Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
346
THE FOREIGN RELATIONS AND SECURITY POLICIES OF THE SOCIALIST REPUBLIC OF
VIETNAM
Marian Suciu PhD Student, ”Babeș-Bolyai” University of Cluj-Napoca
Abstract: Currently, many small Asian states play an important role in the development of many international events, due to the fact that their alliances with a great power or their opposition to the
influence of a superpower in a region leads to the weakening of the position of that superpower or to
the increase of influence of the great power. In this context, the Socialist Republic of Vietnam manages to slow down the maritime expansion of the People‟s Republic of China in the South China Sea, and
the increase of Chinese influence in the area, through its security policies, which include a probable
alliance with the United States of America, maintaining good foreign relations with its neighbors and
the modernization of its naval and terrestrial military force. Based on academic articles about international relations in South-East Asia and books on the history
of Vietnam and on how the state of Vietnam crafted its contemporary foreign policies, the present
paper aims to explain why Vietnam, a state that has been an ally to China, due to its ideology, became one of its enemies in less than 30 years and how Vietnam manages to defend itself from the
aforementioned superpower and from other enemies.
Keywords: Socialist Republic of Vietnam, Neighbors, Superpowers, South China Sea, People‟s Republic of China, Military Power.
În contextul actual al expansiunii teritoriale a Republicii Populare Chineze în Marea
Chinei de Sud și a extinderii influenței sale atât în Asia, cât și în Occident, Vietnamul își
schimbă viziunea asupra strategiilor de securitate, trecând de la o paradigmă comunistă a
cooperării regionale a națiunilor cu aceeași politică de stat la o paradigmă a prioritizării
securității statului înaintea cooperării socialiste. Astfel, Republica Socialistă Vietnameză se
pregătește de câteva decenii pentru expansiunea chineză prin reînoirea flotei navale și tehnicii
militare terestre, dar și prin încercarea de a încheia tratate militare cu Statele Unite ale
Americii sau de a colabora cu statele învecinate .
I. Introducere în situația istorică și geopolitică a statului vietnamez
Statul vietnamez a avut parte de o istorie zbuciumată începând cu secolul al XIX-lea,
deoarece a fost o pradă ușoară a Imperiului Colonial Francez, care a introdus treptat teritoriul
acestui stat în colonia Indochina Franceză, datorită conducerii slabe și lipsei de modernizare
în ceea ce privește stilul de guvernare al statului și tehnica militară, spre deosebire de Japonia.
Mai apoi, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, după ocuparea Franței de către
Germania nazistă, acest teritoriu va trece în posesia Imperiului Japonez1. Din nefericire,
Vietnamul nu a avut o soartă mai fericită nici după cel de al Doilea Război Mondial, fiind
amenințat în mod constant de războiul intern, deoarece în partea nordică Ho Chi Minh a
impus regimul comunist după declararea independenței Republicii Democrate Vietnameze pe
2 septembrie 19462, iar în zona sudică a Vietnamului și pe alte teritorii din Asia de Sud-Est
Franța a încercat să recapete controlul coloniei Indochina. Aceste poziționări de forță au dus
1 Vien Khac Nguyen, Vietnam: Une Longue Histoire, Hanoi, Éditions en Langues Étrangères, 1987, pp.202-312. 2Ibidem,p.313.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
347
la primul război din Indochina (1945-1954) care s-a încheiat prin Pacea de la Geneva, unde s-
a căzut de acord că statele din Asia de Sud-Est (Vietnamul, Laosul și Cambodgia) sunt state
independente și că la sud de paralela 17 se află statul vietnamez aflat sub influență franceză,
iar la nord de această paralelă se află statul vietnamez comunist, iar în 1956 urma să aibă loc
alegeri libere în ambele state astfel încât să se creeze o conducere comună care să dirijeze cele
două state spre unirea lor într-o singură națiune3. Însă aceaste alegeri nu au mai avut loc,
deoarece conducerea din Vietnamul sudic, aflată sub influență franceză și americană, nu
credea în alegerile libere ce s-ar putea desfășura în nordul Vietnamului4.
Până la urmă, nu doar că nu au loc alegeri libere, ci izbucnește al doilea război din
Indochina sau Războiul din Vietnam (1955-1975), în timpul căruia vietnamezii din nord
ajutați de către Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză și alte țări comuniste în lupta
împotriva invadatorilor americani și ai aliaților lor. În 1975 războiul se sfârșește printr-o
operațiune de asalt a armatei comuniste care ocupă capitala Vietnamului de Sud și astfel
reunifică statul vietnamez, într-un singur stat.5
Din nefericire, statul vietnamez nu va avea liniște pentru mult timp datorită faptului că
regimul care ajunge la putere în Cambodgia, khmerii roșii, nu doar că epurează proprii
cetățeni, ci atacă și minoritățile vietnameze. Astfel că statul vietnamez este obligat în 1979 să
invadeze statul vecin pentru a opri masacrul, iar Thailanda și Statele Unite se văd nevoite să
intervină pentru a opri Vietnamul, de teama unei posibile expansiuni a acestui stat comunist.
Totuși, forțele armate vietnameze se retrag din Cambodgia în 19896.
După cum vom vedea și mai jos, nici după acest conflict Republica Socialistă
Vietnameză nu va avea liniștea dorită, deoarece Republica Populară Chineză, un fost aliat în
război, va atenta la teritoriul maritim al statului vietnamez Astfel, acest mic stat va trebui să
își schimbe politica de stat, de la una de colaborare doar cu țările care împărtășesc aceeași
politică de stat, spre o politică externă de colaborare cu statele care o pot ajuta în lupta
împotriva expansiunii Chinei continentale în Marea Chinei de Sud, colaborând nu doar cu
Federația Rusă sau Republica Populară Democrată Laos, ci și cu foști inamici, precum
Regatul Thailandez sau Statele Unite ale Americii.
II. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Republica Populară Chineză
Relațiile Republicii Socialiste Vietnameze cu Republica Populară Chineză s-au
deteriorat în ultimele patru decenii, deoarece China, care ocupase de nenumărate ori în
perioada antică și medievală zona Vietnamului, a aplicat aceeași strategie în 1979 când a
invadat „Vietnamul, pentru a-l împiedica să treacă prin Cambodgia spre Thailanda‖7. Mai
mult, Republica Populară Chineză revendică arhipelagurile Parcel și Spratly, care sunt
revendicate deopotrivă și de vietnamezi8. Această neînțelegere a guvernelor celor două țări
asupra posesiei arhipelagurilor a degenerat din 1974 într-un conflict care mocnește, pentru că
în acel an forțele navale ale Republicii Populare Chineze i-au evacuat în mod forțat pe
vietnamezii de pe insulele Parcel. În aprilie 2004, forțele militare vietnameze au încercat fără
succes să își reconfirme poziția de apărători ai unor insule care aparținuseră de drept statului
vietnamez în arhipelagul Parcel, dar nu au reușit decât să atragă oprobriul statului chinez
3Ibidem, pp.376-377. 4 Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy, Lanham,
Rowman and Littlefield Publishers, p.59. 5 Mark Atwood Lawrence, The Vietnam War: A Concise International History, New York, Oxford University Press, 2008, pp.1-27. 6 Donald E. Weatherbee, Historical Dictionary of United States-Southeast Asia Relations, Lanham, The
Scarecrow Press, 2008, pp.19-20. 7 Robert D Kaplan, Butoiul de Pulbere al Asiei: Marea Chinei de Sud și sfârșitul stabilității în Pacific, București,
Litera, 2016, p.80. 8Ibidem, pp.88-89.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
348
continental și al Thailandei, care a considerat că Republica Socialistă Vietnameză trebuie să
își găsească dreptatea pe cale diplomatică și nu prin forță, dacă într-adevăr are dreptate 9.
Având în vedere că arhipelagurile în dispută au fost ocupate cu forța de către
Republica Populară Chineză, care are o forță militară extraordinară ce este reînoită anual
datorită faptului că bugetul pentru apărare al Chinei continentale este la nivelul celorlalte
superputeri, Republica Socialistă Vietnameză a început să investească mai multe fonduri în
reînnoirea forțelor militare proprii în speranța apărării propriului teritoriu de alte posibile
agresiuni militare venite din partea Chinei, dacă nu reușește să recucerească insulele ocupate
de chinezi.
Cea mai importantă investiție a Republicii Socialiste Vietnameze în domeniul militar
este „achiziționarea a șase submarine de ultimă generație, din clasa Kilo, de la ruși‖10
și
modernizarea de către Rusia a golfului Cam Ranh, unde numeroase „nave americane –
portavioane, distrugătoare, nave de realimentare și nave spital‖11
s-ar putea să găsescă un loc
de popas strategic în Asia de Sud-Est.
Cu toate că Vietnamul este în conflict cu China continentală, acest lucru nu înseamnă
că Vietnamul s-a înstrăinat cu totul de China, ea fiind dependentă de comerțul cu superputerea
vecină. Astfel, „Vietnamul importă din China mai multe bunuri decât din oricare altă țară –
bumbac, mașini, îngrășăminte, pesticide, aparatură electrică, piele, o mulțime de bunuri de
consum‖12
.
III. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Federația Rusă
Având în vedere conflictul cu Republica Populară Chineză, statul comunist vietnamez
își consolidează alianțele atât cu marea superputere americană, dar și cu celălalt jucător
important aflat mai aproape de ea, respectiv Federația Rusă, care se află mult mai aproape de
teritoriul său și de al inamicului său, China continentală.
Chiar și înainte de 1990, Rusia a fost un partener stabil al statului comunist vietnamez,
aceasta susținând invazia vietnameză a Cambodgiei din 1978, pentru eliminarea guvernului
care simpatiza modul de guvernare chinezesc. După 1980 Mihail Gorbaciov a dus o politică
de îmbunătățire a relațiilor diplomatice și economice cu statele din zona Asiei de Sud-Est, în
general, și în mod special cu statul vietnamez13
. După 1990, Federația Rusă a depus eforturi
considerabile pentru a rămâne în relații bune cu Vietnamul, astfel că președintele Putin a
semnat un parteneriat strategic în timpul vizitei sale oficiale din 200114
. Acest parteneriat
strategic s-a concretizat în vânzarea de către Federația Rusă a șase submarine de ultimă
generație și a modernizării bazei navale din golful Cam Ranh, atât pentru a-i oferi statului
vietnamez șansa de a adăposti nave străine militare care să îl protejeze de Republica Populară
Chineză, cât și pentru a avea o bază strategică în Marea Chinei de Sud pentru adăpostul
propriilor nave militare. Inițial, Rusia spera să închirieze această bază navală exclusiv pentru
propriile nevoi, dar Vietnamul a refuzat această ofertă15
.
IV. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Statele Unite ale Americii
Datorită tensiunii dintre liderii de la Hanoi și Beijing pe tema disputelor din Marea
Chinei de Sud, vietnamezii au preferat să își întărească nu doar relațiile cu Federația Rusă, ci
9 Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy,ed.cit., pp.134-
136. 10 Robert D Kaplan, op.cit., p.89. 11
Ibidem, p.90. 12Ibidem, p.92. 13Foreign Policy and National Security Yearbook: Strategic Information and Regulations, Washington DC,
International Business Publications, 2011, p.68. 14 Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy,ed.cit.., p.40. 15 Robert D Kaplan, op.cit., pp.89-90.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
349
și cele cu Statele Unite ale Americii, în ciuda faptului că America a fost principalul inamic al
unității naționale pe durata războiului din Vietnam, dat fiind că americanii i-au sprijinit pe
adversarii vietnamezilor comuniști. Întărirea acestor relații dintre cele două state vine pe
fondul faptului că Statele Unite ale Americii au ocupat o singură dată sudul Vietnamului, în
timp ce China a încercat adeseori să invadeze acest stat. Chiar în prezent, interesul Chinei
comuniste este să ocupe o parte din teritoriile maritime care ar aparține Republicii Socialiste
Vietnameze16
.
În scopul întăririi relațiilor dintre cele două țări și pentru a oferi o protecție
suplimentară împotriva chinezilor, numeroase nave militare americane acostează adeseori în
porturile vietnameze17
, iar din iulie 2010 Statele Unite ale Americii și Republica Socialistă
Vietnameză încearcă să semneze „un parteneriat strategic de facto americano-vietnamez‖, iar
„la un Forum Regional organizat de asociația ASEAN la Hanoi, […] secretarul de stat de
atunci, Hillary Clinton, a declarat că Statele Unite au un <<interes național>> în Marea
Chinei de Sud, că sunt pregătite să participle la eforturile multilaterale de rezolvare a
disputelor teritoriale din Marea Chinei de Sud și că pretențiile din domeniul maritim trebuie
să se bazeze pe realitățile terestre‖18
.
De asemenea, începând cu 1995 s-au îmbunătățit și relațiile comerciale dintre cele
două țări, astfel că Vietnamul a ajuns să exporte în Statele Unite numeroase produse agricole,
în timp ce importa produse tehnologice din America 19
. Datorită crizei economice din 2013,
Republica Socialistă Vietnam a reușit să accelereze creșterea economică a proprie țări20
prin
exportul de produse agricole și bunuri de larg consum la prețuri modice către Statele Unite și
Occidentul aflat în căutarea de produse mai ieftine decât cele din China comunistă, iar în
următorii ani Vietnamul poate „să cunoască o creștere economică spectaculoasă‖21
.
Nu în ultimul rând, odată cu reluarea relațiilor diplomatice și economice, li s-a permis
autorităților americane și diferiților cetățeni americani să caute rămășițele unor militari
americani care au dispărut sau au fost uciși în timpul războiului din Vietnam.
Însă relațiile dintre cele două țări nu sunt întotdeauna perfecte datorită faptului că
regimul socialist de la Hanoi nu respectă întotdeauna drepturile fundamentale ale omului,
neacordând protecție minorităților etnice și libertate confesională22
. Acest lucru aduce
adeseori critică di partea Statelor Unite ale Americii asupra politicilor interne ale acestui
stat23
.
V. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Regatul Thailandez
Relațiile dintre Republica Socialistă Vietnameză și Regatul Thailandez au fost
tensionate încă de la sfârșitul primului război din Indochina datorită faptului că Regatul
Thailandez era privit de Statele Unite ale Americii și de către alte state din Occident ca un
model de stat modern democratic, în vreme ce statul socialist vietnamez era privit ca un stat
dușman al democrației.
Însă, după ce statul vietnamez este reunificat sub conducere comunistă, Regatul
Thailandez stabilește relații diplomatice normale cu Republica Socialistă Vietnameză,
deoarece aceste două state se consideră state prietene, care ar trebui să cultive buna înțelegere,
16Ibidem, pp.83-84. 17Ibidem, p.90 18Ibidem, p.91. 19
Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy, ed.cit., p.40. 20Florin Popescu, „Forțele economice ale Asiei de Sud-Est‖, în Sinteza, nr.17/2015, p.126. 21Ibidem. 22 Donald E. Weatherbee, International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy,ed.cit., pp.238-
239. 23Ibidem, p.40.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
350
cooperarea și respectul mutual24
. Din nefericire, vietnamezii invadează Cambodgia, iar
thailandezii, de frica unei invazii, se poziționează alături de Statele Unite împotriva ocupării
Cambodgiei de către Vietnam, fapt care duce la tensionarea relațiilor dintre cele două state din
nou25
. Chiar și după plecarea militarilor vietnamezi de pe teritoriul cambodgian, Regatul
Thailandez a rămas reticient față de politica statului socialist vietnamez, pe care o considera o
politică de exploatare a conflictelor și a câștigurilor rapide.
În cele din urmă, relațiile dintre cele două state s-au normalizat datorită faptului că
statul chinez comunist a devenit o amenințare mai mare pentru ambele țări, unindu-le atât în
planul colaborării bilaterale, cât și în planul colaborării cu celelalte state din ASEAN
(Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est)26
.
VI. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Regatul Cambodgia
Bazele unor bune relații internaționale între Republica Socialistă Vietnameză și statul
cambodgian au fost puse pe 24 iunie 196727
, dar din nefericire khmerii roșii ajung la
conducerea Cambodgiei și instituie un regim al terorii, în care doar țăranii cambodgieni erau
singurii cetățeni de bază ai statului, iar orășenii și minoritatea vietnameză este persectutată și
masacrată, fapt ce duce la intervenția statului vietnamez printr-o invazie militară28
. Forțele
vietnameze se vor retrage abia în 1989, pentru a permite observatorilor Națiunilor Unite să
organizeze alegeri libere în 1993 și astfel să se formeze un nou parlament și guvern care să
conducă noul stat cambodgian29
.
În ciuda faptului că noul guvern ales este format atât din membrii ai partidului anti-
vietnamez FUNCINPEC, cât și ai Partidului Poporului Cambodgia, partid pro-vietnamez, și în
pofida stabilirii unor relații diplomatice normale între cele două state, numeroși oameni se
revoltă împotriva vietnamezilor aflați pe teritoriul cambodgian, cauzând incidente grave30
. O
posibilă explicație poate fi că aceștia considerau că cetățenii de origine vietnameză le fură
locurile de muncă și le colonizează teritoriul.
VII. Relația Republicii Socialiste Vietnameze cu Republica Populară
Democrată Laos
Spre deosebire de relațiile cu alte state învecinate, relația dintre Republica Socialistă
Vietnameză și Republica Populară Democrată Laos este una deosebită, deoarece ambele state
au același tip de regim socialist de conducere, astfel că au reușit să se completeze și să
coolaboreze31
. Mai mult decât atât, statul socialist laosian considera statul socialist vietnamez
un fel de frate mai mare de la care trebuia sa învețe despre lupta împotriva americanilor, dar
mai târziu statul laosian va fi cel care se va deschide primul spre economia de piață și va oferi
lecții fratelui mai mare vietnamez32
.
24Vu Nguyen Tung, „Vietnam-Thailand Relations after the Cold War‖, în International Relations in Southeast
Asia: Between Bilateralism and Multilateralism, N. Ganesan și R. Amer (eds.), Singapore, Institute of Southeast
Asian Studies, pp.67-68. 25 Donald E. Weatherbee, Historical Dictionary of United States-Southeast Asia Relations, Lanham, The
Scarecrow Press, 2008, pp.19-20. 26 David W.P. Elliott, Changing Worlds: Vietnam‟s Transition from the Cold War to Globalization, New York,
Oxford University Press, 2012, passim. 27Carlyle A. Thayer, „Cambodia and Vietnam: Good Fences Make Good Neighbours‖ , în Cambodia: Progress
and Challenges since 1991, Pou Sothirak, G. Wade și M. Hong (eds.), Singapore, Institute of Southeast Asian
Studies, 2012, p.62. 28
Donald E. Weatherbee, Historical Dictionary of United States-Southeast Asia Relations, ed,cit., pp.19-20. 29 Carlyle A. Thayer, op.cit., pp.62-63. 30Ibidem, pp.63-64. 31Laos: Foreign Policy and Government Guide – Volume 1: Strategic Information and Developments,
Washington DC, Internaitonal Business Publications, 2015, p.116. 32Ibidem, pp.116-117.
Iulian Boldea (Editor) – Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017, eISBN: 978-606-8624-12-9
351
În concluzie, putem afirma că relațiile externe ale Vietnamului cu țările învecinate sunt
tensionate, cu excepția relațiilor cu Republica Populară Democrată Laos, cu care menține
foarte bune relații datorită faptului că ambele țări sunt conduse de regimuri socialiste similare.
Pentru a contracara o posibilă invazie chinezească, Republica Socialistă Vietnameză a
achiziționat de la Federația Rusă submarine performante și tehnologie de ultimă generație, iar
de la Statele Unite ale Americii are promisiunea că va apăra teritoriile de drept ale
Vietnamului, promisiune care este periodic recomfirmată prin staționarea navelor militare
americane în porturile sale.
BIBLIOGRAPHY
Foreign Policy and National Security Yearbook: Strategic Information and Regulations,
Washington DC, International Business Publications, 2011.
Laos: Foreign Policy and Government Guide – Volume 1: Strategic Information and
Developments, Washington DC, International Business Publications, 2015.
Mark Atwood Lawrence, The Vietnam War: A Concise International History, New York,
Oxford University Press, 2008.
Elliott David W.P., Changing Worlds: Vietnam‟s Transition from the Cold War to
Globalization, New York, Oxford University Press, 2012.
Kaplan Robert D, Butoiul de Pulbere al Asiei: Marea Chinei de Sud și sfârșitul stabilității în
Pacific, București, Litera, 2016.
Nguyen Tung Vu, „Vietnam-Thailand Relations after the Cold War‖, în International
Relations in Southeast Asia: Between Bilateralism and Multilateralism, N. Ganesan și R.
Amer (eds.), Singapore, Institute of Southeast Asian Studies, pp.67-91.
Nguyen Vien Khac, Vietnam: Une Longue Histoire, Hanoi, Éditions en Langues Étrangères,
1987.
Popescu Florin, „Forțele economice ale Asiei de Sud-Est‖, în Sinteza, nr.17/2015, pp.122-
127.
Thayer Carlyle A., „Cambodia and Vietnam: Good Fences Make Good Neighbours‖, în
Cambodia: Progress and Challenges since 1991, Pou Sothirak, G. Wade și M. Hong (eds.),
Singapore, Institute of Southeast Asian Studies, 2012, pp.62-80.
Weatherbee Donald E., International Relations in Southeast Asia: The Struggle for Autonomy,
Lanham, Rowman and Littlefield Publishers.
Idem, Historical Dictionary of United States-Southeast Asia Relations, Lanham, The
Scarecrow Press, 2008.