N. IORGA

SUFLET SI LUCRUCONFERINTE TINUTE

LA

CURSURILE DE VARA

DE LA

VALENII- DE - MUNTE IN 1936

EDITIA MINISTERULUI MUNCH

BUCUREST I1937

t,

.e

SUFLET SI LUCRUCONFERINTE TINUTE

LA

CURSURILE DE VARADE LA

VALENII-DE-MUNTE IN 1936

EDITIA MINISTERULUI MUNCH

BUCURESTI1937

-

J

-

.

^

I. GENERALITATI

Vreau sA vA vorbesc de legAtura care existA in momentulde fata, legatura care pentru Stat este o primejdie, care pentru civi-lisatie este cea mai mare primejdie si care se poate inlocui cualtà legAturA, de un alt caracter, dintre ceia ce astAzi se numestemuncA si capital. Noi avem i un alt termen pentru muncA,termenul vechiu latin, de lucru", i o sA vorbesc de deosebireadintre lucru i muncA, pentru ca sA vedeti in ce vreme a putut sase introducA acest cuvint de muncA. MuncA" vine din ungureste,dar relatiile noastre cu Ungurii nu sint decit dela o anumita datAinainte. Ungurii au intrat in Ardeal la inceputul secolului al X1I-lea,dar nu se poate admite cd n'a existat ceia ce se numeste astazimuncd" la Romini inainte de anul 1100. Veti vedea de ce lucrul"se chiamd muncA" si, pana azi, la tara, cind intrebi pe cineva :uncle este cutare", nu ti se va spune : este dus la muncA", citi se va spune cd este dus la lucru". Se zice muncA" la cevaincheiat in puterea unei invoieli, a unui contract, e un serviciupe care-I faci cuiva, in schimbul unui avantagiu, un element dezeciuiard.

Avem de considerat deci raporturile dintre ceia ce se numestemuncA si, in aceastA privintA, cuvAntul se poate admite sidintre ceia ce se numeste capital.

Capitalul este inteles in chipul cel maigreit. Se crede ctin notiunea de capital se cuprind numai banii intrebuintati inindustrie, in fabricatie, ceia ce este cu totul fals. $i munca asa-numitului muncitor, prin faptul cd este ceva ingramadit, conservat

intarit prin muncA, i aceasta este capital ; orice intrecere, oricesfortare, din acest motiv, poate fi trecutA supt rubrica aceasta decapital.

Si priceperea tehnict a inginerului, i aceia este un lucru

^

=

'

si

4

acumulat, sporit, capabil de o desvoltare, de o cit mai mare des-voltare de energie, i aceia este deci un capital ; si tot asa capitaleste si inteligenta unui creator de usind. El a invAtat atAta vremesi a adunat lucrurile acestea: uncle le are poate prin mostenire delainaintasi, pentru CA este si o transmisiune dela o generatie laalta, lucruri care s'au adunat de atAtia ani ; aceasta alcd-tuieste iar un element de capital. Prestigiul cuiva care este infruntea unei institutii si care face ca, atita vreme cit este el infruntea fabricei sau usinei sau atelierului; sã i se imprumute,dacd ar ii altul in loc, nu i s'ar imprumuta, e capital. Dar capitale situatia morald pe care o cistigA acela care conduce fabrica,usina sau atelierul si care iese dintr'o intreagA munca a omuluiacestuia de mai multd vreme, dintr'o intreagd dovadA cd este bunplatnic, cd nu inseald pe nimeni ; qi aceasta este capital.

Vom avea de examinat notiunea de munch' i notiunea decapital, nu supt raportul economiei politice. CAci este o primejdiea economiei politice, si de aici avantagiul cercetdrii acestor lucruri decineva care nu este economist politic sau de multe ori politi-cian economist, casul cel mai rdspindit.

Pe lingd aceasta, o a treia notiune pe care o vom cerceta,este notiunea amestecului de Stat in ce priveste raporturile dintreceia ce se numeste muncd si ceia ce se numeste capital. 0 sd vedetiacolo enorma greseald pe care o face Statul democratic ameste-cindu-se intr'un domeniu in care nu se poate pricepe. Pentru CaStatul nu este un factor neschimbat, ci, in organisatiile acesteademocratice din timpurile noastre si chiar in organisatia fascist&unde seful este astAzi si mine nu este, si astAzi este sdnAtos, iarmine poate sd nu fie, Statul este variabil, si nu poti conducelucrurile organice, cum sint orice intreprinderi de felul acesta,orice intreprinderi producAtoare, cu ceva care este o formA , nu unorganism, ci o formA, supt care se cuprinde o autoritate care sepoate desface, o formd care poate avea i o traditie, dar cu toateacestea nu este un lucru organic. Astfel nu poti sd conduci cevacare se desvoltd pe liniile sale, pe liniile sale necesare, cum esteo fabricatie, prin ceva care este supus unor necontenite schimbAri,sau din causa capriciilor electorale din democratie, sau a fatalitAtilorinerente in ce priveste fiinfa omeneascd.

Raporturile dintre muncd si capital, acestea le vom cerceta.$i in ziarul La parole bulgare", inteunul din ultimele numere,

este vorba de chestiunea aceasta a muncii. Se spune asa : Munca

sir

.

5

se referA chiar la Rominimunca inseamnA o sfortare neplAcutä,inseamnd chin, inseamnA osAndä. Prin urmare, de cite ori estevorba de muncA, sensul acesta de suferintA, de lucru impus, decare ai vrea sA scapi, sensul acesta se strecoarA dela sine. $iaceasta dovedeVe cit este de necesar un curs ca acela pe care-Iincepem astAzi. Dar se crede cA, de oare ce totdeauna oricemuncA omeneascd ar fi un lucru neplacut, o osindA blAstAmatA,se cuvine un imn pentru mainA : bine cd a venit ma§ina, carescute§te pe om de muncA ! De fapt, ea scute§te in douA feluriiarA§i sint lucruri asupra cArora vom reveni : ma§ina scute§tepe om de de orke activitate individuald a lui, de orke aportpersonal, de orke multezmire pe care o are, pentru acel aport.

Am vAzut eu in America pe cutare tinAr Ceh, voinic, frumos,avind fArA indoiald aptitudini in alte domenii, cum sta inaintea unei

unde, de dimineata §i pind seara, el avea un sigur rost :cind venia o bucatd de lemn cAreia trebuie sA i se mu§te un coltde cAtre mainA, el fAcea aceia§i mi§care pinA seara. Sau cutare fatAa unui preot romin din America, bacalaureatA, era intrebuintatain fabrica de sirmA, i sarcina ei era sA facA o anume mi§carecu mina de dimineatA pinA seara, pe care ma§ina nu ar putea-oface cu acela§i folos.

Atunci eu nu vAd care este marea recuno§tinta pe care o-datorAm mainii, care imbeciliseazA o parte a§a de mare din omenire.Reuesc, in ce privqte intrebuintarea ma§inii, in America, oameniideprin§i a lucra mai putin, §i cari sint negrii. Cutare negru mi-afost recomandat cA este un om de mare ispravA pentru cA, dedoudzeci-treizeci de ani, fAcea lucrul acesta : paturile de metal tre-buie colorate, §i patul venia pe cale mecanicA pinA la negru, iarnegrul fAcea o micare, i atunci se cufunda speteaza patului inmateria colorantA, apoi fAcea altA mi§care, §i patul se ridica sprea se duce la un artist, care picta o floare, dar cAruia i se presintaspeteaza numai in cuprinsul acestei flori §i el incondeia mereuaceia§i floare. MultAmesc de serviciile pe care le aduce ma§ina !

5i, pe de altA parte, ma§ina inlAturä pe omul care munce§te.De exemplu, la noi, cand se pun fundamentele unei clAdiri, trebuiesA sape o multime de oameni, cari yin cu carAle §i animalele bor.In America, atunci and se pun fundatiile unei mari zidiri, ale unuipalat, unui sky-scraper" de patruzeci, cincizeci, §aizeci de ran-duri, care se terminA in citeva sAptAmini, vine o ma§inA care sapAin adinc, luind o cantitate enormA de pAmint pe care \ o aruncA

\

ma$ini,

-

4

--

7

§i

6

afard de dimineata pind seara $i astfel pregdte$te imediat temeliile_Dar ce fac acei cari, dacd nu ar exista ma$ina aceasta, ar ci$tigacu minile §i animalele lor ? Ce fac ? Mor de foame, pentru cä alt-ceva nu mai este. Dacd ma$ina ar inainta a$a de mult incit sàscuteascA nouAzeci i nouà din munca omeneasch, ce ar faceomul ? Se zice : omul s'ar a$eza supt un copac ca sA audd uncintec.

Apoi omul se desvoltei ca om numai prin creatiune, in pricerordin ar face-o ; altfel se indobitoce$te. Acum in urmd, amcetit un articol interesant despre iepurii de casä. lepurii ace$tiasint fAcuti din iepuri sAlbateci ; nu din iepurii cari se vineazA acumpe cimp, dar dintr'o altä categorie. in acest articol se spune cds'au fAcut cercetAri cu privire la, sA zicem iepurii de casd sAlbateci,aceia din cari s'au desvoltat iepurii de casd $i cari se mai gd-sesc incA supt forma aceasta sAlbatecd. S'au gAsit intiiu in Spania,.$i autorul spune chiar cA numele de Hispania" e in legAturd cuiepurii de cask ceia ce ar fi in contrazicere absolutA CU ceia ceeste in momentul de matt in Spania, unde numai iepurii de casänu dau exemplu pentru tot felul de sechesträri, de asasinate, dearderi de biserici, de bombe pe care le intilne$ti la fiecare pas :acolo ar fi turbat iepurii de casd!

Articolul spune C s'au fAcut cercetAri in ce prive$te schim-bArile pe care le sufere iepurele de cind a devenit de casd", $i$titi care sint schimbArile ? Desvoltarea creierului iepurelui pe careII cre$tem noi in garene sau in cutiute, cum o fac Francesii $i cumo fac i eu $i a celui sAlbatec este cu totul deosebità ; adecA iepurelesAlbatec are un creier cu mult mai greu decit iepurele acesta carenu face nimic, cdruia Ii dai mincare de-a gata ; $i intre ochiulobosit, tern, al iepurelui de cask care nu are de observat nimic,care nu are de pindit nimic, care nu stà necontenit de strajd ina$teptare, i intre ochiul strAlucitor, sigur al iepurelui din care ele derivat este o mare deosebire. Acei oameni, fericiti de ma$ini,cari s'ar culca supt un copac ca sA audd cintecul, ar suferi, $i ince prive$te siguranta privirii, acela$i lucru pe care il sufere iepurelede casd cind trece in conditiile mai fericite in care il tinem noi.

Afard de aceasta, am spus cA vom intrebuinta altA metodd.De cite ori vedeti cA nu se ajunge la un resultat bun, sA $titi cddefectul poate fi al aceluia care cerceteazA, care ginde$te, darune ori sA vA puneti intrebarea : nu cumva grevala vine din causametodei ? Si, anume, pare paradoxal, dar trebuie sA vA spun cd

_

7 .

nimic nu este mai bine, in orice domeniu de stiintA, decit sAse amestece din timp in timp cineva care nu este specialist. PentrucA specialitatea are acest defect : tinde cAtre formalism si seindestuleazA cineva cu forma, asa cd nu mai vede imprejur. $i, peurmd, formele nasc forme ; ele merg unele din altele i, pe cind,odatd ce ai cistigat o forma si ai pus-o de-o parte, elementele dincare ai tras forma Ii continuA viata, formele merg unele din altelesi ajung sa se falsifice. S'a fAcut de multà vreme comparatia cumonetele ; vrei sA pui monetele una peste alta i, dad s'a intim-plat de ai gresit putintel la una i la aceasta se pot adAugi

alte greseli , in loc sA ai gata la urmA coloana pentruvezi cum totul se prAbuseste. Aceasta se intimplA dese ori si inmaterie de stiinta. Formalismul iesit dintr'o metodA impecabilaomoarA de multe ori stiinta, afarA de faptul cA ingusteazAcercul de vedere. De aicea iese de multe ori lucrurile cele mai cu-rioase, i cineva se expune la ridicol. Dar, apoi, fArA voie, in oricedomeniu de stiintd trebuie sA atingi ceva ce este alAturi, i ce seintimplA dacA nu stii nimic in domeniul de alAturi ?

Dar ce se intimpla cind intrebuintezi altA metodA ? Privestiacelasi lucru din alt punct de vedere. Ochiul d-tale este deprinssA vadA altfel decit al celuilalt i descoperi astfel, pentru cA d-taesti nou, esti proaspAt, esti nevinovat", lucruri pe care cinevadeprins cu lucrurile acestea, asa de deosebite in ceia ce privestevederea lor, nu le observA.

Economistii politici au ajuns sA judece numai pe categorii.Este un fel de scolasticA a economiei politice. Specialitii n'au no-tiuni istorice in cea mai mare parte a casurilor ; i ei capAtA, pelingA aceasta, din metafisica economiei politice un fel de obis-nuinta periculoasA. AdecA ei cred apodictic, absolut, fArA nicioprivire aruncatA aiurea, interzicindu-si dreptul de a zice : mi separe cA vdd altfel anumite adevAruri".

IatA, in aceastA privinta, un cas. Am fost cindva intr'o comisiede examinare pentru o catedrA a cuiva care joacA un rol insemnatin politica si in finantele noastre. La un colocviu, l-am intrebatcare este originea breslelor la noi. Candidatul mi-a fAcut o intreagAteorie despre cum s'au format breslele din anumite grupAri inumbra episcopilor de odinioarA. l-am spus : foarte curios, eun'am intilnit niciodatA pe vlAdica in umbra cAruia, la noi, sarasara breslele".

Mi-a rAspuns cd este un fenomen cunoscut pretutindeni

-

-7

si

si fisic,

8

care a fost perfect studiat in Germania. Prin urmare, dacA a studiatcineva un fenomen omenesc in Germania si de acolo a iesit oformulA, aceasta se aplicA pretutindeni aiurea, chiar dacA nu s'aufAcut cercetAri, sau dacA au dat alte resultate aiurea. JumAtate deceas mi-a fost imposibil sA conving pe candidat cA se poatealtfel i cA ar fi necesar sA cerceteze cineva i lucrurile de la noi.Nu se poate : s'a ajuns la resultate definitive; formula este verificatA"

Mi-am spus deci : cercetind istoric categoriile muncii, capi-talului, interventiei de Stat, nu ajungem oare la alt resultat ?Eu cred cd se poate ajunge la alt resultat. Si yeti vedea dv. cum,ajungindu-se la alt resultat, se poate gAsi si o cheie pentru resol-virea conflictelor actuale pe care economia politicA, de la Listincoace, n'a gAsit-o. Pentru cA vedeti ce se intimplA cu cheia :cheia este fAcutA cA sA se deschidA usa, dar, cind esti specialist inmaterie de cheie, capeti o plAcere deosebitA la invirtitul cheii inbroascd ; zici : ce pAcat cA s'a deschis usa de la cea d'intAiuinterventie a cheii 1". Und broasca este stricatA, dar cheia o invirtide dimineatA pind searA, gAsesti o foarte mare distractie in chiarjocul de-a cheia. Totusi cheia nu este inventatA pentru jocul de-acheia, ci este pentru a deschide usa ; iar economia politicA estecreatA pentru a da o solutie problemei sociale i economice deacum. Se intimplA foarte adese on i altceva : cheia umblA inbroascA, va sa zicA forta activd este cheia, iar forta pasivA, sau acArii activitate este provocatA de cheie, vine in rindul al doilea.Dar sa zicem cA este cineva specialist in broascA i ar avea pre-tentia de a face ca broasca sA punA in miscare cheia pentru adeschide usa. Foarte dese ori se face greseala aceasta : oameniluminati pun cheia si asteaptA sA vadA ce face broasca.

Acestea fiind spuse, adaug CA noi avem cea mai mare insusirea unui popor, care este una de mAsurA, de chibzuire, de intelep-ciune, de dusmAnie instinctivA fatA de orice formulA si de oriceformA pentru formA. Din causa aceasta n'am fost prinsi in nici-una din revolutiile care au indusmAnit atitea societAti umane. Amasistat la Iai, pe vremea rAzboiului, adeveririi acestei calitAti hotA-ritoare a poporului nostru, in zile grele, cind armata ruseascA aveatreizeci, patruzeci de mii de oameni la Socola i armata aceastaera bolSevisatA, iar noi aveam, ca fortA militarA, numai regimentulcolonelului Rasoviceanu, care umbla pe toate strAzile sunind dintrimbitA ca sA dea impresia cA sint mai multe regimente. Natural,se fAcea propaganda bolsevicA ; rAsAria cite un Rus cu pArul lung

si

1

supt sapcA, avind la butonierA un trandafir de panglici, care seaseza pe cite o piatrA si tinea un mare discurs. Se adunau oamenide ai nostri, ascultau pe propagandistul care stia i ceva romA-neste i, dupd aceia, fAceau cloud gesturi salvatoare : scuturau dincap si se scArpinau la ceafd, iar, dupA aceia, se duceau la ocupatiilelor obisnuite. N'au prins pe nimeni cu toate sfortdrile. Aiurea oameniise last, nu pentru cA sint mai culti, in sensul falsei culturi, darpentru cA sint accesibili la forma".

Pentru aceasta avem in Europa in momentul de fatA, in rela-tiile dintre acesti trei factori : capital, muncA i Stat, raporturi,deosebite de la o tara la alta, dar false si cu totul stricAtoare.

SA pornim dela Apus la RAsArit, ca sA ajungem la Rusia careeste lingd noi si de la care ne-am ferit pind acum sA luAm invA-taturi care nu se potrivesc cu noi si nu pot duce la niciun bine.

Uitati-vd ce este in Anglia o sA vA spun ce este si inAmerica, unde se formeazA o lume nouA.

In orasele englese, sint fabrici care lucreazA, i altele care nulucreazA. LucrAtori fArA ocupatie, familii care mor de foame, oamenicari se imbatA si se ametesc ; sint cartiere din Londra in carepolitia spune cA, dacd te duci, nu-si ia nici o rAspundere. AcololucrAtorii trdiesc ca in niste cot* de iepuri de casA, iar din cindin cind vine represintantul proprietarului i spune : gAsesc caodaia d-tale este prea mare", si atunci rAmine omul cu jumAtatede odaie i cu aceiasi chirie. Acolo Statul nu prea intervine ; esteun vechiu obiceiu engles acesta : cA Statul i aceasta este bine ,cA Statul trebuie sA se tinA in anumite domenii.

Capitalul este, si acolo, anonim. Mai multi oameni colabo-reazA ca sA adune o sumA, i suma se pune inteo anumitA in-treprindere. LucrAtorul si capitalistul nu se intilnesc nicAiri. Seintilniau odinioard la bisericA, atunci cind Biserica anglicana aveaalt sens, pentru ca acei car veniau in bisericA o fAceau cu unscop mai inalt, nu numai cu scopul de verificatie a presentei, ceiace este mult mai eau decit lipsa de sentimentul religios.

In Anglia se pot produce miscAri, cum a fost una acumciteva luni, in care era vorba sA se adune o imensA armatA deoameni fArA ocupatie i sA se ducA la Londra, i, dacA nu ar fifost adinca educatie a poporului engles, s'ar fi produs o neno-rocire. Veti putea intreba, dupA aceasta : e fericitA muncitorimeain Anglia ? SA fereascA Dumnezeu ! UrA citA voiti, invidie, incapa-citate de a lucra impreunA, nicio atingere sufleteascA intre douA

9

.

I.

IT-

10

traditii, i aceasta fArA religie, cAci ea ins* degenereazA informalism.

In Franta ce se intimplA ? acolo, de la o bucatA de vremeeste o imensA durere. Lucreitorul este crescut si impotriva capitaluluisi impotriva Statului, §i, pe de altA parte, scoala primarA este inmina revolutionarilor : invatAtorii sint dintre revolutionari, iar Statul

considerA biserica doar ca proprietatea comunalA asupra dreia esteusufructul impus de credinciosi, cu cari a incheiat un contract, dar

afarA de aceasta n'are nicio legAturà cu dinsa. Mai este si o

scoalA comunistA pe alAturi. In anul acesta, cind s'a fAcut mareademonstratie inaintea de venirea la putere a d-lui Leon Blum, segAsiau in primele rinduri copii de scoalA purtind boneta rosie de

la 1793 si cintind imnuri revolutionare. Demonstratiile unora cucocarda rosie si ale celorlalti cu tricolorul i cu devise fascisteregaliste, aceasta este la ordinea zilei in fiecare moment. In cepriveste pe nationalisti poate cA nu este bine, ca un partid sAintrebuinteze lucruri care sint in legAturà cu natiunea i cu Statul,pentru cA atunci provoad pe ceilalti sA fie impotriva unor sim-boluri care insd nu sint numai ale partidului, ci ale Statului insusi

astfel, in loc de a servi patria, o deservesc.In Franta, lucrAtorii de la cutare fabricA de ciocolatä au con-

fiscat tot materialul care trebuia sA fie pus in cAldAri si au fabricatciocolatA, pe care au vAndut-o pe sama lor ; au fabricat ciocolateicu urz material care nu era al kr. Se pune intrebarea : dad se mintuiematerialul, se mai &este un prost care sA Ii dea altul ? EvidentcA nu, si atunci, afarA dacA li se vor preface degetele in ciocolatA,ca sA le mänince, riscA sa moarA de foame. In unele industrii douAsAptAmini nu s'a fabricat nimic, din care causA produsele franceseriscau sA fie inlocuite de produsele venite de aiurea, de la Germani,de la Cehoslovaci, de la laponesi, a cAror fabricatie e mai ieftinA.Sint si acum, in Iulie 1936, anumite lucruri care nu se potcApAta la Paris. In aceastA lupta ura devine cumplità. DacA uniimerg la biserica, ceilalti inoveazA un fel de caricaturA a bisericii,unde semnele sovietice inlocuiesc crucea. A merge pe stradA cutricolorul sau decoratia Legiunii de Onoare poate expune la ointimpinare dusmänoasA a cuiva care nu admite de loc aceste semneale societAtii burghese. D. Leon Blum a fagAduit anumite legi inciteva sAptAmini : vom vedea resultatul ; deocamdatà capitalitiitrimet banii lor in strAinAtate. Ne intrebAm ce curaj va avea ca-pitalistul sA mai puie la bAtaie banii lui sau ai societAtii pe care

si-

si

o represintd ; pentru cA i se poate intimpla ceia ce s'a intimplatcapitalistilor de ieri.

Veti zice : dar in Germania si Italia, unde este fascismul ?in Germania, dacA mine nu ar fi la locul sAu Hitler, s'ar vedeace ar rAminea din formula lui. Pentru cA aici nu avem a facecu altceva decit cu zeificarea unui om, cu un fenomen de fetisism.Nu ni inchipuim pe d. Goring, a doua zi dupd ce ar inchideochii presedintele, seful poporului german, inlocuindu-1 ; nu sintaceleasi insusiri si mai ales nu e extraordinarul noroc de un mo-ment care nu se poate intoarce. Este o vrajd acolo, i, in ce pri-ve§te vraja, nu stiu dacA ati cetit 0 nuvelA fantasticd a lui EdgarPoe. El infatisaza pe cineva foarte bolnav care stA sA moarAvine cineva de-1 vrAjeste : face anumite pase", cum se obisnuiescin psichologia patologicA, i omul rAmine impietrit in situatia incare se gdseste, atita vreme cit influenta acestor pase" se exer-citA asupra lui. Prin urmare, de si stAtea sA moarA, mai trAiestenu stiu cit, citeva luni, pinA vine un moment cind vraja aceastase desface i atunci totul se face praf. Retineti acest exemplupentru societatile care au potolit in aparentA conflictul social prinvrAjitori.

In Italia este sistemul corporatiilor : vrei, nu vrei, intri incorporatie. Suveranitatea Statului este absolutA ; el nu recunoasteindivizii ca atare. Pentru un moment, merge, dar trebuie sA treacdun numAr de ani ca sA se vadA dacA aceastA metodA, care estebund pentru a retinea pe oameni, este bunA pentru a-i indemnacontinuu la lucru, dacA pot tell marile descoperiri si marile in-ventii in sistemul acesta de compartimentare. Iaräsi iepurii de casAtinuti in cutiute si iepurii de casA cari sint liberi i cari se poateintimpla sA atace pe alt iepure i sä-1 omoare ; dar ce splendidexemplar este invingAtorul ! Acolo, in Italia, este constringere, cuintentiile cele mai bune i cu resultate de pace momentanA.

Mergem mai departe : in Rusia alte fan n'au originali-tate cineva spunea acum in urmA cA este o desvoltare econo-micA admirabilA, care merge de la hotarele Chinei pinA la Nistrusi care va stApini lumea intreagA. Acolo, nimeni nu face de la el :tot ce face cineva vine de la Stat, iar Statul este represintat deoameni cari pot fi inteligenti sau mai putin inteligenti, cari potfi onesti sau mai putin onesti : Statul acesta a impus anumiteforme, iar desvoltarea liberA a spiritului omenesc, singurul creator,nu este ingAduitA. Vechea Rusie a avut atitia mari descoperitori ;

1 I

§i

.

.

.

12

de cind cu Sovietele, n'am vAzut pe niciunul. Studiile trebuie sAtread la Stat, care sa le breveteze. Stiti cA i productia agricolaeste tot a$a reglementata de Stat. Statul dA formule pentru orice,ba da $i o formula religioasa in locul cre$tinismului ; ar fi instare se dea $i formula sentimentala : de exemplu guvernul sovieticar putea lua o mAsurA, nimeni nu poate face o declaratie dedragoste decit in forma data de Comitetul Central de la Moscova,iar cine o face altfel, este rebel, $i prin urmare in viata lui in-treaga nu va avea voie sä se casatoreasca.

In formatiunile acestea care este resultatul ? Eu in fabricilesovietice n'am fost, dar am cetit foarte multe cArti asupra Sovie-telor. Se pare ca oamenii i$i fac ceasurile", forma. Cind cinevalucreazd pe sama sa, e altceva, iar, cind $tie cA este i Statul, inde-pline$te anumite forme, *Hind ca va veni imediat cutare resultat.Nu mai este lupta in fiinta omenesca ; ceia ce se nume$te la noia trage chiulul" se pare cA a ajuns un sistem care se aplica dela un capAt al Uniunii Sovietice pina la celalt. Din cind in cindse impu$cA vre unul dintre inginerii socotiti ca sabotanti ; darace$tia nu sint sabotanti, ci indeplinesc forma, in con$tiinta catainul nu poate lipsi. Sta acolo, ii vede cineva cA e locul lui : seduce cu strachina, merge sAii primeasca bucata de hrana ; areo odaie asigurata, de multe ori in palatul unui proprietar izgonit.Dar sa fereasca Dumnezeu de ceia ce este in fund, $i se poatevedea intr'un moment. Am privit, de la Hotin, satul sovietic de parteacealaltA : satul moldovenesc de la 1812 fArA nicio schimbare, fArAnicio imbunAtAtire.

V'am spus ca este o singurA exceptie, a Statelor-Unite. Acolo,un om este proprietarul unei usine, nu un grup de oameni anonimicari s'au legat intimplator fac socoteala : atitia bani dela o mina de cArbuni, atitia de la o fabrica de mobile, atitia de lao companie de navigatie $. a. m. d., sAltAra$e in economia parti-cularA. In America, pretutindeni este un om care s'a ridicat de josprin muncA, care a avut o ideie, care si-a cApAtat i colaboratori$i capital prin dovada valorii sale. Ginditi-vA la Ford, in ce pri-ve$te industria automobilelor ; ginditi-vA la acela care de foartemulta vreme este regele otelului. Am asistat in America la celed'intiiu lucrari ale unei imense clAdiri de utilitate publica pe careo facea el. Creatorul face fabrica, apoi de jur imprejur se des-voltd un ora$, pe care 1-a creat el ; omul vine, are ideia, din ideievine fabrica, din fabrica orawl, din ora$ o linie ferata, o exploa-

.

I

(

si cari-si

13

tare de pädure, de mine, pe linia de productie a regiunii, si toateacestea din aportul unui om care la inceput era aproape muritorde foame.

Am vAzut un Evreu de la noi, care a intemeiat o fabrica demobile la New-York, mobile pentru copii, care pot folosi la orice ;dacA vrei, mobila e pat, dacA vrei e scaun s. a. m. d. Muria defoame cind 1-a vAzut cineva desemnind i 1-a luat, 1-a pus sädesemneze, pinA ce a avut ideia fabricii de mobile pentru orice ; siacum el are pädurea lui, are linia lui feratà, de unde vin lemnelein fabricd, pentru ca, dupA trecere de cloud ceasuri, la capAtul ce-lalt sa se infdsoare in hirtie obiectele noi, care se trimet clientilorobisnuiti sau depositarilor din provincie.

Vedeti, in America grevele sint rare. lnterventii de Stat s'auincercat WA mare succes. Atunci de ce acolo este o relativA bundintelegere? De ce acolo nu mai gAsiti privirile de urA, de si muncaeste foarte grea, in furnalele care ard ziva i noaptea ? in FrantalucrAtorii au ocupat fabricile si au lAsat sA se stingA furnalelepentru a se aprinde din nou, trebuiesc luni intregi de zile. LaLyon au lAsat sA inceteze anumite métiers", in care se fabricAmdtasA, iar acestea, dacA s'au oprit odatä, trebuie sA le faci dinnou : nu se pot repara. Un lucrAtor american nu ar fi fAcut nici-odatà un asemenea lucru. Pentru cA el vede pe unul ca dinsulcare a ajuns ; i acela este un comandant de armatA, nu un so-cotitor de cupoane. Astfel un element moral se adaug5. De aicicalitatea cea mare a Americei-de-Nord, care poate tinea oamenipe cari nu-i leagA comunitatea de rasA, nu-i leaga comunitateade religie,sint atitea religii in America de Nord ! Nu este acoloniciun tel de amintire ; unii dintre ei au venit cum au pututsi in ce imprejurAri au putut, si oamenii acestia, cari n'au nicioaltd legatura decit avAntul, care are voie sä ajungA pind cit desus, se inteleg i colaboreazA i prospereazA. lar lipsa de avintcoboard pe cineva de sus pinA in conditiile cele mai nenorociteale unuia care moare la coltul strAzii, pentru cA in America nuexistd caritate publicA ; cit poti, esti pretuit, si esti pretuit dupA citesti dovedit cA poti. Dar yeti intreba aceia cari nu mai pot ?Aceia au fost cu prevedere sint inteo societate, care ii garanteazApentru vremea cind nu mai pot, si pinA la o ingropare crestineascA,la capAt.

Dar noi nu vom pleca de la exemplul american, unde estemult materialism si mult risc fatal. Negustorul de mobile nu

si,

' locald

:

:

M

14

poate §ti cit o sa vindA §i se poate intimpla sä gAseascA altul unsistem Inca mai dibaciu, i atunci I-a curatit cu desAvir§ire, iar, dacAar fi intemeiat §i un ora§, se duce §i ora§ul, care rdmine nelocuit ;cine sä-§i mai piardA vremea sA dArime casele ? Nici in Apusacuma numai gAse§ti pe cineva care sA dArime o casd decit cuconditia sa-i dai lui materialul : a§a am distrus pentru a construi§coala de la Fontenay-aux-Roses. In America nu se repard auto-.mobilele ; odatA ce s'a stricat unul, II lasA acolo ; a lua altul, emult mai ieften. In genere, cu fabricatia industrialA de astAzi, estemai u§or sa cumperi o pAreche de ghete noi decit sA repari pe celevechi ; cirpaciul ajunge a fi o raritate, §i ceva foarte pretentios.

latA ce este in lume azi. Deci, pentru a ajunge la metodanoastrA, trebuie sä pornim din formele cele mai adinci ale pro-ductiei §i sA strAbatem desvoltarea istoricA de la un capAt la altul.

--

.1f

iJ

II. ORIGINEA CONCEPTULUI DE MUNCA

Incep prin a face citeva observatii cu privire la numele carese intrebuinteaza la citeva popoare, la popoarele a cAror limbA ocunosc, pentru notiunea aceasta de muncA. SA vedem ce psihologieomeneascA, ce gindire omeneascA, ce indemn cAtre sAvir§ire, cAtreindeplinire, pleacA de la aceste cuvinte.

Pornim de la Grecia cea veche. Grecii cei vechi i cei dintimpurile noastre au mai multi termini pentru muncA, §i ace§tiasint, fall indoialA, interesanti.

intiiu este : ergon , de unde vine energie, energetic, terminfoarte intrebuintat astAzi, cind activitAtii fisice i se dA un rol cudesAvir§ire covir§itor, inlAturind tot ceia ce corespunde in ordineamoralA §i dA oarecare sfintenie oricArii manifestAri de energie.Ergon represintA in acela§i timp §i lucru". Ergon este fapta omuluicare creiazA ceva §i lucrul care resultA din fapta omului. Ceva analogcu ceia ce se intilne§te la noi in ce prive§te cuvintul de Iucru",care inseamnA iar4i ceia ce face omul §i, pe de altA parte, elucrul" intrebuintat in sens general, afarA de notiunea infAp-tuirii de cAtre om.

Dar alAturi de ergon mai existA §i un alt termin in grece0e.Este : pragma, de unde pragmatic (in greceasca de azi pramatia).Pragma represintA in cea mai mare parte creare, feirei confusiecu lucrul insu§i ; in sensul al doilea, inseamnA ceia ce a fAcutomul : pratto-grasso.

Observati §i in casul lui ergon §i in casul lui pragma, §i yetivedea foarte u§or cA aceia ce atrage i refine atentia, aceia ce dAo valoare moralA este acel ceva care a resultat dintr'o activitateomeneascei, nu sad& nu impusei, ci dintr'o activitate omeneascei Martelpentru pleicerea pe care o are omul de a face si de a crea. Pragma,ca §i ergon, este lucrul ce resulta din creatie, cu tot ceia ce creatia

-/

16

are ca imbArbdtare i sfintenie, i ajungem astfel la ideia CA

activiteifile umane sint la inceput de caracter religios.Cum sint i acum asociatii libere, nu vreau sA le spun pe

nume pentru CA sint in legAturA cu anumite planuri politice, pecare nu le aprob, grupe de oameni cari, fArd a fi siliti, suptinfluenta unui sentiment religios, a unui sentiment mistic, se con-sacrA cu o bucurie extraordinarA unui lucru. inainte de acestea,am vAzut eu insumi, in Ardealul care nu era liber, cum se fAceauanumite constructii de bisericd prin contributia de bunA voie aoamenilor. Erau, va sA zicA, oameni cari, neavind biserich, seadunau cintind fAceau.

Acesta este viitorul cAtre care prin lectiile acestea a vrea sAindrept toatA activitatea umanA.

AlAturi de ergon" si de pragma" se intilnesc, in greceascade acum, nu pot sA-mi dau sama cit de veche este origineaacestui sens Inca douA expresii, care sint foarte interesantecare aratA tocmai cum se coboarA apoi omenirea de la ideia lucruluipe care il face pentru cA a vrut sA-1 facA, pentru cA i-a fAcutplAcere, pentru cA n'ar putea trAi fArd a-1 face. $i aceasta co-respunde si ritmului general al lumii, pentru cA lumea insAsi lu-creazA : tot ce cuprinde un element de viatA lucreazA, printr'unfel de armonie prestabilitA : lucreazA rAdAcina in pamint, lucreazAcopacul care s'a ridicat, lucreazA floarea care produce rodul, lu-creazA rodul cAzind i intrind in pAmint ca sä facAt din nou planta.

In afarA de aceasta, am spus cA sint alti doi termeni, pe cari iivedem mai mult in greceasca de acum decit in cea de odinioarA, i eicuprind ideia de silA, intocmai ca i munca de la noi. Acesti termenisint kopos, care inseamnA inteadevAr un lucru fAcut cu suferintA,un lucru pe care a trebuit faci, dar n'ai pus inteinsul nicio p1A-cere i inteinsul nu se cuprinde nicio bucurie cA 1-ai fAcut, cumniciun folos n'o sA iasä pentru cel ce 1-a fAcut. Kopos este intre-buintat mai ales in anumite legAturi ; de aici verbul kopiazein. Darmai este si un alt termin, care se pAstreazA si in romAneste, numaicA s'a petrecut o schimbare de accent, din caus% obiceiului pecare il avem de a accentua pe silaba din urmA. Acest cuvint estepOnos, de unde ponOsul" nostru. PonOs" este un lucru care ti-avenit deodatA i pe care nu 1-ai voit, de care te-ai fi scutit foartebucuros. RAdAcina de la pOnOs" este aceiasi ca i in cuvintullatin poena, care inseamnA pedeapsA. Prin urmare, iatA o notiunepejorativA, un element de scAdere in ceia ce priveste valoareamoralA a lucrului care se indeplineste.

-

.-

i i-o

.

sA-1

"

§i

17

La Greci, i de acolo s'a rdspindit pretutindeni, este §i notiuneatehnicei", prin urmare a indemAnArii" pe care o introduciin ceia ce prive0e opera de creatie. Ea corespunde slavului,rusescului iscustvo, de unde : iscusirea" noastrã. Cind ii zici lanoi cuiva cA s'a iscusit", aceasta inseamnA cA a dutat o demon-stratie de originalitate. $i tehnica aceasta de unde vine ? De lateko, care inseamnA a face, a crea. Teknon este copilul, cel fAcuta.De aici si schimbarea semasiologid.

Ma*ina merge cum a fost pregatitA : omul nu poate introducevointa lui, ceia ce este o nenorocire ; dar este o fericire cA avemin arta popularA pinA acum putinta de creatie a lucrurilor frumoase.De exemplu, dad ai presinta unei femei de la tara care n'a pArAsitincA obiceiul lucrului acasA, care i§i imbracA bdrbatul §i pe dinsa,dacA i-ai presinta un model urit, fArA voie ea il preface inteunulfrumos, precum, cind ai aduce unei nobile doamne de la ora§, alcArii gust a fost falsificat, un model frumos, ea va face un lucrude duzinA, fAra originalitate va face urit fArA sA-§i dea samAcd-I face urit.

$i, pentru cA am ajuns la acest domeniu al artei populare,arta populard are o mare valoare de frumusetA, ea are o marevaloare nationala, o mare valoare istoricA, cAci atitea lucruri vechi,de veacuri, si une ori de milenii, trAiesc in arta popularA. Da.arta populard, prin nevoia absolutd de frumuseta, prin migala pecare o cheltuie§te pentru a crea, migala pe care o yeti vedea insensul cuvintului industrie, prin aceasta mai este o admirabildeducatoare. De aceia sistemul introdus de mine in invAjAmint §icare se face acum cu mai putin suflet decit pe vremea mea. A

introduce lucrul manual §i pentru bAieji §i pentru fete in oarelede dupA amiazA am fAcut-o din cloud motive. Dintr'un motiv social :pentru cA, acum cind muncitorul vine §i spune : voi sinteti ne-trebnicii societAtii, parasitii, trintorii, voi cari nu puteti bate cuciocanul, nu puteti pune la strung un obiect de lemn, iar noi oputem, i dacd §i noi cetim, intelegem ceia ce intelegeti i dv.", noirAspundem, dacA avem educatia complectA : niciodatA nu yetiintelege lucruri mai inalte, ca noi, din causa lipsei de timp §i alipsei de pregAtire. Dar, in ceia ce prive§te ceia ce faceti dvoastrAcu minile, aceste lucruri le putem face i noi". $titi cA sint liceein care se fabricA pinA §i instrumentele de fisicA trebuitoare, carenu se mai cumpAra de aiurea ; ,dar, mai ales lucrind spontaneu,bucuros, iese de multe oth Wail o frumusetAdeosebitA.

2

,,

_.

.,

h

,

: ,11

,

.

-

1

.

.

l BUOU'RE$T I ,

Cra1!OTE3A IN3T, AT.- IL laR6A/ n '1_1 I

I ,

1

Cr)11 w el

.

18

Dar am introdus lucrul manual in §coli §i pentru altceva :ca o lectie de libertate, ca o deprindere cu originalitatea, ca unexercitiu de creatie. Cind te chiama dl. profesor de la geografie

te pune sä insiri toate numele riurilor din cutare regiune, oricitte-ai trudi, este foarte greu sa introduci un element de originalitate,de si am cunoscut la matematici pe cineva, un vechiu coleg, mortde mult, care nu pregatia lectia niciodata, dar gasia mijlocul saresolve o problemä printr'o ideie personalä a lui. Aceasta estefoarte rar, pe cind in domeniul lucrului manual e cu totul altceva.Aici, dacà esti capabil sau nu de creatiune, aceasta se inve-dereaza ; vigoarea gindului unei natiuni rasare cu putere dinastfel de exercitii Inca din §coalA. Si creatorul intr'un domeniuva fi in totdeauna creator in toate domeniile ; despartirea aceastaca este capabil cineva de creatiune aici §i dincolo nu este capabildecit numai de caricaturi, trebuie inlaturata. Notiunea omuluicomplect trebuie introdusa pretutindeni ; acela care face o faptarea este in acelasi timp un om incapabil de a face un lucru frumos,iar acela care ajunge a face un lucru frumos este capabil de aindrepta neajunsurile ce se gasesc in insasi moralitatea lui. Ceamai bunA scoala pentru moralA este §coala de frumuseta. Nuintotdeauna §coala de moralA procura indemnuri catre obiectelede frumuseta, dar, in ceia ce prive§te pe cel care a fabricat obi-ectul de frumusetA, el nu se va putea opri de a introduce motivemorale in tot ceia ce face. Pentru cA viata este sprijinita pe eurit-mie, pe ritmul frumos", i acesta este principiul cel mai inalt

hotaritor in oricare domeniu al vietii.

Se vedem ce se produce cu vocabulariul §i la Romani. LaRomani lucrul care se face este : opus , de unde opera. Radacinaacestui opus este in legatura i cu opto, doresc", care inseam*deci, iarasi un fenomen liber, bucuria de a vedea lucrul infaptuit.

0 sA cercetez istoric de cind s'a introdus la Roma sistemullucrului prin sclavi, si de ce s'a introdus sistemul lucrului prinsclavi. In vechea Grecie, si mai ales in Atena, oamenii liberi seduceau i faceau politica in Agora, iar in acest timp ergasteriile

de unde argat de sclavi ingrijiau de toate nevoile mate-riale al societatii.

Dar, in ce priveste Roma veche, ideia cd munca materialas'ar fi datorat sclavilor i ceilalti ar fi avut numai preocupati maiinalte, este de inlaturat ; nu se poate apara nici aici vechea parere,

§i

§i

19

In care am crezut toti, §i eu am imbracat-o i intr'o forma poe-tick in care era vorba de suferinta omeneasca, dar i de resulta-tele folositoare, splendide, frumoase, nobile, care au resultat dinea : mai sus se'naltd piramida".

Acum in mina s'a observat de un scriitor engles foarte bineinformat tifi ce importantA este opera Englesilor in ce privestesApAturile in Egipt cA lucrul de la piramide nu este datorit inrindul intiiu sclavilor. Cred cA scriitorul engles are dreptate,datA fiind i valoarea stiintifica, de tehnica, datA fiind valoareape care o au piramidele supt raportul matematic, geometric,astronomic, pentru cA in ele cuprinde un calcul extrem de com-plex i de greu in ce priveste orientarea, punctele cardinale. Apoi,tinind samA de greutatea piramidei i de faptul cA Faraonii tineausA aibA fiecare piramida lor, iar domniile lor nu erau peste mAsurAde lungi, se intreabA cineva de unde si-ar fi procurat evidentcA nu din mijlocul poporului egiptean el insusi cantitatea desclavi necesari pentru a ridica o astfel de clAdire.

Dar, revenind la ceia ce am spus, Romanii indepliniauopera", dar resultatul, care este opera", nu se confundA culucrul", cum este in casul nostru, cu lucrul ce a lucrat cineva §ilucrul care este un obiect oarecare. Romanii aveau capacitateaextremA de a stabili distinctii de caracter legal, cum Grecii aveauobi§nu nta distinctiilor supt raportul filosbfic.

Roma nu facea, cu perspicacitatea ei juridic& extraordinarA,cu geniul juridic, cu care s'a nAscut i adevaratul popor romin de lainceputul sAu roman, nu fAcea confusie intre : opus §i res. Res"este lucrul indiferent de unde vine, indiferent cine I-a fAcut ; res"este lucrul neinsufletit in care n'a rAmas ceva din sufletul aceluicare *a fAcu, , opus" este lucrul pecetluit cu vointa omeneasca,

-

este c'apacitatea omeneascA intrupatA inAuntru, singurul lucru caredA valoare. Opus", este de o parte, res", de altA parte..

Dar aici mai sint doi termeni; este labor, de sigur in legA-tura cu verbul labere, i aici consideratiile semasiologice sint cumult mai locale. Pe linga aceasta este industria.

Pentru a intelege rostul cuvintului sA ne amintim ca

imperator" era, la inceput, acela pe care I-au proclamat legiu-nile ca biruitor, iar mai tirziu s'a fAcut din eful Statului unImparat pentru biruintile pe care le-a cistigat, pentru biruintilepe care le va cistiga sau pentru biruintile pe care nu le va cistiganiciodatA. Dar odinioara nu se zicea imperator", ci induperator.

.,

20

Incite este forma cea veche a lui in, poate prescurtatA supt influ-enta limbii greceVi, care a exercitat o mare influentA asupra celeilatine. Industria" este industare, a sta asupra unui lucru" a stArui,a te ocupa necontenit, permanent, de acel lucru. Si deci lucrul pecare 1-ai fAcut, care nu ti s'a impus, lucrul acesta trebuie sà-1faci solid ; onestitatea spiritului d-tale nu-ti clA voie sã faci unlucru pind ce n'ai pus induntru industria", permanenta, stAruintad-tale. lath incA o notiune etich, o notiune moralA care se gAse§tein cuvintul de industrie, pe care il avem din limbile romanice,care ele insele 1-au luat din tesaurul latin.

SA trecem acum dincolo de cercul civilisatiilor clasice, de lacare s'au luat atitea invätAturi §i atitea formUle, care au fost a§ade potrivite pentru omul de oricind i de oriunde, incit este onebunie la cei cari pretind, in momentul de fatA, sA ie§im dinformele de drept ale Romei *11 din formele de spirit ale Eladeide odinioarA.

La Germani, este termenul werk §i wirken care in-seamnA a actiona, a crea, sa. nu fie §i o strAveche legaturA §iintre ergon §i rAdAcina lui wirken? Cdci Germanii au imprumutato multime de lucruri de la Roma, dar n'au imprumutat de la eadorinta de a lucra, putinta de a crea, bucuria de lucrul fAcut.

Germanii, in fasa cea d'intiiu de barbarie, cultivau, ca toti barbarii:§i multi civilisati sunt tot a§a un lucru pe care il facem in

mijlocul civilisatiei lupta pentru luptA §i pentru cistigul ce aduce.In cartea sa despre vechea Germanie, Tacit ni spune ca.

Germanii erau lene§i i lAsau femeile sA lucreze ; cred cA eraua§a, fiindcA mai sint casuri asemenea in desvoltarea omenirii :astfel al Pieilor Ro§ii, Irochesii §i celelalte triburi, in care btrbatiivinau, beau i fumau, iar tot restul it fAceau femeile. Arta popu-larA a Pieilor Ro§ii, din care am exemplare in casa mea de laBucure§ti, samAnA perfect cu arta de la noi, cu arta linearA tracicA.Ea a trecut prin Asia MicA, prin Manciuria, in America, in StateleUnite §i s'a scurs pinA la Mexic ; de aici vine asAmAnarea. Toatelucrurile acestea le fac femeile, iar bArbatul §tie danturi care sintale lui, §i in care femeile nu sint admise, dantul fiind religios.Oricum, lucrul scade pe osta§. Un cas i al teranului nostru, carefoarte dese ori lasA pe nevasta lui sA facA anumite lucruri pecare ar putea sA le facA mai bine el, i femeia nu-§i ci§tigA mAcardreptul de a trece inaintea bArbatului, cdruia-i tine i cismele.

.

-

0

:

21

Este o ramasita de inferioritate in aceastA conceptie, si trebuiefoarte mare sfortare, o lume de idei cu totul deosebitA pentru

ca sä se ajunga la ceia ce este in gustul si, in simtul nostru dedatorie fata de colaboratoarele noastre. Sint apoi anumite regiunidin Europa in care lucrurile nu se cara cu animalele sau cu cdruta,ci le card femeile pe cap. Un studiu interesant ar fi acela carear cauta care sint regiunile in care greutAtile se poarta asa pe-cap. In ce priveste Romania, este Oltenia si judetul Arges, in susinsa nu ; in Scitia Minora de odinioard, in Dobrogea, se cara si sepoarta pe cap, si tot asa si in Serbia ; si la Roma, la Neapole sepoartA pe cap greutatile, in Spania nu, dar in Portugalia. La noise poartA ulcioarele i lucrurile aduse de la tirg si se cere o ele-gantd deosebitd pentru aceasta, caci purtarea pe cap exercitA o fl-

flue* asupra desvoltArii elegante a corpului. Dar in Portugalia sepoarta si mese si scaune i canapele, pe linga care si vinzareapestelui, a fructelor se face la Lisabona exclusiv astfel de femei,sacrul cap al barbatului nesuferind nicio povara.

Dar, in ceia ce priveste termenul pe care il intrebuintauvechii Germani ca i cei de astazi pentru lucru, el vine de la können,care inseamnA a putea", a putea crea ; nu se imprumuta uncuvint roman, caci la Romani este ars, arta, a carui origine etimo-logica mi se pare ca nu s'a dat.

In ce priveste limbile romanice, afara de cuvinte imprumu-tate mai tarziu din tesaurul latin, la Francesi este cuvintul peine",care nu inseamnA altceva decit pedeapsa": se zice un hommede peine", i aceasta inseamna un om care indeplineste un lucrugreu. Travail in frantuzeste, in spanioleste : trabajo ar fi i el latinpoate in legatura cu cuvintul : trabs, trave in italianS (grindA). Totasa in ce priveste intelesul lui labor" in englezeste, i ati auzit side un partid al labiouristilor, care joacA un rol asa de mare in politicaacestei feri. lau definitia sensului actual al cuvintului dupAEnciclopedia BritanicA". Aceasta zice: cuvintul labor inseamnastrict orice opera energetica, de si in general cuprinde mundasprA", munca fAcutà de clasele muncitoare. Si aici este o degenerare.

Venim la propriul nostru vocabular. Noi, in ceia ce privesteobiectul, n'am fAcut ceia ce au fAcut limbile romanice din Apus,pentru care obiectul vine dela causa, prin nu stiu ce mister sema-siologic. Francezii zic chose, Italienii cosa.

o

-

-

si

22

Lucru" de la noi in latineste inseamnd c4tig. Eu n'am pl-rerea, ci cartea mea de Istorie a Romanilor cautA sA dovedeascAtocmai contrariul, cA am fi iesit din niste colonisati adusi indesagi de legionarii lui Traian, cA paid la Traian n'a fost nimic

si dupA Aurelian s'ar putea sA nu fie nimic : pArerea mea esteaceia cA noi venim din toatA vechea trudA preistorica, traco-iliricA,dar cu sigiliul Romei". Am spus : trudd, i aceasta trimete laimprumuturile de la Slavi, la cari cuvintul are o semnificare cen'o pot fixa. Noi venim deci din activitatea raselor celor vechi,milenare : Traci, Hifi, peste cari s'a asternut pe urmA opera Romei,care este si azi, in tot Sud-Estul Europei, asa incit noi sintem

aici, dar am putea fi din nou i aiurea ; sint ape care s'au intins,ape care s'au ingustat, ape care se pot revArsa din nou ;potrivit cu educatia pe care ni-o vom da i cu puterea moralA decare ne vom dovedi capabili. Nu se poate explica lucru asa : cA

au venit exploatatorii, oamenii de afaceri si au introdus aceastanotiune ; Iucrul" cuprinde, in aceastA schimbare de inteles, i oinvAtAturA, foarte folositoare. DacA sclavul ar fi fAcut Iucrul", nu s'arpotrivi cuvintul, pentru cA sclavul lucreazA pentru stapin ; Iucrul"inseamnA deci stApinirea omului asupra obiectului care a iesit dinminile sale, inseamnd garantia unei societAti libere la inceputurilesale, creatoare i stApinA pe ceia ce a iesit din aceastA activitate.

latA ce comoarA de valoare moralA poata sA cuprindA uncuvint, care, cuvintul, nu este altceva, decit, precum in adincul pA-mintului gAsim pAdurea de odinioarA care s'a transformat in

zama ce poate sA dea luminA, ce poate sA dea energie, tot asacuvintul care a trAit la suprafatA, s'a coborit in adinc si de acolodin adinc rAsare pentru ca sä dea i o explicatie i o indreptaresocietAtii de care el rAmine pentru totdeauna legat.

Dupa ce explicatiile acestea de etimologie au arAtat ele in-sele cA nu avem a face la inceput cu o opera socialA iesind dinimpunerea sclavilor, pecetluitA i cu durere i fart niciun folospentru lucrAtor, dupa aceia putem trece la cercetarea muncii indeosebitele domenii omenesti.

:

17

si

.

ti

III. - INTAILE CREATIUNI

V'am arAtat prin consideratii etimologice cA la rAdAcina, laprimul sens, la cea d'intiiu valoare psihologicA a cuvintelor carese intrebuinteazA astAzi pentru muncA nu este nimic care sA co-respundA cu notiunea legatA in limba romAneascA de termenulcare a inlocuit incetul cu incetul, dar nu in toate domeniile, i sAsperdm nu pentru totdeauna, vechiul termen de lucru, care are oorigine, nu peste mAsurA de nobilA, dar, in orice cas, presupuneun interes al acelui care lucreazA, un folos care vine cAtre dinsul,si este astfel infinit preferabil termenului de muncA", in le-gAturA cu munca silnicA, a unui om muncit" i chinuit i toatecelelalte sensuri, pejorative, pe care le-a cApAtat terminul ungu-resc, care, de atfel, este, el insusi, probabil de origine sl avA,

dar rAmine de vAzut intru cit la toate popoarele slave termenul demuncA are intelesul acesta negru, urit pe care I-a cApAtat in un-gureste, si care poate cA se intilneste numai in ungureste si dincausa unor anumite imprejurAri, ca i imprejurArile in care ni-afost transmis nouA.

Acum venim la creatiunile fAcute de aceastA muncei, deaceastA truck', de acest lucru al oamenilor, i incepem cu cele maivechi ca sA vedem care este valoarea lor supt raportul moral.

Acum, dad ar face cineva cronologie, dad ar lua lucrurile celemai indepArtate, evident cA trebuie sA piece de la Egipt i Haldeia.Acolo, in Haldeia, sint creatiunile cele mai vechi, i inaintea celoregiptene, care pot fi asezate fArd gresealA pe basa unei mArturiiscrise. Dar, cum in Haldeia se intilnesc lucruri din a cAror formAmai putin desvoltatA derivA cele din Egipt, se poate admite cA Haldeia ainfluentat Egiptul, prin civilisatia sumerian A, care este admirabilAsi de care vom vorbi. Trebuie sA halm data de la 4000 de aniinainte de Hristos pentru primele documente de muncA ome-

:t

-

' 1

.

4

,

24

neascA. Dar avem pentru o mare vechime si in Europa cevafoarte important, nu supt raportul artistic, ci supt acela al infrin-gerii unor enorme greutAti, in niste conditii pe care nu le putemexplica pe deplin, pentru cA atunci nu era nici studiul matemati-cilor, nici scolile de inginerie, nici o pregatire specialA, i niciunadin masinile cari s'au gAsit mai tirziu. Avem aici in Europa, indouA regiuni, niste creatiuni de o indrAznealA extraordinarA si deo soliditate corespunzatoare, in care elementul de frumuseta nu seamestecA, pe cind el se &este aiurea, alAturi.

Acea indrAznealA i acea soliditate le gAsim in douA locuri : inBretania, peninsula dela Nord-Vestul Franciei, i, in acelasi timp,in unele din insulele basinului occidental al MArii Mediterane,cred cA nu si in Italia de Nord, dar este posibil sä se gAseasca

acolo, pentru cA intre insulele de care vorbesc i intre Nordulltaliei au fost totdeauna legAturi foarte strinse. Sint niste operede tehnica inaintea cdrora rAmine cineva inmArmurit : pietre ase-zate in picioare, pierres levees", care formeazA ca un fel de alee,si este o legaturA, care nu e de imprumut, de derivatie directA,care poate sA vie din logica lucrurilor, intre aleile din Bretania

intre aleile de sfincsi care duc la templele egiptene, cu deose-birea cA in Egipt este o artA i o artA foarte desvoltatA, o artafoarte inalta, pe cind aici sint pietrele asezate ca in cimitirelejidovesti. Unele sint numai asa : alei, altele sint facute ca ocask asa : in locul celor patru pareti, patru linii de asezare apietrelor, iar de-asupra este piatra care vine ca un fel de co-peris. Acestea se chiamA dolmeni, menhiri i un al treilea termen,intrebuintat mai rar, cromlech. Problema acestor dolmeni, menhiri,cromlechi, termenii sint celtici , a ocupat foarte multà lume. Este

o carte a unui cleric frances, putintel cam naiv, care abundA indomeniul unei explicatii religioase ; el ar dori sA gAseascA o religiea acestor preistorici din Franta, cari sint cu mult mai noi decitEgiptenii si Haldeenii, cAci noi, in Europa, sintem niste parvenitifata de civilisatiile asiatice sau est-africane, dar, de oare ce noitrAim in Europa, ne intereseazA i aceste lucruri, a cAror valoareeste mult inferioarA lor care s'au fAcut in Asia. Oricum, acesteclAdiri sint in legAturA cu religia si s'ar putea cAuta chiarorientarea lor, cum am spus cu privire la orientarea piramidelor.Este clar cA intre aceste rinduri de pietre sau intre rindurileacestea acoperite cu piatra de de-asupra se indepliniau anumiterituri, poate i jertfe : in vremea aceasta, sint niste obiceiuri foarte

:

§i

si

§i

si

25

curioase, cum este tAierea fundului scAfirliei. Cutare si-a inchipuitca gase$te, in altA parte, in regiunile italiene, i sApAturi inpiatrA pentru scurgerea singelui.

Venind la lucrurile acestea, italiene, ele s'ar putea atribui alteirase, rasei ligure, care a avut o foarte mare importanta in parteanord-vestica a ltaliei, in jurul Genovei, i inteun moment seadmitea o mare teorie care scAdea din valoarea Celtilor ca strA-mo$i ai Francesilor $i in locul lor punea pe Liguri ; acum insA s'ascos foarte mult din aceastA ilusie ligurd. Aici intilnim a$a-numitiinuraghi, un fel de piramide, dar avem a face cu o constructiescobitd in interior, cu un mare spatiu gol. Aceste monumente auocupat foarte mult pe arheologi in ultimele decenii ; s'a cAutat $iaici a se determina mai aproape un sens religios, care nu sepoate precisa, dar cA este vorba de un monument cu un caracterreligios nu poate fi nicio indoiald. El n'are a face cu ingroparea,nici cu cultul mortilor, care se produce in alte imprejurAri, suptinfluenta altor idei i sluje$te la clAdirea altei religii ; acestea sintniste altare, pe care se aduc jertfe. In legAturd cu ele, iatA Inca oideie pe care de sigur cA n'ar primi-o pentru moment niciun arheolog,cAci savantilor Ii trebuie foarte multä vreme pinA ajung sA pàrà-

seascd o ideie a lor i sA primeascA o altA ideie.Am cercetat, acuma citiva ani, acea tara admirabilA, pe care

o vede cineva numai la Atena, la Olimpia, dar care meritA sã fievazutA in toate colturile : Grecia. Am mers i eu la MicenaTirint, care rdmin legate de amintirea lui Agamemnon, a Clitem-nestrei, a lui Oreste, i cutare bancher german, Schliemann, devenitarheolog din pasiune, a cheltuit o avere intreagA, influentat deHomer si de tragicii greci, pentru sdpaturile de la Troia si pentruaceste sdpAturi de la Micena si de la Tirint. Lui Schlieman i-aplAcut sä gäseascd o legAturA intre textele literare i monumentelegAsite. 0 clAdire foarte asprA, aceia de la Tirint, mai asprd i decitcea de la Micena, e facutd ca pentru stApinitori de turme ; se vededira cArutei i urma cirezilor care se intorceau la grajdurile lor.Dar si la Micena totul e foarte sAlbatec, cu toatA vestita Poartä aleilor, care samAnd ruptd bucAticA cu astfel de constructie din AsiaMica, a popoarelor amestecate" din iegiunea hittita : aceia$i lei caacei cari sint supt jeturile domne$ti ale bisericilor noastre, fAcutimai mult sau mai putin corespunzAtori cu un animal pe care sä-pAtorul nu l-a vAzut niciodatA. Jos, vezi morminte, care natural,sint atribuite de Schliemann lui Agamemnon si Clitemnestrei. InsA

§i

26

infdtisarea acestor morminte este foarte curioasA, ca un fel de stup,Pietrele sint asezate, nu ca in bola, ci cu o usoarA alunecare insus, asa fel ca sA se stringA spre virf, pAnd rAmine o simpla deschi-zdturd, care, aceasta, -se astupd lesne. Inlduntru, aceste morminte erauodinioard impodobite cu tot felul de plAci de aur, foarte frumossdpate, cu niste forme geometrice, asa cum a fost in cea mai vecheartd track in arta milenarA din regiunile noastre, care s'a pastrat si incostumul nostru popular si in lucrArile de artA ale poporului nostru.Intre nuraghi i asa-zisele morminte de la Micena, cAtre malul mAriirpentru mine este o foarte mare asAmAnare. Eu nu cred de loc c.acestea din ulna pot fi monumente grecesti (dad ar fi grecesti, s'argAsi induntru, pe cind acestea sint la marginea mArii, un locprimejduit). Eu a admite cA, la un moment dat, a venit un grupde pirati, un grup de oameni deprinsi sd atace i sa cucereascd,sA stapineascd si sä exploateze vechea populatie agricolA de acolo,

atunci, cum, pe de o parte, se intilnesc nuraghii in insulecum, pe de alta parte, in Pelopones, in cealaltd peninsula, dinbasinul rdsdritean al MArii Mediterane, se intilnesc clAdiri asämä-toare, unde podoaba de aur e imprumutata din Asia, ma intrebdad nu am avea aceleasi elemente.

Prin urmare, cele mai vechi monumente din Europa sintmonumente masive, construite cu niste sfortari imense, pentru cäomul le fAcea cu minile, nu cu tot felul de pirghii, pentru a asezao piatrà pe altA piatra, i pietrele nu sint chiar de acolo, ci adusefoarte de departe. $i apoi ce sfortare a trebuit ca sd se ridice unbloc imens i sA-1 aseze drept de-asupra altui bloc ! Dad deci s'aputut face asa ceva, trebuie sa se admita o inaltA stare de spiritde caracter mistic i religios, ceia ce Englesii numesc high-spirits",

Da, o stare exceptionald, caci noi avem mijloace in organismulnostru de care nu ni dam seama. Supt influente materiale putemnumai atit ; supt o anume influentA morald putem face lucruri cumult mai mari decit acestea. Prin urmare inceputul muncii, asacum se intrevede prin cele mai vechi monumente din Europa, nueste in legatura cu vre-o impunere silnicA, cu o descoperire genialatehnica, ci in legatura cu tesaurul acestor puteri de care nu nidam sama, care zac in noi si care, supt un anume impuls, deodatd se manifestA.

Dar vA spuneam cd in Europa se gdseste i altceva. In pes-terile din anumite regiuni din Franta : din regiunea de Sud-Vesta Franciei, Gasconia, i dincolo de Pirinei, dar nu in partea care-i

si,

-

10

pi

27

corespunde, ci intre riul Ebru i Marea MediteranA, s'au gAsitlucrAri de artA minunate, in care este si o tehnicA, dar nu in

lucrurile mari, ci in cele mArunte, lucruri de o extrema delicatetA,pe de o parte, si, pe de altA parte, de un simt psihologic foarte rafinat.

IatA ce se &este in pesterile acestea in care au locuit oa-meni a cAror rasa foarte probabil s'a pierdut, pentru cA Gasconiidin Franta n'au dovedit de secole intregi cine stie ce aplecarespre artA, iar, in ce priveste pe Bascii din Pirinei, cari vorbesc olimbA cu totul deosebitA, muntenii acestia sint oameni indrazneti,buni pentru rAzboiu, dar extrem de mArgeniti : niciodata n'a iesitde acolo vre-o valoare artistica sau literara. Bascii, Vasconii, Gas-conii represintA toti aceiasi rasa, dar a fost i altA rasA, care adispArut. Aceia se gAsia pe vremea cind din muntii de Nord aiEuropei lunecau ghetari, cind era o temperatura glacialA si inEuropa mai de jos, temperaturd cu care sintem amenintati deMorgan, care spunea ca ne gAsim intr'o perioada inter-glaciarAcA ni va veni din nou o epocA glacial& cu toate avantagiile ei.Acesti locuitori ai tinuturilor nord-pirineene si sud-pirineeneerau niste extraordinari artisti. Multi dintre dv. au vAzut repre-sintAri de acestea, care trec astAzi i prin cArtile de scoalA, de siinfatisate de obiceiu foarte urit, fArd fina gradatie de colori, cuacel galben de ocru care le deosebeste mai mult.

Ce se &este in aceste pesteri in mai mult decit un dome-niu al artei ? Se intilnesc i lucrari de sculpturA in mare, deexemplu coscogeamite dihanie din lut. Dar mai ales animalele,pe care le vinau oamenii de pe vremea aceia. AlAturi, obiecte sculp-tate cu o intelegere i o fineta extrema, infAtisind animalul ; toatApsihologia bestiei o intelege cineva uitindu-se la aceste represin-

asa de vechi. Se vede cutare urs bosumflat, feroce, pe de oparte, i, pe de altd parte, foarte blajin, asa cum este acest animal.Se cultivA si sculptura osului. Animalul este vinat, omorit,mincat, oasele ramin ; in oasele acestea se sculpteazA. Avem deciun fel de sculpturd monumentalA din pAmint, si avem, pe de altdparte, sculpturd ornamental& cum este aceasta care infAtiseazAmediul zoologic in mijlocul canna traia aceastA populatie.

Pe lingA aceasta, si, daca ar fi numai atita, Inca aceastAcivilisatie, pe care geologii o numesc dupA straturile de pAmint,ar merita mare interes, este pictura de pe pAretii pesterilor.Acolo sint infatisate : cutare bour, cutare zimbru care sare, caanimale de altA speta ; apoi in Spania se gAsesc scene de vinAtoare,,

si

tari,

si

,,

28

o multime de animate mArunte care se amested, care se incurcaintre dinsele, se ataca, fug unele in fata altora, se imbulzesc, unfel de complicat dant speriat al acestor dobitoace. Avem a face deci,cu represintAri de unul singur, dar i cu represintAri in grup,cu represintAri colorate. S'au fAcut de oameni de gust si de oamenicunoscAtori ai tehnicei observatii cu privire la valoarea esteticA aacestor represintari.

Niciun animalier din timpurile noastre, dintre cei mai mari,nu ar fi in stare sA infAtiseze animalul cu atita adevAr cum izbutiaacest artist preistoric necunoscut, din citeva liniute, dintr'o insei-laturA. AdevAr de psihologie, dar, pe lingA adevArul acesta depsihologie, e miscarea animalelor, prinsA asa cum niciun artist intimpurile noastre n'o poate face, cu o singura exceptie care a fostfoarte criticata, dar dupA aceia anumite inventii din timpul nostruin domeniul fotografiei au arAtat cA inteadevAr animalul cind sarese presinta, intr'un moment, asa ca pictorului modern Géricault.Pentru studiile de stiinti naturale astfel de represintari sint de celmai mare interes. De atfel, azi, arta neagra din regiunea sud-vesticAa Africei &este formule care samAnA, cind este vorba sA seinfatiseze animale, cu lucrurile care se intilnesc in pesterile decare vorbesc. Astfel in cutare represintare de vinatoare, cu foartemulte figuri mici, care zburdA, alearga pe sus, intr'o miscarepripita foarte impresionanta.

Acum mA intreb de ce s'au trudit acei preistorici, pentrucA aici este o trudA foarte mare in a face lucrurile acestea de arta,si, ca sä Ii prindA miscarile, trebuia o atentie, o incordare despirit extraordinard. in timpurile noastre artistul face lucrurileacestea pentru o expositie, unde vine lumea i poate sA cumpere,iar artistul se intretine din aceasta, sau, cind nu sint clienti, Statul,care doreste sA arate cA i poporul sAu este capabil de arta,cumpArA el. Dar in fundul intunecos al pesterii era numai artistulcu familia lui, pentru cA atunci era un razboiu continuu ca sA-sipAzeascA fiecare femeia lui. Prin urmare nu poate fi vorba de unlucru comandat sau fAcut in vederea unui cistig, nu poate fi

vorba de niciun amestec al unor elemente strAine, ci de omul carea observat, de omul care a executat si care este si artistulpazitorul lucrului represintat. Si sA observAm cA fiinta umanA nu seinfatiseazA decit foarte rare on si intr'o anumitA atitudine, prefAcutlinear, asa cum se preface figura si corpul uman pe unele covoaredin Oltenia, unde din pAtrate i romburi se face un boier i ju-

1

si,

29

pAneasa lui, sau un domn care fine o umbreld, sau un ofiter dinarmata Regulamentului Organic, Hui* i befigase cum le faccopiii pe pareti. Prin urmare, dacA omul nu apare decit ca unsimbol al procreatiei, i aceasta are un sens. Era atunci continuuluptd intre oameni, dar era i un simf oarecare la ace§ti preistoricicd a ataca pe un om, a-I rAni, a-I omori, nu este totu§i cel maibun lucru care trebuie sA-I faci, lucrul cel mai ingAduit, pe cindanimalele sint fAcute pentru a fi vinate ; omul are dreptul de avina aceste animale in legAturd cu nevoia de a se hrAni, de a seinvesminta cu blana lor, de a intrebuinta oasele i coarnele lorpentru ceia ce s'a spus. Dar ce intelegeau ei Prin aseastA repre-sintare artisticA ? Veniau bucuro§i acasA cd au fAcut o ispravA

puneau s'o comemoreze, a§a cum, la noi, cind Despot-Vodd acApdtat tronul Wind pe Alexandru LApusneanu, a pus sA se re-presinte pe pdrefii castelului din Suceava bdtAlia lui? Sau cum,in clAdirea de la Mogosoaia, cind s'a intors Vodd-Brincoveanudela Adrianopol, unde fusese chemat de Sultan §i era primejduitsA pAteascd ceia ce a OW Ia 1714, scApind atunci numai datoritddarurilor pe care le fAcuse i mArind tributul, a pus sd se zugrA-veascA pe pArefii castelului toatd cAldloria lui ?

Acesta este sensul figurilor fAcute acolo ? Ori era in legAturdaceastA manifestare artisticA cu un fenomen religios religioseste prea mult ; cu un fenomen superstifios ? Nu-si inchipuiauoare ace*tia inainte de a merge la vinAtoare cd, dacA zugrAvescanimalul pe parete sau ii sculpteazA, l-au vrAjit acolo unde este

prin urmare animalul Ii va cddea neapArat in mind pentru cdau fAcut vraja aceasta ? Un lucru care trAieste in mintea oamenilorpita foarte tirziu. In evul mediu frances era obiceiul acela cd,atunci cind voiai sä omori pe cineva, fAceai o statuie de cearddupd chipul lui impungeai in inimd cu un ac. Sau cum, inAsia, cind deschideau o poartA, stAteau zidarii de a§teptau sd treacAcineva, pe care il fAceau sA intre in umbra portii i acesta vamuri, pentru cA orice lucru nu poate dura decit atunci cind seprinde induntru un suflet omenesc, noi am zice : cind se cuprindeintr'insul o bucAticA din sufletul omenesc. Stili doar legenda bise-ricii episcopale de la Arges, care este in legAturd tot cu aceastAconceptie nevasta me§terului Manole trebuie sd fie ziditA induntru.Era un obiceiu foarte rdspindit ; am vAzut inteun museu dinAustria o pisica mumificatd, scoasd dintr'un zid ; stateau mesterii

a§teptau un animal sd apard, i, indatd ce apArea, II apucau

,,

§i

§i

§i-o

:

§i

30

puneau inAuntru. Mi s'a intimplat dese ori, cind voiam sAfotografiez Evrei din Bucovina, cA nu se lAsau fotografiati cu nici-un chip, pentru cA ei credeau cA, dacA i-ai fotografiat, ai cistigatun fel de drept asupra lor, i, oriunde te-ai duce, poti exercitao actiune asupra lor.

Acesta este deci sensul acestor zugrAveli : pregAtirea uneibiruinte, garantarea cA se va intoarce cineva cu prada.

Incheierea este cei, nu numai in domeniul marilor construciiimasive este nevoie de un element sufletesc ridicat la inaltimeacare inseamnei o religie si se pierde in neleimuritul care inseamneiun mit, dar, si in ce priveste obiectul mic, el nu iese nici dintr'ocomandA, nici dintr'o posibilitate de cistig, nici din nevoia de a-siingina cineva vremea cind nu are altceva de fAcut, ci dinteosuperstitie care se poate ridica la inAltimea unei religii. Cea d'intiiuperioadA istoricA imi dA dreptate : ce aveam in mintea mea maimult ca o gacire i s'a invederat in domeniul etimologic, se inve-dereazA, la cea d'intiiu incercare, si in domeniul istoric.

Vom vedea in lectia viitoare ceia ce s'a intimplat, in pro-portii 'cu mult mai vaste i cu preocupatii artistice mult maiinaintate, in Egipt i Haldeeia, unde nu sclavul chinuit, nu sclavulmuncit, nu urmAritorul de cistig si nu acela pe grumazul cAruiaapasA piciorul stApinului, ci omul liber, insufletit, care se supuneinstinctului naturii intregi, dindu-i o valoare umanA, creiazA lucrurilemarete ca i lucrurile cele mai delicat frumoase.

-

\

si-I

CUM SE LUCRA IN CEA MAI VECHELUME CIVILISATA.

Acum, sà invederez pe cale istoricA acelasi postulat pecare l-am exprimat la inceput : cd anume arta si orice muncdvine de la o vointà liberA, de la o insufletire, de la un entusiasm,de la un spirit de sacrificiu si are valoare numai atita cit dureazAaceasta, iar pe urmA cade in uniformitate si ajunge la ceia cenumim lucru de mintuiald" A se mai zicea odinioard, cu uncuvint turcesc, Iucru de buracle, la lucrul silit, care nu estefrumos, fiinded nu este individual, nefiind pecetluit cu sufletulcuiva, deci o batjocurd, o degradare a tehnicei ca soliditate si agustului. Venim la civilisatiile cele mari pe care le-a cunoscutantichitatea : la civilisatia egipteand si la asa-numita civilisatiehaldeiand, care nu se atribuie aminduror elementelor care au trAitin Haldeia, pe de o parte, Semitii i, pe de alta, Arienii, ci, Semitiiacadieni fiind, in materie de creatie concretA, de sigur inferiori,Sumerienilor singuri.

Cum am spus Inca inainte, avind, de o parte, in Haldeie,o civilisatie de lut, i, pe de altA parte, in Egipt, o civilisatie degranit, i s'a putut crede cd acea de granit este mai veche decit ceade lut. Eu am argumentat altfel : de oare ce anumite forme dincivilisatia de constructie a Egiptului, piramidele, se intilnesc inteoformA nedesAvirsitA in Mesopotamia, in forma haldeiand, aceastacid ca resultat cd s'a inceput intiiu in forma stingace, acolo, in Meso-potamia, si cd, dupd aceia, printr'o influentd venitA din Asiapropriu-zisA odinioarA Egiptul era considerat ca fAcind parte siel tot din Asia , s'a trecut, in regiunea de granit, inteo formAmult mai desAvirsitA, ale cArii elemente primordiale n'au inceputdeci in Valea Nilului, ci au fost aduse de aiurea i s'a ajuns apoila splendoarea de proportii, la siguranta liniilor acelui mare misterstintific si de orientare care sint piramidele. Avem a face deci cu

./

-

32

cloud civilisatii care se pot admite ca incepind cam din aceiasivreme, adecA patru mii de ani inainte de Hristos. Pentru crono-logisare, Egiptul dA i dovezi scrise, pe cind cei din valea Tigruluisi a Eufratului infAti*eazA numai monumente care sint oarecumde acelasi fel, iar lucrArile scrise sint de un alt caracter : aici Acad,Semitul, ni-a lAsat o multime de table de comert trecute prin foc

devenite in felul acesta durabile, pentru a fi pastrate in arhivebiblioteci care cuprind contracte incheiate de acesti negustori

din Mesopotamia pentru afacerile lor. Atita au lAsat ei, i unelelucruri in legAtura cu o religie care, pornitA din Mesopotamia, aajuns la Evrei si a capAtat, la ei, o altA formA, care a trecut lumiicre*tine. ToatA povestea Potopului vine de acolo, numai cit Evreii,fiind cu spirit abstract, au inlAturat tot ceia ce este monstruos deconcret la Haldeeni, cu monstrii cari sint si oameni i animale,si nu sint numai animale de un singur fel, ci, simultan, animalede mai multe feluri confundate inteun singur trup.

In Egipt, este o literaturA egipteanA, de si nu una ca alenoastre, cu glasurile lor multe. Egiptul are numai anumite ramuri deliteraturA in legatura cu anumite necesitAti i cu anumite datorii,de caracter religios. Fiinda i literatura este totdeauna de originereligioasA : toate lucrurile pleaca de acolo i pe urmA se indreaptdin altA directie, dar se observA foarte bine locul de unde pleacA.ToatA aceasta literaturA : Cartea Mortilor", unele povesti care s'aulegat cu cele indiene si au format materialul celor care au *runs.in Europa, si le intilnim si la Bizant si la Slavii de Sudla Albanesi si la Romini, ba pAnA si la Unguri, cari le-au luatde la noi, apoi in Languedoc si in Portugalia, nu ne lAmurestemult asupra vietii i abia asupra istoriei.

Dar avem un fel de literaturA, de poesie socialA la Egipteni,o poesie de tinguire monotonA, färä cine stie ce valoare esteticA.Tinguirea aceasta, lucru foarte relativ, asa cA poate sA atribuiecine vrea, este de oftdri, de plingeri, de blAstAme, de cereri dedreptate, asa incit pentru sovieticii din timpurile noastre seimpune in primul rind traducerea acestor vechi tinguiri care yindin Egiptul acesta asa de departat i cronologic de noi. Acolo sepun alAturi toate categoriile de muncitori : vai de cutare fel demuncitor, cum se chinuieste" vine descrierea chinurilor lui,

dupA aceia trece la altä categorie : celalt nu este mai breaz,vai de sufletul lui ce pAtimeste, el face asa i asa. Dar nu aredecit sA descompund cineva oricare lucru omenesc in comparti

-

si

si

,

pi

pi

pi-o

pi

33

mentele acestea din care se formeazA i dupà aceia sä exagereze,arAtind ca motiv de suferinta pe fiecare dintre dinsele. De exemplu,se poate zice : vai de zidar, care trebuie sa frAminte tencuialas'o astearnA pe zid, cAruia din cind in cind ii tisneste pe fatAsau in ochiu ceva din materia pe care o Intrebuinteaza ! Pe cindrealitatea este alta : el vine la lucru de multe ori cind ii placemai trage un cintec, se mai uitä in dreapta, se mai uitä in stinga,tencuieste unde trebuie, mai tencuieste pe alaturi. latA i un altpunct de vedere.

Sau s'ar zice : vai de scriitorul acesta cum Ii chinuieste mintea!$i prin somn ii turburA idei, visiuni. Se trezeste in zorii zilei sausta pind in adincul noptii. Aceste idei, sentimente, visiuni el leasterne pe hirtie, si nu intilneste un editor, si, cind II intilneste,II insealA, si nu gaseste cetitori... $i el vrea sA trezeascA in minteacetitorilor cutare impresie, i trezeste tocmai impresia contrarie...Ba mai vine cite un critic care il spurca : ce nenorocitä soartA soartascriitorului ! Pe cind scriitorul cutare se duce la Capp, stA acolo, 'pune sa-i serveasca o cafea sau un sprit : se uità in dreapta, seuita in stinga, mai vorbeste de rau pe cineva care are mai multtalent sau mai multi cetitori decit dinsul, mai cascA, mai seplimbA pe Calea Victoriei, mai trage chiulul unui editor care iiplateste d'innainte si el nu-i dA manuscrisul, iar, la urmA, ispi-téste pe cetitori cu tot felul de prostii i mäscAri pe care le puneinAuntru. Acesta este alt punct de vedere.

Se mai poate spune de cineva : nu are niciun fel de ocupatie,sAracul de el : bate trotuarele pe o vreme asa de calduroasa, 55de grade ; asfaltul se topeste, si el sarmanul nu face altceva decitsa umble de la $osea pind la Bulevard si de la Bulevard pind laSosea. $i, ca sA dejuneze, sAracul de el, se duce si se invita singurla cutare amic al lui, i lui ii pare foarte rAu, pentru cd el arvrea sd invite pe amic la masa si nu poate ; apoi mAnincA mult

i se deranjeaza stomahul : nenorocitul, ce a putut sä cadAasupra lui !

Lucrurile acestea nu trebuiesc luate ad litteram. Sint suferintipe care le are omul si nu le spune, sint suferinti pe care le spuneomul si nu existä in realitate. Dar toti aceia cari sint cu teoria munciisilite, cu teoria muncii dureroase, cu teoria muncii blästäm, zic :luati mArturiile din timpurile cele mai indepartate : oamenii suferiauatunci cind fAceau un lucru, de orice natura ar fi fost acest lucru.Deci cainarea egipteanA poate figura intr'o carte de cetire pentru

3

si

,.

si-i

si

.

34

muncitorii sovietici, ca prim capitol luat din aceastA a§a de depArtatdliteraturd.

_ Dar, cum vd spuneam, nu e nicio dovadd de sinceritate,nu e nicio dovadd de adevAr in aceste tinguiri, de alminteriisolate. $i mai este Inca un lucru pe care oamenii nu-1 ob-servA : foarte multi istorici, cind aud o plingere, zic : deci acesta estemomentul cind suferinta a fost cea mai mare ! Nu este adevarat :se plinge omul atunci cind intrevede posibilitatea de a scdpa desuferinta cazuta. asupra lui, iar, cind suferinta aceasta este cople-itoare atunci cade in nesimtire ; §i este §i un fel de nesimtire

sufleteascd fata de suferintile sociale.Trebuie sA pArAsim terenul literar §i sA privim lucrul insu§i

care se savire§te in aceastd tara, lucrul care se vede intreg, solid,stabilit pentru secole §i milenii in Egipt §i care se vede, amestecatcu pdmintul, in Haldeia. In Haldeia a venit in rindul intiiu negli-genta umand, a venit sArAcia, a venit apAsarea ; ceia ce era palatullui Sariuchin §i, in Nordul asirian, ceia ce era palatul lui Asur-banipal, nu mai sint astAzi decit ceia ce indigenii din aceste regiuninumesc un tel", §i tel", in limba arabA, inseamnd movilA", saueste un curgan, cum este la noi Movila Rabiii din judetul FAlciiu.Telul" fArd indoiald nu inseamnd decit o forma degeneratd a ceiace a avut cindva un sens acolo, in Haldeia, ceia ce era odinioardun palat cu multe oddi, cu multe rosturi, cu multe socoteli, care numai existd decit in aceastd forma, in care scormonind gase§ti ceva.

Cercetdrile fAcute acum in urmA au ajuns la resultate foarteinteresante. 0 lucrare a unui Engles aratd o impArtire de casdde care v'ati mira, pentru cd ea corespunde destul de bine cufelul cum se fac astAzi casele §i cum s'au fAcut din secol in secolin lumea satelor noastre : o scard care duce la etajul superior,cerdacul deschis, mai multe oddi. Dar lucrurile acestea se gAsesccu greu din causa acestei frAmintari cu pAmintul, §i trebuie o§tiintA de arhitecturd a casei ca sA poti deslu§i liniile care s'auconfundat, cAzind unele asupra altora in momentul darimArii.

Dar, in Nord, la Asirieni, cari intrebuintau plAcile de ceramica.trecute prin foc, portelanul pe paretii palatelor, se vdd regi cu barbafacutA cu drotul, cu plete care se lasd pe umeri, cu coroana a§ezatApe frunte, cu aripile de vultur prinse pe un trup care este al unuileu §i a cArui coadA birligatA se intinde spre pdmint. Avem, inarta persand de mai tirziu, pe osta§ii lui Cir : 11 avem pe dinsulinsu§i, care poartA tot astfel de aripi, cu care, in intruchiparea

,N.

35

-sau simbolisarea poporului, zeii zburau de-asupra oamenilor obis-'nuiti. S'au mai gasit alAturi de palatele acestea de lut, de palatelecAptusite cu aceastA ceramicA, asa de strAlucitoare, de o coloratie

.asa de minunatA, de o originalitate asa de rarA in ceia ce privestestilisarea, o cantitate, care nu se bAnuia inainte, de obiecte deimpodobire. Astfel o minunatA coroanA de frunze legate impreundcu lantujele, care a servit cindva ca sA impodobeasca. pletele,,de foarte multA vreme putrezite, ale unei regine a Celor PatruColturi ale Lumei, cAci asa se numiau stApinitorii din Haldeia luiSumer si Acad.

Prin urmare, iata ce se &este acolo : clAdirile, plAcile deacoperire a zidurilor i, pe lingA aceasta, un numAr de obiectede impodobire care aratA o arta extrem de rafinatA.

SA vedem acum ce este in Egipt i dupA aceia ne vom gindi la,categoria umanA de unde pot sä vinA aceste lucruri, la stareasufleteascA necesarA spre a le produce i, in sfirsit, la conditiilecare se creiazA chip firesc inteo societate care e in stare sa le fad.

In Egipt, are cineva inainte de toate piramidele i mastabele,de o constructie deosebitA, care represinta una din cele mai in-draznete opere de tehnicA acute odinioarA de oameni. Aceastapresupune frisã o muncA indelungatA, o jertfA de fiecare zi, multäsudoare i mult singe, o consumatie de energie extraordinarA

durere fàrã margeni. De sigur cA pentru a se ridica piramideleau murit foarte multi oameni, ceva asAmAnAtor, epocA mainoted, cu ceia ce s'a intamplat la Versailles, unde palatul lui Ludovic_al XIV-lea a iesit din jertfa a mii de oameni, i acelasi lucru s'aintimplat atunci cind Petru-cel-Mare a avut ideia indrAzneatA dea intemeiat orasul sAu in regiunea de mlastini care trebuia sA fietotal transformatA.

Dar piramida nu inseamnA numai constructie, nu inseamnA.numai greutAti imense, nu inseamnA numai aducerea grea amaterialului, piramidele fiind ridicate in regiunea de mil a Nilului,-care se revarsA i creiazA ogorul pAnd in primAvara viitoare, iarIn apropiere este pustiul, asa incit materialele nu sint la indeminA,ci au trebuit sA fie aduse cu foarte mare greutate pe Nil sau inregiunea Nilului. VA puteti inchipui cutezanta cui 'a conceputaceastA ideie i puterea de sacrificiu a oamenilor cari au luatasupra lor s'o facA, precum i tAria de suflet a Faraonului caretrebuia sA fie ingropat inAuntru in cutiuta lui si care ii dAdea

4

§i

inteo-o

36

sama cit./ osteneala costa si cite vieti omenesti se ingroapà acolo,in umbra piramidei care se tidied.

Ce se face astazi in fabricile noastre poate fi un lucru foartemare, insä este fAcut pe bucatele ; nu are cineva visiunea intreguluila care colaboreazA, nu se poate speria de ce trebuie sA iasd dinsfortarea lui. lar omului cind ii spui sa faca un lucru mic, el ilpotriveste cu fortele pe care le are : el nu-si da sama cd forteleacestea strinse impreuna pot face un lucru imens, pe cind aiciparca el ar fi fost acela care trebuia sä dea o consumatie deenergie fArA pAreche pentru a fi repetatA apoi de la o domnie laalta si in fiecare domnie adAugitA. Teoria necontenitei acoperiri apiramidei tot cu alt strat potrivit cu viata Faraonului, prin necon-tenitele pAturi care se adaugau la clAdirea de la inceput nu mai

este admisA, ci se observA ca, dacA ar fi necontenite cirpeli defelul acesta, s'ar deranja un echilibru perfect care a fost conceputInca din capul locului si, prin urmare, nu admite aceste intregiri.

AlAturi de piramida este templul pe care noi ii vedem inmanualele noastre in reproduceri asa de restrinse, incit mai cd ni

inchipuim cA ar putea fi pus alAturi cu o bisericA din timpurilenoastre. Dar inainte de a ajunge la templu, trebuie sA treciprintr'o lungA aleie de sfincsi, i pentru cel de la Gizeh a trebuito imensa truda ca sA se ridice numai nisipul care i-acoperia labele.

In ce priveste mormintele de supt pAmint, hipogeele, va

puteti inchipui cu cita feroce trudA a trebuit sa fie tAiatA piatra,taierea aceasta se facea cu aceleasi metode cu care se face azi

tdierea pietrelor scumpe.Dacd este vorba de truda, aceasta este ,truda, daca este-

vorba de suferinta, aceasta este suferintA, dacA este vorba de dureresi de strigAt de durere, durerea era §i strigatul de durere trebuiasd se inalte. Dar nu-1 avem, afarA de acele ateva randuri dede care v'am vorbit. Pe cind ar fi trebuit sa avem greve ale aceloracari au lucrat, ar fi trebuit sa avem rAscoale sociale. DacA se silescmii de ciameni sa lucreze la asa ceva, fie rasa cit de cuminte,vine un moment cind toate rAbdArile sint intrecute.

in Egipt, nu e insä numai aceastA dovada de o capacitate demuncA intrecind cu mult toate conceptiile noastre. Acelasi lucru esi in mic. Cind ingropau pe Faraon sau pe marii demnitari egipteni,trebuia, dupA conceptia religioasd a lor, sA se tie sama de ce privesterostul fiintii omenesti dupd moarte, intreit: pe lingA trup i suflet,acel intermediar, Ka, material, adecA avind toate necesitatile pe.

7.

4

.

si

.

;

37

-care le are fiinta materialä. Deci Egipteanului, mai ales aceluiacare era un demnitar, ii trebuia acolo toatA lumen in mijlocul cAreiatrAise, ca sA nu-i fie urit i sA nu rAmiie lipsit de anumite in-demanAri cu care era deprins in viatA. Prin urmare, se gasesteinAuntru ce ar incinta pe un copil ca jucArii date de Anul Nou.Sint acolo vislai cu lopetile in mind 'n corabia lor, sint oamenicari gatesc pinea in cuptoare, sint mesteri de toate felurile caristau la indemina celui ingropat ; este o IntreagA pApuserie fAcutAdin lemn. Aceasta in afarà de o intreagA artA de portrete, foarteimportantA, si care ni-a dat chipurile Faraonilor dupA conceptiiartistice deosebite, cind mai naturaliste, cind mai idealiste. Avem insAin morminte, facuti din lemn, oameni de toate categoriile, cari.asteaptà inaintea MaiestAtii sale, ca sä-1 serveascA. lata incA un do-meniu de opera realistA, facutA cu o exactitate admirabilA.

Aici se vede foarte bine cd omul n'a vrut sA Inele, omul n'avrut sA scape cit mai rdpede, ci avea un fel de rdspundere morald,trebuind sA lucreze in astfel de conditii, incit sA-si indeplineascAtoatA datoria. CAci mesterul avea o rAspundere fata de zei. Acolonu te joci : te vede Dumnezeu, i supt ochii lui Dumnezeu lucrezi.

Dar, mai ales, in deceniile din urmA s'a descoperit in Egipt0 giuvaiergerie fard pAreche : giuvaiere de toate felurile, de aceleacare se pun la brat, de acelea care se pun la deget, la git, la.glesna picioarelor, obiecte ca acelea pe care noi le punem peetajere si care n'au pentru noi niciun folos sau pe care le asezAmin dulApioare de sticld. Unele sint de proportii foarte mari, darniciodatA mobilele n'au fost din material asa de pretios i lucratecu astfel de fineta ca in Egipt. Este in mormint toatA gospoddriaFaraonului, care trebuie sA fie intreagA, potrivitA cu rangul sau.Noi facem i lucruri frumoase, dar le facem cind stim cA o sA lewadi cineva, ca sA le cumpere, sau ca sA le admire, pentru canumele nostru sA se pAstreze. Niciuna din aceste conditii nu seintilneste in giuvaiergeria Egiptului. intiiu oamenii nu iscAlesc :nu avem niciun singur nume de mester in ce priveste toatA opera,migala fArA samAn pe care ni-a lAsat-o arta Egiptului, anonimdtoatd. Si sA ne gindim cA lucrurile acestea intrau in pAmint. Arconsimti insA chiar cel mai modest dintre pictori sau sculptori sAse trudeascA nu stiu citä vremeca sA fact o opera ce se va inchideinteo groapA pArAsitA ? Prin urtnare, nu intelesuri umane si de.origine materialA sint necesare pentru un astfel de sacrificiu fara

'

,

N

38

pAreche. Nimeni nu le vede, nimeni nu le stie, nimeni nu le admirk.numele omului este necunoscut.

Atunci, vine de la sine concluzia, si iatA ce valoare areaceastA conclusie pentru munca din timpurile noastre si mai

ales pentru aceia care poate fi in timpurile ce se vor insAnAtosi.DacA se ridicA piramida, este cA mai presus de oameni este unordin divin, pentru cA Faraonul nu este altceva decit o intruparea divinitAtii pe pAmint, pentru cA oamenii sint numai instrumenteale ei. Aici este o teocratie in adevAratul inteles al cuvintului.Cind zicem teocratie, noi intelegem o societate pe care o cirmuiescpreotii, dar terminul este rAu intrebuintat, cAci aici preotii nu sintdecit sclavii zeului, care este viu, amestecat in toate. Zeul,care conduce, zeul care se poate imbrAca inteun om, inteun animal,inteun leu, zeita cu cap de leoaicA, in boul cu un anumesemn, pe care il aseazA in templu, 11 hrAnesc si se inchinAinaintea lui. Prin urmare, fiind lumea in mina zeilor i orice omnefiind decit o intrupare trecAtoare a zeului permanent si etern,toate acestea mesterii le fac pentru un zeu. In timpurile noastrenu este aceia$i inchinare a zeilor, dar idealul in care credem,pentru care ne devotdm, acesta poate foarte bine lua locul zeilor $iin casul acesta, munca se raker' la aceia$i indltime la carese ridica odinioard, cind mergea cineva pawl la culmea tuturorsacrificiilor pentru cd a$a voia zeal.

Si, cind se fAceau obiectele acelea mArunte de mobilier caretrebuiau sä fie puse in mormint, cu toatele acestea fAceau parte dinarta religioask i ele trebuiau indeplinite in chipul cel mai perfect,fiindcA, altfel, Dumnezeu vede i Dumnezeu bate. Astfel din iubirenesfirsitA fatA de Dumnezeu, din sentimentul acesta cA el estetot si omul nimic, din obligatia pe care o simtiau in orice gindire,in orice sentiment, in orice actiune a lor, venia onestitatea absolutdsi originalitatea inaltA de care dau dovadA aceste obiecte. Precum

in alt domeniu, statuia Faraonului sau a cutArui om trecAtorrepresintA obiectul in care este incorporatA o parte a divinitAtii,fiecare avind constiinta cA si el cuprinde o particidi de divinitate,care il leagei de celalt $i care-I face supusul aceluia in carepartea de divinitate este mai puternicd si in care zeul se intru-peazd mai deseivir$it. Lucrurile acelea migAloase, toatA podoabaaceia de aur i smart nu sAnt decit un adaus la religie, un sporla obligatia religioasA, la sacrificiul care se datoreste zeiloraceastA formA. Aici nu este deosebire de mArime : mare, sau mic, ci

.

.

,

§i In

pi,

pi,

39

este acelasi lucru : este tot ceia ce pofi in legatura cu un anumelucru pe care trebuie sa-1 faci. Omul ca atare nu existd in Egipt,el nu-si recunoaste niciun drept, ci este numai materia de jertfa,care simte o voluptate extrema in momentul in care se sacrificer.

Incheind acest capitol cred cd elocventa faptelor este denatura sa convingd si pe cel mai desdvirsit credincios al doc-trinelor materialiste.

'

-

1'

V. LUMEA CRETANA SI EBRAICA

Vom avea a face acum cu cloud teritorii de munca, de lucru,care se intind pe un pAmint foarte ingust, cuprinzind un numArde locuitori foarte redus si cu toate acestea i unul din acesteteritorii si celAlt sint foarte importante, fiindcd acolo s'au petrecutanumite sintese culturale de prima ordine. $i, in aceste sinteseculturale, fiecare din aceste cloud popoare, poporul cretan si po-porul evreu, aduc o parte, sau din rasa lor, pentru cine admitepurismul, sau un amestec care este rasa numai inteun anumesens al cuvAntului.

In Creta, care represintA astAzi asa de putin in viata lumii,a fost un moment cind rase de pretutindeni s'au intAlnit si auaprins un foarte puternic focar, care are tot dreptul de a cere uncapitol separat din istoria marii civilisatii a lumii, i supt raportultehnic i supt raportul artistic. Dar noi nu vorbim de civilisatiacretana in ea insasi, si in toate rosturile ei, ci vorbim de dAnsanumai in ceia ce ne preocupà pe noi de la inceput, adeca in ce avenit dintr'o muncA liberä, si nu ce a putut fi socotit ca resultatulunei sile, ori ca resultatul unei influente politice, al unei impuneride sus. Totusi trebuie sA vorbim si de civilisatia aceasta artistica inea insasi pentru Ca asupra ei rAmine sa vedem ce se exercita, pelanga ce a iesit din adinc, fara sal se fi exercitat nicio influentAdin Oath.

Civilisatia cretana nu era cunoscutd de loc pint acum citevadecenii, nu exista un capitol deosebit in istoria antichitAtii ; numaidupa aceia s'au fAcut descoperirile cele mari ale lui Evans, care,n ce priveste civilisatia cretana, are acelasi rol, dar cu mai multA

pregatire stiintifica, cu mai multa inteligenta, cu mai multd masura,ca acela§ pe care in descoperirea asa-numitei civilisatii miceniene l-aavut Schliemann. Poate une ori, fixind strate in civilisatia cretana si

.

-

,

,

' x.

41

punind cifre de secole, el sa fi exagerat, ajungind la tAlmAciri caresint admisibile pentru cine vrea sä le admitA, dar, chiar cine nucrede inteinsele, poate sa Inteleaga civilisatia cretand.

Ce se cuprinde in aceastd civilisatie cretanA, si mai ales caresint elementele de originalitate care trebuiesc subliniate in ea ?Pe urmA vom vedea ce poate fi admis inauntru ca produsul aceleimunci libere, acelei munci devotate, al sacrificiului fAcut prinosteneala i indemAnarea oamenilor.

Acolo in Creta sint inainte de toate palatele considerate caale lui Minos si o sa vedem indata ce s'ar putea scoate dinMinos, daca se uità cineva cu multd atentie si fArã prejudecatilecare yin din expunerile obisnuite, cu foarte mare respect fata deo mitologie care nu poate servi oricind de basä.

Vom face intdiu sA se observe de la inceput un lucru : cA

in Haldeia au fost fard indoialA palatele de lut care s'au därimat,ca in Asiria s'au ridicat alte palate, impodobite cu o ceramicA admi-rabilA de care vorbiam, dar in Egipt nu existA palatul Faraonului,sau existA, dupd ce a murit Faraonul, incaperea aceia a lui, incun-juratA si de camerele alaturate. Dar, atita vreme cit traieste el silocuieste undeva, noi nu gAsim salasul stäpinitorului Egiptului-de-sus si al Egiptului-de-jos. Avem in antichitatea orientalà cloudforme de culturi : o forma care este consacrata zeului i o altAforma care admite pe rege, care, de altfel, nu este altceva decittot o intrupare a divinitatii, care merità nu numai sä fie ascultat

respectat, dar adorat din causa caracterului divin. Avem astfel ocivilisatie de temple si o civilisatie de palate.

Deosebirea este foarte neteda : sint cloud lumi deosebite. DarCreta a avut doi mari Invätätori : pe Egiptean, de o parte, si peAsirian, de alta, i astfel a biruit o civilisatie ale carii inceputuritrebuie cautate i pe linia Nilului i pe linia Tigrului si a Eufra-tului. Insula Creta este asezatA asa incit inriurirea poate venidintr'o parte si din alta ; este sigur cà Asirienii, ca i, mai tirziu,Persil au avut legaturi cu orasele grecesti de pe malul mArii, si aexistat i o navigatie care servia scopurilor regilor celor patruparti ale lumii". 0 indreptare i cdtre Cipru si cAtre Creta a existatdin timpuri foarte vechi, cu scopuri de comert, cu deosebirea cäpopulatia cipriota a fost numeroasA, dar, din causa condifiilorigienice §i a rasei inferioare cu care s'au amestecat locuitorii, Cipruln'a dat aproape nimic. Säpaturile pe care le-a fAcut un Italiandi Cesnola, care era consul acolo, n'au dat niciun fel de resultat

\

/

0.

si

§i

42

important in ce priveSte simtul pentru arta si indemAnarea inrealisarea obiectelor frumoase : Cipriotii sint deci cam pe aceiasilinie cu Hititii si Evreii, al cAror simt pentru arta concretA, nucea abstractà, a musicei, este nu a§ zice : timpit, pentru cã aceastaare si altA semnificatie, ci foarte slab. Dar Creta este cu desAvirsirealtceva, i ideia palatului, pentru ca in palat sä stea regele, nu vinedin Egipt; ci färä indoiald din lumea mesopotamian A, care s'a suitin munte si de acolo, din muntii de de-asupra Tigrului si Eufratului,a avut legAturi cu acel tighel, cu acea linie de tivire a Asiei laApus care este represintatä prin Eleni. Palatele dela Sfinta Treime,Agia Triada, sau de la Gortyna sint o minune supt toate rapor-turile, pind si supt cel practic, pentru cä impArtirea in oddi estecu desAvirsire alta decit a unui palat asirian. Este induntru totceia ce trebuie, si rAmine cineva uimit cind vede adaptabilitateaacestui palat la nevoile de tot felul ale unei civilisatii si ale sefuluiacestei civilisatii. In palat se fAceau sacrificii, cAci templul era inpalat, pe cind, in alte casuri, palatul poate fi in templu, palatulcelui viu, sau, in casul piramidelor, palatul celor morti. Avem aface cu clAdiri admirabile, care formeazA si astazi unul din marileobiecte de interes ale acelor cari cu multä greutate Se duc ininsula Creta pentru a se initia in aceastA civilisatie.

Avem deci inainte de toate palatul, care este pentru rege, siregele, färä indoiald, in aceiasi conceptie intilnitA si in Haldeia siin Asiria si in Egipt, este un zeu : om pentru cd este supus fata-litAtilor umane, dar sensul politic pe care il are este divin.

Inca de acum se pot trage si aici conclusiile. Ceia ce se faceacolo la palat lucrind, nu e pentru cA plAteste budgetul, sa zicem,al Statului cretan, i nici fiindcd pazesc soldatii sau fiindcA unsclav, in calitatea sa de sclav, trebuie sA facd tot ceia ce i seporunceste, cAci altfel Ii singereaza spinarea de loviturile girbaciului.Prin urmare, nici platá, nici spaimel, ci omagiu.

Orientul egipto-haldeo-asirian e si aici inspiratorul, in lega-tura cu Minotaurul, si despre taur, nu numai cA se vorbeste inlegendA, dar el este i'nfAtisat inteo parte a artei cretane, undesint niste tauri extraordinari, cari fac sArituri ca la o represintatiede circ. Este al doilea cas in care omul prinde asa de bine ati-tudinea animalului in momentul precis al saltului. Astfel animalulasiatic i Minotaurul din legenda si regele Minos, care cumpà-neste pAcatele si virtutile oamenilor, pe lumea cealaltA, cum si infrescile egiptene se vede aceiasi cumpAnire, sint unul si acelasi

\

.

43

lucru, apoi intre zeul Apis i intre taurii cari sar in aier i cad'devin Minotauri in palatul cu multe ascunzAtori, asAmAnAtor cuascunzAtorile i invirtelile asa de curioase pentru ne§tiutori alemormintelor egiptene, este o asAmAnare. Si complicatia acestorfiguri vine dela tehnica egipteanA.

Toate lucrurile acestea se leaga impreunA, precum tot aiciintilnim un element pe care il intimpinAm, de altminteri, §i inanumite tirzii legende balcanice §i carpatice. Se spune de Icar,acela care a vrut sA zboare tatAl sdu era Dedal, marele arhi-tect, ck apropiindu-se de soare, i s'au topit aripile, §i el acAzut. In versurile mele de tineretä este unul in care vorbeam deavinturile umane i spuneam : Icar, aripile-s de cearA". Darginditi-vA la Mesterul Manole §i la clAdirea mAnAstirii Curtea-de-Arges : dupA sacrificiul femeii, dupa ridicarea mAnAstirii, vine pe-deapsa aceluia care a jertfit pe nevasta lui : cAderea insA§i a arhi-tectului. 0 legAturA care vine din adincul secolel or, si ea esteiar4i in raport cu superstitia ca.' in tot ce se face trebuie intrupatun suflet ; dar nu ajunge sufletul intrat silnic al femeii, ci trebuiesA intre §i sufletul, ambitios §i pedepsit in culmea ambitiei sale,al arhitectului insusi.

Dar in Creta se mai vede un lucru. In Egipt omul se infA-ti§eazA, e drept, cu o varietate, cu o bogatie extraordinark

astfel toatà viata Egiptului de odinioarä se poate vedea in acelerepresintatii, dar el este presintat acolo totdeauna in legAturA cuun scop sint vasalii cari aduc darurile lor, sint procesiunile caremerg la templu. In Egipt omului nu-i este ru§ine de om ; scopulsuprem este fArA indoialA cu mult mai presus de toti oamegnii, detoate felurile. In Haldeia nu este a§a ; acolo nu este respectulfata de om asa ca in Egipt ; dacA vrei sä infAti§ezi un zeu, nu-ipoti da numai infAtisarea umanA : ii adaugi aripi de vultur, ii daitrupul leului;sau mai multe elemente din corpul omenesc se adunA,cum este in infAtisarea zeitei siriene Magna Mater, la care seadauga anumite pArti ale corpului pentru a simbolisa sensul insusial divinitAtii, menirea ei. In Egipt insA omul este fAcut asa cume i cu foarte mare exactitate, Egiptenii acestia, cari nu erau Semiti,ci Hamiti, sint oameni de socoteli foarte exacte, a§a incit dovedesccuno§tinta perfectA a tuturor elementelor, nu numai ale figurii, darale ImbrAcAmintii. In arta egipteand este totdeauna ceva sec §ipedant i, pe lângA aceasta, i un element de conventie : statuilepresintà in acelasi timp figura umanA i de profil si in fatk cre-

.

I.

I 14. ,

si

44

indu-se un tip care nu existd in realitate, i poate cA in aceastaartistul vedea o inAltare, o sanctificare, o ridicare peste ceia ceeste in realitatea lucrurilor.

Aici insA, in Creta, este, pentru intlia oarA, un lucru carenu se gaseste aiurea, lucru minunat, care ar merita sä fie semnalatmult mai mult decit de obiceiu civilisatia cretanA creiazA si suptraportul desvoltdrii sufletului omenesc ; supt raportul evolutieipsihologice ea joacA deci un rol anumit. NiciodatA nu s'a ginditun Haldeian sau un Asirian, mai curind un Haldeian, sA tie samAde eleganta atitudinilor sau a insusirilor, si nu e in arta acestorregiuni nimic vrednic sA fie vazut asa. lar, cum am spus, artistulegiptean este prea prosaic, prea incapabil de a strAbate in adin-cithea sufletului omenesc pentru a da asa ceva. De o parte si dealta, figurile n'au de obiceiu nicio expresie : nici a figurii, nicio altA expresie, mult mai greu de gdsit si care, cind este realisatA,produce o impresie mult mai mare : eleganta tinutei. Cea maiBald expresie esteticd in atitudinea obisnuità se intilneste insAin arta cretanA. imbrAcAmintea este infatisatà cu o deosebità co-chetArie, cu niste coafuri extraordinare si tot odatA o grijA a talieisuptiri ; in total : o pasiune a toaletei. SamAnd imbrAcAminteaaceasta cu aceia pe care o intilnim in vechea artA din BalcaniCarpati, care este si arta noastrA : acelasi pagne, aceasi folkde-asupra, un fel de pieptar care samAnA foarte bine cu ceia cese pAstreazA i azi la unele popoare moderne. Si se imbinA li-niile corpului cu elementele de vesmint inteo sintesä de o supe-rioarà elegant& din care causA uneia dintre aceste figuri, nu dincele mai caracteristice, i s'a dat un nume care aminteste pe oFrancesA din Paris, de la Montmartre. Se vede foarte bine cA fe-meile de acolo sint mindre, frumoase : in felul cum este infAtisatprofilul, in felul cum este desemnat un ochiu prelungit se vedegrija de a face sA reiasA anumite Insuiri. Cretanii au a face curasa elenick nu cu cele asiatice, nici cu locuitorii din Arhipelag,unde este si o anumitd civilisatie egeiank tot preistoricA, neavindnici macar frumuseta de linii abstracte intilnitA in arta noastrA,,dar peste insusirile pe care le-ai da acestei rase se vede intentiaartistului de a infrumuseta, sau mAcar de a sublinia cit mai mult,aceastA frumusetA pe care de la sine, prin darul naturii o aveaufemeile de acolo. Ba este o cochetArie si in ce priveste infAtisareabärbatilor, oameni foarte sprinteni, cari fac asemenea sArituri

.extraordinare. PAnA si in procesiunile sacre se adaugA un element

1-

:

.

6

siai,

45

de capriciu. Inteo procesiune de acestea, in Egipt lucrul ar fi inad-misibil, unul dintre participanti se impiedecd si este infätisat asa.

Dar, pentru ca sä ajungd cineva aici, pentru ca sA facd lu-crurile acestea de toatd frumuseta, pentru aceasta trebuie altcevadecit munca impusd, decit puterea sclavului, decit vraja cistigului.Acestia sint oameni cari se inchind cu tot ceia ce pot zeului-rege care se &este in palatul acesta minunat care este si untemplu, pentru cA suveranul insusi are inteinsul toate insusirilezeilor.

Mai adaugati cd in arta aceasta cretanA este intelegere sipentru floare i pentru animal. Acei cari au vdzut represintAri deale artei cretane, nu vor nita cutare pisicd asezatd in mArdcini,gata sd se arunce, sau cutare animal de apd ; iaräi, alAturi deaceasta profundA intelegere a elementului zoologic din naturA,deprinderea cu ,animalul care in felul lui are un suflet ce samAndasa de mult adese ori cu al nostru.

AlAturi de aceasta, este si un simt al liniei, pe care artistulo deapand i o invirte, o incurcd i o descurch, o amestecdride de privitor care nu e in stare sd urmdreascd toate aceste cir-comvolutiuni, dintre care unele se intilnesc si in arta lineard avechilor Traci, din care vine arta noastrd, numai cit in ea nu afliinvirtiturile acestea indiscifrabile, pe cind in asa-numitele vase deKamares ele sint unul din elementele necesare, indispensabile.

Aici este iardsi omul care lucreazei in voie, cdruia ii placelui sei miste dupd deget toate liniile acestea neastimpdrate.

latd ne-am lärourit si in ceia ce priveste Creta. Nu avema face cu ceia ce se spune in doctrinele materialiste, in crezulmarxist, in doctrina pesimistA a bldstdmului muncii. Avem a facecu un imn, un imn prin linii, prin figuri, prin coloare, un imnprin desdvirsirea unei tehnice superioare. Totul ca un omagiucare se ridicA pind la divinitate. $i, iaräi, noi putem pune in loculdivinitAtii in anumite domenii un ideal care poate fi din oricedomeniu, dar el sfinteste totul, tot asa cum sfintia odinioarAregele din templu sau regele-zeu din palatul sAu.

Venind la Evrei, este greu de admis cd ei represintA o singurArasa. Chiar i astAzi nu e nici un raport intre tipul de Beduinsuptire i un alt tip, botocAnos, care se intilneste dese ori. Expli-catia care se dd este cA adevAratul Evreu este numai acela cutipul de Beduin, iar celalt este un Cazar. Cazarii, Turcii acestia, au

,

-r

: .

_

.

. .

' .

-dr

I

,

si-si

si

46

locuit in stepa ruseascA. Dacd ne gindim unde sint asezati de bastindEvreii, ii aflAm pe un mic teritoriu, deschis intiiu cAtre Damasc,.unde era alt Stat, iar, in jos, cAtre regiunea Filistenilor arienicAtre desertul arab, tail fArd hotare, de unde poate veni oricitAlume. Apoi Evreii au fost in captivitatea babilonicA", si, cind s'auintors, nu mai erau Evreii vechi. Deci, cind se vorbeste de Evreiivechi, trebuie sä se facA o deosebire intre cei inainte de baiaaceasta de Haldei si cei dupA baia in haldeism. Vechiul rege-evreu era una i, mai tirziu, preotul care tine locul regelui, alta.CAci oare poate sä trAiascd un mic popor atita vreme supt influentaunei civilisatii milenare i asa de strAlucite fArA sa fie fundamentulschimbat ?

In ceia ce priveste Sudul, Evreii fiind deschisi cAtre pustiu,cu lumea beduinA, David este si un Beduin, un pastor, si toatAopera lui este in legAturd cu viata aceasta rurald din pustiu. Dealtfel Cintarea CintArilor" nu este altceva decit un imn indreptatdire o femeie care a trait; teologii, natural, cautA sA vadA sim-bolul acolo unde este vorba de o realitate vAzutd puternic, uneori grosolan, potrivit cu traditiile asiatice ale altui popor. De fapt,Biblia este alcAtuitä din luCruri foarte deosebite, i, asa cum seinfAtiseazA astAzi, ea este cel d'intiiu mare produs literar, fiindcAHaldeenii, Asirienii, Cretanii n'au literaturA, iar, in ce privesteCreta, nici literele ei n'am ajuns a le ldmuri, i nu-i cunoastemlimba. Evreii sint deci niste creatori in literaturA ca si Grecii, darin conditii deosebite. Asa cum se presintA Biblia, ea este resultatulcaptiviatii babilonice. Un lucru fasonat" de casta preotilor, unelement fiind pastrat, altul inlAturat sau transformat.

Dar Evreii sint vecini si cu Fenicienii negustori vestiti, darneintelegAtori de orice artA i literaturA, cari au dat citeva inventiitehnice, dar afarA de aceasta nimic. Deci un popor sterp in ceiace priveste manifestArile mai inalte ale sufletului. Au umplut lumeaajungind pinA in Sicilia, in Africa, la Strimtoarea de Gibraltar ;influenta lor s'a intins asupra intregului basin occidental al MdriiMediterane : cite legende nu sint in legAturA cu dInii ! Dar inmaterie de artA n'au dat altceva decit inspiratia pentru vestitultemplu al lui Solomon. SApAturile care s'au fAcut mai ales deFrancesi n'au dat decit obiecte de ,artA de nimic, niste caricaturiodioase i grosolane. Nu existA o artA evreiascA, precum nu existdnici o artA fenicianA. Cind s'a sApat la Tir si Sidon nu s'au aflatdecit lucruri care au doar o valoare etnograficA.

§i

.

,

47

La Nord exista o altä civilisatie, civilisatia hititä. Hititiiacestia, a carat influentA se intindea asupra Armenilor, dominaude la Nordul ,Siriei pana in regiunea Caucasului. Un poporfoarte important, care intr'un moment s'a impus Egiptenilor,existä cutare tratat incheiat intre Egipt si acesti Chetas. D-1 Hrozny,profesor la Universitatea din Praga, s'a ocupat de Hititi i pebasa inscriptiilor gasite intr'un sat din Asia Mica, in Bogazchioiu,a reusit sA desluseascA, fail a avea un text in altA limba, graiullor, asa ca in momentul de fata avem i o gramaticA hititA. Intr'unmoment s'a ivit chiar inchipuirea ambitioasA ca in aceste rAndurise poate gAsi ceva pentru explicarea Iliadei, ceia ce nu este de admis.Dar de acolo a rAsArit incA un lucru : ca Hititii erau in mareparte Arieni.

Asa incit Evreii sint prinsi intre Arienii din jos si intre Arienii,din sus, fiind deschisi cAtre pustiul Mesopotamiei, cAtre lumea luiAcad, i cAtre pustiul Arabiei.

Credeti ca se poate pAstra rasa in astfel de imprejurdri ?Naiv este acela care o crede. Dintr'o anumitd sintesd de rase poateiesi o civilisatie foarte inaintatA, dar, atunci cind amestecul esteprea puternic, se poate intimpla sa se nascd o rasa de catiri.Este ceva bastard in Evrei, unul din popoarele cele mai inteligentedepe lume. Acest caracter de batardise" isi produce intotdeaunaefectele. Avem a face cu un popor care n'a dat o frescA, n'a dato statuie, templul lui Solomon fiind, cum am spus, copia templu-lui lui Hiram, regele Tirului. Avem a face cu un popor, pentru.care arta nu are sens in afard de musicd si este o intrebare : cindsi in ce imprejurari, ce fel de Evrei au ajuns sa aibA incontestabilulsimt pentru musica de care dau dovada nu numai ca executori,dar si in calitate de creatori. Au insA o literatura, cuprinzindanale, si in analele acestea un element biografic personal, care nuse intilneste in analele altor popoare. Aici sint figuri, sint imagini,sint drame, se presinta probleme psihologice foarte interesante :

Cartea Regilor". Dar mai este si altceva ; pentru intiia oard inaceastA literaturd este avintul politic. Profetii : Isaia, etc., repre-sintd pentru intiia oara opinia publica", ei luptA pentru anumiteidealuri, petru cistigul unor anumite cause. Este pentru intiia oardpropaganda intr'o forma literarA foarte puternicA. $i noi, chiar dacane-am deslipi de educatia religioasa de la inceput, fiind totusicrescuti intr'insa supt influenta unor civilisatii care si ele s'auinspirat dintr'o cunostinta adinca a Bibliei, avem fArd indoialAelemente care yin dele profetii lui Israel.

pi

pi

48

Dar aici este vorba de pasiune, de interes politic, nu de muncA.DacA ,ar fi fost i aici iubire de muncA, marea iubire de muncA,dacA ar fi fost devotamentul de care am vorbit, setea de sacrificiu,atunci, chiar dacA alte temple nu ar fi fost necesare, Evreii le-arfi fAcut, pentru cA iubirea pentru un lucru creiazei in fiord decerinfile din exterior. Noi facem lucruri care nu ni se cer atuncicind iubim lucrul pe care il facem. La Evrei nu se observA aceasta.Ei nu vor cAuta granitul i basaltul, nu li va singera spinarea,nu li se vor rupe oasele aducind materialul pentru construirea unuitemplu, i, odata templul construit, nu se vor alege oamenii cutalent artistic cari sA intrebuinteze oricità vreme numai sA represinteanumite lucruri din viata lui Israel.

AceastA lipsA a dat insAsi teoria pe care o infatiseaza Bibliain ce priveste originile muncii, teoria pesimistA care condamnAmunca. Teoria muncii-blAstAm se &este in Biblie. Se infAtiseazAgrAdina lui Dumnezeu in care au fost asezati Adam si Eva cu toateplantele si dobitoacele impreunA, cu toate usurintile vietii, cu totceia ce trebuia ca sA fie fericiti, Adam uitindu-se la Eva, Evauitindu-se la Adam, pinA ce copiii au gäsit cA sint prea multidoi si Cain a omorit pe Avel, imprejurAri de acelea de nu trebuiausA miste macar un deget. Cind a venit sarpele de a sedus pe Eva,s'a intimplat pAcatul de la inceput : atunci omul a fost osinditsA-si cistige pinea in sudoarea fruntii. Teorie infamä, care sepoate pasha ca amintire istoricA, teorie care a inveninat omenirea,secole intrgi, in opositia cea mai desAvirsità i cu vechile civilisatiiasiatice i, precum vom vedea, cu tot ceia ce a plecat dela vecheaEladA de odinioarA.

Unde nu este aceastei teorie, minunile artei se ridicei de lasine ; unde este aceastei teorie, nimic nu reisare : cimpul producfieispontane, al frumusetii e uscat cu deseivir$ire. Si noi, avind sAalegem, in timpurile noastre, intre doctrina cealaltA i doctrinadin Biblie, conclusia se impune de la sine.

1

VI. CREATIUNEA GREACA

Vin acum la o parte foarte gingasa din problema pe care dela inceput mi-am pus-o inainte : la problema muncii, a impuneriide catre Stat si la ceia ce numim noi astazi capital, in vecheaGrecie.

$i aici ne intilnim de la inceput cu o parere foarte rAspin-dita, socotita ca incontestabila, ca basA pentru orice fel de con-sideratii, ca, adecA, in adevAr Grecia veche a dat cugetarea careeste si a noastra, care este si felul nostru de gindi, ea' ea a datprincipiile artei si literaturii asa cum trebuie sa le conservAmacum, pentru Ca' altfel cadem in desorientare i nebunie. lnsa seadauga totdeauna, cind este vorba de Greci : pAcat cA marii nostriinvatatori, initiatorii nostri in toate domeniile, acei cari au creatlucrurile pe care noi le numim perfecte, si-au sprijinit viata pemunca sclavilor ! La Greci erau liberi i erau robi; un numAr deoameni cari faceau politica si supt oamenii cari fAceau politicastateau acei cari munciau. Acei cari se ocupau numai cu poli-tica erau cetatenii pe can ii intilnim totdeauna in Agora, undese discutau toate afacerile publice, toate legile ; orice propuneretrebuie sä treaca pe aici prin Agora, unde cetAtenii tin discursuri,ascultä, iau hotariri, voteaza, iar, cind este o serbatoare greceasca,o heorte, este cu totul altceva decit o serbatoare din timpurile noas-tre, organisata dupa rosturile semitice aduse de crestinism. Ser-batoarea greceasca este un lucru senin, clar, nu numai cu usiledeschise, dar fArd niciun coperis : totul se face supt cerulliber : se aseaza lumea in amfiteatru pe banci si in hemiciclu.Teatrul nu inseamna decit priveliste, o priveliste cu orizonturi intoate partile ; nimic nu opreste lumea din afara. Cunoasteti ve-chea formula a lui Horatiu pentru indepartarea acelor cari nu sintinitiati : odi profanum vulgus et arceo", urAsc vulgul care nu

si

00.

50

stie religia, care nu si-a facut lectia de catehism si-1 opresc dela ceremonie", dar asa ceva nu existä in Grecia. Atita numai :sclavul stie CA el nu se duce acolo, iar cetateanul stie, in afarafaptului cA nu plAteste, ca aceasta este lectia lui de religie,lectia lui de literaturd, lectia lui de arta, chiar lectia lui de po-litica. Prin urmare, ceia ce invAtam noi in liceu cu privire la ins-titutiile Statului dupa un manual, aceia se auzia si se vedeaacolo, la teatru, de cetatenii de odinioara din Atena. Cind esteserbatoare, sint preotii fArA indoialA, dar rolul lor nu este asa-mAnAtor cu al preotilor din timpul nostru, cari stiu anumite lu-cruri pe care noi nu le tim, pe care noi oarecum am fi doritorisä nu le stim, si este mult mai bine sa nu le intelegem in intre-gime. Asa ceva nu este de admis in Grecia. Religia acolo estede o logicA perfectA, cum este i de o arta superioarA si cumintrebuinteazA necontenit formele cele mai frumoase ale poesieisi ale literaturii. La o serbAtoare greceascA merge orasul intreg,cum se face in timpurile noastre numai cind e vorba de uneleserbAri nationale, ca serbAtoarea eroilor, i atunci merg copiii§i invAtAtorii, iar lumea cealaltA sta pe trotuar : aceiasi deosebireintre unii cari fac §i altii cari se uità. In Grecia nu se face deo-sebirea aceasta : acel de pe trotuar" are datoria sA se insire §i

el atunci cind procesiunea se poarta, nu in interiorul templului,pentru cA templul este locuinta zeului, ci in afara lui, unde lumeastA i aVeapta pinA pe treptele de marmorA ale templului. Si, inpiata, se fAceau anumite miscAri, se desvoltau anumite jocuriolimpice, care fac parte si ele din religie. Olimpismul din tim-purile noastre nu are niciun fel de sens : el nu imparte niciunfel de moralà, este o simpla incordare de muschi si de multe orinu-i nici macar dovada unei puteri mari, pentru cä sint oamenicari cunosc trucurile.

latA ce era Atena, dar, in momentul in care cetatenii ascultau peDemostene sau pe inaintasii lui, in momentul cind privilegiatiivietii faceau politica lor, cu dreptate, lard dreptate, in timpulcind domnii" acestia luau parte la panatenee", la serbAtorilenationale ale Atenei, in timpul cind se duceau la teatru i aplaudaupe Eschile, pe Sofocle, pe Euripide, in acelasi timp vede cinevaniste biete fiinte prdpädite, chinuite, biciuite, farA niciun fel dedrept la nimic, adevArate bestii, cari sint sclavii. Ei fac munca,se spune : iatA, te duci la tara : cine ark cine samaria, cine cu-lege ? Sclavul.

0. .12

51

Dar aceasta nu este adevArat. Pentru cd era o mica pro-prietate in teritoriul acesta atenian. Si, de altminteri, cum o saVA spun indatA, Atena nu inseamna Grecia. Grecia este unaAtena alta ; ceia ce numim noi civilisatia greceasca nu este civi-

lisatia poporului grec, ci civilisatia ateniana, si ea represintacu totul altceva. E drept cA, daca mergi in Atena, industria seface in ergastarii. Acolo intilnesti sclavii de toate originile,este o mAsurA de prudenta sA nu fie in acelas loc sclavi de aceiasiorigine, ca nu cumva sä se poata intelege intre dInii. S'ar ziceca pina si comunicatia sufleteascA intre doi oameni, pinA si min-giierea pe care o pot lua unii de la altii, pina i aceia li este in-terzisa.

Deci, sclavul de la tail, sclavul din ergasterii. Dar se puneintrebarea : ce se lucra in ergasterii, cit din ceia ce atrage atentianoastra in viata Atenei era lucru din ergasterii ?

Daca este vorba de activitate la arsenal, dacA este vorba demunca grea se zice mai tirziu muncd de galerieni atunci erausclavii din rAzboiu cari erau intrebuintati. Ei visliau cu lopetile sisingerau supt loviturile de girbaciu ale cerberilor, si se spune :,este foarte natural ; färä aceasta nu am fi avut politica greceascA,nu am fi avut simtul de literaturA, simtul de era al Grecilor, nuam fi vAzut in gradina lui Akademos o multime intreaga care setinea de Platon, dupa ce se tinuse de Socrate. Pentru toate acestebinefaceri, nu numai pentru oamenii de atunci, dar i pentru ceide azi, i pentru acei cari vor veni pe urmA, trebuiau sA munceascAacei miserabili sclavi. Si atunci iti pui intrebarea : dar oare Parthe-nonul, templele celelalte de pe Acropole, dar oare statuile care sintmindria Atenei si a umanitAtii din toate timpurile, care n'a pututrealisa ceva mai desavirsit in linistea, in seninatatea, in lumino-sitatea, am zice, a lor pictura toad un rol foarte mic in Grecia

explicatia se poate gAsi : acolo este o lumina care distruge,coloarea toate lucrurile acestea frumoase le-au fAcut sclavii ?

Evident, daca ar fi asa, toad, interpretarea pe care o dau de lainceputul acestor lectii ar trebui sã cada. S'ar dovedi ca i suptlovituri i osinda din inchisori i rAnirea pe umeri, cä i intr'oatmosfera unde este pedeapsä si unde doare, totusi s'ar fi fAcut

lucruri frumoase.Dar nu este asa : produsul muncii grecesti, ceia ce vedem,

ce admiram de secole intregi, ceia ce face o parte esentiala dinpatrimoniul umanitAtii, modelele care ni stau inaintea ochilor i ni

7

1

.

:si

52

pare Mu ca nu ne putem intoarce inapoi, nu se datoresc uneDmunci silnice, nu sint fAcute supt teroare, cum omul de acolo nueste ademenit prin

$i, pentru ca sa lAmurim lucrul acesta mai bine, intiiu sàrevenim la deosebirea de care v'am vorbit mai inainte, intre Grecia

intre Atena. Nu existä Grecia, existä Grecii. Au existat mai multe-Elade, cu totul deosebite, i una este cind cunosti Grecia din cArti,_din albumuri sau lectii, i altceva cind ai mers acolo, cind ai traito bucatä de vreme acolo. Sparta nu este Grecia, ea nu are nimica face cu Grecia : ceia ce s'a descoperit acolo, nu sint nici macarlucruri cunoscute din viata practica. Spartanul era un om funda-mental, masiv si stupid, care din causa aceasta avea succes. Spartalui este o Wade ; daca in fund este, maret, Taigetul, e o molts deapa miserd Eurota. La Sparta erau Helotii sau Ilotii, de la cetateaHela, oameni cari represintau o intreaga lume, foarte numeroask.Pe lingd acestia, alte cloud categorii. Era o categorie mijlocie,a acelora al cAror nume se pAstreazA in cetatea Modon ; ei mer-geau la razboiu. $i erau foarte multi sclavi intrebuintati si inarmata, cari in unele imprejurari puteau fi i eliberati si rasplätiti.Se zice cd era obiceiul la Sparta ca, dupa ce i-au eliberat, sà-isuprime : pe de o parte ii rasplatiau i, pe de alta parte, ca sa nufie primejduiti cetAtenii dupa aceia, ii faceau sa dispara. Aici e olume cu totul deosebita, un sat de mosneni" umblind in doi batrini",,si de aceia erau doi regi, cari represintau doua semintii deosebite._Aceasta tosS nu are a face, de loc, cu Atena.

Dar, dacA se strabate tot Peloponesul, nu e nimic care sA samenecu viata ateniana : nici poesie, nici literatura, nici interes pentrulucrurile care pasionau Atena ; nimic din forta creatoare care a lucratatitea secole in Atena si a creat atitea opere de arta. La Corint,s'a sApat, dar sapaturile n'au dat nici atita resultat, incit sA faca un,museu convenabil. In insula Kerkyra, Corfu din timpurile noastre, ce.s'a gasit in ce priveste civilisatia greceasca ? Mai nimic. In Grecia,continentald, Teba este astAzi un tirg balcanic, ceva extrem demeschin ; citeva case ici i colo, si tirgul la care vine lumea Ora-neasca in anumite zile i vinde. Epaminonda i Pelopida ? Un felde rAzesi eroici. Aceasta este Teba. Nu cred ca vre o data Tebasa fi fost altfel : ca resultat al sApAturilor, cum este museul de la.Sparta, tot cqa §i cel dela Teba. In insule s'a gAsit foarte putin,mai mult in ce priveste civilisatia egeiand, Mara de Egina.

Dar de unde civilisatia ateniand ? Cind iei o sticlA i prinzil;

clptig.

pi

53

'raze le soarelui din mai multe pArti, ele se string inteinsa ca unlocar i pe urmA poti proiecta lumina aceasta asupra punctuluipe care 11 vrei. Ei bine, Atena nu este un oras, Atena este unfocar unde yin multe influente din multe pArti i creiazA o civili-satie de amestec, al cArii caracter e putintel linear si abstract,senin, static si rigid. Sculptorii atenieni n'au notiunea miscAriiintre dinii i intre zugravii din Creta este o deosebire enormA.Acel din Creta stie, ca un preistoric din cavernele magdaleniene,,orice miscare a unui animal ; acestia stiu foarte putin in acestdomeniu : sint oameni de la oras. Artistul din Creta are aceacunostintà a naturii insufletite pinA la pisica grAmdditä in mArAcini,pinA la ratele care circulA intre plantele de apA. Atenianul face unom desbrAcat sau pe jumAtate imbrAcat, apoi in dosul lui este obucatà de trunchiu de copac i, dacA acolo se vede i o sopirlA, eun lucru mare ; Apollon este deci Apollon Sauroctonul", adecA acelcare omoarA sopirla. Statuile erau colorate inteadevAr, si se recu-nosc i acuma urmele unor interesante desemne in colori pe co-stume care trimet la arta noastrà popularà. Vechile statui dinmuseul de pe Acropole aratA ceva care ar putea figura lingA artanoastrA popularA in cine stie ce manual de artA preistoricA. Si ci-vilisatia aceasta atenianA se simte cd,este alcAtuitä din mai multeinfluente, cA formeazA o sintesA, i sintesa aceasta foarte seninAnu este in aceiasi mAsurA i o sintesA complectA. Se simte foartebine cum asupra extraordinarei vioiciuni, asupra prolificitAtii, asuprareddrii tAnS hotare a artei cretane a trecut un vint de Nord, unvint rece, care a inghetat multe lucruri, care aiurea se desvoltA cuatita strAlucire, si a impiedecat altele, care formeazA tocmai ma-rele farmec i meritul superior al civilisatiei cretane.

Se spune : este un amestec .de dorism care simplificA,Dorienii sint infAtisati ca oameni mai greoi, mai putin aplecati cAtreartA, mai solizi, mai masivi, de si au avut o strAlucitA civilisatiein Italia-de-Sud si in Sicilia, cuprinzind o parte foarte largA din viatagreceascd i pe coasta Asiei Mici. Eu sint sigur insA cA influentaaceasta care congeleazd, care pune la rece" si care simplificA, reduce,care indreaptA cAtre abstractie, vine de la vechea populatie pestecare s'atr asezat Grecii, populatia ai cAror mostenitori sintem inmare parte si noi i cari au creat arta popularA. Ei au pAtruns suptconducerea acelora pe cari legenda greceasca Ii numeste Hraclizi,si din care istoricii au fAcut pe Dorieni coborind din Nord.

Supt influenta arAtatA se creiazA aceastd sintesA resumatä,

;

I

,

§i

54

aceastA sintesA sublimatà, imputinatà, cu un caracter de tip, peste carendividul nu mai poate avea curagiul capriciului ; capriciul in arta

greceascA este definitiv inlAturat, pe cind el este drept in mijloculartei cretane.

Dacd se reface biografia tuturor represintantilor spirituluiin literatura, in arta si civilisatia atenianA, aproape niciunulnu este nAscut in Atena. Asa va fi, dupA citeva vreme, strAlucitacivilisatie parisiand : in Paris in momentul de fatA sint citeva sutede mii de refugiati rusi, se intilnesc Nemti citi vrei, iar douAzecisi cinci de mii de Romini in Paris lucreazA la gunoaie, pe lingAei este si o populatie polonA in Franta ; atita lume strAinApe care Francesii o pun in cea mai mare parte la lucruri destul degrele, pe care indigenii nu le fac. Te duci la cutare teatru, afli pesotii Pitoef, Rusi, apoi vezi danturi de meteci", se vind traduceridupA Stefan Zweig, in laboratorii lucreazA toate natiile de pe lume.

In felul acesta a fost i Atena. Dar in aceastA AtenA rosturileinalte sint reservate oamenilor cari sint legati, dacd nu de oras,cel putin de traditia elenicA, de traditia religioasa elenicA. Prinurmare, acel care lucreazd o statuie, nu o lucreazA cum se face astAzi,pentru cA doamna cutare doreste sä facA portretul sotului caretrebuie asezat la cimitir de-asupra groapei, i doamna aratA cum erarAposatul, apoi retrimete de atitea ori bustul inapoi, zicind cA rA-posatul era mult mai frumos decit atita. Nu este asa, cind facipe Pallas Athene. Este un act de devotiune, care se face din religiamesterului. Tot asa cu vechii nostri mesteri de icoane, cari inaintede aceasta se puneau intr'o anumitä stare sufleteascA si inaceastä stare sufleteascA zugrAviau pe sfinti, si de aceia icoaneleacestea au o frumusetà pe care toti absolventii Scolii de BeleArte nu sint capabili niciodatd sA o dea.

Si tot asa este un act religios i ascultarea la teatru. El nu sepotriveste dupA gustul publicului". Nici Eschile, nici Sofocle, niciEuripide, nici represintantii comediei nu s'au preocupat vre-odatà deceia ce gindeste publicul". Nu se poate vorbi de teatru de modA" laGreci ; ei n'au decit legendele sacre din credinta cetAtii lor i Ii dauo interpretare care este personalA, dar autorul se opreste totdeaunala o anumità margene, dincolo de care niciunui scriitor i nici-unui om nu-i este permis sã treacA. In cetatea aceasta a tuturorargintilor, unde se adunA atitia bani, unde se aduce atita marfA,care stApineste, ca Anglia in timpurile noastre, o intreagA asociatie

f

55

de insule, care exercitA o influenta asa de vastk este latureaaceasta a unei creatiuni care este moraki si este religioasa.

Sclavul deci nu se poate amesteca, el nu este primit inanumite rosturi, nefiind de aceiasi religie. Poate fi cineva foartebun, foarte blind cu dinsul : sint de altfel sclavi cari s'au vindutei singuri din causa unei nevoi, si sclavii veniti din rAzboiu sintfoarte putini ; sint sclavi de mostenire, sint sclavi adusi de pirati,

filosofii i poetii recomanda sA fie cineva cit se poate mai buncu sclavii. Ei se libereazA mai putin decit la Roma, pentru cäsituatia lor este mult mai bunk ei fiind mult mai bucurosi sA segAseascA inteo familie decit sA fie aruncati, fArA niciun fel desprijin i fArA niciun raport cu nimeni, in mijlocul societAtii.Dar sclavii nu participa la actul religios, fiindcA fiecare om isi areo religie a rasei lui. Punctul lor de plecare este in afarA, de si sepoate intimpla ca sclavul sä fie ingropat alAturi de stApinul skisau chiar in acelasi monument ca acesta. Supt influenta filosofiei,este o rafinare a ideilor, dar prejudecata religioasA exclude pe sclav.

N

VII. ROMA SI LUCRUL ROMAN

Venim la munca romand si mai ales la munca romand invremea cind Roma era stdpinità de ideia romanA, pentru cA,

indatA ce vine crestinismul, situatia este cu totul altfel. Hotarelesint tot hotarele romane, insA ideia, intelesul, sentimentul, conceptiageneralk acestea nu mai sint romane, ci crestine. Asa incittrebuie sd se facA o deosebire intre Roma care este Roma siintre Roma care nu mai este Roma, care are corpul, are organele,are societatea Romei, dar este stApinitA de crestinism.

Ce a sAvirsit Roma aceasta, care era credincioasA principiilorsale de organisare, i, in ceia ce a fAcut Roma, sd cdutAm a vedeacare este partea muncii servile, a muncii prin sclavi, sau prinjumAtAti de sclavi, prin liberti, cari libertii acestia, sclavi liberati,nu erau intocmai ca §i ceilalti cetateni, ci numai fiii lor puteauajunge cetAteni cu toate drepturile pe care le aveau toti Romaniiceilalti. Vom cAuta deci sA vedem partea pe care o are muncaservilA si partea pe care o are munca liberA, i, dupA ce vomvedea care este partea pe care o are munca liberA, va fi decercetat care este motivul pentru care represintantii muncii libereau fAcut lucrurile pe care le-au fdcut, lucruri care ne mirA i

astAzi prin soliditatea, prin eternitatea operii indeplinite.Intuia impresie pe care o are cineva cind se gindeste la

societatea romand este cu totul defavorabilA fata de ideile i sen-timentele de acum, fatA de ceia ce cere ratiunea i inima noastrdastAzi. Societatea romand pare foarte asprA §i, inteun anume sens,ea a si fost asprA, dar, indatd ce s'a introdus crestinismul, cumila de oameni, cu respectul pentru cel slab, indatA ce s'audesfAcut lanturile acelea de fier care tineau societatea cea veche,Roma a deckut, n'a mai fost Roma de odinioarA, §i cAderea ei afost foarte rApede, aproape prdpdstioasd, dind nastere altei societAti

-

57

de care ne vom ocupa pentru a vedea cum se presintA munca siin aceastd societate nouA. Roma a fAcut sclAviei un rost si inopera ei de legislatie. Aceasta nu inseamnd cd orice Roman eraun stApin de sclavi, de si cea mai mare parte dintre Romani aveausclavi, mai multi sau mai putini, dupd cum ii putea tinea, dupdmijloacele pe care le aveau la indemind pentru intretinerea lor,pentru CO pot fi anumite obisnuinte, anumite ingaduinte intr'osocietate, dar toate sint in legAturd cu mijloacele de care dispunecineva.

in societatea aceasta romand fiecare cAuta deci sA se inde-mineze cu sclavi. Erau foarte multi sclavi la Roma : s'a fAcut i ostatisticd a numdrului lor in Italia si s'a ajuns la o cifrd destul deimportant& ceia ce, fata de populatia cu mult mai putin numeroasäde odinioard, insemna fArd indoiald ceva. Dar pe urmd au fostmai multi, si s'a ajuns la stabilirea unei astfel de proportii cindsclavii represintau cam o treime din numdrul celor intrebuintati.

Sclavii acestia la Roma erau de originile cele mai deosebite :sclavi cumpArati, ca §i in vechea lume greceascd, sclavi din causaunei rele socoteli materiale a vietii lor, sclavi dintre aceia cari,neputind sd-si plateascA datoriile, ajungeau in puterea, in potestas"a aceluia fata de care aveau datoria ; a trebuit mai tirziu un intregsistem legal ca sä impiedece inmultirea sclavilor de acest fel.Erau sclavi cari se oferiau de la sine, fugari cari veniau laRoma si se strecurau acolo. Pe de arta parte, Roma s'a asezatpeste tinuturi de o viata deosebitd. Etruscii n'au avut sclavi, dara fost altfel cind s'a intins Roma in partile de jos, in tinuturilegrecesti, unde era o plutocratic consfintitd, cdreia nu-i plAceamunca, la Neapole, in Sicilia, unde era si o scldvie de ordincartagines, in legAturd cu vechiul comert de sclavi care s'a in-tilnit totdeauna in Africa si care a lost desfiintat acum in Abisiniade fericita cucerire italianä. Prin urmare, din multe pArti veniausclavii, i erau i foarte feluriti. Multi dintre dinii erau adusi,cdutati, cumparati, pentru a indeplini lucruri pe care Romanii nule puteau face : sclavul specialist, care se pricepe in lucruri descoalA si de literaturA, nu §i de art& la care venim indatA.

Vechea RomA, din fericire, n'a avut sward ; scoala a fostfamilia §i viata publicA. Cind deci in Roma de odinioard a apArutpedagogul, el nu era roman si nu era liber, ci trebuise adus deaiurea, intocmai cum, la noi, inteo anumità epocd, se aduceau decAtre familii preceptori din lumea apuseand, in cea mai mare

.9

si

58

parte Francesi, i, fArd indoialk nu dintre cei mai desavirsitirepresintanti ai Franciei celei mai sanatoase, i ei au crescut ogeneratie de boieri. $i multe vicii pe care Romanii le-au avutde la pedagogii lor samAnA cu anumite naravuri pe care le-a luatboierimea cea maul de la pregAtitorii straini, cu totul necercetati

despre a cAror valoare parintii nu puteau avea nici cea maimica ideie.

latA din ce parti veniau sclavii acestia, cari erau in afarAde cetate, ca si in Grecia, fiindca ei nu participau la cultul cetätii.Dar si aici ei puteau sä caute, insa in unele imprejurari, adapostin templu ca si in Grecia ; urmariti, i cAutind sa scape, ei intrauacolo supt protectia zeului. Era, astfel, o toleranta mare din parteazeului care primia i pe acei cari nu erau ai lui.

Cine nu era al zeului nu avea participare la viata religioasà,dar, neavând participare la viata religioasa, nu avea participarenici la viata militara, care era supt scutul zeilor, si nu aveaparticipare la viata politick determinatd si ea inainte de toatede acest fapt : comunitatea religioask Puteau fi sclavi, i aici ca

dincolo, la templu, la Greci ei se ziceau hieroduli, cu in-sArcinAri ca acelea pe care le au anumiti functionari foarte mo-desti ai bisericilor noastre, cari sint acolo numai ca sa curate po-licandrele i sa mature.

Necesitatea comuniunii in cele sacre era determinata si defaptul ca religia era in legatura cu anumite rase de oameni ; nuera un lucru pe care sa-1 alegi ; nu ai mai multe religii in fata casA incepi a socoti care iti vine mai bine. Nu se intelege nimicdin Roma daca nu tine cineva sama de lucrul acesta : ca ea a fostun sat de mosneni cari se ocupau de agricultura. Pe atunci nuerau sclavi, nu erau liberti : nicio ideie macar de zeii etrusci pecari apei Roma i-a primit cu gramada, impreuna cu toate formelecultului, toate ceremoniile ceremonie" vine de la cetatea Caere",

cu alcAtuirea clasei preotilor, cu sacrificiile i cercetarea ma-runtaielor animalelor si a zborului pAsArilor. Dar, la inceput, oa-menii acestia extrem de simpli, cari pasteau nu atita oi, cit boi,boii frumosi, albi pe can ii vede cineva i azi in Latium, agri-cultorii acestia, trAind in imprejurari foarte sArace, erau intocmaica mosnenii de la noi, fArd niciun fel de osebire. $i religiaaceia, o religie de care si-au ris pe urmA scriitorii bisericesticari r.veau conceptii mult mai inalte : religia zeului care face sase inalto rAdAcinile si a zeului care face sa se inalte cotorul si a

§i

.

5

pi

59

zeului care face frunzisul, si a zeului fait care nu ar fi spicul,religia aceasta era singura religie a Romanilor de odinioara. Mos-nenii acestia au aparat-o impotriva plebeilor, au apArat-o foartemulta vreme, pe vremea cind ideile grecesti de democratie nupatrunsesera la din§ii, ori erau socotite chiar ca periculoase, castricAtoare : au facut-o pentru a apara §i ceia ce era mai pur inrasa i ceia ce era mai sacru in religie. E un fel de imbulzealAla templu lupta plebeilor, o vulgarA §i obraznica imbulzeala latreptele templului, i mo§neanul stAtea in fata templului, apArin-du-si puterea de origine strAbunA. Plebeii au intrat, totusi, pe urmA ;au venit imprejurari de acelea in care Roma a avut nevoie deei, i s'a fAcut o lume amestecatA. Dar, cind s'a fAcut lumea ames-tecatA, principiul de existentA insusi al Romei s'a schimbat.

intelegem acum pentru ce omul liber a lucrat la Roma, in mar-genile puterii sale i peste toate puterile sale, la operele acelea carene uimesc astAzi si care ni par neexplicabile. De unde sa pieceimensul devotament uman, asAmAnAtor cu al lucratorilor de la pi-.ramide, care permitea sa se facA rapid constructiile oneste, du-rabile, eterne ? Nu ajunge vechea religie romana, aceia cu zeulcopacului, cu zeul frunzisului i zeul spicului ; religia aceastafoarte simplA, folklorul acesta religios, natural cA s'a dus. Niciosocietate mai inaintatA nu poate Ostia asa ceva. Atunci au venitzeii etrusci, pe cari spiritul practic al Romei i-a primit. Romanii§i-au zis ca vrajitorii acestia strAini pot folosi la ceva. ConceptiaRomei a fost totdeauna aceasta : ea nu s'a dat niciodatA cu totsufletul ei niciunei religii, ci a adApostit i pe zeii greci i i-aadapostit in aceiasi familie foarte amestecata, unul dintr'o parte,altul dintr'alta : zeii etrusci, zeii greci, apoi i zeii asiatici, cei maicuriosi, ca zeul Mithra i sacrificiul taurobolului, cufundarea per-soanei care voia sa fie salvatA inteo groapa si de-asupra o vita erainjunghiatA, iar singele curgea asupra individului ce credea cA sepoate mintui pe calea aceasta. Cind a venit crestinismul, Roma,ingAduitoare, §i-a zis : Inca un zen, i prigonirea impotriva cresti-nilor a venit de acolo ca adercitii noii religii au rAspuns : Dum-nezeul nostru nu poate sta alaturi de zeii vostri", in acest imenspandemonium, in care se adr.ria toate credintile lumii intregi. NiciodatdRoma n'a cerut un act de credinta nimanui, niciodata ea n'a spuscetAteanului cA este dator sA creadA int!' un anume fel ; o singuradata un impArat roman a impus ceia ce se hotarise in adunareape care o presida el cu legionarii de paza la usA : in sinodul

,

'

*.

.

.

.

60

de la Niceia. PArerea mea despre Constantin-cel-Mare, sprijinitdsi pe botezul de la sfirsit, de si este explicatia cd era obiceiulsa se boteze cineva la sfirsit pentru ca sA nu mai poatA facepAcate parerea mea este cA imparatul Constantin, care era unun om simplu si brutal, primia orice indatà ce credea cá poateservi ideii de Stat. El nu era dator societAtii romane cu o anu-mitA credinta a lui, cu sinceritatea lui individualà, ci era datoracestei societAti cu pAstrarea linitii romane ; odatA ce crestinismuleste, odatA ce nu s'a putut desfiinta, sA nu vie preotii sA im-partA pe cetAtenii Imperiului in grupe dupä felul cum interpreteazAcredinta ; o singurA credintA este in interesul Statului. Prinurmare, sA se adune sinodul celor trei sute optsprezece pArinti

de la Niceia, i sA puie capAt discutiilor ! Atita, incolo cea mailarga tolerantd. Pe vremea pAginA, catacombele de la Roma nuerau lucruri necunoscute Statului : teaM lumea stia cA se duce unnumAr oarecare de cetateni in cutare loc unde este o deschizAturA,

,ca se coboarA i intrA in pestera de supt pAmint unde era si loculde ingropare i altarul pentru cult. Legea permitea lucrul : acasA,putea oricine sA se inchine oricArui zeu, cAci familia era inviolabilA,ea avea toate drepturile si in acest domeniu, dar, dacA iesia inpiata publicA, era altceva. Acolo trebuie sA se inchine zeilor carisint ai imperiului : fiindcA imparatul care moare, ca i impAratulcare este viu, face parte din religie, trebuie cu totii sA se inchine

Imparatul ui.Singura religie adevAratA, care nici nu se chiamA religie, este

deci respectul fata de Stat, supunerea absolutA fatA de Stat, accep-tarea oricArui lucru care vine de la Stat, rAspingerea a tot ceia ceeste contra Statului. Si nu numai atita, dar rAspingerea oricAruilucru care nu vrea sä intre in ordinea de Stat, care nu vrea po-trivirea cu elementele anterioare ca s'A imbogateascA o sintesd cese sprijinA numai pe acest principiu al Statului suveran.

Noi vorbim de Statul suveran de la Roma odinioarA. Intimpurile noastre Statul poate fi in luptà cu anumite idei, cuideile religioase ca i cu cele care se chiamA democratice si carese sprijinA pe o simplificare dese ori lipsitA de orice inteligenta

pe fanatismul stnpid al fraselor si al cuvintelor. in societatearomand nu era nimic in felul acesta. Statul roman nici nu per-mitea sä fie ceia ce numim noi opositie fatA de ideia de Stat. Afost un timp cind el a dat afarA pe filosofi, i, cind, apoi, au re-Nenit filosofii, ei s'au potrivit cu interesele Statului. Ce-i oare

si

61

filosofia lui Cicerone decit ceva cu care se impodobe0e Statul;

ceva in care se intilnesc rAmAsitile cele mai agreabile ale tuturordoctrinelor ? Mai tirziu, cind a venit doctrina stoicA, a§a cum a.profesat-o Marcu-Aureliu, acesta, un om slab, plApind, bolnAvicios,

lipsit de orice fel de ambitie, poartA un rAzboiu pe care nu-1aprobA, dar in lagAr are datoria ca pinA la cea din urmA suflaresA se lupte impotriva barbarilor.

Acesta este principiul care insuflete§te munca romanA desprecare v'am spus cA treze§te admiratia secolelor.

Ce este aceastA muncA romanA ? Am putea sA incepem dela clAdirile practice cu destinatie materialA, corespunzind nevoilorelementare ale societAtii, ca sA trecem pe urmA la artA, dar mi separe mai potrivit sA spun citeva cuvinte despre arta romanA,pentru ca de la aceastA artA romanA, care nu este partea princi-palA, sA trecem la constructiile practice.

In ce prive§te sculptura, Romanii au inceput zicindu-§i : dece sA facem statui cind le putem aduce de aiurea ? VA aducetiaminte recomandatia cuceritorului Corintului, care a luat ce statuia avut la indeminA, le-a pus in corabie §i a recomandat sA nuse strice, pentru cA altfel : vA pun sA le faceti la loc" ca §i cumlucruri ca acestea s'ar putea inlocui. Acum citAva vreme, ina-intea coastei Africei s'a gAsit o cantitate de statui care veniaudintr'un transport inecat. Intocmai cum Carol-cel-Mare, care doriasA aibA in re§edinta lui de la Aachen, pe Rin, o frumoasA bisericA§i un palat roman, dar nu avea me§teri, a dat ordin sA i seaducA din Italia coloanele §i tot ceia ce trebuia pentru clAdirealui, a§a incit au rAmas o multime de temple italiene lipsite deelementele care fAceau parte dinteinsele, sau cum cutare DoamnA

de la noi, din secolul al XVI-lea, Zamfira, voia sA facA o bisericA

in Ardeal, la DAnsu§, §i, atunci, pentru a nu cheltui cu cArAmida,

a pus sA se aducA de la GrAdiste, de la Sarmisagetuza, tot felulde pietre, pe care le-a potrivit, de bine, de rAu, a§a cum se vAd §i

astAzi in constructia de la DAnsu§.Cea fasA a Romanilor MO de artA a fost aceasta.

Pe urmA, dupA cum deosebitele elemente grece§ti mergeau laAtena, tot a§a, cind atractia cea mare a fost la Roma, atunci totioferit serviciile societAtii romane. Dar acei cari fAceau lucrurileacestea in Grecia nu erau sclavii, §i prin urmare trebuie sA ad-mitem cA au venit sA lucreze oameni liberi.

In ce prive§te pe zei, Romanii, in cea mai mare parte, copiau

d'intiiu

si-au

62

originalele grece§ti, din care causa noi cunoastem atitea admira-bile opere elenice, nu dupa original, ci dupa copiile, une oriputin cam reci §i stingace, ale Romei.

De la un timp in Roma s'a admis o individualisare in artape care Grecii au avut-o, dar in masura foarte mica. De exemplunoi §tim cum se infati§a Pericle cu capul de ceapa", vaaduceti aminte coiful acela prelung cu cele doua taieturi de-asupraochilor ; §tim cum se infati§au unii dintre poetii Eladei de pevremea clasicA, dar numarul Grecilor mai marunti pe cari sa-icunoa§tem prin portrete sculptate este foarte mic. Ei nici nuindrAznesc sa cearà a§a ceva pentru dinsii. De altminteri, casaGrecului nu inseamnA nimic : ca sa aiba cineva ideie de ceinseamnA ea, nu are decit sa se uite, acum, la anumite case dinSudul ltaliei, de pe la Neapole, unde oamenii stau in aier libertoata ziva, iar casa, farA fere§ti, este doar un dormitoriu.

La Roma, unde sint ploi mai multe §i este nevoie de caskcetateanul are obiceiul de a avea in casa statuile inainta§ilor, inlegAturA cu cultul strAbunilor. De aici anumite portrete foarte realiste,pentru care se intrebuinta marmora colorata, ori porfirul : ochiisint WO, au expresie. Pe de altA parte, de la o vreme este §icasa care trebuie impodobitA de aici pictura pompeiana ori cusubiecte grece§ti.

Lucrurile acestea le puteau face sclavii ? Nu avem o singuradovada a lucrului de sclavi in domeniul sculpturii, de §i in dome-niul picturii, cind ea a ajuns sä fie un element de ornamentatie,fArA indoiala au fost intrebuintati §i sclavii.

Dar opera Romei nu este in ceia ce am ispravit de pre-sintat : ea este in constructii, in strAzi, in apeducte, in cloaceleacelea cum era Cloaca maxima", imitata pe urma la Constanti-nopol, Roma cea cola, in acea imensä pe§tera cu atitea mii decoloane : Bin-bir-direc. Opera Romei sta. in biruirea tuturor pie-decilor naturii pentru a u§ura in rindul intiiu mersul armatelor,pentru a asigura stApinirea unui teritoriu §i pe urmA in acelestrazi, in acele poduri, inaintea acelor mansiones" unde stateausoldatii cari paziau §i, pe linga acestea, ea este in constructiileimense, imitate dupa Greci, dar cu coloane mult mai inalte,mult mai impodobite, de o maiestate brutala care se adAugiaupe coasta Asiei Mici §i Siriei lingA vechile monumente elenice.

Drumurile acestea n'au fost facute cu ajutorul sclavilor ; elenu se cereau fAcute incet i tirziu de oameni multi §i lene§i, de

:

Ne-ol, 1 tr

63

Dameni cari erau deprin§i cu lucrul cimpului, cu grAdinAria, cuserviciul in casA sau la bucAtArie, ci trebuiau lucrate imediat §i cutoatA puterea, i lucrate resistent, Sclavului putin ii pasA dacA sescufundd o parte din §osea, ca §i antreprenorilor din timpurilenoastre. Aici insa este o opera de devotament cetalenesc, o operade disciplind mallard. A§a e i cu opera fAcutA in Dacia aici la noi,in timpul cel mai scurt, pe care indatA dupa Traian o gAsim in-deplinitä, opera care vine din inchinarea fata de singura divinitatede cafe atirnA toti i care este garantata prin sfintenia legilor.

er

1

,

VIII. MUNCA SI CRESTINISMUL

Vin acum la transformarea adincA, dar nu cu un caracter deunitate, pe care o aduce crestinismul, spre a arAta ce a iesit dincre§tinism. Sä vedem, cum s'a produs acum conflictul din careceia ce ne intereseazA pe noi este partea de libertate, nu detolerantA, cAci crestinismul a fost foarte tolerant fall de sclAvie,insA, cu voia lui, sau fArd voia lui, a rAsArit i partea de libertate.

Inainte de aceasta, trebuie sA inlAtur, ca intotdeauna cindeste vorba de vremuri mai vechi, prejudecata cA in vremea aceasta,a evului mediu, pinA in epoca modernA, chiar pind foarte adinc inepoca modernA, ar putea fi vorba de osebiri nationale. Noi punemfoarte mare temeiu pe osebirile nationale, le pronuntAm chiar asade mult, incit le compromitem ; dacA ne-am face noi ridicoli,paguba n'ar fi mare, dar ridiculisAm i ideia pe care o servim.A admite cA ideia aceasta, care are un rol asa de important intreelementele sufletului nostru si care ajunge sA ne conducA aexistat totdeauna, aceasta nu inseamnA a servi ideia. Pentru cA,dacA ea ar fi existat totdeauna, dacA ar face parte din cel maivechiu patrimoniu al omenirii, dacA n'ar fi trebuit nicio suferintapentru a ajunge la dinsa, ideia nu ar avea cine stie ce valoare.In domeniul indemAnArii artistice si al sentimentalitAtii, oameniin'au prea progresat. Ati vAzut CA in pesterile magdaleniene intilnimdesemnuri pe care nu le pot face mai bine nici animalierii cei maiexperti, cu studiile cele mai desAvirsite i cu simtul cel mai final miscArii din timpurile noastre, i, iarAi, mA intreb dacdepopeia, inviind in timpurile noastre, ar putea trece peste ceia cea dat epopeia greceascA, sau dacA avintul liric ar putea sa aibdo forma mai Malta, mai complicatA decit in Pindar, i dacA anu-mite pagini de istorie pot intrece paginile de istorie date de Tacit.Dar ideile abstracte i sentimentele complicate se desvoltA foarte

.

,

65

incet i valoarea lor se invedereazA tocmai prin timpul ce afost intrebuintat pentru a le ridica la o anumitA ink !time. Ideianationala s'a desvoltat §i ea foarte incet : a intilnit multe greutati, asArit peste multe piedeci, ori s'a impiedecat, §i de acolo, de jos, s'aridicat din nou si a ajuns unde este ; dar in evul mediu nu existAideie nationala, din care causA cele mai multe istorii sprijinite peideia nationalA trebuie cu desAvirsire inlAturate. $i adaug cA na-tionalismul in forma care pune sirmA ghimpatA in jurul Statuluisau in jurul rasei nu vine inteun lung trecut si nu va fi un lucrude o durata prea indelungata.

()data ajunsi la crestinism, sä nu mai vorbim deci de deo-sebirile in societati nationale. Evul mediu represintà viata in cre--tinism, in douA forme de crestinism : in forma cre§tinismuluiapusean, latin, si in forma cre§tinismului rAsAritean, asiatic, greco-slay, pe care noi I-am primit inteo formA popularA care nu arenimic a face nici cu forma teologica a Grecilor, nici cu formaRusilor, fiind un fel de ruralism folkloric, in care am strAmutat siarta si multe te lucruri.

Prin urmare, este vorba de o omenire impArtità in cloud pemotiv de confesiune religioasA i pentru care ideia nationalA nuare aproape nicio insemnAtate, care trAie§te in aceleasi conditii dela un popor la altul, i aceste conditii de caracter general, ana-tional, trebuie sä le cercetAm ca sA vedem ce s'a petrecut cumunca i cu ceia ce va fi mai tirziu capitalul fatà de ce numimStat i pentru evul mediu, care de fapt n'a avut notiuneaStatului. CAci in evul mediu nu erau hotare asa cum le intelegemnoi ; in toatA aceastA mie de ani oamenii n'au trait cu con-§tiinta pe care o avem noi de a apartinea nu numai uneinatiuni, dar unui Stat. Cind zicem : Franta, de exemplu, aceastainseamnA, azi, anumite hotare, dar evul mediu a cunoscut ho-tare foarte aproximative ; ceia ce se infAtiseazA in atlasele isto-rice cu limitele francese dela 800 sau dela 1100, intocmai cumsint limitele astAzi, nu e decit o foarte mare aproximatie, ba chiaro ilusie. De fapt, cutare feudal din Franta avea paminturi in Ger-mania, cutare feudal din Flandra a ajuns stApin in Burgundia, laDijon. Pe vremea Revolutiei francese, razboiul dintre Francesiirevolutionari i dintre adversarii lor a fost determinat de faptulcä revolutionarii luau anumite mAsuri in tara lor care jigniaudreptul unor Germani cari aveau feude in Alsacia. Nu exista nici-o suveranitate ca acea de astazi, asa ca regele, presedintele de

5

I

66

republicA, monarhul statornic si ereditar sau monarhul electiv sAaibA autoritatea asupra Statului intreg. Regii Franciei nu puteauporunci nici la o distantA de zece chilometri in jurul Parisului,dar puteau avea in celalt capAt al terii putinta de a comanda. Deexemplu, Lyonul in Franta nu apartinea regelui Franciei, ci epis-copului si in unele privinte Germaniei ; Lyonul, tot ceia ce poatefi mai frances, era, in ce priveste organisarea, ceva local i, pede altA parte, suferia o influenta de drept care venia din Germania.NiciodatA legAtura intre Anglia si Franta nu s'a fAcut ca intredouA State de azi: regele Franciei era suzeranul regelui Anglieisi pentru cA regele Angliei fusese ducele Normandiei si ajunsesea fi rege in Anglia contele de Anjou : ducele cucerise Anglia, dar,in acelasi timp, regele Angliei avea anumite legAturi cu SfintulScaun din Roma, care pAstra dreptul sA aleagA el pe acela careva fi rege in Anglia inteun cas de conflict.

In evul mediu nu existA finantele Statului, nu existA o politicAexternA condusA de Stat, nu existä un drept administrativ sau deStat care sà se predea la Facultatea de drept. In cele cloudparti de imperiu, care sint amindouA de caracter religios, stApinuleste Domnul nostru Isus Hristos. E un fel de cristocratie, de-osebitA si de monarhie si de aristocratic si de plutocratie si derespectabila democratic din timpurile noastre stApinirea Dumne-zeului rAstignit : care nu poate interveni el, ci, pe cale de delegatie,este cineva care in numele lui, al stApinului invisibil, etern si atot puternic, conduce lucrurile omenesti.

In evul mediu toatei lumea trezia in cre$tinism, prin cre$tinism$i pentru crestinism. Cum odinioarà se zicea : dincolo de civilisatiesint barbarii, si Grecii aveau formula aceasta : oricine nu esteGrec este barbar", acum oricine nu se gAseste in crestinism nueste un om in adevAratul inteles al cuvintului. Cruciatele se explicAastfel in cruzimea lor, in brutalitatea lor extremA, de si Necredin-ciosii erau cu mult mai fini decit cruciatii. Dupa doctrina evuluimediu in afarA de crestinism nu mai este aceiasi moralà : nebo-tezatii acestia nu meritA sA trAiascA si nu merità sA fie trataticum se trateazd acei cari sint inteadevAr fiii lui Dumnezeu, inbunul inteles al cuvintului.

In ce priveste rostul muncii inteo astfel de societate, iatAce spune Apostolul Pavel patronilor de sclavi : Nu poruncitisclavilor vostri decit lucruri drepte, i, cind le porunciti, ginditi-vAca aveti i voi un stApin in ceruri ; nu apAsati asupra lor cu

67

teroare, ci cA au acela§i Dumnezeu ca voi, care vd vajudeca i pe unii §i pe altii, fArA sA se uite la deosebirea derang". Foarte frumoasA conclusie ar fi fost desfiintarea sclAviei,dar nici Sfintul Pavel n'a recomandat-o, nici altii n'au mers inaceastA directie, i, pinA la sfir§itul evului mediu, ba in unelepArti pAnd in epoca modernA, iar, la noi, pAnA in vremea con-timporanA, robia s'a pAstrat.

Revenind putin in urmA pentru a vedea proportia incA invremea pAginA a elementului sclav pe lingA al oamenilor liberi,Inteunul din ultimile fascicole ale publicatiilor Academiei deiLincei" din Roma, un studiu foarte interesant al d-lui GiuseppeCozzo, care s'a ocupat de vechea ceramicA romanA pe vremeaImperiului, vorbeste si de colegiile, de asociatiile de mestericari se intilnesc §i in Dacia si care au jucat un rol asa de mare.Statul avea nevoie de colegiile acestea pentru a inchega socie-tatea. Cu privire la sclavi, se recunoaste cA in timpurile dinurmd ei ajunseserd sA cople§eascA munca oamenilor liberi ; nu la.sosele, la edificii militare, la artà, dar lucrul cel greu II fAceausclavii, iar bietii de oameni liberi concurati de sclavi erau strin§iinteun colt in primejdie de a fi desfiintati. Dar d. Cozzo nuvede un lucru pe care am incercat sA-I stabilesc de foarte

multd vreme, anume : emigrarea oamenilor liberi, si din causaaceasta s'a Intemeiat romanitatea din Sud-Estul european ; omulde acasà, care nu putea sd se ducA in America si care nu vroiasa moarA pe loc, trecea ori in Peninsula BalcanicA ori in SudulGaliei. Dar oamenii acestia, lipsiti de mijlocul de a se intretinea,s'au intrunit inteun moment si au devenit o clientelA a politicei deagitatii. D. Cozzo aratA putinta participArii lor la miscarea lui Catilina.Pe acel timp erau deci o multime de mesteri fArA ocupatie, inca-pabili de a-si ciViga pinea. Cesar, indemnat de faptul cA mesteriiacestia fAceau politicd i provocau tulburAri, a desfiintat colegiile,dar August, mai tirziu, le-a reinfiintat, iar Claudiu le-a suprimatdin nou. La urmA, Statul a fAcut din colegii niste asezAminte maimult sau mai putin oficiale, asa Inca oamenilor li era de-a scAparea.Odinioard fuseserA asociatii libere i acum ajunseserd incA unmijloc de IngrAdire din partea Statului.

Sclavii fiind foarte numerosi, sefii societAtii romane, o spunetot d. Cozzo, fAceau ceia ce n'au fAcut niciodatA boierii nostricu Tiganii lor. Cineva se ducea la cutare nobil sau la cutareproprietar roman si cerea un numAr de sclavi, cari i se puneau la

amintiti-vA

.

;

68

dispositie, putindu-se face orice cu dinii, sau erau i antreprenoripentru aceasta. $i natural ca oamenii erau tratati peste masura.de ram : in zadar intervenia legea, apoi i crestinismul.

Crestinismul este o obiectie care i se face si care esteintemeiata a tolerat sclävia, aproape a consfitit-o ; sefiiai societätii crestine din evul mediu nu s'au supArat de loc caexistA oameni cari nu sint stApini pe persoana, pe familia lor, peaverea lor. Crestinismul a fost foarte adaptabil, si el se adapteaza

acum, chiar prea mult ; dacA nu s'ar fi adaptat la inceput,ar fi fost mult mai greu, totusi el ar fi transformat cu desavirsireomenirea. Crestinismul care s'a dat dupa par evident cd in ceamai mare parte si-a stricat rolul. DacA in evul mediu nu ar fifost decit, pe de o parte, mostenirea romand, care vedeti ca eragrozavA in materie de munca, si, pe de altA parte, binecuvintareayoga a crestinismului, care pe urmA ii spalA minile, nu se faceanimic mare si frumos in evul mediu.

Dar evul mediu a creat inainte de toate catedrala, pe ling&care palatul inseamnA foarte putin, i numai de la o bucata devreme : Louvrul regilor Franciei era o injghebare oarecare in mij-locul unei gradini zoologice, pentru cä Louvrul inseamna luparie",

regii Franciei n'au visat pe la 1100-1200 cA urmasul lor,Ludovic al X1V-lea, va seca baltile, va sacrifica mii de vieti ome-nesti i va InAlta splendoarea aceia rece, seaca i cruda de laVersailles. Parrà atunci tot ceia ce se facea era pentru Dumnezeu,in biserici. $i bisericile acestea, catedralele, erau, de alminteri, nunumai pentru liturghie, ci pentru intreaga viata spiritualà a uneisocietAti. Acolo se tineau adundrile, acolo se faceau alegerile.

Tot ceia ce este frumusetä, pictura i sculpturA, natural siarhitecturd, musicA i poesie, totul este adunat acolo, cum,de altfel, si in timpurile noastre, chiar si in societAtile caren'au avut aceasta strAlucire, pentru ca n'au avut aceiasi bogatiesi liniste, cum este societatea noastrA, biserica este marea inva-tatoare prin aceia ca ea infatiseaza o arta cu mult mai frumoasa.decit aceia cumparata cu cinci lei in plata si face sa se auda olimbä cu mult mai frumoasa decit a intrunirilor publice si o mu-sled total deosebitä de icnirile negro-americane care au inlocuitin mare parte cintecul.

Intrebarea este aceasta : catedralele, care nu sufAr nimic inumbra lor, eine le-a creat, de ce le-a creat ? La Escurial, lingdMadrid, unde odinioarA era doar o exploatare de mine si de

religiosi

.

\' -

§i

§i

69

aici iese, de la scorii, de la zgurei, cuvintul de Escurial, a ridicatFilip al II-lea, intrupind gindul lui Carol Quintul, tatäl sau,complexul de clAdiri care poarta astazi acest nume. Biserica esteimensä, apasator de puternica ; admiri, dar inainte de toate teingrozesti innaintea acestei masivitati coplesitoare. Alaturi, estepalatul, in care a stapinii, in care a agonisat si in care a muritFilip al II-lea : el este alcatuit dintr'o foarte mica odaie, de lacare se trece in alta, unde in fund e un alcov i acolo erapatul in care a murit Filip. Atita pentru rege i atit de mult pentruDumnezeu.

Pentru a face lucruri de acestea, pentru a inalta catedrale,cum sint acelea de la Amiens, de la Paris, de la Reims, de laColonia, de la Strasbourg, cine a trebuit sa lucreze si in ce fel

,de conditii ? Sclavii trecusera la tara pentru agricultura sau pentrunevoile casnice i, de la o bucata de vreme, macar ca Bisericanu condamnase sclavia, cea mai mare parte dintre ei scapauajungeau sa fie la tara serbi, ceia ce insemna numai neinga-duinta de a pleca in alt loc, dar altfel erau de o potriva cu oameniiceilalti. lar, la oras, sclavii nu erau de la o bucata de vreme, afaradoar de cei din unele orase italiene in legatura cu Orientul,sclavi luindu-se din partile Marii Negre, Tatarii vinzind la Caffa,marea colonie genovesa, sau la Tana venetiana astfel de sclavi,cari erau in mare parte crestini, Rusi, poate i Romini. La tara,serbii represintau elementul de basä pentru lucrul pamintului,dar niciodata un om neliber sau un om care nu se gasia prinlibertatea lui la oarecare inaltime n'a conceput planul unei catedrale

n'a lucrat la indeplinirea lui.in timpurile noastre, arhitectul a presintat planul, planul a

fost acceptat, s'a fixat devisul, i s'a cautat sa se &eased oamenisi material cit se poate mai ieften. Se incepe o clAdire in America,si in sase luni aceasta cladire cu saizeci de rinduri se inaugureaza,pe cind odinioara secole intregi se lucra la aceiasi zidire. Domulde la Milano s'a terminat pe vremea lui Napoleon I-iu si el fuseseinceput pe vremea lui Giangaleazzo Visconti, pe la 1390, iar laSienna nu este terminata catedrala nici pina acum : de o partee ceia ce s'a ispravit, iar de partea cealalta vezi cum se intindlinii de sprijin pentru ceia ce nu s'a facut, pentru ceia ce nu seva face niciodata. Oamenii aveau pasiunea de a prelungi, intre-buintind vremea pentru a iscodi in sufletul lor, pentru a gasilucruri noi, glorificind pe Sfintul Dumnezeu, divinul ocrotitor.

si

70

Pentru cutare fatadA a unei biserici de la Florenta au fost lungidiscutii, de care s'a ocupat ora§ul intreg §i care s'au terminatfoarte tirziu, dupA ce biserica era de mult gata. In ce prive§tebiserica Sfintului Petru de la Roma, cite ginduri geniale n'auzburAtAcit in jurul clAdirii neisprAvite, pinA ce s'a ajuns la formade acum, care poate a inlocuit o altd formA, superioarA, dar hotAri-rea a chant inteun moment cind gustul era mai slab.

Lucrurile acestea erau Ideate de oameni liberi i devota(i,de oameni care ii consumau viata in voluptatea lucrului frumos,dar nu se pastreazA nici macar numele lor. Noi astAzi §tim peorice arhitect a izbutit sA injghebe ceva ; odinioarA se socotiaca o lipsA de pietate ca numele acesta sä se pomeneascA, i inApus, §i la noi, unde, pinA in vremea lui Brincoveanu, nu searatA cine este me§terul. La Hurezi, se spune numele zidarului,§i se inseamnA §i ispravnicul insArcinat de Domn sä suprave-gheze lucrul, dar pentru vremea lui Stefan-cel-Mare nu .tim nicicine a fost arhitectul, i doar supt Petru Rare§, in unele documentesäse§ti, se aratA doar cd a plecat cutare zidar ca sd-i facA o bisericADomnului Moldovei, dar nu o spune me§terul, i nici Domnul,arAtind nurnai cui ii este inchinatA biserica, anul in care s'a fAcut§i s'a isprAvit, anul de Domnie §i atita.

Dar, pentru a ajunge acolo, pentru a face lucrurile acestea,de multe ori de o sublimA desvoltare a artei, fArà sä figureze unnume de om, pentru aceasta trebuie, iarãi, ceia ce a reie§it §i

pAnd acum din conferintile privitoare la istoria muncii : trebuieo complectei confundare sufleteascei a omului in ceia ce face qiinchinarea lucrului pe care I-a facut la ceva care, nu numai ceiii intrece pe dinsul singur, dar intrece, cu loaM valoarea ei,umanitatea intreagd.

IX. MUNCA MODERNA

De aici inainte noi ne gAsim necontenit inteo atmosferA dedecAdere, de materialisare brutalä, de distrugere, voitA de cAtreStat, a instinctului de creatiune si a voluptAtii de a crea pe caream intilnit-o inaintea incheierii evului mediu. Aceasta se face princeia ce numim monarhie absolutà.

Da, regimul acesta al monarhiei absolute a tdiat cu de-sAvArsire ceia ce formeazA i frumuseta i valoarea i moralitateamuncii omenesti, si a substituit libertatii de creatiune lucrul fAcutdin ordin, ceia ce numim : lucrul de clacA. Evul mediu a fost oepocA de libertate, de mare libertate localä, inteun sens si demare libertate socialà, fiindcA nu era un regim de Stat in cepriveste legAturile sociale, ci legAturile sociale se desvoltau de lasine din viata insAsi a societAtii, si de aceia evul mediu nAscocianecontenit, nascocia din libertate, pentru cA, acolo unde estelibertate, este si posibilitatea de a inventa necontenit lucruri noi.

Evul mediu se incheie nu la o anumitA data i printr'un actde vointA reflexia De fapt evul mediu n'a fost desfiintat de nici-un decret, cum n'a fost creat prin niciun decret, cAci marilelucruri sufletesti yin de la sine : nimeni nu poate sa spuna ca elesä fie si nimeni nu are nici cAderea, nici puterea de a spune sänu mai fie de aici inainte. In evul mediu Jegaturile intre oameniau fost, de la inceput, determinate de iubire, de incredere, dealegere. Evul mediu admitea un localism care nu e, ca al nostru,o rupere a unitatii nationale, o cultivare de prejudecati. Cu toateaceste caractere, el a dispArut de la o bucatA de vreme, pentru cAautoritatea regilor a devenit mai mare, si ei au inteles sA guver-neze in limitele unui Stat care era conceput thai mult sau maiputin roman.

Regele Franciei era ascultat de la Canalul Minecii la

.

n

72

Pirinei si de la Oceanul Atlantic pinA in teritoriile de granitAale Rinului. 0 tarA se zicea chiar o natie", pentru cA elementeledin natia aceasta care erau dincolo de margenile Statului nu inte-resau. Un suveran, o administratie, o legislatie, o formatiune cul-turalA, toate lucrurile acestea legate impreunA. Asa incit aceastainsemna Europa tAiatA inteun numAr oarecare de pAtrate mai multsau mai putin perfecte i cuprinzind in fiecare din aceste pAtrateo parte din manifestatiile in toate domeniile ale vietii europene.

Dar, petrecindu-se aceastA schimbare, i se fixeazA de obiceiuo datA de secol care, dacA nu este inlAturatA, ne-ar incurca. SA nuse creadA cA a existat pe la 1400, sau in a doua jumAtate asecolului al XV-lea, o regalitate absolutA cum o intelegem noisau ceva corespunzAtor cu ceia ce sint dictaturile in timpurilenoastre, in care intr'adevAr se dA un ordin de dictator carepermite sau nu permite, care creiazA sau ruineazA, $i ordinulse executA pe toatA suprafata supusA regimului de dictaturA.Nu era asa atunci. Regii Franciei i regii din Spania i stApinitoriide Stat din alte pArti ale Europei, toti acestia au pAstrat toateformele evului mediu. Formele evului mediu nici n'au fost desfiin-tate in epoca modernA: le-a desfiintat numai Napoleon 1-iu. A§aincit, supt o anumitA formA, se poate zice cA evul mediu se ter-minA la 1804. inainte de aceasta, regalitatea francesA a guvernatcu formele medievale in care n'a schimbat nimic, pe de o partefiindcA nu avea putere si nu avea oameni la indeminA, niciinstrumente de care sA se serveascA i, pe de altA parte, si dintr'unalt motiv : i regele era un om iesit din evul mediu, care i$i aveatoate legAturile lui acolo si era deprins cu viata medievalA a Europei.Era comod sA se lucreze in forma aceasta : supt forma aceastase putea strecura orice. $i, in sfir$it, si mai ales, noi sintem de-prinsi a conduce o tarA, i aici este nenorocirea, dupA idei abstracte.Cineva doarme rAu dupA ce a cetit o carte proastA din care n'ainteles nimic ; a doua zi se trezeste filosof politic. Trebuiescaceste douA conditii : o carte proastA i sA dormi rAu pentru caa doua zi sA ai un sistem complect i sistemul acesta abstract sAvrei sA-I aplici la toatA lumea. A doua zi te intilnesti cu cineva

in loc dai bunA ziva, II intrebi : D-ta crezi in programulmieu ? Nu cred. Ia-1, umf1A-1!". Din potrivA, dacA II intilnestipe dusmanul d-tale de moarte intrebi : d-le, astA noapte,nedormind, dupA ce am cetit o carte proastA din care n'am intelesnimic, am produs un program, ce zici d-ta ?" Excelent I DA-mi

$i, sA-i

si-1

73

,dreapta ; sintem tovardsi pe o viatd intreagd". in evul mediu asaceva nu existd. Toate lucrurile erau concepute patriarhal si con-.cret : regele frances, regele spaniol, 'sefii de Stat de aiurea erau inafard de orice teorie. Nici chiar Ludovic al XIV-lea n'a avut nicioteorie ; se sperie cineva de dinsul : isi inchipuie cd era un tirangrozav i cä avea anumite norme dupd care guverna. Memoriile"lui Ludovic al XIV-lea sint insd ale unui om timid, plin de ne-.sigurante i capabil de autocriticd, ale unui om avind grijd deopinia publicA i silindu-se sd explice anumite lucruri. A trebuitsd vie Revolutia francesd, care este abstractd, a trebuit sA vindNapoleon I-iu, care era un impundtor de sistem, pentru ca sä.ajungem la ceia ce este acum.

Deci nu poate fi vorba in epoca modernA de un nou sistemin domeniul muncii si al interventiei de Stat, nu poate fi vorbanici de o ivire neasteptata a capitalului la inceputul epocei mo-.derne, de pe la 1300 si mai ales de la 1400 pAnd departe insecolul al XV-lea.

Cu toate acestea, un lucru se observd in aceastd epocd : seobservd disparitia totalci a indemnului de creafiune. De ce in-demnul acesta nu mai existd ? Poate o oboseald a sufletului ome-nesc, o nepotrivire cu formele acestea noi ? 0 fi i acesta motivul,dar unul din motivele principale pentru care a incetat activitateacreatoare a evului mediu este sceiderea unui anume simf, profund

total, al cre.Ftinismului. Sint crestini, dar i crestinismul a de-venit formal. Supt Ludovic al XIV-lea, in palatul lui se nasc bastarziinteo adaie vecind cu odaia in care std nenorocita regind careII asteaptd dincolo de miezul noptii pentru ca el sd nu o invred-niceascd de un cuvint ; dar la anumite oare Maiestatea Sa mergein capeld i acolo ascultd liturghia cu infAtisarea cea mai respec-tuoasd fata de Dumnezeu. Dar bine inteles el Ii face socotealacu Dumnezeu. Pe vremea lui Filip al II-lea, biserica era enormd

inteun colt descoperiai locuinta regelui. La Versailles, palatulregelui este enorm, i undeva in colt este si locuinta unde Dum-nezeu are de la Maiestatea Sa ordin sd vind la cutare ceas pentrucd Maiestatea Sa este de fatd, si nu cumva Dumnezeu sä lipseascd,pentru cd i se ingusteazd subventia, nu i se mai dd atita cit i sedAdea inainte cind isi indeplinia datoria ceva mai bine. Da,marele avint crestin a dispdrut, i nimic nu s'a pus in loc.

Foarte rare ori cite un rege, ca Henric al IV-lea in Franta,vrea inteadevAr sd fie iubit ; dacd el ar fi fAcut marele rdzboiu

ft

si

.

41,

74

european dorit de el, de sigur ca armata francesä condusA de dinsular fi sAvirsit minuni ca pe vremea lui Napoleon I-iu, cind, ingerurile cumplite din Rusia, ddinghetau soldatii acolo, de cite ori, inmijlocul acestei nesfirsite miserii umane, trecea eroul, se ridica dingitlejurile acestea inclestate de ceasul mortii Inca un strigAt :Vive L'Empereur !". Henric al IV-lea era crescut la tarA ca un felde rAzes, el nu visase cd va avea altceva decit acea biatä regalitatelocald inteun colt de lume care era Navara. Deprins sä vorbeasade-a dreptul cu fiecare, era un om spiritual, si in general popu-laritatea cea bunA o pot avea numai oamenii de spirit, chiar atuncicind nu sint democrati. Henric al IV-lea este evul mediu amabil,care primeste pe orice, cum erau vechii regi in casa cArora putea infraoricare om si cum erau vechii dogi venetieni in palatul cArora puteafi primit la anume zile i cel din mind pescar. Si aceasta nu nemirA cind ne gindim la inceputurile regalitAtii francese.

Lipseste pentru a se fi continuat creatiunea Inca un lucru :pentru ca sa faci o opera durabilA, se cere i un scop, o realitatecare sä te cheme pentru a fi sporitA, ceva care sA te indemne sä puitemeliile unei noi realitati. Dar catedrale aveau acum toate orasele,iar palate, pentru cine ? Acum era numai regele. Nu era o clasänobiliard de o asa putere i libertate Inca sA spunä : pAnA acums'a servit lui Dumnezeu, acum creati pentru mine. Burghesia fAceaafaceri de ici pAnA colo. Marile legAturi medievale dispAruserA ;nu era ceva de creat nici pentru aceastA burghesie, care intemeiescVenetia, fAcuse halele de la Ypres sau sala de adunare a negus-torilor din Cracovia, care si astAzi excità admiratia noastrA, Pe dealtA parte, in timpurile noastre se face pentru fabrici, pentru gAri,pentru aerodromuri un numAr oarecare de clAdiri, care sint insu-fletite de entusiasmul pentru descoperirile tehnice, dar pe vremeaaceia nu ce descoperia nimic. AstAzi facem, in acelasi timp, sianumite clAdiri, administrative, judecAtoresti, scolare, pentru Stat,fiindcA Statul a poruncit, dar pe vremea aceia Statul nu poruncia,

atunci clAdiri de acestea, pentru cine ? Creatiunea nu era pro-vocata nici de o stare sufleteascA inalta, nici de o necesitate caretrebuia indeplinitd.

Dar cu toate acestea era, in aceastä vreme §tearsä, fàrãrelief si fàrà coloare, interesantà doar pentru cine urmArestetistoria rAzboaielor sau pentru cine se ocupà cu intrigi de Curte,era in aceastA vreme totusi ceva care pAstra traditia insufletiriimuncii, si din causa aceasta, intr'o astfel de vreme, in care

r

si

75

lucrurile mari, afarA de clAdirile de imitatie, cum a fostVersailles-ul, nu se fac, in lucrurile cele mici se vede onesti-tatea, se observA o indeplinire foarte precisA a unei datorii mo-rale, se vede sprijinirea omului pe om pentru lucrurile cele bune.Ideile cele bune pot sA fie individuale, si de sigur cd este bine sAfie orice ideie inaltA pecetluitA la inceput cu ceia ce pleacA dintr'unindivid, dar, cind este vorba de realisare, este bine ca oamenii

simtA cotul. A fi cineva sustinut, aceasta creste fArA indoialAputerea, chiar dacA unii oameni trufasi zic cA n'au nevoie. in epocamodernA chiar, acolo, inteun coltisor, este incA sustinerea omuluide om, lucrul frAtesc sau lucrul ca de la tatA la fiu, este ocrotireaimprejur, si este in acelasi timp o asociatie religioasA, in carese pAstreazA crestinismul care a slAbit si a dispArut in alte domenii.Este vorba de breasla. sau corporatie sau jurandA, asociatiileacestea de mesteri si de negustori, dar inainte de toate de me§teri,

i pe noi ne intereseazd mesterii, producdtorii, iar nu negustoriicari fac sA circule lucrurile produse. Asociatiile acestea sint inlegAturd §i cu vremea romanA, cu colegiile de care am vorbitmai inainte.

Pe vremea romanA colegiile erau un numAr de zidari, deluntrasi, s. a. m. d., cari lucrau impreunA, condusi de organele lorproprii i aveau zilele lor de serbAtoare, i erau supusi coduluilor penal, in care se rostesc anumite pedepse, i sint i imprejurdricind li se acordA anumite satisfactii ; s'au pAstrat la noi pe tablelecerate unele din socotelile unui ospät cu mielul, cu purcelul, cares'a fost organisat de cdtre unul din colegiile ce se intilniau inDacia. Toate colegiile din antichitate au si un caracter religios, darmult mai mult caracter religios se intilneste la breslele din epocamodernA, mostenite de la evul mediu. Fiecare breasla isi are sfintulei, i sfintul acesta isi are un hram, iar hramul se serbeazA inteobisericA, pe care o face breasla §i o ingrijeste breasla pläte§tepe preot i personalul celalt, breasla impodobeste biserica. Avem§i noi la Bucuresti citeva biserici care sint fAcute de bresle ; laBotosani una din cele mai frumoase biserici de acolo este a uneibresle. Breasla, in devotamentul ei fata de sfint, poate face si operede realisare tehnicA §i artisticA. Dar breasla este in acelasi timp ofamilie ; cel care pedepseste, este tatAl care-si loveste copilul, §iaceia care se ajutd sint fratii cari lucreazd impreunA. CuvintulbreaslA" inseamnA frAtie. Juranda, in Franta, sint oamenii cariau jurat sA stea impreunA, oamenii legati prin jurAmint. Noi am

's rti;

A/.

sail

76

avut multe bresle de acestea, pAnd §i breasla calicilor, cu binecu-vintare de la Mitropolit §i de la Domn ca sd-i fie permis cuivasA ceard, trebuia sA fad parte din breasla calicilor. Prin urmare,in breasld este §i elementul acesta uman care dd resultatele moralecele mai frumoase.

Este adevdrat insd cd breasla este ceva inchis ; cine, cu oideie, cu un talent, nu s'a strecurat acolo, este arAtat cu degetul :se aruncd toti asupra lui, pentru cd el li taie izvorul de ci§tig.Pentru desvoltarea ideii, pentru desvoltarea tehnicei este de siguro piedecd, dar pentru conditiile tehnice ale lucrului fAcut onestfArA indoiald cA este cea mai mare garantie. Este doar obligatiareciprocd de a face lucru bun. Pentru a ni da samA de stareamorald care domnia in aceastd asociatie, din fericire avem me-moriile unui Virnav din Basarabia, neam de boier pArAsit de familialui la Bucure§ti, intrat in prAvAlia unui vinzAtor de postav : acoloa furat ceva §i a fost dat in judecatd. Se presintd scena judecAtii:masa intinsd, lumindrile aprinse, starostete in frunte. Pedeapsa sedd cu intelegere §i mild.

in felul acesta se continua lucrul insufletit, lucrul binecu-vintat, lucrul frAtesc, care intregia ca valoare morald ceia ce lipsiain ce prive§te desvoltarea tehnicei.

De odatd asupra acestei vieti omene§ti a cdzut teoria aplicatdbrutal a Revolutiei francese. Revolutia francesd a proclamat liber-tatea omului §i a rupt tot ceia ce lega pe un om de alt om,rdminind ca oamenii sd se lege intre din§ii numai prin cele douAelemente care pot face §i cel mai mare bine §i cel mai mare rAu :adecd ambitia §i dorinta de a se intrece unul pe altul. Vomvedea ce a ie§it din aceste cloud elemente care au venit sfdrimindtoate legAturile suflete§ti dintre oameni, distrugind iubirea, impie-decind ajutorul, inlAturind mila §i iertarea §i care au pus fatA infatd ambitiile necrutatoare, omul aruncat asupra altui om.

t

a

X. INDIVIDUALISMUL REVOLUT1EI FRANCESEMUNCA

Acuma vine desastrul moral al muncii, pentru cA nu sepoate numi altfel. Munca, rAsAritA din sentimentul religios, dindevotamentul, din iubirea pentru lucrurile frumoase, Insufletità de-voie bunk stringind pe oameni in categorii sacre sau in categoriifrate§ti, cum erau breslele, munca aceasta, de-odatä, supt formaunei liberdri, a unei desrobiri, este de fapt desinsufletitA. I se furAsufletul pe care I-a avut pAnA acum, §i aceasta cu un cerc devedere mArgenit §i supus unor ilusii InelAtoare i pentru dinsa

pentru altii, dar nenorocità in ceia ce prive§te urmArile. Suptacel pretext de liberare, se spune : pAnA acum munca a fost prinsdin anumite cadre care sint prea strimte, *i in cadrele acestea nupoate face fiecare ce vrea. $i revolutionarii de la 1789, cari sinta§a-zi§ii filosofi" ai cugetdrii abstracte din secolul al XVIII-lea,mai ales din Franta, explicd munca e supusä unei supravegherica la inchisoare, care love§te in principiile elementare ale formArii

desvoltdrii societAtilor omenesti. FiindcA omul este nAscut liber,.§iel a instrainat doar o parte din libertatea sa ca sa intemeiezesocietatea i apoi societatea se face Stat. Teoria aceia absurdA,ridicula a pe jumAtate cultului, färà simt de autocriticA i färà logicaJacques Rousseau : rare ori s'a intimplat ca un talent de forma säfie intrebuintat inteun chip ap de abusiv, creind atita falsitatea gindului in omenire cum a fost la Rousseau. Fiul de ceasor-nicar de la Geneva a rämas totdeauna ceasornicar, §i ceasorniculII poti muta §i inainte i inapoi, II poti face sA meargA §i mairApede §i mai incet, §i II poti scApa din mina tocmai cind teingrije§ti mai mult de dinsul, §i se sfarmA. CeasornicAre§te ajudecat Rousseau toate lucrurile.

Dupd ideile cuiva care n'a cetit niciodatA serios o carte deistorie i a cArui cugetare era cu totul strAind §i de realitatea

.

.

'

:

:

§i

.

si

78

noastrA si de realitatea in timp care este istoria, s'a reformat osocietate. Atunci s'a spus : inlAturAm tot ceia ce este traditie ; nuni plac regii, cari sint coboritorii unor cuceritori, unor tirani, sibietul papd-lapte care era Ludovic al XVI-lea cersia popularitateain fiecare moment si intreba pe toatA lumea : nu-i asa cä sintpArintele patriei ?", i totusi trecea in rindul tiranilor ! Clericii nusint decit represintantii unei escrocherii, pentru cA religia cuprindemister, si era de ajuns sA cuprindà traditie pentru ca sä fie cevacondamnabil. Acest veac voia sä pund pe Dumnezeu in logaritmisi in calcul diferential, i, dacA nu intra nici in tabla de loga-ritmi, nici in calculul diferential, evident cA nu exista nici Dumnezeulcrestin, nici o alta forma a' divinitAtii. La toatàlumealiintraseIncapun program simplu, logic, rational : zeita LibertAtii, de o parte, inordinea socialA, zeita Ratiunii, in domeniul celalt, al conducerii.

SA se rupA tot ceia ce opreste libera actiune a individului,tot ce este ca o piedeca manifestArii acesteia, care a pornitmerge in linie dreaptA ! Reglementarea muncii ar fi, deci, fArA indoialAnu numai o piedecA, dar o primejdie pentru omenire i, mai rAudecit atita, o ofensA adusA divinitAtii celei noi, o profanare fatade ideia libertAtii.

$i atunci contemporanii s'au gAsit inaintea altor probleme.Caci, dupA ei, rosturile societAtii trebuie desfAcute in probleme, si infiecare din acestea sa se gAseascA o solutie care sä fie inainte detoate logica, rationalà, abstractA, bunA pentru orice om de ori-unde. Orice formula bunA pentru orice om de oriunde nu estede fapt bunA pentru niciun om, pentru cA oamenii sint deosebiti ;nu existä om, ci oameni, nu existA nici om individual, ci omuldin cutare moment, care poate fi inteun fel si in momentul urmAtorpoate fi altfel. S'a spus ca de aici inainte : bresle, corporatii,jurande, legaturile acestea industriale i comerciale, trebuie sAdisparA, si de acum fiecare poate sA practice mestesugul pe care ilvrea, poate sä-1 practice in felul in care il intelege, sa traga cistigulcare vine din acesta, si nu are dreptul sA se amestece nimeni.

De fapt insA Statul se va amesteca, el va ajunge sA seamestece, pentru cA, atunci cind Statul are in fata lui orga-nisme care pot functiona de la sine, organismele acelea nu-1chiamA, ci, din potrivA, poftesc sa stea cit se poate mai departeca sA nu le incurce, dar, atunci cind Statul intilneste numai indi-vizi cu ochii inchii, cari se ciocnesc in fiecare moment si sestring de git, atunci, natural, intre toti orbii acestia can ii sfarmA

§i

.

-

II

79

capetele, Statul trebuie sa intervina. Interventionismul de Stat,care este o nenorocire, fiindcA Statul nu stie de ce este vorba,

fiindca nu-si poate alege mijloacele, fiindcA nu-si atribuie niciun felde raspundere, dar vine in mijlocul muncii noastre si ne supara,de multe ori ne ruineazA, interventionismul de Stat este insa oconsecinta a individualismului lAsat liber de Revolutia cea mare.

In aparentA ar zice cineva : ce lucru bun au facut oamenii de

la 1789, cind, liberind pe teran de proprietar, au liberat pe mester deorice actiune a §efilor breslei ! Si se pot adaugi exemple care intea-devAr momesc §i in§eala, facindu-ne sa dam un vot favorabil unoratentate care se pot scusa numai prin nebunia de care erau cuprinsirevolutionarii, numai prin ilusiile fatale de care erau incunjurati.

Era vre-un rost si vre-o dreptate in regimul breslelor ?

La noi au fost bresle foarte bine organisate §i vechi, pe urmainfluentate de Bizant, care este tot o Roma, care intrebuinteazalimba greceasca si religia crestink si tot felul de datini de laBizant au trecut la Turci, breslele turcesti nefiind altceva decit

vechile bresle, vechile colegii romane. Intre Cartea Prefectuluidin secolul al X-lea de la Bizant, in care se aratA rostul fiecdriibresle, si intre ceia ce era la Turci la 1770 si ce a fost la

noi pe vremea lui Alexandru Ipsilanti i lui Constantin Moruzi,nu e niciun fel de deosebire. Se spune in regulamentele acesteaale noastre ca, de exemplu, cizmarul suptire nu are voie s facA

si el cizme pentru tarani i, in schimb, acel care fAcea cizme pentrutarani nu avea voie sA faca ghete. Dupa noul regim, data vinecineva cu o inovatie, cu o descoperire, el se duce de-si iea bre-vetul, cad, dacd nu-1 iea, vine altul si face el marfa cea noua ;dar, in afara de aceasta, de capatarea brevetului, nimeni nu seamesteca in descoperire, nimeni nu o impiedecA, nimeni nu ofoarfecA. Pe cind inainte era altceva : trebuia sã te duci la breaslarespectiva ; te intelegeai cu breasla, care zicea : primesc desco-perirea d-tale, dar, bine inteles, folosul este al breslei, de si itifacem si d-tale un rost in breasla".

De fapt breasla avea foarte multe rosturi in alte domeniidecit in ale ci§tigului. Bdiatul primit inteo corporatie, o bucatAde vreme nu era admis sa lucreze : el facea diferite servicii pentrumester. Vasari, in Vietile Pictorilor", ni infati§eaza astfel scenedin viata mesterilor : atita vreme, dupA ce ucenicul aducea pine §ibrinza pentru mester, era pus sA invirteasca la colori, i dupa ceajungea acolo, i se dAdea sA faca un colt de hainA sau o incal-

s.

.

a

80

tAminte i, pAnA ajungea el sä se apropie de sfinta figura a omului,trecea o multime de vreme, in drumul cAtre capo d'opera. De sigurin breslele acestea se puteau petrece i multe lucruri nedrepte simulte lucruri ridicole, numai cit, daca observa cineva gheata pecare o face un cizmar inteun fund de provincie si cea care iesede la fabrica Bata", cred cA o sA gAseascA mult mai frumoasAmai cinstit facuta cea dupA datinile vechi. La Paris, dacA vreacineva sa aiba o gheata bine fAcutA, trebuie sA se ducA la cizmarulromin, care cistiga foarte mult, pentru cä lucreaza dupa vechiulobiceiu.

Cu sistemul de odinioara putea fi o ingustare, dar erau simulte lucruri foarte bune ; era mai ales ceva. Omul are si zilebune si zile rele isi inchipuie cA o sa fie sanatos in sAptAminaviitoare si in sAptAmina viitoare se poate intimpla sä zacA. Ceface, azi, mesterul care nu poate lucra ? A venit Statul cu tot felulde legi, de la legea Missir, si peste dinsa au mai venit altele, cutimbre pe care le plAteste i patronul si lucratorul, care astfel aredreptul la o anumitä ingrijire in cas de boalä. Dar acest amestecal Statului s'a impus din causa faptului cA mesterul individual, lAsatin libertate, nu avea niciun sprijin.

Am spus ca in America fiecare European care vine sA seaseze acum este o proportie, i, noi avem dreptul la o foartemica proportie in fiecare an, este sfAtuit sa se inscrie inteosocietate. Rominii, cari nu intrA bucurosi in societati aici, in taralor, toti acesti Regateni, acesti Bucovineni, toti acesti Ardeleni,cari nu Wean parte dintr'o societate, acolo se inscriu imediatinteuna, si intelegeti pentru ce. Acolo nu existA nici ajutor de Stat

cum impartim noi porumb, in mintea Americanului nu poate sAintre , nu existA nici filantropia din locurile noastre. Se gasesc oa-meni inteo miserie groaznicA, nevazuti de nimeni ; cutare femeie,murindu-i un copil, 1-a infasurat in hirtie i l-a pus pe trotuar, iar,cind a venit politia, a gAsit trupul copilului si s'a interesat, ea adeclarat ca, fiind färà lucru, dacA i-ar muri i alti copii, tot asa va face.

V'am al-Mat consecintile sistemului acestui individualist.Dar s'au petrecut in viata industrialà a lumii cloud lucruri de

cea mai mare importanta, care au arAtat cA aceia ce era socotitde revolutionari ca solutie, insemna tocmai crearea unor problemenoi. Departe de a se fi isprAvit cu miseria prin revolutie, dinmiseria revolutiei se trezeste o problemã cu mult mai grea decit

.

:

.

s

.

,

-

.

_

81

problema, in cea mai mare parte de imaginatie, care ar fi fost lainceput.

In Anglia, intr'un anumit moment, oameni foarte inventivi,cari nu fAcuserA studii, ci plecasera de la experientk au avut unmare noroc, si au gäsit masina de tesut, care a revolutionatindustria. Inainte fiecare lucra acasä la dinsul si vindea sau per-sonal, sau cuiva care lua asupra lui vinzarea ; si astAzi se facetot asa, la Lyon, unde asa-numitii canuts lucreazA in casA la

mAtasä i SimbAta se duc i presintA bucata pe care au lucrat-o.Nu este prea bine pentru igienä, pentru cä locuinta lor este multmai putin sAndtoasà decit o fabricA, si, pe de altä parte, cumtrAiesc in imprejurdri grele, lucreazA si ziva i noaptea, ca sApresinte o bucatA" mai mare Simbata. S'au schimbat conditiile delucru prin descoperirea englesk tinuta multä vreme secretä. InFranta, inteun oras de pe malul din fata Angliei este un micmonument pentru acel care a furat modelul masinii de tesut dela Englesi.

In acelasi timp s'au fAcut anumite descoperiri si in domeniulextragerii metalului de minereu, descoperiri care erau in toiul lorin ce priveste cistigul prin anii 1830-40, cind un Romin foarteinteligent, care a fost i creatorul invatAmintului superior la noi,Petrache Poienaru, a fAcut un raport foarte frumos in care arAtacum se infAtisa industria aceasta de usind. Acum este fabrica siusina ; inainte era casa i micul atelier.

Ce a resultat din aceste descoperiri in domeniul tesutuluial extragerii metalului ? A resultat in jurul masinilor adunarea unuimare numAr de lucrAtori. LucrAtorii acestia nu erau siliti sA meargAacolo, erau liberi. Vorbesc de Anglia, care n'a primit revolutiafrancesä: n'a primit-o, dar starea de spirit a unui popor poate säfie influentatA de starea de spirit a altui popor fArA sA se schimbenimic in legislatie. De exemplu noi avem obiceiuri bolsevicein stiinta si in literaturd si in administratie, dar noi n'am introdusnimic bolsevic ; regulamentatiile noastre sint regulamentatiile vechiisocietati, numai cit a pAtruns o anumità stare de spirit si la noi,si se poate intimpla, dacd nu ne pAzim bine, ca inteun anumitmoment asezdmintele pAstrate sd nu poatA resista la o stare despirit care este contrarA acestui grup de asezAminte. Prin urmare,nimeni nu-i silia, dar oamenii veniau, i atunci s'a produs inAnglia o mutare de populatie de la tara la oras care a fost onenorocire. Proprietarii cei mari de la tara au fost bucurosi cA

6

4

si

1_

§i

82

au plecat sätenii, pentru ca ei au distrus casele cele mici si, atifacut parcurile din timpurile noastre, in care fracurile rosii faceauvinatori. Unele sate englese au dispärut, cum de altminteri si lanoi unii proprietari mari priviau cu o mare neplacere satul vecin.

Au venit taranii acestia, cari s'au transformat de astazi panamine in muncitori de fabrica sau de usina. Statul nu se amesteca ;este sistemul engles, dupa care Statul nu intervine decit in ultimulmoment, cum, dupA razboiu, a intervenit prin expropriere. Statulengles umblä cu tot trecutul lui dupa dinsul, prin urmare el semisca mai greu decit un Stat care a lichidat cu trecutul si se&este in formele presente.

Muncitorii acestia din Anglia traiau in imprejurari de o ne-norocire fArd pareche, nespalati, plini de boli, mincind miserabil,avind o familie care ii impovara. In ce priveste ajutorul de laceilalti, Anglia este foarte crestina, dar, cind este vorba de ade-varata mild, se mai impiedeca. Oriunde, in orice oras din Angliaputeti vedea oameni cari au numai atita grijA : sa se imbete, casa-si mai uite de rele ; prin squarurile frumoase, se \rad i barbati

femei intr'un hal de nenorocire fAra pareche. Statul intervinefoarte greu : comuna avea datoria sa-si tina saracii, asa incit, dacase intilnia un vagabond, era trimes in satul lui, i acolo era unworkhouse, o casa de lucru". Dar a fost o miscare contra acestorworkhous-uri, fatA de care muncitorii aveau aceiasi atitudine pecare o au bolnavii nostri fata de spitale. Am vorbit de acelecartiere din Londra unde politia nu garanteaza ceia ce se poateintimpla : tot ceia ce este mai imoral, mai criminal, se gAsestein cutare cartier din Londra, Whitechapel.

Revolutia francesä n'a cunoscut decit numai citeva atelierede hirtie pentru acoperit paretii : papiers peintsu : ea ar fi fostcu mult mai singeroasa dacd ar fi existat fabrica i usina. Indatainsa cu aparitia mainii, pentru aceasta a inceput sa joace capitalulun rol cu totul deosebit fatA de cel din trecut. In secolul alXVIII-lea, in Franta, cind un fermier general, cineva care lua inarena.' un venit al Statului, era peste masura de bogat, el faceacam ceia ce face un miliardar din America, cu tot felul deimpodobiri ale locuintii, cu colectii de opere de arta, cu petreceri,cu bani azvirliti pe fereastra ; nu era Inca putinta de a intrebuintabanii acestia pentru o opera spornica.

Acum, cind se vedea ce poate da masina, acei cari aveau baniau cautat intrebuinteze in acest domeniu. La inceput era

fl

VI

. -,

-

si

., . . .

J.. .

,

LI

83

capitalul unuia singur ; mai tirziu, in secolul al XIX-lea, se vaajunge la capitalul anonim ; si aceasta este o mare nenorocirepentru cA muncitorul nu are la cine sa se uite. Prin urmare, s'ainfAtisat deocamdatA un capital, din fericire Inca individual, darcare nu-si simtia niciun fel de datorie socialà. Avem nu numaipentru 1790, dar pentru 1830-1840, anchete in fabricile dinAmerica vAdind lucruri intr'adevAr ingrozitoare. Femei miloase s'audus, necunoscute, la fabricile din Sudul Americii-de-Nord si augasit copii de doisprezece ani cari aveau plAminii sparti i ochiipierduti din causa scamei care iesia de la bumbac, copii cari nuputeau sa se tina drept, pentru cd sarcina lor era sd culeaga aceascama de jos i, stind asa indoiti, nu se mai puteau ridica. S'audus prin dormitoarele acestor muncitori, i s'au inspaimIntat:barbati i femei, copii i oameni in virstä, in paturi lipite unelede altele, bolnavi cari tusiau toata noaptea si impiedecau pe ceilaltisa doarmd, pAnd se facea aproape de miezul noptii, iar in zorisuna din nou clopotul. 0 suferintA, si a omului alb, fara pAreche.Nu va mai vorbesc de ce era alAturi, pentru negri, cari erau tratatica simple bestii ; negrul insa era mult mai resistent, pe cind omulalb, mai gingas, se prapAdia, iar generatiile care iesiau din astfelde chinuiti, vA puteti inchipui ce valoare puteau sa aibA.

Puneti alAturi ceia ce s'a constatat in aceste fabrici cu ceiace se gAsia de cutare cAlAtor european la tara, in aceiasi America-de-Nord. Inteo casA clAditä de Wan si de nevasta lui, fArA aju-torul niciunui sclav, in casa aceasta, in jurul cAreia se intindeaucimpii de hrand i terenuri de exploatare, pe care le creasetot mosul i cu baba lui, cum se face in Canada si acum cetitiadmirabilul roman Maria Chapedelaine al lui Hémon, cu povesteacelor ce, an de an, fac ogor din pAdure acolo, dupA ce au mincat cutotii impreund, bdtrinul, monarhul acestei mafi familii, s'a ridicatsi a ridicat un palm in sAnAtatea lui Washington, intemeietorulRepublicii Federale a Statelor Unite. Nicio manifestatie politicadin timpurile noastre nu poate avea frumuseta mosneagului acestuiacu pletele albe pe umeri, bind in sAnAtatea creatorului Statului

toata familia aceasta de citeva zeci de oameni stind in jurullui. Puneti alAturi fabrica de bumbac i casa mosului de la 1850,si yeti vedea deosebirea intre munca insufletitA i intre muncamecanica.

Dar yeti zice omenirea intreaga a stat nesimtitoare fatA detoata, aceasta nenorocire ? Nu, s'au fAcut citeva incercari. La Englesi

'

.

:

§i

84

este fArA indoialA un puternic sentiment religios ; ei sint oameniiBibliei ; oricine chiar dintre sträini a fost crescut in atmosferaaceasta se resimte pAnA la sfirsitul vietii. Englesii, trAind in Biblie,au simtul unor datorii care pentru altii nu existA, ori nu existA

aceiasi mAsurA. Astfel la Englesi s'a creat, la inceputul secoluluial XIX-lea un socialism care este cel adevArat, ceici socialismuladeveirat inseamnd cunoa$terea omului, iubirea omului, contactulcu omul, iar nu intoxicarea lui cu formule pentru ca pe urmA sA-1iei de spate si sA-I zvirli in stradd ca sA-fi facd revolutie. A fostdeci acolo un socialism religios, mistic, sentimental, romantic, decare e legat numele unui om a cArui biografie ar fi foarte binesA se scrie, cu realisArile si cu ilusiile lui, cu partea care a reusit,cu partea care n'a reusit, ca sA se lumineze muncitorul si astfel.De aici, de la Owen miscarea a trecut si in Statele Unite aleAmericii, care atunci s'au infiripat, si de acolo a pornit un intregcurent, care n'a rAmas fArt influentA nici in Germania. List, crea-torul doctrinei national-economiei germane, care a mers i inAmerica, a predicat un fel de socialism national sprijinit pe expe-rienta sa individualà, care este pe linia lui Owen.

In acelasi timp s'a petrecut in Franta, pe vremea romantismuluiliterar, un lucru vretnic de luare aminte. E vorba de saint-simo-nism si de ceia ce este alAturi fouriersmul. Saint-Simon era rudamarelui aristocrat din secolul al XVIII-lea, care a zugrAvit foartecrud societatea francesä. Un om anormal, deranjat, care iiinchipuia cd are misiunea dela Dumnezeu sA reformeze societatea.Credea cA este un fel de Isus care trebuie sA creeze o nouà societate.A scris niste cArti imposibile, care i-au cistigati totusi multiadepti. Saint-Simon, care a incercat sA se sinucidA vAzind cd nupoate realisa mesianismul sAu, a avut deci dupA moarte un numArde apostoli, supt conducerea lui. Pere Enfantin, om de o cre-dint& de o muncd, de un entusiasm lArd pareche. Asa s'a creatsaint-simonismul. S'au adunat la un loc un numAr de oameni carimunciau in cuprinsul unei case a sectei lor, cu o grAdinA a ei :taberele de muncA nu sint decit o reeditare a saint-simonismuluide atunci. Din saint-simonism s'a desvoltat in parte salutismul,cu imbrAcdmintea-i albastrA, armata care-si are un general in fruntesi se distreazA cu musici foarte zgomotoase, poftind publiculinnAuntru, pentru a gAsi pe Domnul Nostru Isus Hristos. Cin-tece de scenä O, Isuse dulcele mieu Salvator", repetate ingenuichi, i visiuni. Aderentii lui Saint-Simon formau ca o mare

kit

.

1

:

1

:

85

familie, in care Enfantin era Le Pere", cum avea scris i pe vestd.In margenea aceia a Parisului veni a lumea de curiositate ca sd-ivadd cum lucrau i cintau. Locuiau i femei acolo, Idsindu-si

bArbatul i copiii. inteun moment li-a venit ideia de a descoperipe mama.", La Mere, i, de oare ce Maica Mintuitorului a venitdin Orient, aceasta insemna cA trebuie sd se dud acolo o deputatieca sd aduca mama" la Paris.

Din saint-simonism a iesit, pe lingO contrafaceri de acestea,un lucru frumos i spornic. Ei voiau sd fad o societate noud,

care sá fie ca o cetate cu mai multe trepte, o cetate matematicA,iar fiecare grad in cetate sa represinte o valoare de muncd. Altcevadecit munca din ergasteriile englese ; i in taberele de muncddin timpurile noastre este fArd indoiald o parte nobild care nutrebuie intrebuintata pentru scopuri politice, dar care in sinemerità toatd lauda. Prin urmare s'a ridicat sus notiunea aceastade muncd si de creatie prin saint-simonism ; i s'a revenit altfella sensul cel vechiu.

Tot de aici a resultat ideia marilor lucrAri de tehnicA ideiaintrebuintdrilor cataractelor Nilului pentru fructificarea Egiptului,a deschiderii canalului de Suez prin Lesseps, care si el a fAcutparte din organisatia aceasta ; un Italian, Canini, predica de pe la1850 tdierea istmului de Corint. Tot asa crearea de cetäti noud,

rdspindirea unei agriculturi Inaintate. A fost i la noi, la DealulMare, o incercare de infiintare a unui falanster de-al lui Fourier,falansterul lui BAlAceanu. Lesseps a predicat i tdiarea istmului dePanama, *i inginerul Eiffel, care a construit turnul de fier dinParis, este unul din adeptii acestei miscdri. Expositille universale,cu glorificarea muncii, IntrecIndu-se Londra cu Parisul i Parisul

cu Viena, aceste mari adundri spre vddirea productiei, de pe la1850 inainte, sint in legAturA tot cu saint-simonismul. Gazetepentru popor, gazete morale, gazete culturale au venit de la saint-simonieni, pe cind vechile gazete erau adundri de stiri fArA nicio

valoare. George Sand, vestita romancierd, fAcea foiletoane pentruastfel de foi ; ea era, impreund cu Jules Sandeau, amicul ei, unadin aderentele, mai mult sau mai putin declarate, ale saint-simo-nismului. Pretutindeni s'au aruncat inteligentele cele mai sträbd-

tAtoare i vointile cele mai Inddrdtnice la studierea fenomenelorsociale i economice. Astfel Michel Chevalier in Franta, aldturi de

List din Germania.Grija aceasta de muncd, iubirea pentru productie, setea de

:

,

^

§i

86

creatiune, venind din miscarea saint-simonistA sint o reactiuneimpotriva masinismului neinsufletit.

Mai departe, unul dintre saint-simonieni a fost Littré, autoruldictionariului frances, care a rivalisat cu cel inceput de Academie. Pe ,vremea aceia s'a inlocuit i vechea filosofie a metafisicilor cu nouafilosofie de categorii bine asezate, bine fixate, care este positi-vismul, impärtit, clAdit matematic, al lui Auguste Comte. Intrepositivismul lui Comte si ideia de reformA totalA a tuturor con-stiintilor omenesti este de sigur o legAturA.

Si din aceastA atmosferd inAltAtoare, unind respectul munciicu simtul datoriei pe care o are Statul, care trebuie sA inlAturepe sterpi in materie de muncA i sA inalte, sA rAsplAteascA pe ceicari represintA munca a venit i Imperiul lui Napoleon al III-lea,sprijinit inainte de toate, cu un foarte nobil idealism de finer*al viitorului Imparat, pe acea mund din care a iesit Franta ceanouA, i Viena cea nouA, cu ringurile ei, i Berlinul, cu Unter denLinden, toate acestea plecInd de la aceastä InAltare a conceptuluide muncA.

Peste toate a cAzut InsA pedantismul sterp al lui Karl Marx,si, de unde, Inainte, toti tintiau cAtre o colaboratie, intélectualulcAutind pe muncitor i muncitorul avind incredere in intelectual,a venit de-odatA osinda de Vechiu Testament a lui Marx si astricat ceia ce ar fi dat muncii omenesti i un alt caracter i oaltA valoare i un alt spor.

' . .

,

.

!

. .

4.

.

.,.4- s

s

t3

;

5 .

4: ,t

. a' I

i.

fl

1

z ),

4 ; I

r

-1 . :' , ,

. r

. !

; :0

TABLA DE MATERIE

I. Genera hapII. Originea conceptului de muncA

Pagina

3

14

III. Inane creatiuni 23

IV. Cum se lucra in cea mai veche lume civilisatA 31

V. Lumea cretanA i ebraid 40

VI. Creatiunea greacA 49

VII. Roma si lucrul roman 56

VIII. Munca i crestinismul 64

IX. Munca modernA 71

X. Individualismul Revolutiei francese i munca 77

.

-- . o

.

119. PTA* N. STAOI LA

. . -