14 GABRIEL LIVIU ISPAS - utgjiu.ro

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 1/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 1/2011

213

DIPLOMAŢIA PARLAMENTARĂ, O

FORMULĂ INEDITĂ DE

COOPERARE SUPRANAŢIONALĂ

Lector Univ. Dr. Gabriel Liviu ISPAS, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir,

Bucureşti, asociat la Universitatea din Bucureşti

Rezumat Democraţia internaţională a pornit de

la dorinţa cetăţii de a decide în legătură cu problemele care o vizează. După pacea de la Westfalia, statul naţiune a încercat să se impună la nivel internaţional ca unic actor, ca decident în problemele cele mai importante, un rol important avându-l factorul executiv. La încercarea de stabilire a supremaţiei guvernelor au reacţionat parlamentele, care, având puterea derivată direct din voinţa electorilor, au dezvoltat un concept nou, de diplomaţie parlamentară. Lucrarea de faţă prezintă, teoretic şi aplicat, modul în care diplomaţia parlamentară se manifestă, care sunt atributele de putere ale comisiilor specializate. Se prezintă modul de realizare a diplomaţiei parlamentare în România, dar şi la nivel internaţional.

Cuvinte cheie: diplomaţie,

parlamentarism, politică externă, adunare, democraţie

Introducere. Rolul Camerelor

superioare, consolidat prin experienţa constituţională a statelor europene, este acela de integrare a funcţiei de reprezentare a parlamentelor. Complexitatea progresivă a societăţii impune bicameralismul ca un element indispensabil pentru asigurarea unei tot mai eficiente capacităţi reprezentative şi a unui echilibru constant al ciclului politic ce marchează viaţa şi activitatea guvernelor

PARLIAMENTARY DIPLOMACY, A

UNIQUE FORMULA OF

SUPRANATIONAL COOPERATION

PhD Ispas Gabriel Liviu Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir,

Associat at University of Bucharest

Abstract International democracy started from

the wish of the city to decide on matters that concern it. After the Peace of Westphalia, the nation has tried to impose internationally as the sole actor, the decider of the most important problems, a starring role being the executive factor. When trying to establish the rule of governments the parliaments reacted, which, with power derived directly from the will of voters, have developed a new concept of parliamentary diplomacy. This paper presents theoretical and applied, how it manifests parliamentary diplomacy, which are the attributes of the power of specialized committees. It is introduced the way to achieve parliamentary diplomacy in Romania, but also internationally.

Key words: diplomacy, parliamentary,

external policy, assembly, democracy Introduction. The role of upper chambers, reinforced by the constitutional experience of European states, is to integrate the representation function of parliaments. Progressive complexity of society requires bicameralism as an indispensable element for ensuring effective more representative capacity and a constant balance of political cycle that marks the life and activity of governments and of the majority that support



214

şi a majorităţii care le susţin. Aceste exigenţe sunt contrabalansate de necesitatea garantării unor perioade scurte de luare a deciziilor guvernului, în contextul globalizării1.

Vocaţia internaţională a parlamentelor datează încă din 1889, anul instituirii Uniunii Interparlamentare. După al doilea război mondial, activitatea internaţională a parlamentelor a căpătat un caracter puternic structurat, acestora impunându-li-se un nou mod de a face politică, o acţiune care se înscrie pe linia dialogului parlamentar supranaţional, ca formă de integrare politică şi schimb cultural, capabil să garanteze şi să consolideze pacea şi stabilitatea în lume(M. Prelot, J. Boulouis, 1990:86).

Esenţial a fost în această direcţie procesul de integrare europeană şi rolul exercitat de Parlamentul European, care din 1979 este o Adunare direct reprezentativă a cetăţenilor, rol întărit de Tratatul de la Lisabona, în contextul unei hotărâtoare parlamentizări a vieţii Uniunii.

În lumea globalizată, interdependenţa dintre comunităţile Europei a crescut, iar recenta criză financiară constituie o probă irevocabilă în acest sens. Nu se poate nega faptul că globalizarea pune în discuţie monopolul tradiţional al reprezentanţei parlamentare. Ea reduce de fapt importanţa graniţelor statale în interiorul cărora Parlamentele s-au născut şi s-au afirmat din punct de vedere istoric.

Noţiune, mod de manifestare şi atribuţii .Diplomaţia parlamentară ar putea reprezenta unul din răspunsurile instituţiilor de stat la problemele ridicate de globalizare. În timp ce diplomaţia tradiţională este instrumentul politicii externe a guvernelor, diplomaţia parlamentară creează noi spaţii de dialog, deschise contribuţiei unui amplu spectru de forţe politice, nu obligatoriu cu caracter guvernamental.

Principalul avantaj al diplomaţiei parlamentare constă în multitudinea de actori politici capabili să acţioneze pe scena

them. These requirements are offset by the need to guarantee short period of taking government decisions in the context of globalization5. International parliaments’ vocation dates back to 1889, since the establishment of the Inter - Parliamentary Union. After World War II, international activity of parliaments has gained a well structured character, being imposed to them a new way of doing politics, an action that is in line with supranational parliamentary dialogue as a form of political integration and cultural exchange, able to guarantee and strengthen peace and stability in the world(M. Prelot, J. Boulouis, 1990:86). Essential in this direction was the European integration process and the role played by the European Parliament, which since 1979 is a citizens’ direct representative assembly, a role reinforced by the Lisbon Treaty in the context of a decisive influence of parliament in the Union’s existence. In the globalized world, the interdependence between the communities of Europe has increased and the recent financial crisis is irrevocable evidence in this regard. It is undeniable that globalization calls into question the traditional monopoly of parliamentary representation. It actually reduces the importance of state borders within which parliaments were born and were stated from a historical point of view.

Notion, manner of expression and functions Parliamentary diplomacy could be one answer of the state institutions to the problems of globalization. While traditional diplomacy is the instrument of governments’ foreign policy, parliamentary diplomacy creates new spaces for dialogue, open to the contribution of a large spectrum of political forces, not necessarily with government character.



215

internaţională şi să ţină deschise canalele de tratative, să apropie culturi diverse, să pună faţă în faţă sisteme constituţionale diverse, să descopere puncte comune de interes. Originalitatea şi libertatea acestei “ramuri” a diplomaţiei este cu atât mai preţioasă cu cât dialogul interparlamentar generează confruntări între parlamente tradiţionale şi parlamente care sunt de recentă democraţie.

Dialogul parlamentar iniţiat sub forma unor protocoale bilaterale de cooperare şi programe de asistenţă a contribuit la o difuzare a constituţionalismului din ţările europene chiar în condiţii de realităţi politice şi statale fundamental diferite. Senatul, instituţie cu rădăcini în Roma republicană, reprezintă Camera superioară care participă activ la formarea unei Europe unite, la dezvoltarea relaţiilor internaţionale de pace, democraţie şi progres( A. Năstase, B. Aurescu, C. Jura,2000,: 335).

Acţiuni externe ale statului.Politica externă reprezintă strategia guvernelor de a-şi stabili acţiunile de urmat pe scena internaţională şi obiectivele pe care liderii de stat se decid să le urmărească. Deciziile luate de diversele agenţii ale unui guvern au drept scop implementarea politicii externe. Zilnic, statele acţionează pe plan internaţional, iar diplomaţii investiţi în funcţii primesc instrucţiuni pentru negocieri.

Statele realizează politicile externe prin diferite structuri organizaţionale; funcţionarii şi agenţiile adună informaţii din diferite surse, scriu memorandumuri, ţin şedinţe, îndeplinind astfel “procesul politicii externe” (J. Goldstein, J. Pevehouse, 2008, :197;).

Succesele sau insuccesele politicii externe sunt rezultatul unei multitudini de factori şi depind de decizii individuale, de tipul de societate şi de guvernul aflat la putere, precum şi de contextul internaţional. Totodată, politica externă este modelată nu doar de dinamica internă a luării deciziilor individuale şi de grup, ci şi de statele şi

The main advantage of parliamentary diplomacy is the multitude of political actors able to act on the international scene and to maintain open channels of negotiation, to approach different cultures, to put confront different constitutional systems, to find common points of interest. Originality and freedom of this "branch" of diplomacy is as more valuable as the inter-parliamentary dialogue between traditional parliaments and parliaments of recent democracy generates disputes. Parliamentary dialogue initiated in the form of bilateral cooperation protocols and assistance programs contributed to the dissemination of constitutionalism in European countries even in conditions of different state and political realities. Senate, an institution rooted in republican Rome, represents the upper Chamber that actively participates in the formation of a united Europe, and at the development of international relations of peace, democracy and progress ( A. Năstase, B. Aurescu, C. Jura,2000,: 335). State’s external actions External policy represents governments’ strategy to establish the actions to follow on the international arena and the objectives that state leaders decide to pursue. Decisions taken by various government agencies aim the foreign policy implementation. Daily, states act internationally and the diplomats invested receive instructions for negotiations. States carry out foreign policies by different organizational structures; officials and agencies gather information from various sources, write memorandums, have meetings, fulfilling the "foreign policy process(J. Goldstein, J. Pevehouse, 2008, :197;). Foreign policy successes or failures are the result of many factors and depend on individual decisions, the type of society and the ruling government, and also on the



216

societăţile în care operează cei cu putere de decizie. Aceştia nu acţionează într-un vid politic, ci în cadrul dezbaterilor politice, influenţate de presiunile sociale şi de factorii internaţionali. În democraţiile pluraliste, părţile interesate influenţează politica externă prin grupuri de interese şi partide politice, pe când în regimurile dictatoriale aceste influenţe sunt mult mai puţin evidente2.

Grupurile de interese şi opinia publică îşi exercită influenţa inclusiv prin intermediul legislativului. Unele democraţii au sisteme prezidenţiale (ex. Statele Unite), în care corpurile legislative joacă un rol direct în formarea politicii externe prin aprobarea bugetelor, elaborarea legislaţiei privind comerţul, controlul politicilor de emigrare. În sistemele parlamentare liderii executivi sunt aleşi de partidele politice care au o poziţie dominantă în corpurile legislative. Deseori, executivele nu trebuie să supună tratatele aprobării de către legislativ. Cu toate acestea, forurile legislative în sistemele parlamentare au competență cu privire la politica externă.

În Marea Britanie, de exemplu, nu este obligatoriu ca parlamentul să voteze acordurile internaţionale negociate de către prim-ministru, dar trebuie să aprobe orice schimbare în legile britanice pe care o reclamă un astfel de acord. În acest fel, parlamentul îşi exercită efectiv un drept de ratificare asupra acordurilor internaţionale.

În unele sisteme parlamentare, atunci când o politică este controversată, partidele care nu au o majoritate în legislativ pot cere alegeri, pentru a se vota ce partide vor avea locuri în legislativ, numindu-se un nou executiv dacă un grup diferit de partide câştigă majoritatea voturilor. După cum s-a constatat în literatura de specialitate, în sistemele parlamentare legislativul joacă un rol cheie în proiectarea şi implementarea politicii externe.

international context. However, foreign policy is shaped not only by the internal dynamics of individual and group decision making, but also by countries and companies where decision makers operate. They do not act in a political vacuum but in political debates, influenced by international factors and social pressures. In pluralist democracies, the interested parts influence foreign policy by interest groups and political parties, while in dictatorial regimes these influences are much less obvious.6 Interest groups and public opinion exert their direct influence, including through the legislature. Some democracies have presidential systems (e.g. United States), where the legislative bodies play a direct role in shaping foreign policy by approving budgets, drafting trade legislation, controlling immigration policies. In parliamentary systems the executive leaders are chosen by political parties that have a dominant position in legislative bodies. Often, executives have no need to submit treaties to the approval of legislatives. However, legislators in parliamentary systems have jurisdiction over foreign policy.

In Britain, for example, is not mandatory for parliament to vote international agreements negotiated by Prime Minister, but it must approve any change in British law that requires such an agreement. Thus, the parliament effectively exercises the right of ratification of international agreements.

In some parliamentary systems, when a policy is controversial, parties who don’t have a majority in the legislature may require elections, to vote the parties which will have seats in the legislature, being appointed a new executive if a different group of parties wins the majority of votes. As noted in the specialized literature, in parliamentary systems the legislature plays a key role in designing and implementing foreign policy.



217

Mai mult decât configuraţia grupurilor de interese, politica externă este influenţată de tipul de guvernare (dictatură militară, partid comunist, democraţie pluripartitistă, regimul unui singur partid necomunist). În practică însă, majoritatea statelor prezintă caracteristici democratice sau autoritare3.

În consecinţă, procesul de politică externă reprezintă ansamblul de proceduri şi structuri pe care statele le folosesc pentru a ajunge la decizii şi a le implementa, decizii influenţate, după cum am precizat, şi de grupurile de interese, de opinia publică, aceasta din urmă fiind la rândul ei manipulată deseori de guverne.

Relaţiile internaţionale dintre parlamente se pot clasifica în următoarele categorii: conferinţe internaţionale, grupuri de prietenie, delegaţii permanente ale parlamentelor în Adunările parlamentare internaţionale, tratate de cooperare, deplasări oficiale ale delegaţiilor parlamentare, vizite ale delegaţiilor parlamentare, schimburi de experienţă.

Sintetizând, diplomaţia parlamentară reprezintă modalitatea şi instrumentele asociate activităţii parlamentare, la nivel supranaţional şi având obiective de politică externă. Sintagma “diplomaţie parlamentară” este utilizată pentru a evidenţia complexul de iniţiative cu caracter internaţional pe care organele parlamentare le pot pune în practică.

Parlamentele trebuie să colaboreze strâns în ceea ce reprezintă “diplomaţia parlamentară”, o veritabilă necesitate, întrucât preşedinţii parlamentelor au posibilitatea de a sensibiliza opinia publică şi nu doar majoritatea obţinută cu ocazia alegerilor. În toate statele democratice funcţia de bază a parlamentelor este aceea de a înainta soluţii legislative; parlamentele reprezintă forţele politice cărora electoratul le-a acordat girul său. În ultimii ani, în contextul globalizării problemelor, asistăm la afirmarea tot mai pregnantă a diplomaţiei

Furthermore than the configuration of interest groups, foreign policy is influenced by the government type (military dictatorship, communist party, multi – party democracy, non-communist one-party regime). In practice, most countries have democratic or authoritarian features7. Consequently, the foreign policy process is a set of procedures and structures that states use to reach decisions and implement them, influenced decisions, as we said, and by interest groups, public opinion, the latter being in its turn often manipulated by governments. International relations between parliaments can be classified into the following categories: international conferences, groups of friendship, permanent delegations of the parliaments to the International Parliamentary Assemblies, cooperation treaties, official visits of parliamentary delegations, visits of parliamentary delegations, experience exchange. To summarize, parliamentary diplomacy represents the method and instrument associated to parliamentary activity, at supranational level and with foreign policy objectives. The term "parliamentary diplomacy" is used to highlight the complex nature of international initiatives that parliamentary bodies can implement. Parliaments should work closely on what the "parliamentary diplomacy" represents, a real necessity, as the presidents of parliaments have the opportunity to raise awareness, and not only the majority achieved at elections. In all democratic states the basic function of parliaments is to advance legislative solutions; parliaments represent the political forces which voters gave their endorsement. In recent years, in the context of issues globalization, we see that parliamentary diplomacy is remarked through



218

parlamentare, prin intermediul misiunilor parlamentare şi a reţelelor de asociaţii din care parlamentele naţionale fac parte(J. Combacau, D. Deland, C. Jeancolas, 1997, :12).

În majoritatea statelor europene numărul iniţiativelor parlamentare a crescut simţitor, concomitent cu implicarea parlamentelor naţionale în cadrul unor adunări parlamentare internaţionale. Tendinţa parlamentelor este de a se implica tot mai mult în politica externă.

Diplomaţia parlamentară se evidenţiază printr-o serie de caracteristici: tonul direct al discuţiilor, care creează o stare de normalitate, diferit de cel al diplomaţiei clasice; abordarea unor probleme dificile, inclusiv pe calea admonestării parlamentului, fără riscul unor incidente diplomatice; întreţinerea unor legături personale de prietenie între parlamentarii statelor, care duc la crearea unor curente de lobby (S. Stavridis, nov. 2002, :24).

Conferinţe şi reuniuni.Un aspect important al relaţiilor interparlamentare îl constituie reglementarea modului de funcţionare al conferinţelor şi întâlnirilor preşedinţilor Camerelor parlamentare.

Amintim în acest sens participarea preşedinţilor de Senat ai statelor membre ale Consiliului Europei, la fiecare doi ani, la Conferinţa preşedinţilor Adunărilor parlamentare europene (ultima în Cipru în acest an); Conferinţa preşedinţilor parlamentelor Statelor membre ale Uniunii Europene şi a Parlamentului European, întrunită anual (ultima la Paris în 2009). Parlamentele statelor europene participă de obicei şi la alte conferinţe internaţionale şi forum-uri precum: Conferinţa mondială a preşedinţilor parlamentelor, care adună toţi preşedinţii Adunărilor, sub egida Uniunii Interparlamentare; Forum-ul Euro-mediteranean al femeilor parlamentare; reuniunile parlamentare cu Banca Mondială; reuniunile Comisiei interparlamentare pentru drepturile omului a Parlamentelor

parliamentary missions and networks of associations to which national parliaments take part(J. Combacau, D. Deland, C. Jeancolas, 1997, :12). In most European countries the number of parliamentary initiatives significantly increased, along with the involvement of national parliaments within the international parliamentary assemblies. Parliaments tend to be increasingly involved in foreign policy. Parliamentary diplomacy is distinguished by a series of features: the direct tone of discussions, which creates a state of normality, different from that of classical diplomacy, approaching difficult issues, including parliament admonition, without the risk of diplomatic incidents, maintaining personal friendship relations between the members of states parliaments, leading to the creation of certain lobby currents (S. Stavridis, nov. 2002). Conferences and meetings. An important aspect of inter - parliamentary relations is to regulate the functioning of parliamentary conferences and meetings of parliamentary Chambers presidents. We mention the participation of Senate presidents of Member States of the Council of Europe, every two years, at the Conference of Presidents of European Parliamentary Assemblies (last in Cyprus this year), the Conference of Presidents of Parliaments of European Union Member States and of the European Parliament, meeting annually (last in Paris in 2009). Parliaments of European countries usually also participate in other international conferences and forums such as: the World Conference of Presidents of Parliaments, which brings together presidents of assemblies, under the Inter-Parliamentary Union, the Euro-Mediterranean Forum of Women parliamentary, parliamentary meetings with the World Bank; inter -



219

latino-americane; reuniunile Comitetului de supraveghere a Conferinţei europene pentru lupta conta delictelor financiare.

Birourile preşedinţiilor parlamentelor statelor membre ale Uniunii Europene aprobă şi repartiţia între membrii grupurilor parlamentare în delegaţiile parlamentare ce participă la Adunările parlamentare internaţionale: Adunarea occidentală a Uniunii Europene; Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei; Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa; Uniunea Inter-parlamentară; Uniunea Parlamentară a Atlanticului de Nord. Aceste tipuri de delegaţii sunt constituite numai din deputaţi şi senatori.

Există şi alte tipuri de reuniuni periodice internaţionale la care participă delegaţii parlamentare precum: Conferinţa interparlamentară EUREKA; Conferinţa anuală a adunării parlamentare europene evaluare tehnologică etc.

Între delegaţiile parlamentare la diverse niveluri amintim: vizite ale preşedinţilor Adunărilor străine – reprezentanţi ai Senatelor sau Camerelor deputaţilor, guverne sau societatea civilă; vizite ale delegaţiilor parlamentare străine şi ale comisiilor, în scop de schimb de experienţă; vizite de studiu şi şedere(G. Elorriaga, 2004; :60)

Diplomaţia parlamentară în România.În ceea ce priveşte dispoziţiile Constituţiei României, Parlamentul îndeplineşte funcţia de conducere în politica externă, concretizată în următoarele: ratifică şi denunţă unele tratate internaţionale, constituie o comisie specială de politică externă, declară starea de război şi ia decizia de suspendare sau încetare a ostilităţilor militare(Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu,2004, :163).

Senatul şi Camera Deputaţilor au propriile Comisii de politică externă.

Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaţilor (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co

parliamentary meetings of the inter – parliamentary Commission for human rights of the Latino - American parliaments, meetings of the supervisory Committee of the European Conference for fighting financial crime. The offices of the presidents of the European Union Member States parliaments also approve the distribution between members of parliamentary groups in parliamentary delegations participating to International Parliamentary Assemblies: Assembly of Western European Union, Parliamentary Assembly of Council of Europe, Parliamentary Assembly of the Organization for Security and Cooperation in Europe, Inter – Parliamentary Union, Parliamentary Union of the North Atlantic. These types of delegations are exclusively constituted of deputies and senators. There are other types of regular international meetings where parliamentary delegations participate, such as: Inter -Parliamentary Conference EUREKA, Annual Conference of the European Parliamentary Assembly, technology assessment etc. From parliamentary delegations at various levels we mention: visits of foreign Assemblies presidents - representatives of Senates and Chambers of Deputies, governments or civil society, visits of foreign parliamentary delegations and Commission, for the purpose of experience exchange, study and residence visits (G. Elorriaga, 2004; :60) Parliamentary diplomacy in Romania. As regards the Romanian Constitution, Parliament shall ensure the leadership position in foreign policy, embodied in the following: ratifies and denounces some international treaties, constitutes a special committee of foreign policy, declares a state of war and takes the decision of suspension or termination of military hostilities (Ioan



220

?idc=13) acţionează în următoarele domenii: probleme şi programe de politică externă a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state şi ale organismelor parlamentare internaţionale; avizarea tratatelor, convenţiilor şi altor instrumente internaţionale la care aderă România; audierea persoanelor propuse a fi numite în funcţia de ambasador al României în străinătate, în urma căreia dă avize consultative.

Comisia are caracter permanent şi este compusă din 19-27 membri. Numărul membrilor Comisiei se stabileşte de plenul Camerei Deputaţilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor.

Şedinţele comisiei pot avea loc concomitent cu şedinţa plenului Camerei Deputaţilor, pe baza aprobării date de Biroul permanent, la solicitarea preşedintelui comisiei. Activitatea comisiei se desfăşoară de regulă la sediul Parlamentului. Miniştrii au acces la şedinţele comisiei.

Senatul şi-a format de asemenea propria Comisie de politică externă (https://www.senat.ro/Start.aspx).

Politica externă a Parlamentului se axează pe următoarele direcţii fundamentale de acţiune: dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu parlamentele altor state şi implicarea, prin participarea de delegaţii la structuri parlamentare cu vocaţie regională sau universală, în diplomaţia parlamentară multilaterală.

Cooperarea parlamentară bilaterală presupune gestionarea, susţinerea şi protecţia, prin mijloacele şi instrumentele specifice a diplomaţiei parlamentare, a intereselor generale ale ţării în raporturile sale cu celelalte state şi, în îndeplinirea acestui obiectiv, structurile parlamentare implicate au următoarele atribuţii principale(A. Năstase, B.Aurescu, C.Jura,2000,:337):

� efectuează planificarea,

Muraru, Elena Simina Tănăsescu, 2004,:163). Senate and Chamber of Deputies have their own foreign policy Commissions. The Commissions for foreing policy of the Chamber of Deputies (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?idc=13) acts in the following fields: foreign policy issues and programs of Romania, the bilateral dialogue with similar committees of other states parliaments and of international parliamentary bodies, endorsement of treaties, conventions and other international instruments to which Romania joins, hearing persons proposed to be appointed as Ambassador of Romania abroad by giving advisory opinions. The Commission is permanent and is composed of 19-27 members. Membership Committee is established by the Chamber of Deputies, at the proposal of the Parliamentary Group Leaders Committee from the Chamber of Deputies. Meetings of the Commission may be held concurrently with the meeting of the Chamber of Deputies, on the basis of the Permanent Bureau approval, at the request of the commission president. The commission’s activity usually takes place at the Parliament headquarter. Ministers have access to commissions’ meetings. The Senate has also formed its own Committee on Foreign Affairs

(https://www.senat.ro/Start.aspx) Parliament's foreign policy focuses on the following basic directions of action: development of bilateral relations with parliaments of other states and involvement through participation of delegations to parliamentary structures with regional or universal vocation in multilateral parliamentary diplomacy.



221

execută coordonarea şi răspunde de buna desfăşurare a activităţilor de relaţii externe cu parlamentele celorlalte ţări, potrivit programului de relaţii externe aprobat sau care se efectuează în afara acestui program;

� urmăreşte evoluţiile politice din celelalte ţări în vederea promovării relaţiilor cu parlamentele acestor ţări;

� întreţine raporturi de lucru cu structurile specializate ale parlamentelor celorlalte state pentru iniţierea, perfectarea şi derularea acţiunilor de relaţii externe care intră în atribuţiile sale;

� face propuneri privind realizarea acţiunilor de relaţii externe bilaterale - oportunitatea, perioada de desfăşurare, programul activităţilor, participanţi - în România sau în străinătate, pe baza consultării comisiilor de specialitate şi a celorlalte structuri parlamentare ale Camerei Deputaţilor-Senatului; (

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=regcd1_1#s15cp13)

� sprijină activitatea grupurilor parlamentare de prietenie cu alte state;

� întocmeşte materialele documentare necesare delegaţiilor parlamentare române care efectuează vizite în străinătate, respectiv primirii delegaţiilor străine care vizitează Camera Deputaţilor/ Senatul; propune transmiterea unor mesaje sau felicitări cu prilejul unor evenimente externe sau interne;

� coordonează şi răspunde de buna organizare în România a acţiunilor de relaţii parlamentare bilaterale cu participare externă;

� în realizarea activităţii de relaţii externe de care răspunde, asigură contactele de lucru şi colaborarea cu Administraţia Prezidenţială, Ministerul Afacerilor Externe, cu autorităţile publice centrale şi locale, cu misiunile diplomatice ale României în străinătate, cu misiunile diplomatice şi reprezentanţele străine la Bucureşti, precum şi cu comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi cu

Bilateral parliamentary cooperation involves the management, support and protection, by the means and instruments of parliamentary specific to diplomacy, of the general interests of the country in its relations with other states and, in order to achieve this objective, parliamentary structures involved have the following main tasks (A. Năstase, B.Aurescu, C.Jura,2000,:337):

� carry out planning, execute coordination and are responsible for running the proper performance of the external relations with parliaments of other countries, according to foreign relations approved program or which are carried outside of this program;

� follows political developments in other countries in order to promote relations with the parliaments of these countries;

� maintain working reports with specialized structures of other states’ parliaments for initiating, perfecting and developing actions of external relations within its attributes;

� makes proposals on the implementation of bilateral foreign relations – opportunity, performance period, activities program, participants - in Romania or abroad, in consultation with specialized commissions and other parliamentary bodies of the Chamber of Deputies - Senate;(

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=regcd1_1#s15cp13)

� it supports the activity of frindship parliamentary groups with other states;

� prepares materials required for Romanian parliamentary delegation who perform visits abroad, and for receiving foreign delegations visiting the Chamber of Deputies / Senate; it proposes sending messages or greetings on the occasion of external or internal events;

� coordinates and is responsible for proper organization in Romania of bilateral parliamentary relations actions with



222

departamentul similar de la Senat; � păstrează o relaţie

permanentă cu Direcţia afaceri europene, pentru a se asigura coordonarea şi armonizarea poziţiilor şi reprezentarea corespunzătoare a interesului naţional în relaţia cu parlamentele statelor membre ale Uniunii Europene;

� întocmeşte documentele necesare pentru deplasarea în străinătate a delegaţiilor oficiale, precum şi pentru deplasarea oficială în străinătate a deputaţilor şi a salariaţilor, potrivit reglementărilor legale, pentru acţiunile de relaţii externe care intră în atribuţiile sale;

� gestionează derularea activităţilor în cadrul acordurilor de colaborare încheiate cu parlamentele din alte ţări;

� gestionează activitatea privind participarea la Asociaţia Secretarilor Generali ai Parlamentelor Francofone.

Cooperarea parlamentară internaţională multilaterală presupune realizarea obiectivelor de politică externă ale Camerei Deputaţilor/ Senatului, prin mijloace şi instrumente specifice diplomaţiei parlamentare, în relaţia cu adunările şi organizaţiile parlamentare internaţionale şi instituţiile Uniunii Europene şi, în îndeplinirea acestui obiectiv, structurile implicate acţionează în următoarele direcţii principale:

� planifică, coordonează şi răspunde de buna desfăşurare a activităţilor de relaţii externe cu adunările şi organismele parlamentare internaţionale, precum şi cu organizaţiile şi structurile interparlamentare ale Uniunii Europene cuprinse în programul de relaţii externe aprobat sau care se efectuează în afara acestui program;

� urmăreşte evoluţia relaţiilor cu adunările şi organismele parlamentare internationale la care participă delegaţii parlamentare române, asigură condiţiile pentru întreţinerea contactelor şi derularea

foreign participation; � in carrying out the external

relations of which is in charge, provides working contacts and collaboration with the Presidential Administration, Ministry of Foreign Affairs, with central and local authorities, with Romania's diplomatic missions abroad, foreign diplomatic missions and representative offices in Bucharest and also with specialized committees of the Chamber of Deputies and the Senate similar department;

� maintains a permanent relations with the Department of European Affairs in order to ensure coordination and harmonization of positions and adequate representation of national interests in relations with the parliaments of Member States of the European Union;

� prepares the necessary documents for official delegations’ travelling abroad and also for official travel abroad of deputies and employees, according to legal regulations, for external relations actions within its attributes;

� manages the implementation of the activities under collaborative agreements concluded with parliaments in other countries;

� manages the activity regarding participation in the Association of General Secretaries of Francophone Parliaments;

International multilateral parliamentary cooperation involves achieving foreign policy objectives of the Chamber of Deputies / Senate by means and instruments specific to parliamentary diplomacy; in relations with international parliamentary assemblies and organizations, and institutions of European Union, and in order to achieve this objective, the structures work in the following main directions:

� plan, coordinate and are responsible for the good implementation of external relations activities with the international parliamentary assemblies and organizations, as well as with the inter -



223

cooperării cu acestea; � asigură condiţiile pentru

derularea cooperării cu instituţiile Uniunii Europene în domeniul relaţiilor externe;

� face propuneri privind realizarea acţiunilor de relaţii externe multilaterale – oportunitatea, perioada de desfăşurare, programul activităţilor, participanţi – în România sau străinătate, pe baza consultării comisiilor de specialitate şi a celorlalte structuri parlamentare;

� propune transmiterea unor mesaje sau felicitări cu prilejul unor evenimente externe ori interne;

� asigură derularea relaţiilor cu structurile specializate ale adunărilor şi organismelor parlamentare internaţionale, cu instituţiile europene, pentru iniţierea, perfectarea şi derularea acţiunilor de diplomaţie parlamentară, potrivit competenţelor;

� întocmeşte materialele documenatre necesare delegaţiilor parlamentare care participă la acţiuni ale adunărilor şi organismelor parlamentare internaţionale sau în cazul vizitelor la Camera Deputaţilor/ Senat ale unor delegaţii ale adunărilor şi organismelor parlamentare internaţionale şi pregăteşte, de asemenea, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe şi alte structuri specializate ale guvernului, documente de poziţie necesare delegaţiilor parlamentare permanente sau parlamentarilor care participă la acţiuni ale adunărilor şi organismelor parlamentare internaţionale; materialele documentare şi documentele de poziţie vor fi elaborate cu consultarea structurilor parlamentare competente, precum şi cu serviciile de specialitate din cadrul Camerei Deputaţilor/ Senatului;

� asigură secretariatul delegaţiilor Camerei Deputaţilor/ Senatului la adunările şi organismele parlamentare internaţionale, gestionează corespondenţa şi asigură fluxul informaţional cu

parliamentary organizations and structures included in the program of the European Union external relations, which is approved or carried out of this program;

� follow the development of relations with international parliamentary assemblies and organizations involving Romanian parliamentary delegation, provides conditions for maintaining contacts and developing cooperation with them;

� provide conditions for development of cooperation with European Union institutions in the field of external relations;

� make proposals regarding the implementation of multilateral foreign relations – opportunity, period of implementation, activities program, participants - in Romania or abroad, on the basis of consultation with specialized commissions and other parliamentary structures;

� proposes sending messages or greetings on the occasion of internal or external events;

� ensures the development of relations with the specialized structures of international parliamentary assemblies and bodies, with European institutions, in order to initiate, develop and implement the activities of parliamentary diplomacy, according to the competences;

� prepare required documentation materials for parliamentary delegations participating in activities of the international parliamentary assemblies and bodies, or for visits to the Chamber of Deputies / Senate of delegations international parliamentary assemblies and bodies and is also preparing, in collaboration with the Ministry of Foreign Affairs and other government specialized structures, position papers necessary for permanent parliamentary delegations or for members of parliament participating in activities of international parliamentary assemblies and bodies; documentary materials and position



224

delegaţiile parlamentare naţionale la adunările şi organismele parlamentare internaţionale şi instituţiile Uniunii Europene, potrivit domeniului de competenţă;

� elaborează documente – proiecte de declaraţii, de rezoluţii sau de amendamente, reflectând poziţia şi interesele României în relaţiile cu organizaţiile internaţionale – necesare delegaţiilor parlamentare participante la acţiunile organismelor parlamentare internaţionale – sesiuni plenare, reuniuni ale comsiilor etc.;

� elaborează materiale de sinteză pentru delegaţiile parlamentare participante la diverse manifestări internaţionale – conferinţe, simpozioane, sesiuni, mese rotunde, colocvii;

� gestionează activitatea privind participarea la Asociaţia Secretarilor Generali de Parlamente din cadrul Uniunii Inter-Parlamentare (UIP), la Asociaţia Secretarilor Generali de Parlamente Francofone, precum şi la celelalte forme de colaborare multilaterală a secretarilor generali din parlamentele naţionale;

� asigură asistenţa de specialitate în ceea ce priveşte diplomaţia parlamentară, potrivit domeniului de competenţă.

Organisme internaţionale.În prezent, entităţile parlamentare au rolul de „actori internaţionali”, datorită eforturilor depuse pe scena politică. Este important să subliniem că există o gamă variată de organisme parlamentare care sunt implicate în „activităţi externe”. Ce este prin urmare important de avut în vedere şi analizat este varietatea „actorilor parlamentari” şi, în consecinţă, subliniem următoarele:

a) există organisme parlamentare care sunt special create pentru a trata afacerile internaţionale, fie că este vorba de membrii lor (de exemplu organisme transnaţionale, regionale, interregionale), intersele lor (mediu,

papers will be developed in consultation with the competent parliamentary structures and the specialized services of the Chamber of Deputies / Senate

� provide secretariat for the delegations of the Chamber of Deputies / Senate at the international parliamentary assemblies and bodies, handles correspondence and ensures information flow with the national parliamentary delegations to international parliamentary assemblies and bodies and European Union’ institutions, according to the field of competence;

� prepare documents - draft declarations, resolutions or amendments, reflecting Romania’s position and interests in relations with international organizations - those being necessary to parliamentary delegations participating in the activities of international parliamentary bodies - plenary sessions, commissions’ meetings, etc.;

� develop synthesis materials for parliamentary delegations participating in various international events - conferences, symposiums, sessions, round tables, colloquiums;

� manage activity regarding participation at the Association of General Secretaries of Parliaments within the Inter-Parliamentary Union (IPU), at the Association of Francophone Parliaments Secretary General and other forms of multilateral cooperation of the general secretaries within national parliaments;

� provide assistance in terms of parliamentary diplomacy, according to its field of competence;

International bodies. Currently, parliamentary entities have the role of "international player" because of the efforts on the political scene. It is important to emphasize that there is a wide range of parliamentary bodies that are involved in "external activities". What is therefore important to consider and analyze is the variety of 'parliamentary actors "and therefore, we emphasize:



225

cultură, economie, securitate) sau obiectivele lor (de exemplu cooperare, rezolvarea conflictelor);

b) există activităţi pe care organismele parlamentare le dezvoltă în sfera internaţională ca: (1) un mijloc de a controla executivul (deoarece politica externă este de asemenea politică publică); (2) dimensiune externă a afacerilor interne (de exemplu, pe piaţa internă, economică sau socială a politicii) dar cu o dimensiune internaţională(S.Stavridis,2002 , p.2-25.

În prima categorie se poate menţiona Parlamentul European, Adunarea Parlamentară a OSCE, Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană sau Uniunea Interparlamentară. Desigur, aceste categorii se pot suprapune.

În cea de a doua categorie se încadrează orice parlament cu o anumită putere politică reală, care va încerca atât să controleze executivul cât şi să se ocupe cu politici care să conţină o dimensiune internaţională, în special în epoca globalizării.

Un raport finanţat de Uniunea Interparlamentară face distincţia între trei tipuri de cooperare parlamentară la nivel internaţional: diplomaţia parlamentară, cooperarea interparlamentară şi cooperarea internaţională tehnică. Astfel, diplomaţia parlamentară înseamnă mai mult decât doar cooperare parlamentară, în parte deoarece este mai instituţionalizată decât aceasta. Parlamentarii sunt destul de conştienţi de multiplele posibilităţi pe care diplomaţia parlamentară le are şi poate să le ofere. De exemplu, un numări mic de practicieni au adresat această întrebare nu numai în cadrul conferinţelor, ci şi pe internet şi în publicaţii. Senatorul Christian Poncelet a susţinut că atunci când oficialii Senatului francez şi-au întrebat omologii lor europeni despre diplomaţia parlamentară, nimeni nu a părut să fie familiarizat cu termenul, în fara României şi Spaniei. (Poate că aceasta a fost datorită faptului că s-a întâmplat în perioada 2000-2001, pentru că acum există o

c) there are parliamentary bodies that are specifically designed to handle international affairs, whether their members (e.g. on transnational, regional, interregional bodies), are involved, or their interest (environment, culture, economy, security) and their objectives (e.g. cooperation, conflicts solution)

d) there are activities that parliamentary bodies are developing in the international sphere as: (1) a means to control the executive (because foreign policy is also public policy), (2) external dimension of internal affairs (e.g. on the internal, economic or social policy) but with an international dimension(S.Stavridis, 2002, p.2-25).

In the first category one can mention the European Parliament, Parliamentary Assembly of the OSCE Euro-Mediterranean Parliamentary Assembly or Inter – Parliamentary Union. Of course, these categories can overlap. In the second category is any parliament with a certain real political power, which will attempt to control both the executive and deal with policies that include an international dimension, especially in the era of globalization.

A report financed by the Inter – Parliamentary Union distinguishes between three types of parliamentary cooperation at international level: the parliamentary diplomacy, inter – parliamentary cooperation and technical international cooperation. Thus, parliamentary diplomacy is more than just parliamentary cooperation, in part because it is more institutionalized than that. Members of parliament are quite aware of the many possibilities that parliamentary diplomacy has and can offer. For example, a small number of practitioners have asked this question not only at conferences but on the internet and in publications. Senator Christian Poncelet argued that when the



226

mulţime de exemple de utilizare a termenului, inclusiv pe site-urile parlamentelor).

În cartea sa din 2004, senatorul spaniol Gabriel Elorriaga oferă o listă completă, deşi poate nu exhaustivă despre ceea ce atrage după sine diplomaţia parlamentară, iar cel mai important este să se continue cu studiul acestui domeniu. Elorriaga arată următoarele exemple de diplomaţie parlamentară:

- activităţile organizaţiilor parlamentare internaţionale multilaterale;

- grupurile parlamentare bilaterale şi în particular grupurile de prietenie;

- acordurile internaţionale între parlamente;

- activităţile comitetelor parlamentare pentru afaceri externe(G. Elorriaga,2004, : 48).

Se poate constata că în prezent sunt multe forme de organisme parlamentare angajate în diplomaţia parlamentară. Numai a lista varietatea de termeni pe care aceste organisme i-au adoptat, arată cât de variate sunt: adunări, asociaţii, comitete, consilii, dialoguri, uniuni şi chiar parlamente. Existenţa lor confirmă faptul că este vorba de o instituţionalizare a diplomaţiei parlamentare.

În completare la problema instituţionalizării, mai există şi alte organisme de asociere mai libere, de obicei cunoscute sub denumirea de „grupuri de prietenie”. Ele tind să se ocupe în principal de „atmosfera” din cadrul relaţiilor internaţionale şi par să devină mai importante atunci când vine vorba de o criză care implică două state sau grupuri de state. Este de asemenea posibil şi să susţinem că grupurile de prietenie sunt create deoarece există un interes comun, care transcede graniţele naţionale sau, într-un mod mai critic, pentru eventualitatea evitării unei situaţii de criză.

În domeniul diplomaţiei parlamentare este nevoie să se facă diferenţa

French Senate officials have asked their European colleagues on parliamentary diplomacy, no one seemed to be familiar with terms, except Romania and Spain. (Perhaps this was because it happened in 2000-2001, as now there are plenty of examples of the use of the term, including on parliaments web sites). In his book from 2004, Senator Gabriel Elorriaga Spanish offers a comprehensive list, though perhaps not exhaustive of what entails parliamentary diplomacy, and the most important is to continue to study this field. Elorriaga shows the following examples of parliamentary diplomacy:

- activities of international multilateral parliamentary organizations, multilateral;

- Bilateral parliamentary groups and in particular friendship groups;

- international agreements between parliaments;

- activities of parliamentary committees for foreign affairs activities (G. Elorriaga,2004, : 48) It may be noted that currently there are many forms of parliamentary bodies engaged in parliamentary diplomacy. Just to list a variety of terms that these bodies have adopted shows how varied are: assemblies, associations, committees, councils, dialogues, unions and even parliaments. Their existence confirms that this is an institutionalization of parliamentary diplomacy. In addition to the problem of institutionalization, there are some more free association bodies, usually known as "friendship groups". They tend to occupy mainly of the "atmosphere" in international relations and seem to become more important when it comes to a crisis involving two states or groups of states. It is also possible to sustain that friendship groups are created because there is a common interest



227

între rolul persoanelor şi rolul grupurilor structurate, fie ele politice sau alte tipuri de asociaţii colective (bazate pe limbă, ideologii, interese, istorie). Această diferenţă este importantă în special pentru parlamentele mici, fie ele parlamente de stat sau microregionale, dar şi pentru participarea parlamentarilor din acele parlamente în cele microregionale sau în grupurile naţionale. Resursele limitate de personal înseamnă că există o posibilitate mai mică de a influenţa afacerile internaţionale. Este demn de remarcat cât de diferite sunt parteneriatele parlamentelor, variind de la reprezentanţii parlamentelor naţionale şi de la o combinaţie de parlamentari naţionali şi transnaţionali, direct la parlamentarii aleşi. Toate acestea au un impact asupra a ceea ce se aşteaptă din partea diplomaţiei parlamentare, în special asupra legitimităţii rolului ei(G. Elorriaga, 2004, : 56).

Asemenea organisme sunt mai înrudite cu formele guvernamentale tradiţionale ale diplomaţiei decât altele. Prin urmare, din interviurile cu parlamentarii şi oficialii parlamentelor de-a lungul anilor ( şi în special cu cei din statele mici ca Grecia şi Cipru) se pare că, în contextul european, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (PACE) este percepută a fi mai apropiată de diplomaţia de la stat la stat decât sunt alte forumuri. Se ridică astfel întrebarea dacă diplomaţia parlamentară ar trebui să fie mai aproape de diplomaţia guvernamentală. Este (sau ar trebui să fie) un supliment sau o alternativă la politica oficială externă? Unii au argumente care sprijină fiecare abordare. Pe de o parte, Ahmet Tan, membru parlamentar în Marea Adunare Turcească din Istanbul a afirmat că: „O mai bună coordonare între diplomaţia guvernamentală şi cea parlamentară este de o imporatanţă primordială. Singura cale de a profita de avantajele calităţii de membru parlamentar în surmontarea crizelor şi conflictelor ar trebui să fie menţinerea unui contact

that transcends national borders or in a more critical manner, to avoid a crisis event In the field of parliamentary diplomacy is needed to distinguish between the role of individuals and the role of structured groups, whether political or other types of collective associations (based on language, ideology, interests, history). This difference is particularly important for small parliaments, whether state or micro-regional parliaments, but also for the members of those parliaments participation in those micro-regional or in national groups. Limited staff resources mean that there is less opportunity to influence international affairs. It is noteworthy how different are the parliaments partnerships, ranging from representatives of national parliaments and from a combination of national and transnational parliamentarians directly to the elected parliamentarians. All this have an impact on what is expected of parliamentary diplomacy, especially on the legitimacy of its role (G. Elorriaga, 2004, : 56) Such organisms are more related to traditional governmental forms of diplomacy than others. Therefore, interviews with parliamentarians and officials in parliaments over the years (and particularly those in small countries like Greece and Cyprus) show that in the European context, the Parliamentary Assembly of the Council of Europe (PACE) is perceived to be more close to diplomacy from state to state than are other forums. This raises the question of whether parliamentary diplomacy should be closer to government diplomacy. It is (or should be) a supplement or alternative to the official foreign policy? Some have arguments supporting each approach. On the other hand, Ahmet Tan, parliamentary member of the Turkish Grand National Assembly of Istanbul said: „Better coordination between governmental and parliamentary diplomacy is of absolute



228

permanent între guvernele naţionale şi internaţionale şi instituţiile parlamentare, de a se informa reciproc, pentru a obţine o distribuire echitabilă a greutăţilor şi armonizarea acţiunilor”. Dar, după cum afirmă unii specialişti în domeniu (S. Stavridis,2002 , :8) dacă diplomaţia parlamentară ar reprezenta doar o cale de aplicare a diplomaţiei tradiţionale, s-ar putea să se piardă unele din caracteristicile sale şi prin urmare atractivitatea ei. Aşadar, un punct de vedere alternativ susţine că în diplomaţia parlamentară nu este nevoie de un alt „ purtător de cuvânt parlamentar al politicilor oficiale” ci de „un real dialog între parlamentari”. Aceasta ridică o problemă foarte importantă; aşa cum menţionează un raport al Uniunii Interparlamentare, se crede că: „ Un diplomat este un ambasador al executivului şi reprezintă poziţiile Statului. Membrii parlamentului sunt totuşi politicieni care ţin la ideile lor şi care pot sau nu să coincidă cu poziţia oficială a ţării lor. Acest lucru permite parlamentarilor o marjă de flexilbilitate care este refuzată unui diplomat. Ei tind să dea o dimensiune morală politicii internaţionale care transcede definiţiile restrictive al interesului naţional, în special în cazul sprijinului principial pentru democraţie şi drepturile omului. Am văzut încă o dată că flexibilitatea permite parlamentarilor să discute mai deschis cu omologii lor din alte ţări şi să propună soluţii inovatoare la ceea ce pot părea probleme fără rezolvare” ”( Y-V.Ghebali, , 1993, :12.

Prin urmare, ne putem referi la parlamente ca la „tribunale morale” pe probleme de afaceri externe. Se ştie că de-a lungul timpului a avut loc o dezlănţuire de scuze publice pentru greşelile din trecut (sclavismul, colonizarea, genocidul), în declaraţiile parlamentare sau la alegeri, dar de asemenea şi o implicare mai activă în problemele legate de epurarea etnică şi alte atrocităţi din trecut. Asfel, atât Franţa cât şi Olanda au prezentat rapoarte referitoare la

importance. The only way to take advantage of parliamentary membership to overcome crises and conflicts should be maintaining a permanent contact between national and international governments and parliamentary institutions, to inform each other, in order to achieve a fair distribution of burdens and harmonization of actions". But, as some specialists in the field say (S. Stavridis,2002 , :8) if parliamentary diplomacy would be just a way for the implementation of traditional diplomacy, we could lose some of its characteristics and therefore its attractiveness. Thus, an alternative point of view argues that in parliamentary diplomacy is no need of another 'parliamentary spokesman of official policy "but" for a real dialogue between parliamentarians". This raises a very important issue, as mentioned in a report of the Inter-Parliamentary Union, it is believed that: „A diplomat is an ambassador of executive and it represents the position of the state. Members of parliament are still politicians who care about their ideas which may or may not coincide with the official position of their country. This allows parliamentarians a certain flexibility which is refused a diplomat. They tend to give a moral dimension to international politics which transcends restrictive definitions of national interest, especially in the case of principled support for democracy and human rights. We saw once again that flexibility allows parliamentarians to discuss openly with their counterparts from other countries and to propose innovative solutions to what may seem like problems without solving”( Y-V.Ghebali, , 1993, :12) Therefore, we may refer to parliaments as "moral courts" on matters of foreign affairs. It is know that over time there was an outburst of public apologies for past mistakes (slavery, colonization, genocide), in parliamentary declarations or elections, but also a more active involvement in issues of



229

acţiunile soldaţilor lor în timpul masacrelor de la Srebenica din iulie 1995. Trebuie de asemenea remarcat modul în care Parlamentul European a reacţionat la războaiele din Iugoslavia din anii 1990. El a adoptat o poziţie mult mai „moralistă” decât alte instituţii ale Uniunii Europene sau ale Consiliului European de-a lungul evenimentelor tragice şi violente din regiune. Un alt caz ar fi atitudinea Parlamentului European din timpul conflictelor sângeroase din America Centrală din anul 1980. Din nou, datorită modului în care 2 grupări politice dominante (socialiştii şi creştin democraţii) au interacţionat în parlamentul de la Strasbourg /Bruxelles, acolo a existat o poziţie mult mai transparentă vis-a-vis de acea parte a lumii decât în alte instituţii europene. În ceea ce priveşte gradul de implicare al diplomaţiei parlamentare, remarcăm că în practică ea poate angaja atât parlamentele naţionale, cât şi reprezentanţii parlamentelor regionale sau o combinaţie a amândurora. Dimensiunea internaţională poate fi, prin urmare, mai bine instituţionalizată în unele cazuri, decât în altele. Dar şi contrariul poate fi adevărat de asemenea, în sensul că parlamentele naţionale continuă să se bucure în general de un grad mai mare de legitimitate decât cel al omologilor transnaţionali, în special în rândul electoratului/opiniilor publice naţionale. Acest lucru este valabil mai ales în cazul în care membrii organismelor naţionale non-macroregionale nu sunt aleşi în mod direct, deşi participarea redusă la alegerile pentru Parlamentul European ar putea fi, de asemenea, interpretată într-un mod negativ.

În fine, menţionăm unele critici care au fost formulate referitor la diplomaţia parlamentară de-a lungul timpului. O critică comună este că diplomaţia parlamentară, ca multe alte contacte internaţionale, se reduce la turism politic unde "la langue de bois" domină. Fiecare delegaţie reproduce doar

ethnic cleansing and other atrocities of the past. Thus, both France and the Netherlands have presented reports on the actions of their troops during the massacres at Srebrenica in July 1995. It is also to be noted how the European Parliament reacted to the war in Yugoslavia in the 1990s. It took a more "moralistic" position than other European Union or European Council institutions over the tragic and violent events in the region. Another case would be the attitude of the European Parliament during the bloody conflicts in Central America since 1980. Again, because of how the two dominant political groups (Socialists and Christian Democrats) have interacted in the parliament in Strasbourg / Brussels, there existed a much more transparent position regarding that part of the world than in other European institutions. As regards the involvement of parliamentary diplomacy, we note that in practice it can engage both national parliaments and representatives of regional parliaments or a combination of both. The international dimension can therefore be better institutionalized in some cases than in others. But the opposite may also be true, in the sense that national parliaments continue to enjoy, in general, of a greater legitimacy than their transnational counterparts, especially among voters / national public opinion. This is especially true when the members of non – macro-regional national bodies are not directly elected, although the low participation in elections for the European Parliament could also be interpreted in a negative way. Finally, we mention some criticisms that were made on parliamentary diplomacy over time. A common criticism is that parliamentary diplomacy, like many international contacts, is reduced to politic tourism where "la langue de bois" dominates. Each delegation reproduces only officially known lines and there are not many debates.



230

liniile deja cunoscute oficial şi nu au loc multe dezbateri. Această problemă este deosebit de relevantă pentru a stabili dacă dialogul parlamentar poate avea loc sau nu fără un context democratic real.

O altă critică constă în faptul că adevărata problemă a diplomaţiei parlamentare este funcţionarea acesteia într-un „mod sporadic”. Nu există niciun efort continuu pe această linie, după cum diplomaţia nu este domeniul principal al activităţii parlamentare „normale”. În cele din urmă, există un semn de întrebare referitoare la existenţa şi realitatea unei competenţe prin care parlamentele sunt tribunale morale. În unele cazuri, se argumentează că ele nu acţionează în acelaşi mod ca şi guvernele şi executivul statelor. Astfel, Flavia Zenon şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la motivele pentru care Parlamentul European şi statele membre ale Uniunii Europene au poziţii divergente cu privire la multe aspecte internaţionale: „Politica externă a Consiliului tinde să reflecte de la sensibilităţile şefilor de state şi guverne până la probleme economice şi comerciale, ceea ce este de mai puţin interes pentru reprezentanţii popoarelor europene.” ."( F.Zenon, in A.Barbe, Esther and Herranz, 2005, Chapter 6)

Părerea aceasta nu este una izolată.

Mai mulţi parlamentari (francezi, britanici, italieni, spanioli, greci, catalani, Parlamentul European) au emis acelaşi punct de vedere în trecut asupra rolului internaţional al parlamentelor şi a necesităţii unei mai mari implicări a acestora în acest domeniu de activitate.

Regiunile cele mai active şi

parlamentele regionale. În ceea ce priveşte regiunile mai active în domeniul afacerilor internaţionale, Andre Lecours menţionează Quebec, Flandra, Valonia, Catalonia, Ţara Bascilor. Lecours menţionează că „paradiplomaţia din Flandra s-a concentrat pe Ţările de Jos, Surinam şi Africa de Sud,

This issue is particularly relevant to establish whether parliamentary dialogue can take place or not without a real democratic context. Another criticism is that the real problem of parliamentary diplomacy is its’ functioning in a "sporadic manner". There is no ongoing effort on this line, as diplomacy is not the main domain of “normal” parliamentary activity. Finally, there is a question mark regarding the existence and reality of a power by which parliaments are moral courts. In some cases, it is argued that they do not act the same way as governments and the states’ executive. Thus, Flavia Zenon expressed her views on why the European Parliament and European Union member states have divergent positions regarding many international issues: "The foreign policy of the Council tends to reflect from the sensibilities of heads of state and governments to economic and trade issues, which is of a less interest to representatives of the European countries."( F.Zenon, in A.Barbe, Esther and Herranz, 2005, Chapter 6) This is not an isolated opinion. Several parliamentarians (French, British, Italian, Spanish, Greek, Catalan, European Parliament) stated the same view in the past regarding the international role of parliaments and the need to greater involvement of those in this field.

Most active regions and regional parliaments In what it concerns the most active regions in international affairs field, Andre Lecours mentions Quebec, Flanders, Wallonia, Catalonia, Basque Country. Lecours mentions that „Flanders paradiplomacy focused on the Netherlands, Surinam and South Africa, where there is a cultural twinning"8 . But it also signed "cooperation agreements with Canada, the United States, South Africa, Russia and



231

unde există o înfrăţire culturală”4 . Dar ea a semnat de asemenea, „acorduri de cooperare cu Canada, Statele Unite, Africa de Sud, Rusia şi Japonia”. În ceea ce priveşte Valonia (Lecours), lista este chiar mai lungă: „Europa de Vest (Franţa, Olanda, Italia, Austria); Centrală şi de Est (Bulgaria, Ungaria, România, Polonia, Estonia, Letonia, Republica Cehă, Slovacia, Rusia); America de Nord (Quebec), America Latină (Bolivia, Chile, Haiti, Cuba); Maghrebului Arab (Maroc, Tunisia); Africa Sub-sahariană (Burkina Faso, Senegal, Guineea, Africa de Sud, Republica Democratică Congo); şi Asia (Vietnam)”.

Concluzii.Se poate afirma aşadar că diplomaţia parlamentară este un fapt de viaţă din zilele noastre. Una dintre lecţiile pe care diplomaţia parlamentară o poate „preda” guvernelor regionale este pur şi simplu că relaţiile internaţionale de astăzi nu mai sunt apanajul exclusiv al executivului. Într-o lume globalizată, există oportunităţi pentru mulţi actori, inclusiv pentru regiuni şi parlamentele lor. Există, de asemenea, un element clar de democratizare într-o astfel de dezvoltare care nu ar trebui ratată.

În final, mai trebuie precizat că noile forme de diplomaţie au apărut pe parcursul anilor, dar de asemenea, că paradiplomaţia le-a întărit, pentru că rămâne distinctă de diplomaţia tradiţională. Diplomaţii economice şi culturale par să fie primele pe listă. Ar fi interesant de aflat dacă diplomaţia de stat tradiţională va reacţiona la paradiplomaţie în afacerile economice şi culturale. Trebuie să remarcăm importanţa crescândă a diplomaţiei publice (cultura fiind inclusă în aceasta), acum, că se pare că există un conflict mare, dacă nu al civilizaţiilor, cel puţin al unui stil de viaţă. SUA îşi extinde foarte mult diplomaţia publică în urma sondajelor de opinie dezastruoase referitoare la "imagine" în ţările terţe.

Japan." In what it concerns Wallonia (Lecours), the list is even longer: "Western Europe (France, Netherlands, Italy, Austria), Central and Eastern Europe (Bulgaria, Hungary, Romania, Poland, Estonia, Latvia, Czech Republic, Slovakia , Russia), North America (Quebec), Latin America (Bolivia, Chile, Haiti, Cuba), Arab Maghreb (Morocco, Tunisia), Sub-Saharan Africa (Burkina Faso, Senegal, Guinea, South Africa, Democratic Republic of Congo ) and Asia (Vietnam)". Conclusions. It can be said therefore that parliamentary diplomacy is a fact of nowadays life. One of the lessons that parliamentary diplomacy can "teach" regional governments is simply that today's international relations are no longer the exclusive preserve of the executive. In a globalized world, there are opportunities for many actors, including the regions and their parliaments. There is also a clear element of democracy in such a development that should not be missed. Finally, it should be mentioned that new forms of diplomacy have emerged over the years, but also that he paradiplomacy strengthened them, for it remains distinct from traditional diplomacy. Economic and cultural diplomacy seem to be first on the list. It would be interesting to find out if traditional state diplomacy will react to paradiplomacy in cultural and economic business. It should be noted the growing importance of public diplomacy (culture being included in it) now that there seems to be a big conflict, if not of civilizations, at least of the lifestyle. U.S. expands greatly public diplomacy after disastrous opinion polls on "image" in third countries.

References: 25. ARCHER C., International

Organization, ed. Routledge, Londra,



232

Bibliografie: 1. ARCHER C., International

Organization, ed. Routledge, Londra, 1993

2. BAEHR P.R., L. Gordenker, The United Nations at the end of the 1990s, ed. a III-a, St. Martin’ s New York, 1990

3. BENNETT L., James Oliver, International Organizations – Principles and Issues, ed. Prentice Hall, London, 1977

4. BOLINITINEANU Al., Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internaţional contemporan, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000

5. BROWNLIE, Ian, Principles of Public International Law - fifth edition, Oxford University Press, New York, 1998

6. CASSESE A., International Law in a Divided World, Clarendon Press, Oxford, 1996

7. COLLARD, D., Les relations internationales de 1945 a nos jours, Paris, ed. IV, 1991

8. COMBACAU J., D. Deland, C. Jeancolas, Droit international public, Presses Universitaires de France, Paris, 1997;

9. DE CESARE G., L’Unione Interparlamentare e le relazioni fra i Parlamenti, în Il Parlamento italiano, vol. 20, Milano, Nuova CEI Informatica, 1992;

10. ELORRIAGA G., La diplomacia parlamentaria, Imagine Ediciones, Madrid, 2004;

11. GHEBALI, Y The conferences of the Inter-parliamentary Union on European Co-operation and Security, 1973-1991: the contribution of parliamentary diplomacy to East-West Detente, Aldershot, Dartmouth, 1993,

12. GOLDSTEIN J., J. Pevehouse, Relaţii internaţionale, ed. Polirom, 2008

13. HABEGGER,B. Parlamentarismus in der internationalen Politik: Europarat, OSZE und Interparlamentarische Union,

1993 26. BAEHR P.R., L. Gordenker, The United

Nations at the end of the 1990s, ed. a III-a, St. Martin’ s New York, 1990

27. BENNETT L., James Oliver, International Organizations – Principles and Issues, ed. Prentice Hall, London, 1977

28. BOLINITINEANU Al., Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internaţional contemporan, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000

29. BROWNLIE, Ian, Principles of Public International Law - fifth edition, Oxford University Press, New York, 1998

30. CASSESE A., International Law in a Divided World, Clarendon Press, Oxford, 1996

31. COLLARD, D., Les relations internationales de 1945 a nos jours, Paris, ed. IV, 1991

32. COMBACAU J., D. Deland, C. Jeancolas, Droit international public, Presses Universitaires de France, Paris, 1997;

33. DE CESARE G., L’Unione Interparlamentare e le relazioni fra i Parlamenti, în Il Parlamento italiano, vol. 20, Milano, Nuova CEI Informatica, 1992;

34. ELORRIAGA G., La diplomacia parlamentaria, Imagine Ediciones, Madrid, 2004;

35. GHEBALI, Y The conferences of the Inter-parliamentary Union on European Co-operation and Security, 1973-1991: the contribution of parliamentary diplomacy to East-West Detente, Aldershot, Dartmouth, 1993,

36. GOLDSTEIN J., J. Pevehouse, Relaţii internaţionale, ed. Polirom, 2008

37. HABEGGER,B. Parlamentarismus in der internationalen Politik: Europarat, OSZE und Interparlamentarische Union, Baden-Baden:Nomos, 2005;

38. HELD, David, Democraţia si ordinea globală : de la statul modern la guvernarea cosmopolită, Bucureşti:



233

Baden-Baden:Nomos, 2005; 14. HELD, David, Democraţia si ordinea

globală : de la statul modern la guvernarea cosmopolită, Bucureşti: Univers, 2000

15. KRAFT-KASACK C., Transnational Parliamentary Assemblies: A Remedy for the Democratic Deficit of International Governance West European Politics,2008

16. LEVI L., Globalization and a World Parliament, edited by the Center for UN Reform, 2005

17. MURARU I., Tănăsescu S., Drept constituţional şi instituţii politice, vol 2, ediţia XI, Editura All Beck, 2004;

18. NĂSTASE A., Bogdan Aurescu, Cristian Jura, Drept Internaţional public, sinteze pentru examen, Ed. All Beck, 2002;

19. NYE J., Globalization, s Democratic Deficit: How to Make International Institutions More Accountabil, Foreign Affairs, 2001

20. SORBELLO R., Le Funzioni dell ‘ Unione interparlamentare e il suo ruolo nelle relazioni bilaterali tra Parlamenti, Roma, 1996

21. GHEBALI Y., The conferences of the Inter-parliamentary Union on European Co-operation and Security, 1973-1991: the contribution of parliamentary diplomacy to East-West Detente, Aldershot, Dartmouth, 1993;

22. RICHARD H., Edmond Thiaudiere, Eduard Loewenthal, Elihu Burrit; Y. Zarjevski, The people have the floor: A History of the Interparliamentary Union, 1989

23. Union Interparlamentaire, Les Parlements dans le monde, Recueil de donnees comparatives, Presses Universitaires de France, Paris, 1977,

24. WATSON A., Diplomacy-The Dialogue Between States, Methuen, London, 1982;

Studii

Univers, 2000 39. KRAFT-KASACK C., Transnational

Parliamentary Assemblies: A Remedy for the Democratic Deficit of International Governance West European Politics,2008

40. LEVI L., Globalization and a World Parliament, edited by the Center for UN Reform, 2005

41. MURARU I., Tănăsescu S., Drept constituţional şi instituţii politice, vol 2, ediţia XI, Editura All Beck, 2004;

42. NĂSTASE A., Bogdan Aurescu, Cristian Jura, Drept Internaţional public, sinteze pentru examen, Ed. All Beck, 2002;

43. NYE J., Globalization, s Democratic Deficit: How to Make International Institutions More Accountabil, Foreign Affairs, 2001

44. SORBELLO R., Le Funzioni dell ‘ Unione interparlamentare e il suo ruolo nelle relazioni bilaterali tra Parlamenti, Roma, 1996


46. RICHARD H., Edmond Thiaudiere, Eduard Loewenthal, Elihu Burrit; Y. Zarjevski, The people have the floor: A History of the Interparliamentary Union, 1989

47. Union Interparlamentaire, Les Parlements dans le monde, Recueil de donnees comparatives, Presses Universitaires de France, Paris, 1977,

48. WATSON A., Diplomacy-The Dialogue Between States, Methuen, London, 1982;

Studii




234


2. HOFFMAN J., Reconstructing diplomacy, British Journal of Politics and International Relations, vol. 5; NR. 4

3. KAISER R., Paradiplomacy and Multi-Level Governance in Europe and North America: Subnational Governments in International Areas, in Participations, vol. 27 no.1, 2003;

4. STAVRIDIS S, Parliamentary Diplomacy:some preliminary findings, Jean Monnet Working Paper in Comparative & International Politics, No. 48, Political Studies Department, Universita di Catania, nov. 2002.

6. HOFFMAN J., Reconstructing diplomacy, British Journal of Politics and International Relations, vol. 5; NR. 4

7. KAISER R., Paradiplomacy and Multi-Level Governance in Europe and North America: Subnational Governments in International Areas, in Participations, vol. 27 no.1, 2003;

8. STAVRIDIS S, Parliamentary Diplomacy:some preliminary findings, Jean Monnet Working Paper in Comparative & International Politics, No. 48, Political Studies Department, Universita di Catania, nov. 2002.

1Ne referim la globalizare ca proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercursiuni ample asupra societăţilor, statelor şi problemelor specifice din alte părţi ale globului. 2 Grupurile de interese sunt coaliţii de persoane cu un inters comun în obţinerea unui rezultat într-o chestiune politică şi care se organizează în scopul influenţării rezultatului. De exemplu, fermierii francezi, care au un mare interes în negocierile internaţionale din cadrul Comunităţii Europene (care subvenţionează agricultura) şi în convorbirile privind comerţul mondial (care stabilesc tarifele pentru produsele agricole), exercită presiuni politice asupra guvernului francez prin organizaţii, fac lobby pentru legislaţia dorită, contribuie la campaniile politicienilor. De multe ori grupurile de interese se formează în jurul sindicatelor, patronatelor, vârstnicilor, mediului înconjurător. (J. Goldstein, J.Pevehouse, op.cit., p.209) 3 Cu titlu de exemplu amintim că şi în ţări democratice ca SUA sau Japonia, din cauza contribuţiilor de campanie, bogaţii au mai multă influenţă decât săracii; în Algeria armata a anulat alegerile întrucât partidele islamice se îndreptau spre victorie; în Birmania, un guvern militar care a pierdut alegerile a refuzat noului parlament ales să se întrunească (E.Gartzke, American Journal of political Science, 42 (1), 1998, p.1-27). 4Paradiplomaţia se referă la relaţiile internaţionale conduse de guverne subnaţionale, regionale şi necentrale, care urmăresc să-şi promoveze propriile interese. Conceptul este o urmare a globalizării, un număr tot mai mare de “actori” non-statali au început să-şi exercite influenţa pe scena internaţională. Regiuni, state federale, provincii şi oraşe urmăresc să promoveze comerţul, investiţiile, cooperarea şi parteneriatul direct. Tendinţa acestora va ridica noi întrebări Dreptului Internaţional Public. Noţiunea “paradiplomaţie” datează din 1980, dar ea a intrat în limbajul academic graţie omului de ştiinţă canadian Panayotis Soldatos şi autorului american Ivo Duchacek. Exemplificăm aplicarea practică a paradiplomaţiei de către statele federative care în constituţii au introdus amendamente, după cum urmează: Argentina permite din 1994 provinciilor sale să încheie tratate şi convenţii cu “naţiuni străine” în domeniul administraţiei, justiţiei, economiei (art. 124 şi 125 din Constituţie); Austria permite landurilor să încheie tratate cu ţările vecine pe probleme de competenţă constituţională (art. 16 din Constituţie); Belgia garantează Regiunilor şi comunităţilor dreptul de a dezvolta cooperarea internaţională prin încheierea de tratate pe probleme de competenţă exclusivă a acestora (art. 167 (3) din Constituţia revizuită); Constituţia SUA



235

este mai restrictivă în acest sens, Congresul putând sancţiona acte încheiate de State în domeniul paradiplomaţiei (An Explanatory Framework for the Study of Federal States as Foreign-policy actors, in Federalism and International Relations: The Role of Subnational Units, ed. H. Michelmann e Panayotis Soldatos, Oxford, Claredon Press, 1990. 5 We refer to globalization as a multi-causal process which has a result the fact that events taking place in a one part of the globe have great repercussions on companies, countries and specific issues from other parts of the globe. 6Interest groups are coalitions of people with a common interest in obtaining a result in a political issue and which are organized to influence the outcome. For example, French farmers, who have great interest in international negotiations within the European Community (which subsidizes agriculture) and in world trade talks (which set tariffs for agricultural products), exerts political pressure on the French government organizations lobbying for desired legislation, contribute to politicians campaigns. Often interest groups are formed around unions, employers, older people, environment (J. Goldstein, J.Pevehouse, :209) 7 For example we remember that in democratic countries like U.S. or Japan, because of campaign contributions, the rich have more influence than the poor, the army canceled elections in Algeria as Islamic parties headed for victory, the Burmese military which government lost the elections refused the new elected parliament to meet (E.Gartzke, American Journal of political Science, 42 (1), 1998, p.1-27). 8Paradiplomacy refers to international relations lead by sub-national, regional and off central governments, aiming to promote their own interests. The concept is a result of globalization, a growing number of non-state "actors" that began to exert influence on the international scene. Regions, federal states, provinces and cities seek to promote trade, investment, cooperation and direct partnership. Their tendency will raise new questions to Public International Law. The term "paradiplomacy" dates from 1980, but it came into the academic language thanks to Canadian scientist Panayotis Soldatos and American author Ivo Duchacek. We illustrate the practical implementation of paradiplomacy by the federative states that introduced amendaments in constitutions, as it follows: Argentina allows its provinces in 1994 to conclude treaties and conventions with "foreign nations" in the field of administration, justice, economy (art. 124 and 125 of the Constitution); Austria allows lands to conclude treaties with neighboring countries on issues of constitutional competence (art. 16 of the Constitution); Belgian guarantees the regions and communities the right to develop international cooperation through the conclusion of treaties on matters of exclusive competence (Article 167 (3 ) of the revised Constitution); The U.S. Constitution is more restrictive in this regard, Congress may penalize acts concluded by the State in paradiplomacy field (An Explanatory Framework for the Study of Federal States as Foreign-policy actors, in Federalism and International Relations: The Role of Subnational Units, ed. H. Michelmann e Panayotis Soldatos, Oxford, Claredon Press, 1990.

Date post:	30-Oct-2021
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

14 GABRIEL LIVIU ISPAS - utgjiu.ro

Documents