CONSILIUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL - consilium.europa.eu · În primul rând, Uniunea trebuie să...

Uniunii EuropeneConsiliul

CONSILIUL EUROPEAN ȘI CONSILIULCasa statelor membre

HOW TO OBTAIN EU PUBLICATIONS

Free publications: • one copy:

via EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);

• more than one copy or posters/maps: from the European Union’s representations (http://ec.europa.eu/represent_en.htm); from the delegations in non-EU countries (http://eeas.europa.eu/delegations/index_en.htm); by contacting the Europe Direct service (http://europa.eu/europedirect/index_en.htm) or calling 00 800 6 7 8 9 10 11 (freephone number from anywhere in the EU) (*). (*) The information given is free, as are most calls (though some operators, phone boxes or hotels may charge you).

Priced publications: • via EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).

Notice

This publication is produced by the General Secretariat of the Council and is intended for information purposes only. It does not involve the responsibility of the EU institu-tions or the member states.

For further information on the European Council and the Council, see the website:www.consilium.europa.euor contact the Public Information Service of the General Secretariat of the Council:Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 56 50Fax +32 (0)2 281 49 [email protected]/infopublic

More information on the European Union is available on the internet (www.europa.eu).

Luxembourg: Publications O�ce of the European Union, 2015

Print ISBN 978-92-824-5283-7 doi:10.2860/730537 QC-04-15-219-EN-CPDF ISBN 978-92-824-5272-1 doi:10.2860/10651 QC-04-15-219-EN-N

© European Union, 2015Reuse is authorised provided the source is acknowledged.

© Archives nationales (France); © Photothèque de la Ville de Luxembourg. Photo: Batty Fischer; © Photothèque de la Ville de Luxembourg. Photo: Théo Mey For any reuse of this material, permission must be sought directly from the copyright holder.

Cover page: Jerónimos Monastery in Lisbon, Portugal, on 13 December 2007, the day the Lisbon Treaty was signed there

Printed in in LuxembourgPRINTED ON ECOLOGICAL PAPER

Traités_Test.indd 1-3 23/11/2015 12:23

www.consilium.europa.euVisit our website: Vizitați site-ul nostru:

Aviz

Această publicație este realizată de Secretariatul General al Consiliului și are exclusiv scop informativ. Ea nu atrage răspunderea instituțiilor UE sau a statelor membre.

Deși se depun toate eforturile pentru a garanta că linkurile furnizate în această publicație sunt corecte și la zi, instituțiile UE nu își pot asuma responsabilitatea pentru funcționarea necorespunzătoare a acestora.Pentru informații suplimentare cu privire la Consiliul European și la Consiliu, vă rugăm să consultați site-ul: www.consilium.europa.eu sau să contactați Serviciul de informații pentru public din cadrul Secretariatului General al Consiliului:Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 56 50Fax +32 (0)2 281 49 77www.consilium.europa.eu/infopublic

Alte informații privind Uniunea Europeană se pot găsi la adresa www.europa.eu.

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

Print QC-06-16-343-RO-C ISBN 978-92-824-6041-2 doi:10.2860/11097PDF QC-06-16-343-RO-N ISBN 978-92-824-6046-7 doi:10.2860/706681

© Uniunea Europeană, 2018Reutilizarea este autorizată cu condiția menționării sursei.

Fotografii:Clădirea Europa: © Philippe Samyn and Partners architects and engineers – lead and design partner, Studio Valle Progettazioni architects, Buro Happold engineers; compoziții cromatice: © Georges Meurant, 2016Pagina 47, de sus, de la stânga la dreapta: © bidaya/Fotolia.com, © Nolan/Fotolia.com, © Dusan Kostic/Fotolia.com, © Philippe Leridon/Fotolia.comPagina 52: Șoseaua ocolitoare Škofja Loka: © Črt Slavec – Biroul Guvernamental pentru Dezvoltare și Politica Europeană de Coeziune, SloveniaPagina 56: © François Walschaerts, Uniunea Europeană, 2017Pentru orice reutilizare a acestui material, permisiunea trebuie solicitată în mod direct deținătorului drepturilor de autor.

CONSILIUL EUROPEAN ȘI CONSILIULCasa statelor membre

Ianuarie 2018 | RO | CONSILIUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL 3

Ghid sintetic de parcurs în cinci minute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Fișa informativă 1 – Consiliul European . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Fișa informativă 2 – Consiliul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Fișa informativă 3 – Cine participă la summituri și la Consilii în casa statelor membre? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

Fișa informativă 4 – Președintele și Președinția . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23

Fișa informativă 5 – Reprezentanții permanenți și Coreper. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27

Fișa informativă 6 – Grupurile de lucru la nivel de experți ale Consiliului . . . . . . . . . . . . .31

Fișa informativă 7 – Secretariatul Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35

Fișa informativă 8 – Cum se iau deciziile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .39

Fișa informativă 9 – Cum legiferează Uniunea (și de ce). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43

Fișa informativă 10 – Cum decide Uniunea asupra politicilor (și de ce) . . . . . . . . . . . . . . .47

Fișa informativă 11 – Cum planifică și decid statele membre bugetul Uniunii . . . . . . . .51

Fișa informativă 12 – Relațiile externe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .55

Fișa informativă 13 – Urmărirea lucrărilor Consiliului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .59

CUPRINS

4 CONSILIUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL | RO | Ianuarie 2018

GHID SINTETIC DE PARCURS ÎN CINCI MINUTE

Ghid de lectură

În mai puțin de 5 minute, puteți afla cum funcționează Consiliul European și Consiliul.

Ideile principale sunt marcate cu caractere aldine și sunt explicate mai în detaliu în fișe informative conexe. Puteți citi orice fișă informativă doriți, în orice ordine. Fiecare fișă informativă se citește în mai puțin de 5 minute.

Fișele informative conțin linkuri către alte explicații și galerii. Alegeți ce doriți să consultați.

UE a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2012 pentru promovarea cauzei păcii, reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa și pentru rolul de factor de stabilitate pe care l-a jucat în transformarea unei regiuni sfâșiate de război într-un tărâm al păcii.


INTRODUCERE

Cum orientează și decid guvernele naționale ceea ce se întâmplă la Bruxelles – sarcinile „Consiliului European” și ale „Consiliului”

Ce este „Bruxelles-ul”?

Acesta este termenul popular pentru UE – Uniunea Europeană. În colaborare se pot rezolva probleme care nu pot fi rezolvate individual. În plus, așa se poate construi cel mai bine un viitor comun. Atunci când problemele traversează frontierele, e mai logic să se recurgă la soluții convenite împreună decât la soluții naționale diferite. Acest mod de soluționare a problemelor contribuie la menținerea păcii în Europa.

Țările europene s-au luptat unele cu altele în două războaie mondiale în secolul 20. Din moarte, distrugere, haos și dictatură, Uniunea a oferit o cale către pace, stabilitate, democrație și prosperitate. De aceea, Uniunea a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2012 pentru efortul său în cadrul unui proces de pace încununat cu succes de peste șaizeci de ani.

Uniunea își are originea în anii ’50, când șase țări devastate de război s-au angajat să colaboreze pentru a-și construi un viitor comun într-un mod complet nou. Tratatele, în special Tratatul de la Roma (1957), au stabilit obiectivele cooperării, domeniul de aplicare al acesteia și metoda de cooperare. Metoda a presupus crearea de noi organisme europene (sau „instituții”). Fiecare organism are o anumită atribuție și componență. Pentru a rezolva orice problemă sau pentru a iniția orice proiect, toate aceste organisme trebuie să colaboreze îndeaproape, făcând uz de diferitele lor competențe.

„De ce are nevoie Uniunea de diferite organisme ca să funcționeze – nu ajunge unul singur?”

Diferitele organisme reprezintă puncte de vedere diferite.

În primul rând, pentru a reprezenta punctele de vedere ale cetățenilor, există un Parlament European ales direct de către cetățenii din toate țările Uniunii o dată la 5 ani.

https://europa.eu/european-union/index_ro

http://www.europarl.europa.eu/portal/ro


La 26 iunie 2014, Consiliul European s-a reunit la Ypres, în Belgia, pentru a comemora o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial.


În al doilea rând, pentru a reprezenta punctele de vedere ale guvernelor, există două organisme – Consiliul European și Consiliul. Acestea se întrunesc și lucrează la Bruxelles în ceea ce este, de fapt, „casa statelor membre”.

În al treilea rând, pentru a avea puncte de vedere „europene” non-naționale, există Comisia Europeană.

Discuțiile în cadrul acestor patru organisme principale și între ele determină forma proiectelor europene. Această broșură descrie modul în care guvernele naționale acționează în cadrul și prin intermediul Consiliului European și al Consiliului. În majoritatea chestiunilor, Consiliul European și Consiliul nu pot acționa independent – acestea trebuie să colaboreze cu Comisia și cu Parlamentul European înainte de a se conveni asupra oricărei chestiuni.

„De ce se întrunesc guvernele naționale în două organisme diferite cu aproape același nume?”

În primul rând, Uniunea trebuie să identifice marile probleme care necesită soluții europene în loc de soluții naționale sau locale și să ajungă la un acord în privința acestora. Stabilirea direcției și priorităților Uniunii intră în sarcina președinților și prim-miniștrilor care se reunesc în cadrul unor „summituri” denumite Consiliul European.

În al doilea rând, pentru a se obține aceste soluții europene, Uniunea trebuie să aprobe legi și politici. Guvernele naționale discută și negociază aceste legi și politici în cadrul organismului denumit Consiliul. În practică, miniștrii guvernelor călătoresc din capitalele lor la Bruxelles sau la Luxemburg pentru aproximativ 75 de reuniuni pe an pentru a lua decizii în cadrul Consiliului.

https://ec.europa.eu/commission/index_ro


CONSILIUL EUROPEAN/CONSILIUL COMISIAPARLAMENTUL

EUROPEAN


Uniunea funcționează prin „colaborare”.

Reuniunile Consiliului European sunt pregătite și prezidate de președintele acestuia și au loc cu participarea președintelui Comisiei Europene. De obicei, la începutul reuniunilor Consiliului European, liderii ascultă opiniile președintelui Parlamentului European cu privire la ordinea lor de zi.

În cadrul Consiliului, pe de altă parte, cea mai mare parte a activității constă în legiferare și în elaborarea de politici în vederea atingerii obiectivelor stabilite de lideri. Aproape toate legile Uniunii sunt rezultatul unei negocieri între trei organisme. Punctul de plecare este întotdeauna perspectiva europeană generală, sub forma unei propuneri a Comisiei.

Această propunere este negociată și convenită apoi de către miniștri, care reprezintă guvernele naționale alese – Consiliul – și de către reprezentanții cetățenilor aleși direct – Parlamentul European. Toate legile sau politicile care ajung până la urmă să fie convenite reprezintă soluții echilibrate între cele trei organisme (Comisia, Consiliul și Parlamentul European), fiecare dintre acestea văzând orice problemă dintr-un unghi diferit.


Fiecare lege sau politică a Uniunii care este convenită reprezintă un pas – mai mare sau mai mic – către îndeplinirea marilor obiective convenite de lideri în cadrul Consiliului European.

„Casa statelor membre” este esențială pentru Uniune. Aceasta stabilește agenda strategică a Uniunii. Și nicio lege a Uniunii nu se elaborează fără participarea sa activă la negocierile care duc la un vot și la un acord.


FIȘELE INFORMATIVE


O mulțime de jurnaliști asistă la sosirea liderilor pentru reuniunile la nivel înalt și le înregistrează declarațiile. Președintele Franței, Emmanuel Macron, sosește la summitul din octombrie 2017.

Președintele Donald Tusk, la conferința de presă care a urmat summitului din 23 iunie

2016, prezintă rezultatele discuțiilor liderilor și răspunde la întrebările mass-mediei.


FIȘA INFORMATIVĂ 1

CONSILIUL EUROPEAN

Liderii statelor membre ale UE se reunesc la fiecare 2-3 luni în cadrul Consiliului European. Acesta poartă adesea denumirea de „reuniune la nivel înalt” sau „summit”. Majoritatea țărilor sunt reprezentate la nivel de prim-ministru. Unele (precum Franța) sunt reprezentate de președinte, deoarece aceasta este norma din Constituția națională.

Consiliul European are un președinte permanent, al cărui sediu este la Bruxelles, ales de membrii Consiliului European pentru un mandat fix de 2 ani și jumătate. Actualul președinte este Donald Tusk, fost prim-ministru al Poloniei.

Rolul președintelui este de a decide care sunt aspectele importante care urmează să fie abordate în cadrul fiecărei reuniuni și de a ajunge la un acord din partea tuturor.

http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/members/

http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/

http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/president/

Președintele Consiliului European

PREZIDEAZĂ și CONDUCE lucrările Consiliului European


AGENDA STRATEGICĂ PENTRU UNIUNE ÎNTR-O LUME ÎN SCHIMBARE

1. O Uniune a locurilor de muncă, a creșterii economice și a competitivității

2. O Uniune care își autonomizează și își protejează toți cetățenii

3. Către o uniune a energiei cu o politică prospectivă privind clima

4. O Uniune a libertății, securității și justiției

5. Uniunea ca actor mondial puternic

Concluziile Consiliului European, 26-27 iunie 2014

Cum decide președintele chestiunile care urmează să fie discutate în fiecare ședință?

O parte a activității Consiliului European se planifică, iar o altă parte reprezintă gestionarea crizelor neprevăzute.

Pentru activitatea planificată, Consiliul European a convenit, în iunie 2014, cu privire la chestiunile importante de care Uniunea Europeană ar trebui să se ocupe până în 2020. Acest scurt document – agenda strategică – evidențiază cinci domenii principale de activitate.

https://tvnewsroom.consilium.europa.eu/video/donald-tusk-on-the-european-council-16ecc

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-79-2014-INIT/ro/pdf#page=15

https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/143477.pdf


EUCO 8/17 ET

Euroopa Ülemkogu

Brüssel, 23. juuni 2017 (OR. en) EUCO 8/17 CO EUR 8 CONCL 3

SAATEMÄRKUSED Saatja: Nõukogu peasekretariaat Saaja: Delegatsioonid Teema: Euroopa Ülemkogu kohtumine (22. ja 23. juuni 2017)

– Järeldused

Delegatsioonidele edastatakse järeldused, mis Euroopa Ülemkogu võttis vastu eespool nimetatud

kohtumisel.

EUCO 8/17

BG

Европейски съвет

Брюксел, 23 юни 2017 г. (OR. en) EUCO 8/17 CO EUR 8 CONCL 3

ПРИДРУЖИТЕЛНО ПИСМО

От: Генералния секретариат на Съвета

До: Делегациите

Относно: Заседание на Европейския съвет (22 и 23 юни 2017 г.)

— Заключения

Приложено се изпращат на делегациите заключенията, приети от Европейския съвет на

посоченото по-горе заседание.

EUCO 8/17

CS

Evropská rada

Brusel 23. června 2017

(OR. en) EUCO 8/17 CO EUR 8 CONCL 3

PRŮVODNÍ POZNÁMKA

Odesílatel: Generální sekretariát Rady

Příjemce: Delegace

Předmět: Zasedání Evropské rady (22. a 23. června 2017)

– závěry

Delegace naleznou v příloze závěry, které přijala Evropská rada na výše uvedeném zasedání.

EUCO 8/17

MT

Kunsill Ewropew

Brussell, 23 ta’ Ġunju 2017


NOTA TA' TRASMISSJONI

minn: Segretarjat Ġenerali tal-Kunsill

lil: Delegazzjonijiet

Suġġett: Laqgħa tal-Kunsill Ewropew (22 u 23 ta’ Ġunju 2017)

– Konklużjonijiet

Id-delegazzjonijiet isibu mehmuż il-konklużjonijiet adottati mill-Kunsill Ewropew fil-laqgħa

msemmija hawn fuq.

EUCO 8/17

DE

Europäischer Rat

Brüssel, den 23. Juni 2017


ÜBERMITTLUNGSVERMERK

Absender: Generalsekretariat des Rates

Empfänger: Delegationen

Betr.: Tagung des Europäischen Rates (22. und 23. Juni 2017)

– Schlussfolgerungen

Die Delegationen erhalten anbei die vom Europäischen Rat auf der obengenannten Tagung

angenommenen Schlussfolgerungen.

Concluziile Consiliului European în limbile estonă, bulgară, cehă, malteză și germană.


Activitatea neprogramată este gestionarea crizelor provocate de evenimente neașteptate care sunt atât de grave sau necesită răspunsuri atât de dificile încât numai liderii statelor membre pot discuta opțiunile și pot oferi, se speră, unele răspunsuri.

În cursul mandatului președintelui Herman Van Rompuy (predecesorul lui Donald Tusk) au fost numeroase crize de gestionat – nivelul datoriei în unele țări a destabilizat moneda euro; sistemul bancar a avut nevoie de sprijin; criza datoriei și a sistemului bancar a dus la un nivel ridicat al șomajului în unele țări; în vecinătatea Europei s-au desfășurat războaie pentru care a fost nevoie ca liderii să găsească o abordare comună.

Pe parcursul primului mandat al lui Donald Tusk, o criză a migrației și a refugiaților a creat o problemă majoră. A trebuit ca liderii să discute, de asemenea, atacurile teroriste din mai multe orașe europene importante. Populația din Regatul Unit a votat prin referendum să părăsească Uniunea. Toate aceste evenimente au necesitat răspunsuri calme, măsurate și hotărâte.

Așadar, atunci când președintele întocmește ordinea de zi pentru summituri, aceasta combină în general chestiuni planificate și probleme neașteptate. În anumite cazuri, el poate convoca o reuniune neprevăzută pentru a aborda chiar și o singură chestiune care reprezintă o criză.

Cum face președintele pentru a ajunge la un acord din partea tuturor?

Donald Tusk pregătește fiecare reuniune pe parcursul mai multor săptămâni prin discuții cu ceilalți lideri, pe care îi vizitează adesea în propriile capitale. El trebuie să înțeleagă cum gândește fiecare lider cu privire la toate aspectele importante. Aproape toate acordurile din Consiliul European trebuie să fie unanime.

Acordurile cu privire la fiecare chestiune se consemnează în „concluziile Consiliului European”. După ce îi ascultă pe toți liderii, președintele le trimite o primă versiune a concluziilor cu mai

multe săptămâni înainte de reuniunea la nivel înalt. Acestea intră în discuția reprezentanților permanenți ai statelor membre, care primesc instrucțiuni din partea liderilor lor. Șeful de cabinet al președintelui ia parte la aceste discuții. Participă și un reprezentant al președintelui Comisiei. Deoarece este vorba despre probleme dificile, aproape niciodată nu se ajunge la un

acord de la primele discuții.

http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/conclusions/

Președintele Donald Tusk și secretarul general Jeppe Tranholm-Mikkelsen la summitul din martie 2017, în cadrul căruia Tusk a fost reales pentru un al doilea mandat.


Cu câteva zile înaintea reuniunii Consiliului European, președintele poate revizui Concluziile și poate face noi propuneri pentru a-i determina pe și mai mulți lideri să se pună de acord. Versiunea respectivă este discutată de către miniștri în cadrul Consiliului, aceștia transmițând reacțiile liderilor lor cu câteva zile înainte de summit. Astfel, concluziile se apropie și mai mult de o aprobare în unanimitate. Dar problemele cele mai dificile urmează să fie tranșate de lideri față în față, în cadrul Consiliului European.

Prin prezidarea cu pricepere a Consiliului European, prin prezentarea de noi propuneri și prin apelul lansat liderilor de a ajunge la un compromis, președintele reușește în mod normal să găsească soluții cu care să poată fi de acord toți președinții și prim-miniștrii, precum și președintele Comisiei.

Nu toate reuniunile oferă soluția definitivă la fiecare problemă. În privința problemelor celor mai dificile, uneori liderii fac doar un mic pas înainte. Apoi se depun noi eforturi pentru a se face un nou pas într-o altă reuniune a Consiliului European.

Concluziile Consiliului European se publică pe internet în toate limbile Uniunii imediat după reuniune.

http://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/conclusions/



CONSILIUL

Consiliul este uneori denumit „Consiliul de Miniștri”. Acesta este organismul în cadrul căruia miniștrii din guvernele naționale alese ale statelor membre lucrează împreună. Comisia participă și ea la reuniunile Consiliului.

Misiunea miniștrilor este ca, atunci când sunt confruntați cu probleme comune, să identifice soluții la nivelul Uniunii, care să țină seama de interesele particulare ale propriilor țări. Aceasta presupune, adesea, flexibilitate și compromis. Prin urmare, miniștrii trebuie să găsească echilibrul adecvat – o soluție europeană cu maximum de avantaje și minimum de dezavantaje pentru propriile țări.

Principala sarcină a Consiliului este de legiferare – împreună cu Comisia și cu Parlamentul European fiind unul dintre cei trei actori interdependenți în procesul legislativ al Uniunii. De asemenea, Consiliul elaborează politici care soluționează probleme sau trasează direcții pentru viitor prin aducerea guvernelor statelor membre pe o cale comună. Consiliul, împreună cu Parlamentul European, adoptă bugetul anual al Uniunii, pe baza unui plan financiar pe șapte ani pe care îl adoptă pe baza orientărilor primite din partea Consiliului European.

Consiliul are, de asemenea, un rol important în relațiile externe, în cadrul cărora definește și pune în aplicare politica externă și de securitate a UE. Pentru acordurile internaționale cu țări din afara UE sau cu organizații internaționale, Consiliul adoptă decizia finală de a se încheia un acord.

Legiferarea, în cvasitotalitatea sa, necesită o propunere din partea Comisiei. Aproape toate propunerile Comisiei trebuie să fie adoptate în comun de Consiliu și de Parlamentul European. Astfel, pentru fiecare propunere există mai multe linii de negocieri în curs de desfășurare. Miniștrii trebuie să discute opiniile lor divergente între ei în cadrul Consiliului. De asemenea, Consiliul trebuie (ca organism unic) să negocieze cu Comisia și cu Parlamentul European. Atunci când Consiliul și Parlamentul ajung la un acord privind textul final al unei legi pe baza propunerii Comisiei, aceasta este adoptată.

În cele mai multe cazuri de legiferare, Consiliul decide prin vot majoritar. Există doar câteva cazuri în care deciziile trebuie să fie unanime. Sistemul de vot se bazează pe o majoritate a statelor membre și pe o majoritate a populației. În teorie, Consiliul poate decide adoptarea de îndată ce este clar că s-au obținut majoritățile necesare. În realitate, adesea Consiliul continuă să discute și să îmbunătățească proiectele de lege până se obține cea mai mare majoritate posibilă (sau chiar unanimitatea). Acest proces poate dura săptămâni sau luni sau uneori chiar mai mult.

Înainte de a începe lucrările, miniștrii au timp să poarte o discuție informală.Miniștrii din UE s-au reunit la Bruxelles la 22 și 23 mai 2017 în cadrul Consiliului Educație, Tineret, Cultură și Sport. De la stânga la dreapta: Alice Bah Kuhnke, ministrul suedez al culturii și democrației; Françoise Nyssen, ministrul francez al culturii; Owen Bonnici, ministrul maltez al justiției; Monika Grütters, Comisarul Guvernului Federal german pentru Cultură și Mass-media.


La fiecare Consiliu participă câte un ministru din fiecare stat membru. Țările care folosesc în comun moneda euro au făcut încă un pas către colaborare. Miniștrii lor de finanțe se întrunesc în cadrul unui organism ministerial informal intitulat Eurogrup, pentru a discuta chestiunile care rezultă din această legătură foarte strânsă, precum situația economiilor și a bugetelor lor.

Pentru miniștrii care participă în cadrul Consiliului, acesta nu este singurul lor loc de muncă – și nici măcar locul lor de muncă principal. Locul lor de muncă principal este acasă, în administrația națională și în parlamentul național. Participarea la Consiliu la Bruxelles sau la Luxemburg le ia cel mult 2-3 zile pe lună – în unele cazuri chiar mai puțin. Prin urmare, fiecare guvern trimite pe unul dintre cei mai importanți diplomați ai săi să îl reprezinte permanent la Bruxelles – aceștia se numesc reprezentanții permanenți. Aceștia sunt diplomați de rang superior. Ei se reunesc săptămânal în cadrul unui comitet numit Coreper. În reuniuni desfășurate pe parcursul mai multor săptămâni, Coreper pregătește fiecare reuniune a Consiliului.

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/eurogroup/

Cele zece formațiuni ale Consiliului.

AFACERI GENERALE MEDIU

AFACERI EXTERNEOCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ,

POLITICĂ SOCIALĂ, SĂNĂTATE ȘI CONSUMATORI

TRANSPORTURI, TELECOMUNICAȚII ȘI ENERGIE

JUSTIȚIE ȘI AFACERI INTERNE

AFACERI ECONOMICE ȘI FINANCIARE

EDUCAȚIE, TINERET, CULTURĂ ȘI SPORT

COMPETITIVITATEAGRICULTURĂ ȘI PESCUIT


Consiliul adoptă legi și elaborează politici europene pentru gama largă de subiecte cu privire la care guvernele naționale, prin tratate, au conferit Uniunii competența de a acționa. Prin urmare, în practică, reuniunile Consiliului sunt organizate în funcție de subiect, astfel încât la întâlnire să poată participa miniștrii corespunzători. Aceasta înseamnă că există reuniuni ale Consiliului privind finanțele, mediul, energia, justiția și așa mai departe, în care se reunesc miniștrii cu aceste responsabilități. Consiliul se reunește în zece reuniuni tematice diferite denumite „formațiuni ale Consiliului”.

Consiliul se reunește de 70-80 de ori pe an. Majoritatea reuniunilor durează o zi întreagă. Unele reuniuni sunt de o jumătate de zi sau de două zile. Reuniunile se desfășoară de obicei la Bruxelles, cu excepția a trei luni în care, în temeiul unui acord de lungă durată, reuniunile au loc la Luxemburg.

Președinția Consiliului se schimbă o dată la șase luni. În timp ce alte organisme ale Uniunii au o persoană în calitate de președinte, Consiliul are drept „președinte” un stat membru.

Activitatea Consiliului este cât mai deschisă cu putință. Ordinile de zi ale reuniunilor Consiliului și multe dintre documentele discutate de miniștri și de reprezentanții permanenți pot fi descărcate gratuit de pe site-ul Consiliului. Atunci când Consiliul dezbate adoptarea unei legi, reuniunea se transmite în direct pe internet.

https://www.youtube.com/watch?v=dBxjdiWYE8s

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/configurations/

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/configurations/

http://www.consilium.europa.eu




CINE PARTICIPĂ LA SUMMITURI ȘI LA CONSILII ÎN CASA STATELOR MEMBRE?

În fiecare an, există cel puțin patru summituri (Consilii Europene) sau mai multe, dacă este necesar. Pe de altă parte, Consiliul se întrunește de peste 70 de ori pe an, cu participarea miniștrilor din statele membre.

La summituri participă un grup mic de femei și bărbați. Aceștia sunt președinți sau prim-miniștri ai statelor membre, plus președintele Consiliului European (în prezent Donald Tusk), plus președintele Comisiei Europene (în prezent Jean-Claude Juncker). Se întâmplă foarte rar ca un lider să lipsească de la o întâlnire. În cazul în care un lider lipsește, locul său rămâne vacant – liderii nu sunt înlocuiți de un adjunct sau de un ministru sau de reprezentantul permanent.

În plus față de participanții principali, un mic număr de alte persoane participă la întreaga întâlnire sau la o parte a acesteia. Președintele Parlamentului European se exprimă de obicei la începutul întâlnirii. Atunci când se discută subiecte din domeniul lor de activitate, șeful politicii externe a Uniunii (în prezent Federica Mogherini) sau președintele Băncii Centrale Europene (în prezent Mario Draghi) asistă și ei și participă la discuții.

Secretarul general (în prezent Jeppe Tranholm-Mikkelsen) – cu 2-3 membri ai personalului de sprijin – și șeful de cabinet al președintelui sunt prezenți pe întreaga durată a întâlnirii. Personalul de sprijin include consilierul juridic. În mod normal, președintele Comisiei este însoțit de secretarul general al Comisiei. Pentru a permite liderilor să își vorbească în 23 de limbi diferite, există echipe de interpretare pentru fiecare limbă.

Summiturile sunt discuții purtate cu franchețe despre chestiuni importante și despre noile proiecte europene între persoane care se reunesc în acest format la fiecare 2-3 luni. În cazul în care problemele nu pot fi rezolvate în acest format, nu există nicio altă instanță echivalentă sau superioară care să le abordeze. Liderii ascultă mesajele politice ale președintelui Parlamentului European și se bazează pe analiza și pe recomandările președintelui Comisiei Europene, dar sunt autonomi în elaborarea soluțiilor la problemele cu care se confruntă. Ei sunt îndrumați de președintele Consiliului European atât în timpul întâlnirilor, cât și între acestea – acesta are un rol esențial în schițarea compromisurilor. Puține chestiuni se rezolvă într-o singură întâlnire. Liderii discută de obicei o chestiune de mai multe ori și construiesc soluții pas cu pas.

Consiliul European și Consiliul – două instituții ale UE sub același acoperiș.

CASA STATELOR MEMBRE

CONSILIUL EUROPEAN CONSILIUL


Reuniunile Consiliului sunt foarte diferite. Sunt 70-80 de reuniuni pe an. Aceasta înseamnă că în unele săptămâni se desfășoară 2-3 reuniuni ale Consiliului. Oficial există zece formațiuni specializate, pornind de la finanțe și până la mediu. Fiecare formațiune reunește miniștri naționali din statele membre care sunt responsabili pe subiectul respectiv – precum miniștrii de finanțe sau ai mediului.

În spatele celor zece formațiuni oficiale se află multe subiecte mai specializate – probabil de două ori mai multe, fiecare cu propriii miniștri specializați din statele membre. De exemplu, formațiunea Consiliului dedicată transportului, telecomunicațiilor și energiei este, practic, împărțită în trei părți și la fiecare dintre acestea participă miniștrii de resort.

Nu toate formațiunile Consiliului se întâlnesc cu aceeași frecvență. Consiliul pentru finanțe se întrunește aproape lunar. Miniștrii educației se întrunesc de obicei numai o dată la șase luni. Aceasta înseamnă că miniștrii de finanțe se cunosc mult mai bine între ei decât miniștrii educației.

Se poate întâmpla uneori ca miniștrii să nu poată să vină din capitalele lor la Bruxelles pentru a participa la Consiliu. În acest caz, ei pot fi înlocuiți de un adjunct sau de un reprezentant permanent – locul rezervat fiecărui stat nu rămâne niciodată neocupat.

Președintele Consiliului este ministrul din statul membru care deține Președinția semestrială și este responsabil pentru subiectul în discuție. La fiecare șase luni, 12-18 miniștri diferiți prezidează 30-40 de reuniuni ale Consiliului. Unii prezidează în jur de 6 reuniuni (precum în cazul finanțelor), iar alții pot să prezideze numai una (precum în cazul educației).

Fiecare ministru din Consiliu este sprijinit de 3-4 colaboratori. Principalul colaborator este reprezentantul permanent (sau adjunctul), însoțit de 2-3 alți membri ai personalului reprezentanței permanente sau ai ministerului. Aceștia se alătură ministrului lor în sala de reuniune.

https://www.youtube.com/watch?v=ivjUu07P-Bg&list=PLLu62aebfdNtPDCET-qqfQcqvXXqSkUea&index=1

Consiliul European și Consiliul – sarcini diferite.

CONSILIUL EUROPEAN

STABILEȘTE AGENDA POLITICĂ A UE

CONSILIUL UE

NEGOCIAZĂ ȘI VOTEAZĂ LEGISLAȚIA


Comisia Europeană este reprezentată de comisarul responsabil de subiectul în discuție – euro, mediu, transport, politică socială și așa mai departe.

Președintele Consiliului este însoțit și sprijinit de consilieri de la reprezentanța permanentă și de la secretariatul Consiliului, care ajută la organizarea reuniunii și fac recomandări cu privire la găsirea soluțiilor.

De asemenea, reuniunile Consiliului sunt sprijinite de 23 de echipe de interpreți, astfel încât miniștrii să poată discuta în propria limbă.

Ceea ce au în comun summiturile și reuniunile Consiliului este faptul că participanții vin din capitalele naționale pentru a se întâlni în casa statelor membre pentru a elabora soluții de comun acord la probleme la nivel european. Liderii stabilesc prioritățile și orientează strategia pentru viitor. Miniștrii lor duc activitatea mai departe în cadrul reuniunilor Consiliului pentru a elabora legislația UE, în strânsă colaborare cu Comisia și cu Parlamentul European.

https://www.youtube.com/watch?v=ivjUu07P-Bg&list=PLLu62aebfdNtPDCET-qqfQcqvXXqSkUea&index=1


Locul președintelui Consiliului European.



PREȘEDINTELE ȘI PREȘEDINȚIA

Nu există niciun „președinte al Uniunii Europene”. Legislația și politicile Uniunii se elaborează de către organisme diferite care lucrează împreună. Diferitele organisme ale Uniunii au fiecare câte un președinte. Președinții acestora le conduc și lucrează împreună.

Consiliul European (liderii) și Consiliul (miniștrii) au fiecare câte un președinte.

Președintele Consiliului European este în prezent Donald Tusk, fost prim-ministru al Poloniei. El este președinte permanent, iar biroul său este la Bruxelles. El a fost ales în această funcție de către Consiliul European în 2014 pentru un prim mandat de doi ani și jumătate și a fost reales în 2017. Regula din tratat spune că președintele poate avea maximum două mandate.

Donald Tusk este doar al doilea președinte permanent al Consiliului European. Predecesorul său a fost Herman Van Rompuy, fost prim-ministru al Belgiei, care a deținut funcția timp de cinci ani, din 2009 până în 2014. Anterior, această sarcină dificilă revenea șefului de stat al cărui guvern asigura Președinția Consiliului (a se vedea în cele ce urmează), pe lângă rolul său național.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, Donald Tusk se sprijină pe Secretariatul permanent al Consiliului. Acesta are, de asemenea, o mică echipă temporară de funcționari în cabinetul său. Fiecare președinte are o astfel de echipă. Aceștia sunt cei mai apropiați consilieri ai săi – ei îi organizează ordinea de zi și călătoriile, ei îi scriu discursurile, ei îl reprezintă în discuțiile cu reprezentanții personali ai celorlalți lideri.

Președinția Consiliului se asigură prin rotație între statele membre la fiecare 6 luni.


Principala sa sarcină este de a decide ce ar trebui să se discute și de a asigura buna pregătire a summiturilor. Fiecare reuniune necesită săptămâni de pregătiri pentru a se încheia cu bune rezultate. Rezultatele sunt bune atunci când liderii sunt de acord să facă un pas înainte într-una dintre marile probleme care pot fi rezolvate numai la nivelul lor. În ultimii ani, problemele esențiale pentru Uniune au fost terorismul, migrația, criza economică și cea a euro și Brexitul.

Este rareori posibil să se rezolve o problemă importantă sau să se lanseze un nou proiect într-o singură reuniune. Ajungerea la o înțelegere comună a problemei și găsirea soluției adecvate necesită, de obicei, discuții pas cu pas între lideri, pe parcursul unei serii de reuniuni. În plus față de organizarea de reuniuni pentru abordarea problemelor imediate, președintele trebuie și să obțină acorduri cu privire la direcția în care Uniunea urmează să se îndrepte în următorii cinci, zece sau mai mulți ani. De asemenea, președintele reprezintă Uniunea atunci când se întâlnește cu liderii altor țări din întreaga lume.

Consiliul are și el un președinte. Președintele acestuia nu este o persoană, ci guvernul unui stat membru. Ca urmare, vorbim de obicei de Președinția Consiliului. Mandatul Președinției este de șase luni. În acest caz nu se fac alegeri – fiecare stat preia mandatul când îi vine rândul. Aceasta înseamnă că fiecare stat membru – mare sau mic – deține Președinția Consiliului aproximativ o dată la 14 ani.

Consiliul reunește miniștri din statele membre care se ocupă de același subiect – energie, justiție, mediu, finanțe și așa mai departe. În total, există zece grupuri de subiecte. Atunci când Consiliul se reunește pentru a discuta despre unul dintre aceste subiecte, președintele său este ministrul responsabil de subiectul respectiv în statul care deține Președinția. De exemplu, între ianuarie și iunie 2017, reuniunile Consiliului Mediu au fost prezidate de ministrul maltez al mediului. Apoi, din iulie până în decembrie 2017, acestea au fost prezidate de ministrul estonian al mediului.

https://www.youtube.com/watch?v=91v94KoHq_M&list=PLLu62aebfdNtPDCET-qqfQcqvXXqSkUea&index=1

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/presidency-council-eu/

Carmelo Abela, ministrul afacerilor interne și al

securității naționale al Maltei, a prezidat Consiliul Justiție

și Afaceri Interne din 28 martie 2017 de la Bruxelles,

în care unele dintre aspectele abordate au fost politica

de returnare a UE, punerea în aplicare a unei politici în

domeniul migrației și justiția penală în ciberspațiu.


IULIE-DECEMBRIE 2017 ESTONIA

IANUARIE-IUNIE 2018 BULGARIA

IULIE-DECEMBRIE 2018 AUSTRIA

IANUARIE-IUNIE 2019 ROMÂNIA

IULIE-DECEMBRIE 2019 FINLANDA

IANUARIE-IUNIE 2020 CROAȚIA

IULIE-DECEMBRIE 2020 GERMANIA

Miniștrii care prezidează Consiliile nu locuiesc la Bruxelles, iar aceasta nu este funcția lor principală. Ei locuiesc în țara lor de origine, în care sunt, de obicei, membri ai parlamentului național și membri ai guvernului național. În cursul Președinției semestriale, unele Consilii se pot întâlni de șase ori (precum finanțele sau agricultura), în timp ce altele se pot întâlni doar de două ori (precum energia sau mediul). Între reuniunile Consiliului, lucrările pregătitoare și ulterioare intră în sarcina Coreper. „Președinția Consiliului” este o țară membră. „Președintele Consiliului” este persoana din statul respectiv care prezidează întâlnirea referitoare la unul dintre diferitele subiecte.

Există două excepții. Există un președinte permanent pentru Consiliul Afaceri Externe care gestionează relațiile externe ale Uniunii. Acesta este în prezent Federica Mogherini, fost ministru de externe al Italiei. Ea își are sediul la Bruxelles. De fapt, ea are trei roluri. Ea prezidează reuniunile lunare ale Consiliului Afaceri Externe. Este vicepreședinte al Comisiei responsabil cu relațiile externe. Este Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Ea este denumită adesea „șefa politicii externe a Uniunii”. În toate cele trei funcții, mandatul ei coincide cu cei cinci ani de mandat ai Comisiei Europene.

Miniștrii de externe din UE s-au întâlnit la 15 mai 2017 la Bruxelles. Ei au făcut bilanțul punerii în aplicare a strategiei globale a UE în domeniul securității și apărării, în special în ceea ce privește aspectele civile. Consiliul a discutat de asemenea despre situația din Cornul Africii, regiune care se confruntă cu pericolul destabilizării, în special în Somalia și Sudanul de Sud.

La 4 decembrie 2017, miniștrii finanțelor ai statelor membre ale zonei euro l-au ales pe Mário Centeno, ministrul finanțelor al Portugaliei, în calitatea de președinte al Eurogrupului, cu începere de la 13 ianuarie 2018.


Reuniunile informale ale Eurogrupului, care reunesc miniștrii de finanțe ai celor 19 țări din zona euro, au și ele un președinte stabil. Acesta este în prezent Mário Centeno, ministrul finanțelor al Portugaliei. El a fost ales de membrii Eurogrupului pentru doi ani și jumătate.

Președinția Consiliului este sprijinită de Secretariatul Consiliului. Acesta ajută toate statele membre să își pregătească și să își planifice Președinția. Atunci când miniștrii vin la Bruxelles să prezideze reuniuni, secretariatul le oferă consultanță în materie de politici și consultanță juridică, precum și sprijin logistic. Principala atribuție a Președinției Consiliului este de a convoca reuniuni, de a decide ordinile de zi, de a structura discuțiile, de a-i asculta pe miniștri și de a găsi soluții de compromis. Secretariatul Consiliului oferă consiliere, informare, rapoarte, logistică, interpretare și traducere pentru a face posibil acest lucru.

Președintele Consiliului European (Donald Tusk) și Președinția Consiliului (statele membre, fiecare când îi vine rândul) colaborează foarte strâns. Acestea primesc consiliere de la același secretar general și sunt sprijinite logistic de același Secretariat al Consiliului. Consiliul European orientează activitatea tuturor organismelor UE, inclusiv a Consiliului. În acest sens, președintele și Președinția lucrează în strânsă colaborare cu președinții altor organisme – Comisia și Parlamentul European.

Prima reuniune a Coreper II desfășurată în noua clădire Europa a avut loc la 20 decembrie 2016.



REPREZENTANȚII PERMANENȚI ȘI COREPER

Guvernul fiecărui stat membru trimite unul dintre cei mai importanți și experimentați diplomați care să îl reprezinte permanent la Bruxelles.

Acești reprezentanți sunt „permanenți” deoarece trăiesc și muncesc 24/7 la Bruxelles, spre deosebire de liderii și miniștrii lor, care merg la Bruxelles doar pentru întâlniri specifice.

Ei sunt „reprezentanți” deoarece au puteri depline să negocieze ceea ce doresc guvernele lor și să accepte sau să respingă soluții.

Ei se reunesc în cadrul unui comitet numit Coreper – o prescurtare de la Comité des représentants permanents în limba franceză.

Nicio problemă nu ajunge la miniștri în Consiliu fără să fie discutată și pregătită în prealabil în Coreper. Coreper este esențial pentru lucrările Consiliului. Membrii săi sunt atât „permanenți”, cât și „reprezentanți”.

Întâlnirile lor regulate sunt cel puțin săptămânale. În cazul unei crize, ei se pot reuni în câteva ore. Deoarece sunt „reprezentanți” și deoarece au contact direct cu liderii lor, ei pot spune în general cu precizie care sunt punctele de vedere ale guvernelor lor, inclusiv în cursul unei crize aflate în desfășurare. În fiecare an au loc aproximativ 110 reuniuni ale Coreper.

Cu toate acestea, majoritatea lucrărilor nu se desfășoară în condiții de criză. În general, activitatea reprezentanților permanenți constă în pregătirea celor 70-75 de reuniuni ale Consiliului care au loc în fiecare an. O reuniune a Consiliului are loc, de asemenea, înainte de fiecare summit.

https://www.youtube.com/watch?v=bzuzu4-H1as


Volumul și gama subiectelor pentru care Consiliul legiferează sau elaborează politici europene sunt vaste. Pentru a face față acestei situații, Coreperul este împărțit în două părți. Coreper II (în cadrul căruia reprezentanții permanenți se reunesc o dată pe săptămână) pregătește summiturile și reuniunile Consiliului care se ocupă de chestiuni economice și financiare, justiție și afaceri interne, afaceri externe și afaceri generale.

Coreper I (în cadrul căruia reprezentanții permanenți adjuncți se reunesc de două ori pe săptămână) pregătește reuniunile Consiliului care se ocupă de toate celelalte subiecte. Lista este lungă: agricultură, pescuit, mediu, schimbări climatice, transporturi, telecomunicații, energie, ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, piață internă, industrie, cercetare, spațiu, educație, tineret, cultură și sport.

Coreper I(reprezentanți permanenți

adjuncți)pregătește reuniunea Consiliului

Coreper II(reprezentanți permanenți)

pregătește reuniunea Consiliului

Agricultură și Pescuit Afaceri Economice și Financiare

Competitivitate (industrie, cercetare) Afaceri Externe

Educație, Tineret, Cultură și Sport Afaceri Generale

Ocuparea forței de muncă, Politică socială, Sănătate și

ConsumatoriJustiție și Afaceri Interne

Mediu

Transporturi, Telecomunicații și Energie

Ce înseamnă să „pregătești o reuniune a Consiliului”?

Fiecare ordine de zi a Consiliului cuprinde punctele care trebuie discutate sau decise. Coreper examinează aceste puncte cu mai multe săptămâni înainte de reuniunea Consiliului. Atunci când Coreper discută aceste puncte pentru prima dată, rareori există acord. Aceasta deoarece interesele statelor membre sunt adesea foarte diferite. Reprezentanții permanenți (sau adjuncții acestora), care lucrează cu instrucțiuni din partea miniștrilor lor, caută elemente comune asupra cărora pot cădea de acord.

Teoretic, de cele mai multe ori este suficient să se găsească elemente comune care vor obține o majoritate de voturi. În realitate, Coreper (și ulterior Consiliul) va continua să caute soluții mai bune pentru a obține cea mai mare majoritate posibilă sau chiar consensul în sprijinul deciziei. În cele din urmă, cea mai bună soluție este adoptată prin vot.

http://www.consilium.europa.eu/register/ro/content/out/?PUB_DOC=%3E0&RESULTSET=1&DOC_SUBJECT_PRIM=OJ/CONS&i=AGNDCONS&ROWSPP=25&ORDERBY=DOC_DATE%20DESC&DOC_LANCD=EN&typ=SET&NRROWS=500&TARGET_YEAR=2017


În cazul în care Coreper găsește o soluție care să îi satisfacă pe toți miniștrii, aceasta este trimisă Consiliului pentru a fi aprobată fără dezbatere. În jargonul Consiliului, acestea se numesc „puncte A” pe ordinea de zi a Consiliului. Cu toate acestea, chiar și în cazul în care există o majoritate pentru a se adopta o soluție, orice ministru poate solicita ca punctul să fie discutat în Consiliu pentru a putea să aducă argumente în vederea găsirii unei soluții la problema pe care o are. În cazul în care nu există majoritate, va avea loc întotdeauna o discuție între miniștri, pentru a se găsi o soluție. În jargonul Consiliului, punctele care se pun în discuție se numesc „puncte B”.

Consiliul poate rareori să decidă ceva de unul singur, în special în legiferare. În acest caz, Comisia și Parlamentul European trebuie și ele să fie de acord cu Consiliul. De aceea, o persoană de înalt nivel din Comisie este întotdeauna prezentă la masa Coreper și joacă un rol important în lucrările acestuia. În esență, persoana care reprezintă Comisia va explica și va susține propunerea Comisiei și, eventual, va fi de acord cu unele modificări pentru ca toată lumea să găsească un numitor comun.

Pentru a obține acordul Parlamentului European, Coreper îi cere președintelui său să se întâlnească cu Parlamentul pentru a explica poziția Consiliului și pentru a afla ce dorește Parlamentul. Președintele Coreper joacă un rol foarte important de intermediar între Consiliu și Parlamentul European.

Președintele Coreper – la fel ca Președinția Consiliului – se schimbă la fiecare șase luni. Acesta este întotdeauna reprezentantul permanent (sau adjunctul acestuia) al statului al cărui guvern deține Președinția Consiliului. Întrucât fiecare reuniune a Consiliului este prezidată de un ministru responsabil de tema respectivă (finanțe, mediu și așa mai departe), cel puțin zece persoane diferite prezidează reuniunile Consiliului pe perioada respectivă de șase luni. Cu toate acestea, doar două persoane vor prezida Coreper în perioada de șase luni – reprezentantul permanent și adjunctul acestuia.

Fiecare reprezentant permanent este sprijinit de un birou la Bruxelles al cărui personal este format din experți din statul membru – reprezentanța permanentă. Acești experți sunt specialiști în toate domeniile în care Consiliul ia decizii – de la aviație la zoonoze (boli ale animalelor). Înainte să fie discutate de Coreper, propunerile de legi sau de politici europene se examinează în grupurile de lucru la nivel de experți. În principiu, există aproximativ 180 de astfel de grupuri, formate din reprezentanți ai fiecărui stat membru. Acestea se reunesc periodic pentru a discuta proiecte de legi sau propuneri de politici și raportează Coreper în legătură cu lucrările lor.

http://europa.eu/whoiswho/public/index.cfm?fuseaction=idea.hierarchy&nodeID=3780

11361/17 vs 1

GIP 1B EN

Council of the European Union

Brussels, 17 July 2017 (OR. en) 11361/17 OJ CRP2 27

PROVISIONAL AGENDA

Subject: 2637th meeting of the PERMANENT REPRESENTATIVES COMMITTEE

(Part 2)

Date: 19 July 2017

Time: 10.00

Venue: Brussels

1. Adoption of the agenda Approval of "I" items in Annex

II

11. Migration - Situation on the Central Mediterranean route1

= Exchange of views

12. Follow-up to the Council meeting (Foreign Affairs) on 17 July 2017

13. EU-CELAC Summit (San Salvador, 26-27 October 2017)

= Orientation debate 10509/17 COLAC 49 CFSP/PESC 564 EU RESTRICTED

14. EU-Ukraine Summit (Kyiv, 12-13 July 2017)

= Debriefing

1 Exceptionally, in the presence of the Schengen Associated States

11361/17 vs 1

GIP 1B EN

Council of the European Union

Brussels, 17 July 2017 (OR. en) 11361/17 OJ CRP2 27

PROVISIONAL AGENDA

Subject: 2637th meeting of the PERMANENT REPRESENTATIVES COMMITTEE

(Part 2)

Date: 19 July 2017

Time: 10.00

Venue: Brussels

1. Adoption of the agenda Approval of "I" items in Annex

II

11. Migration - Situation on the Central Mediterranean route1

= Exchange of views

12. Follow-up to the Council meeting (Foreign Affairs) on 17 July 2017

13. EU-CELAC Summit (San Salvador, 26-27 October 2017)

= Orientation debate 10509/17 COLAC 49 CFSP/PESC 564 EU RESTRICTED

14. EU-Ukraine Summit (Kyiv, 12-13 July 2017)

= Debriefing

1 Exceptionally, in the presence of the Schengen Associated States

Punctele „I” pe agenda Coreper sunt pentru aprobare, de obicei fără dezbateri, în timp ce punctele „II” sunt dosare pentru negociere între ambasadori.


Lucrările cu privire la un proiect de lege într-un grup de lucru pot necesita mai multe întâlniri și durează de la câteva săptămâni până la câteva luni. Asemenea Coreper, experții lucrează cu instrucțiuni din partea miniștrilor lor. În cazul în care ajung la un acord, acesta este adoptat de Coreper fără dezbatere. În jargonul Consiliului, aceste acorduri se numesc „puncte I”. Ca și în cazul Coreper, aceste grupuri de lucru sunt prezidate de o persoană din partea statului al cărui guvern deține Președinția Consiliului.

http://www.consilium.europa.eu/ro/documents-publications/public-register/

Ecranul afișează ora și locul de desfășurare a reuniunilor.



GRUPURILE DE LUCRU LA NIVEL DE EXPERȚI ALE CONSILIULUI

Consiliul lucrează la trei niveluri diferite. La cel mai înalt nivel, miniștrii se întâlnesc, discută, elaborează politici și adoptă legi. Toate reuniunile ministeriale sunt pregătite direct de Coreper – Comitetul reprezentanților permanenți ai statelor membre la Bruxelles. Înainte ca o discuție sau o decizie a miniștrilor să fie pregătită de Coreper, unul dintre numeroasele grupuri de lucru va discuta și va lucra pe tema respectivă.

Coreper creează grupuri de lucru pentru toate temele de specialitate care trebuie să fie examinate în detaliu la nivel tehnic înainte de a se putea lua o decizie de către Consiliu. Există aproximativ 180 de grupuri de lucru, care acoperă o gamă largă de teme – precum fiscalitatea, comerțul internațional, aviația, azilul, protecția consumatorilor și așa mai departe. Acestea se reunesc de aproximativ 3 600 de ori pe an.

Fiecare stat membru trimite un expert la fiecare reuniune de grup de lucru. Comisia trimite și ea un expert. Aceasta deoarece Comisia este cea care lansează, de obicei, fiecare dezbatere și fiecare propunere de lege, așa că trebuie să își explice și să își clarifice propunerile.

Fiecare grup de lucru are un președinte. În aproape toate cazurile, acesta este expertul din statul care deține Președinția de șase luni a Consiliului. Președintele stabilește programul de lucru și ordinea de zi, organizează discuțiile și trage concluziile. Reuniunile au loc în clădirile Consiliului de la Bruxelles – „casa statelor membre”.

Experții care participă sunt funcționari din guvernele statelor membre. De obicei, aceștia lucrează pentru ministere, sub autoritatea ministrului acestora. Uneori ei lucrează pentru agenții specializate care sunt în afara ministerelor, dar care se află tot sub autoritatea guvernului – de exemplu, autoritățile naționale pentru siguranța alimentelor. Pe lângă cunoștințe generale

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/preparatory-bodies/

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/preparatory-bodies/


(avocați, economiști sau oameni de știință), aceștia au de obicei și cunoștințe specifice pentru subiectul discutat în cadrul grupului de lucru. Subiectele discutate pot fi taxa pe valoarea adăugată, bunăstarea animalelor, schimbările climatice sau criminalitatea cibernetică și așa mai departe.

Grupurile de lucru se reunesc doar la convocarea Președinției, atunci când o propunere trebuie să fie analizată înainte de luarea unei decizii de către Consiliu. Coreper trebuie să știe în ce stadiu sunt dezbaterile experților înainte să poată pregăti reuniunea Consiliului ministerial.

Fiecare grup de lucru examinează de obicei o singură temă sau un grup de teme similare și conexe. Întâlnirile durează o zi, uneori două. Întâlnirile se convoacă până când se examinează în întregime propunerea Comisiei și devine clar în ce puncte există și în ce puncte nu există acord.

Pentru temele importante, întâlnirile pot avea loc săptămânal. Pentru altele, acestea pot fi lunare – în special dacă experții trebuie să facă cercetări sau anchete. Pentru unele teme, dezbaterile pot necesita numai 2-3 întâlniri, altele pot necesita 6-8 săptămâni. În cazul temelor complexe, poate fi nevoie de mult mai multe întâlniri pentru a se încheia examinarea din toate unghiurile. Pentru o astfel de temă, Președinția sintetizează de obicei discuțiile la sfârșitul mandatului său de șase luni, chiar dacă lucrările nu s-au încheiat. Coreper și uneori miniștrii din Consiliu vor să știe ce progrese s-au înregistrat.

Această sinteză, raportul grupului de lucru către Coreper, este redactată de Secretariatul Consiliului. La fiecare reuniune, președintele este informat și asistat de cel puțin doi parteneri din partea Secretariatului. Unul dintre aceștia este din partea Serviciului juridic al Consiliului. Celălalt vine din partea departamentului Consiliului care oferă sprijin pentru „familia” de grupuri de lucru – precum mediul, justiția, transportul sau afacerile economice și financiare și așa mai departe.

Partenerii din partea Secretariatului Consiliului nu doar se află alături de președinte în cursul reuniunii, ci au și o întâlnire pregătitoare cu acesta pentru a discuta cum să conducă dezbaterea. Aceștia îl sprijină pe președinte în cursul întâlnirii prin consiliere, sugerând modul de a face compromisuri și consemnând punctele de vedere exprimate de diferitele state membre.

Atunci când se redactează raportul grupului de lucru pentru Coreper, Secretariatul analizează mai întâi discuțiile cu președintele, astfel încât să aibă același punct de vedere în legătură cu modul în care ar trebui să fie formulat raportul. Este foarte important ca raportul să transmită corect toate punctele de vedere ale „experților” statelor membre și să poată să orienteze Coreper pentru a găsi soluții.

Se întâmplă adesea ca discuțiile la nivel de experți, pe baza instrucțiunilor pe care le primesc din partea superiorilor lor politici, să ducă direct la un acord. În acest caz, raportul se trimite Coreper spre aprobare fără discuții suplimentare între reprezentanții permanenți. În jargonul Consiliului, acesta se numește un „punct I” (unu roman) pe ordinea de zi a Coreper.

7491/1/17 REV 1 mfg

3

GIP 1B EN

Non-legislative activities

5. Approval of the list of "A" items

7493/17 PTS A 23

6. Migration policy: Implementation1

a) External aspects

i) Malta Declaration, 3 February 2017

ii) Results of the Valletta Joint Action Plan Senior Officials meeting,

8 -9 February 2017

7110/17 JAI 208 ASIM 24 RELEX 216 FRONT 109 COMIX 179

b) Deployment to the Agencies and Relocation

= Exchange of views

7. Return Policy: enhancing effectiveness 1

a) Commission Recommendation on making returns more effective when implementing

the Directive 2008/115/EC of the European Parliament and of the Council

b) Commission Communication on a more effective return policy in the European Union -

A renewed Action Plan

= Policy debate 7112/17 MIGR 33 COMIX 180

+ COR 1 (nl)

6943/17 MIGR 28 COMIX 166

+ ADD 1

6949/17 MIGR 29 COMIX 170

8. European Border and Coast Guard: Implementation

= State of play

9. Radicalisation Awareness Network: Further steps 1

= State of play 7531/17 CT 26 ENFOPOL 145 COSI 60 COTER 22

10. Any other business

a) Conference "Managing Migration Challenges Together", Vienna, 8 February 2017

= Information by Austria

6277/17 ASIM 14 FRONT 62 ASILE 7 JAIEX 9

b) Follow-up to the EU-Internet Forum (December 2016) : Meeting with major internet

companies in the United States

= Information from the Presidency and the Commission

7478/17 CT 23 COSI 58 DAPIX 102 ENFOPOL 140 COPEN 82 CYBER 41

TELECOM 64 FREMP 33 JAI 262

c) Data Retention

= Information from the Presidency

1. Exceptionally, in the presence of the Schengen Associated States.

Punctele „A” sunt, de obicei, pentru aprobare fără dezbatere în cadrul Consiliului.


Odată ce o decizie a fost aprobată astfel oficial de către Coreper ca „punct I”, Coreper poate trimite decizia Consiliului pentru adoptare fără discuții suplimentare între miniștri. În jargon, acesta se numește „punct A” pe ordinea de zi a Consiliului. De obicei există o notă explicativă a Secretariatului care rezumă modul în care s-a ajuns la un acord.

Pentru punctele „A”, voturile sunt de obicei unanime. Dar adesea statele membre aprobă o adoptare fără dezbatere chiar și atunci când sunt în minoritatea care votează împotriva deciziei. În astfel de cazuri, adesea ele fac o declarație în care explică de ce votează împotrivă. În orice caz, până în ultimul moment înainte de aprobare, un ministru poate cere ca un punct „A” să fie discutat.

Prin urmare, grupurile de lucru joacă un rol esențial. Acestea se asigură că actele cu putere de lege și deciziile politice ale Consiliului se bazează pe o examinare serioasă a detaliilor tehnice de către experții miniștrilor.



Secretariatul General al Consiliului acordă asistență Consiliului European și Consiliului.

CONSILIUL EUROPEAN CONSILIUL

SGC



SECRETARIATUL CONSILIULUI

Toți negociatorii și factorii de decizie din cadrul Consiliului European și al Consiliului vin din partea statelor membre. Președinții, prim-miniștrii, miniștrii și experții vin din capitalele lor la Bruxelles pentru a negocia și pentru a încheia acorduri. Reprezentanții permanenți ai statelor membre care se reunesc săptămânal în cadrul Coreper sunt detașați la Bruxelles, de obicei pentru 4-5 ani, înainte de se întoarce acasă sau de a se muta în altă parte.

Aceste negocieri sunt sprijinite de un birou numit Secretariatul Consiliului. Sediul acestuia este în casa statelor membre de la Bruxelles – de fapt, în trei clădiri alăturate. Consiliul numește un secretar general pentru a conduce această organizație.

Actualul secretar general este Jeppe Tranholm-Mikkelsen. El a fost ales de Consiliu în iunie 2015 pentru un mandat de cinci ani. Jeppe Tranholm-Mikkelsen are multă experiență în problemele Uniunii, în special în cadrul Consiliului European și al Consiliului. El a lucrat înainte ca reprezentant permanent și reprezentant permanent adjunct pentru Danemarca la Bruxelles. Jeppe Tranholm-Mikkelsen a fost președintele Coreper în timpul Președinției daneze a Consiliului în 2012.

https://www.youtube.com/watch?v=kDYsctJ8GjI

Jeppe Tranholm-Mikkelsen, secretarul general al Consiliului Uniunii Europene.


Atribuția secretarului general este de a fi:• consilierul politic principal pentru președintele Consiliului European (în prezent Donald

Tusk); și pentru Președinția Consiliului (pe care statele membre o dețin în schimburi de șase luni); și

• managerul general al tuturor departamentelor și serviciilor necesare celor două organisme pentru a funcționa eficient.

În calitate de consilier politic principal, secretarul general se sprijină pe echipe specializate pe politici. Echipele corespund aproximativ celor zece grupuri de subiecte de care se ocupă Consiliul – finanțe, justiție, mediu și așa mai departe. Există, de asemenea, un Serviciu juridic care joacă un rol central de consiliere a liderilor și a Consiliului. Tratatele stabilesc cu claritate modul în care se elaborează legislația și politicile. Una dintre principalele atribuții ale secretarului general și ale Serviciului juridic este de a se asigura cu certitudine absolută că toate regulile se aplică în mod corespunzător. În caz contrar, o lege sau o politică ar putea fi invalidată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Comunicarea și informarea sunt sarcini importante pentru Secretariat. Acesta oferă liderilor, Consiliului și președinților echipamente și servicii de comunicare. Secretariatul manifestă deschidere și responsabilitate publică prin păstrarea înregistrărilor, precum și prin crearea și publicarea arhivelor și prin asigurarea transparenței și a accesului public la documente.

Planificarea și organizarea reprezintă o parte importantă a consilierii în materie de politici. Secretariatul contribuie la programarea acestei activități. De asemenea, acesta se asigură că diferitele politici care sunt discutate în cadrul diferitelor grupuri ale Consiliului sunt coerente unele cu celelalte – de exemplu, agricultura și mediul, energia și schimbările climatice, imigrația și relațiile cu țările învecinate. Secretariatul este, printre altele, un „gestionar de negocieri”.

https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/court-justice_ro

Pe parcursul summiturilor și al reuniunilor Consiliului, interpreții asigură traducerea simultană din și către cele 23 de limbi de lucru ale Uniunii.


Toți secretarii generali și întregul personal al Secretariatului, pe durata mandatului sau a carierei lor, oferă asistență multor Președinții de șase luni ale Consiliului și, probabil, mai multor președinți ai Consiliului European. Prin urmare, ei sunt foarte importanți pentru buna continuitate între Președinții. Ei au memorie și experiență cu privire la ceea ce funcționează și ce nu. Aceasta înseamnă că președinții și Președințiile recurg la ei pentru recomandări politice și tactice privind găsirea unor compromisuri în cadrul negocierilor. Secretariatul este, de asemenea, un furnizor de soluții.

În fiecare zi a săptămânii, aproximativ 20 de întâlniri au loc în clădirile Consiliului (anual, numărul acestora se ridică la aproximativ 5 800). La nivel ministerial, s-ar putea desfășura o reuniune a Consiliului Afaceri Economice și Financiare. Mai departe pe coridor, reprezentanții permanenți adjuncți ar putea să fie reuniți în cadrul Coreper. La etajul următor ar putea avea loc întâlniri ale experților în cadrul grupurilor de lucru privind aviația sau pescuitul sau sănătatea publică sau terorismul și așa mai departe.

La fiecare reuniune sunt participanți din toate statele membre, reprezentanți ai Președinției Consiliului și ai Comisiei. Uneori, participanții vin și din partea altor instituții, precum Banca Europeană de Investiții sau Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Fiecare reuniune are între 60 și 150 de participanți. Secretariatul trebuie să pună la dispoziție mijloacele necesare.

Mijloacele necesare unei întâlniri nu se reduc la săli, ci includ interpretarea simultană, documente (inclusiv traduceri), securitate și catering. În fiecare zi, aproximativ 1 500 de persoane vin din statele membre în această casă a statelor membre de la Bruxelles pentru a negocia. Secretariatul furnizează logistica de care au nevoie.

Pe parcursul summiturilor, reprezentanți din toate unitățile de traducere lucrează într-o singură încăpere la traducerea modificărilor care se aduc la documentele reuniunii (concluzii, declarații).


O parte importantă a atribuției Secretariatului este de a contribui la comunicare. La fiecare reuniune ministerială se pun la dispoziție interpretarea simultană și completă și toate documentele traduse în toate cele 24 de limbi oficiale. Prin acord, Coreper și majoritatea grupurilor de lucru își desfășoară activitatea în mai puțin de 24 de limbi.

Serviciul de traduceri al Secretariatului și Serviciul juridic-lingvistic (care controlează calitatea și claritatea proiectelor legislative) reprezintă activitatea individuală de cea mai mare amploare din cadrul Secretariatului. În fiecare an, acestea prelucrează peste 15 000 de documente (însumând în total aproximativ 1 milion de pagini). Acestea reprezintă aproximativ o treime (peste 1 000 de angajați) din totalul personalului Secretariatului. Viteza și expertiza serviciului pe care îl oferă liderilor și Consiliului sunt unice față de orice organism internațional.

Secretarul general conduce o organizație de aproximativ 2 800 de persoane. Membrii personalului sunt selectați pe criterii de merit, prin concursuri deschise organizate de serviciul de recrutare al Uniunii intitulat EPSO. Aceștia nu sunt selectați sau desemnați de către statele membre. Ei sunt în slujba liderilor și a Consiliului, nu a statului lor de origine. Membrii personalului vin din toate statele membre. Bugetul anual al Secretariatului este de aproximativ 550 de milioane de euro – ceea ce reprezintă în jur de 0,4 % din bugetul Uniunii.

https://epso.europa.eu/home_ro

Sistemul de votare al Consiliului cuprinde 3 tipuri de vot.

MAJORITATE SIMPLĂ

CONSILIUL MAJORITATE CALIFICATĂ

UNANIMITATE



CUM SE IAU DECIZIILE

Atunci când au negociat tratatele, statele membre au convenit și cu privire la regulile de votare pentru adoptarea deciziilor atât de către lideri (Consiliul European), cât și de miniștri (Consiliul).

Consiliul European decide mai ales strategii și politici, în timp ce Consiliul decide mai ales cu privire la legislație.

Atunci când Consiliul European elaborează strategii și politici, le consemnează în așa-numitele concluzii ale Consiliului European. Acestea sunt întotdeauna convenite de lideri prin consens. În unele cazuri specifice, Consiliul European decide prin majoritate calificată – de pildă, la alegerea președintelui.

Atunci când Consiliul participă la legiferare, situația este diferită. Înainte de a examina detaliile regulilor de vot, este important să se înțeleagă că rareori Consiliul decide individual. În aproape toate cazurile, acesta acționează în cadrul unui proces împreună cu Comisia și cu Parlamentul European.

Consiliul poate legifera numai atunci când primește o propunere din partea Comisiei. În cazul în care Comisia își menține propunerea, Consiliul o poate modifica numai cu acordul unanim al tuturor statelor membre.

Pentru majoritatea proceselor legislative, Consiliul și Parlamentul European sunt „colegiuitori”. Cele două instituții sunt absolut egale în ceea ce privește competențele. Aceasta se numește „procedura legislativă ordinară” sau „codecizia”. Atunci când votează, Consiliul nu trebuie să uite că va trebui să ajungă în final la un acord cu Parlamentul. Parlamentul trebuie să acorde aceeași atenție Consiliului.

Regulile de vot ale Consiliului sunt stabilite de tratate.

Există trei sisteme de vot.

https://www.youtube.com/watch?v=S04uu_mbaow

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/voting-system/

Majoritatea calificată se obține atunci când 55 % dintre statele membre, reprezentând cel puțin 65 % din populația UE, sunt în favoarea textului negociat.

Aplicația de vot permite să se calculeze când se obține o majoritate calificată pentru

adoptarea unei legi.

Countries participating Votes

Austria1.71% of population

Belgium2.21% of population

Bulgaria1.40% of population

Croatia0.82% of population

Cyprus0.17% of population

Czech Republic2.04% of population

Denmark1.12% of population

Estonia0.26% of population

Finland1.07% of population

France13.05% of population

Germany16.06% of population

Greece2.11% of population

Hungary1.92% of population

Ireland0.91% of population

Italy12.00% of population

Latvia0.39% of population

Lithuania0.57% of population

Luxembourg0.11% of population

Malta0.09% of population

Netherlands3.37% of population

Poland7.43% of population

Portugal2.02% of population

Romania3.87% of population

Slovakia1.06% of population

Slovenia0.40% of population

Spain9.09% of population

Sweden1.96% of population

United Kingdom12.79% of population

Qualified majority

28

%

Voting rule

Final result

Approved

member states

Minimum “Yes” required for adoption: (55%) 16

+ - 0

19 Yes

7 No

2 Abstain

Population

Minimum “Yes” required for adoption: 65%

+ -

91.67 Yes

8.05 No

0.28 Abstain

Voting calculator


Primul sistem se aplică pentru aproximativ 80 % din activitatea Consiliului, atunci când acesta adoptă legislația împreună cu Parlamentul European în calitate de colegiuitor. În aceste situații, Consiliul votează printr-un sistem numit „majoritate calificată”. Acesta presupune două condiții care împreună poartă denumirea de „dublă majoritate”. În primul rând, este nevoie de aprobarea a 55 % dintre statele membre – aceasta înseamnă 16 state. În al doilea rând, se impune aprobarea din partea unor state care reprezintă 65 % din populația Uniunii. Pentru a se face acest calcul, populația din fiecare stat membru se actualizează anual din statisticile oficiale.

Aceste cifre se introduc într-un calculator pe care oricine îl poate descărca sub formă de aplicație pentru smartphone sau tabletă. Este vorba despre aceeași aplicație pe care toți o utilizează în Consiliu pentru a verifica dacă nivelul de 65 % din populație este atins pentru a se adopta o decizie. Pe de altă parte, o decizie poate fi blocată de oricare patru state membre care reprezintă cel puțin 35 % din populația Uniunii. Statele pot și să se abțină de la vot. Această opțiune are același efect ca și votul împotrivă, deoarece pentru întrunirea „dublei majorități” este nevoie de voturi pozitive.

https://www.youtube.com/watch?v=S04uu_mbaow

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/voting-system/voting-calculator/

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/voting-system/voting-calculator/


Al doilea sistem se aplică în cazul legiferării într-un număr limitat de domenii în cazul cărora tratatele obligă Consiliul să adopte cu unanimitate. Cu alte cuvinte, fiecare stat membru are drept de veto. Acest sistem se aplică, de exemplu, la admiterea de noi state membre în Uniune și în domeniul fiscal.

Cel de al treilea sistem se aplică deciziilor fără caracter legislativ. De exemplu, ar putea fi vorba de o decizie de gestiune internă privind o întrunire excepțională a Consiliului în afara locurilor de întrunire convenite de la Bruxelles sau Luxemburg. În aceste cazuri, decizia se ia cu majoritate simplă – cel puțin 15 state trebuie să voteze „pentru”.

Mai există și o serie de alte caracteristici ale sistemului de vot. De exemplu, regulamentul intern al Consiliului afirmă că majoritatea statelor membre trebuie să participe la vot pentru ca acesta să fie valid. În prezent, această majoritate este de cel puțin 15 membri.

Votul este o acțiune politică și juridică. Acesta are loc numai la nivel de miniștri în cadrul Consiliului. Coreper nu votează oficial în mod normal, dar uneori reprezentanții permanenți semnalează în prealabil modul în care miniștrii lor intenționează să voteze în cadrul Consiliului. Acest „vot indicativ” este util pentru Președinția Consiliului atunci când evaluează dacă o decizie este gata pentru adoptare. Grupurile de lucru nu votează. Toate voturile Consiliului referitoare la procesul legislativ se publică automat.

Consiliul nu poate vota cu privire la o propunere a Comisiei până la cel puțin opt săptămâni după ce a fost trimisă parlamentelor naționale ale statelor membre. Scopul este de a oferi parlamentelor naționale timpul necesar pentru a examina propunerea. În anumite cazuri, un grup de aproximativ o treime din parlamentele naționale pot solicita Comisiei să își revizuiască propunerea.

Aceste norme clare ar putea da impresia că întotdeauna Consiliul ia decizii cât mai repede posibil sau de îndată ce Președinția observă că există o majoritate calificată. În realitate, există o tradiție în cadrul Consiliului de a se adopta deciziile pe baza unui nivel de sprijin cât mai larg cu putință. Chiar și în cazul în care o decizie pare să se poată lua cu majoritate calificată, Președințiile și statele membre continuă de obicei discuțiile pentru a se ajunge la compromisuri care să soluționeze cât mai multe probleme posibil pentru statele membre în minoritate.

http://www.consilium.europa.eu/register/ro/content/out?PUB_DOC=%3E0&RESULTSET=1&DOC_SUBJECT=VOTE&i=VT&ROWSPP=25&ORDERBY=DOC_DATE%20DESC&DOC_LANCD=RO&typ=SET&NRROWS=500&DOC_YEAR=2017




CUM LEGIFEREAZĂ UNIUNEA (ȘI DE CE)

Uniunea are obiective pentru cetățenii săi. Obiectivele fundamentale sunt înscrise în tratatele pe care statele membre le-au negociat și le-au convenit atunci când au decis să colaboreze. Obiectivele pe termen mediu sunt convenite în unanimitate de către liderii statelor membre, care se reunesc în cadrul Consiliului European. Ultimul acord important de stabilire a obiectivelor a fost în iunie 2014. Consiliul European a adoptat o agendă strategică pentru următorii ani.

Pentru a atinge aceste obiective, Uniunea aprobă legi și politici. Statele membre au convenit în cadrul tratatelor că aceste legi se vor aplica pe teritoriul lor – pentru guverne, persoane, întreprinderi și alte organizații. Statele membre au convenit, de asemenea, în tratate domeniile în care Uniunea va legifera. Deși sunt ample, aceste domenii nu acoperă totul. Uniunea poate legifera doar în cazurile în care statele membre au convenit să îi acorde această posibilitate.

Membrii Uniunii au convenit și asupra procesului de legiferare. Ei și-au oferit, de asemenea, un loc important în procesul legislativ – acest loc este Consiliul. Membrii au decis că propunerile de legi vor veni din partea Comisiei, iar ei înșiși, în cadrul Consiliului, vor negocia și vor adopta aceste legi împreună cu Parlamentul European.

De asemenea, ei au decis, în tratate, să creeze o Curte de Justiție independentă care să se pronunțe cu privire la litigiile legate de legislația Uniunii.

În mass-media, legile Uniunii sunt uneori numite pur și simplu „normele UE”. Tratatele descriu diferite tipuri de legi, însă majoritatea acestora se numesc, în limbaj juridic, „regulamente” și „directive”. Regulamentele se aplică direct și imediat în toate statele membre. Directivele sunt legi pe care guvernele și parlamentele naționale trebuie să le transpună în dreptul intern înainte să intre în vigoare.

Propunerile de legi vin din partea Comisiei. Atunci când propune o lege, Comisia trebuie să facă o serie de verificări prealabile. În primul rând, are Uniunea competențe acordate de tratate pentru a legifera în acest domeniu? Fiecare lege trebuie să aibă un temei juridic. Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate respinge legi care nu au temei juridic. În al doilea rând, Comisia se va asigura că propunerea sa va contribui la satisfacerea priorităților Uniunii.

Programul de lucru pe cinci ani al Comisiei se bazează direct pe agenda strategică a liderilor. Comisia mai face și alte verificări pentru a se asigura că pune mașina legislativă la lucru în cel mai eficient mod pentru a aborda cele mai importante provocări ale Uniunii.

Propunerea Comisiei este trimisă Parlamentului European și Consiliului. În cele mai multe cazuri, acestea sunt parteneri egali în negocierea și în decizia finală – aceasta se numește „procedura legislativă ordinară”. Unul dintre organisme reprezintă direct electoratul Uniunii; celălalt reprezintă guvernele naționale alese de fiecare stat membru.

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/decision-making/ordinary-legislative-procedure/

http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/decision-making/ordinary-legislative-procedure/

În cadrul procedurii legislative ordinare, Parlamentul European și Consiliul legiferează împreună.

Adoptarea deciziilor în cadrul Consiliului.

CONSILIUL PARLAMENTUL EUROPEAN


Consiliul și Parlamentul vor avea însă rareori exact aceeași atitudine față de o propunere a Comisiei, deoarece reprezintă piloni de putere diferiți și perspective diferite.

Consiliul va examina propunerea la trei niveluri. Mai întâi, propunerea este analizată de experți provenind din statele membre care se reunesc în cadrul unor grupuri de lucru. Acești experți, care urmează instrucțiunile primite de la miniștrii și de la reprezentanții lor permanenți, discută propunerea în detaliu. La al doilea nivel, reprezentanții permanenți, care se întrunesc în cadrul propriului comitet (Coreper), examinează chestiuni deschise pe care grupurile de lucru nu le-au putut rezolva. În sfârșit, la cel mai înalt nivel, propunerea va fi analizată de miniștri în Consiliul responsabil de tema respectivă – precum energia, pescuitul, finanțele sau justiția. Miniștrii negociază pentru a rezolva ultimele chestiuni rămase nesoluționate sau adoptă formal acordurile la care au ajuns reprezentanții permanenți.

Uniunii EuropeneConsiliul

GRUPURILE DE LUCRUexperți din statele membre

COREPERambasadori

Propunerea Comisiei

Adoptareadeciziei

CONSILIULminiștri

https://www.youtube.com/watch?v=BUMyjwCMzSI&feature=youtu.be&list=PLLu62aebfdNtPDCET-qqfQcqvXXqSkUea&t=48


Înainte de a se întâlni cu Parlamentul European pentru a negocia, Consiliul trebuie mai întâi să își decidă propria poziție – ce sprijină și la ce se opune din propunerea Comisiei? Experții din grupurile de lucru studiază aspectele tehnice, financiare și juridice și raportează Coreper. În urma acestui raport, Consiliul convine asupra poziției sale cu privire la propunere. Aceasta se numește „mandatul” pentru discuția Consiliului cu Parlamentul European. Mandatul trebuie să fie sprijinit de o majoritate calificată a statelor membre, calculată în conformitate cu sistemul de vot al Consiliului.

Cu respectarea propriilor norme și practici, Parlamentul European își adoptă, la rândul său, propriul mandat pentru negocierile cu Consiliul.

În etapa următoare, reprezentanții Consiliului și cei ai Parlamentului European se întâlnesc pentru a examina și compara listele lor de puncte pe care le susțin sau cărora li se opun din propunere. Dat fiind că este vorba de două organisme mari, care reprezintă toate guvernele naționale și peste 750 de deputați europeni, ambele desemnează negociatori pentru a le reprezenta.

De obicei, este bine ca negociatorii să se reunească în cadru neoficial, la Bruxelles sau la Strasbourg, pentru a-și explica mandatele unii altora. Pentru Consiliu, negociatorul este întotdeauna Președinția Consiliului. În funcție de propunere, aceasta poate însemna președintele Coreper (cu domiciliul la Bruxelles) sau președintele Consiliului (domiciliat în mod normal în țara sa de origine). La explicarea reciprocă a mandatelor lor, negociatorii Parlamentului și ai Consiliului explorează și soluții pentru punctele în care nu sunt de acord.

Fiecare negociator raportează instituției sale de apartenență (Consiliul și Parlamentul) cu privire la punctele de acord și dezacord. Pentru ca discuțiile să progreseze în direcția unui acord, ambele părți vor trebui să primească mandate revizuite. Președinția Consiliului primește mandatul actualizat din partea Coreper sau a miniștrilor întruniți în cadrul Consiliului. După săptămâni sau luni de discuții și mandate revizuite din partea Consiliului și a Parlamentului, negociatorii ajung de obicei la un proiect de soluție.

De partea Consiliului, proiectul de soluție este de obicei verificat de reprezentanții permanenți în cadrul Coreper, care primesc instrucțiuni de la guvernele lor să îl accepte sau să îl respingă. Dacă rezultatul este pozitiv, textul soluției se aduce la forma juridică potrivită și se traduce în toate limbile Uniunii prin activitatea comună a Secretariatului Consiliului și a Secretariatului Parlamentului European. Acest proiect de text juridic se supune la vot în sesiunea plenară a Parlamentului European și în cadrul unei reuniuni ministeriale a Consiliului. În acest mod, o propunere a Comisiei devine un act legislativ al Uniunii, adoptat de Consiliu și de Parlament.

Atunci când Consiliul legiferează, majoritatea ordinilor de zi și a rapoartelor sale sunt deschise și accesibile publicului, iar dezbaterile sale ministeriale sunt transmise în direct pe internet.


Politica agricolă comună a UE (PAC) este o politică dinamică, reformată în mai multe rânduri pentru a se adapta noilor provocări. PAC asigură o producție viabilă și sigură de alimente și un nivel de trai echitabil pentru agricultorii europeni, ținând seama de bunăstarea animalelor și de problemele sociale și de mediu. De asemenea, PAC sprijină tinerii fermieri și fermierii din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale, cum ar fi regiunile montane.



CUM DECIDE UNIUNEA ASUPRA POLITICILOR (ȘI DE CE)

Uniunea are obiective. Aceasta își urmărește obiectivele prin legiferare și prin luarea de decizii cu privire la politici. Uniunea legiferează în acele domenii în care tratatele îi conferă competențe în acest sens – acestea sunt clar stabilite și sunt limitate în tratate. O politică a Uniunii, pe de altă parte, poate să însemne lucruri diferite.

În primul caz, o politică a Uniunii poate fi un set de legi bazat pe un set de principii directoare. Liderii (Consiliul European) sau miniștrii (Consiliul), separat sau împreună, acționează în calitate de autori ai principiilor directoare cu privire la o gamă largă de chestiuni. Consiliul acționează apoi în calitate de legiuitor. Atunci când se ajunge la un acord asupra lor, principiile directoare sunt de obicei consemnate drept concluzii ale Consiliului European sau ale Consiliului. Legile sunt obligatorii; concluziile sunt orientative.

Două exemple arată ce înseamnă aceasta.

Politica agricolă comună a fost una dintre primele politici comune ale Uniunii. Aceasta a fost construită progresiv pornind de la obiectivele tratatelor, de la principii directoare și cu legi. Ea s-a schimbat radical de-a lungul anilor. Politica agricolă comună de astăzi este foarte diferită de cea de acum zece ani și radical diferită de cea de acum douăzeci de ani. Consiliul a discutat modificările pe care le-a dorit în principiile directoare, iar apoi a adoptat noi legi.


În primele decenii ale Uniunii, principiile directoare ale politicii agricole comune au fost în principal creșterea producției și creșterea veniturilor agricultorilor. În prezent, principiile directoare sunt în principal de a produce ceea ce se cere pe piață și de a face acest lucru așa cum se așteaptă consumatorii, prin metode de producție care respectă mediul și prin respectarea unor standarde înalte de bunăstare a animalelor și de siguranță alimentară. Pe parcursul mai multor ani, aceste noi principii directoare au fost elaborate în concluzii ale Consiliului și au stat la baza unor reforme majore. Datorită acestei politici reformate, Uniunea este mai mult decât autonomă în ceea ce privește produsele alimentare de înaltă calitate produse în condiții durabile din punctul de vedere al mediului. Politica stă, de asemenea, la baza unuia dintre cele mai importante sectoare de export, asigurând locuri de muncă pentru milioane de oameni în întreprinderile agricole și alimentare.

Politica energetică comună este o politică mai recentă a Uniunii – denumită în prezent „uniunea energetică”.

Situația energetică a Uniunii este opusă situației agricole și alimentare. Uniunea este foarte dependentă de importurile de energie. Unele state membre sunt mai expuse și mai vulnerabile decât altele. Energia nu poate circula în Uniune de la un stat membru la altul suficient de ușor încât să se răspundă la cerere. Aceasta, în parte, din motive de infrastructură, dar și în parte pentru că nu avem o piață internă a energiei complet deschisă. Frontierele noastre energetice interne nu protejează pe nimeni – ele ne fac mai vulnerabili, mai expuși la amenințări legate de aprovizionare și la incertitudini privind prețurile. Unele tipuri de energie contribuie la schimbările climatice și pun planeta în pericol. Utilizarea mai eficientă a energiei și utilizarea energiei din surse regenerabile reprezintă provocări atât de mari încât toate statele trebuie să colaboreze pentru a avea succes.

• Atunci când a discutat cele mai mari cinci provocări cu care se confruntă Uniunea în următorii ani, Consiliul European, în agenda sa strategică, a concluzionat că printre acestea se numără energia și schimbările climatice. Liderii au convenit asupra orientărilor politice în concluziile Consiliului European.

• Comisia Europeană a răspuns cu o propunere de strategie pentru o uniune energetică. Aceasta a fost discutată atât de către lideri, în cadrul Consiliului European, cât și de către miniștrii energiei și ai mediului în cadrul Consiliului. Ambele instanțe au convenit asupra unor orientări politice în concluziile lor.

• În lumina acestor orientări, Comisia a propus legi Consiliului și Parlamentului European. Multe dintre acestea au fost deja convenite și adoptate. Deja se înregistrează rezultate pozitive. Dar eforturile în acest sens continuă.

• Prin urmare, există o politică energetică comună, sau o uniune energetică, aflată în construcție. Ea constă în orientări de politică din partea Consiliului European și a Consiliului și, de asemenea, în legi adoptate de Consiliu și de Parlamentul European.

Procesul de elaborare a politicilor și de legiferare explicat prin dezvoltarea politicii energetice.


Elaborarea politicilor

Iunie 2014Consiliul European adoptă agenda strategică a UE care include drept prioritate uniunea energetică și vizează, de asemenea, schimbările climatice

Octombrie 2014

Consiliul European își adoptă cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 în care stabilește obiective pentru:

• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră• introducerea mai multor surse regenerabile în sistemul energetic• o mai mare eficiență energetică• o piață internă a energiei completă• o mai mare securitate energetică

Februarie 2015

Comisia își prezintă strategia privind uniunea energetică cu o foaie de parcurs pentru construirea uniunii energetice

Martie 2015 Consiliul European convine să instituie o uniune energetică

Iunie 2015Consiliul adoptă concluzii privind două aspecte generale ale uniunii energetice: consolidarea poziției consumatorilor și atragerea investițiilor

Legiferare

Februarie 2016

Comisia prezintă 3 propuneri de lege pe care Consiliul le examinează și le adoptă împreună cu Parlamentul European.

Decembrie 2016

În cadrul „securității energetice”, Consiliul adoptă o decizie privind acordurile energetice încheiate de fiecare stat membru cu țări din afara UE, care va crea transparență în stabilirea prețurilor la gaze și va îmbunătăți siguranța furnizării de gaze.

Martie 2017În cadrul „eficienței energetice”, Consiliul a convenit cu privire la un regulament privind etichetarea energetică. Etichetele energetice determină industria să creeze produse de uz casnic mai eficiente și îi ajută pe consumatori să le aleagă.

Aprilie 2017În cadrul „securității energetice”, Consiliul aprobă un regulament pentru măsuri care să asigure continuitatea furnizării de energie pentru cetățeni în cazul unei crize în sectorul gazelor naturale.

Noiembrie 2016

Comisia își prezintă pachetul privind energia curată care transpune în legislație obiectivele UE cu privire la sursele regenerabile de energie și la eficiența energetică. Acesta cuprinde, de asemenea, propuneri privind organizarea pieței energiei electrice, una dintre prioritățile finalizării pieței interne a energiei. Pachetul va îmbunătăți infrastructura, va permite îmbunătățirea comerțului cu energie electrică în interiorul UE și va facilita comutarea între sursele de energie, astfel încât cetățenii să poată beneficia de energie mai ieftină.

Iunie 2017În cadrul „eficienței energetice”, Consiliul adoptă o actualizare a două directive care vizează cea mai ieftină sursă de energie: energia neconsumată. Directivele sprijină renovarea clădirilor și economisirea de energie în toate domeniile.

2017-2018Lucrări în curs privind sursele regenerabile de energie, organizarea pieței energiei electrice și un sistem de guvernanță. Guvernanța are drept obiectiv să urmărească dacă îndeplinirea obiectivelor UE se desfășoară conform planului.

2018 Negocieri cu Parlamentul European cu privire la pachetul privind energia curată.



http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:52015DC0080

http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/energy-union/

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9073-2015-INIT/ro/pdf

http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/12/09/intergovernmental-agreements-energy/

http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-16-309_en.htm

http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/06/26/clearer-energy-labelling/

http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/10/09/gas-supply-closer-cooperation/

http://ec.europa.eu/energy/en/news/commission-publishes-new-market-design-rules-proposal

http://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/tte/2017/06/26/


Principalii piloni ai politicii sunt:

• securitatea și solidaritatea în domeniul energiei (adică o mai mare diversitate de combustibili, furnizori și rute de aprovizionare);

• o piață internă deschisă (adică o reducere a frontierelor juridice între piețele de energie și o creștere a interconexiunilor fizice pentru gaze și energie electrică);

• o mai mare eficiență energetică pentru moderarea cererii de energie (în special, un obiectiv de creștere a eficienței cu 27 % între 2014 și 2030);

• reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în Uniune prin creșterea ponderii energiei din surse regenerabile (reducerea gazelor cu efect de seră cu 40 % între 1990 și 2030, creșterea energiei din surse regenerabile la 27 % din consum până în 2030);

• investiții importante în cercetare și inovare, astfel încât Uniunea să devină un lider în sectorul dispozitivelor inteligente de gestionare a energiei din locuințele noastre, în transporturile curate, în combustibili fosili curați și în energie nucleară sigură și durabilă.

În alte cazuri, o politică a Uniunii poate consta în principii directoare sau obiective convenite, dar fără legi obligatorii. În fiecare lună, Consiliul adoptă decizii cu privire la o gamă largă de teme în „concluzii”. Temele pot fi foarte specifice (cum ar fi practicile comerciale neloiale la care recurg supermarketurile și care dăunează veniturilor agricultorilor) sau mai generale (cum ar fi traficul cu specii sălbatice sau eforturile la nivel mondial de combatere a SIDA).

Aceste concluzii ale Consiliului arată că și în cazul în care în tratate temeiul juridic este limitat, miniștrii din statele membre lucrează cu regularitate împreună pentru a soluționa o anumită problemă atunci când se întrunesc în cadrul Consiliului. Ei sunt dispuși adesea și să discute și să convină asupra unei abordări comune, fără caracter obligatoriu, la această problemă, sub forma unor concluzii.

Într-un alt caz, concluziile Consiliului sunt folosite foarte des pentru a stabili poziția Uniunii și a statelor membre în relațiile externe. Consiliul Afaceri Externe se reunește lunar, fiind prezidat de președintele său permanent, Înaltul Reprezentant, și discută situația politică și în materie de securitate din întreaga lume. Consiliul Afaceri Externe convine asupra unor concluzii referitoare la regiuni, la anumite țări sau la aspecte transversale (cum ar fi drepturile omului sau armele chimice).

După caz, statele membre își stabilesc obiectivele, principiile sau planurile de acțiune în cadrul concluziilor sau declarațiilor lor. Aceste concluzii orientează acțiunile guvernelor din Uniune atunci când iau măsuri de politică externă.

CHELTUIELI

Planul de cheltuieli financiare al UE pentru perioada 2014-2020.

creștere

resurse naturale

securitate

acțiuni externe

administrație



CUM PLANIFICĂ ȘI DECID STATELE MEMBRE BUGETUL UNIUNII

Fiecare proiect are nevoie de un buget. Dacă este un proiect mare, are nevoie nu doar de un buget anual, ci și de un plan financiar multianual. Totul în Bruxelles se discută și se aprobă de către principalii actori ai Uniunii – Comisia, Parlamentul European și statele membre în cadrul Consiliului European și al Consiliului. Bugetul Uniunii nu face excepție.

Uniunea are un plan financiar pe șapte ani, din 2014 până în 2020. Scopul planului este să stabilească un plafon financiar general pentru cele șapte bugete anuale în această perioadă și apoi să direcționeze fondurile către prioritățile Uniunii. Planul actual limitează plățile totale pe șapte ani la 910 miliarde EUR. Aceasta reprezintă aproximativ 1 % din valoarea totală a economiilor statelor membre.

Cheltuielile publice ale Uniunii reprezintă în jur de 2,5 % din totalul cheltuielilor publice ale statelor membre. Aproximativ 90 % din bugetul Uniunii se cheltuiește direct de către guvernele statelor membre pentru proiecte și programe aprobate. Comisia gestionează fluxurile și este responsabilă juridic pentru buna gestionare a fondurilor.

Planul este împărțit în șapte secțiuni – cinci sunt obiective de politici, iar celelalte două sunt secțiuni de gestiune internă. Fiecare dintre cele șapte secțiuni are propriul plafon – pentru a se asigura menținerea plafonului general. Obiectivele politice sunt:

• 47 % pentru creștere economică:•• acțiuni pentru crearea de locuri de muncă (fonduri pentru cercetare, inovare, educație,

rețele transeuropene de energie, telecomunicații și transport);•• solidaritatea între oameni și regiuni (bani pentru investiții în regiunile mai sărace pentru

a le da posibilitatea să ajungă la nivelul celorlalte);

http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/multiannual-financial-framework/


• 39 % pentru utilizarea resurselor noastre naturale pentru creștere durabilă (bani pentru agricultură, pescuit și mediu);

• 1,6 % pentru securitatea cetățenilor Uniunii (fonduri pentru protecția frontierelor, sănătatea publică, protecția consumatorilor, migrație și azil);

• 6 % pentru acțiuni externe (bani pentru dezvoltare și ajutor umanitar și alte măsuri de politică externă).

Restul de 6 % se dedică gestiunii interne – cel mai mult pentru costurile de funcționare a organismelor Uniunii (clădiri, personal, echipament). Secretariatul Consiliului utilizează 8 % din această sumă pentru gestiune internă pentru a sprijini Consiliul European și Consiliul. Într-un plan pe șapte ani, este logic și să existe unele rezerve pentru flexibilitate și situații de

O mare varietate de proiecte sunt finanțate de la bugetul UE prin intermediul fondurilor structurale ale UE și al Fondului de coeziune. De sus, de la stânga la dreapta: noua clădire a liceului din Põlva este prima școală cu consum energetic aproape zero din Estonia; șoseaua de centură Poljanska înconjură orașul Škofja Loka din Slovenia, deviind traficul greu de pe străzile înguste medievale ale orașului; o școală de construcție de nave de lemn din Limerick, Irlanda, duce mai departe o veche tradiție; știința și marketingul contribuie la crearea de noi debușeuri pentru lâna mediteraneeană tradițională prin proiectul MED-laine Sardinia din Italia; berăria Komotiní din nordul Greciei produce bere și s-a diversificat acum prin producerea unei băuturi tradiționale pe bază de ceai.


urgență. Acestea au fost utilizate, de exemplu, pentru a face față dezastrelor naturale în Uniune (precum situații de urgență ca urmare a inundațiilor sau cutremurelor) sau pentru acțiuni legate de migrația neprevăzută (precum crearea unui serviciu de protecție a frontierelor).

Discuțiile cu privire la planul financiar sunt la fel de intense ca discuțiile cu privire la prioritățile Uniunii. Fără planul financiar, obiectivele și prioritățile Uniunii nu pot fi îndeplinite.

Comisia a făcut Consiliului o propunere pentru planul actual în 2011. Statele membre au examinat planul în cadrul Consiliului la cele trei niveluri obișnuite (experții din capitale în grupurile de lucru, reprezentanții permanenți în Coreper și miniștrii în Consiliu). Cu toate acestea, din cauza importanței strategice a planului, liderii statelor membre au discutat în Consiliul European și au decis cu privire la sumele mari – precum valoarea totală și defalcarea sumelor pentru cele șapte secțiuni. Cu aceste orientări din partea liderilor, ulterior, Consiliul a adoptat planul.

Regula de votare pentru plan este unanimitatea – aceasta înseamnă că, dacă un singur stat membru nu își dă acordul, nu există niciun plan. Parlamentul European trebuie să își dea la rândul său aprobarea – aceasta înseamnă ca o majoritate dintre cei 751 de membri ai săi să voteze favorabil. În punctul culminant al acestor negocieri, în iunie 2013, președinții Consiliului European, Comisiei și Parlamentului European au negociat față în față timp de mai multe săptămâni.

Negocierea planului actual a durat peste doi ani, de la propunerea Comisiei la orientările Consiliului European și până la adoptarea diferitelor legi de către Consiliu și Parlamentul European. Principalul rezultat a fost:

• reducerea dimensiunii totale a planului pentru 2014-2020 cu aproximativ 3,5 % față de 2007-2013. Aceasta a fost prima dată când un nou plan a fost redus față de precedentul;

• în cadrul acestui pachet financiar redus s-au canalizat mai multe fonduri către proiecte generatoare de creștere economică și locuri de muncă (cercetare, inovare, infrastructură și rețele); pe de altă parte, au fost mai puțini bani pentru alte proiecte (în special pentru agricultură și pentru investiții în regiunile mai sărace);

• a crescut suma dedicată securității; aceasta a fost majorată din nou în 2016 și în 2017, folosind rezerva de flexibilitate și cea pentru situații de urgență, având în vedere criza migrației. S-au acordat, de asemenea, mai mulți bani pentru acțiuni externe.

Sursele veniturilor UE în 2015.

contribuții bazate pe venitul național brut

venituri vamale și altele

TVA

alte surse


Guvernele naționale își obțin veniturile din impozite. Uniunea nu percepe impozite, ci își obține veniturile de la statele sale membre, după cum urmează (cifre din 2015):

• 70 % dintr-un procent (aproximativ 0,7 %) din resursele economice ale statelor membre (venitul național brut);

• 13 % din taxele percepute pentru produsele importate din țări care nu sunt membre ale Uniunii și din taxele pe producția de zahăr;

• 12 % dintr-o proporție a TVA colectată de către statele membre;• 5 % din diferite surse (inclusiv impozitul pe venit aplicat remunerațiilor salariaților Uniunii și

plățile țărilor care nu fac parte din Uniune pentru a se asocia la programele Uniunii).

Fiecare buget anual reprezintă un pas în execuția planului pe șapte ani. Comisia elaborează un proiect de buget. Consiliul adoptă o poziție cu privire la proiect. Parlamentul European aduce amendamente la poziția Consiliului. Consiliul și Parlamentul European se întâlnesc apoi pentru a negocia un compromis.

Acest buget anual transpune planul pe șapte ani în acțiuni anuale. El permite, de asemenea, Uniunii să utilizeze rezervele și flexibilitatea necesare pentru a reacționa la situații noi. De exemplu, proporția securității din bugetul pe 2017 aproape s-a dublat, ajungând la 3 % din total, cu scopul de a pune la dispoziție bani pentru protecția frontierelor și necesitățile sociale și de formare, precum și pentru alte necesități care decurg din criza refugiaților și a imigrației.

VENITURI

Președintele Donald Tusk și Înaltul Reprezentant Federica Mogherini la summitul UE-China care a avut loc la 1 și 2 iunie 2017 la Bruxelles.



RELAȚIILE EXTERNE

Alături de SUA și China, de exemplu, UE este un actor major pe scena internațională. Ea este unul dintre cei mai mari exportatori și importatori de bunuri și servicii din lume. Uniunea și statele sale membre asigură mai mult de jumătate din ajutorul pentru dezvoltare și din ajutorul umanitar la nivel mondial. Ea promovează soluționarea pașnică a conflictelor, nu doar prin diplomație, ci și prin trimiterea de personal și echipamente în zonele de conflict pentru a preveni confruntările sau pentru a menține pacea.

Uniunea participă activ la activitățile desfășurate de aproape toate organizațiile internaționale. Uniunea este activă în special în vecinătățile sale estică și sudică, dar și pe toate continentele. Activitățile Uniunii sunt determinate de valorile și de interesele sale. Acestea includ comerțul liber și echitabil, drepturile omului și dezvoltarea durabilă.

Relațiile externe reprezintă un domeniu foarte larg, care cuprinde afacerile externe, politica de securitate, politica de apărare, comerțul, dezvoltarea și ajutorul umanitar. În temeiul tratatelor, statele membre păstrează un mare grad de autonomie națională în relațiile externe. Dar, în anumite domenii, precum comerțul internațional, politica Uniunii este condusă de Comisie și înlocuiește în mare măsură politica comercială națională. În multe alte domenii, precum ajutorul pentru dezvoltare, obiectivul Uniunii este de a combina propriile acțiuni cu politicile statelor membre și de a se asigura că toate acestea funcționează în mod armonios.

Prioritățile generale ale Uniunii în relațiile externe sunt generate de liderii statelor membre în cadrul Consiliului European. Acestea au fost descrise în numai 300 de cuvinte în agenda strategică din iunie 2014. Fiecare summit discută anumite aspecte legate de relațiile externe, iar rezultatele sunt rezumate în „concluzii”.

Înaltul Reprezentant Federica Mogherini la un exercițiu de instruire a echipajelor de elicopter pentru misiunile viitoare ale UE sau NATO.


În calitate de președinte al Consiliului European, Donald Tusk reprezintă UE în domeniul afacerilor externe și al politicii de securitate. În funcție de subiect, el colaborează îndeaproape cu președintele Comisiei sau cu „șeful” în materie de relații externe al Uniunii. Titulatura oficială a acestuia din urmă este „Înaltul Reprezentant” și în prezent acest post este deținut de Federica Mogherini, fost ministru de externe al Italiei. Ea a fost numită în acest post de către lideri pentru o perioadă de cinci ani. Ea participă la Consiliul European în cadrul căruia prezintă analize, formulează propuneri și primește orientările liderilor pentru acțiunile sale viitoare.

Înaltul Reprezentant prezidează Consiliul Afaceri Externe, care se întrunește lunar cu participarea miniștrilor de externe ai statelor membre. Consiliul Afaceri Externe este singurul Consiliu care are un președinte pentru o perioadă de cinci ani – toate celelalte au un președinte pentru o perioadă de șase luni. Prioritățile liderilor se elaborează în cadrul Consiliului Afaceri Externe. În cazul în care este nevoie de legislație, Comisia face o propunere asupra căreia decide Consiliul (uneori împreună cu Parlamentul European). Înaltul Reprezentant este și vicepreședinte al Comisiei și își spune cuvântul în elaborarea propunerii.

Înaltul Reprezentant este și șeful serviciului diplomatic al Uniunii – Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE). Acesta își are sediul la Bruxelles, alături de Consiliu și de Comisie. De asemenea, acesta are o rețea formată din circa 140 de delegații în întreaga lume. Aproximativ o treime din personal sunt diplomați din serviciile externe ale

statelor membre. Aceștia lucrează în cadrul SEAE pe posturi ocupate prin transferuri temporare. Restul personalului provine din Secretariatul Consiliului, Comisie și Parlamentul European.

Consiliul Afaceri Externe elaborează mai mult politici decât legislație. Face aceasta prin intermediul concluziilor Consiliului și prin declarații. Propunerile în acest sens sunt depuse de Federica Mogherini ca președinte al Consiliului. Aceste propuneri sunt dezbătute, modificate și aprobate de miniștrii de externe.

Un principiu director în cadrul relațiilor externe ale Uniunii este sprijinul pentru relațiile pașnice și ordonate între țări. Acesta se poate desfășura în cadrul unor organizații mari, precum Organizația Națiunilor Unite (ONU), Organizația Mondială a Comerțului (OMC) sau Organizația Mondială a Sănătății (OMS). De asemenea, el se poate desfășura în cadrul unor organisme dedicate unui singur subiect, precum Convenția Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau Asociația Internațională de Transport Aerian (IATA).

Consiliul Afaceri Externe conduce negocieri și își dă aprobarea pentru acordurile internaționale ale Uniunii. Acestea pot fi cu țări din afara Uniunii sau cu organisme internaționale (precum ONU).

Multe dintre aceste acorduri se referă la comerț – Uniunea are peste 40 de acorduri comerciale cu țări și regiuni din întreaga lume și este în curs de a negocia mai multe altele. Consiliul acordă Comisiei un mandat de a negocia pentru întreaga Uniune. La sfârșitul negocierilor, Consiliul

https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage_en/

https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage_en/

EUFORALTHEA

Bosnia șiHerțegovina

din 2004

EULEXKosovo*

Libiadin 2013

Niger

Atalanta

EUMMGeorgia

teritoriilepalestiniene

din 2005

Operații militare

Misiuni civile

EUCAPSAHELMali

operațiaSOPHIA

din 2015

din 2013

EUAMUcraina

din 2014

EUAMIrak

aprobată 2017

EUPOL COPPS

teritoriilepalestiniene

din 2006

Misiuni și operații ale UE în cadrul politicii de securitate și apărare comune

din 2008 din 2008

EUNAVFOR MED

EUBAM

EUTMMali

EUCAPSAHEL

din 2012

din 2008

EU NAVFOR

RepublicaCentrafricană

EUFOR RCA

din 2014

EUBAMRAFAH

© U

niun

ea E

urop

eană

, 201

7

missions_A1_2017.indd 1 11/08/2017 13:46

EUCAPSomalia

din 2016

EUTMSomalia

din 2010din 2015

* Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999 și cu Avizul CIJ privind declarația de independență a Kosovo.


votează semnarea și încheierea acordului. Toate acordurile internaționale, cu excepția celor de politică externă și de securitate, necesită aprobarea Parlamentului European.

Consiliul Afaceri Externe poate de asemenea decide să lanseze operații pe teren în diferite părți ale lumii. În 2017, se desfășurau aproximativ 15 operații, cu un personal în număr de aproximativ 5 000. Aceste operații pot fi de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor, de sprijinire a statului de drept, de prevenire a pirateriei și a traficului de ființe umane sau de sprijinire a embargourilor asupra armelor instituite de ONU.

În funcție de expertiza umană sau de echipamentele necesare, operațiile pot avea ca personal militari, poliție, judecători sau civili. În aceste cazuri, operația este executată de personal din statele membre care folosește propriile echipamente (elicoptere, nave și altele).

Președintele Donald Tusk s-a adresat Adunării Generale a ONU în numele UE la 21 septembrie 2016.


Majoritatea operațiilor sunt în vecinătatea europeană sau în Africa. Deoarece Uniunea însăși nu dispune de forțe armate sau de poliție și nici de o alocare bugetară permanentă pentru astfel de operații, Consiliul Afaceri Externe aprobă un buget special pentru fiecare operație în parte. Uneori, țările din afara Uniunii contribuie cu personal sau cu echipament la aceste operații (de exemplu, Norvegia, Islanda sau Noua Zeelandă).

Nu există întotdeauna o distincție clară între relațiile externe și politica internă. Acesta este, de exemplu, cazul terorismului, al energiei sau al migrației. Cu privire la toate aceste chestiuni, liderii din Consiliul

European, prezidat de președintele Donald Tusk, urmăresc imaginea de ansamblu și oferă orientare strategică. În următoarea etapă, în funcție de chestiune și de ceea ce s-a convenit în tratate, Consiliul, Înaltul Reprezentant, Comisia sau statele membre preiau conducerea în organizarea acțiunii combinate.



URMĂRIREA LUCRĂRILOR CONSILIULUI

Lucrările Consiliului European și ale Consiliului sunt ușor de urmărit.

Pentru utilizatorii platformelor de comunicare socială, toți actorii principali sunt activi:• președintele Consiliului European, Donald Tusk, are conturi pe Twitter, Facebook și Flickr;• lucrările Consiliului și ale Consiliului European pot fi urmărite pe Twitter, Facebook,

Instagram, LinkedIn, YouTube și pe alte platforme;• țara care deține Președinția semestrială a Consiliului are un cont Twitter dedicat: Estonia

(din iulie 2017), Bulgaria (din ianuarie 2018), Austria (din iulie 2018), România (din ianuarie 2019), Finlanda (din iulie 2019);

• Federica Mogherini (care prezidează Consiliul Afaceri Externe) este activă pe Twitter.

Pe lângă canalele media sociale, Secretariatul Consiliului are un site informativ și accesibil. Acesta prezintă cele mai recente știri în legătură cu Consiliul și Consiliul European, precum și informații de context privind politicile și metodele de lucru. Tot pe site se găsesc comunicate de presă, iar vizitatorii pot să se aboneze la notificări regulate prin e-mail și prin SMS. Tot acolo se poate accesa și arhiva foto și video a Secretariatului.

http://www.consilium.europa.eu/ro/contact/social-media/

https://twitter.com/eucopresident

https://www.facebook.com/europeancouncilpresident

https://www.flickr.com/photos/europeancouncilpresident

https://twitter.com/eucouncil

http://www.facebook.com/eucouncil

https://instagram.com/eucouncil/

https://www.linkedin.com/company/eucouncil

http://www.youtube.com/eucouncil

https://www.eu2017.ee/

https://eu2018bg.bg/en/presidency-and-eu

https://twitter.com/FedericaMog

http://www.consilium.europa.eu/ro/home/

https://subscriptions-dsms.consilium.europa.eu/ro/subscribe/subscribe


Persoanele interesate să urmărească, de exemplu, progresele privind o lege în curs de negociere, pot face aceasta pe site-ul Consiliului. Toate documentele oficiale utilizate într-o negociere sunt automat introduse într-un registru public la care oricine poate avea acces prin intermediul acestui site.

Majoritatea documentelor sunt disponibile cu un clic. Pentru unele documente se afișează doar titlul și numărul de referință – acestea pot fi solicitate. Consiliul are doar un număr limitat de motive să refuze accesul; acestea sunt stabilite într-o lege a UE adoptată de Consiliu și de Parlamentul European.

Pentru a urmări progresul unei legi aflate în discuție, este important să se consulte și site-urile Comisiei (care propune legi) și Parlamentului European (care are împreună cu Consiliul calitatea de colegiuitor în cazul celor mai multe legi) pentru a avea o imagine de ansamblu.

Pentru a urmări lucrările Consiliului, sunt disponibile o serie de instrumente utile.• Orice propunere a Comisiei are un număr de referință („numărul de referință interinstituțional”),

utilizat și de Consiliu, și de Parlamentul European. Folosind acest număr de referință, puteți obține o listă a tuturor documentelor oficiale care au fost elaborate în cadrul Consiliului pentru discuțiile cu privire la această propunere. Numărul de referință se găsește căutând mai întâi subiectul în registrul public al documentelor Consiliului.

• Tot în registrul public se găsesc ordinile de zi ale tuturor reuniunilor care au loc la toate cele trei niveluri ale Consiliului (miniștri, Coreper și grupuri de lucru). Acestea arată când și la ce nivel se discută propunerea.

• Ordinile de zi conțin o listă a documentelor aflate în discuție. Este posibilă descărcarea directă pentru multe dintre aceste documente sau, dacă nu, ele pot fi solicitate.

Atunci când discută un proiect de lege sau iau o decizie asupra acestuia în cadrul Consiliului, miniștrii trebuie să acționeze public. Aceasta înseamnă că o parte dintre reuniunile lor sunt transmise prin streaming în direct online, prin intermediul site-ului Consiliului. Aceste ședințe publice se anunță dinainte; programul poate fi găsit pe site. Aceste transmisiuni prin streaming web reprezintă o bună ocazie pentru a vedea miniștrii din statele membre ale UE în acțiune.

În rezumat: pentru titluri și alerte este bine să urmăriți Consiliul European, Consiliul și președințiile acestora pe mijloacele de comunicare socială sau pe fluxuri web sau să vă abonați la mesaje SMS și e-mail pe site-ul Consiliului. Site-ul este, în plus, o resursă extraordinară pentru informații contextuale.

Pentru a explora în mai mare detaliu o dezbatere în curs, este posibil să se acceseze ordinile de zi ale reuniunilor și documentele oficiale ale reuniunilor în registrul public gratuit al Consiliului. Pentru a examina o negociere care s-a încheiat este utilă consultarea aceluiași registru, precum și a arhivei extinse de comunicate de presă, fotografii și materiale video, disponibilă pe site-ul Consiliului.

http://www.consilium.europa.eu/register/ro/content/int?typ=ADV




https://video.consilium.europa.eu/ro/webcasts

http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/

http://www.consilium.europa.eu/en/press/videos-photos

CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?

Publicații gratuite:

• un singur exemplar: pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);

• mai multe exemplare/postere/hărți: de la reprezentanțele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm), de la delegațiile din țările care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm) sau contactând rețeaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm) la numărul 00 800 6 7 8 9 10 11 (gratuit în toată UE) (*).(*) Informațiile primite sunt gratuite, la fel ca și cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori și unele cabine

telefonice și hoteluri taxează totuși aceste apeluri).

Publicații contra cost:

• pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).

Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 61 11www.consilium.europa.eu

Print PDF

ISBN 978-92-824-6041-2 ISBN 978-92-824-6046-7

doi:10.2860/11097 doi:10.2860/706681

QC-06-16-343-RO-C QC-06-16-343-RO-N

Date post:	06-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	8 times
Download:	0 times

CONSILIUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL - consilium.europa.eu · În primul rând, Uniunea trebuie să...

Documents