THE DEVELOPMENT OF ROMANIAN LIBERAL … 05 29.pdf · Iulian Boldea (Editor) - Literature,...

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

207 Section: Social Sciences

THE DEVELOPMENT OF ROMANIAN LIBERAL CONSTITUTIONALISM DURING THE

19TH CENTURY

Răzvan Cosmin Roghină Assist., PhD, ”Lucian Blaga” University of Sibiu

Abstract: Through the prism of the evolution of the constitutional ideas and legal regulations (with

fundamental character) in the nineteenth-century Romanian Principalities, we can notice that political

liberalism was voluntarily the horizon of interest for the Romanian political elite. It is true that in the history of the evolution of the Romanian modern constitutionalism we can also find fundamental legal

acts with non-liberal framework, which, moreover, came into force, but these were due to legal

imperialism, e.g. the Organic Regulations, the Paris Convention of 1858; we could add the Developer Statute for the Paris Convention (1864), even if it was the "fruit" of an internal will, that of the ruler

A.I. Cuza.

However, when it came to voluntary assumptions, modern liberal constitutionalism proved to be

attractive to the Romanian political elite, especially as an instrument of international legitimacy generator. For example, in the debates of the Constitution of 1866, the "prestige" of Western

European liberalism was unequivocally searched and transplanted. To what extent the liberal

constitutionalism values, principles, mechanisms and institutions have been honestly understood or assumed by the Romanian political class remains to be highlighted.

Keywords: Romanian Liberal Constitutionalism; Constitutional transplant; Legal imperialism; the

Romanian Constitution of 1866

Prin prisma abordării evoluției ideilor și a reglementărilor constituționale din

Principatele române (1711-1866), putem descoperi faptul că liberalismul politic a fost în mod

voluntar fondul de interes al clasei politice româneşti în speță. Într-adevăr, istoria evoluţiei

constituţionalismului modern românesc înregistrează și acte juridice cu caracter fundamental

de factură neliberală (intrate în vigoare), dar acestea s-au datorat imperialismului juridic, e.g.

Regulamentele Organice, Convenţia de la Paris; am putea adăuga şi Statutul Dezvoltator al

Convenţiei de la Paris, chiar dacă a fost „rodul‖ unei voinţe interne, cea a domnitorului A.I.

Cuza. Statutul Dezvoltator, operă a unei voinţe singulare, a fost o ajustare a Convenţiei de la

Paris, o adaptare efectuată cu scopul de a face funcţional regimul politic proiectat de

Convenţie1.

Dacă avem în vedere doar manifestările politice voluntare2 din perioada discutată,

constituţionalismul modern de factură liberală s-a dovedit a fi principalul pilon de atracție

pentru elita politică românească.

De un interes amplu au fost modelul francez şi modelul belgian (inspirat după cel

francez). Aceste două modele au fost convenabile reformiştilor români pentru că propuneau

1M. Guţan,Transplant constituţional şi constituţionalism în România modernă 1802-1866, Edit. Hamangiu,

Bucureşti, 2013; R.C. Roghină, Logica și efectele transplantului constitutional din 1866, Edit. Universul

Juridic, București, 2016.

2Chiar dacă nu le reperăm, până în anul 1866,înzestrate cu forță juridică



o realitate ce urma să fie obiectivată prin forme; modelul englez şi german ofereau o viziune

evoluţionistă asupra organizării şi exercitării puterii în stat.

După cum deja s-a menționat, înainte de elaborarea și adoptarea Constituţiei de la

1866, toate actele juridice cu caracter fundamental ce s-au aflat în vigoare au ilustrat evidente

caractere neliberale, concordante cu izvoarele lor juridice. Totodată, de remarcat este că

acestea au fost impuse din exterior – imperialism juridic.

Proiectele de constituţii, declaraţiile de drepturi şi programele de reformă politică –

opere ale reformiştilor români –, fiind străine de proiecțiile imperialismului juridic, au

ilustrat caractere liberale3. Asupra acestor acte ne vom concentra în prezenta lucrare. Vom

debuta cu perioada fanariotă și vom încheia cu adoptarea legii fundamentale de la 1866.

Din 1711 până în 1821 este înregistrată perioada fanariotă, o perioadă care a avut un

impact negativ asupra vieţii politice şi economice româneşti. Imperiul Otoman a diminuat

drastic autonomia ţărilor române. În pofida acestor limitări şi impacturi politico-economice

negative venite dinspre Poartă, dreptul românesc a cunoscut şi progrese în epoca fanariotă -

aparent paradoxal - în domeniul administraţiei publice (în pofida venalității slujbelor4) şi al

dreptului în general.

Accentele de centralizare administrativă şi economică, sistematizarea şi promovarea

dreptului scris5, respectiv laicizarea celui din urmă (raţionalizarea societăţii), au pus bazele

dreptului românesc modern6.

Legitimizarea puterii a fost invocată – incipient la nivel de discurs în textele politice –

prin dimensiunile „binelui comun‖, „folosului de obşte‖, al cărui garant era tocmai

conducătorul (domnul). S-a deschis, așadar, drumul spre o guvernare înţeleasă, cel puţin în

conținutul gândirii politco-juridice româneşti, prin teoria contractului social. Ideile filosofiei

juridice engleze, evocată de lucrările lui T. Hobbes şi J. Locke, s-au regăsit într-o formă

3 Întâlnim şi cazuri în care reformiştii români s-au inspirat, în mod voluntar, din modele neliberale de organizare

politică. Proiectul Comisiei Centrale de la Focşani a avut ca izvor juridic principal, alături de Constituţia liberală

a Belgiei, şi Convenţia de la Paris şi/sau Constituţia franceză de la 1852, care promovau suveranitatea

monarhului.

De asemenea, Proiectul de Constituţie din 1863 a avut ca suport principal Constituţia franceză de la 1852, dar

aceasta s-a datorat voinţei politice personale a domnitorului A.I. Cuza, din considerente de funcţionalitate

politică. Constituţia nu a fost adoptată niciodată, dar viziunea domnitorului, racordată la cezarismul actului

juridic fundamental francez de la 1852, s-a obiectivat prin Statutul Desvoltător de la Paris (1864).

4 Venalitatea slujblelor se referă la vanzarea acestora în mod repetat.

5Izvoruldreptuluiarămasînprincipaldomnul,asistatdedivanulobştescşi,dupăcaz,sfatuldeobşte. Specificuladunărilor

destăris-amenţinut–înformemaimultsaumaipuţinaccentuate–pânăîn1858,când

ConvenţiadelaParisaimprimatideiparlamentare(G.I.Brătianu,SfatulDomnescşiadunăriledestăriînPrincipateleRo

mâne,Edit.Enciclopedică,Bucureşti,1995,pp.282-294).

6M.Guţan, Istoria dreptului românesc, ediția a 2-a, Edit. Hamangiu, București, 2008.,pp.140şi urm.;I.

Stanomir,Naşterea Constituţiei, Limbaj şi drept în Principate, până la 1866, Edit. Nemira, Bucureşti,

2004,p.19.



embrionară în spaţiul românesc încă din epoca fanariotă7. Luminarea stărilor sociale nu a

mai fost căutată a fi realizată doar prin pilde religioase, ci și prin discursuri laice inspirate din

filosofia Antichităţii şi din filosofia modernă franceză şi engleză. Secularizarea dreptului a

devenit tot mai evidentă după 17758. Cu titlu de exemplu, evidenţiem poziţiile lui I. Caragea

şi C. Moruzzi de la începutul secolului al XIX-lea. Aceştia au făcut elogiul învăţăturii şi a

dreptului, fiind, în concepţia acestora. principalele instrumente de emancipare individuală şi

colectivă9. I. Caragea, într-un stil asemănător cu cel a lui Moruzzi, dar mai apropiat (până la

un punct şi poate inconştient) de filosofia lui J.J. Rousseau, a subliniat importanţa binelui

public şi a legilor pentru aşezarea civilizaţiei10

.

În cadrul unui absolutism luminat, domniile fanariote s-au evidenţiat prin numeroase

reforme legislative, administrative, fiscale şi judecătoreşti. Amintim în acest sens

„constituţia‖ lui C. Mavrocordat din 1 septembrie 174111

, o charte octroyée apropiată de

Magna Charta Libertatum12

. De evidenţiat este şi Pravilniceasca Condică din 1780

(elaborată sub domnia lui A. Ipsilanti), care limita arbitrarul „executivului‖ prin cenzurarea

7Influenţagândiriiliberaleafostmairedusădecâtceaaideologieiabsolutismului luminatsauaRevoluţiei

franceze.IzvorulprincipalalliberalismuluiafostAnglia,ţarăcunoscutămaipuţindecărturariiromâni.

Totuşi,ideienglezeaupătrunsînspaţiulromânescprinD.Sturdza,I.TăutuşiN.Rosetti-Rosnovanu(V.Georgescu,Ideile

politice și iluminismul în Principatele Române, Edit. Academiei R.S.R., București, 1972,p.70).

8E.P.Mihuţ,IdeologiepoliticăşipropagandăînactelecancelariilordomneştidinŢărileRomâne(1775-1821),în„Sud-

EstulEuropeanînvremearevoluţiilorfranceze:stăridespirit,reacţii,confluenţe‖,A.Duţu

(coord.),AcademiaRomână,InstitutuldeStudiiSud-EstEuropene,Bucureşti,1994,pp.73şi urm..

9...fericitoraşnuesteacelcareseîntăreştecuziduri caaleSemiramidei,niciacelcecuosutădeporţi are

atâtealucruriîncâtmergelaOrthomenos,ciacelcare,întovărăşitfiindcuînvăţăturaşiîmpreunălocuind,dobândeştecel

emaibuneştiinţe;căciacestaînvăţânda înţelegeşibinea socoticele maidefoloslaadunarea oamenilor,

naşteînoraşdreptateşibărbăţieşicuînvăţătura,măcardeşicutotulsevoranerisişipravilele,

deobştetoţiasemineavorvieţuifărăa pătiminiciun răuşifărăa facerăuunulaltuea;fărăînvăţăturăşifără

cuvântare,dându-secutotulpatemilor,sefacemaisălbatecdecâtfiarele,iarcelcuînvăţătură, uneori

slobozind,alteoriînfrânândpatemilesale,lepuneînbunăorânduiealăşilabunălucraresprebine...(din

hrisovulluiC.Moruzzi,1803).TextuldocumentuluiafostpreluatdinA.Duţu(coord.),op.cit.,p.216.În

textulredatobservămnudoartendinţaderaţionalizarea societăţiiprin Antichitate,cişiprezenţaunor

elementealecontractuluisocialimaginatdeT.HobbesşiJ.Locke.

10Urâtăşicutotulbrutalăfuviaţaoamenilorînvremurilevechişicunupuţinasemînătoare cuceaa

animalelorfărăjudecată(...),mulţumindu-se numaicuceletrebuincioasepentruvieţuire;iardupăpuţin,îşiînsuşiră

principiileurmătoare;locuiră

oraşeşisate,năsocirămeseriicarefacviaţamaifolositoare,şispreapăstraînlinişteoviaţădeobşteşipolitică,adoptară

totodatăşilegideladiferiteleneamuritotceestemai bine,introduseră

ştiinţelecareîndreaptăşipregătescspiritulşiîlînalţăpeom....(dinHrisovul deîntărire privitorlareorganizarea

AcademieiDomneştidinBucureşti,I.Caragea).Textuldocumentuluiafostpreluat dinA.Duţu(coord.),op.cit.,p.218.

11TextuldocumentuluipoateficonsultatînC.Ionescu,DezvoltareaconstituţionalăaRomâniei,acteşidocumente1741-

1991,Edit.LuminaLex,Bucureşti,1998,pp.29-34.

12E.S.Tănăsescu,ModernconstitutionalismandthesourcesoftheRomanian Constitutionof1866,AUBD,

nr.2/2006,pp.3-4.



sa de către o putere judecătorească embrionară13

. Întâlnim, astfel, un prim cadru legal de

proteguire a individului în faţa abuzurilor puterii statale. Codul Calimach, adoptat în

Moldova în 1817, instituia interdicţia recurgerii la obicei în detrimentul legii scrise.

Invocarea obiceiului era admisă doar în situaţia în care dispoziţia scrisă era lacunară14

. Se

observă, aşadar, după cum deja s-a exprimat, instalarea preeminenţei dreptului scris – un

topos al statului de drept şi al constituţionalismului modern evidenţiat prin Revoluţiile

americană şi franceză de la finele secolului al XVIII-lea. Circulaţia ideilor Filosofiei

Luminilor a fost evidentă în spaţiul european15

.

Teoria domniei constituţionale a început să se contureze, teoretic, prin poziţiile şi

lucrările unor cărturari precum I. Rosetti-Rosnovanu, N. Rosetti-Rosnovanu, I. Tăutu, N.

Râmniceanu, S. Marcovici. În faţa încercării Porţii de a întări autoritatea domnilor fanarioţi,

primii doi au răspuns printr-un şir de memorii care urmăreau limitarea autorităţii domneşti,

încadrarea ei în limite legale, prevăzute de acte fundamentale, garantate de marile puteri16

.

Astfel de idei, tipice constituţionalismului de factură liberală, vor fi decelabile și în

„Constituţia” Cărvunarilor din 1822, contribuţia lui I. Tăutu fiind, ca atare, observabilă.

În anii 1821-1822, sub presiunea evenimentelor, s-au putut regândi cadrul

instituţional şi statutul Ţărilor Române. În intervalul menţionat, s-au elaborat multe proiecte

de reformă constituţională, dar care au rămas la stadiul unor simple petiţii, memorii sau

arzuri. Amintim în acest sens: Cererile norodului românesc (23 ianuarie 1821, Padeş);

proiectul de reforme al lui A. Villara17

, redactat în numele boierilor munteni şi adresat ţarului

(sfârşitul lui 1821); memoriul muntean Îndreptarea ţării (după cele) ce a pătimit ţara la

1821 (sfârşitul lui 1821 – începutul lui 1822); arzul către Poartă al boierilor moldoveni

emigraţi la Cernăuţi (toamna lui 1821); memoriul lui A. Villara (1822); proiectul Ponturile

popilor al boierilor moldoveni (1822); „proiectul de constituţie‖ (memoriul) al

Cărvunarilor18

(13 septembrie 1822). Acestea, elaborate prin intermediul transplantului

juridic19

, au enunţat, după caz, principii constituţionale moderne precum separaţia puterilor,

principiul legalităţii şi proteguirea drepturilor şi libertăţilor omului. „Constituţia‖

Cărvunarilor20

din 1822 s-a evidenţiat cel mai bine în aceste direcţii, apropiindu-se de

ideologia Revoluţiei franceze din 1789. A proclamat principiul separaţiei puterilor în stat

13

I. Stanomir,op.cit.,p. 29.

14Ibidem,p. 33.

15A se vedeaînacestsens,V.Georgescu,op.cit.,pp.62-70.

16Ibidem, p. 108.

17Proiectularfiilustratplanuldeoblăduirearisto-democraticeascăaluiD.Sturdzadela1802,punând accentpeutilitatea

uneiconduceri colegiale–Divanulceldintâi.Pentrumaimultedetalii,asevedeaIbidem, pp.67-68.

18Numelede"Cărvunari"face aluzielacarbonariiitalieni(Carboneria).

19 Fenomenul transplantului juridic se referă la situația în care un sistem de drept preia norme, instituții, concepte

și chiar regimuri politice din alte sisteme de drept. Pentru o teorie a transplantului juridic (în știinta dreptului

comparat) a se vedea M. Guțan, Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului

comparat, Edit. Hamangiu, București, 2014, pp. 269 și urm..; R.C. Roghină, Transplantul constituțional,

RDPb, Edit. Universul Juridic, nr. 4/2012, pp. 124-140.

20Textul„Constituţiei”CărvunarilorafostpreluatdinC.Ionescu,Dezvoltarea constituţională a României, acte şi

documente 1741-1991, Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1998,pp.71-86.



(firav, în pontul 1921

), principiul legalităţii (ponturile 6, 8 şi 7422

) şi a schiţat sistematic

drepturile şi libertăţile omului, e.g. dreptul de proprietate (ponturile 3 şi 523

), libertatea

politică (pontul 424

), libertatea individuală (ponturile 6 şi 8), dreptul la egalitate în faţa legii

(în faţa pravilei; pontul 18).

În opinia lui V. Şotropa, „Constituţia‖ Cărvunarilor are un caracter novator, întrucât

memoriile şi proiectele de până atunci nu recepţionaseră atât de clar ideile fundamentale ale

Revoluţiei franceze, în direct contact cu Declaraţia franceză de drepturi din 1789 şi legea

fundamentală franceză de la 179125

.

Totuși, „Constituţia‖ Cărvunarilor nu poate fi etichetată drept o constituţie în sens

juridic, dar are meritul istoric de a fi transcris – embrionar – principii constituţionale de

factură liberală precum separaţia puterilor, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi

limitarea puterii monarhului, respectiv de a fi schiţat ideatic calea spre o lege fundamentală

scrisă. Nu ar fi exagerat să considerăm că a avut forma sistematică şi complexă a unu i proiect

de constituţie.

În perioada domniilor pământene anteregulamentare, alte acte notabile care au

cuprins idei de organizare politică au fost, spre exemplu, Actul de chezăşie înaintat Porţii de

boierimea moldoveană (1824) şi Proiectul de constituţie al lui Efrosin Potecă (1827).

Actul de unire şi independenţă (1/13 noiembrie 1838) şi Osibitul act de numirea

suveranului românilor (Proiectul de Constituţie al lui I. Câmpineanu – după recunoaşterea

independenţei; 5/17 noiembrie 1938) au pus, de asemenea, în atenţie instituţii şi proceduri

21Pontul19- Norodul,spreaiseocârmuitrebilesaleceledinlăuntruînchipulcuviincios,casăsăpoată

folosicudreptăţilevechilorsaleprivileghiuri,cereca săisăîntăreascăşilegiuireaaceiaa sfatuluiobştescceauavut-

opământulacestaiarăşi dinvechime,legiuire după care puterea ocârmuireisăfieînsingura mânăa

domnilor,iarputereahotărâreisăfiepurureaînmânadomnuluiîmpreunăcu sfatulobştesc.

22Pontul6-Sănupoatăfinimeneaînvinovăţit,ridicatlaînchisoaresaupedepsitdecâtnumaiîntru

întâmplărilehotărâteprinpravila şidupăformelepravilei.

Pontul 8-Totcelacevacutezavre-olucrareînprotiva cuivanevolnicităînpravilă şiînformele pravilei,

fiemăcarşigiudecătorsaustăpânaceluia,precumşitotcelacearîndemna,arunelti,ariscăli,arsăvârşisauarporonciasă

săvârşioricealtăfaptăneertatăîn pravilă şinumaidupăvolnicia şiplăcereacea desine,

săfiesupusvinovăţieişigiudecăţiipravilnicesti,fărăalegeredeobraji.

Pontul74-Pravilelorţăriişihotărârilor celorsăvârşitededomnunitcusfatuldomnescestesupusînsuş

domnulşisfatulobştesc,pânăcândnus-aranerisiaceahotărâreprinaltăpravilniceascăhotărâre.Acest

articoltraduceşiideea „domnieilegii‖,însensulde„ruleoflaw‖– predictibilitateaacţiunilorguvernanţilor.

23Pontul3–Săaibăslobodăstăpânireasupraaverilorsalemişcătoareşinemişcătoare,volnicfiind fiestcinedea

hotărîprecumîiva plăceapentrudreaptaaverea sa(...).

Pontul5–Să nupoatăfiniminealipsitdevre-opartedinavereasafărăslobodăvoinţasa,afarănumaidearevre-

oîntâmplarecândoneapăratăobşteascătrebuinţă praviliceşte îndreptăţită ovacereaceasta;darşi

atuncidupăcesavafacedespăgubirepotrivităculucrulcesăvacereaiselua. Observămcapontul5

introduceşiideeadeutilitatepublică–obşteascatrebuinţă,respectivinstituţiaexpropierii şiregimulsău

constituţional,înideeaocrotiriidreptuluideproprietate.

24Pontul4–Sănupoatăfinimeneaopritdea facecelecenuvatămăpravilele.

25V.Şotropa,Proiectele de constituţie, programele de reforme şi petiţiile de drepturi din Ţările Române în

secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, Edit. Academiei R.S.R, Bucureşti, 1974, p. 67-68.



specifice constituţionalismului modern. Reperăm asimilarea unei terminologii

constituţionale: lege – lege fundamentală, constituţie, suveran, suveranitate, naţie

(cetăţenie26

), reprezentaţie naţională, persoană, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti27

.

Apoi, rusofobia şi puterea sporită a domnului din perioada regulamentară au provocat

„traume‖ identitare în conştiinţa naţiunii române. De vreme ce înaintea perioadei

Regulamentelor Organice a existat „neagra‖ epocă fanariotă, românii s-au confruntat cu

dificila misiune de a-şi găsi identitatea politică. În lipsa ei, nu e surprinzător apelul la

reperele politice şi culturale occidentale, care, prin natura lor, stăteau în contra a tot ce a

însemnat dominare politică externă pentru ţările române. Astfel se poate explica, dintr-un

anumit unghi de analiză, interesul elitei politice românești pentru constituționalismul

european de factură liberală.

Emblematic, Revoluţia de la 1848 a ilustrat lupta „poporului reprezentat politic‖

împotriva instituţiilor politice feudale perpetuate de Regulamentele Organice, legiuiri

percepute ca fiind antinaţionale, în afara voinţei autentice a demos-ului român. Contextul

revoluţionar a oferit rama necesară pentru conturarea unui stat naţional. Scopul enunţat ar fi

urmat să fie obiectivat prin aşternerea şi adoptarea unei constituţii româneşti. În conformitate

cu ideile constituţionale occidentale, regimurile propuse de mişcările ideologice din

Muntenia şi Moldova au pus accent pe puterea poporului, în premieră încorporată într-o

putere constituantă. Viitorul stat naţional a fost întrevăzut într-o viitoare organizare

democratică sistematizată de un act fundamental ce se bucura de supremaţie.

Principiile constituţionalismului modern liberal au început să fie tot mai clar prezente,

nu neapărat într-un mod pe deplin conştient şi/sau raţional, în programele de reformă, în

petiţiile de drepturi şi în proiectele de constituţie. Valorile constituţionale au fost asociate cu

lupta pentru afirmarea naţiunii române, în premieră, sub forma unui demos politic.

În Muntenia s-a remarcat Petiţia anonimă (aprilie 1848), broşura Ce sunt meseriaşii ?

şi Proclamaţia de la Islaz (iunie 1848). În Moldova s-au distins Petiţia Proclamaţie,

Dorinţele partidei Naţionale şi Proiectul de Constituţie al lui M. Kogălniceanu.

26Cetăţeniaavearoluldeauni, dea-i aducelaolaltă– fărădeosebiregeografică– pemuntenişimoldoveni.În

practicalucrurilor,problemacetăţenieinus-apusniciodatăîntreei.Boieriimunteniaupututîntotdeaunasă ocupe funcţii

înMoldovasiinvers. Deasemenea, nus-aususpusniciodatăregimuluiaplicat străinilor.Eierau

„pământeni‖muntenişimoldoveni(V.Georgescu,op.cit.,p. 164).

27În Actul de unire şi independenţă:

Chemaţidăcătreconstituţialoculuia cercetadacă legile se urmează,dacă tractaturilesunt respectate,

dacăprinţulnaţionalestealesdenaţie,dacăscopulconstituţiei esteagiuns,dacăorânduiala, dreptateaşi

economiadomnescîn toateramurileadministraţiei,dacă magistraţiiau socotinţapublică,dacă sumile

statuluisuntîntrebuinţatepentrubinelestatului,într-uncuvântdacăromâniisuntfericiţi....(înpreambul).

Căşidacăregulamenturile dăspreceaceseatingedălegilefundamentaleşiconstituţianuarfifost nulefiindcăs-

aualcătuitînvremeauniiocupaţiimilitareruseştidăoadunarealcătuită arbitrar,iarnudă toate mădulările care aveau

drept a o compune, fiindcă într-însele se afla o concluzie şi articole

dărăpănătoareasuveranităţiinaţii,trebuiesăsădesfiinţezeorişicumnumaipentrucăci nişte regulmenturifie oricâtdă

bunesîntorânduiteprintr-alornaturănumailaostare dălucrurivremelnică.( punctul3).

În Osibitul act de numirea suveranului românilor:...suveranulvafidatorapromulgaConstituţiaromânilor...(art.

6);Toţirumâniisuntdeopotrivăînainteapravilii,toţi primiţiîn posturilecivileşi militareşi toţi

contribuiesclatrebuinţelestatului,precum sevahotărî decătreAdunareanaţii(lit.b);Persoanasuveranului

estenesiluităşisfântă...(lit.e); Reprezentaţianaţională.Toţirumâniifărăosăbiresuntreprezentaţi...(lit.q).



Viziunile politice din cele două ţări române au fost diferite, fiecare având o proprie

intensitate politică şi proprii raportări la sursele de inspiraţie. În Muntenia s-a evidenţiat

republicanismul. Soluţiile politice au fost găsite în ideile revoluţionare franceze din 1848,

Declaraţia franceză de drepturi din 1789 şi, potrivit profesorului T. Drăganu, în Constituţia

franceză din 1793. Acesta a propus reţinerea unui guvernământ de adunare28

. În Moldova a

rezultat o înclinaţie spre monarhia constituţională parlamentară, deşi, paradoxal, cel dintâi

izvor juridic a fost Constituţia franceză din 1848. În final, Constituţia belgiană din 1831 s-a

impus ca ultim model constituţional.

Înfrângerea revoluţiilor de la 1848 a făcut ca reformele constituţionale vizate să nu

mai fie transpuse în sfera juridică. Convenţia turco-rusă de la Balta-Liman din 19 aprilie/ 1

mai 1849 a reconfirmat Regulamentele Organice în ordinea politică autohtonă (art. II)29

.

Acestea au suferit, totuşi, câteva modificări ce indicau rostul unei limitări a puterilor

domnului şi o mai clară separaţie a puterilor în stat.

Izbucnirea Războiului Crimeei şi încheierea sa prin Tratatul de la Paris, din 30

martie/ 11 aprilie 1856, semnat între Austria, Franţa, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia

şi Poarta Otomană, au permis principatelor române să-şi negocieze încă o dată caracterele

politice interne şi externe. Aceste demersuri au stat sub influenţa directă a Franţei. Efectele s-

au observat în elaborarea Convenţiei de la Paris din 1858. Până la împlinirea momentului din

urmă, Tratatul de la Paris, în baza art. XXII şi XXIII30

, asigura principatelor române o

administraţie independentă şi naţională, respectiv libertatea cultelor, comerţului şi navigaţiei.

Potrivit art. XXIII (a doua parte), pentru a satisface nevoia de reformă a principatelor, o

Comisie specială, formată din reprezentanţi ai puterilor semnatare, urma să se deplaseze la

Bucureşti pentru a culege datele necesare pentru întocmirea viitoarei lor organizări. Cu

scopul de a sprijini această Comisie, Sultanul, conform art. XXIV, a primit trebuinţa

convocării unui divan ad-hoc pentru fiecare principat, care să fie alcătuit în aşa fel încât să

reflecte interesele tuturor claselor societăţii. Menirea acestora a fost să transmită Comisiei

europene dorinţele neamului românesc, în ideea conturării unei înţelegeri finale cu puterea

suzerană în cadrul unei convenţii programată a fi semnată la Paris de către puterile europene

implicate (art. XXV). Ca atare, divanurile ad-hoc, deşi au avut doar o poziţie consultativă, au

fost (temporar) organele reprezentative ale naţiunii române31

, căpătând relativ natura unor

adunări constituante. Aceste divanuri ad-hoc, constituite în baza firmanului din 13 ianuarie

1857, au dobândit caracterul unei adunări de stări a întregii naţiuni, după cum rezultă din cele

cinci articole ale firmanului amintit32

.

Anul 1857 are o semnificaţie aparte pentru constituţionalismul românesc. Respectivul

an constituie momentul în care s-au avansat pentru prima dată în mod direct, sincer, raţional

şi coerent – chiar dacă nu sub forma complexă a unei constituţii, ci doar la simplul nivel

formator al unui discurs - principii, mecanisme şi instituţii constituţionale moderne de factură

liberală. Membrii adunării ad-hoc a Moldovei au reuşit, alternând sursele de inspiraţie, să

28

T.Drăganu,Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România, pană la 1916, Edit. Dacia, Cluj-

Napoca, 1991,pp.83-85.

29TextulConvenţieidelaBalta-LimanafostconsultatînTexte şi documente privind istoria modernă a românilor,

Vol. I – 1774-1866, I. Oncescu, I. Stanciu, E. Plopeanu, Edit. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009,pp. 230–

232.

30TextulTratatuluidelaParisa fostconsultatînop.cit.,I.Oncescu,I. Stanciu,E.Plopeanu,pp.253-257.

31T.Drăganu,op.cit.,pp.89-90.

32Textulfirmanuluipentruconvocareadivanurilorad-hocafostconsultatînop.cit.,C.Ionescu,pp.207– 210.



ajungă la o coerentă formulă de regim parlamentar monist33

. Au izbutit acest lucru prin

conturarea unui monarh inviolabil şi iresponsabil (scos din planul guvernării), prin acordarea

doar a variantei veto-ului suspensiv domnului (dar cu un responsabilizat drept de dizolvare a

parlamentului) şi răspunderea guvernului doar în faţa parlamentului34

. Influenţa lui M.

Kogălniceanu se poate remarca în direcţia consacrării veto-ului suspensiv, pe care deja îl

promovase în proiectul său de constituţie din 1848. În 1857 a adăugat şi mecanismul

dizolvării parlamentului, în ideea de a asigura un balans al parlamentului unicameral35

.

După abdicarea lui A.I. Cuza, contextul geopolitic în care se aflau Principatele

Române la mijlocul secolului al XIX-lea a oferit o scuză plauzibilă pentru rapiditatea cu care

s-a efectuat transplantul constituţional de la 186636

. Urgenţa a justificat, parţial, cantitatea

instituţiilor de drept constituţional importate, dar nu a scuzat limitatul orizont ideologic al

clasei politice româneşti, care s-a lăsat furată de prestigiul şi autoritatea modelului

constituţional belgian. Paradoxal, aspectele din urmă au venit în sprijinul legitimării

alegerilor făcute37

.

Pe scurt, în 1866, elita politică românească a transplantat fidel Constituţia Belgiei de

la 1831, care era considerată a fi un monument al constituţionalismului modern de factură

liberală. Chiar şi în dezbaterile Constituantei s-a invocat şi preamărit eticheta liberală a

actului juridic fundamental belgian. În dezbaterile Constituantei de la 1866, s-a remarcat

„prestigiul‖ liberalismului din spaţiul vest-european.

Când de la naţiunile a căror soartă o invidiem, împrumutăm forma lor de guvern, de

voim să tragem aceeaşi utilitate şi aceleaşi bine-faceri ce vedem că au tras acele naţiuni,

trebuie să introducem acea formă de guvern cu toate accesoriile ce acele naţiuni au crezut

necesar şi indispensabil a o înconjura. Astfel, vedem că în toate statele monarhice ce sunt

dotate cu o Constituţiune liberală...38

. (raportorul A. Pascal, în şedinţa Constituantei din 16

iunie 1866)

Ignoranţa ne va taxa de retrogradi, de inamici ai libertăţii, puţin ne importă; noi de

la dânsa vom apela la Europa civilisată şi liberală39

. (N. Blaremberg, în şedinţa din 25 iunie

1866)

(...) acestă disposiţiune...este împrumutată de la o țeră din cele mai liberale...40

. (N.

Blaremberg, în şedinţa din 28 iunie 1866)

33

M.Guţan,Transplantconstituţionalşiconstituţionalism…cit.,pp.305,310.

34Preambululîncheieriideşedinţădin20noiembrie/2decembrie1857preciza,cuprivirelapunctul12–

răspundereaminiştrilor,următoarele:Pentrua punepedomnitormaipresusdetânguiri,depatimişideluptele

partidelor, şiasaa-lfaceneviolabil;Pentrucaminiştrii săpriveascăşisăocîrmuiascăcafuncţionariaiţăriiiarnuca

voinţeoarbealevoinţiidomnitorului.(textula fostpreluatdinop.cit.,T.Drăganu,p. 93).

35M.Guţan,op.cit.,p. 308.

36R.C. Roghină, Logica și efectele... cit., pp. 336 și urm..

37Ibidem

38A.Pencovici,DesbaterileAdunareiconstituantedela1866asupraconstituţieişilegiielectoraledinRomânia,Tipograf

iaStatului,CurteaŞerbanVodă,Bucureşti,1883,p.27.

39Ibidem,p. 202.

40Ibidem,p. 251.



BIBLIOGRAFIE

Brătianu G.I., Sfatul Domnesc şi adunările de stări înPrincipatele Române, Edit.

Enciclopedică, Bucureşti, 1995;

Drăganu T., Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România, pană la

1916, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1991;

Georgescu V., Ideile politice și iluminismul în Principatele Române, Edit. Academiei

R.S.R., București, 1972;

Guţan M., Istoria dreptului românesc, ediția a 2-a, Edit. Hamangiu, București,

2008;

Guțan M., Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului

comparat, Edit. Hamangiu, București, 2014;

Guţan M., Transplant constituţional şi constituţionalism în România modernă 1802-

1866, Edit. Hamangiu, Bucureşti, 2013;

Ionescu C., Dezvoltarea constituţională a României, acte şidocumente 1741-1991,

Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1998;

Ionescu C., Dezvoltarea constituţională a României, acte şi documente 1741-1991,

Edit. Lumina Lex, Bucureşti, 1998;

Mihuţ E.P., Ideologie politică şi propagandă în actele cancelariilor domneşti din

Ţările Române (1775 -1821), în „Sud-Estul European în vremea revoluţiilor franceze: stări

de spirit, reacţii, confluenţe‖, A. Duţu (coord.), Academia Română, Institutul de Studii Sud-

Est Europene, Bucureşti, 1994;

Oncescu I., Stanciu I., Plopeanu E., Texte şi documente privind istoria modernă a

românilor, Vol. I – 1774-1866, Edit. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009;

Pencovici A., Desbaterile Adunarei constituante de la 1866 asupra constituţiei şi

legii electorale dinRomânia, Tipografia Statului, Curtea Şerban Vodă, Bucureşti, 1883;

Roghină R.C.,Logica și efectele transplantului constitutional din 1866, Edit.

Universul Juridic, București, 2016;

Roghină R.C., Transplantul constituțional, RDPb, Edit. Universul Juridic, nr.

4/2012;

Şotropa V., Proiectele de constituţie, programele de reforme şi petiţiile de drepturi

din Ţările Române în secolul al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea, Edit.

Academiei R.S.R, Bucureşti, 1974;

Stanomir I., Naşterea Constituţiei, Limbaj şi drept în Principate, până la 1866, Edit.

Nemira, Bucureşti, 2004;

Tănăsescu E.S., Modern constitutionalism and the sources of the Romanian

Constitution of 1866, AUBD, nr. 2/ 2006;

Date post:	10-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

THE DEVELOPMENT OF ROMANIAN LIBERAL … 05 29.pdf · Iulian Boldea (Editor) - Literature,...

Documents