S T R E S S M A N A G E M E N T -H O W T O P R E V E N T A N D

M A N A G E W O R K - R E L A T E DS T R E S S I N S C H O O L S

I TAL IA

Prof. Vasile Iulian Trandafir

În perioada 14-21 octombrie am participat la un curs de formare: “Stress management - how to prevent and managework-related stress in schools”, în oraşul italian Bologna; furnizor de formare fiind I.F.O.M., o instituţie care se împlicăîn activităţile de formare inovatoare şi orientate spre practică pentru profesori. Experienţa cursului de formare dincadrul programului Eramus+, personal, aş putea să o numesc: “o aventură culturală, socială şi intelectuală”, cu totuldeosebită.

În puţinul timp liber am încercat săvizitez cât mai multe locuri. Miercuri, 18octombrie, am vizitat magnificul oraşVeneţia. Dimineaţa am plecat din garaBologna Centrale; călătoria a durat o orăjumătate. Veneţia este oraşul iubirii şi alromantismului, şi pentru a-mi satisfaceaceastă latură nu poţi face o alegere maibună. Dintotdeauna oraşul a fostconsiderat unul dintre cele mairomantice ale lumii; nu ştiu dacă o fi dincauza poveştilor despre celebrelecurtezane sau a plimbărilor în gondole.Nimic nu a reuşit să îmi umbreascăbucuria de a fi acolo, nici cerul înnourat,nici răcoarea zilei frumoase de toamnă.

A fost cel mai frumos oraş vizitat de mineşi este cel mai vizitat din Europa; pe câtde frumos, pe atât de misterios - simţicum în aer pluteşte iubirea. Aici s-aformat unul dintre cel mai spectaculoaseşi curioase forme de uscat printre apelemării. Din punct de vedere istoric şicultural este o mare achiziţie pentrusufletul şi mintea mea. Este un oraş mic ca întindere, „înghiţit deape”. Am rămas plăcut impresionat; l-aşvizita în vacanţă sau city break, dar nu aşlocui aici niciodată.

VenețiaO r a ș u l i u b i r i i ș i a l c u r t e z a n e l o r

Este plăcut să „îţi pierzi vremea” încolonat alături de mulţimea de turişti spre Piaţa San Marco. Dacă nu eşti un fan al băilorde mulţime poţi căuta străduţele lăturalnice uitate de lume şi vei descoperi o Veneţie liniştită, (ceea ce am făcut laîntoarcere), dar pierzi spectacolul vitrinelor pline de măşti colorate şi colorate şi suveniruri; când sunt reduceri, în modcert nu vrei să le pierzi. Câte o biserică din loc în loc, un pod, un canal, spectacolul unei gondola… nu prea ai cum să te plictiseşti; orice colţişoreste absolut superb. Ca o curtezană, Veneţia, „oraşul plutitor”, este dispusă să îţi arate tot, dacă eşti dispus să plăteşti.

Piaţa San Marco, unică în Europa şi „inima” oraşului, este unadin cele mai căutate obiective din lume şi cu o densitateimpresionantă de turişti; aceştia atrag porumbeii cu hrană. De oparte se află basilica San Marco, o capodoperă arhitecturală, cumozaicurile sale impresionante, Palatul Dogilor, simbol aloraşului, care se pare că ascunde secretele Veneţiei, BisericaRedentore ridicată ca mulţumire pentru că Dumnezeu a scăpatoraşul de ciumă, biserica Maria de la Salute, celebrul turnCampanile, iar de cealaltă parte se află cafenele cu muzică livepentru turiştii cu bani, obosiţi de cozile lungi la intrarea înobiectivele turistice. În dreapta bazilicii San Marco este Torredell’Orologio; mi-a plăcut inscripţia de pe turn: „Horas nonnumero nisi serenas” („Eu număr doar orele fericite”).

Vârful Turnului Campanile oferă opanoramă impresionantă asupra oraşului şia insulelor din jur. Nu este turnul original,fiind reconstruit la începutul secolului XX,însă pe cât posibil restauratorii au încercatpăstrarea materialelor originale. Campanillaa fost construită în anul 912 şi avea treiscopuri complet diferite: să fie pe post declopotniţă pentru bazilică, să fie punctul deobservaţie pentru portul situat mai jos şi săservească drept far pentru corăbii. De-alungul timpului a suferit numeroasemodificări până când în anul 1902 s-aprăbuşit. Atunci italienii au luat o decizieînţeleaptă: să o construiască „dov’ era ecom’era” - unde era şi aşa cum era.Promisiunea a fost realizată zece ani maitârziu, în 1912, când un nou turn, cu 600 detone mai uşor şi mai bine susţinut, a fostinaugurat de sărbătoare sfântului Marcu în25 aprilie, la o mie de ani de la construcţiaprimei Clopotniţe.  Turnul măsoara 98,5 m.înălţime şi oferă cea mai încântătoareprivelişte asupra oraşului şi insulelor din jur.

YEAR 3excursion

Aenean eu dui in ante dictum frin

Aliquam vel gravida

Învecinată cu piaţa San Marco şiprelungindu-se spre apă, se află piaţeta SanMarco. Pe partea dreaptă, cum staţi cu faţaspre lagună, se află Librăria Sansoviniana,iar la capătul piaţetei se găsesc douăcolumne înalte, realizate în secolul al XII-lea:una e încununată de un leu înaripat,simbolul Veneţiei, iar celălaltă, de o statuie aSfântului Teodor, primul patron spiritual aloraşului.

Basilica San Marco a fost construită de doi negustoriveneţieni foarte bogaţi, pentru a depune aici moaşteleSfântului Marco, aduse cu mari sacrificii din Egipt (astăzimoaştele se află într-o criptă a bisericii). Este o bijuteriearhitecturală care are exteriorul împărţit în 5 arcadedespărţite de stâlpi decoraţi cu marmură policromă; subarcade sunt pictate scene biblice. Deasupra ferestreicentral, sub statuia lui San Marco, este un lec înaripat;acesta fiind simbolul bisericii. Deasupra arcadeiprincipale sunt patru statuete ce înfăţişează nişte cai dinbronz, iniţial au fost auriţi (caii auriţi sunt adăpostiţi înmuzeu). Aceştia îi reprezintă pe cei patru sfinţi războiniciai lui San Marco.Din cauza înfăţişării sale opulente, amozaicurilor bizantine aurite cât şi a statuilor sale casimbol al prosperităţii şi forţei veneţiene din secolul al XI-lea, biserica a fost supranumită „Biserica de Aur”. Esteuimitoare şi cu greu îţi poţi lua ochii de la ea. Interiorul, înforma unei cruci greceşti, încadrată într-un pătrat, sepresupune că a fost inspirat de Biserica Apostolilor dinConstantinopol. Mozaicurile  din interiorul întunecos albazilicii descriu în detaliu atât scene din Noul, cât şi dinVechiul Testament. Este o adevărată binecuvântare săpoţi vedea şi să te bucure fiecare detaliu al acestui locaşsfânt. Altarul este decorat cu peste 3 000 de pietrepreţioase, fiind prezentate cu mândrie turiştilor depretutindeni, care intră, nu neapărat pentru a sereculege, ci mai ales pentru a admira aceasta autenticăopera de artă. În interior fotografiatul şi filmatul suntinterzise.  Personal, am avut de ce mulţumi bunuluiDumnezeu că mă aflam şi vizitam cea mai depreţ bijuterie a oraşului.

De la Basilică până la Palatul Dogilor, cândva reşedinţa conducătorilor Veneţiei, este doar un pas. Ridicat iniţial din lemnîn secolul al IX-lea, Palatul a fost reconstruit de mai multe ori după aceea, dobândind forma pe care o vedem astăzi abiaîntre 1340-1424, odată cu construcţia Sălii Marelui Consiliu. După acea perioadă, construcţii noi au apărut în incintapalatului. Exteriorul de marmură albă şi roz poate fi admirat din Piaţa San Marco, însă pentru a vedea minunile lăsate denumeroşi arhitecţi, pictori şi sculptori este necesară o vizită interioară. În interior, cele trei aripi ale palatului scot la ivealăo mulţime de camere şi săli grandioase. Cea mai mare dintre acestea este Sala Marelui Consiliu, care îi putea găzdui pe toţicei 480 (mai târziu 1700) de nobili veneţieni care făceau parte din consiliu. Un tur complet al palatului te poartă prin SalaCancelariei, Camera de Tortură – în care suspecţii erau atârnaţi de membre, dar şi închisoarea în care a fost captivrenumitul aventurier Giovanii Giacomo Casanova şi din care, în 5 ianuarie 1755, a evadat escaladând turnul. Odată judecaţişi condamnaţi, prizonierii erau conduşi spre celulă pe un pod îngust, acoperit numit „Il Ponte dei Sospiri”. A primit acestnume din cauză că din acest loc se auzeau suspinele condamnaţilor la moarte, la vederea Veneţiei pentru ultima dată, întrecerea lor din Palat - unde se aflau camerele de interogatoriu, în închisoare – unde avea loc execuţia. Palatul iese înevidenţă fiind o clădire impunătoare, extremde elegantă în stilul său caracteristic de arhitectură gotică veneţiană. De-alungul secolelor aici a fost sediul Senatului, centru administrative, tribunal şi închisoare până în secolul al XVIII-lea, cândrepublica veneţiană a căzut.

Un alt turn aflat în Piaţa SanMarco este Torredell’Orologio (Turnul cuceas), proiectat de Coducci înanul 1499. În vârf, doi mauride bronz bat ora exactă.Primele două etaje aleturnului fac împreună oarcadă ce face trecerea sprestrada principală a oraşului,numită Merceria, ce leagăcentrul politic şi religios cucentrul comercial al oraşului.Deasupra arcadei uşii careduce spre Merceria, se aflăfaimosul ceas, cu stele de aurpe un fond de email albastru.

Biserica Maria de la Salute (secolul XVIII) este ridicată pe unul dintre malurile Canalului Grande. Dupăciuma din 1630 Senatul venetian a hotărât construcţia unui lăcaş închinat Fecioarei Maria; construcţia i-a fost încredinţată lui Baldassare Longhena. Solul nu era foarte solid şi construcţia a durat foarte mulţiani, fiind finalizată la 5 ani după moartea lui Longhena (1687). Pe 21 noiembrie veneţienii sărbătorescFesta della Madonna della Salute; localnicii merg să se închine şi gondolierii îşi aduc vâslele pentru a fibinecuvântate de către preoţi. Faţada este îmbogăţită cu numeroase sculpture de îngeri şi sfinţi, iar învârful domului se află statuia Fecioarei Maria care binecuvintează oraşul. Altarul este în stil baroc,proiectat tot de Longhena şi picturile au fost realizate de Titian şi Tintoretto.

În oraşul amorezului Casanova şi al curajosului explorator Marco Polo vizita a fost scurtă, dorindu-mi să fi poposit mai mult,să fi gustat din plin de miracolele ce se petrec fie pe canalele înguste, fie pe aleile şi străduţele pavate din interiorul oraşului.Totul este atât de romantic şi de plăcut, pentru că acest tărâm de poveste se află pe ape pline de farmec, magie, armonie şiculoare. Mă bucur că am avut şansa de a-l vizita; seara am urcat în tren obosit cu gândul la experienţa şi entuziasmuldobândit, după aproape două ore eram în Bologna, de unde plecasem.În oraşul amorezului Casanova şi al curajosuluiexplorator Marco Polo vizita a fost scurtă, dorindu-mi să fi poposit mai mult, să fi gustat din plin de miracolele ce se petrecfie pe canalele înguste, fie pe aleile şi străduţele pavate din interiorul oraşului. Totul este atât de romantic şi de plăcut,pentru că acest tărâm de poveste se află pe ape pline de farmec, magie, armonie şi culoare. Mă bucur că am avut şansa de a-l vizita; seara am urcat în tren obosit cu gândul la experienţa şi entuziasmul dobândit, după aproape două ore eram înBologna, de unde plecasem.

Se merită să faci o plimbare cu gondoladeoarece îţi oferă o altă perspectivăasupra oraşului; timpul este insuficientpentru a vedea totul. Gondolierul teplimbă pe canale înguste, dar şi GrandeCanale. Fiecare canal şi fiecare clădireeste un monument şi are o poveste despus; fiecare pod este o oportunitatefotografică şi la cele 354 de poduri esteimposibil să nu rămâi impresionat. Veneţia este un muzeu în aer, clădit pepetice de pământ înconjurat de ape.Aceasta este în mare şi în foarte puţinecuvinte Veneţia, oraşul apelor, care nupoate fi descris printr-o singură poveste,pentru că nimic nu egalează experienţaprezenţei în acest loc. Este un loc debasm încărcat de legende care tefascinează, în care mă voi întoarceoricând cu mare drag, să mă las răsfăţatde mângâierile brizei marine într-ominunată plimbare cu gondala, să mă laspurtat de vraja unui splendid apus desoare ascultând murmurul calm aloraşului, să savurez în linişte o cafeluţăputernic aromată (cafea beau la oriceoră) şi apoi să mă cufund în totalitateîntr-o visare ce numai la Veneţia o poţitrăi.

FlorențaA r t ă l a s u p e r l a t i v

Într-un ţinut nu foarte îndepărtat, într-o ţară în care aproape oricelocalitate, orice colţ este o bijuterie, capitala nu poate fi decât „ceamai bună dintre cele mai bune”; aceasta este Florenţa (Firenze),capitala provinciei italiane Toscana. Te poţi întoarce o dată, de două ori, de trei ori şi nu te poţi sătura decultură, nu te plictiseşti în acest oraş, relativ mic, unde fiecare colţeste „inundat” de artă şi frumos. Leagăn al Renaşterii, muzeu în aerliber, oraşul lui David, capitală a artei, oraş romantic şi locul unde autrăit şi au creat mari titani precum: Michelangelo, Vasari sauMiachiavelli, Florenţa seduce şi atrage mai mult decât orice alt oraş.Aici s-a format limba italiană, iar literatura a prins viaţă odată cumarele poet Dante. Ca turist am rămas copleşit de opulenţaoraşului. Ai timp să vezi Florenţa într-o zi sau într-un week-end?Sigur! O poţi vizita într-o excursie maraton, dar nu ai timp săsavurezi şi să pătrunzi în tainele şi misterele oraşului. Am parcurs Florenţa „per apostolorum”; oficial Florenţa a fostfondată de Iulius Caesar în anul 59 î.Hr.. Perioada de aur a oraşului încare s-a construit majoritatea comorilor arhitectonice pe care leputem admira astăzi a fost secolul al XV-lea când familia de Medici,bancheri ai papei au preluat puterea în oraş. Primul conducător afost Cosimo cel Bătrân care pe lângă aptitudinile şi competenţelepolitice şi de afaceri, a putut să recunoască mari talente artistice:Alberti, Brunelleschi, Donatello, Fra Filippo etc.  Cel care a transformat Florenţa în capitală artistică a fost LorenzoMagnificul, un nepot al lui Cosimo, contemporan cu Ştefan cel Mare. 

Prof. Vasile Iulian Trandafir

După moartea acestuia, banca familiei deMedici va da faliment şi pentru o perioada apierdut temporar controlul puterii. RegeleCarol Quintul a cucerit Florenţa şi îşi vacăsători fiica cu un strănepot al lui Lorenzi,Alessandro, şi astfel de Medici va fi restauratăîn Florenţa. Florenţa şi-a atins apogeul politicîn anul 1860 când a devenit capitala Italieipentru o scurtă perioadă de 10 ani.

Pe 21 octombrie dimineaţa cu forţeproaspete am plecat spre oraşulFlorenţa; gara centrală are un numemuzical: „Firenze Santa Maria Novella”.Numele vine de la biserica omonimăaflată în piaţa din faţa gării.

Biserica Santa Croce (supranumită„Templul Gloriilor Italiene”, pentru că aici

sunt înmormântate mari personalităţi) estecea mai mare biserică franciscană din lume şi

include peste 15 capele, fiecare din eledecorate cu o mare varietate de fresce.

Biserica a fost fondată în urmă 800 de ani;legenda spune că a fost creată de Sfântul

Francisc. Şi-a câştigat în mare partereputaţia datorită faptului că multe

personalităţi sunt îngropate aici(Michelangelo, Machiavelli, Galileo Galilei,

Marconi, Enrico Fermi, Givanni Gentile).

Biserica San Firenze sau San Filippo Neri,este mai puţin cunoscută şi are un exteriormodest, însă cu un interior aparte. Mi-aplăcut foarte mult, în special datorităscenelor religioase pictate.

Basilica Santa Maria Novella este prima dinoraş şi principala biserică dominicană.Clădirea datează din secolul al XIII-lea; a fostsfinţită în 1420. Conţine o multitudine decomori de artă, monumente funerare şivitralii ce datează din secolele XIV şi XV. 

Biserica Santo Spirito cuprinde mai bine de 30 de capele, ceea ce este suficientpentru ca turistul să îşi imagineze desfăşurarea de opere de artă ce le populează şi,implicit, biserica însăşi. Aceste capodopere aparţin lui Simone del Pollaiolo,Giuliano da Sangallo, Andrea Sansovino, Filippino Lippi, Ghirlandaio şi chiar şi luiMichelangelo cu al său crucifix din lemn iniţial plasat deasupra altarului, darulterior adăpostit în sacristie. Piazza Santo Spirito este adusă în centrul interesuluişi de Palazzo Guagdani, o clădire ridicată la începutul secolului al XVI-lea (deSimone dal Pallaiolo sau Baccio d’Agnolo) şi care a trecut prin reconfiguraţii şirestaurări majore în timp, reuşind, cu toate acestea, să îşi menţină statutul deedificiu istoric al Florenţei. Musei di Firenze (Muzeul Florenţei), precum şiConvento Padri Agostiniani complinesc prin prezenţa lor capitalul turistic alPiazzei Santo Spirito. 

Mai mult, turiştii ar trebui să reţinăcă străduţele şi aleile ce înconjoară

această piaţă publică abundă încafenele şi alte varii oportunităţi

de petrecere a timpului liber, motivpentru care în acest caz admirarea

obiectivelor este convenabilrotunjită de pauze bine meritate.

Ceea ce este notabil la Piazza Santa Felicitanu se referă neapărat la faptul că estedominată de biserica omonimă (BisericaSanta Felicita), un edificiu religios cecumulează o abundenţă de bunuri artistice,ci faptul că este extrem de convenabil situatăpe circuitul turistic al Florenţei. Piazza SantaFelicita se învecinează cu o serie destabilimente ce oferă cazare şi locuri unde sepoate lua masa. 

Baptiserium Sfântului Ioan conţine detaliilearhitecturale cu totul speciale, reprezentândscene din Biblie, porţile estice fiind cele maifotografiate şi admirate, denumite şi Porţile

Raiului. Construcţia de faţă are o formăoctogonală neobişuită şi se află chiar vizavi

de Dom. Este printre cele mai vechi clădiridin oraş, construcţia a început în 1059 şi a

fost terminată în aproximativ 70 de ani. 

Clădirea Bargello a fost folosită caînchisoare, astăzi această clădireadăposteşte Muzeul Naţional. Numărul decapodopere ale lui Michelangelo, Donatelloşi Cellini este impresionantă.

În Capela de Medici se află mormintele celebreifamilii domnitoare şi trei statui ale luiMichelangelo: „Aurora e crepuscolo”, „Notte egiorno” şi „Madonna con bambino”.

Campanile di Giotto (Clopotniţa) are 84,7 m şia fost proiectat de pictorul celebru Giotto diBondone. Clopotniţa are trei nivele construitede Francesco Talenti. Are şapte clopote:Campanone („biggest bell”-1705), LaMisericordia („The Mercy”-1830),  Apostolica(1957), Annunziata („Annunciated”-1956), MaterDei („God’s Mother”-1956), L'Assunta (1956),L'Immacolata („The Immaculate”-1956). Pentrua admira Florenţa şi dealurile din jurul ei dinvârful turnului trebuie să faci 414 paşi. 

Piazza del Duomo este dominată de patru dintre cele mainotorii atracţii, anume, Catedrala Santa Maria dei Fiori,învecinatul Baptisteriu al Sfântului Ioan, Campanila şi MuzeulCatedralei. Domul Santa Maria del Fiore ocupă o poziţieimportantă în rândul celor mai frumoase obiective turistice.Finisată cu marmură policromă, faţada catedralei este unică înlume, atât detaliilor elaborate cât şi a materialelor folosite.Catedrala a fost proiectată de Arnolfo di Cambio în anul 1296 şise dorea a fi cea mai mare biserică romano-catolică din lume.Ajuns la crucea de marmură din vârf, superba panoramăasupra orașului mi-a răsplătit efortul depus. Florența seașternea liniștită și incredibil de frumoasă la picioarele mele,învăluită în lumina caldă şi puternică pentru o toamnă târzie.

Piazza della Signoria este de mult timp centrul politic alcapitalei Toscanei, mai precis, cu începere din secolul al XIV-lea, deşi descoperiri arheologice relativ recente probează rolulsău de căpetenie ca forţă politică din Antichitate. 

Palazzo Vecchio (Signoria) cu turnul de 94 m. este sediulprimăriei orașului. Ca multe clădiri și aceasta a aparținutfamilei de Medici, care a locuit aici până s-au mutat în PalazzoPitti, iar fosta reședință a căpătat numele de Palatul Vechi. Areîn incintă trei curţi impreionante. Fiecare camera principal estededicate unui zeu roman, Jupiter şi Saturn, ocupând poziţiiprivilegiate. Este o mină artistică de nepreţuit fiind populat deun volum impresionant de capodopere arhitecturale,sculpturale şi picturale datorate lui Simone Pollaiolo, Vasari,Verrocchio, Ridolfo del Ghirlandaio, Giuliano da Maiano, deşi şiMichelangelo şi Leonardo da Vinci au fost solicitaţi săcontribuie la înfrumuseţarea locului, ceea ce din nefericire nuau reuşit.

Galeria şi Palatul Uffizi sunt o autenticăbijuterie. Dacă nu îţi place arta, Galeriile tevor face să o apreciezi. Aici se aflăaproximativ 1500 capodopere expuse.Acest muzeu este unul dintre cele maivechi din lume, fiind construit în 1560.   Gradina Boboli este o grădină în careliniştea şi relaxarea domină; aici, îţi doreştisă evadezi departe de zgomotul şi agitaţiaoraşului. Intrarea se face prin Palatul Pitti. Palatul Pitti cel mai mare din Florenţagăzduieşte mai multe muzee: GalleriaPalatina (cu colecţii de picture de lapardoseală până în tavan), AppartamentiReali (conţine mobilier din secolul al XIX-lea), Museo degli Argenti (conţine bijuteriiale familiei de Medici), Galleria delCostume (expune vitrine cu costume dinultimii 300 de ani), Galleria d`ArteModerna (conţine tablouri moderne). 

Podurile peste râul Arno sunt alte atracţii turistice ale oraşului. Ponte Vecchio,pod medieval, se întinde deasupra râului Arno în zona în care malurile sunt maiapropiate; are clădiri construite de-a lungul său şi este un alt simbol al oraşului.Clădirile sunt de fapt magazine cu bijuterii din aur. Iniţial, podul nu era făcut întotalitate din piatră, ci avea şi porţiuni din lemn. Ulterior, în urma unei inundaţii afost reconstruit doar din piatră. După ce este traversat râul Arno pe Ponte Vecchio dintre centrul istoric se păseşteîn cartierul Oltrarno. E un cartier tipic italian. De aici se poate urca pe străduţelungi şi abrupte spre Piazza Michelangelo; se va depune mult efort, dar merită. Piazzale Michelangelo a fost concepută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Este un punct de belvedere care oferă peisaje superbe; aici se află o copie dupăDavid, a lui Michelangelo şi această piaţă oferă o panorama unică a întreguluioraş. Piaţa este închinată renumitului sculptor renascentist Michelangelo şiconţine copii ale faimoaselor sale opere de artă. Piazzale Michelangelo a fost concepută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Este un punct de belvedere care oferă peisaje superbe; aici se află o copie dupăDavid, a lui Michelangelo şi această piaţă oferă o panorama unică a întreguluioraş. Piaţa este închinată renumitului sculptor renascentist Michelangelo şiconţine copii ale faimoaselor sale opere de artă.

M-am plimbat pe străzile comerciale din jur, am analizat şi am comparat preţuri (totul este maiscump ca la noi). Florenţa excelează prin magazine de lux pentru produsele din pielărie, haine,poşete, încălţăminte, accesorii recunoscute ale regiunii. Dacă ai obosit, şi doreşti să revizitezi pescurt oraşul poţi merge cu trăsura trasă de cai. Mi-a plăcut atât de mult acest oraş care transpire prin toţi porii numai artă şi istorie, care are dearătat câte ceva în fiecare piaţă, la fiecare colţ de stradă sau la fiecare faţadă de clădire. Totul esteimpresionant, iar muzeele şi operele de artă sunt inestimabile şi demne de văzut. Intrarea înmuzee, biserici, palate se face în ordine. În general este recomandabil să nu aveţi bagajevoluminoase. La unele muzee exista garderobă gratuită şi majoritatea obiectivelor au în interiorgrupuri sanitare amenajate. De asemenea în majoritatea muzeelor şi a marilor biserici nu sepermite fotografierea cu blitz. Florența nu este totuși o metropolă, distanțele pot fi parcurse pe jos, multe dintre ele, unde mai puică fiecare stradă are altă poveste și fiecare ungher vrei să-l imortalizezi pe cameră. Încercarea de avedea cât mai mult din oferta uluitoare a Florenţei poate da dureri de cap – pur şi simplu sunt preamulte de văzut. Căutaţi un ritm suportabil de vizitare mai ales dacă nu sunteţi un împătimit al artei.Când veţi vedea pe harta atâtea nume de biserici şi muzee, sigur că veţi speria în ideea că nu o săaveţi timp să le vedeţi pe îndelete şi să vă bucuraţi de ele, însă odată ajunşi acolo veţi fi surprinşi deuşurinţa cu care le veţi vizita, distanţele dintre obiectivele turistice fiind foarte mici. Majoritatea seaflă în centrul istoric. Bineînţeles că odată ce aţi intrat orele zboară, timpul se calculează altfel… 

Bologna

Prof. Diana Bianca CeruBologna este un oraş situat în partea de nord de Italiei, în regiunea Emilia- Romagna. Aici se află cea mai

veche universitate din Europa, Universitatea din Bologna, fondată în anul 1088. Oraşul poartă denumirea

de „oraşul roşu”, îndeosebi datorită faţadelor din cărămidă roşie şi acoperişurilor din ţiglă. Aceste faţade

roşii nu sunt întâlnite doar în centrul istoric al oraşului, ci şi în cartierele noi, dezvoltate în jurul oraşului

vechi.

În ciuda vechimii de peste 1000 de ani, Bologna este un oraş modern, care deţine aeroport, are infrastructura bine dezvoltată şi esteun important centru universitar. Intrarea în oraşul istoric se realizează prin vechile porţi, care se întâlnesc din loc în loc şi din dreptul cărora încep să te fascinezetoate clădirile. Faţă de hotelul la care eram cazaţi, cea mai apropiată poartă de genul acesta era Porta San Vitale. De aici şi până în Piazza Magiore nu erau mai mult de 10 minute de mers pe jos. Fiecare clădire prezintă porticuri, Bologna fiindrecunoscută pentru aceste „umbrele” care te protejează de soare sau de ploaie. Singurul aspect negativ al acestor trotuare acoperiteeste faptul că nu îţi permit să vezi clădirile înalte şi rişti să treci pe lângă anumite edificii importante fără să realizezi acest lucru. În centrul istoric al oraşului nu există centimetru de pământ care să nu fie acoperit cu piatră cubică, aşadar singurele plante care potfi văzute sunt cele în ghiveci. 

La ieşirea din porticuri dai cu ochiide cele două turnuri înclinate dinBologna, Torre Asinelli şi TorreGarisenda. Acestea au fostconstruite în secolul al XII-lea, decătre cele mai bogate familii aleoraşului, în semn de belşug. TorreAsinelli are o înălţime de 98 demetri şi poate fi vizitat prinescaladarea a 498 de trepte foarteînguste. Pe plan local circulăsuperstiţia conform căreia studenţii care urcă în acest turnnu îşi termină niciodată studiile,aşa că aceştia aşteaptă absolvireapentru a vizita turnul. .În jurul turnurilor sunt foartemulte cafenele şi totul freamătăde viaţă. Studenţi, turişti, localnicidezinhibaţi şi lipsiţi de griji, ieşiţila plimbare în centrul oraşului.

Tot în Piazza Magiore se află şi Palatul Re Enzo, care aservit ca închisoare în Evul Mediu şi poartă numele luiEnzio al Sardiniei, fiul unui conducător al insulei, care afost închis aici pentru 23 de ani. În mijlocul clădirii seintersectează două holuri mari unde se află două arcadegotice. Aceste arcade sunt prevăzute cu galerii ascunseprin care se pot asculta conversaţiile celor din jur. Sepresupune că acestea au fost construite pentru aasculta confesiunile deţinutilor.  În stânga Palatului Re Enzo se află celebra fântână a luiNeptun. Aceasta este o sculptură din bronz care îlînfăţişează pe zeul mării purtând un trident în timp ceîncearcă să domolească furia furtunii. La fel de frumoasesunt şi jgheaburile de apă sub formă de peşti, aflate substatuia lui Neptun şi care sunt flancate de heruvimi cestau pe un piedestal. Vizitatorii se arată fascinaţi, deasemenea, şi de cele patru sirene ce îşi ţin câte un sân înmână, sfârcurile fiind artezienele. 

În apropierea CaseiIsolani se află Biserica Sf.Ştefan. Aceasta este defapt un complex de 7biserici, toate dedicateSfântului Ştefan.Compexul nu deţine 7clădiri separate, ci unasingură, trecerea dintr-obiserică în alta făcându-seprin scări şi coridoare.Toate acestea coduc într-o curte interioară careeste o adevărată oază delinişte. 

O altă atracţie turistică este Casa Isolani.În jurul acestei clădiri circulă o legendă

interesantă conform căreia contele Isolaniera un om foarte bogat, dar nu prea

arătos. Acsta s-a căsătorit cu o tânărăfoarte frumoasă, dar care era infidelă.

Pentru a o împiedica să plece noaptea dincasă, contele a ordonat gărzilor să tracă

cu arcurile cu săgeţi. Însă tânăra contesăera vicleană iar când a vrut să plece s-a

arătat goală în faţa gărzilor, iar acestea,surpinse de frumuseţea ei, nu au putut să

o ţintească cu săgeţile şi au tras în tavanulcasei. Săgeţile pot fi observate şi acum,

bine înfipte în tavanul din lemn.