ICS 25.160.01 STANDARD ROMÂN SR EN 287-1 Ianuarie 2012 Calificarea sudorilor Sudare prin topire Partea 1: Oţeluri Qualification test of welders. Fusion welding. Part 1: Steels Epreuve de qualification des soudeurs. Soudage par fusion. Partie 1: Aciers APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 23 decembrie 2011 Standardul european EN 287-1:2011 are statutul unui standard român Înlocuieşte SR EN 287-1:2004, SR EN 287- 1:2004/AC:2005 şi SR EN 287-1:2004/A2:2006 CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european EN 287-1:2011 This standard is identical with the European Standard EN 287-1:2011 La présente norme est identique à la Norme européenne EN 287-1:2011
Transcript
ICS 25.160.01
STANDARD ROMÂN
SR EN 287-1
Ianuarie 2012
Calificarea sudorilorSudare prin topirePartea 1: Oţeluri
Qualification test of welders. Fusion welding. Part 1: Steels
Epreuve de qualification des soudeurs. Soudage par fusion. Partie 1: Aciers
APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 23 decembrie 2011Standardul european EN 287-1:2011 are statutul unui standard românÎnlocuieşte SR EN 287-1:2004, SR EN 287-1:2004/AC:2005 şi SR EN 287-1:2004/A2:2006
CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european EN 287-1:2011
This standard is identical with the European Standard EN 287-1:2011
La présente norme est identique à la Norme européenne EN 287-1:2011
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu
(electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al ASRO
Ref.: SR EN 287-1:2011 Ediţia 3
SR EN 287-1:2011
Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a textului standardului european EN 287-1:2011. Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiunea CEN.
Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european EN 287-1:2011.
Standardul european EN 287-6:2010 a fost adoptat ca standard român la 23.12.2011, prin metoda notei de confirmare.
Acest standad înlocuieşte SR EN 287-1:2004, SR EN 287-1:2004/AC:2005 şi SR EN 287-1:2004/A2:2006
Corespondenţa dintre standardele europene, respectiv internaţionale la care se face referire şi standardele române, este prezentată în anexa naţională NA, informativă.
Cuvintele „standard european” trebuie citite „standard român”.
SR EN 287-1:2011 face parte din patrimoniul comitetului tehnic ASRO/CT 39, Sudare şi procedee conexe.
2
SR EN 287-1:2011
STANDARD EUROPEAN EN 287-1EUROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENNE
EUROPÄISCHE NORM Iulie 2011
ICS 25.160.01 Înlocuieşte EN 287-1:2004
Versiunea română
Calificarea sudorilor. Sudare prin topire. Partea 1: Oţeluri
Qualification test of welders. Fusion welding - Part 1: Steels
Epreuve de qualification des soudeurs - Soudage par fusion - Partie 1: Aciers
Prüfung von Schweißern - Schmelzschweißen - Teil 1: Stähle
Acest standard european a fost adoptat de CEN la 16 iunie 2011.
Membrii CEN au obligaţia să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile în care acestui standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare. Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe bază de cerere de la Centrul de Management CEN-CENELEC sau orice membru CEN.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa naţională şi notificată la Centrul de Management CEN-CENELEC, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organismele naţionale de standardizare din Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
CENCOMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
European Committee for StandardizationComité Européen de NormalisationEuropäisches Komitee für Normung
Centrul de Management: Avenue Marnix 17, B - 1000 Bruxelles
C.2.1 Echipament pentru sudare.........................................................................................................37
C.2.2 Procedee de sudare................................................................................................................... 38
C.2.3 Metale de bază........................................................................................................................... 38
C.2.4 Materiale consumabile pentru sudare........................................................................................38
C.2.5 Precauţii privind securitatea.......................................................................................................39
C.2.6 Ordinea operaţiilor de sudare/proceduri de sudare....................................................................39
C.2.7 Pregătirea îmbinării şi reprezentarea sudurilor...........................................................................39
C.2.8 Imperfecţiuni în sudură...............................................................................................................39
Anexa ZA (informativă) Relaţia între acest standard european şi cerinţele esenţiale ale directivei CE 97/23/CE........................................................................................................................................ 40
Acest document (EN 287-1:2011) a fost elaborat de comitetul tehnic CEN/TC 121 “Sudare”, al cărui secretariat este deţinut de DIN.
Acest standard european trebuie să primească statutul de standard naţional, fie prin publicarea textului identic, fie prin ratificare, cel târziu până în ianuarie 2012, iar toate standardele naţionale contradictorii trebuie anulate cel târziu până în ianuarie 2012.
Se atrage atenţia asupra posibilităţii că unele elemente cuprinse în document pot face obiectul unor drepturi de proprietate intelectuală sau unor drepturi similare. CEN [şi/sau CENELEC] nu pot fi făcute răspunzătoare pentru faptul că nu a identificat astfel de drepturi de proprietate.
Acest document înlocuieşte EN 287-1:2004.
Acest standard european a fost elaborat în cadrul mandatului acordat CEN de către Comisia Europeană şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb şi vine în întâmpinarea cerinţelor esenţiale ale Directivei (lor) UE.
Pentru relaţia cu Directiva (ele) UE, a se vedea anexa informativă ZA, care face parte integrantă din acest document.
Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naţionale de standardizare din următoarele ţări sunt obligate să aplice acest standard european: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.
7
SR EN 287-1:2011
Introducere
Aptitudinea sudorului de a respecta instrucţiuni verbale sau scrise precum şi verificarea îndemânării unei persoane sunt factori importanţi în asigurarea calităţii produsului sudat.
Verificarea îndemânării unui sudor conform acestui standard depinde de tehnicile de sudare şi de condiţiile utilizate pentru care sunt respectate reguli identice şi sunt utilizate probe standardizate.
Principiul acestui standard este că o încercare de calificare califică sudorul nu numai pentru condiţiile utilizate în încercare, dar şi pentru toate îmbinările care sunt considerate ca fiind mai uşor de sudat, presupunând că sudorul a primit o instruire specifică şi/sau are o practică industrială în cadrul domeniului de calificare.
Încercarea de calificare poate fi utilizată pentru a califica o procedură de sudare şi un sudor, sub rezerva ca toate condiţiile relevante să fie satisfăcute, de exemplu, dimensiunile probei şi cerinţele pentru încercare (a se vedea EN ISO 15614-1).
Calificările sudorilor, existente şi valabile conform cerinţelor ediţiei anterioare a acestui standard, pot fi prelungite la sfârşitul perioadei de valabilitate a lor în conformitate cu ediţia anterioară. Ca alternativă, domeniul de calificare poate fi actualizat în conformitate cu această ediţie. Toate noile calificări şi recalificări trebuie să fie în conformitate cu această ediţie.
8
SR EN 287-1:2011
1 Domeniu de aplicare
Acest standard european defineşte încercările pentru calificarea sudorilor pentru sudarea prin topire a oţelurilor.
El furnizează un ansamblu de reguli tehnice pentru încercarea de calificare sistematică a sudorilor şi permite ca aceste calificări să fie acceptate uniform, independent de tipul produsului, de locaţie şi de examinator/organismul de examinare.
În cadrul calificării sudorilor, accentul este pus pe aptitudinea sudorului de a conduce manual electrodul/capul pentru sudare/arzătorul pentru a realiza o sudură de calitate acceptabilă.
Procedeele de sudare la care se referă acest standard sunt acele procedee de sudare prin topire care sunt desemnate ca sudare manuală sau semimecanizată. Standardul nu tratează procedeele de sudare total mecanizate şi automatizate (a se vedea EN 1418).
2 Referinţe normative
Următoarele documente de referinţă sunt indispensabile pentru aplicarea acestui document. Pentru referinţe datate se aplică numai ediţia citată. Pentru referinţe nedatate se aplică ultima ediţie a documentului la care se face referire (inclusiv orice amendamente).
EN 1320:1996, Destructive tests on welds in metallic materials — Fracture test
EN 1435:1997, Non-destructive examination of welds — Radiographic examination of welded joints
EN ISO 4063:2009, Welding and allied processes — Nomenclature of processes and reference numbers (ISO 4063:2009)
EN ISO 5173:2010, Destructive tests on welds in metallic materials — Bend tests (ISO 5173:2009)
EN ISO 5817:2007, Welding — Fusion-welded joints in steel, nickel, titanium and their alloys (beam welding excluded) — Quality levels for imperfections (ISO 5817:2003, corrected version:2005, including Technical Corrigendum 1:2006)
EN ISO 6947, Welding and allied processes – Welding positions (ISO 6947:2011)
CEN ISO/TR 15608, Welding — Guidelines for a metallic materials grouping system (ISO/TR 15608:2005)
EN ISO 15609-1:2004, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — Welding procedure specification — Part 1: Arc welding (ISO 15609-1:2004)
EN ISO 15609-2:2001, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — Welding procedure specification — Part 2: Gas welding (ISO 15609-2:2001)
EN ISO 17637, Non-destructive testing of welds - Visual testing of fusion-welded joints (ISO 17637:2003)
ISO 857-1:1998, Welding and allied processes — Vocabulary — Part 1: Metal welding processes
3 Termeni şi definiţii
Pentru scopurile acestui document se aplică termenii şi definiţiile următoare.
3.1sudor
9
SR EN 287-1:2011
persoană care ţine şi conduce manual portelectrodul, capul pentru sudare sau arzătorul
[ISO/TR 25901:2007]
3.2producătorpersoană sau organizaţie care este responsabilă pentru producţia prin sudare
[EN ISO 15607:2003]
3.3examinatorpersoană calificată, care a fost numită pentru verificarea conformităţii cu standardul aplicabil
NOTĂ - În anumite cazuri, poate fi cerut un examinator extern, independent.
[ISO/TR 25901:2007]
3.4organism de examinareorganizaţie numită pentru verificarea conformităţii cu standardul aplicabil
NOTĂ - În anumite cazuri, poate fi cerut un organism de examinare extern, independent.
[ISO/TR 25901:2007]
3.5suport la rădăcinămaterial utilizat pe partea opusă pregătirii îmbinării, pentru susţinerea băii de metal topit
3.6stratstrat de metal topit constituit din una sau mai multe treceri
[ISO/TR 25901:2007]
3.7trecere la rădăcinărândul(rile) primului strat depus la rădăcină, la sudarea cu treceri multiple
[ISO/TR 25901:2007]3.8trecere de umplererândul(rile) depus(e) după trecerea(ile) la rădăcină şi înainte de trecerea(ile) finală(e), la sudarea cu treceri multiple
[ISO/TR 25901:2007
3.9trecere finalărândul(rile) vizibil(e) pe suprafaţa(ele) sudurii, după completarea sudării, la sudarea cu treceri multiple
[ISO/TR 25901:2007]
3.10adâncime de pătrunderegrosimea metalului topit, excluzând orice îngroşare
[ISO/TR 25901:2007]
3.11sudare spre stânga
10
SR EN 287-1:2011
tehnică de sudare cu gaze la care vergeaua de adaos este deplasată înaintea arzătorului de sudare faţă de sensul de sudare
[ISO/TR 25901:2007]
3.12sudare spre dreaptatehnică de sudare cu gaze la care vergeaua de adaos este deplasată în urma arzătorului de sudare faţă de sensul de sudare
[ISO/TR 25901:2007]
3.13racordîmbinare a uneia sau mai multor piese tubulare la un unghi mai mic de 180o
3.14sudură în colţsudură triunghiulară între două sau mai multe piese, pentru realizarea unei îmbinări în T, în colţ sau prin suprapunere
[ISO/TR 25901:2007]
3.15verificareconfirmare, prin furnizare de dovezi obiective, că au fost îndeplinite cerinţele specificate
[ISO 9000:2005]
3.16material de adaosmaterial consumabil pentru sudare adăugat în timpul sudării pentru a forma sudura
[ISO/TR 25901:2007]
3.17sudură cap la capsudură, alta decât o sudură în colţ, (3.14) executată într-un rost sau într-o pregătire cu margini drepte
[ISO/TR 25901:2007]
4 Numere de referinţă, simboluri şi abrevieri
4.1 Generalităţi
Abrevierile şi numerele de referinţă următoare trebuie utilizate la completarea certificatului de calificare a sudorului (a se vedea anexa A).
4.2 Numerele de referinţă ale procedeelor de sudare
Acest standard acoperă următoarele procedee de sudare manuală sau semimecanizată (numerele de referinţă ale procedeelor de sudare pentru reprezentarea simbolică sunt date în EN ISO 4063):
111 sudare manuală cu arc electric (sudare cu arc electric cu electrod învelit);
114 sudare cu arc electric cu sârmă tubulară autoprotectoare;
121 sudare cu arc electric sub strat de flux cu electrod–sârmă (semimecanizată);
125 sudare cu arc electric sub strat de flux cu electrod–sârmă tubulară (semimecanizată);
11
SR EN 287-1:2011
131 sudare cu arc electric cu electrod fuzibil în mediu de gaz inert; sudare MIG;
135 sudare cu arc electric cu electrod fuzibil în mediu de gaz activ; sudare MAG;
136 sudare MAG cu sârmă tubulară cu miez de flux;
138 sudare MAG cu sârmă tubulară cu miez pulbere metalică;
141 sudare cu arc electric în mediu de gaz inert cu electrod de wolfram; sudare WIG (TIG);
142 sudare WIG (TIG) cu arc autogen (fără material de adaos);
143 sudare WIG (TIG) cu sârmă/vergea tubulară;
145 sudare WIG (TIG) cu gaz reducător şi sârmă/vergea plină;
15 sudare cu plasmă;
311 sudare oxiacetilenică.
NOTĂ - Principiile acestui standard pot fi aplicate şi altor procedee de sudare prin topire.
4.3 Simboluri şi abrevieri
4.3.1 Pentru probe
BW sudură cap la cap (cu pătrundere completă)
D diametrul exterior al ţevii
FW sudură în colţ
l1 lungimea probei
l2 semilăţimea probei
lf lungime de examinare
P tablă
ReH limită de curgere
s1 grosimea metalului depus pentru procedeul de sudare 1
s2 grosimea metalului depus pentru procedeul de sudare 2
t grosimea materialului probei (grosimea tablei sau grosimea peretelui)
T ţeavă 1)
4.3.2 Pentru materiale consumabile
nm fără metal de adaos
A înveliş acid
B înveliş sau miez (de electrod tubular) bazic
C înveliş celulozic
1) - Termenul "ţeavă", singur sau în combinaţie, este utilizat pentru "ţeavă", "conductă" sau "secţiune tubulară".12
SR EN 287-1:2011
M miez (de electrod tubular) din pulbere metalică
P miez (de electrod tubular) rutilic, zgură cu solidificare rapidă
R înveliş sau miez (de electrod tubular) rutilic, zgură cu solidificare lentă
RA înveliş rutilic – acid
RB înveliş rutilic – bazic
RC înveliş rutilic – celulozic
RR înveliş rutilic cu grosime mare
S sârmă/vergea plină
V miez (de electrod tubular) rutilic sau bazic/fluoric
W miez (de electrod tubular) bazic/fluoric, zgură cu solidificare lentă
Y miez (de electrod tubular) bazic/fluoric, zgură cu solidificare rapidă
Z alte tipuri de miez (de electrod tubular)
4.3.3 Pentru alte detalii referitoare la sudare
bs sudare din ambele părţi
lw sudare spre stânga
mb sudare cu suport la rădăcină
ml straturi multiple
nb sudare fără suport la rădăcină
rw sudare spre dreapta
sl un singur strat
ss sudare dintr-o singură parte
4.3.4 Pentru încercările la îndoire
A alungirea minimă la tracţiune cerută de specificaţia de material
d diametrul dornului sau al rolei interioare
ts grosimea epruvetei de îndoire
5 Variabile esenţiale şi domeniu de calificare
5.1 Generalităţi
Calificarea sudorilor se bazează pe variabile esenţiale. Pentru fiecare variabilă esenţială este definit un domeniu de calificare. Toate probele trebuie sudate utilizând independent variabilele esenţiale, cu excepţia 5.7 şi 5.8. Dacă sudorul trebuie să sudeze în afara domeniului de calificare, este necesară o nouă încercare de calificare. Variabilele esenţiale sunt:
— procedeul(ele) de sudare;
13
SR EN 287-1:2011
— tipul produsului (tablă sau ţeavă);
— tipul sudurii (cap la cap şi în colţ);
— grupa de materiale;
— materialul de adaos;
— dimensiunile (grosimea materialului şi diametrul exterior al ţevii);
— poziţia de sudare;
— detaliile referitoare la sudare (suport la rădăcină, sudare dintr-o singură parte, sudare din ambele părţi, un singur strat, straturi multiple, sudare spre stânga, sudare spre dreapta).
5.2 Procedee de sudare
Procedeele de sudare sunt definite în ISO 857-1 şi enumerate în 4.2.
Fiecare încercare de calificare califică în mod normal un singur procedeu de sudare. O schimbare a procedeului de sudare necesită o nouă încercare de calificare. Excepţiile sunt următoarele:
— o schimbare de la o sârmă electrod plină 135 la o sârmă electrod tubulară cu miez metalic 138 sau invers nu necesită o recalificare (a se vedea tabelul 4);
— sudarea cu 141, 143 sau 145 califică pentru 141, 142, 143 şi 145 dar 142 califică numai pentru 142.
Totodată se permite ca un sudor să fie calificat pentru două sau mai multe procedee de sudare, sudând o singură probă (îmbinare prin mai multe procedee) sau două sau mai multe probe separate. Domeniile de calificare referitoare la adâncimea de pătrundere pentru fiecare procedeu de sudare utilizat şi pentru îmbinări prin mai multe procedee în cazul sudurilor cap la cap (cu pătrundere completă) sunt date în tabelul 1 (a se vedea şi tabelul 4).
14
SR EN 287-1:2011
Tabelul 1 — Domeniul de grosimi pentru îmbinări cap la cap printr-un singur procedeu şi prin mai multe procedee
Procedeu de sudare utilizat pentru probă
Domeniul de grosimi
Îmbinare printr-un singur procedeu
Îmbinare prin mai multe procedee
Legendă
1 Procedeul de sudare 1 (nb)2 Procedeul de sudare 2 (mb)
conform tabelului 5
pentru procedeul de sudare 1:
t = s1
pentru procedeul de sudare 2:
t = s2
conform tabelului 5
cu t = s1 + s2
Legendă
1 Procedeul de sudare 1
conform tabelului 5
pentru procedeul de sudare 1:
t = s1
pentru procedeul de sudare 2:
t = s2
conform tabelului 5
t = s1 +s2
procedeul de sudare 1 numai pentru sudarea zonei de la rădăcină
Legendă
2 Procedeul de sudare 23 Sudare cu suport la rădăcină (mb)4 Sudare fără suport la rădăcină (nb)
5.3 Tipul produsului
Încercarea de calificare trebuie efectuată pe tablă sau ţeavă. Sunt aplicabile următoarele criterii:
a) Sudurile pe probe cu diametrul exterior al ţevii D > 25 mm acoperă sudurile pe table;
b) Sudurile pe probe din table acoperă sudurile pe ţevi cu diametrul exterior al ţevii D ≥ 150 mm, pentru poziţiile de sudare PA, PB şi PC, în conformitate cu domeniul de calificare al tabelului 8;
c) Sudurile pe probe din table acoperă sudurile pe ţevi cu diametrul exterior al ţevii D ≥ 500 mm pentru toate poziţiile de sudare.
5.4 Tipul sudurii
Încercarea de calificare trebuie efectuată pe sudură cap la cap sau pe sudură în colţ. Sunt aplicabile următoarele criterii:
d) sudurile cap la cap acoperă sudurile cap la cap din orice tip de îmbinare cu excepţia racordurilor (a se vedea şi 5.4 d));
15
SR EN 287-1:2011
e) sudurile cap la cap nu califică sudurile în colţ sau invers;f) atunci când un sudor este calificat prin încercare pe sudură cap la cap, poate fi sudată o probă
suplimentară cu sudură în colţ, care trebuie să fie din tablă cu grosimea minimă de 10 mm şi realizată utilizând un singur strat în poziţia PB. Pentru această încercare suplimentară, sudorul trebuie să devină calificat pentru toate sudurile în colţ din domeniul de calificare pentru suduri cap la cap;
g) sudurile cap la cap pe ţevi califică racordurile la un unghi ≥ 60° şi acelaşi domeniu de calificare ca şi cel din tabelele 1 până la 8. Pentru o sudură de racord, domeniul de calificare se bazează pe diametrul exterior al ţevii racordului;
h) în cazul aplicaţiilor unde tipul sudurii nu poate fi calificat printr-o încercare pe sudură cap la cap sau în colţ, pentru calificarea sudorului ar trebui utilizată o probă specifică, de exemplu un racord.
5.5 Grupe de materiale
5.5.1 Grupe de oţeluri ale materialelor de bază
În vederea reducerii numărului de încercări de calificare, materialele cu caracteristici de sudare similare sunt grupate conform CEN ISO/TR 15608.
NOTĂ In CEN ISO/TR 20172, CEN ISO/TR 20173 şi CEN ISO/TR 20174 sunt date exemple de materiale de bază în conformitate cu sistemul de grupare din CEN ISO/TR 15608.
5.5.2 Domeniu de calificare
Sudarea oricărui metal dintr-o grupă de materiale conferă sudorului calificarea pentru sudarea tuturor celorlalte metale din aceeaşi grupă de materiale, precum şi a altor grupe de materiale în conformitate cu tabelul 2.
În cazul sudării materialelor de bază care nu fac parte din sistemul de grupare, este cerută o încercare de calificare separată.
Calificarea îmbinărilor din metale diferite: Atunci când se utilizează metale de adaos din grupele de materiale 8 sau 10 (a se vedea tabelul 2), sunt acoperite toate combinaţiile grupei de materiale 8 sau 10 cu alte grupe de materiale.
O încercare de calificare efectuată pe grupe de materiale trase acordă calificarea pentru materialele turnate şi o combinaţie de materiale turnate şi trase din cadrul aceleiaşi grupe de materiale.
16
SR EN 287-1:2011
Tabelul 2 — Domeniul de calificare pentru materialul de bază
Grupa de
materiale a a probei
Domeniu de calificare
1.11.21.4
1.3 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
9.1 9.2 + 9.3
1.1, 1.2, 1.4 – – – – – – – – – – – –
1.3 – – – – – – –
2 – – – – – – –
3 – – – – – – –
4 – – –
5 – – –
6 – – –
7 – – –
8 – – – – – – – – – –
99.1 – – – – – – –
9.2 + 9.3 – – – – – – – – – – –
10 – – – – – – – – – –
11 – – – – – – – – – –
a Grupa de materiale conform CR ISO 15608.
Legendă
indică grupele de materiale pentru care sudorul este calificat.
– indică grupele de materiale pentru care sudorul nu este calificat.
5.6 Materiale de adaos
Sudarea cu material de adaos califică pentru sudarea fără material de adaos, dar nu şi invers.
Domeniile de calificare pentru materiale de adaos sunt date în tabelele 3 şi 4.
Tabelul 3 — Domeniul de calificare pentru electrozi înveliţi a, b
Electrod utilizat la
încercare Domeniu de calificare
A, RA, RB, RC, RR, R B C
A, RA, RB, RC, RR, R – –
B –
C – –
a Abrevieri, a se vedea 4.3.2.b Tipul învelişului utilizat la încercarea de calificare a sudorilor pentru sudarea trecerii la rădăcină fără suport (ss nb) este tipul învelişului calificat pentru sudarea trecerii la rădăcină în producţie.
Legendă
indică electrozii înveliţi pentru care sudorul este calificat.– indică electrozii înveliţi pentru care sudorul nu este calificat.
17
SR EN 287-1:2011
Tabelul 4 — Domeniul de calificare pentru sârme electrod a, b
Sârme electrod utilizate în probă
Domeniu de calificare
Plină (S)Cu miez metalic
(M)Cu miez de flux (B)
Cu miez de flux (R, P, V, W, Y, Z)
Plină (S) – –
Cu miez metalic (M) – –
Cu miez de flux (B) – –
Cu miez de flux(R, P, V, W, Y, Z)
– – –
a Abrevieri, a se vedea 4.3.2.b Tipul miezului utilizat la încercarea de calificare a sudorilor pentru sudarea trecerii la rădăcină fără suport (ss nb) este tipul miezului calificat pentru sudarea trecerii la rădăcină în producţie.
Legendă
indică materialele de adaos pentru care sudorul este calificat.– indică materialele de adaos pentru care sudorul nu este calificat.
5.7 Dimensiuni
Încercarea de calificare a sudorului pentru suduri cap la cap se bazează pe grosimea materialului şi diametrele exterioare ale ţevilor. Domeniile de calificare sunt specificate în tabelele 5 şi 6.
NOTĂ - Nu este necesară măsurarea precisă a grosimii materialului sau a diametrelor exterioare ale ţevilor, ci ar trebui aplicată mai degrabă filosofia generală care stă în spatele valorilor din tabelele 4 şi 5.
Pentru suduri în colţ, domeniul de calificare pentru grosimea materialului este specificat în tabelul 7.
În cazul probelor având diametre exterioare ale ţevilor diferite şi grosimi ale metalului depus diferite, sudorul este calificat pentru:
— grosimile calificate ale metalului depus şi/sau metalului de bază, de la cea mai mică până la cea mai mare (conform tabelului 5); şi
— diametrele calificate, de la cel mai mic până la cel mai mare (conform tabelului 6).
Tabelul 5 — Domeniul de calificare pentru grosimea materialului şi pentru adâncimea de pătrundere (mai multe procedee) a probelor pentru suduri cap la cap
Dimensiuni în milimetri
Grosimea t
Domeniu de calificare
t < 3 t până la 2 t b
3 £ t £ 12 3 până la 2 t c
t > 12 ³ 5
a Pentru mai multe procedee se aplică s1 şi s2 din tabelul 1.
b Pentru sudarea oxiacetilenică (311): t până la 1,5 t .
c Pentru sudarea oxiacetilenică (311): 3 mm până la 1,5 t .
18
SR EN 287-1:2011
Tabelul 6 — Domeniul de calificare pentru diametrul exterior al ţevii a
Dimensiuni în milimetriDiametrul exterior al ţevii probei
DDomeniu de calificare
D £ 25 D până la 2 D
D > 25 ³ 0,5 D (25 mm min.)
a Pentru profiluri tubulare pentru construcţii metalice, D este dimensiunea laturii celei mai mici.
Tabelul 7 — Domeniul de calificare pentru grosimea materialului probei pentru suduri în colţ a
Dimensiuni în milimetriGrosimea materialului probei
tDomeniu de calificare
t < 3 t până la 3
t ≥ 3 ³ 3
a A se vedea şi tabelul 10.
În cazul sudării racordurilor, criteriile grosimii materialului, cărora li se aplică tabelul 5, şi criteriile diametrului exterior al ţevii, cărora li se aplică tabelul 6, sunt următoarele:
— Racord pozat: Grosimea materialului şi diametrul exterior al ţevii racordului;
— Racord montat interior sau montat direct: Grosimea materialului ţevii principale sau al virolei şi diametrul exterior al ţevii racordului.
5.8 Poziţii de sudare
Domeniul de calificare pentru fiecare poziţie de sudare este dat în tabelul 8. Poziţiile de sudare şi simbolurile fac referire la EN ISO 6947.
Probele trebuie sudate în conformitate cu poziţiile pentru încercare conform EN ISO 6947.
Sudarea a două ţevi cu acelaşi diametru exterior, una în poziţia de sudare PH şi cealaltă în poziţia de sudare PC, acoperă şi domeniul de calificare al unei ţevi sudate în poziţia de sudare H-L045.
Sudarea a două ţevi cu acelaşi diametru exterior, una în poziţia de sudare PJ şi cealaltă în poziţia de sudare PC, acoperă şi domeniul de calificare al unei ţevi sudate în poziţia de sudare J-L045.
Diametrele exterioare ale ţevilor D ³ 150 mm pot fi sudate în două poziţii de sudare (PH sau PJ pe 2/3 din circumferinţă, PC pe 1/3 din circumferinţă) utilizând o singură probă.
19
SR EN 287-1:2011
Tabelul 8 — Domeniul de calificare pentru poziţii de sudare
Poziţie pentru
încercare
Domeniu de calificare a
PA PB b PC PD b PE PF(Tablă)
PH (Ţeavă)
PG(Tablă)
PG(Ţeavă)
H-L045 J-L045
PA – – – – – – – – –
PB b – – – – – – – – –
PC – – – – – – – –
PD b – – – – –
PE – – – –
PF(Tablă)
– – – – – – – –
PH C
(Țeavă)
– – – – –
PG(Tablă)
– – – – – – – – – –
PJ C
(Țeavă)
– – – – –
H-L045 – – –
J-L045 – – –
a Suplimentar trebuie respectate cerinţele 5.3 şi 5.4.
b Poziţiile de sudare PB şi PD sunt utilizate numai pentru suduri în colţ (a se vedea 5.4 b)) şi pot califica numai suduri în colţ în alte poziţii de sudare. c Poziţia pentru încercare PH pe ţeavă include poziţiile de sudare PE, PF şi PA. Poziţia pentru încercare PJ pe ţeavă include poziţiile de sudare PA, PG şiPE.
Legendă
indică poziţiile de sudare pentru care sudorul este calificat.
– indică poziţiile de sudare pentru care sudorul nu este calificat.
5.9 Detalii referitoare la sudare
Domeniile de calificare în funcţie de detaliile referitoare la sudare sunt indicate în tabelele 9 şi 10.
În cazul sudării cu procedeul 311, o schimbare din sudare spre dreapta în sudare spre stânga şi invers cere o nouă încercare de calificare.
20
SR EN 287-1:2011
Tabelul 9 — Domeniul de calificare pentru detaliile referitoare la sudare în cazul sudurilor cap la cap
Detalii referitoare la sudarea probei
Domeniu de calificare
sudare dintr-o singură parte/sudare fără suport la rădăcină
(ss nb)
sudare dintr-o singură parte/sudare cu suport
la rădăcină(ss mb)
sudare din ambele părţi(bs)
sudare dintr-o singură parte/sudare fără suport la rădăcină (ss nb)
sudare dintr-o singură parte/sudare cu suport la rădăcină (ss mb)
–
sudare din ambele părţi (bs) –
Legendă
indică sudurile pentru care sudorul este calificat.
– indică sudurile pentru care sudorul nu este calificat.
Tabelul 10 — Domeniul de calificare pentru tehnica stratului pentru suduri în colţ
Probă a Domeniu de calificare
un singur strat (sl) straturi multiple (ml)
un singur strat (sl) –
straturi multiple (ml)
a Grosimea sudurii trebuie să fie în domeniul 0,5 t £ a £ 0,7 t.
Legendă
indică tehnica stratului pentru care sudorul este calificat.– indică tehnica stratului pentru care sudorul nu este calificat.
6 Examinare şi încercări
6.1 Examinare
Sudarea probelor trebuie efectuată în prezenţa examinatorului sau a organismului de examinare. Incercările trebuie verificate de examinator sau de organismul de examinare.
Probele trebuie marcate cu identificarea examinatorului şi a sudorului. In plus, poziţiile pentru toate probele trebuie marcate pe probă şi. pentru sudurile cu ţeavă fixă, trebuie marcată şi poziţia de sudare „ora 12”.
Examinatorul sau organismul de examinare poate opri încercarea în cazul în care condiţiile de sudare nu sunt corecte sau dacă se vede că sudorul nu are îndemânarea necesară pentru satisfacerea cerinţelor, de exemplu, atunci cînd există remedieri prea importante şi/sau cu caracter sistematic.
6.2 Probe
Formele şi dimensiunile cerute pentru probe sunt indicate în figurile 1 până la 4.
Pentru ţevi este cerută o lungime de examinare minimă de 150 mm. Totuşi, dacă circumferinţa ţevilor este mai mică de 150 mm, sunt necesare maximum trei probe suplimentare.
21
SR EN 287-1:2011
Dimensiuni în milimetri
Legendă
t grosimea materialului probei
Figura 1 — Dimensiunile probei pentru o sudură cap la cap a tablelor
Dimensiuni în milimetri
Legendă
t grosimea materialului probei
NOTĂ - Materialul de bază poate fi de grosimi diferite.
Figura 2 — Dimensiunile probei pentru o sudură în colţ a tablelor
22
SR EN 287-1:2011
Dimensiuni în milimetri
Legendă
D Diametrul exterior al ţeviit Grosimea materialului probei (grosimea peretelui)
Figura 3 — Dimensiunile probei pentru o sudură cap la cap a ţevilor
Dimensiuni în milimetri
Legendă
D Diametrul exterior al ţeviil1 Lungimea probei
t Grosimea materialului probei (tablă sau grosimea peretelui)
NOTĂ - Materialul de bază poate fi de grosimi diferite.
Figura 4 — Dimensiunile probei pentru o sudură în colţ a ţevilor
23
SR EN 287-1:2011
6.3 Condiţii de sudare
Încercarea de calificare a sudorilor trebuie să respecte o pWPS sau WPS elaborată în conformitate cu EN ISO 15609-1 sau EN ISO 15609-2. Grosimea sudurii în colţ cerută pentru proba cu suduri în colţ trebuie să fie definită în pWPS sau WPS utilizată pentru încercare.
Trebuie aplicate următoarele condiţii de sudare:
— timpul de sudare a probei trebuie să corespundă cu timpul de execuţie în condiţii normale de producţie;
— lungimea de examinare a probelor trebuie să aibă în trecerea la rădăcină şi în trecerea(ile) finală(e) cel puţin o oprire şi o repornire. Oprirea şi repornirile, atât în trecerea la rădăcină cât şi în trecerile finale, trebuie să fie identificate;
— sudorului trebuie să i se permită să elimine imperfecţiuni minore prin polizare, cu excepţia trecerii(lor) finale, pentru care pot fi polizate numai opririle şi repornirile; permisiunea trebuie obţinută de la examinator sau de la organismul de examinare.
— orice tratament termic după sudare cerut în pWPS sau WPS poate fi omis, la iniţiativa producătorului.
6.4 Metode de încercare
După sudare proba trebuie încercată în conformitate cu tabelul 11.
Dacă sudura este acceptată la examinarea vizuală, trebuie efectuată(e) încercarea(ările) suplimentară(e) conform tabelului 11.
În cazul în care la încercarea de calificare se utilizează un suport la rădăcină, acesta trebuie eliminat înainte de încercările distructive, dar nu este necesară îndepărtarea acestuia înainte de examinările nedistructive (NDT).
Epruveta pentru examinare macroscopică trebuie să fie pregătită şi atacată pe o parte pentru a face să apară clar sudura. Polizarea nu este necesară.
Tabelul 11 — Metode de încercare
Metodă de încercareSudură cap la cap
(pe tablă sau ţeavă)Sudură în colţ şi racord
Examinare vizuală conform EN ISO 17637 obligatorie obligatorie
Examinare radiografică conform EN 1435 obligatorie a b d neobligatorie
Incercare la îndoire conform EN ISO 5173 obligatorie a b f neaplicabilă
Incercare de rupere conform EN 1320 obligatorie a b f obligatorie c e
a Trebuie utilizată fie examinarea radiografică, fie încercarea la îndoire sau de rupere.
b In cazul în care se utilizează examinarea radiografică, încercarea suplimentară la îndoire sau de rupere este obligatorie pentru procedeele de sudare 131, 135, 138 şi 311.
c Incercarea de rupere poate fi înlocuită printr-o examinare macroscopică a cel puţin două secţiuni, în conformitate cu EN 1321.
d Examinarea radiografică poate fi înlocuită printr-o examinare cu ultrasunete conform EN ISO 17640 pentru grosimi ³ 8 mm numai în cazul oţelurilor feritice.
e Incercarea de rupere pe ţevi poate fi înlocuită prin examinarea radiografică.
F Încercările la îndoire sau de rupere pot fi înlocuite printr-o încercare la tracţiune pe epruvete cu crestătură pe proba cu un diametru exterior al ţevii D £ 25 mm (un exemplu este dat în figura 8).
24
SR EN 287-1:2011
6.5 Probă şi epruvetă
6.5.1 Generalităţi
În 6.5.2 până la 6.5.4 sunt date detalii referitoare la tipul, dimensiunile şi pregătirea probelor şi epruvetelor. Suplimentar, sunt indicate cerinţele pentru încercările distructive.
6.5.2 Sudură cap la cap pe tablă şi ţeavă
În cazul în care se utilizează examinarea radiografică, lungimea de examinare a sudurii din probă (a se vedea 5a), 7a) şi 7b)) trebuie să fie radiografiată în stare brută a sudurii (fără eliminarea îngroşării sudurii).
În cazul în care se utilizează încercarea de rupere, lungimea de examinare a probei trebuie să fie decupată în epruvete de lăţime egală şi toate epruvetele trebuie supuse încercării până la rupere. Lungimea de examinare a fiecărei epruvete trebuie să fie ³ 40 mm. Sunt admise toate profilurile de crestături conform EN 1320.
În cazul în care se utilizează încercarea la îndoire transversală sau încercarea la îndoire laterală, diametrul dornului sau al rolei interioare trebuie să fie de 4 t şi unghiul de îndoire trebuie să fie de 180° pentru metalul de bază având alungirea A ≥ 20 %. Pentru metalul de bază având alungirea A < 20 %, se aplică relaţia următoare:
(1)
În care
d este diametrul dornului sau al rolei interioare, în mm;
ts este grosimea epruvetei de îndoire, în mm;
A este alungirea minmă la tracţiune cerută de specificaţia de material, în %.
În cazul în care se efectuează numai încercarea la îndoire transversală, lungimea de examinare trebuie să fie decupată în epruvete de lăţime egală şi toate epruvetele trebuie supuse încercării. In cazul în care se efectuează numai încercarea la îndoire laterală, trebuie prelevate cel puţin patru epruvete, respectându-se o repartiţie uniformă a acestora pe lungimea de examinare. Una dintre aceste epruvete de îndoire laterală trebuie prelevată din zona de oprire şi de repornire a lungimii de examinare. Incercările la îndoire trebuie effectuate conform EN ISO 5173.
Pentru grosimea t > 12 mm, încercările la îndoire transversală pot fi înlocuite cu încercări la îndoire laterală.
În cazul în care se utilizează examinarea radiografică, numărul epruvetelor suplimentare de rupere sau îndoire transversală, pentru procedeele de sudare 131, 135, 138 sau 311, depinde de poziţia de sudare. Pentru poziţia de sudare PA sau PC, trebuie încercate o epruvetă de îndoire cu rădăcina întinsă şi una cu rădăcina comprimată (a se vedea figura 7a)). Pentru toate celelalte poziţii de sudare, trebuie încercate două epruvete de îndoire cu rădăcina întinsă şi două cu rădăcina comprimată (a se vedea figura 7b)).
25
SR EN 287-1:2011
Dimensiuni în milimetri
Legendă
l1 Lungimea probei
l2 Semilăţimea probei
lf Lungimea de examinare
a) Decuparea unui număr par de epruvete
Dimensiuni în milimetri
b) Lungimea de examinare a probei
NOTĂ - Suplimentar, poate fi practicată o crestătură longitudinală în axa sudurii, pe faţa întinsă a epruvetei, pentru a se obţine ruperea în sudura probei.
Figura 5 — Pregătirea şi încercarea de rupere a epruvetelor pentru o sudură cap la cap a tablelor
26
SR EN 287-1:2011
6.5.3 Sudură în colţ pe tablă
Pentru încercările de rupere (a se vedea figura 6), proba poate fi decupată, dacă este necesar, în mai multe epruvete. Fiecare epruvetă trebuie să fie dispusă pentru rupere conform EN 1320 şi trebuie examinată după rupere.
În cazul în care se utilizează examinarea macroscopică, trebuie prelevate cel puţin două epruvete. O epruvetă pentru examinarea macroscopică trebuie prelevată din zona de oprire/pornire a sudării.
Dimensiuni în milimetri
Legendă
lf Lungimea de examinare
Figura 6 — Lungimea de examinare pentru încercarea de rupere pentru o sudură în colţ pe tablă
Dimensiuni în milimetri
Legendă
lf Lungimea de examinare
1 Amplasarea pentru o epruvetă de rupere cu rădăcina întinsă sau o epruvetă de îndoire cu rădăcina întinsă
2 Amplasarea pentru o epruvetă de rupere cu rădăcina comprimată sau o epruvetă de îndoire cu rădăcina comprimată
a) Prelevarea epruvetelor suplimentare de rupere sau îndoire pentru poziţiile pentru încercare PA şi PC
27
SR EN 287-1:2011
Legendă
lf Lungimea de examinare
1 O epruvetă de rupere cu rădăcina întinsă
2 O epruvetă de rupere cu rădăcina comprimată
3 O epruvetă de rupere cu rădăcina întinsă
4 O epruvetă de rupere cu rădăcina comprimată
b) Prelevarea epruvetelor suplimentare de rupere sau îndoire pentru poziţiile pentru încercare PH, PJ, H-L045, J-L045
c) Lungimea de examinare a epruvetei de rupere
NOTĂ - Suplimentar, poate fi practicată o crestătură longitudinală în axa sudurii, pe faţa întinsă a epruvetei, pentru a se obţine ruperea în sudura epruvetei.
Figura 7 — Pregătirea şi amplasarea epruvetelor penrtu o sudură cap la cap a ţevilor
28
SR EN 287-1:2011
Pentru t ³ 1,8 mm: d = 4,5 mm
Pentru t < 1,8 mm: d = 3,5 mm
Nu sunt admise găuri în zonele de pornire şi de oprire.
NOTĂ - Profilurile de crestături s şi q sunt admise, de asemenea, în sens circumferenţial, conform EN 1320.
Figura 8 — Exemplu pentru încercarea la tracţiune pe epruvete cu crestătură pentru diametrul exterior al ţevii probei £ 25 mm
6.5.4 Sudură în colţ pe ţeavă
Pentru încercările de rupere, proba trebuie decupată în patru sau mai multe epruvete care trebuie supuse ruperii (o posibilitate este indicată în figura 9).
Figura 9 — Pregătirea şi încercarea de rupere a epruvetelor pentru o sudură în colţ pe ţeavă
În cazul în care se utilizează examinarea macroscopică, trebuie prelevate cel puţin două epruvete. O epruvetă pentru examinarea macroscopică trebuie prelevată din zona de oprire/pornire a sudării.
6.6 Înregistrarea încercărilor
Rezultatele tuturor încercărilor trebuie înregistrate.
29
SR EN 287-1:2011
7 Cerinţe de acceptare pentru probe
Probele trebuie evaluate în conformitate cu cerinţele de acceptare specificate pentru tipurile de imperfecţiuni relevante.
Înaintea oricărei încercări trebuie verificate următoarele:
— dacă au fost eliminate integral zgura şi toţi stropii;
— dacă nu au fost polizate faţa şi rădăcina sudurii (conform 6.3);
— dacă sunt identificate oprirea şi repornirea în trecerea la rădăcină şi în trecerea finală (conform 6.3);
— profilul şi dimensiunile.
Cerinţele de acceptare pentru imperfecţiunile evidenţiate prin metodele de încercare conform acestui standard, dacă nu se specifică altfel, trebuie să fie evaluate în conformitate cu EN ISO 5817. Un sudor este calificat dacă imperfecţiunile se încadrează în nivelul de calitate B din EN ISO 5817, cu excepţia următoarelor tipuri de imperfecţiuni: supraînălţare excesivă, convexitate excesivă, grosime excesivă a sudurii în colţ, exces de pătrundere, racordare incorectă şi crestături, pentru care trebuie să se aplice nivelul C.
Epruvetele de îndoire nu trebuie să prezinte nici o discontinuitate singulară ³ 3 mm în nici o direcţie. Discontinuităţile apărute la muchiile epruvetei în timpul încercării nu trebuie luate în considerare la evaluare, cu excepţia cazului când se dovedeşte că fisurarea se datorează pătrunderii incomplete, zgurii sau unei alte discontinuităţi.
Dacă imperfecţiunile din proba de calificare a sudorului depăşesc valorile maxime specificate, atunci sudorul nu a reuşit încercarea.
Se recomandă să se facă referire şi la criteriile de acceptare relevante pentru examinările nedistructive. Trebuie utilizate proceduri specificate pentru toate încercările distructive şi examinările nedistructive.
NOTĂ - Corelaţia între nivelurile de calitate ale EN ISO 5817 şi nivelurile de acceptare ale diferitelor tehnici de examinare nedistructivă este dată în EN ISO 17635.
8 Încercări repetate
Pentru orice încercare care nu satisface cerinţele acestui standard trebuie dată sudorului posibilitatea de a repeta încercarea de calificare.
9 Perioadă de valabilitate
9.1 Calificarea iniţială
Calificarea unui sudor începe de la data sudării probei(lor). Aceasta se aplică în măsura în care încercările cerute au fost efectuate şi rezultatele încercărilor au fost acceptabile.
9.2 Confirmarea valabilităţii
Certificatul de calificare a sudorului emis este valabil pentru o perioadă de doi ani. Aceasta sub rezerva că coordonatorul sudării sau personalul responsabil al angajatorului poate confirma că sudorul a lucrat în domeniul de calificare iniţial. Acest lucru trebuie confirmat la fiecare şase luni şi poate fi utilizată o semnătură electronică.
30
SR EN 287-1:2011
9.3 Prelungirea calificării
Certificatul de calificare a sudorului conform acestui standard se poate prelungi la fiecare doi ani de către un examinator/organism de organizare.
Înainte de prelungirea certificatului, este necesară satisfacerea cerinţelor de la 9.2 şi confirmarea următoarelor condiţii:
a) Toate înregistrările şi dovezile utilizate pentru susţinerea prelungirii trebuie să fie trasabile pentru sudor şi să identifice WPS (WPS-urile) utilizată(e) în producţie.
b) Dovezile utilizate pentru susţinerea prelungirii trebuie să fie de natură volumică (examinare radiografică sau cu ultrasunete) sau, în cazul încercărilor distructive (rupere sau îndoire), trebuie să fie realizate pe două suduri în cursul ultimelor şase luni. Dovezile referitoare la prelungire trebuie păstrate minimum doi ani.
c) Sudurile trebuie să satisfacă nivelurile de acceptare a imperfecţiunilor specificate în articolul 7.
d) Rezultatele încercărilor menţionate la 9.3 b) trebuie să demonstreze că sudorul a reprodus condiţiile încercării iniţiale, cu excepţia grosimii şi a diametrului exterior al ţevii.
10 Certificat
Trebuie să se verifice dacă sudorul a trecut cu succes încercarea de calificare. Toate variabilele esenţiale trebuie să fie înregistrate în certificat. Dacă proba(ele) nu satisface(satisfac) oricare dintre încercările cerute, nu se eliberează nici un certificat.
Certificatul trebuie emis sub unica responsabilitate a examinatorului sau organismului de examinare şi trebuie să conţină toate informaţiile detaliate în anexa A. Se recomandă utilizarea anexei A ca model de certificat de calificare a sudorului. Dacă se utilizează orice alt model de certificat de calificare a sudorului, acesta trebuie să conţină toate informaţiile cerute în anexa A.
În general, trebuie să fie eliberat un certificat de calificare a sudorului separat pentru fiecare probă.
În cazul când se sudează mai multe probe, poate fi emis un certificat de calificare a sudorului unic, combinând domeniile de calificare ale probelor individuale. Toate variabilele esenţiale pentru toate probele trebuie să fie înregistrate pe certificatul combinat. În acest caz, numai una dintre următoarele variabile esenţiale poate fi diferită, cu excepţia cazurilor menţionate în 5.7.
— Tipul sudurii;
— Poziţia de sudare;
— Grosimea materialului.
— Nu se admite modificarea altor variabile esenţiale.
Se recomandă emiterea certificatului de calificare a sudorului în cel puţin una din limbile engleză, franceză sau germană, în combinaţie cu orice altă limbă, dacă este necesar.
Examinarea cunoştinţelor profesionale (a se vedea anexa A) trebuie notată cu “Acceptat” sau “Neverificat”.
11 Notare
Notarea unei calificări a sudorului trebuie să conţină elementele următoare în ordinea dată (sistemul este astfel conceput încât să poată fi utilizat pentru informatizare):
a) numărul acestui standard;
31
SR EN 287-1:2011
b) variabilele esenţiale;
c) procedeele de sudare: a se referi la 4.2, 5.2 şi EN ISO 4063;
d) tipul produsului: tablă (P), ţeavă (T), a se referi la 4.3.1 şi 5.3;
e) tipul sudurii: sudură cap la cap (BW), sudură în colţ (FW), a se referi la 5.4;
f) grupa de materiale: a se referi la 5.5;
g) materialele de adaos: a se referi la 5.6;
h) dimensiunile probei: grosimea materialului t şi diametrul exterior al ţevii D, a se referi la 5.7;
i) poziţiile de sudare: a se referi la 5.8 şi EN ISO 6947;
j) detaliile referitoare la sudare: a se referi la 5.9.
Tipul gazului de protecţie la faţa sudurii şi la rădăcină nu trebuie încorporat în notare, dar trebuie să fie inclus în certificatul de calificare a sudorului (a se vedea anexa A).
WPS – Referinţă: Examinator sau organism de examinare - Număr de referinţă:
Numele sudorului:
Identificare:
Metoda de identificare: Fotografie
Data şi locul naşterii: (dacă se cere)
Angajator:
Cod/Standard de încercare:
Probă suplimentară cu sudură în colţ: da / nu (se şterge menţiunea inutilă)Cunoştinţe profesionale: Acceptabil/Neverificat (se şterge menţiunea inutilă)
Probă Domeniu de calificare
Procedeu(e) de sudare
Tipul produsului (tablă sau ţeavă)
Tipul sudurii
Grupa(ele) de materiale
Material de adaos (Notare)
Gaz de protecţie ------------------------
Materiale auxiliare (de exemplu, gaz de protecţie la rădăcină)
------------------------
Grosimea materialului (mm)
Diametrul exterior al ţevii (mm)
Poziţia de sudare
Detalii referitoare la sudare
Tipul încercării Efectuat şi acceptat Neverificat Numele examinatorului sau organismului de examinare:
Locul, data şi semnătura examinatorului sau organismului de examinare:
Data sudării:
Valabilitatea calificării până la:
Examinare vizuală
Examinare radiografică
Incercare de rupere
Incercare la îndoire
Incercare la tracţiune pe epruvete cu crestătură
Examinare macroscopică
Confirmarea valabilităţii de către angajator/coordonatorul sudării pentru următoarele 6 luni (a se referi la 9.2)
Data Semnătura Funcţia sau titlul
Prelungirea calificării de către examinator sau organismul de examinare pentru următorii 2 ani (a se referi la 9.3)
Data Semnătura Funcţia sau titlul
33
SR EN 287-1:2011
Anexa B(informativă)
Exemple de notare
B.1 Exemplul 1
Calificarea sudorului EN 287-1 135 P FW 1.2 S t10 PB ml
Explicaţie Domeniu de calificare
135 Procedeu de sudare Sudare MAG cu sârmă electrod plină 135, 138
P Forma produsului Tablă PT: D ³ 150 mm
FW Tipul sudurii Sudură în colţ FW
1.2 Grupa de materiale conform CR ISO 15608
Grupa de materiale 1.2: Limita de curgere275 N/mm2 < ReH £ 360 N/mm2
1.1, 1.2, 1.4
S Material de adaos Sârmă electrod plină S, M
t10 Grosime Grosimea materialului: 10 mm ³ 3 mm
PB Poziţia de sudare Orizontală cu perete vertical (sudură în colţ) PA, PB
ml Detalii referitoare la sudare Straturi multiple sl, ml
B.2 Exemplul 2
Calificarea sudorului EN 287-1 136 P BW 1.3 B t15 PE ss nb
Explicaţie Domeniu de calificare
136 Procedeu de sudare Sudare MAG cu sârmă electrod tubulară cu miez de flux
136
P Forma produsului Tablă PT: D ³ 150 mm PA, PB, PC
D ³ 500 mm PD, PE, PF
BW Tipul sudurii Sudură cap la cap BW
1.3 Grupa de materiale conform CEN ISO/TR 15608
Grupa de materiale 1.3: Oţeluri cu granulaţie fină, normalizate, cu o limită de curgere ReH >
360 N/mm2
1, 2, 3, 9.1, 11
B Material de adaos Miez bazic Rădăcină: B
Adaos: R, P, V, W, Y, Z
t15 Grosimea materialului probei Grosimea materialului: 15 mm ³ 5 mm
PE Poziţia de sudare Peste cap (sudură cap la cap) PA, PC, PE, PF
ss nb Detalii referitoare la sudare Sudare dintr-o singură parte, fără suport la rădăcină
Straturi multiple
ss nb, ss mb, bs
34
SR EN 287-1:2011
B.3 Exemplul 3
Calificarea sudorului EN 287-1 141 T BW 8 S t3.6 D60 PH ss nb
Explicaţie Domeniu de calificare
141 Procedeu de sudare Sudare WIG cu material de adaos plin 141, 142, 143 şi 145
T Forma produsului Ţeavă T, P
BW Tipul sudurii Sudură cap la cap BW
8 Grupa de materiale conform CEN ISO/TR 15608
Grupa de materiale 8: Oţeluri inoxidabile austenitice
8, 9.2, 9.3, 10
S Material de adaos Vergea plină Rădăcină: S
Adaos: M, nm
t3.6 Grosime Grosimea materialului: 3,6 mm 3 mm până la 7,2 mm
D60 Diametrul exterior al ţevii probei
Diametrul exterior al ţevii: 60 mm ³ 30 mm
PH Poziţia de sudare Sudură cap la cap pe ţeavă, ţeavă fixă, axa orizontală fixă
PA, PB, PD, PE, PF, PH
ss nb Detalii referitoare la sudare Sudare dintr-o singură parte, fără suport la rădăcină
straturi multiple
ss nb, ss mb, bs
B.4 Exemplul 4
Calificarea sudorului EN 287-1 111 P BW 2 B t13 PA ss nb
Calificarea sudorului EN 287-1 111 P FW 2 B t13 PB ml
Explicaţie Domeniu de calificare
111 Procedeu de sudare Sudare manuală cu arc electric 111
P Forma produsului Tablă PT: D ³ 150 mm
BW
FW
Tipul sudurii
Tipul sudurii
Sudură cap la cap
Sudură în colţ
BW, FW
2 Grupa de materiale conform CEN ISO/TR 15608
Grupa de materiale 2: Oţeluri cu granulaţie fină tratate termomecanic cu limita de curgere ReH > 360 N/mm2
1, 2, 3, 9.1, 11
B Material de adaos Înveliş bazic Rădăcină: B
Adaos: toate, C exclus
t13 Grosime Grosimea materialului: 13 mm ³ 5 mm
PA
PB
Poziţia de sudare Sudură cap la cap, orizontală
Sudură în colţ, orizontală cu perete vertical
PA, PB
ss nb
ml
Detalii referitoare la sudare Sudare dintr-o singură parte, fără suport la rădăcină
straturi multiple
ss nb, ss mb, bs
pentru FW: sl, ml
35
SR EN 287-1:2011
B.5 Exemplul 5
Calificarea sudorului EN 287-1 141/135 T BW 1.2 S t20(5/15) D200 PA ss nb
Explicaţie Domeniu de calificare
141
135
Procedeu de sudare Sudare WIG cu material de adaos plin, trecerea la rădăcină (2 straturi)
Sudare MAG cu sârmă electrod plină, treceri de umplere
141, 142, 143 şi 145
135, 138
T Forma produsului Ţeavă T, P
BW Tipul sudurii Sudură cap la cap BW
1.2 Grupa de materiale conform CEN ISO/TR 15608
Grupa de materiale 1.2: Limita de curgere
275 N/mm2 < ReH £ 360 N/mm2
1.1, 1.2, 1.4
S Material de adaos Sârmă plină şi sârmă electrod plină Rădăcină: S
Adaos: M, nm
t20 Grosime 141: s1 = 5 mm
135: s2 = 15 mm
141: t = 3 mm până la 10 mm
135: t ³ 5 mm
141/135: t ³ 5 mm
D200 Diametrul exterior al ţevii probei
Diametrul exterior al ţevii: 200 mm ³ 100 mm
PAPoziţia de sudare Sudură cap la cap pe ţeavă în rotaţie, axa
orizontalăPA, PB
ss nb Detalii referitoare la sudare Sudare dintr-o singură parte, fără suport la rădăcină
straturi multiple
141: ss nb, ss mb, bs135: ss mb, bs138: ss mb, bs
pentru FW: sl, ml
36
SR EN 287-1:2011
B.6 Exemplul 6
Calificarea sudorului EN 287-1 141 T BW 10 S t8.0 D100 H-L045 ss nb
Calificarea sudorului EN 287-1 141 T BW 10 S t1.2 D 16 H-L045 ss nb
Explicaţie Domeniu de calificare
141 Procedeu de sudare Sudare WIG cu material de adaos plin 141, 142, 143 şi 145
T Forma produsului Ţeavă TP
BW Tipul sudurii Sudură cap la cap BW
10 Grupa de materiale conform CEN ISO/TR 15608
Grupa de materiale 10: Oţeluri inoxidabile ferito - austenitice
8, 9.2, 9.3, 10
S Material de adaos Vergea plină Rădăcină: S
Adaos: M, nm
t8.0t1.2
Grosime Grosimea materialului: 1,2 mm/ 8 mm 1,2 mm până la 16 mm
D100D16
Diametrul exterior al ţevii probei
Diametrul exterior al ţevii: 100 mm/ 16 mm ³ 16 mm
H-L045
Poziţia de sudare Sudură cap la cap pe ţeavă, ţeavă fixă, axa înclinată (45°)
toate, cu excepţia sudării descendente
ss nb Detalii referitoare la sudare Sudare dintr-o singură parte, fără suport la rădăcină
un singur strat/ straturi multiple
ss nb, ss mb, bs
pentru FW: sl, ml
B.7 Exemplul 7
Calificarea sudorului EN 287-1 141 T BW 5 S t5.0 D60 PH ss nb
Calificarea sudorului EN 287-1 141 T BW 5 S t5.0 D60 PC ss nb
Explicaţie Domeniu de calificare
141 Procedeu de sudare Sudare WIG cu material de adaos plin 141, 142, 143 şi 145
T Forma produsului Țeavă TP
BW Tipul sudurii Sudură cap la cap BW
5 Grupa de materiale conform CEN ISO/TR 15608
Grupa de materiale 5: Oţeluri Cr-Mo fără vanadiu cu C £ 0,35 %
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9.1, 11
S Material de adaos Vergea plină Rădăcină: S
Adaos: M, nb
t5.0 Grosime Grosimea materialului: 5,0 mm 3 mm până la 10 mm
D60 Diametrul exterior al ţevii probei
Diametrul exterior al ţevii: 60 mm ³ 30 mm
PHPC
Poziţia de sudare Sudură cap la cap pe ţeavă,
axa orizontală fixă axa verticală
toate, cu excepţia sudării descendente
ss nb Detalii referitoare la sudare Sudare dintr-o singură parte, fără suport la rădăcină
straturi multiple
ss nb, ss mb, bs
37
SR EN 287-1:2011
Anexa C(informativă)
Cunoştinţe profesionale
C.1 Generalităţi
Verificarea cunoştinţelor profesionale este recomandată dar nu este obligatorie.
Totuşi, unele ţări pot cere ca sudorul să fie supus unei verificări a cunoştinţelor profesionale. Dacă se efectuează verificarea cunoştinţelor profesionale, acest lucru ar trebui menţionat pe certificatul de calificare a sudorului.
Această anexă indică cunoştinţele pe care sudorul ar trebui să la posede pentru a se asigura că sunt respectate procedurile şi practicile curente în materie de sudare. Cunoştinţele profesionale indicate în această anexă corespund numai nivelului de bază minim.
Dată fiind diversitatea programelor de formare naţionale, se propune numai standardizarea obiectivelor generale sau categoriilor de cunoştinţe profesionale. Intrebările reale puse ar trebui să fie redactate de fiecare ţară implicată dar ar trebui să includă întrebări referitoare la toate aspectele cuprinse în C2, relevante pentru încercarea de calificare a sudorilor.
Verificarea reală a cunoştinţelor profesionale ale sudorului poate fi realizată prin oricare din următoarele metode sau combinaţii ale acestor metode:
a) probe scrise obiective (chestionare cu răspunsuri multiple);
b) probe orale în urma unui set de întrebări scrise;
c) probe cu calculatorul;
d) probe de demonstraţie/observaţie în urma unui set de criterii scrise.
Verificarea cunoştinţelor profesionale ale sudorului se limitează la aspectele legate de procedeul de sudare utilizat la încercarea de calificare..
C.2 Cerinţe
C.2.1 Echipament pentru sudare
C.2.1.1 Sudare oxiacetilenică
a) Identificarea buteliilor de gaz;
b) Identificarea şi montarea elementelor esenţiale;
c) Alegerea duzelor şi a arzătorului de sudare corecte.
C.2.1.2 Sudare cu arc electric
a) Construcţia şi mentenanţa ;echipamentului de sudare şi parametrii tipici;
b) Tipul curentului de sudare;
c) Legarea corectă la pământ.
38
SR EN 287-1:2011
C.2.2 Procedee de sudare2)
C.2.2.1 Sudare oxiacetilenică (311)
A) Presiunea gazului;
B) Alegerea tipului de duză;
C) Tipul flăcării;
D) Efectul supraîncălzirii.
C.2.2.2 Sudare cu arc electric cu electrod învelit (111)
a) Clasificarea electrozilor;
C.2.2.3 Sudare cu arc electric cu protecţie gazoasă şi cu autoprotecţie (114, 13, 14, 15)
a) Tipuri şi dimensiunea electrozilor;
b) Identificarea gazului protector şi debitul gazului (în afară de 114);
c) Tipul, dimensiunea şi mentenanţa duzelor/tubului de contact;
d) Alegerea modului de transfer al metalului şi limitele acestuia;
e) Protecţia arcului de sudare contra curenţilor de aer
C.2.2.4 Sudare cu arc electric sub strat de flux (121, 125)
a) Uscarea, alimentarea şi recuperarea corectă a fluxului;
b) Alinierea şi deplasarea corectă a capului pentru sudare.
C.2.3 Metale de bază
a) Identificarea materialului;
b) Metode de preîncălzire şi controlul preîncălzirii;
C) Controlul temperaturii între treceri.
C.2.4 Materiale consumabile pentru sudare
a) Identificarea materialelor consumabile pentru sudare;
B) Depozitarea, manipularea şi condiţii pentru materialelor pentru sudare;
C) Alegerea dimensiunii corecte;
D) Starea de curăţenie a electrozilor şi sârmelor;
E) Controlul bobinării sârmei;
F) Controlul şi supravegherea debitelor şi calităţii gazului.
2) Numerele se referă la EN ISO 406339
SR EN 287-1:2011
C.2.5 Precauţii privind securitatea
C.2.5.1 Generalităţi
A) Proceduri sigure de montare, de reglare şi de oprire;
B) Controlul sigur al fumurilor şi gazelor emise la sudare;
C) Protecţia individuală;
D) Riscuri de incendiu;
E) Sudarea în spaţii închise;
F) Sensibilizarea privind mediul ambiant de sudare.
C.2.5.2 Sudare oxiacetilenică
A) Securitatea la stocarea, manipularea şi utilizarea gazelor comprimate;
B) Detectarea scăpărilor de gaz pe furtunurile flexibile şi la racorduri;
C) Procedura de urmat, în caz de întoarcere a flăcării.
C.2.5.3 Toate procedeele de sudare cu arc electric
A) Mediul care favorizează riscurile de şoc electric;
b) Radiaţia emisă de arcul electric;
c) Efectele strălucirii arcului.
C.2.5.4 Sudare cu arc electric în mediu de gaz protector
A) Securitatea la depozitarea, manipularea şi utilizarea gazelor comprimate;
B) Detectarea scăpărilor de gaze pe furtunurile flexibile şi la racorduri.
C.2.6 Ordinea operaţiilor de sudare/proceduri de sudare
Aprecierea cerinţelor procedurii şi influenţa parametrilor de sudare.
C.2.7 Pregătirea îmbinării şi reprezentarea sudurilor
A) Conformitatea pregătirii îmbinării cu specificaţia procedurii de sudare (WPS).
B) Starea de curăţare a suprafeţelor de asamblat.
C.2.8 Imperfecţiuni în sudură
A) Identificarea imperfecţiunilor;
B) Cauze;
C) Prevenire şi acţiuni de remediere.
C.2.9 Calificarea sudorului
Se recomandă ca sudorul să cunoască domeniul de calificare.
40
SR EN 287-1:2011
Anexa ZA(informativă)
Relaţia între acest standard european şi cerinţele esenţiale ale directivei CE 97/23/CE
Acest standard european a fost elaborat în cadrul mandatului dat CEN de Comisia Europeană şi de Asociaţia Europeană a Liberului Schimb şi prevede modul de conformare cu cerinţele esenţiale ale directivei 97/23/CE privind noua abordare.
O dată cu citarea acestui standard în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene subordonat acestei directive şi implementarea ca standard naţional în cel puţin un stat membru, conformitatea cu articolele acestui standard dată în tabelul ZA conferă, în limitele domeniului de aplicare al acestui standard, o prezumţie de conformitate cu cerinţele esenţiale corespunzătoare ale acestei directive şi ale reglementărilor AELS.
Tabelul ZA.1 — Corespondenţa între acest standard european şi directiva 97/23/CE
Articole/paragrafe ale acestui standard european
Cerinţe esenţiale ale Directivei 97/23/CE Comentarii/Note
AVERTIZARE — Alte cerinţe şi alte directive CE pot fi aplicabile produsului(elor) care intră în domeniul de aplicare al acestui standard.
41
SR EN 287-1:2011
Bibliografie
[1] EN 1321, Destructive tests on welds in metallic materials — Macroscopic and microscopic examination of welds
[2] EN 1418, Welding personnel — Approval testing of welding operators for fusion welding and resistance weld setters for fully mechanized and automatic welding of metallic materials
[3] EN 22553, Welded, brazed and soldered joints — Symbolic representation on drawings (ISO 2553:1992)
[4] EN ISO 17635, Non-destructive testing of welds — General rules for metallic materials(ISO 17635:2010)
[5] EN ISO 17640, Non-destructive testing of welds — Ultrasonic testing —Techniques, testing levels, and assessment (ISO 17640:2010)
[6] EN ISO 2560, Welding consumables — Covered electrodes for manual metal arc welding of non-alloy and fine grain steels — Classification (ISO 2560:2009)
[7] EN ISO 9000:2005, Quality management systems — Fundamentals and vocabulary (ISO 9000:2005)
[8] EN ISO 15607:2003, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — General rules (ISO 15607:2003)
[9] EN ISO 15614-1, Specification and qualification of welding procedures for metallic materials — Welding procedure test — Part 1: Arc and gas welding of steels and arc welding of nickel and nickel alloys (ISO 15614-1:2004)
[10] EN ISO 17632, Welding consumables — Tubular cored electrodes for gas shielded and non-gas shielded metal arc welding of non-alloy and fine grain steels — Classification (ISO 17632:2004)
[11] EN ISO 17635, Non-destructive testing of welds — General rules for metallic materials(ISO 17635:2010)
[12] CEN ISO/TR 20172, Welding — Grouping systems for materials — European materials
[13] CEN ISO/TR 20173, Welding — Grouping systems for materials — American materials
[14] CEN ISO/TR 20174, Welding — Grouping systems for materials — Japanese materials
[15] ISO 857-1, Welding and allied processes — Vocabulary — Part 1: Metal welding processes
[16] ISO/TR 25901:2007, Welding and related processes — Vocabulary
42
SR EN 287-1:2011
Anexa naţională NA(informativă)
Corespondenţa dintre standardele la care se face referire şi standardele române
Corespondenţa dintre standardele europene, respectiv internaţionale la care se face referire şi standardele române, este următoarea:
EN 1320:1996 IDT SR EN 1320:2000 Încercări distructive ale îmbinărilor sudate din materiale metalice. Încercarea de rupere
EN 1321:1996 IDT SR EN 1321:2000 Încercări distructive ale îmbinărilor sudate din materiale metalice. Examinarea macroscopică şi microscopică a îmbinărilor sudate
EN 1418:1997 IDT SR EN 1418:2000 Personal pentru sudare. Calificarea operatorilor sudori pentru sudarea electrică prin presiune, pentru sudarea mecanizată şi automată a materialelor metalice
EN 1435:1997 IDT SR EN 1435:2001 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea radiografică a îmbinărilor sudate
EN 22553:1994 IDT SR EN 22553:1995 Îmbinări sudate şi lipite. Reprezentări simbolice pe desene
EN ISO 2560:2009 IDT SR EN ISO 2560:2010Materiale pentru sudare. Electrozi înveliţi pentru sudarea manuală cu arc electric a oţelurilor nealiate şi cu granulaţie fină. Clasificare
EN ISO 4063:2009 IDT EN ISO 4063:2010Sudare şi procedee conexe. Nomenclatorul procedeelor şi numere de referinţă
EN ISO 5173:2010 IDT SR EN ISO 5173:2010Încercări distructive ale sudurilor din materiale metalice. Încercări la îndoire
EN ISO 5817:2007 IDT SR EN ISO 5817:2008 Sudare. Îmbinări sudate prin topire din oţel, nichel, titan şi aliajele acestora (cu excepţia sudării cu fascicul de electroni). Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni
EN ISO 6947:2011 IDT SR EN ISO 6947:2011 Sudare şi procedee conexe. Poziţii de sudare
EN ISO 9000:2005 IDT SR EN ISO 9000:2006Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular
EN ISO 15607:2003 IDT SR EN ISO 15607:2004Specificaţia şi calificarea procedurilor de sudare pentru materiale metalice. Reguli generale
CEN ISO/TR 15608:2005 IDT SR CEN ISO/TR 15608:2009 Sudare. Ghid pentru un sistem de grupe de materiale metalice
43
SR EN 287-1:2011
EN ISO 15609-1:2004 IDT SR EN ISO 15609-1:2005 Specificaţia şi calificarea procedurilor de sudare pentru materiale metalice. Specificaţia procedurii de sudare. Partea 1: Sudare cu arc electric
EN ISO 15609-2:2001 IDT SR EN ISO 15609-2:2002 Specificaţia şi calificarea procedurilor de sudare pentru materiale metalice. Specificaţia procedurii de sudare. Partea 2: Sudarea cu gaze
EN ISO 15614-1:2004 IDT SR EN ISO 15614-1:2004Specificaţia şi calificarea procedurilor de sudare pentru materiale metalice. Verificarea procedurii de sudare. Partea 1: Sudarea cu arc electric şi cu gaze a oţelurilor şi sudarea cu arc electric a nichelului şi aliajelor de nichel
EN ISO 17632:2008 IDT SR EN ISO 17632:2008 Materiale pentru sudare. Sârme tubulare pentru sudarea cu arc electric cu sau fără gaz protector a oţelurilor nealiate şi cu granulaţie fină. Clasificare
EN ISO 17635:2010 IDT SR EN ISO 17635:2010Examinări nedistructive ale sudurilor. Reguli generale pentru materiale metalice
EN ISO 17637:2011 IDT SR EN ISO 17637:2011Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate. Examinare vizuală a îmbinărilor sudate prin topire
EN ISO 17640:2010 IDT SR EN ISO 17640:2011Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinare cu ultrasunete. Tehnici, niveluri de examinare şi evaluare
CEN ISO/TR 20172:2009 -
CEN ISO/TR 20173:2009 -
CEN ISO/TR 20174:2005 -
ISO 857-1:1998 NEQ SR EN 14610:2005Sudare şi procedee conexe. Definiţiile procedeelor de sudare ale metalelor
Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene, respectiv internaţionale la care se face referire (respectiv standardele române identice cu acestea).
Simbolul gradului de echivalenţă (IDT – identic, NEQ) este conform SR 10000-8.
Standardele europene la care se face referire şi care nu au fost adoptate ca standarde române pot fi consultate sau comandate la Asociaţia de Standardizare din România.
44
Standardele române conţin prevederi necesare pentru contractare. Prevederile nu sunt limitative. Utilizatorii standardelor sunt răspunzători pentru completarea şi aplicarea corectă a acestora.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a tuturor modificărilor în vigoare.
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în „Catalogul standardelor române” şi în „Buletinul standardizării” regăsindu-se şi în aplicaţia de informare şi documentare „Infostandard”, în format electronic, care este actualizată săptămânal.
