Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
148 Section: Social Sciences
WORK AND FAMILY, TWO IMPORTANT SOURCES OF LIFE SATISFACTION
Felicia Morândău Assist. Prof., PhD, ”Lucian Blaga” University of Sibiu
Abstract:Studies show that marriage and family bring people more satisfaction. Also, work is another dimension of human life, which can‟t be excluded. People worked and created closer groups in all
societies. Probably they will do the same in the future. The difference will be the type of work and the
type of relations. The specialists are talking about new work and new family, and about the “time bind” (Hochschild 1997). How is family-work relationship perceived? There is a conflict between
them? What is the main source of satisfaction: family or work? What are the attitudes toward family
and work? are few questions to which we try to offer an answer using a qualitative study. 25 interviews were conducted with 25-40 years old subjects, married and unmarried, working in services
jobs. The results show that family and work are two important realities. The study participants talk
about family and work, not about family or work. Work and family are successfully combined if people
like what they do at the workplace, have a flexible work schedule and time management abilities. Nevertheless, the place where people say they feel good and calm is at home. Work brings financial
security and family brings emotional security.
Keywords: family-work relationship, family-work conflict, life satisfaction, time bind, time
management
Munca reprezintă un comportament practicat, din cele mai îndepărtate timpuri, ca
răspuns la nevoia de supraviețuire. Dintotdeauna oamenii au desfășurat activități care să le
asigure resursele necesare existenței. Din perspectiva lui Giddens (2010), munca reprezintă
îndeplinirea acelor sarcini care presupun efort fizic și mintal și care au ca finalitate producerea
de servicii şi bunuri necesare nevoilor umane. O definiție mai complexă, și mai utilă pentru
analiza noastră, îi aparține lui Friedman. Pentru acesta munca presupune „ansamblul
acțiunilor pe care omul, într-un scop practic, cu ajutorul creierului său, al mâinilor sale, cu
unelte sau cu mașini, le exercită asupra materiei, acțiuni care, la rândul lor, reacționează
asupra omului, modificându-l‖ (Friedman 1971: 459).
Societățile au evoluat, mijloacele de producție sunt tot mai performante, nevoile, la
rândul lor sunt tot mai numeroase, munca se desfășoară altfel. Pornind de la definiția lui
Friedman, prezentată mai sus, putem spune că și omul este „altfel‖. Munca pe care o
desfășoară îl transformă și îi transformă nevoile și așteptările. Totodată, modifică relațiile cu
cei din jur și redefinește conceptul de familie. Obținerea resursele necesare existenței nu mai
este obiectivul central al tuturor indivizilor și atingerea acestui obiectiv nu asigură obligatoriu
și un nivel ridicat al satisfacției față de viață.
În societățile dezvoltate munca nu mai este înțeleasă doar ca un răspuns la nevoile
economice. Se dezvoltă o funcție non-economică a acesteia. Oamenii lucrează, își doresc un
loc de muncă pentru a se afilia la un grup care contribuie la mersul bun al economiei și,
implicit, al societății. Sunt motivați de un simț al datoriei, de nevoia de a câștiga apreciere din
partea celorlalți, de a se simți împliniți, de a scăpa de plictiseală (Vander Zanden, 1990). Este
în mod special cazul femeilor care percep munca plătită ca pe un mijloc de a se deconecta de
la ritmul activităților casnice, afirmă același autor. Și în cazul bărbaților lucrurile stau
aproximativ la fel. Un studiu realizat de Morce și Weiss (1955), cu mai bine de 50 de ani în
urmă, a ajuns la concluzia că munca le asigură bărbaților din clasa de mijloc un scop și un
sentiment de împlinire. Cercetările mai recente confirmă și acestea faptul că satisfacția față de
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
149 Section: Social Sciences
viață variază în funcție de statusul economic. Astfel, nivelul satisfacției față de viață a
persoanelor care au un loc de muncă (scor 7,3, înregistrat la nivelul statelor din Europa, pe o
scală de la 1 la 10) este foarte apropiat de cel înregistrat în cazul studenților, respectiv 7,5. Un
nivel mult mai scăzut se înregistrează în cazul persoanelor fără un loc de muncă (5,9) sau al
celor care nu au capacitățile necesare pentru a lucra (5,7). Statusul marital influențează și
acesta satisfacția față de viață, cel mai înalt nivel înregistrându-se în cazul cuplurilor,
respectiv cuplurilor cu copii (Eurofound 2012: 19). Mai mult, echilibrul muncă-familie poate
fi asigurat și nu reprezintă o sursă de conflict permanent. Nivelul de satisfacție față de
echilibrul muncă-familie este unul ridicat atunci când membrii familiei nu sunt supuși la
presiuni foarte mari fie în familie, fie la locul de muncă (Eurofound, 2010; Eurofound, 2014).
În ceea ce privește familia, studii recente arată că emanciparea femeii, intrarea pe piața
muncii, nu a erodat, nu a eliminat beneficiile, avantajul de a fi căsătorit și persoanele
căsătorite continuă să fie mai mulțumite de viață, comparativ cu persoanele necăsătorite
(Mikucka, 2016).
Schimbările cele mai evidente apar în cazul persoanelor care au locuri de muncă în
zona serviciilor. Aici nu mai există o delimitare clară între timpul de muncă și timpul alocat
familiei. Cele două tipuri de experiență socială se întrepătrund (Russell Hochschild, 1997) și
uneori intră în conflict (Netemeyer, Boles și McMurrian, 1996). Pe de altă parte, nu mai
vorbim de un model de familie, ci de familia postmodernă care presupune stiluri de viață de
familie variate și structuri familiale diferite, adaptate la nevoile fiecărui individ (Elkind,
1998). Rolurile sunt variabile și trebuie să fie negociate și renegociate permanent. Studiile
arată că atunci când vorbim de conflictul muncă-familie, în cazul bărbaților, profesia
afectează viața de familie, iar în cazul femeilor viața de familie afectează profesia (Izraeli
1993). Cu siguranță aceste influențe există, dar nu creează întotdeauna probleme
insurmontabile ci doar situații noi pentru care se pot găsi strategii de adaptare.
Indiferent de cât de majore sunt schimbările, munca și familia, în variatele lor forme,
rămân două constante ale existenței individului și contribuie semnificativ la nivelul acestuia
de satisfacție față de viață și de fericire. Premisele de la care am pornit în studiul nostru se
referă la faptul că munca și familia (practicarea unei activități economice și existența familiei)
sunt două variabile care influențează pozitiv satisfacția față de viață.
Metodologia cercetării
Scopul studiului este de a analiza relația dintre muncă și familie și modul cum se
raportează tinerii la aceasta. Astfel ne-am propus să culegem informații pornind de la
următoarele întrebări de cercetare: Care este atitudinea față de familie și muncă? Sursele de
satisfacție ale tinerilor vin din zona familială sau profesională? Cum influențează viața de
familie performanța profesională și performanța profesională viața de familie?
Metoda de cercetare folosită este interviul, iar instrumentul, ghidul de interviu
semistructurat. Interviurile au fost aplicate pe un eșantion de intenționalitate, format din 25 de
tineri căsătoriți și necăsătoriți, cu vârsta cuprinsă între 25 și 40 de ani, cu studii superioare, cu
ocupații în zona serviciilor sau cu funcții de conducere. Aceste variabile au fost și criteriile de
selecție a subiecților. Datele au fost culese în perioada ianuarie-februarie 2016, în municipiul
Sibiu. Am optat pentru un studiu calitativ pentru a crea o imagine mai completă asupra
problemei și a lăsa subiecților libertatea să explice și să dezvolte propria perspectivă, să ofere
o imagine mai amplă. În studiile cantitative există riscul focalizării pe o singură dimensiune a
problemei, iar răspunsurile subiecților pot fi influențate de evenimente recente din viața
familială sau profesională.
Rezultatele cercetării
Cu ajutorul analizei de conținut au fost extrase din interviuri acele informații care ne
ajută în descrierea variabilelor incluse în întrebările de cercetare. Rezultatele au fost
structurate pornind de la întrebările de cercetare.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
150 Section: Social Sciences
Atitudinea față de familie. Informațiile oferite de subiecți în cadrul interviurilor au
permis identificarea a două perspective în ceea ce privește raportarea acestora la familie: una
structuralistă și o alta funcționalistă. În primul caz subiecții asociază familia cu structura,
componența acesteia: soț, soție, copii. Subiecții care au vârsta spre 40 de ani includ și bunicii
și alte rude (familia extinsă). Niciun subiect nu subliniază explicit ideea de căsătorie. :
„uniune între un bărbat și o femeie uniți prin iubire…” (CP, căsătorit, 27, F); „două
persoane care trăiesc împreună… inevitabil existența unui copil” (LF, necăsătorit, 26 F).
A doua perspectivă, cea funcționalistă, identificată în răspunsurile subiecților,
subliniază funcțiile familiei. Familia este văzută ca sursă de echilibru și de împlinire. Asigură
individului securitate emoțională prin crearea unui context favorabil emoțiilor pozitive:
liniște, fericire, împlinire, siguranță, protecție, bucurie: „Un grup de oameni care se ajută, se
educă și se cresc unul pe celălalt” (ST, căsătorit, 27 ani, M);„Este locul în care te simți
împlinit și în care te simți...fericit că poți să împarți bucurii și să-ți rezolvi problemele pe care
le întâlnești inevitabil în fiecare zi” (HR, căsătorit, 38, F).Se observă accentul pus, în mod
deosebit, pe una dintre funcțiile familiei și anume securitatea emoțională. Securitatea
economică sau funcția economică a familiei, cândva o funcție esențială, (Murdock, 1949;
Parsons și Bales, 1955) nu este subliniată de niciun subiect. Explicația se poate regăsi în
accesul tuturor membrilor familiei (mai precis al ambilor parteneri) la resurse care le pot
asigura un stil de viață decent și în afara familiei.
Atitudinea față de muncă/profesie. În răspunsurile lor, subiecții pun un accent crescut
pe securitatea financiară pe care o asigură locul de muncă: „Un venit din care pot să-mi
trăiesc o viață decentă … Nu, profesia doar îmi asigură un venit financiar” (IF, necăsătorit,
26 ani, F). În plan secund, munca reprezintă o sursă de împlinire și dezvoltare personală: „A
doua jumătate a vieții tale, prima jumătate fiind familia, a doua jumătate cariera” (SA,
căsătorit, 34 ani, F). În general munca este percepută ca un element care ușurează viața
subiecților, mai ales dacă fac ceea ce le place: „Mi-o face mai bună. Da. Mi-o face mai bună
într-adevăr și... mă dezvoltă. Chiar îmi place ceea ce fac” (HR, căsătorit, 38 ani, F);„Munca
mă ține în permanență în luptă pentru găsirea metodelor de a ne ușura și simplifica viața de
zi cu zi” (MV, căsătorit, 40 ani ,F); „Cred că îmi face viața mai interesantă” (SO, căsătorit,
27 ani, F).
Atunci când a fost pusă în discuție sursa tensiunilor, conflictelor cu care se confruntă
în general, subiecții spun, în cele mai multe cazuri, că locul de muncă reprezintă o sursă de
tensiune și nu familia. Nu sunt însă conflicte serioase: „De multe ori situațiile tensionate apar
din cauza serviciului pentru că trebuie să stau peste program. Soția mea mă înțelege de foarte
multe ori, însă când trebuie să renunțăm la foarte multe planuri devine mai complicat” (ZZ,
căsătorit, 27 ani, M). Majoritatea subiecților nu reclamă existența unor tensiuni sau conflicte
semnificative. Le percep ca fiind situații obișnuite, firești care pot fi soluționate. Atitudinea
pozitivă față de conflict, față de tensiuni reprezintă un prim pas pentru o gestionare eficientă a
acestora.
În toate cazurile ‖acasă‖ este locul unde subiecții declară că se simt mai liniștiți. Chiar
dacă au un loc de muncă unde se simt bine, familia și ‖acasă‖ le asigură o stare de liniște:
„Ambele locuri îmi oferă o stare de liniște. Dar cel mai mult pot spune că o găsesc acasă,
lângă familie” (DI, căsătorit, 38 ani, F);„Acasă sunt cea mai liniștită pentru că îi am pe cei
dragi” (AG, căsătorit, 40, F);„…da, te simți acasă, aici vii și te relaxezi, lași toate problemele
care au decurs în timpul zilei și vii și-ți vezi de problemele personale” (KT, căsătorit, 39 ani,
M).Pornind de la aceste afirmații,există riscul să asociem locul de muncă cu conceptul de
alienare al lui Marx. Nu este însă cazul participanților la studiul nostru. Aceștia nu asociază,
nici indirect, locul de muncă cu o experiență negativă, lipsită de sens. Dimpotrivă, este
percepută ca o activitate necesară și importantă atât economic cât și personal. O parte dintre
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
151 Section: Social Sciences
subiecți văd familia ca fiind locul unde își refac energiile, o zonă de confort, dar care probabil
și-ar pierde această calitate în lipsa provocărilor de la locul de muncă.
Munca și familia ca surse de satisfacție. Subiecții participanți la studiu afirmă că atât
familia cât și munca le aduc satisfacții, îi fac să se simtă împliniți. Cele două experiențe sunt
puse în majoritatea cazurilor împreună, ca două dimensiuni complementare și nicidecum în
contradicție: „pot să zic că sunt împlinită deoarece am o profesie pe care mi-am dorit-o și pe
care o exersez în prezent cât și o familie pe care mi-am dorit-o și care este o familie
frumoasă cu care mă mândresc” (CD, căsătorit, 27 ani, F). Importanța acordată familiei,
respectiv muncii, poate varia în funcție de vârstă, dar, în ansamblu, ambele sunt percepute ca
fiind semnificative: „Toate sunt importante în viață la momentul potrivit. Sunt momente în
care familia, crearea unei familii e importantă, sunt momente în care crearea unei profesii
este importantă (NC, căsătorit, 24 ani, F). Lipsa uneia dintre acestea poate reprezenta o sursă
de insatisfacție:„…dar pot să zic parțial (împlinit n.n.) pentru că încă nu am familie.
Probabil după ce o să am familie o să fiu în totalitate (împlinit n.n.)” (HD, necăsătorit, 24 de
ani, M); „Da, din punct de vedere personal, m-ar împlini să fiu căsătorit, să am o familie și
unul sau doi copii” (MB, necăsătorit, 30 ani, M).
Atunci când li s-a cerut subiecților să ierarhizeze cele două surse de satisfacție, pe
locul întâi apare mai frecvent amintită familia„Cred că orice persoană, nu numai o femeie, și
un bărbat, se simte mult mai împlinit atunci când are și copii” (CD, căsătorit, 38 ani, M).
„Familia este mult mai importantă…și cariera normal că e importantă” (CN, căsătorit, 36,
F).
Sentimentul de împlinire, satisfacția față de viață are două componente clare în
viziunea subiecților: cea familială și cea profesională. Cea profesională se leagă în cele mai
multe cazuri de desfășurarea unei activități plăcute, o muncă făcută cu plăcere: „O persoană
împlinită pentru mine înseamnă a avea o viață de familie reușită, copii, iar profesional să
lucrezi în domeniul îndrăgit” (DI, căsătorit, 38 ani, F); „Da pot spune că sunt împlinită din
acest punct de vedere, iar existența copiilor mei nu mă afectează cu nimic, din contră ei îmi
dau energie și putere pentru muncă” (AG, căsătorit, 40 ani, F). Afirmațiile subiecților se
încadrează în viziunea prezentată de studiile din domeniu, conform cărora munca și familia
cresc sentimentul de satisfacție față de viață (Eurostat, 2012; Mikucka, 2016). Nu se observă
diferențe semnificative în funcție de sex. Atât persoanele de sex feminin cât și persoanele de
sex masculin pun accent atât pe muncă cât și pe familie.
Participanții la studiu identifică o serie de beneficii importante, complementare, atunci
când fac referire la familie respectiv la muncă. Subliniind beneficiile familiei, aceasta este
văzută ca un factor de echilibru și stabilitate, sursă de satisfacție și împlinire, de bună-
dispoziție, de liniște sufletească, sprijin, și atunci când este vorba de viața profesională, o
„bucurie în viață‖: „familia ideală este locul unde te simți iubit și apreciat” (MB, căsătorit,
36 ani, F).
În ceea ce privește beneficiile muncii, din perspectiva subiecților intervievați, aceasta
asigură securitate financiară și posibilitatea de a face ceva ce îți place: „…e bine totuși ca
independența asta (financiară n.n.) să nu însemne și o însingurare… o îndepărtare de grup…
de a avea un… de a-ți forma o pereche, de a avea un partener…cariera nu e totul în viața
asta” (LF, necăsătorit, 26 ani, F).
Atitudinea față de conflictul muncă-familie. La întrebarea dacă există un conflict între
muncă și familie subiecții nu au răspuns pozitiv. Au subliniat faptul că nu este întotdeauna
simplu să fie făcute amândouă, dar există soluții: „Este într-adevăr greu să te împarți între
familie și carieră, dar cu răbdare cred că se pot împăca foarte bine familia și cariera” (CN,
căsătorit, 36 ani, F); „Nu, categoric nu, dimpotrivă familia și copiii te motivează și îți dau
putere de a urca cât mai sus pe scara profesională” (OM, căsătorit, 34 ani, F); „Totuși eu
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
152 Section: Social Sciences
personal sunt pentru familie, pentru căsătorie și cred că de acolo vine puterea și sprijinul de
care avem atâta nevoie” (ZS, căsătorit, 28 ani, F).
În discuțiile pe marginea conflictului muncă-familie subiecții au subliniat și câteva
strategii de gestionarea a acestuia sau elemente care facilitează echilibrul. Printre condițiile
care pot contribui la un echilibru în relația muncă-familie este existența unui program flexibil.
Este un aspect identificat și în alte studii ca fiind foarte important pentru o gestionare cât mai
eficientă a relației muncă familie (Jang, Zippay și Park, 2012). Posibilitatea de a-ți organiza
singur programul poate asigura succesul și la locul de muncă și în familie. De aici derivă o
strategie utilizată de subiecți, care are la bază un bun management al timpului la care se
adaugă o comunicare eficientă cu partenerul. Atunci când aceste ultime abilități lipsesc,
organizațiile pot interveni în dezvoltarea lor ajutându-și astfel angajații să devină mai
performanți nu numai la locul de muncă ci și acasă (Kelly, Moen și Tranby, 2011).
Limitele studiului
Fiind un studiu realizat pe un eșantion nereprezentativ există riscul ca în eșantion să fi
fost incluși numai subiecți cu experiențe de muncă și de familie pozitive. Cu toate acestea,
sunt cazuri care pot fi folosite ca exemple de „bună-practică‖ și care demonstrează că și în
societățile dezvoltate munca și familia sunt compatibile iar relația dintre ele poate fi
gestionată cu succes.
Concluzii
Familia și munca nu sunt percepute ca două realități contradictorii ci, dimpotrivă, ca
două dimensiuni complementare ale existenței, a căror importanță se poate schimba în funcție
de vârstă. Familia este percepută ca un catalizator pentru profesie iar profesia un fundament
pentru familie. Principala sursă de satisfacție a subiecților este familia, fără să excludă munca,
iar acasă este locul unde cei mai mulți subiecți declară că se simt liniștiți.
Nu sunt excluse dificultățile și provocările legate de relația muncă-familie, dar o
atitudine pozitivă față de acestea facilitează menținerea echilibrului. Se poate sublinia faptul
că nu numai la locul de muncă ci și la nivelul vieții de familie devin foarte importante o serie
de competențe transversale cum ar fi: managementul timpului, gestionarea conflictelor,
comunicarea eficientă, abilități de negociere. Sunt competențe care sunt puțin dezvoltate în
mediul familial, unde interacțiunea dintre membrii familiei începe să fie tot mai redusă, dar și
în mediul școlar. Pe lângă aceste competențe un program flexibil și alegerea profesiei
potrivite, adică un loc de muncă în care individul face ceea ce îi place, pot contribui la
rezolvarea conflictului familie-muncă, la menținerea unui echilibru și la creșterea satisfacției
față de viață.
BIBLIOGRAPHY
Elkind, David. 1997. Ties that Stress. New Family Imbalance. London: Harvard University
Press.
Eurofound. 2010. Second European Quality of Life Survey. Family life and Work. disponibil
la: https://www.eurofound.europa.eu/publications/report/2010/quality-of-life-social-
policies/second-european-quality-of-life-survey-family-life-and-work.
Eurofound. 2012. Third European Quality of Life Survey - Quality of life in Europe: Impacts
of the crisis disponibil la:
https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1264
en_0.pdf
Eurofound. 2014. Third European Quality of Life Survey – Quality of life in Europe: Families
in the economic crisis disponibil la:
https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1389
en.pdf
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
153 Section: Social Sciences
Friedman, Georges. 1971. Ce este munca? În Sociologia franceză contemporană coord. Ion
Aluaş şi Ion Drăgan: 459-464. Bucureşti: Editura Politică.
Giddens, Anthony. 2010. Sociologie. Bucureşti: All.
Izraeli, Dafna. N. 1993. Work-family conflict among women and men managers in dual
career couples in Israel. Journal of Social Behaviour and Personality. Vol. 8 (3): 371-388.
Jang, Soo Jung, Allison Zippay, Rhokeun Park. 2012. Family Roles as Moderators of the
Relationship Between Schedule Flexibility and Stress. Journal of Marriage and family.Vol.
74 (4): 897-912.
Kelly, Erin L., Phyllis Moen și Eric Tranby. 2011. Changing Workplaces to Reduce Work-
Family Conflict: Schedule Control in a White-Collar Organization. American Sociological
Review. Vol. 76 (2): 265-290.
Mikucka, Malgorzata. 2016. The Life Satisfaction Advantage of Being Married and Gender
Specialization. Journal of Marriage and Family. 78 (3): 759-779.
Morce, Nancy C., Robert S. Weiss. 1955.The function and meaning of work and the job.
American Sociological Review. Vol. 20 (2): 191-198.
Murdock, George P. 1949. Social Structure. New York: The Macmillan Company.
Netemeyer, Richard G., James S. Boles, and Robert McMurrian. 1996. Development and
Validation of Work–family Conflict and Family–work Conflict Scales. Journal of Applied
Psychology 81 (4):400-410.
Parsons, Talcott și Robert Bales. 1956. Family socialization and interaction process. London:
Routledge.
Russel Hochschild, Arlie. 1997. The Time Bind. When work becomes home and home
becomes work. New York: Macmillan.
Vander Zanden, James. 1990. The Social Experience. New York: McGraw-Hill.