s 8.2

November2015the passion for cacti and other succulentsIS

SN 2

285

– 39

87Turbinicarpus heliae (Cactaceae),

a new species from Central Mexico

Contents 2 - XEROPHILIA • Special Issue No. 8.2 - November 2015 | ISSN 2285-3987

Founders: Eduart Zimer • Dag Panco • Valentin Posea

Editor: Eduart Zimer EN edition • Eduart Zimer RO edition • Valentin Posea SP edition & Field researches • Pedro Nájera QuezadaPR & Graphic • Dag Panco Cartography • Miguel Angel González Botello

Nordic representative • Erik Holm Supporter • Mihai Crisbășanu Editorial team's e-Mail: xerophilia@xerophilia.ro.

Graphic layout based on Andrea Cattabriga's pattern.All rights reserved – no part of this publication may be reproduced in any forms or by any means, without written permission of the Editor. All copyrighted photographs have been used under the Creative Commons Attribution 4.0 International license.

The graphic structure of this special issue is based on the authors' demand.

This is Xerophilia Special issue No 8.2 - November 2015 and it is not the official first description of Turbinicarpus heliae

García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov. that was already published in

Xerophilia Special issue No 8.1 - October 2015.

contents

3 · Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz – Salim & Gonz. – Bot., sp. nov. 4 · Taxonomic notes4 · Aknowledgements4 · Literature5 · Figures 1

Turbinicarpus heliae (Cactaceae),

a new species from Central Mexico

Front cover

Juvenile plant - detail of Fig. 1.

photo by L. J. García-Morales

Back cover

Flowering plant - detail of Fig. 1.

photo by L. J. García-Morales

3 - XEROPHILIA • Special Issue No. 8.2 - November 2015 | ISSN 2285-3987T. heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov.

Turbinicarpus heliae (Cactaceae), a new species from Central Mexico.

LECCINUM J. GARCÍA-MORALES1, JOSÉ F. DÍAZ-SALÍM2, MIGUEL A. GONZÁLEZ-BOTELLO3, CRISTIAN PÉREZ BADILLO4 & CLAUDIO A. FLORES LINCE5

1. Herbario, Departamento de Investigación, Museo de Historia Natural de Tamaulipas, TAMUX, Blvd. Fidel Velázquez M-1 L-1 S/N, Col. Hora-cio Terán, C.P 87130, Ciudad Victoria, Tamaulipas, Mexico; e-mail: lexgarcia@yahoo.com

2. Calle Retorno de Lomas Celeste 602, Lomas Residencial Pachuca, C.P. 42094, Pachuca, Hidalgo, Mexico3. Privada de Guacamayas 3046, El Quetzal, C.P. 67169, Guadalupe, Nuevo Leon, Mexico4. Calle Azucenas 102, Col. Colinas del Sur, C.P. 76900, Querétaro, Qro., Mexico5. Monte Sinaí 117, Fracc. Lomas de Vista Hermosa, C.P. 42026, Pachuca, Hidalgo, Mexico

IntroductionThe genus Turbinicarpus (Backeberg) Buxbaum & Backeberg (1937: 27) is a small group of 20-30 species and several infraspecific taxa of small cacti endemic to the Chihuahuan Desert and adjoining areas of Central Mexico deserts (Bravo & Sánchez-Mejorada 1991, Donati & Zanovello 2005, Hunt 2006). On a study developed by Doweld (1998), he upgraded the taxonomic status of Turbinicarpus pseudomacrochele (Backeberg) Buxbaum & Backe-berg (1937: 27) and two additional varieties of this species, creating the genus Kadenicarpus Doweld (1998: 22), on the basis of the globose to cylindric body, 5–8 straight to slightly curved spines, dry fruit at maturity, ovoid to pyriform seeds with a papillose testa but without a cuticle ornament, and a big and succulent embryo without perisp-erm. Donati (2003) downgraded the status of Kad-enicarpus to subgenus level under Turbinicarpus remarking the infertility of the back–crosses be-tween both subgenera due to vicariance, recogniz-ing two sections with three species and two sub-species. This narrow group of poorly known taxa as proposed by Bravo & Sánchez-Mejorada (1991), Glass (1997), Doweld (1998), Lüthy (2002), Guzmán et al. (2003), Donati & Zanovello (2005), and Hunt (2006), comprises 1 to 3 species and several uncer-tain infraspecific status taxa.

Recent phylogenetic studies done on several genera of Cactaceae (Hernández-Hernández et al. 2011) suggest that the genus Turbinicarpus is poly-phyletic, and position Kadenicarpus as a proper independent genus. In the basis of the confus-ing taxonomy and nomenclature on this group of cacti, we prefer here the use of the genus name Turbinicarpus, and the use of the species level to any new names added, until a new taxonomic revision, proper nomenclatural changes and a complete phylogenetic study is conducted with all known related taxa.

In recent explorations in the State of Hidalgo, Central Mexico, we found few small populations of an interesting plant related to Turbinicarpus pseu-domacrochele subsp. minimus (G. Frank) Lüthy & A. Hofer (2002: 20); that exhibits unique morphologi-cal characters that separate it from the later and the rest of the known relative taxa; here we pro-pose it as a new species to science.

Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov. (Fig. 1, pag. 5).

Planta affinis T. pseudomacrochele subsp. minimus (G. Frank) Luthy et A. Hofer, caule simplici, spinis iu-venilibus maturisque numerosioribus longioribusque, caule globoso usque ad brevicylindrico atque radice napiformi longiore, maioribus tuberculis, altioribus latioribusque, maioribus latioribusque (in diametrum) floribus albis fructibusque ovatis circiter 5 mm longis, seminibus pyriformis nigris, circiter 1 mm longis.

Type: MEXICO. Hidalgo State: Actopan, 2200 m elev., 13 February 2014, L. García-Morales 3398 (Holotype ITCV, Isotype GBH).

Young stems simple, elongated, 40–60 mm × 5–9 mm, claviform, with 16–20 white pectinate short ra-dial spines to 1 mm long, appressed, areoles ovoid, 0.8–1 × 0.2–0.3 mm. Mature plant stems simple, 30–60 × 12–20 mm, clearly separated by a neck from the roots. Tubercles conical-pyramidal, 2–3 mm long and wide at base, dark green with glau-cous tinged areas, arranged in 9–10 spiral series. Main root tuberose or tap root, 40–70 mm long and 15–20 mm wide, with secondary shot-roots appear-ing irregularly. Spines 10–18, radiating, 2–3 mm long, straight or slightly curved, white; 3 or 4 upper spines longer and tortuous, forming a bunch, white to grayish with darker tips. Areoles oval, 1–1.5 mm long and 1 mm in diameter, with white felt on the upper area when younger. Flowers funnel form, 15–22 mm long and 20–24 mm wide; external peri-anth segments 7–9, lanceolate, 10–12 mm long and 1–2 mm wide, white with a pink to magenta midstripe; internal perianth segments 10–12, lan-ceolate, 10–15 mm long and 2–3 mm wide, with the apex acuminate, white or with a fine pink to magenta midstripe. Ovary ovoid, reddish, 3–4 mm long and 2–3 mm diameter, ovary walls 1 mm thick. Style white, 10 mm long, stigma lobes 5 to 6, white, crenated, 1–1.5 mm long. Stamens 60–80, hyaline-white, 8–12 mm long, anthers yellow, 1 mm long. Fruit ovoid, 4–5 mm long and 3–4 mm in diameter, dry green with tinged purple. Seeds pyriform, 1 × 0.8 mm, black, constricted at the micropylar region, testa cells globose.

Turbinicarpus heliae (Cactaceae), o nouă specie din Mexicul Central.

LECCINUM J. GARCÍA-MORALES1, JOSÉ F. DÍAZ-SALÍM2, MIGUEL A. GONZÁLEZ-BOTELLO3, CRISTIAN PÉREZ BADILLO4 & CLAUDIO A. FLORES LINCE5

Herbario, Departamento de Investigación, Museo de Historia Natural de Tamaulipas, TAMUX, Blvd. Fidel Velázquez M-1 L-1 S/N, Col. Hora-cio Terán, C.P 87130, Ciudad Victoria, Tamaulipas, Mexico; e-mail: lexgarcia@yahoo.com

Calle Retorno de Lomas Celeste 602, Lomas Residencial Pachuca, C.P. 42094, Pachuca, Hidalgo, MexicoPrivada de Guacamayas 3046, El Quetzal, C.P. 67169, Guadalupe, Nuevo Leon, MexicoCalle Azucenas 102, Col. Colinas del Sur, C.P. 76900, Querétaro, Qro., MexicoMonte Sinaí 117, Fracc. Lomas de Vista Hermosa, C.P. 42026, Pachuca, Hidalgo, Mexico

Introducere Genul Turbinicarpus (Backeberg) Buxbaum & Ba-ckeberg (1937: 27) este un grup mic de 20-30 de specii şi mai multi taxoni infraspecifici de cactuşi mici, endemici ai Deşertului Chihuahua şi ai zone-lor adiacente ale deşerturilor din Mexicul Central (Bravo & Sánchez- Mejorada 1991, Donati & Zano-vello 2005, Hunt 2006). Într-un studiu efectuat de Doweld (1998), acesta a actualizat statutul taxo-nomic al Turbinicarpus pseudomacrochele (Backe-berg) Buxbaum & Backeberg (1937: 27) adăugând şi două varietăţi suplimentare ale acestei specii, creând genul Kadenicarpus Doweld (1998: 22), bazându-se pe corpul globular până la cilindric, 5-8 spini drepţi până la uşor curbaţi, fructe uscate la maturitate, seminţe ovoide până la piriforme cu o testă papiloasă , dar fără ornament cuticular, şi un embrion mare şi suculent, fără perisperm. Do-nati (2003) a declasat statutul Kadenicarpus la nivel de subgen în Turbinicarpus remarcând infertili-tatea încrucişărilor în ambele subgenuri din cauza vicarianţei, recunoscând însă doua secţiuni, cu trei specii şi două subspecii. Acest grup de taxoni puţin cunoscuţi, propus de Bravo & Sánchez-Mejorada (1991), Glass (1997), Doweld (1998), Lüthy (2002), Guzmán et al. (2003), Donati & Zanovello (2005) şi Hunt (2006), cuprinde 1-3 specii şi mai mulţi taxoni infraspecifici incerţi.

Studii filogenetice recente efectuate pe mai multe genuri de Cactaceae (Hernández-Hernández et al. 2011) sugerează că genul Turbinicarpus este polifiletic, şi poziţioneaza Kardenicarpus ca un gen independent adecvat. În baza taxonomiei confuse şi a nomenclaturii acestui grup de cactuşi, prefe-răm aici utilizarea numelui de gen Turbinicarpus şi utilizarea nivelului de specie la fiecare nume nou adăugat, până la o nouă revizuire taxonomică, în care modificările corespunzătoare ale nomencla-turii şi studiul filogenetic complet să fie realizate cu toţi taxonii aferenţi cunoscuţi.

În explorări recente în statul Hidalgo din Mexi-cul central, am găsit câteva populaţii mici ale unei plante interesante, înrudite cu Turbinicar-pus pseudomacrochele subsp. minimus (G. Frank) Lüthy & A. Hofer (2002: 20); acestea prezintă car-acteristici morfologice unice care le separă de specia menţionată şi de restul taxonilor înrudiţi

cunoscuţi; aici o propunem ca pe o specie nouă pentru ştiinţă.

Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov. (Fig. 1. page 5).

Planta affinis a T. pseudomacrochele subsp. mini-mus (G. Frank) Lüthy & A. Hofer, cum caulis sim-plex, spinae juvenilis et maturus numerosibus et longibus, caulis globosus vel brevicylindricus et ra-dice napi-forme longibus, tuberculae majoribus alti et lati, flo-ris albus majoribus diametens et fructus ovalis ad 5 mm longus, semina pyriformis niger ad 1 mm longus.

Tip: MEXICO. Hidalgo State: Actopan, 2200 m al-titudine, 13 February 2014, L. García-Morales 3398 (Holotip ITCV, Isotip GBH).

Tulpinile tinere sunt simple, elongate, 40–60 mm × 5–9 mm, claviforme, cu 16-20 spini pectinaţi, ra-diali, albi, scurţi, de până la 1 mm lungime, presaţi, areole ovoidale, 0,8–1 × 0,2–0,3 mm. Tulpinile plantelor mature sunt simple, 30–60 × 12–20 mm, separate de rădăcini în mod clar de un gât. Tu-berculi conici-piramidali, 2-3 mm lungi şi largi la bază, verde închis cu zone glaucoase, aranjaţi în serie spirală 9-10. Rădăcina principală tuberoasă sau radiculară, 40-70 mm lungime şi 15-20 mm lăţime, cu rădăcini secundare aparent neregu-late. Spini 10-18, radiali, 2-3 mm lugime, drepţi sau uşor curbaţi, albi; 3 sau 4 spini superiori mai lungi şi sinuoşi, formând un buchet, albi până la cenuşiu, cu vârfuri închise. Areole ovale, 1-1,5 mm lungime şi 1 mm diametru, cu pâslă albă pe partea superioară când sunt mai tinere. Flori în formă de pâlnie, 15-22 mm lungime şi 20-24 mm lăţime; seg-mente periant externe 7-9, lanceolate, 10-12 mm lungime şi 1-2 mm lăţime, albe cu dungă mediană roz până la magenta. Ovar ovoid, roşiatic, 3-4 mm lugime şi 2-3 mm diametru, pereţii ovarieni 1 mm grosime. Stilul alb, 10 mm lungime, lobii stigmei 5 până la 6, albi, crenelaţi, 1-1,5 mm lugime. Sta-minele 60-80, alb cristalin, 8-12 mm lungime, an-tere galbene, 1 mm lungime. Fruct ovoid, 4-5- mm lungime şi 3-4 mm diametru, verde sau uscat, cu tentă purpurie. Seminţe piriforme, 1 x 0,8 mm, ne-

Turbinicarpus heliae (Cactaceae), una especie nueva del centro de México.

LECCINUM J. GARCÍA-MORALES1, JOSÉ F. DÍAZ-SALÍM2, MIGUEL A. GONZÁLEZ-BOTELLO3, CRISTIAN PÉREZ BADILLO4 & CLAUDIO A. FLORES LINCE5

Herbario, Departamento de Investigación, Museo de Historia Natural de Tamaulipas, TAMUX, Blvd. Fidel Velázquez M-1 L-1 S/N, Col. Hora-cio Terán, C.P 87130, Ciudad Victoria, Tamaulipas, Mexico; e-mail: lexgarcia@yahoo.com

Calle Retorno de Lomas Celeste 602, Lomas Residencial Pachuca, C.P. 42094, Pachuca, Hidalgo, MexicoPrivada de Guacamayas 3046, El Quetzal, C.P. 67169, Guadalupe, Nuevo Leon, MexicoCalle Azucenas 102, Col. Colinas del Sur, C.P. 76900, Querétaro, Qro., MexicoMonte Sinaí 117, Fracc. Lomas de Vista Hermosa, C.P. 42026, Pachuca, Hidalgo, Mexico

IntroducciónEl género Turbinicarpus (Backeberg) Buxbaum & Backeberg (1937: 27) es un grupo pequeño de entre 20 y 30 especies con muchos taxones in-fraespecíficos y endémicos del desierto chihua-huense y regiones áridas adyacentes del centro de México (Bravo & Sánchez-Mejorada 1991, Do-nati & Zanovello 2005, Hunt 2006.) En una investi-gación realizada por Doweld (1998), elevó el rango taxonómico de Turbinicarpus pseudomacrochele (Backeberg) Buxbaum & Backeberg (1937: 27) y dos variantes de ésta epecie adicionalmente, cre-ando el género Kadenicarpus Doweld (1998: 22), basándose en la forma cilíndrico-globosa del tallo, 5-8 espinas rectas o ligeramente curveadas, fruto secos al madurar, semillas ovoides a piriformes con una testa papilosa pero sin ornamento en la cutícula y un embrión grande y suculento carente de perisperma. Donati (2003) bajó el rango de Kad-enicarpus a subgénero bajo Turbinicarpus desta-cando la infertilidad de las copias de los cruces entre ambos subgéneros debido a la vicarianza, reconociendo así dos secciones con tres especies y dos subespecies. Este pequeño grupo de tax-ones mal conocidos según lo propuesto por Bravo y Sánchez-Mejorada (1991), Glass (1997), Doweld (1998), Lüthy (2002), Guzmán et al. (2003), Donati & Zanovello (2005), and Hunt (2006), comprende de 1 a 3 especies y varios taxones de estados in-fraespecíficos inciertos.

Estudios filogenéticos recientes realizados en di-versos géneros de cactáceas (Hernández-Hernan-dez et. Al. 2011) sugiere que el género Turbinicar-pus es polifilético y posiciona a Kadenicarpus como un género independiente. Basados en la confusa taxonomía y la nomenclatura de este grupo de cactus, preferimos aquí el uso del nombre del gé-nero Turbinicarpus, y el uso de nombres a nivel de especie para cada nuevo nombre agregado, hasta que una nueva revisión taxonómica, realice los cambios de nomenclatura adecuada y un estudio filogenético completa se lleva a cabo con todos los taxones conocidos relacionados.

En recientes exploraciones en el Estado de Hi-dalgo, en México central, encontramos algunas pequeñas poblaciones de una planta interesante relacionada con Turbinicarpus pseudomacrochele subsp. minimus (G. Frank) Lüthy y A. Hofer (2002:

20); que exhibe características morfológcas únicas que lo separan del anteriormente mencionado y el resto de los taxones relativos conocidos; aquí pro-ponemos como una especie nueva para la ciencia.

Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov. (Fig. , pag. 5).

Planta affinis T. pseudomacrochele subsp. mini-mus (G. Frank) Luthy et A. Hofer, caule simplici, spinis iuvenilibus maturisque numerosioribus lon-gioribusque, caule globoso usque ad brevicylindrico atque radice napiformi longiore, maioribus tubercu-lis, altioribus latioribusque, maioribus latioribusque (in diametrum) floribus albis fructibusque ovatis cir-citer 5 mm longis, seminibus pyriformis nigris, circiter 1 mm longis.

Tipo: MEXICO. Estado de Hidalgo: Actopan, 2200 msnm., 13 Febrero 2014, L. García-Morales 3398 (Holotipo ITCV, Isotipo GBH).

Tallos jóvenes simples, elongados, 40-60 mm × 5-9mm, claviformes, con 16-20 espinas radiales blancas pectinadas de hasta 1 mm de largo, ad-presas, areolas ovoides 0.8-1 × 0.2-0.3 mm. Plan-ta madura con tallos simples, 30-60 × 12-20 mm, claramente separada de las raíces por un cuello. Tubérculos cónico-piramidales, 2-3 mm de largo y ancho en la base, color verde oscuro con áreas glaucas, con un arreglo en la espinación de 9-10 se-ries de espirales. Raíz principal tuberosa o axono-morfa, 40-70mm de largo y 15-20 mm de ancho, con raíces basales secundarias que se presentan irregularmente. Espinas 10-18, radiales, 2-3 mm de largo, rectas a ligeramente curvas, blancas; 3 o 4 espinas radiales superiores mas largas y tor-tuosas, formando un conjunto, blanco a grisáceo con puntas ennegrecidas. Areolas ovales, 1-1.5 mm largo y 1 mm de diámetro, con fieltro blanco en la parte superior cuando jóvenes. Flores funeli-formes, 15-22 mm de largo y 20-24 mm de ancho; segmentos externos el perianto 7-9, lanceolados, 10-12 mm de largo y 1-2 mm de ancho, color blan-co con una franja media de rosa a magenta; Seg-mentos internos del perianto 10-12, lanceolados, 10-15 mm de largo y 2-3mm de ancho, con el ápice

cont

ents

con

ten

ts

4 - XEROPHILIA • Special Issue No. 8.2 - November 2015 | ISSN 2285-3987T. heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov.

Literature

• Bravo-Hollis, H. & Sánchez-Mejorada, H. (1991b) Las Cactáceas de Mexico Vol. II. UNAM, Mexico City, 404 pp.• Buxbaum, F. & Backeberg, C. (1937) Jahrbuch der Deutschen Kakteen-Gesellschaft (1): 27.• Donati, D. (2003) Revisione Tassonomica del Genere Turbinicarpus Backeb. & Buxb. Bologna, Italia, 35 pp.• Donati, D. & Zanovello, C. (2005) Knowing, understanding, growing Turbinicarpus-Rapicactus. Cactus Trentino

Südtirol, Trento, Italia. 254 pp.• Doweld, A.B. (1998) A phylogenetic outline of the system of classification of the Tribe Cacteae (Cactaceae, Cac-

toideae) 1. System of classification of the subtribes Sclerocactinae – Bгavocactinae – Turbinicaгpinae. Sukkulenty 1(1): 15-30.

• Glass, C. (1997) Guía para la identificación de cactáceas amenazadas de Mexico. CONABIO – CANTE, México. 106 pp.

• Guzmán, U. Arias, S. & Dávila, P. (2003) Catálogo de Cactáceas Mexicanas. UNAM – CONABIO, Mexico City, 316 pp.

• Hernández-Hernández, T., Hernández, H.M., De-Nova, J.A., Puente, R., Eguiarte, L.E. & Magallón, S. (2011) Phylo-genetic relationships on Cactaceae (Caryophyllales, Eudicotyledoneae). American Journal of Botany 98 (1): 44-61.

• Hunt, D. (2006) The New Cactus Lexicon, Vol. I, Text. DH Books, England, 374 pp.• Luthy, J.M. (2002) Further comments on Turbinicarpus and key to species. Cactaceae Ssistematics Initiatives 14:

20-25.• Rzedowski, J. (2005) Vegetación de Mexico, 1era. edición digital. CONABIO, Mexico City, 505 pp.

Etymology: This new species is dedicated to the life and legacy of Dr. Helia Bravo-Hollis, for her great contribution to the knowledge of the Cacta-ceae of Mexico

Distribution and conservation: Few close pop-ulations of this species are known to date, compris-ing less than 500 plants accounted. The habitat of this new plant corresponds to a xerophilous scrub (Rzedowski 2005), associated with some species of cacti, agaves and shrub legumes. The soil in the area is dark limestone, with plenty of rock fractions, where the plants live among. The distribution range of this plant is about 6 km2; the plants inhabit the upper slopes of small hills between 2200 and 2300 m elevation. The main threat to Turbinicarpus he-liae is cattle grazing as the habitat is not suitable for agricultural activities. We propose the conservation status of this species as Endangered, in sight of its narrow distribution and low number plants known throughout its distribution range.

Phenology: Turbinicarpus heliae is an early flow-ering taxon, beginning in late January and extend-ing irregularly into early April, the fructification occurs 6–8 weeks after pollination. No pollinators were observed in field, but damaged flowers by ants were present.

Taxonomic notes: This species is related mor-phologically and geographically to Turbinicarpus pseudomacrochele subsp. minimus, from which it is clearly differentiated because of its longer (30–90 mm) single stems (vs. clumping, 20–60 mm), more numerous spines account in young (16–20) and mature plants (10–18), and the bigger (22 × 24 mm) white flowers with a thin middle pink or magenta

stripe vs. yellow-green (15 × 18 mm).

DiscussionTurbinicarpus heliae extends the known distribution range of the genus Turbinicarpus sensu lato, being the southernmost known species of the genus to now, particularly related to T. pseudomacrochele subsp. minimus, but with slender and longer stems, numerous spine account and white flowers, char-acters not present in the close related allies.

The discovery of additional populations of this endangered species is necessary to improve the knowledge on the biology and distribution of this new interesting plant.

The taxonomic position of this interesting new plant is unclear to now, as recent authors have pro-posed changes on the specific and subspecific sta-tus of the close related taxa; we encourage more morphological and phylogenetic studies to under-stand the relationships between them all. Nomen-clatural changes are needed to update the new findings through molecular data that support the elevation of the generic status of this small group of taxa.

AcknowledgementsTo the Museo de Historia Natural de Tamaulipas,

TAMUX. To the Instituto Tamaulipeco para la Cultura y las

Artes, ITCA, for their support on this work. We are indebted with George Hinton and Eve-

lyn Rios for their comments and reviewing of the manuscript.

We aknowledge specially Dr. Ioana Munteanu from the University of Bucharest, Faculty of Foreign Languages, Department of Classics, for her valu-able help in the revision of the latin grammar.

gre, constrânse în regiunea micropilară, celulele testei sferice.

Etimologie: Aceasta nouă specie este dedicată vieţii şi moştenirii d-nei dr. Helia Bravo-Hollis, marii ei contribuţii pentru cunoaşterea Cactaceae-lor din Mexic.

Distribuţie şi conservare: În prezent sunt cu-noscute puţine populaţii apropiate ale acestei specii, care cuprind mai puţin de 500 de plante. Habitatul acestei noi plante corespunde unui amestec xerofil (Rzedowski 2005), asociat cu unele specii de cactuşi, agave şi legume arborescente. Solul din zonă este un calcar închis la culoare, cu o cantitate mare de spărtură de roci, printre care cresc plantele. Zona de distribuţie a acestei plante este de aproximativ 6 km2, plantele ocupă versanţii superiori ai dealurilor mici între 2.200 şi 2.300 m altitudine. Principala ameninţare pentru Turbinicarpus heliae este păşunatul vitelor, habi-tatul nefiind potrivit pentru activităţi agricole. Pro-punem ca starea de conservare a acestei specii să fie pe cale de dispariţie, ţinând cont de distribuţia restrânsă şi de numărul redus de plante cunoscut în întreaga zonă de distribuţie.

Fenologie: Turbinicarpus heliae este un taxon cu

înflorire timpurie, care începe la sfârşitul lunii ian-uarie şi se extinde neregulat până la începutul lunii aprilie, fructificarea se produce la 6-8 săptămâni după polenizare. Nu au fost observaţi polenizatori în teren, dar s-au observat flori deteriorate de fur-nici.

Note taxonomice: Această specie este le-

gată morfologic şi geografic de Turbinicarpus pseudomacrochele subsp. minimus, de care se diferenţiază clar prin tulpinile mai lungi (30–90 mm) singulare (vs. lăstărite, 20–60 mm), număr mai mare de spini atât la plantele mai tinere (16–

20) cât şi la plantele mature (10–18), şi florile albe mai mari (22 × 24 mm) cu dunga mediană subţire roz sau magenta vs. galben-verde (15 × 18 mm).

DiscuţieTurbinicarpus heliae extinde gama de distribuţie cunoscută a genului Turbinicarpus sensu lato, fi-ind cea mai sudică specie cunoscută în prezent la acest gen, în mod special înrudit cu T. pseudoma-crochele subsp. minimus, dar cu tulpini mai suple şi mai lungi, spini mai numeroşi şi flori albe, ca-racteristici care nu sunt prezente la rudele apropi-ate. Descoperirea unor populaţii suplimentare ale acestei specii pe cale de dispariţie, este necesară pentru a putea îmbunătăţi cunoştintele privind bi-ologia şi distribuţia acestei noi plante interesante.

Pozitia taxonomică a acestei plante noi este neclară în prezent, întrucât autorii recenţi au pro-pus modificări privind statutul specific şi subspe-cific al taxonilor foarte apropiaţi; încurajăm mai multe studii morfologice şi filogenetice pentru a putea înţelege relaţiile dintre toate acestea. Sunt necesare schimbări de nomenclatură pentru a ac-tualiza noile descoperiri prin date moleculare care să sprijine elevarea statutului generic al acestui grup mic de taxoni.

Mulţumiri Museo de Historia Natural de Tamaulipas,

TAMUX. Instituto Tamaulipeco para la Cultura y las Ar-

tes, ITCA, pentru sprijinul lor cu privire la această lucrare.

Le suntem îndatoraţi lui George Hinton şi lui Evelyn Rios pentru comentariile lor şi revizuirea ma-nuscrisului.

Mulţumim în mod special d-nei dr. Ioana Mun-teanu, de la Universitatea din București, Facultatea de limbi străine, Departamentul de Limbi Clasice, pentru valorosul ajutor dat în revizuirea descrierii în limba latină.

• Bravo-Hollis, H. & Sánchez-Mejorada, H. (1991b) Las Cactáceas de Mexico Vol. II. UNAM, Mexico City, 404 pp.

• Buxbaum, F. & Backeberg, C. (1937) Jahrbuch der Deutschen Kakteen-Gesellschaft (1): 27.

• Donati, D. (2003) Revisione Tassonomica del Genere Turbinicarpus Backeb. & Buxb. Bologna, Italia, 35 pp.

• Donati, D. & Zanovello, C. (2005) Knowing, under-standing, growing Turbinicarpus-Rapicactus. Cactus Trentino Südtirol, Trento, Italia. 254 pp.

• Doweld, A.B. (1998) A phylogenetic outline of the system of classification of the Tribe Cacteae (Cac-taceae, Cactoideae) 1. System of classification of the subtribes Sclerocactinae – Bгavocactinae – Turbinicaгpinae. Sukkulenty 1(1): 15-30.

• Glass, C. (1997) Guía para la identificación de cac-

táceas amenazadas de Mexico. CONABIO – CANTE, México. 106 pp.

• Guzmán, U. Arias, S. & Dávila, P. (2003) Catálogo de Cactáceas Mexicanas. UNAM – CONABIO, Mexico City, 316 pp.

• Hernández-Hernández, T., Hernández, H.M., De-Nova, J.A., Puente, R., Eguiarte, L.E. & Magallón, S. (2011) Phylogenetic relationships on Cactaceae (Caryophyllales, Eudicotyledoneae). American Jour-nal of Botany 98 (1): 44-61.

• Hunt, D. (2006) The New Cactus Lexicon, Vol. I, Text. DH Books, England, 374 pp.

• Luthy, J.M. (2002) Further comments on Turbinicar-pus and key to species. Cactaceae Ssistematics Ini-tiatives 14: 20-25.

• Rzedowski, J. (2005) Vegetación de Mexico, 1era. edición digital. CONABIO, Mexico City, 505 pp.

Literatură

acuminado, de color blanco o con una fina franja media rosa a magenta. Ovario ovoide, rojizo, 3-4 mm de largo y 2-3 mm de diámetro, paredes del ovario 1 mm de grosor. Estilo blanco, 10 mm de largo, lóbulos del estigma 5-6, blancos, crenados, 1-1.5 mm de largo. Estambres 60-80, blanco-hial-inos, 8-12 mm de largo, anteras amarillas, 1 mm de largo. Fruto ovoide, 4-5 mm de largo y 3-4 mm de diámetro, color verde seco con manchas púr-puras. Semillas piriformes, 1 × 0.8 mm, negro, con-streñido en la región micropilar y las celdas de la testa globosas.

Etimología: Ésta nueva especie está dedicada a la vida y legado de la Dra. Helia Bravo-Hollis, por su gran contribución al conocimiento de las cactá-ceas de México.

Distribución y conservación: Hasta la fecha solo se conocen unas pocas poblaciones cercanas entre sí, comprendiendo menos de 500 plantas contadas. El hábitat de ésta nueva planta corre-sponde a Matorral xerófilo (Rzedowski 2005), aso-ciadas con algunas especies de cactáceas, agaves y leguminosas arbustivas. El sustrato en el área es oscuro de origen calizo, con importante fracción rocosa en el sitio donde se encuentran las plantas. El rango de distribución de la planta es de aproxi-madamente 6km2; La planta encuentra su hábitat en la parte superior de las pendientes de colinas bajas a una elevación entre 2200 y 2300 msnm. El principal factor de amenaza para el Turbinicarpus heliae es el pastoreo de ganado pues no es adec-uado para actividades agrícolas. Proponemos cat-alogar a ésta especie como amenazada dentro del estatus de conservación, en vista de su estrecha distribución y bajo número de individuos conoci-dos a lo largo de su rango de distribución

Fenología: Turbinicarpus heliae es un taxón de temprana floración, iniciando a finales de enero y extendiéndose irregularmente hasta principios de abril, la fructificación sucede 6-8 semanas después de la polinización. No se observaron polinizadores en campo, pero se notó presencia de flores daña-das por hormigas.

Notas taxonómicas: Ésta especie está relacion-

ada morfológica y geográficamente con Turbinicar-pus pseudomacrochele subsp. minimus, de la que difiere claramente por su tallo simple y alargado (30–90 mm) contra los amacollados (20–60 mm), mayor cantidad de espinas en juveniles (16–20) y plantas adultas (10–18), y su floración mayor (22 × 24 mm) con flores blanco lanceoladas con una franja rosa o magenta contra los verde amarillos de los anteriores (15 × 18 mm).

DiscussionTurbinicarpus heliae extiende la distribución cono-cida del género Turbinicarpus sensu lato, siendo la especie más austral conocida dentro del género hasta ahora, particularmente en relación con T. pseudomacrochele subsp. minimus, pero con tallos más delgados y alargados, espinas más numero-sas y flores blancas, características no presentes en sus relativos cercanos. El descubrimiento de poblaciones adicionales de ésta especie amenaza-da es necesario para acrecentar el acervo sobre el conocimiento de la biología y distribución de ésta nueva e interesante planta.

EL posicionamiento taxonómico de ésta intere-sante especie nueva es incierto hasta ahora, pues recientes autores han propuesto cambios en el estatus específico y subespecífico de los taxones cercanos; Incitamos a la realización de más estu-dios morfológicos y filogenéticos para entender las relaciones entre todos ellos. Cambios de no-menclaturales son necesarios para actualizar los nuevos hallazgos a través de datos moleculares que apoyen la elevación del estado genérico de éste pequeño grupo de taxones.

AgradecimientosA el Museo de Historia Natural de Tamaulipas,

TAMUX.Al Instituto Tamaulipeco para la Cultura y la Ar-

tes ITCA, por el apoyo para ésta obra.Estamos en deuda con el Sr. George Hinton y

Evelyn Ríos por sus comentarios y revisiones del manuscrito.

Damos un agradecimiento especial a la Dra. Ioana Munteanu de la Universidad de Bucharest, Facultad de Lenguas Extranjeras, Departamento de Clásicos, por su valiosa ayuda en la revisión de la gramática latina.

Literatura • Bravo-Hollis, H. & Sánchez-Mejorada, H. (1991b) Las Cactáceas de Mexico Vol. II.

UNAM, Mexico City, 404 pp.

• Buxbaum, F. & Backeberg, C. (1937) Jahrbuch der Deutschen Kakteen-Gesellschaft (1):

27.

• Donati, D. (2003) Revisione Tassonomica del Genere Turbinicarpus Backeb. & Buxb.

Bologna, Italia, 35 pp.

• Donati, D. & Zanovello, C. (2005) Knowing, understanding, growing Turbinicarpus-Rapi-

cactus. Cactus Trentino Südtirol, Trento, Italia. 254 pp.

• Doweld, A.B. (1998) A phylogenetic outline of the system of classification of the Tribe

Cacteae (Cactaceae, Cactoideae) 1. System of classification of the subtribes Sclerocac-

tinae – Bгavocactinae – Turbinicaгpinae. Sukkulenty 1(1): 15-30.

• Glass, C. (1997) Guía para la identificación de cactáceas amenazadas de Mexico. CONA-

BIO – CANTE, México. 106 pp.

• Guzmán, U. Arias, S. & Dávila, P. (2003) Catálogo de Cactáceas Mexicanas. UNAM –

CONABIO, Mexico City, 316 pp.

• Hernández-Hernández, T., Hernández, H.M., De-Nova, J.A., Puente, R., Eguiarte, L.E. &

Magallón, S. (2011) Phylogenetic relationships on Cactaceae (Caryophyllales, Eudicoty-

ledoneae). American Journal of Botany 98 (1): 44-61.

• Hunt, D. (2006) The New Cactus Lexicon, Vol. I, Text. DH Books, England, 374 pp.

• Luthy, J.M. (2002) Further comments on Turbinicarpus and key to species. Cactaceae

Ssistematics Initiatives 14: 20-25.

• Rzedowski, J. (2005) Vegetación de Mexico, 1era. edición digital. CONABIO, Mexico City,

505 pp.cont

ents

cont

ents

5 - XEROPHILIA • Special Issue No. 8.2 - November 2015 | ISSN 2285-3987T. heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov.

FIGURES 1- Turbinicarpus heliae. A. Holotype prior to preser-vation, L. García-Morales 3398 (bar = 10 cm). B. Detail of a flowering adult plant. C. Juvenile seedling showing the spine arrangement.

D. Longitudinal section of a flower (bar = 20 mm). E. Seed side shape and structures (bar = 1 mm). F. Seed shape at micropylar region (bar = 0.5 mm). Photographs: L. J. García-Morales.

FIGURA 1- Turbinicarpus heliae. A. Holotipul înaintea conservării, L. García-Morales 3398 (bar = 10 cm). B. Detaliu al înfloririi unei plante adulte. C. Plantă juvenilă, arătând dispunerea spinilor.

D. Secțiune longitudinală a florii (bar = 20 mm). E. Sămânța din lateral: aspect și structură (bar = 1 mm). F. Sămânța: aspectul zonei micropilului (bar = 0.5 mm). Fotografii: L. J. García-Morales.

FIGURA 1- Turbinicarpus heliae. A. holotipo previa preser-vación, L. García-Morales 3398 (bar = 10 cm). B. Detalle de una planta adulta en floración. C. Plántula juvenil mostrando el arreglo en la espinación.

D. Corte longitudinal de una flor (bar = 20 mm). E. Forma y estructura lateral de la semilla (bar = 1 mm). F. Forma de la región micropilar de la semilla (bar = 0.5 mm). Photographs: L. J. García-Morales.co

nten

tsco

nten

ts

6 - XEROPHILIA • Special Issue No. 8.2 - November 2015 | ISSN 2285-3987T. heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov.

Phot

o by

Cri

stia

n Pé

rez-

Badi

llo.

T. heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov. orroen 6 - XEROPHILIA • Special Issue No. 8.2 - November 2015 | ISSN 2285-3987

FIGURES 2 - Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov., adult and juvenile plants in habitat.

FIGURA 2 - Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov., plantă adultă și plantă juvenilă, în habitat.

FIGURES 2 - Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov., plantas adulta y juvenil en hábitat.

cont

ents

cont

ents

7 - XEROPHILIA • Special Issue No. 8.2 - November 2015 | ISSN 2285-3987T. heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov.

3 4

1 2

Phot

o by

Cri

stia

n Pé

rez-

Badi

llo.

Phot

o by

Cri

stia

n Pé

rez-

Badi

llo.

Phot

o by

Cri

stia

n Pé

rez-

Badi

llo.

T. heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov. 7 - XEROPHILIA • Special Issue No. 8.2 - November 2015 | ISSN 2285-3987orroen

Phot

o by

Cri

stia

n Pé

rez-

Badi

llo.

Phot

o by

Lec

cinu

m J.

Gar

cía-

Mor

ales

.

FIGURES 3Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov., adult plants in habitat.Details: 1 & 2 - Flowering plants in habitat.3 & 4 - The habitat of the species.

FIGURA 3Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov., plante adulte în habitat.Detailii: 1 & 2 - Plante înflorind în habitat.3 & 4 - Habitatul speciei.

FIGURES 3Turbinicarpus heliae García-Mor., Díaz-Salim & Gonz.-Bot., sp. nov., plantas adultas en hábitat.detalles: 1 y 2 - Plantas floreciendo en hábitat 3 y 4 - El hábitat de la especie.

cont

ents

cont

ents

www.xerophilia.roISSN 2285-3987

Xerophilia – Special Issue, No. 8.2 - November 2015