UNIVERSITATEA DIN BUCURE ŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

PROF. UNIV. DR. MARIA VOINEA

AUTOR:

MARIA (BATÂR) BOTA

BUCUREŞTI, 2012

2

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

IMPACTUL SCHIMB ĂRILOR ECONOMICE ASUPRA

DINAMICII FAMILIEI RURALE

STUDIU DE CAZ ASUPRA FAMILIILOR RURALE DIN

MĂRGINIMEA SIBIULUI

-REZUMAT-

Conducător ştiinţific:

Prof. univ. dr. Maria Voinea

Doctorand:

Maria (Batâr) Bota

Bucureşti, 2012

3

CUPRINS

Capitolul I MĂRGINIMEA SIBIULUI – Delimitare spa ţial-natural ă şi administrativ ă,

caracteristici ale comunităţiilor 4

Capitolul II Familia – formă de legitimare socială a organizării şi evoluţiei omului în societate 7

Capitolul III Evoluţia familiei rurale în perioada actuală în Mărginimea Sibiului .Studiu de caz în satul Gura Rîului 19 Capitolul IV GURA RÎULUI – sat din M ărginimea Sibiului 33

Bibliografie 40

4

Capitolul I

MĂRGINIMEA SIBIULUI – Delimitare spa ţial-natural ă şi

administrativ ă, caracteristici ale comunităţiilor.

Prin denumirea de Mărginimea Sibiului se înţelege un grup de aşezări româneşti, sate

şi oraşe aflate la poalele Munţilor Cândrel (Cindrel) constituite într-o unitate organică, pe

baza unor trăsături comune (antropogeografice, istorice, sociale, economice, politice, etc.) din

timpul cristalizării şi afirmării cnezatelor şi voievodatelor româneşti. (Ursan, 2010).

Din punct de vedere istoric, Mărginimea Sibiului era formată doar din cinci sate –

Cacova (Fântânele), Sibiel, Vale, Sălişte şi Galeş – care au aparţinut voievozilor Ţării

Româneşti, fiind un teritoriu de permanent litigiu între stăpânirea românească şi cea maghiară,

încă din epoca lui Basarab I (Moga, 1943, preluat din Irimie, Dunăre, Popa, 1985).

Dacă iniţial zona cuprindea doar cele cinci localităţi menţionate anterior, conform

autorilor Monografiei” Mărginenii Sibiului. Civilizaţie şi cultură românească „se apreciază că

numărul aşezărilor care formează Mărginimea Sibiului (în germană Hermannstadler

Randgebeit, iar în maghiară, Szeben – Hegyalja) este de optsprezece: Boiţa, Sadu, Râu

Sadului, Tălmaciu (devenit oraş în 1989), Tălmăcel, Răşinari, Poplaca, Gura Rîului, Orlat,

Fântânele, Sibiel, Vale, Sălişte (declarat oraş în 2004) Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi

Jina.

1.1. CONSIDERAŢII ISTORICE ASUPRA COMUNIT ĂŢILOR APAR ŢINĂ-

TOARE ZONEI MARGINIMEA SIBIULUI

Cercetările arheologice efectuate atât pe teritoriul întregii ţări cât şi în zona

Mărginimii Sibiului denotă şi pentru perioada Evului Mediu timpuriu, că obştile săteşti

existau în aşezări stabile cu un preponderent caracter agro- pastoral. Materiale arheologice

din perioade diferite, cuprinse între secolele IV – VIII, demonstează „dăinuirea unei

romanităţii nord – dunărene în dublu sens – al continuităţăii populaţiei dacice romanizate şi al

persistenţei unor grupuri de colonişti.Totodată constituie dovada continuării procesului de

romanizare şi după evacuarea Daciei.”(Constantinescu,1963 preluat din Ursan.2010).

5

1.2.A�EZĂRI UMANE �I GOSPODĂRII ÎN M ĂRGINIMEA SIBIULUI

De cercetarea şi descrierea aşezărilor umane s-au ocupat atât geografi, etnografi,

istorici, cât şi sociologi, economişti, arhitecţi, etc. Din punct de vedere al cercetării

etnografice aşezările umane şi gospodăriile ar putea fi privite ca produse culturale ale

colectivităţilor umane, produse rezultate din interacţiunea unor numeroşi factori. Ca fenomen

socio- cultural aşezările omeneşti aflate intr-o dinamică continuă „trebuie privite ca nişte

organisme vii, care se nasc, cresc şi dispar, evoluează de la forme mai simple şi primitive la

forme mai evoluate şi mai dezvoltate”(Vuia, 1975, 1980 preluat din Zderciuc, 1985).

Privite în ansamblu satele din Mărginimea Sibiului sunt de tip aglomerat mai puţin

Râu Sadului care are caracteristicile unui sat risipit. Fiind o apreciere generală trebuie

specificat faptul că între aceste aşezări există totuşi anumite aspecte în legătură cu planul

localităţii, forma vetrei, poziţia geografică, mărimea teritoriului şi cea demografică,

densitatea şi marimea gospodăriilor pe suprafaţa vetrei, etc., care bineânţeles le diferenţiază.

1.3. OCUPA�II TRADI �IONALE �I ACTUALE ÎN A �EZĂRILE DIN

MĂRGINIMEA SIBIULUI

Agricultura structurată pe cultura plantelor şi creşterea animalelor s-a practicat şi se

practică neântrerupt în toate satele mărginene. „Conform unor documente medievale din

secolul al XVI-lea, rezultă însemnătatea agriculturii în zonă, într-o continuitate neîntreruptă şi

într-o îmbinare armonioasă cu alte ocupaţii tradiţionale precum: diferite forme ale

păstoritului, meşteşuguri, pădurărit, industrii ţărăneşti, comerţ, etc. Existenţa morilor

hidraulice şi a pivelor de ulei în aproape toate satele mărginene confirmă vechimea cultivării

pământului din cele mai vechi timpuri” (Popa, 1985).

Astăzi, terenurile aparţin diverşilor proprietari iar aceştia îl întrebuinţează în funcţie

de necesităţi; predomimă cerealele şi plantele furajere, pacticându-se în mod obişnuit o

anume rotaţie a culturilor. Există o gamă destul de variată a culturilor, pornind de la cereale,

porumb, secară, orz, dar şi grâu în unele aşezări, apoi cartofi (crumpene în limbjul local) la

Rod, Jina, Poiana Sibiului şi plante furajere (trifoi, lucernă, sfeclă) la Gura Rîului, Orlat,

zarzavaturi şi legume, varza (curechi) fiind foarte răspîndită la Tilişca. Cu mult timp înainte

6

se cultiva foarte bine meiul mai ales prin fâneţe în zona Boiţei iar inul şi cânepa erau culturile

de bază pentru obţinerea firelor de ţesut pentru „ţoale”, ştergare, saci, preşuri, etc. Astăzi,

aceste culturi nu se mai practică.

Viticultura , în satele din zonă a fost şi rămâne o ramură mai neînsemnată din cauza

condiţiilor de relief şi climă specifice. Viţa de vie se cultivă doar pe lângă case, producţia de

struguri fiind destul de redusă, de multe ori chiar insuficientă pentru asigurarea necesarului

unor gospodării. De aceea foarte mulţi proprietari de pensiuni sau hoteluri şi chiar persoane

fizice din zonă, recurg la cumpărarea de struguri sau de vin din alte zone ale ţării.

Păstoritul

În zona Mărginimii Sibiului păstoritul este o ocupaţie foarte veche, îndelednicire

practicată încă din epoca dacică şi daco-romană (cum o atestă şi foarfeca de tuns oi găsită pe

dealul cetăţii Cisnădioara, asemănătoare ca formă cu cele folosite de celţi şi romani)

(Grecu,1990). Între primele atestări documentare cu privire la această ocupaţie se

Munţii din zona Sibiului au aparţinut obştiilor săteşti iar sătenii plăteau taxe acestora

pentru păşunat; majoritatea păşunilor din munţi provin din defrişări care erau făcute în scopul

lărgirii suprafeţelor destinate creşterii vitelor mari şi mai apoi creşterii oilor. Oieritul ca

îndelednicire de bază a cunoscut mai multe forme în multe din satele Mărginimii (Vale,

Galeş, Tilişca, Sibiel, Fântânele). Multe dintre păşunile care aparţin satelor sunt închiriate şi

acum pentru păşunatul oilor şi al vitelor, iar proprietarii plătesc primăriilor taxe anuale care

sunt stabilite în funcţie de numărul animalelor fiecăruia.

Lucrul la p ădure (pădurăritul)

Faptul că pădurea a deţinut un loc important în economia rurală tradiţională în zonele

intracarpatice şi depresionare a condus la apariţia şi dezvoltarea unor ocupaţii precum;

pădurăritul şi prelucrarea lemnului, recoltarea fânului, apicultura, vânătoarea şi pescuitul,

păstoritul, culesul fructelor de pădure (acestea din urmă sunt culese în prezent mai ales de

către băieşi sau corfari, cum li se mai spune sau de către ţigani). Ţinând seama că zona

Mărginimii Sibiului aproape toate satele deţineau suprafeţe extinse de pădure – în general

peste 50-60% din teritoriul fiecăruia – reţinem că pădurăritul şi activităţile conexe acestuia

(plutăritul, lemnăritul,jogăritul, cărăuşitul forestier) au constituit la un moment dat o sursă

naturală de câştig.

7

Capitolul II

Familia – formă de legitimare socială a organizării şi evoluţiei omului în

societate

Vizând depăşirea caracterului natural întâmplător al formării grupului familial în urma

reproducerii naturale putem înţelege familia ca grup uman cu originea în căsătorie – deci

legitimată în comunitate – şi care adoptă drepturi şi obligaţii morale, economice, normative,

trăsături care impun în acelaşi timp şi restricţii (Strauss, 1967).

Aceeiaşi raportare normativă ne-o propune A.I. Kroeber şi C. Kluckholn care consideră

familia ca reuniune grupală formată din persoane legate prin relaţii de sânge, căsătorie sau

adopţie, care locuiesc într-un mediu comun, interacţionând şi comunicând în desfăşurarea

unor roluri specifice într-un mod de viaţă comun (A.I. Kroeber şi C. Kluckholn, 1973).

O viziune strict normativă presupune înţelegerea familiei ca un grup de persoane între

care există drepturi şi obligaţii cu originea în acte juridice: căsătorie, înfiere, rudenie sau în

altele asimilate juridic (tutore, plasament familial) (Filipescu, 1993).

Dimensiunea sociologică a familiei rezultă din formele de constituire şi evoluţie,

căsătorie, filiaţie şi rudenie, alături de caracteristici care-i asigură esenţa, viaţa economică

comună, interese şi aspiraţii unitare (Voinea, 1994 şi 2005).

Nefiind vorba de o formă simplă de asociere umană familia se distinge prin

următoarele (Voinea, 2005):

• este alcătuită din fiinţe umane unite instituţional prin căsătorie sau adopţie şi

consanguinitate;

• membrii unei familii au un mediu comun de rezidenţă, care asigură menajul

propriu;

• fiecare actor al familiei interacţionează şi comunică interdependent în funcţie de

anumite roluri : soţ – soţie, copil – părinte;

• produce şi menţine o cultură familială proprie, în relaţii directe cu cultura

societală dar şi cu funcţii, roluri coercitive.

Alături de acestea pot pune în discuţie şi alte trăsături:

8

- alianţa preconjugală care poate fundamenta căsătoria sau o poate elimina;

- condiţii afectogene prin care se manifestă relaţiile interconjugale şi intrafamiliale ;

- ataşamentul până la limite existenţiale ale fiecărui membru al familiei faţă de

întreaga familie prin care se menţine unitatea şi stabilitatea acestuia;

- condiţii de normativitate socială până la ermetism în situaţie de acces în familie

sau abandon familial;

- recunoaşterea relaţiilor de rudenie şi a liniilor ascendente de către membrii

aceleiaşi familii – care se extinde până la relaţii de rudenie destul de îndepărtate;

- familia îşi asigură prin resurse proprii reproducerea continuă în condiţiile

naşterilor în fiecare cuplu conjugal;

- între generaţiile familiale funcţionează relaţii de moştenire şi de succesiune a unor

elemente materiale (bunuri, venituri) dar şi a unor elemente simbolice (titluri,

privilegii, porecle, etichetări, etc.).

Funcţiile familiei

În dinamica oricărei societăţi şi prin problema condiţiilor care asigură evoluţia

continuă a familiei, prin ceea ce aceasta întreprinde atât pentru propria-i stare cât şi pentru

mediul social în care se formează şi se dezvoltă, aceasta desfășoară diverse activităși

și/sau acșiuni prin care își pretinde, impune dar și realizează propria-i reproducșie

socială.Toate aceste opurtunităși cât și dificultăși se manifestă prin funcșiile familiei care

au fost analizate atât în forme simple (prin ceea ce înţelegeau autorii că poate realiza cât se

poate de concret o familie) cât şi în forme, direcţii cât mai expresive, mai concrete prin

diverse roluri, acţiuni, comportamente, etc.

Tipuri de familii

Putem discuta despre diverse tipuri de familii în funcţie de scopul demersului teoretic

sau/şi practic dar şi în funcţie de criterii clar stabilite şi care funcţionează indiferent de

condiţii spaţial – temporale şi de asemenea indiferent de scopurile cercetării.

Un prim criteriu (cronologic vorbind și nu al semnificaţiei) vizează rezidenţa

stabilă, mediul în care familia locuieşte şi îşi desfăşoara menajul şi care ne propune:

9

a) Familii rurale – care îşi recunosc legitim domiciliul în localităţi identificate

administrativ rurale – domiciliu care poate fi stabil sau temporar în acea localitate; Deşi apare

destul de categoric acest criteriu pot fi întâlnite cazuri de familii care nu auo locuinţă stabilă şi

desfăşoară activităţi lucrative în funcţie de conjuncturi locuind în mediul unde lucrează pentru

a-şi asigura resursele necesare existenţei sau situaţii în care lucrând sau nu familia se

adăposteşte unde găseşte condiţii mai favorabile.

b) Familii urbane – de orăşeni în limbajul comun – care au rezidenţă stabilă sau

temporară în oraşe – localităţi stabilite ca oraşe în condiţii administrative legitime.

Sunt semnificative discuţiile despre familiile care fie locuiesc în apropierea graniţelor

dintre sate şi oraşe unde nu există diferenţe mari nici ocupaţional – profesionale, nici de

standard de viaţă, fie că locuiesc în medii destul de apropiate de urban, fie că spaţiul

suburban, de mahala, ghetou, nu satisface aşteptările unei familii urbane.

Tot criteriul referitor la rezidenţă ne propune tipul de familie de rezidenţă care

presupune o familie care locuieşte în acelaşi spaţiu cu toţi membrii săi şi tipul familiei de

interacţiune în care membrii unei familii locuiesc în spaţii diferite dar între care există

relaţii, schimburi, vizite, colaborări etc., mai ales în condiţiile unor familii numeroase sau a

altor diferenţe de personalitate, etc. (Voinea, 2005).

În cercetările şi analizele sociologice semnificativ este criteriul care identifică aparteneţa individului la familie şi care delimitează:

a) familia de origine – care reprezintă familia în care se naşte individul şi care

asigură identitatea de nume, de neam, etnică, religioase, sociale, etc. şi deasemenea

faţă de care are relaţii de consanguinitate aceasta fiind în acelaşi timp fiu, fraţi, soră

faţă de ceilalţi membrii.

b) familia conjugală rezultată prin căsătorie – ca alianţă instituţională în societate

şi care asigură evoluţia unei noi familii şi procreerea (se mai numeşte familia de

procreere) în funcţie de condiţii de fecunditate şi fertilitate a cuplului conjugal. Criteriul

care vizează modul de exercitare al autorităţii (Voinea, 2005) ne propune:

• familii patriarhale, în care autoritatea este reprezentată de soţ = tată sau / şi de

către bărbatul mai în vârstă;

• familii matriarhale în care femeia mai în vârstă sau soţia deţin şi exercită autoritatea;

• familii egalitare – specifice societăţii actuale – promoderne în care autoritatea

10

este exercitată în mod egal în funcţie de condiţii specifice de către cei doi parteneri

conjugali.

În funcţie de numărul membrilor familiei sunt identificate:

• familiile nucleare – familii formate din părinţi şi copii necăsătoriţi care

desfăşoară un menaj comun în aceeiaşi locuinţă şi sunt formate de regulă din 3 – 5

membrii; formate ca urmare a unor schimbări economice, profesional – ocupaţionale pe care

le-au suportat membrii comunităţilor în contextual proceselor de industrializare, urbanizare,

procese care au provocat destructurări şi restructurări ale comunităţilor tradiţionale aceste

familii îşi proiectează o evoluţie în funcţie de opţiuni, aspiraţii dominant personale şi ale

cuplului conjugal - parental care să răspundă şi aşteptărilor copiilor.

În acest sens putem semnala o funcţionalitate distinctă în planul relaţiilor intra

conjugale şi între generaţiile de părinţi şi copii în planul comunicării, al dobândirii unor roluri

familiale, al transmiterii unor modele comportamentale, etc.

Apoi în condiţiile căsătoriei copiilor sau a părăsirii (chiar dacă temporar) de către

aceştia a locuinţei şi menajului pot apărea probleme de disconfort pentru părinţi care pot

conduce la şocuri sau chiar la alterarea stilului de viaţă desfăşurată până la stadiul respectiv.

• familiile extinse – care pot fi delimitate în două categorii:

a) familii extinse tulpină în care convieţuiesc în aceeiaşi locuinţă cu un menaj comun familii formate din mai multe generaţii: bunici, părinţi, copii – generaţie rămând un copil care îşi constituie familia conjugală în rezidenţă

b) familii extinse ramificate în care locuiesc membrii ai aceleiaşi familii din

generaţii distincte cu familiile lor în aceeiaşi rezidenţă cu menaje mai mult sau mai

puţin comun

Formele tradiţionale pun în aplicare şi structura familiei de la familia dominant extinsă,

nu doar ca o mitologie sau o nostalgie a acelor familii cu bunici, părinţi, copii, rude colaterale

(Popescu, 2009) la familia nucleară care are o tradiţie destul de lungă (Toffler, 1986) în care

putem vorbi de o medie de 3 – 5 membrii.

Din punct de vedere al funcţiei economice, familia tradiţională viza producţia şi

consumul bunurilor în mediul propriu, de multe ori a fost şi este vorba de o producţie de

subzistenţă (Fukuyama, 2002) cu o producţie limitată datorită factorilor de producţie

11

nonperformanţi şi a unor mijloace gospodăreşti (Vl ăsceanu, 2007).

Putem susţine o serie de funcţii, disponibilităţi ale acestui tip de familie în condiţiile

comunităţii date de:

- capacitatea membrilor de a se adapta şi a se subordona unor modele

comportamentale verificate;

- menţinerea unor dimensiuni identitare, simbolice, valorice;

- respectarea unor structuri viabile social;

- influenţe asupra comunităţii din care face parte;

- depăşirea amintirilor prin continuarea unor caracteristici, trăiri ale acestuia;

- menţinerea şi recunoaşterea unor instituţii care contribuie la stabilitatea socială;

- cultivă conţinuturi ale unei culturii proprii care se menţin în opoziţie cu schimbări

şi transformări sociale;

- adoptă şi respectă ierarhii legitimate social care îşi menţin compatibilităţi cu alte

structuri sociale.

Pornind de la înţelesul general al termenului care presupune o stare, o serie de

caracteristici care nu sunt doar diferite dar se opun celor considerate tradiţionale, cu referinţe

spre trecut, modernul se raportează la actualitate, la prezent. Acestea, mai ales depăşind ceea

ce este acceptat doar în prezent, promovează o schimbare nu doar structurală ci şi funcţională

prin care starea, situaţia tradiţională prin trecerea prin prezent spre viitor să fie radical diferită

menţinând doar elemente de delimitare conceptuală, definiţională.

În acest sens ceva caracterizat modern presupune raportarea directă la prezent,

contemporan cu timpul în care trăieşte şi se manifestă şi în mod deosebit să se vadă cum

evoluează în viitor cât mai rapid posibil (Vlăsceanu, 2007).

Opunându-se trecutului ceea ce se pretinde a fi modern trebuie să accepte că şi el

trebuie să devină în viitor mai modern faţă de actualul din prezent (Vlăsceanu, 2007) care va

fi deja trecut.

De cele mai multe ori familia modernă a fost considerată ca o concretizare în forma

familiei nucleare care participând la întregul proces de schimbare socială şi suportând

producţia bunurilor de consum de masă şi adoptând valori, simboluri şi stiluri de viaţă

comune, în contextul unei noi puteri birocratice (Toffler, 2000) se delimitează clar de tipul

tradiţional atât prin structuri (conform familiei nucleare) cât prin exteriorizarea funcţiilor.

12

Urmând rolul proceselor sociale dominante putem identifica factori, condiţii concrete

care au provocat şi au întreţinut formarea şi consolidarea familiei moderne care se regăsesc în

trăsăturile, mediul social.

În contextul industrializării, al evoluţiei unei societăţi postindustriale, mai ales (Bell,

1973) familia se delimitează tot mai mult ca structură social – economică unică dependentă de

proprietatea privată (mai ales asupra pământului) (Weber, 1978), de alte structuri

economice concretizate în mari corporaţii economice (Vlăsceanu, 2007) care cu funcţionalităţi

proprii şi mijloace adecvate nu doar o înlocuiesc ci îi limitează sfera şi semnificatiile

sociale.

Dacă acceptă diversificarea activităţilor profesionale la care este implicată prin

membrii săi, familia va accepta şi cooperare la înţelegerea creşterii, nevoii de nivele de

educaţie indiferent de genul membrilor săi şi de nivelul părinţilor faţă de copii, apărând

situaţii cu nivele superioare de educaţie ale femeilor faţă de bărbaţi, ale copiilor faţă de

părinţi, ceea ce duce la scăderi ale rolului părinţilor în educaţie şi de aici al autorităţii

parentale (Weber, 1978) şi al autorităţii masculine.

Tipuri de familie in func�ie de ocupa�ie

Ocupaţia a constituit în orice analiză sociologică, un criteriu important de delimitare a

familiilor – criteriu care se referă la ocupaţia întregii familii, deşi se văd destul de multe

schimbări între generaţii, şi la ocupaţia soţilor sau a unuia dintre aceştia – capul familiei sau

soţiei sau doar mama dacă nu mai exită soţul.

Același factor ne conduce spre cunoaşterea modalităţilor, a formelor cum sunt

obţinute veniturile şi resursele necesare vieţii; prin ce tipuri de activităţi şi cum se defăşoară

acestea, ce tipuri de proprietate funcţionează în comunităţile în care există o familie şi ce

deţin în proprietate o familie sau un grup de familii.

În acest sens distingem familii de muncitori (cu o anumită ocupaţie dobândită

profesional), după care desfăşoară activităţi în care „utilizează” deprinderi şi abilităţi

dobândite în urma unei pregătiri adecvate, de intelectuali, care sunt recunoscuţi în urma

parcurgerii şi absolvirii unor forme de învăţământ superior – deşi în analize mai profunde apar

interpretări diferite asupra condiţiei de intelectual în perioada actuală modernă, familii de

13

comercianţi (de diverse tipuri), familii de funcţionari, familii de preoţi, familii de ţărani

care desfăşoară activităţi agricole specifice şi diverse în acelaşi timp într-un mediu social şi

natural dat.

Gospodăria poate fi înţeleasă, în general, ca o formă de organizare socială reunind

persoane dintr-o familie sau înrudite care locuiesc şi folosesc împreună anumite elemente,

condiţii materiale, resurse, animale şi un spaţiu propriu pentru a-şi satisface trebuinţe

specifice vieţii.

În acelaşi timp gospodăria presupune un mediu în care un grup socio-uman cu un

sistem de relaţii legitim stabilite şi respectate, să desfăşoare roluri prin care îşi asigură o

reproducţie continuă.

O altă perspectivă, ne propune acceptarea gospodăriei ca un proces care promovează

un sistem de activităţi proiectate şi dezvoltate în scopul asigurării continuităţii vieţii

subiecţilor care asigură condiţiile procesuale.

Rolul şi specificul dominant al gospodăriei familiei de ţărani constă în asigurarea

condiţiilor prin care actorii vieţii gospodăreşti să producă resurse necesare consumului direct

sau indirect şi întreţinerii şi dezvoltării sale prin activităţi agricole – cultivarea şi întreţinerea

terenurilor - şi zootehnice.

Caracteristică nu este doar recunoaşterea unui rezidenţe comune – locuind într-un

spaţiu adecvat, în mod individual sau în diverse alianţe, ci şi utilizarea în comun a unor

obiecte de menaj, a unor unelte, utilaje, maşini specifice agricole, animale, terenuri cultivabile.

Pornind de la înţelegerea tridimensională a rolului şi funcţiilor gospodăriei (în

general) ca unitate socială, economică şi demografică (Trebici, 1975) putem să discutăm în

mod special de funcţii distincte ale gospodăriei familiei de ţărani:

1) Asigură mediul şi condiţiile de locuit, prin spaţiul specific delimitat cu elemente

componente necesare, care se concretizează în:

- satisfacerea trebuinţelor de adăpost, de factori alternaţi, distributivi;

- asigură un confort atât individual cât şi în comun;

- constituie mediul în care locatarii îşi refac condiţiile organice, fiziologice, fie

prin satisfacerea trebuinţelor de odihnă, de refacere fizică, fie prin posibilităţile prin

care actorii gospodari le au pentru a-şi exterioriza roluri familiale, de menaj, de

consum al hranei;

14

- caracterul adecvat şi permisiv al interiorului locuinţei clar delimitat ca un spaţiu

intim în care se pot desfăşura activităţi spirituale tradiţionale, etc.;

- aceleaşi condiţii intime pot oferi inducţii favorabile unor comportamente

afectogene specifice sensibilităţi fiin ţelor umane;

- locuinţa asigură cadrul în care funcţiile familiei încep şi se continuă în mediul

gospodăriei.

2) Permite obţinerea şi producerea unor bunuri care să satisfacă nevoi de consum dar

şi de schimb în natură sau în alte condiţii de comercializare.

3) Aceleaşi delimitări teritoriale şi acţionale impun producerea, stocarea şi utilizarea

unor mijloace de producţie ca şi adaptarea, perfecţionarea şi modernizarea lor în

concordanţă cu nevoi şi factori specifici.

4) Pot fi asigurate modalităţi de prelucrare a resurselor obţinute sau a unora naturale

în scopul consumului direct sau indirect.

5) În fiecare gospodărie sunt depozitate şi asigurate bunurile şi resursele pentru

consumul prezent şi valori ale întregii comunităţi de gospodărie sau individuale.

6) În fiecare gospodărie sunt învăţate roluri ocupaţionale familiale, fie de către copii,

tineri, fie de către persoane adulte care sunt integrate în condiţii normative adecvate

(căsătorii, adopţii) şi care vor deveni membri activi cu disponibilităţi proprii .

7) Fiecare gospodărie se poate identifica printr-o „viaţă privată proprie” cu obiceiuri,

tradiţii, modele pe care nu doar că le menţine şi le transmite dar şi le cultivă ca modele

culturale cu simboluri semnificative proprii.

8) Asemenea forme de organizare dar şi stări şi procese sociale asigură securitatea

întregului grup şi a fiecărui individ în parte atât faţă de mediul exterior dar şi în plan

relaţional, afectogen, comunicaţional, etc.

9) Depăşind recunoaşterea strictă a nevoilor de consum, gospodăria îşi asigură o

protecţie proprie atât a mediului natural, dar şi al mediului comunitar şi social din care face

parte.

10) Utilizând diverse resurse şi mijloace proprii membrii unei gospodării îşi pot

proiecta o evoluţie continuă în condiţiile unei reconstrucţii permanente cantitative şi

calitative, participând astfel ca factor activ al schimbării sociale.

Putând vorbi de obiectivul constant al gospodăriei, care constă în asigurarea unei

15

reproducţii sociale şi economice a grupului familial sau interfamilial, precum şi a unităţii

sociale constituită, nu suntem departe de a considera gospodăria în general, şi pe cea de ţărani

în special, un factor determinant al stabilităţii comunităţii rurale din care face parte.

Exteriorizarea funcţiilor în familiile de ţărani

Funcţia sexuală răpunzând trebuinţelor de satisfacţii erotico-sexuale cu concursul

raporturilor sexuale, între cei doi soţi raportate la aşteptări şi disponibilităţi contribuie în fapt

şi la exteriorizarea şi fundamentarea sentimentelor afectogene ca forme de reflectare a

atracţiilor reciproce.

În condiţiile acestui tip de cuplu conjugal putem pune în discuţie anumite elemente

pronormative – în mediile tradiţionale, specifice acestor familii nu se poate vorbi de o

educaţie sexuală a copiilor, discuţii despre aceste aspecte fiind greu de identificat (în unele

cazuri poate fi vorba de un anumit ermetism), iar dacă are loc perspectiva dominată, este cea

normativă.

Funcţia de procreere prin exteriorizarea voinţei şi a capacităţii cuplului conjugal de a

da naştere copiilor (prin reproducere naturală în urma manifestării actelor sexuale) asigură

reproducţia socială a familiei.

Fiind posibilă în mod dominant în condiţiile în care cuplul conjugal dispune de

condiţii naturale, care să asigure desfăşurarea atât a actului sexual cât şi fecundarea soţiei şi

fertilitatea procreerii depinde atât de condiţii voluntar – individuale cât şi de condiţii sociale.

Considerând, că mai înainte, familia de ţărani fi ind dominată de modele tradiţionale

putem susţine că şi în acest plan de multe ori voinţa celor doi soţi nu este suficientă în

transpunerea comportamentală a acestei funcţii aceştia trebuind să ţină cont de modelele

familiilor de origine, de norme ale comunităţilor, ca şi de condiţiile economice la care se

raportează.

Funcţia de socializare care se realizează şi în acest tip de familie, în cele două direcţii

– socializarea cuplului conjugal şi socializarea copiilor.

Pornind de la definiţia socializării ca proces prin care fiinţa umană în contextul

primelor relaţii cu alte fiinţe umane vede, cunoaşte, învaţă, preia, intermaterializează şi

exteriorizează modele comportamentale specifice societăţii, în care pătrunde, putem susţine

că în cadrul familiei copilul nou– născut identifică primele manifestări inter –umane şi între

16

om şi alte elemente obiecturale pe care începe să şi le însuşească în propriul

comportament alături de propriile manifestări fiziologice.

Toate cele expuse ne pot face să acceptăm că funcţia de socializare a familiei se

realizează în două direcţii:

-Socializarea membrilor cuplului conjugal presupunând cunoaşterea, învăţarea,

adoptarea şi internalizarea de către aceştia a acelor modele comportamentale specifice

mediului familial adecvat aşteptărilor fiecăruia dintre ei pentru celălalt cât şi aşteptărilor

sociale pentru ambii. Mai mult ei trebuie să înveţe să se comporte ca soţ al soţiei şi invers

dar şi ca soţi pentru cei din jur (indivizi, grupuri, rude, instituţii).

-Socializarea copiilor care constă în învăţarea şi adoptarea de către ei a acelor roluri

specifice familiei dar şi a unora care în perioade ulterioare vor fi exteriorizate în societate.

Astfel această dimensiune se va vedea ca o socializare atât pentru familie cât şi pentru

societate.

Discutând despre modelele de socializare distingem patru modele în funcţie de

rigiditatea şi specificul normelor acceptate de către familie.

1. Socializarea în familia rigidă, strict normativă conştientă: este specifică unui

comportament bine structurat, delimitat de alte familii. Sistemul de norme bine stabilit, are

referire strictă, accentul căzând pe controlul permanent. Autonomia şi independenţa copiilor

este limitata.

2. Familia cu o socializare strict negativă

Acest tip promovează în mod permanent modele, tipuri de activitate, norme, principii contrar

aşteptărilor sociale, care nu sunt acceptate de către comunitatea dominantă. Copii sunt învăţaţi

de mici să-şi rezolve problemele prin acţiuni delicvente, deviante, începând prin limbajul

utilizat, apoi oferind exemple şi propunându-I comportamente deviante. Astfel copiii nu pot

învăţa modelele din societate, performanţele măsurându-se prin numărul şi gravitatea actelor

antisociale.

3. Familia cu socializare libertină

Această orientare se bazează pe dorinţa de a oferi copiilor elemente care să le asigure

17

satisfacţia trebuinţelor primare: „are unde sta, ce mânca, restul e treaba lui”. În acest caz

lipseşte controlul, normele propuse de familii care sunt cele mai permisive. Cultura şi

educarea copiilor este lăsată la întâmplare, performanţele, reuşitele fiind puse doar pe seama

aprecierii copilului. Se produce conştient o îndepărtare continuă în cadrul relaţiei copii-

părinţi, copiii înţeleg că tot ce fac nu contravine nici unei norme dacă în familie nu a fost

controlat şi sancţionat. În acest context sunt limitate relaţiile de comunicare, afectogene între

părinţi şi copii ei fiind adeseori apropiaţi de alte persoane din jurul familiei: bunici, unchi,

profesori. Necunoscându-şi afinităţile, cele două generaţii se îndepărtează foarte mult, apărând

în acelaşi timp conflictul intergeneraţional.

4. Familia cu socializare optima.În această situaţie copiii sunt învăţaţi de mici cu un anumit

sistem de norme, specifice societăţii. Li se oferă performanţe de realizat, rămânând ca ei să

găsească modalităţi de a le atinge. În cadrul acestui tip de socializare putem susţine că

performanţele sunt optime având în vedere resursele şi înţelegerea din familie, a copiilor şi a

părinţilor pe de altă parte. Copiii pot opta faţă de opţiunile părinţilor fără a fi

restriţionaţi în acelaşi timp îşi asumă responsabilităţi dar şi satisfacţii faţă de ceea ce au

întreprins ca şi faţă de modelele adoptate.

Funcţia economică se exercită prin complexul de activităţi prin care familia îşi produce,

procură şi consumă bunurile pentru a-şi satisface trebuinţele specifice. Cele două dimensiuni

evoluează în concordanţă cu disponibilităţile şi cu aspiraţiile membrilor familiei, şi se

exteriorizează prin activităţi în interiorul familiei cât şi în interior. În interiorul familiei pot fi

produse bunuri prin activităţi specifice unei gospodării care fie sunt consumate în mod direct

fie pot fi vândute sau schimbate pentru a se procura altele pe care nu le pot obţine.

Activităţile ocupaţionale, profesionale constituie condiţiile prin care această funcţie se

realizează în exterior şi prin care sunt obţinute venituri sau produse utilizate în funcţie de

diversele nevoi. De multe ori pentru a satisface mulţumitor diverse plăceri, pretenţii dar şi

nevoi distincte sunt identificate activităţi legitime şi legale ca şi unele ilegitime şi chiar

ilegale.

Funcția de control

Pornind de la înţelegerea controlului social din perspectivă sociologică, acesta în

18

familie presupune ansamblul de relaţii concretizate în mijloace şi mecanisme prin care:

a) sunt provocate şi impuse membrilor componenţi reţineri şi constrângeri în scopul

respectării normelor, modelelor comportamentale ca şi al valorilor la care a aderat familia în

cadrul comunităţii;

b) sunt permise, iniţiate anumite acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unor

performanţe sau atingerea scopurilor specifice.

Funcșia de control apare necesară pentru că:

Familia ca orice grup socio-uman poate eluda propriul model de a fi, de a se

manifesta, dar pentru ca acesta să fie recunoscut trebuie se impună şi să rămână constant.

Ca orice instituţie socială şi familia este dispusă să-şi promoveze un sistem de analiză

şi evaluare a activităţilor după care restricţionează unele sau le promovează pe altele.

Personalităţile fiecărui membru al familiei presupune disponibilit ăţi, aspiraţii,

pretenţii, evaluări individuale care nu pot fi corelate cu „întregul familiei” decât în contextul

unor aprecieri, aprobări, delimitări şi în situaţii limit ă interdicţii.

19

Capitolul III

Evoluţia familiei rurale în perioada actuală în Mărginimea Sibiului

Studiu de caz în satul Gura Rîului

Scopul întregii lucrări constă în analiza caracteristicilor familiilor din mediul rural în

contextul schimbărilor economice din zona Mărginimea Sibiului.

Am demarat în avans faţă de d e f i n i r e î n c a d r u l cercetării, cu o prezentare

teoretică a problematicii familiei în care am pus în discuţie căsătoria ca fapt instituţional al

constituirii familiei şi în continuare analiza tipurilor de familie tradiţională şi modernă în

condiţiile unei perioade actuale supusă unor provocări social – economice pe cât de

variate pe atât de imprevizibile.

Un spaţiu distinct l-am rezervat unor discuţii care au vizat familia de ţărani ca tip

aparte, special al mediului rural şi care se deosebeşte de familia rurală, care formează

conceptul de fundament al cercetării pe care am desfăşurat-o pentru a realiza obiectivul tezei.

Probleme – întrebări ale cercetării:

1.Care sunt schimbările economice care s-au produs în perioada după decembrie 1989

în aria geografică Mărginimea Sibiului?

2.Care sunt urmările acestor schimbări economice asupra familiilor din această arie?

3.Care sunt elementele prin care susșinem stabilitatea familiei în satele din

Mărginimea Sibiului?

4.Cum s-a adaptat familia ca unitate socială la aceste schimbări economice care se

manifestă diferenșiat de la sat la sat?

5.Cum a evoluat standardul de viașă al familiilor din Mărginimea Sibiului?

6.Care sunt schimbările identificate în plan ocupașional în această perioadă pe care le-

au suportat familiile?

7.Cum a evoluat mobilitatea populașiei în aceste sate?

Obiectivul general al cercetării a vizat:

20

Identificarea caracteristicilor familiei rurale în context schimbărilor economice

produse.

Obiective specifice le-am stabilit astfel:

1. Surprinderea elementelor care sunt supuse schimbării în evoluţia familiei rurale

datorită schimbărilor economice în perioada actuală.

2. Analiza elementelor care conferă stabilitatea familiei rurale în comunitatea studiată. Ipoteza generală de la care am pornit:

Schimbările economice produse în evoluţia comunităţii provoacă schimbări în

dinamica familiei, ca element structural al acesteia.

Ipoteza specifică 1

Cu cât membrii familiei sunt mai implicaţi în activităţi economico – sociale mai

diverse cu atât schimbările la care este supusă familia sunt mai consistente.

Ipoteza specifică 2

Dacă schimbările pe care familia le suportă conduc (asigură) o creştere a standardului

de viaţă, atunci stabilitatea acestuia în comunitate creşte.

Definiţia nominală a familiei

Grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie care se caracterizează prin

comuniune de interese, aspiraţii, sentimente (Voinea, 2005).

Ca definire operaţională a conceptului utilizat în derularea cercetării am stabilit că

familia rurală presupune familia cu rezidenţă şi menaj stabil într-o comunitate rurală

asigurându-și resurse atât din activităţi specifice agricole cât şi din alte tipuri de activităţi.

Considerăm necesare câteva explicaţii asupra acestei definiţii operaţionale:

- în orice comunitate rurală nu există doar familii care să-şi asigure resursele necesare

din activităţi strict agricole numite în contextul întregii cercetări familie de ţărani;

- există puţine cazuri de familii din mediul rural care să-şi asigure resurse şi venituri

doar din activităţi agricole – statistic, cea mai mare parte a familiilor din mediul rural

şi mai ales din Mărginimea Sibiului desfăşoară activităţi diverse – suplimentare sau

complementare celor agricole şi sunt familii pentru care activităţile agricole sunt

21

suplimentare altor activităţi economice.

Sunt localităţi distincte în care întreaga comunitate desfăşoară strict activităţi agricole

din care nu îşi asigură doar resursele necesare vieţii ci obţin venituri care depăşesc costurile

producând profituri consistente şi care constituie sursa de întreţinere, de bogăţie chiar.

Metodologie

Din punctul de vedere al metodologiei am desfăşurat o cercetare triangulară utilizând

metodele:

- analiza documentelor statistice în evoluţia economică, demografică şi socială a

schimbărilor identificate în evoluţia comunităţii structurat cu un ghid de interviu aplicat

subiecţilor care au constituit eşantionul utilizat;

- observaţia directă după o fişă de observaţie asupra unor activităţi, situaţii, gospodării

rurale;

- inteviul aplicat unor subiecţi cu roluri şi statusuri specifice în sate din Mărginimea

Sibiului;

- autobiografia sau fragmente de autobiografie care să reproducă anumite evenimente în

care au fost implicaţi subiecţii din eşantion- analiza de conţinut cu unităţi de analiză;

- analiza unor genograme asupra unor familii extinse;

- analiza unor ecohărţi ale unor familii.

Evoluţia familiilor din mediul rural în contextul schimb ărilor economice

În urma restructurărilor economice asistăm la o creştere a mobilităţii ocupaţionale în

contextul variaţiei pieţei muncii în care sunt căutate atât noi locuri de muncă în urma

desfiinţării unor unităţi economice ce cuprindeau resurse de forţe de muncă consistente cât şi

noi locuri de muncă mai bine plătite sau cu condiţii de muncă mai facile.

Acest proces al mobilităţii ocupaţionale este favorizat de apropierea de oraşe mari din

punct de vedere economic şi demografic care pot absorbi în alte domenii decât cel industrial

o parte a populaţiei active de la sate şi de infrastructură căilor de transformare care leagă

aceste localităţi şi de aici a condiţiilor facile de navetă individuală sau în comun.

22

Nu poate fi vorba de acceptarea unei economii de tip autarhic - dar identificăm

aceste direcţii pe care familiile din aceste sate ale Mărginimii Sibiului le adoptă – fapte ce

conduc spre:

- menţinerea unui mod de viaţă specific ruralului – în care se desfăşoară activităţi

agricole în care munca este asigurată în mod dominat de către membrii familiei.

- modelele comportamentale domestice sunt foarte puţin influenţate de mediul urban

rămânând tradiţionaliste.

- familiile participă la activităţi comerciale cu bunuri produse peste nevoile proprii

atât în pieţe locale, târguri, manifestări ocazionale cât şi în cadrul comerţului urban.

Nu putem să nu recunoaştem preocupările autorităţilor instituţionale ale acestor

comune, pentru stabilitateta locuitorilor în famiilile acestora pe care le putem identifica în:

- recondiţionarea şi modernizarea infrastructurii care să asigure condiţii de transport, de

deplasare intra şi intercomunitare cât mai aproape de aspiraţiile domeniilor;

- onorarea unor condiţii care să apropie cât mai mult standardul de viaţă al

concetăţenilor de cel de la oraş prin aducţiuni de apă potabilă,

canalizare,racordarea la s istemul nat ional de al imentare cu gaz metan şi

uitilizarea acestuia, electrificare în cazurile existente ale unor cătune sau

locuinţe izolate. Acestea s-au realizat atât prin eforturi ale membrilor comunităţii

direct şi indirect dar şi prin accesarea unor fonduri guvernamentale şi mai ales din

Uniunea Europeană.

- reabilitarea şcolilor deasemenea utilizând resurse proprii şi extracomunitare;

- cultivarea ataşamentului pentru tradiţii şi obiceiuri populare ca şi pentru simbolurile şi

relaţiile reprezentative din localităţile respective;

- respectarea instituţiilor tradiţionale comunitare, religioase, biserica, reprezentanţi ai

unor comunităţi entice.

Cu toate schimbările şi provocările noilor restructurări economice activităţile

agricole desfăşurate rămân ancorate şi condiţionate de specificul natural, firesc al acestui

tip de producţie în care anotimpul, sezonul, cadrul natural, relieful domină tipul de cultură

şi/sau sectorul zootehnic.

Menţinându-şi ocupaţiile dominante în mediul rural, cultivarea pământului şi creşterea

animalelor, familiile din aceste sate se pot definitiva în funcţie de intensitatea cu care participă

23

la aceste activităţi şi de modul în care obţin veniturile dominante pe care le obţin în:

I. Familii stict de ţărani care se ocupă doar cu aceste tipuri de activităţi agricole din care îşi

asigură venituri şi resurse necesare existenţei, şi în cazuri aparte a subzistenţei, dar şi pentru

dobândirea unor câştiguri care depăşesc nevoile propriilor membrii.

Deşi putem recunoaşte că terenurile cultivate (rezultate pe parcursul istoriei în urma

defrişărilor şi a dezţelenirilor) numite curături, lazuri, secături, ogoare, prezintă o

productivitate slabă cu un asolament individualizat pe gospodării şi familii trebuie precizat că

acestea nu reprezintă doar semnificaţii economice – din care familiile să îşi asigure bunuri de

consum. Mărimea acestor suprafeţe, amplasarea – în mod dominant în extravilan, în zone mai

productive, mai aproape sau mai departe de vatra satului contribuie la formarea şi menţinerea

prestigiului familiei, a neamului şi în acest mod asigură o creştere a stabilităţii rezidenţiale a

populaţiei respectivei comunităţi. Ne referim la această precizare pentru este cunoscut

procesul de migraţie ocupaţional – profesională a unor segmente de populaţie navetistă sat –

oraş dar pentru care locuinţa rămâne stabilă funcșionalitatea gospodăriei rurale fiind sigură.

La fel de cunoscută este transhumanţa turmelor de oi din localităţile absolut cunoscute Poiana

Sibiului, Jina.

Identificând două caracteristici semnificative ale proprietăţii asupra pământului și anume,

- suprafeţele deţinute sunt destul de mici – delimitate clar prin mejdine, graniţe naturale sau / şi

prin împrejmuiri

- vânzarea de terenuri este foarte rară – practic dobândirea unei suprafeţe de teren se face

doar prin moşteniri (nu se pune în acelaşi mod în discuţie vânzarea unor case pentru case

de vacanţă cu un teren în folosinţă cu o suprafaţă mică).

- caracterul accidentat al terenurilor determinat de condiţiile de relief, pot impune asolament

colectiv dar destul de rar şi doar restrâns la culturi de cereale faţă de cele de păioase sau/ şi de

cartofi.

Trebuie precizat că î n a c e s t e localităţi nu au funcţionat forme de proprietate colectivizate în

perioada comunistă asolamentul colectiv funcșionînd iar gradul de rentabilitate f i ind

influenţat şi de alţi factori – mecanizare, factori climatici întâmplători,utilizare rașională a

factorilor umani.

Semnificative sunt şi alte condiţii care conduc la desfăşurarea unor activităţi, munci agricole

individualizate şi de aici ca asolament individual:

24

- procesul de îmbătrânire demografică a populaţiei în care familiile vârstnice îşi

organizează şi derulează aceste lucrări destul de diferit de cele tinere;

- diversitatea ocupaţiilor familiilor sau / şi a unora dintre soţi care datorită diverselor

activităţi nonagricole nu se pot integra în aceste munci în colectiv;

- adaptarea şi utilizarea unor maşini agricole de mici dimensiuni care limitează efortul

individual al lucrătorilor;

- menţinerea unei natalităţi scăzute şi de aici numărul mic de copii pentru care

transmiterea unei părţi din pământ nu crează probleme de asociere cu alte familii şi / sau

indivizi.

- numărul mic de copii şi orientarea dominantă spre alte profesii care necesită o

educaţie în afara localităţii restrânge posibilitatea desfăşurării unor activităţi de către

aceştia.

II. Familii cu ocupaţii mixte agricole şi nonagricole sunt întâlnite în oricare din satele din

Mărginimea Sibiului – familii care îşi obţin venituri şi resurse din diverse tipuri de activităţi:

a) agricole – cultivarea terenurilor şi creşterea animalelor, păsărilor şi pomicultură din care

obţin venituri şi produse pentru trebuinţe proprii dar și pentru a comercializa o parte din

acestea;

b) ocupaţii în diverse societăţi comerciale direct productive sau indirect î n c a r e

d e s fășo a ră a c t i v i tăș i d e întreţinere, securitate, în afara localităţii cu program

zilnic pentru care se deplasează în condiţii de navetă individual sau în comun din care

obţin venituri salariale, diverse prime ocazionale în bani sau / şi produse. Aceste activităţi

mixte le pot desfăşura fie ambii parteneri, fie doar unul, iar celălalt rămânând să se ocupe

dominant doar de gospodărie –în care bineînţeles pot fi ajutaţi de către copiii lor (în diverse

atribuţii, în mod complementar fără să fie situaţii de exploatare a acestora) de către rude,

prieteni fără costuri speciale. Din această perspectivă este semnificativă recunoaşterea acestei

familii ca familie de ţărani sau familie de muncitori, etc.

c) ocupaţii comerciale şi / sau turistice în care soţii şi alţi membrii ai familiei extinse – sau doar

nucleare desfăşoară alternativ activităţi specifice agricole şi cele specifice serviciilor

respective.

De menţionat că în multe situaţii veniturile depăşesc consumurile – proiectarea acestora

este realizată în scopul obţinerii de profituri care fiind utilizate pentru acumulare, pentru

25

dezvoltare, prin extindere şi diversificare a activităţilor economice, cele mai multe din aceste

familii devenind noii bogaţi ai acestor sate, dar fără să schimbe stilul de viaţă sau rezidenţă

stabilă – rămânând vizibile modificări ale standardului de viaţă şi ale structurilor

gospodăriilor şi familiilor.

d) ocupaţii profesionale de specialitate în: educaţie, sănătate, funcţionari publici în

care veniturile din activităţile agricole sunt în cele mai multe situaţii utilizate pentru

acoperirea unei părţi din nevoile proprii – resursele realizate din veniturile

salariale fiind puse pe seama caracterului ritmic și sigur al acestora.

În aceste condiţii aparteneţa familiei rurale este categoric raportată la profesia

dobândită institutional, familii de medici, de profesori, preoţi, ingineri, asimilate de cele mai

multe ori ca familii de intelectuali.

e) familii cu alte ocupaţii în sectoare private în cadrul comunităţii şi / sau în afară care pe

lângă veniturile obţinute din activităţile agricole desfăşurate în cadrul proprietăţii private, sunt

asimilate de cele mai multe ori ca familii de intelectuali;

f) familii cu alte ocupaţii în sectoare private, în cadrul comunităţii şi / sau în afară care pe

lângă veniturile obţinute din activităţile agricole desfăşurate în cadrul propietăţii private, care

sunt în mod dominant utilizate pentru satisfacerea unor nevoi (parţial sau în totalitate)

familiale obţin şi venituri salariale care completează satisfacţia acestor nevoi sau pot să fie

utilizate pentru acumularea, dezvoltarea gospodăriei şi a proprietăţii sau chiar pentru

petrecerea unei vacanţe, a timpului liber, etc.

g) am identificat în fiecare localitate familii care nu desfăşoară nici o activitate

agricolă pentru că dispun doar de locuinţă – proprietate privată sau în alte situaţii,

desfăşurând activităţi doar în afara gospodăriei, veniturile provenind fie din salarii sau alte

activităţi zilnice, servicii publice, muncă în regim zilier.

h) o proporţie semnificativă o constituie familiile de pensionari proveniţi din diverse

sectoare şi domenii economice care fiind disponibili – unul sau ambii soţi dsfăşoară activităţi

agricole în condiţiile proprietăţii private din care obţin venituri şi resurse care suplimentează

acoperirea nevoilor proprii. Puţine familii din aceste categorii depăşesc aceste nevoi

proprii şi astfel să acumuleze anumite venituri sau să-şi dezvolte

gospodăria.

26

Specificul activităţilor agricole ca activităţi economice - mod de organizare şi

funcţionalite

Recunoaşterea celor două dimensiuni, cultivarea pământului şi creşterea animalelor ca

modalităţi fundamenatale ale asigurării satisfacerii trebuinţelor existenţiale în spaţiul supus

analizei, al Mărginimii Sibiului, depăşeşte nivelul de subzistenţă – nivel specific altor

comunităţi rurale.

Este adevărat că există diferenţe foarte mari între comunităţi în ceea ce priveşte atât

standardul de viaţă cât şi stilul – specificul comunităţii – dar modul de organizare şi evoluţie

a vieţii în rural în cadrul gospodăriei care aparţine unei familii nucleare – sau unei familii

extinse – tulpina este unitar.

Se menţine specificul formării, a începutului gospodăriei rurale, în mod dominant,

prin moşteniri a unor elemente şi a unor suprafeţe de teren din care una care satisface anumite

condiţii devine locul unde se construieşte noua locuinţă la care se adaugă anexe – acareturi

sau prin moşteniri de către unul din copii – în funcţie de tradiţia fiecărui soţ cel mai mic sau

cel mai mare dintre băieţi rămâne cu părinţii şi dezvoltă în continuare gospodăria părintească.

Gospodăria rurală ţărănească din Mărginimea Sibiului nu se dezvoltă ca o afacere

economică cu proiecţii de raportare consum – rezultat care să conducă neaparat la beneficii,

profituri. Acest mod de organizare a activităţilor şi a utilizării unor elemente materiale prin

muncă în diverse forme şi cantităţi, a membrilor familiei – concretizat în gospodărire a

acestora are ca scop obţinerea unor produse, bunuri de consum şi a unor venituri care să

satisfacă într-o măsură cât mai mare trebuinţele de viaţă ale întregii familii şi în anumite

situaţii formarea unor rezerve, a unor acumulări, etc.

În acelaşi timp acest tip de gospodărire se diferenţiază în două forme, tipuri:

A. Activităţi desfăşurate care au ca scopuri stricte de obţinere a produselor şi

bunurilor care să satisfacă nevoi ale consumului imediat sau pe o perioadă mai lungă, pentu

familie şi care să asigure venituri pentru achitarea unor costuri externe pentru întrega framilie

sau individual. La aceste activităţi membrii apţi de muncă ai familiei cu roluri individualizate

sau / şi care pot fi redistribuite în funcţie de diverse situaţii, dar pot fi angrenaţi şi lucrători

care sunt plătiţi sau prin forme de reciprocitate. Putem susţine în acest context că în asemenea

forme nu se poate vorbi de exploatare a forţei de muncă sau de organizare precapitalistă –

27

gospodăriile respective având o evoluţie pentru nevoile proprii care pot fi asigurate parţial şi

din alte surse.

Deşi în asemnea gospodării scopul fundametal îl constituie satisfacerea trebuinţelor

de consum zilnice nu poate fi vorba doar de subzistenţă punându-se concomitent problema

unor acumulări, a unor dezvoltări a propriilor mijloace de muncă şi mai ales a întregului

complex rezidenţial pe seama unor venituri acumulate din resurse agricole dar şi din venituri

din alte activităţi.

- Ca unitate economică funcţionează cu scopul de a asigura trebuinţele de consum

pentru familia din interior dar îşi proiectează şi resurse, venituri pentru rezerve,

acumulare şi dezvoltare.

- Desfăşurarea activităţilor depinde în cea mai mare măsură de numărul membrilor

activi – chiar şi copii fără să se pună problema şcolarităţii, a exploatării, sau / şi a

vârsnicilor – apărând problema dacă numărul de membrii ai familiei direcţionează

extinderea gospodăriei sau capacitatea , puterea economică a acesteia provoacă

schimbări demografice.

- Este recunoscut rolul factorilor naturali – „ani buni” – „toamnă cu recoltă bună”-

care influenţează evoluţia activităţilor ca şi producţiile obţinute (determinând

producţii consistente faţă de costuri sau în alte situaţii rezultate limitate faţă de

consumuri şi eforturi efectuate) şi toţi aceşti factori naturali – relief, climă, calitatea

solului care impun anumite tipuri de activităţi agricole – cu anumite culturi etc.

- Este în descreştere forma autarhică a organizaţiilor şi derulărilor lucrărilor agricole

şi mai ales cele sezoniere – cu cât unii dintre membrii familiei nu sunt doar ţărani ci

desfăşoară şi alte activităţi economice.

- În raport cu cantitatea totală de produse obţinută prelucrarea specializată este

limitată, aceste produse fiind destinate unui consum direct suportând doar prelucrare

primară.

- Faţă de alte forme de organizare economică, gospodăria este influenţată şi de

structura şi unitatea familiei – numărul de bărbaţi faţă de cel de femei contează în

derularea activităţilor ca şi relaţiile, stările tensional – conflictuale între

membrii familiei alături de diverse evenimente – nunţi, decese, etc.

- Încetarea dobândirii unor roluri constituie un aspect deosebit în viaţa unei asemenea

28

unităţi sociale în care copiii în mod empiric învaţă şi apoi exteriorizează anumite

roluri care constituie în acelaşi timp un mod de obţinere a unor rezultate dar şi criterii

de ierarhizare socială nu doar în interior ci şi în exteriorul familiei.

- Deşi modul de viaţă este destul de asemănător – standardul ca şi stilul de viaţă s-a

schimbat mult în ultimii 15 – 20 ani încât gospodăria se constituie într-un criteriu de

stratificare socială.

B. Activităţi desfăşurate într-un mod economic strict de obșinere a unor profituri,

în aceste situaţii fiind gospodăriile propietarilor de oi din Poiana, Jina dar şi din alte sate

– sau / şi gospodării în care familia – capul acesteia şi-a desfăşurat activităţi agricole

arendând suprafeţe agricole – ale comunităţii şi foarte puţin ale familiilor. În aceste tipuri de

evoluţie a gospodăriilor se pune problema proiectării şi organizării întregii munci pe principii

de eficacitate economică – în care munca este în cea mai mare parte desfăşurată de persoane

din afara familiei şi astfel este plătită în bani, produse sau alte forme.

C. Un mod aparte al organizării evoluţiei unor gospodării din această zonă vizează

preocuparea unor familii pentru derularea turismului rural sau în cazuri restrânse agroturismul

care a condus la înfiinţarea unor locaţii speciale – mai ales pensiuni – care oferind servicii

turistice satisface trebuinţe de timp liber, de refacere, etc. În aceste situaţii apare clar

dimensiunea economică, de afacere eficientă – chiar dacă unele bunuri de consum sunt

produse în gospodăria proprie sunt destul de multe achiziţionate care alături de alte servicii

trebuie plătite din venituri, conducând astfel în permanenţă la o contabilizare a fiecărui

element consumat faţă de venituri şi invers. Deasemenea personalul care este utilizat nu se

limitează doar la membrii familiei – fiind necesară acoperirea unor activităţi profesionalizate

pentru care nu este suficientă transmiterea de roluri sau dobândirea unor deprinderi în

contextul experienţelor cotidiene.

D. Destul de cunoscute şi în aceste sate sunt gospodăriile cu activităși

diversificate – mixte – activităţi agricole din care sunt obţinute bunuri, produse pentru

consumuri proprii şi activităţi care asigură alte servicii comerciale (magazine cu diverse

profiluri alimentare) meşteşugăreşti adecvate noilor schimbări în dinamica locuinţelor şi a

comunităţii în general.

29

Gospodăriile agricole între subzistenţă şi modernizare

Pentru multe analize evaluarea acestor gospodării din mediul rural porneşte de la

înţelegerea lor ca unităţi agricole de subzistenţă care presupun capacităţi de producţie pentru

a asigura trebuinţele pentru consumul propriu al familiilor care lucrează permanent sau

alternativ în acest spaţiu.

În acest sens putem pune în discuţie câteva criterii în încadrarea unor asemenea

gospodării în categoria celor de subzistenţă:

-Activităţile, lucrările sunt desfăşurate în aceste unităţi de către membrii familiilor;

- Nivelul de dotare tehnic este scăzut – cea mai mare parte a lucrărilor desfăşurându-

se manual sau cu utilaje şi animale mai ales fără o specializare a lucrătorilor;

- Produsele obţinute reprezintă capitalul de resursă care să satsfacă nevoile familiei;

- Standardul de viaţă reflectat în indicatori ai bunurilor consumate este scăzut;

- Locuinţele şi anexele prezintă un grad de întreţinere limitat – fiind destul de

învechite şi fără reparaţii şi construcţii în contextul actual;

- Comercializarea pe piaţă sau interpersonal al unor produse se realizează doar

sporadic fie în condiţiile unor surplusuri întâmplătoare fie datorită unor nevoi

stringente;

-Accesul la credite este limitat fie datorită unor condiţii impuse de către bănci pe care

populaţia nu le poate satisface fie datorită unei proiecţii de dezvoltare a gospodăriei

limitate;

- Politicile sociale care să inducă din partea proprietarilor comportamente active au

influenţe limitate şi datorită unei educaţii şi culturi minime în aceste direcţii dar şi

pentru că în mediile rurale nu sunt specialişti în domeniu – cei din sfera bugetară fiind

concediaţi iar cei din sfera nonguvernamentală nu considera prea propice asemenea

dimensiuni- cele mai multe organizaţii din aceste categorii funcţionând în mediul

urban cu scopuri precise;

- Productivitatea activităţilor economice este scăzută atât datorită nivelului tehnic

rudimentar cât şi al calităţii pământului utilizat pentru diverse lucrări care este de un

grad limitat de fertilitate, accidentat şi delimitat ca proprietate afectează mecanizarea

30

multor lucrări;

- Chiar dacă efortul fizic este consistent, din partea proprietarilor anumite mentalităţi,

convingeri specific mediului tradiţional rural accentuează rezistenţa la anumite

schimbări în tipul de culturi, soiuri, rase de animale şi de păsări datorită şi unui

consum mediatic scăzut în asemenea arii culturale (Voicu, 2006);

- Specific ruralului românesc îl constituie îmbătrânirea demografică a populaţiei şi de

aici capacitatea limitată de efort, perspectivă minim faţă de un mod de viaţă cert și cu

durată limitată. Aceasta alături de o altă dimensiune demografică, feminizarea

populaţiei active din agricultură – cei mai mulţi bărbaţi preferând sectoare

industriale, de construcţii, etc, mai bine plătite.

Un mod distinct şi în extindere în perioada actuală de dezvoltare extinsă a unor

gospodării agricole îl constituie arenda prin care o persoană (fizică în mod dominant, dar

există şi societăţi comerciale care au desfăşurat activităţi sub această formă) contractează sub

diverse forme şi condiţii o suprafaţă de teren pe care o exploatează iar din profit cedează, sub

anumite conţinuturi, proprietarului o parte – procentual sau fix.

Exploatarea pământului în arendă este facilitată de anumite condiţii, factori, dar

contribuie la extinderea acestui tip de derulare a activitaţilor agricole:

- limitarea suprafeţelor de către proprietăţi mici care dezavantajează lucrări de

mecanizare, chimizare, irigare, etc.;

- îmbătrânirea populaţiei agricole care preferă să accepte arendarea unor

suprafeţe pentru venituri mai sigure chiar dacă sunt mai mici;

- depopularea satelor în urma emigrării interne şi externe a populaţiei;

- posibilităţi de utilizare imediată a unui capital tehnic, bănesc, obţinându-se

profituri pe termen scurt;

- accesul la anumite credite în condiţii acceptabile pentru arendaşi;

- accesul la fonduri europene în condiţii avantajoase. Dacă punem în discuţie standardul de dezvoltare a acestor sate şi încercăm să le

delimităm în sate cu o dezvoltare economico – socială putenică ce ar satisface cerinţele unui

mod de viaţă decent pentru majoritatea populaţiei şi sate sărace, care ar cuprinde cea mai

mare parte a populaţiei sub nivelul decent de trai, analizele ne conduc spre căutări şi

înţelegeri destul de particulare de la comunitate la comunitate.

31

Astfel, pornind de la criteriile propuse de D. Sandu prin care să identificăm sate

sărace, un asemenea sat trebuie să îndeplinească cel puţin trei dintre acestea (Sandu, 2003):

1. Mai puţin de 50% din gospodării au acces la apă potabilă în curte sau la poartă.

2. Mai mult de 60% din gospodării nu sunt conectate la reţeaua de electricitate.

3. Mai mult de 50% dintre copiii din clasele primare şi gimnaziale consumă mai mult

timp decât o oră pentru a ajunge la şcoală folosind mijlocul de transport obişnuit.

4. Pentru a ajunge la o consultaţie medicală, majoritatea sătenilor au nevoie de mai

mult de două ore.

5. Distanţa faţă de cel mai apropiat oraş cu mai mult de 50 mii locuitori depăşeşte 25

km.

6. Transportul în comun este la maximum deficitar neexistând nici un mijloc, formă

de transport în comun (de stat sau privat) care să asigure, cel puţin o dată pe zi

călătorii din sat şi înspre sat.

7. Mai puţin de 5% din gospodării au telefon funcţional.

8. Nu există alţi agenţi economici care să desfăşoare activităţi economice în afara

comerţului şi a alimentaţiei publice.

Procedând pentru fiecare sat – localitate în parte putem susţine că nici unul din cele

menţionate nu îndeplineşte patru din cele opt criterii în conformitate cu tipul de evaluare

propusă, pe baza condișiilor economico – sociale cele mai multe având o viaţă economică

relevant pentru a se îndepărta de aceste criterii limită, iar pentru altele criteriile nu mai sunt

actuale.

Punând în discuţie criteriul telefonului funcţional acesta devenind mobil a produs o

schimbare radicală în modul de comunicare a locuitorilor acestor sate cu cei din alte

comunităţi – multe informaţii sunt transmise fără nici o problemă pentru cei mai mulţi dintre

săteni.

Trebuie să recunoaştem că în ultimii 3 – 5 ani (uneori mai devreme), în cele mai

multe sate datorită unor măsuri economice s-au închis şcolile generale – elevi foarte puţini

care atrăgeau costuri mari iar drumul elevilor la alte şcoli se realizează cu microbuze

(speciale sau comune) sau/şi în condiţii private.

Putem menţiona aceste sate cu o populaţie îmbătrânită demografic şi deci cu o

populaţie şcolară foarte mică chiar inexistentă dar nu poate fi vorba de stare de sărăcie, ci mai

32

mult de un confort social scăzut.

Deşi distanţa dintre multe sate până la oraşele cele mai mari din zonă este mai mare

de 25 km, Poiana Sibiului – Sibiu , Jina – Sibiu, aceste localităţi nu pot fi considerate nici pe

departe sărace ci mai degrabă bogate fapt ce anulează şi acest criteriu.

Cu cât unele dintre sate sunt mai îndepărtate de marile aglomeraţii urbane cu atât au

provocat atracţii pentru anumite grupuri sau familii pentru a-şi asigura petrecerea timpului

liber mai „personal” cumpărând sau construind case de vacanţă, demarând activităţi turistice,

pensiuni, în medii cât mai atractive, şi astfel standardul unor localnici a crescut, oferind forţă

de muncă și accesul la bunuri de consum fiind facilitat.

Chiar dacă ne referim la un alt criteriu propus de acelaşi cunoscut sociolog care

pornind de la variaţia de mărime, ceea ce înseamnă variaţia capitalului uman – în România

un sat mic cu un număr redus de locuitori este considerat un sat sărac – (Sandu, 1999),nici

aceasta nu induce spre o plasare a acestor sate ca fiind sărace, fiecare dintre cele mai puţin

numeroase având alţi indicatori care să le plaseze deasupra acestor limite.

33

Capitolul IV

GURA RÎULUI – sat din M ărginimea Sibiului

Satul – definiţii, caracteristici generale

Habitatul uman reprezintă mediul de viaţă individuală sau colectivă care reflectă atât

mediul natural, format din elemente specifice cadrului geografic natural (forme şi tipuri de

relief, trepte altitudinale, elemente climatice, regimul apelor de suprafaţă sau subterane,

procese geomorfologice naturale actuale) cît şi mediul artificial, caracterizat prin elemente de

natură antropică (spaţiul de locuit, activităţile economice, activităţi instructiv-educative,

culturale, de recreere, etc.). Oricărui tip de locuire i se poate asocia un astfel de mediu, fie că

este vorba de sat sau oraş, elementele componente fiind supuse în timp dezvoltării sau

transformării. Se desprinde de aici ideea că noţiunea de habitat uman nu se restrânge şi nu se

confundă cu aceea de locuinţă, asupra acestuia acţionând o serie de factori social-economici

legaţi de planificarea teritorială, păstrarea echilibrului ecologic, ocrotirea mediului, etc.

Vasile Cucu (1981) aprecia că satul, prin „atributele sale care rezultă din însuşirile

componentelor (naturale sau artificiale) – realitate socială, economică, istorică, etnografică şi

edilitară” - este o sinteză complexă şi unitară, „un fenomen social-economic complex apărut

şi dezvoltat pe baza legilor economice şi sociale”.(Cucu, 1981). Ca realitate istorică, Ion

Conea vede satul „o verigă dintr-un lanţ care vine din urmă şi se va desfăşura şi înainte”.

(Conea, 1938, preluat din Cucu, 1981). La rândul său Simion Mehedinţi afirma că „satele

sunt grupări de locuinţe şi oameni care îşi scot mijloacele de existenţă dintr-un spaţiu social

determinat”. (Mehedinţi,1931).

Aşezarea rurală este definită prin prezenţa unor componente teritoriale şi sociale

aflate în relaţii de interdependenţă şi intercondiţionare, care determină practic un complex

rural a cărui elemente fundamentale sunt: vatra, spaţiul care cuprinde gospodăriile (cu

34

locuinţele şi construcţiile aferente – adăposturi pentru animale, depozite), spaţiul în care s-a

format şi evoluat o grupare umană, locul de muncă sau „moşia” în care populaţia desfăşoară

activitatea de bază – agricultura – şi populaţia componenta caracterizată printr-o multitudine

de aspecte cantitative şi calitative.

Noţiunea de aşezare rurală nu se limitează doar la vatra satului cu aglomerările de

case, de locuinţe, ea are în componenţă şi partea care alcătuieşte moşia, de aici reieşind

faptul că satul ni se înfăţişează ca o realitate social- teritorială. Satul, de fapt este o dublă

realitate teritorială cu o dublă funcţionalitate: este „o aşezare” care reiese din faptul că în

spaţiul vetrei se aglomerează populaţia şi gospodăriile şi” un centru al producţiei materiale”

perceput prin locul de muncă situat cel mai adesea în afara vetrei. Populaţia satului atribuie

„funcţia de rezidenţă a vetrei şi cea de producţie a moşiei” şi constituie „veriga de legătură

între aceste componente şi sursa de reproducere şi procurare a forţei de muncă”.

(Cucu,1981). Prin procesul muncii sociale populaţia a desfăşurat o acţiune continuă de

transformare şi organizare a vetrei satului dar în acelaşi timp şi o adaptare şi o dirijare a

elementelor cadrului natural în vederea obţinerii terenurilor necesare pentru practicarea

agriculturii. Răspândirea sau risipirea vetrelor de sat în altitudine reflectă cel mai bine o

adaptare a vetrelor la condiţiile impuse de condiţiile naturale ale reliefului. Sistemul de

utilizare agricolă a terenurilor se constituie ca unul dintre factorii dominanţi în ceea ce

priveşte crearea unor anumite tipuri de vetre de sat. Prin configuraţia sa vatra satului

determină şi definirea unor aşezări rurale de diverse tipuri, de la cele risipite caracteristice

zonelor montane, la cele răsfirate pentru zonele deluroase, sau aşezări de tip adunat,

compact specifice zonelor joase de câmpie dar şi zonelor de contact deperesiune- zonă

montană sau submontană.

GURA RÎULUI - Prezentare generală -

Comuna Gura Rîului este una din localităţile componente ale Mărginimii Sibiului

alături de care formează o zonă dintre cele mai frumoase ale ţării.

Este situată la o altitudine de 554 m, în sud vestul judeţului Sibiu, la o distanţă de 18

km faţă de cel mai apropiat oraş, Sălişte.

35

Teritoriul comunei se învecinează cu cel al comunelor Orlat (N), Cristian (NE) şi Poplaca ( E).

Satul se află pe valea Râului Cibin, la ieşirea acestuia dintre munţi (de unde şi

denumirea de Gura Rîului), iar din punct de vedere al formei vetrei se înscrie în categoria

aşezărilor rurale adunate – compacte specifice zonei de la contactul depresionar cu cel

montan.

Comuna este străjuită de dealuri cu altitudini cuprinse între 600-900 m (Grosu

Muierii, Dosu Hanzului, La Pisc, Coasta Riului) ce aparţin zonei premontane şi care

constituie în fapt limita sud-vestică a Depresiunii Sibiului.

Localităţii îi aparţin 7112 ha din zona montană a Munţilor Cindrel (limitele acestora

sunt marcate de Valea Sadului la Est, Valea Sebeşului la Vest şi Depresiunile Sibiului şi

Apoldului la Nord.)

Altitudinea munţilor se situează între 1200 m (Rucuri – 1227 m, Bliderei – 1227m) şi

depăşeşte 2000m în Niculeşti – 2035m, Găuşoara – 2060m şi Cindrel – 2244m. Comuna are

în componenţa cinci munţi: Măgura, Foltea, Găuşoara, Niculeşti şi Cindrel) (Arsenie, 2000).

Populaţia

Schimbările în plan economic şi cele în plan politic survenite mai ales după 1989 au

determinat schimbări şi în plan demografic.

Colectivităţile umane în general, dar şi cele rurale nu sunt statice, ele pot creşte sau

descreşte numeric. Evenimentele demografice, naşterile, căsătoriile, divorţurile, migraţiile,

pot determina fluctuaţii ale numărului populaţiei.

Comuna Gura Rîului nu face exceptie în ceea ce priveşte evoluţia numărului

populaţiei în raport cu unii indicatori demografici. Astfel, observând datele INS – DJS Sibiu

pentru anii 1992 şi 2002 se constată o scădere a numărului total al populaţiei atât la nivelul

judeţului cât şi la nivelul comunei. La nivel de judeţ numărul total al populaţiei scade de la

452 873 locuitori în 1992 la 421 724 locuitori în 2002 (DJS, 2002). Numărul locuitorilor

comunei Gura Rîului prezintă fluctuaţii în sensul că se constată o descreştere pentru perioada

1995-2005 iar pentru perioada 2005-2010 o creştere datorată atât naşterilor înregistrate dar şi

stabilirii în comună a unor familii care aveau deja copii.

36

Natalitatea

Rata natalităţii s-a înscris în mare măsură în evoluţia generală a acestui indicator

înregistrat şi la nivelul ţării când după 1990 se constată o scădere constantă a nivelului

acestuia datorată mai ales convulsiilor social-economice şi psihologice care s-au manifestat

în acea perioadă imediat următoare revoluţiei din 1989. Din păcate şi în momentul de faţă

chiar dacă mai există unele fluctuaţii în sens pozitiv, tendinșa de scădere este evidentă.

Mortalitatea

Numărul deceselor pe raza localităţii Gura Rîului se apropie sensibil de cel al

naşterilor: astfel pe parcursul unor ani acestea au fost sub numărul naşterilor înregistrate şi

astfel sporul natural a rămas pozitiv influenţând deasemenea în sens pozitiv evoluţia numărului

total al populaţiei.

Nupţialitatea şi divorţialitatea

Deşi schimbările economice şi sociale s-au manifestat şi la nivelul comunei studiate

constatăm din datele culese din statisticile Primăriei Gura Rîului că numărul

căsătoriilor a fost semnificativ mai maredecât cel al divorţurilor. În tabelul următor este

prezentat comparativ pe ani acest aspect:

Anul Nr. căsătorii Nr. divorţuri

2005 23 -

2006 29 -

2007 21 1

2008 26 2

2009 29 3

2010 21 6

Rămâne prezentă tendinţa tradiţională, specific satelor din Mărginime, ca întemeierea

familiilor tinere să se producă în interiorul localităţii şi nu în afara acesteia acest lucru

datorându-se faptului că tânărul căsătorit rămâne şi convieţuieşte cu familia din partea sa în

cadrul aceleaşi gospodării. (Parte din aceasta, daca nu chiar toată este de fapt zestrea sa).

37

Dimensiuni în adoptarea rolurilor conjugale în familia rural ă din Gura Rîului

Din analiza interviurilor cu partenerii cojugali din această comunitate rurală am

putut identifica următorii factori care influenșează desfășurarea rolurilor conjugale: Exteriorizarea acestor roluri depinde de o serie de condișii și factori: - În mod dominant rolurile de soș și soșie depind de ocupașia care poate fi

diferită sau corespunzătoare unei profesii dobândite institușional, pe care partenerii o desfășoară fie împreună fie individual în comunitatea rurală sau în afara acesteia.

- Ritmicitatea activitășilor ocupașionale influenșează destul de mult nu doar învășarea rolurilor ci și adoptarea acestora.

- Performanșele obșinute în exteriorizarea acestor roluri nu influenșează neapărat pozitiv sau negative relașiile de cupluci provoacă noi tipuri de activităși, noi organizări.

- În multe situașii nerealizarea unor așteptări din partea unuia dintre parteneri nu conduce la tensiuni, ci la o reevaluare a situașiei, a disponibilitășilor personale – ”nu poate rezulta o ceartă din orice nimic”(C.I.).

- Realizările specifice oricărui rol depinde de mulși factori externi care nu trebuie să pună în dificultate fiecare din rolurile conjugale.

- Putem susșine că în mod dominant în cuplurile din această zonă rurală nu putem

vorbi de o adoptare egală, echilibrată a activitășilor celor doi soși, consmnând diferite moduri

de exercitare a rolurilor în funcșie de disponibilităși fizice, de opșiuni, de ocupașii

profesionale, de situașii concrete – raportarea la factorul traditional al relașiei de gen bărbat-

femeie menșinându-se totuși.

- Fără multe deosebiri se derulează activitășile în cuplurile cu ocupașii profesionale

ritmice, cupluri în care deși timpul pentru acestea este egal pentru cei doi parteneri, soșia este

cea care desășoară cele mai multe acticităși de menaj dar și cea care decide în prioritatea

unora cât și în achizișionarea produselor din gospodăria proprie.

- Rămâne destul de traditional rolul soșului în inișierea unor relașii economice,

lucrative, diverse afaceri cu alși parteneri, cu lucrători,etc., ca și în utilizarea economică a

veniturilor în scopuri delimitate de consumurile directe pe care tot soșia le direcșionează.

- Se menșin stabile relașiile cu rudele, cu vecinii- pe care ambii soși le întreșin-

schimbări apar uneori provocate de situașii de moment, situașiile conflictuale pe termen lung

sunt rare și cunoscute aproape de întreaga comunitate.

- Nu am identificat diferenșe categorice în exercitarea acestor roluri în plan

cultural,spiritual, percepșia semnificașiilor unor activităși culturale, spiritual este întreșinută

de opșiuni individuale și influenșabile reciproc fără a putea fi considerate determinate de

38

rolul de soș sau cel de soșie.

- Putem aduce în discușie o slabă participare la activitășiile religioase din partea

cuplurilor tinere chiar dacă nu se dezic de la credinșă și recunosc importanșa preotului, a

bisericii în plan local ca și participarea activă la anumite sărbători și tradișii religioase.

- Schimbările economice au provocat adaptări acestor roluri și în două tipuri de

familii:

a)familii cu activităși economice private, fie în sens patronal care folosesc și

plătesc forșă de muncă externă propriei familii, fie în sens individual familial în care lucrează

doar cei doi soși;

b)familii de șomeri, cu ambii parteneri sau doar unul dintre ei și-au pierdut(sau

abandonat) locul de muncă.

Am identificat modificări substanșiale ale rolurilor conjugale în asemenea cupluri

în care sunt lăsate într-un plan secundar rolurile de soș sau de soșie pe seama celor

ocupașionale. Mai mult situașia nonparentală favorizează extinderea preocupărilor

ocupașionale în defavoarea celor conjugale.De cele mai multe ori activitășile din spatiul

domestic se manifestă ocazional, sărbătorile nefiind recunoscute decât rar ca și anumite

aniversări, evenimente deosebite.

Cuplul conjugal- evolutia comportamentului procreative, conditie a stabilitatii

familiei rurale

În mediul rural familia în mod dominant tradișională a urmărit asigurarea funcșiei de

procreere atribuind urmașilor rolul de ”asiguranși”ai continuitășii nu numai ai familiei ci și

ai comunitășii a cărei evolușie a impus modele în proiectarea și realizarea căsătoriei

impunând o viziune clară atât fașă de naștere cât și fașă de creșterea,întreșinerea și

educarea copiilor.

Pentru familiile actuale care pretind să se considere moderne copii se delimitează ca problemă

de propriul cuplu soș-soșie care a cucerit centrul de referinșă în defavoarea acestora-unitatea

lor fiind asigurată de reprezentarea conjugală și mai pușin de cea familială completă(cuplu cu

copii).De aici, în multe cupluri satisfacșia în urma nașterii copiilor este percepută în

contextual raportului eforturi-rezultate ,raport care implică diverse costuri:

-sociale-limitând participarea cuplului la viașa socială a comunitășii sau a lor în alte

39

comunităși;

-materiale-directe sau indirecte crescând cheltuielile familiei în condișiile în care veniturile se

modifică foarte pușin în sens pozitiv;

-interacșiunile își schimbă atât direcșiile funcșionale cât și intensitatea putând solicita

eforturi dar oferind și satisfacșii;

-timpul liber devine limitat fașă de aspirașiile cuplului și fașă de variașii în care ar fi putut

fi utilizat;

-stările emoșionale devin problematice mai ales când unul dintre parteneri devine gelos și

invidios fașă de raporturile celuilalt cu copiii, considerându-se neglijat.

În investigașia desfășurată asupra unor familii tinere și compuse din parteneri cu

vârste până la 30-35 de ani am urmărit transmiterea unor roluri parentale dar și procesul de

învășare și adoptare a unora dintre acesteas de către copii în mediul rural.Specific orcărei

familii este transmiterea și învășarea unor roluri domestic dar nu doar în cadrul menajului ci în

spatial întregii gospodării avînd în vedere mediul rural despre care vorbim.

-Raportându-ne atât la caracterul normativ cât și la prestigiul tânărului putem susșine că

modul cum sunt preluate anumite atribușii din cadrul ”gospodăriei parentale”asigură

elementele prin care tânărul poate fi identificat cu adultul care va lua rolul părintelui în

evolușia întregii proprietăși a familiei.Este de reșinut și înșelegerea de către ambele părși

ale acestui process în care se poate vorbi de un parteneriat de tip participative în multe familii

dar și de un mod de socializare paternalist în care copiii nu sunt doar coordonași dar și

controlași în ceea ce întreprind până sunt recunoscuși prin competenșele dobândite.

O dimensiune specifică în care am constatat transmiterea acestor roluri ale părinșilor o

constituie familii –ca și alianșe și grupuri de familii care derulează diverse activităși

comerciale,prestări de servicii unde multe din diversele acșiuni sunt preluate și desfășurate de

copii în funcșie de sex,vârstă,deprinderi,competenșe fizice,etc.

40

Bibliografie

1. Adler, A. 1996 – Cunoaşterea omului, Bucureşti, Editura Iri

2. Agabrian, M., 2006 – Analiza de conţinut, Iaşi, Editura Polirom

3. Ariés, Ph., Benin, A. 1998 – Sexualităţi occidentale, Oradea, Editura Antet

4. Arsenie, D. I., 2000 – Gura Râului, Sat din Mărginime, Sibiu, Editura Uni-

versităţii „Lucian Blaga” Sibiu

5. Bacaci, Al., Dumitrache, V., Hageanu, C., 1998 – Dreptul familiei, Timişoara,

Editura Augusta

6. Badea, L., Caloianu, N., Dragu, G., 1971 – Judeţul Sibiu, Bucureşti, Editura

Academiei

7. Badea, L., Conea, I., Bozovici, Şt., 1985 – Cadrul antropogeografic, în Irimie,

C., Dunăre, N., Petrescu, P., 1985 - Mărginenii Sibiului,

Civilizaţie şi Cultură populară românească, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică

8. Banciu, M., 1998 – Dreptul familiei, Cluj-Napoca, Editura Argonaut

9. Batâr, D., 2003 – Sociologie, Sibiu, Psihomedia

10. Batâr, D., 2004 - Familia în dinamica societăţii , Sibiu, Editura Universităţii

„Lucian Blaga”

11. Bădescu,I.,Abraham, D., șișeștean, G., Buruiană, C. (Coord.), 2003 – țăranii

ți noua Europă, București, Editura Mica Valahie

12. Bădescu, I., Cucu Oancea, O., șișeștean, G.,(Coord.), 2009 – Tratat de

sociologie rurală, București, Editura Mica Valahie

41

13. Beck, U., 2005 - Risk Society, Towards a New Modernity, Londra, Sage

Publications

14. Beker, G., 1994 – Comportamentul uman – o abordare economică, Bucureşti,

Editura All

15. Bell, D., 1976 – The Cultural Contradictions of Capitalism, New York, Basic

Books

16. Bernstein, B., 1978 – Studii de sociologie a educaţiei, Bucureşti, Editura Didactică

şi Pedagogică

17. Bourdieu, P., 1980, 2000 – Simţul poetic, Iaşi, Institutul European

18. Burguier, A., Klapisch–Zuber, Cr., Segalem M., Zanabend, Fr., 1986 - Histoire

de la famille, Paris, Armand Colin

19. Buză, M., 1974 – Consideraţii istorico-geografice asupra populaţiei şi aşezărilor

de la marginea Munţilor Cindrel în SCGGG, XXI (1), Bucureşti

20. Buză, M., 1974 – Consideraţii istorico-geografice asupra populaţiei şi aşezărilor

de la marginea Munţilor Cindrel în Şt. Cerc. Geol. Geofiz,

Geografie, XX, I, Bucureşti

21. Buză, M., 1974 – Munţii Cindrel – Ghid Turistic, Bucureşti, Editura Sport –Turism

22. Buză, M., Fesci, S., 1983 – Munţii Cindrel, Bucureşti, Editura Sport–Turism

23. Buză, M., Fesci, S., 1985 – Munţii Cindrel, Bucureşti, Editura Sport–Turism

24. Chaynov, A. V., 1990 – L’organisation de l’economie paysanne, Paris, Libraire du

Regnard

25. Chelcea, S., 2004 – Metodologia cercetării Sociologice, Bucureşti, Editura

Economică

26. Chelcea, S., Chelcea, A., 1983 – Eu, Tu, Noi. Viaţa psihică., Bucureşti, Editura

Albatros

27. Child, J.L., 1954 – Socialization, G. Landzey Ed., Cambridge, The Handbook

of Social Psihology, Mass Addison – Weslez Publlishing Co

apud: Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., - Introducerea în

sociologia devianţei, f.a. Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică

42

28. Chipea, F., 2000 – Femeia în contextul schimbării, statusuri, roluri ți identități,,

Oradea, Editura Universitășii

29. Chipea, F., 2005 – Familia contemporană, București, Editura Expert

30. Ciulache, S., 1997 – Clima Depresiuni Sibiului, Bucureşti, Editura Universităţii din

Bucureşti

31. Colleman, C.J., 1998, - Intimate Relationships, Marriage and Family (sc.ed.),

New York Maeniillan Publishing Company

32. Cobianu-Băcanu, M., 1988 – Inovaţie şi tradiţie în dezvoltarea culturală, Bucureşti

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

33. Comte, A., 1908 - Cours de philosophie positive, Paris, apud: Bădescu, I. 1992

– Istoria sociologiei, Bucureşti

34. Constantinescu, N. A., 1963 – Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, Editura

Academică R.P.R, preluat din Ursan, V., 2010 – Nume de

persoane şi nume de locuri din Mărginimea Sibiului, Gura Râului,

Sibiu, Editura Tehno – Media

35. Constantinescu, N. A., 2002 – Micul dicţionar academic, II, D-H, Bucureşti,

Editura Univers Enciclopedic, în Ursan, V., 2010, Nume de

persoane nume de locuri din Mărginimea Sibiului, Gura Râului,

Sibiu, Editura Tehno – Media

36. Cucu, V., 1981 – Geografia populaţiei şi aşezările umane, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică

37. Cucu, V., 1995 – Geografia umană, Iaşi, Editura „Glasul Bucovinei”

38. Dădârlat, D., 1990 – Agricultura, Economia pastorală, capitol în Grecu, V., V.,

1990 - Săliştea Sibiului străveche vatră românească, Sibiu

39. Dahrendorf, R., 1996 – Conflictual social modern, Eseu despre politica libertăţii,

Bucureşti, Editura Humanitas

40. *** DEX, 1996 – Bucureşti, Editura Enciclopedică

41. Dicks, N., 1967 – Marital Tensions, Londre, Routlage and Kegan

42. Dio Casius, preluat. din Nistor I., N., Racoviţan, M., – Consideraţii istorice,

1985 în Irimie, C., Dunăre, N. (coordon), Petrescu, P., 1985 -

43

Mărginenii Sibiului, Civilizaţie şi Cultură populară românească,

Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

43. Drăgan, I. (coord.), 1985 – Sociologie generală, Bucureşti, Tipografia

Universităţii Bucureşti

44. Drăganu, N., 1933 – Românii în veacurile IX-XIV, pe baza toponimiei şi

onomasticii, Bucureşti, Editura Academiei preluat Ursan, V., 2010

- Nume de persoane şi nume de locuri din Mărginimea Sibiului,

Gura Râului, Sibiu, Editura Tehno – Media

45. Dumitrescu, L., 2009 – Economia ţărănească în: Bădescu, I., Cucu Oancea, O.,

Şişeştean, Gh., - Tratat de sociologie rurală, Bucureşti, Editura

Mica Valahie

46. Dunăre, N., 1985 – Caracterul de masă al agriculturii mărginene, pădurăritul ,

în Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu, P., 1985 - Mărginenii

Sibiului, Civilizaţie şi Cultură populară românească, Bucureşti,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

47. Dunăre, N., Catrina, C., 1968 – Portul popular românesc de pe Târnave,

Braşov Casa judeţeană a creaţiei populare

48. Durand,G., 1969 – Les grandes textes de la Sociologie modern, Montreal, Bordas

Paris

49. Durkhéim, E., 1960 - Les farms elementaires de la vie religieus, Paris, F. Alcan

50. Durkhéim, E., 1983 – De la division du travail social, Paris, Alcan, apud:

Bădescu, I. 1992 – Istoria sociologiei, Bucureşti

51. Durkhéim, E., 2001 – Diviziunea muncii sociale, Bucureşti,Editura Albatros

52. de Sorres, O., 1986 – preluat din Burgniere, A., Klapisch – Zuber, Cr., Segalen, M.,

Zonabend, Fr., Histoire de la famille, Paris, Armand

53. De Visscher, J., 1995 – Tradition – Continuite – Creativite; Tradition et

modernite Dans l'ancien et le noveau monde. Texte reunit de

Eugen Von Itterbeek., Sibiu, Editura Universitatea "Lucian Blaga

44

54. Epstein, N.M., Bishop, D.S., 1981 – Problem – centred systems therapy of the

family in Gurman, A., Kniskon, D., P., Handbook of family

therapy, New York, Brunner Mazil, apud. Voina, M., 2005

55. Erdeli, G., Cucu, V., 2005 – România Populaţie. Aşezări umane. Economie,

Bucureşti, Editura Transversal

56. Ernan, A., Meillat, A., 1959 – Dictionare etimologique de la langue latine, Paris,

Libraire Klincksieck

57. Filipescu, C.I., 1993 - Tratat de dreptul familiei, Bucureşti, Editura All

58. Fukuyama, F., 2002 – Marea ruptură, Bucureşti, Editura Humanitas

59. Ghinea, D., 1997, 1998 – Enciclopedia geografică a României, H-P, vol II, R-2,

vol III, Bucureşti, Editura Enciclopedică

60. Giddens, A., 2010 – Sociologie, ediţia a V-a, Bucureşti, Editura All

61. Girard, A., 1974 – Le choix du conjoint, Paris, Press Universitarires de France

62. Goody, I., 2003 - Familia europeană, Iaşi, Editura Polirom

63. Grecu, V.V., 1990 – Săli ştea Sibiului, străveche vatră românească, Sibiu, Astra

64. Hane, P. 1994 - Gelozia. Cum apare şi cum poate fi învins acest monstru al

vieţii sentimentale, Bucureşti, Editura Polimare

65. Haupt, A., Kane T.Th., (traducător), 2006 – Populaţia: definiţii şi indicatori,

Buzău, Editura Alpha MDN

66. Herseni, T., 1985 a - Structura ocupaţională a populaţiei în: Irimie, C., Dunăre,

N., şi Petrescu P., (coordonatori), Mărginenii Sibiului. Civilizaţie şi

cultură populară românească, Bucureşti, Editura Ştiinţe şi

Enciclopedie

67. Herseni, T., 1985 b - Forme specializate de gospodărie în: Irimie, C., Dunăre,

N., şi Petrescu, P., (coordonatori), Mărginenii Sibiului. Civilizaţie

şi cultură populară românească, Bucureşti, Editura Ştiinţe şi

Enciclopedie

68. Herseni, T., Irimie, C., 1985 – Mărginenii şi zona lor în Irimie, C., Dunăre,

N., Petrescu, P., 1985 - Mărginenii Sibiului, Civilizaţi şi Cultură

45

populară românească, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică

69. Hill, R., „1973 – Teoria modernă a sistemelor şi familia, o confruntare.

Comunicare la al VII-lea Congres Mondial de Sociologie, Varna

1970 în Societăţi prezente societăţi viitoare, 1973, Bucureşti,

Editura Politică

70. Homorodean, M., 1980 – Vechea vatră a Sarmisegetuzei în lumina toponimiei,

Cluj Napoca, Editura Dacia

71. Iluţ, P., 1995 – Familia. Cunoaştere şi asistenţă, Cluj Napoca, Editura Argonaut

72. Inkeles, A., 1969 – Making Man Modern. On the Causes and Consequences of

Individual Change in six Developing Countries, în American

Journal of Sociology, vol. 75….

73. Iordan, I., 1983 – Dicţionar al numelor de familie româneşti, Bucureşti,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

74. Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu, P. (coordon), 1985 - Mărginenii Sibiului,

Civilizaţie şi Cultură populară românească, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică

75. Irimie, C., Necula, M., Popa, C., 1985 – „Meşteşuguri populare” în Irimie, C.,

Dunăre, N., Petrescu, P., 1985 - Mărginenii Sibiului, Civilizaţie

şi Cultură populară românească, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică

76. Irimie, C., Popa, C., 1985 – „P ăstoritul”, Forme de agricultură în Irimie, C,

Dunăre, N., Petrescu, P. (coordon), 1985 - Mărginenii Sibiului,

Civilizaţie şi Cultură populară românească, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică

77. Jung, C.G., 1994 – Căsătoria ca relaţie psihologică, în Puterea sufletului, partea

a III-a, Bucureşti, Editura Anima

78. Kroeber, A.,I., Kluckholn, C., 1973 - The idea of culture in the Social Sciences,

Editat By Schneider Charles, Berjeu, Cambridge, Cambridge

University Press

46

79. Larionescu, M., 2004 – Controverse teoretice asupra dezvoltării sociale: Puncte

de vedere în Sociologia Românească, vol II Nr. 3. 2004

80. Lauman, Ed., O., 1994 – apud: Voinea, M.,- Sociologia familiei, Bucureşti

Tipografia Universităţii Bucureşti

81. Le Play Fr., 1855 – Les ouvrienes europeenes, Paris, Imprimerie Imperiale, apud:

Mitrofan. I, Ciupercă C., 1998 Incursiune în psihosociologia şi

psihosexologia familiei, Bucureşti, Editura Press „Mihaela”

82. Legea 336 din 8 iulie 2003 în Monitorul Oficial Nr. 498/10 iulie 2003

83. Legea nr. 2/1989 publicată în B. Of. Nr. 15/25.04.1989

84. Legea nr. 84/2004 – 1 publicată în Monitorul Oficial 410/7.05.2004

85. Lindlof, Tr., şi Taylor, Bc., 2002 – Qualitative Communication: Research Methods

(Second Edition) Thousand Oaks, C.A.

86. Linton, R. 1968 – Fundamentul cultural al personalităţii , Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică

87. Madgearu, V., 1936, 1999 - Agrarianism, Capitalism, Imperialism. Contribuaţiuni

la studiul evoluţiei sociale româneşti, Bucureşti, Institutul de Arte

Grafice ”Bucovina”

88. Martonne, Em., 1907 – Recherches sur l’evolution morphologigue des Alpes de

Transylvanie (Carpathes Meridionates) Paris, preluat în Badea, L.,

Conea, I., Bozovici, Şt., 1985 - Cadrul antropogeografic în

Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu, P., 1985 - Mărginenii Sibiului,

Civilizaţie şi Cultură populară românească, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică

89. Matei, P., Ursan, V., Bogdănel, D., 1998 – Toponimia comunei Jina, Sibiu,

Editura Imago

90. Mead, G., H., 1963 – Moers et sexualité en Oceanie, Librairie Plan, Paris, apud:

Durand, G., 1969 – les grandes textes de la Sociologie modern,

Montreal, Bordas Paris

91. Mehedinţi, S., 1931 – Terra. Introducere în geografie ca ştiinţă, Bucureşti, BSGR

92. Mendras, H., 1989 – Elements de sociologie, Paris, Editura Armand Colen

47

93. Mihăilescu, I., 2003 – Sociologie generală, Iaşi, Editura Polirom

94. Mihăilescu, V., 1927 – O hartă a principalelor tipuri de aşezări rurale din

România, Bucureşti, BSRRG, XLVI

95. Mitrofan, I., Ciupercă, C., 1998 - Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia

familiei, Bucureşti, Editura Press „Mihaela”

96. Mitrofan, I., Mitrofan, N., 1996 - Elemente de psihologie a cuplului, Bucureşti,

Casa de Editură şi Presă „Şansa”

97. Moga, I., 1943, - preluat din Ursan, V., 2010 - Nume de persoane şi nume de

locuri din Mărginimea Sibiului, Gura Râului, Sibiu, Editura

Tehno – Media

98. Moscovici, S., Buschin, F., 2007 – Metodologia cercetării socio-umane, Iaşi,

Editura Polirom

99. Munteanu, I., 1896 – Monografia economică şi culturală a comunei Gura

Râului, Sibiu, Tiparul Institutului Tipografic

100. Murdock, G.P., 1949 - Social Structures, New York, Macmilian, apud: Mihu A.,

Antropologie Culturală, Loco, Cluj-Napoca, Editura Napoca Star

101. Murdok, G. P., 1967 – Social structure, New York, A. Free Press

102. Murstein, B., Case, D., Grinn, S.,P., 1985 – Personality corelaties of Ex-

Swingers in Life Style, A Journal of Chaning Patters, 1985, Fall,

apud: Mitrofan, I., Ciupercă, C.,1998, – Incursiune în

psihosociologia şi psihosexologia familiei, Bucureşti, Editura Press

„Mihaela”

103. Nägler, Th., 1969 – Populaţia românească în sudul Transilvaniei şi caracterul

colonizării săseşti în sec. XII-XIII de Nistor, N., Racoviţan, M.,–

Consideraţii istorice, 1985 în Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu, P.

(coordon), 1985 - Mărginenii Sibiului, Civilizaţie şi Cultură

populară românească, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică

48

104. Nisbet, R., 1953 – The Quest for Community: A Study in the Ehtics of Order and

Freedom, apud Vlăsceanu, în American Sociological Rewiev, vol

18, nr. 4, august 1953 apud Vlăsceanu

105. Park, R.E., Burgess, E., 1969 – Intrduction to the Sciense of Sociology, Chicago,

University of Chicago Press

106. Parsons, T., 1951 - Elementes pour un sociologie de l action, Plan Paris, trades

din The Social Sistem, New York, The Free Press

107. Parsons, T., 1992 – Sociologie, Paris, Larousse, Traducere franceză

108. Paul, I., 1973 – Noi descoperiri paleolitice în Transilvania, în Transilvania SN, II,

7, Sibiu, preluat din Nistor I., N., Racoviţan, M., Consideraţii

istorice, 1985 în Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu, P., (coordon),

1985 - Mărginenii Sibiului, Civilizaţie şi Cultură populară

românească, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

109. Pătruţ, I., 1980 – Onomastica românească, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică

110. Petrovici, E., 1970 – Toponimele în studii de dialectologie şi toponimie, Bucureşti

Editura Academiei R.S.R. în Ursan, V., 2004 – Nume de locuri

din Mărginimea Sibiului, Sibiu, Editura „Alma Mater”

111. Popa, C., 1985 - „Forme de agricultură” în Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu, P.,

1985 - Mărginenii Sibiului, Civilizaţie şi Cultură populară

românească, Bucureşti, Editura. Ştiinţifică şi Enciclopedică

112. Popa, C., 2007 – Istoria şi civilizaţia unui sat din Mărginimea Sibiului, Sibiu,

Editura Etape

113. Popescu, E., 2009 – Introducere în sociologia familiei, Iaşi, Editura Polirom

114. Protase, D., 1966 – Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi

numismaticii, preluat în Nistor, N., Racoviţan, M., – Consideraţii

istorice, 1985 în Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu P., (coordon),

1985 - Mărginenii Sibiului, Civilizaţie şi Cultură populară

românească, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică

49

115. Putman, R. D., 2001 – Social Capital: Measurement and Consequences Isuma:

Canad an Journal of Policy Research, 2 Spring, 2011

116. Rădulescu, S., 1991 - Anomie, deviantă şi patologi socială, Bucureşti, Editura

Hyperion

117. Roussel, L., 1989 - La famille incertaine, Paris, Editions Odile Jacob

118. Sandu, D., 1999 - Feţele schimbării, Bucureşti, Editura Nemira

119. Sandu, D., 2003 - România rurală de azi: ocupare neagricolă şi navetism –

Studiu Sandu, D., 2003 - România rurală de azi: ocupare

neagricolă şi navetism – Studiu elaborat pentru Comisia

Antisărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale

120. Segalen, M., 2011 – Sociologie de la famille, Iaşi, Editura Polirom

121. Sillany, M., 1996 – Dicţionar de psihologie, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic

122. Stahl, H. H., 1998 – Sate devălmaşe I, II, III, Bucureşti, Editura Cartea românească

123. Stahl, H. H., 2005 – Case şi acareturi din Mărginimea Sibiului 1953-1958,

Bucureşti, Editura Paideea

124. Stănciulescu, E., 1997 – Sociologia educaţiei familiale, Iaşi, Editura Polirom

125. Stoetzel, J. 1963 – La psychologie sociale, Paris, Flammarion

126. Strauss, L. Cl., 1986 – Prefaţă la Histoire de la famille

127. Strauss, L. Cl., 1967 – Les structures elementaires de la parenti, Mountain, LaHaye

128. Szczepanski, J., 1972, – Noţiuni elementare de sociologie, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică

129. Şchiopu, U., Verza, E., 1981 – Psihologia vârstelor, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică

130. Tönnies, F., 1944 - Communité et sociéte, Paris, Presses Universitaires de France

131. Tönnies, F., 1887 - Gemeinschaft und Gesell Schaft, Leipzig, apud: Bădescu, I.,

1992 Istoria sociologiei, Bucureşti

132. Tordjman, G., 1973 - La maladie conjugale, Paris

50

133. Trebici, Vl., 1975 - Mică enciclopedie de demografie, Bucureşti, Edititura

Ştiinţifică şi Enciclopedică

134. Trebici, Vl., 1975 - Demografie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

135. Ursan, V., 2004 - Nume de locuri, ediţia a II a, Sibiu, Editura „Alma Mater”

136. Ursan, V., 2007 - Studii de onomastică românească, Sibiu, Editura Tehno Media

137. Ursan, V., 2010 – Nume de persoane şi nume de locuri din Mărginimea Sibiului,

Gura Râului, Sibiu, Editura Tehno - Media

138. Vlăsceanu, L., 2007 – Sociologie şi modernitate, Iaşi, Editura Polirom

139. Voicu, B., 1999 - Modernitatea între tradiţie şi postmodernism. Revista de

Cercetări Sociale Nr. 3 – 4, 1999

140. Voicu, B., şi Voicu, M., 2002 – Proiectul de cercetare internaţională privind

studiul valorilor europene, în Calitatea vieţii , XIII, nr. 1-4

141. Voicu, M., şi Voicu, B., 2006 – Satul românesc pe drumul către Europa, Iaşi,

Editura Polirom

142. Voicu, Vedea, V., 2008 – Mărginimea Sibiului, Ghid turistic rural, Sibiu,

Editura Salga

143. Voinea, M., 1993 - Sociologia familiei, Bucureşti, Tipografia Universităţii

Bucureşti

144. Voinea, M., 1994 - Sociologia familiei, Bucureşti, Tipografia Universităţii

Bucureşti

145. Voinea, M., 2005 - Familia contemporană, Bucureşti, Editura Focus

146. Vonica, C., 1990 – „Cadrul natural” în Grecu, V., V., 1990 – Săliştea Sibiului,

străveche vatră românească, Sibiu, Astra

147. Vuia, R., 1975 – Studii de etnografie şi folclor, I, II, Bucureşti, Editura Minerva

Preluat de Zderciuc, Boris, 1985 – „A şezări şi gospodării” în

Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu, P. (coordon), 1985 - Mărginenii

Sibiului, Civilizaţie şi Cultură populară românească, Bucureşti,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică

148. Weber, M., 1993 –Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Bucureşti, Editura

Humanitas

51

149. Weber, M., 1992 – Politica o vocaţie şi o profesie, Bucureşti, Editura Antim

150. Wolf, E. R., 1988 – Ţăranii, Chişinău, Editura Tehnică

151. Zderciuc, B., 1985 – „A şezări şi gospodării în Irimie, C., Dunăre, N., Petrescu, P.,

(coordon), 1985 - Mărginenii Sibiului, Civilizaţie şi Cultură

populară românească, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică

152. *** 2000, Organizarea administrativă a teritoriului României - actualizată

Bucureşti, Editura Lumina Lex

153. *** D.J.S. Sibiu, - Recensământul populaţiei şi al gospodăriilor, 2002

154. *** P.U.G. Primăria Gura Rîului, 2011

155. *** Registrul agricol Primăria Orlat, 2011

156. **** 1971, Institutul de Meteorologie şi Hidrologie Apele României, Bucureşti

157. **** www.primariaboita.eu

158. **** www.primariagurariului.ro

159. **** www.primariaorlat.ro

160. **** www.primaria-rasinari.ro

161. **** www.primariasadu.ro

162. **** http://ronduldesibiu.ro/actualitate-politica/Primele