Consideratii in Legatura Cu Respectarea Cartei Fundamentale Ale Ue

207În atenþia colaboratorilorUNELE CONSIDERAÞII ÎN LEGÃTURÃ CU RESPECTAREACARTEI DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII

EUROPENE DE CÃTRE INSTANÞELE NAÞIONALE

drd. OANA-MIHAELA SALOMIA*Colaborator – Facultatea de Drept,

Universitatea din Bucureºti

ABSTRACT

The author highlights the manner in which the observance of fundamentalrights enshrined and guaranteed under the Charter of Fundamental Rights ofthe European Union is ensured by the national constitutional rules and the mainprovisions of the Civil Code, the Code of Civil Procedure, the Criminal Codeand the Code of Criminal Procedure, as well as by domestic judicial courts thatinterpret and apply the domestic or European law, on a case-by-case basis.

At the same time, the study also presents the case-law of the Court of Justiceof the European Union relevant in the matter of ensuring access to justice, theright to a fair trial, as well as the relationship between EU law and the nationallaw relating to judicial organization.

In this regulatory and jurisprudential framework, the author considers thatcompliance with the Charter of Fundamental Rights of the European Union movestoward being enforced by national courts, along with the (European) Conventionfor the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms.

Keywords: Charter of Fundamental Rights of the European Union; nationalcourts; the principle of procedural autonomy; case-law; the Constitution ofRomania, as republished.

1. Introducere. Evoluþia statutului Cartei drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene1 (în continuare denumitã Carta) a culminat cu dobândirea unei valorijuridice obligatorii, de drept european originar, potrivit art. 6 alin. (1) din Tratatulprivind Uniunea Europeanã, care precizeazã cã „Uniunea recunoaºte drepturile,libertãþile ºi principiile prevãzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii

* e-mail: [email protected] Publicatã în „Jurnalul oficial al Uniunii Europene” C303 din 14 decembrie 2007. În prezent,

este publicatã, împreunã cu versiunea consolidatã a Tratatului privind Uniunea Europeanã ºi aTratatului privind funcþionarea Uniunii Europene, în „Jurnalul oficial al Uniunii Europene” C 83din 30 martie 2010. România a ratificat Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privindUniunea Europeanã ºi a Tratatului de instituire a Comunitãþii Europene, semnat la Lisabona la 13decembrie 2007, prin Legea nr. 13/2008 publicatã în „Monitorul oficial al României”, partea I,nr. 107 din 12 februarie 2008.

A se vedea ºi O.-M. Salomia, Autonomia Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,în „Dreptul” nr. 2/2013, p. 247-260.

208 OANA-MIHAELA SALOMIA

Europene din 7 decembrie 2000, aºa cum a fost adaptatã la 12 decembrie 2007, laStrasbourg, care are aceeaºi valoare juridicã cu cea a tratatelor”2, fãrã a determinaînsã, în conformitate cu art. 51 alin. (2) din Cartã, modificarea competenþelorUniunii Europene (în continuare U.E. sau Uniunea) sau dobândirea de noicompetenþe, în raport cu cele stabilite3 prin Tratatul privind Uniunea Europeanã ºiTratatul privind funcþionarea Uniunii Europene.

Caracterul obligatoriu al Cartei se impune, conform art. 51 alin. (1), „insti-tuþiilor, organelor, oficiilor ºi agenþiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsi-diaritãþii, precum ºi statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicaredreptul Uniunii”. Aºadar, statele membre trebuie sã asigure respectarea, prin auto-ritãþile publice ºi instanþele judecãtoreºti, a dispoziþiilor Cartei, numai în momentulîn care aplicã în mod efectiv dreptul U.E. sau îl interpreteazã.

În þara noastrã, Constituþia României, republicatã în anul 2003, în calitateasa de normã supremã a unui stat de drept, garanteazã drepturile omului, aºa cumau fost consacrate prin instrumente juridice de drept internaþional public. Prinurmare, Constituþia României, republicatã, ºi legislaþia subsecventã acordã prioritatenormelor internaþionale în materia drepturilor omului4, cu excepþia cazului în carelegislaþia internã conþine dispoziþii mai favorabile, pentru a se asigura o protecþieefectivã a acestor drepturi, ºi, în caz de divergenþã, pentru a se aplica, în moddirect, dispoziþiile internaþionale. Totodatã, legea fundamentalã5 garanteazã res-pectarea drepturilor fundamentale ºi prin dispoziþiile introduse din perspectivaaderãrii la Uniune, recurgând la teoria monistã a dreptului internaþional public, cuprimatul acestuia asupra dreptului intern. Astfel, art. 148 alin. (2) prevede cã, în

2 Declaraþia nr. 1 cu privire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, anexatãTratatului de la Lisabona, reafirmã acelaºi caracter – „Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene, care are forþã juridicã obligatorie”.

3 Declaraþia nr.1, menþionatã mai sus, statueazã cã: „Prezenta Cartã nu extinde domeniul deaplicare a dreptului Uniunii în afara competenþelor Uniunii, nici nu creeazã vreo competenþã sausarcinã nouã pentru Uniune ºi nu modificã competenþele ºi sarcinile stabilite de tratate”.

4 A se vedea I. Muraru, La consécration par la Constitution de la Roumanie de la primautédes réglementations internationales, par rapport aux réglementations internes, dans le domaine desdroits de l’homme, p. 970, în „Protection des droits de l’homme: la perspective européenne. ProtectionHuman Rights: The European Perspective”, Editura Carl Heymanns Verlang KG, Berlin, Bonn,München, 2000. Autorul relevã cã „Trebuie menþionat cã aceastã prioritate este acordatã numaireglementãrilor din domeniul drepturilor omului, nefiind aplicabilã în alte domenii”. Considerãmcã, în celelalte domenii, se aplicã art. 11 alin. (2) din Constituþia României, republicatã, care dispunecã „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

5 În baza legii fundamentale, Codul civil în vigoare dispune: „în materiile reglementate deprezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplicã în mod prioritar, indiferent de calitateasau statutul pãrþilor” (art. 5); „Legea aplicabilã obligaþiei de întreþinere se determinã potrivitreglementãrilor dreptului Uniunii Europene” (art. 2.612); „Legea aplicabilã obligaþiilor contractualese determinã potrivit reglementãrilor dreptului Uniunii Europene” [art. 2.640 alin. (1)]; „Legeaaplicabilã obligaþiilor extracontractuale se determinã potrivit reglementãrilor dreptului UniuniiEuropene” [art. 2.641 alin. (1)].

209Unele consideraþii în legãturã cu respectarea Cartei drepturilor fundamentale…

baza aderãrii, „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precumºi celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faþã dedispoziþiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului deaderare”. În temeiul acestei prevederi, Tratatul privind Uniunea Europeanã, Tratatulprivind funcþionarea Uniunii Europene ºi Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene, care a dobândit valoarea juridicã a unui tratat constitutiv, precum ºicelelalte norme europene, ce garanteazã drepturile fundamentale, se aplicã prioritarîn ordinea juridicã naþionalã, inclusiv în raport cu normele constituþionale6; dealtfel, Carta poate fi inclusã, apreciem, în categoria „tratatelor privitoare la drepturilefundamentale ale omului” menþionate la art. 20 alin. (2) din Constituþia României,republicatã, ceea ce consolideazã protecþia drepturilor fundamentale la nivelulRomâniei.

2. Dispoziþiile constituþionale în materia protecþiei drepturilor omului ºi alibertãþilor fundamentale. Mai întâi, pornind de la general la particular, în art. 11din Constituþia României, republicatã, se prevede7 respectarea normelor interna-þionale ratificate de Parlament, pentru ca ulterior sã se consacre, în art. 20, protecþiadrepturilor omului, în sensul cã „Dispoziþiile constituþionale privind drepturile ºilibertãþile cetãþenilor vor fi interpretate ºi aplicate în concordanþã cu DeclaraþiaUniversalã a Drepturilor Omului (aceasta „nu este un tratat internaþional, generatorde drepturi ºi obligaþii juridice”, „ca orice rezoluþie a Adunãrii Generale a Organi-zaþiei Naþiunilor Unite, nu are forþã obligatorie”8, paranteza noastrã – O.-M.S.), cupactele ºi cu celelalte tratate la care România este parte”. Astfel, în virtutea normeisupreme, Codul civil actual9 prevede, în art. 4, cã, în materiile reglementate deacest cod, „dispoziþiile privind drepturile ºi libertãþile persoanelor vor fi interpretateºi aplicate în concordanþã cu Constituþia, Declaraþia Universalã a DrepturilorOmului, pactele ºi celelalte tratate la care România este parte”, iar „dacã existã

6 În sens contrar a se vedea I. Muraru, op. cit., p. 973. „Menþionez cã, în sistemul de dreptromânesc, dispoziþiile tratatelor internaþionale nu pot sã se situeze, sub aspectul forþei lor juridice,deasupra dispoziþiilor Constituþiei”. Precizãm cã aceastã afirmaþie a autorului dateazã din anul 2000,anterior aderãrii României la Uniunea Europeanã.

7 Art. 11 din Constituþia României, republicatã, are urmãtorul conþinut: „(1) Statul român seobligã sã îndeplineascã întocmai ºi cu bunã-credinþã obligaþiile ce-i revin din tratatele la care esteparte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziþii

contrare Constituþiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituþiei”.8 R. M. Beºteliu, C. Brumar, Protecþia internaþionalã a drepturilor omului, Note de curs,

ediþia a IV-a revizuitã, Editura Universul Juridic, Bucureºti, 2008, p. 43.9 A se vedea în acest sens I. Muraru, op. cit., p. 970. O primã consecinþã care rezultã din art.

20 priveºte „însuºi legislatorul român care va trebui, întotdeauna ºi în mod obligatoriu, sã verificedacã proiectele de legi pe care le dezbate ºi adoptã sunt în concordanþã cu tratatele internaþionale lacare România este parte”.


neconcordanþe între pactele ºi tratatele privitoare la drepturile fundamentale aleomului, la care România este parte, ºi prezentul cod, au prioritate reglementãrileinternaþionale, cu excepþia cazului în care prezentul cod conþine dispoziþii maifavorabile”; de asemenea, în ceea ce priveºte normele pentru determinarea legiiaplicabile unui raport de drept internaþional privat, Codul civil prevede, în art. 2557alin. (3), cã acestea „sunt aplicabile în mãsura în care convenþiile internaþionalela care România este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispoziþiile din legilespeciale nu stabilesc o altã reglementare”. [Se poate remarca distincþia operatã delegiuitorul român între dreptul internaþional, reprezentat de „convenþiile inter-naþionale”, ºi dreptul Uniunii Europene, care apare ca o „ordine juridicã proprie”,dupã cum a afirmat Curtea de Justiþie a Comunitãþilor Europene (în continuaredenumitã C.J.C.E.) într-una din hotãrârile-pilon ale construcþiei comunitare –Flaminio Costa împotriva E.N.E.L., din 15 iulie 1964, cauza 6/6410].

Aºadar, dupã cum se poate observa, nu este utilizatã noþiunea de „drepturileomului”, ci legiuitorul constituant a recurs la sintagma „drepturile ºi libertãþilecetãþenilor”, care pare a avea, în opinia noastrã, un sens mai restrâns, din punct devedere al domeniului de aplicare ratione personae, limitându-se la categoria „cetã-þenilor”, fãrã însã a se avea în vedere numai cetãþenii români. De altfel, acestarticol este inclus în titlul II din Constituþia României, republicatã, intitulat„Drepturile, libertãþile ºi îndatoririle fundamentale”, în cadrul cãruia se prevede,cu caracter general, fãrã a distinge, cã „Cetãþenii beneficiazã de drepturile ºi delibertãþile consacrate prin Constituþie ºi prin alte legi…” [art. 15 alin. (1)] ºi cã„sunt egali în faþa legii ºi a autoritãþilor publice” [art. 16 alin. (1)]; afirmaþianoastrã, potrivit cãreia drepturile ºi libertãþile sunt garantate, în virtutea dreptuluiinternaþional public, tuturor cetãþenilor aflaþi pe teritoriul României, este susþinutãºi de existenþa prevederilor constituþionale care consacrã anumite drepturi numaiunor categorii de cetãþeni, ca, de exemplu: „Cetãþenii strãini ºi apatrizii carelocuiesc în România se bucurã de protecþia generalã a persoanelor ºi a averilor…”[art. 18 alin. (1)]; „Cetãþeanul român nu poate fi extrãdat sau expulzat din România”[art. 19 alin. (1)]; „Orice persoanã se poate adresa justiþiei pentru apãrareadrepturilor, a libertãþilor ºi a intereselor sale legitime” [art. 21 alin. (1)].

Totuºi, în alin. (2) al art. 20 din Constituþia României, republicatã, legiuitorulconstituant recurge la o altã noþiune, respectiv „drepturile fundamentale ale omului”,atunci când se referã la instrumentele juridice internaþionale obligatorii în materie;considerãm cã s-a recurs la aceastã noþiune, pe care nu o regãsim în dreptul inter-naþional public, pentru a sublinia nucleul dur al drepturilor omului consacrate prin„reglementãri internaþionale” care au prioritate faþã de normele interne11. Remarcãm

10 C.J.C.E., Flaminio Costa împotriva E.N.E.L., cauza 6/64, 15 iulie 1964, disponibilã laadresa http://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61964J0006.pdf.

11 Art. 20 alin. (2) are urmãtorul cuprins: „Dacã existã neconcordanþe între pactele ºi tratateleprivitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, ºi legile interne, auprioritate reglementãrile internaþionale, cu excepþia cazului în care Constituþia sau legile interneconþin dispoziþii mai favorabile”.


cã aceeaºi noþiune este utilizatã de legiuitorul român ºi în art. 2564 alin. (2) dinCodul civil, care statueazã cã „Aplicarea legii strãine încalcã ordinea publicã dedrept internaþional privat român în mãsura în care ar conduce la un rezultat incom-patibil cu principiile fundamentale ale dreptului român ori ale dreptului UniuniiEuropene ºi cu drepturile fundamentale ale omului” (operarea distincþiei între„dreptul Uniunii Europene” ºi „drepturile fundamentale ale omului” demonstreazã,în opinia noastrã, caracterul autonom ºi specific al acestei ultime categorii juridice).

Normele constituþionale sunt respectate atât de cetãþeni, dar, în special, deautoritãþile publice ºi de instanþele judecãtoreºti naþionale, în beneficiul cetãþenilor,în condiþiile art. 124 alin. (2) din Constituþia României, republicatã, care dispunecã „justiþia este unicã, imparþialã ºi egalã pentru toþi”; de asemenea, legeafundamentalã prevede, în art. 126 alin. (1), cã „Justiþia se realizeazã prin ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie ºi prin celelalte instanþe judecãtoreºti stabilite de lege”.

3. Respectarea drepturilor fundamentale ºi, implicit, a Cartei drepturilorfundamentale a Uniunii Europene, în activitatea judecãtoreascã. Drepturile omuluiºi/sau drepturile fundamentale enunþate de Constituþia României, republicatã, suntgarantate ºi respectate de statul român, lato sensu, în conformitate cu art. 15, analizatmai sus. Astfel, în cazul în care autoritãþile publice ale statului nu respectã normelesupreme ºi, implicit, nu asigurã protecþia drepturilor fundamentale, revine justiþieimisiunea de a obliga la respectare ºi de a garanta aceste drepturi.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privindorganizarea judiciarã, republicatã12, „Justiþia se realizeazã prin urmãtoareleinstanþe judecãtoreºti:a) Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie; b) curþi de apel; c)tribunale; d) tribunale specializate; e) instanþe militare; f) judecãtorii”, iar înactivitatea judiciarã, Ministerul Public are un rol esenþial în asigurarea respectãriidrepturilor omului, deoarece „reprezintã interesele generale ale societãþii ºi apãrãordinea de drept, precum ºi drepturile ºi libertãþile cetãþenilor” [art. 4 alin. (1)].

Competenþa organelor judiciare ºi procedura sunt stabilite de cãtre lege(art. 3).

În acest sens, precizãm cã dreptul fundamental privind accesul liber la justiþieeste garantat de Constituþia României, republicatã, care prevede cã „Orice persoanãse poate adresa justiþiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi a intereselorsale legitime” [art. 21 alin. (1)] ºi „Pãrþile au dreptul la un proces echitabil ºi lasoluþionarea cauzelor într-un termen rezonabil” [art. 21 alin. (3)], cu precizareacã aceste dispoziþii au fost preluate ºi dezvoltate în capitolul II („Accesul la justiþie”)al titlului I („Dispoziþii generale”) din Legea nr. 304/2004, republicatã, în care seprevede cã „Orice persoanã se poate adresa justiþiei pentru apãrarea drepturilor,

12 Republicatã în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005,cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.


a libertãþilor ºi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului sãu la un procesechitabil” [art. 6 alin. (1)], indiferent de rasã, naþionalitate, origine etnicã, religie,sex, orientare sexualã, opinie, apartenenþã politicã, avere, origine ori condiþiesocialã, asigurându-se, astfel, inclusiv egalitatea persoanelor în cadrul procesuluipenal, în virtutea dreptului de egalitate al cetãþenilor în faþa legii (art. 16 dinConstituþia României, republicatã).

În cadrul Uniunii, organizarea judiciarã internã a statelor membre esteguvernatã de principiul autonomiei procedurale, garantat de jurisprudenþa C.J.C.E.,respectiv, în prezent, Curtea de Justiþie a Uniunii Europene (în continuare denumitãC.J.U.E. sau Curtea de la Luxembourg), încã de la începutul construcþiei comunitare,prin hotãrârea Rewe13, pronunþatã în cauza 33/76, care a statuat cã „în lipsa unorreglementãri comunitare în domeniu, ordinea juridicã internã a fiecãrui stat membrutrebuie sã desemneze instanþele competente ºi sã stabileascã condiþiile proceduraleale acþiunilor în justiþie, cu scopul de a asigura apãrarea drepturilor conferitejustiþiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, dat fiind cã aceste condiþiinu pot fi mai puþin favorabile decât cele referitoare la acþiunile similare din dreptulprocesual intern”; absenþa dobândirii de cãtre U.E. a competenþelor de a reglementaîn aceastã materie a condus la reafirmarea acestui principiu la scurt timp dupãintrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht14, în hotãrârea Magorrian ºiCunningham din 11 decembrie 1997: „conform unei jurisprudenþe constante, înabsenþa unei reglementãri comunitare în materie, revine ordinii juridice interne afiecãrui stat membru sã desemneze jurisdicþiile competente ºi sã reglementezemodalitãþile procedurale privind cãile de atac în justiþie menite sã asiguresalvgardarea drepturilor de care justiþiabilii beneficiazã în baza efectului direct aldreptului comunitar”15.

În doctrinã16, se afirmã cã, având în vedere faptul cã dreptul proceduralnaþional este complet, dreptul comunitar european neinstituind în momentul aplicãrii

13 C.J.C.E., Rewe-Zentralfinanz eG ºi Rewe-Zentral AG împotriva Landwirtschaftskammerfür das Saarland, din 16 decembrie 1976, cauza 33/76, paragr. 5, disponibilã la adresa http://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61976J0033.pdf. Totodatã, „în lipsa unor astfel de mãsuri dearmonizare, drepturile conferite de legislaþia comunitarã trebuie sã fie exercitate în faþa instanþelornaþionale conform condiþiilor stabilite de normele naþionale”.

14 Publicat în „Jurnalul oficial al Uniunii Europene” C 191 din 29 iulie 1992.15 C.J.C.E., Mary Teresa Magorrian ºi Irene Patricia Cunningham împotriva Eastern Health

and Social Services Board ºi Department of Health and Social Services, hotãrârea din 11 decembrie1997, cauza C-246/96, paragr. 37, disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=ro&num=C-246/96&td=ALL.

16 A se vedea Ol. J. Guillarmod, Autonomie procédurale des Etats (articles 6, 13, 35 et 46CEDH): de l’apport possible de la jurisprudence de Luxembourg à celle de Strasbourg, p. 618, în“Protection des droits de l’homme: la perspective européenne. Protection Human Rights: TheEuropean Perspective”, Editura Carl Heymanns Verlang KG, Berlin, Bonn, München, 2000.


sale, în sarcina statelor membre, cãi de atac speciale17, principiul autonomieiprocedurale nu este absolut, fiind supus, de cãtre dreptul Uniunii, urmãtoarelorlimite:

dreptul procedural naþional nu trebuie sã aducã atingere efectului util aldreptului comunitar18, care a fost consacrat încã din anii ’70 ai secolului trecut deC.J.C.E., pentru directivã19, act de drept european derivat, care se transpune înordinea juridicã a statelor membre ºi beneficiazã, în anumite condiþii, de efectdirect;

dreptul comunitar/al U.E. impune ca dreptul procedural naþional sã nu seaplice în mod discriminatoriu în raport cu acesta, în sensul în care invocarea celuidintâi în faþa instanþelor naþionale trebuie sã se realizeze în acelaºi mod precuminvocarea dreptului naþional20;

judecãtorul naþional trebuie sã aibã competenþa sã elimine de la aplicaredispoziþiile naþionale care constituie un eventual obstacol în deplina eficacitate adreptului comunitar/al U.E.21; aceastã regulã este specificã aplicãrii dreptului

17 C.J.C.E., Rewe-Handelsgesellschaft Nord mbH ºi Rewe-Markt Steffen împotrivaHauptzollamt Kiel, „Croaziere pentru unt”, hotãrârea din 7 iulie 1981, cauza 158/80, paragr. 44,disponibilã la adresa http://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61980J0158.pdf: „cu toate cã tratatula generat un anumit numãr de acþiuni directe care pot fi exercitate, dupã caz, de cãtre persoaneprivate în faþa Curþii de Justiþie, acesta nu a generat în faþa instanþelor naþionale, în vederea menþineriidreptului comunitar, alte cãi legale decât cele stabilite de dreptul naþional”.

18 A se vedea C.J.C.E., Peterbroeck, Van Campenhout & Ci e SCS ºi statul belgian, hotãrâreadin 14 decembrie 1995, cauza C-312/93, paragr. 12, disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=ro&num=C-312/93&td=ALL: modalitãþile procedurale interne prin care seasigurã salvgardarea drepturilor justiþiabililor pe care le au în virtutea efectului direct al dreptuluicomunitar „nu trebuie sã fie mai puþin favorabile decât cele aplicabile cãilor de atac similare interneºi nici sã facã imposibil sau excesiv de dificil de exercitat drepturile conferite de ordinea juridicãcomunitarã”.

19 A se vedea C.J.C.E., Yvonne van Duyn contra Home Office, hotãrârea din 4 decembrie1974, cauza 41/74, paragr. 12, disponibilã la adresa http://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61974J0041.pdf : „În special în cazurile în care autoritãþile comunitare ar fi obligat statele membre,printr-o directivã, sã adopte un anumit comportament, efectul util al unui asemenea act ar fi diminuatîn cazul în care justiþiabilii ar fi împiedicaþi sã se prevaleze de acesta în justiþie, iar instanþele naþionalear fi împiedicate sã o ia în considerare ca element al dreptului comunitar”.

A se vedea, totodatã, A. Fuerea, Drept comunitar european. Partea generalã, Editura AllBeck, Bucureºti, 2003, p. 117.

20 A se vedea C.J.C.E., Fantask A/S e.a. ºi Industriministeriet (Erhvervsministeriet), hotãrâreadin 2 decembrie 1997, cauza C-188/95, paragr. 39, disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=ro&num=C-188/95&td=ALL: „astfel, în absenþa unei reglementãri comunitareîn materie, aceastã rambursare nu poate avea loc decât în cadrul aceloraºi condiþii, de fond ºi formã,stabilite de diferitele legislaþii naþionale, rãmâne ca aceste condiþii sã nu fie mai puþin favorabiledecât cele aplicabile reclamaþiilor interne similare ºi sã nu facã imposibil sau excesiv de dificil deexercitat drepturile conferite de ordinea juridicã comunitarã”.

21 A se vedea C.J.C.E., Amministrazione delle Finanze dello Stato împotriva SimmenthalS.p.A, hotãrârea din 9 martie 1978, cauza 106/77, paragr. 22, disponibilã la adresa http://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61977J0106.pdf: „ar fi incompatibilã cu înseºi cerinþele inerente naturiidreptului comunitar, orice dispoziþie a ordinii juridice naþionale sau orice practicã legislativã,


Uniunii, fiind redatã de doctrinã cu termenul de „invocabilitate de excludere” ºi„reprezintã o aplicare a principiului prioritãþii dreptului comunitar ºi permite ca,în cazul în care se pune problema legalitãþii unei norme naþionale, judecãtorulnaþional sã observe conformitatea ei cu dispoziþiile comunitare ºi, în caz de necon-cordanþã, sã dea câºtig de cauzã normei comunitare, înlãturând-o de la aplicare pecea internã”22.

La nivelul dreptului convenþional în materia drepturilor omului – Convenþia(europeanã) pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale (încontinuare denumitã Convenþia)23, elaboratã de Consiliul Europei, principiulautonomiei procedurale este garantat de24:

art. 6, a cãrui jurisprudenþã aferentã „consacrã, cu diferite nuanþe, aceastãlibertate de alegere a mijloacelor de care dispune statul pentru a atinge rezultatulsolicitat de Convenþie”25;

art. 13 – „dreptul la un recurs efectiv”; art. 35 – „condiþii de admisibilitate” a acþiunii în faþa Curþii Europene a

Drepturilor Omului (în continuare denumitã C.E.D.O. sau Curtea de la Strasbourg),în cazul cãruia „se poate observa aceeaºi miºcare de balanþã între autonomiaproceduralã recunoscutã statelor membre ºi controlul european”;

art. 46 – „forþa obligatorie ºi executarea hotãrârilor” C.E.D.O., care repre-zintã o reflectare a „principiului subsidiaritãþii” ºi din care rezultã cã „marja deapreciere a statelor în alegerea mãsurilor proprii în vederea asigurãrii respectãriiConvenþiei nu este totuºi, aici cu atât mai mult, totalã”.

Principiul autonomiei procedurale se aplicã în strânsã legãturã cu principiulinterpretãrii uniforme care presupune, în acest caz, identificarea ºi utilizarea, de

administrativã sau judiciarã, ce ar avea drept efect diminuarea eficienþei dreptului comunitar prinfaptul de a împiedica instanþa competentã, chiar la momentul aplicãrii acesteia, de a face tot ceea ceeste necesar pentru a înlãtura dispoziþiile legislative naþionale care ar împiedica, eventual, deplinaeficienþã a normelor comunitare”.

22 A. Fuerea, op. cit., p. 123.23 Disponibilã la adresa http://www.irdo.ro. Adoptatã la Roma la 4 noiembrie 1950. A intrat

în vigoare la 3 septembrie 1953. România a ratificat Convenþia ºi Protocoalele sale adiþionale prinLegea nr. 30/1994, publicatã în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 135 din 31 mai 1994.

24 Ol. J. Guillarmod, op. cit, p. 619.25 C.E.D.O., SABEH EL LEIL împotriva Franþei, cererea nr. 34869/05, hotãrârea pronunþatã

în data de 29 iunie 2011, paragr. 47: „totuºi, dreptul de acces la o instanþã, recunoscut de art. 6 alin.(1), nu este absolut: el suportã limitãri, admise implicit, impunând, prin natura sa, o reglementare decãtre stat. Statele contractante se bucurã, în materie, de o anumitã marjã de apreciere. Revine Curþiisã statueze, în ultimã instanþã, cu privire la respectarea cerinþelor impuse de Convenþie; trebuie sãverifice dacã limitãrile aplicate nu restrâng accesul oferit individului într-o asemenea mãsurã încâtdreptul de acces sã fie atins în însãºi substanþa sa. În plus, o asemenea limitare a dreptului de accesla instanþã nu este în concordanþã cu art. 6 alin. (1) decât dacã urmãreºte spre un scop legitim ºiexistã un raport rezonabil de proporþionalitate între mijloacele utilizate ºi scopul urmãrit”.

Hotãrârile C.E.D.O. analizate pot fi gãsite pe pagina web a Curþii de la Strasbourg http://www.echr.coe.int/ECHR/.


cãtre judecãtorii de la Strasbourg ºi Luxembourg, a unor „noþiuni autonome”, spe-cifice pentru a se înlãtura recurgerea la noþiuni diferite, specifice ordinilor juridicenaþionale, ceea ce ar fi putut conduce la consacrarea drepturilor omului „cu ogeometrie variabilã”26 ºi, implicit, la crearea riscului asigurãrii neunitare a drep-turilor omului pe continentul european. De altfel, în acelaºi spirit, însãºi C.J.C.E.a invocat prevederile Convenþiei, respectiv art. 6 ºi art. 13, care consacrã autonomiaproceduralã, dar ºi „tradiþiile constituþionale comune ale statelor membre”27,subliniind, totodatã, importanþa pe care o acordã acestui instrument juridic, dar,mai ales, jurisprudenþei Curþii de la Strasbourg în aceastã materie28.

Alãturi de principiul autonomiei procedurale, a fost consacrat, la nivelulUniunii, un alt principiu fundamental – principiul protecþiei jurisdicþionale efective–, cãruia i se circumscrie „dreptul la un proces echitabil” prevãzut în art. 6 dinConvenþie, care statueazã cã „Orice persoanã are dreptul la judecarea cauzei saleîn mod echitabil, public ºi în termen rezonabil, de cãtre o instanþã independentã ºiimparþialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor ºiobligaþiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaþii penaleîndreptate împotriva sa”, dar ºi de Cartã, în titlul VI „Justiþia”, unde art. 4729

26 Ol. J. Guillarmod, op.cit, p. 625.27 C.J.C.E., Marguerite Johnston împotriva Chief Constable of the Royal Ulster Constabulary,

hotãrârea din 15 mai 1986, cauza 222/84, paragr. 18, disponibilã la adresa http://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61984J0222.pdf : „Controlul judecãtoresc impus de acest articol (art. 6 dinDirectiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiuluiegalitãþii de tratament între bãrbaþi ºi femei, paranteza noastrã – O.-M.S.) reflectã un principiu generalde drept care se aflã la baza tradiþiilor constituþionale comune ale statelor membre. Acest principiua fost, de asemenea, consacrat de articolele 6 ºi 13 din Convenþia europeanã pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale, din 4 noiembrie 1950”.

Acelaºi raþionament a fost utilizat de Tribunal, conform paragr. 121, din hotãrârea RJ. ReynoldsTobacco Holdings, Inc, cauza C-131/03 (a se vedea mai jos).

28 A se vedea C.J.C.E., Dieter Krombach împotriva André Bamberski, hotãrârea din 28 martie2000, cauza C-7/98, paragr. 25, disponibilã la adresa http://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61998J0007.pdf: „În acest scop, Curtea se inspirã din tradiþiile constituþionale comune statelormembre, precum ºi din indicaþiile furnizate de instrumentele internaþionale privind protecþia drepturiloromului la care statele membre au cooperat sau au aderat. Convenþia europeanã pentru apãrareadrepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale (denumitã în continuare „CEDO”) are, în acestsens, o semnificaþie particularã (a se vedea, printre altele, hotãrârea din 15 mai 1986, Johnston, 222/84, Rec., p. 1651, punctul 18)”.

29 C.J.U.E., DEB Deutsche Energiehandels- und Beratungsgesellschaft mbH împotrivaBundesrepublik Deutschland, hotãrârea din 22 decembrie 2010, cauza C-279/09, paragr. 29,disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=83452&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=45261: „Acestprincipiu constituie un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din tradiþiile constituþionalecomune statelor membre ºi care a fost consacrat la articolele 6 ºi 13 din Convenþia europeanã pentruapãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, semnatã la Roma la 4 noiembrie 1950(denumitã în continuare «CEDO») (hotãrârea din 15 mai 1986, Johnston, 222/84, Rec., p. 1651,punctele 18 ºi 19, hotãrârea din 15 octombrie 1987, Heylens ºi alþii, 222/86, Rec., p. 4097, punctul


prevede cã „orice persoanã ale cãrei drepturi ºi libertãþi garantate de dreptulUniunii sunt încãlcate are dreptul la o cale de atac eficientã în faþa unei instanþejudecãtoreºti” ºi „orice persoanã are dreptul la un proces echitabil, public ºi într-untermen rezonabil, în faþa unei instanþe judecãtoreºti independente ºi imparþiale,constituitã în prealabil prin lege”, precum ºi de art. 24 alin. (1) din ConstituþiaRomâniei, republicatã, care dispune cã „dreptul la apãrare este garantat”.

În acest sens, C.J.U.E. a arãtat cã „examinarea jurisprudenþei Curþii Europenea Drepturilor Omului aratã cã, în mai multe rânduri, aceastã instanþã a amintitfaptul cã dreptul de acces la o instanþã judecãtoreascã constituie un element inerentdreptului la un proces echitabil prevãzut la articolul 6 alineatul (1) din CEDO… Înaceastã privinþã, este necesar ca unei pãrþi sã i se ofere posibilitatea de a-ºi susþinecauza în mod util în faþa instanþei judecãtoreºti. Cu toate acestea, dreptul de accesla instanþele judecãtoreºti nu este absolut”30.

Totodatã, trebuie menþionat cã, în cadrul acestui drept, este inclusã ºi asistenþajudiciarã gratuitã; astfel, „pronunþându-se asupra aspectului asistenþei judiciaresub forma asistenþei unui avocat, C.E.D.O. a apreciat cã problema dacã acordareaasistenþei judiciare este necesarã pentru ca procedura sã fie echitabilã trebuie sã fiesoluþionatã în raport cu faptele ºi cu împrejurãrile speciale ale fiecãrei speþe ºidepinde în special de gravitatea mizei pentru reclamant, de complexitatea dreptuluiºi a procedurii aplicabile, precum ºi de capacitatea reclamantului de a-ºi susþine înmod efectiv cauza”31. În concordanþã cu jurisprudenþa C.E.D.O., C.J.U.E. subliniazãfaptul cã „asistenþa judiciarã poate sã acopere atât asistenþa unui avocat, cât ºiscutirea de la plata cheltuielilor de procedurã”32.

La nivel naþional, art. 24 alin. (2) din Constituþia României, republicatã,prevede cã „În tot cursul procesului, pãrþile au dreptul sã fie asistate de un avocat,ales sau numit din oficiu”. În baza acestei prevederi33, art. 171 din Codul de pro-

14, hotãrârea din 27 noiembrie 2001, Comisia/Austria, C-424/99, Rec., p. I-9285, punctul 45, hotã-rârea din 25 iulie 2002, Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, C-50/00 P, Rec., p. I-6677,punctul 39, hotãrârea din 19 iunie 2003, Eribrand, C-467/01, Rec., p. I-6471, punctul 61, ºi hotãrâreaUnibet, citatã anterior, punctul 37)”.

30 C.J.U.E., DEB Deutsche Energiehandels- und Beratungsgesellschaft mbH împotrivaBundesrepublik Deutschland, hotãrârea din 22 decembrie 2010, cauza C-279/09, paragr. 45.



33 Se poate observa cã existã o diferenþã între noþiunile utilizate, în acest caz, de legeafundamentalã ºi de norma specialã (Codul de procedurã penalã), respectiv „avocat” ºi „apãrãtor”,însã, atunci când sunt menþionate mãsurile care pot fi luate faþã de apãrãtorul care nu ºi-a îndeplinitobligaþiile, legiuitorul face referire la organizaþia profesionalã a avocaþilor. A se vedea A. Criºu,Drept procesual penal, Ediþie revizuitã ºi adãugitã conform Legii nr. 202/2010, Editura Hamangiu,Bucureºti, 2011, p. 123-124.

Totodatã, trebuie remarcat ºi faptul cã art. 74 – art. 81 privind asistenþa judiciarã din vechiulCod de procedurã civilã au fost abrogate.


cedurã penalã prevede cã „Învinuitul sau inculpatul are dreptul sã fie asistat deapãrãtor în tot cursul urmãririi penale ºi al judecãþii, iar organele judiciare suntobligate sã-i aducã la cunoºtinþã acest drept”. Asistenþa juridicã este obligatorieatunci când:

– învinuitul sau inculpatul este minor;– învinuitul sau inculpatul este internat într-un centru de reeducare sau într-un

institut medical educativ;– învinuitul sau inculpatul este reþinut sau arestat chiar în altã cauzã;– faþã de învinuit sau inculpat a fost dispusã mãsura de siguranþã a internãrii

medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altã cauzã;– organul de urmãrire penalã sau instanþa apreciazã cã învinuitul ori inculpatul

nu ºi-ar putea face singur apãrarea;– legea prevede o asemenea dispoziþie;– legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa detenþiunii pe viaþã

sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, în cursul judecãþii.Totodatã, art. 172 alin. (8) C.pr.pen. prevede cã „apãrãtorul ales sau desemnat

din oficiu este obligat sã asigure asistenþa juridicã a învinuitului sau inculpatului.Pentru nerespectarea acestei obligaþii, organul de urmãrire penalã sau instanþade judecatã poate sesiza conducerea baroului de avocaþi, spre a lua mãsuri”.

Aºadar, principiul protecþiei jurisdicþionale efective reprezintã unul dinprincipiile fundamentale ale dreptului Uniunii34, specifice statului de drept, aplicabilatât persoanelor fizice, cât ºi juridice, în baza cãruia considerãm cã se asigurãpunerea în aplicare a principiului asigurãrii drepturilor fundamentale de cãtre instan-þele judecãtoreºti35. De altfel, în doctrinã se afirmã cã „independenþa instanþelor

34 C.J.U.E, Republica Francezã, recurentã, celelalte pãrþi în proces fiind: People’s MojahedinOrganization of Iran, reclamantã în primã instanþã,Consiliul Uniunii Europene, pârât în primã instanþã,Comisia Europeanã, intervenientã în primã instanþã, hotãrâre pronunþatã la data de 21 decembrie2011, în cauza C-27/09 P, paragr. 66-67, disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=117189&pageIndex=0&doclang=ro&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=45419: „acest drept fundamental la respectarea dreptului la apãrare în cursul unei proceduricare precedã adoptarea unei mãsuri restrictive precum decizia în litigiu este expres consacrat laarticolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cãreiaarticolul 6 alineatul (1) TUE îi recunoaºte aceeaºi valoare juridicã cu cea a tratatelor”. „Deºi a fostadmisã o excepþie de la dreptul fundamental menþionat în ceea ce priveºte deciziile iniþiale de îngheþarea fondurilor, aceasta se justificã prin necesitatea de a asigura eficacitatea mãsurilor de îngheþare ºi,în concluzie, prin consideraþii imperative care au legãturã cu securitatea sau cu desfãºurarea relaþiilorinternaþionale ale Uniunii ºi ale statelor sale membre”.

35 Art. 47 din Cartã a fost invocat de Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, alãturi de art. 6 dinConvenþie, chiar anterior dobândirii de cãtre Cartã a caracterului sãu obligatoriu (a se vedea, cu titlude exemplu, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, Secþia de contencios administrativ ºi fiscal, dec. nr.1027/2009, pronunþatã în ºedinþa publicã din 25 februarie 2009, dosar nr. 14925/2/2005: „În mãsuraîn care permit cenzurarea legalitãþii actelor administrative cu caracter individual emise anteriorintrãrii în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispoziþiile sus-menþionate din Legea contenciosului admi-nistrativ încalcã astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O. ºi în practica


(independenþa instituþionalã) ºi a judecãtorilor (independenþa personalã) suntcondiþii obligatorii pentru existenþa statului de drept ºi garanþia fundamentalã aunui proces echitabil”36.

În susþinerea afirmaþiei noastre, precizãm cã instanþa de drepturile omuluide la Strasbourg a arãtat cã „într-o societate democraticã (…) dreptul la o bunãadministrare a justiþiei este un fapt primordial, care contribuie în final la afirmareaunei ordini politice europene a drepturilor omului”37, în condiþiile în care atâtdreptul comunitar, cât ºi dreptul convenþional instituie, în sarcina statelor, obligaþiaasigurãrii unui control jurisdicþional efectiv, care sã contribuie, la rândul sãu, laprotecþia drepturilor fundamentale ale omului38.

Având în vedere importanþa majorã a acestui drept, C.J.C.E., respectivTribunalul, l-a invocat anterior dobândirii de cãtre Cartã a valorii juridice obligatorii,statuând cã „dreptul la un proces echitabil acordat oricãrei persoane ale cãrei drepturiºi libertãþi garantate de cãtre dreptul Uniunii au fost violate a fost reafirmat deart. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamate la 7decembrie 2000 la Nisa, care, chiar dacã nu este dotatã cu valoare juridicã constrân-gãtoare, demonstreazã importanþa, în ordinea juridicã comunitarã, a drepturilor pecare le enunþã”39.

În concluzie, „procesul echitabil este în mod cert un drept fundamental,întrucât nu este altceva decât un ideal de justiþie adevãratã, care respectã drep-turile omului”40, caracterizat de C.J.C.E. ca un „principiu general de drept

C.E.D.O., precum ºi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prismaatingerii aduse „principiului securitãþii juridice, care se regãseºte în totalitatea articolelor Convenþiei,constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept”, disponibilã la adresa www.scj.ro).

36 Ov. Predescu, M. Udroiu, Convenþia europeanã a drepturilor omului ºi dreptul procesualpenal român, Editura C.H. Beck, Bucureºti, 2007, p. 290.

37 A. Criºu, op. cit., p. 85.38 A se vedea: C.J.C.E., Marguerite Johnston împotriva Chief Constable of the Royal Ulster

Constabulary, hotarârea din 15 mai 1986, cauza 222/84, paragr. 19, disponibilã la adresa http://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61984J0222.pdf: „Statelor membre le revine obligaþia de a asiguraun control judecãtoresc efectiv cu privire la respectarea dispoziþiilor aplicabile ale dreptului comunitarºi a legislaþiei naþionale destinate sã punã în aplicare drepturile prevãzute de directivã”; C.J.C.E.,Irene Vlassopoulou împotriva Ministerium für Justiz, Bundes-und EuropaangelegenheitenBaden-Württemberg, hotãrârea din 7 mai 1991, cauza C-340/89, paragr. 22, disponibilã la adresahttp://www.ier.ro/documente/dct_fisiere/61989J0340.pdf: „Este necesar sã se sublinieze, în celedin urmã, cã examinarea corespondenþei dintre cunoºtinþele ºi calificãrile atestate de diploma obþinutãîn strãinãtate ºi cele solicitate prin legislaþia statului membru gazdã trebuie sã fie efectuatã de cãtreautoritãþile naþionale respectându-se o procedurã conformã cu cerinþele dreptului comunitar cu privirela protecþia eficientã a drepturilor fundamentale conferite de tratat resortisanþilor comunitari”.

39 C.J.C.E., RJ. Reynolds Tobacco Holdings, Inc, hotãrârea din 12 septembrie 2006, cauzaC-131/03, paragr. 122, disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=ro&num=C-131/03&td=ALL.

40 J.-Fr. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Editura Hamangiu, Bucureºti,2009, p. 378.


comunitar”41, ceea ce demonstreazã importanþa sa majorã în procesul de înfãptuirea justiþiei ºi, implicit, în protecþia drepturilor fundamentale; de altfel, în doctrinã,se considerã cã „principiile generale ale dreptului comunitar cuprind urmãtoarelecategorii: unele principii ale dreptului internaþional public, principiile sistemelorjuridice ale statelor membre, principiile rezultate din dispoziþiile tratatelor comu-nitare, drepturile fundamentale ale omului”42. Opinãm însã cã odatã cu consacrarealegislativã, la nivelul dreptului european primar, acest principiu devine dreptfundamental de sine stãtãtor, obligatoriu.

Alãturi de dreptul la un proces echitabil43, dreptul procesual penal român aprevãzut cã, în timpul procesului penal, trebuie respectate o serie de principii cuimplicaþii directe în materia respectãrii drepturilor omului:

principiul legalitãþii procesului penal este un „principiu fundamental îndesfãºurarea procesului penal (…) reglementat atât în Constituþie, cât ºi în actelenormative cu aplicabilitate în domeniu”44. Legalitatea defineºte cadrul generalobligatoriu în interiorul cãruia se desfãºoarã activitãþile cu caracter procesual penal,aflatã în interdependenþã cu principiul oficialitãþii procesului penal, al rolului actival organelor judiciare, operativitãþii procesului penal ºi al limbii în care se desfãºoarãprocesul penal;

principiul aflãrii adevãrului, conform cãruia în desfãºurarea procesuluipenal trebuie sã se asigure aflarea adevãrului cu privire la faptele ºi împrejurãrilecauzei, precum ºi cu privire la persoana fãptuitorului. În acest sens, organele judi-ciare au obligaþia de a stabili situaþia de fapt care corespunde adevãrului ºi „de a sepronunþa hotãrâri judecãtoreºti care sã reflecte adevãrul, fãrã erori judiciare”45.

41 C.J.C.E., Dieter Krombach împotriva André Bamberski, hotãrârea din 28 martie 2000,cauza C-7/98, paragr. 26: „Curtea a recunoscut astfel în mod expres principiul general de dreptcomunitar potrivit cãruia orice persoanã are dreptul la un proces echitabil, care se inspirã din acestedrepturi fundamentale (hotãrârea din 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe/Comisia, C-185/95 P,Rec., p. I-8417, punctele 20 ºi 21, ºi hotãrârea din 11 ianuarie 2000, Þãrile de Jos ºi Van der Wal/Comisia, C-174/98 P ºi C-189/98 P, Rec., p. I-1, punctul 17)”.

42 A se vedea: A. Fuerea, op. cit., p. 141; G. Isaac, M. Blanquet, Droit général de l’UnionEuropénne, 9e édition, Editura Dalloz, 2006, p. 255. Drepturile fundamentale sunt înscrise în categoria„principiilor cu valoare fundamentalã”; P. Craig, Gr. de Búrca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii,jurisprudenþã ºi doctrinã, ediþia a IV-a, Editura Hamangiu, Bucureºti, 2009, p. 475.

43 A se vedea: A. Criºu, op. cit., p. 85. Dreptului la un proces echitabil i se circumscrie ºiprincipiul egalitãþii armelor, care „semnificã tratarea egalã a pãrþilor pe toatã duratã desfãºurãriiprocedurii în faþa unei instanþe” ºi „ nu se aplicã raporturilor dintre pãrþi ºi tribunal (instanþã, parantezanoastrã – O.-M-S.)”; C.E.D.O., DELCOURT împotriva Belgiei, cererea nr. 2689/65, hotãrârepronunþatã la data de 17 ianuarie 1970, paragr. 28: „principiul egalitãþii armelor nu constituie decâtun aspect al noþiunii mai largi de proces echitabil în faþa unei instanþe independente ºi imparþiale”;C.E.D.O., BORGERS împotriva Belgiei, cererea nr. 12005/86, hotãrâre pronunþatã la data de 30octombrie 1991, paragr. 29: „luând în considerare cerinþele impuse de dreptul la apãrare ºi al egalitãþiiarmelor…, Curtea constatã o încãlcare a art. 6 alin. (1)”.

44 A. Criºu, op. cit., p. 59.45 Ibidem, p. 64.


Acest principiu, reflectat în Codul de procedurã penalã, a fost consacrat în art. 2din Protocolul nr. 7 la Convenþie, care prevede cã „orice persoanã declaratã vinovatãde o infracþiune de cãtre un tribunal are dreptul sã cearã examinarea declaraþiei devinovãþie sau a condamnãrii de cãtre o jurisdicþie superioarã”;

principiul garantãrii libertãþii persoanei, prevãzut de Codul de procedurãpenalã (art. 5) ºi de Constituþia României, republicatã (art. 23), potrivit cãruianicio persoanã nu poate fi percheziþionatã, reþinutã sau arestatã, decât în cazurileºi cu procedura prevãzute de lege;

principiul respectãrii demnitãþii umane, conform cãruia orice persoanãcare se aflã în curs de urmãrire penalã sau de judecatã trebuie tratatã cu respectareademnitãþii umane, supunerea la torturã sau la tratamente cu cruzime, inumane saudegradante fiind pedepsitã de lege. Acest principiu reprezintã, în fapt, un dreptinviolabil al omului, din categoria „nucleului dur”, care statueazã cã „nimeni nupoate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”(art. 3 din Convenþie ºi art. 4 din Cartã);

principiul egalitãþii persoanelor în procesul penal, care deºi nu este con-sacrat de legea procesual penalã, este garantat de art. 16 alin. (1) ºi (2) din ConstituþiaRomânei, republicatã46, precum ºi de art. 747 din Legea nr. 304/2004, republicatã.

Totodatã, art. 6 din Legea nr. 304/2004, republicatã, dispune cã „orice per-soanã se poate adresa justiþiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi aintereselor sale legitime în exercitarea dreptului sãu la un proces echitabil”, iar„accesul la justiþie nu poate fi îngrãdit”, în concordanþã cu dispoziþiile similaredin art. 21 alin. (1) ºi (2) din Constituþia României, republicatã48.

Carta consacrã egalitatea în faþa legii în art. 2049 din titlul III intitulat „Egali-tatea”, ºi nu în titlul VI intitulat „Justiþia”;

principiul garantãrii dreptului la apãrare, în virtutea cãruia organele judiciaresunt obligate sã asigure pãrþilor deplina exercitare a drepturilor procesuale încondiþiile prevãzute de lege ºi sã administreze probele necesare în apãrare50. Consti-

46 „Egalitatea în drepturi Articolul 16(1) Cetãþenii sunt egali în faþa legii ºi a autoritãþilor publice, fãrã privilegii ºi fãrã discriminãri.(2) Nimeni nu este mai presus de lege”.47 „Art. 7(1) Toate persoanele sunt egale în faþa legii, fãrã privilegii ºi fãrã discriminãri.(2) Justiþia se realizeazã în mod egal pentru toþi, fãrã deosebire de rasã, naþionalitate, origine

etnicã, limbã, religie, sex, orientare sexualã, opinie, apartenenþã politicã, avere, origine ori condiþiesocialã sau de orice alte criterii discriminatorii”.

48 „Accesul liber la justiþie Articolul 21(1) Orice persoanã se poate adresa justiþiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi a

intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept”.49 „Articolul 20 Egalitatea în faþa legiiToate persoanele sunt egale în faþa legii”.50 A se vedea A. Criºu, op. cit., p. 73.


tuþia României, republicatã, garanteazã, în mod distinct, în art. 24, dreptul la apãrare,în conformitate cu instrumentele internaþionale obligatorii în materia drepturiloromului. Dreptul la apãrare este garantat, dupã cum am arãtat, în art. 47 alin. (2) dinCartã, care statueazã cã „orice persoanã are dreptul de a fi consiliatã, apãratã ºireprezentatã (indiferent de stadiul procesual, paranteza noastrã – O.-M-S.), dar ºiîn art. 48 consacrat, în mod distinct, prezumþiei de nevinovãþie ºi dreptului laapãrare, care asigurã respectarea acestui drept faþã de o persoanã acuzatã: „oricãreipersoane acuzate îi este garantatã respectarea dreptului la apãrare”51;

principiul prezumþiei de nevinovãþie este garantat de Codul de procedurãpenalã ºi de legea fundamentalã, în concordanþã cu normele internaþionale înmaterie. De altfel, Carta asigurã, în art. 48, „oricãrei persoane acuzate” prezumþiade nevinovãþie „pânã ce vinovãþia va fi stabilitã în conformitate cu legea”, în deplinãconcordanþã cu art. 6 paragr. 2 din Convenþie – „Orice persoanã acuzatã de oinfracþiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãþia sa va fi legal stabilitã”52.

Respectarea drepturilor fundamentale este garantatã în titlul VI „Justiþia”din Cartã prin consacrarea, în opinia noastrã, a unor obligaþii fundamentale pentrulegiuitorul naþional ºi pentru instanþele judecãtoreºti. Astfel, art. 49 intitulat„Principiile legalitãþii ºi proporþionalitãþii infracþiunilor ºi pedepselor” garanteazã,în beneficiul individului, cã:

„Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acþiune sau omisiune care, înmomentul sãvârºirii, nu constituia infracþiune potrivit dreptului intern sau dreptuluiinternaþional”. Codul penal român statueazã neretroactivitatea legii penale,prevãzând, în art. 11, cã „Legea penalã nu se aplicã faptelor care, la data când au

51 A se vedea ºi C.J.U.E., Solvay SA împotriva Comisiei Europene, hotãrârea din 25 octombrie2011, cauza C-109/10 P, paragr. 52, disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=111741&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=46049: „Dreptul la apãrare se încadreazã în drepturile fundamentale care fac parte integrantãdin principiile generale de drept a cãror respectare este asiguratã de cãtre Curte (hotãrârea din 7ianuarie 2004, Aalborg Portland ºi alþii/Comisia, C-204/00 P, C-205/00 P, C-211/00 P, C-213/00 P,C-217/00 P ºi C-219/00 P, Rec., p. I-123, punctul 64)” ºi paragr. 53 – „Respectarea dreptului laapãrare în cadrul unei proceduri desfãºurate în faþa Comisiei având ca obiect aplicarea în privinþaunei întreprinderi a unei amenzi pentru încãlcarea normelor de concurenþã impune ca întreprinderiiîn cauzã sã i se fi oferit posibilitatea sã îºi prezinte în mod eficient punctul de vedere asupra caracteruluiveridic ºi pertinent al faptelor ºi circumstanþelor invocate, precum ºi asupra înscrisurilor reþinute deComisie în susþinerea afirmaþiei sale privind existenþa unei încãlcãri a tratatului (a se vedea hotãrâreaAalborg Portland ºi alþii/Comisia, citatã anterior, punctul 66). Aceste drepturi sunt prevãzute laarticolul 41 alineatul (2) literele (a) ºi (b) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”.

52 De altfel, C.J.C.E. a garantat, anterior, respectarea acestui principiu, „care rezultã, în special,din art. 6 alin. (2)” din Convenþie, ca fãcând parte din drepturile fundamentale (a se vedea C.J.C.E.,Montecatini SpA împotriva Comisiei Comunitãþilor Europene, hotãrârea din 8 iulie 1999, cauzaC-235/92P, paragr. 175, disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=ro&num=C-235/92&td=ALL; în speþã, acest principiu este aplicat persoanelor juridice de dreptprivat, respectiv „procedurilor privind încãlcãrile regulilor de concurenþã aplicabile întreprinderilor,susceptibile sã conducã la aplicarea de amenzi sau penalitãþi).


fost sãvârºite, nu erau prevãzute ca infracþiuni”, fãrã a preciza natura actului nor-mativ, naþional sau internaþional, care ar fi putut defini infracþiunea, precum ºi cã„Legea penalã nu se aplicã faptelor sãvârºite sub legea veche, dacã nu mai suntprevãzute de legea nouã” (art. 12);

„nu se poate aplica o pedeapsã mai mare decât cea aplicabilã la momentulsãvârºirii infracþiunii”;

„În cazul în care, ulterior sãvârºirii infracþiunii, legea prevede o pedeapsãmai uºoarã, se aplicã aceasta din urmã”.

Aceste ultime dispoziþii se regãsesc ºi în Codul penal român care prevede, înart. 13, cã „(1) În cazul în care de la sãvârºirea infracþiunii pânã la judecarea defi-nitivã a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicã legea cea maifavorabilã. (2) Când legea anterioarã este mai favorabilã, pedepsele complementarecare au corespondent în legea penalã nouã se aplicã în conþinutul ºi limiteleprevãzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevãzute în legea penalã nouã nuse mai aplicã”. Deopotrivã, Codul penal în vigoare stabileºte ºi cadrul legal pentru„aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive”(art. 14) ºi pentru „aplicarea facultativã a legii penale mai favorabile în cazulpedepselor definitive” (art. 15).

Carta stabileºte ºi o excepþie de la prevederile de mai sus, care nu aduc „atin-gere judecãrii ºi pedepsirii unei persoane care s-a fãcut vinovatã de o acþiune sauomisiune care, în momentul sãvârºirii, era incriminatã pe baza principiilor generalerecunoscute de comunitatea naþiunilor” [art. 49 alin. (2)], în scopul asigurãriipunitãþii faptelor penale în temeiul principiilor generale de drept care constituie,astfel, izvoare de drept53.

De asemenea, Carta garanteazã respectarea drepturilor fundamentale,instituind o altã obligaþie pentru instanþele naþionale, aceea cã nu trebuie sã dispunãpedepse „disproporþionate faþã de infracþiune” [art. 49 alin. (3)].

Titlul VI se încheie cu o dispoziþie care îºi are sorgintea într-un vechi principiude drept – „non bis in idem” – „Nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentruo infracþiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii,prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, în conformitate cu legea” (art. 50). Sepoate observa cã totuºi aceastã regulã nu are o aplicabilitate universalã, ci vizeazãnumai infracþiunile sãvârºite pe teritoriul Uniunii, luând în considerare, în opinianoastrã, faptul cã dreptul penal are un pronunþat caracter naþional, sancþionândfaptele în funcþie de propriile realitãþi socio-economice; aceeaºi regulã poate fiîntâlnitã ºi în cazul procedurii extrãdãrii, al cooperãrii judiciare internaþionale54.

53 Dupã cum am arãtat mai sus, principiile generale de drept sunt invocate ca izvoare de dreptîn materia drepturilor omului (art. 38 din Statutul Curþii Internaþionale de Justiþie) sau a drepturilorfundamentale.

54 A se vedea Ov. Predescu, M. Udroiu, op. cit., p. 644.


Dupã cum am menþionat mai sus, aceste dispoziþii ale Cartei trebuie res-pectate, în opinia noastrã, de instanþele judecãtoreºti naþionale în momentul încare aplicã ºi interpreteazã normele de drept, indiferent de sorgintea acestora, însãart. 51 din Cartã dispune, în mod evident, cã aceste dispoziþii „se adreseazã (…) ºistatelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”,dar, având în vedere implicaþiile în materia respectãrii drepturilor omului, consi-derãm cã acestea reprezintã obligaþii pe care instanþele naþionale trebuie sã lerespecte atunci când interpreteazã orice normã de drept.

Instanþele naþionale sunt obligate sã respecte drepturile fundamentale în exer-citarea competenþelor proprii, dar ºi sã realizeze o aplicare ºi interpretare a acestoraîn conformitate cu instrumentele juridice obligatorii în materie, sã asigure, în cazulde faþã, efectivitatea drepturilor fundamentale. Aplicarea, de cãtre instanþele naþi-onale, a normelor Uniunii se realizeazã în momentul interpretãrii normelor naþionalede transpunere, iar, în cazul în care constatã cã acestea nu au fost transpuse sau nuau fost transpuse în mod corect ori complet, vor trebui sã aplice, în mod direct,normele europene55.

De altfel, prima cerere prealabilã adresatã, de România, C.J.C.E. a vizatrespectarea unui drept fundamental – dreptul la liberã circulaþie; este vorba dehotãrârea Jipa pronunþatã în cauza C-33/07, care a avut ca obiect întrebarea preli-minarã, adresatã de Tribunalul Dâmboviþa, privind interpretarea anumitor dispoziþiidin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului din 29 aprilie2004 privind dreptul la liberã circulaþie ºi ºedere pe teritoriul statelor membrepentru cetãþenii Uniunii ºi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamen-tului (CEE) nr. 1612/68 ºi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE,72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE ºi93/96/CEE. Instanþa naþionalã, prin sentinþa civilã nr. 1241/23 iulie 2008, a pus înaplicare dispozitivul C.J.C.E. (putem considera, în fapt, cã l-a preluat), statuând cã„mãsura limitãrii unui drept fundamental al cetãþeanului, cum este cel la liberãcirculaþie, nu se poate aplica, aºa cum rezultã din motivarea cererii de chemare înjudecatã, pentru considerente care þin de prevenþie generalã deoarece nu poateavea temei legal o mãsurã restrictivã dacã aceasta nu este proporþionalã conduiteiculpabile a unei persoane ºi care trebuie sã prezinte o anumitã gravitate, pentru ajustifica sancþionarea sa”, concluzionând cã pârâtului în cauzã „nu i se poate imputaun comportament ce lezeazã vreun interes fundamental al societãþii, acesta nefãcândnimic de naturã a aduce atingere valorilor sociale”56.

55 Precizãm cã unele acte juridice ale U.E., cum ar fi regulamentele, au aplicabilitate generalã,sunt obligatorii în toate elementele lor ºi se aplicã direct în fiecare stat membru (a se vedea art. 288din TFUE).

56 C.J.C.E., Ministerul Administraþiei ºi Internelor – Direcþia Generalã de PaºapoarteBucureºti împotriva lui Gheorghe Jipa, C-33/07, hotãrârea din 10 iulie 2008, disponibilã la adresahttp://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=67583&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=46157: „Articolul 18 CE ºi articolul 27 din Directiva2004/38/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberã


De altfel, instanþele naþionale au fost sesizate cu numeroase cereri de restrân-gere a dreptului la liberã circulaþie al unor cetãþeni români, în baza Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaþii a cetãþenilor români în strãinãtate57, formulatede Direcþia Generalã de Paºapoarte. Cele mai multe recursuri formulate de DirecþiaGeneralã de Paºapoarte ºi aflate pe rolul Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie au fostrespinse (de exemplu, Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, decizia nr. 1026/2008)58;au existat ºi admiteri ale recursurilor prin casarea hotãrârilor instanþelor care aujudecat cauza anterior ºi rejudecarea cu dispunerea restrângerii exercitãrii dreptuluila liberã circulaþie pe teritoriul unor state membre (de exemplu, Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, decizia 4920/2007)59.

La momentul când instanþa supremã s-a pronunþat în cauzele sus-menþionate,în conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005, restrângerea exer-citãrii dreptului la liberã circulaþie în strãinãtate a cetãþenilor români putea fi dispusãpentru o perioadã de cel mult 3 ani numai în condiþiile ºi cu privire la urmãtoarelecategorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost returnatã dintr-un stat în baza unui acordde readmisie încheiat între România ºi acel stat. În acest caz, mãsura se dispune, lasolicitarea Direcþiei Generale de Paºapoarte, cu privire la statul de pe teritoriulcãruia a fost returnatã persoana, de cãtre tribunalul în a cãrui razã teritorialã se aflãdomiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtreTribunalul Bucureºti60;

circulaþie ºi ºedere pe teritoriul statelor membre pentru cetãþenii Uniunii ºi membrii familiilor acestora,de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 ºi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE ºi 93/96/CEE nu se opun unei reglementãri naþionale care permite restrângerea dreptului unui resortisant alunui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul cã afost returnat anterior din acest stat pentru cã se afla acolo în situaþie de «ºedere ilegalã», cu condiþiaca, pe de o parte, conduita acestui resortisant sã reprezinte o ameninþare realã, prezentã ºi suficientde gravã la adresa unui interes fundamental al societãþii ºi, pe de altã parte, mãsura restrictivã avutãîn vedere sã fie aptã sã garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmãreºte ºi sã nu depãºeascãlimitele a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instanþei de trimitere sarcina sãverifice dacã acesta este cazul în cauza cu a cãrei soluþionare este sesizatã”.

57 Publicatã în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, cumodificãrile ºi completãrile ulterioare.

58 A se vedea G. Blaj, Restrângerea dreptului la libera circulaþie a cetãþenilor români înU.E., Editura Hamangiu, Bucureºti, 2009, p. 25. Concluzia instanþei a fost cã „mãsura de returnarea unui cetãþean român dispusã de autoritãþile unui stat membru al Uniunii nu este suficientã prin eaînsãºi pentru ca instanþa românã sã interzicã dreptul de circulaþie al cetãþeanului sãu pe teritoriulstatului din care a fost returnat, necesitatea restrângerii dreptului la liberã circulaþie urmând a seaprecia de cãtre instanþa naþionalã prin raportare la ordinea juridicã în vigoare la momentul aplicãriiunei eventuale astfel de mãsuri”.

59 Ibidem, p. 26.60 Precizãm cã art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 a fost abrogat în temeiul art. I pct. 1 din

Legea nr. 206/2010.


b) cu privire la persoana a cãrei prezenþã pe teritoriul unui stat, prin activitateape care o desfãºoarã sau ar urma sã o desfãºoare, ar aduce atingere gravã intereselorRomâniei sau, dupã caz, relaþiilor bilaterale dintre România ºi acel stat. Mãsura sedispune, la solicitarea instituþiei cu competenþe în domeniul apãrãrii, ordinii publicesau siguranþei naþionale care deþine date ori informaþii cu privire la activitatea pecare persoana o desfãºoarã sau urmeazã sã o desfãºoare în strãinãtate, de cãtretribunalul în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul acestei persoane, iar cândaceasta are domiciliul în strãinãtate, de cãtre Tribunalul Bucureºti.

În ambele situaþii relevate mai sus instanþa se pronunþã, prin hotãrâre, întermen de 5 zile de la primirea solicitãrii autoritãþilor competente, ºi comunicãhotãrârea persoanei, Direcþiei Generale de Paºapoarte, Inspectoratului General alPoliþiei de Frontierã ºi serviciului public comunitar pentru eliberarea ºi evidenþapaºapoartelor simple, competent sã elibereze paºaportul simplu persoanei împotrivacãreia a fost dispusã mãsura.

În ceea ce priveºte întrebãrile preliminare transmise de instanþele româneCurþii de Justiþie de la Luxembourg, trebuie menþionat faptul cã, pânã la data de 15decembrie 2012, au fost formulate 46 astfel de întrebãri. Unele din aceste trimiteripreliminare au vizat însãºi interpretarea unor dispoziþii din Cartã; astfel, hotãrâreaCorpul Naþional al Poliþiºtilor împotriva Ministerului Administraþiei ºi Internelor(MAI), Inspectoratului General al Poliþiei Române (IGPR), Inspectoratului dePoliþie al Judeþului Alba (IPJ), pronunþatã în cauza C-434/11, precum ºi hotãrâreaMinisterul Administraþiei ºi Internelor (MAI), Inspectoratul General al PoliþieiRomâne (IGPR), Inspectoratul de Poliþie al Judeþului Tulcea (IPJ) împotrivaCorpului Naþional al Poliþiºtilor – Biroul Executiv Central, pronunþatã în cauzaC-134/12 au avut ca obiect interpretarea unor dispoziþii din Cartã, respectiv a art. 17alin. (1)61, a art. 2062 ºi a art. 21 alin. (1)63, „precum ºi a articolului 15 paragraful364 din Convenþia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor

61 Articolul 17 Dreptul de proprietate„(1) Orice persoanã are dreptul de a deþine în proprietate, de a folosi, de a dispune ºi de a

lãsa moºtenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurilesale decât pentru o cauzã de utilitate publicã, în cazurile ºi condiþiile prevãzute de lege ºi în schimbulunei despãgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosinþa bunurilorpoate fi reglementatã prin lege în limitele impuse de interesul general”.

62 Articolul 20 Egalitatea în faþa legii„Toate persoanele sunt egale în faþa legii”.63 Articolul 21 Nediscriminarea„(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazatã pe motive precum sexul, rasa, culoarea,

originea etnicã sau socialã, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politicesau de orice altã naturã, apartenenþa la o minoritate naþionalã, averea, naºterea, un handicap,vârsta sau orientarea sexualã”.

64 Articolul 15 Derogarea în caz de stare de urgenþã„3. Orice Înaltã Parte Contractantã ce exercitã acest drept de derogare îl informeazã pe

deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la mãsurile luate ºi la motivele carele-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, sã informeze pe Secretarul General al ConsiliuluiEuropei ºi asupra datei la care aceste mãsuri au încetat a fi în vigoare ºi de la care dispoziþiileConvenþiei devin din nou deplin aplicabile”.


fundamentale, semnatã la Roma la 4 noiembrie 195065 „C.J.U.E. ºi-a declaratnecompetenþa cu privire la interpretarea acestor norme având în vedere cã, de pe oparte, potrivit art. 51 alin. (1) din Cartã, dispoziþiile sale se adreseazã, dupã cumam arãtat anterior, „statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicaredreptul Uniunii”, or, în speþã, decizia de trimitere nu conþine niciun element concretcare sã permitã sã se considere cã legislaþia naþionalã aplicabilã, respectiv Legeanr. 118/2010 ºi Legea nr. 285/201066, urmãreºte sã punã în aplicare dreptul Uniunii;iar, pe de altã parte, „Curtea nu este competentã sã se pronunþe cu privire la inter-pretarea unor dispoziþii de drept internaþional care sunt obligatorii pentru statelemembre în afara cadrului dreptului Uniunii”. Curtea de la Luxembourg a recurs laacelaºi raþionament în cauzele conexate C-483/11 ºi C-484/11, Andrei EmilianBoncea, Filofteia Catrinel Boncea, Adriana Boboc, Cornelia Mihãilescu (C-483/11), Mariana Budan (C-484/11) împotriva Statului Român, având ca obiect cererilede pronunþare a unor hotãrâri preliminare privind interpretarea „articolului 5 dinConvenþia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilorfundamentale, semnatã la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumitã în continuare„CEDO”), articolul 8 din Declaraþia universalã a drepturilor omului, adoptatã deAdunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite la 10 decembrie 1948 (denumitãîn continuare „Declaraþia universalã”), Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene (denumitã în continuare „Carta”), precum ºi tratatele Uniunii Europene”.

Faþã de cele de mai sus, subliniem invocarea dispoziþiilor Cartei de cãtreinstanþele naþionale româneºti, însã trebuie atrasã atenþia asupra necesitãþiicunoaºterii în profunzime a textului ºi spiritului acestui act normativ juridic, precumºi a raportului dreptului Uniunii cu dreptul internaþional public în ansamblul sãu,respectiv cu instrumentele juridice internaþionale de protecþie a drepturilor omului,

65 Instanþa naþionalã românã a solicitat C.J.U.E. sã interpreteze o normã din Convenþia(europeanã) pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale ºi în decizia de trimiterecare a fãcut obiectul hotãrârii Victor Cozman împotriva Teatrului Municipal Târgoviºte, pronunþatã,la data de 14 decembrie 2011, în cauza C-462/11. Astfel, instanþa de trimitere solicitã Curþii de laLuxembourg interpretarea dreptului fundamental de proprietate astfel cum este garantat la art. 1 dinProtocolul adiþional nr. 1 la Convenþie. Reamintind cã „dreptul de proprietate figureazã, de asemenea,la art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care, potrivit articolului 51 alineatul(1) din aceasta, se adreseazã statelor membre numai în cazul în care pun în aplicare dreptul Uniunii”,Curtea de la Luxembourg constatã cã „decizia de trimitere nu cuprinde niciun element concret întemeiul cãruia sã se poatã considera cã Legea nr. 118/2010 urmãreºte sã punã în aplicare dreptulUniunii”.

66 Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar,publicatã în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, cu modificãrile ºicompletãrile ulterioare.

Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice,publicatã în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, cu modificãrileºi completãrile ulterioare.


pe care normele europene trebuie sã le respecte în conformitate cu art. 3 alin. (5)din Tratatul privind Uniunea Europeanã, menþionat în capitolul introductiv.

O decizie complexã în materia drepturilor fundamentale, care reflectã modulîn care sunt respectate drepturile fundamentale de instanþele româneºti, o reprezintãdecizia Curþii Constituþionale nr. 1258/2009 referitoare la excepþia de neconstitu-þionalitate a prevederilor Legii nr. 298/2008 privind reþinerea datelor generate sauprelucrate de furnizorii de servicii de comunicaþii electronice destinate publiculuisau de reþele publice de comunicaþii ºi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privindprelucrarea datelor cu caracter personal ºi protecþia vieþii private în sectorulcomunicaþiilor electronice67. Aceastã excepþie a fost ridicatã de Comisariatul pentruSocietatea Civilã în dosarul nr. 2.971/3/2009 al Tribunalului Bucureºti, Secþiacomercialã68, fiind vorba deci de un control de constituþionalitate a posteriori.Legea nr. 298/200869 transpune în legislaþia naþionalã Directiva 2006/24/CE aParlamentului European ºi a Consiliului privind pãstrarea datelor generate sauprelucrate în legãturã cu furnizarea serviciilor de comunicaþii electronice accesibilepublicului sau de reþele de comunicaþii publice ºi de modificare a Directivei 2002/58/CE, fiind consideratã, de cãtre Tribunalul Bucureºti, Guvernul României ºiAvocatul Poporului, ca respectând prevederile art. 26 din Constituþia Românieicare instituie obligaþia respectãrii ºi ocrotirii, de cãtre autoritãþile publice, a vieþiiintime, familiale ºi private, prin raportare la art. 53 privind restrângerea exerciþiuluiunor drepturi sau al unor libertãþi.

Obiecþiile autorului excepþiei referitoare la neconstituþionalitatea Legiinr. 298/2008 privesc anumite deficienþe ale actului normativ examinat, de naturãsã aducã atingere exercitãrii dreptului la liberã circulaþie, dreptului la viaþã intimã,privatã ºi de familie ºi sã afecteze secretul corespondenþei ºi libertatea de exprimare.Legea menþionatã autorizeazã reþinerea datelor necesare determinãrii datei, orei ºi

67 Publicatã în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 798 din 23 noiembrie 2009.68 În cadrul acestui dosar, Comisariatul pentru Societatea Civilã are calitate de reclamant, iar

SC Orange SA are calitate de pârât; în prezent, în ceea ce priveºte stadiul procesual, acesta se aflãîncã la instanþa de fond, în vederea soluþionãrii.

Disponibil la: http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000252673&id_inst=3#Informa%C5%A3ii_generale

69 Art. 1 din Legea nr. 298/2008:„(1) Prezenta lege stabileºte obligaþia furnizorilor de servicii ºi reþele publice de comunicaþii

electronice de a reþine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activitãþii lor de furnizare aserviciilor de comunicaþii electronice, pentru punerea acestora la dispoziþia autoritãþilor competenteîn scopul utilizãrii în cadrul activitãþilor de cercetare, de descoperire ºi de urmãrire a infracþiunilorgrave.

(2) Prezenta lege se aplicã datelor de trafic ºi de localizare a persoanelor fizice ºi juridice,precum ºi datelor conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului înregistrat.

(3) Prezenta lege nu se aplicã în ceea ce priveºte conþinutul comunicãrii sau informaþiileconsultate în timpul utilizãrii unei reþele de comunicaþii electronice”.


duratei unei convorbiri telefonice sau comunicaþii electronice, a identificãrii tipuluide apel telefonic, a echipamentului, a locaþiei echipamentului destinat comunicãrii,fãrã însã a defini în mod expres ce se înþelege prin „date conexe” necesare pentruidentificarea abonatului sau a utilizatorului înregistrat, date ce sunt de asemeneaprelucrate de furnizorii serviciilor de comunicaþii ºi telecomunicaþii.

Curtea Constituþionalã recunoaºte posibilitatea legiuitorului de a limita exer-ciþiul unor drepturi sau libertãþi fundamentale, precum ºi necesitatea reglementãriiunor modalitãþi care sã ofere organelor cu atribuþii specifice în activitatea de cerce-tare penalã instrumente eficiente ºi adecvate pentru prevenirea ºi descoperireainfracþiunilor de terorism, în special, precum ºi a infracþiunilor grave. În confor-mitate cu principiile de limitare exprimate în jurisprudenþa în materie a C.E.D.O.,actul normativ care reglementeazã mãsuri de naturã sã producã ingerinþe în exerci-tarea dreptului la viaþã privatã ºi de familie, la corespondenþã ºi libertãþii de expri-mare trebuie sã conþinã garanþii adecvate ºi suficiente pentru a proteja persoana deeventualul arbitrar al autoritãþilor statale. Curtea Constituþionalã constatã cã Legeanr. 298/2008, astfel cum este redactatã, este de naturã sã afecteze, chiar ºi pe caleindirectã, exerciþiul drepturilor sau al libertãþilor fundamentale, în speþã al dreptuluila viaþã intimã, privatã ºi de familie, dreptul la secretul corespondenþei ºi libertateade exprimare, într-o manierã ce nu corespunde cerinþelor stabilite de art. 53 dinConstituþia României.

Curtea Constituþionalã considerã cã lipsa unei reglementãri legale precise,care sã determine cu exactitate sfera acelor date necesare identificãrii persoanelorfizice sau juridice utilizatoare, deschide posibilitatea unor abuzuri în activitatea dereþinere, prelucrare ºi utilizare a datelor stocate de furnizorii serviciilor decomunicaþii electronice destinate publicului sau de reþele publice de comunicaþii.Limitarea exerciþiului dreptului la viaþã intimã ºi la secretul corespondenþei ºi alibertãþii de exprimare, de asemenea, trebuie sã aibã loc într-o manierã clarã, previ-zibilã ºi lipsitã de echivoc, astfel încât sã fie îndepãrtatã, pe cât posibil, eventualitateaarbitrariului sau a abuzului autoritãþilor în acest domeniu. De asemenea, instanþade contencios constituþional considerã cã lipsa unei reglementãri legale precise,care sã determine cu exactitate sfera acelor date necesare identificãrii persoanelorfizice sau juridice utilizatoare, deschide posibilitatea unor abuzuri în activitatea dereþinere, prelucrare ºi utilizare a datelor stocate de furnizorii serviciilor de comu-nicaþii electronice destinate publicului sau de reþele publice de comunicaþii.

În opinia Curþii Constituþionale, în materia drepturilor personale, cum suntdreptul la viaþã intimã ºi libertatea de exprimare, precum ºi a prelucrãrii datelor cucaracter personal, regula unanim recunoscutã este aceea a garantãrii ºi respectãriiacestora, respectiv a confidenþialitãþii, statul având, în acest sens, obligaþii majoritarnegative, de abþinere, prin care sã fie evitatã, pe cât posibil, ingerinþa sa în exerciþiuldreptului sau a libertãþii, excepþiile fiind permise limitativ, în condiþiile expres


prevãzute de Constituþie ºi actele juridice internaþionale aplicabile în domeniu.Însã obligaþia de reþinere a datelor reglementate de Legea nr. 298/2008 cu titlu deexcepþie sau derogare de la principiul protejãrii datelor cu caracter personal ºi alconfidenþialitãþii lor, prin natura, întinderea ºi domeniul ei de aplicare nu este înconcordanþã cu acest principiu. Curtea Constituþionalã constatã cã, deºi Legea nr.298/2008 se referã la date cu un caracter predominant tehnic, acestea sunt reþinutecu scopul furnizãrii informaþiilor cu privire la persoanã ºi viaþa sa privatã.

În concluzie, având în vedere necesitatea respectãrii drepturilor omului aºacum au fost garantate prin Convenþia (europeanã) pentru apãrarea drepturilor omuluiºi a libertãþilor fundamentale ºi jurisprudenþa C.E.D.O. (pe care judecãtorulconstituant o citeazã, fãrã a menþiona nicio hotãrâre a Curþii de la Luxembourg),precum ºi sfera largã de aplicabilitate a Legii nr. 298/2008, raportatã la caracterulcontinuu al obligaþiei de reþinere a datelor de trafic ºi localizare a persoanelorfizice ºi juridice în calitate de utilizatori ai serviciilor de comunicaþii electronicedestinate publicului sau de reþele publice de comunicaþii, precum ºi a altor „dateconexe” necesare identificãrii acestora, Curtea Constituþionalã constatã cã legeaexaminatã este neconstituþionalã în ansamblul ei, ceea ce a suspendat de dreptpentru o perioadã de 45 zile de la publicarea deciziei dispoziþiile Legii nr. 298/2008 (termenul împlinindu-se la 6 ianuarie 2010). În condiþiile în care ParlamentulRomâniei nu a modificat prevederile neconstituþionale în acord cu dispoziþiile legiifundamentale, decizia Curþii Constituþionale nu a produs efecte juridice, darconform art. 147 alin. (1) din legea fundamentalã dispoziþiile Legii nr. 298/2008îºi înceteazã efectele juridice. În acest sens, în Raportul Comisiei cãtre Consiliu ºiParlamentul European „Raport de evaluare a Directivei privind reþinerea datelorcu caracter personal (Directiva 2006/24/CE)” COM(2011) 225 final din 18 aprilie201170, România este menþionatã ca având netranspuse dispoziþiile directiveisus-menþionate referitoare la: scopul pentru care se pot aduce limitãri dreptului dereþinere a datelor cu caracter personal, accesul la datele de telecomunicaþii reþinute;perioadele pentru care se pot reþine datele cu caracter personal; protecþia ºi securi-tatea datelor cu caracter personal ºi autoritãþile de supraveghere. Însã ComisiaEuropeanã precizeazã cã România se aflã printre cele 27 de state membre care aunotificat transpunerea directivei, numai Belgia ºi Germania notificând o transpunereparþialã71. Raportul Comisiei Europene a propus revizuirea cadrului legal europeanprivind reþinerea datelor cu caracter personal, în baza consultãrii cu instanþelejudecãtoreºti naþionale, autoritãþile publice ºi societatea civilã.

70 Disponibil la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0225:FIN:en:PDF#page=3&zoom=auto,0,515

71 A se vedea http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/police-cooperation/data-retention/index_en.htm.


Aºadar, decizia Curþii Constituþionale prezintã specificitate din prisma fap-tului cã a intervenit în raportul dintre dreptul Uniunii Europene ºi dreptul naþional72,caracterizat, potrivit Constituþiei, prin prioritatea sau supremaþia celui dintâi,statuând cã norma naþionalã de transpunere ºi, implicit, norma europeanã contravindrepturilor omului, astfel cum au fost garantate prin instrumentele internaþionalecu caracter obligatoriu.

Însã Curtea Constituþionalã românã nu este singura care a pronunþat o astfelde hotãrâre, normele naþionale de transpunere a Directivei 2006/24/CE fiind anulateºi de Curtea Constituþionalã Federalã germanã, Curtea Administrativã Supremã aBulgariei, Curtea Supremã din Cipru, Curtea Constituþionalã a Republicii Cehe,concluziile acestor decizii reprezentând, în mod evident, unul din motivele care audeterminat Comisia Europeanã sã ia în considerare modificarea directivei.

În acest context, doctrina a subliniat faptul cã aceste hotãrâri de anulare aufost pronunþate de instanþele naþionale” fãrã sã adreseze totuºi Curþii de Justiþie (aUniunii, paranteza noastrã – O.-M.S.) o cerere pentru o hotãrâre preliminarã”73, încondiþiile în care, conform celor statuate de Curtea de la Luxembourg în hotãrâreaMelki ºi Abdeli74, „caracterul prioritar al unei proceduri incidentale de control alconstituþionalitãþii unei legi naþionale al cãrei conþinut se limiteazã la transpunereadispoziþiilor imperative ale unei directive a Uniunii nu poate aduce atingere com-petenþei exclusive a Curþii de Justiþie de a constata nevaliditatea unui act al Uniuniiºi în special a unei directive, competenþã care are ca obiect garantarea securitãþiijuridice prin asigurarea aplicãrii uniforme a dreptului Uniunii”.

În continuare, Curtea de la Luxembourg afirmã cã „în mãsura în care carac-terul prioritar al unei proceduri incidentale de control al constituþionalitãþii conducela abrogarea unei legi naþionale care se limiteazã la transpunerea dispoziþiilor impe-rative ale unei directive a Uniunii în considerarea contrarietãþii acestei legi cuConstituþia naþionalã, Curtea ar putea, în practicã, sã fie privatã de posibilitatea dea proceda, la cererea instanþelor de fond ale statului membru respectiv, la controlulvaliditãþii directivei menþionate în raport cu aceleaºi motive referitoare la exigenþeledreptului primar ºi în special ale drepturilor recunoscute de Carta drepturilorfundamentale a Uniunii Europene, cãreia articolul 6 TUE îi conferã aceeaºi valoarejuridicã precum cea recunoscutã tratatelor”.

72 A se vedea în acest sens ºi decizia Curþii Constituþionale germane din 30 iunie 2009 privindTratatul de la Lisabona, conform cãreia legea de aprobare a Tratatului de la Lisabona este compatibilãcu prevederile Constituþiei, iar legea prin care sunt extinse ºi consolidate atribuþiile Bundestag-uluiºi Bundesrat-ului în domeniul afacerilor europene aduce atingere anumitor prevederi din Constituþie(http://www.bundesverfassungsgericht.de/pressemitteilungen/bvg09-072en.html).

73 M. Bobek, Consecinþele mandatului european al instanþelor de drept comun asuprastatutului curþilor constituþionale, în „Revista românã de drept european” nr. 1/2012, p. 56.

74 C.J.U.E., Aziz Melki ºi Sélim Abdeli, hotãrârea din 22 iunie 2010, cauzele C-188/10 ºiC-189/10, disponibilã la adresa http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=80748&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=46438.


În plus, C.J.U.E. statueazã, fãrã echivoc, obligativitatea unei trimiteri preli-minare într-o asemenea situaþie, statuând cã „înainte ca un control incidental alconstituþionalitãþii unei legi al cãrei conþinut se limiteazã la transpunerea dispo-ziþiilor imperative ale unei directive a Uniunii sã se poatã efectua în raport cuaceleaºi motive care pun în discuþie validitatea directivei, instanþele naþionale alecãror decizii nu sunt supuse vreunei cãi de atac în dreptul intern sunt, în principiu,obligate, în temeiul articolului 267 al treilea paragraf TFUE (Tratatul privindfuncþionarea Uniunii Europene, paranteza noastrã – O.-M-S.), sã adreseze Curþiide Justiþie o întrebare referitoare la validitatea acestei directive ºi, apoi, sã tragãconsecinþele care rezultã din hotãrârea pronunþatã de Curte cu titlu preliminar, cuexcepþia situaþiei în care instanþa care declanºeazã controlul incidental al constituþio-nalitãþii nu a sesizat ea însãºi Curtea de Justiþie cu aceastã întrebare pe baza celuide al doilea paragraf al articolului menþionat. Astfel, în ceea ce priveºte o lege naþi-onalã de transpunere cu un asemenea conþinut, întrebarea dacã directiva este validãprezintã, în considerarea obligaþiei de transpunere a acesteia, un caracter prealabil”.

Deci apreciem cã, în condiþiile în care curþile constituþionale din statelemembre, inclusiv cea din România, îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate„instanþe”75 în sensul art. 267 menþionat anterior, acestea ar fi trebuit sã adreseze oîntrebare C.J.U.E. cu privire la interpretarea normei naþionale de transpunere prinraportare la dreptul Uniunii, dar ne apare evident cã instanþele naþionale consti-tuþionale din Germania, România ºi Republica Cehã nu au ridicat îndoieli cu privirela conformitatea normei naþionale de transpunere cu dreptul Uniunii, ci s-au raportatnumai la conformitatea cu dispoziþiile Convenþiei, ceea ce conduce, în mod indirect,din punctul nostru de vedere, la apariþia unui semn de întrebare cu privire la com-patibilitatea dintre normele Uniunii, respectiv Directiva 2006/24/CE, cu prevederileConvenþiei, amintind de bine-cunoscutele hotãrâri Solange I ºi Solange II pronunþatede Curtea Constituþionalã germanã76.

75 C.J.U.E., Recomandãri în atenþia instanþelor naþionale, referitoare la efectuarea trimiterilorpreliminare, publicate în „Jurnalul oficial al Uniunii Europene” C 338/01 din 6 noiembrie 2012,capitolul I „Dispoziþii generale”, pct. 9: „Calitatea de instanþã este interpretatã de Curte ca o noþiuneautonomã a dreptului Uniunii, Curtea þinând seama, în aceastã privinþã, de un ansamblu de factori,precum originea legalã a organului care a sesizat-o, caracterul sãu permanent, caracterul obligatoriual competenþei sale, caracterul contradictoriu al procedurii, aplicarea de cãtre acel organ a normelorde drept, precum ºi independenþa sa”.

Disponibile la adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2012:338:FULL:RO:PDF.

76 Hotãrârea Solange I din 1974 a Curþii Constituþionale germane aduce o nuanþare principiuluiprioritãþii dreptului comunitar în sensul în care, atât timp cât Comunitãþile Europene nu vor asigurao protecþie a drepturilor fundamentale la fel de sporitã ca cea existentã în legea fundamentalã germanã,Curtea de la Karlsruhe va controla dreptul comunitar, refuzând superioritatea acestuia asupraConstituþiei. Odatã cu jurisprudenþa Curþii de Justiþie a Comunitãþilor Europene care face trimiterela Convenþia (europeanã) pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, a fostpronunþatã a doua decizie a Curþii Constituþionale germane – Solange II din 1986, în care se statueazã


4. Concluzii. Apreciem cã respectarea drepturilor fundamentale garantate dedreptul Uniunii s-a impus la nivelul instanþelor judecãtoreºti naþionale, în condiþiileîn care normele constituþionale ºi legislaþia subsecventã asigurã, în deplinã con-formitate cu principiul statului de drept, protecþia drepturilor omului.

Totodatã, subliniem invocarea Cartei de cãtre instanþa supremã naþionalã,ceea ce ar putea constitui un semnal important pentru celelalte instanþe judecãtoreºtiîn procesul continuu de apropiere a acestora de dreptul Uniunii, fãrã a se aduceatingere principiului autonomiei procedurale, în condiþiile în care, o perioadã înde-lungatã, acestea au fost ataºate Convenþiei. În acest sens, apreciem cã instanþelenaþionale dispun de douã mecanisme principale prin intermediul cãrora pot asigurarespectarea drepturilor fundamentale garantate la nivelul Uniunii, respectiv, apli-carea prioritarã a normelor ºi principiilor de drept al U.E. care conþin aceste drepturiºi aplicarea lor directã, atunci când sunt îndeplinite criteriile necesare în acestsens, statuate în jurisprudenþa Curþii de la Luxembourg ºi în concordanþã cu art.148 alin. (2) din Constituþia României, republicatã77, precum ºi trimiterea preli-minarã adresatã C.J.U.E. în vederea interpretãrii tratatelor Uniunii ori a pronunþãriiasupra validitãþii sau interpretãrii actelor adoptate de instituþiile, organele, oficiilesau agenþiile Uniunii, în scopul interpretãrii ºi aplicãrii ulterioare a legislaþieinaþionale de transpunere sau a celei europene, aplicabilã direct în ordinea juridicãnaþionalã.

„Înfãptuirea justiþiei” de cãtre „autoritatea judecãtoreascã”, dupã cum prevedeart. 124 alin. (1) din Constituþia României, republicatã, trebuie sã se realizeze „înnumele legii”, aºadar, cu respectarea legislaþiei naþionale ºi, implicit, conform art.148 alin. (2) menþionat anterior, a dreptului Uniunii Europene.

Respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectiv,a întregului cadru legislativ ºi jurisprudenþial – reprezentat atât de hotãrârileC.J.U.E., cât ºi de cele ale C.E.D.O., care o invocã ºi interpreteazã – creat în bazaacesteia, tinde sã se impunã, prin urmare, cu evidenþã la nivelul instanþelor jude-cãtoreºti naþionale, inclusiv al Curþii Constituþionale, alãturi de Convenþia (euro-peanã) pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, care sebucurã, în acest moment, de un loc privilegiat în conºtiinþa judecãtorului ºi a justi-þiabilului român.

cã atât timp cât Comunitãþile Europene vor asigura de manierã generalã protecþia drepturilorfundamentale, protecþie care sã fie echivalentã cu cea stabilitã ca imperativã ºi inalienabilã de cãtreConstituþia germanã, Curtea de la Karlsruhe nu îºi va mai exercita controlul asupra dreptului comunitarderivat prin raportare la legea fundamentalã germanã.

77 Art. 148 alin. (2) din Constituþia României, republicatã: „Ca urmare a aderãrii, prevederiletratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum ºi celelalte reglementãri comunitare cu caracterobligatoriu, au prioritate faþã de dispoziþiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederiloractului de aderare”.

Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited withoutpermission.

Date post:	08-Jul-2016
Category:	Documents
Upload:	alexandra-falota
View:	215 times
Download:	2 times

Consideratii in Legatura Cu Respectarea Cartei Fundamentale Ale Ue

Documents