Lucrare diploma ORD PRESED

Aspecte privind procedura specială în cazul ordonanţeipreşedenţiale şi a somaţiei de plată.

________________________________________________________________________

INTRODUCERE

Prezenta lucrare are ca temă Aspecte privind procedura

specială în cazul ordonanţei preşedenţiale şi a somaţiei de

plată. Atât procedura emiterii ordonanţei preşedenţiale cât

şi procedura emiterii somaţiei de plată sunt proceduri

speciale având numeroase caracteristici comune dar şi

anumite diferenţe mai cu seamă în ce priveşte domeniul de

aplicare al celor două proceduri.

Diferenţele dintre cele două proceduri, fără a intra în

detalii urmând ca să desvoltăm aceste aspecte în cuprinsul

lucrării, constau în sfera de reglementare a acestora,

procedura emiterii somaţiei făcând obiectul unui act

normativ special (O.G. nr.5/2001) pe când procedura emiterii

ordonanţei preşedenţiale fiind cuprinsă în codul de

procedură civilă. O.G. nr. 5/2001 cu modificările şi

completările ulterioare este o reglemetare nouă, care la

apariţia ei a fost foarte contestată şi am spune noi greu

acceptată de către practicienii în domeniul juridic, fie ei

avocaţi sau consilieri juridici. Datorită acestui fapt au

fost ridicate faţă de toate articolele din cuprinsul O.G.

nr.5/2001 excepţii de nelegalitate sau chiar de

1


________________________________________________________________________

neconstituţionalitate, care au fost respinse de către Curtea

Constituţională. Chiar si acum unii practicieni preferă să

nu utilizeze această procedură a somaţiei de plată în

litigiile comerciale deoarece având în vedere faptul că prin

emiterea somaţiei de plată nu se soluţionează şi fondul

prblemei, aceasta poate fi contestată cu ocazia executării

silite efectuate în temeiul ordonanţei emise. Un alt aspect

important care deosebeşte cele două proceduri este sfera de

aplicare. Astfel procedura emiterii ordonanţei preşedenţiale

are o sferă mult mai largă de aplicabilitate decât ordonanţa

preşedenţială. Dacă cea de-a doua procedură este folosită în

deopşte în litigiile comerciale, unde recuperarea unor sume

de bani constituie o prioritate pentru comercianţi,

ordonanţa preşedenţială se uziteză în cadrul unor litigii

pentru a se preveni producerea unor pagube iminente sau

pentru luarea unor măsuri urgente.

Aspectele comune ale acestor proceduri speciale, aşa

cum sunt denumite în literarura de specialitete, constau în

celeritatea cu care se soluţionează, în primul rând, şi în

faptul că prin soluţionarea lor nu se rezolvă şi fondul

problemei, părţile litigante având posibilitatea promovării

altor acţiuni în acest sens.

Toate aceste aspecte le vom trata mai pe larg în

cuprinsul prezentei lucrări, fără a putea spune că vom reuşi

să acoperim întrutot problematica pe care aceste două

2


________________________________________________________________________

proceduri speciale, şi anume ordonanţa preşedenţială şi

somaţia de plată, le ridică în practica de zi cu zi.

TITLUL IORDONANŢA PREŞEDENŢIALĂ

CAPITOLUL I

NATURA JURIDICĂ

Conceptul de ordonanţă preşedenţială este folosit în

doctrină şi jurisprudenţă în variate accepţiuni. Astfel

într-o primă accepţiune prin ordonanţă preşedenţială se

3


________________________________________________________________________

desemnează “ansamblul de norme după care se conduc părţile

şi instanţa în soluţionarea unei pricini urgente”1.

Înţeleasă astfel ordonanţa preşedenţială se înfăţişează ca o

procedură specială reglementată de lege în scopul luării

unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. Aceasta este şi

sensul în care o vom prezenta în lucrarea de faţă.

Într-o altă accepţiune, ordonanţa preşedenţială evocă

însuşi actul final şi de dispoziţie prin care instaţa

stauează asupra cererii promovate de partea interesată2. În

acest caz, conceptul de ordonanţă preşedenţială , evocă idea

de act procedural.

Conceptul de ordonanţă preşedenţială este folosit de

asemenea pentru a desemna actul de investire al instanţei în

acele cazuri în care reclamantul invocă o intervenţie

urgentă a justiţiei. În acest sens, în jurisprudenţa noastră

s-a decis că cererea de ordonanţă preşedenţială trebuie să

îndeplinească în mod obligatoriu cel puţin două condiţii

fundamentale şi anume cel al caracterului urgent şi al

aparenţei dreptului.

Noţiunea de ordonanţă preşedenţială s-a impus in

dreptul nostru procesual civil prin forţa tradiţiei. La

origine, această denumire a fost utilizată pentru a sugera

1 C.Crişu, Ordonanţa preşedenţială, editura Academiei , Bucureşti 1976 pag. 92 D.Buia , Curs de drept procesual civil, Proceduri speciale, vol II, Universitatea din Cluj-Napoca, 1985, pagina 16

4


________________________________________________________________________

competenţa exclusivă a presedintelui instanţei de a lua

măsuri vremelnice în cazuri grabnice. Ulterior, datorită

modificărilor aduse Legii organizării judecătoreşti3

competenţa emiterii ordonanţelor preşedenţiale a fost

trecută în competenţa instanţelor colegiale. Astfel portivit

regelemtărilor actuale4 cauzele date în competenţă la prima

instanţă a judecătoriilor, tribunalelor şi a curţilor de

apel se judecă de un singur judecător. Totuşi considerăm că

menţinerea denumirii de ordonanţă preşedenţială se impune a

fi păstrată în continuare în legislaţie, chiar dacă

competenţa în privinţa organului emitent s-a modificat,

deoarece astfel se poate deosebi această instituţie de alte

ordonanţe ce pot fi pronunţate de către judecători în cursul

judecăţii.

Cum am arătat şi in introducerea la prezenta lucrare

instituţia ordonanţei preşedenţiale este reglementată în

art. 581 – 582 din codul de procedura civilă text ce

alcătuieşte primul capitol din cartea a VI-a a codului

intitulat Proceduri speciale.

Importanţa instituţiei decurge din natura măsurilor ce

pot fi luate de către judecător, dar mai ales din eficienţa

deosebită a procedurii instituite în acest scop. Legea a

3 Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, publicată în M.Of. nr.259 nr. din 30 septembrie 1997;4 Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în M.Of. nr.827 nr. din 13 septembrie 2005;

5


________________________________________________________________________

creat un mijloc procedural rapid şi ce e mai important

lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri privizorii în

cazuri de urgenţă.

Scopul ordonanţei preşedenţilae este acela de a preveni

pierderea unui drept care s-ar păgubi prin întărziere, de a

evita producerea unei daune iminente ce nu s–ar putea repara

şi de a înlatura eventualele piedici ivite în cursul

executării silite. Este evident că asemenea măsuri şi o

intervenţie atât de promptă a instanţelor judecătoreşti nu

se poate realiza în cadrul unei proceduri de drept comun,

datorită formalităţilor procedurale care se pot ivi cu

această ocazie, ci numai în cadrul unei proceduri speciale

operative cum este cea a ordonanţei preşedenţiale. De aceea

legea stabileste principiul potrivit căruia cererea de

ordonanţă preşedenţială se poate soluţiona şi fără citatrea

părţilor. În acelşi timp legea permite ca executarea

ordonanţei să se facă fără somaţie sau trecerea vreunui

termen.

Rolol ordonanţei preşedenţiale nu a scăzut în perioada

scursă de la introducerea acestei reglementări ci dimpotrivă

s-a amplificat continuu având o aplicare în cele mai diverse

şi variate materii ale dreptului, inclusiv în materia

dreptului comercial. Este fără îndoială faptul că ordonanţa

preşedenţială poate evita adeseori declanşarea ulterioară a

unui litigiu asupra fondului dreptului. Este ceea ce se

6


________________________________________________________________________

întâmplă atunci când partea împotriva căruia s-a luat o

măsură îşi dă seama de justeţea acesteia şi de netemeinicia

unei acţiuni pe care ar putea-o exercita cu privire la

fondul dreptului.

Datorită utilităţii sale practice ordonanţa

preşedenţială se înfăţisează ca una din instituţiile

judiciare la care cetăţenii recurg în mod frecvent, chiar

dacă este o procedură specială, şi în cele mai diferite

ramuri ale dreptului. Adeseori ordonanţa preşedenţială este

folosită în materie locativă, în materia raporturilor de

vecinătate, în litigii comerciale, sau în luarea unor măsuri

vremelnice pe parcursul derulării proceselor de divorţ.

CAPITOLUL II

CONDIŢII DE ADMISIBILITATE ALE ORDONANŢEIPREŞEDENŢIALE

Deşi o procedura specială, ordonanţa preşedenţială se

înfăţisează ca şi un mijloc procedural ce întruneşte toate

condiţiile unei acţiuni civile. O atare acţiune are însă şi

unele caracteristici specifice, determinate de însuşi

caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe acestă

cale. Având în vedere aceste aspecte cererea de ordonanţă

preşedenţială trebuie să îndeplinească pentru a fi

admisibilă, atât condiţiile generale necesare pentru

7


________________________________________________________________________

exercitarea oricărei acţiuni cât şi cele speciale, specifice

acesteia.

Nu ne oprim pentru a prezenta care sunt condiţiile

generale de exercitare a acţiunilor civile deoarece nu face

obiectul prezentei lucrări, urmând a prezenta pe larg

condiţiile specifice necesare pentru admiterea cererii de

ordonanţă preşedenţială.

Totuşi arătăm că cerinţa referitoare la afirmarea unui

drept perzintă o serie de particularităţi motiv pentru care

îl vom analiza separat.

Problema afirmări unui drept subiectiv, în cazul

ordonanţelor preşedenţiale, nu se mai pune. Aceasta ar

determina transformarea acestor cereri în veritabile acţiuni

de drept comun, motiv pentru care ar avea de suferit tocmai

aspectul de celeritate cu care se soluţionează aceste

litigii.

Cercetarea fondului este incompatibilă cu natura şi

caracterul acestei acţiuni, deşi jurisprudenţa admite că

instanţa are posibilitatea de a cerceta, în cadrul

procedurii ordonanţei preşedenţiale, de partea cui este

aparenţa dreptului. Această problemă este însă strîns legată

de problema neprejudicierii fondului în cadrul cererii de

ordonanţă preşedenţială.

8


________________________________________________________________________

În ce priveşte condiţiile specifice pe care trebuie să

le îndeplinească cererile de ordonanţă preşedenţială, în

literatura de specialitate au existat două opinii.

Într-o primă opinie5 se arată că specific pentru

ordonanţele preşedenţiale sunt două caracteristici, cele

privind urgenţa cu care se soluţionează aceste cereri şi

nerezolvarea fondului cauzei.

Opinia, împărţită de majoritatea autorilor la care

subscriem şi noi, este aceea că ordonanţa preşedenţială este

cercetată în raport cu următoarele trei condiţii de

admisibilitate: urgenţa, măsura ordonată de instanţă să fie

vremelnică şi măsura luată să nu prejudicieze fondul

cauzei.6

Jurisprudenţa a făcut şi ea referire la condiţiile

generale şi speciale de admisibilitate ale cererilor de

ordonanţă preşedenţială. Astfel, printr-o soluţie de speţă,

instanţa supremă a decis că cererea de ordonanţă

preşedenţială trebuie să îndeplinească două condiţii

fundamentale şi anume urgenţa şi aparenţa dreptului.

Este adevărat însă că cerinţele necesare pentru

exercitarea acţiunii civile trebuie să fie întrunite şi în

momentul pronunţării hotărârii. Astfel, de pildă, urgenţa ne5 C. Crişu – Ordonanţa preşedenţială, Editura Academica, Bucureşti , pg.316 V.M.Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă volII, pag. 491-494; G.Boroi, D. Rădulescu pag. 314 – 316; I. Leş Comentariile codului de procedură civilă, editura All Beck, Bucureşti, 2001pag. 454

9


________________________________________________________________________

apare ca o condiţie ce trebuie justificată de reclamant atât

pentru exercitarea cererii, cât şi pentru pronunţarea

ordonanţei7. În cele ce urmează vom prezenta mai pe larg

cele trei elemente speciale ce trebuie să le întrunească

cererea de ordonanţă preşedenţială.

2.1 URGENŢA

Urgenţa constituie o cerinţă esenţială a ordonanţei

preşedenţiale, fapt ce explică şi enunţarea ei expresă de

art. 581 alin (1) teza unu Cod procedură civilă8. Legea fără

să defineasă conceptul de urgenţă, indică doar situaţiile ce

pot face necesară şi posibilă o intervenţie a justiţiei,

respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin

întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea

repara, înlăturarea piedicilor apărute cu ocazia executării

silite.

În primele două situaţii, instanţa are posibilitatea de

a aprecia în mod concret asupra urgenţei. Unii autori

consideră că pe lângă aceste condiţii se mai poate considera

că există urgenţă ori de câte ori păstrarea unui drept sau

7 I. Leş opera citată pag. 454 8 art. 581 alin (1) C. proc. civ. “Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice……”

10


________________________________________________________________________

prevenirea unei pagube iminente nu s-ar putea realiza în mod

adecvat pe calea unei acţiuni pe dreptul comun9.

Criteriile pe baza căruia se pot aprecia asupra

urgenţei sunt în mod natural de natură obiectivă. Instanţa

urmează să aprecieze de la caz la caz asupra acestei

cerinţe. Este de subliniat însă faptul că aprecierea nu

trebuie să fie una in abstracto ci una in concreto, adică la

o estimare adaptată la împrejurările particulare ale

fiecărei cauze în parte.

În principiu, criteriile particulare sunt irelevante

sub aspectul urgenţei impuse de dispoziţiile art. 581 Cod.

proc. civ10. O atare soluţie este una logică, pe

considerentul că simplele motive de ordin moral nu pot

legitima prin ele însele intervenţia justiţiei.

Legislaţia noastră cunoaste însă şi unele cazuri când

urgenţa este prezumată. Astfel potrivit art. 6132 cod proc.

civ „instnţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin

ordonanţă preşedenţială, măsuri vremelnice cu privire la

încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întrţinere,

la alocaţia pentru copii şi la folosinrea locuinţei”. De

asemenea potrivit art. 28011 cod proc. civ. instanţa de apel

9 I.Leş opera citată, pagina 455 10 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Căile de atac şiproceurilespeciale, vol II, pag. 116.11 Art. 280 alin (1) Cererea de suspendarea executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei deapel.

11


________________________________________________________________________

este îndreptăţită să dispună suspendarea executării

vremelnice.

În toate situaţiile mai sus prezentate urgenţa se

prezumă, iar ordonanţa preşedenţială se pronunţă în baza

unei dispoziţii exprese a legii.

Doctrina a fost confruntată însă şi cu problema de a

cunoaşte dacă urgenţa se prezumă sau ea trebuie dovedită în

ipoteza în care ordonanţa este solicitată pentru înlaturarea

piedicilor invite în cursul executarii silite.

În legătura cu această problemă instanţa supremă a

promovat punctul de vedere potrivit căruia în împrejurarea

analizată urgenţa rezultă în mod obiectiv din necesitatea de

a înlesni executarea cât mai grabnică a hotărârilor rămase

definitive. Printr-o altă decizie s-a statuat că elementul

urgenţei este necesar a se constata în cazurile când se cere

a se da ordonanţă preşedenţială pentru păstrarea unui drept

care s-ar păgubi prin întârziere, dar nu şi atunci când se

cere înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi la executare, scopul

urmărit de lege fiind de a asigura imediata executare a

titularilor, exercitându-si întarzierile şi cheltuielile.

Soluţia promovată de jursprudenţă este una normală şi

împărtăşită şi de către autori de marcă.

Astfel în literatura de specialitate, opinia unanimă

este că urgenţa, ca o condiţie de admisibilitate a

ordonanţei preşedenţiale nu trebuie confundată cu

12


________________________________________________________________________

celeritatea12. Într–adevăr celeritatea este o caracteristică

a unor cauze de a fi soluţionate mai repede în raport cu

alte categori de litigii. La o atare situaţie se referă

reglementările speciale în unele situaţii concrete. Astfel

potrivit art. 320 alin(1) cod proc civ „contestaţia în

anulare se judecă de urgenţă şi cu precădere”, iar potrivit

art. 674 alin(3) cod proc civ „cererile posesorii se judecă

de urgenţă şi cu precădere”.

În toate situaţiile mai sus prezentate, exemplificativ,

legea are în vedere necesitatea soluţionării litigiului în

regim de urgenţă. Drept urmare chiar dacă legea foloseşte

termenul de urgenţă acesta are semnificaţia de celeritate,

rapiditate, iar nu de condiţie necesară pentru exercitarea

şi admiterea cererii ca şi în cazul ordonanţei

preşedenţiale. Spre deosebire de situaţiile mai sus

enumerate, urgenţa la care se referă art. 581 alin (1) cod

proc civ are o altă conotaţie, şi anume aceea de condiţie

specială ce ţine de însăşi natura ordonanţei preşedenţiale.

Delimitarea necesară dintre urgenţă şi celeritate este

sugerată şi de alte texte de lege decât cele mai sus

prezentate chiar şi de texte legale care reglementează

ordonanţe preşedenţiale. Astfel în cazul recursului13 ca şi

cale de atac împotriva ordonanţei preşedenţiale textul de

12 I.Leş, Proceduri speciale reglementate în Codul de procedura civilă, pag. 2513 art. 582 alin (3) cod proc civ

13


________________________________________________________________________

lege arată că „Recursul se judecă de urgenţă, şi cu

precădere, cu citarea părţilor”.

Urgenţa ca si condiţie de admisibilitate a cererii de

ordonaţă preşedenţială nu exclude celeritatea procedurii de

judecare a acesteia. Nu numai recursul se judecă cu

celeritate. Deşi nu este expres reglementat în codul de

procedură civilă, întreaga procedură a ordonanţei

preşedenţiale se judecă cu celeritate. De altfel această

procedură de judecată se prezumă, deoarece chiar scopul

ordonanţei preşedenţiale este acela de a permite luarea unor

măsuri în cazuri grabnice. Prin urmare urgenţa prevăzută de

către art. 581 alin (1) cod proc civ nu exclude, ci

presupune celeritatea în soluţionarea cauzei.

Condiţia urgenţei trebuie să existe de la momentul

sesizării instanţei şi până la pronunţarea ordonanţei

preşedenţiale de către aceasta. Ori de câte ori se constată

pe parcursul judecări cererii de ordonanţă preşedenţială că

această condiţie specială nu mai există, admiterea cererii

nu mai are nici o justificare. Totodată urgenţa trebuie să

existe şi pe parcursul soluţionării căilor de atac, aceasta

deoarece dacă până la promovarea căi de atac sau pe

parcursul judecării lui dispare urgenţa atunci nu mai este

necesară luarea sau menţinerea unei măsuri vremelnice

dispuse printr-o ordonanţă preşedenţială.

14


________________________________________________________________________

Împărtăşim opinia14 potrivit căreia problemele enunţate

mai sus nu pot fi soluţionate în general ci doar în funcţie

de împrejurările concrete ale fiecărei cauze.

Demonstrarea existenţei urgenţei, în toate fazele

procesuale ale emiterii ordonanţei preşedenţiale, cade în

sarcina recurentului, prin mijloace de probă adecvate.

2.2. NEPREJUDICIEREA FONDULUI CAUZEI.

Neprejudicierea fondului cauzei reprezintă o condiţie

specifică de admisibilitate a ordonanţei preşedenţiale cu un

conţinut complex care a ridicat şi ridică multe probleme în

literatura de specialitate şi în practică.

Această condiţie este determinată de însuşi caracterul

provizoriu al măsurilor ce se pot ordona de către instanţă

în condiţiile art. 581 cod proc civ.

De aceea cu ocazia judecării unei cereri de ordonanţă

preşedenţială, judecătorul nu are de cercetat fondul

litigului dintre părţi. O atare realitate nu trebuie să

conducă însă la concluzia că pe calea ordonanţei

preşedenţiale s–ar putea lua o măsură arbitrară15.

14 C. Crişu opera citată, paginile 37 – 38 15 I. Leş opera citată pag. 457

15


________________________________________________________________________

Dimpotrivă, doctrina16 şi jurisprudenţa sunt unanim în

a recunoaşte judecătorului dreptul de a realiza un examen al

cauzei, spre a stabili de partea cui este aparenţa

dreptului.

Cu toate acestea un examen sumar al litigiului este

permis de lege şi chiar indispensabil, atât pentru a se

stabili competenţa instanţei de a soluţiona cereea de

ordonaţă preşedenţială, cât şi pentru ca judecătorul să

poată aprecia care dintre părţile litigante are în favoarea

sa aparenţa unei situaţii juridice legale şi justifică un

interes legitim pentru a menţine o anumită stare de fapt sau

de drept.

CAPITOLUL III.

SESIZAREA INSTANŢEI ŞI

PROCEDURA DE JUDECATĂ.

3.1. Sesizarea instanţei16 I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, edituta Servot – Sat, 2000 vol III, pag 29; V.M.Ciobanu Tratat teoretic şi practic de procedură civilă vol II, pag 493 – 494; G. Boroi şi D. Rădulescu, opera citată pag. 815

16


________________________________________________________________________

Sesizarea instanţei se realizează prin formularea unei

cereri de către persoana interesată. În lipsa unor

dispoziţii derogatorii de la dreptul comun privitoare la

aceste dispoziţii, cerere de ordonanţă preşedenţială va

trebui să cuprindă elementele17 generale cerute de către

codul de procedura civilă, şi anume numele, domiciliul sau

reşedinţa părţilor ori, pentru persoanlele juridice

denumirea şi seiul lor şi după caz numărul de îmatriculare

în registrul comerţului sau de înscriere în registrul

persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă

reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul

ales în România, unde urmează să i se facă toate

comunicările privind procesul; numele şi calitatea celui

care reprezintă în proces, iar în cazul reprezentării prin

avocat, numele acestuia şi sediul profesional; arătarea

măsurii ce urmează a fi luată prin ordonanţă; arătarea

motivelor pe care se întemeiază cererea; arătarea dovezilor

de care înţelege a se folosi reclamantul pentru dovedirea

pretenţiilor şi semnătura acestuia. Totodată, considerăm că

trebuie arătate şi temeiul juridic al cererii chiar dacă

aceasta este întotdeauna art. 581 cod proc civ.

Dreptul de a sesiza instanţa cu o cerere de ordonanţă

preşedenţială revine părţii interesate în păstrarea unui

17 art. 112 Cod proc civ.

17


________________________________________________________________________

drept care s-ar păgubi prin întârziere, în prevenirea unei

pagube iminente ce s-ar putea repara sau în înlăturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite.

Cererea de ordonanţă preşedenţială se poate promova şi

de către procuror în temeiul dispoziţiilor de principiu ale

art. 45 cod proc civ. Introducerea cererii de ordonanţă

preşedenţială introdus de către procuror este şi ea limitată

la luarea unor măsuri vremelnice.

Un mod special de sesizare îl constituie referatul

executorului judecătoresc prin care instanţa este

înştiinţată despre ivirea unor piedici survenite cu prilejul

executării.

Codul de procedură civilă nu limitează folosirea

cererii reconvenţionale la anumite materii. Aşa fiind, s-ar

putea susţine că ea este admisibilă şi în cadrul procedurii

ordonanţei preşedenţiale. Totuşi specificul ordonanţei

preşedenţiale nu poate fi ignorat, căci în cadrul acestei

proceduri se iau doar măsuri vremelnice în cazuri grabnice,

nerezolvându-se fondul problemei.

În considerarea unei atare particularităţi se susţine

că în cadrul procedurii ordonanţei preşedenţiale acţiunea

reconvenţională este admisibilă numai dacă prin intermediul

ei se urmăreşte luarea unor măsuri vremelnice18. Dacă prin

18 I. Deleanu, tratat de procedură civilă, Editura servo Sat, 2000, vol.III, pag. 34

18


________________________________________________________________________

cererea reconvenţională se urmăreşte valorificarea unui

drept propriu, şi nu luarea unei măsuri vremelnice, acţiunea

reconvenţională este inadmisibilă. Această soluţie se impune

datorită faptului că, valorificarea unui drept propriu pe

calea acţiunii reconvenţionale ar contraveni chiar

procedurii reglementate de art 581 – 582 Cod prod civ.

Acţiunea reconvenţională se judecă odată cu cererea

principală potrivit regulilor de procedură generală

stabilite în acest sens. În principal instanţa nu poate

dispune disjungerea celor doauă cerei căci prin ele se

urmăreşte luare unor măsuri privizorii în cazuri grabnice şi

se întemeiază adeseori pe acelaşi fapt. Asupra ambelor

cereri instanţa se va pronunţa printr–o singură ordonanţă,

hotărârea urmând să cuprindă soluţii cu privire la cererea

principaş, dar şi la cea reconvenţională.

O problemă care s–a pus deja şi în jurisprudenţă este

aceea a compatibilităţii formelor de participare a terţilor

în procesul civil cu procedura ordonanţei preşedenţiale. Se

impune a se arăta încă de la început faptul că, în

principiu, chemarea în judecată a altor persoane şi arătarea

titularului dreptului nu sunt compatibile cu procedura

ordonanţei preşedenţiale. Întradevăr chemarea în judecată a

altor persoane constituie o veritabilă acţiune în cadrul

căreia se urmăreşte valorificarea unui drept subiectiv. De

19


________________________________________________________________________

asemenea, cererea privind arătarea titularului dreptului se

poate exercita numai în cadrul unor acţiuni reale.

În ce priveşte admisibilitatea cererii de intervenţie

voluntară în cadrul procedurii ordonanţei preşedenţiale,

trebuie să distingem între intervenţia în interesul uneia

dintre părţi şi intervenţia în interes propriu sau

principală. Intervenţia în interesul uneia dintre părţi este

în principiu admisibilă, dar ea este condiţionată în mod

firesc de justificarea unui interes legitim al terţului.

Întreaga activitate procesuală a terţului va fi limitată la

discutarea necesităţii luării unei măsuri vremelnice.

Referitor la admisibilitatea cererii de intervenţie

principală, literatura de specialitate a apreciat că orice

persoană poate interveni în cadrul procedurii ordonanţei

preşedenţiale dacă prin aceasta se impietează aspura

soluţionării urgente a cererii principale19. În acest

context s-a remarcat că ordonanţa preşedenţială are

caracterul unei cereri de chemare în judecată care se

rezolvă cu citarea părţilor, asigurându–se prin aceasta

dreptul la apărare şi la contradictorialitate20.

Unii autori21 consideră că intervenţia principală are o

aplicabilitate limitată în cadrul procedurii preşedenţiale,

opinie împărtăşită şi de către noi. În cadrul procedurii

19 C. Crişu opera citată pag. 209 – 210 20 I. Deleanu Opera citată, vol III, pag. 3421 I. Leş opera citată, pag. 464

20


________________________________________________________________________

ordonanţei preşedenţiale nu se poate valorifica un drept

propriu, ci este permisă doar luarea unor măsuri vremelnice

în cazuri grabnice. Ori intervenţia în interes propriu prin

care se urmăreşte realizarea unui drept propriu nu este

compatibilă cu natura specială a ordonanţei preşedenţiale.

Pentru aceste considerente trebuie considerată ca fiind

inadmisibilă şi cererea de chenare în garanţie în cazul

procedurii ordonanţei preşedenţiale22. O atare soluţie se

impune întrucăt chemarea în garanţie vizează exclusiv fondul

dreptului, în timp ce ordonanţa preşedenţială are ca

obiectiv doar luarea unor măsuri vremelnice.

3.2 Procedura de judecată.

Sediul materiei îl constituie prevederile art. 581 alin

(3) teza I unde se arată că „Ordonanţa va putea fi dată şi

fără citarea părţilor, şi chiar atunci când există judecată

aspura fondului”.

Din acest text de lege se desprinde concluzia că

instanţa are posibilitatea de a aprecia asupra necesităţii

citării părţilor. Aceasta este o procedură specială faţă de

cea generală, unde este reglementată obligativitatea citării

părţilor.

22 C. Crişu opera citată pag 210 – 211

21


________________________________________________________________________

Dar şi în cazul ordonanţei preşedenţiale soluţionarea

acesteia fără citarea părţilor trebuie să fie o măsură

excepţională şi ea urmează să fie motivată de către

instanţă. Exigenţele principiului contradictorialităţii

impune ca orice cerere care se adresează instanţelor

judecătoreşti să fie soluţionate cu citarea părţilor.

Această regulă trebuie să fie aplicată pa cât posibil şi în

cazul ordonanţei preşedenţiale. În unele cazuri însă fapta

prejudiciabilă are un caracter atât de grav şi de urgent,

încât se impune soluţionarea ei cât mai grabnică, de aceea

legiuitorul a dat posibiliatea judecării şi fără citarea

părţilor, în practică existând posibiliatea stabilirii unui

termen de judecată chiar şi în ziua depunerii cererii.

Măsura judecării fără citarea părţilor se poate adopta

şi in cazul în care există pornit litigiu asupra fondului

dreptului.

În cazul în care se dispune însă citarea părţilor nu

este necesară respectarea termenului prevăzut de art. 89

alin (1)23 cod proc civ pentru înmânarea citaţiei. Soluţia

se întemeiază pe prevederile tezei a II-a din articolul mai

sus citat unde se arată că termenul de înmânare a citaţiei

pentru pricini urgente poate fi mai mic de 5 zile.

23 art. 89alin (1) – Citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânatăpărţilor cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. Înpricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.

22


________________________________________________________________________

Raţiuni similare conduc şi la aprecierea faptului că

prevederile art 1141 alin (2)24 cod proc civ nu sunt

aplicabile în cazul ordonanţei preşedenţiale, mai cu seamă

în cazul citării părţilor într-un termen mai mic de 5 zile,

când este imposibil aplicarea lui. Considerăm că în toate

cazurile în care instanţa a dispus citarea părţilor,

soliţionarea cererii de ordonanţă preşedenţială nu poate fi

făcută în cazul neîndeplinirii ei. Unii autori25 arată că

instanţa are posibilitatea de a renunţa la citarea părţilor,

drept urmare putând soluţiona cererea şi în cazul

neîndeplinirii procedurii de citare. Nu împărtăşim această

opinie, deoarece astfel, instanţa in mod arbitral poate

renunţa la procedura de citare, pentru a nu ţine seamă pe

prevederile art. 89 alin (1) cod proc civ. Considerăm că

odată stabilit modul de soluţionare a cererii, în ceea ce

priveşte citarea sau nu a părţilor, instanţa nu mai poate

schimba procedura de judecată.

Caracterul urgent al procedurii ordonanţei conduce la

concluzia potrivit căreia instanţa nu este obligată să

dispună comunicarea cererii de chemare în judecată şi a

24 Art. 114 alin (2) – Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citaţia, copii de pe cerere şi de pe înscrisuri, punându – i – se în vedere obligatia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stability pentru judecată.25 I Leş – opera citată pag. 465

23


________________________________________________________________________

acetlor doveditoare depuse în vederea dovedirii acesteia, de

către reclamant.

Ordonanţa preşedenţială pronunţată va fi însă

comunicată părţilor ori de câte ori cererea a fost

soluţionată fără citarea părţilor.

Judecata se desfăşoară cu respectarea regulilor de

drept comun. Instanţa va urmări respectarea tuturor

regulilor privitoare la administrarea probatoriului,

rezolvarea excepţiilor de procedură, la suspendarea şi

perimarea procesului precum şi la deliberarea şi la

pronunţarea soluţiei finale.

Competenţa instanţei de judecată este reglementată prin

prevederile art. 581 alin (2)26 cod proc civi. Potrivit

acestui text de lege „Cererea de ordonanţă preşedenţială se

va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra

fondului dreptului”. Prin urmare, pentru stabilirea

competenţei instanţei trebuie să se ţină seamă de regulile

de drept comun privitoare la soliţionarea litigiului pe

fond. Acest text de lege este reglementarea generală în

cazul stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a

pronunţa ordonanţe speciale. Totuşi există si excepţii de la

regula consacrată prin actul normativ mai sus citat. Astfel

în cazul cererilor de suspendare vremelnică a executării

26 alin (2) la art. 581 a fost introdusă prinmodificările aduse codului de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993.

24


________________________________________________________________________

unei sentinţe judecătoreşti cererea se poate face odată cu

apelul sau pe tot parcursul judecării acesteia27. În atare

situaţie instanţa competentă pentru a soluţiona o astfel de

cerere şi pentru a pronunţa ordonanţa preşedenţială în acest

sens este instanţa competentă a judeca apelul potrivit art

280 alin (5) „Până la dezlegarea cererii de suspendare,

aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă

preşedenţială, chiar înaintea sosirii dosarului, cu

respectarea cerinţelor prevăzute la alin(4)”.

Un moment important în desfăşurarea judecăţii îl

reprezinţă şi prima zi de înfăţişare. Până în acest moment

procesual reclamantul are posibilitatea de a transforma

cererea de ordonanţă preşedenţială într-o acţiune pe dreptul

comun. Această transformare poate avea loc, pe tot parcursul

judecării ordonanţei preşedenţiale, cu acordul tacit sau

expres al pârâtului.

În ipoteza în care o atare transformare are loc la

primul termen la care pârâtul lipseşte, instanţa are

obligaţia să comunice pârâtului o atare modificare, punânu-i

în vedere că are posibilitatea de a depune întâmpinare cu

cel puţin cinci zile înainte de termenul de judecată.

Această comunicare este necesară pentru a-i da posibilitatea

pârâtului pentru a-si pregăti apărarea având în vedere

schimbarea intervenită.

27 Art. 280 alin (1) cod procedura civilă

25


________________________________________________________________________

Transformarea cererii de ordonanţă preşdenţială în

acţiune pe dreptul comun se poate face doar cu respectarea

prevederilor art. 132 cod proc civ28. Drept urmare instanţa

nu poate schimba din oficiu cadrul actului de sesizare,

respectiv din cerere de ordonanţă preşedenţială în acţiune

pe dreptul comun.

În cadrul procedurii de soliţionare a cererii de

ordonanţă preşedenţială pot fi invocate şi excepţii de

procedură. Acestea se soluţionează cu respectarea

principiilor dreptului comun în materie.

În materie de probaţiune nu există dispoziţii

restrictive, astfel că pot fi folosite orice mijloace de

dovadă admise de lege, ce pot fi utile cauzei. Totuşi în

literatura de specialitate s-a subliniat de unii autori că

nu sunt admisibile toate mijloacele de dovadă, căci ne aflăm

în prezenţa unei aparenţe de drept ce „se stabileşte cu o

aparenţă de dovezi”29.

Dacă, în pricipiu, sunt admisibile toate mijloacele de

probă în cadrul procedurii ordonanţei preşedenţiale, totuşi

nu se poate face abstracţie în totalitate de la caracterul

special al unei atare proceduri. Aşa fiind ni se pare firesc28 art 132 alin (1) cod proc civ La prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.29 C. GR. Zotta, Procedura de refere, editura R. Cioflec, Bucureşti, 1946, pag 224

26


________________________________________________________________________

ca instanţa să manifeste o atenţie sporită pentru a nu

administra probe de natură a epuiza însuşi fondul problemei.

Actul final şi de dispoziţie al instanţei poartă, în

această materie, denumirea de ordonanţă. Cu tot caracterul

special al procedurii de judecată reglemnata prin

dispoziţiile art. 581 – 582 cod proc civ ordonanţă trebuie

să fie pronunţată cu respectarea regulilor de drept comun.

Prin urmare, ordonanţă preşedenţială trebuie să îmbrace

forma scrisă şi sa cuprindă toate elementele unei sentinţe

judecătoreşti.

În privinţa considerentelor, instanţa trebuie să acorde

importanţa cuvenită pentru a motiva şi urgenţa ce justifică

adoptatrea unei măsuri vremelnice. Totodată, considerăm că

nu numai aspectul de urgentă trebuie motivat de către

instanţă, ci şi celelalte două elemente componente ale

admisibilităţii cererii de ordonaţă preşedenţială. Astfel

dispozitivul ordonanţei preşedenţiale va trebui să includă

şi menţiuni cu privire la modul de executare, respectiv dacă

urmărirea se va face fără somaţie sau fără trecerea unui

termen. În lipsa unor asemenea menţiuni ordonanţa se va

executa după regulile dreptului comun.

Prin ordonanţă instanţa, la cererea pârţilor, poate

statua şi asupra cheltuielilor de judecată datorate de către

părţi. Dacă în cadrul unei acţiuni ulterioare, pe dreptul

comun, pârâtul căzut în pretenţii şi obligat prin ordonanţă

27


________________________________________________________________________

preşedenţială are căstig de cauză, el poate să-şi recupereze

toate cheltuielile făcute. Această soluţie rezultă din

faptul că prin hotărârea pronunţată asupra fondului

problemei s-au rezolvat în mod definitiv raporturile dintre

părţi.

De asemenea mai sunt consacrate unele reguli

particulare şi în ce priveşte pronunţarea şi motivarea

ordonanţei preşedenţiale, iar aceste norme sunt determinate

tot de caracterul urgent al ordonanţei. Astfel potrivit art

581 alin (3) amânarea pronunţării ordonanţei preşedenţiale

poate fi făcută doar cu cel mult 24 de ore spre deosebire de

regula30 generală consacrată de cod proc civ care este de

şapte zile.

Tot ca regulă specială, faţă de cea generală consacrată

de cod proc civ este şi cea cu privire la motivarea

ordonanţei. Astfel potrivit art. 581 alin (3) ordonanţa

preşedenţială se motivează în 48 de ore de la pronunţare

spre deosebire de sentinţele judecătoreşti care se motivează

în termen de 30 de zile de la pronunţare31.

Ordonanţa pronunţată de instanţă competentă prezintă

trei trăsături esenţiale şi anume vremelnicia măsurii luate,

30 art. 260 alin (1) cod proc civ. Dacă instanţa nu poate hotărâ de îndată, pronunţarea se va amâna pentru un termen pe care preşedintele îlva anunţa şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.31 Art. 264 alin (1) cod proc civ, astfel cum a fost modificat prin artI pct 581 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art I pct 37 din Legea nr. 219/2005.

28


________________________________________________________________________

puterea executorie şi puterea relativă a lucrului judecat.

Vremelnicia măsurii luate reprezintă chiar o condiţie a

ordonanţei preşedenţiale.

Necesitatea unor măsuri provizorii în cazuri grabnice

justifică şi caracterul executoriu al ordonanţei. Un atare

efect este recunoscut ordonanţei chiar în momentul

pronunţării ei. În acest sens sunt semnificative prevederile

art 581 alin (4) cod proc civ text care declară ordonanţa ca

fiind „vremelnică şi executorie”. Ordonanţa preşedenţială

poate fi executată fără să fie necesară investirea ei cu

formulă executorie.

În funcţie de circumstanţele cauzei, instanţa poate

dispune ca executarea să se facă fără somaţie sau fără

trecerea vreunui termen.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale

ordonanţei preşedenţiale vizează autoritatea de lucru

judecat. Autoritatea de lucru judecat nu poate rezulta decât

dintr-o hotărâre prin care s-a soluţionat litigiul în

fond32. În acest sens, problema autorităţii lucrului judecat

trebuie analizată sub un dublu aspect, respectiv atât în

raport cu o acţiune de drept comun cât şi cu privire la o a

doua cerere de ordonanţă.

32 I. Leş Principii şi instituţii de drept procesual civil, vol II pag. 100

29


________________________________________________________________________

Vis a vis de primul aspect problema trebuie cercetată

în considerarea caracterului special al ordonanţei

preşedenţiale. În cadrul acestei proceduri se adoptă doar

măsuri vremelnice, fără a se statua însă asupra fondului

dreptului subiectiv. Datorită acestei împrejurări atât

doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat, în mod constant,

că ordonanţa preşedenţială nu constituie autoritate de lucru

judecat faţă de o acţiune pe dreptul comun. În schimb,

hotărârea pronunţată asupra fondului dreptului dobândeşte

autoritatea de lucru judecat faţă de o cerere ulterioară de

ordonanţă preşedenţială. Prin hotărârea pronunţată asupra

fondului pot fi menţinute, modificate sau desfiinţate

măsurile încuvinţate prin ordonanţa preşedenţială.

În schimb ordonanţa preşedenţială are o putere de lucru

judecat relativ în raport cu o altă cerere de ordonanţă

preşedenţială33. Întradevăr, dacă împrejurările de fapt care

au legitimat luarea măsurii provizorii nu mai subzistă,

ordonanţa preşedenţială îşi pierde eficacitatea. De data

aceasta, partea interesată poate solicita pronunţarea unei

noi ordonanţe prin care să se modifice măsura luată în

raport cu noile împrejurări de fapt ce au intervenit. Într-o

asemenea situaţie nu se mai poate admite excepţia

referitoare la autoritatea de lucru judecat. Dacă însă cea

de-a doua cerere de ordonantă preşedenţială se întemeiază

33 C.Crişu opera citată, pag. 63

30


________________________________________________________________________

exclusiv pe existenţa unor dovezi noi, puterea lucrului

judecat face inadmisibilă admiterea ei34.

3.3 Căile de atac.

Împotriva ordonanţei preşedenţiale se poate exercita

numai calea extraordinară de atac a recursului sediul

materiei fiind reglementat în art. 582 cod proc civ. Codul

de procedură civilă în care este reglementată calea de atac

împotriva ordonanţei preşedenţiale conţine unele norme

derogatorii de la dreptul comun în materia căilor de acat.

Prima derogare se referă la durata termenului de

recurs, spre deosebire de dreptul comun35 unde este de 15

zile, în cazul ordonanţei ea are o durată mult mai scurtă,

respectiv de 5 zile36.

O a doua derogare vizează momentul din care începe să

curgă termenul de recurs. Potrivit art 582 alin (1) teza a 2

34 I Leş Comentariile codului de procedură civilă, editura All Beck, 2001, vol II, pag. 469. 35 Art. 301 cod proc civ. Astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1091 din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art I pct. 47 din Legea nr. 219/2005.36 Art. 582 alin(1) teza I “Ordonanţa este supusă recursului în teren de 5 zile de la pronunţare…”, astfel cum a fost modificat prin art I pct214 din OUG 138/2000

31


________________________________________________________________________

„... de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi

de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor”. Momentul

de la care începe să curcă termenul de promovare a recusului

este reprezentat de pronunţarea sau comunicarea ordonanţei

şi este determinat de modul de soluţionare: cu sau fără

citarea părţilor. Aşadar momentul curgerii termenului de

recurs nu este determinat în niciun mod, ca şi în cazul

reglementării generale, de prezenţa părţilor în instanţă.

Soluţiile adoptate de către legiuitor au avut la bază

caracterul urgent al procedurii, dar şi necesitatea

garantării dreptului la apărare al părţilor.

Recursul se judecă, potrivit art 582 alin (2) cod proc

civ „... de urgenţă şi cu precădere...” faţă de alte cauze.

Dispoziţia aceasta este destinată pentru a conserva

caracterul de urgenţă al ordonanţei preşedenţiale şi în faza

recursului.

În materia căilor extraordinare de atac, codul de

procedura civilă, nu conţine referiri speciale cu privire la

ordonaţa preşedenţială. Totuşi art 582 alin (4) cod proc civ

dispune că „Împotriva executării ordonanţei preşedenţiale se

poate face contestaţie”. Dar textul deşi foloseşte conceptul

de contestaţie are în vedere mijlocul procedural al

contestaţiei la executare37. Soluţia rezultă chiar din modul

de formulare al textului menţionat care în prima sa parte

37 I Leş opera citată vol II, pag.474

32


________________________________________________________________________

vizează faza „executării” ordonanţei. Aşa find se pune

problema admisibilităţii căilor extraordinare de atac şi în

această materie.

În mod neîndoilenic, calea extraordinară a contestaţiei

în anulare poate fi exercitată şi împotriva ordonanţei

preşedenţiale aceasta având toate atributele unei vritabile

hotărâri judecâtoreşti.

De asemenea, împotriva ordonanţei preşedenţiale este

posibilă chiar şi exercitarea unui recurs în interesul

legii.

Singura cale extraordinară inadmisibilă în cazul

ordonanţei preşedenţiale este calea revizuirii. Această cale

este inadmisibilă deoarece, revizuirea este o cale

extraordinară de rectractare care se îndreaptă împotriva

hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează fondul

cauzei. Cum ordonanţa nu face parte din categoria

hotărârilor de fond o atare cale de atac nu este admisibilă

împotriva lor.

33


________________________________________________________________________

T I T L U L II

SOMAŢIA DE PLATĂ

CAPITOLUL I

NATURA JURIDICĂ

Actul normativ în materia somaţiei de plată este

constituit de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 295/2002, ulterior din nou

modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

142/2002 şi, în sfârşit, prin art. IV din Legea nr. 195/2004

care a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

58/2003, privind modificarea şi completarea Codului de

procedură civlă.

Procedura somaţiei de plată este una specială,

caracterizată, în principal, prin celeritate.

Relativ recent s-a susţinut că exercitarea acţiunii ce

are ca obiect emiterea somaţiei de plată presupune, în

prealabil, o obligaţie de a face din partea reclamantului şi

o obligaţie de a da din partea pârâtului.

Apreciem că enumerarea făcută de legiuitor38,

respectiv „servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”, nu

este de natură a exclude aplicarea procedurii somaţiei de38 la finalul art.1 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001

34


________________________________________________________________________

plată în cazul contractului de împrumut, astfel cum se

susţine, întrucât împrumutătorul pretinde de la împrumutat,

pe lângă obligaţia de restituire, şi o prestaţie oarecare în

schimbul transferării proprietăţii lucrului împrumutat,

prestaţie ce constă, de regulă, într-o dobândă.Prin

prestaţie în sensul legii se înţelege o obligaţie, fie

aceasta de „a da” sau „a face”.Ceea ce este esenţial este ca

obiectul prestaţiei debitorului să fie acela de a plăti o

sumă de bani, ca obligaţie corelativă prestaţiei

creditorului.

Prin urmare, obiectul somaţiei de plată îl reprezintă

plata unei sume de bani ca rezultat al răspunderii

contractuale, procedura somaţiei de plată fiind inadmisibilă

în cazul răspunderii delictuale şi admisibilă în toate

situaţiile de răspundere contractuală când obligaţia

debitorului constă în plata unei sume de bani, obligaţie ce

trebuie să rezulte dintr-un înscris însuşit de părţi prin

semnătură, ori în alt mod admis de lege.

În comparaţie cu procedura ordonanţei preşedenţiale

unde se are în vedere pentru emiterea ordonanţei doar

aparenţa dreptului, în cazul somaţiei de plată putem spune

că se face o cercetare mai aprofundată a fondului dreptului

pretins de către reclamant.Astfel acţiunea pentru a fi

admisibilă trebuie întemeiată pe un contract saau orice alt

înscris din care să rezulte fără echivoc obligaţiile

35


________________________________________________________________________

pârâtului faţă de debitor, acte fără de care o astfel de

cerere esteinadmisibilă. Totuşi spre deosebire de o acţiune

pe dreptul comun, în pretenţii sau obligaţia de a face, unde

pentru soluţionarea cauzei sunt obligatorii prezentarea

actelor pe care se bazează pretenţiile reclamantuuli

instanţa mai cercetează şi valabilitatea acestora. Tocmai

pentru acest motiv, în cazul existenţei oricărui dubiu cu

privire la legalitatea încheierii actelor pe care se bazează

pretenţiile recalmantului instanţa va urma să respingă

cererea de emitere a somaţiei de plată.

Deci putem considera că procedura somaţiei de plată

este o procedură specială, deoarece pentru soluţionarea ei

nu se cercetează toate problemele legate de fondul

dreptului, motiv pentru care, ca şi în cazul ordonanţei

preşedenţiale, după epuizarea acestei proceduri indiferent

de soluţia dispusă – admiterea sau respingerea cererii

somaţiei de plată – oricare dintre partea nemulţumită poate

porni un litigiu pe dreptul comun care să aibe ca obiect

aceleaşi pretenţii care au format obiectul cererii de

emitere a somaţiei de plată.

Tot datorită faptului că este considerată o procedură

specială, chiar dacă emiterea somaţiei de plată este făcută

de către o persoană juridică împotriva altei persoane

juridice nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile

36


________________________________________________________________________

solicitate în mod expres de prevederile art. 7201 cod

procedură civilă, ca şi în cazul litigiilor comerciale.

CAPITOLUL II

CONDIŢIILE DE ADMISIBILITATE A CERERII DE EMITERE

A SOMAŢIEI DE PLATĂ

37


________________________________________________________________________

În art.1 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001, se

face referire la condiţiile de admisibilitate a cererii de

emitere a somaţiei de plată, specificându-se că: „Procedura

somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în

scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a

creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă

obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin

contract constatat printr-un înscris ori determinate

potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit

de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care

atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor

servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Astfel, pentru admiterea cererii trebuie îndeplinite,

cumulativ, următoarele condiţii:

a) creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă;

Certitudinea şi lichiditatea creanţei sunt chestiuni

care nu necesită discuţii suplimentare de vreme ce însuşi

Codul de procedură civilă, în art.379 alin.3-4 le defineşte:

„Creanţa certă este aceea a cărei existenţă

rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte,

chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de

dânsul.

Creanţa este lichidă atunci când ea este

determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este

38


________________________________________________________________________

determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor

acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute

de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale

sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar

dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită

socoteală”.

Creanţa devine exigibilă în ziua imediat următoare

datei stabilite ca fiind scadenţa de plată.

b) să fie vorba de obligaţii de plată a unor sume de

bani;

Dacă acea creanţă este referitoare la orice alt fel de

bunuri, fie ele chiar fungibile, debitorul nu poate fi

obligat la plata ei pe calea somaţiei de plată.

c) obligaţiile să fie asumate prin contract constatat

printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut,

regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin

semnătură ori în alt mod admis de lege;

Pentru pronunţarea unei ordonanţe care să conţină

somaţia de plată este necesară existenţa unui act scris care

să dovedească „identitatea” creanţei şi care să fie însuşit

de debitor (de altfel, tocmai această însuşire prezintă

relevanţă – drept condiţie de admisibilitate a cererii -,

deoarece necesitatea înscrisului este inclusă în prima

condiţie, fără un înscris instanţa neputând verifica

certitudinea creanţei). Simpla negare de către debitor a

39


________________________________________________________________________

dreptului creditorului, fie în ceea ce priveşte executarea

obligaţiei de plată (dar o plată nerecunoscută de către

creditor, întrucât, altfel, s-ar aplica dispoziţiile art.5

din ordonanţa Guvernului nr.5/2001, privind închiderea

dosarului) duce la respingerea cererii întrucât, în caz

contrar, s-ar ajunge la o cercetare asupra fondului.

d) înscrisul să ateste drepturi şi obligaţii privind

executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte

prestaţii.

Aceasta presupune, în prealabil, o obligaţie de a face

din partea reclamantului şi o obligaţie de a da (a transmite

proprietatea asupra sumei de bani, reprezentând preţul

prestaţie, serviciului sau lucrării) din parte

pârâtului.Textul este clar şi nu lasă loc la

interpretări.Dacă s-ar admite posibilitatea extinderii

exercitării acestei acţiuni şi în alte cazuri decât cele

privind executarea anumitor servicii, lucrări sau prestaţii,

s-ar ajunge la eludarea dispoziţiilor privind timbrajul la

valoare, conform Legii nr.146/1997, ceea ce este de

neconceput, legiuitorul neputând legitima printr-o normă

încălcarea altei norme. De aceea, în opinia noastră, nu pot

face obiectul acestor cereri restituiri de împrumuturi.

Este de înţeles o asemenea limitare, din partea

legiuitorului, întrucât intenţia sa a fost aceea de a uşura, printr-o

procedură rapidă şi puţin costisitoare, indiferent de valoarea

40


________________________________________________________________________

obiectului, situaţia celor care au executat deja servicii, lucrări sau prestaţii

şi a căror activitate ar putea fi afectată ireversibil de lipsa de lichidităţi.

Neîndeplinirea uneia dintre aceste condiţii duce la

respingerea cererii, creditorul fiind în drept să se

adreseze pe calea dreptului comun, deoarece ordonanţa nu are

autoritate de lucru judecat, nesoluţionând, aşadar, fondul

cauzei.

Ordonanţa de admitere în parte sau în totalitate a

cererii creditorului nu se regăseşte în niciunul din

cazurile prevăzute de Codul de procedură civilă39, unde se

precizează că sunt definitive:

-hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii,

fără drept de apel;

-hotărârile date în primă instanţă care nu au fost

atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, daca judecata

acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau

anulată;

-hotărârile date în apel;

-orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot

fi atacate cu apel.

Acest ultim punct are în vedere hotărâri care nu mai

pot fi atacate cu apel, iar nu cele despre care legiuitorul

a prevăzut expres căile de atac, căi de atac deosebite de

dreptul comun, în cazul anulării ca netimbrată sau

39 Art.377 –Cod procedură civilă

41


________________________________________________________________________

insuficient timbrată a cererii, hotărârea este definitivă

dacă obiectul pretins este de până la 1 miliard, indiferent

de materie, civilă sau comercială.

Astfel fiind, ordonanţa conţinând somaţia de plată a

debitorului nu este definitivă. Ea va deveni definitivă şi

irevocabilă, în acelaşi timp, prin expirarea termenului de

promovare a cererii în anulare ori prin admiterea sau

respingerea acesteia.

O altă chestiune este cea legată de executarea silită a

obligaţiei de plată câtă vreme s-a dat un termen în acest

sens. Când în urma examinării se constată că pretenţiile

creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa

care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi

termenul de plată.

Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici

nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt

termen potrivit înţelegerii părţilor.

În cazul creanţelor reprezentând obligaţii de plată a

cotelor din cheltuielile comune faţă de asociaţiile de

proprietari sau locatari, precum şi a cheltuielilor de

întreţinere ce revin persoanelor fizice corespunzătoare

suprafeţelor locative pe care le folosesc ca locuinţe,

judecătorul, la cererea debitorului, va putea, prin

derogare40, să dispună stabilirea unui termen de plată ori

40 de la dispoziţiile art. 6 alin.3 din OG nr.5/2001

42


________________________________________________________________________

eşalonarea plăţii, ţinând seama de motivele temeinice

invocate de debitor în ceea ce priveşte posibilităţile

efective de plată.

La cererea creditorului, sau, după caz, ordonanţa

împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare, care

a fost însă respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin

nerecuperare ori prin respingerea recursului, va fi investită cu

formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de

procedură civilă. Astfel investită, ordonanţa constituie titlu

executoriu care se eliberează creditorului. De remarcat este

faptul că, deşi recursul, cale de atac împotriva hotărârii

pronunţate în cererea în anulare, a fost înlăturat41, iar

prin această hotărâre, indiferent de soluţia pronunţată,

este irevocabilă.

Deci, conform acestor prevederi, odată rămasă

irevocabilă şi investită cu formulă executorie, ordonanţa

poate fi pusă in executare. Dar termenul dat de judecător,

cel de 10 şi 30 de zile sau cel de plată eşalonată, în cazul

obligaţiilor de întreţinere ale proprietarilor sau

locatarilor, nu are caracterul unui termen de graţie42, termen

până la care debitorul poate fi executat silit. Şi în acest

caz, o creanţă fostă certă, lichidă şi exigibilă, deoarece

emiţând somaţia de plată, instanţa a constatat aceste

41 prin Legea nr. 195/200442 conform art. 1101 din Codul civil

43


________________________________________________________________________

condiţii de admisibilitate a cererii, nu a devenit una

neexigibilă. Deşi ideea apare ca fiind una cu condiţii

literale, ne este nici pe departe aşa, ea ridicând serioase

controverse în practică.

În consecinţa există două soluţii.

1.Una presupune investirea cu formulă executorie,

încuviinţarea executării silite şi punerea în executare a

titlului în puterea pe care i s-a conferit43 de titlu

executoriu, fără a distinge şi fără a ţine seama de acel

termen de graţie, norma fiind una specială, care derogă de

la norma generală din Codul de procedură civilă, în sensul

că deşi s-a prelungit scadenţa, odată ce legiuitorul a

prevăzut ca este executorie, creanţa poate fi executată

imediat ce hotărârea a rămas irevocabilă. Soluţia nu poate

fi admisă întrucât, în acest caz, dispoziţiile privind

termenul şi eşalonarea nu şi-ar mai găsi aplicarea, iar o

eventuală contestaţie la executare, cu această motivaţie,

este pe deplin admisibilă.

În ceea ce priveşte investirea cu formulă executorie, chiar

dacă textul prevede că ordonanţa este titlu executoriu,

considerăm că investirea este necesară, pe de o parte pentru

că astfel se verifică dacă nu cumva s-a implinit termenul de

prescripţie a executării silite, caz în care ordonanţa şi-a

pierdut forţe executorie, iar cererea de investire va fi

43 în art. 9 alin.2 din OG nr.5/2001

44


________________________________________________________________________

respinsă, cu această motivare, iar pe de altă parte, de

vreme ce hotărârile, care conţin obligaţii ce pot fi aduse

la îndeplinire pe calea executării silite, se investesc cu

formulă executorie, cu unele excepţii prevăzute expres, prin

care s-a dorit înlăturarea acestei formalităţi.

2.Cea de-a doua soluţie, pe care o considerăm

judicioasă, este următoarea: după rămânerea irevocabilă a

ordonanţei de admitere, în parte sau în totalitate, a

cererii, instanţa va dispune investirea cu formulă

executorie, cu exceptia cazurilor în care a intervenit

prescripţia executării sau în care cererea este facută de o

altă persoană decât creditorul sau mandatarul său, şi

încuviinţarea executării silite, neputând respinge asemenea

cereri. Executorul judecătoresc însă nu va putea declanşa

procedurile de executare silită dacă nu a expirat termenul

de graţie, dat de judecător, deoarece „nicio urmărire asupra

bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru

o creanţă certă, lichidă şi exigibilă44”, ori, creanţa nu

mai este exigibilă, „cand print-o hotărâre s-a dat un termen

de plată, executarea nu se poate face până la sosirea acelui

termen45”.

44 art. 379 –Cod procedură civilă45 art. 381 –Cod procedură civilă

45


________________________________________________________________________

CAPITOLUL III

SESIZAREA INSTANŢEI ŞI

PROCEDURA DE JUDECATĂ.

3.1 Sesizarea instanţei.

46


________________________________________________________________________

Sesizarea instanţei se realizează prin formularea unei

cereri de către persoana interesată. Cererea de chemare în

judecată trebuie să cuprindă potrivit reglementărilor în

materie46 numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi

sediul creditorului; numele şi domiciliul debitorului

persoană fizică, iar în cazul debitorului personă juridică,

cererea va cuprinde denumirea şi sediul, precum şi, după

caz, numărul certificatului de îmatriculare în registrul

comerţului sau în registrul persoanelor juridice, codul

fiscal şi contul bancar; sumele solicitate cu titlu de

debit, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de plată,

perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia

făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea

datoriei. La cerere se anexează contractul sau orice alt

înscris din care rezultă creanţa reclamantului.

Cererea împreună cu toate actele doveditoare se depune

în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru

instanţă.

Referitor la competenţa instanţei care judecă emiterea

somaţiei de plată, de la apariţia O.G. nr. 5/2001 şi până în

prezent aceasta a suferit unele modificări, în acest sens.

Astfel anterior apariţiei Legii nr. 195/2004, competenţa

stabilită de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 era în sensul

46 art 23 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată

47


________________________________________________________________________

soluţionării de către judecătorie a cererilor de emitere a

somaţiei de plată în materie civilă şi de către tribunal a

celor în materie comercială.

Cererile, indiferent de valoarea obiectului acestora,

se depun la judecătorie în cazul celor formulate în materie

civilă şi la tribunal în cazul celor formulate în materie

comercială 47.

Competenţa era astfel stabilită, dat fiindcă

reglementările din Codul de procedură civilă, aşa cum era

acesta înainte de modificarea adusă de Ordonanţa de urgenţă

a Guvernului nr. 58/2003, prevedeau că „procesele şi cererile în

materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde lei

inclusiv, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este

neevaluabil în bani” se judecau, în primă instanţă, de către

tribunal. Prin modificarea adusă de Ordonanţa de urgenţă a

guvernului nr. 58/2003 Codului de procedură civilă, s-a

stabilit că doar „procesele si cererile în materie comercială al căror obiect

este neevaluabil în bani” sunt de competenţa tribunalului, astfel

că litigiile comerciale al căror obiect este evaluabil în

bani şi nu depăşeşte 1 miliard se judecă de judecătorii.

În aceste condiţii, între data intrării în vigoare a

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 şi data

intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004, cererile de

emitere a somaţiei de plată în materie comercială, al căror

47 art.2 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001

48


________________________________________________________________________

obiect nu depăşea valoarea de 1 miliard , se judecau de

către tribunal, în timp ce fondul cauzei respective se

judeca de către judecătorie. Mai mult, deşi tribunalul

soluţiona cererea de emitere a somatiei de plată în materie

comercială al cărei obiect nu depăşea valoarea de 1 miliard,

cererea în anularea acestei somaţii de plată se judeca de

judecătorie.

Această necorelare a dispoziţiilor legale, care stârnea

chiar ilaritate –o hotîrâre pronunţată de tribunal era

verificată ulterior, intr-o cale de atac, de judecătorie, a

fost înlăturată odată cu intrarea în vigoare a Legii

195/2004, care, a dispus că toate cererile privind somaţia de plată sunt

în căderea instanţei competente să judece fondul cauzei, în primă instanţă,

astfel a fost elaborată, în cazul somaţiei de plată, o normă

consecventă competenţei stabilite pentru judecata de fond.

Soluţionarea cererilor în materia somaţiei de plată se

face în complet de un judecător, potrivit prevederilor art 2

ali. (2) din Ordonanţa guvernului nr. 5/2001, cu

modificările şi completările ulterioare.

Codul de procedură civilă nu limitează folosirea

cererii reconvenţionale la anumite materii. Aşa fiind, s-ar

putea susţine că ea este admisibilă şi în cadrul procedurii

somaţiei de plată. Totuşi specificul somaţiei de plată nu

poate fi ignorat, având în vedere că nu sunt epuizate toate

cercetările referitoare la fondul problemei.

49


________________________________________________________________________

În considerarea unei atare particularităţi se susţine

că în cadrul procedurii somaţiei de plată acţiunea

reconvenţională este admisibilă. Acţiunea reconvenţională se

judecă odată cu cererea principală potrivit regulilor de

procedură generală stabilite în acest sens. În principal

instanţa nu poate dispune disjungerea celor două cereri dacă

retenţiile cerlordouă părţi sunt condiţionate una de

cealaltă. Asupra ambelor cereri instanţa se va pronunţa

printr – o singură somţie, hotărârea urmând să cuprindă

soluţii cu privire la cererea principală, dar şi la cea

reconvenţională.

3.2 Procedura de judecată.

Cererea de emitere a somaţiei de plată se judecă

printr-o procedură urgentă, astfel că dispoziţiile privitoare

la stabilirea termenului de judecată şi la citare se aplică

în consecinţă. Drept urmare, primul termen de judecată se

stabileşte astfel încât, de la data primirii citaţiei,

debitorul să aibă cel puţin 5 zile pentru pregătirea

apărării dar acest termen poate vi şi mai scurt după

aprecierea instanţa48. În atare situaţie pârâtul poate

depune întâmpinarea şi actele doveditoare la primul termen

de înfăţişare.

48 art. 89 alin (1)cod proc civ.

50


________________________________________________________________________

Spre deosebire de ordonanţa preşedenţială, emiterea

somaţiei de plată se va judeca în toate cazurile cu citarea

pârţilor49. Totodată la citaţia trimisă pârâtului se vor

anexa actele pe care se bazează pretenţiile reclamantului

care sunt depuse la dosarul insatnţei. În cazul în care

citarea se face cu nerespectarea celor 5 zile prevăzute la

art 89 alin (1) cod proc civ, atunci pe citaţie se va face

menţiunea că pârâtul poate depune întâmpinarea şi actele

doveditoare la primul termen de înfăţişare50.

Judecătorul are obligaţia de a stărui pentru plata

sumei datorate de debitor ori pentru înteşegerea părţilor

asupra modalităţii de plată. Dacă creditorul primeşte plata

sau se declară mulţumit de întelegerea făcută, judecătorul

va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea

dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilă. Această

încheiere, privind înţelegerea părţilor, asupra plăţii

constituie titlu executoriu.

Chiar şi calea de atac a cererii în anulare are un

termen special, de exercitare, de 10 zile, de la data

înmânării sau comunicării ordonanţei. Anterior, pe lângă

această cale de atac se prevedea şi cea a recursului, care

însă din motive uşor de înţeles, deşi este vorba de o

procedură urgentă, existau două căi de atac, a fost

49 Art. 4 alin 2 din O.G. nr 5/2001 modificată oprin Legea 195/2005.50 Art. 4 alin 4 din O.G. nr 5/2001 modificată oprin Legea 195/2005

51


________________________________________________________________________

înlăturată prin Legea nr. 195/2004, hotărârea dată în

cererea în anulare, indiferent de soluţia admiterii sau

respingerii, fiind irevocabilă.

Hotărârea pronunţată în cererea de emitere a somaţiei

de plată poartă numele de ordonanţă, iar nu sentinţă

(astfel, cuvintele apărute înaintea dispozitivului sunt ”În

numele legii, Ordonă”, iar nu „Hotărăşte”.

Astfel, fiind vorba de o procedură specială, în urma

căreia instanţa pronunţă o ordonanţă, apreciem că sunt

aplicabile dispoziţiile51 din Codul de procedură civilă, în

sensul că amânarea pronunţării nu poate depăşi 24 de ore,

iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la

pronunţare.Dacă s-ar aplica dispoziţiile art.260 alin.1 şi

art.264 alin.1 din Codul de procedură civilă, s-ar încălca

voinţa legiuitorului, în sensul judecării cu celeritate a

cauzei.

Considerăm că nu se poate aborda problema

admisibilităţii procedurii speciale a somaţiei de plată în

materia cererilor având ca obiect restituiri de împrumuturi,

fără a sintetiza opiniile deja exprimate în literatura de

specialitate faţă de acest domeniu.Astfel, s-a arătat că

prevederile în materia procedurii somaţiei de plată nu sunt

susceptibile de a fi aplicate în raporturile de plată între

angajatori şi salariaţi, în ce priveşte cererile în

51 art.581 alin.3 fraza a III-a

52


________________________________________________________________________

pretenţii dintre autorităţile administrative (exceptându-le

pe cele derivate din contracte civile sau comerciale ori din

contracte administrative), cererile specifice contenciosului

administrativ, cererile specifice contenciosului

administrativ, cererile integrate procedurii reorganizării

judiciare şi a falimentului, cererile având ca obiect plata

unor obligaţii fiscale ori cele derivând din săvârşirea de

contravenţii şi nici cererile de plată specifice

raporturilor de familie. Cu privire la acest din urmă aspect

amintim şi opinia potrivit căreia această procedură ar fi

admisibilă inclusiv în materia dreptului familiei. Acest

punct de vedere a fost criticat, pe bună dreptate, pe

argumentul că hotărârea judecătorească prin care s-a

stabilit obligaţia de întreţinere este, în ceea ce priveşte

acest aspect, prin ea însăşi, titlu executoriu.

Pe de altă parte, nu se înscriu în domeniul de aplicare

a acestei proceduri nici obligaţiile care derivă dintr-un

contract individual de muncă.

3.3. Căile de atac

Trebuie remarcat că ordonanţa prin care s-a respins

cererea de emitere a somaţiei de plată este irevocabilă52,

aceasta constituie un caz deosebit în dreptul procesual52 conform art.7 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001

53


________________________________________________________________________

civil, calea de atac existând sau nu în raport de soluţia

pronunţată.

Lipsa oricărei căi de atac în acest caz ridică însă

unele probleme. Este situaţia unor cereri de cheltuieli de

judecată formulate de către debitor, asupra cărora instanţa

a omis să se pronunţe.Fiind o hotărâre irevocabilă, partea

nu se poate prevala de dispoziţiile art.281 alin.1 din Codul

de procedură civilă şi nici de un alt mijloc procesual sau

cale extraordinară de atac; dacă legea nu distinge nici

interpretul nu are dreptul să o facă, în sensul „acordării”

unei căi de atac în ceea ce priveşte cheltuielile de

judecată, când s-a tins în acest sens, s-a prevăzut expres:

este cazul unei hotărâri de divorţ, luându-se act de acordul

părţilor, definitivă şi irevocabilă în ceea ce priveşte

divorţul, dar atacabilă cu apel în ceea ce priveşte numele

dobândit prin căsătorie.

În cazul admiterii cererii de emitere a somaţiei de

plată, în totalitate sau în parte, doar debitorul, aici o

altă deosebire faţă de dreptul comun şi chiar faţă de

procedura prevăzută de art.581 din codul de procedură civilă

are dreptul de a formula cerere în anularea ordonanţei.Este

o cale de atac specifică procedurii somaţiei de plată, iar

hotărârea pronunţată în acest caz este irevocabilă53.

53 conform art.8 alin.4 si 5 din Ordonanţa Guvernului nr.5/2001

54


________________________________________________________________________

Reamintim că, înainte de Legea nr.195/2004, hotărârea era

atacabilă cu recurs.

Legiuitorul are în vedere doar admiterea, în parte sau

în totalitate, şi respingerea cererii de emitere a somaţiei

de plată şi respectiv a cererii în anulare. Cu toate

acestea, credem că în ipoteza anulării, ca netimbrată sau

insuficient timbrată, a cererii, deşi pare ciudat, căile de

atac sunt apelul, respectiv, recursul, în termen de 15 zile,

după cum obligaţia de plată depăşeşte 1 miliard sau este de

până la 1 miliard inclusiv, căi care pot fi exercitate de

oricare parte, spre deosebire de admiterea cererii de

emitere a somaţiei, când cererea în anulare se exercită doar

de debitor.Astfel, în cazul anulării cererii în anulare –

care este în fond o cale de atac, - pot apărea încă una sau

două căi de atac, după caz. Şi aceasta, deoarece cât timp

legea specială nu distinge, se aplică regula generală.

Pentru cererile în vederea somaţiei de plată54, taxa de

timbru este de 34,2 lei Ron. Se pune însă problema care este

taxa de timbru datorată în cazul promovării cererii în

anularea ordonanţei. Altfel spus, este aplicabil, prin

asemănare, textul art.11 alin.1 din Legea nr. 146/1997, care

se referă, exclusiv, la exercitarea apelului sau recursului,

iar, pe de altă parte, dacă legea a prevăzut o taxă fixă

pentru o cerere de emitere a somaţiei de plată, evaluabilă

54 Conform art.3 lit.o din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare

55


________________________________________________________________________

în bani, taxa de timbru în cererea în anulare se va calcula

în raport de această sumă fixă sau la valoare?

Cum nu s-a prevăzut expres care este taxa datorată în

cazul promovării unei asememea căi de atac revine

jurisprudenţei, care nu are un punct de vedere unitar în

această materie, facultatea de a desluşi soluţia, ceea ce nu

este tocmai adecvat într-un stat de drept.

CAPITOLUL V

CONCLUZII. PROPUNERI DE LEGE FERENDA

56


________________________________________________________________________

Pe baza tuturor considerentelor expuse apreciem că se

impun câteva modificări legislative punctuale ale procedurii

somaţiei de plată, care să elimine unele neajunsuri şi care

s-o transforme intr-o procedură atractiva pentru

justiţiabili. În acest sens, formulăm câteva propuneri de

lege ferenda:

1. Competenţa de atribuţiune in soluţionarea

cererii de emitere a ordonanţei in somaţia

de plată să revină în materie civilă

judecătoriei şi în materie comercială

tribunalului, respectiv tribunalului

comercial, indiferent de valoarea

obiectului cererii;

2. Competenţa teritorială în soluţionarea

cererii să revină instanţei domiciliului

creditorului sau instanţei sediului

persoanei juridice creditoare;

3. Să se precizeze ca termenul de plată a

creanţei de către debitor curge de la data

pronunţării sau comunicării ordonanţei

conţinând somaţia de plată, după cum

debitorul a fost sau nu prezent la

comunicare;

4. Prevederea dreptului creditorului de a

ataca şi el cerere în anulare şi recursla

57


________________________________________________________________________

hotărârile pronunţate în cadrul acestei

proceduri, în aceleaşi condiţii ca şi

debitorul;

5. Cererea în anulare se va judeca de

instanţa care a emis ordonanţa de somaţie

de plată, în complet de doi judecători;

6. Oblegativitatea redactării ordonanţei

somaţiei de plată şi a hotărârii prin care

se soluţionează cererea în anulare în

maxim 10 zile şi comunicarea acestora “de

îndată”;

7. Obligativitatea înaintării dosarului de

recurs de îndată ce s-a înregistrat o

cerere în acest sens, fără a se aştepte

expirarea termenului de recurs pentru

toate părţile;

8. Să se prevadă expres ca dispoziţiile art.

720 indice 1 Cod procedură civilă a nu se

aplica.

58


________________________________________________________________________

B I B L I O G R A F I E

1. Constantin Crişu, Ordonanţa preşedenţială, editura

Academiei , Bucureşti 1976

2. D.Buia , Curs de drept procesual civil, Proceduri

speciale, vol II, Universitatea din Cluj-Napoca, 1985, pag.

16

3. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

publicată în M.Of. nr.827 din 13 septembrie 2005

4. V.M.Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură

civilă vol III;

5. I. Leş, Comentariile codului de procedură civilă, editura

All Beck, Bucureşti, 2001,

59


________________________________________________________________________

6. I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil.

Căile de atac şi proceurilespeciale, vol II, pag. 116.

7. I.Leş, Proceduri speciale reglementate în Codul de

procedura civilă

8. I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, edituta Servot –

Sat, 2000 vol III;

9. C. GR. Zotta, Procedura de refere, editura R. Cioflec,

Bucureşti;

10. I. Leş Principii şi instituţii de drept procesual civil;

C U P R I N S

pag.

TITLUL I –ORDONANŢA PREŞEDENŢIALĂ

INTRODUCERE.................................................

.........................1

60


________________________________________________________________________

CAPITOLUL I

Natura

juridică....................................................

.......................3

CAPITOLUL II

Condiţii de admisibilitate ale ordonanţei

preşedenţiale ....................6

2.1.

Urgenţa.....................................................

..................8

2.2. Neprejudicierea fondului

cauzei.....................................12

CAPITOLUL III

Sesizarea instanţei şi procedura de

judecată.................................13

3.1 Sesizarea

instanţei...................................................

....13

3.2. Procedura de

judecată.................................................16

3.3. Căile de

atac........................................................

......24

61


________________________________________________________________________

TITLUL II –SOMAŢIA DE PLATĂ

CAPITOLUL I

Natura

juridică....................................................

......................26

CAPITOLUL II

Condiţiile de admisibilitate a cererii de emitere a

somaţiei de

plată.......................................................

..............29

CAPITOLUL III

Sesizarea instanţei şi procedura de

judecată...............................36

3.1. Sesizarea

instanţei...................................................

.....36

3.2. Procedura de

judecată...................................................3

9

3.3. Căile de

atac........................................................

........41

62


________________________________________________________________________

CAPITOLUL IV

Concluzii. Propuneri de lege

ferenda..........................................44

BIBLIOGRAFIE................................................

.......................46

CUPRINS.....................................................

...........................47

63

Date post:	26-Jan-2023
Category:	Documents
Upload:	uvt-ro
View:	0 times
Download:	0 times

Lucrare diploma ORD PRESED

Documents