BAZELE CONTABILITĂŢIIhttp://ase.md/facultatea/contabilitate/cat

edra/cae/discipline/ciclul-1-licenta.html

BĂDICU GALINA,

catedra Contabilitate și Analiză Economică,

ASEM

INIȚIERE ÎN CONTABILITATE

1. Noțiunea și funcțiile contabilității. Utilitatea și rolul contabilității în

procesul decizional.

2. Reglementarea contabilității în RM

3. Principiile de bază ale contabilității și caracteristicile calitative ale

informațiilor contabile

4. Contabilitatea financiară şi de gestiune,

utilizatorii informației contabile.

Apariţia contabilităţiiContabilitatea a apărut cu multe secole în urmă, încă dinperioada Evului Mediu.

Prima lucrare din literatura contabilă, care prezintă pentru

întâia oară descriereapartidei duble în contabilitate, a

apărut la Veneţia, în anul 1494, întitulată

Tratat decontabilitate în partidă dublă

şi aparţine italianului Luca Pacioli.

Luca Pacioli (1445-1517)

În această lucrare, Luca Pacioli, analizează contabilitateaca un ansamblu de principii şi reguli privind înregistrarea în partidă dublă a averii ce aparţine unui negustor, precum şi toate afacerile acestuia, în ordinea în care au avut loc.

Ce este CONTABILITATEA?

CONTABILITATE

- sistem complex de:

colectare

identificare

grupare

raportare financiară

prelucrare

înregistrare

generalizare

Contabilitatea cuprinde o terminologie

unică şi este bazată pe anumite reguli

comune pentru toate entităţile care

desfăşoară activitate de întreprinzător şi

este înregistrată în RM, indiferent de tipul

de proprietate, apartenenţa ramurală şi

forma organizatorico-juridică a acesteia.

De ce merită să cunoașteți

CONTABILITATEA şi limbajul ei?

Pentru că fără prudenţă, ordine

şi rigoare poţi risipi într-o clipă

tot ceea, ce ai agonisit într-o

viaţă.

Cine are nevoie de CONTABILITATE?

Pentru a menţine în ordine totalitatea operațiilor

economice la o entitate,

este necesar de a fi înregistrate.

Astfel, profitabilitatea afacerii,

credibilitatea partenerului

şi bonitatea entității sunt legitimate

prin calculele contabilităţii.

Sarcinile contabilității:1. Furnizarea datelor şi a informaţiilor necesare

elaborării programelor de activitate;

2. Înregistrarea cronologică a operaţiilor economice şi financiare, prelucrarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului;

3. Controlul operaţiilor patrimoniale în vederea asigurării integrităţii patrimoniului;

4. Controlul exactităţii datelor contabile pentru reflectarea reală a patrimoniului;

5. Furnizarea datelor şi informaţiilor pentru urmărirea folosirii judicioase a factorilor de producţie;

6. Furnizarea datelor şi informaţiilor necesare întocmirii regulate a documentelor de sinteză.

Pentru realizarea sarcinilor, contabilitatea trebuie sa îndeplinească anumite condiţii, dintre care:• sa fie operativă, • precisă,• exactă,• simplă; • sa fie organizată în mod unitar în ceea cepriveşte metodologia de înregistrare, calculare, centralizare a informaţiilor;• să se adapteze managementului în ceea ceprivește bugetarea, controlul şi coordonarea.

Funcțiile contabilității:

1*Funcția de înregistrare și prelucrare a

datelor constă în consemnarea, potrivit unor

principii și reguli proprii, a proceselor și

fenomenelor - valoric.

2*Funcția de informare constă în furnizarea de

informații privind structura și dinamica

patrimoniului, a situației financiare și

rezultatelor obținute în scopul fundamentării

deciziilor. Contabilitatea are o funcție de

informare internă (pentru conducerea unității)

și o funcție de informare externă (a terților).

Funcțiile contabilității:3*Funcția de control gestionar constă în

verificarea cu ajutorul informațiilor contabile a modului de păstrare și utilizare a bunurilor, de gospodărire a acestora, controlul respectării disciplinei financiare etc.

4*Funcția juridică - datele furnizate de contabilitate și documentele de evidență servesc ca mijloc de probă în justiție, pentru a dovedi realitatea unor operații economice și a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele produse.

5*Funcția bugetară/previzională - informațiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea tendințelor de evoluție a fenomenelor și proceselor economice viitoare.

Reglementarea contabilităţii în

Republica Moldova

Sistemul de reglementare normativăal contabilităţii reprezintă totalitateaactelor legislative şi normative, carereglementează ţinerea contabilităţii şiîntocmirea situaţiilor financiare. Prinaceasta se asigură urmărirea şi raportareaunitară a indicatorilor economico-financiari.

Acte legislative şi normative

privind reglementarea

contabilităţii în RM Legea contabilităţii;

Standardele Naţionale de Contabilitate (SNC);

Planul general de conturi contabile;

Politici contabile;

Instrucţiuni, scrisori şi alte acte instructive emise de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova;

Codul fiscal;

Legea bugetului;

Legea asigurărilor sociale şi medicale;

Etc.

Scopul legii - stabilirea cadrului juridic, a

cerinţelor unice şi a mecanismului de

reglementare a contabilităţii şi raportării

financiare în Republica Moldova, prin

descrierea:

noțiunilor de bază utilizate;

principiilor de bază şi caracteristicilor

calitative;

obligativitatea ţinerii contabilităţii;

reglementarea contabilității;

organizarea contabilității;

http://minfin.md/actnorm/contabil/lawcontabil

SNC - sunt standarde de contabilitate

bazate pe directivele Uniunii Europene şi

pe IFRS, elaborate şi aprobate de

Ministerul Finanţelor al Republicii

Moldova, care stabilesc reguli generale

obligatorii privind ţinerea contabilităţii

şi raportarea financiară.

http://minfin.md/actnorm/contabil/standartnew

Planul general de conturi contabilereglementează modul de înregistrare afaptelor economice în funcţie deconţinutul economic al acestora, curespectarea principiilor, normelor şipoliticilor contabile ale entităţii cuajutorul conturilor contabile.

http://minfin.md/actnorm/contabil/plannew

Politici contabile - principii, baze,convenții, reguli și practici specificeaplicate de o entitate la ținereacontabilității și întocmirea situațiilor

financiare.

Politicile contabile se selectează de cătreentitate în baza sistemului de reglementarenormativă a contabilității care prevedediferite variante de recunoaștere, evaluareși contabilizare a elementelor contabile.

http://minfin.md/actnorm/contabil/standartn

ew

Utilizatori ai informaţiei contabile

Acţionarii;

Investitorii actuali şi potenţiali;

Conducerea entităţii;

Salariaţii;

Creditorii financiari;

Creditorii comerciali;

Clienţii;

Guvernul cu

organele sale

administrative şi

fiscale;

Auditorii;

Sindicatele,

Publicul larg.

SCHEMA RELAŢIILOR ENTITĂŢII

CU PIAŢA

ENTITATEAModificarea

elementelor

patrimoniale

FURNIZORI

ANGAJAŢI

CLIENŢI

PUBLICUL

INVESTITORII

CREDITORI

FONDATORII

ACŢIONARII

Au nevoie de informaţiile, pe baza

cărora să poată evalua capacitatea

entităţii de a le plăti dividende.

INVESTITORII ACTUALI ŞI

POTENŢIALI

Sunt interesaţi de cîştigurile care pot fi

obţinute din investiţia într-o anumită

entitate, împreună cu riscurile aferente.

Prognoza dividendelor care vor fi plătite în

viitor de către entitate ar fi informaţia cea

mai relevantă pentru acest grup.

CONDUCEREA ENTITĂŢII

Are nevoie de informaţii operative în

formă rezumată. Managementul entitățiiutilizează informaţiile furnizate de

contabilitate în vederea îndeplinirii

funcţiilor sale: planificarea, organizarea şi

controlul activităţii entității. Managerii

folosesc informaţiile contabile la

întocmirea bugetelor, dar mai ales în faza

de control a realizării planurilor şi

programelor.

SALARIAŢII

Doresc informaţii privind stabilitatea

locurilor de muncă, dar şi despre

măsura în care li se repartizează o

parte justă din valoarea adăugată de

entitate.

CREDITORII FINANCIARI

Sunt băncile şi alte instituţii

similare interesate de lichiditatea

şi solvabilitatea pe termen lung a

entităţii, de capacitatea ei de a

rambursa la termen creditele

contractate, împreună cu dobânzile

aferente.

CREDITORII COMERCIALI

Sunt furnizorii de bunuri şi servicii, a

căror preocupare este lichiditatea* pe

termen scurt a entităţii.

*LICHIDITATE - totalitatea sumelor de

care dispune o entitate pentru a face plățile

În termen.

CLIENŢII

Au în vedere continuitatea relaţiilor

comerciale cu entitatea, în special în

situaţiile în care ei au încheiat contracte

de lungă durată.

Guvernul cu organele sale administrative şi

fiscale

Nevoile informaţionale ale guvernului se individualizează la

nivelul instituţiilor sale. Ministerul Finanţelor

colectează informaţii din contabilitate pentru elaborarea

prognozelor veniturilor statului, Biroul Naţional de

Statistică centralizează raportările statistice ale

entităţilor în vederea elaborării conturilor naţionale,

inclusiv calculul indicatorilor macroeconomici, precum

şi produsul intern brut. AN Protecţia Concurenţei este

interesată de informaţiile furnizate de contabilitate,

respectiv de structura costului de producţie şi de modul

de stabilire a preţurilor anumitor utilităţi. Alte ministere

colectează Informaţii sectoriale sau informaţii privind

gradul de ocupare a forţei de muncă.

AUDITORII

Au nevoie de informaţii, care să le

permită să controleze dacă datele

contabilităţii corespund regulilor şi

normelor existente.

SINDICATELE

Sunt interesate de informaţiile pentru

fondarea revendicărilor în privinţa

salariului angajaţilor, precum şi pentru

aprecierea tendinţei de dezvoltare a

ramurii din care face parte entitatea

respectivă.

PUBLICUL

se aşteaptă ca entităţile să furnizeze

informaţii despre impactul activităţii

asupra comunităţilor locale, asupra

mediului înconjurător, cât şi despre

aspectele etice pe care le implică

desfăşurarea activităţii unei entităţi.

Situaţiile financiare se întocmesc în conformitate

cu următoarele:

Principii contabile

a) continuitatea activităţii

b) contabilitatea de

angajamente

c) separarea patrimoniului

şi datoriilor

d) necompensarea

e) consecvenţa prezentării

Caracteristici

calitative

a) inteligibilitatea

b) relevanţa

c) credibilitatea

d) comparabilitatea

Art. 6 din Legea Contabilității

Continuitatea activităţii – prevede întocmirea situaţiilor

financiare pornind de la ipoteza că entitatea îşi va continua în

mod normal funcţionarea cel puţin pe o perioadă de 12 luni

din data raportării fără intenţia sau necesitatea de a-şi lichida

sau reduce în mod semnificativ activitatea. În cazul în care

situaţiile financiare nu se întocmesc conform principiului

continuităţii activităţii trebuie prezentată baza de întocmire a

situaţiilor financiare şi motivul pentru care entitatea nu poate

să-şi continue activitatea.

Contabilitatea de angajamente – impune recunoaşterea

elementelor situaţiilor financiare, cu excepţia elementelor

situaţiei fluxurilor de numerar, pe măsura apariţiei acestora,

indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau

compensării în altă formă.

Separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede

prezentarea în situaţiile financiare doar a

informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii,

care trebuie contabilizate separat de patrimoniul şi

datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;

Necompensarea – constă în prezentarea distinctă

în situaţiile financiare a elementelor patrimoniale.

Compensarea reciprocă nu se admite, cu excepţia

cazurilor în care compensarea este permisă de

Standardele Naţionale de Contabilitate;

Consecvenţa prezentării – prevede menţinerea modului

de prezentare şi de clasificare a elementelor în situaţiile

financiare de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia

cazurilor când:

în urma unei modificări semnificative în natura

activităţii entităţii sau în urma unei analize a

indicatorilor situaţiilor financiare, este mai relevantă o

altă prezentare sau clasificare a elementelor situaţiilor

financiare ținând cont de metodele şi procedeele

politicilor contabile elaborate conform SNC „Politici

contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi

evenimente ulterioare”;

în Standardele Naţionale de Contabilitate a fost

modificat modul de prezentare a elementelor

situaţiilor financiare.

Informaţiile din situaţiile financiare trebuie să

corespundă următoarelor caracteristici

calitative:

inteligibilitatea – informaţiile trebuie clasificate,

caracterizate şi prezentate în mod clar şi concis;

relevanţa – informaţiile trebuie să fie importante pentru

utilizatori şi să-i ajute pe aceştia să evalueze evenimentele

trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să

corecteze evaluările lor anterioare;

credibilitatea – informaţiile trebuie să fie complete,

neutre şi fără erori semnificative;

comparabilitatea – situaţiile financiare trebuie să conţină

informaţii comparative aferente perioadei precedente

pentru toate elementele raportate ale perioadei de

gestiune curente, dacă Standardele Naționale de

Contabilitate nu permit altfel.

Organizarea contabilităţii este necesară pentru a

cunoaştere, controla şi analiza proceselor interne,

ca urmare a numeroaselor operaţii de mişcare şi

transformare, care se produc continuu. Astfel se

prevede organizarea şi conducerea a două circuite în

sistemul informaţional contabil al entităţii:

unul care redă imaginea entităţii în exterior –

Contabilitatea financiară;

altul care descrie procesele interne ale entităţii –

Contabilitatea de gestiune (managerială, de producție, analitică).

Art. 3 din Legea contabilității

Contabilitatea financiară

Sistem de colectare, grupare, prelucrare şi

sistematizare a informaţiei privind

existenţa şi mişcarea elementelor

patrimoniale în expresie valorică pentru

întocmirea situațiilor financiare.

Organizarea şi conducerea

contabilităţii financiare este obligatorie

pentru toate persoanele fizice şi juridice,

care s-au înregistrat ca agenţi economici.

Astfel, entitățile sunt obligate să colecteze

şi să prelucreze datele în forma prevăzută şi cu un

nivel înalt de exactitate, în conformitate cu legislaţia

şi SNC, indiferent de faptul, dacă conducerea

entităţii consideră că aceste date sunt sau nu

necesare.

Scopul contabilităţii financiare – întocmirea

situațiilor financiare pentru utilizatorii externi.

Contabilitatea de gestiune

Sistem de colectare, prelucrare, pregătire

şi transmitere a informaţiei contabile

pentru planificarea, calcularea costurilor,

verificarea şi analiza executării bugetelor, în

scopul pregătirii rapoartelor interne

pentru luarea deciziilor manageriale.

Organizarea contabilităţii de gestiune

este liberă. Ea este organizată în funcţie de

nevoile proprii de informare ale entităţii. Această

parte a contabilităţii este un instrument absolut

necesar conducerii entităţii. Contabilitatea de

gestiune nu se organizează în mod

obligatoriu, în schimb marile entităţi îşi definesc

proceduri stricte şi detaliate privind organizarea

contabilităţii de gestiune, având în vedere specificul

activităţii şi nevoile interne de informare.

Contabilitatea financiară vis-a-vis

de Contabilitatea de gestiune

Ca atare, CF arată, ,,cum a fost”, iar CG - ,,cum trebuiesă fie”. CF utilizează doar unitatea bănească pentruînregistrarea operaţiilor economice, dat fiind faptul căinformaţiile contabilităţii financiare trebuie oferite subformă generalizată. Informaţiile CF sunt exacte,deoarece ele se înregistrează în contabilitate numai dupăce tranzacţiile au avut loc, fiind preluate dindocumentele întocmite. Ca limbaj al oamenilor deafaceri, CG operează cu etalonul bănesc, însăInformaţiile furnizate pot fi exprimate şi în unităţi fizice(ore –muncă, tone, bucăţi, etc.). În CG sunt des utilizateevaluările previzionale, poate chiar mult mai des, decâtdatele exacte (în scop de planificare, luare a deciziilor).

VĂ MULŢUMESC!