ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI
RALUCA MARIANA PETRESCU (GROSU)
ANTREPRENORIAT ÎN CONTEXTUL
MIGRAȚIEI INTERNAȚIONALE.
STUDII DE CAZ REPREZENTATIVE
PENTRU ROMÂNIA
Colecția
Cercetare avansată postdoctorală în științe economice
ISBN 978-606-505-997-9
Editura ASE
București 2015
Copyright © 2015, Raluca Mariana Petrescu (Grosu) Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate autorului.
Editura ASE
Piața Romană nr. 6, sector 1, București, România
cod 010374
www.ase.ro www.editura.ase.ro
Referenți:
Prof. univ. dr. Gabriela ȚIGU
Prof. univ. dr. Eugeniu ȚURLEA
ISBN 978-606-505-997-9
Autorul își asumă întreaga responsabilitate pentru ideile exprimate, pentru originalitatea materialului și pentru
sursele bibliografice menționate.
Această lucrare a fost cofinanțată din Fondul Social European, prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007-2013, proiect POSDRU/159/1.5/S/142115 „Performanță și excelență în cercetarea
doctorală și postdoctorală în domeniul științelor economice din România”.
3
Cuprins
Summary .................................................................................................................................... 5
Introducere ................................................................................................................................. 6
Capitolul 1 Antreprenoriat și migrație internațională în România .................................................. 9
Capitolul 2 Studiu de caz: George Spyrou - un model de întreprinzător demn de urmat ............... 20
Capitolul 3 Studiu de caz: Modelul meu de om de afaceri; inspirația și ajutorul meu - tata........... 25
Capitolul 4 Studiu de caz: O afacere de succes în sectorul de panificație din România ................. 27
Capitolul 5 Studiu de caz: România - mediu propice pentru inițierea și dezvoltarea unei afaceri .. 31
Capitolul 6 Studiu de caz: Nevoile copiilor satisfăcute printr-un model de business inovativ ....... 33
Capitolul 7 Studiu de caz: Urmând tradiția familiei în industria hotelieră .................................... 35
Capitolul 8 Studiu de caz: Student întreprinzător - realitate, nu utopie ......................................... 37
Capitolul 9 Studiu de caz: Promovând cultura gastronomică a țării mele ..................................... 40
Capitolul 10 Studiu de caz: Business în România - o provocare din perspectiva altei culturi ........ 42
Capitolul 11 Studiu de caz: O afacere menită să satisfacă nevoi ale românilor ............................. 44
Capitolul 12 Studiu de caz: Acasă pentru noi este mereu România .............................................. 46
Capitolul 13 Studiu de caz: Spirit de întreprinzător cu suflet de mamă......................................... 49
Capitolul 14 Studiu de caz: Devotament pentru afacere ............................................................... 52
Capitolul 15 Studiu de caz: O experiență antreprenorială complexă ............................................. 55
Capitolul 16 Studiu de caz: Specific spaniol într-un restaurant din România ................................ 58
Capitolul 17 Studiu de caz: Educație și instruire în folosul țării mele ........................................... 61
Capitolul 18 Studiu de caz: Pasiunea - primul pas spre o afacere de succes .................................. 66
Concluzii .................................................................................................................................. 69
Surse bibliografice .................................................................................................................... 71
4
Contents
Summary .................................................................................................................................... 5
Introduction ................................................................................................................................ 6
Chapter 1 Entrepreneurship and international migration in Romania ............................................. 9
Chapter 2 Case study: George Spyrou - a model of entrepreneur worth following........................ 20
Chapter 3 Case study: My role model; my inspiration and support - my father ............................ 25
Chapter 4 Case study: Successful business in the Romanian bakery industry ............................... 27
Chapter 5 Case study: Romania - auspicious environment for business startup and development ....................................................................................................... 31
Chapter 6 Case study: Children’s needs satisfied through an innovative business model .......................................................................................................... 33
Chapter 7 Case study: Following family tradition in the hotel industry ........................................ 35
Chapter 8 Case study: Student entrepreneur - reality, not utopia .................................................. 37
Chapter 9 Case study: Promoting the gastronomic culture of my country .................................... 40
Chapter 10 Case study: Business in Romania - a challenge from the perspective
of another culture ...................................................................................................... 42
Chapter 11 Case study: A business oriented towards satisfying Romanians’ needs ...................... 44
Chapter 12 Case study: For us, home is always Romania ............................................................ 46
Chapter 13 Case study: Entrepreneurial spirit with a mother’s soul ............................................. 49
Chapter 14 Case study: Commitment for business ....................................................................... 52
Chapter 15 Case study: A complex entrepreneurial experience .................................................. 555
Chapter 16 Case study: Spanish particularities in a restaurant in Romania ................................... 58
Chapter 17 Case study: Education and training for my country.................................................... 61
Chapter 18 Case study: Passion – the first step towards a successful business .............................. 66
Conclusions ............................................................................................................................... 69
Bibliography ............................................................................................................................. 71
Summary
Based on a series of pieces of research developed under the project number
POSDRU/159/1.5/S/142115 “Performance and excellence in doctoral and postdoctoral
research in Romanian economics science domain”, this book aims to design an image on
immigrant and returnee entrepreneurship in Romania, in order to promote these phenomena
and to raise awareness on their importance among the Romanian academic, public, and
private environments.
The book is fundamented on case studies, aiming to bring a contribution to the creation and
development of a casuistry based entrepreneurship literature in Romania, especially designed
for academic purpose and use.
The book is structured into 18 chapters.
The first chapter highlights a series of information related to the developed pieces of research
and briefly describes the research frame and context, research methodology, main results,
and policy implications. This is conceived as an introduction for the rest of the case study
chapters, in order to offer readers the opportunity to get acquainted with the approached
phenomena and to better understand the context in which they were developed.
The 17 case studies in the book reflect entrepreneurship related aspects in the Romanian
business environment, outlined by entrepreneurial ventures initiated by immigrant
entrepreneurs (the first 10 case studies) and by returnee entrepreneurs (the remaining 7 case
studies).
The case studies were developed based on the interviews carried out with immigrant and
returnee entrepreneurs in Romania, the vast majority of them taking part in the carried out
pieces of research. They were elaborated taking into consideration the answers,
recommendations, suggestions, and preferences of each entrepreneur and aimed at different
objectives.
The book may represent an important reference material for anyone interested in immigrant
and returnee entrepreneurship in Romania, such as specialists, policy makers, representatives
of public administration and of the business environment, academic environment, students.
However, students are the main target audience of this book as case studies are developed
especially for them, in order to bring a contribution to the enhancement of their
entrepreneurial spirit.
The language is accessible, in order to meet students’ needs and to make reading the book
more attractive and interesting. This objective is also achieved through the form and content
of the case studies.
The case studies highlight particularities of immigrant and returnee entrepreneurship in
Romania, designing a clear image of these phenomena and getting the students used with
them. Furthermore, the questions specific to each case study stimulate the students'
entrepreneurial thinking, giving them the opportunity to identify different theoretical aspects
and to put them into practice. The case studies outline and promote business situations that
can inspire and stimulate students, having a substantial impact on their knowledge, skills, and
entrepreneurial spirit enhancement.
6
Introducere
În contextul actual, migrația internațională reprezintă o provocare pentru toate națiunile,
necesitând o atenție deosebită și un management corect în vederea maximizării efectelor sale
pozitive și minimizării celor negative. Efectele negative ale migrației, în special cele de natură
socio-economică - precum implicarea în activități ilegale, șomaj, tensiuni pe piața imobiliară,
diferențe de comportament și stiluri de viață etc. - devin uneori greu de gestionat pentru
guvernanți (Grosu 2015b).
Antreprenoriatul poate reprezenta un mijloc adecvat pentru soluționarea acestora, fiind
totodată un contribuitor important la dezvoltarea țării de origine și a țării de destinație, în
special prin „transferul de cunoștințe și informații, comerț global, crearea de noi locuri de
muncă și alte beneficii” (Xavier et al. 2013: 9)
Fenomen dinamic, complex și multidimensional, antreprenoriatul nu reprezintă un domeniu
de interes nou pentru cercetători. Acesta a fost intens studiat în țările dezvoltate. Cu toate
acestea, în opinia autorilor Wahba și Zenou (2012) este necesară o orientare a direcțiilor de
cercetare și asupra țărilor în curs de dezvoltare. O atenție deosebită trebuie acordată
investigării fenomenului în aceste țări, mai ales din perspectiva faptului că acesta reprezintă
un factor cheie pentru creșterea economică și a competitivității, pentru crearea de utilitate și
generarea de bunăstare și pentru diminuarea/eradicarea sărăciei. Antreprenoriatul implică
inovare, iar aceasta stă la baza dezvoltării unei societăți. În special, „perspectivele de
dezvoltare ale unei țări sau ale unei regiuni mai sărace depind în mare parte de capacitatea
acesteia de a inova” (Agrawal et al. 2011: 43).
Pornind de la ideile exprimate anterior, precum și de la cea conform căreia „printr-o gândire
atentă și un management corect, politica națională în domeniul migrației poate deveni un
catalizator major, capabil să aducă o nouă prosperitate economică în România” (IOM 2004
citat în Constantin et al. 2004: 45), am decis să realizez o serie de cercetări - în cadrul
proiectului postdoctoral - asupra modelelor de influență dintre antreprenoriat și migrația
internațională în România, cu accent asupra antreprenoriatului asociat imigranților și
antreprenoriatului asociat emigranților reîntorși.
Cercetările au fost derulate și susținute în cadrul proiectului „Performanță și excelență în
cercetarea doctorală și postdoctorală în domeniul științelor economice din România” contract
7
POSDRU/159/1.5/S/142115 (Aria „Indicatori socio-economici și științifici în politicile
economice la nivel micro și macroeconomic”). Cercetările realizate au contribuit la atingerea
obiectivelor vizate în cadrul proiectului de cercetare postdoctoral, respectiv:
aprofundarea, din perspectivă interdisciplinară, a abordărilor specifice fenomenului
antreprenorial și mobilității demografice, cu accent asupra principalelor modele de
influență dintre acestea;
dezvoltarea unui model privind influența dintre mobilitatea demografică și fenomenul
antreprenorial, cu impact asupra țării de origine și asupra țării de destinație;
transpunerea modelului propus pe cazul României, ca țară de destinație și ca țară de
origine, cu impact asupra politicilor din domeniul investigat.
Am elaborat prezenta carte cu scopul de a contura o imagine a antreprenoriatului asociat
imigranților și antreprenoriatului asociat emigranților reîntorși în România, din dorința de a
promova aceste fenomene și de a contribui la creșterea gradului de conștientizare asupra lor,
atât în rândul mediului academic, cât și în rândul mediului public și privat.
Deși, în principal, cartea are la bază informații obținute în urma cercetărilor derulate, în cadrul
acesteia nu am intenționat să prezint în amănunt aspecte asociate cercetărilor, precum cadrul
de cercetare, metodologie, rezultate obținute, implicații, modele generate etc. Aceste aspecte
pot fi în detaliu consultate în lucrările publicate până în acest moment, respectiv: Grosu &
Săseanu 2014; Grosu 2015a; Grosu 2015b; Grosu 2015c; Pamfilie & Grosu 2015; Pamfilie,
Grosu & Bumbac 2015. Cu toate acestea, primul capitol al cărții prezintă în mod succint
informații relevante obținute în urma cercetărilor derulate, făcând practic o introducere pentru
studiile de caz evidențiate în carte.
Studiile de caz au fost concepute în baza interviurilor avute cu întreprinzătorii imigranți și cu
cei emigranți reîntorși. Cei mai mulți au participat în cadrul cercetărilor derulate și și-au oferit
sprijinul și în vederea colaborării pentru elaborarea unor studii de caz, special concepute pe
anumite teme. Cu toate acestea, au existat și întreprinzători care au dorit să se implice doar în
cercetările derulate, întreprinzători care și-au oferit acordul pentru a participa în cadrul
cercetărilor și de a folosi acele informații și în vederea elaborării unor studii de caz, precum și
întreprinzători care au participat doar la interviuri pentru realizarea de studii de caz, fără a fi
implicați și în interviurile care au vizat diferite aspecte specifice cercetărilor.
În cadrul studiilor de caz, după cum este evidențiat și în continuare, există situații în care
întreprinzătorii au fost de acord cu dezvăluirea identității, precum și situații în care au preferat
8
ca atât datele personale de identificare, precum și cele ale întreprinderii deținute să rămână
confidențiale.
Studiile de caz au fost elaborate în funcție de răspunsurile, recomandările și preferințele
fiecărui întreprinzător intervievat și au urmărit diverse obiective.
Prin prezenta carte mă adresez specialiștilor în domeniu, persoanelor direct implicate în
elaborarea politicilor din domeniu, reprezentanților administrațiilor publice și ai mediului de
afaceri, oamenilor de afaceri, comunității academice, studenților. Reprezintă o plăcere
deosebită pentru mine ca orice persoană interesată de antreprenoriatul asociat imigranților și
de cel asociat emigranților reîntorși în România să poată identifica informații utile în prezenta
carte. Cartea poate reprezenta un material bibliografic folositor acestora.
Cu toate acestea, studenții sunt vizați în mod deosebit ca public țintă al acestei cărți, întrucât
studiile de caz sunt special concepute pentru aceștia. Deși, în mod particular, studenții
Facultății de Business și Turism și cei ai Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică
Economică din cadrul Academiei de Studii Economice din București sunt cei care se vor
implica în mod activ și direct în rezolvarea studiilor de caz în cadrul activităților de la
seminar, orice alt student - indiferent de facultatea de care aparține - este invitat cu mare drag
să se „aventureze” în rezolvarea problemelor evidențiate în cadrul studiilor de caz, în acest fel
dezvoltându-și gândirea antreprenorială și spiritul antreprenorial.
9
Capitolul 1 Antreprenoriat și migrație internațională în România
În legătură cu migrația internațională, antreprenoriatul a fost și este intens studiat în literatura
de specialitate. Cu toate acestea, preocupări mai recente se îndreaptă asupra antreprenoriatului
asociat imigranților, antreprenoriatului transnațional și antreprenoriatului asociat emigranților
reîntorși (Grosu 2015a).
Dintre aceste forme, cele mai ușor vizibile în România și care prezintă totodată un potențial
deosebit pentru manifestare și dezvoltare sunt antreprenoriatul asociat imigranților și
antreprenoriatul asociat emigranților reîntorși. Acestea au fost vizate în cadrul cercetărilor
derulate, fiind evidențiate și în continuare în prezenta carte.
În cadrul țărilor membre ale Uniunii Europene, România este recunoscută drept un important
furnizor de imigranți alături de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia (Grosu &
Constantin 2013). Luând în considerare numărul foarte mare de emigranți din România - la
1 ianuarie 2014, 2,37 milioane de români erau emigranți, în timp ce populația țării era de
19,94 milioane, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (2015) -
readucerea acestora acasă și dezvoltarea fenomenului antreprenorial în rândul lor poate
reprezenta un mijloc deosebit pentru construirea unei Românii puternice și competitive.
Cu toate că emigrația reprezintă o componentă a migrației internaționale foarte pronunțată în
România, și imigrația este o latură a fenomenului care are nevoie de o atenție deosebită.
Pentru multe persoane - în special din țări care nu fac parte din Uniunea Europeană (de
exemplu Republica Moldova, Statele Unite ale Americii, Turcia sau China), dar și din țări
membre precum Italia sau Germania - România reprezintă o destinație atractivă și interesantă
pentru imigrație. Și chiar și pentru inițierea de afaceri, existând persoane care imigrează în
scop clar de business. (Grosu 2015b)
Înaintea realizării unei scurte prezentări a fenomenelor antreprenoriatului asociat imigranților
și antreprenoriatului asociat emigranților reîntorși în România - pe baza informațiilor obținute
în urma cercetărilor derulate - consider deosebit de necesară evidențierea succintă a cadrului
conceptual și teoretic care a stat la baza cercetărilor.
Ca aproape orice fenomen complex, antreprenoriatul nu prezintă o definiție unanim acceptată
în literatura de specialitate. Cu toate acestea, se pot evidenția o serie de elemente comune
10
definițiilor promovate, precum existența unui întreprinzător, inovare, creativitate, profit,
unicitate, asumare a riscului, creare de valoare etc. În ceea ce privește cercetările derulate, în
vederea realizării unei delimitări conceptuale mai generoase, implicit a conturării unui orizont
mai larg al acestora, am considerat antreprenoriatul drept „orice încercare de inițiere a unei
afaceri, precum liber profesionism, organizarea unei noi afaceri sau dezvoltarea unei afaceri
existente, de către un individ, o echipă de indivizi, sau o companie existentă” (Bosma,
Wenekkers & Amoros 2012: 9).
Antreprenoriatul asociat imigranților este deseori întâlnit în literatura de specialitate și ca
antreprenoriat etnic și/sau antreprenoriat asociat minorităților. În cadrul acesteia, există
deseori tendința de a folosi într-o manieră interșanjabilă acești termeni. Cu toate acestea, din
punctul meu de vedere, conceptele sunt oarecum diferite. În aceeași idee, o delimitare clară
este realizată de Basu (2006). Antreprenoriatul etnic este specific întreprinzătorilor etnici -
indivizi care aparțin unui grup etnic cu o cultură, istorie, limbă etc. comune. În general,
aceștia tind să dezvolte o economie etnică bazată pe interacțiunea lor strânsă, precum și pe cea
cu consumatorii și furnizorii. În acest context, „un întreprinzător etnic poate să fie sau să nu
fie un imigrant, însă este foarte probabil să aparțină unei comunități minoritare” (Basu 2006:
582). Antreprenoriatul asociat imigranților este specific imigranților întreprinzători. Aceștia
sunt imigranți care inițiază și dezvoltă o afacere în țara de destinație. Un aspect important este
referitor la termenul de imigrant. Poate de aici rezidă și „confuzia” dintre termeni. Astfel,
conform Eurostat (2011), termenul de „imigrant” face referire la persoanele „care sosesc din
străinătate pentru a-și stabili reședința într-o țară pentru o anumită perioadă de timp, anterior
având altă țară de reședință. Conform recomandărilor Națiunilor Unite din 1998 referitoare la
statistica migrației internaționale (Revizuirea 1), un individ este un imigrant pe termen lung
dacă locuiește în țara sa de destinație pentru o perioadă de minimum 12 luni, anterior având
reședința în altă țară pentru o perioadă de minimum 12 luni”. Antreprenoriatul asociat
minorităților este specific întreprinzătorilor minoritari. Aceștia aparțin unui grup minoritar,
indiferent de criteriile de stabilire ale acestuia. Aceștia nu sunt în mod obligatoriu imigranți.
Astfel, luând în considerare toate cele exprimate anterior, în cadrul cercetărilor dezvoltate nu
am utilizat termenii într-un mod interșanjabil. Am considerat antreprenoriatul asociat
imigranților strict ca acea formă de antreprenoriat specifică imigranților - imigranți, conform
definiției identificate în Eurostat (2011), evidențiată anterior.
În ultima perioadă, antreprenoriatul în rândul imigranților, grupurilor etnice și a celor
minoritare din punct de vedere rasial a devenit un subiect deosebit de interesant, atât pentru
11
mediul academic, cât și pentru persoanele direct implicate în elaborarea politicilor (Fairchild
2009).
În acest cadru, literatura de specialitate la nivel internațional este destul de vastă, oferind
diverse studii orientate, în principal, către „implicațiile fenomenului asupra politicilor și
recomandări pentru formularea de politici; orientările în afaceri; profilul imigrantului
întreprinzător; diferențe între țări; nevoile, motivațiile și potențialul imigranților
întreprinzători; comparații cu întreprinzători locali; evaluarea întreprinderilor deținute de
imigranții întreprinzători; stiluri și strategii antreprenoriale și de management; factori cu
impact asupra dezvoltării antreprenoriatului asociat imigranților; analiza unor generații
diferite de imigranți întreprinzători - în special, prima și a doua generație de imigranți
întreprinzători” (van Delft, Gorter & Nijkamp 2000; Kloosterman 2003; Arjona 2004;
Kitching, Smallbone & Athayde 2009; Gonzalez-Gonzales et al. 2011; Ilhan-Nas, Sahin &
Cilingir 2011; Baycan, Sahin & Nijkamp 2012; Neville et al. 2014 citați în Grosu 2015b:
173). Sunt investigați, în principal, imigranți întreprinzători turci și chinezi, studiile fiind
concentrate asupra unor țări precum Statele Unite ale Americii, Olanda, Canada, Germania și
Anglia (Dinu, Grosu & Săseanu 2015).
La nivelul României, antreprenoriatul asociat imigranților reprezintă un fenomen slab
investigat, o orientare a puținelor studii în domeniu fiind asupra provocărilor de business
întâlnite de imigranții întreprinzători în România, în contextul construirii unei noi identități
culturale într-un cadru social diferit și nou, cu accent asupra aspectelor de natură religioasă;
influențelor antreprenoriatului asociat imigranților asupra ofertei de mărfuri în țara de
destinație; descrierii fenomenului (Constantin, Goschin & Drăgușin 2008; Grosu & Săseanu
2014; Grosu 2015b).
Antreprenoriatul asociat emigranților reîntorși face referire la emigranții reîntorși
întreprinzători. Asupra acestei sintagme, părerile sunt oarecum împărțite în cadrul studiilor
promovate de literatura de specialitate. Cu toate acestea, o serie de elemente comune
definițiilor specifice „emigrantului reîntors întreprinzător” fac referire la experiența
migraționistă, reîntoarcerea în țara de origine, procesul de inițiere și dezvoltare a unei afaceri.
Adaptând accepțiunile întâlnite în literatura de specialitate în cazul Românei, consider că
emigrantul reîntors întreprinzător este orice emigrant din România care a muncit și/sau a
studiat în altă țară și care, în urma experienței migraționiste, s-a reîntors în țara de origine și a
inițiat și dezvoltat o afacere. Aceasta este definiția utilizată în cadrul cercetărilor realizate.
12
Dacă antreprenoriatul asociat imigranților a primit o atenție deosebită din partea cercetătorilor
de-a lungul timpului, preocupările din aria antreprenoriatului asociat emigranților reîntorși
sunt mai recente (Bercovitz, Martens & Savage 2013; Pruthi 2014). Cu toate acestea,
literatura științifică internațională promovează diverse studii realizate asupra Chinei, Indiei,
Egiptului, Mexicului, Albaniei și Senegalului. O orientare a acestora face referire la
„investigarea efectelor antreprenoriatului asociat emigranților, a caracteristicilor emigranților
reîntorși întreprinzători, a alegerii locației pentru înființarea noii întreprinderi, a performanței
întreprinderilor, a factorilor cu influență asupra urmării căii antreprenoriale, a obstacolelor în
calea antreprenorială, a implicațiilor asupra politicilor, a comparațiilor cu întreprinzătorii
locali și/sau cu localnicii fără experiență migraționistă, a rolului rețelelor sociale” (Grosu
2015a: 802).
Literatura națională din domeniu este aproape inexistentă, interesul cercetătorilor fiind într-un
stadiu incipient. Puținele studii oferite de literatura de specialitate la nivel național fac referire
la evidențierea unui ghid de bune practici specifice fenomenului în vederea aplicării acestuia
în România și la o scurtă descriere a acestuia (Grosu 2015a; Pamfilie, Grosu & Bumbac
2015).
În acest context, cercetările derulate au ajutat practic la crearea și dezvoltarea unei literaturi în
domeniile antreprenoriatului asociat imigranților și a celui asociat emigranților reîntorși, la
nivel național.
Cercetările derulate au fost ambițioase, de pionierat și destul de complexe. Ambele au avut
scopul de a descrie antreprenoriatul în rândul grupurilor investigate în România, în principal
pentru a promova aceste fenomene și pentru a crește gradul de conștientizare asupra
diferitelor aspecte pe care le implică, în rândul tuturor persoanelor interesate, în mod special a
celor direct implicate în elaborarea politicilor. În general, obiectivele cercetărilor au vizat
analizarea procesului antreprenorial, conturarea unui profil al întreprinzătorului
imigrant/emigrant reîntors și trasarea unor propuneri pentru elaborarea unor politici cu impact
asupra fenomenelor investigate.
În România nu există o evidență clară asupra întreprinzătorilor imigranți și nici asupra acelora
care sunt emigranți reîntorși. De exemplu, singura componentă internațională înregistrată în
cadrul unei întreprinderi de către Oficiul Național al Registrului Comerțului face referire la
participarea străină la capital. Conform Ministerului Justiției, Oficiului Național al Registrului
Comerțului (2008: 5), „prin societate comercială cu participare străină la capitalul social se
înțelege societatea comercială constituită, parțial sau integral, prin participarea unor persoane
13
fizice sau juridice cu domiciliul stabil sau cu sediul social în afara României”. Luând în
considerare definiția termenilor de „imigrant” și „antreprenoriat asociat imigranților” folosiți
în cadrul cercetările dezvoltate, se poate observa că definiția anterioară nu face referire la
întreprinderi deținute de imigranți. Cu toate acestea, poate evidenția diverse aspecte specifice
antreprenoriatului internațional. Totodată, un alt exemplu, tot din sfera antreprenoriatului
asociat imigranților, este faptul că Inspectoratul General pentru Imigrări, deși înregistrează
imigranții în funcție de scopul lor migraționist (muncă, afaceri, reunificarea familiei etc.), nu
are o evidență clară asupra materializării reale a intențiilor antreprenoriale ale imigranților.
(Grosu 2015c)
În acest cadru, cercetările derulate au fost de natură calitativă și au constat în realizarea de
interviuri semi-structurate, în principal cu întreprinzători imigranți și emigranți reîntorși, însă
și cu reprezentanți ai asociațiilor oamenilor de afaceri străini în România, ai instituțiilor care
se ocupă de imigranți în România și ai instituțiilor care se ocupă de înregistrarea
întreprinderilor în România.
Informațiile obținute în urma cercetării derulate în rândul imigranților întreprinzători din
România fac referire la (Grosu 2015b; Grosu 2015c):
România reprezintă un mediu atractiv pentru investiții și dezvoltarea de afaceri de
către persoane din afara țării, antreprenoriatul asociat imigranților devenind un
fenomen tot mai vizibil.
Autoritățile române sunt conștiente de dezvoltarea fenomenului și își concentrează
eforturile către gestionarea corectă a acestuia.
Autoritățile române colaborează cu autoritățile străine din România, dar și cu
organizațiile reprezentative ale mediului de business străin din România, în vederea
realizării unui management corect al fenomenului.
Întreprinzătorii imigranți consideră că statul român ar trebui să se implice mai mult în
susținerea și promovarea acestui fenomen.
Ajutorul primit din partea statului român este unul extrem de mic; imigranții
întreprinzători percep mai mult piedici primite din partea statului decât ajutoare.
Există un anumit grad de discriminare între întreprinzătorii imigranți și cei români, în
opinia imigranților întreprinzători.
Există diferențe - relativ însemnate - între mediul de afaceri specific țării de origine a
imigrantului și cel din România, în special din cauza cadrului legislativ.
14
Întreprinzătorii imigranți sunt activi în aproape toate sectoarele de activitate din
România, fiind concentrați în special în regiunea București-Ilfov.
Turcii, alături de chinezi, reprezintă poate cele mai importante comunități de imigranți
active în mediul de afaceri din România.
România este considerată o piață importantă, destul de vastă și atractivă, atât pentru
producerea de bunuri, cât și pentru comercializarea lor.
România are o poziție geografică bună. În plus, calitatea sa de membru al Uniunii
Europene, facilitează accesul imigranților întreprinzători către piețele altor state
membre. Deschiderea către noi piețe din țări vecine României și/sau din Uniunea
Europeană reprezintă puncte importante vizate de imigranții întreprinzători.
Românii sunt percepuți ca ospitalieri, deschiși, cu atitudine pozitivă față de
colaborarea cu imigranții întreprinzători, dar și față de produsele/serviciile pe care
aceștia le furnizează.
Imigranții întreprinzători nu au întâmpinat obstacole serioase în procesul lor de
integrare în România din partea românilor.
Imigranții întreprinzători colaborează îndeaproape cu întreprinzători români. Există
cazuri de întreprinzători imigranți care au parteneri/asociați în afacere români. În unele
situații acționariatul este 50-50 sau chiar se înregistrează ponderi mai ridicate pentru
partea românească.
Forța de muncă din România este percepută de către imigranţii întreprinzători, în
general, ca bine pregătită și relativ ieftină comparativ cu alte țări.
Imigranții întreprinzători sunt, în general, flexibili și extrem de adaptabili la cerințele
și condițiile pieței.
Imigranții întreprinzători creează locuri de muncă pentru români, în principal.
Există imigranți întreprinzători care sunt foarte bine reprezentați la nivel de asociații.
De exemplu, în cazul imigranților întreprinzători turci există Asociația Oamenilor de
Afaceri Turci, al cărei scop este de a dezvolta relații bilaterale de tip câștig-câștig între
Turcia și România, din diverse perspective precum economică, socială, culturală etc.
Asociația nu se adresează în mod deosebit imigranților întreprinzători, ci tuturor
întreprinzătorilor turci din România - investitorii sunt reprezentativi. Asociația oferă
sprijin membrilor săi pe diverse căi și în diverse arii și, totodată, reprezintă un partener
15
pentru autoritățile române. Acestea colaborează îndeaproape cu asociația în vederea
diseminării de informații utile în rândul membrilor săi.
În general, principalii clienți vizați de către imigranții întreprinzători sunt români. Cu
toate acestea, există și imigranți întreprinzători care, prin afacerile pe care le-au
dezvoltat, se adresează în mod deosebit comunității etnice din care fac parte.
Imigranții întreprinzători percep o serie de obstacole în demersul antreprenorial în
România, precum: schimbări frecvente în legislație, structura economică a României,
birocrație, corupție, sistemul de taxe etc. În plus, limba română este percepută ca o
barieră importantă în procesul antreprenorial. Imigranții întreprinzători consideră că
reușita în afaceri în România constă și în cunoașterea limbii române.
Pe de altă parte, rezultatele obținute în urma cercetării derulate în rândul emigranților reîntorși
întreprinzători în România fac referire la (Pamfilie, Grosu & Bumbac 2015; Grosu 2015a):
Emigranții reîntorși întreprinzători au experiență migraționistă - care a constat în
muncă și/sau educație - în țări precum Spania, Italia, Anglia, Germania, Franța, Statele
Unite ale Americii.
Printre motivele care au stat la baza deciziei de reîntoarcere în România s-au numărat
efectele crizei în țara de destinație, pierderea locului de muncă, condițiile de muncă
din țara de destinație, dorința de reîntregire a familiei, dorința de a aduce o contribuție
la dezvoltarea țării de origine prin inițierea și dezvoltarea unei afaceri.
După reîntoarcerea în țara de origine, antreprenoriatul a reprezentat o modalitate
pentru obținerea unor avantaje de natură financiară, precum și un mijloc de reintegrare
(economică și socială) în cadrul comunității locale.
Ambele forme de antreprenoriat, de oportunitate și de necesitate, se întâlnesc în cazul
emigranților reîntorși întreprinzători în România.
Printre motivele care au stat la baza deciziei de urmare a căii antreprenoriale se
numără: sentimentul de „a fi acasă”; costurile scăzute cu chirii, echipamente, forță de
muncă etc., în principal în comparație cu țara de destinație; incapacitatea de a găsi un
loc de muncă sau a unuia care să fie în concordanță cu experiența și cunoștințele
emigrantului reîntors; condițiile financiare.
În general, sectoarele de activitate preferate pentru inițierea de afaceri de către
emigranții reîntorși sunt cele în care aceștia au lucrat și/sau au studiat în țara de
destinație. Astfel, aceștia valorifică practic cunoștințele și abilitățile acumulate și
16
dezvoltate pe parcursul perioadei migraționiste. Alte avantaje asociate acestei
perioade, cu impact asupra procesului antreprenorial al emigrantului reîntors, fac
referire la: resursele financiare acumulate, identificarea de oportunități, dezvoltarea de
rețele sociale puternice în țara gazdă etc.
În ceea ce privește obstacolele întâlnite pe parcursul activității antreprenoriale, acestea
sunt reprezentate de: birocrație, nefamiliarizarea cu diverse proceduri administrative,
aspecte de natură financiară, slăbirea rețelelor sociale din țara de origine, lipsa forței
de muncă specializată.
Antreprenoriatul reprezintă o bună opțiune de carieră pentru emigranții reîntorși,
oferindu-le acestora o serie de satisfacții atât materiale, cât și psihologice. Faptul că
sunt proprii lor șefi, că muncesc pentru ei și profitul este al lor în întregime sau că
și-au câștigat un statut importat în cadrul comunității din care fac parte, pot fi exemple
de satisfacții resimțite.
„Chiar dacă cei mai mulți dintre aceștia nu au emigrat în scopuri educaționale, ci de muncă,
lucrează în domenii care nu necesită o calificare deosebită sau au un nivel educațional mai
scăzut, există și români emigranți care au emigrat în scop educațional, care lucrează în
companii antreprenoriale din țările dezvoltate gazdă, care au diverse afaceri în țările gazdă sau
care au înaltă calificare. Indiferent de situație, experiența migraționistă și-a pus amprenta
într-un mod pozitiv asupra emigranților români. În funcție de caz, aceștia învață o limbă
străină, își îmbogățesc bagajul cultural, se specializează, primesc educație de înaltă calitate,
lucrează în companii de prestigiu, au contact cu aspecte specifice economiilor dezvoltate, își
dezvoltă și ramifică rețelele sociale, identifică diverse oportunități de afaceri pe care le pot
valorifica în țara de origine, acumulează capital, își dezvoltă anumite abilități de management
și de business, dobândesc o serie de cunoștințe în domeniul în care au lucrat, dar și de
management și comerciale etc. ” (Grosu 2015a: 808).
Emigrația și imigrația au un impact atât pozitiv, cât și negativ asupra României, privită ca țară
de origine și de destinație. Implicațiile sunt vaste și diverse, ariile în care se manifestă în mod
evident fiind cea economică, demografică, socială, chiar și politică (Pamfilie & Grosu 2015).
Atât antreprenoriatul asociat imigranților, cât și cel asociat emigranților reîntorși pot
reprezenta un mijloc eficient pentru diminuarea efectelor negative specifice migrației
internaționale și pentru amplificarea celor pozitive, contribuind astfel la dezvoltarea unei
Românii puternice și competitive.
17
Antreprenoriatul asociat imigranților poate contribui în mod deosebit la prosperitatea socio-
economică și diversitatea culturală a regiunii de destinație - în cazul de față, România - în
special prin crearea de noi locuri de muncă, promovarea de noi stiluri de management
specifice culturii imigranților, reducerea șomajului, eliminarea excluziunii sociale, creșterea
standardului de viață în rândul comunităților de imigranți (Baycan-Levent et al. 2006).
Pe de altă parte, conform autorilor Ambrosini et al. (2011) citați de autorii Suditu et al.
(2013), migrația românilor poate fi benefică pe termen lung pentru România, întrucât aceasta
contribuie la îmbunătățirea calificării forței de muncă. Emigranții români au parte de un
mediu profesional mai bun și de o educație mai bună, iar în cazul reîntoarcerii acestea pot fi
valorificate în beneficiul individului. În plus, maximizând efectele pozitive asociate
experienței migraționiste prin dezvoltarea antreprenoriatului în rândul emigranților reîntorși,
se pot obține o serie de avantaje pentru România, printre care dezvoltarea economică,
generarea de noi locuri de muncă, creșterea veniturilor, dezvoltarea regională, dezvoltarea
unor anumite sectoare de activitate - în special cele în care emigranții au lucrat și dețin
experiență și expertiză - etc.
Însă, pentru a se realiza aceste aspecte, este necesară elaborarea unei strategii naționale care
să promoveze atragerea imigranților în România și reîntoarcerea emigranților români și să
susțină dezvoltarea fenomenului antreprenorial în rândul acestora.
În acest sens, o serie de direcții ce ar putea viza politici menite să sprijine antreprenoriatul în
rândul imigranților și al emigranților reîntorși pot face referire la (Grosu 2015a, Grosu
2015c):
Îmbunătățirea/stabilizarea climatului economic, politic și social. Pentru inițierea și
dezvoltarea unor afaceri sănătoase și durabile este necesară existența unui cadru
economic, politic și social stabil.
Elaborarea și implementarea de programe ce pot fi susținute din fonduri europene,
care să vizeze în mod direct integrarea imigranților și/sau reîntoarcerea emigranților,
cu accent asupra obiectivelor de natură antreprenorială. De exemplu, programe cu
finanțare europeană care au vizat imigranți în România au existat chiar și în perioada
de preaderare. Însă acestea erau orientate mai mult asupra integrării imigranților pe
piața muncii și nu asupra stimulării spiritului lor antreprenorial.
Înființarea unor instituții speciale care să se ocupe de sprijinirea imigranților și/sau
emigranților reîntorși în procesul lor antreprenorial. Rolul acestora poate fi de oferire
de sprijin financiar, legal, administrativ etc., servicii de traduceri, training, mentoring
18
etc. De exemplu, în cadrul acestora se pot oferi diverse sesiuni de training și/sau
cursuri de antreprenoriat care să contribuie la dezvoltarea cunoștințelor și abilităților
antreprenoriale ale imigranților și/sau emigranților reîntorși. Cursurile și/sau sesiunile
de training pot fi ținute de personal specializat sau chiar de reprezentanți ai mediului
academic direct implicați în fenomen.
Dezvoltarea unui cadru științific, tehnologic și de business propice inițierii și
dezvoltării de afaceri de către imigranți și de către emigranți reîntorși. Se poate apela
la oferirea de stimulente în vederea inițierii unei afaceri - în special de natură
financiară - precum și la organizarea de competiții de afaceri cu scopul premierii
afacerilor prospere, afacerilor care protejează mediul etc.
Simplificarea procesului birocratic și/sau realizarea unei informări corecte asupra
posibilităților de inițiere a unei afaceri. Este necesară asigurarea accesului la informații
referitoare la procedurile administrative și birocratice specifice inițierii unei afaceri,
precum și promovarea întreprinderilor specializate în întocmirea documentației
specifice demarării unei afaceri.
Îmbunătățirea cadrului legislativ și asigurarea unei stabilități a acestuia; în mod
specific cel aferent migrației, întreprinderilor mici și mijlocii și protecției drepturilor
de autor, invențiilor etc.
Oferirea de sprijin financiar sau facilitarea accesului la resurse financiare pentru
imigranții sau emigranții reîntorși interesați de inițierea unor întreprinderi
antreprenoriale. O serie de exemple în acest sens pot fi reprezentate de constituirea de
fonduri guvernamentale sau dezvoltarea și susținerea unor programe de tip micro-
credit. În plus, se pot organiza diverse sesiuni de training și consultanță pentru
familiarizarea potențialilor întreprinzători, din rândul imigranților și/sau emigranților
reîntorși, cu privire la sursele de finanțare existente. În mod specific, evidențierea unor
tehnici moderne de finanțare precum apelarea la fonduri europene - este necesar ca
accentul să fie pus asupra procesului de redactare a unui proiect pentru accesarea de
fonduri și asupra promovării întreprinderilor care oferă consultanță în acest domeniu -
sau la anumite surse de finanțare în masă, poate fi de real interes pentru viitorii
întreprinzători. Sesiunile de consultanță și de training pot fi ținute de personal
specializat sau chiar de reprezentanți ai mediului academic direct implicați în
fenomen.
19
Dezvoltarea unor sisteme de taxare preferențiale. Se pot aplica o serie de reduceri sau
scutiri de taxe în cazul afacerilor deținute de imigranți și/sau emigranți reîntorși.
Sprijinirea accesului pe piețele locale. Este necesar ca imigranții și emigranții reîntorși
întreprinzători să fie încurajați și sprijiniți să vândă produsele pe care le
comercializează pe piețele locale.
Promovarea antreprenoriatului ca modalitate de reintegrare în societatea de origine, ca
o alternativă pentru dobândirea/redobândirea unui statut social ridicat în țara de
origine - în rândul emigranților reîntorși - și ca un mijloc important pentru incluziune
socială și economică - în rândul imigranților. Se pot realiza o serie de „campanii” care
să evidențieze întreprinzători de succes, fie imigranți, fie emigranți reîntorși, ce pot fi
promovate prin diverse mijloace - TV, radio, internet, social media etc. În acest fel, se
poate contribui la creșterea gradului de conștientizare asupra acestui fenomen în
rândul imigranților și a emigranților reîntorși, determinând și alți imigranți/emigranți
reîntorși să urmeze calea antreprenorială.
Inițierea și dezvoltarea unui proiect care să vizeze realizarea unei evidențe
corespunzătoare asupra imigranților în România și a emigranților din România care s-
au reîntors, în general, iar în mod deosebit asupra acelora care sunt întreprinzători. În
cazul imigranților există o evidență în funcție de scopul migrației în România, însă nu
sunt înregistrați în mod evident cei care inițiază și dezvoltă afaceri în România.
Cu toate acestea, împreună cu măsurile evidențiate anterior, orice altă măsură care este direct
sau indirect adresată mediului de afaceri va avea, de asemenea, impact și asupra
antreprenoriatului asociat imigranților și emigranților reîntorși.
Informațiile generale, obținute în urma cercetărilor derulate, prezentate anterior în mod
succint, au scopul de a crea practic o introducere pentru studiile de caz evidențiate în
continuare în carte.
20
Capitolul 2 Studiu de caz: George Spyrou - un model de întreprinzător
demn de urmat
Cu o experiență de muncă de peste 30 de ani și în business de peste 20, domnul George
Spyrou reprezintă un model de întreprinzător demn de urmat pentru orice persoană care ar
dori să urmeze calea
antreprenorială. Cu abilități
antreprenoriale înnăscute și un
spirit antreprenorial deosebit de
pronunțat și dezvoltat, domnul
George Spyrou a avut primele
manifestări antreprenoriale încă
din perioada în care a fost
student.
Când eram student câștigam de
patru ori mai mult decât
câștigam când m-am angajat prima dată. În facultate am avut parte de o adevărată
manifestare a spiritului meu antreprenorial. La momentul respectiv, aveam foarte multe
oportunități. Eu eram un student care putea să călătorească în afara României, în condițiile
în care în România situația era de așa natură încât oamenii nu puteau călători ușor. Nevoile
românilor erau deosebite și extrem de diverse. Îmi aduc aminte că mergeam în Italia și
cumpăram blugi, difuzoare etc. (în principiu, orice lucru care se cerea) și făceam schimburi.
Cu afaceri de succes în diverse domenii de activitate precum telecomunicații, software,
medicamente, sănătate, construcții, producție (inginerie), consultanță, domnul George Spyrou
s-a bazat întotdeauna în afacerile sale pe intuiție. Vizionar și extrem de orientat spre
identificarea și exploatarea oportunităților, domnul George Spyrou este de părere că factorul
esențial într-o afacere este reprezentat de identificarea oportunității. De-a lungul carierei sale
antreprenoriale a elaborat diverse planuri de afaceri pe care le consideră, în primul rând, un
Sursa: http://www.occupy.com/article/banks-cyprus-falter-other-
tax-havens-step
21
ghid, un instrument deosebit de necesar oricărui întreprinzător și, în caz de nevoie, un mijloc
extrem de important pentru atragerea de fonduri, investitori, parteneri etc.
În momentul în care inițiez o
afacere, inițial mă bazez pe
intuiție. Ulterior elaborez planuri
de afaceri foarte detaliate și
amănunțite, în principal pentru
calcularea riscurilor pe care ar
trebui să mi le asum. Însă, pentru
a porni o afacere, ai nevoie de
existența unei oportunități.
Trebuie, în primul rând, să găsești
o oportunitate. Oportunitatea
apare în piață. Și identificarea ei
ține de intuiție. Nu ai cum să calculezi dacă există oportunitate sau nu. Ulterior, după ce ai
identificat o oportunitate, trebuie să studiezi dacă aceasta este viabilă în raport cu zona în
care vrei să o aplici. Și atunci faci un studiu de fezabilitate, care practic se transformă într-un
plan de afaceri. Planul de afaceri este în primul rând pentru tine - viitorul întreprinzător.
Trebuie să analizezi dacă afacerea ta va funcționa sau nu. În momentul în care vezi că merge
și ești convins că totul este 100% bine, atunci îl poți îmbunătăți ca să îl prezinți unui
finanțator, creditor etc. în cazul în care ai nevoie. Și în această situație, în general, el trebuie
să arate impecabil și să fie extrem de favorabil. Dar în momentul în care îl elaborezi pentru
tine, trebuie să te bazezi pe trei scenarii și îl redactezi pentru fiecare dintre cazuri: scenariul
pesimist, scenariul realist și scenariul optimist.
Planurile de afaceri pe care întreprinzătorul le-a elaborat au fost complexe și au urmărit
diverse aspecte, însă cele asupra cărora s-a pus cel mai mult accent au fost partea financiară,
cea referitoare la resurse și cea referitoare la clienți.
De exemplu, în cazul aducerii unei bănci de celule stem care să opereze în România, în
primul rând trebuie să pleci de la identificarea numărului de nașteri din România. Apoi, te
gândești câți dintre proaspeții părinți sunt capabili din punct de vedere financiar să plătească
pentru celule stem și, deosebit de important, câți ar crede în acest lucru. Și ies, de exemplu,
10%. Dintre aceștia, trebuie să analizezi câți poți să atingi. Și continui cu întrebările. Pe
baza acestora practic îți construiești planul de afacere. Pe baza răspunsurilor la întrebări iei
Sursa: http://laviniabiberi.com/un-platou-plin-cu-linkuri/
22
decizia: merg înainte cu afacerea sau nu. Dacă decizi să continui, atunci pui accent pe planul
financiar: câți bani trebuie să investesc și cât ar trebui să obțin?
Îți setezi înainte profitul pe
care vrei să îl obții. După ce
l-ai fixat, vii ulterior cu o
verificare asupra planului
financiar și vezi dacă poți să
obții profitul pe care ți l-ai
fixat. Pentru că în momentul în
care ai niște bani și te gândești
ce să faci cu ei, ai diverse
posibilități: fie îi investești prin
inițierea unei afaceri, fie
investești în tineri, fie investești
în terenuri, fie îi depui la bancă
etc.
Oportunitățile au fost cele care
au stat la baza afacerilor întreprinzătorului, în contextul existenței unui simț deosebit de
pronunțat pentru identificarea și exploatarea acestora.
Când am venit în România, era o gaură neagră. Orice făceai era bine, funcționa. Lumea era
însetată de produse, de servicii, de know-how etc. În contextul actual, este mai greu să
identifici oportunități, însă nu imposibil.
Totul se schimbă. Ca să poți să identifici o oportunitate trebuie să te uiți la tineri, în mod
deosebit la cei cu vârsta cuprinsă între 17 și 25 de ani. Ei sunt cei care vor fi viitori lideri,
mai ales în următorii 30-40 de ani. Trebuie să identifici nevoile lor și să reușești să le
satisfaci, prin creativitate și inovare. Din rândul tinerilor, trebuie să îi depistezi pe cei care
sunt lideri, formatori de opinie. În general, sunt 5-6 lideri, restul sunt cei care îi urmează.
Pe de altă parte, liderii de opinie în vârstă oferă încredere, stabilitate, siguranță. Dacă ai o
idee de afacere, sau un produs care nu este nici nou, nici creativ, dar este promovat de un
lider de opinie în vârstă, atunci poți avea succes cu el.
Sursele oportunităților întreprinzătorului cipriot au fost numeroase, cea mai recentă fiind din
sfera legislativă.
Acum inițiez o nouă afacere în România, care este datorată legislației. De exemplu, un
întreprinzător care construiește un imobil în România este responsabil timp de 10 ani pentru
orice lucru care afectează imobilul și care nu a fost identificat la predarea acestuia.
Sursa: http://sharemyworld.org/2015/02/12/the-right-opportunity-
for-you/
23
Constructorul este cel care răspunde pentru imobilul realizat. Însă, există și întreprinderi
care după ce au construit și predat imobilul au dispărut. Astfel, consumatorul rămâne practic
neprotejat. În acest context, s-a impus prin lege asigurarea de către companii de asigurări, în
cazul apariției unor astfel de situații (defecte ascunse). Așa s-a ivit practic oportunitatea. În
lume, există vreo 6 companii de asigurări care asigură aceste situații. Am discutat cu una
dintre acestea și le-am prezentat oportunitatea.
Demersul antreprenorial nu a fost întotdeauna unul facil, întreprinzătorul întâmpinând diferite
obstacole pe parcursul acestuia. De exemplu, crizele de lichiditate cu care se confruntă destul
de des reprezintă astfel de situații.
De obicei, criza de lichiditate provine din neachitarea, de către clienți, a facturilor pentru
produsele și/sau serviciile pe care le-ai prestat. Ca să previi astfel de momente, este
recomandat să îți alegi clienții. Dacă mergi pe ideea că vinzi numai ca să vinzi, sunt mulți
care vor profita și nu te vor plăti. Pentru un client ales greșit, îți trebuie alți patru ca să
ajungi la zero, fără pierderi. Alegerea clienților este foarte importantă. Este recomandat să
faci chiar și un fel de analiză de risc pentru fiecare client în parte (îl investighezi să vezi cine
este, dacă are credite la bancă, încerci să afli părerea altor întreprinzători care l-au mai avut
de client etc.). Dar unii clienți pot fi și supraevaluați.
Cu o filozofie deosebită de business și de viață în același timp, domnul George Spyrou este un
om minunat și un întreprinzător de succes. Reprezintă un model pentru cei din jurul său și, în
același timp, o sursă de inspirație. Chiar și o simplă discuție cu întreprinzătorul inspiră și
motivează.
Filozofia de business: Fiecare om are niște dorințe și ar face multe ca să poată să și le
satisfacă. Când depistezi că există aceste dorințe și le poți satisface, îl mulțumești. Dacă poți
să obții și un mic avantaj și pentru tine (indiferent de natura lui), atunci este o situație de tip
win-win.
24
Întrebări
1. Ce oportunități a creat statutul întreprinzătorului de student străin în România, în
perioada în care economia țării era una centralizată?
2. Comentați ideea întreprinzătorului referitoare la oportunități.
3. În viziunea întreprinzătorului, existența unei oportunități și identificarea acesteia sunt
esențiale pentru inițierea unei afaceri. Acestea reprezintă practic primele etape ale
procesului antreprenorial. Care sunt următoarele cinci etape ale acestui proces?
4. Identificați o serie de caracteristici ale oportunităților, în viziunea lui Kirzner și/sau a
lui Schumpeter, după cum rezultă din studiul de caz.
5. O sursă a unei oportunități pe care întreprinzătorul a identificat-o a fost reprezentată de
schimbarea legislativă. Ce alte surse de oportunități mai cunoașteți?
6. Ce reprezintă planul de afaceri pentru întreprinzător? Dar, în general, ce considerați
dumneavoastră că reprezintă planul de afaceri? Care este părerea dumneavoastră
despre concepția întreprinzătorului referitoare la planul de afaceri?
7. Care au fost elementele asupra cărora s-a insistat în elaborarea planurilor de afaceri?
De ce considerați că s-a insistat asupra lor?
8. Identificați factorii care au generat crize de lichiditate în demersul antreprenorial al
întreprinzătorului. Care este natura lor? Ce alți factori generatori de crize de lichiditate
mai cunoașteți?
9. Cum ar putea fi depășite crizele de lichiditate, în general în funcție de factorii
identificați și în particular, în situația întreprinzătorului?
10. Comentați filozofia de business a întreprinzătorului.
Sursa: http://sammyconsulting.com/Aboutus.aspx
25
Capitolul 3 Studiu de caz: Modelul meu de om de afaceri; inspirația
și ajutorul meu - tata
Originar din Turcia, domnul X a imigrat în România în anul 1993, în principal din motive de
reunificare a familiei. Cu spirit antreprenorial dezvoltat pe parcursul vieții, domnul X și-a
materializat intențiile antreprenoriale în 2013 prin inițierea și dezvoltarea unei afaceri
specializată în producția și comercializarea
de produse de patiserie.
Am vrut să devin întreprinzător ... tatăl
meu a fost și este întreprinzător.
Experiența mea a fost dobândită pe
parcursul vieții. Totul se datorează tatălui
meu. Am stat mereu lângă el și am
încercat să învăț cât mai multe de la el.
Am ales să fiu întreprinzător întrucât mi-
am dorit să am propriul meu venit, acesta
să fie ridicat și să fiu propriul meu șef (la fel ca și tatăl meu). [...] Sunt mândru că sunt de
origine turcă. Sunt tare mândru de cultura noastră gastronomică, de bucătăria turcească,
mai ales de patiseria turcească. Ideea cu deschiderea unei patiserii în România a venit
tocmai din dorința de a promova, de a duce mai departe și de a face cunoscute în lume
tradițiile culinare turcești, bucătăria turcească, mai ales patiseria.
Modelul său în sfera afacerilor a devenit și partenerul său de afaceri.
Aceasta este prima mea afacere. E prima mea încercare de acest gen și nu am vrut să mă
aventurez singur, ci alături de tatăl meu. El m-a sprijinit în inițiativa mea și am demarat
această afacere împreună. El cunoaște foarte bine acest domeniu. Vrem să oferim tot ce este
mai bun în materie de patiserie turcească clienților noștri. Așa că am angajat turci care să se
ocupe de prepararea produselor (ei cunosc foarte bine rețetele și modul de preparare al
produselor) și avem mulți colaboratori turci care ne furnizează ingredientele.
Datele de identificare ale întreprinzătorului şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa: http://www.summerday.ro/2011/05/29/sweets/
26
Ca să ai niște produse bune cu specific turcesc îți trebuie să ai atât forța de muncă, care să
fie specializată și să cunoască toate secretele de preparare, cât și toate ingredientele de
calitate. Și cele mai bune ... sunt cele direct de la sursă.
De asemenea, avem și colaboratori români, în special diferite firme de distribuție. Vrem să
facem cunoscută patiseria turcească. Ne adresăm tuturor categoriilor de clienți, indiferent de
naționalitate. Vrem ca toată lumea să se bucure de tradițiile culinare turcești.
Prima încercare de business a întreprinzătorului nu a fost lipsită de greutăți.
Am întâlnit multe obstacole pe parcurs. Statul român a fost cel care ne-a pus cele mai multe
piedici ... birocrație, legislație, angajați în sectorul public care nu își cunosc foarte bine
atribuțiile etc. Însă, alături de tata le-am depășit pe toate.
Întrebări:
1. Cum și-a pus amprenta tatăl, pe care întreprinzătorul X l-a avut drept model, asupra
manifestărilor sale antreprenoriale?
2. Ce rol a avut tatăl întreprinzătorului X în demararea și dezvoltarea afacerii?
3. Existența unui „model” are influență asupra manifestării și concretizării intențiilor
antreprenoriale?
4. Ce alți factori cu influență asupra manifestării și concretizării intențiilor
antreprenoriale mai cunoașteți?
5. În cazul dumneavoastră există un astfel de „model”? Cine? Cum vă influențează?
6. Este adevărat faptul că întreprinzătorii au întotdeauna un venit ridicat?
27
Capitolul 4 Studiu de caz: O afacere de succes în sectorul de panificație
din România
Cu un spirit antreprenorial deosebit de
dezvoltat, domnul X a imigrat în România
în 1995 cu scopul precis de a iniția o
afacere. Având la bază vasta experiență a
întreprinzătorului, precum și o tradiție din
1985, întreprinderea activă în sectorul de
panificație a reprezentat oarecum o
continuare a afacerii deținute în Turcia.
În 1985 am inițiat o afacere în sectorul de
panificație în Turcia. Aveam experiență în
domeniu, întrucât de mic am lucrat cu tatăl
meu în fabrica lui de pâine. Am continuat
practic tradiția familiei. În 1995 am decis să plec în România, cu ideea de a continua
afacerea mea cu produse de panificație din Turcia. Produsele de panificație fabricate inițial
au vizat pâinea, ulterior producția fiind dezvoltată, în special prin achiziționarea a mai multor
linii de producție. Astfel, s-au lansat noi game de produse, fiind vizat, în principal, segmentul
de patiserie și cofetărie. Afacerea a luat amploare în mod rapid, expansiunea sa fiind benefică
și pentru comunitatea locală. Întreprinzătorul creează locuri de muncă pentru români, pe care
îi apreciază în mod deosebit.
În întreprinderea noastră, care are peste 250 de angajați, avem angajați și turci și români,
dar peste 95% dintre aceștia sunt români. Un muncitor simplu turc costă o întreprindere cel
puțin 1000 de euro pe lună. Imigranții din Turcia sunt o forță de muncă foarte scumpă.
Întreprinzătorul a demarat afacerea împreună cu un alt membru al familiei sale. Adoptând o
strategie de integrare în țara gazdă, acesta este interesat de dezvoltarea a diverse colaborări cu
întreprinzători români din sectorul de panificație.
Datele de identificare ale întreprinzătorului şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa: http://www.pressalert.ro/2014/01/desfasurare-
de-forte-pentru-un-control-de-patru-luni-la-
producatorii-de-paine-ce-prejudiciu-au-descoperit-
politistii
28
Momentan nu cooperez cu nici un alt întreprinzător, nici turc, nici român, însă pe viitor ar
putea fi o direcție de urmat. Sunt interesat ca pe viitor să colaborez cu întreprinzători români
din panificație în vederea introducerii de noi produse.
Afacerea implică existența unei fabrici de producție
pentru produsele de panificație și a unor magazine
proprii de desfacere în care se comercializează marfa
produsă în mod unitar, pentru clienți individuali.
Totodată, se comercializează și către clienți persoane
juridice, respectiv revânzători, precum magazine
alimentare, magazine cu produse de panificație etc.
Întreprinderea are o rețea de distribuție extrem de
dezvoltată. Distribuția este realizată de companie
utilizând propriile autoutilitare; peste 600 de clienți din
regiunea București-Ilfov primesc în mod regulat
produse de panificație din partea întreprinderii.
Cu o filozofie de afaceri care vizează atât obținerea de profit, cât și satisfacția și siguranța
consumatorului, întreprinzătorul X produce în întreprinderea sa produse de panificație de
calitate, cu specific românesc; clienții vizați sunt, în principal, români.
Comunitatea de imigranți turci din București este relativ restrânsă. Românii consumă, în
principal, pâine românească. Pe piața din România trebuie să te adaptezi și să oferi produse,
în principal, pentru români.
Întrebări
1. Care au fost factorii cu impact asupra procesului antreprenorial prezentat în cadrul
studiului de caz?
2. Comentați și interpretați, prin evidențierea caracteristicilor antreprenoriale ale
întreprinzătorului, părerea acestuia referitoare la: „Comunitatea de imigranți turci din
București este relativ restrânsă. Românii consumă, în principal, pâine românească. Pe
piața din România trebuie să te adaptezi și să oferi produse, în principal, pentru
români.”
3. Identificați o serie de trăsături specifice unui întreprinzător de succes.
Sursa: http://miscareinteligenta.ro/info-
fals-paine/
29
4. Luând în considerare toate caracteristicile identificate, dumneavoastră în ce categorie
vă încadrați? Dețineți caracteristici specifice unui întreprinzător de succes sau nu?
Realizați o analiză a dumneavoastră, evidențiindu-vă punctele forte și punctele slabe.
Fiți sinceri cu dumneavoastră!
De asemenea, după realizarea analizei, parcurgeți și următorul test. Testul este elaborat de
profesorul Daniel Isenberg de la Babson College și este preluat aproape în totalitate din
Isenberg (2010).
TEST - AR TREBUI SĂ FIȚI ÎNTREPRINZĂTOR?
„Există o serie de factori interni care determină o persoană să urmeze calea antreprenorială.
Luând în considerare acest aspect și bazându-se pe experiența sa antreprenorială și didactică
în calitate de întreprinzător și profesor de antreprenoriat la Babson College, Daniel Isenberg a
conceput un test pentru identificarea potențialului de întreprinzător. Trebuie doar să
răspundeți cu „da” sau „nu” la următoarele întrebări.
Fiți cinstiți cu voi înșivă! Cele mai grave minciuni sunt cele pe care vi le spuneți chiar
dumneavoastră!
1. Nu îmi place să mi se spună ce să fac de către persoane care sunt mai puțin capabile
în comparație cu mine.
2. Îmi place să caut provocări noi.
3. Îmi place să câștig.
4. Îmi place să fiu propriul meu șef.
5. Întotdeauna caut cele mai noi și cele mai bune modalități de a rezolva lucrurile.
6. Îmi place să pun la îndoială aspectele ce țin de înțelepciunea convențională.
7. Îmi place să strâng oamenii împreună pentru a rezolva un anumit lucru.
8. Oamenii sunt încântați de ideile mele.
9. Sunt rareori satisfăcut sau mulțumit de mine.
10. Nu pot sta liniștit.
11. În general, mă descurc în situații dificile.
30
12. Prefer să eșuez făcând un lucru pentru mine decât să reușesc făcând un lucru
pentru altcineva.
13. De fiecare dată când apare o problemă sunt gata să o rezolv.
14. Cred că persoanele în vârstă pot învăța - sau chiar inventa - noi trucuri.
15. Membri ai familiei mele au propriile afaceri.
16. Am prieteni care au propriile afaceri.
17. Am lucrat/lucrez pe perioada vacanțelor sau după terminarea orelor de la facultate.
18. Mă entuziasmează în mod deosebit să vând lucruri.
19. Sunt bucuros când obțin rezultate.
20. Aș fi putut să scriu un test mai bun decât profesorul Isenberg
(și aș schimba/adăuga ......).
Dacă aveți 17 sau mai mulți de „da” este cazul să vă gândiți la antreprenoriat ca o opțiune
foarte bună pentru cariera dumneavoastră. Discutați cu întreprinzători, învățați să planificați și
să dezvoltați un produs/serviciu, discutați cu potențiali clienți/parteneri/furnizori/angajați!”
(Isenberg 2010).
31
Capitolul 5 Studiu de caz: România - mediu propice pentru inițierea
și dezvoltarea unei afaceri
Vizitele dese în România și frumusețea locurilor din țara noastră, l-au atras și determinat pe
domnul X să imigreze în anul 2010.
Vizitele constante în România s-au datorat proiectelor europene ce vizează tinerii, din sfera
programului „Youth in Action”. Așa am
descoperit această țară, plină de locuri
frumoase. În 2010 am decis să mă mut
aici.
Provenit dintr-o familie de întreprinzători
și având experiență ca întreprinzător,
domnul X a inițiat în 2014 o afacere în
România, activă în sfera comerțului.
Tatăl meu a fost și este întreprinzător. Am
încercat să petrec cât mai mult timp cu el,
ca să învăț cât mai multe. Asta m-a ajutat
mult. În Turcia aveam o afacere. Ea încă funcționează. Mă ocup în paralel de ambele afaceri.
[...] În România, am schimbat domeniul de activitate și am o afacere în comerț.
Demersul antreprenorial al întreprinzătorului X este unul atât cu aspecte pozitive, cât și
negative. Are multe realizări cu afacerea sa, însă a întâmpinat și multe obstacole. Cu toate
acestea, ele au fost depășite cu ușurință. Un rol important l-a avut și faptul că în „aventura”
antreprenorială din România nu este singur, ci alături de un partener turc.
Am ales să fiu întreprinzător în România. În Turcia făceam același lucru, întrucât, ca
întreprinzător, câștigul e mult mai simplu și e destul de ridicat. În România, spre deosebire de
Turcia, nu este ușor să pornești o afacere. În România birocrația este mare. [...] E bine că de
aceste aspecte nu prea m-am ocupat eu, ci partenerul meu. Am început această afacere cu un
alt turc. El are 40% din afacere, iar eu 60%. El s-a ocupat mult de tot procesul de demarare
Datele de identificare ale întreprinzătorului şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa:
http://www.bbcgconstruction.com/default.asp?mod=c
ontent&t=About+Turkey&Cid=177&ID=148
32
al afacerii și tot timpul se ocupă de toate hârtiile. El cunoaște bine acest proces și legislația.
Eu am venit cu banii necesari pentru pornirea afacerii. Însă, chiar dacă birocrația e mare,
chiar dacă statul român nu te prea ajută cu nimic, există și unele oportunități/aspecte
pozitive. Taxele în România sunt mult mai mici în comparație cu alte țări.
Deși la început de drum, afacerea inițiată și dezvoltată de domnul X împreună cu partenerul
său a avut și are o oarecare contribuție la dezvoltarea locală.
Noi colaborăm cu mulți oameni de afaceri români. Mulți dintre furnizorii noștri sunt români.
Și angajații noștri sunt români. Iar în ceea ce privește clienții ... avem următorul principiu:
afacerea noastră se adresează tuturor categoriilor de clienți; scopul nostru este să vindem.
Întrebări
1. Ce implică procesul de creare a unei afaceri în România? Care sunt pașii ce trebuie
urmați?
2. Cunoașteți cum se desfășoară acest proces într-o altă țară? Realizați o comparație cu
România.
3. Ce factori au favorizat demersul antreprenorial al întreprinzătorului X, evidențiat în
cadrul studiului de caz?
4. Care este contribuția întreprinzătorilor, prin afacerea lor, la dezvoltarea locală?
5. Ce părere aveți despre principiul de business al întreprinzătorilor?
33
Capitolul 6 Studiu de caz: Nevoile copiilor satisfăcute printr-un model
de business inovativ
Giovanni a imigrat în anul 2002 cu scopul de a dezvolta în România afacerea deținută de
familia sa în Italia. Împreună cu doi
asociați români, folosindu-se doar de
resursele financiare proprii, a inițiat și
dezvoltat o afacere bazată pe importul și
comercializarea de jucării. Oportunitatea
întreprinzătorului a constat în existența
unei piețe neexploatate la cotele
corespunzătoare. În momentul intrării pe
piață, compania a fost, probabil, cel mai
important distribuitor de jucării din
România.
În Italia, familia întreprinzătorului deținea
o afacere bazată pe comercializarea de jucării, având legături strânse cu furnizori importanți
din domeniu. Aceiași furnizori au fost aleși și pentru activitatea desfășurată în România.
Cultura, relațiile de prietenie și de afaceri dezvoltate de-a lungul timpului, accesul la o ofertă
bogată, diversificată și promoțională (pe anumite segmente de produse), precum și termenele
de plată extinse au reprezentat puncte cheie în stabilirea furnizorilor pentru afacerea din
România. Furnizorii exclusiv italieni, implicit calitatea produselor comercializate, superioară
celor aflate deja pe piață, au reprezentat un element de noutate pe o piață în extindere unde
marea majoritate a jucăriilor comercializate era fabricată în China.
Activitatea întreprinderii este de tipul B2B, bazată pe comercializarea jucăriilor către
revânzători. Transportul către clienți este asigurat prin intermediul propriei rețele de
distribuție, parcul auto fiind compus din șapte mașini, dintre care două autoutilitare.
Inițial, întreprinderea a deținut două depozite pentru jucării aflate în zone diferite prin care se
asigura un acces facil către toate zonele din București și din țară. Ulterior, asumându-și riscul
Sursa:
http://donnawilliamson.benchmark.us/2013/12/27/to
p-10-best-selling-toys-on-amazon-com-for-
christmas-2013/
34
asociat unui acces mai greoi către clienți, întreprinzătorul a concentrat activitatea într-un
singur depozit lărgit (gestionat de un singur angajat), în vedere minimizării costurilor.
Împărțirea pieței pe zone de distribuție s-a realizat în funcție de caracterul sezonier al
produselor comercializate. De exemplu, în zona Sud-Est (în mod deosebit zona de litoral),
produsele - în general, cele specifice sezonului estival, precum saltele, colace, umbrele etc. -
sunt comercializate doar în lunile de vară.
Practicând politica prețurilor scăzute, preponderent întreprinderea a avut o deschidere către
toate companiile din piață interesate de comercializarea de jucării. Cu toate acestea, pe
parcursul dezvoltării afacerii, au fost vizate în mod special companiile care au ca obiect de
activitate doar comercializarea de jucării, în principal datorită seriozității și profesionalismului
deosebit demonstrat de aceștia pe parcursul colaborărilor.
Activitatea întreprinderii în legătură cu clienții este dezvoltată în baza următorului principiu:
reprezentanții întreprinderii împreună cu echipa de vânzări (formată din cinci membri)
identifică în piață potențiali clienți care sunt contactați în mod direct, individual. În urma
prezentării ofertei se stabilesc elementele colaborării, cu accent asupra termenelor de plată,
livrare, cantități, diversitate, frecvența aprovizionării etc. Semnarea contractului reprezintă
practic primul pas în dezvoltarea unei colaborări între întreprindere și client. Se livrează
marfa stabilită de comun acord cu clientul și se stabilește un prim termen de plată, precum și
înnoirea stocului de jucării existent.
Întrebări:
1. Ce reprezintă un model de afacere?
2. Definiți modelul de afacere CANVAS, cu accent asupra elementelor componente ale
acestuia.
3. Pe baza informațiilor evidențiate în studiul de caz, construiți matricea modelului
CANVAS.
4. Care componentă/componente lipsește/lipsesc?
5. În cadrul componentelor evidențiate, adăugați elemente pentru a construi un model de
afacere de succes, în viziunea dumneavoastră.
35
Capitolul 7 Studiu de caz: Urmând tradiția familiei în industria hotelieră
Imigrant în România din 1994, domnul X a devenit întreprinzător începând cu anul 1995.
Acum 21 de ani am imigrat în
România. Inițial am venit într-
o vacanță. Am descoperit
atunci o oportunitate de
afacere. Asta m-a determinat
să mă stabilesc aici. Am
încercat să exploatez cât de
mult, cât de repede și cât de
bine am putut oportunitatea.
Astfel, la un an după imigrare,
am demarat o afacere bazată pe oportunitate identificată.
Domnul X, imigrant cu scop clar de afaceri a inițiat și dezvoltat o afacere destul de prosperă
în industria hotelieră.
Am construit un hotel. Eu nu mai avusesem nici o altă afacere. Însă tatăl meu avea un hotel în
țara mea de origine. Am hotărât să urmez practic tradiția tatălui meu. M-a ajutat mult faptul
că tatăl meu avea o afacere în acest domeniu. Așa am cunoscut practic ce înseamnă să ai un
hotel. [...] Mi-a plăcut foarte mult România și am crezut că o să reușesc aici. Și am și reușit
... afacerea merge bine. Să ai o afacere aici, nu este ușor. La început mi-a fost puțin greu
pentru că nu cunoșteam limba română. Și afacerea am pornit-o singur. Nu am primit nici un
sprijin, nici măcar din partea statului. Statul român ar trebui să se implice mai mult. Ar
trebui să se preocupe de stimularea spiritului antreprenorial și să ajute în inițierea
afacerilor. De exemplu, ar putea oferi diverse fonduri pentru inițierea și dezvoltarea de
afaceri.
Afacerea sa a avut impact și asupra mediului de afaceri local, implicit asupra dezvoltării
locale.
Datele de identificare ale întreprinzătorului şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa: http://www.capital.ro/industria-hoteliera-va-declansa-un-flux-
de-capital-strain-in-tara.html
36
Am colaboratori de diferite origini. Colaborez și cu români și cu străini. Dar, în principal, cu
români. Și aproape toți angajații mei sunt români. În schimb, dacă vorbim de clienți ...
hotelul meu este deschis pentru orice client, indiferent de naționalitate. Nu mă adresez doar
românilor. Orice client este binevenit.
Întrebări:
1. Ce l-a determinat pe întreprinzătorul din studiul de caz să demareze afacerea?
2. Descrieți, bazat pe propriile experiențe, cunoștințe, informații etc., industria hotelieră
din România.
3. În opinia dumneavoastră, cum ar trebui să fie o afacere activă în acest domeniu care să
aibă succes?
4. Ați fi tentat să demarați o afacere în acest domeniu? Argumentați și exemplificați
răspunsul dumneavoastră.
5. Ce părere aveți despre propunerea întreprinzătorului referitoare la implicarea statului
român în vederea stimulării spiritului antreprenorial, în general, și al imigranților, în
particular? Dumneavoastră ce propuneri aveți?
37
Capitolul 8 Studiu de caz: Student întreprinzător - realitate, nu utopie
Domeniu total necunoscut pentru Ali, antreprenoriatul a devenit opțiunea sa de carieră în
România, în urma unei
întâmplări.
Acum doi ani am venit să
studiez în România. În timpul
semestrului doi din anul întâi,
am văzut în facultate un afiș
cu o competiție de
antreprenoriat. Era vorba
despre scrierea unui plan de
afaceri și participarea cu el la
o competiție în urma căreia puteai să obții finanțare pentru pornirea unei afaceri.
La momentul respectiv, habar nu aveam ce înseamnă „antreprenoriat”, însă îmi surâdea
ideea de a obține bani. În plus, am dedus că ar fi ceva care are legătură cu afacerile. [...] Am
început să întreb între colegii cu care mă înțelegeam mai bine ce este antreprenoriatul, ce
implică el, ce reprezintă un plan de afaceri, cum se scrie un plan de afaceri, ce înseamnă să
fii întreprinzător în România, care este procedura pentru deținerea unei afaceri în România,
cum este mediul de afaceri în România ... tot felul de întrebări care îmi treceau prin minte și
care erau de interes pentru mine, în mod deosebit. Am întrebat și între profesorii mei, între
prieteni, am întrebat familia ... în fine, pe aproape toți pe care îi cunoșteam, îi întrebam câte
ceva în legătură cu nelămuririle mele despre antreprenoriat în România.
Am primit tot felul de răspunsuri, fiecare mai diferit față de altul. În plus, am citit o grămadă
de materiale. Îmi aduc aminte că m-am documentat foarte bine. Am mers la bibliotecă să
citesc cărți, articole din reviste științifice, am citit articole din ziare și din reviste, am citit
materiale de pe internet ... cam orice ca să mă lămuresc foarte bine despre ce este vorba.
Și într-un final m-am lămurit. Însă, din păcate, prea târziu pentru a mai participa la
competiția pe care o văzusem.
Sursa: http://www.se.org.au/student-entrepreneurs-yearly-review-
2009-2010/
38
Dar nu m-am dat bătut. Acum, când
eram foarte documentat îmi plăcea
foarte mult să am o afacere.
Și chiar aveam și o idee interesantă.
De când eram în România, fiindcă
îmi era foarte dor de produsele
alimentare de la mine de acasă, din
țara mea, am tot căutat restaurante
și magazine cu produse alimentare
cu specificul țării mele. A fost destul
de greu să le identific. Cel mai ușor este să le găsești dacă cunoști pe cineva care este de mai
mult timp în România.
Pe Google dacă începi să cauți, deși pierzi foarte mult timp, găsești câteva rezultate.
Fără nici un sprijin financiar, însă cu ajutorul unui prieten, Ali s-a hotărât să valorifice
oportunitatea identificată.
Împreună cu un prieten bun din România (el a fost cel care m-a ajutat de când ne-am întâlnit
prima dată la primul curs ... dintre toți colegii mei, el este cel mai bun prieten al meu) am
decis să pornim o afacere.
Noi doi ... și o idee. Asta a fost tot ce am avut. Nu aveam bani, dar am zis să încercăm să
atragem investitori. Prietenul meu nu prea a fost de acord cu această idee și am ales ca,
măcar pentru început, să ne descurcăm doar noi doi, singuri.
[...] Am „profitat” de statutul de student și am pornit afacerea. Acum suntem în faza în care
încercăm să valorificăm ideea.
Dezvoltăm o aplicație care să ajute la identificarea de restaurante și de magazine alimentare
cu produse cu specificul țării mele.
În principal, sunt vizați drept utilizatori membri ai comunității mele etnice. Însă oricine poate
utiliza aplicația.
Am vorbit cu diverși membri ai comunității mele și li s-a părut interesant. Unii s-au arătat
foarte interesați de utilizarea aplicației, alții atât de utilizarea ei, cât și de folosirea ei pentru
a-și face reclamă. [...] În acest fel ne-au dat și o idee despre cum am putea câștiga bani.
Sursa:http://www.greatercreators.com/solutions/mobi
le-applications/
39
Întrebări:
1. Dacă v-ar fi întrebat pe dumneavoastră, ce i-ați fi răspuns lui Ali că înseamnă
antreprenoriatul?
2. Oferiți o definiție și o descriere a planului de afaceri, astfel încât Ali să înțeleagă la ce
face referire acesta, iar în cazul în care ar fi participat la competiție, să fi reușit să
elaboreze unul de succes, cu care să câștige.
3. Dacă v-ar fi întrebat pe dumneavoastră care este procesul de inițiere a unei afaceri în
România, ce i-ați fi răspuns lui Ali?
4. Ce tip de model de afacere poate fi identificat în cadrul studiului de caz?
5. Descrieți modelul de afacere prezentat, evidențiind o serie de avantaje și dezavantaje
specifice acestuia, în general.
6. Ce modele de afacere cunoașteți?
7. Dacă dumneavoastră ați fi în locul celor doi întreprinzători, cum ați realiza această
aplicație? Care ar fi designul acesteia, cum ar fi structurată etc.?
8. Propuneți diferite strategii pentru dezvoltarea aplicației, după ce ați realizat o schiță/o
imagine asupra acesteia, în viziunea dumneavoastră.
9. Dacă dumneavoastră ați fi în locul celor doi întreprinzători, cum ați promova
aplicația?
10. Propuneți o serie de recomandări pentru ca cei doi întreprinzători să poată câștiga mai
mulți bani prin intermediul aplicației dezvoltate.
40
Capitolul 9 Studiu de caz: Promovând cultura gastronomică a țării mele
În urmă cu 10 ani, vizita la
rudele sale care locuiau în
România și care dețineau o
afacere în țara noastră a
generat o oportunitate pentru
domnul X. Cu spirit
antreprenorial pronunțat,
domnul X a hotărât să
imigreze și dânsul în
România, pentru a valorifica
oportunitatea identificată.
În România am imigrat în
urmă cu 10 ani. Am venit in
vizită la rudele mele care locuiau aici și care aveau deja o afacere. Am văzut o oportunitate și
pentru mine. Am fost surprins de succesul rudelor mele și m-am gândit să îmi deschid și eu
propria afacere. La un an după ce am imigrat, am pornit afacerea.
Fără experiență în sfera businessului, însă cu experiență de muncă, domnul X a inițiat și
dezvoltat un restaurant cu specific etnic în România.
Am ales să vin în România și să pornesc o afacere aici pentru că le aveam drept sprijin pe
rudele mele. Am analizat orașul unde stăteau ele și, implicit, unde urma să stau și eu și am
constatat că nu exista niciun restaurant cu specificul țării mele. Așa că am decis să deschid
eu un restaurant cu bucătărie specifică țării mele. Sunt proprietarul unui restaurant bun și
prosper.
Nu mai avusesem nicio afacere până atunci. Era prima mea experiență de acest fel și mi s-a
părut totodată și o provocare. Știam oarecum ceva despre restaurante, întrucât în țara mea
am lucrat ca ospătar.
Datele de identificare ale întreprinzătorului şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa:https://stiluriurbane.wordpress.com/2012/01/29/mancarea-
libaneza-un-rasfat-pentru-toate-simturile/
41
Pornind singur pe drumul antreprenorial, însă beneficiind de sprijinul rudelor sale, domnul X
a reușit să dezvolte o afacere prosperă. Cu toate acestea, drumul său antreprenorial nu a fost
unul ușor, fiind presărat atât cu suișuri, cât și cu coborâșuri.
În mare parte, am pornit afacerea singur. Vărul meu are o afacere în România. El a fost cel
care m-a mai ajutat cu tot procesul de inițiere, dar și în continuare, pe parcurs, în diverse
probleme pe care le-am mai întâmpinat. În rest, nu am avut nici un sprijin. Mă gândeam că
statul român ar trebui să te ajute. Însă nu prea. Birocrația a fost principalul obstacol pe care
l-am întâmpinat. Statul român ar putea elabora o strategie de atragere a investitorilor
străini, deoarece în momentul de față nu sunt multe beneficii pe care aceștia le au. Dacă nu
era vărul meu, mi-ar fi fost foarte greu cu afacerea. Cu ajutorul lui, am reușit să trec peste
toate obstacolele.
În plus, vărul meu deține o fermă în apropierea orașului unde am restaurantul. Acest lucru
m-a ajutat foarte mult, deoarece el este principalul meu furnizor.
Produsele culinare preparate în cadrul restaurantului, deosebit de gustoase și de o calitate
superioară, atrag și satisfac toate categoriile de clienți. Restaurantul vizează orice tip de client
dornic să încerce produsele culinare cu specific etnic. Majoritatea clienților sunt români. Cu
toate acestea, printre clienți se numără și persoane de aceeași naționalitate cu întreprinzătorul,
precum și de alte naționalități.
Întrebări:
1. Evidențiați un factor deosebit de important în demararea afacerii, implicit în întregul
demers antreprenorial al întreprinzătorului.
2. Care a fost oportunitatea identificată? Ce formă a „îmbrăcat” practic aceasta?
3. Întreprinzătorul evidențiat în cadrul studiului de caz consideră că statul român ar putea
elabora o strategie de atragere a investitorilor străini. În opinia dumneavoastră, la ce
s-ar putea referi o astfel de strategie? Evidențiați o serie de politici.
4. Considerați că afacerile cu profil etnic ar trebui să vizeze doar clienți de naționalitatea
întreprinzătorului?
5. Dumneavoastră, dacă ați emigra, ce țară ați alege și de ce? Cu ce scop ați emigra?
Realizați o analiză SWOT asupra țării de destinație, din perspectiva migrației în scop
de business. Ce tip de afacere ați dori să inițiați în țara de destinație? De asemenea, în
cazul unui răspuns negativ, argumentați în mod solid alegerea dumneavoastră de a nu
urma calea antreprenorială.
42
Capitolul 10 Studiu de caz: Business în România - o provocare din
perspectiva altei culturi
Domnul X a imigrat în România în 2006 cu scopul de a se angaja. Cu toate acestea,
întâmplările de pe parcursul experienței sale migraționiste l-au condus într-un final spre
urmarea căii antreprenoriale.
Am venit aici din dorința de a câștiga
mai bine. Erau aici prieteni de-ai mei
care câștigau mult mai bine decât la
noi în țară. O duceau bine. M-am
gândit că pot să duc și eu aceeași viață
ca ei și așa m-am hotărât să vin în
România. M-am angajat și eu aici. Am
lucrat în construcții. Erau multe locuri
de muncă în acest sector în acea perioadă. A fost o perioadă bună. Cam vreo trei ani (deși, în
al treilea mai puțin) am câștigat bine. Mă descurcam cu toate cheltuielile. Îmi plăteam și
chiria (o împărțeam cu prietenii mei întrucât stăteam toți în același apartament), îmi
ajungeau banii și de cumpărături și chiar reușeam să mai și economisesc.
[…] Compania unde lucram a dat faliment. A fost foarte greu atunci. Atât pentru mine, cât și
pentru prietenii mei. Aici, în România, nu mai aveam de muncă. Acasă era greu să ne
întoarcem, banii pe care îi aveam strânși aproape se terminaseră (ne tot chinuiam să reușim
să mai plătim chiria la apartament) ... nu prea mai aveam ce să facem.
Și eu și prietenii mei eram în aceeași situație.
Norocul nostru a fost că, între timp, de când erau ei în România și de când am venit și eu, ne-
am mai împrietenit cu alți imigranți de aceeași origine cu noi, care aveau afaceri aici.
[…] Am intrat și eu în afaceri. Bineînțeles, nu singur. Împreună cu prietenii mei. Am început
să aducem produse de la noi din țară. Importăm și vindem aici. Aducem de toate.
Datele de identificare ale întreprinzătorului şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa:http://worldmaritimenews.com/archives/152221/s
hipping-industry-faces-erroneous-payment-risks/
43
[…] Vapoarele vin pline cu tot felul de mărfuri pentru toți cei care avem afaceri aici. […] Ne
strângem câțiva care ne cunoaștem mai bine și comandăm produsele la noi în țară. Cei care
aveau afaceri aici dinainte au multe legături la noi în țară cu diverși furnizori. […] Când
sosește transportul, mergem să verificăm marfa și apoi o trimitem cu TIR-ul la noi, unde
avem afacerea.
Dar acesta este un proces complicat. Nu este ușor.
România are multă corupție. Sunt mulți români corupți. Ne „lovim” de ei de fiecare dată.
Nici noi nu suntem perfecți, dar și ei ... sunt uneori de neînțeles.
Întrebări
1. Caracterizați mediul de afaceri din România, din perspectiva dumneavoastră.
2. La ce considerați că s-a referit întreprinzătorul din studiul de caz în momentul în care a
spus că s-a lovit de corupția din România?
3. În opinia dumneavoastră, corupția reprezintă un factor inhibitor pentru spiritul
antreprenorial sau un stimulent pentru acesta?
4. Elaborați o serie de propuneri, măsuri etc. pentru diminuarea sau chiar eradicarea
corupției în România.
5. Pornind de la ideile exprimate anterior, imaginați-vă:
o Românie mai bună;
o Românie mai curată.
Cum ar arăta în opinia dumneavoastră România perfectă? Propuneți o serie de măsuri
pentru a se atinge aspectele pe care le-ați evidențiat.
44
Capitolul 11 Studiu de caz: O afacere menită să satisfacă nevoi
ale românilor
Domnul X a imigrat în România în urmă cu cinci ani, cu scopul precis de a iniția o afacere,
determinat, în principal, de cererea ridicată pentru produsele pe care intenționa să le producă
și să le comercializeze. Acum cinci ani am
imigrat în România. Imediat ce am imigrat,
mi-am și deschis un fast-food cu produse cu
specificul țării mele. De aceea am și venit în
România. Să îmi deschid acest business.
Parte din cultura sa, spiritul antreprenorial al
întreprinzătorului X este extrem de dezvoltat.
Deși nu avea experiență în sfera afacerilor,
domnul X a identificat în mod rapid o
oportunitate, în special din discuții cu alți
prieteni care imigraseră sau vizitaseră anterior România, a decis să imigreze pentru a o
exploata și a reușit să dezvolte o afacere prosperă, chiar dacă demersul său antreprenorial nu a
fost unul ușor.
Meseria de negustor este o tradiție în țara noastră. Eu am ales să fiu întreprinzător și nu
angajat! Am venit în România cu scopul clar de a deschide un fast-food cu produse specifice
țării mele. Am auzit de la câțiva prieteni care au fost aici că fast-food-urile cu specificul țării
noastre merg foarte bine.
Afacerea am pornit-o singur. Am angajat și români și persoane de aceeași naționalitate cu
mine și am multe colaborări cu diferiți români. Sunt parteneri buni de afacere.
În țara mea de origine nu am mai avut un business, însă avea sora mea unul. Avea un bar, iar
eu o ajutam tot timpul cu orice avea nevoie. Acest lucru m-a ajutat foarte mult. Experiența
alături de sora mea a reprezentat practic cel mai important factor care a contribuit la
dezvoltarea mea și care a facilitat procesul meu antreprenorial. Dacă rămâneam în țara mea,
Datele de identificare ale întreprinzătorului şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa: http://www.fitness-nutritie.ro/adevarul-
despre-shaorma/
45
tot o afacere îmi deschideam. Însă acolo mi se pare puțin mai greu. În țara mea, concurența
este mai mare. Dar și în România am întâmpinat diverse obstacole, atât la inițierea afacerii,
cât și pe parcurs. [...] Statul român ar putea să se implice mai mult. Ar putea chiar să
micșoreze sau să elimine unele taxe. Astfel, ar putea să dezvolte spiritul antreprenorial al
persoanelor și ar oferi practic o serie de stimuli pentru pornirea unei afaceri.
Întrebări:
1. În opinia dumneavoastră, cultura națională are importanță în conturarea spiritului
antreprenorial al populației? Puteți da exemple de popoare recunoscute pentru spiritul
lor antreprenorial foarte pronunțat?
2. Ați interacționat vreodată cu un întreprinzător originar dintr-o astfel de țară? Descrieți
experiența trăită.
3. În cadrul studiului de caz, întreprinzătorul X evidențiază faptul că s-ar putea micșora,
sau chiar elimina unele taxe, ca modalitate de stimulare a antreprenoriatului. În opinia
dumneavoastră, ce taxe s-ar putea micșora/elimina? Care ar reprezenta pentru
dumneavoastră un stimulent pentru inițierea și dezvoltarea unei afaceri?
4. Propuneți o serie de măsuri pentru dezvoltarea afacerii evidențiată în cadrul studiului
de caz.
5. Ce cunoașteți despre acest tip de business? Vă puteți folosi și de experiența
dumneavoastră ca și consumator!
46
Capitolul 12 Studiu de caz: Acasă pentru noi este mereu România
George și Alin, doi tineri de 29, respectiv 30 de ani au muncit în construcții în Anglia, timp de
șapte ani. Buni prieteni, au plecat împreună din România într-o vară, dornici să ducă un trai
mai bun.
Stăteam într-o seară cu Alin și ne gândeam
ce să facem: să urmăm o facultate sau să ne
angajăm? În jurul nostru vedeam mulți
dintre prietenii noștri sau dintre cunoștințe
care, deși urmaseră o facultate, nu aveau un
loc de muncă. Totodată, în perioada aceea
era o tendință puternică de emigrare.
Fiecare emigra fie în Anglia, fie în Spania,
fie în Italia. Era o euforie totală la noi în
cartier. Așa că ... cu gândirea de atunci am
zis: De ce nu? Hai să plecăm și noi la muncă în Anglia. Aveam un prieten acolo care lucra în
construcții și care promisese să ne ajute și ne-am dus la el. Ne încântase faptul că el câștiga
bine și am zis că și noi o să avem același noroc. Însă lucrurile nu au stat chiar așa. Deși
inițial ne-a ajutat, prietenul ulterior s-a dovedit a fi un „mic” întreprinzător cu noi și a
început să ne ceară bani până și pentru informațiile pe care ni le furniza. „Consultanță” se
poate numi.
Încercările prin care au trecut pe perioada migraționistă i-au ajutat pe cei doi întreprinzători să
devină independenți, mai puternici, mai chibzuiți, mai orientați către asumarea de riscuri - în
general, calculate - și i-au unit mai mult ca prieteni.
Cu așa prieteni, să te ferească Dumnezeu de dușmani! E o vorbă la noi. [...] Ne-am găsit
singuri de lucru. Ne-am angajat și noi tot în construcții, ne-am închiriat un apartament, ne-
am gospodărit singuri și am încercat să fim cumpătați. Deși eram la vârsta la care eram
tentați să epatăm, am fost destul de chibzuiți și nu am cheltuit banii nejustificat. Am muncit
mult pentru ei și am învățat să îi apreciem. Ni se pare foarte ciudat când auzim cum
Sursa: http://entercorpi.net/inglaterra/
47
cheltuiesc unii și alții banii. E clar că nu au muncit niciodată cu adevărat pentru ei și i-au
primit „cadou”.
Cu banii strânși pe perioada petrecută în
Anglia, Alin și George au reușit să pună
bazele unei afaceri în România. S-au orientat
către domeniul pe care îl cunoșteau cel mai
bine, respectiv construcții și au încercat să
identifice diferite oportunități în România.
Munca în Anglia în construcții e grea.
Muncești ca un sclav. Deja începuserăm să
avem probleme de sănătate, în special cu
spatele. Deși eram foarte tineri, munca și-a pus amprenta asupra noastră. După șapte ani de
muncă grea, am hotărât să nu mai fim sclavi și să ne întoarcem acasă. Părinții noștri erau
aici, prietenii ... Toți ne așteptau acasă. Așa că ne-am întors. Ne-am dat seama că făcuserăm
o greșeală că nu am urmat o facultate și am hotărât să ne înscriem la una. Ne era greu să ne
angajăm fără facultate. Așa că am demarat o afacere în construcții. Am început să vedem ce
oferă firmele active deja pe piață, ce am putea oferi noi, dacă am putea veni cu ceva nou etc.
Am importat diverse echipamente din Anglia în vederea realizării unor lucrări pe care
celelalte companii nu le ofereau. Acesta a fost elementul nostru de noutate, poate și cel care
ne-a adus destul de mulți clienți.
Întrebări
1. În opinia dumneavoastră, mobilitatea demografică poate contribui la dezvoltarea
abilităților antreprenoriale și la conturarea unui demers antreprenorial? Argumentați
răspunsul dumneavoastră.
2. Sexul influențează caracteristicile antreprenoriale ale unei persoane? Bărbații sau
femeile sunt mai predispuși/predispuse să urmeze calea antreprenorială? Oferiți
exemple. Vă puteți referi atât la statistici, cât și la situații individuale. Folosiți-vă atât
de informațiile identificate în diverse materiale citite, cât și de cele obținute în urma
unor experiențe proprii.
Sursa: http://phonoloblog.org/firme-de-constructii/
48
3. Întreprinzătorii sunt întotdeauna oameni culți? Care este cazul întreprinzătorilor din
studiul de caz?
4. Puteți da exemple de întreprinzători de succes care nu au absolvit o facultate?
Evidențiați povestea lor de business.
5. Dacă dumneavoastră ați fi fost în locul celor doi întreprinzători la momentul deciziei
lor de a migra, ce ați fi ales? Argumentați.
49
Capitolul 13 Studiu de caz: Spirit de întreprinzător cu suflet de mamă
După ce a muncit patru ani la cules de căpșuni în Spania, doamna X s-a reîntors în satul natal
din România, la familia sa. A plecat din România cu ideea să strângă niște bani pentru a-i
oferi un trai mai bun fetiței sale. În urma unor lungi dezbateri cu soțul său, a hotărât că cel mai
bine este să migreze dânsa în Spania unde să
muncească legal, cu contract de muncă în
agricultură, la cules de căpșuni. Experiența
migraționistă a fost una destul de dificilă, mai ales
la început.
Am plecat singură. În autocar vedeam că oamenii
se cunoșteau; plecau cam doi-trei dintr-un sat.
Rar erau și persoane singure ca mine. Cred că
mai erau doar două doamne ... și ele singure. Stăteam cu lacrimi în ochi și ne uitam la pozele
cu familia noastră. Mă gândeam ce o să fac, cum o să mă descurc, mai ales că nu cunoșteam
limba. Mă îmbărbăta doar gândul că o să îmi ajut fetița să aibă o viață mai bună, lipsită de
greutăți.
Ulterior, a învățat limba spaniolă, s-a împrietenit cu diverse persoane care munceau pe
plantație alături de ea, s-a împrietenit cu alți români din satul spaniol care lucrau fie în
agricultură, fie în alte domenii în Spania și a cunoscut mulți spanioli care ulterior i-au devenit
prieteni. A muncit din greu pe plantație și a lăsat o impresie foarte bună angajatorului spaniol,
cu care mai păstrează legătura și astăzi. Pentru angajatorul spaniol, doamna X a fost una
dintre cele mai bune angajate ale sale. Tot timpul era atentă, meticuloasă, serioasă și extrem
de muncitoare. De multe ori, sarcinile pe care aceasta le avea de îndeplinit nu se rezumau
numai la culesul căpșunilor. Doamna X era cea care discuta cu clienții și furnizorii
întreprinderii spaniole. În plus, întreprinderea avea și sere în care erau cultivate roșii, iar
doamna X era deseori trimisă și în cadrul acestora pentru a culege roșii, pentru a-i ajuta pe alți
angajați de acolo sau chiar pentru a-i superviza. A învățat astfel și foarte multe aspecte legate
Datele de identificare ale întreprinzătoarei şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa:http://ed222spaineducation.weebly.com/
50
de afacerile întreprinzătorului pentru care a lucrat. În plus, a fost chibzuită și a strâns mare
parte din salariul pe care îl câștiga lunar.
Șeful meu era mândru de mine. Mereu mă lăuda între colegi. Avea încredere în mine și mă
lăsă să „am grijă” de afacere. Vorbesc tot timpul cu dânsul. A și venit în vizită la noi,
împreună cu familia. Și colegii mă
apreciau. Cu unii dintre ei am rămas
foarte bună prietenă. Și chiar și cu
spaniolii cu care m-am împrietenit. Pe
unii dintre ei îi aștept la vară la noi.
Le-am promis că o să facem un tur al
României. Mergem pe la mănăstiri, pe
valea Prahovei, puțin pe la mare.
Împinsă de dorul de familie, doamna X a încercat să își aducă soțul și fetița alături în Spania,
însă soțul nu a reușit să găsească de lucru și și-au dat seama ca salariul dânsei nu era suficient
pentru întreținerea întregii familii.
Astfel, după patru ani de muncă în Spania, s-a reîntors acasă la familia sa. A considerat că cel
mai bine pentru dânsa și pentru familia sa este să valorifice experiența migraționistă prin
inițierea și dezvoltarea unei afaceri în România. Astfel, și-a mobilizat soțul și au realizat o
seră, având drept model pe cea în care a lucrat în Spania, în cadrul căreia cultivă diverse
legume precum roșii, castraveți etc.
Soțul meu mă ajută foarte mult. El a renunțat la serviciul pe care îl avea ca să pornim
afacerea. Dacă nu ar fi fost el, nu aș fi reușit. A muncit aproape singur - deși uneori a mai
avut nevoie de ajutorul unor vecini - și s-a descurcat să realizeze sera în funcție de spusele
mele. Ne-a ajutat foarte mult și șeful meu din Spania. Cu informații, sfaturi, relații etc. S-a
oferit să ne ajute chiar și cu bani. Însă nu am avut nevoie. Economiile noastre au fost
suficiente. [...] La noi în seră cultivăm legume din semințe românești, dar și din semințe din
Spania sau Italia. Legumele cultivate din semințe românești sunt foarte puține, întrucât nici
semințele care se găsesc acum pe piață nu mai sunt cum erau odată și multe din ele nu mai au
nici o legătură cu legumele pe care le știam eu de când eram copil. Semințele din Spania sunt
foarte bune, precum și cele din Italia, iar legumele pe care le obținem sunt gustoase. Dar
încercăm să mai facem ceva. Încercăm să obținem și noi soiuri, mai ales prin altoire.
Sursa: http://incomemagazine.ro/articole/calburean-
vinde-rosii-din-sera-geotermala-in-ungaria
51
Întrebări
1. Cum a ajutat-o experiența migraționistă pe doamna X în demersul antreprenorial?
Oferiți exemple.
2. Ce formă particulară de antreprenoriat este evidențiată în text? Antreprenoriat asociat
mamelor sau antreprenoriat feminin?
3. Care sunt riscurile pe care întreprinzătoarea și le-a asumat, în cazul în care există așa
ceva?
4. Se poate identifica în cadrul studiului de caz un exemplu de ceea ce Schumpeter
numea „distrugere creatoare”? Argumentați răspunsul dumneavoastră.
Notă:
În anul 1930, J. Schumpeter a susținut faptul că antreprenoriatul implică inovare și utilizarea
unor tehnologii noi, nemaifolosite. Acesta a explicat că antreprenoriatul implică distrugere
creatoare, care a fost definită ca procesul prin care produse, procese, idei sau afaceri existente
sunt înlocuite cu unele noi, mai bune. Schumpeter considera că, prin procesul de distrugere
creatoare, produse vechi, ineficiente sunt înlocuite cu unele mai bune. Prin distrugerea
vechiului se naște practic creația noului.
52
Capitolul 14 Studiu de caz: Devotament pentru afacere
În vârstă de 58 de ani, domnul Ionescu
deține o pizzerie pe care o consideră
„copilul său”. A pornit această afacere în
urmă cu trei ani, după ce a muncit timp de
șapte ani în Italia, în diverse domenii
precum agricultură, construcții,
restaurante. Nu are copii și nu a fost
niciodată căsătorit. Provine dintr-o
familie modestă care a făcut tot posibilul
ca dânsul să urmeze o școală.
Părinții mei erau oameni simpli. Au muncit toată viața lor pentru mine. Și eu i-am răsplătit
ulterior, având grijă de ei. Poate și de aceea nu m-am căsătorit. După moartea părinților, am
fost foarte trist și credeam că nu mai am ce să mai fac în țară. Nu prea mai aveam nici
prieteni (aproape toți erau plecați, fiecare pe unde a apucat ... Italia, Spania, Anglia,
Germania). Rude aveam puține, iar relația nu era una foarte strânsă. Tot discutam despre
cele întâmplate cu prietenii pe care îi aveam plecați și toți mă încurajau să vin la ei. Așa că,
într-o zi am hotărât să îmi dau demisia de la serviciu și să plec în Italia la niște prieteni. Am
zis: fie ce o fi! Eu oricum nu am nimic de pierdut.
Deși grea, experiența migraționistă l-a ajutat și l-a schimbat din foarte multe puncte de vedere
pe domnul Ionescu.
În Italia a fost greu. Noroc că prietenii mei m-au ajutat foarte mult. Am învățat să îi apreciez
mult mai mult decât îi apreciam înainte. Dacă nu erau ei, nu m-aș fi descurcat cu nimic și
m-aș fi întors acasă. E greu când ești mai în vârstă. Nu prea îți găsești de muncă, înveți mai
greu anumite lucruri. Însă prietenii mei m-au ajutat să îmi găsesc de muncă, am locuit la ei,
m-au ajutat chiar să învăț și limba italiană. Și am reușit toate astea într-un timp destul de
scurt. Am lucrat în agricultură, în construcții și în restaurante. Am cules roșii în sere, am
cărat pe șantier, am spălat vase, am servit la mese ... dar cel mai mult mi-a plăcut când am
fost un fel de ajutor de bucătar într-o pizzerie. Până să fiu ospătar nu mai intrasem niciodată
Sursa:http://www.blamethemonkey.com/announcing-
italy-photo-tour-may-2014
53
într-o bucătărie profesională. De fapt, nici într-o bucătărie normală nu prea intram des,
întrucât mama mea era cea care gătea mereu. Mi s-a părut ceva nemaipomenit și începuse să
îmi placă foarte mult. De aceea mi-am dat toată silința să fiu cât mai serios și mai muncitor,
ca să pot avansa în cadrul pizzeriei. Și așa am ajuns un fel de ajutor de bucătar la pizzerie.
Însă italienii erau foarte precauți. Participam și mă implicau în aproape tot procesul de
preparare al pizzei, însă de fiecare dată când se apropia un anumit moment din procesul de
preparare îmi dădeau orice altceva de făcut. Ca să nu le aflu secretul. Dar și eu, într-o zi ...
am fost mai „viclean” ca ei.
Întors în România, domnul Ionescu a vrut să aducă o „bucățică din Italia” și în orașul său natal.
În ultima parte a șederii mele în Italia lucrurile începuseră să se schimbe. Italienii aveau o
părere tot mai proastă despre noi (românii), au fost tot felul de „manifestări” împotriva
noastră și, poate cel mai important, efectele crizei se simțeau destul de puternic. Împreună cu
prietenii mei am hotărât că este timpul să ne întoarcem acasă. Ei la ce familii aveau, eu la
nimic. Reîntors în România, am încercat să îmi „etalez” noua pasiune. Aveam niște bani
strânși din Italia, mai aveam niște bani în bancă în România și pe principiul pe care l-am
avut după moartea părinților (respectiv, nu mai am nimic de pierdut) m-am hotărât să îmi
deschid o pizzerie. M-au ajutat mult și prietenii mei (și cu bani, și cu acte, cu tot ce am avut
nevoie). Au fost chiar și primii mei clienți (clienți care au primit pizza cadou, întrucât lor nu
le-am luat bani ... și nici nu o să le iau vreodată). Ei mi-au adus și alți clienți: alți prieteni
de-ai lor, rude, cunoștințe. Așa m-am făcut cunoscut. Și, nu că mă laud, dar fac o pizza de „te
lingi pe degete”. Din vorbă în vorbă, clienții au aflat de mine și au devenit din ce în ce mai
mulți. În plus, locația aleasă este una cu vad comercial destul de ridicat.
Sursa: http://www.playbuzz.com/scotto/are-you-a-burger-or-a-pizza-person
54
Întrebări
1. Reprezintă vârsta un factor important în procesul antreprenorial? Considerați că
persoanele tinere au mai multe șanse să devină întreprinzători, în comparație cu cele
mai în vârstă? Sau dimpotrivă, cele mai în vârstă sunt mai predispuse spre urmarea
căii antreprenoriale? Argumentați răspunsul dumneavoastră.
2. Evidențiați un element esențial pentru inițierea și dezvoltarea unei afaceri de succes.
3. Cum l-a schimbat experiența migraționistă pe domnul Ionescu?
4. Ce rol au avut rețelele sociale în inițierea și dezvoltarea afacerii prezentate în cadrul
studiului de caz?
5. Cât de importantă este locația într-o afacere?
6. La ce metode de promovare a apelat întreprinzătorul în momentul inițierii afacerii? Ce
mijloace pentru promovarea afacerii i-ați putea sugera întreprinzătorului, în situația
actuală?
55
Capitolul 15 Studiu de caz: O experiență antreprenorială complexă
După ce au lucrat opt ani în Anglia, domnul și doamna Grigore s-au reîntors în țară la familia
rămasă aici, în special la copilul lor.
Am plecat să muncim pentru
copilul nostru. Am plecat eu
primul, atras oarecum de niște
prieteni. Ei munceau în Anglia
în construcții și mă tot chemau
să merg pentru că se câștiga
bine. Am plecat și eu. Nu prea
o duceam bine cu banii în
România și nici nu aveam un
serviciu stabil. Niciodată nu
am avut practic un loc de muncă sigur. [...] După vreo șase luni de stat în Anglia în care am
muncit și am strâns destul de mulți bani (stăteam la prietenii mei și împărțeam chiria cu ei,
cheltuielile cu mâncarea, cam tot), am adus-o și pe soția mea. La început, până și-a găsit și
ea de lucru, a fost mai greu. Ne descurcam doar cu ce câștigam eu, dar și-a găsit repede un
loc de muncă ... cameristă la un hotel. Câștiga foarte bine și ea.
După vreo trei ani, ne-am hotărât să ne întoarcem acasă. Am zis că avem destui bani strânși
să ne întoarcem la copil. Întorși acasă, tentațiile au fost mari ... iar banii s-au dus mai repede
decât ne așteptam pe tot felul de lucruri de care nu aveam nevoie, dacă stau bine să mă
gândesc acum. Dar atunci nu am gândit. Eram destul de tineri ...
Ne-am reîntors în Anglia după o scurtă perioadă de timp. Am luat-o de la capăt cu greutățile.
Am muncit de nu am mai știut în construcții, iar soția a îngrijit bătrâni, a lucrat în
restaurante și hoteluri. Au fost cinci ani în care am încercat să reparăm ce pierduserăm
prima dată. Însă nu am mai câștigat atât de mulți bani ca prima dată.
Demersul antreprenorial al domnului Grigore a fost unul asemănător cu experiența sa
migraționistă, respectiv cu multe greutăți, iar finalul acestuia nu a fost unul pozitiv.
După cinci ani ne-am întors acasă.
Sursa: http://www.caon.ro/gugulanii-vad-tir-urile-si-n-somn/1318398
56
Cât timp eram în Anglia, dar și după
ce ne-am întors, tot vorbeam cu
prietenii mei și îmi tot ziceau că
afacerile cu TIR-uri merg bine. „E
super afacere să transporți cu TIR-ul
mărfuri” ... Asta îmi tot ziceau. Și
vedeam și eu. Aveam prieteni care erau
șoferi pe TIR, mai discutam și cu cei
care ne aduceau pachete cât eram în
Anglia ... Era tentant. Toți spuneau că
se câștigă bine.
La întoarcerea în țară nu aveam
serviciu nici eu, nici soția. Am încercat să ne angajăm, dar fără nici un rezultat. Totodată, de
această dată nu mai vroiam să cheltuim banii aiurea, ci să îi investim. Credeam că să fii
propriul tău șef e tare ușor, frumos, lipsit de griji și că dacă ai propria ta afacere banii vin
aproape de la sine.
Așa că ne-am apucat să investim toți banii pe care îi aveam într-un TIR, plus ce am mai
împrumutat de la prieteni. Am cumpărat un TIR la mâna a doua, care avea puțini kilometri la
bord și era în stare bună.
După tot ce auzisem și întrebasem, am considerat că o afacere în care noi să transportăm tot
felul de mărfuri cu TIR-ul de la producători la clienți, sigur va funcționa. Eram siguri că
aceasta este o oportunitate pentru noi.
Am încercat să ne ocupăm doar noi doi de afacere. Ne-am ocupat singuri de inițierea ei. Nici
nu știam ce trebuie să facem, dar ne-am interesat și ne-am descurcat. Ne-am zbătut să facem
tot ce am putut cât de bine și de repede am știut, pentru a porni afacerea. Eu m-am ocupat de
conducerea TIR-ului. Eram șoferul, ca să nu mai angajăm altă persoană și să nu o mai
plătim. Nu am vrut să angajăm pe nimeni, ca să nu avem cheltuieli. Însă nu ne-am descurcat
cu contabilitatea și a trebuit să angajăm o persoană care să se priceapă. În rest, nu am avut
niciodată angajați. Eu eram șoferul TIR-ului și soția se ocupa de găsirea clienților. La
început am găsit clienți și a mers bine. Ne-am zbătut de fiecare dată pentru fiecare client în
parte. [...] Îmi aduc aminte că odată un client avea de transportat niște mărfuri cu risc ridicat
și am alergat pentru obținerea de autorizații de nu am mai știut de noi. Și altă dată am avut
Sursa: http://www.aradon.ro/parcarile-de-pe-dn7-pline-cu-tir-
uri/1197035
57
un client tare „pretențios”. Trebuia să îi aducem niște electronice din Turcia. El era din
Timișoara. De nu ne-a stresat cu transportul acela...
[...] Dacă noi gândeam că banii aproape „pică din cer” pentru cei care au afaceri, ne-am dat
seama că nu știam despre ce vorbim. Să fii întreprinzător nu este ușor. Muncești mult pentru
fiecare bănuț. Singura diferență e că muncești pentru tine și nu pentru altcineva. Iar această
satisfacție e mare!
Și chiar am muncit. Cel mai greu a fost să avem clienți. Ne bucuram foarte mult când găseam
un client. Nu conta cine, de unde era. Luam imediat comanda de la el. [...] În timp, mulți
dintre clienți nu ne-au plătit pentru serviciile noastre de transport. În plus, am avut multe
probleme cu TIR-ul după o perioadă de timp și a trebuit să tot cumpărăm piese și să tot
mergem la service-uri. Multe dintre aceste facturi nu au fost plătite către cei care ne dădeau
piese sau care ne reparau TIR-ul, întrucât nici noi nu încasam de la clienți. Situația se
agravase și datoriile către furnizori crescuseră, iar noi de la clienți nu încasam nimic și am
ajuns în insolvență. Ne chinuiam să plătim la zi dările la stat. Ne împrumutam chiar ca să
reușim să le plătim, însă pe furnizori nu am reușit să îi plătim.
Cei care i-au fost furnizori au devenit practic creditorii întreprinzătorului și, întrucât nu și-au
primit banii pe piesele furnizate și pe serviciile prestate, au inițiat procedura de intrare în
insolvență pentru afacerea deținută de întreprinzător. În momentul de față, întreprinzătorul are
afacerea în insolvență și nu se poate folosi de nici un bun al întreprinderii, implicit nici de TIR.
Întrucât s-au aflat într-o situație destul de dificilă, doamna Grigore s-a văzut nevoită să
apeleze încă o dată la opțiunea de emigrare, în vederea „salvării” familiei.
Întrebări:
1. Identificați punctele pozitive asociate demersului antreprenorial prezentat în cadrul
studiului de caz.
2. Unde considerați că a greșit întreprinzătorul evidențiat în cadrul studiului de caz, în
„aventura” sa antreprenorială?
3. Cum ar fi putut să evite întreprinzătorul situația în care a ajuns?
4. Dacă ați fi în locul dânsului, ați salva întreprinderea sau nu? Argumentați răspunsul
dumneavoastră.
5. Ce ar putea face acum întreprinzătorul? Dacă ați fi în locul dânsului, cum ați proceda?
6. În cadrul studiului de caz este evidențiată o formă de antreprenoriat de oportunitate
sau de necesitate?
58
Capitolul 16 Studiu de caz: Specific spaniol într-un restaurant din România
Daniela și Andrei s-au cunoscut în facultate și au decis să rămână împreună după terminarea
acesteia, prin întemeierea unei familii. Viața acestora nu a fost una ușoară, muncind din greu
pentru fiecare realizare a lor. Acum 10 ani, cei doi s-au hotărât să emigreze în Spania, în
vederea identificării unui serviciu mai bun unde să fie apreciați la adevărata lor valoare,
implicit să câștige mai bine și să ducă o viață mai bună. S-au orientat spre Spania, întrucât
ambii cunoșteau limba
spaniolă foarte bine și s-au
gândit să elimine bariera
legată de limbă. S-au
folosit de banii pe care îi
aveau strânși în România
din perioada în care erau
angajați, au riscat și au
emigrat în Spania.
Atât eu, cât și Daniela
am terminat o facultate
cu profil economic. Ne-am angajat amândoi ca economiști, însă ne descurcam destul de greu.
Nu câștigam foarte bine și simțeam că nu suntem apreciați cum trebuie. Amândoi știam
spaniolă. Învățasem din liceu. Așa ne-am hotărât să plecăm în Spania. Ne-am gândit că acolo
putem să găsim niște job-uri bune, întrucât consideram că eram destul de pregătiți
profesional. Visul nostru s-a năruit după primele șase luni de stat în Spania. Nu am reușit să
găsim job-urile pe care ni le doream și am ajuns să lucrăm eu în construcții, iar Daniela
îngrijitoare de bătrâni. Mirajul banilor a fost puternic. Câștigam foarte bine. Chiar dacă nu
aveam job-urile de birou pe care speram să le avem când am plecat din România, am rămas
în Spania, întrucât câștigam foarte bine. După munca din construcții și cea ca îngrijitor de
bătrâni, am hotărât cu Daniela să ne angajăm într-un loc unde să fim împreună. Așa am
ajuns să lucrăm amândoi într-un restaurant. Eu ospătar, Daniela la bucătărie ca ajutor de
bucătar. Astfel, am început să învățăm ce înseamnă să ai un restaurant. Ce dotări trebuie să
Sursa: http://www.jobcoconut.com/blog/seekerpost/41/Jobs-in-Spain-Our-
Guide
59
aibă bucătăria, cum se iau și se dau
comenzile, cum se lucrează, cum se
gătește, secrete ale rețetelor, ce urmărești
când angajezi oameni, cum îți alegi
furnizorii, de unde iei ingrediente de
calitate, cum atragi clienți, cum elaborezi
un meniu, ce trebuie să facă bucătarul șef
și ajutoarele de bucătar, ce fac ospătarii,
cum să interacționezi cu clienții etc. ...
practic orice activitate pe care o implică
un restaurant. Începuse să ne placă foarte
mult. Am lucrat acolo timp de trei ani.
După experiența migraționistă cei doi tineri s-au întors acasă, dornici să riște încă o dată totul.
După ce am strâns o sumă de bani frumușică, am decis să ne întoarcem acasă. Încă din
Spania știam ce vrem să facem la reîntoarcere. Nici nu am stat pe gânduri. Era clar ... ne
întoarcem în România să deschidem un restaurant cu specific spaniol. Știam și ce nume o să
îi dăm ... clar ceva spaniol, de impact. La vremea aceea nu era niciun astfel de restaurant în
zona unde voiam noi să îl deschidem și eram siguri că o să avem succes, în special prin
unicitate. Ne-a plăcut așa de mult munca din restaurant încât am zis că acesta este viitorul
nostru. Am stat atât timp în Spania ca să putem strânge bani. Și tot nu am avut suficient
capital. Întorși în țară, am început să ne reluăm contactele din România (familie, rude,
prieteni, colegi de școală, colegi de facultate), să căutam locație (asta a fost cel mai greu), să
căutăm furnizori, să schițăm un plan de afacere. Cu el am reușit să obținem finanțare. Nu a
fost ușor, dar a meritat. Investiția într-un restaurant este destul de ridicată, dar am reușit să o
recuperăm și să înapoiem și creditul luat. La început, am încercat să ne descurcăm noi și să
angajăm cât mai puțin personal. Eu eram ospătar, iar Daniela se ocupa de bucătărie,
împreună cu bucătarul angajat. Pe măsură ce ne-am dezvoltat, am mai angajat ospătari care
să lucreze în ture, iar eu m-am retras din afacere cu munca fizică. Am rămas doar cu
administrarea ei. Daniela, în schimb, se ocupă în continuare de bucătărie, întrucât are o
plăcere deosebită pentru această activitate. La început totul a mers extrem de bine ... eram
singurul restaurant de acest fel. Mâncarea noastră, pe lângă faptul că era deosebit de bună,
era oarecum „exotică”. Acum, calitatea mâncării este la fel de bună, sau poate chiar mai
Sursa: http://kusinamaster-
recipes.com/2015/01/20/pinoy-paella-recipe/
60
bună (marea majoritate a furnizorilor noștri sunt spanioli ... luăm ingredientele direct de la
sursă), am adus și bucătar spaniol, însă e din ce în ce mai greu ... clienții se împart acum.
Întrebări
1. Exemplificați o serie de elemente specifice antreprenoriatului.
2. În ce fel i-a ajutat educația pe cei doi întreprinzători?
3. Ce tip de afacere este evidențiată în cadrul studiului de caz?
4. Caracterizați, din punctul dumneavoastră de vedere, piața restaurantelor din România,
în general, și pe cea din București, în particular.
5. Ați fi tentat/ă să inițiați o astfel de afacere? Ce tip de restaurant ați dori să deschideți,
unde l-ați amplasa și de ce - oferiți exemple concrete. În cazul unui răspuns negativ,
argumentați în mod solid alegerea dumneavoastră.
6. Ce factori sunt esențiali pentru funcționarea unei afaceri active în industria
restaurantelor?
7. Puneți-vă în locul întreprinzătorilor. Elaborați diverse strategii de dezvoltare pentru
afacerea în cauză, în condițiile actuale ale pieței.
8. La ce strategii de promovare ați apela pentru a face afacerea cunoscută și pentru a
atrage noi clienți?
61
Capitolul 17 Studiu de caz: Educație și instruire în folosul țării mele
Cu un program de masterat absolvit la
Londra și cu experiență de muncă în domeniu
tot în țara de destinație, Andreea s-a reîntors
acasă din dorința de a valorifica toate
cunoștințele pe care le-a acumulat pe
perioada migraționistă.
După ce am terminat facultatea am vrut să
urmez un masterat în străinătate, pentru a mă
specializa în Business Administration. Am
început să studiez oferta în străinătate și
într-un final am ales un program oferit de o
universitate de prestigiu din Londra, deși
costurile erau foarte ridicate. Întrucât nu
provin dintr-o familie înstărită, părinții mei au apelat la obținerea unui credit pentru ca eu să
urmez cursurile acestui program de masterat.
Cu multe eforturi financiare, am plecat la Londra pentru un an, pentru a studia. Experiența a
fost una deosebită. Încurajez orice student să urmeze cursurile unei universități din
străinătate. Chiar și măcar un semestru în cadrul unui an universitar, dacă se gândesc că
urmarea unui program întreg este mai dificilă.
[...] După ce am terminat masteratul, am avut ocazia să primesc o ofertă de muncă în
Londra. Am terminat între primii, iar unul dintre profesori m-a recomandat unei companii
renumite, specializată în oferirea de servicii de consultanță în domeniu. După lungi discuții
cu părinții mei (care îmi tot spuneau că salariul este bun, să rămân acolo, că o să pot trimite
bani acasă pentru ca ei să restituie creditul etc.) am cedat și m-am angajat la compania
respectivă. Eu, inițial, nu am gândit niciodată acest lucru. Voiam doar să urmez cursurile
acestui program de masterat ca să mă specializez și să mă întorc acasă. Mereu am gândit că
în străinătate tot timpul vei fi un străin, tot timpul colegii de serviciu se vor uita la tine diferit
etc. și nu am vrut să trec prin această experiență. Scopul meu a fost dintotdeauna să plec, să
Sursa:http://www.winterwell.com/management-
consultancy.php
62
mă specializez și să mă întorc în
țară să pun în practică tot ce am
învățat în străinătate. Însă, în urma
discuțiilor cu părinții și a
presiunilor financiare, am cedat și
am rămas să lucrez în Londra. A fost
bine până la urmă că am ales acest
lucru. În primul rând mi-am
schimbat părerea: dacă ești bun, nu
contează de unde ești ... colegii de
muncă te respectă și te apreciază.
Faptul că eram româncă nu a reprezentat niciodată pentru mine un obstacol. În plus,
niciodată nu mi-a fost rușine de acest lucru. Tot timpul am fost mândră de originile mele și
tot timpul am afirmat cu mândrie că sunt din România. În al doilea rând, am acumulat foarte
multe cunoștințe și experiență practică. Și nu în ultimul rând, am reușit să rambursăm
creditul luat.
După ce am lucrat doi ani în Anglia, m-am reîntors acasă. Visul meu s-a împlinit, într-un
final. Am revenit în țară pentru a pune în practică tot ce am învățat în Anglia (atât în cadrul
programului de masterat, cât și pe perioada serviciului avut) și pentru a contribui la
dezvoltarea țării mele.
Antreprenoriatul a reprezentat cea mai bună opțiune de a maximiza și de a valorifica toate
aspectele pozitive asociate perioadei migraționiste.
În țară, după ce m-am reîntors, mă puteam angaja în cadrul oricărei corporații. Cu un CV în
care ai trecute studii la o universitate de prestigiu din Londra și experiență într-o companie
de top din Londra este destul de ușor să te angajezi. Însă nu am vrut acest lucru. Am vrut să
fiu eu întreprinzător. Am vrut să fiu eu cea care angajează și nu cea care este angajată. În
plus, am considerat că cel mai ușor și cel mai potrivit mod de a pune în practică tot ce am
acumulat pe perioada cât am stat în Anglia (cunoștințe, abilități etc.) este să demarez o
afacere.
[...] Afacerea mea implică prestarea de servicii de consultanță pentru afaceri, în general. Cu
toate acestea, în special, ca arii mari sunt vizate managementul, marketingul și vânzările.
Sursa: http://spyn.ro/despre-noi/
63
Sursa: http://www.abaftconsultants.com/what-is-consultancy.html
[...] În momentul în care am
demarat afacerea, nu mai
existau astfel de companii în
orașul meu (locul unde am
inițiat afacerea). Deși am
pornit de la ideea să vizez
doar clienți din orașul meu,
ulterior am avut clienți din
diverse orașe din țară. Recomandările clienților existenți au atras după sine mulți clienți și
din alte orașe. Dar acest aspect s-a întâmplat după ceva timp. La început a fost destul de greu
să avem clienți, întrucât aceștia erau destul de reticenți față de serviciile pe care noi le
furnizam. Era destul de greu să lucrezi, de fapt să te adresezi unor oameni cu o mentalitate în
genul: „Eu nu am nevoie de nimeni să îmi spună mie ce să fac. Eu știu cel mai bine ce este
bine pentru mine și pentru afacerea mea”. La un moment dat îmi aduc aminte că am vrut să
renunț, să închid afacerea și să vin în București pentru a mă angaja într-o corporație. Însă ...
acum mă bucur tare mult că nu am renunțat. Am ajuns să am un business prosper.
Drumul antreprenorial al întreprinzătoarei nu a fost unul lipsit de greutăți și de momente de
cotitură. Situații similare, de momente mai puțin ușoare în demersul antreprenorial, a întâlnit
tot timpul și pe parcursul carierei sale de consultant, în cazurile cu care se confrunta și pe care
trebuia să le rezolve, precum și în cele prezentate de alți colegi de breaslă. În continuare, sunt
evidențiate astfel de situații, sub umbrela anonimatului:
1. O afacere de familie cu tradiție în cultivarea și vânzarea bunului X se confrunta de
ceva timp cu o situație greu de gestionat. Un mare retailer a început să comercializeze
același bun X, însă la un preț mult mai mic decât prețul cu care era achiziționat. Deși
pierdea prin vânzarea bunului X (întrucât acesta era revândut cu un preț mult mai mic
decât cel de achiziție), câștiga foarte mult din vânzarea celorlalte produse pe care le
comercializa. Bunul X era vândut practic ca o modalitate de a atrage clienți care să
cumpere celelalte bunuri vândute. În această situație, întrucât prețul de vânzare al
bunului X la retailer era mult mai mic decât cel de pe piață, afacerea de familie avea
de suferit întrucât pierdea clienți. La un moment dat, doar clienții fideli, cei cu tradiție
rămăseseră în continuare. Ceilalți migraseră către marele retailer.
64
2. Întreprinderea X a avut, la
momentul înființării și mult
timp după, o echipă de
angajați relativ echilibrată
din punct de vedere al
sexului. Ulterior, odată cu
dezvoltarea afacerii
structura angajaților a
început să devină majoritar masculină. Angajatele de sex feminin erau din ce în ce mai
puține și destul de dezavantajate din diferite puncte de vedere. Acestea au recurs la
diverse metode pentru a reduce gradul de discriminare în funcție de sex din cadrul
întreprinderii, însă fără reușită pe termen lung. Multe situații conflictuale s-au iscat
între angajați din cauza nerespectării unui principiu de egalitate de șanse între angajați.
3. Compania X, nou înființată, producea și comercializa un bun de o calitate deosebită.
Unii dintre clienți îl considerau chiar de lux. Din dorința de a vinde, compania a decis
să comercializeze produsul la un preț asemănător cu cel de pe piață. Vânzările au fost
foarte mari la început. Văzând succesul înregistrat, managerii companiei au decis să
crească prețul bunului, însă astfel s-au pierdut foarte mulți clienți.
4. Întreprinderea X era specializată în furnizarea de servicii Y. Angajații întreprinderii
primeau salarii bune, comparativ cu salariile oferite de alte întreprinderi active în
domeniu și, în plus, obțineau și comision din încasările pe care le aduceau
întreprinderii. La un anumit punct, întreprinzătorul a observat că, deși unul dintre
angajați avea foarte mulți clienți, veniturile aduse de acesta întreprinderii nu erau pe
măsură. Timp de o lună a monitorizat atent problema și a descoperit că respectivul
angajat fura din banii pe care ar fi trebuit să îi lase întreprinderii.
5. Domnul X, la un anumit moment din viața sa, a avut nevoie de serviciul Y.
Neîntâlnindu-l pe piață, a considerat că ar fi o idee bună dacă ar începe să îl furnizeze
dânsul. În funcție de nevoile dânsului, a dezvoltat un serviciu și a inițiat o afacere pe
baza acestei idei. Investiția a fost destul de ridicată, iar profitul nu a fost unul pe
măsură. Serviciul nu prezenta interes pentru consumatori.
Sursa: http://www.bsharp.com/case_studies
65
Întrebări:
1. Câți dintre dumneavoastră ați studiat în străinătate? Descrieți experiența colegilor.
2. Cine ar dori să studieze în străinătate / Cine a aplicat sau intenționează să aplice pentru
un stagiu de studiu în străinătate? Ce așteptări aveți de la această experiență?
3. Considerați că această experiență v-ar fi de folos? În ce sens?
4. Cum a ajutat-o această experiență pe întreprinzătoarea din studiul de caz evidențiat?
5. Ce părere aveți despre gândirea: „Eu nu am nevoie de nimeni să îmi spună mie ce să
fac. Eu știu cel mai bine ce este bine pentru mine și pentru afacerea mea”?
6. Cum ați soluționa dumneavoastră problema evidențiată în cadrul primei situații
prezentate în cadrul studiului de caz?
7. Care este problema evidențiată în cadrul celei de-a doua situații? Ce reprezintă
egalitatea de șanse, în viziunea dumneavoastră? La ce metode ați apela pentru a
rezolva problema evidențiată în cadrul celei de-a doua situații? La ce strategii ați apela
pentru a preveni apariția unei astfel de probleme în viitor?
8. În cazul celei de-a treia situații evidențiate, care a fost greșeala echipei de management
a companiei? Cum ați fi procedat dumneavoastră dacă erați în locul întreprinzătorului
și a echipei de management la momentul inițierii afacerii? Cum ați soluționa problema
apărută?
9. Cum ați fi procedat dumneavoastră dacă ați fi fost în locul întreprinzătorului evidențiat
în cadrul celei de-a patra situații? La ce măsuri de precauție ați apela pentru viitor?
10. În cazul situației numărul cinci, care a fost „greșeala” întreprinzătorului? Dacă ați fi
fost în locul dânsului în momentul inițierii afacerii, cum ați fi procedat? Cum ați
soluționa problema evidențiată în cadrul situației? În cadrul situației, este evidențiată o
formă de antreprenoriat de oportunitate sau de necesitate?
66
Capitolul 18 Studiu de caz: Pasiunea - primul pas spre o afacere de succes
Înainte să emigreze în Franța, domnul X lucra într-o patiserie. Dorința de perfecționare l-a
determinat să emigreze pentru a se specializa.
Dintotdeauna mi-a plăcut patiseria-
cofetăria. De mic, o ajutam pe mama
în bucătărie la făcut mâncare. Dar cel
mai mult îmi plăcea când făcea
prăjituri și tot felul de produse de
patiserie. Îmi plăcea la nebunie să
frământ aluatul pentru pateuri și
plăcinte și să fac diverse creme și
compoziții pentru umplutură. Cel mai
fericit eram în momentul în care îmi
ieșeau prăjiturile și pateurile (mai aveam și momente în care se mai întâmpla să mi se ardă
aluatul în cuptor, să mi se taie crema pentru prăjituri sau alte întâmplări de acest fel) și, mai
ales, când primeam laude și felicitări din partea celor care le gustau.
După ce am terminat liceul, am avut lungi discuții cu părinții mei, care voiau cu orice preț ca
eu să urmez o facultate. Le tot repetam că singura facultate pe care aș vrea să o urmez ar fi
una de patiserie - cofetărie, dacă ar fi existat așa ceva în România. Simțeam că mă pierd
dacă nu fac ceva să îmi cultiv abilitățile. Am dus multă muncă de lămurire cu părinții mei.
Într-un final, mama a fost cea pe care am convins-o mai repede (ea era și cea cu care
„lucram” practic în bucătărie și care știa că sunt priceput și avea încredere în mine). Tata a
fost și el ulterior convins de mama și, într-un final, am reușit să nu merg la facultate și să mă
înscriu la niște cursuri de patiser-cofetar.
Așa mi-am dat seama că există și o serie de principii, reguli etc. pe care patiseria și cofetăria
le implică.
Datele de identificare ale întreprinzătorului şi ale întreprinderii sale sunt confidenţiale.
Sursa:http://www.milwaukeemag.com/2013/11/12/JacquyPf
eifferDinnerandBook_signing/
67
[…] În timpul cursurilor eram atent, serios și încercam să
„prind” cât mai multe de la profesorii care țineau
cursurile. Am terminat cursul primul; am luat nota
maximă în urma examenelor de pe parcurs (teoretice și
practice) și a examenului final (teoretic și practic). Am
fost singurul cursant care a realizat acest lucru.
Profesorii m-au admirat foarte mult și m-au ajutat astfel
să mă și angajez după finalizarea cursurilor. Au vorbit cu niște parteneri de-ai lor care aveau
un lanț de patiserii și m-am angajat la ei.
A fost o experiență din care am avut ce învăța. Însă, după un anumit timp, am simțit că mă
plafonez. Am vrut mai mult. Tot urmăream tot felul de emisiuni culinare și filmulețe despre
patiserie și cofetărie și îmi dădeam seama că tehnica se poate perfecționa. Astfel, m-am
orientat spre identificarea unor cursuri de specializare în străinătate. Și unde altundeva decât
Franța ... așa am decis să emigrez.
După specializarea în Franța, cu un bagaj deosebit de cunoștințe - atât teoretice, cât și practice
- domnul X s-a reîntors în România pentru a le pune în practică și pentru a le valorifica.
Cursurile de patiser-cofetar în Franța au durat șase luni. Acestea au fost lunile în care am
învățat cel mai mult. A meritat tot efortul pe care l-am făcut când am plecat (nu aveam bani,
am rugat părinții să aplice pentru un credit, să se împrumute etc.). După ce am terminat
cursurile acolo, întrucât am fost printre cei mai buni, s-a ivit ocazia să lucrez într-un
restaurant important din Franța, unde să mă ocup doar de partea de patiserie-cofetărie. Am
acceptat oferta fără să stau pe gânduri, în special din două motive: se câștiga foarte bine (și
cum aveam multe datorii în România, am considerat că este o oportunitate să mai restitui din
acestea întrucât salariul era atât de generos încât îmi ajungea și pentru trăit în Franța, dar și
pentru trimis bani acasă părinților) și eram sigur că o să am multe de învățat și o să mă
specializez și mai mult. Și așa a și fost: m-am specializat, am învățat multe lucruri interesante
și am reușit nu numai să îmi ajut părinții să returneze toate datoriile pe care le-au făcut din
cauza mea, dar și să strâng niște bani.
După ce am realizat acest lucru, m-am hotărât să mă reîntorc acasă. Aici, singura mea
soluție pentru a „pune în practică” toate cunoștințele și noile abilități era să îmi deschid o
patiserie-cofetărie. Însă, costurile erau destul de ridicate, iar eu nu dispuneam de fondurile
respective. Așa că am încercat să conving diverși prieteni să-mi devină parteneri de afacere.
Sursa:http://www.ingredi.eu/node/20
68
Într-un final (după multe și lungi discuții cu diferiți prieteni și cunoștințe), am deschis
patiseria-cofetăria. Cel pe care îl am ca partener a fost dintotdeauna și a rămas în continuare
foarte orientat spre business. Pentru el, eu am fost un fel de oportunitate.
El este cel care se ocupă de administrarea afacerii. Eu am grijă ca toate produsele noastre să
fie de calitate maximă.
În urma sfatului lui, am hotărât că trebuie să avem un fel de „patiserie-cofetărie” de lux.
Avem un sortiment bogat și variat, cu produse fine, de cea mai bună calitate.
Ne adresăm unei categorii de clienți care știu să aprecieze calitatea, sunt fini cunoscători,
vor să facă un cadou deosebit, vor să guste un produs deosebit etc. și cu venituri ridicate, în
special.
Întrebări:
1. Cum „s-a născut” afacerea prezentată în cadrul studiului de caz? Exemplificați
elementele care au jucat un rol deosebit de important în demararea afacerii.
2. Evidențiați trăsăturile întreprinzătorului prezentat în cadrul studiului de caz care au
avut un rol major în materializarea intențiilor sale antreprenoriale.
3. Studiul de caz evidențiază o formă de antreprenoriat asociat emigranților reîntorși? Ce
reprezintă această formă de antreprenoriat?
4. Considerați că cei doi întreprinzători au luat o decizie corectă în momentul în care s-au
hotărât să își delimiteze clar clienții? Argumentați răspunsul dumneavoastră.
5. Într-o afacere, cât de importanți sunt clienții, în opinia dumneavoastră?
69
Concluzii
Elaborată, în principal, pe baza informațiilor obținute în urma cercetărilor derulate în cadrul
proiectului „Performanță și excelență în cercetarea doctorală și postdoctorală în domeniul
științelor economice din România” contract POSDRU/159/1.5/S/142115, prezenta carte
conturează o imagine asupra antreprenoriatului asociat imigranților și antreprenoriatului
asociat emigranților reîntorși în România. Scopul acestei cărți a fost de a promova aceste
fenomene și de a contribui la creșterea gradului de conștientizare asupra lor, atât în rândul
mediului academic, cât și în rândul mediului public și privat.
Primele zece studii de caz evidențiază particularități ale antreprenoriatului asociat
imigranților, în timp ce următoarele șapte reflectă aspecte specifice antreprenoriatul asociat
emigranților reîntorși în România, creându-se astfel o imagine interesantă asupra celor două
fenomene. Studiile de caz au fost concepute în baza interviurilor avute cu întreprinzătorii
imigranți și cu cei emigranți reîntorși; cei mai mulți dintre aceștia au participat în cadrul
cercetărilor derulate și și-au oferit sprijinul și în vederea colaborării pentru elaborarea unor
studii de caz, special concepute pe anumite teme. Studiile de caz au fost dezvoltate în funcție
de răspunsurile, recomandările și preferințele fiecărui întreprinzător intervievat și au urmărit
diferite obiective.
Prezenta carte poate reprezenta un material bibliografic folositor specialiștilor în domeniu,
persoanelor direct implicate în elaborarea politicilor din domeniu, reprezentanților
administrațiilor publice și ai mediului de business, oamenilor de afaceri, comunității
academice, studenților. Cu toate acestea, cei din urmă sunt vizați în mod deosebit ca public
țintă al acestei cărți, întrucât studiile de caz sunt special concepute pentru aceștia.
Limbajul este unul accesibil, special folosit pentru a veni în întâmpinarea nevoilor studenților,
pentru a face lectura cărții mai atrăgătoare și mai interesantă pentru aceștia. În plus, printr-un
grad de atractivitate mai ridicat - atât prin forma, cât și prin conținutul studiilor de caz -
studenții vor fi mai motivați să se implice în rezolvarea acestora și vor deveni mai
familiarizați cu problematica antreprenoriatului asociat imigranților și emigranților reîntorși,
putând chiar să promoveze fenomenele în rândul cunoscuților lor. Totodată, întrebările
70
aferente fiecărui studiu de caz oferă posibilitatea studenților de a-și dezvolta gândirea
antreprenorială, de a pune în practică diferite aspecte teoretice specifice antreprenoriatului și
chiar de a evidenția aspecte teoretice. De asemenea, alături de îmbogățirea pachetului de
cunoștințe al studenților, studiile de caz pot contribui și la stimularea inițiativei
antreprenoriale a acestora. Studiile de caz prezintă situații de business care pot inspira și
motiva studenții.
În încheiere, vă mulțumesc pentru interesul manifestat asupra fenomenelor antreprenoriatului
asociat imigranților și emigranților reîntorși și pentru timpul acordat lecturării cărții! Întrucât
orice material este perfectibil, în cazul în care aveți recomandări, sugestii, propuneri pentru
diversificarea, îmbunătățirea, extinderea cercetărilor derulate, implicit a prezentei cărți, vă rog
să îmi scrieți la adresa de e-mail:
Cu mulțumiri,
asist. univ. dr. Raluca Grosu
71
Surse bibliografice
Amir (2010) http://www.se.org.au/student-entrepreneurs-yearly-review-2009-2010/
ABAFT Consultants (n.d.) http://www.abaftconsultants.com/what-is-consultancy.html
Agrawal, A., Kapur, D., McHale, J. & Oettl, A. (2011) “Brain drain or brain bank? The
impact of skilled emigration on poor-country innovation”, Journal of Urban Economics,
vol. 69: 43-55
Baycan-Levent, T., Gulumser, A.A., Kundak, S., Nijkamp, P. & Sahin, M. (2006)
http://www.susdiv.org/uploadfiles/RT4_4_PP_Tuzin.pdf
Balea, G. (2012) https://stiluriurbane.wordpress.com/2012/01/29/mancarea-libaneza-un-
rasfat-pentru-toate-simturile/
Basu, A. (2006) “Ethnic minority entrepreneurship” (in) The Oxford Handbook of
Entrepreneurship, eds. M. Casson, B. Yeung, A. Basu & N. Wadeson, Oxford
University Press, New York
BBCG (n.d.) http://www.bbcgconstruction.com/default.asp?mod=content&t=
About+Turkey&Cid=177&ID=148
Bercovitz, J., Martens, A. & Savage, J. (2013) http://druid8.sit.aau.dk/acc_papers/
q0hhh6n51g6x8km92n345ysop9q9.pdf
Biberi, L. (2013) http://laviniabiberi.com/un-platou-plin-cu-linkuri/
Bosma, N., Wenekkers, S. & Amoros, J. E. (2012) http://www.gemconsortium.org
/docs/download/2200
B SHARP (2015) http://www.bsharp.com/case_studies
Christenson, A. (2013) http://www.milwaukeemag.com/2013/11/12/
JacquyPfeifferDinnerandBook_signing/
Constantin, D.L., Vasile, V., Preda D. & Nicolescu, L. (2004) http://beta.ier.ro/
documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_5_ro.pdf
Constantin, D.L., Goschin, Z. & Drăgușin, M. (2008) “Ethnic entrepreneurship as an
integrating factor in civil society and a gate to religious tolerance: a spotlight on Turkish
entrepreneurs in Romania”, Journal for the Study of Religions and Ideologies, vol. 7:
49-79
Costas, I. (2012) http://www.aradon.ro/parcarile-de-pe-dn7-pline-cu-tir-uri/1197035
72
Cuddie, M. & Bitsuie, C. (n.d.) http://ed222spaineducation.weebly.com/
Curița, N. (2013) http://www.caon.ro/gugulanii-vad-tir-urile-si-n-somn/1318398
Dinu, V., Grosu, R.M. & Saseanu, A.S. (2015) “Romanian Immigrant Entrepreneurship:
Utopia or Reality? An Overview of Entrepreneurial Manifestations of Romanian
Immigrants in Andalusia, Spain”, Transformations in Business & Economics, vol. 14:
48-64.
Enter Corporation (2015) http://entercorpi.net/inglaterra/
Eurostat (2011) http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/
Glossary:Emigrant
Fairchild, G.B. (2009) “Residential segregation influences on the likelihood of ethnic self-
employment”, Entrepreneurship Theory and Practice, vol. 33: 373–395.
Greater Creators (2014) http://www.greatercreators.com/solutions/mobile-applications/
Grosu, R.M. & Constantin, D.L. (2013) “The international migration in the EU. A descriptive
analysis focused on Romania”, Acta Universitatis Danubius – Oeconomica, vol. 9:
306-318.
Grosu, R.M. & Săseanu, A.S. (2014) “Immigrant entrepreneurship - a challenge to
commodity science in the age of globalization” (in) Commodity Science in Research
and Practice - Achievements and challenges of commodity science in the age of
globalization, eds. A. Chochol & J. Szakiel, Polish Society of Commodity Science,
Krakow.
Grosu, R.M. (2015a) “Best practices in the field of returnee entrepreneurship”, Amfiteatru
Economic, vol. 17: 799-814
Grosu, R. (2015b) “Dynamics of immigrant entrepreneurship in Romania”, Economy of
Region, iss. 2: 172-182
Grosu, R.M. (2015c) “Immigrant Entrepreneurship in Romania. Policy Implications”, lucrare
prezentată la First European Academic Research Conference on Global Business,
Economics, Finance & Social Sciences (EAR15_Italy Conference), 30 iunie - 2 iulie,
Milano
Higgins, A. (2013) http://www.occupy.com/article/banks-cyprus-falter-other-tax-havens-step
Ingredi (n.d.) http://www.ingredi.eu/node/20
Institutul Național de Statistică (2015) http://www.insse.ro/cms/
Isenberg, D. (2010) https://hbr.org/2010/02/should-you-be-an-entrepreneur/
JobCoconut (n.d.) http://www.jobcoconut.com/blog/seekerpost/41/Jobs-in-Spain-Our-Guide
Kusinamaster (2015) http://kusinamaster-recipes.com/2015/01/20/pinoy-paella-recipe/
73
Lee, S. (2015) http://sharemyworld.org/2015/02/12/the-right-opportunity-for-you/
Locardi, E. (2014) http://www.blamethemonkey.com/announcing-italy-photo-tour-may-2014
Ministerul Justiției, Oficiul Național al Registrului Comerțului (2008)
http://www.onrc.ro/statistici/is_decembrie_2008.pdf
Nice (2011) http://www.summerday.ro/2011/05/29/sweets/
O'cconor, S. (2014) http://www.playbuzz.com/scotto/are-you-a-burger-or-a-pizza-person
Pamfilie, R. & Grosu, R.M. (2015) “L’entrepreneuriat et migration internationale: la situation
de la Roumanie”, lucrare prezentată la Conférence Internationale «Compétitivité et
cohésion économique et sociale», 26-27 martie, București
Pamfilie, R., Grosu, R.M. & Bumbac, R. (2015) “A Keen Survey on Returnee
Entrepreneurship in Romania”, International Journal of Economic Practices and
Theories, vol. 5: 264- 270
Phonolo (2014) http://phonoloblog.org/firme-de-constructii/
Popescu, A. (2013) http://incomemagazine.ro/articole/calburean-vinde-rosii-din-sera-
geotermala-in-ungaria
Pruthi, S. (2014) “Social ties and venture creation by returnee entrepreneurs”, International
Business Review, vol. 23: 1139-1152
Sammy Consulting (2014) http://sammyconsulting.com/Aboutus.aspx
Spyn Solution (2013) http://spyn.ro/despre-noi/
Stanici, G. (2014) http://www.pressalert.ro/2014/01/desfasurare-de-forte-pentru-un-control-
de-patru-luni-la-producatorii-de-paine-ce-prejudiciu-au-descoperit-politistii
Stephens, M. (2015) http://worldmaritimenews.com/archives/152221/shipping-industry-faces-
erroneous-payment-risks/
Suditu, B. A., Prelipcean, G., Vîrdol, D. C. & Stângaciu, O. A. (2013)
http://www.ier.ro/sites/default/files/documente/spos_2012/spos_1_2012.pdf
Urzică, A. (2015) http://www.capital.ro/industria-hoteliera-va-declansa-un-flux-de-capital-
strain-in-tara.html
Vlad, C. (2013) http://www.fitness-nutritie.ro/adevarul-despre-shaorma/
Wahba, J. & Zenou, Y. (2012) “Out of sight, out of mind: Migration, entrepreneurship and
social capital”, Regional Science and Urban Economics, vol. 42: 890-903
Williamson, D. (2013) http://donnawilliamson.benchmark.us/2013/12/27/top-10-best-selling-
toys-on-amazon-com-for-christmas-2013/
Winterwell Associates (2008) http://www.winterwell.com/management-consultancy.php
74
Xavier, S. R., Kelley, D., Kew, J., Herrington, M. & Vorderwülbecke, A. (2013)
http://www.gemconsortium.org/docs/download/2645
Zaharia, F. (2014) http://miscareinteligenta.ro/info-fals-paine/
