puþin cunoscute din biografia unor scriitori.
Cum scriitorii, oamenii de culturã în general, s-au dovedit a fi în toate timpurile avangarda prospectivã a viitorului, credem cã, în condiþiile de astãzi, o mai buna întelegere a fenomenului literar la nivelul provinciei, dar nu numai, nu poate fi decat beneficã...
1. Pentru un scriitor, destinul si opþiunea sunt dimensiuni existenþiale exemplare. Ce rol au jucat (joacã) acestea în viaþa dumneavoastrã?
2. Istoria literaturii consemneazã uneori arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dumneavoastrã când credeþi cã s-a produs (cu adevãrat) acest eveniment? Vorbiþi-ne câte ceva despre primele dvs. încercãri literare.
3. Care a fost drumul pânã la prima carte?
4. Ce personalitate (personalitaþi), grupare literarã, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenþat viaþa ca om ºi scriitor?
5. Raportul dintre conºtiinþã, politicã ºi gandirea liberã constituie o mare problemã a lumii contemporane. În aceste condiþii, care este, dupa dumneavoastrã, raportul dintre cetãþean ºi scriitor, dintre scriitor ºi putere?
6. Literatura - la frontiera mileniului III. Din aceasta perspectivã cum apare pentru dumneavoastrã literatura românã contemporanã?
7. Credeþi cã exista un timp anume pentru creaþie sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraþi în prezent?...Pe când o noua carte?...
În viitorul apropiat, pe baza unui proiect, intenþionez sã scot o carte de interviuri si anchete literare cu/ºi despre scriitori dim România ºi nu numai…Vã invit sã rspundeþi la acest interviu - anchetã ºi aºtept rãspunsurile dvs. pe adresa de e-mail ([email protected]), cu Diacritice, Normal, Times New Roman, A4/A5. La rãspunsuri ataºati o fotografie ºi câteva date bio-bibliografice. O parte a acestor anchete vor fi tiparite ºi de revistele botoºãnene Hyperion, Intertext ºi Evenimentul de Botoºani. Altele, vor face obiectul revistelor de culturã ºi literaturã din þarã ºi strãinãtate, în funcþie ºi de, eventualele, opþiuni ale celor chestionaþi... În speranþa cã veþi da curs demersului nostru, vã mulþumesc pentru înþelegere.
L6g4@<
Interviu
61
t
Gicã MANOLE
red în opþiune, deoarece opþiunea rãmâne calea prin care ne croim o anume existenþã, sau, dupa cum spui, ne edificãm un destin!C
1. În primul rând eu nu cred în destin. Sunã extrem de pretenþios: destin. Fiecare individ se crede mai preþios/unic decât este în realitate. În al doilea rand, cred în opþiune, deoarece opþiunea ramâne calea prin care ne croim o anume existenþã, sau , dupã cum spui tu, ne edificãm un destin.În ceea ce mã priveºte, încã din copilarie am fost luat în stãpânire de pasiuni durabile (nu toate). Ele au dat (ºi mai dau) o oarecare consistenþã vieþii mele.
2. La 49 de ani cu o carte de Convorbiri despre Dumnezeu, Istorie, Iubire, Neam, Conºtiinþã, Moarte etc., convorbiri purtate cu Ciprian Voloc. Primele încercãri literare... Încã din copilarie, evident. Tot scriam poezii ºi fãceam planuri cum sã scriu cãrþi de aventuri sau de istorie; ºi-mi tot ziceam cã voi scrie cãrþi importante. Nu le-am scris, nici nu le voi scrie. Deoarece mã simt neputincios. Dacã citeºti/ai citit marii autori ai culturii, înþelegi cã niciodatã nu vei ajunge sã te apropii de ei, ca valoare. ªi atunci te cuprinde neputinþa, gustul zãdãrniciei în faþa foii albe, întrebându-te: „La ce bun”? „De ce ?” ºi „Cui foloseºte scrisul tãu?”. Nu-s deloc întrebãri gratuite...M-am amãgit/mã amãgesc de o viaþã cu gândul cã fiecare om trebuie sã depunã mãrturie despre sine, despre lumea în care trãieºte. Poate fi mãrturia ta folositoare cuiva, undeva, cândva?Aºa cred, încã, cãci dintotdeauna am avut, ºi continui sã am, un adevãrat cult pentru cuvântul scris sau rostit. Doar dacã (cuvântul) nu este pocit, rãstãlmãcit, mincinos, degradat.
3. Unul nefiresc de lung, prea lung. Iar prima carte pe care mi-am pus numele (Exorcismul tãcerii. Convorbiri între doi anonimi)‚ se datoreazã‚ s-ar pãrea, nu întâmplãrii, ci destinului sau amândurora la un loc. Iar destinul, în cazul de faþã, a purtat numele lui Ciprian Voloc. Pânã la venirea sa, ca profesor, la liceul „Regina Maria” (septembrie 1998) aproape cã mã epuizasem în interminabile, sterile revolte, frustrãri. Tot aºteptam sã aparã cineva cu care sã împãrtãºesc aceleaºi valori, sã avem aceeaºi viziune asupra timpurilor noastre. Deoarece, în ciuda tinereþii sale, Ciprian Voloc, am simþit repede acest adevãr, avea o conºtiinþã limpede asupra rosturilor
ÝKEION
Interviu
62
unei fiinþe, pe pãmânt. Colegi fiind, simþindu-i seriozitatea, îi tot spuneam : „Hai sã scriem o carte împreunã!”. „Ce fel de carte? Despre ce anume sã vorbim?”, întreba el. Foarte nesigur/nebulos îi ziceam: „Sã vorbim despre Dostoievski!” (una dintre obsesiile mele culturale). Pânã la urmã, în decembrie 2001, am convenit cã, în ianuarie 2002 vom începe o carte. Nici eu, nici el nu ºtiam despre ce vom vorbi. Am cumpãrat un reportofon ºi, din ianuarie 2002, pânã în mai acelaºi an, ne-am întâlnit, în localul liceului în care lucram, de 12 ori, rezultatul fiind cartea amintitã ceva mai devreme. El m-a forþat sã mã aºez în faþa foii albe, apoi Traian Apetrei ºi chiar tu. Adu-þi aminte, câþi ani þi-ai pierdut timpul cu mine îndemnându-mã sã scriu ºi nu te-am ascultat.Cartea de care vorbesc a fost receptatã ca una neobiºnuitã, iar Traian Apetrei ºi Paul Ungureanu au scris despre ea cuvinte elogioase. Nu cu mult timp în urmã, Georgicã Manole (Actualitatea Botoºãneanã, nr. 2250 din 11 mai 2007), aºadar la 5 (cinci) ani de la apariþia sa, o considerã „o carte fundamentala..., una în care autorul îºi dezveleºte sufletul în sensul filosofiei lui Noica”. Îi mulþumesc lui Georgicã Manole pentru aceste cuvinte, ºi îl îmbrãþiºez, dorindu-i tot binele de pe pãmânt.
4. Nu mã revendic de la nicio grupare culturalã, chiar dacã, împreunã cu Ciprian Voloc ºi Paul Gorban, am fondat, (ianuarie 2005), „Cercul de la Dorohoi”. Nici un prieten nu mi-a marcat viaþa într-un chip esenþial (de altfel, mã feresc ca dracu de tãmâie de cuvântul prieten). Sunt, mã consider, un autodidact, în ciuda aparenþelor.Datorez mult, peste puterea de înþelegere obiºnuitã, tatãlui meu, Cozma, mort la 58 de ani, acum 28 de ani, ºi lui Dumnezeu cel neînþeles, care m-a ocrotit, scos din mari primejdii, mari rãtãciri, de nesfârºite ori. Apoi datorez o infinitã recunoºtinþã lui Avram Iancu, cât si lui Nicolae Bãlcescu, ce m-au învãþat, mai bine ca oricine, cã unul dintre rosturile fundamentale ale omului este sã îºi slujeascã naþiunea, în orice condiþii, s-o iubeascã, tot fãrã condiþii, chiar dacã suferã pentru binele, dreptatea ºi adevãrul ei. Cei doi, ca ºi Mihai Eminescu, sunt pentru sufletul meu trei Hristoºi româneºti, des invocaþi, din calcul politic/cultural ºi fariseism, dar nu urmaþi.Aparþin, totuºi de gruparea din jurul „Intertextului”, grupare care, din toamnã va scoate revista „Absolut Cultural”, revistã ce se vrea un nou „Secol XX” sau cel puþin egalã „Intertextului”, ca valoare. Despre ultima, cãlãtorind la Chiºinãu si Cernãuþi, Eugenia Bulat, redactorul ºef ºi directorul „Clipei siderale” din Basarabia, precum si Arcadie Opaiþ, poet de foarte înaltã expresie artisticã, preºedinte al Societãþii „Mihai Eminescu” din Cernãuþi, luptãtor pentru cauza Românilor din Ucraina, au avut cuvinte de apreciere mai mult decat laudative, pentru noi.
5. Raporturile dintre scriitor ºi Putere vorbesc de cele de suprafaþã, oficiale sunt unele ca dintre stãpân ºi slugã. Nicãieri pe pãmânt Puterea nu dispreþuieºte mai adânc/complet pe omul care scrie, ca în România. Puterea, ipochimenii ce-o reprezintã prin deciziile ei, prin urmãrile acestor decizii ne marcheazã dramatic existenþa: n-ai bani sã tipãreºti cãrþi, pensiile/salariile seamãnã mai mult cu niºte pomeni date din dispreþ etc. Acum câþiva ani l-am întrebat pe Dorin Baciu cum/din ce trãieºte, iar el mi-a rãspuns cã din pensia de 80 Ron ºi din salariul soþiei! ªi este vorba, aici, de unul dintre cei mai valoroºi prozatori pe care îi are România, la început de veac XXI. Iar scriitorii care nimeresc sau sunt acceptaþi în interiorul Puterii îi cântã în strunã acesteia. Se gudurã pe lângã ea, o pupã undeva, greþos, bãlos, slugarnic. Avem o tradiþie în domeniu, nu-i aºa? Mihail Sadoveanu, pentru care lumina venea numai de la rãsãrit, M. Beniuc, care ºtia ºapte limbi ºi ruseºte sau aceastã veºnicã dezonoare pe conºtiinþa literaturii române, Adrian Pãunescu ce încã, iatã, tot în frunte se aflã, mai bine înfipt, zic eu, în structurile
L6g4@<
Interviu
63
t
Puterii decât pe timpul lui Ceauºescu, fiind, culmea cinismului, preºedintele Comisiei de culturã a Parlamentului.
Problema raporturilor dintre scriitor si putere este una ce þine de conºtiinþã ºi responsabilitate. Rostul scriitorului oriunde, oricând, este de a zmulge mãºtile Puterii. De a o arãta în toatã hidoºenia (urâþenia) sa. De a nu umbla cu cioara vopsitã, cu jumãtãþi de mãsurã. De a spune adevãrul, oricare ar fi el, pânã la capãt. De a rãzbuna, mãcar pe aceastã cale, milioanele de semeni pentru suferinþele, nedreptãþile de care au parte tocmai din cauza puterii, oricare ar fi ea. Daca cei care aparþin Puterii n-au conºtiinþã, nici responsabilitate, sau o au doar formal, de circumstanþã, scriitorul trebuie sã o spunã rãspicat. Deoarece, o cred de o viaþã, acesta este rostul unui scriitor cetãþean: acela de a fi preocupat de problemele Cetãþii, de a lua atitudine, de a nu tace, de a nu accepta, sã nu evadeze în interiorul unei gândiri fricoase, laºe, de a scrie/spune adevãrul (ce banalitate!) nu în numele sãu, ci în numele semenilor sãi.Doar cã, cel puþin aºa este la noi, la români, adevãrul nu cutremurã conºtiinþe, n-are impactul dorit. Odata ºtiut/dezvãluit (adevãrul!) este daca nu uitat, ci ignorat cu dispreþ ºi grosolãnie. Nu am dreptate? Am! Nu ºtim cu toþii adevãruri ce ne-au compromis/deturnat destinele, ca naþiune? Le ºtim bine: confiscarea revoluþiei noastre sfinte din Decembrie 1989, eliberarea criminalilor (din acelaºi decembrie), folosirea bâtelor în disputele politice (mineriadele!), premeditarea cu o urã ascunsã de un zâmbet ce este nu zâmbet, ci rictus satanic trãdãrii intereselor mari ale naþiunii (vezi tratatele cu URSS, Rusia ºi Ucraina), transformarea þãrii într-un câmp al jafului cu legea în mânã. ªi totuºi, Ion Iliescu, cãci la el mã gândesc, trãieºte, înfloreºte, prosperã, scrie cãrþi, dã sfaturi ca un veritabil pedagog politic al naþiunii... Ce ruºine! Ce nenorocire! Într-o lume politicã ca a noastrã, roasã pânã la os de minciunã, necredinþã, trãdare, dispreþ fatã de om ºi destinul sãu, scriitorul este obligat sã fie, înainte de toate cetãþean, iar nu sã experimenteze stilistic.
6. Ca o mare necunoscutã. N-am întâlnit încã voci care sã mã cutremure. În ceea ce mã priveºte, rãmân ataºat scriitorilor din trecut. ªi care au fost, toate, mari conºtiinþe. Ai nevoie de literaturã în mãsura în care nu poþi trãi fãrã ea. Or eu nu pot trãi fãrã L. N. Tolstoi sau F. M. Dostoievski, nu pot trãi fãrã Balzac sau Eminescu, nu pot trãi fãrã J. Steinbeck, M. Preda sau Italo Svevo etc, dar pot trãi fãrã Ana Blandiana, Nicolae Breban sau Adrian Pãunescu…
7. Existã un timp al creaþiei doar atunci când înþelegi cã te sufoci dacã nu scrii, când simþi cã nu poþi continua sã trãieºti dacã nu împãrtãºeºti semenilor tãi gândirea ta, sufletul tau. În afara acestei nevoi vitale exerciþiul creaþiei, în ciuda oricãror contraargumente, devine unul cu totul inutil.
Împreunã cu Ciprian Voloc încheiem volomul trei din „ Exorcismul Tãcerii” pe care îl vom scoate peste câteva sãptãmâni, am gata un studiu despre revista „Viaþa Româneascã”, de asemenea lucrez greu ºi fãrã nici o bucurie la o carte despre dimensiunea politicã a vieþii ºi operei lui Titu Maiorescu, la care adaug o alta numitã „Personalitãþi ale românilor din Ucraina”. Aºtept sã mã eliberez de aceste obligaþii spre a vedea încotro o apuc. Doar dacã, vorba monºerului, timpul va mai avea rãbdare...
ÝKEION
Interviu
64
Ciprian VOLOC
Destinul scriitorului ºi aql omului de culturã nu este, în fond, altceva decât destinul omului care-ºi descoperã umanitatea
1. Pentru un scriitor, destinul ºi opþiunea sunt dimensiuni existenþiale fundamentale. Ce rol au jucat (joacã) acestea în
viaþa dumneavoastrã?
Rãspuns : destinul e o chestiune ce pare, oamenilor, la fel de incertã ca ºi reuºita celor mai multe dintre opþiunile lor zilnice. Dacã destinul ar avea acest înþeles, ºi pentru scriitor, atunci ar fi vorba de vreun ins rãtãcit, nu ºtiu cum, printre iubitorii spiritului ºi-aiu literelor. Asta, pentru cã nu poate crea, la un nivel superior (sau minim acceptabil), decât acela ce simte cã posedã un destin, al sãu, cã are ceva de spus, în panorama vieþii culturale, ºi nu oricum, ci sã simtã cã se poate face voce a ceva ce este mai presus decât el, dându-i viaþã, totodatã.
2. Istoria literaturii consemneazã uneori arbitrar momentul debutului unui scriitor. Pentru dvs. când credeþi cã s-a produs (cu adevãrat) acest eveniment? Vorbiþi-ne câte ceva despre primele dvs. încercãri literare.
Rãspuns: debutul coincide, cred, pentru mine, cu conºtientizarea trezirii propriei mele conºtiinþe. Da, nu e un pleonasm, deoarece, încã de mici copii, conºtientizãm tot felul de lucruri, mai puþin faptul cã propria noastrã conºtiinþã se poate privi, pe sine, ca pe un lucru strãin, ca ºi cum, pânã în acel moment al existenþei ei, nu a mai fãcut, acest lucru. Or, clipa respectivã este crucialã, ºi nu o poþi uita. În cazul meu, trezirea s-a petrecut pe când aveam vârsta de 17 anu ºi jumãtate, aflându-mã pe meleagurile municipiului în care a vãzut ºi Eminescu lumina zilei, în timpul studiilor mele liceale. ªi, cum conºtientizarea propriei condiþii, de cãtre conºtiinþa însãºi, înseamnã, de fapt, conºtientizarea naturii sale muritoare, am trãit, ani buni, cu spaima morþii, ceea ce m-a marcat în chip decisiv, împingându-mã ºi mai mult cãtre spiritualitate. Destinul scriitorului ºi aql omului de culturã nu este, în fond, altceva decât destinul omului care-ºi descoperã umanitatea, care se vrea, astfel, ca om, ajungând sã se interogheze, neîntrerupt, cum se poate clãdi, mai bine, ca om, întrebare ce nu-l mai poate pãrãsi, pânã în clipa în care moartea chiar survine, Dar, efectul pe care ea este menitã sã îl producã l-a produs deja, demult, astfel cã venirea ei este ceva firesc ºi neduºmãnos, precum în cazul celorlalþi dintre muritori.
3. Care a fost drumul pânã la prima carte?
Rãspuns : prima carte mi-o imaginam pe undeva, pe la 40 de ani. Deseori m-am întrebat dacã voi ajunge sã scriu ºi eu, vreodatã, o carte, ºi îmi spuneam cã voi publica, probabil, niºte cugetãri, cam pe la aceastã vârstã, când, presupuneam eu, trebuiau sã se fi adunat destule. Or, realitatea avea sã mã contrazicã, deoarece, pe la 25 de ani, aveam deja câteva caiete cu
L6g4@<
Interviu
65
t
însemnãri, ce se puteau preta, forarte bine, spre a fi publicate. Numai cã eu mã raportam, cum o fac ºi acum, de altfel, la spiritele cele mai mari, ale culturii, faþã de care nu puteam sã mã percep decât ca fiind mic, foarte mic, zicându-mi cã nu am, prin comparaþie cu ele, cu adevãrat, un cuvânt, de spus. Astfel se face cã numai o întâmplare m-a fãcut sã debutez, la vârsta de 27 de ani: întâlnirea cu Gicã Manole. Începerea lucrului la pima noastrã carte (« Exorcismul tãcerii. Convorbiri între doi anonimi » Ed. Axa, Botoºani, 2002) avea sã se constituie într-o experienþã revelatoare, pentru fiecare dintre noi,ce avea sã îmi schimbe reperele, în aºa mãsurã încât sã mã facã sã înþeleg cã marile spirite se nasc, pe ele însele, nu dintr-odatã, ci treptat, printr-un urcuº continuu.
4. Ce personalitate (personalitãþi), grupare literarã, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenþat viaþa ca om ºi scriitor?
Rãspuns: de o grupare literarã nu am aparþinut, la începutul carierei mele, iar, ulterior, am fondat una, împreunã cu Gicã Manole ºi Paul Gorban („Cercul de la Dorohoi” ianuarie 2005). În prezent, fac parte din gruparea reunitã în jurul revistei de culturã Intertext ºi în jurul provocãrii complexe ce se va intitula, din toamnã, Absolut Cultural, o premierã, cu siguranþã, pentru spaþiul cultural botoºãnean ºi, de ce nu, ºi pentru cel românesc. Dintre personalitãþile în viaþã, ce mi-au marcat existenþa, amintesc pe cale cu care am avut ºi am legãturi mai strânse: Ioan Luca, Gicã Manole, Valerian Þopa, Paul Gorban, Constantin Marin.
5. Raportul dintre conºtiinþã, politicã ºi gândirea liberã constituie o mare problemã a lumii contemporane. În aceste condiþii, care este, dupã dvs., raporul dintre cetãþean ºi scriitor, dintre scriitor ºi putere?
Rãspuns: scriitorul, prin opera sa, deþine o putere considerabilã, asupra cititorilor sãi. Depinde de anvergura aurei sale, dar ºi de faima sa, ca aceastã putere sã se prelungeascã ºi în planul a ceea ce noi numim, îndeobºte, „politicul”. Practic, fiecare dintre noi face politicã, în calitate de participant la viaþa politicã a democraþiei formale în care trãim, iar, dacã ne facem publice gândurile, în calitate de scriitori, atunci nu putem face abstracþie nici de aceste convingeri pe care le exprimãm, de obicei, în particular. Cenzura ar apare, aºadar, abia în momentul în care scriitorul îºi face publice gândurile, el trebuind sã se întrebe cãrora dintre ele sã le ofere spaþiului interactiv al lecturii, fiind vorba, aºadar, de o autocenzurã. Altminteri, scriitorul nu poate fi cenzurat, cu adevãrat, date fiind mijloacele sale infinite, de exprimare, ce pot fi nelimitat învãluite ºi încifrate. În ce priveºte participarea activã, a scriitorului, la viaþa politicã propriu-zisã, aceasta þine de vocaþia sa, ea neavând cum sã se suprapunã activitãþii artistico-culturale, în esenþa ei. Doar cã, nefiind o viaþã politicã normalã, sãnãtoasã, la noi, nu vãd cum ºi-ar putea menþine spaþiul intim, atât de necesar manifestãrii spiritului creator. Sunt câteva cazuri, la noi, de oameni de culturã care au intrat în politicã, dupã 1989, ºi care s-au retras, în cele din urmã, ºi din acest motiv, cu siguranþã.
6. Literatura la frontiera mileniului III. Din aceastã perspectivã cum apare pentru dvs. literatura românã contemporanã?
Rãspuns: literatura românã contemporanã îºi trãieºte viaþa ei, cu experimente, cu controverse, cu polemici, cu provocãri, etc., aºa cum a fãcut-o ºi pânã acum, de-a lungul existenþei sale. Aºa-numitele „morþi”, ale literaturii, nu sunt decât percepþii eronate, ale celor ce vor sã aibã, din prezent, perspectiva ºi asupra modului în care viitorul va percepe, acest
ÝKEION
Interviu
66
prezent, însã preocuparea excesivã pentru prezent, pentru modul în care vom fi receptaþi, noi, cei de astãzi, denotã tocmai sterilitatea prezentã a spiritelor ce-ºi pun aceastã problemã. Ca atare, este problema lor, nu a literaturii române contemporane.
7. Credeþi cã existã un timp anume pentru creaþie, sau este vorba despre un anumit „program” al scriitorului? La ce lucraþi în prezent?...Pe când o nouã carte?...
Rãspuns: timpul creaþiei este chiar creaþia timpului, mai precis creaþia timpului vieþii noastre… Aºa cã, depinde de felul în care fiecare dintre noi înþelege ºi alege sã-ºi gestioneze viaþa. Dacã mã apuc sã numãr, cred cã în prezent lucrez simultan la vreo… 10 cãrþi!!! Pe de o parte, al treilea volum al trilogiei „Exorcismul tãcerii”, scrisã în colaborare cu Gicã Manole, apoi, un volum de criticã de film, încã unul de exegezã asupra filosofiei antice, ºi încã vreo ºapte cãrþi de experiment literar, asupra cãrora prefer sã pãstrez tãcerea… Cãci, exorcizarea noastrã, prin creaþie, nu înseamnã dizolvarea totalã, în cuvânt, a tãcerii, ci tocmai valorizarea ei…
L6g4@<
Interviu
67
t
ÝKEION
Istoria
68
Sorin CHIREAC
Transnistria sau cum se “fabricã” un popor dupã o reþetã stalinistã
a sfârºitul celui de-al doilea Rãzboi Mondial, Europa pãrea sã-ºi fi recâºtigat libertatea, pregãtitã pentru marele efort de reconstrucþie ce se impunea. Ori, pentru popoarele unei mari pãrþi a Europei Europa Esticã ºi Centralã coºmarului rãzboiului i s-a substituit L
coºmarul comunismului. Dacã nazismul a fost împiedicat, cu mari sacrificii, sã-ºi realizeze planul utopic de a distruge conceptul de „naþiune” pe care trebuia sã-l înlocuiascã conceptul de „rasã” printr-un program eugenic realizat la scarã continentalã, comunismul, de cealaltã parte a extremei, a câºtigat, în mod spectaculos, terenul necesar pentru a-ºi „exersa” propriul program utopic: crearea acelei societãþi ideale fãrã clase sociale antagonice (purtãtoare ale germenilor conflictului social dar ºi motor al progresului) în care individul uman este redus la statutul de... proletar, membru insignifiant al clasei proletarilor. Atât nazismul cât ºi comunismul ºi-au propus sã „reinventeze” omul al cãrei individualitãþi native trebuia distrusã definitiv; pentru a asigura domnia voinþei unice trebuie sã lichidezi în om spontaneitatea, singularitatea, tot ceea ce face caracterul unic al persoanei. În urma acestui proces distructiv ia naºtere „omul nou” un om a cãrui identitate a fost totalmente reconstruitã. Caracteristice secolului XX îi sunt aceste „proiecte de inginerie socialã” a cãror finalitate o constituie ºtergerea individualitãþii bipezilor volubili prin asimilarea lor unor structuri impersonale: „rasa” ºi „clasa”. Dacã tentativa de creare a unei „rase superioare” a fost stopatã cu promptitudine, nu acelaºi lucru se poate afirma ºi despre îndelungul ºi durerosul proces de cristalizare a unei societãþi utopice fãrã clase sociale în care toþi indivizii sunt „egali”. De aici ºi marea dramã a popoarelor europene fost-comuniste a cãror identitate naþionalã a fost, în grade diferite, alteratã sau aproape distrusã. O jumãtate de secol de comunism are efecte severe asupra evoluþiei unui popor; prin însãºi natura sa, doctrina comunistã ºi-a propus sã ºteargã orice urmã de individualitate, de specificitate a unui popor, populaþii sau grup (etnic, confesional, politic, socio-profesional, etc.). Astãzi, la aproape douã decenii de la cãderea Cortinei de Fier, majoritatea popoarelor europene ce aparþinusera blocului comunist îºi mai cautã încã identitatea pierdutã. De mãsura în care s-a þinut contactul cu trecutul anterior ocupaþiei comuniste, de mãsura în care au fost revitalizate ºi reafirmate valorile tradiþionale, depinde în acest moment succesul ori eºecul pe drumul recuperãrii identitãþii furate.
Europa a devenit scena afirmãrii identitãþii popoarelor fost-comuniste. Ori afirmarea unei identitãþi ce se vrea a fi non-comunistã dupã o perioadã de aproape jumãtate de veac de existenþã sub directa supraveghere ºi consiliere a Kremlinului, s-a dovedit, uneori, a fi un lucru greu de realizat. Odatã cu lepãdarea febrilã a statutului de “þarã comunistã” se renunþã la un mod de viaþã (un mod de viaþã dupã care unii vor suspina nostalgici). În cãutarea identitãþii, a unei noi identitãþi, pentru cã nu mai poate fi, în nici un caz, vorba de o recuperare a identitãþii pre-comuniste, se afirmã forþe centrifuge, antitetice, a cãror manifestare capãtã forme violente.
L6g4@<
Istoria
69
t
Apar, astfel, conflictele ce însoþesc proiectele de reconfigurare a identitãþii unei naþiuni, conflicte, tensiuni sociale ce decurg din complexitatea acestei acþiuni ce vizeazã stabilirea ºi impunerea coordonatelor, atributelor identitare. Îmbrãcând forme distincte, ca urmare a specificitãþii codiþiilor ce le declanºeazã, aceste conflicte (desfãºurate pe fundalul diferendelor politice, etnice sau/ºi religioase) scindeazã societãþile post-comuniste, confruntându-le cu frustrarea, nemulþumirea, lipsa de coeziune a diferiþilor actori sociali.
Rãspunsul pe care statele fost-comuniste îl oferã în faþa acestor provocãri þine, desigur, de calitatea ºi (mult mai probabil) interesele celor ce au fost investiþi cu migãloasa sarcinã de reclãdire a identitãþii naþionale clasã politicã, guvernanþi dar ºi de, lucru vital, acþiunea societãþii civile (ca factor moderator).
Astfel, conflictele din fosta Iugoslavie, din Cecenia sau din Transnistria dovedesc pânã unde poate merge efortul de recuperare/reclãdire a identitãþii naþionale. În spaþiul fost-iugoslav conflictele au izbucnit cu o amploare inimaginabilã, antrenând intervenþia forþelor NATO. Trebuie subliniat faptul cã Iugoslavia, ca stat federativ, întrunea toate condiþiile izbucnirii conflictelor interetnice dupã dizolvarea sistemului comunist. Soluþiile oferite pentru rezolvarea situaþiei tensionate apãrute între diferitele etnii ce populau spaþiul iugoslav (conflictul apãrut pe fondul tensiunilor interetnice are ºi conotaþii subtil religioase) au fost cu totul improprii, ducând la un rãzboi devastator.
În Transnistria, conflictul izbucnit în primãvara lui 1992 opune Republica Moldova ca stat independent din 27 august 1991 regimului separatist de la Tiraspol unde autoritãþile pro-moscovite proclamaserã o nouã „republicã” pe teritoriul Moldovei Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã Nistreanã în componenþa URSS (la 2 sept 1990). Ceea ce este mai grav în aceastã "aventurã transnistreanã " nu este doar instituirea ºi perpetuarea unui regim separatist pe teritoriul unei republici independente ºi suverane, ci efortul susþinut de a opune poporului "moldovenesc" un popor "transnistrean", ceeea ce transformã conflictul din Transnistria într-un conflict interetnic, opunându-i pe minoritarii separatiºti "transnistreni" majoritarilor "moldoveni"; mai mult de atât, s-a urmãrit (ºi acþiunea încã se desfãºoarã) crearea unei noi entitãþi etnice "moldovenii", cãrora li s-a creat o "istorie a moldovenilor" ºi, culmea impertinenþei, o "limbã moldoveneascã" ºi un "dicþionar moldo-român"!!!
Nu putem urmãri iþele încâlcite ale acestei spectaculoase metamorfoze din român în moldovean ºi din moldovean în transnistrean (sau nistrean) fãrã a ne întoarce câteva secole în istoria acestui nedreptãþit pãmânt românesc dintre Prut ºi Nistru numit, destul de impropriu, Basarabia ºi a românilor ce, din dreapta Prutului ºi pânã dincolo de Bug, au fost supuºi unui nemilos proces de slavizare.
În secolele XVII, XVIII ºi la începutul secolului XIX Principatele Române (numele sub care sunt cunoscute acum Þara Româneascã ºi Moldova) cunosc valuri neîntrerupte de calamitãþi de pe urma rãzboaielor ruso-austro-turce duse pe teritoriul lor (foamete, ciumã). La acestea se adaugã înãsprirea regimului fiscal practicat de puterea suzeranã (Imperiul Otoman) în condiþiile instaurãrii domniilor fanariote la începutul secolului al XVIII lea (în 1711 în Moldova ºi în 1716 în Þara Româneascã). Mii de români emigreazã atunci din Principate cãtre sud, în Þara Turceascã sau cãtre est în Þara Tãtãrascã, de unde vor ajunge apoi în Rusia. Locuitorii din Transilvania (mai ales cei din localitãþile grãnicereºti, români ºi secui) ºi Banat (grãnicerii sârbo-români) emigreazã la rândul lor spre Rusia din cauze incluzând, alãturi de înãsprirea regimului feudal ºi a regimului fiscal, acþiunile de catolicizare ºi demilitarizare la care sunt supuºi. La emigrarea spontanã din Moldova, Transilvania sau Banat înspre teritoriile neocupate din Transnistria (la Balta, Râbniþa, Dubãsari) ºi de acolo mai departe se adaugã acþiunea de colonizare a împãrãtesei Ecaterina a II-a, care întemeiazã sate de
ÝKEION
Istoria
70
grãniceri pe mãsurã ce elibereazã teritorii în urma rãzboaielor cu turcii. Pentru românii din Moldova ºi Þara Româneascã, cele ºase rãzboaie (desfãºurate
între 1710-1711, 1716-1718, 1736-1739, 1768-1774, 1787-1792 ºi 1806-1812) generate de aºa-numita "chestiune orientalã" au constituit, sub aspectul revendicãrilor naþionale, un progres incontestabil. "Chestiunea orientalã" aducea în atenþia marilor puteri europene (Austria, Rusia, Anglia, Franþa) o "chestiune româneascã". Soarta românilor a ajuns subiect de discuþii în dezbaterile internaþionale, pãcile încheiate în urma rãzboaielor ruso-austro-turce având prevederi destinate Principatelor. Puterea otomanã suzeranã a fost constrânsã sã garanteze privilegiile Principatelor însã trebuie sã privim ºi reversul situaþiei : dacã presiunea politicã ºi economicã exercitatã de Poartã asupra Principatelor este într-o evidentã scãdere, concomitent, se înregistreazã o creºtere apreciabilã a influenþei Rusiei în Principatele Române mai ales dupã pacea de la Kuciuk-Kainargi (încheiatã în 1774 în urma rãzboiului ruso-turc dintre anii 1768-1774). Rãzboiul ruso-austro-turc din 1787-1792 ºi pacea încheiatã între ruºi ºi turci la Iaºi (9 ianuarie 1792) aducea Rusia þaristã la Nistru, la graniþa cu Moldova. Urmãtorul pas al politicii expansioniste ruseºti (ce urmãrea acapararea a cât mai multe teritorii pe seama Imperiului Otoman) a fost anexarea teritoriului dintre Nistru ºi Prut ce reprezintã jumãtatea esticã a Moldovei (cunoscutã astãzi sub numele impropriu de Basarabia) ca urmare a pãcii de la Bucureºti (încheiatã la 28 mai 1812, în urma rãzboiului ruso-turc din 1806-1812) ºi a trãdãrii fanariotului Moruzzi.
Dupã 1792, când zone de la est de Nistru locuite de o populaþie româneascã (moldoveni) au intrat sub controlul Rusiei þariste, evenimentele istorice ulterioare (îndeosebi anexarea Moldovei dintre Nistru ºi Prut în 1812) au contribuit la construirea memoriei ºi identitãþii locuitorilor din acest teritoriu. Dacã pânã la 1792, moldovenii constituiau populaþia majoritarã a regiunii, pe parcursul "perioadei dupã 1792 ei sunt în continuã diminuare, parþial din cauza emigraþiei ruse ºi ucrainene, parþial din cauza slavizãrii masive a etnicilor români din regiune, încât moldovenii devin dupã primul sfert al secolului XIX, doar a doua comunitate ca mãrime a provinciei, dupã ucraineni".
Izbucnirea rãzboiului civil în Rusia între 1917-1922 ºi constituirea Uniunii Sovietice marcheazã o nouã etapã în procesul de deznaþionalizare a românilor de la est de Prut pânã dincolo de Bug. Autoritãþile bolºevice iniþiazã un vast program de "autonomizare". În aceste condiþii, în octombrie 1924, în partea vesticã a Transnistriei a fost creatã Republica Autonomã Sovieticã Socialistã Moldoveneascã (RASSM), cu capitala în oraºul Balta, iar din 1929 la Tiraspol. RASSM fãcea parte din Republica Sovieticã Socialistã Ucraineanã ºi
2avea o suprafaþã de 8, 5 mii km .Întrucât moldovenii transnistreni sunt supuºii Imperiului Rus încã din 1792, patria pe
care a conservat-o memoria lor colectivã a fost Moldova, nu România, aceºti oameni se ºtiu moldoveni ºi nu români, se ºtiu cetãþeni ai Rusiei, nu ai României. Românii transnistreni nu au conservat în memoria lor colectivã un 1859, un 1918… anul 1944 nu a fost de ajuns pentru consolidarea unei conºtiinþe româneºti. Mai mult decât atât, prezenþa românilor "basarabeni" în 1941 1944 în armata românã ce trecea Nistrul ºi care au luptat pentru "cauza unitãþii româneºti" sub tricolorul regal, a fost consideratã drept o ocupaþie de cãtre moldovenii transnistreni.
La aceasta se adaugã o acþiune masivã de rusificare atât sub regimul þarist cât ºi sub cel sovietic. Chiar interludiul în care, pentru scurtã vreme, se deschid în Republica Autonomã Socialistã Sovieticã Moldova ºcoli moldoveneºti, e profund marcat de ideologia opoziþiei români/moldoveni. În manualele elaborate cu acest prilej, moldovenii sunt izolaþi de români ºi prezentaþi ca slavi; scrierea readoptã alfabetul chirilic dupã numai câþiva ani de utilizare a alfabetului latin; studenþilor formaþi în R.A.S.S.M. li se interzice sã predea în afara graniþelor acesteia (întrucât republica a investit în educaþia lor ºi înþelege sã-i pãstreze); o parte dintre
L6g4@<
Istoria
71
t
ºcolile existente se închid de altfel nu numai din lipsã de învãþãtori, ci ºi la cererea expresã a pãrinþilor moldoveni care constatã cã ele reduc ºansele de reuºitã ale copiilor lor.
Pe fundalul dezintegrãrii URSS-ului, un ºir de republici s o v i e t i c e î º i p r o c l a m ã suveranitatea. Acest proces s-a soldat cu adoptarea de cãtre P a r l a m e n t u l R e p u b l i c i i Moldova, la 23 iunie 1990 a Declaraþiei de Suveranitate. Ca rãspuns la paºii fermi ai câtorva republici spre obþinerea independenþei, conducerea URSS aplicã tactica stimulãrii separatismului în republicile "rãzvrãtite". La 2 septembrie 1990, la Tiraspol are loc "cel d e - a l d o i l e a c o n g r e s extraordinar al deputaþilor sovietelor de diferite niveluri" din unele localitaþi nistrene, la care este proclamatã o nouã "republicã" pe teritoriul M o l d o v e i R e p u b l i c a S o v i e t i c ã S o c i a l i s t ã Moldoveneasca Nistreanã în componenþa URSS.
Republica Moldova a apãrut ca stat independent la 27 august 1991 în calitate de
succesor al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneºti (RSSM). RSSM, la rândul sãu, a fost
constituitã în 1940, dupã anexarea de catre URSS a Basarabiei (spaþiul dintre râurile Prut ºi 2
Nistru cu denumirea Basarabia). Teritoriul RSSM (37 mii. km ) a fost constituit din Basarabia
ºi o parte din teritoriul fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneºti
(RASSM). Pentru justificarea expansiunii teritoriale ºi creãrii statalitãþii "sovietice socialiste
moldoveneºti" statul sovietic a promovat o politicã durã de deznaþionalizare ºi de creare a
"noului popor", celui "moldovenesc". Instrumentul principal al "moldovenismului sovietic" a
fost românofobia, inoculatã prin toate mijloacele statului totalitar (deportãri, nimicirea fizicã a
intelectualitãþii, foametea artificialã din 1947, "spãlarea creierelor" etc.). Trecutul istoric
diferit ale acestor douã pãrþi componente a RSSM, ca ºi structura etnicã diferitã a populaþiei,
ÝKEION
Istoria
72
au determinat atitudini dominante diametral opuse la procesele politice ce au urmat dupã 1985.În condiþiile politicii de perestroika, iniþiate de Mihail Gorbaciov în 1985, în toate fostele
republici unionale a devenit posibilã abordarea problemei emancipãrii naþionale a populaþiei autohtone. Aceste douã momente, emanciparea naþionalã a populaþiei autohtone ºi transformarea RSSM într-un stat independent, au provocat o atitudine ostilã în centrele industriale din zona de est a Republicii Moldova. Starea de spirit dominantã din aceastã regiune ºi greºelile tinerei democraþii din Moldova au fost abil exploatate de cãtre conducerea URSS, iar dupã 1991 de Federaþia Rusã. La agravarea situaþiei au contribuit ºi trupele fostei Armate a 14-a, ale cãrei unitãþi au fost dislocate dupã 1945 în oraºele din zona de est a Republicii Moldova. Aceastã suprapunere de factori negativi a provocat în primãvara anului 1992 un conflict armat de proporþii dintre puterea constituþionalã ºi regimul separatist, în urma cãruia ultimul a instaurat controlul deplin asupra 12% din teritoriul Republicii Moldova.
Un paradox, care a provocat nedumerire în partea dreaptã a Nistrului, a fost solidarizarea majoritãþii românilor moldoveni cu acþiunile regimului de la Tiraspol. De ce nu se accepta tricolorul, grafia latinã, de ce moldovenii transnistreni nu vor sã-ºi spunã români?
Emanciparea naþionalã a fost consfinþitã prin acte politice. La 31 august 1989, limba românã este proclamatã limba de stat, la 27 aprilie 1990 este adoptat tricolorul ca steag de stat ºi la 23 mai 1990 Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã devine Republica Moldova. Prezenþa alfabetului latin ºi a tricolorului pe malul stâng al Nistrului era resimþitã ca o insultã de nesuportat. La o sãptamanã de la adoptarea legii la Chiºinãu, sovietul local din Tiraspol "interzice" arborarea steagului Moldovei în oraº (30 aprilie, 1990); peste cateva zile o decizie similarã la sovietul orãºenesc din Tighina (2 mai, 1990) ºi cei din Râbniþa (8 mai, 1990); urmeazã o serie de mitinguri la Tiraspol împotriva acceptãrii tricolorului ca steag de stat (7-8 mai 1990). La 12 martie 1991, "sovietul suprem" de la Tiraspol interzice folosirea alfabetului latin pe teritoriul "republicii nistrene". Neacceptarea limbii române ºi a tricolorului ca steag de stat au constituit motivele simbolice, care au declanºat conflictul transnistrean.
În paginile ce urmeazã voi încerca sã prezint modul în care, prin intervenþii repetate
asupra imaginarului unui grup, se poate construi "o nouã realitate etnicã". "Crearea" unui "popor transnistrean" diferit de cel "moldovenesc" sau "crearea" unui "popor moldovenesc" diferit de cel român fac parte, fãrã nici o urmã de îndoialã, din aceeaºi strategie de deznaþionalizare, de slavizare (rusificare) a românilor dintre Prut ºi Nistru (cât priveºte românii din stânga Nistrului, slavizarea lor e consideratã deja un succes).
Reprezentãrile sociale, conservate în memoria colectivã, s-au format prin intermediul istoriei rescrise ºi falsificate. Practicile "rescrierii istoriei" erau utilizate pe larg în întreg spaþiul comunist. Propaganda sovieticã prin minciunã ºi invenþie, prin politica de rusificare ºi deznaþionalizare avea ca scop ºtergerea trecutului ºi construirea altuia convenabil. Dominaþia politicã instauratã în acest teritoriu, prin tactici de propagandã inoculeazã în memoria colectivã a populaþiei din stânga Nistrului o identitate specificã "un popor" ºi "o þarã" "poporul moldovenesc" ºi "RASSM". În timpul celor 70 de ani de putere sovieticã în regiunea din stânga Nistrului, prin mecanisme de ºtergere a memoriei se urmãrea erodarea tuturor urmelor ce ar confirma identitatea româneascã a locuitorilor din acest spaþiu.
Astfel s-a creat un "om nou", numit de A. Zinoviev homo sovieticus, care putea fi întâlnit oriunde, în fosta URSS.
Acest homo sovieticus puternic implantat în mentalitatea populaþiei din stânga Nistrului de cãtre propaganda comunistã se menþine încã prin politica dusã de regimul instaurat la Tiraspol. În memoria colectivã se pãstreazã o Uniune Sovieticã în miniaturã, o lume a
L6g4@<
Istoria
73
t
dreptãþii, a fericirii, o lume securizantã. "Uniunea Sovieticã in miniaturã" exprimã nostalgia dupa perioada sovieticã,
alimentatã de presa scrisã din raioanele de Est ale Republicii Moldova prin abundenþa stereotipiilor de limbaj, inspirate din tezaurul sovietic al vechii limbi de lemn.
Limba de lemn este un subsistem al unei limbi desemnând, mai ales, elemente lexicale, dar ºi unitãþi frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de cliºee încremenite, imitate, dar ºi impuse de puterea politicã, difuzate prin repetare, prin utilizarea frecventã anihilându-se gândirea maselor, care pot deveni supuse unor sugestii colective.
Ca stereotipii de limbaj în presa scrisa din raioanele de est ale republicii Moldova se delimiteazã:
· Slogane ce amintesc de perioada partidului unic: "suntem internaþionaliºti!"; "avem nevoie de o Casã Comunã un Stat Mãreþ!".
· Abundenþa de verbe mobilizatoare (verbe la imperativ, viitor sau conjunctiv): "sã ne unim, fraþi ºi surori popor al Rusiei, Ucrainei ºi Belorusiei"; "noi impreunã încã nu am realizat totul. Sã ne susþinem pentru victorie".
· Caracterizãri pozitive, pentru regimul din Tiraspol, la superlativ: "Igor Nicolaevici Smirnov este garanþia pãcii ºi stabilitãþii, o autoritate ce nu are o alternativã destoinicã".
Este explicabil în acest sens, cum este preluat acest mesaj de o parte a populaþiei nostalgicã încã dupã vechile structuri. Prin intermediul discursului mediatic se consolideazã imaginea de homo sovieticus, dat fiind faptul cã "menþinându-se stereotipiile de limbaj, se menþin ºi stereotipii comportamentale". Aceste stereotipii de limbaj verbele mobilizatoare însoþite de caracterizãrile pozitive ale regimului de la Tiraspol pãstreazã nostalgia URSS ºi "justificã" crearea ºi consolidarea "republicii moldoveneºti nistrene".
Comunicarea mediaticã prin presa scrisã din stânga Nistrului abundã ºi în utilizarea frecventã a modului imperativ. Folosirea modului imperativ poate fi privitã ca expresie predilectã a autoritarismului, fie ca reflex al unui autoritarism mascat sub diferite forme care acþioneazã ºi în sensul suprimãrii libertãþii de iniþiativã a destinatarului. Astfel, prezenþa imperativului poate constitui un indicator al fenomenelor de autoritarism dintr-o societate. In aceastã ordine de idei, caracterul totalitar al regimului de la Tiraspol este evident.
În societatea sovieticã erau prezente ritualurile. Ritualurile aveau menirea de a celebra momentele de cotiturã din viaþa personalã, momente de iniþiere în grupuri sau instituþii, aniversãrile istorice. Peste calendarul tradiþional al sãrbãtorilor religioase s-au suprapus festivitãþi de celebrare a muncii, a unor evenimente din istoria Partidului Comunist sau a unor grupuri sociale determinate prin criterii de vârstã sau profesionale. În anii "marii terori" - când Stalin afirmase public cã "viaþa devenise mai veselã ºi mai bunã" - ºi-au fãcut apariþia noi sãrbãtori de celebrare a grupurilor profesionale. Astfel, au apãrut "ziua minerilor", "ziua marinarilor", "ziua aviaþiei", "ziua tanchiºtilor", "ziua învãþãtorului" etc. - cu mesaje ºi ceremonii transferate apoi în toate þãrile intrate sub influenþã sovieticã. Aceste reprezentãri sociale remanente supraveþuiesc multã vreme realitãþilor sociale care le-au generat ºi provoacã o rezistenþã la schimbare. Aceste ritualuri sunt pãstrate ºi în prezent în "autoproclamata republicã moldoveneascã nistreanã" - sãrbãtori de celebrare a grupurilor profesionale, pagini din "istoria statului nistrean" care contribuie la edificarea în mentalul populaþiei a unei "noi istorii" - "istoria statului transnistrean". Funcþia lor este mobilizatoare în sensul conservãrii "omului nou". Fruntaºii sunt evidenþiaþi, li se oferã diplome ºi medalii, sunt popularizaþi în presã în cliºeele "limbii de lemn".
Dupã dezmembrarea Uniunii Sovietice, în fostul spaþiu sovietic ºi în þãrile satelit s-a început, dupã cum menþiona S. Moscovici, procesul reorganizãrii memoriei. Fostele denumiri
ÝKEION
Istoria
74
de bulevarde ºi strãzi, care în special purtau numele de V. I. Lenin, I. V. Stalin au fost înlocuite cu numele unor personalitãþi marcante din istoria fiecãrui stat. În regiunea de Est a Republicii Moldova însã, se pãstreazã acest "Imperiu Sovietic în miniaturã", aceleaºi denumiri de strãzi, aceleaºi ritualuri, ºi, "pãstrându-se amintirea" timpurilor comuniste, se amplificã nostalgia dupã aceastã perioadã. Astfel, la cei 70 de ani de putere sovieticã se mai adaugã "cei 17 ani de consolidare a "statului transnistrean" ºi schimbarea întârzie în istorie.
"Poporul moldovenesc" ºi "RASSM", inventate de cãtre Stalin, sunt conturate dupã 1990, în raioanele de est ale Republicii Moldova într-o identitate nouã "poporul transnistrean" ºi "RMN" (Republica Moldoveneascã Nistreanã). Presa din stânga Nistrului, speculând cu imaginarul colectiv (evenimente istorice, reprezentãri, credinþe, amintiri din perioada sovieticã, cât ºi din perioada celor 17 ani de "existenþã" a autoproclamatei "RMN"), continuã sã construiascã o identitate "nouã" pentru populaþia din stânga Nistrului "poporul transnistrean".
Se remarcã în presa scrisã preponderenþa ºi utilizarea abuzivã a sintagmelor "Transnistria", "Republica Moldoveneascã Nistreanã", "popor transnistrean" (în 10 articole analizate din perioada 1 ianuarie 1 martie 1992 a ziarului "Äíåñòðîâñêàÿ ïðàâäà" acestea apar de 73 ori, mult mai frecvente chiar în perioada 11 septembrie 15 noiembrie 2001, în 10 articole 94 ori); dar cuvintele pot manipula. "Puterea cuvintelor" poate fi imensã. Repetiþia mãreºte probabilitatea acceptãrii, "tot ce atinge repetiþiile banale ale existenþei devine trãsãtura esenþialã în mentalitate".
Utilizarea frecventã a cuvântului Transnistria, în presa scrisã din stânga Nistrului ar putea crea o "identitate aparte" pentru locuitorii din raioanele de est a Republicii Moldova. Pentru justificarea ºi întãrirea acestei "identitãþi aparte" a "poporului transnistrean" se invocã ºi "argumente istorice" ºi anume faptul ca Transnistria nu ar fi þinut românesc, deoarece, în perioada când Basarabia ºi Bucovina s-au unit cu România, regiunea din partea stângã a Nistrului nu a fost inclusã. În acest context se vorbeºte de "dreptul poporului la autodeterminare". Folosirea sintagmelor "Transnistria", "republica moldoveneascã transnistreanã", "popor transnistrean" creeazã o identitate specificã ºi o percepþie diferitã a spaþiului din raioanele de est ale Republicii Moldova, ca fiind un spaþiu distinct conturat în "partea stângã ºi partea dreaptã a Nistrului". Astfel, se denatureazã "percepþia integritãþii teritoriale a Republicii Moldova" si "federalizarea Republicii Moldova", vãzutã de liderii smirnoviºti ca o soluþie pentru conflictul transnistrean, poate deveni o "realitate în imaginarul colectiv". Adecvatã scopurilor de "federalizare a Moldovei", regimul separatist induce populaþiei din stânga Nistrului o imagine (reprezentare) a "poporului transnistrean" printr-o "singurã voce" (dirijatã de regimul totalitar de la Tiraspol, opoziþia find aproape inexistentã).
Dar care ar fi acest "popor transnistrean"? Imaginea construitã prin presa scrisã integreazã trãsãturile "muncitorului rus, ucrainean, moldovean", uniþi în baza sloganului "suntem internaþionaliºti"; între aceºtia nu apar divergenþe, "deoarece limba rusã este proclamatã limbã de stat alãturi de cea ucraineanã ºi moldoveneascã".
Utilizarea obsesivã a sintagmelor "popor transnistrean", "republicã transnistreanã", în combinaþii cu adjectivul "nou", constituie elementele decisive în fundamentarea unui "popor nou - a poporului transnistrean". Privite din perspectiva finalitãþii persuasive, mijloacele mass-media apar nu doar în ipostaza de instrument de "circulaþie liberã a informaþiei, ci ºi în rolul de blocare ºi deformare a ei". O imagine sau informaþie structuratã într-un anumit fel "construieºte" o anumitã percepþie a evenimentelor în memoria colectivã. Respectiv, anumite cuvinte asociate evenimentelor creeazã atitudini negative sau pozitive. Este conºtientizat faptul cã nu este reflectat adevãrul în ziare. Ziarele din Republica Moldova nu sunt citite, fiindcã nu existã posibilitatea. Se aduc învinovãþiri ºi posturilor de radio ºi TV din partea dreaptã a Nistrului, care, la fel, nu întotdeauna reflectã adevãrata situaþie. Acest
L6g4@<
Istoria
75
t
fapt creazã o frustrare, comparativ cu perioada ce a urmat dupã emanciparea naþionalã din 1989.
În ultimul timp, tot mai des se vehiculeazã principiul celor “douã maluri”. Privit prin perspectiva intergrupuri, conflictul transnistrean are o explicaþie în "uºoara diferenþã de psihologie a moldovenilor transnistreni faþã de moldovenii basarabeni"."Caracterul distinct" al locuitorilor din stânga Nistrului a fost conturat în baza unei "identitãþi" inventate prin proiectul stalinist de deznaþionalizare ºi rusificare deportãri masive, strãmutãri de populaþie, purificare etnicã. Acest proiect de inginerie naþionalã a fost dublat întotdeauna ºi de conturarea opoziþiei "noi" "ei". Doar prezenþa categorizãrii sociale "noi/ei" este suficientã pentru a declanºa prejudecata ºi discriminarea, uneori chiar în absenþa conflictelor reale dintre grupurile sociale.În timpul perioadei sovietice aceastã opoziþie avea aspectul "noi" modovenii transnistreni ºi "ei" basarabenii.
Una din soluþii pentru rezolvarea conflictelor intergrupuri ar fi decategorizarea (diminuarea distincþiilor categoriale). În aceastã ordine de idei, în perioada emancipãrii naþionale din 1989, decategorizarea ar fi însemnat pentru locuitorii din stanga Nistrului acceptarea simbolurilor unui nou stat ºi a "identitaþii româneºti". Însã, diminuarea distincþiilor categoriale, în unele cazuri, poate fi perceputã ca ameninþãtoare ºi în consecinþã se intensificã motivaþia de a le afirma. Comparaþiile pe care locuitorii din stânga Nistrului le fãceau între "cele 2 maluri", cât ºi între moldoveni ºi români, erau percepute ca ameninþãtoare. Termenul de "român" era pentru transnistreni o insultã ( se specula în legãturã cu participarea României la al doilea razboi mondial, abuzurile administraþiei româneºti, etc.).
Imaginea României, promovatã prin presa din stânga Nistrului era negativã: economie precarã, conflicte interetnice - confruntãrile sângeroase dintre români ºi maghiari de la Târgu Mureº din 1990, mineriade, sãrãcie. Aceste efecte ale propagandei se repercuteazã la nivelul atitudinii ºi comportamentului. Cum putea fi acceptatã o asemenea identitate "ameninþãtoare" în locul celei "securizante" de homo sovieticus? Aceste distincþii categoriale nu fac decât sã conserve ºi mai mult "identitatea moldoveneascã" sau, mai nou, varianta "identitãþii transnistrene".
(extras din Memoria colectivã ºi construcþii identitare în Transnistria, Suhan S., Cojocaru N., Institutul de Politici Publice, Chiºinãu, 2002)
NOTE
1 Serebrean, O., Politosfera, Ed. Cartier, Chisinau, 2001, p. 100.2 Bârsan, V., Masacrul inocenþilor. Rãzboiul din Moldova din 1 martie-29iulie 1992, Ed. Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1993, p. 16.3 Serebrean, O., op cit. 4 Slama-Cazacu, op. cit., p. 71.5Ibid., p. 40. 6 Savulescu, S., Analiza limbajului politic, SNSPA, note de curs, 2001, p. 52.7 Betea, L., Psihologie politicã, Ed. Polirom, Iaºi, 2001, p. 226.8 Neculau, A., O perspective psihologicã asupra schimbãrii, in A. Neculau (coord.), Psihologie socialã, aspecte contemporane, Ed. Polirom, Iaºi, 1996.9Slama-Cazacu, T., op. cit, p. 48.10 Ricoeur, P., Memoria, Istoria, Uitarea, Ed. Amarcord, Timiºoara, 2001.11Serebrean, O., op. cit., p. 129.12 Bourhis, R. Y., Gagnon, A., Moise, L. C., Discriminare ºi relaþii intergrupuri, în R. Y. Bourhis, J. F. Leyens (coord.), Stereotipuri, discriminare ºi relatii intergrupuri, Ed. Polirom, Iaºi, 1998, p. 146.
ÝKEION
Istoria
76
L6g4@<
Istoria
77
t
ÝKEION
Istoria
78
ON-LIN
E
NOINE
-L
ON-LINEO -LI EN
N
N NO -LI E
CHTA
C ATH
CHAT
CHAT
CHAT
L6g4@<
Jurnal
79
t
Lavinia DUMITRU
Monolog virtual
tii, m-am gandit de ce nu as vrea sa mor…. Desi cred ca moartea nu reprezinta decat o trecere sau mai de graba o Srevenire la complet…Contopindu-ma cu TOTUL si in
conditiile pastrarii individualitatii mele as avea o perspectiva completa asupra a tot ceea ce exista! As avea toate raspunsurile, cunoasterea ar fi completa, posibilitatile ar fi infinite. Ori
tocmai aceasta omnipotenta data de redevenire ca Dumnezeu nu mi-o doresc…Ar disparea CAUTAREA, ar disparea INCERCAREA, ar disparea INCERTITUDINEA, ar disparea PROBLEMELE, EXPERIENTELE, ZBATEREA NESIGURA A IUBIRII, ar disparea UMANUL…
Si chiar sunt indragostit de starea de a fi om…
Amputarea infinutului, sentimentul ca suntem singuri, ca e dificil, ca iubirea nu e niciodata suficienta, ca Dumnezeu nu e destul pentru fiecare, temerile de orice fel, etc, etc, desi sunt false, sunt doar iluzii date de o intelegere redusa a mea insami, sunt cele care ma definesc si ma motiveaza in dragostea mea de mine - si prin extensie - fata de oameni.
Faptul ca esti imi e suficient! Accesul limitat la tine, acapararea ta de catre un alt sistem relational la care nu am acces, etc cu toate inconvenientele si trairile generate, imi slefuiesc gandirea, imi mentin atentia concentrata la tine, forteaza imaginatia sa genereze perspective ce se vor materializa, imi perfecteaza comportamentul, imi nuanteaza reactiile, sporesc gradul de intelegere atat a mea cat si a ta, maresc empatia - si deci, contureaza tot mai mult ideea ca suntem una! Noi doi, si noi toti!
Ori intelegand ca orice imi oferi (un zambet, o privire, un gand, etc) sunt maximum a ceea ce ai vrut sa-mi dai la un moment dat in asa fel incat au plecat din tine si care te fac sa te simti in acord cu tine si cu ceea ce simti ca vrei sa fii in acel moment, INSEAMNA CA PERPETUU IMI OFERI TOTUL! Si daca permanent imi oferi TOTUL ce as mai putea cere? Si pe langa toate acestea iti traiesti sentimentul de a fi liber, iubit, si poti sa te manifesti in interiorul relatiei noastre ca ceea ce vrei tu sa fii si sa devii si nu ca ceea ce as vrea eu…
PS 1: Se spune ca Dumnezeu ar fi zis: Mergeti oriunde si traiti orice pentru ca in intalnirile voastre v-am trimis numai ingeri!
Ma simt pustie acum…nu pot gasi sentimentele pe care o data le-am avut…tristete…tristete transformata in depresie…depresia transforma zambetele in lacrimi…lacrimile in durere…durerea in bucati…nu mai vreau ura!nu exista sange sa mi ajunga mie…ia!nu sunt eu!nu te pot vedea!oare sunt chiar eu aici,sau esti tu?oglinzile nu ma pot ajuta,cred…pentru ca nu-i imaginea mea….lacrimi pe obraz…imagini din trecut ma
Bine ai venit in viata mea, Ingeras!
ÝKEION
Jurnal
80
asalteaza…ma plimb pe strada…oamenii ma privesc ciudat…neobisnuit…sun chiar eu ?un prieten….sunt oare dusmanul meu sau este ceva mai mult aici decat o cutie cu pastile ?unde e schimbarea ?lumina e aici…o simt in ochii mei…grabeste-te….se stinge incet…unde esti ?am nevoie de tine pentru a ma opri din tremurat…fiorii ce ma cuprind…tine-ma de mana !am nevoie de tine !
Desenez bucati de vise…vazand,simtind,pasandu-mi,sarutand,plangand….sunt in drum…spre…tine ?...este asta usa ta ?este!adica trebuie sa fie!vrei?...vrei sa ma imbratisezi ?eu sunt rece….atat de rece…trebuie sa ma uit mai adanc in inima mea ?poate voi descoperi lucrurile care au sfaramat-o…sau sa caut undeva in sufletul meu ?mi-e frica sa nu inghet….e atat de rece…
Fisurile lasa urme ce se vindeca…as vrea sa am mai multe de astea…inauntru…am oglinzi sfarmate cu bucatile lor in inima mea…ochii mi se umezesc…am auzit ca se numesc lacrimi…eu le numesc doar fericire din cand in cand..uita-te la mine!tu crezi k eu pot zambi?da pot!pentru ca nu vreau sa ma mai vezi suferind…acum imi eliberez lacrimile doar in interior…pentru ca u nu poti vedea in spatele zambetului un rau de lacrimi din ochi…ploaia cade atat de linistit…maine s-ar putea sa fie ultimul azi si mi e frica…sa nu ma innec in piscina creata de lacrimile mele…am nevoie de o mana pt a ma sustine in spatele linie in care…daca sar si te las…totul va fi bine…
Ma gandesc la tot ce am si ce nu am, la tot ce vreau si ce nu vreau,la tot…Fantasme imi impanzesc privirea pierduta si fara speranta pasesc spre infinitul obscur.Doar o minune ma poate salva de deznadejde.Si iata minunea mea invaluita de caldura inimii ce topeste orice ghetar din oceanul durerii.. O simpla privire ma face sa renunt la orice grija, un simplu zambet imi descreteste fruntea impovarata de probleme, o simpla atingere imi coloreaza universul palid.
Din ce in ce mai intens, un sentiment ciudat se instaleaza in mine si ma conduce spre culmile fericirii.Fiecare sarut ma incalzeste din ce in ce mai tare, pana la epuizare. Ma strange in brate, iar corpul lui imi arde pielea sub forma unui foc al iubirii. Nu ma doare, nu ma ustura, dar simt cum piatra din jurul inimii mele se sparge la fel ca si coaja unui ou prin care isi face loc un pui galben auriu…iubirea. As vrea sa pot spune mai multe, dar lacrimile imi inunda vocea si imi ineaca orice durere. Doar fericirea izbucneste prin picaturile sarate ce aluneca usor pe valea de nesfarsit a obrajilor mei. Senzatia de implinire imi umple sufletul nou nascut…oare sa fie adevarat, sau e un alt fruct al imaginatiei mele, sau…e dragostea mea pentru tine… ?!
Nimeni nu scapa de suferinta din dragoste. Barbati sau femei, tineri sau batrani, saraci sau bogati,: pe toti ii atinge in egala masura, o data sau de mai multe ori in viata. O durere pe care am simtit-o, cu siguranta, fiecare dintre noi. Cand te indragostesti nebuneste si esti respins, cand o relatie se destrama si „omul vietii” dispare, lasand in urma sa doar cioburi de vise.
Te simti tradat si pierdut, umilit si jignit. Cauti ascunzisuri si fugi de lume, suferind in tacere. Stai noaptea cu ochii atintiti pe tavan si-ti compatimesti neputinta. Abia daca mai pui ceva in gura sau, dimpotriva, te agati cu disperare de frigider. Fumezi tigara dupa tigara ori iti ineci amarul in alcool. Te simti parasit de Dumnezeu si de lume, inutil, fara nici o valoare, fara speranta. Asteptand, totusi, cu inima zvacnind in piept, un semnal.
O stare psihica anormala? O rana sufleteasca, vindecabila in timp? Un amestec daunator de vanitate lezata, teama de siguratate, mahnire produsa de pierderea unei persoane dragi? Sau o boala grava si-adevarata, care iti ameninta trupul si viata, sfarsind in depresie, ba chiar si in moarte prin sinucidere?.....atinge-ma in suflet asa cum ai facut-o de atatea ori,pastreaza o lacrima pt clipa in care ma vei pierde,vei pierde iubirea unui suflet mult prea trist.....ma tem sa mai sper,sa mai
L6g4@<
Jurnal
81
t
strig....am obosit sa te chem sa-ti promit fericire,sa lupt si sa cred ca exista in tine iubire.....tu stii ca eu nu plec,raman pe veci aici si te astept,sperand sa-mi auzi macar pt o clipa durerea.Ma aud strigand zi de zi in zadar,suspinand dupa buzele tale....te aud implorand iar iubire...fara sa stii ca in suflet ai s-o gasesti....te doare durerea ce-un suflet rebel ti-a daruit-o...te rog uita si mergi mai departe,permite-mi sa sper ca te voi avea…..
PS : sufletul meu nu stie alta cale ,decat cea a invingatorilor...nu l-a invatat nimeni cum e sa mergi pe celalalt drum...si, crede-ma, nu e nici comod, nici vessel…nu stiu ce sa ma fac fara tine...innebunesc incet...
... te`am visat, ca dimineata sa ma suni... hold your nose cuz here goes the cold water ...inca mai tremur cand aud vocea ta, cand iti vad zambetul si razi... imi tot repet NO MORE GAMES ,dar nu reusesc sa ma conving... si atunci suferinta mea se amplifica , pentru ca starile in care trec acum sunt atat de dureroase ... pot sa te uit, pot sa trec peste tine... oare ? ... nu pot sa cred ca inca mai am sentimente pentru tine, cand am fost atat de sigura ca ti`am dat drumul, banuiesc ca faptul ca ai plecat din viatza mea nu ii tot una cu a da drumul cuiva ... nu pot sa cred ca am distrus un om pentru tine si ca am putut crede si pentru un minut ca tu eshti alesul meu, dar ... vina e a mea, inca iti mai vad mainile sangerand... in visele mele tu esti cel care mori... in visele mele eu is cea care plange, care sufera ... nu tu...
…mai tii minte cand ascultam ore intregi we belong together, daca as fi stiut totul, nu as fi cazut niciodata, nu as fi facut greseala aceea, dar ce nu as da sa fii aici langa mine pentru ca e atat de greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu te mai intorci... da I tried to keep it together but I`m falling apart... si da te vreau inapoi in viatza mea... te vreau inapoi... tot ceea ce vad in somn esti tu... numai pot sa ma gandesc la nimic altceva... sweet love ... da` ce bitter end am avut noi, am fost proasta ca te`am crezut, dar nu stiu ce as face daca te`ai intoarce, probabil te`as ierta... as ierta tot ce am facut, as ierta totul...
Însinguratul (Dana Cernuºcã)
ÝKEION
Jurnal
82
Carmen MAXIM
Prin ochii unui orb
a asez la masa si incep sa mananc...penibil sau nu ma uit in toate directile...in spate...in fata ...oriunde as gasi ceva de care sa ma leg si sa-ti pot spune si tie....dar ceva imi atrage atentia...o clipire un pic mai lunga in care ochii mei au luat o scurta M
pauza si am observat ca totul pare altfel.....si am incercat din nou ,dar de data asta nu am mai fost o clipire ci mi-am inchis ochii pur si simplu...am cazut usor intr-o bezna acoperita de un zgomot mai diferit...am atins farfuria.....si ce aveam in jur si am observat ca totul suna diferit... ...un mic inceput pentru a vedea cum e sa fii in pilea unui orb...o persoana care la prima vedere pare nefericita si care e umbrita de acest necaz...dar totusi pe cat de neajutorati sunt...uneori sunt mai interesanti decat noi... ...sunt unii dintre cei care vad altfel lumea si o fac sa fie asa cum vor ei...a nu vedea nimic nu inseamna a nu simti...ci a trai intr-o lume a sunetelor...in care totul se leaga de ce poti auzi si percepe... ...ce simplu poate fi pentru un orb sa auda la fiecare secunda cate o bataie a ceasului...sau pulsul inimi...sau orice alt lucru ce ajunge la niste decibeli prea fini pentru auzul nostru... Si am ramas asa ...cu ochii inchisi...si chiar am incercat sa ma ridic ...si sa pasesc usor...pas...cu pas...dar niste pasi care ii faceam cu o teama nebuna...pentru ca nu stiam ce urmeaza a se intampla...si m-am oprit... ...din mers...dar nu si din a-mi imagina diferitele stari prin care trece un orb....e special ca poate sa vada totul altfel...pana si dupa respiratia unei persoane isi poate da seama de starea acesteia... ...mie imi era greu sa ma descurc in intuneric...in bezna care o creasem pentru a ma lamuri cum e acea lume...si inca imi este greu sa cred ca vreo persoana isi doreste sa traiasca astfel...si totusi daca ti se intampla vei fi cuprins doar de simple atingeri...o multitudine de zgomote ce-ti sunt cunoscute....si alte lucruri un pic mai noi pentru fiecare dintre noi... Lumea prin ochii unui orb e total altfel...e atat de frumoasa pentru ei...pentru ca isi doresc sa simta totul altfel...iar cand te simt alaturi de ei au in suflet o speranta care creste si mai mult....e bine sa crezi ca oricum ai fi si oricum ai trai e bine sa vrei sa traiesti.... ...daca un orb poate duce o viata normala...si se poate distra si poate simti cam ceea ce simtim noi ,atunci....niciodata sa nu iti doresti decat sa-ti fie bine tie si celor din jurul tau....Si totusi am zis ca m-am oprit...si am deschis ochii...si am fost cuprins de o lumina puternica ...o senzatie ca si cum m-as fi trezit din somn...
Dar a venit seara...si m-am intrebat daca nu cumva de multe ori ne punem si noi in locul orbilor fara sa ne dam seama....si am aflat ca ni se intampla...atunci cand dormim...cand ascultam picaturile de ploaie ce se lovesc de pamant...cand ne ascundem prin visele noastre...cand plecam capul si inchidem ochii fara sa ne dam seama...si toate sunt amestecate in placere si durere...asa cum e si viata mea si a ta...si a unui orb.... Si am vrut sa-ti zic ca toti privim viata altfel...dar trebuie sa fim pozitivi...sa gandim pozitiv..si sa avem o atitudine pesimista...pentru ca nu avem decat de castigat...e ceva ce vine si trece...si asta e viata...si indiferent daca esti normal...daca nu ai vedere sau daca nu poti merge sau orice altceva...important e sa vrei sa mergi mai departe....
L6g4@<
Jurnal
83
t
.Incep
Eram azi sau ieri..sau mi se pare ca exact in clipa asta undeva destul de sus...undeva nu neparat in varf ci pur si simplu in obisnuinta mea...si incercam sa ma vad cum cel din fata mea imi vorbeste...cum cel din fata mea comunica cu mine si isi doreste sa-mi fie alaturi...dar...dar nu a fost sa fie asa pentru ca ceva nu a mers...ceva m-a facut sa cobor "treptele" ceva m-a facut sa vad viitorul si trecutul...sau totul se intampla in mintea mea...era o senzatie care o traiesc doar atunci cand ma simt singur , lispsit de prieteni ,lispsit de nevoia de a fi prezent in realitate...lispsit de mine insumi....si acea senzatie se potrivea perfect si in acel moment de singuratate...trist...chair poate suparat pe mine...suparat ca nu am stiut de la inceput de ce sa ma feres si ce sa accept in viata mea...am pus suflet in tot si inca pun si multi spun ca "pe o parte e bine,sau poate nu e bine" si uneori ma derutez si eu si m pierd in randuri...ma pierd in cifre , in zgomote si in tot ce mi se pare ciudat...ma pierd chair si in "viata"...Singuratatea e o chestie ce o intalnesti la tot pasul chair si acolo unde nu te gandesti...mergi pe strada si vezi chipuri triste..in parcuri....in locuri unde exista grupuri de oameni ce isi doresc viata...dar peste tot exista Singuratatea...e de ajuns sa te uiti la chipul unei persoane si restul vei vedea ca va fi doar o completare...iar simpla falsitate se va divulga la o simpla vorba spusa...si zic ca e de ajuns...
.Oglinda-o alta realitate
Ma uit la mine...ma uit in oglinda si ma regasesc...cum suna chestia asta???Ciudat nu???Dar acum la modul cel mai serios ,ma privesc si ma regasesc...ma pot vedea...imi pot vedea miscarile si pot spune ca in sfarsit sunt mai aproape de mine , dar am o mare problema...pentru ca imi regasesc relitatea inversa...regasesc totul rasturnat...si nimik din ce exista nu are forma perfecta a realitatii...Pana la urma realitatea e inselatoare pentru ca nu avem de unde sa stim cum e ea defapt....cel mult putem sa presupunem ce ne asteapta in viitor...dar sa stim ce va urma...niciodata....Ma tot batea un gand mai devreme ...atunci cand vezi un cersetor pe strada ...e amarat e murdar ...e fara nici pik de vlaga...e lipsit de afirmarea si de iubire...oare ce simti pentru acesta???Dar cand acelasi cersetor e pus in fatza oglinzii...parca ti-l inchipui noaptea tarziu...la un NON STOP satisfacandu-si placerea de a "savura" o bere rece si de a se simti si el un rege al "intunericului...sau cel putin gandindu-se ca totusi e bun si el la ceva...poate sa cerseasca si poate sa bea sa uite de durere...sa vada ca prin efectul ametelii durerea capata alta culoare...E dura aceasta oglinda...la inceput e simpla...obisnuita...si te vezi in ea fara altemodificari...dar ea arata adevarata realitate...iti arata ca nu ceea ce vezi e adevarat...ca dincolo de ce exista sub ochii tai se petrec lucruri ciudate...neintelese si de care lumea spune ca sunt minoritati...fara importanta... Ma doare sa vad ca realitatea e cruda si ca nimik nu e asha cum pare...ma doare sa vad ca exista profitori...ca exista dusmani si ca totul se invarte in minciuna nesfarsita...ma doare ca exista "realitatetea"....si oare de ce... Acum e noapte...e destul de tarziu...dar nu pentru toti...altii abia acum incep sa-si faca " treburile" abia acum incep sa se bucure de mila pe care noi o avem in fiecare zi...auzi cuvintele "da nenea si mie sa-mi cumpar o paine" ..."o paine"??? in niciun caz...oglinda e cea care ne arata totul asha cum trebuie... a zice nu insemana a face ci doar a obtine...credibilitatea e garantata de mila si de injosire...bucuria lor vine din dorinta de a fi mai buni decat cei din categoria lor... E o discriminare sa crezi ca sunt mai porsti ca noi....dar e o prostie sa-i iei in seama...multi nu-ti doresc decat farama ta mila...si apoi totul merge de la
ÝKEION
Jurnal
84
sine... Un exemplu clar e cersetorulpe care il vezi mereu la colt de strada care nu are o mana sau un picioar...sau care e mutilat...la doi pasi se afla si "colectorul" cel care se bucura de profit...exista si acei omeni saraci...credinciosi..si care nu cer ci vor sa munceasca...aceia sunt putini...i-am intalnit fatza-n fatza si pur si simplu nu am putut sa nu observ acea senzatie de respect pe care o au... Un om il cunosti dupa privire...dupa gesturi....dupa cum se imbraca...nu dupa prostiile pe care ti le spune...si asta e valabil si pentru credibilitatea pe care o au multi dar fara un rost.... Am vrut sa subliniez faptul ca fiecare dintre noi ar trebui sa aibe o "oglinda" la el si ori de cate ori are nevoie sa se priveasca in ea...sa vada daca a ramas acelasi om....sau daca s-a schimbat...preferabil in bine :)
.Viata ca un plagiat
Am inchis usa... usor, lent...fara sa ma gandesc la nimic...dar nu am inchis-o in clanta ci pur si simplu am apropiat-o....si asta ca sa fiu mai original ....pentru ca era prea banal sa spun ca am inchis usa...si oricum nu ar fi parut ca ceva iesit din comun...pentru ca lucrul asta il facem cu totii de foarte multe ori... si daca ar fi singurul lucrul pe care il facem cu totii ar fi bine... Viata ca un plagiat...priveste-o astfel pentru ca e imposibil sa nu vezi cum totul seamana cu altceva...orice gest..orice vorba..absolut orice...pentru ca asa suntem noi...cu grija sa fim ca cel de langa noi si mereu cu gandul sa ne dam mari celor ce seamana cu noi si celor ce ar putea sa ne aprecieze... Exista multe tipuri de plagiat...in muzica nici nu mai vb pentru ca oricum nu are rost...dar daca am ajuns ca viata noastra sa se asemene cu a altora din multe puncte de vedere atunci am ajuns..un plagiat...am ajuns ca un obiect...sau ca un robot ce nu face altceva decat sa repete ce vede in jur...si la un moment dat suntem pe punctul sa avem asa zisele ticuri..verbale...de vestimentatie...o copie la indigo a unor idoli...sau a celor pe care ii invidiem sau ii dusmanim...ce pacat... Si atunci cand ne alegem imbracamintea suntem foarte atenti la ce poarta cei din jur...si vom alege ceva apropiat pentru a crea impresia de special...dar mi se pare o prostie...pentru ca practic nu putem crea ceva de la sine...care ne place noua...Deja incepe sa nu mai existe originalul...sau se spune ca e o copie imperfecta a plagiatului...si e foarte buna vorba asta...pentru ca orice idee pleaca de la ceva ce are anumite lucruri in comun cu ceva vechi...ceva ce deja exista...pana si literele se repeta pentru a alcatui un text...totul se reintalneste....si apoi originalul devine ceva gen...un lucru la care viseaza toti..dar ceva ce e irealizabil...si daca te intrebi de ce ...pentru ca mereu cu totii am vrut ceea ce au altii...am vrut sa semanam cu niste persoane fitzoase...etc... Si daca te imbraci dupa cum vezi si nu dupa cum simti e pentru ca nu ai acel simt al tau ce iti da libertatea de a te cunoaste pe tine si de a sti sa te simti cu adevarat bine...si ce pacat cand te gandesti ca exista lucruri originale dar care nu sunt atat de evidente.... Daca iti traiesti viata ca o copie fidela a unui idol...sau daca ai in minte lucrurile si gandurile celui de langa tine..sau daca te tenteaza orice seamana a plajiat...atunci...eu raman fara cuvinte... Si daca ma gandesc nici nu exista vreo persoana care sa nu fi plagiat viata sa niciodata...cel putin ai copiat miscarile mamei tale cand erai mic...sau cuvintele...sau obiceiurile...si multele actiuni ce mai tarziu ti-au fost de folos...dar asta nu inseamna ca trebuie sa continui imitare...trebuie sa ai clipe de sclipire in care sa intalnesti in mintea ta relaxarea si imaginatia...si sa devi original...asta daca se poate nu doar pentru o clipa ci mereu...pentru ca vei vedea ca exista multe avantaje... Poate la inceput vei fi considerat vreun ciudat...sau nebun....sau neinteles...sau vei face parte din acea categorie a persoanelor ciudate...dar mai tarziu cei ce se vor obisnui vor "fura" din tine si vor regasi in tine un mijloc de copiere...de plagiere...dar tu vei ramane original...sti pana la urma e original si modul in care spui...."Multumesc!" dar depinde daca il zici din suflet...pentru ca s-ar putea sa folosesti doar
L6g4@<
Jurnal
85
t
cuvantul ca o imitare a ce ai mai rostit si alta data...dar sa nu simti ceea ce zici...Ceea ce e mereu original e felul nostru in care lucrurile..si felul in care am vrea sa gandim ..pentru ca deocamdata gandim ca cei din jur...ca majoritatea...dar oare dragostea e originala?Sincer cred ca da...prea greu sa existe ...iar daca exista e un alt mijloc de inspiratie pentru ceilalti...ca o muza...si totusi nu inteleg de ce nu suntem originali....Pentru a inchide acest mic subiect...ce mi-ar cuprinde mult mai mult...si pentru a deschide usa pentru a iesi din camera...am nevoie de tine...sa-mi spui cum vezi tu "viata ca un plagiat"...pentru ca mie imi pare ca totul o copie fidela a ceva ce a fost de mult....Pentru ca a plagia e un cuvant prea comun tuturor...si pentru ca a ajuns si in viata noastra
.Prieten sau dusman?
Si stau atat de relaxat incat abia vad ce e in jurul meu...si mi-am inchis ochii si....in fatza mea vad doar o lumina ...probabil e lumina ce vine de la luna ,sau e monitorul care bate atat de puternic....habar nu am...ceea ce stiu e ca ma simt atat de bine in momentul asta incat as vrea sa se opreasca timpul..macar pentru mine...ca sincer nu cred ca ar fi atat de greu....hmmm...si totusi e cam imposibil sau putin probabil...si vreau sa-ti spun ca nu am sa-ti spun mai mult din momentul asta..nu am sa ti-l descriu..pentru ca am altceva in minte...ceva care chiar conteaza pentru toti.... Ce trist poate fi atunci cand crezi ca totul e frumos ...cand ai impresia ca esti special si totul e in favoarea ta si ca nimic rau nu ti se mai poate intampla...si chiar atunci imprevizibilul sa-ti taie "craca" de sub picioare...si sa te vezi lispit de prieteni si de ....tine insuti.... Si apoi te trezesti intr-un pat enorm...destul de moale cat sa adormi...destul de rece cat sa visezi..si totusi tie nu iti e somn...pentru ca in mintea ta incerci sa-ti numeri adevaratii prieteni...si iti sunt de ajuns degetele de la o mana..si spui..."doi...trei...ba nu..tot doi...si cred..."da niciunul...asa se intampla de multe ori..si poti spune apoi ca nu te iubeste nimeni...ca esti o persoana prea "defectuoasa" care nu poate fi bagata in seama sau respectata sau cu care nu se poate purta o discutie..si tu sti ca nu e asa..si...pana la urma cum e? E cum vrei tu...dar ai mare grija...prietenii...asa cum sunt ei..sunt foarte putini...si cum iti poti inchipui mai mult sau mai putin...fiecare isi vrea "profitul" sau... trebuie sa se aleaga cu ceva.... Ca iti e prieten sau dusman...tot trebuie sa aiba cu tine puncte in comun..si ce faci daca cel mai bun prieten e cel ce iti doreste raul ? Dar exista "un" cel mai bun prieten? Daca tu ii crezi pe toti ca fiind cei mai buni? Prea complicat...prea greu sa iti dai seama ce e bine si ce e rau...si pentru a "supravietui..pentru a putea avea un zambet adevarat pe chip trebuie sa stim sa alegi....Si cat de simplu e sa asculti de unul sau de altul si sa nu fi convins ca are cineva dreptate...si cat de simlu e sa iubesti..sau sa te atasezi de o persoana ...si ea sa-ti insele asteptarile...si cat de simplu e sa innebunesti cautand ceva...si astfel sa-ti pierzi propia minte...cat de simplu...si nu ar fi atat de rele toate...daca ai avea un prieten adevarat langa tine....Si multi spunem...e cel mai bun prieten..si credem lucrul asta...si facem tot posibilul sa nu ne influenteze altcineva chiar daca ne-ar face uneori un bine...si apoi ne tradeaza....E o problema pe undeva...ori avem momente in care ne dorim prea mult si uitam de cine ne-a fost mereu alaturi..ori uitam ce este cu adevarat important in viata asta...ori uitam ca uneori cineva in viata noastra poate aduce si binele dar si raul...dar niciodata nu uitam sa suferim....da...pentru ca asa se intampla mereu... Vreau sa inchei...nu stiu ...e prea greu sa spun ca daca esti inconjurat de prieteni esti fericit...dar ce e important ca nu conteaza numarul...ci sufletul...apreciaza adevarata realitate si atunci te vei gasi pe langa adevaratii prieteni.......si inca ceva....un prieten adevarat...nu se va considera niciodata "cel mai bun" va sta undeva... unde sa aiba grija ca si lui ,dar si tie sa-ti fie bine ....
ÝKEION
Jurnal
86
Larisa GHEORGHIÞÃ
.Ma intreb..oare cum sunt oamenii??
a-ti spun ce zi am avut azi...pai foarte frumoasa...asta daca facem exceptie de frigul de afara...de caldura din autobuze...de anumite fete(fetze) triste care m-au prost S
dispus ..si de inca niste chestii ce nu-mi strabat gandul in momentul asta....Si cum ziceam, o zi frumoasa de vara...pardon de toamna-iarna ca habar nu mai am ...si totusi din frumusetea ei...ne ducem direct intr-o parte mai interesanta...pentru ca in seara asta cineva mi-a sugerat ceva...sau mai bine spus ..un titlu..o tema care pe moment m-a surprins....si nu e vorba de cum sa salvezi o pisca catarata intr-un copac...nici de povesti de adormit copiii...ci e vorba de ceva "majoritar"...ceva de care ne izbim peste tot...de oamenii de langa noi...de prietenii nostri...de dusmanii pe care am vrea sa nu ii mai avem...de cei pe care nu-i cunoastem...de cei ce se baga singuri in seama...si chiar si de mine...Probabil inainte sa incepi a citi orice rand de aici ai avut mica curiozitate de a citi si titlul...unul foarte sugestiv... si se refera la lumea asta....la ce suntem noi zi de zi...la cum suntem...Si poate eu as zice...ce mare scofala fiecare e cum vrea el...in felul lui...nimeni nu e la fel ca celalat...e unic si atat...punct...dar nu de la capat pentru ca mai am de completat...pentru ca asa trebuie...nu simti si tu ca inca lipseste ceva?...parca a fost doar o introducere...iar acum urmeaza ceva ce imi place...subiectul propriu zis...si e ca o paine care incepe sa se franga si sa se imparta...dar e de ajuns sa prinzi macar cateva firimituri si ai sa vezi ca tot o sa fii multumit...Si tot scriem si nu am spus nimic despre cum sunt oamenii din ziua de azi...de felul cum gandesc ei...de ce scop au in viata asta...de visele lor...sperantele..si chestiile ciudate pe care le detinem cu totii... Un om, sau un pic mai complicat...o persoana e un punct foarte foarte mic...pe o harta probabil si ea mica in comparatie cu alte lucruri...suna ridicol...un om...cum esti tu...cum sunt eu...e in felul lui cineva care incearca sa fie mai bun decat ce vede la ceilalti...Daca traieste intr-un mediu in care i se dau sperantze de un lucru...e probabil sa se axeze pe ceva mult mai bun sau mai decazut din punct de vedere al "materialului"...o persoana e complicata in felul ei... Si s-ar putea intr-o zi sa intalnesti "una" la colt de strada sau intr-un magazin...si sa te intrebe ceva...iar tu sa o privesti pentru cateva clipe si sa-i raspunzi cu drag ...dar gandeste-te ca nu e atat de usor...sa-ti raspunda si ea la fel...de ce? pentru ca probabil ea asteapta doar un raspuns...si nimic altceva....sunt persoane care doar cer nu si ofera...dar si persoane care doar ofera si atat....si poate exista inca o categorie a celor ce le au pe ambele simultan sau chiar in acelasi timp... Daca e sa vorbim despre acele persoane cu 7-8 fete, sau care se prezinta sub diferite forme...e greu sa spunem daca au personalitate...sau caracter...sau macar pofta de viata...poate doar pofta de profitarea de pe urma celorlalti.... Vezi ca esti primul care crede ca viata e frumoasa...si poate primul care o sa aiba o viata exact asa...si asta pentru ca nu te mint...dar poate cineva undeva...candva o sa-ti spuna acelasi lucru...si atunci totul sa ia o altfel de intorsatura...si asta pentru ca nu ti-a dorit niciodata binele...pentru ca a vrut sa te vada suferind...plangand...sau stand intre doua perne...acoperindu-ti urechile de teama sa nu-ti auzi
L6g4@<
Jurnal
87
t
plansul..si asta din cauza mea...sau a naivitatii tale...sau din cauza ca ai vrut sa crezi in cineva si ai vazut ca nu a meritat... Si stiu ce insemana sa crezi ca totul o sa fie bine si sa te bazezi pe cel mai bun prieten...pe cel ce poate mereu a fost langa tine doar in zilele bune...dar chiar daca te-a lasat la greu ai incercat sa crezi ca tu esti cel care greseste...si totusi nu te-ai trezit la realitate....Oamenii sunt de multe ori cruzi..si rai...numai pentru ei...individualisti...si aparent prietenosi...pana in momentul cand iti descopera o slabiciune, iar apoi te ataca in mod brutal pentru a nu putea rasufla..si apoi ai sa mori...sau cel putin sufletul tau va muri pentru cateva zile...saptamani..luni..cine stie...ca mai apoi...din ramasite sa renasca un nou suflet si asta doar din sperantele ce ti le-a creat o alta persoana ..si poate de acesta data..o persoana care iti vrea bine...e greu de crezut, dar mai exista si mici exceptii...si chiar si acele persoane vor ceva de la tine doar pentru ele..dar poate nu or sa te raneasca atat de tare...sau poate chiar o sa-ti creeze placere... Dar tine minte ca uneori e bine sa fii precaut...sa gandesti inainte de doua ori si apoi sa-ti scri si pe o foaie chiar...doar sa fii singur ca totul o sa fie cum trebuie...nu se merita...noi oamenii suntem o specie foarte ciudata...si toata viata ne dorim numai tampenii...si cand e prea tarziu ne dorim ceea ce conteaza pentru oricine cu adevarat... Si tu ...care mi-ai inspirat mintea ...iti multumesc...pentru ca probabil imi doream sa scriu si mai mult...dar oamenii sunt prea duri cu viata asta...si foarte curand o sa-mi vina o idee...promit..o idee ce va trebui sa te faca sa vrei altceva de la viata ...sa schimbam cuvintele de mai sus...si sa spunem ca majoritatea dintre noi...suntem persoane care ne dorim ca cei de langa noi sa ne fie adevarati prieteni....Si tu care imi citesti randurile ...crede-ma ca e foarte important un prieten...unul care sa te asculte, sa-ti zambeasca...sa planga langa tine...sa te priveasca in ochi...sa te simta atunci cand nu iti e bine...asa mi-ar placea sa fie orice om... Tu cum esti...?
,Pentru o clipa
Clipa asta e atat de speciala pentru mine pentru ca simt lucrul asta din toata inima mea...pentru ca nimik din lumea asta nu ma impiedica sa nu ma bucur de viata...tot ce exista e transformat in frumos...si chiar daca eu nu vreau tot reusesc sa fac din mine o persoana fericita...Dar fericirea ce este??? Pentru ca banuiesc ca e mai mult decat simt eu in momentul asta...si mult mai mult decat ne-am putea vreodata imagina...pana la urma sa ne gandim ca niciodata nu exista ceva cu margine , cu sfarsit , fara nicio sperantza spre mai mult...in fiecare moment ne dorim mai mult si mereu cand obtinem ceva, alcel lucru devine o obisnuinta si nu mai stim ce inseamna pretuirea... E bine sa inveti sa citesti in ochii fiecaruia dorinta de a avea si mai mult...si aici nu ma refer la avutii...ceva material...sau chestii de genul asta...ci pur si simplu isi doresc mai mult pentru sufletul lor...pentru a arata ca exista, pentru a se afirma celorde care depinde sau celor pentru care conteaza... Ne bucuram cand avem bani....cand avem "prieteni" pe langa noi....cand ne baga toti in seama....dar oare ne bucuram cand suntem iubiti?A fi iubit de cineva e ceva special...si sentimentul ar trebui sa fie reciproc...pentru ca apoi totul se duce de rapa...si se ajunge la suferinta... Se zice...sau mai bine zis afirm ca daca nu ai suferit ...inseamna ca nu ai simtit iubirea...infrangerea..greseala...vina...nu ai simtit viata , bineinteles ca viata nu e compusa din suferinte dar acestea ne fac sa mergem mai departe si din cand in cand ne arata ca viata nu e de fiecare data atata de roz si ca increderea in ceilalti trebuie asigurata ,fiind reciproca... Cate persoane exista in lumea asta care sa se iubeasca pe sine?Ma Intreb asa oare cate ?O persoana , doua...??? Pentru ca eu stiu ca fiecare se iubeste pe sine...se pretuieste...si se ingrijeste...dar de ce??? sau mai bine zis pentru cine?E foarte simplu...pentru tine...oriunde te afli pentru tine se pregateste si se iubeste...iar u la randul tau la fel faci...doar ca nu observi. Gandeste-te ca daca nu te-ar mai vedea nimeni nu ti-ar fi nici frig nici cald...de ce ti-ar mai trebui hainele???Pentru ca pana la urma nu iti folosesc la nimik...nu te vede
ÝKEION
Jurnal
88
nimeni...nu te admira nimeni...nu o sa-ti zica nimeni cum iti sta mai bine...nimik....totul in lumea asta e facut pentru cel/cei de langa tine !
.Intre mine si tine
Azi...Ce fac azi ???..pentru ca sincer m-am trezit chiar super somnoros...singura mea speranta ramane in tine ,stiu ca tu vei veni cu o idee care sa ne scapa pe amandoi din moleseala asta...dar oare eu de ce nu am nici cea mai mica idee..??? Imi doresc ca Tu si Eu sa incepem sa dezvoltam o idee generala despre viata asta..chiar imi doresc sa iti ascult parerea...vreau sa stiu ce inseamna viata pentru tine...si cat de mult ti la ea...sau cat de mult altii isi bat joc de ea.. Imi doresc sa stiu atatea lucruri despre viata pentru ca unii chiar nu si-o doresc...multora putin le pasa daca mai au o zi de trait...o secunda...sau mai mult decat multi altii...unii chiar nu isi dau seama ca altii se chinuie sa traiasca...iar altii isi bat joc la nesfarsit :( Oare e corect??? Oare de ce nu e facuta viata sa fie pentru cei care si-o doresc , si cei care tin cu adevarat la ea? Sau poate ca trebuie sa ne gandim ca pe parcurs vor exista anumite intamplari care ii vor trezi pe toti din inconstienta...de nepasare...si multe lucruri care in momentul asta cu greu imi vin in minte...Ma chinui sa inteleg de ce exista asa de multa prostie in lumea asta...de ce sunt multi care nu-si dau seama ca nu or sa faca nimik daca fac rau altora...iar daca ar da un pic de la ei poate ca la un moment dat ar simti o satisfactie nebanuita...Dar nu are cum sa fie asa , pentru ca nimik nu ar mai avea logica,si nimik nu ar mai fi asa cum este acum...doar binele existent in lumea asta ar fi ideal ,dar nu se poate ...e imposibil...oare de ce?:(Ma gandeam ca daca fiecare persoana ar face un bine la minut nu s-ar putea pentru ca ar uita sa se mai odihneasca , dar ne gandim ca raul il putem face si atunci cand dormim...raul este atat de evident ca uneori il facem chiar si din greseala...iar apoi se t rans forma in ob i snu in ta s i ma i apo i i l c eva to t ma i complexE prea evident, raul exista...dar tot atat de evident e ca si binele e unde acolo in noi iar tot ce trebuie sa facem e sa daruim un pic din noi , un pik din lumea noastra...iar daca o sa daruim impreuna...Eu Si Tu vom fi cei care vom sterge usor usor cuvintele astea pentru a arata ca nimic nu e imposibil...
.Copil din plastilina
Am fost foarte plecat in ultimul timp...cu gandul..cu mintea...am fost plecat cu tine si am sperat ca si tu ai plecat cu mine...ca am plecat amandoi cu gandul...si ne-am plimbat intr-o lume in care zborul e atat de frumos..unde plutim..unde iubim ..si ne iubim..unde totul e frumos . Primesc un bonus daca iti zic inca ceva... primesc un bonus de ascultare si poate un pic de intelegere..am o idée sau mai multe...foarte interesante pentru tine...iar ceea ce zic eu aici trebuie sa para ceva ca un intro...care sa aiba legatura cu subiectul...dar eu trebuie sa-ti spun ca are legatura cu tine...si cu mine...si cu toti cei ce ne inconjoara... ...auzi o voce...si de cand esti mic esti tentat sa faci ca ceilalti sau contrariul...de mici suntem niste copii de plastilina...si suntem atat de usor de manipulat incat ajungem la o varsta la care depindem de persoane care ne-au modelat dupa cum au vrut ei.... Plastilina nu e de la inceput flexibilia...uneori se poate intari...la fel ca si caracterul unei persoane...dar avem ezitari si asa ajungem niste “copii” atat de inocenti si atat de usor influentabili incat zicem ca tot ce vedem e frumos si ca toti ne vor binele...si totusi e bines a gandim asa...dar nu cu toti...pentru ca astfel plastilina devine flexibila...si ajungem pentru ceilalti niste jucari...si se vor juca cu noi pana ne vom trezi la realitate ...asta in cazut in care ne vom da seama...si daca nu cumva ca fi prea tarziu...
L6g4@<
Jurnal
89
t
E foarte usor sa strici viata cuiva...e foarte usor sa “imprumuti “ o persoana si sa te joci cu ea....e usor sa-i spulberi toate visele... ...e atat de usor sa faci orice...orice in afara de bine...poate doar daca il faci din greseala sau de ochii lumii...complicata e viata asta......si daca stai un pic...si intri in visare...sau incepi sa-ti amintesti lucruri ce s-au intamplat in trecutul tau mai indepartat sau mai apropait poti spune ca ai fost modelat dupa cum ceilalti au vrut...sau din simpla continuitate a obisnuintei... ...poate la randul tau sit u ai modelat persoane ce le-ai avut in ochii tai...cu care ai stat de vorbe...persoane la care ai tinut si poate ca inca mai tii...etc... .e de ajuns sa spui un cuvant si sa aiba efect asupra cuiva...sau e nevoie de o simpla privire...dar ce conteaza e esenta clipei ....daruiesti ceva ...pentru cel de langa tine...O fata se lasa uneori manipulata deoarece isi doreste lucrul asta...e ca un fel de asteptare...spre o mare iubire....si asa putem spune ca uneori ne dorim sa fim niste copii din plastilina..dar sa avem grija cine ne “da o alta foarma” ...si spre mica iesire din aceasta idée spunem la figurat ca plastilina are lucruri in comun cu o persoana si spunem la propriu ca viata are de suferit sau de castigat in functie de cel /cea ce ne modeleaza viata...
ÝKEION
Jurnal
90
Larisa POSTOLACHE
Ispita monologului
M CRESCUT INTR-UN MIC ORAS,DAR CAND PLOAIA VA CADEA ASTATEAM PRIVIND PE FEREASTRA VISAND LA CE AR PUTEA FSI DACA VOI SFARSI FERICITA......MA VOI RUGAINCERC DIN GREU SA IES LA SUPRAFATA,DAR CAND AM INCERCAT SA VORBESAM SIMTIT CA NIMENI NU MA AUDE...AM VRUT SA APARTIN ACESTUI LOCDAR CEVA ERA RAU AICI ASA CA M-AM RUGAT SA MA DESPART DE TOATE!!!IMI IMPRASTII ARIPILE SI INVAT SA ZBOR,AS FACE ORICE ASI PUTEA...PENTRU A ATINGE CERUL IMI VOI PUNE O DORINTA,IMI VOI ASUMA O SANSA VOI FACE O SCHIMBAR SI MA VOI DESPARTI DE TOATEINAFARA INTUNERICULUI SI INSPRE SOARE NU-I VOI UITA PE CEI CARE II IUBESVREAU SA SIMT BRIZA CALDA A MARII,SA DORM SUB UN PALMIERSA SIMT GRABIREA OCEANULUI,SA ALERG O DATA CU O PLOAIE GRABITASA CALATORESC CU AVIONUL...DEPARTE....DESPARTINDU-MA DE TOATECONSTRUIND MII DE ETAJE,PLIMBANDU-MA PE LANGA USI RUGINITE NU STIU UNDE MA VOR DUCE,TREBUIE SA MERG INAINTEZBURAND DEPARTE......DESPARTINDU-MA DE TOATEIMI IMPRASTII ARIPILE SI INVAT SA ZBOR,STIU NU E USOR SA MA DESPART DE TINIMI VOI PUNE O DORINTA,IMI VOI ASUMA O SANSA VOI FACE O SCHIMBARSI MA VOI DESPARTI DE TOATEINAFARA INTUNERICULUI SI INSPRE SOARE DAR NU VOI UITA LOCUL DE CARE APARTI
Stiti....ma intreb uneori de ce doare atat de tare (nu stiu daca si pe voi dar asa mi se intampla mie) sa simti ipocrizia celorlalti atat de aproape,atat de indiferenta,atat de parsiva....nu stiu inca nu m-am obisnuit cu gandul ca lumea asta e plina de mizerii.... faci atat de multe pentru a ajuta pe atat de multi(cel putin eu am patit-o cu o colega de clasa) si ei nu fac nimic altceva decat sa-ti intoarca spatele....incerci sa faci bine si reusesti,dar atunci cand realizezi ca ai ajutat-o afli ca de fapt ea nu a fost niciodata prietena ta si culmea-te si barfeste cat poate si cel mai curios este ca inventeaza niste chestii ca nici macar nu stii de unde au aparut.Se spune ca atunci cand faci bine primesti bine dar vad ca binele asta nu mai vine si iti treci o viata asteptandu-l si crezand ca "intr-o buna zi va fi bine
L6g4@<
Jurnal
91
t
si pentru tine" si totusi nu te descuraja pentru ca un sfat de la mine ar fi sa nu incetezi niciodata sa faci bine pentru ca de obicei nu-ti dai seama dar au fost zile bune si la tine dar nu le-ai bagat in seama pentru ca considerai ca asa e logic,asa e firesc dar nu.......nu renunta niciodata sa faci bine,nu renunta niciodata sa fii tu,nu renunta niciodata la bunatatea ta pentru ca asta face toata ipocrizia asta din lume sa fie buna.....ca tine,o mascheaza,o falsifica atat de bine si totul datorita tie pentru ca tu ai facut totul,tu ai facut-o sa fie mai buna....ai facut bine si asta ar trebui sa conteze foarte mult in primul rand pentru tine.Fa bine si simte-te bine pentru ca te simti altfel facand bine......te simti calma,linistita,pura,usurata si ai facut si ceva bun pentru tine.Nu stiu ce e cu frazele astea atat de lungi si plictisitoare,stiu doar ca eu am fost certata mult din cauza chestiei astea care mi sa intamplat si am fost certata pentru ca plangeam nu pentru mine,ci pentru prietena mea care m-a tradat,care m-a barfit,care m-a facut sa ma simt un nimic......si m-am simtit un nimic dar nu pentru mine ci pentru ea,pentru ca barfindu-ma pe mine si-a facut ei rau si asta ma durea cel mai tare,ca ea nu se simtea bine.Nu stiu,nu stiu ce e cu mine,stiu doar ca traiesc ca sa le fac bine si nu voi renunta niciodata la asta,chiar daca doare,si doare enorm de tare,sa vezi cum le pierzi si afli apoi niste lucruri care nu isi aveau rostul,nu trebuia sa se ajunga acolo pentru ca tu incercai sa le faci sa fie bine,si erau bine cu tine,dar totul se duce-arde ca fumul de tigara si se face scrum,nu mai ramane decat cenusa care se spulbera in vant.Uneori ma enervez chiar si pe mine pentru ca nu stiu ce vreau,nu stiu ce vreau de la viata,nu stiu ce vreau de la mine.E greu,e foarte greu pentru mine si totusi singura alinare pe care mi-am gasit-o e muzica,e scrisul si sunt convinsa ca acesti prieteni nu-i voi pierde niciodata,vor fi mereu langa mine si.........ma simt bine,stiu ca sunt capabila de multe,sunt constienta de asta,si totusi tot ce am facut a fost pentru prieteni si nu regret nimic,asa voi fi intotdeauna-voi trai din prieteni si numai pentru prieteni,indiferent de repercursiuni.Nu vreau sa ma schimb,ma simt bine asa.............asta sunt eu si daca asta inseamna sa fiu o marioneta,atunci sunt o marioneta
M-am saturat de atata mizerie,m-am saturat de atata ipocrizie......sunt plina,plina de ura,plina de ciuda fata de mine si fata de tot ce e in jurul meu,si nu stiu,chiar nu stiu daca va mai putea incape in mine atata rautate si atat intuneric.Ma urasc....dar incerc sa maschez chestia asta pentru ca nu vreau sa le fac rau celor din jur,nu vreau sa le fac rau celor pe care ii iubesc....dar simt ca nu mai pot,simt ca ma innadus,ma asfixiez cu propria otrava,simt ca totul ma doboara si nu mai am nici o forta,nici macar forta sa supravietuiesc,nici macar forta de a-mi acorda macar o mica speranta de libertate,o mica bucatica de viata,nu pot sa-mi acord macar o gura de aer pe care sa o simt pana in adancul fiintei mele si doare....ma intreb de multe uneori daca voi avea vreodata puterea de a continua si nu stiu ce sa-mi raspund in primul rand mie....nu stiu daca voi fi capabila sa mai indur sa nu-mi pun capat zilelor astea de mizerie pe care simt ca le traiesc....nu stiu ce e cu mine dar nu mai am mult
Dragostea......nu stiu nici macar daca va avea cineva puterea sa vorbeasca despre ea cu atata ciuda....ma intreb de cele mai multe ori daca a existat.......stiu imi lipsesti...tu-acel care ai fost pentru
ÝKEION
Jurnal
92
mine sau acel care m-a facut sa simt ca ii apartin sau macar acel tu pe care cred ca il astept.De unde atata rabdare,de unde atata forta de a indura,atata forta de a-mi suporta propria durere.....de cele mai multe ori faci in asa fel incat sa dai cu piciorul la niste ocazii care intr-adevar merita........Cel mai mult ma enerveaza la mine ca incep o fraza dar nu pot sa o duc la capat si chiar simt ca ma plictisesc de mine si de toate ideile mele stupide pe care nu stiu daca le-ar da cineva prea multa importanta dar voi continua pentru ca asta este singura alinare care ma duce mai departe,care ma face sa privesc inainte si sa nu ma gandesc,macar pentru cateva minute la ceea ce va urma.Cine sunt eu de fapt si cine esti tu acel pe care spun ca il astept?Nu sunt in stare nici eu sa-mi raspund la aceste intrebari pentru ca nu stiu in primul rand daca isi au vreun rost.Intotdeauna am fost dezamagita,dezamagita de prieteni,dezamagita de familie,dezamagita de iubit,dezamagita de mine...Sunt o mie de moduri de a te uita(pe tine acel tu universal care m-ai dezamagit de fiecare data),sunt o mie de moduri de a ma alina.Nu duc lipsa de nimic dar nu te am pe tine!Cand marea se duce tu lasa valurile sa ramana,cand simti ca nu mai poti opreste timpul in loc,cand iti urasti prezentul lasa trecutul sa te invadeze,iar cand iti iubesti prezentul distruge-ti trecutul!Eu te iubesc dar iubesc o fantoma care isi iubeste prezentul...trecutul s-a dus si totusi de ce mai doare,de ce inca mai lasa rani atat de mizerabile??Ma urasc pe mine dar imi iubesc trecutul pentru ca acolo esti tu si nu pot ura o parte din mine.Asta ai fost si asta esti-o bucata de trecut spulberata in vant care incearca sa-mi distruga prezentul.Oare ma va dobori acest trecut care m-a invatat sa te iubesc atat si sa traiesc din amintiri?Oare?Imi poti raspunde la aceasta intrebare?Oare??Amara e viata,amara si trecatoare....esti ca vremea schimbatoare-azi esti nor si maine soare!Cel mai rau e in viata e sa traiesti doar cu speranta,sa traiesti de azi pe maine gandindu-te ca poate iti va fi mai bine.Iubirea este pentru a fi plamadit pe de-a-ntregul din lacrimi si suspine,facut pe de-a-ntregul din incredere si devotament,sa fii croit pe de-a-ntregul din fantezie,pasiune si dorinte,sa fii umil,rabdator,supus si resemnat.Esti nascut din viata insasi,esti pentru a-mi fi natura
framantarilor,binecuvantarilor si nebuniilor,esti pentru a-mi fi fericirea ce sprijina eternitatea sa nu cada in timp.Esti gingasul loc unde se aduna tot ceea ce sunt si tot ceea ce a-si putea fi.Imi las sufletul sa traiasca prin a te iubi pe tine,imi ascult inima pentru ca ratiunea nu conteaza atunci cand iubesti.Inima mea nu e intreaga daca nu esti langa ea.Daca te-am cunoscut a fost pentru ca asa a fost sa fie...iar daca te iubesc inseamna ca iubirea invinge intotdeauna.Dragostea este triumful intelegerii asupra ratiunii.Cand esti indragostit simti ca totul merge de la sine.Dragostea este ca un buchet de flori de gheata,un buchet ce se poate topi daca sentimentele nu sunt din inima daruite.Fiecare poveste de dragoste este unica,fiecare iubire are clipe magice....Unii spun ca dragostea e oarba.....nu-nu dragostea e oarba ci noi suntem orbi in dragoste.Oriunde te-ai afla ramai in viata mea!!!!!Incercam de cele mai multe ori sa dam definitii pentru orice,de altfel am facut-o si eu,dar nu reusim pentru ca niste sentimente atat de cotropitoare nu au definitii....exista pur si simplu.........Am spus ca nu ma voi mai
L6g4@<
Jurnal
93
t
intoarce,nu voi mai simti nimic,nu ma mai voi gandi la nimic...dar...te-am vazut si totul sa schimbat-nu ti-am putut refuza privirea,oare inima ta sa trezit?Priveste-ma asa cum faci de obicei..ca in acea stralucire sa vad toata forta iubirii tale care,fa cumva sa-ti intre in saruturi si sa aduca primavara odata cu ele.Nu stiu daca voi putea ierta,nu stiu daca fac bine ca ma intorc pentru a te pierde inca o data,oare in sfarsit ma iubesti cu adevarat???
Pentru o luna de zile am simtit cum e sa iubesti,cum e sa fii fericit,linistit,calm si rabdator,cum e sa nu-ti fie frica sa daruiesti si sa risti totul pentru a darui si mai mult.Am invatat sa iubesc,sa respir si sa traiesc pentru o singura persoana,pentru un inger care m-a salvat de propria-mi mizerie.A fost pentru mine o bucatica de ata de care m-am putut agata pentru a-mi continua agonia,ata pe care acelasi inger a taiat-o si a taiat-o atat de brusc incat m-a aruncat intr-o prapastie adanca unde aveam parte doar de intuneric.Toata lumea a avut ocazia sa-mi spuna cat am insemnat pentru fiecare,sa-mi spuna cat valorez pentru ei.Familia a aruncat cate o piatra,prietenii au aruncat cate una dar el..... ingerul meu avea onoarea de a o arunca pe ultima sau de a ma scoate la lumina si.... a aruncat....a aruncat un trandafir(spre surprinderea mea un trandafir negru-de parca nu era suficient intunericul din prapastie pe care trebuia sa-l suport),dar acel trandafir avea o singura petala si pe acea petala era scrisa toata ipocrizia ingerului meu...ma gandesc ca probabil de asta era negru-pentru ca intreaga fiinta a ingerului meu era neagra,fara nici macar o mica si usoara adiere de bunatate dar...in acea negreata am putut descifra niste cuvinte la fel de mizerabile ca persoana de la care era si scria...TE IUBESC DAR IMI PARE RAU,TE ROG SA MA INTELEGI ....incredibil.....si am cazut,am cazut de tot.De ce?De ce din nou mi se cere sa inteleg...ce pot intelege?...de ce trebuie sa constat ca ingerul meu s-a transformat intr-un demon,intr-o bestie fara suflet,fara curajul de a cere ajutor...mi-a murit sufletul......sufletul care nu mai este in mine!!
Tu si cu mine,obisnuiam sa fim mereu impreuna,in fiecare zi impreuna .... simt cu adevarat ca imi pierd cel mai bun prieten si nu vreau sa cred ca ar putea fi adevarat.Nu spune nimic...stiu ce am vazut asa ca nu te mai chinui sa-mi explici ca ai facut totul pentru mine,ca te-ai chinuit sa faci cumva sa-mi fie bine...nu mi-o spune ca ma doare!Taci!stiu la ce te gandesti asa ca nu am nevoie de motivele tale. Nu trebuie sa ne mai prefacem ca suntem altcineva,pot vedea ca totul moare si stiu ca esti bun...stiu ca intr-adevar esti o persoana speciala ingere...doar ca iti este frica sa ceri ajutor..iti este frica sa arati cine esti cu adevarat.Zac aici pe podea,unde m-ai lasat,probabil am baut prea mult venin de pe buzele tale.Plang ..... ce ai facut???Credeam cu adevarat ca ne poate fi bine,ne facusem atatea planuri.... Nu pot sta legata de viata ta-e o scurtatura printre toate!Nu pot trai din mila ta pentru ca ma imbolnavesc.Cred ca voi pleca de aici,undeva sa pot alerga cat de departe ma vor duce picioarele,in mijlocul nimicului,in mijlocul fricii mele si .....iti jur-esti ca o pastila doar ca in loc sa ma faci bine tu ma imbolnavesti de tot.Nu m-am miscat din locul in care m-ai lasat,probabil a fost o cadere prea dureroasa...toate celelalte pastile erau diferite-poate am nevoie de ajutor.De ce sunt eu cea care afla ultima??De ce a trebuit sa se
ÝKEION
Jurnal
94
spulbere totul si sa ramana doar intunericul din mine,de unde atata mizerie-un val de praf ti-a invaluit intreaga fiinta.De ce din nou trebuie sa sufar??Ca sa invat sa fiu tare??NU!!nu cred ca asta e un raspuns...nu vreau sa cred ca fiecare lacrima a fost ca sa ma intareasca..... nu vreau sa fiu tare-refuz complet!Nu pot trai fara tine,nu vreau sa stiu cum e sa respir fara tine...te vreau inapoi ingere!Aceleasi sperante,aceleasi enorme si prostesti greseli...am lasat totul,eram dispusa sa dau totul si sa invat sa pretuiesc fiecare secunda pentru ca toate momentele pe care le-am petrecut alaturi de tine au fost binecuvantate,am invatat alaturi de tine sa traiesc iubind... aveam un motiv...in tine am gasit un parinte,un frate de suflet,cel mai bun prieten,cel mai bun sfatuitor..erai pentru mine totul,toata lumea mea se invartea in jurul tau .......mi-ai taiat viata in bucatele si am atins ultima secunda,ma sufoc,nu pot respira,nu ma intereseaza daca imi scoti inima din piept si imi curge tot sangele.Va fi bine,va fi gresit daca imi iau viata in seara asta??Una dintre sanse ar fi mutilatia dar ar fi sinucidere curata pentru ca imi pierd vederea,imi pierd mintile ...mi-as dori atat de mult sa imi spuna cineva ca sunt bine dar....nimic nu e in regula,nimic nu este bine.Alerg plangand,nu mi-am dat seama ca am fost imprastiata prea subtire,pana a fost prea tarziu si eram deja pustie.Infometata,ma hranesc cu haos si traiesc in pacat.....de unde sa incep??
L6g4@<
Jurnal
95
t
Dana CERNUªCÃ
Requiem ad papilione
iartã-mã cã voi muri mâine!ascunde-mi moartea ºi dã-mi sã beau din palme, -þi cer! ºi-mi spui cã, atunci,când totul se reduce la tãcere, când blocurile îºi dau ultima suflare ºi morþii lor de aramã se înalþã în ºir spre cer, când El se preface cã doarme ºi noi ne credem singuri, gândurile noastre fac dragoste la infinit ºi eu pot sã-þi spun cã am ucis timpul ºi am ucis timpul. ªi într-adevãr suntem singuri,singuri pe partea aceasta... ºi-mi spui c-ai sã mori mâine iar eu voi rãmâne sã-þi moºtenesc durerea...pentru prima oarã uiþi cã noi suntem nemuritori... cã n-ai sã mori mâine decât în vis... iartã-mã cã voi muri mâine,strivit între ultimile pagini ale dimineþii!demult , în primele eternitãþi mi-ai promis cã mã vei citi la sfârºitul fiecãrei zile, când morile de vânt se abandoneazã furnicilor þi-am spus cã, dacã vei îndrãzni sã mori, te voi rãpi din lume!în atlantida noastrã
A vãzut vreodatã cineva cum moare un fluture? A privit de-aproape minunea ºi a rãmas om? Oare fluturii privesc cum mor oamenii? Sau cum nu mor? Cu siguranþã...când visele pier, când îºi îndeplinesc promisiunile de a dispãrea, nu mai reuºim sã deosebim dintre noi oamenii ºi fluturii..realitatea nu mai existã, poate nu a existat niciodatã.
ªi ce se întâmplã cu fluturii noaptea?oare dorm pe undeva...ºi dacã dorm, cine-i adãposteºte? oare mor?ºi dacã mor...unde le sunt mormintele? poate dorm între petalele închise ale unei flori crepusculare...ºi-ºi scriu epitaful la rãdãcinile ultimei fãrâme de luminã. poate cã dârdâie pe-o frunzã sperând cã nu-i va desconspira vreo flacãrã... poate se aºeazã în cãrþi ºi ele se închid de noapte bunã...
ÝKEION
Jurnal
96 Îngerul nimãnui(desen de Dana Cernuºcã)
L6g4@<
De duh
93
97
t
Proverbe transformate
Buturuga mica este mai usoaraMai bine cu sapa in mana decat cu sapa in piciorApa trece pietrele fac plajaUn mar pe zi tine doctoral somerAi carte ai si caietCand pisica nu-i acasa soarecii dau bairamCine se trezeste de dimineata are cearcaneGaina batrana are osteorporozaAschia nu sare departe de ochiNuvezi barna din ochiul tau si vezi calul cu manere din ochiul altuiaAfara e vopsit gardul inauntru nu…
Utilitati
Frigider cu BluetoothCalculator cu pedaleAspirator cu ceas desteptatorClocitoate cu infrarosuBicicleta cu eliceRobot de sufragerieWc cu volanPerforator cu mp3Chiloti cu speakerToaster cu rotopercutorSutien cu terasaOchelari cu stergatoareStrecuratoare cu web-camPoiata cu interfonTroaca cu magnet
Mancaruri
Pizza cu arpacicaSoreanca marinataEcler cu fasoleBostan caramelozatSfecla cu finettiBors la rotisorPapadie paneHarbuz la microundeTurta cu brocoliiSufleu de urzici
Panispan cu mazareStrujani la ceaunBors de mandarineCaviar cu mamaligaTurta cu scoiciPraline cu mararTochitura de caracatitaAlivanca cu bullionNovatini kla conserva
Made by 11G Team
-Calamanciuc VictorAmariei Andrei-Andronic Marius-Codreanu Olivian Codrut-Moga Andrei Silviu
Cãtãlina Simionescu
ÝKEION
De duh
98
LITERATURA
ESEUL
L6g4@<
Literatura
99
t
Poliana MUNTEANU
Nefericitul
meþit de-atâta soare ºi de-atâta trudã aºezã uneltele ce-i fuseserã ºi astãzi mãnuºi pentru mâinile bãtãtorite ºi murdare ºi puse punct unei zile de lucru cãptuºindu-ºi superficial Aunul din buzunarele sacoului cu suma de 400 de mii, sumã pe care o primea aproape la
sfârºitul fiecãrei sãptãmâni de muncã; stomacul îl înecã la fel de superficial cu un pahar de vodcã… Apucã obosit ºi greu poarta casei ºi-o trase îndãrãt, sã poatã sã-ºi strecoare hainele printre oasele acesteia, târând dupã el o umbrã mai zdravãnã ºi mai bine fãcutã ºi pantofii scãldaþi în glod ºi scuipat… Pornea, bãrbatul, spre casa care nu-i era decât o cãmãruþã cu o curte micã, pustie ºi stearpã… N-avea copii, de fapt avea, dar cum timpul a trecut nici nu ºi-a dat seama când i-a pierdut, cum au plecat…Acum sunt vagi umbre într-un îndepãrtat trecut, strânse, ca niºte scame, într-o minte îmbolnãvitã, slãbitã, leneºã ºi beatã… ªi totuºi, au fost, ºi-aºa “scame”, cum au rãmas undeva, se mai îneacã, bãrbatul nostrum, cu ele, îi scapãtã inima ºi-i dau de veste cã nu a murit. Nu a murit, cãci încã suferã ºi regretã ceva… De ani de zile singurele siluete care se-necau sãþos între malurile mâinilor lui mari ºi noduroase erau cele ale uneltelor ºi-ale sticlelor de vodcã… Sticle ce-i deveneau mai insuficiente pe zi ce trecea… Nici câinele ce-i þinea de strajã în curte nu-i era prieten. Îl lãtra, sãlbatic, ºi-ºi frãmânta demonic trupul în lesã, lovind zalele, de cuºca veche, atunci când stãpânul trecea ameþit ºi-ngândurat de-alungul curþii, pânã intra în camerã… Îl injura, plictisit, dar nu se-ndura sã-l alunge, de lângã el… Îi umplea totuºi viaþa, cu ceva, cu un zgomot, provocând o vibrare nervoasã a inimii, iar în lipsa strigãtelor cicãlitoare ale femeii avea lãtratul exasperant al necuvântãtoarei. O dobitoacã slabã ºi prãpãditã ale cãrei oase se-nºirau, armonios, sub pieliþa ce þinea loc de epidermã, cu blana rãsãritã, ici-colo, precum niºte smocuri de scaieþi, ce uimea prin forþa de care era cuprinsã atunci când îºi vedea stãpânul, deºi, mai mult ca sigur, nu primise, de zile bune, nici mãcar o îmbucãturã de pâine care s-o învredniceascã. Bãrbatul purta, mai mereu, aceleaºi haine ce se aºezau, neîndemânatic, pe corpul slab: un sacou de stofã gri, cãmaºa de un gri deschis ºi pantalonii maro asortaþi cu o pereche de pantofi negri ce strânseserã, pesemne, cam multe ploi ºi zãpezi, în înveliºul lor anemic. Dinþii din faþã ai bãrbatului, trei la numãr, erau, de fapt, niºte cioturi nefericite trecute cu vederea de ani ºi care contribuiau, mai degrabã, la închegarea aspectului sãu jalnic, mai curând decât la fãrâmiþarea hranei. De fapt, hrana lui era mai mult lichidã, iar atunci când nu o avea, nici pe aceasta, somnul constituia un bun “aliment”, potolindu-i foamea. Barba neîngrijitã se potrivea cu faptul cã chipul sãu nu gãzduia niciodatã vreun zâmbet. Cum sã zâmbeascã… dacã ºtia cã nu are nimic? Cã nu munceºte pentru el, ci pentru a-ºi întreþine viciile, pentru niºte amãrâþi de bani, cãpãtaþi cu trudã ºi risipiþi, dintr-o înghiþiturã ºi câteva fumuri de þigarã. Uneori hainele-i erau umezite de aburii de alcool ce se substituiau tranpiraþiei din zilele
ÝKEION
Literatura
100
de varã dogoritoare, când muncea mai mult decât putea ºi avea grijã sã se ameþeascã destul de bine pentru a face faþã presiunilor. Învãþase sã lucreze chiar ºi cu un grad de alcoolemie ridicat, cãci asta îi potolea tremuratul mâinilor ºi nervozitatea. Buzele-i erau arse, gâtul “îi lua foc”, de fiecare datã când era strãbãtut de lichid ori mâncare, iar ficatul îi era, probabil, un burete îmbibat în alcool. Ochii mici, resemnaþi o reþea împãienjenitã de un roºu spãlãcit nu atrãgeau atenþia prin nimic, ba, mai mult, deranjau, n-aveau nimic plãcut ºi stânjeneau pe cei ce li se iveau în cale. *****
Înainte de a se naºte, luna, precum un mugur între nori, bãrbatul îºi ia, jumãtatea de vodcã ºi þigãrile, ºi-ºi plãteºte datoria, eliberându-ºi buzunarele de hârtiile colorate care-i alimentau viciile. Strãbate drumul spre casã, pãrând extrem de slab, în palida luminã a becurilor îmbolnãvite… ai zice cã îl trage, umbra, îndãrãt ºi-l smulge în pãmânt, spre a servi ca hranã imensului stomac negru. Nu se lasã, însã, învins decât de obosealã ºi, implicit, de patul pe care-l preseazã-ntr-o cãdere cãreia nu i se împotriveºte. Simte cum îl îneacã somnul, ºi, rãvãºit de cãldurã ºi de bãuturã, pãºeºte discret pe tãrâmul amãgitor al viselor, zãcând, neîntors pânã dimineaþã, într-un trecut ce nu a fost. Se vede tânãr, puternic, cu faþa frumoasã, aºa cum era odatã, pierzându-se în îmbrãþiºarea firavã a femeii ºi-apoi întinzând braþele vânjoase cãtre cei doi copilaºi ai lui, ridicându-i deopotrivã spre soare. Simþea cât de odihnit ºi lucid era pe atunci, cum nu-ºi putea conteni zâmbetul, când îºi vedea cãsuþa ridicatã cu trudã ºi grãdina micuþã dar plinã de copaci în floare. Aveau sã fie multe fructe, anul acela… Dacã totul mergea bine, pânã la Crãciun putea sã cumpere cam tot ce-ºi doreau niºte oameni de la þarã: o vacã, vreo cinci gãini, un porc, o maºinuþã pentru bãiat ºi o pãpuºã pentru fetiþã - cum nu se putea mai bine. Se aºezau cu toþii la masã, unde, din puþinul pe care-l aveau, femeia fãcea ce fãcea ºi sãtura toatã familia. Stãtea în capul mesei, cu faþa spre geamul dinspre apus ºi se simþea împlinit, când îi vedea pe ceilalþi fericiþi. Razele dulci ºi roºiatice, de crepuscul, scãldau obrajii proaspãt bãrbieriþi într-un joc de lumini si umbre iar silueta geamului pãtrãþos se aºeza, oboist, peste masa îmbelºugatã din mai nimic… Chiar dacã ºtie cã e un vis, bãrbatul încearcã sã recupereze, într-un fel, timpul pierdut departe de familie, profitând, de fiecare clipã, pentru a se ferici. Simte cum îl trage sufletul în jos, de tristeþe, când se gândeºte cã se va trezi, din nou, într-un coºmar: flãmând, alcoolic, singur ºi îmbãtrânit. Dupã ce o trimite pe iubitã sã se culce mai devreme, cu copiii, se aºeazã pe scãrile de piatrã din faþa casei închinate acum lunii ºi rãsuflã resemnat, întors, pe jumãtate, cãtre celãlalt El… Se ridicã, clãtinându-se, ºi intrã în casã, încuindu-ºi umbra pe dinafarã. Întins în pat trage copiii, lângã el, îºi ia soþia în braþe ºi se-nveleºte cu imensa pleoapã greoaie… Nu se va mai trezi. Nici el, nici celãlalt… ªi-au dat întâlnire, undeva, pe la o jumãtate de suflet…
L6g4@<
Literatura
101
t
Andrei Alex MIHÃESCU
Rãmas bun, poetule...
rãiesc încã o zi plictisitoare, de varã… De abia m-am trezit. Îmi beau cafeaua, intru pe Messenger, însã nimic special pânã când, la un moment dat, un prieten, pe care mereu l-Tam invidiat, deoarece e o fire deosebitã ºi niciodatã nu l-am putut înþelege, mã întreabã
ce fac. Neavând nici un plan, ieºim la o plimbare, cu bicicletele. Mã atrãgea la el ceva misterios ºi nu înþelegeam cum de reuºeºte, el, sã se comporte atât de normal, cu mine, deºi eu unul nu sunt deloc simplu, cu el. Mergând spre un deal din afara oraºului, în locul în care se depoziteazã gunoaiele ºi sunt arse, îl întreb: "De ce eºti mereu palid?"… "Lasã asta, vreau sã-þi arãt ceva." Scoate o agendã din rucsac: "Uite, vreau sã-þi citesc câteva poezii, dacã eºti de acord". “Cum sã nu…”
Am rãmas uimit, nu ºtiam cã scrie poezii, dându-mi seama, astfel, de ce e atât de diferit. Îl ascult, cu atenþie, deºi literatura nu mã atrãsese deloc, pânã atunci. Sunându-l, mama îi aminteºte de programarea de peste o orã: "La spital?", îl întreb, cu vãditã curiozitate. "Stai calm. Îþi las þie agenda, pânã mâine. Ai grijã de ea". Bãtându-mã peste umãr pãrãseºte, dealul Polonic, din proximitatea Dorohoiului. Îmi zâmbeºte frumos, ca ºi cum mi-ar spune: "Nu-þi fã griji pentru mine, orice s-ar întâmpla! Totul va fi bine". A doua zi, de dimineaþã, plec la þarã. Abia peste o sãptãmânã aflu cã a murit de meningitã viralã… Gãsesc un e-mail: îmi trimisese o poezie, nimic altceva:
Bilet unui prieten
Nu, dragã prieteneNu!Vin-o la spital sã mã vezi în continuaremai bolnav,mai vesel...Dar sã nu vii la înmormantarea meaChiar te rog!N-aº vrea ca ultima datãsã mã vezi nemiºcatAº vrea sã-þi rãmân în memoriemereu viu!Sã-þi imaginezi cã sunt departeºi cã acolo mi-e bineiar când vei avea nevoie de minesã te gândeºti la trecutul nostru
ÝKEION
Literatura
102
apoi, într-o zi, ne vom revedeadar sã nu te grãbeºti sã mã cauþi...Cu drag, al tãuPRIETEN!!!
Am plans, chiar dacã mã dau “tare”, în lume, dar în acea clipã nu am rezistat. M-am apucat, apoi, sã-i citesc gândurile din jurnal:
Simte Poetul....
Sã fii poet nu înseamnã sã conduci o maºinã, înseamnã mult mai mult! Sã fii poet înseamnã sã intri în lumi imposibile, prin cuvinte, sã simþi cã creierul funcþioneazã, cã are sens ºi cã existã gândire... Poetul ºtie sã transforme materialul în ceva veºnic, de vis. Sã te uiþi la el, sã afli cum înþelege lumea din miºcãri puþine, sã vezi cât de nepãsãtor este faþã de viaþã, de moarte, sã vezi cum, în el, frica de existenþã nu existã, cum nu îl intereseazã dacã moartea-i e aproape, cum nu crede, în trupul sãu real, ci numai în veºnicie. Sã simþi cum harul dã viaþã, lucrunlor, fãcân ca sensul sã le fie schimbat.
Încearcã sã simþi cum, în faþa durerii poetul o simte de douã ori mai profund, în raport
cu omul obiºnuit ºi cum creierul lui transformã durerea într-o realitate pe care puþini o
cunosc... Sã ºtii cã atunci vrea sã disparã, din aceastã lume, sã scape, cu totul, sã se elibereze
de întreg materialul amestecat în lumea sufletului ºi sã pluteascã, veºnic, în Univers. Dar sã
vezi, atunci când priveºte natura, cum transformã orice bucãþicã a ei într-un colþ de rai, cum
orice frunzã reprezintã un simbol, cum orice sunet, fãcut cadou, e o încercare a gândirii: cât
de mult o alintã, cât de fin o simte, cât de mult se adunã, în ea, dar mai ales cum se lasã ridicat
ºi cum o considerã cea mai bunã, dintre lumea lumilor de pe aceeaºi planet gazdã a altor
planete...
Ce sã mai spun de iubire… Aici e o combinaþie între trupul ºi sufletul adevãratului
poet; adevãratele iubiri numai de el sunt cunoscute, poetul se dedicã iubirii, crede în ea,
sufletul poetului devine o inimã romanticã pe care o descoperã faþã de ceilalþi. Priveºte,
numai puþin, ºi vei vedea cum transformã orice secundã în momente poetice înconjurate de o
explozie de declaraþii, vii atingeri, ale gândirii… Iubirea e o care-i deschide poarta cãtre
lume, dar transformând-o într-o lume a lui... Simte ºi tu, iubirea, cum o simte el, ºi vei vedea,
atunci, cum nu te vei mai recunoaºte... Deosebit e poetul! Câte lumi infinite poate crea, în câte
Universuri poate intra, decoperã cât de complex este, în acest bio-cosmos... cât de diferit: pur
ºi simplu poetul reprezintã crearea omului, cea care îl deplaseazã, uºor, spre imposibil.
Imagineazã-þi, atunci când poetul adoptã o minã melancolicã, pe un scaun, sã zicem, cum þine
între degete stiloul ºi cum pe masã, rãtãcite, ideile aºteaptã sã se cunoascã... Poetul, ºi dacã e
orb, tot scrie, poetul nu trebuie sã vadã, oricum, ce vãd ceilalþi… Totuºi, faptul de a pune
stiloul, pe hartie, e extrem de dificil, pentru el, deoarece, pânã la a atinge hârtia ideile-i sunt
ca o ploaie de fulgere stelare, iar dacã intrã într-un fulger descoperã o altã ploaie de fulgere,
de idei, ºi tot aºa mai departe, iar când, în sfârºit, atinge hârtia, fulgerul se va împrãºtia…
Atunci când poetul aºterne primul cuvânt, simte cã a descoperit o planetã, dar, dacã mai
L6g4@<
Literatura
103
t
gândeºte puþin, realizeazã, de fapt, cã a descopent un Univers... Mai rãmâne ca acesta sã fie
cules, de cãtre poet, pentru ca Universul sã-ºi simtã sensul... Acum încep sã se formeze
cascade nemuritoare, ce încep a curge cu fineþe, formându-se, aproape de bazã, râuri care se
împrãºtie peste tot, nãscându-se natura poeticã... Iar poetul, de râurile poetice se lasã
condus, epuizat chiar, pentru poezie, pânã la o suferinþã placutã, a trupului, pentru trupul
poeziei. Sã-1 urmãreºti puþin, sã-1 simþi, câteva minute, ºi-þi dai seama cã ceea ce vrea sã
exprime, prin poezie, e numai o jumãtate, restul… rãmânând ascuns, în el, pierdut în
Universul sãu greu de pãtruns, pentru ceilalþi…. Sã înþelegi cã titlul reprezintã doar un
crâmpei din fulgerul oprit, poarta cãtre un mister pe care, daca îl vei descoperi, îþi va fi
descoperit ºi poetul, inclusiv calea cãtre scopul universului sãu. Sã încerci a simþi pulsul
semnelor de punctuaþie, foamea pauzelor facute de el, sã le simþi puterea, sã le percepi ca
semne ce vindecã poezia de stãrile care-1 rãnesc, pe poet, atunci când se lasã purtat de râul
poeziei; cãci poezia are suflet, iar sufletul poetului face parte din sufletul poeziei. Iar literele
izbutesc sã proiecteze testamentul sãu, omenirii. Cât de greu e, pentru poet, sã se opreascã,
sã iasã din râul poetic... Existã, o anume teamã, anume cã va pãtrunde, prin poezie, în lumi
necunoscute de cãtre omenire, ajungând sã nu fie înþeles... Poetul nu face parte din
omenire, existã, în ea, dar... e alt om.
Sã simþi... sã pãtrunzi, cu gândul, în acele semne simbolice numite “cuvinte”, dar
sã te laºi condus, de imaginaþie, dupã coordonatele indicate de el, sã încerci sã le descoperi
ca pe niºte parole ale Universului, exprimate de poet: înseamnã sã-þi îndeplineºti rostul de
cititor, sau, mai mult, sã iei, efectiv, legãtura cu poetul. Va rãmâne o legãturã veºnicã, între
voi... Încearcã sã-1 înþelegi, pe poet! Poetul reprezintã poarta imposibilului. Dacã ai înþeles,
ceea ce am scris, vei înþelege ºi de ce am scris...”
E toamnã. Un grup de prieteni ne adunãm, în fiecare sãptãmânã, în locul unde l-am vãzut ultima datã. Am creat un cenaclu, purtându-i numele, un spaþiu în care acum citim ºi poeziile noastre. Sub cerul liber...
ÝKEION
Literatura
104
Diana CIOBANU
Arta imaginatiei
rice ne imaginam despre realitatea in care traim, aceasta se si intampla.. Este chiar asa de usor? Ne putem imagina Oabundenta, o stare buna de sanatate, iubirea
neconditionata, fericirea si pacea? Daca acest lucru se intampla, atunci de ce nu avem acest lucruri chiar acum? Raspunsul la aceasta intrebare este in acelasi timp si simplu si complex. Raspunsul simplu ne spune ca acest lucru nu se intampla pentru ca noi nu credem cu adevarat ca a avea tot ceea ce ne dorim este cu adevarat atat de usor. Raspunsul complex ne spune ca noi am uitat cum sa practicam arta imaginatiei. Pentru ca a avea in viata noastra tot ceea ce ne dorim, este la fel de simplu ca si invatarea modului de a ni le imagina. Experienta ne vine din trecut; si undeva, de-a lungul timpului, experienta noastra ne-a invatat ca nu putem avea tot ceea ce ne dorim, ca viata este grea, ca suferinta (intotdeauna) precede bucuria, iar uneori chiar a suferi nu ne garanteaza faptul ca bucuria va urma. Stim asta pentru ca, la un moment dat ne-am dorit ceva foarte mult, ne-am imaginat ca am obtinut acest lucru si atunci cand a devenit realitate, am fost dezamagiti, sau chiar ne-a provocat suferinta. Asa ca am invatat sa nu mai cerem nimic, sau sa cerem mai putin decat vrem si atunci este de asteptat sa fim nesatisfacuti de rezultate. Atunci cand credem ca experienta trecuta este definitorie pentru prezent, ne conditionam sa cream un viitor care nu este decat o copie la indigo a trecutului. Atata vreme cat dam putere de realitate acestui fapt, circumstantele noastre prezente vor repeta incontinuu trecutul. Dar, daca ne vom permite sa ne imaginam ceva cu totul diferit, putem schimba si apoi crea o noua realitate pentru noi insine. Pentru ca aceasta sa se i n t a m p l e , t r e b u i e s a f a c e m d o u a l u c r u r i :1.Sa fim dispusi sa incercam 2.Sa credem in puterea noastra de a ne imagina realitatea. Pana cand nu vom face, cu adevarat, efortul de a modifica realitatea proprie, nu vom fi cu adevarat constienti de cat de confortabil ne simtim cu trecutul. Imediat ce incercam sa schimbam ceea ce facem, toate soiurile de frici, temeri si indoieli apar tarandu-se din adancimile subconstientului nostru, aducandu-ne aminte insa ca noi nu suntem fericiti cu prezentul, ca am mai incercat asa ceva si altadata si ca ni s-au intamplat lucruri neplacute. De fiecare data cand incercam sa ne imaginam, sa transformam in realitate visele noastre, trebuie mai intai sa ne ocupam de fricile noastre. Abilitatea noastra de a ne imagina diferite realitati se bazeaza pe ce este mai puternic: frica sau visul nostru. Trebuie, pur si simplu, sa fim dispusi sa incercam, in ciuda la fricilor noastre si sa incepem procesul de imaginare a realitatii noastre. Experientele neplacute ale trecutului ne pot face sa ne simtim neputinciosi si daca simtim ca viata noastra de zi cu zi ca ne-a iesit de sub control, nu ne vom simti prea capabili sa ne descurcam cu ceea ce am creat deja ca sa nu mai vorbim de a incerca sa mai cream altceva. Cand ne uitam la puterea noastra personala, din punctul de vedere a ceea ce s-a intamplat pana acum, uitam ca tot ceea ce experimentam acum este ceea ce am creat noi insine. Daca ne vom
L6g4@<
Eseul
105
t
amintim ca ne-am simtit neputinciosi, atunci cand am creat acele circumstante, vom avea o perspectiva corecta asupra situatiei. Daca luam decizii atunci cand ne simtim neputinciosi, rezultatul va manifesta neputinta noastra. Dar daca luam decizii atunci cand suntem p l i n i d e e n e r g i e , r e z u l t a t u l v a f i c o m p l e t d i f e r i t . Invatarea artei imaginarii se face prin practica si concentrare. Incepeti cu ceva ca va doriti cu adevarat si imaginati-va ca este parte a realitatii voastre. Simtiti bucuria pe care o veti experimenta cand se va manifesta in viata voastra. Aveti credinta ca tot ceea ce vreti va va fi adus prin gratie divina, exact atunci cand trebuie. Fiti convinsi ca este al vostru pentru ca il vreti si pentru ca Universul ne aduce intotdeauna ceea ce ne dorim. Fiti convinsi ca poate fi al vostru, pentru ca il meritati Universul nu judeca daca meritam sau nu. In final, amintiti-va ca sunteti extrem de puternici; sunteti parte a Sursei si puterea imaginarii este a voastra, odata ce credeti in ea.
MUZA POEZIEI (Emanuela Albu)
ÝKEION
Eseul
106
Ciprian ªOPTICÃ
MARELE MAMONA (fragment)
Scena a doua: alcãtuitã din multilple voci, numaidecât a unor persoane tinere, Strigãtul Omenirii rãsunã din adâncul genunii precum ecoul unei sentinþe.
Strigãtul Omenirii: Ne-am descãtuºat în sfârãºit, de lanþurile îmbãtânirii.Nu mai putem fi pãtrunºi de azi înainte de sindromul descompunerii.Trupurile noastre se simt libere acum,parcã întâia oarã, sub vestigiile întineririi.De aceea declarãm:Vocea unui tânãr :Toþi cei netineri sunt condamnaþi la a-ºi reface trupul,al supune procesului de regenerare ºi reîntinerire.Nu se mai acceptã în fabrici decât bãieþi puternici ºi fete tinere cu picioare voluptoase ºi sâni sãnãtoºi.Un tânãr politician: Este interzis de azi înainte sã fii bãtrân. Singura formã de conducere admisã este democraþia adolescenþilor.O tânãrã judecãtoare: Vom decreta astãzi un proiect de lege prin care tinerii se vor elibera definitiv de sub tirania bãtrânilorUn adolescent antropolog: Asistãm astãzi la o nouã revoluþie antropolo-gicã.Noul Om al timpurilor postmoderne nu are voie sã nu fie tânãr. Singura condiþie ce se impune noului om este sã fie mereu tânãr.Un tânãr sociolog: Vârsta maximã a unui cetãþian nu trebuie sã depãºeascã 33 de ani.Dupã aceastã vârstã cetãþeanul este declarat inapt ºi supus unui permanent control medical, unui continuu act de înfrumuseþare esteticã.O tânãrã jurnalistã: Televiziunea nu va mai avea dreptul sã difuzeze pe posturi emisiuni, filme, sau imagini cu caracter de îmbãtrânire.Un adolescent arheolog:Istoria trebuie numaidecât revizuitã.Sã se rescrie totul într-o manierã tinereascã, veselã, în care sã nu se mai audã de domnitori ca Mircea cel Bãtrân,Vodã ªchiopu,Chioru sau alte minunãþii de genul acesta.Poporul trebuie educat în spirit pur tânãr,ºi in acest sens strãmoºii sãi nu pot fi alfel decât tineri.Tânarã doctoriþã:Persoanelor în vârstã nu le este permisã plimbarea ºi ieºirea în public decât în urma unui control virulent al paramedicilor ºi numai dupã ce pshihoesteticienii au semnat ºi declarat printr-un document special, caracterul mereu tânãr al pshicului ºi fizicului individului.Un D.J.: Sunt interzise în cluburi ºi discoteci purtarea unor îmbrãcãminte exibiþonist, de felul rochiilor lungi la fete, sau a costumelor de epocã la bãieþi.Aceste veºminte contraveneau în trecut dezvoltãrii civilizaþiei adolescente ºi etosului libertãþii fãrã frontiere. O tânãrã pe role: Va fi o erã în care pacea, liniºtea, bunãstrea ºi frumuseþea tinereþii vor strãluci pe pãmânt asemenea soarelui în dimineþi senine.Preºedintele republicii adolescetia:Cetãþenii nu vor mai avea voie sã strice veselia,bucuria ,ºi buna dispoziþie ce se însoþeºte pe sufletul mereu tânãr al celuilalt.Pe pãmânt ºi în neamuri sã nu fie decât un permanent aer proast de tineri amorezi.Gelozia,divorþul ,refuzul ºi orice alt fel de atitudine ce contravine sentimentului pur al îndrãgostirii este condamnat drastic prin lege.Tinerii îndrãgostiþi trebuie lãsaþi liberi, sã li se acorde prioritate în orice fel de instituþie,sã li se respecte necondiþionat intimitatea juvenilã, întrucât ei sunt principalii contribuitori la creºterea sporului demografic.Primul ministru al republicii adolescentia: Vor fi promovate mereu jocurile, dansurile, distracþiile, nunþile, cumetriile, ºi orice altã formã de manifestare publicã a tinereþii, prin care râsul ºi divertismentul sã primeze.Un tânãr ºi neliniºtit poet: Viaþa sã nu fie alta decât un lung ºi frumos carnaval.Sã trãim mereu ca-n basme, cu o tinereþe fãrã bãtrâneþe, ºi chiar cu o moarte fãrã de viaþã.
L6g4@<
Teatrul
107
t
Diana DRESCANU
Un ecou al trecutului în prezent- Mioriþa (versiunea colind)
ioriþa, „miracolul artistic atât de profund tulburãtor”, aºa cum o numea Adrian Fochi, este cântecul liric cel mai Mrãspândit la români.
O cunoaºtem în peste o mie de variante, culese din regiunile þãrii ºi chiar de la românii de peste hotare. Se deosebesc douã versiuni fundamentale ale textului, balada ºi colindul. Astfel,
Mioriþa- baladã este caracteristicã pentru Moldova, Muntenia, Oltenia ºi Dobrogea, în vreme ce colindul este specific pentru Transilvania, cu o puternicã prelungire în nordul Banatului ºi cu una mai puþin „sensibilã” pentru Moldova. Fiecare din aceste douã versiuni se realizeazã cu mijloace artistice specifice ºi „imaginea”vie a acestora trãdeazã limitele interne ale genului folcloric de care aparþine.Cu toate acestea preciza Fochi, „înrudirea tematica a textelor este atât de evidentã încât ºi pentru omul din popor aceste douã sunt forme deosebite ale aceluiaºi cântec”.
Mai puþin cunoscutã de cãtre noi, cei interesaþi de „trecutul mioritic”, este versiunea colind a textului, care, afirma Constantin Brãiloiu „impresioneazã pânã la lacrimi”.Colindul este o practicã de origine strãveche(geto-dacã) ºi reprezintã cel mai important fenomen ceremonial. Potrivit cercetãrilor realizate de Adrian Fochi, colindul mioritic a luat naºtere pe tãrâmul Transilvaniei, acesta adunând un numãr considerabil de documente(326) care le-a publicat ºi utilizat în studiile sale comparative.
Pornind de la regimul metric, versiunea colind distinge douã cicluri deosebite; unul urmeazã schema metricã de 7/8 silabe, ºi celãlalt de 5/6 silabe. În cadrul primului ciclu deosebim patru tipuri de colinde. Dintre acestea, atenþia ne este îndreptatã cãtre tipul clasic, numit astfel deoarece urmeazã tradiþia celui mai vechi text al colindului. Iatã câteva trãsãturi tematice importante:într-un anumit cadru de naturã, doi sau trei pãstori se aflã împreunã cu turmale lor. Aceºtia trimit pe unul dintre ei sã întoarcã oile(în mai puþine cazuri sã aducã apã), ºi, în timpul absenþei lui, ceilalþi hotãrãsc sã-l omoare. La întoarcere i se comunicã sentinþa, oferindu-i posibilitatea de a-ºi alege felul morþii.(prin sabie, prin lance). Pãstorul le aratã locul unde sã fie îngropat, cerând ca pe mormânt sã i se aºeze anumite obiecte. În majoritatea cazurilor, colindul se încheie cu tema plângerii oilor care, dupã Fochi, „prin apariþia sa în final, subliniazã atmosfera funerarã a textului”. Dupã cum putem observa, caracteristic Mioriþei-colind este faptul cã pãstorul îºi comunicã testamentul direct ucigaºilor sãi.
Cel de-al doilea ciclu de colinde, bazat pe regimul metric de 5/6 silabe, cuprinde cinci tipuri deosebite de colind. Cel dintâi tip este cel al conflictului erotic întemeiat pe motivul fetei de maior. În funcþie de conþinut, sensul sãu este urmãtorul: mai mulþi pãstori urcã la munte. În drum se întâlnesc cu o fatã da maior, cu care unul dintre ei doreºte sã se însoþeacã. Ceilalþi ciobani îl ameninþã cu moartea, fapt care îl determinã pe pãstor sã-ºi facã testamentul, dupã tipicul bine cunoscut. În unele cazuri, la ameninþarea cu moartea, ciobanul rãspunde cu încercarea de a-ºi rãscumpãra viaþa, oferind în schimbul fetei(ca în cazul nunþilor þãrãneºti) o sumã de obiecte cu care sã compenseze pierderea ce au suferit-o ei prin plecarea ei da la stânã. În
ÝKEION
Eseul
108
toate cazurile însã, se ajunge la testamentul cunoscut al ciobanului. Existau anumite superstiþii ciobãneºti, potrivit cãrora femeia era purtãtoare de ghinion dacã pãºea în spaþiul stânii. Accesul le era interzis. În Moldova de nord (Câmpulung) se credea cã dacã ciobanii coboarã de la munte pânã la Sf. Ilie ºi vãd „trup de femeie”, „le va merge tare rãu la stânã, iar oile nu vor mai da lapte”.
Pentru a vizualiza într-o manierã cât mai simplã ºi corectã ciclurile, tipurile ºi subtipurile colindului mioritic, Adrian Fochi ne propune urmãtoarea schemã:
Se poate observa, din aceastã schemã, cum, d in ramur i le principale ale versiunii colind se desprind titluri de teme ºi motive care au condus, de-a lungul vremii , la diverse subiecte de dezbatere. Ceea ce noi trebuie sã r e þ i n e m d i n a c e s t „tablou „ pe care ni l-a creionat Fochi este faptul cã, pe lângã versiunea baladã a Mioriþei, ce cunoºtem îndeaproape, existã ºi aceastã variantã sub forma colindului care are o bazã bine fondatã. Iatã cum „apare” o versiune mai redusã ca dimensiune, dar care
pãstrezã tipicul cunoscut(culeasã de Fochi, judeþul Arad)Colo, sus la munte, Fluiera o zice,Neaua-i de-un genunche Oile s-or strângeEste-un pãcurar Dupã mine-or plângeªi doi lotri mari, -Sãrac gazda nost-Voi, doi mi-þi omorî Cã el bun o fostªi mi-þi îngropa Cine ne-o-ngriji?La capãtul stânii Domnii îngerii La furca fântânii Cine ne-o-adãpa?Când vântul o bate Maica Precesta.
Mai rãmâne de adãugat faptul cã acest colind este cântat în grup, de Crãciun, dar ºi la ºezãtori ºi în alte ocazii. La ºezãtoare, pe lângã flãcãii ºi bãtrânii satului, vin fetele care doresc sã se mãrite. Ele învaþã colindele de „divertisment”, deoarece, femeile sunt admise in cercul de colindãtori. Aºa se explicã ºi faptul cã, în unele cazuri, colindul Mioriþa a devenit, la un moment dat, ºi cântec de leagãn. Faptul cã acest colind este întotdeauna cântat în grup, preciza Mircea Eliade, „explicã stabilitatea textualã. Posibilitãþile de improvizaþie ºi de creaþie poeticã sunt destul de limitate, ºi (…) tocmai aceastã stabilitate textualã ne permite sã sesizãm, în colinde, unul din stadiile cele mai arhaice ale spiritualitãþii româneºti”.
L6g4@<
Eseul
109
t
ÝKEION
Eveniment
110
EXPOZITIA ELEVILOR
A
E
DE LA SCOLA SP
CIALA
DOROHOI
BENCHEA C.
DUTCA B.
BOGHIAN GEORGE POPESCU ALEX
29 MAI 2007
Locatia: Casa de Cultura Dorohoi
L6g4@<
Eveniment
111
t
INTALNIRE CU POETUL
NICOLAE CARUNTU
AMFITEATRUL COLEGIULUI GRIGORE GHICA VV
DOROHOI, 1 IUNIE 2007
Organizator: Comisia
de Cultura a Colegiului
Poem de dragoste pentru Moldova
În Moldova mea de cântecªi de dor, ºi de iubireTata tot mai arã câmpulªi-l trudeºte ca pe-un fiu,Ca sã creascã grâul mare,Fãrã de închipuire…În Moldova mea de sufletNiciodatã nu-i târziu.
În Moldova mea de leagãn,De iubire ºi de dorMama tot mai plânge-n poartãDorul sacru de copii,Sfânt tãrâm este Moldova,Unde oamenii nu mor.De la Decebal încoaceToþi strãbunii mei sunt vii…
M-oi întoarce în Moldova,Deºi încã nu-s plecat.Sfânt tãrâm este Moldova,De luminã ºi iubire,Când mã pierd ºi uit, de mine,Pe cãrarea dinspre satAtunci, ceru-albastru, pareCât o dungã, de subþire…
ÝKEION
Eveniment
112
AMFITEATRUL COLEGIULUI GRIGORE GHICA VV
DOROHOI, 7 IUNIE 2007
INTALNIRE CU POETUL
VICTOR TEISANU
Numai tu
Toþi s-au îngropat de viiîn cimitire subacvaticefiecare ducând cu sineavuþiile sale cele mai de preþ
i-au urmat dincoloservitorii amantele aurulîncropind încã o lumeîn care nimeni nu este singur
numai tu vrei sã plecidoar cu poemele tale nescrisedin care în tãcerea nopþilorsã rãsarã pâlcuri de lotus.
cl. a XI-a ELavinia DumitruCarmen MaximLarisa GheorghiþãDiana Ciobanu
cl. a XI-a FTania Miclescu
cl. a XI-a GAndrei AmarieiLiviu Andronic
Larisa Postolache
cl. A XII-a CCãtãlina Simionescu
cl. a XII-a FDana CernuºcãClaudia GhermanOana Voitovici
cl. a XII-a GLiudmila Carþa
Gianina CUCOREANU(specialitate limba englezã)Arghira CÃLIN(specialitate limba latinã)Gicã MANOLE(specialitate istorie)Gabriel Amedeo Alexandru(specialitate fizicã)
Anchetele ºi interviurile sunt semnate de:
Alþi colaboratori:
Alex MihãescuDiana Drescanu(absolvenþi ai Colegiului)
Desenele:
Dana Cernuºcã
cl. a XII-a AOlguþa Diaconu
cl. a XII-a GLiudmila CarþaMãdãlina AndrenoiuMihaela Apostol
cl. a XII-a FMarinica MãlãºincuDana Cernuºcã
Paul GorbanNicolae CãruntuVictor Teiºanu(poeþi botoºãneni)Ciprian ªopticã(membru al CenacluluiConstantin Dracsin)Corneliu Drescanu(preºedinte al Comitetelor Pãrinþilor clasei a XII-a H)
Emanuela Albu (clasa a XII-a F)Imagini preluatede pe net
ÎN ATENÞIA CELOR INTERESAÞI SÃ COLABOREZE LA URMÃTORUL NUMÃR AL REVISTEI:
- apariþia în paginile revistei reprezintã, prin ea însãºi, o carte de vizitã, pentru autori, deoarece nu este vorba de ceea ce s-a obiºnuit a se numi „o simplã revistã ºcolarã”, ci de o revistã ce-ºi propune a fi un etalon, în rândul publicaþiilor cu caracter cultural-educativ- articolele trebuie redactate folosind semnele diacritice, specifice limbii române: î, â, ã, º, þ- referirile la cãrþile, studiile deja publicate trebuie realizate conform canonului ºtiinþific (cu specificarea anului apariþiei, a editurii, a paginii/paginilor din care se fac extrasele, sau a site-ului, în cazul materialelor preluate de pe internet; se recomandã utilizarea referinþelor, în subsolul paginii)- textele trebuie sã fie însoþite de fotografia autorului ºi, dacã este cazul, de fotografii ce au legãturã cu conþinutul articolului- materialele sunt aºteptate, la redacþia revistei, pânã la jumãtatea lunii mai, 2008, revista având, conform contractului încheiat cu Biblioteca Naþionalã a României (Centrul Român ISSN), o frecvenþã de douã numere pe an- responsabilitatea celor afirmate în articolele revistei revine autorilor, ca ºi calitatea redactãrii textelor; totuºi, redacþia îºi rezervã dreptul de a nu publica articolele redactate necorespunzãtor, fãrã a emite, însã, nici un fel de obiecþii, în privinþa conþinutului acestora- paginile revistei sunt deschise, în egalã mãsurã, elevilor ºi profesorilor, ca ºi oamenilor de culturã din afara colegiului, dar numai în mãsura în care materialele furnizate se disting prin valoare ºi originalitate- colectivul redacþional al revistei va suporta modificãri, de la un numãr la altul, în funcþie de semnatarii articolelor din numãrul respectiv ºi de interesul afiºat în privinþa extinderii numãrului de colaboratori ai revistei- colectivul redacþional este deschis oricãror sugestii, cu referire la conþinutul, forma de prezentare a revistei- revista dispune de o tematicã cultural-educaþionalã, iar standardul valoric pe care ºi l-a propus este de dorit sã creascã, cu fiecare numãr- viaþa culturalã a locului în care trãim are prioritate, în paginile revistei, dorindu-se, totodatã, reliefarea legãturilor spirituale cu alte medii, în cel mai bun spirit universalist (Ciprian Voloc) Imaginea de pe coperta I: Rafael, ªcoala din Atena (detaliu înfãþiºându-i pe Aristotel ºi Platon)
