Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9 56 Section: Social Sciences CULTURAL SYNCRETISM AND CULTURAL INDIVIDUALITY Doina David Assoc. Prof., PhD, „Dimitrie Cantemir” University of Tîrgu Mureș Abstract:The universe specific to a culture does not only imply a simple summation of particular elements, because any culture reaches its values to a degree of symbolic saturation, becoming universes that have symbolic consistency and historical consciousness. In this context, the whole can be found, symbolically transfigured in each of the constituent parts of a culture. There is always in the national culture elements that by creation symbolically reflect the part and the whole, the specific and the universal, the particular elements that ultimately symbolically reflect the totality. All these considerations want to be a globalizing image of what is the specificity of traditional symbolism, expressed by the elements analyzed in our study, they are not the only ones that confer stability, specificity, particularity to a traditional culture, but they become true codes, the consistent substance of a culture that involves syncretism and individuality. Keywords: cultural, temporality,traditional cultures,global time, individual time Cultura noastră s-a constituit într-un spaţiu în care Europa era centrul valorilor culturale, pe când astăzi fiinţăm ca şi cultură într -un spaţiu în care Europa este doar: “…un pol dintre mai multe câte există – într-un vast spaţiu de intercomunicare “ 1 . Structurile stilistice tradiţionale, chiar dacă sunt mai puţin funcţionale în planul modernităţii actuale, exprimă matricea, specificului şi virtualitatea, ca substanţe ale culturii, ca un schelet prim-genetic, ca structură germinativă pe care prinde corporalitate specificul cultural. Culturile arhaice şi tradiţionale, privite în dinamica lor, pot fi analizate ca entităţi ce în spaţiul cultural uman pot fi privite ca elemente ce ―…tind spre menţinerea şi chiar spre accentuarea particularismelor, altele acţionează în sensul convergenţei şi al afinităţilor‖ 2 , ori, tocmai aceste structuri duale asigură unitatea acestora, ca nucleu şi extensiune. Toate aceste elemente sunt grefate pe o realitate istorică în care, de secole, etniilor li s - a suprimat dreptul la identitate prin amputarea conştiinţei şi memoriei colective, care nu există decât în adâncul archetipului cultural. Archetip ce există în ipostaze variate dar care are şi un suport al unicităţii sale: ―…tiparul juridic şi organizatoric al moştenirii romane, pecetea morală a creştinismului şi patrimoniul spiritual-ştiinţific al grecilor‖ 3 . Sincretismul cultural presupune şi păstrare de identitate culturală ce se poate regăsi şi în simboluri ce asigură vitalitatea popoarelor, cu atât mai mult cu cât ―naţiunile europene sunt înrădăcinate în istorie şi în spirite‖ 4 , spiritul specificităţii le conferă identitatea, iar sincretismul nu poate şi nu trebuie să le transforme în culturi uniforme şi indistincte. Însăşi esenţa naturală, ontologică şi valorică este diferită, impusă de o istorie ce este “Dominată de confruntări ce au angajat comunităţi cu totul diferite sub aspect lingvistic, 1 Ştefan Afloroaiei, Ipostaze ale raţiunii negative. Scenarii istorico-simbolice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991. p. 199. 2 C. Levi-Strauss, Rasă şi istorie, în vol. Rasismul în faţa ştiinţei, Ed. Politică, Bucureşti, 1982, p. 6. 3 Paul Valery, Criza spiritului şi alte eseuri, Ed. Polirom, Iaşi, 1996, p. 240. 4 Maurice Diverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunării, Ed. Omegapres, Bucureşti, 1991, p. 97.
Transcript
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
56 Section: Social Sciences
CULTURAL SYNCRETISM AND CULTURAL INDIVIDUALITY
Doina David Assoc. Prof., PhD, „Dimitrie Cantemir” University of Tîrgu Mureș
Abstract:The universe specific to a culture does not only imply a simple summation of particular
elements, because any culture reaches its values to a degree of symbolic saturation, becoming
universes that have symbolic consistency and historical consciousness. In this context, the whole can
be found, symbolically transfigured in each of the constituent parts of a culture. There is always in the national culture elements that by creation symbolically reflect the part and the whole, the specific and
the universal, the particular elements that ultimately symbolically reflect the totality.
All these considerations want to be a globalizing image of what is the specificity of traditional symbolism, expressed by the elements analyzed in our study, they are not the only ones that confer
stability, specificity, particularity to a traditional culture, but they become true codes, the consistent
substance of a culture that involves syncretism and individuality.
Keywords: cultural, temporality,traditional cultures,global time, individual time
Cultura noastră s-a constituit într-un spaţiu în care Europa era centrul valorilor
culturale, pe când astăzi fiinţăm ca şi cultură într-un spaţiu în care Europa este doar: “…un
pol dintre mai multe câte există – într-un vast spaţiu de intercomunicare “1.
Structurile stilistice tradiţionale, chiar dacă sunt mai puţin funcţionale în planul
modernităţii actuale, exprimă matricea, specificului şi virtualitatea, ca substanţe ale culturii,
ca un schelet prim-genetic, ca structură germinativă pe care prinde corporalitate specificul
cultural.
Culturile arhaice şi tradiţionale, privite în dinamica lor, pot fi analizate ca entităţi ce în
spaţiul cultural uman pot fi privite ca elemente ce ―…tind spre menţinerea şi chiar spre
accentuarea particularismelor, altele acţionează în sensul convergenţei şi al afinităţilor‖2,
ori, tocmai aceste structuri duale asigură unitatea acestora, ca nucleu şi extensiune.
Toate aceste elemente sunt grefate pe o realitate istorică în care, de secole, etniilor li s-
a suprimat dreptul la identitate prin amputarea conştiinţei şi memoriei colective, care nu există
decât în adâncul archetipului cultural. Archetip ce există în ipostaze variate dar care are şi un
suport al unicităţii sale: ―…tiparul juridic şi organizatoric al moştenirii romane, pecetea
morală a creştinismului şi patrimoniul spiritual-ştiinţific al grecilor‖3.
Sincretismul cultural presupune şi păstrare de identitate culturală ce se poate regăsi şi
în simboluri ce asigură vitalitatea popoarelor, cu atât mai mult cu cât ―naţiunile europene sunt
înrădăcinate în istorie şi în spirite‖4, spiritul specificităţii le conferă identitatea, iar
sincretismul nu poate şi nu trebuie să le transforme în culturi uniforme şi indistincte.
Însăşi esenţa naturală, ontologică şi valorică este diferită, impusă de o istorie ce este
“Dominată de confruntări ce au angajat comunităţi cu totul diferite sub aspect lingvistic,
1 Ştefan Afloroaiei, Ipostaze ale raţiunii negative. Scenarii istorico-simbolice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1991. p. 199. 2 C. Levi-Strauss, Rasă şi istorie, în vol. Rasismul în faţa ştiinţei, Ed. Politică, Bucureşti, 1982, p. 6. 3 Paul Valery, Criza spiritului şi alte eseuri, Ed. Polirom, Iaşi, 1996, p. 240. 4 Maurice Diverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunării, Ed. Omegapres, Bucureşti, 1991, p. 97.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
57 Section: Social Sciences
religios, mental…nu întâmplător omul acestui spaţiu este mult mai sensibil la ideile şi
imaginile cu caracter apocaliptic şi deopotrivă soteriologic “5.
În analiza noastră dorim să pledăm pentru o hermeneutică în care ―zidurile‖
diferenţelor culturale şi simbolice nu despart, ci unesc popoarele, unde entităţile culturale îşi
păstrează specificul fără a apela la ―marea întoarcere a feudalităţii‖6 sau la sinteze ideative şi
viziuni fantastice ale cunoaşterii arhaice.
Putem pleda, măcar parţial dacă nu integral, pentru o cunoaştere a simbolului în mod
obiectiv, renunţând măcar temporar la viziunea integrabilă conţinutului mitologic. Contextul
concret istoric de geneză al unei culturi defineşte viaţa unui popor, ce are o grilă proprie de
identificare a valorilor, a atitudinilor sale, toate generate de o anumită structură psihologică,
dar şi de un strat etno-mitologic ce nu se rupe ideatic de cel tradiţional şi chiar de cel modern.
Această organizare structural ierarhică o vom prezenta analitic în ordinea devenirii
comprehensiv-ontologice şi a explicării sub aspect discursiv-gnoseologic, a fenomenului
―devenirii‖ simbolului tradiţional:
cultura tradiţională românească exprimă prin simbol, aproape de fiecare dată
individualitatea unor grupuri umane restrânse, care îşi păstrează anonimatul, conferind
creaţiilor culturale spiritul unei colectivităţi.
în cea mai mare parte, simbolurile păstrate şi decantate de timp se transmit având
la bază structurile de rudenie, specifice familiei sau colectivităţii, unde regăsim iradieri ale
unor calcifieri mitice, pe care s-au suprapus, ca într-o structură sintetică de viaţă materială şi
spirituală creştină, elemente concretizate în colinde, snoave, basme, gesturi-ritualice, folclor.
în simbolurile tradiţionale se reflectă spiritul colectivităţilor arhaice, care
păstrează şi impregnează un anumit conservatorism mental şi conceptual asupra realului, ce se
transmite cu mici variaţii de formă, dar nu de fond, ce exprimă un echilibru existent în mituri,
rituri, ceremonii, în reprezentările simbolice, alegorice sau metaforice.
structurile dominante în cadrul colectivităţii tradiţionale sunt: obiceiurile,
ritualurile, simbolurile care, chiar dacă treptat îşi pierd în timp conotaţiile avute ab origine,
păstrează cosubstanţialitatea, interdependenţa ideativă cu substratul mitic, cu acel substrat pe
care Vulcănescu îl numeşte generic ―mitogeneză‖.
în cadrul universului tradiţional românesc, existenţa umană se desfăşoară aproape
invariabil după aceleaşi legi existenţiale: naştere - căsătorie - moarte; aceste evenimente
generează, la rândul lor, valori culturale specifice fiecărui segment existenţial, specifice celor
trei mari etape ale petrecerii umane (toate simbolizate).
simbolul ―emblemă‖, rămâne viu, şi se transmite iconografic, verbal, ritualico-
gestual, în interiorul colectivităţii.
Toate aceste elemente, însumate, constituie o parte a substratului simbolic etnic al
culturii tradiţionale româneşti, al structurilor valoric-simbolice tradiţionale, constituite în
tipuri structural-culturale ridicate într-un alt plan istoric decât acela în care s-au constituit,
devin ―embleme simbol‖.
Identitatea culturală, inclusiv specificul simbolic este semn de vitalitate şi identificare
valorică în spectacolul policrom al lumii şi simbolurilor, atâta timp cât ele nu implică doar
amnezia maladivă, doar panteonul miticului-archetipal, dar şi deschiderea creatoare spre
abordarea sincronică, spre elemente ce emerg spre noi posibile hermeneutici.
Diversificarea culturală a reprezentat elementul principal de ―…reglare a evoluţiei la
nivelul lui homo sapiens‖7, doar astfel ne putem explica de ce temeiul istoric al diversităţii şi
5 Ştefan Afloroaiei, op. cit., p. 17. 6 Philippe Seguin, Discours pour la France, Paris, Grasset&Fasquelle, 1992, p. 75. 7 Andre Leroi Gourhan, Gestul şi cuvântul, Vol I. , Ed. Meridiane, Bucureşti, 1983, p. 208.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
58 Section: Social Sciences
unităţii culturilor este esenţial şi real; aici descoperim caracterul specific, unic, individual al
culturilor tradiţionale, dar şi universalul pe care îl cuprind în ele.
Această unitate este dată de însăşi structura sintetică a generalului uman: ―devenind tot
mai particular, devii tot mai universal‖8.
Oamenii şi culturile lor există în istorie, au împreună destine paralele sau interferente,
singulare sau înrudite, toate articulate în istorie. Cultura defineşte locul pe care îl ocupă
fiecare popor în propria istorie şi în istoria globală-universală: ―proiectarea valorilor
dinamice …conduc cultura …pe planul istoriei universale‖9.
Rădăcinile structurii duale ale umanului, sunt elemente, ce conjugate, conduc spre
structuri, care la rândul lor generează ―forme simbolice‖, cu individualitate conferită tocmai
de specificul structurii paradigmatice, structură atât de contradictorie a simbolului, plină de
Conform acestor raporturi, simbolurile arhaice şi tradiţionale nu pot fi doar însumate
matematic pentru a realiza întregul univers simbolic, pentru a-i atribui acestuia locul cuvenit
în spaţiul semantico-semiotic al hermeneuticii.
Omul, este mitos şi logos, este logos specific, capabil de a construi imagini simbolice,
coduri, finalizate în simboluri exemplare cu multiple conotaţii şi semnificaţii: gnoseologice,
logice, ontologice, epistemologice şi axiologice.
Această deschidere analitică, şi recunoaştere a necesităţii depăşirii impasului
metodologică, este necesară tocmai pentru că noile schimbări, noile forme istorice apărute
impun o reabordare a problemei simbolisticii, a identităţii acesteia în contextul general-
simbolic.
Aici regăsim detaşarea culturală, individualitatea, fără a ne considera un popor mistic,
sub aspectul universului simbolic subordonat întrebărilor incitant-metafizice, lipsit de
profunzime, tocmai pentru că identitatea noastră sub aspectul universului simbolic, prin
palierul arhaic, exprimă experienţa existenţială bună sau rea, activă sau pasivă, resemnată sau
dominată de hiatusuri; toate coexistând într-un context european în care există multiple forme
culturale de transfer, împrumut, şi interferenţă.
8 René Maheu, Civilizaţia universalului, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1968, p. 231. 9 Tudor Vianu, Filosofia culturii, în Opere, vol. 8, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1979. p. 300.
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
59 Section: Social Sciences
Fig. 1. Paradigma noţiunii de simbol, rezultat al “creaţiei” umane
Particularul şi universalul coexistă în simbol, şi se păstrează printr-o tensiune
creatoare. Un simbol particular este în acelaşi timp parte şi întreg; universal şi particular, aflat
într-un echilibru dinamic. Elementul uman este conţinut în orice simbol, oferindu-i acestuia
dimensionalitate, pe când simbolul la rândul său oferă omului atributul de fiinţă creatoare.
Simbolul este creaţie, condensare de forţe creatoare ce sunt translatate din mitos spre logos,
din ―creaţie‖ spre ―expresie‖, din vis spre istorism, din pulsaţii cosmice spre pulsaţii
subiectiv-umane dar şi general – umane.
Omul este capabil de a crea simboluri pentru că are o dimensiune ―imanentă‖ ce se
oglindeşte în creaţiile sale, dar are şi o dimensiune ―transcendentă10
‖, pentru că există concret
istoric, în spaţiu şi timp în care doreşte să-şi depăşească propriile condiţii istorice şi creaţii
istorico-simbolice.
Cu toate acestea: “Nimic nu se pierde din întreaga aparenţă imemorială a umanităţii;
toate situaţiile imaginabile şi toate soluţiile posibile par să fi fost anticipate de inconştientul
colectiv”11
, nu ne rămâne decât să încercăm să descifrăm ―mesajul‖ acestuia.
BIBLIOGRAPHY
Alexandru Busuioceanu, Zalmoxis, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985.
I. Gheoghe, Cultul Zburătorului, opiniile poetului asupra lumii miturilor autohtone, Ed.
Cartea Românească, Bucureşti, 1974;
Philippe Seguin, Discours pour la France, Paris, Grasset&Fosquelle, 1992, p. 75.
Romulus Vulcănescu, Mitologie…, p. 152; şi, The Ethnogenesis in The Light of Mythology în,
“Ethnologica”, nr. 1, 1978, p. 71;
10 A se vedea Constantin. Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1986;
Grigore Giorgiu, Naţiune – cultură – identitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1997. 11 Jung – Eliade, O întâlnire semnificativă, ―Sec. 20‖, nr. 205-206, 2-3, 1978, p. 29.
PARTICULARĂ
IMANENT
- se
oglindeşte
U în cultură C
are M ca reunite R
CULTURA A E
conţinut N în A
comun U Ţ
L I
E
TRANSCENDENT
- există ca fiinţă
istorică şi culturală
UNIVERSALĂ
Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9
60 Section: Social Sciences
Nicolae Iorga, (1937), Tradiţie şi inovaţie în artă, Edit. Cuget Clar, Noul Sămănător, nr.25,
pag.35
Ovidiu Papadima, (1987), O viziune românească a lumii, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti
Traian .D.Stănciulescu, (1999), Cintroducere în filosofia creaţiei umane, , Edit. Junimea, Iaşi,
pag. 230-283.
Tudor Vianu, (1982), Studii de filosofia culturii, Edit. Eminescu, Bucureşti, pag. 208
Vasile Pârvan, (1920), Idei şi forme istoricel , Edit. Cartea Românească, Bucureşti,
C. Levi-Strauss, Rasă şi istorie, în vol. Rasismul în faţa ştiinţei, Ed. Politică, Bucureşti, 1982,
p. 6.
Doina David, Călin Florea, Adriana Tomuleţiu, (The antropomorphic sings and sybol in the
Romanian traditional culture ). Procedia Social and Behavioral Sciences, Roma, Italy (ISSN:
1877-0428) by Elsevier Publication, indexed by Scopus and ScienceDirect, ERIC and ISI -
Thomson Reuters Conference Proceedings Citation Index
Jung-Eliade, (1979),O întâmplare semnificativă, în „Secolul 20‖, nr.205-206, 2-3.
Maurice Duverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunării, Ed. Omegapres, Bucureşti, 1991,
p. 97.
Paul Valery, Criza spiritului şi alte eseuri, Ed. Polirom, Iaşi, 1996, p. 240.
