1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
1/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
ACASA REVISTA CARTI PSIHOLOGIE EVENIMENTE BLOGURI SPECIALISTI PSY TEST VARIA CONTACT
TweetTweet 0 0 1
Share |
Revista Psyvolution Science
(ISSN 2068 – 6102)
_________________________________________________________________
Publicitate
Terapia Dependentelor - abordari ale recuperarii pe termen lung [2012]
Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi [2011]
Trauma, atasament, constelatii familiale. Psihoterapia traumei [2012]
Miercuri, 01 Septembrie 2010
Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
Astmul a devenit o boala familiara in zilele noastre, originile sale aflandu-se in
antichitate. Mark Jackson (2009) ne spune povestea acestei boli inca periculoase
din cele mai vechi timpuri si pana in prezent. El observa cum atitudinea fata de
aceasta boala s-a schimbat din antichitate, cand era privita ca un dezechilibru
umoral si pana la recunoasterea ei ca fiind o boala a plamanilor in secolul al
XVII-lea. De asemenea, observa cum s-a schimbat perceperea astmului ca o
boala a „artistilor”, in perceptia lui ca o boala moderna a scriitorilor de elita
precum Proust si Schoenberg.
In ciuda imbunatatirii tratamentului, numarul de cazuri de astm a ajuns la o valoare alarmanta, aceasta fiind o
consecinta a vietii moderne. astmul a fost considerat pentru prima oara printre bolile psihosomatice de scoala
lui Alexander (Alexander, 1950). Argumentele aduse de acesta sunt urmatoarele: factorul psihic participa
semnificativ, fie singular, fie sumativ, impreuna cu alti factori etiologici organo-specifici la aparitia si evolutia
astmului (Iamandescu, 1995); terenul de aparitie al astmului este in general mixt, pacientul avand o dubla
vulnerabilitate – psihica si de organ la factori etiologici psihogeni; astmul asociaza frecvent alte tulburari
psihice – anxietate, depresie, care pot fi premergatoare sau consecutive diagnosticarii. Date fiind aceste
argumente pertinente, este evidenta necesitatea unei abordari psihosomatice specifice a astmului, care sa
tina seama de etiologia mixta, de dinamica simptomatologiei si de implicatiile bolii asupra vietii de zi cu zi,
precum afectarea calitatii vietii si toate elementele asociate. Astfel apar necesare cooperarea intre medicul
specialist si psiholog pe de o parte, iar pe de alta parte o abordare psihoterapeutica sub forma unui demers
integrativ, care sa includa metode si tehnici specifice mai multor scoli de psihoterapie pe care le vom
sistematiza in continuare in functie de eficienta demonstrata in abordarea astmului.
In extenso
George Ionescu definea psihoterapia ca „ o forma de tratament psihologic structurata in tehnici si metode,
aplicata in mod deliberat, in grup sau individualizat, de catre un terapeut specializat, omului sanatos aflat in
dificultate, caruia ii confera confort moral si o mai buna sanatate, pe care il ajuta spre o mai buna integrare;
celui cu dificultati de relationare; celui suferind somatic, pe care il conduce spre alinare; celui alienat, caruia ii
dezvolta capacitatea de orientare in viata si de resocializare” (Ionescu, 1990, p.24, in Dafinoiu, 2001, p. 19)
Este necesara abordarea astmului dintr-o perspectiva psihosomatica, data fiind etiologia mixta,
simptomatologia si implicatiile bolii asupra vietii de zi cu zi a pacientului, interferenta cu activitatile zilnice si
restrictionarea acestora, afectarea calitatii vietii si toate elementele asociate. Astfel apar necesare cooperarea
intre medicul specialist si psiholog pe de o parte, iar pe de alta parte o abordare psihoterapeutica sub forma
unui demers integrativ, care sa includa metode si tehnici specifice mai multor scoli de psihoterapie pe care le
vom sistematiza in continuare in functie de eficienta demonstrata in abordarea astmului.
„Unul dintre aspectele cele mai importante care pot optimiza tratamentul in cazul acestei afectiuni ar trebui
sa fie luarea in considerare a componentei emotionale care sta la baza aparitiei si mentinerii acesteia”
(Holdevici, 2009, p. 330)
Psihoterapiei i s-a acordat treptat din ce in ce mai multa atentie, la inceput fiind considerata ca simplu
adjuvant al tratamentului alopat, iar ulterior, pe masura demonstrarii etiologiei preponderent psihogene a
astmului, aceasta a fost utilizata cu o frecventa mult mai mare si cu rezultate semnificative. In terapia
astmului bronsic, scaderea anxietatii produse de senzatia de sufocare prezinta o mare importanta (Holdevici,
2009, p. 330)
cauta pe site... Search
Utilizator
Parolă
Reţine-mă
INTRA
V-aţi uitat parola?
V-aţi uitat numele de utilizator?
Creaza un cont
SPECIALISTI
Cauti un psiholog,
psihoterapeut, logoped,
psihiatru sau trainer? Alege
excelenta! Aici ii gasesti pe
cei mai buni!
1 2
CARTI PSIHOLOGIE
Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale.
Editia a II-a revazuta si adaugita [2012]
Depresia in 60 de intrebari. Cum sa o depasim
O istorie a psihologiei moderne [2012]
Darul psihoterapiei [2011]
Imaginile-Limbajul sufletului [2010]
Psihodinamica dezvoltarii umane. Crestere,
maturitate, senectute [2012]
EMOTIILE INDUSE DE MUZICA. Corelate
psihofiziologice si diferente interindividuale [2012]
Cele 7 medalii ale succesului. Povestiri pentru parinti si copii [2012] de Ion-Ovidiu Panisoara, Georgeta Panisoara
Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale. Editia a II-a revazuta si adaugita [2012] de Daniel David
Îmi place 0
Manifestari
Workshop
Tabere de dezvoltare
personala
________
Conferinta
Conferinta Nationala de
Psihologie
1. Interventii de tip cognitiv-comportamental
I. Holdevici prezinta in „Gandirea Pozitiva” (2000, p. 254) o lista a problemelor ce trebuie evaluate in
interviul preliminar cu pacientii cu tulburari psihosomatice si somatoforme:
- atitudinea pacientului fata de problema sa si fata de faptul ca i-a fost recomandata psihoterapia;
- istoricul problemei si detalii de natura cognitiva, afectiva, comportamentala si fiziologica in legatura cu
aceasta;
- istoricul investigatiilor efectuate si a tratamentelor urmate;
- factorii care il fac sa se simta mai rau si cei care il fac sa se simta mai bine, precum si momentele sau
situatiile in care simptomele se accentueaza sau sunt abia observabile;
- nivelul handicapului sau invalidarii pacientului in plan social, ocupational;
- convingerile in legatura cu originea, cauza si evolutia bolii, cu natura si semnificatia simptomelor.
Psihoterapeutul trebuie sa stabileasca impreuna cu pacientul ce este problema sa si nu ce nu este aceasta
si sa cada de acord asupra definirii problemei in termeni psihologici, sa stabileasca obiective clare formulate
in termeni comportamentali concreti si sa adopte o atitudine colaborativa si nu una combativa („nu ai boala
respectiva”). La inceput, terapeutul trebuie sa para ca accepta in totalitate convingerile pacientului bazate pe
date de observatie clare, insa in acelasi timp trebuie sa ii arate ca poate exista o explicatie alternativa la cele
observate de acesta si ca vor fi utilizate sarcini specifice pentru a testa respectiva explicatie. Obiectivul consta
in a-i demonstra pacientului ca simptomele sale pot fi influentate si chiar produse si de alti factori decat cei
despre care ei cred ca le produc. De pilda, exista o probabilitate mai mare ca un pacient diagnosticat cu astm
bronsic alergic sa faca o criza de astm in cazul in care se gandeste ca in camera in care se afla este prezent
alergenul la care reactioneaza si nu si-a luat tratamentul, decat daca uita de prezenta acelui alergen.
Intr-un studiu realizat in India in anul 2002, autorii au incercat sa identifice eficacitatea psihoterapiei
cognitiv – comportamentale ca adjuvant in tratamentul astmului bronsic. Cercetatorii au realizat 15 sedinte in
care au utilizat tehnici comportamentale, relaxare progresiva Jacobson, restructurare cognitiva, strategii de
coping si consiliere comportamentala a membrilor din familia pacientilor semnificativi pentru acestia si au
constatat o ameliorare semnificativa a simptomelor, scaderea anxietatii si depresiei si o crestere importanta a
calitatii vietii pacientilor diagnosticati cu astm bronsic (Grover, Kumaraiah, Prasadrao, D’Souza, 2002).
Intr-o alta cercetare realizata pe 50 de cupluri in care unul dintre parteneri era diagnosticat cu astm
bronsic usor spre moderat, iar celalalt avea un nivel ridicat de distres. Autorii au constatat ca perceptia
pacientelor suferind de astm bronsic asupra bolii si tratamentului este afectata negativ de distresul psihic al
partenerilor lor. Ca urmare a acestei concluzii, autorii sugereaza includerea partenerilor in tratament, acestia
putand avea un rol de suport si abordarea multidisciplinara a astmului (Afari, Schmaling, 2000).
Alex H. S. Harris, Carl E. Thoresen, Keith Humphreys si John Faul au publicat in anul 2005 rezultatele unei
cercetari in care au studiat efectele descrierii intr-un jurnal a experientelor stresante, traumatizante, pe de o
parte, a celor pozitive, pe de alta parte si a intamplarilor obisnuite din ziua precedenta asupra simptomelor
astmului bronsic. Completarile in jurnal trebuiau facute o data pe saptamana, trei saptamani la rand, timp de
20 de minute, iar lotul de subiecti inclusi in studiu a numarat 114 participanti, cu media de varsta de 43,15
ani. Concluziile nu au relevat diferente in ceea ce priveste manifestarile clinice ale astmului ca urmare a
descrierii intr-un jurnal a starilor emotionale pozitive sau negative, fata de descrierea starilor neutre, legate
de intamplarile obisnuite de viata (Harris, Thoresen, Humphreys, Faul, 2005)
Intr-un alt studiu similar publicat in Journal of Pediatric Psychology, in anul 2006, insa realizat pe
adolescenti de data aceasta, care aveau drept sarcina sa scrie timp de trei zile despre evenimentele stresante
din viata lor, autorii au ajuns la concluzia ca descrierea starilor emotionale a condus la imbunatatirea
functionarii psihoemotionale si comportamentale a adolescentilor diagnosticati cu astm, mai ales la cei care au
scris despre procesualitatea emotiilor si despre schimbarea perspectivei asupra problemei. Scrierea a condus
la descarcarea starilor afective negative si cresterea in intensitate a celor pozitive, la internalizarea problemei
si la scaderea in intensitate a simptomelor astmului (Warner, Lumley, Casey, Pierantoni, Salazar & all, 2006).
Hajjar (1999) considera ca, in mod obisnuit, se iau in considerare trei obiective principale ale interventiei
de tip comportamental la pacientii cu astm bronsic:
- modificari ale functiei pulmonare
- lucrul asupra tulburarilor emotionale secundare astmului si consecintelor acestora
- alterarea relatiilor familiale ca urmare a diagnosticarii cu astm.
Autorul mentionat considera ca aceste obiective pot fi atinse prin utilizarea a cinci metode importante,
respectiv relaxarea, biofeedback-ul, intarirea pozitiva, desensibilizarea sistematica si autosugestia.
1.1. Tehnici de relaxare
Studiile efectuate au demonstrat ca efectele relaxarii mentale si musculare ca tehnica singulara sunt
indoielnice, in timp ce asocierea tehnicilor de relaxare precum antrenamentul autogen si meditatia
transcendentala cu alte tehnici precum desensibilizarea sistematica si biofeedback-ul, poate conduce la
rezultate clinice deosebite in cazul astmului, cum ar fi ameliorarea simptomelor respiratorii si a altor
parametri obiectivi, masurabili. De asemenea, s-a constatat ca raspunsul pacientilor la terapie este influentat
si de alti factori precum varsta si severitatea astmului (Erskine-Milliss, Schonell, 1981, p. 365).
Relaxarea semnifica in sens larg „o deconectare generala a individului de activitatea sa cotidiana,
mergand de la odihna activa pana la forme statice de deconectare”. In sens mai restrans insa, relaxarea este
o tehnica psihoterapeutica si autoformativa, fundamentata stiintific, care urmareste realizarea unei
decontractii musculare si nervoase, avand drept efect economisirea energiei fizice si psihice, cresterea
rezistentei la stres a organismului si diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat (Holdevici,
Vasilescu, 1998, p. 17). Relaxarea este o metoda de autoreglare a starilor psihice care poate fi utilizata in
pregatirea psihologica a sportivilor, cosmonautilor, precum si in tratamentul unor afectiuni de tip nevrotic sau
psihosomatic.
Daniel David (2006, p. 213) include tehnicile de relaxare in cadrul procedurilor de interventie cognitiv-
comportamentala care pot influenta pozitiv planul biologic al persoanei, in vederea remiterii tabloului clinic.
Relaxarea produce modificari la nivel psihofiziologic in sensul echilibrarii balantei vegetative, prin reducerea
activitatii sistemului nervos vegetativ simpatic.
In literatura de specialitate au fost descrise o serie de tehnici de relaxare, dintre care le vom enumera si
descrie pe cele cu ajutorul carora s-au obtinut rezultate semnificative la pacientii cu astm bronsic.
SECTIUNI PSYVOLUTION SCIENCE
Dezvoltare personala (0)
Psihologia educatiei (7)
Mecanisme sociale (1)
Procese psihice (7)
Psihiatrie (1)
Psihologia organizatiei (17)
Psihologia varstelor (2)
Relatii (3)
Spiritualitate (1)
Terapie (47)
Personalitate (3)
Psihologie militara (3)
Adictii (6)
Varia (7)
Si tu poti contribui la dezvoltarea psihologiei din
Romania! Sprijina Revista Psyvolution! Te invitam sa
faci o donatie!
Suma donata: EUR
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
3/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
1.2. Relaxarea musculara progresiva Jacobson
Tehnica de relaxare musculara progresiva a fost initiata de medicul Edmond Jacobson (1888-1983), este
inspirata din cercetarile autorului asupra fiziologiei sistemului muscular si consta in alternarea relaxarii cu
incordarea principalelor grupe de muschi, pana la eliminarea contractiilor musculare si atingerea relaxarii
(Jacobson, 1938, in David, 2006, p.217). Acesta este unul dintre motivele pentru care invatarea relaxarii
conduce la reducerea stresului si a anxietatii, contribuind la sentimentul de bunastare al subiectului (Sultanoff,
Zalaquett, 2000).
Aceasta tehnica are o larga utilizare in psihoterapie, in special in cazul pacientilor anxiosi. Anxietatea este
unul dintre factorii declansatori, care mentin sau pot agrava simptomele astmului, lucru care confirma inca o
data efectele benefice pe care le poate avea aceasta tehnica de relaxare asupra astmaticilor. Tehnica implica
o serie de faze succesive, pornind de la relaxarea musculara si ajungand la cea psihica, avand o durata de
aproximativ 20-30 de minute. In pozitia sezut sau culcat pe spate, subiectului i se sugereaza contractarea si
relaxarea pe rand a diferitelor grupe musculare, constientizarea senzatiilor de contractare rafinand simtul
muscular. Aceasta succesiune contractie – relaxare a diferitelor grupe musculare conduce treptat la
extinderea relaxarii asupra intregului corp. Intr-o faza ulterioara, subiectul constientizeaza tensiunile
musculare reziduale provocate de starile afective, fiind condus treptat catre relaxarea psihica. Metoda este
foarte utila, subiectul invatand pe aceasta cale sa controleze tensiunile musculare ce apar in situatii care
determina trairi emotionale puternice si sa le reduca in mod voluntar, fapt care conduce la instalarea calmului
(Holdevici, Vasilescu, 1998, p. 19-20).
Aceasta tehnica de relaxare are la baza in special sugestii directe, insa Wilkinson (1993) considera despre
acestea ca sunt de evitat in cazul pacientilor astmatici, pentru ca a sugera unui astfel de pacient faptul ca nu
se sufoca, in momentul in care acest lucru este evident, poate avea un efect antiterapeutic (Holdevici, 2009,
p. 330).
Intr-un studiu realizat in anul 2002, autorii au ajuns la concluzia ca, dintre tehnicile de relaxare, cea in
urma careia s-au obtinut ameliorari vizibile ale simptomatologiei la pacientii cu astm bronsic este relaxarea
musculara (Huntley, White, Ernst, 2002).
Un alt studiu publicat in decembrie 2005 pe paciente diagnosticate cu astm bronsic aflate la varsta
adolescentei, a demonstrat eficacitatea tehnicii de relaxare musculara progresiva prin imbunatatirea
semnificativa indicatorilor FEV1 (forced expiratory volume in the first second) si PEF (peak expiratory flow)
(Nickela, Kettlera, Muehlbacher & all, 2005).
Efecte benefice semnificative asupra acelorasi doi indicatori s-au constatat si intr-un studiu publicat in anul
2006, realizat in Germania, asupra unui lot format din 64 de femei gravide diagnosticate cu astm si desfasurat
pe perioada a opt saptamani (Nickel, Lahmann, Muehlbacher, 2006).
1.3. Antrenamentul autogen Schultz
O alta tehnica de relaxare considerata a fi cea mai raspandita la ora actuala este antrenamentul autogen
Schultz. Antrenamentul autogen se utilizeaza in clinicile alergologice la pacientii diagnosticati cu astm bronsic,
inca din anul 1976, in combinatie cu exercitii de respiratie (Kostadinova, Vulcheva, 1990).
Aceasta metoda a fost dezvoltata de psihiatrul Johannes Schultz (1884-1970) in anul 1932. se invata usor
si dureaza relativ putin, fiind in acelasi timp bine fundamentata stiintific si verificata experimental si clinic.
Spre deosebire de metoda de relaxare Jacobson, antrenamentul autogen are la baza abordarea globala, de
ansamblu a personalitatii subiectului. In elaborarea antrenamentului autogen, Schultz a pornit de la hipnoza
fractionata a lui Oscar Vogt in cadrul careia subiectul era hipnotizat in mod repetat, apoi trezit, interogat cu
privire la starea sa si apoi rehipnotizat, crescand profunzimea transei. Autorul a observat ca, in stare
hipnotica, subiectii raportau in mod repetat reactii psihologice si fiziologice precum senzatii de greutate si
caldura in membre, modificari ale ritmului cardiac si respirator. Schultz a pornit de la premisa ca din moment
ce aceste reactii apar de fiecare data in mod spontan in stare de transa, pot fi induse si invers prin
concentrarea asupra lor. A observat de asemenea ca o atitudine relaxata si pasiva a subiectului faciliteaza
inducerea unei stari hipnotice prin intermediul exercitiilor standard, denumind aceasta stare, stare autogena
sau autogenerata (Holdevici, Vasilescu, 1998, p. 28).
Scopul acestei metode consta in obtinerea de catre subiecti a unor reactii psihofiziologice adecvate,
inlaturarea reactiilor si comportamentelor neadecvate si realizarea pe aceasta cale a unei eficiente personale
si sociale crescute. Efectele acestui tip de antrenament pot fi observate de subiecti inca din primele zile de
practica, acestia obtinand o serie de avantaje cum ar fi: odihna si relaxarea dupa efort, autorelaxarea,
reducerea anxietatii, autoreglarea functiilor autonome, reducerea durerii, intarirea eului, imbunatatirea
functiilor cognitive, cresterea autocontrolului voluntar. Avantajele antrenamentului autogen sunt bine
cunoscute in psihoterapia unor nevroze si afectiuni psihosomatice. Acesta poate fi utilizat ca insotitor al
tratamentului medicamentos in orice afectiune somatica, putand contribui la reducerea simptomelor si la
intarirea eului bolnavului. Trebuie mentionat insa faptul ca antrenamentul autogen are efecte benefice, insa nu
inlocuieste tratamentul corespunzator bolii respective.
Principiul de la care porneste aceasta metoda consta in inducerea unei decontractii generale a organismului
prin exercitii psihofiziologice. Antrenamentul autogen cuprinde doua cicluri de exercitii: ciclul inferior si ciclul
superior.
Ciclul inferior include exercitii de relaxare musculara, a sistemului cardiovascular, a sistemului respirator, a
zonei abdominale si a zonei capului, precum: exercitiul greutatii, al caldurii, exercitiul cardiac, respirator, al
plexului solar, al racorii fruntii (David, 2006, p.214).
Ciclul superior presupune practicarea ciclului inferior pentru o perioada de sase luni, pana la doi ani.
Exercitiile specifice acestei etape se pot practica dupa stapanirea celor din ciclul inferior, autorul considerand
ca insusirea exercitiilor din etapa a doua are loc intr-un interval de trei pana la sase ani, durata apropiata de
cea a unei psihoterapii psihanalitice clasice. Exercitiile pe care le invata subiectul in acest ciclu sunt, in linii
mari, urmatoarele: concentrarea pe culoarea preferata sau pe culori impuse de terapeut, pe obiecte concrete,
pe idei abstracte, trairea „sentimentului propriu” (subiectului i se sugereaza sa reproduca in interiorul sau
starea afectiva pe care isi doreste cel mai mult sa o traiasca), interogarea propriului inconstient. Realizarea
acestor exercitii presupune o buna stapanire a relaxarii de catre pacient si o indrumare adecvata din partea
terapeutului, cercetarile clinice demonstrand ca, aceste exercitii, aplicate incorect, pot genera perturbari
grave in sfera personalitatii.
In perioada de invatare a tehnicii se recomanda practicarea acesteia sub indrumarea unui specialist, cu o
frecventa de doua-trei ori pe saptamana, subiectul fiind instruit sa exerseze si acasa in intervale de cinci-
sapte minute, in absenta terapeutului utilizand o banda de magnetofon cu textul inregistrat. Aceasta tehnica
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
4/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
poate fi aplicata individual sau in grupuri mici de sapte – zece persoane (Holdevici, Vasilescu, 1998, p. 36).
Un studiu publicat in 1975, efectuat pe un grup de 41 de pacienti diagnosticati cu astm bronsic, in care s-a
utilizat numai trainingul autogen, a relevat cresteri semnificative ale PEF (peak expiratory flow), mai mari
decat 15%, cresteri echivalente cu cele obtinute in general cu ajutorul bronhodilatatoarelor (Schaeffer,
Freytag-Klinger, 1975)
Efectele pozitive ale trainingului autogen au fost observate in urma realizarii de studii, in urmatoarele
afectiuni: migrene, hipertensiune arteriala, astm bronsic, tulburari somatoforme, anxioase, depresive si de
somn (Stetter, Kupper, 2002).
Intr-o lucrare de dizertatie publicata in anul 2007 s-a pornit de la observatia ca astmul este una dintre cele
mai comune boli cronice inregistrate in randul copiilor din Statele Unite, conducand la aproximativ 14,6
milioane de absentari de la scoala, restrangerea activitatilor de grup si a celor sportive. Cercetarile au
demonstrat ca simptomatologia astmului poate fi exacerbata de stres si anxietate, statisticile aratand ca unul
din trei copii diagnosticati cu astm, are asociata o tulburare anxioasa, acestia avand in consecinta si un nivel
scazut de calitate a vietii si efectueaza vizite mai dese la medic, decat pacientii care au numai astm bronsic.
Relaxarea si imageria mentala au fost utilizate cu succes pentru ameliorarea simptomelor de astm si a calitatii
vietii copiilor astmatici. S-a pornit de la premisa teoretica potrivit careia corpul si mintea au un efect important
asupra sanatatii si s-au analizat indicatori precum FEV 1 (forced expiratory volume in 1 second) si FEF 25-75
(forced expiratory flow 25-75) si nivelul anxietatii la trei elevi de liceu diagnosticati cu astm si tulburare
anxioasa. Relaxarea prin imagerie mentala s-a desfasurat pe un interval de 20 de minute, cu o frecventa de 3
sedinte / saptamana, timp de 4 saptamani. S-a constatat ca FEV 1 a crescut la toti participantii, FEF 25-75
numai la unul dintre subiecti, iar nivelul anxietatii a scazut la toti trei (Kapoor, 2007).
1.4. Antrenamentul prin biofeedback
Aceasta metoda a fost dezvoltata in anii ’60 in Statele Unite, iar parintele ei este considerat a fi psihologul
Neal Miller, care a observat in experimentele de laborator ca, stimuland centrii placerii din creierul soarecilor
si utilizand stimularea ca intarire, acestia au invatat cum sa-si controleze diverse manifestari, de la ritmul
cardiac pana la undele cerebrale (David, 2006, p. 219).
Cu alte cuvinte, prin aceasta metoda, subiectii receptioneaza informatia (feed-back) despre un aspect al
starii lor fiziologice si apoi incearca sa-si controleze si modifice aceasta stare (Atkinson, Atkinson, Smith,
Bem, 2002, p. 711).
In terapia astmului, biofeedback-ul era utilizat la inceput ca adjuvant eficient al relaxarii (Erskine-Milliss,
Schonell, 1981). Davis & all (1973) au fost primii care au studiat trainingul prin biofeedback, cu ajutorul
electromiografului, in terapia astmului bronsic, pe un lot format din 24 de copii cu varste cuprinse intre 6 si 15
ani diagnosticati cu astm moderat si sever. Lotul a fost impartit in trei grupuri, unul de control in care subiectii
au primi numai instructiunea de a astepta relaxati si doua experimentale carora li s-a aplicat relaxare
musculara progresiva Jacobson si biofeedback, respectiv relaxare Jacobson. La cei cu astm sever din ambele
grupuri experimentale nu s-au inregistrat cresteri semnificative ale PEF (peak expiratory flow), in timp ce la
cei cu astm moderat la care s-a aplicat si antrenament prin biofeedback, cresterea PEF a fost de doua ori mai
mare decat la subiectii care au primit numai relaxare musculara (la care cresterea a existat, insa fara a fi
semnificativa din punct de vedere clinic).
Bozzay a descris un caz ilustrativ al unui copil diagnosticat cu astm bronsic sever, in care a folosit reactia
electro-dermala si trainingul. Obiectivul sau era sa invete copilul sa isi controleze singur crizele de astm.
Astfel dupa ce a invatat copilul sa se relaxeze, i-a masurat reactia electro-dermala la confruntarea cu emotii
puternice generate de factorii stresori din mediu sau familie. Concluziile arata ca wheezing-ul s-a diminuat,
respiratia devenind mai usoara, in primele 15 minute de la debutul crizei (Bozzay, 1993).
Desi rezultatele obtinute cu ajutorul acestei metode ar putea aduce ameliorari semnificative pacientilor cu
astm bronsic, aceasta metoda nu se foloseste inca la o scara mai larga, sau ca metoda de sine statatoare de
tratament, ca urmare a costurilor ridicate ale echipamentului si a lipsei de entuziasm a cercetatorilor (Davis &
all, 1973)
1.5. Desensibilizarea sistematica
Starile emotionale puternice au fost considerate a fi un catalizator puternic in declansarea crizelor de astm,
iar invatarea controlarii acestora ca urmare a expunerii repetate in stare de relaxare, poate avea un efect de
scadere a simptomelor astmului. De asemenea, desensibilizarea sistematica poate avea o valoare terapeutica
deosebita in diminuarea nivelului anxietatii generate de criza si care altfel ar putea-o agrava. Subiectii carora
li s-a aplicat aceasta metoda, alaturi de antrenamentul asertiv si de relaxarea progresiva, au inregistrat
cresteri considerabile ale capacitatii de a-si gestiona starile emotionale negative generate de stimuli exteriori
nocivi si implicit ameliorari in simptomatologia astmului (Cooper, 1964).
1.6. Intarirea pozitiva
Cu ajutorul intaririi pozitive s-au inregistrat de asemenea rezultate deosebite in terapia astmului,
concretizate in cresterea FEV (forced expiratory volume). Khan impreuna cu colegii sai (1973) au efectuat un
studiu pe 10 copii cu astm in urma caruia au obtinut un astfel de rezultat. Un alt autor (Danker, 1975), a
obtinut rezultate contradictorii, neobservand cresteri ale FEV in urma utilizarii unor astfel de recompense.
Aceasta metoda a fost utilizata cu succes in schimb in gestionarea comportamentelor iatrogene sau nocive
pentru sanatate, cum ar fi tulburari ale comportamentului alimentar, beneficii secundare ale bolii sau
comportamente sociale inadecvate, in special in terapia astmului la copii. Intarirea pozitiva poate fi folosita
pentru a-i invata pe copii cum sa utilizeze corect dispozitivul pentru masurarea FEV, desi, pe de alta parte,
aplicarea in exces a acestei metode i-ar putea scadea eficienta.
Comportamentele nocive pot fi eliminate daca nu li se acorda atentie (Moore, 1965). De aceea, parintii nu
trebuie sa acorde o prea mare atentie tusei copilului, pe care acesta din urma o foloseste tocmai pentru a le
castiga simpatia. Cea mai buna solutie in aceasta situatie este tacerea pentru a evita intarirea
comportamentelor indezirabile.
1.7. Self-management
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
5/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
Scopul acestei metode este de a ajuta subiectii sa isi dezvolte deprinderile si competentele necesare pentru
a-si gestiona eficient trairile si comportamentele. In primul rand, astmaticul trebuie sa isi insuseasca
informatiile medicale si elementele comportamentale specifice si sa le adapteze la propriile abilitati,
experiente si expectatii in ceea ce priveste controlul asupra bolii. In al doilea rand, deprinderile invatate
trebuie folosite pentru a controla crizele de astm, mai exact, trebuie invatate strategii de rezolvare de
probleme si utilizate eficient pentru a elimina sursele generatoare de stres. In al treilea rand, pacientul trebuie
sa invete tehnici specifice de a face fata agentilor stresori din exterior.
1.8. Metoda Buteyko
Buteyko este o tehnica de respiratie ce are la baza teoria medicului ucrainean Konstantin Pavlovich
Buteyko si este practicata indeosebi in Rusia, Australia si Noua Zeelanda pentru imbunatatirea functiilor
respiratorii, indeosebi in astm si emfizem pulmonar. Aceasta porneste de la ideea ca in fluxul sangvin al
astmaticului este o cantitate prea mare de oxigen si una insuficienta de dioxid de carbon. El sustine ca
organismul nu poate metaboliza oxigenul decat cu ajutorul unei cantitati corespunzatoare de dioxid de carbon
si ca dezechilibrarea acestei balante conduce la cresterea numarului de astmatici.
Exercitiile constau in scaderea profunzimii, dar si a frecventei respiratiei si realizarea de pauze din ce in ce
mai mari intre ciclurile respiratorii, putand merge si pana la 40 de secunde. Tot pentru a evita
supraoxigenarea, autorul recomanda respiratia mai degraba pe nas decat pe gura. Tinerea respiratiei
conduce la cresterea cantitatii de dioxid de carbon in sange care produce bronhodilatatie (GINA, 2002).
Aparatorii acestei tehnici sustin ca datorita descoperirii ei, astmaticii pot abandona bronhodilatatoarele si
trai astfel o viata fara medicamente. Scepticii considera pe de alta parte ca exista prea putine dovezi care sa
ii ateste eficienta.
1.9. Alte tehnici comportamentale utile in terapia astmului bronsic
1. Modificari in ceea ce priveste medicatia, dieta, stilul de viata.
• Pacientii consuma medicamentele prescrise pentru a-si ameliora starea, insa cu timpul, acestea nu mai au
efecte benefice, putand din contra genera efecte secundare nocive la nivelul altor sisteme ale organismului
sau dependenta. Actiunea de a lua medicamente pentru afectiuni somatice inexistente, indreapta atentia
pacientului catre boala si ii intareste convingerea ca o are, lucru care conduce la cresterea anxietatii acestuia,
creandu-se astfel un cerc vicios. Pe de alta parte, pacientul poate trai cu iluzia ca daca din proprie initiativa
creste doza de medicament, acest lucru poate conduce la ameliorarea simptomelor, aceasta actiune fiindu-i
din contra nociva sau fatala.
• In ceea ce priveste dieta, trebuie inlaturate alimentele sau substantele care pot produce tulburari (ex.:
tulburari de somn produse de cofeina) sau reactii alergice ( urticaria, angioedemul, astmul bronsic) si trebuie
evitate excesele de care pacientii pot sa nu fie constienti sau se pot jena sa le recunoasca (excesul de alcool,
tutun, cafea, etc.)
• Hiperprotectia si exagerarea in ceea ce priveste curatenia – premise negative in pentru dezvoltarea
sistemului imunitar la copii. Un studiu publicat in 2002 in "The New England Journal of Medicine" si efectuat pe
un lot de 812 copii cu varste cuprinse intre 6 si 13 ani, din zonele rurale ale Austriei, Germaniei si Elvetiei,
releva faptul ca nivelul endotoxinei identificate in probele de praf luate din saltelele pe care dormeau copiii
coreleaza negativ cu aparitia polinozei si astmului atopic. Cu alte cuvinte, parintii nu trebuie sa inceteze sa
mai aiba grija de igiena copiilor lor, insa nici nu trebuie sa exagereze in a-i proteja de murdarie, pentru ca
risca, astfel, ca sistemul imunitar al acestora sa nu se dezvolte eficient, astfel incat sa ii poata apara de boli
(Braun-Fahrländer, Riedler, Herz & all, 2002).
2. Automonitorizarea si experimentele in sfera comportamentala sunt utile la pacientii astmatici, adesea
cuprinsi de panica, indiferent daca le sunt obstruate caile respiratorii sau nu. Atacurile de panica sunt urmate
de obicei de o criza de astm severa, fiind necesara in acest caz tratarea atacului de panica si determinarea
pacientului sa realizeze diferenta dintre un atac de panica si o criza de astm (Holdevici, 2000a, p. 264).
2. Hipnoza in terapia astmului bronsic
Mahler-Longhnan si col. (1962) subliniaza necesitatea utilizarii hipnozei la pacientii carora le-a fost pus
diagnosticul ferm de astm. Hipnoza poate contribui la reducerea anxietatii si tensiunii legate de problemele
respiratorii, la intarirea ego-ului, la cresterea increderii in propriile posibilitati de a face fata problemei,
precum si la reducerea dependentei de corticoizi.
Conform lui Gibson si Heap (1991), hipnoza poate avea trei directii principale de aplicare in tulburarile
psihosomatice, respectiv:
1. renuntarea la deprinderile gresite (ex. consum abuziv de alcool, tutun, droguri);
2. reducerea simptomelor si gestionarea unor afectiuni medicale;
3. reducerea durerii si a disconfortului produs de anumite proceduri medicale prin inducerea anesteziei.
Granita dintre minte si corp nu este fixa. Cu alte cuvinte, mintea poate modifica sau influenta practic orice
functie fiziologica, de la presiunea sangelui pana la producerea de anticorpi. Desi putini oameni stiu sa
realizeze aceste lucruri in mod constient, mintea inconstienta isi da seama deseori cum sa o faca atunci cand i
de ofera ocazia. Oricine este cu adevarat interesat de folosirea hipnozei pentru a trata afectiunile
psihosomatice, precum ulcerul, astmul, colita, artrita, migrenele, etc., ar trebui sa consulte „Psiho-biologia
vindecarii minte- corp” de Ernest. L. Rossi (1986). Rossi trateaza acest subiect incluzand si o discutie
amanuntita despre legaturile minte – corp si o descriere detaliata a metodei lui unice de hipnoza pentru
gasirea solutiilor inconstiente. In esenta, abordarea lui implica o cerere relativ directa adresata inconstientului
de a gasi solutiile cele mai bune si resursele pentru a rezolva problema existenta. Aceasta cerere este urmata
de o pauza de asteptare, pentru a-i acorda timp inconstientului sa semnaleze descoperirea unei solutii. Daca
aceasta strategie, se poate utiliza cu succes o unei abordare metaforice sau una paradoxala.
S-a constatat faptul ca multe afectiuni respiratorii de natura alergica pot fi tratate cu succes cu ajutorul
hipnoterapiei, iar tratamentul este mai usor si cu rezultate mai rapide in faza acuta a bolii, cand aceasta nu s-
a cronicizat inca. Din pacate, majoritatea pacientilor care se prezinta la psihoterapie sufera de o afectiune
cronica. Rezultatele favorabile ale hipnoterapiei in bolile alergice respiratorii se obtin ca urmare a relaxarii si
reglarii ritmului respirator care devine calm si egal si prin invatarea de catre subiect a respiratiei complete,
abdominale. In cazul bolilor alergice de natura dermatologica, care deseori sunt asociate celor respiratorii,
rezultatele benefice ale hipnoterapiei s-ar putea explica prin relatia dintre piele si sistemul nervos, datorita
originii embrionare ectodermice comune. In plus, pielea realizeaza contactul atat cu mediul interior, cat si cu
cel exterior organismului (Holdevici, I., 2004). Ca regula generala insa, cu cat transa este mai profunda, cu
atat rezultatele obtinute sunt mai rapide si de mai lunga durata.
Hipnoterapia se aplica in asociere cu tratamentul specific, un prim obiectiv al acesteia fiind terapia de
suport, terapeutul dand pacientului sugestii directe in timpul transei si posthipnotice de reducere a anxietatii si
tensiunii legate de simptom, intarire a Eu-lui, crestere a increderii in propriile posibilitati de a face fata
simptomului, la care adauga substitutia simptomului si, atunci cand este cazul, hipnoanaliza. Trebuie sa tina
seama insa si de beneficiul secundar al simptomului si terapeutul sa nu-l lipseasca pe pacient de mecanismul
sau de aparare, sugerandu-i faptul ca simptonul se reduce treptat. Astfel, in cazul unui pacient cu astm
bronsic, nu i se sugereaza pacientului ca nu mai simte senzatia de sufocare, acest lucru fiind absurd, insa i se
pot da sugestii indirecte de tipul: „Indiferent ce senzatie ai in acest moment, vei constata ca ea te supara din
ce in ce mai putin”, „Pe masura ce secundele, apoi minutele se scurg, te relaxezi tot mai mult si mai mult,
bronsiile incep sa se dilate, lasand tot mai mult aer sa treacp si sa isi urmeze cursul firesc”. Este foarte
important insa ca tratamentul sa-i ofere subiectului o explicatie logica pentru ameliorarea sau disparitia
simptomului, explicatie ce poate fi construita de psihoterapeut in colaborare cu medicul specialist.
O abordare psihoterapeutica de baza a simptomelor psihosomatice este aceea de a demonstra clar si fara
echivoc cum pot fi acestea mentinute sub control prin procesele psihologice. O asemenea demonstratie
distruge prejudecatile privind natura organica a problemei si pune de obicei pacientul in contact cu
psihodinamica problemei. Rees (1956), in urma unei cercetari realizate pe un numar de 441 de subiecti
astmatici, a gasit urmatorii factori etiologici: cauzele psihologice sunt importante in proportie de 70%, infectiile
in proportie de 68%, iar agentii alergogeni in proportie de 36% (in Holdevici, 2001, p.265; 2009, p.329).
Dupa aflarea cauzelor crizei, terapeutul poate administra urmatoarele sugestii (Hartland, 1979): “ De la o zi
la alta, pieptul tau va deveni si mai puternic, respiratia tot mai usoara, tot mai relaxata. Muschii pieptului vor
ramane relaxati, astfel incat aerul va putea patrunde cu usurinta in plamanii tai. Va disparea treptat
incordarea din zona pieptului, astfel incat respiratia va deveni tot mai usoara, din ce in ce mai usoara. Daca
vei simti cumva o cat de mica senzatie de sufocare sau vei avea respiratia mai scurta, nu te vei speria sau
ingrijora ca va veni criza, pentru ca eu te voi ajuta s-o opresti. Chiar daca apare o senzatie de sufocare, te
vei aseza pe un scaun si vei lasa muschii bratelor si picioarelor cat mai moi posibil. Vei inchide ochii si iti vei
imagina ca esti cu mine in cabinet si ma asculti. Vei apasa usor cu palmele partea de jos a pieptului si vei
simti ca muschii pieptului se relaxeaza si permit aerului sa treaca liber, astfel ca, in cateva minute, respiratia
va deveni tot mai usoara si mai usoara.”
Deoarece factorii psihologici au o importanta atat de mare in etiologia crizelor de astm, hipnoterapeutul
trebuie sa investigheze o serie de aspecte legate de istoria vietii pacientului, inainte de construirea demersului
terapeutic, pe baza carora isi va face o idee clara asupra stilului de viata si problemelor cu care se confrunta
acesta (Holdevici, 2009, p. 329):
- familia - relatiile cu familia de origine si intre membrii acesteia;
- rezultatele scolare si adaptarea in colectiv;
- situatia maritala – relatia cu membrii familiei actuale-sot, copii; dificultati legate de viata casnica (de
exemplu, unii astmatici sunt nevoiti sa restrictioneze anumite activitati casnice legate de curatenie care ii pun
in contact cu alergeni sau ii supun la efort deosebit, aparand necesare implicarea celorlalti membri ai familiei
in aceste activitati, ca si gestionarea sarcinilor si impartirea rolurilor)
- situatiile de doliu, pierdere mai recente;
- cercul de relatii in plan socio-profesional, relatiile cu colegii, sefii;
- antecedente clinice, imbolnaviri, infectii, probleme respiratorii, diagnostice psihiatrice.
Milton Erickson descrie cazul unei paciente care a venit la psihoterapie cu convingerea ca astmul sau are
exclusiv cauze somatice legate de conditiile meteorologice nefavorabile si care in transa hipnotica a declansat
o criza de astm ca urmare a sugerarii de catre terapeut a primirii unor scrisori de la tatal sau in relatie cu
care traise o mare dezamagire (Erickson, Rossi, 1979, p.210-213). In acest caz, Erickson a utilizat surpriza,
exceptia si confuzia pentru depotentializarea constiintei in legatura cu convingerea pacientei privind originea
somatica a crizelor sale. Vom descrie in continuare acest caz, asa cum il prezinta autorii mentionati mai sus:
Studiu de caz. “Doamna G., in varsta de 35 de ani, casatorita de 10 ani, cu un copil de 9 ani, a solicitat o
consultatie psihiatrica. Acest lucru era in semn de protest fata de diagnosticarea repetata de catre diferiti
alergologi cu astm bronsic cronic care se manifesta in intervalul noiembrie - aprilie, al fiecarui an in ultimii
zece ani si care era in mare masura determinat psihologic. Istoria pertinenta obtinuta de la pacienta era ca
bucuria nuntii a fost urmata in urmatoarele doua zile de lung asteptata moarte a mamei sale, tintuita la pat de
boala. Mama nu a lasat nici un testament, dar, ca un cadou de nunta pentru fiica ei, a obtinut de la sotul ei o
promisiune solemna ca, atunci cand ea va muri, el va pune la dispozitie fiicei jumatate din ferma pe care o
detinea si daca va dori, se va putea retrage pe jumatatea lui.
Dupa funeralii, tatal i-a spus ca promisiunea lui fata de sotie era o neintelegere si ca ea va primi doar
jumatate din venitul anual pana cand el va muri, cand ea urma sa primeasca tot. Ea si sotul suparati au luat
decizia de a pleca si a locui in alta regiune a tinutului. In urmatoarele doua luni, cuplul s-a impacat cu tatal si
au initiat o corespondenta prieteneasca la sfarsitul lunii octombrie. Tatal a raspuns si prima scrisoare a lui a
gasit-o pe fiica sa cazuta la pat, cu o raceala puternica. Insanatosirea ei s-a produs lent, si acest lucru a fost
pus pe seama unei reactii pulmonare la impuritatile din atmosfera, dar cu ajutorul vremii calde s-a vindecat.
In luna iunie s-au mutat la San Fernando Valley, dar in noiembrie, probabil din cauza cetii, astmul a reaparut,
si a durat pana in mai. In iunie s-au mutat la San Francisco, dar astmul a reaparut in noiembrie si a persistat
pana in mai. Mutarile ulterioare au fost fara folos. Oriunde se duceau astmul reaparea in noiembrie si
disparea in mai.
Ancheta privind activitatea tatalui, a dezvaluit faptul ca el a continuat sa muncesca la ferma sezonier.
Planta, cultiva si aduna recolta. Dupa ce realiza aceste lucruri, transfera intreaga conducere a fermei catre un
angajat si isi petrecea iarna intr-un oras oarecum departat in liniste si confort. Odata cu sosirea primaverii, el
se intorcea la ferma si muncea din greu pana cand recolta era stransa. Intrebarile imediate privind frecventa
scrisorilor tatalui au scos in evidenta faptul ca vara era tot timpul prea ocupat si lasa scrierea scrisorilor
pentru timpul liber de pe perioada iernii. Pacienta a sfarsit prin a recunoaste o posibila conexiune intre astm si
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
7/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
scrisorile saptamanale ale tatalui ei.
A fost intrebata daca era dorinta ei de a avea o dovada scrisa a faptului ca astmul ei era psihogen sau
organic. Ea a raspuns ca, in orice caz, ar fi mult mai linistita, dar a adaugat ca era indiscutabil organic atata
vreme cat a debutat cu o raceala, s-a agravat de la impuritatile atmosferice din orasul minier si aparea doar
in sezonul friguros. Mai mult, simptomele dispareau odata cu sosirea sezonului cald. De asemenea, trebuia sa
aiba o cauzalitate organica, pentru ca de zece ani nu a avut nici un atac vara si ea era aceeasi persoana din
punct de vedere psihologic, atat iarna cat si vara. Spunea ca hipnoza ar fi utila in diagnosticare si a consimtit
sa fie hipnotizata.
S-a dovedit a fi un subiect excelent, care dezvolta o transa profunda foarte usor. I s-au transmis sugestii
posthipnotice. Apoi a fost instruita ca pe parcursul transei, la un anume semn (cand terapeutul lovea cu
creionul de trei ori in masa) ea sa rezolve o sarcina din memorie, cea mai importanta sarcina, care va fi
prezentata la momentul potrivit. Ea a fost de acord sa urmeze toate instructiunile si, de asemenea, sa
adoarma instantaneu ori de cate ori aparea un semn specific (cand bricheta era lasata sa cada in suportul
sau). I s-a sugerat o amnezie comprehensiva privind experienta transei. Dupa cateva observatii ocazionale, i
s-au pus mai multe intrebari privind posibilitatea de a avea crize de astm din timpul verii. A fost mult mai
categorica in negarea acestora.
I s-a sugerat ca atunci cand ceasul va indica 2.17 PM, ea isi va aminti ca este o zi de 8 iulie foarte
calduroasa in Phoenix, Arizona. A fost intrebata daca se gandea ca va suferi un atac sever de astm exact la
2.37 PM. Ea a considerat aceasta idee ca fiind ridicola. A fost asigurata de catre terapeut ca daca astmul ei ar
fi psihogen, acest lucru ar fi fost posibil si probabil. Oricum, daca ai fi fost organic, nu ar fi trebuit sa ii fie
teama. Oarecum nehotarata, ea se astepta la o prezentare mai amanuntita, dar terapeutull ii orienta atentia
numai catre ceas. La 2.25 PM a intrebat-o daca se simtea confortabil. Ea a raspuns ca era mai degraba
confuza, pentru ca privitul ceasului nu putea sa o ajute cu nimic. La 2.34 comentariul a fost ca doar 3 minute
au ramas pana la momentul in care urma sa aiba sau nu o criza de astm. Ea doar a zambit ca raspuns. La
2.37 s-a intors spre terapeut. Imediat terapeutul a lovit cu creionul de trei ori in masa (acesta a fost semnalul
pentru a-si aminti sugestia posthipnotica) si i-a spus: “Aminteste-ti in intregime, complet, ceea ce ai simtit
atunci cand ai citit oricare dintre scrisorile trimise de tatal tau, ca si cand ai citi-o acum!” S-a declansat o
criza violenta de astm.
In timpul acestui atac, i s-a spus: Este o zi calda. Este 8 iulie. Este vara. Nu sunt nori, praf sau frig. Nu ai
avut nici o infectie prelungita. Ai un atac de astm sever. A inceput la 2.37, 20 de minute dupa ce am spus ca
s-ar putea declansa in aceste conditii numai daca ar fi psihogen. Se va opri cand voi spune asta. Este
psihogen! Il vei elimina la 2.45 sau la 2.47, pentru ca poti. Poti vedea aceasta bricheta? Asta e tot ce a ramas.
Nu e nici medicina, nici magie. Dar cand fac un anumit lucru cu ea, criza ta se va opri. Priveste cu atentie! Fii
sigura ca stii acum cu adevarat ca astmul tau este psihogen. Acum priveste. Bricheta a fost lasata sa cada in
suportul sau. A urmat o transa profunda si i s-a sugerat sa intre intr-un somn adanc, confortabil si sa se
trezeasca apoi eliberata de astmul sau si cu o amintire completa a tot ceea ce s-a intamplat. Avea sa ii
povesteasca terapeutului ce isi amintea.”
In general, in cazul pacientilor psihosomatici, exista o perioada in care acestia consulta un numar mare de
medici, negasind o cauzalitate organica a suferintei lor, specialistii identificand natura psihogena a afectiunilor
respective. In momentul in care ajunge la psihoterapeut, pacientul psihosomatic este in general tensionat si
confuz, afirmand cu convingere ca simptomele sale sunt de natura somatica. Prin prezentarea variantei
psihogene, se creeaza la nivelul pacientului confuzia prin introducerea unui nou cadru de referinta care
conduce la depotentializarea cel putin partiala a ideii initiale a acestuia cu privire la natura organica a
problemei sale. Prin intermediul transei hipnotice, terapeutul a determinat eliberarea de rezistentele cadrului
constient si i-a demonstrat pacientei cum inconstientul ii poate controla comportamentul, prin declansarea
crizei de astm, desi pacienta se afla intr-un sezon cald, prin simpla amintire a reactiilor emotionale avute in
timpul citirii scrisorilor primite de la tatal sau. A creat pacientei expectatia de a declansa o criza de astm in
aproximativ 20 de minute si apoi a lasat inconstientului timp pentru a realiza acest lucru, insa a stabilit si o
masura de siguranta, instruind pacienta sa adoarma – sa intre in transa – la semnul terapeutului, pentru a
atenua orice comportament sau proces simptomatic care tinde sa scape de sub control, in acest caz criza de
astm.
Dupa povestirea de catre pacienta a istoriei cazului, terapeutul a identificat caracterul psihogen al crizelor
pacientei, combatand astfel cu argumente reale convingerea pacientei de a avea o afectiune organica. In
afara contextului de viata al pacientei, orice medic specialist alergolog ar fi putut diagnostica un astm bronsic
cronic sezonier. Odata constientizat factorul declansator al crizelor, respectiv o reactie emotionala la primirea
scrisorilor tatalui si nu un alergen, acestea au disparut. Hipnoza ericksoniana poate da rezultate foarte bune in
cazul bolilor alergice psihogene, schimbarea terapeutica realizandu-se la nivel inconstient, acolo unde este
generat si simptomul, pacientul fiind eliberat astfel de cenzurile si rezistentele constientului.
Copiii cu astm bronsic se caracterizeaza prin faptul ca sunt foarte receptivi la hipnoza (mai eficienta dupa
varsta de 6-7 ani), foarte inteligenti, anxiosi, dependenti, neincrezatori in fortele proprii si adesea unici la
parinti. Atitudinea hiperprotectiva si anxioasa a parintilor accentueaza sentimentele de insecuritate,
conducand la cresterea anxietatii si accentuarea simptomelor. Pe de alta parte, relatiile conflictuale din familie
sau respingerea copiilor, ca si rivalitatea si agresivitate refulata aparute consecutiv nasterii unui frate sau unei
surori, au aceleasi efecte (Holdevici, 2009, p. 330).
I. Holdevici prezinta urmatorul scenariu care poate fi utilizat in hipnoterapia copiilor cu astm, dupa
inducerea transei (2009, p. 331):
„Datorita acestei relaxari profunde, saptamana viitoare te vei simti din ce in ce mai bine, tot mai bine cu
fiecare zi. De la o zi la alta, pieptul va deveni tot mai puternic, sufocarile tot mai rare, tot mai rare. Respiratia
va deveni tot mai usoara, tot mai placuta. Vei deveni mai linistit, mai calm, mai putin nervos, mai putin
speriat, mai putin necajit. Cu fiecare zi ce trece vei avea tot mai multa incredere in tine, te vei simti tot mai
aparat, tot mai capabil sa stai pe propriile picioare, sa te descurci singur la scoala si acasa fara teama, griji,
nesiguranta”.
La adulti, astmul se instaleaza in general dupa perioade de stres si incordare. Ca urmare a faptului ca
majoritatea astmaticilor au personalitate de tip dependent, este foarte important ca psihoterapia sa contina
sugestii de intarire a Eului si autonomiei subiectilor. La femei, crizele apar fie premenstrual, fie ca urmare a
unei frici inconstiente de sarcina sau din contra, din punct de vedere psihanalitic, din dezamagirea acestora
legata de faptul ca nu au ramas insarcinate.
S-a reprosat hipnozei faptul ca accentueaza dependenta dintre subiect si terapeut, ceea ce face ca ori de
cate ori pacientul se afla intr-un impas, el trebuie sa se adreseze specialistului pentru a-l ajuta sa isi rezolve
problema. Pentru a evita acest lucru si pentru a incuraja in acelasi timp independenta si autonomia
pacientului, hipnoterapia moderna pune tot mai mult accent pe autohipnoza, adica pe hipnoza indusa de
subiectul insusi (Holdevici, Vasilescu, 1998, p.143). Astfel, pacientii pot invata cum sa previna singuri criza.
Interesul fata de utilizarea hipnozei la pacientii cu tulburari psihosomatice a crescut foarte mult in ultimele
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
8/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
decenii ale secolului trecut in SUA si Marea Britanie (Wilkinson, 1981). Un studiu realizat de Maher-Loughnan
si colab (1962) pe o perioada de sase luni, a demonstrat eficienta si superioritatea autohipnozei in scaderea
frecventei si a severitatii simptomelor la 27 de pacienti diagnosticati cu astm bronsic, fata de cei 28 de
subiecti din lotul de control la care s-a utilizat un bronhodilatator nou aparut.
Un alt studiu realizat in cadrul Asociatiei Britanice pentru Tuberculoza (1968), cu durata de un an, pe 252
de astmatici a demonstrat importanta utilizarii autohipnozei pentru ameliorarea simptomelor la 59% dintre
pacienti, in comparatie cu rezultatele obtinute in cadrul lotului de control la care s-au utilizat tehnici de
relaxare si respiratie, iar imbunatatiri s-au constatat la numai 43% dintre subiecti. Imbunatatirile au aparut pe
parcursul intregului an, la ambele grupuri, in special in ultimele sase luni si mai ales la femei (in Wilkinson,
1981, p. 527).
Bircher (1999) a realizat un studiu pe 52 de pacienti alergici la polen, de-a lungul a doua sezoane de
aparitie a polenului, aplicand aceasta metoda pentru a constata ameliorari ale simptomelor sau reducerea
tratamentului medicamentos. Rezultatele nu au fost semnificativ diferite statistic, insa s-au inregistrat mici
imbunatatiri. Din punct de vedere metodologic, concluziile acestui studiu sugereaza faptul ca in cercetarea
clinica, o comparatie intre grupuri experimentale poate ascunde unele efecte terapeutice semnificative care
apar la nivel individual.
M. Hunter (1988) prezinta un scenariu de antrenament mental pentru vindecarea incununata de succes,
care poate fi utilizat catre finalul tepariei, pentru mentinerea rezultatelor obtinute, atat la astmatici, cat si
pentru pacienti cu alte tulburari psihosomatice: „In ultimele saptamani ati invatat foarte multe despre modul
cum lucreaza corpul si mintea dumneavoastra. Ati descoperit, mai ales, ce mult poate fi influentata
functionarea organismului atunci cand exista o comunicare si un schimb de informatii intre subconstient si
organism. Va este clar, de asemenea, cat de important este sa transmiteti organismului mesajul referitor la
refacerea sanatatii. Vom transmite astazi impreuna cateva mesaje pozitive intr-o maniera foarte simpla si
practica. Asezati-va intr-o pozitie comoda si intrati in hipnoza pana la acel nivel care este potrivit pentru
dumneavoastra astazi. In sedintele anterioare am afectat un anumit timp trecerii in revista a evenimentelor
trecute care v-au adus in starea actuala pentru a incheia cu acest trecut si a-l da la o parte. Am consumat un
anumit timp si pentru a recastiga sentimentul vitalitatii si starea de bine interior. Astazi a sosit momentul sa
ne ocupam de viitor, sa ne proiectam in viitor, in acea perioada cand o sa va simtiti mult mai bine si o sa va
bucurati de lucrurile bune care va asteapta. Atunci cand veti simti atingerea degetului meu pe frunte
deplasati-va in viitor, in perioada in care va veti simti bine, cand simptomele dumneavoastra vor disparea. V-
ati atins scopul recastigand sentimentul de bine al corpului si mintii. Bucurati-va sa traiti senzatia de energie si
de vitalitate. Lasati constientul sa devina o parte a mintii, trupului si sufletului, vedeti-va si auziti-va pe
dumneavoastra insiva. Simtiti cum va bucurati de viata, realizand toate acele lucruri care va fac placere.
Ganditi-va la hobby-ul dumneavoastra, imaginati-va ca va plimbati pe faleza, pe o carare care trece printr-o
padure sau ca dansati, ca va aflati la o petrecere. Ganditi-va ca v-ati intors de la serviciu si faceti o treaba
buna pentru ca acum puteti sa va concentrati foarte bine, intrucat vechile simptome nu va mai deranjeaza.
Traiti senzatia minunata de bine. Petreceti mai mult timp proiectandu-va in viitor si traind starea de bine fizic
si psihic. De fiecare data cand va aflati acolo trimiteti mesaje puternice, pozitive subconstientului si, prin
intermediul acestuia, corpului dumneavoastra. Vizitati locul si timpul acela din viitor de mai multe ori in
urmatoarele zile si saptamani atunci cand practicati autohipnoza acasa. De fiecare data cand realizati acest
lucru va reafirmati si va reintariti forta care va face sa va simtiti bine. Atunci cand veti reveni in aceasta
camera, veti iesi din hipnoza in maniera dumneavoastra caracteristica” (Hunter, 1988, in Holdevici, 2009, p.
351-352).
Hunter (1988) propune si o alta tehnica de utilizare a imaginatiei dirijate in scop de vindecare. Iata
instructajul administrat pacientilor: „Toate fiintele vii, plante sau animale au in comun, printre altele si faptul
ca poseda in interiorul lor o incredibila capacitate de auto vindecare. Daca va amintiti de un animal ranit sau
de o planta lovita, veti fi convinsi de adevarul spuselor mele. Animalul isi linge ranile si se vindeca singur, iar
plantei ii cresc noi crengute si frunze. Si dumneavoastra posedati aceasta uimitoare capacitate, aveti aceasta
energie vindecatoare in forul dumneavoastra launtric. Intrati in hipnoza si coborati in interiorul fiintei
dumneavoastra, unde se afla sursa acelei energii vindecatoare. Constientizati sursa energiei care vindeca si
care isi are originea chiar in interiorul propriei fiinte. Imaginati-va ca adunati acea energie si o dirijati spre
acea parte a corpului care va pune probleme. Intuitia este cea care trebuie sa va spuna unde este bine sa
trimiteti energia respectiva. Fiecare om are notiunea sau imaginea sa personala in legatura cu energia
vindecatoare. Pentru mine, de pilda, ea seamana cu o lumina, cu un fel de raza de soare pe care o pot diriija
in orice parte a corpului doresc. Este o lumina galben-aurie care inconjoara si scalda zona bolnava sau lovita.
Descoperiti propria imagine sau notiune cu privire la energia interna vindecatoare. Localizati-o in profunzimea
fiintei dumneavoastra si dirijati-o acolo unde corpul are nevoie de ea. Acum cautati sa simtiti cum procesul de
vindecare incepe sa se produca in interiorul corpului.
Simtiti cu adevarat cum procesul de vindecare lucreaza in interiorul corpului. Dirijati energia vindecatoare in
acele zone ale corpului care au nevoie de ea. Uneori veti fi surprinsi de faptul ca ati ales in mod intuitiv o
parte a corpului la care nici nu v-ati gandit pana atunci. Stiind insa ca subconstientul poseda mai multe
informatii decat mentalul dumneavoastra constient, acordati-i incredere si trimiteti energia in acea parte a
corpului pe care o alegeti pe baze intuitive. Acum lasati imaginatia dumneavoastra sa creeze o imagine
asupra modului in care se prezinta partea bolnava sau ranita a corpului dumneavoastra. Creati imaginea si
modalitatea sau modalitatile senzoriale care va convin: vizuala, kinestezica, auditiva. Imaginea trebuie sa fie
plastica, <asa cum ar fi aparut ea intr-un atlas de anatomie. Desigur, la unele persoane, componenta vizuala
va fi completata cu cea kinestezica si/sau auditiva. Creati o imagine cat mai vie, cat mai detaliata. Plasati
dupa aceea imaginea undeva intr-o zona laterala a campului constiintei. Apoi incepeti sa creati o alta imagine
- imaginea vindecarii, a convalescentei, a refacerii. Aceasta imagine va ilustra modul in care se va prezenta
corpul dumneavoastra atunci cand va veti simti din nou bine. Creati imaginea propriei vindecari in culori cat
mai variate, cu cat mai multe detalii. Pentru unii subiecti, imaginea va fi realista, pentru altii ea poate capata
un caracter simbolic. Plasati noua imagine creata peste cea veche. Sarcina dumneavoastra consta in
inlocuirea noii imagini cu cea veche>. Unii subiecti isi pot imagina ca suprapun pur si simplu noua imagine
peste cea veche, de parca ar fi un alt diapozitiv care il inlocuieste pe cel proiectat anterior. Alte persoane isi
pot imagina, de pilda, ca deseneaza o noua imagine care o inlocuieste pe cea veche. Cand practicati
autohipnoza acasa, lucrati permanent pentru a intari imaginea ce reflecta situatia in care vindecarea s-a
produs deja. Cu cat veti lucra mai mult, cu atat mesajul pe care il veti transmite subconstientului va fi mai
puternic. Acest mesaj va suna astfel: <Eu pot sa ma fac bine. Ma aflu deja pe calea vindecarii>” (Hunter,
1988, in Holdevici, 2009).
3. Muzicoterapia in ameliorarea astmului bronsic
Muzica a fost si este o componenta culturala importanta a societatii din cele mai vechi timpuri. Aceasta este
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
9/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
unica prin aceea ca este nu numai o modalitate culturala de exprimare, cat mai ales prin faptul ca poate
influenta intr-o masura importanta sanatatea umana. Maranto (1993) povesteste cum muzica era utilizata inca
din Egiptul antic sub forma unor incantatii vindecatoare si pana in prezent la investigatiile empirice privind
raspunsuri fiziologice sau psihologice la ascultarea muzicii. Florence Nightingale (1860 / 1969) recunoaste de
asemenea puterea muzicii asupra sanatatii si mentioneaza efectele diferitelor tipuri de muzica, de pilda ale
ariilor muzicale care au ca tematica vantul sau aerul cu sunete continui.
Pentru medicina, care utilizeaza muzica in scop terapeutic, este importanta analiza efectului muzicii asupra
organismului uman, sistematizat de Raoul Rousseau ca fiind exercitat asupra a trei planuri individuale:
senzorial, afectiv, intelectual (Iamandescu, 2004, p. 68).
Psihoterapia prin muzica integreaza cele trei elemente esentiale ale muzicii, precum ritm, melodie si
armonie, cu obiective terapeutice specifice referitoare la cunoasterea de sine, constientizarea senzatiilor
corporale, a emotiilor, autoexprimare si comunicare. Inca inainte de a ne naste, din a 16-a saptamana de
sarcina, anumite zgomote interne, precum bataile inimii, curgerea sangelui, dar si cele exterioare, ne
influenteaza puternic, iar organismul invata sa reactioneze la ele. Tensiunea pulsul, respiratia, sunt influentate
de ritm si de anumite lungimi de unda. In urma efectuarii de masuratori, medicii au constatat ca nivelul
hormonilor stresului, adrenalina si cortizolul, pot fi coborate cu 20% cu ajutorul unei muzici romantice sau
cerebrale. De asemenea, femeile suporta mult mai usor durerile nasterii, iar pacientii care asculta muzica in
intervalul preoperator au nevoie de 50% mai putine calmante, iar in timpul interventiei chirurgicale au un
nivel al hormonilor de stres mult mai redus (Iamandescu, 2008, p.306*). Meloterapia are efecte pozitive si
asupra hipertensiunii arteriale, oboselii, afectiunilor coloanei vertebrale, dar si asupra abilitatilor cognitive,
sociale, fizice.
In lume exista numeroase sanatorii si clinici care utilizeaza muzicoterapia ca metoda integrata
psihoterapiei, iar cele mai frecvente afectiuni ameliorate cu ajutorul muzicii sunt anxietatea, astenia,
migrenele, insomnia, depresia, dislexia, hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca, aritmie, Parkinson,
Alzheimer. In India functioneaza un centru pentru tratamentul astmului bronsic, al hipertensiunii arteriale si
afectiunilor coloanei vertebrale. Inspirul si expirul in ritmul unei muzici special create, conduc la imbunatatirea
functiei pulmonare, gandurile negative producatoare de distres si agitatia psihomotorie se disipeaza in
armonia muzicii, oboseala si durerea se atenueaza semnificativ, ca urmare a eliberarii de endorfine,
muzicoterapia oferind prilejul unui veritabil eustres.
In timp ce utilizarea terapeutica a muzicii a evoluat treptat catre o profesie independenta a muzicoterapiei,
cercetarile efectuate in legatura cu acest domeniu nu au fost limitate la muzicoterapeuti. Apartinatori ai mai
multor discipline, cum ar fi medici, asistenti medicali si sociali, psihologi au realizat studii pe diferite populatii
privind ameliorarea starii de sanatate a pacientilor. In unele studii muzica a fost utilizata ca unica metoda
terapeutica, in timp ce in altele a fost combinata si cu alte tipuri de interventii pentru a se observa rezultatele.
Studiile referitoare la efectele muzicoterapiei pot fi grupate in functie de varsta pacientilor vizati - copii,
adulti, batrani, dar si in functie de scopul pentru care a fost aplicata aceasta metoda terapeutica, atat pentru
afectiuni somatice, psihice, cat si psihosomatice sau somatopsihice. Paleta de afectiuni in care a fost utilizata
muzicoterapia este larga, mergand de la dementa, parkinson, Alzheimer, cancer, terapia durerii, la autism,
schizofrenie, depresie si pana la anxietate / reducerea efectelor stresului, cresterea performantelor, scaderea
intensitatii comportamentelor agresive si a agitatiei psihomotorii, obtinerea anumitor rezultate, imagerie
mentala si impactul asupra sistemului psihoneuroimunologic (Snyder, Chlan, 1999).
Cercetari efectuate asupra zgomotului la locul de munca au evidentiat afectarea individului, in plan psihic si
somatic in cazul supunerii la zgomote cu o intensitate mai mare de 65 dB (Iamandescu, 2004, p.85). De
asemenea, muzica „bogata in decibeli” poate avea efecte nocive atat asupra auzului – hipoacuzie, cat si
asupra activitatii organelor interne. Scheidt si colab. (1986) evidentiaza urmatoarele reactii:
- cresterea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale
- cresterea tonusului muscular
- tulburarea secretiei salivare si gastrice, ca si a peristalticii gastrice si intestinale
- variatii ale glicemiei
- diminuarea numarului de eritrocite si leucocite
- scaderea capacitatii de efort.
Easter B., DeBoer L., Settlemyre G., Starnes C., Marlowe V., Tart R.C. (2010) au realizat un studiu privind
efectele muzicoterapiei asupra perceptiei disconfortului postoperator. Durerea este un lucru normal in cazul
pacientilor care au fost operati, iar zgomotul poate accentua intensitatea cu care este perceput disconfortul. In
studiul autorilor mai sus mentionati s-au facut comparatii intre pacienti care au ascultat si pacienti care nu au
ascultat muzica pe durata sederii in spital, in ceea ce priveste urmatoarele variabile: masuratori fiziologice,
administrare intravenoasa de opioide, durata internarii si satisfactia pacientilor. 163 din cei 213 subiecti la
care s-au facut masuratori au simtit durere postoperatorie. Ritmul respirator a fost semnificativ mai scazut la
grupul experimental decat la cel de control. Scaderea tensiunii arteriale si a pulsului a fost similara pentru
cele doua grupuri. De asemenea, pacientii care au ascultat muzica au tolerat mai usor durerea si au
inregistrat o satisfactie crescuta pe perioada internarii decat cei care nu au ascultat. In consecinta, interventia
prin muzica a fost considerata ca fiind o metoda alternativa de tratament viabila si care implica un consum
minimal de resurse in tratamentul pacientilor cu dureri postoperatorii.
Muzicoterapia a fost utilizata cu succes si in ameliorarea simptomelor pacientilor cu astm bronsic, de obicei
facand parte dintr-un program mai complex care include si alte tehnici psihoterapeutice. In majoritatea
acestor studii s-a constatat ca tehnicile utilizate au avut un efect benefic cumulativ asupra starii pacientilor, la
fel si muzicoterapia, fara a se evidentia efecte semnificative in urma aplicarii unei singure tehnici separat de
toate celelalte.
Un studiu realizat in 1992 de autorul german Groller, pe copii diagnosticati cu astm, cu varste cuprinse
intre 5 si 11 ani, pe o perioada de opt saptamani, a relevat faptul ca programul terapeutic aplicat de acesta a
condus la ameliorarea simptomelor astmului si la modificarea benefica a parametrilor functionali ai
plamanilor. Acesta a inclus o combinatie de exercitii de relaxare, respiratie, sportive, calatorii imaginare,
mantre, muzica. Exercitiile de relaxare au fost concepute dupa relaxarea musculara progresiva Jacobson,
antrenamentul autogen Schultz. Autorul concluzioneaza ca meritul pentru rezultatele obtinute apartine
intregului program aplicat si nu anumitor tehnici incluse in acesta.
In 1994, Lehrer si colaboratorii au realizat un studiu amplu pe 106 astmatici stabilizati din punct de vedere
medical, carora le-au aplicat opt sedinte de relaxare musculara progresiva, muzica sau i-au pus pe o lista de
asteptare. 72 de subiecti au efectuat tratamentul complet, dintre care, la 37 li s-a masurat FEF (forced
expiratory flow). Subiectii care au participat la relaxare au afirmat ca se simt profund relaxati si au evidentiat
cele mai bune rezultate ale FEF la evaluarea realizata inainte de ultima sedinta de relaxare. Toate grupurile au
evidentiat ameliorari ale simptomelor astmului. Ascultarea muzicii a condus intr-o mai mare masura la
scaderea tensiunii arteriale, decat relaxarea progresiva si a avut drept consecinta o complianta mai mare
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
10/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
vizavi de practicarea relaxarii, dar nu a avut vreun efect terapeutic specific asupra astmului.
Un studiu realizat in 1996 pe 96 de pacienti cu astm bronsic a presupus pe de o parte educarea pacientului
in legatura cu boala in timpul efectuarii unor exercitii de respiratie ritmica pe muzica la 46 de subiecti, iar pe
de alta parte realizarea programului de educare si a exercitiilor clasice de respiratie la ceilalti 50 de pacienti,
timp de un an. Autorii au observat o eficienta crescuta a muzicoterapiei care a avut efecte bronhodilatatoare,
de crestere a constientizarii senzatiilor corporale si de scadere a anxietatii (Janiszewski, Kronenberger, Drózd,
1996).
Intr-un studiu realizat in anul 2005, autorii si-au propus investigarea modificarii nivelului anxietatii prin
muzicoterapie la pacientii cu astm bronsic spitalizati (Nowobilski, Czyz & colab., 2005). Grupul de pacienti era
format din 36 de subiecti – 23 femei si 13 barbati, iar instrumentele utilizate au fost chestionarul lui
Spielberger pentru evaluarea anxietatii ca stare si ca trasatura, scala Borg pentru evaluarea intensitatii
dispneei si spirometrie, aplicate in prima zi a examinarii si dupa 10 zile de aplicare a programului de
reabilitare. Acest program a inclus urmatoarele tehnici: exercitii de control si de efectuare corecta a
respiratiei, cu concentrare asupra diafragmului si a altor muschi implicati in realizarea respiratiei. Grupul a
fost impartit in doua subgrupuri cu numar egal de subiecti, pe unul s-a aplicat numai programul de reabilitare,
iar pe celalalt, programul a fost insotit si de muzicoterapie timp de 15 minute. Dupa 10 zile s-a constatat ca
nivelul anxietatii a scazut la ambele grupuri, insa diferenta dintre acestea nu a fost semnificativa, concluzia
fiind ca muzicoterapia poate juca un rol important in tratamentul bolilor somatice, chiar daca acest studiu nu a
confirmat efectul suplimentar al acesteia la pacientii cu astm bronsic.
4. Psihoterapia de grup in tratarea astmului bronsic
Spre deosebire de psihoterapia individuala, psihoterapia de grup permite pacientilor sa-si identifice si sa
priveasca dintr-o noua perspectiva problemele in prezenta altora care au probleme similare, sa observe noi
reactii si comportamente pe care le-ar putea testa ca alternative la solutiile vechi care s-au dovedit a fi
nesatisfacatoare (Atkinson, Atkinson, Smith & Bem, 2002, p.802-803).
Terapiile scurte de grup sunt organizate in general in jurul unor scopuri specifice, care determina finalitatea si
selectia pacientilor, fiind constituite in maniera omogena. Prin faptul ca participantii se centreaza asupra unei
probleme comune, are loc o mai facila impartasire a experientelor, reducand posibilitatea aparitiei conflictelor
si asigurand un sprijin reciproc mai puternic din partea membrilor grupului (Guimon, Weber – Rouget, 2006,
p. 18).
Irvin Yalom (2008, p. 22) a identificat in practica sa unsprezece factori primari care contribuie la realizarea
schimbarii terapeutice:
- inocularea sperantei;
- universalitatea;
- transmiterea informatiilor;
- altruismul;
- recapitularea corectiva a grupului familial primar;
- dezvoltarea tehnicilor de socializare;
- comportamentul imitativ;
- invatarea interpersonala;
- coeziunea grupului;
- catharsisul;
- factorii existentiali.
Lucrul in grup are dupa I. Holdevici (2008, p. 377) o serie de avantaje:
1. in grup pacientul isi poate gasi un model pentru rezolvarea propriilor sale probleme;
2. grupul ofera sprijin afectiv membrilor sai si astfel acestia nu se mai simt izolati;
3. grupul permite subiectilor sa ofere ajutor si nu numai sa primeasca;
4. declararea intentiei de schimbare in fata altora se constituie ca o promisiune ce trebuie respectata;
5. subiectul se simte incurajat de reusita altora.
Autorul considera ca printre obiectivele generale ale unei psihoterapii de grup, se numara:
- primirea si oferirea sustinerii si feed-back-ului;
- imbunatatirea abilitatilor de comunicare si relationare
- experimentarea de noi comportamente interpersonale
- exprimarea onesta si directa a propriilor sentimente
- intelegerea propriilor ganduri, sentimente si comportamente prin observarea tiparelor relationale, atat din
interiorul, cat si din exteriorul grupului
- dobandirea intelegerii gandurilor, sentimentelor si comportamentelor altor persoane
- cresterea increderii in propria persoana, imbunatatirea imaginii de sine si a stimei de sine
- traversarea unei schimbari personale in interiorul grupului si utilizarea experientei acumulate in viata din
exteriorul grupului (Yalom, 2008, p. 559-560).
Marea majoritate a clientilor care se inscriu la psihoterapii de grup au in fundal o experienta profund
nesatisfacatoare in familia de origine, grupul asemanandu-se cu aceasta, iar subiectul avand tendinta de a
asocia trasaturi ale membrilor sai cu caracteristici ale membrilor semnificanti din familie. Participantii la grup
traverseaza de aceea emotii puternice, sentimente de ostilitate, competitie sau din contra, de umilinta si
interactioneaza cu ceilalti prin reminiscente ale modului in care interactionau sau interactioneaza cu membrii
familiei. Un lucru extrem de important insa, este faptul ca sunt nu numai retraite conflictele familiale timpurii,
ci si corectate, ele nefiind „lasate sa inghete intr-un sistem rigid, impenetrabil, care dealtfel caracterizeaza
structurile multor familii” (Yalom, 20008, p. 37).
In organizarea grupului, psihoterapeutul va acorda importanta nu numai cadrului si scopului terapiei, ci si
categoriei de pacienti care vor fi inclusi in grup. Organizarea grupului numai pe baza dorintei de participare a
membrilor sau a simplei trimiteri la psihoterapie, fara o examinare prealabila, poate aduce prejudicii atat
pacientului, cat si procesului terapeutic de grup.
Au fost descrise mai multe directii si abordari in psihoterapia de grup, cum ar fi:
- abordarea cognitiv-comportamentala – care include tehnici de combatere a distorsiunilor cognitive si de
modificare a modului in care subiectul interpreteaza situatia cu care se confrunta, obiectivul principal al
terapiei fiind invatarea de noi modele de comportament si dezvoltarea abilitatilor de a face fata diverselor
probleme;
- abordarea experientiala – ofera posibilitatea autodescoperirii sau explorarii personale in cadrul relatiei cu
celalalt, care conduce la largirea repertoriului de comportamente, stimularea invatarii si autocunoasterii,
identificarea contextelor in care persoana se simte puternica, increzatoare in fortele proprii si capabila de a
concura cu ceilalti;
- abordarea psihodramatica – pune accentul pe procesele de grup si pe rolurile jucate de individ in viata
sociala, profesionala, familiala. Aceasta presupune crearea unui climat adecvat, cald, de acceptare si facilitare
a sentimentului de apartenenta, in care individul sa se exprime autentic (Holdevici, 2008, p. 377-382).
In ceea ce priveste grupurile pentru pacienti cu boli somatice, acestea joaca un rol deosebit de important
confruntarea pacientului cu vulnerabilitatea si cu limitele, acesta pierzand sentimentul ca viata se afla sub
controlul sau sau ca poate alege. In plus, tensiunea bolii somatice se extinde pe de alta parte, mult dincolo de
persoana bolnava, fiind afectati si membrii familiei. Boala somatica poate conduce la diminuarea comunicarii
si la cresterea sentimentului de izolare, atat pacientii, cat si familiile lor temandu-se sa rosteasca orice ar
putea conduce la amplificarea ingrijorarii sau temerii ca ceva rau s-ar putea intampla.
Universalitatea este foarte evidenta in astfel de grupuri, iar coeziunea ofera suport social direct. Contactul
extragrupal este incurajat pentru largirea repertoriului comportamental, iar a-i vedea pe ceilalti cum fac fata
unei boli comune inoculeaza speranta de vindecare, curajul, demnitatea, linistea sufleteasca, autonomia.
Schimbul de experienta, impartasirea si distribuirea informatiilor in legatura cu boala, joaca un rol esential in
aceste grupuri de psihoterapie, o buna cunoastere avand drept rezultat scaderea anxietatii. Altruismul
contribuie si el la starea de bine, prin sentimentul de a fi util celorlalti. Factorii existentiali sunt evidenti, grupul
jucand un rol esential in confruntarea cu temele fundamentale ale vietii si temerile provocate de acestea,
carora nu le dam importanta, ascunzandu-le, pana in momentul in care suntem nevoiti sa ne confruntam cu
ele (Yalom, 2008, p. 502-503).
Articol scris de: Drd. Ropoteanu Andreea-Corina
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Ioan-Bradu Iamandescu
BIBLIOGRAFIE
1. Afari, N., Schmaling, K.B., 2000, Asthma Patients and Their Partners: Gender Differences in the
Relationship Between Psychological Distress and Patient Functioning, in The Journal of Asthma, vol. 37, nr. 2,
p. 153-161;
2. Alexander, F., 1950, Psychosomatic Medicine, W. W. Norton & Co., New York;
3. Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J., 2002, Introducere in Psihologie, Ed. Tehnica,
Bucuresti;
4. Bircher A., 1999, Effect of Self-Hypnosis in Patients with Pollinosis, in Forsch Komplementarmedizin 6,
Suppl 1, p.47-49, Germany;
5. Bozzay, G.F., 1993, Behavioral medicine, stress management and biofeedback. San Francisco, San
Francisco Institute;
6. Braun-Fahrländer,C., Riedler, J., Herz, U.& all, 2002, Environmental Exposure to Endotoxin and Its
Relation to Asthma in School-Age Children, in The New England Journal of Medicine, Volume 347, nr. 12, p.
869-877;
7. Cooper, A.M., 1964, A case of bronchial asthma treated by behaviour therapy. Behaviour research and
therapy, p:351-6;
8. Creer TL et al. 1990, A critique of 19 self-management programs for childhood asthma. Journal of
pediatric asthma, allergy and immunology, 4:41-55;
9. Dafinoiu, I., 2001, Elemente de psihoterapie integrativa, Ed. Polirom, Iasi;
10. Danker PS et al. An unsuccessful attempt to instrumentally condition peak expiratory flow rates in
asthmatic children. Journal of psychosomatic research, 1975, 19:209-13;
11. Davis MH, Saunders DR, Creer TL, Chai H, 1973, Relaxation training facilitated by biofeedback
apparatus as a supplemental treatment in bronchial asthma. J Psychosom Res 17:121-128;
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
12/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
12. Easter B., DeBoer L., Settlemyre G., Starnes C., Marlowe V., Tart R.C., 2010, The impact of music on
the PACU patient's perception of discomfort, in Journal Perianesth Nurs.; 25(2):79-87;
13. Erickson, M.H., Rossi, E.L., 1979, Hypnotherapy. An Exploratory Casebook, U.S.A;
14. Erskine-Milliss, J., Schonell, M., 1981, Relaxation Therapy In Asthma: A Critical Review, in
Psychosomatic Medicine Vol. 43, No. 4 , ed. Elsevier North Holland, Inc, New York, 0033-3174/61
W036508SO2.5O;
15. Gibson, H.B., Heap, E.M., 1991, Hypnosis in Therapy, Lea, Hove and London, U.K.; Hillsdale, USA;
16. Gröller, B., 1992, Effectiveness of combined relaxation exercises for children with bronchial asthma,
Kinderarztl Prax.;60(1):12-16;
17. Grover, N., Kumaraiah, V., Prasadrao, P.S., D’Souza, G., 2002, Cognitive Behavioural Intervention in
Bronchial Asthma, India, The Journal of Association of Physicians of India, 50: 896-900;
18. Hajjar, M., 1999, Behavioural interventions as aids for asthmatic patients: a review in Eastern
Mediterranean Health, vol. 5, Issue 3, p. 583-588;
19. Hamer, R.G., mai 2005, German New Medicine – The Five biological Law of the New Medicine,
prezentata la First International Congress on Complementary and Alternative Medical Cancer Treatment,
Madrid, Spania;
20. Harris, A., Thoresen, C, Humphreys, K., Faul, J., 2005, Does Writing Affect Asthma? A Randomized Trial,
Psychosomatic Medicine 67, p. 130–136;
21. Hartland, J., 1979, Medical and Dental Hypnosis and its Clinical Applications, London;
22. Holdevici, I, Vasilescu, I.P., 1998, Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului, Ed. Aldomar
Extrasenzorial, ed. rev., Bucuresti;
23. Holdevici, I., 2000, Gandirea pozitiva. Ghid practic de psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-
comportamentala, ed. a II-a rev., Ed. Dual Tech, Bucuresti;
24. Holdevici, I., 2001, Hipnoza clinica, Ed. Ceres, Bucuresti;
25. Huntley, A., White, A.R., Ernst, E., 2002, Relaxation therapies for asthma: a systematic review,
Thorax.;57(2):127-131;
26. Iamandescu, I.B., 1995, Psihologie medicala, Ed. Infomedica, Bucuresti;
27. Ionescu, G., 1990, Psihoterapie, Ed. Stiintifica, Bucuresti;
28. Jackson, M., 2009, Asthma – The Biography, Oxford Univ. Press, New York;
29. Jacobson, E., 1938, Pregressive Relaxation, ed. a II-a, Chicago University Press, Chicago
30. Janiszewski, M., Kronenberger, M., Drózd, B., 1996, Studies on the use of music therapy as a form of
breathing exercise in bronchial asthma, in Pol Merkur Lekarski;1(1):32-33;
31. Kapoor, V.G., 2007, Asthma and anxiety disorders: Relaxation and guided imagery as a school-based
treatment, Lucrare de Dizertatie prezentata la Universitatea din Connecticut, SUA, specializarea Psihologie
medicala si fiziologie, 80 pag, ISBN 9780549085447;
32. Khan, A.U., Staerk, M., Bonk, C., 1973, Role of counter-conditioning in the treatment of asthma. Journal
of psychosomatic research, 17:389-92;
33. Kostadinova T, Vŭlcheva T., 1990, The use of autogenic training in the combined therapy of bronchial
asthma patients, PMID: 2281667, Vutreshni Bolesti, 29(4):95-97;
34. Lehrer, P.M., Hochron, S.M., Mayne, T., Isenberg, S., Carlson, V., Lasoski, A.M., Gilchrist, J., Morales,
D., Rausch, L., 1994, Relaxation and music therapies for asthma among patients prestabilized on asthma
medication, Journal Behav. Med.;17(1):1-24;
35. Maranto, C., 1993, Music Therapy and Stress Management in Lehrere P.M. & Woolfolk R.L. (Eds.) –
Principles and Practice of Stress Management (second ed.) (p. 407-433), New York, Guilford;
36. Moore N. 1965, Behavioral therapy in bronchial asthma: a controlled study. Journal of psychosomatic
research, 9:257-76;
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
13/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
Revista:
Numar:
Trimite pe retele sociale
37. Nickel, C., Lahmann, C., Muehlbacher, M., Pedrosa, Gil F, Kaplan P, Buschmann W, Tritt K, Kettler C,
Bachler E, Egger C, Anvar J, Fartacek R, Loew T, Rother W, Nickel M, 2006, Pregnant women with bronchial
asthma benefit from progressive muscle relaxation: a randomized, prospective, controlled trial, PMID:
16785773, Psychother Psychosom., 75(4): 237-243;.
38. Nickela, C., Kettlera, C., Muehlbacherc, M., Lahmannb, C., Trittb, K., Fartacekc, R., Bachlera, E. & all,
2005, Effect of progressive muscle relaxation in adolescent female bronchial asthma patients: A randomized,
double-blind, controlled study, Journal of Psychosomatic Research, vol. 59, Issue 6, PII: S0022-
3999(05)00097-8, p. 393-398;
39. Nightingale, F., 1969, Notes on nursing, New York, Dover, prima editie in 1860;
40. Nowobilski, R., Czyz P., Furgal, M., Wegrzyn-Sliwka, A., Ptak-Witkowsk, A., Kliczewska, A., Bochenek,
G., Adamek, L., Polczyk, R., Nizankowska-Mogilnicka, E., De Barbaro, B., Szczeklik, A., 2005, The effect of
music therapy on anxiety level in hospitalized asthmatic patients, in Pol Arch Med Wewn.; 113(4):314-319;
41. Prokop, C.K., Bradley, A.A., 1981, eds. Medical psychology: contributions to behavioral medicine. New
York, Academic Press: 395-418;
42. Rossi, E. L., 1986 , “The Psychobiology of Mind-Body Healing: New Concepts of Thera¬peutic Hypnosis”,
New York: W. W. Norton & Company;
43. Schaeffer, G., Freytag-Klinger, H., 1975, Objectifying the effect of autogenic training on disordered
ventilation in bronchial asthma. Psychiatr Neurol Med Psychol (Leipz) 27(7):400-408;
44. Snyder, M., Chlan, L, 1999, Music Therapy, Cap. I, in Annual Review of Nursing Research, Vol. 17, de
Joyce J. Fitzpatrick;
45. Stetter, F., Kupper, S., 2002, Autogenic Training: A Meta-Analysis of Clinical Outcome Studies, in
Journal of Applied Psychophysiology and Biofeedback, Springer Netherlands, vol. 27, numarul 1 / martie
2002, p. 45-98;
46. Sultanoff, B., Zalaquett, C., 2000, Relaxation Therapies, In D. Novey (Ed.), Clinician's Complete
Reference to Complementary & Alternative Medicine, 2000, New York: Mosby, p. 114-129;
47. Warner, L., Lumley, M., Casey,R., Pierantoni,W., Salazar,R. & all, 2006, Health Effects of Written
Emotional Disclosure in Adolescents with Asthma: A Randomized, Controlled Trial, in Journal of Pediatric
Psychology 31(6), p. 557-568;
48. Yalom, I., 2008, Tratat de psihoterapie de grup. Teorie si Practica, Ed. 3, Bucuresti.
Info articol:
Psyvolution Science
4 din Septembrie 2010
Publicat in sectiunea Terapie
Etichete hipnoza astm psihoterapie relaxare muzicoterapie
Psyvolution
Psyvolution.ro este un proiect dezvoltat pentru a oferi un mediu virtual perfect adaptat
comunicarii din zona psihologiei si a stiintelor asociate. Obiectivele noastre sunt:
promovarea creativitatii, facilitarea schimbarii si cultivarea dinamismului.
Website: www.psyvolution.ro E-mail: [email protected]
Ultimele de la Psyvolution
DE LA CUNOAŞTERE LA INTERVENŢIE ÎN PSIHOLOGIE
Curs NLP START
DE LA CONFLICT LA CASTIG, tehnici de control si comunicare cu persoanele dificile
INTERVENTII COGNITIV-COMPORTAMENTALE. APLICATII IN TERAPIA DE CUPLU SI A FAMILIEI: 22-24
febr. 2013
AMAZING Trainers' Bootcamp
Articole asemanatoare (dupa eticheta)
Psihoterapia prin arta
Cum sa intelegem depresia!
Ce este psihodrama?
Tacerea din spatele usii inchise a cabinetului de psihoterapie
Agresivitatea copilului
1/6/13 Abordarea psihoterapeutica a pacientilor cu astm bronsic
14/14www.psyvolution.ro/217-abordarea-psihoterapeutica-a-pacientilor-cu-astm-bronsic
1000 de caractere
Trimite
JC omments
Mai multe articole din aceasta categorie: « Hipnoza intre magie, mit si realitate stiintifica Interventia
multimodala in balbism »
Adaugă comentariu
Nume*
Email*
Anunţă-mă dacă apar comentarii noi
Actualizează
inapoi sus
Pentru a primi informatii despre ultimile articole,
evenimente, conferinte, traininguri, workshopuri sau
lansari de carte, puteti sa va abonati la serviciul nostru
de stiri prin utilizarea acestui formular:
Nume
ABONARE
Copyright © 2010-2012 Psyvolution.ro - Toate drepturile rezervate.
Dezvoltat de Wantweb