moza 12 - 2012 - revista-mozaicul.ro · Theatre has already premiered the play O noapte furtunoas...

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIV • NR. 12 (158) • 2011 • 24 PAGINI • 3,19 lei

www. revista-mozaicul.ro

„Într-o zi ne-a arãtat copacii aliniaþide-o parte ºi de alta a strãzii, plantaþi deprimãria oraºului în acelaºi an, de ace-leaºi dimensiuni, toþi la fel, cum sunttoate lucrurile în America, ºi ne-a între-bat dacã am observat ceva neobiºnuit.Dupã douãzeci de ani copacii au cres-cut egali, aºa cum fuseserã programaþisã creascã, doar cel din faþa casei noas-tre a refuzat sã se supunã standardizã-rii ºi a rãmas pitic. Vecinul l-a numit,poetic, copacul emigraþiei”. În acesterânduri marcate simbolic, strãbãtute deduhul neliniºtit al poeziei, CarmenFiran îºi mãrturiseºte nedisimulat fiin-þa, înfioratã la gândul unei perpetuedamnãri, chiar dacã visãtoare. Elibera-rea de trecutul originar pare imposibilã,iar multiculturalitatea, dincolo de corec-titudinea politicã, nu poate ascundefaptul cã oamenii sunt prizonieri ºi con-damnaþi, fiecare în lumea lui ºi a singu-rãtãþii lui. „Ne-am nãscut într-o lumeplinã de superstiþii ºi am cãrat-o dupãnoi aici”, multiplicã autoarea prozelordin volumul Detectorul de emoþii tre-murul acesta ambiguu al unei dubleapartenenþe.

Bine antrenatã în regimul oprimãri-lor de tot felul, adaptabilã, întreprinzã-toare, iute de gurã ºi gata de chef, uneorinostalgicã fãrã crize abisale, umanita-tea est-europeanã proiectatã în pagini-le cãrþii, la o privire superficialã dã im-presia lipsei de complexitate ºi mister.Dar, personajele, supuse mereu câte unuitest (poligraf, detector de emoþii, con-fruntare directã cu o realitate alienan-tã), trebuie sã accepte, ca pe o axiomã,adevãrul cã „toþi am fost cândva emi-granþi”, cum spune Nancy, directoareala resurse umane, din povestirea ce dãtitlul volumului. Este problematica emi-grãrii, de altfel, supratema cãrþii, condi-þie a supravieþuirii în lumea nouã, re-descoperitã pe cont propriu. Cei care,din egoism, zgârcenie, narcisism, nea-tenþie, se însingureazã, renunþã sã co-munice cu semenii (poloneza Rica) vordispãrea, victime ale absurditãþii vieþii.

Diversitatea etnicã, prejudecãþile ºistereotipurile înrãdãcinate pentru tot-deauna, reacþii bizare sau numai neºtiu-tor libere de fatalitãþile rãului, devin sub-stanþa unor povestiri amuzante, precum„Premianþii ºi maestrul”, veritabil stu-diu de caz asupra obsesiei „nobelizã-rii”, cu devoalarea autosuficienþei(„ – Noi nu citim New Yorker-ul. Doarrevistele din þarã pe internet, s-a scuzatMihai. Sã vedem ºi noi ce se mai întâm-plã în lume”) ºi a cãderii în ridicolul ra-tãrii („Maestrul, ca orice cioban careºi-a pierdut oile, s-a retras în metafizicã.S-a pensionat, ºi-a recuperat casa pã-rinþilor ºi s-a întors la Bucureºti, undeaºteaptã ºi în ziua de azi sã se pronunþeposteritatea”), sau „Programãri”, în careimprovizata secretarã a medicului gine-colog este asaltatã de apelurile rusoai-celor, hispanicelor, chinezoaicelor, ame-ricancelor pudice, evreicelor ortodoxeori locvacelor românce, toate, pânã laurmã, soþii generice ale omului din est.Carmen Firan gãseºte un final în cheieumorist-ironicã, translând scuza femeiiîntârziate în aluzie transparentã: „soþulei nu înþelege geografia locului, evitã

copacul emigraþieinnnnn CONSTANTIN M. POPA

avantext

autostrãzile ºi face totdeauna la stân-ga (s. m. – CMP) pe bulevarde, con-vins cã este singurul sens normal cândvii din Est”.

Cunoaºtere directã ºi imaginaþie,lume realã ºi lume ficþionalã, proza luiCarmen Firan intersecteazã anecdoticul(„Salteaua”, „Femeile mele”, „Un loc deparcare”, „Cãciula”), atinge, însã, înceea ce are mai îngândurat ºi demn,vãmile destinului. Peste angoase, pes-te vicisitudini, firul narativ din nuvelele„Zbor în triunghi” ºi „Roscov” se trans-formã în parabolã despre puterea spiri-tului ce încearcã mântuirea de spaimãºi de atingerile ei impure. Vãduvã bo-gatã, Gina („Zbor în triunghi”, versiunereluatã din volumul Caloriferistul ºinevasta hermeneutului) îl întâlnise peMihnea, pictor talentat, la o expoziþie ºiîncheiase o cãsãtorie dupã calcule deprestigiu ºi avere ce se dovedesc iluzo-rii. Convieþuirea în mica enclavãnewyorkezã, situatã la un sfert de ceasde Manhattan, adânceºte incompatibi-litãþi evidente. Ea este practicã, posesi-vã, conformistã, opacã la subtilitãþi spe-culative, uºor mitomanã, are simþul con-cretului, aparþine întru totul re-alului. Mihnea, în schimb, vi-sãtorul emigrant român trans-plantat într-un mediu socio-cultural strãin, e bântuit de an-goasele exilului veºnic. Ina-daptarea devine cronicã ºi esteagravatã de natura sa imagi-nativã. Mereu în cãutarea per-fecþiunii, artistul încearcã dinrãsputeri sã-ºi salveze auten-ticitatea, sã rãmânã el însuºi.Denunþând „lumea de interme-diari” (avocaþi, agenþi, brokeri,terapeuþi, galeriºti) care „te ne-gociazã, te vând, te manipuleazã”, seretrage în „turnul” sãu în acel pod sim-bolic interzis Ginei. Au acces în zoneleeterate ale creaþiei doar iniþiaþii, cei carevãd dincolo de lucruri, aºa cum esteBrian, singuraticul ºi vulnerabilul loramic, mãcinat în tãcere de o boalã ne-cruþãtoare.

Cu punct de plecare în cunoscutaafirmaþie caragialeanã („Cel mai greulucru pentru un român care ºtie citi e sãnu scrie”), pusã în gura celebrului ro-mancier Alen Hunter, pe care împãtimi-tul de lecturi, Roscov, îl cunoaºte la oseratã literarã, proza ce încheie volu-mul Detectorul de emoþii urmãreºte ava-tarurile celui ce se lasã cuprins de ela-nul dominator ºi absorbant al scrieriiunicei Cãrþi a vieþii ºi a morþii. Cartea,din expresie directã a totalitãþii, devinecheltuire sfâºietoare de iluzii, brutalã de-mitizare a acordului nãzuit între creatorºi univers.

Inteligenþã iscoditoare ºi cri-ticã, adeptã a unui proteism vir-tual, Carmen Firan, cum obser-vam ºi altãdatã, refuzã rigorileunivoce, se rãzvrãteºte în faþainstalãrii într-un singur gen sauformulã esteticã ºi abordeazã, cuegalã dezinvolturã, în poezie, tea-tru sau prozã, „epopeea contem-poranã a emigranþilor” (cuvintele,din „Introducerea” la volum, apar-þin lui Norman Manea).

colo

cviil

e&

prem

iileediþia a XIV-a

2020202020202020202020202020202020de ani decarte liberã

Trofeul Aius, realizatde Mihai Þopescu

2 , serie nouã, anul XIV, nr. 12 (158), 2011

ab

le o

f c

on

te

nts

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Copacul emi-

graþieiIn his article, Constantin M. Popa ana-

lyzes the book of prose Detectorul deemoþii by Carmen Firan, which he consi-ders an inquiring intelligence writer, ad-vocate of a virtual proteanism, refusingrigors the univocal and rebellion to thesetup in one genre or aesthetic formula. l 1

COLOCVIILE REVISTEI „MOZAI-CUL”, EDIÞIA A XIV-A

The Way of a Book. A System or anaccident? – was the theme of the fourte-enth edition of “Mozaicul” Annual Collo-quy, place between October 27 to 29, 2011,in which both were invited scholars fromCraiova and national personalities, amongthem were Ion Bogdan Lefter, Adrian Cio-roianu, Theodor Paleologu or Calin Vla-sie. l 3-13

Ionuþ RÃDUICÃ: Meridian 1934-1946. Monografie bibliograficã

Meridian 1934-1946. Monografie bi-bliograficã is the orderly settlement ofMarcel Ciorcan investigator lens of litera-ry notebooks Meridian led by TiberiuIliescu in Craiova between 1934 and 1946.l 13

LECTURIAurelian ZISU: Spectacolul epic ºi

prozatorul lui, fãrã inhibiþiiIn his article, Aurelian Zisu describes

the third book of prose of Liviu Andrei,Paraidis, which reveals a writer withoutinhibitions and reopen in our literature oftoday’s the Balkan mirage of crying-lau-ghing. l 14

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Sentimentul inutilitãþii

de a fira examines the book Amintiri ºiIn his article, Ion Buzera analyses the

last poetry book of Ion Mureºan, one ofthe best poets of Romanian contempora-ry literature. l 15

SERPENTINEAdrian MICHIDUÞÃ: Constituirea

terminologiei filosofice româneºtiIn his study, Adrian Michiduþã conti-

nued his approach to Romanian philosop-hical terminology constitution, taking in thecentre of his exposure the teachers of phi-losophy from Romanian Principalities. l 18

Luiza MITU: Colocviul anual de filo-sofie Ion Petrovici, ediþia a VI-a, 25-26noiembrie 2011

This year, “Ion Petrovici” PhilosophyColloquium reached the sixth edition andwas hosted by the Cultural House of Te-cuci and Protoeria organized between 25-26 November and it was entitled MirceaVulcanescu, a reconciled martyr. l 19

Magda BUCE-RÃDUÞ: Toamna ame-ricanã

This year, Historic Village Fall Fest,now in the 36th edition and organized bythe National Society for History, beganon September 25, 2011 in the northernmetropolitan Chicago in Deerfield Histo-ric Village. l 19

Cãtãlin GHIÞÃ: Un elogiu al mâncã-rii, o satirã a japonezilor

In his article, Cãtãlin Ghiþã analysesTampopo a film directed by Juzo Itami andthat he considers as being a encomium ofgastronomy, but also, a critique of Japa-nese society. l 20

Nicolae MARINESCU: Dana-MarinaDumitriu – un intelectual român de vo-caþie europeanã

Sunday, November 13, 2011, after a bigsuffering all the summer and after surge-

NNNNNooooo 1212121212 ( ( ( ( (158158158158158) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201111111111

ry, our friend Marina Dana Dumitriu diedin hospital Montsouris from Paris. l 20

ARTSMãdãlina NICA: Vintage tunat2012 is the Caragiale Anniversary Year

and Craiova “Marin Sorescu” NationalTheatre has already premiered the play Onoapte furtunoasã directed by MirceaCorniºteanu in „Amza Pellea” Hall. l 21

Mihaela VELEA: La vie en roseWithout fashionable ambition, too lit-

tle concerned with the trend or customers,ignoring the pictorial examples and mar-keting strategies, Valeriu ªchiau has not-hing of the brilliant artist who has a typefashion profile. l 22

Viorel PÎRLIGRAS: Mihail Trifan,încã o datã

In his article, Viorel Pîrligras describesthe newest exhibition of the avangardistartist Mihail Trifan. l 22

Gheorghe FABIAN: Aplauze la scenãdeschisã

The recent edition of the “Musical Cra-iova” International Festival was for pu-blic of Craiova an opportunity to showcommitment, wide open and understan-ding for what is a great cultural event. Thisyear the festival reached its 38th edition.l 23

Anca FLOREA: „Micuþa Dorothy“ aajuns din nou la Craiova

At the beginning of October, followeda packed hall, out of breath, adventuresof Micuþa Dorothy, music composedyears ago by Marius Þeicu on a librettoby Silvia Kerim, now back on stage anddirected by Carmen Roibu. l 23

The poems published are signed byMiruna ªtefania Belea and the prose byGeo Constantinescu. In our “Transla-tions” section, we present an essay bySalvador Dali about the links between thequantum world and Virgin Mary, transla-ted by Petriºor Militaru.

All photos of the fourteenth edition of“Mozaicul” Annual Colloquy are madeTania Gandrabur and Andrei Sãvulescu.

Geo FABIAN (1988), licenþiat al Conservatorului de Muzicã din Craiova (Departa-mentul de Muzicã al Facultãþii de Litere a Universitãþii, specializarea vioarã, clasa prof.Doru Cioacã), este masterand al Facultãþii de Muzicã a Universitãþii de Vest din Timi-ºoara, specializarea Stilisticã interpretativã - Vioarã.

Din 2006, este instrumentist (vioarã) al orchestrei simfonice a Filarmonicii „Oltenia”ºi membru (vioara a II-a) al Cvartetului de coarde „Prestige” al Filarmonicii.

Rãzvan NICOLAE (1990) este student, în anul III, în cadrul Conservatorului deMuzicã din Craiova, specializarea chitarã (clasa prof. Mihai Mihãescu). Ca elev deliceu, a beneficiat, în particular, de îndrumarea unor reputaþi chitariºti: Cãtãlin ªtefã-nescu (profesor, Universitatea Naþionalã de Muzicã, Bucureºti), Mihai Mihãescu (pro-fesor, Craiova).

recital la Colocviile Revistei „Mozaicul”, ediþia a XIV-a

Ion Creþeanu

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

în parteneriat cuCasa de Culturã

a municipiului Craiova„Traian Demetrescu”

Revista apare cu sprijinulMinisterului Culturii

ºi Patrimoniului Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian Irimescu

Ion MilitaruAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu GongoneaPetriºor Militaru

Luiza MituRodica Stovicek

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

, serie nouã, anul XIV, nr. 12 (158), 2011 3

20 de ani de echipã AIUS

olo

cv

iile

Mo

za

icu

l

Mult, când eºti în miezulevenimentelor. Puþin, când priveºtila nivelul istoriei. Anul 2011 a fost,pentru noi, anul Aius pentru cãs-au împlinit 20 de ani de când aluat naºtere „firma noastrã”.Colocviile Mozaicul au fost gândite,în chip firesc, în jurul acesteibucurii, de a ne fi regãsit dupã celedouã decenii, nu doar împreunã, ciºi mai puternici ºi mai curajoºi. Prin

urmare, prima zi a Colocviilor a fost dedicatã firmei, în exclusivitate,adicã oamenilor fãrã de care nu s-ar fi putut. La Casa Universitarilor,locaþie aleasã pentru semnificaþiile puternice pe care le are atât lanivelul oraºului, cât ºi în ceea ce priveºte istoria Mozaicului, s-auîntâlnit autori Aius, redactori, tehnoredactori, tipografi, aproape toþieroi ai cãrþii Aius 20. File din istoria noastrã de Nicolae Marinescu.Cristina Oprea, artist plastic ºi prieten apropiat al firmei, a complotatcu directorul Aius care a oferit semne de recunoºtinþã, de încredere,de speranþã (în funcþie de categoria de experienþã a eroilor).

Despre carte au vorbit Constantin M. Popa, autorul primei cãrþi Aius,Marin Budicã ºi Cosmin Dragoste.

Încheiem, în felul acesta, anul 2011, an care va rãmâne în sufletelenoastre, ca anul Aius!

Sãrbãtori liniºtite! Sã ne citim cu bine ºi cu înþelepciune în 2012!

anul 2011 – anul nostru

2020202020202020202020202020202020de ani decarte liberã

neazã departamentul IT, cu ace-laºi profesionalism ºi aceeaºi dã-ruire caracteristice pãrinþilor sãi.(Aius 20..., p. 72)

Tânãrul artist plastic Lu-cian Irimescu, rãmas unminunat prieten al nos-

tru, a semnat cele douã coperteºi a încredinþat ilustrarea Daru-

Cum 100.000 de lei, sumaminimã necesarã pen-tru înfiinþarea unui

SRL, depãºeau posibilitãþile melefinanciare, sora mea, Violeta Ma-nea, mi-a împrumutat în comple-tare economiile ei. (Aius 20..., p.46)

Absolventã între pre-mianþii Facultãþii deAutomatizãri ºi Calcu-

latoare din Craiova, Mihaela Chi-riþã, venise la Aius ca tehno-redactor în ianuarie 1997. Sobrãºi riguroasã, cu o remarcabilã re-ceptivitate la detalii, s-a integratrapid în valoroasa echipã IT:Claudiu Popescu – Alin Sântim-brean – Tudor Brânduºoiu. (Aius20..., p. 145)

Cum am scris deja, cele45 de numere ale sãp-tãmânalului „Demnita-

tea”, apãrute începând cu 28 mar-tie 1990 pânã în martie 1991, aufost ºcoala mea de jurnalism ºimi-au adus prietenii fãrã de careviaþa mea ar fi fost altfel. IleanaPetrescu, Constantin M. Popa,Marin Beºteliu, Cezar Avram,Marin Budicã, Dan Ion Vlad,

Ovidiu Bãrbulescu, Liliana Hino-veanu, Traian Bãrbulescu suntcei datoritã cãrora am mers maideparte. (Aius 20..., p. 38).

Petricã ºi Florina Þocºi-au asumat responsa-bilitatea de a-ºi schim-

ba profesia ºi a rãmâne în dome-niul privat. În tipografiile craio-vene sunt mulþi tipografi care auînvãþat meserie de la excelentulmeºter tipograf Petricã Þoc, iarFlorina Þoc coordoneazã ºi aziactivitatea de legãtorie cu un pro-fesionism cu totul remarcabil.(Aius 20..., p. 72).

Dupã mai bine de ºai-sprezece ani de viaþãdãruiþi cu devotament

firmei numitã astãzi Aius PrintEd,se poate spune cu certitudine cão parte din prestigiul acesteia sedatoreazã ºi profesionalismului,calitãþilor umane ºi ataºamentuluidovedite de inginerul Florin Co-cîrlã. (Aius 20..., p. 73)

Sã spunem cã fiica lor,Monica Iliuþã, a colabo-rat cu Aius încã din tim-

pul facultãþii, iar acum coordo-

lui de Crãciun elevilor sãi de laLiceul de Artã din Craiova, Ale-xandru Neagu ºi Florin Preda,astãzi remarcabili artiºti plasticiprofesioniºti. Încã o constatare:pe coperta acestei cãrþi apare pen-tru prima datã sigla AIUS, creatãde Lucian Irimescu ºi pãstratã deatunci neschimbatã. (Aius 20...,p. 79) ð

Cezar Avram Lucian Irimescu

Mihaela Chiriþã

Violeta Manea,ªtefan Ciobârcã,

spate - Petre ºi Florina Þoc

Nicolae Marinescu


olo

cv

iile

Mo

za

icu

l

N i s-au alãturat, înschimb, tinerii tipo-grafi Alin Iacob ºi

Hassan Aboul Kair ºi, la legãto-rie, Ramona Rãducan ºi Vergini-ca Miu. (Aius 20..., p. 148)

Adrian Michiduþã a în-temeiat ºi a impus înplan naþional colecþia

Biblioteca de Filosofie Româ-neascã ºi Universalã, punând ºibazele distribuþiei naþionale aEditurii Aius, în colaborare cuMihaela Mazilu care a preluat ac-tivitatea de marketing. (Aius 20...,pp. 148-149)

C olaboratori preþioºisunt ºi foarte tineriiLuiza Mitu, doctoran-

dã a prof. univ. dr. Basarab Nico-lescu, cu remarcabile calitãþi deredactor ºi critic literar, poetulGabriel Nedelea, doctorand alprof. univ. Eugen Negrici, ºi mas-teranda Anemona Andrei, ambiicu aptitudini de redactori ºi detehnoredactori în acelaºi timp.(Aius 20..., p. 148)

...doamna Marieta (Teodores-cu, n.r.) are nevoie urgent de osemnãturã pentru bancã. (Aius20..., p. 118)

...i-am propus lui ConstantinM. Popa o carte de limba ºi litera-tura românã pentru admiterea înliceu. Numãrul de cumpãrãtori

potenþiali pãrea impresionant, iarConstantin M. Popa era un pro-fesor apreciat pentru rigoarea ºiacurateþea sa profesionalã. Dupão scurtã discuþie, ne-am propuso carte deosebitã de cele care in-vadau librãriile ºi ºcolile, cuprin-zând comentarii sofisticate, cândnu abracadabrante, pe care bieþiiºcolari le învãþau pe de rost, dupãmodelul nefericitului Trãsnea.Aºa s-a nãscut în 1991 prima car-te apãrutã la Editura Aius: Cuii-e fricã de comentariul literar?,dedicatã elevilor gimnaziºti. (Aius20..., p. 47)

O nouã generaþie de edi-tori s-a impus însã înacelaºi timp. Xenia Karo Negrea, colaboratoare din

timpul studenþiei la „Mozaicul”,unde a devenit, în timp, redactorºi secretar de redacþie ºi-a asu-mat cu energie ºi curaj calitateade redactor de carte ºi apoi peaceea de redactor-ºef al EdituriiAius. (Aius 20..., p. 148)

Pentru mine, ca ºi pentruMarin Budicã, accepta-rea propunerii noastre a

fost un eveniment excepþional.Trãisem frenetic în studenþie ºiapoi în primii ani de catedrã reve-nirea spectaculoasã în critica, is-toria ºi teoria literarã cu masivelesale tomuri Viaþa lui AlexandruMacedonski, Opera lui Alexan-dru Macedonski, Introducere încritica literarã, îl citeam pagini-le apãrute „în oglindã” cu aceleaale lui Alexandru Piru în revista„Ramuri”, pe care o aºteptam ne-rãbdãtori sã aparã în chioºcurilede presã tocmai pentru acestedouã pagini, ºi, aproape nevero-simil, autorul care ne strivea ima-ginaþia cu erudiþia ºi aura de mar-tir ieºit biruitor din închisorile co-muniste acceptase sã colabore-ze cu noi. (Aius 20..., p. 86)

Liliana Hinoveanu Florin Cocîrlã

Adrian Michiduþã

Xenia Karo-Negrea

Luiza Mitu

Anemona Andrei

Gabriel NedeleaMarin BudicãHassan Aboul Kair

Alin Iacob

Mihaela Mazilu

Marieta Teodorescu

Monica Iliuþã


Nicolae Giugea: Bunã dimi-neaþa ºi bun venit la cea de-a XIV-a ediþie a Colocviilor revisteiMozaicul! Vreau sã mulþumescdomnului Nicolae Marinescupentru consecvenþã ºi, în acelaºitimp, pentru nivelul ridicat alacestor manifestãri. Eu sper cãinstituþia noastrã va fi alãturi, ºide aici înainte, de revista Mozai-cul, iar în continuare dau cuvân-tul domnului decan al Facultãþiide Litere din Craiova, care vamodera ediþia din acest an a co-locviilor Mozaicul.

Ce mai înseamnãastãzi actul cititului

ºi al scrisuluiGabriel Coºoveanu: Mulþu-

mesc, domnule prefect, ºi, mul-þumindu-vã pentru acest momentinaugural, vã mulþumesc ºi înnumele unei tradiþii care leagãgruparea de la Mozaicul de in-stituþiile statului, din Craiova ºidin Dolj, pentru cã dumneavoas-trã ne-aþi fost alãturi de la bunînceput, ca ºi instituþia primãriei.Ne amintim cã acum paisprezeceani eram în aceeaºi clãdire la pri-ma ediþie a colocviilor revisteiMozaicul. Probabil cã toatã þaraa auzit de aceste colocvii, iar cinenu a auzit înseamnã cã nu esteracordat la ceea ce se întâmplã încultura românã. Dar mã îndoiesccã ar putea ignora cineva impor-

tanþa ºi anvergura pe care o au,de la an la an, aceste colocvii. Cade obicei, suntem între prieteni,între înþelegãtori ai culturii, întrefãcãtori de culturã ºi între cei carepropagã aceste acte de culturãîntr-o þarã ce are mare nevoie delegitimare în felul acesta. Printreparticipanþii la colocviile de anulacesta se numãrã domnul Theo-dor Paleologu, domnul AdrianCioroianu, domnul Ion BogdanLefter ºi, nu în ultimul rând dom-nul Cãlin Vlasie, întemeietorul ºimanagerul Editurii Paralela 45.Alþi colegi de-ai noºtri, prietenidragi, vor interveni la momentulcuvenit. Suntem aici ca sã discu-tãm despre soarta cãrþii, despredrumul cãrþii, despre ce mai în-seamnã actul cititului ºi al scri-sului, despre lucruri care ne lea-gã ºi ne vor lega în mod funda-mental, pentru cã unele poziþii alenoastre sunt vremelnice, dar pa-siunea pentru culturã este camsingurul lucru stabil ºi liantul din-tre noi.

Destinul cãrþiieste legat de

destinul naþional

Nicolae Marinescu: Sper cafoarte scurta mea intervenþie sãstimuleze dezbaterea pe care ne-am dorit-o, o dezbatere pornindde la editori, pentru cã genericulnostru pentru o suitã de mani-

olo

cv

iile

Mo

za

icu

l

Între 27-29 octombrie 2011 a avut loc cea de-a XIV-a ediþie a Colocviilor ºi Premiilor RevisteiMozaicul, publicaþie fondatã de Constantin Lecca în 1838 ºi a cãrei nouã serie a fost reluatã deNicolae Marinescu în 1998, când proiectul a fost gândit în continuarea opþiunii europene, prinasumarea unui program neopaºoptist în sensul dat acestei noþiuni de Adrian Marino, mentorulspiritual al revistei.

Anul acesta seria de manifestãri culturale a debutat joi, 27 octombrie 2011, la Casa Universita-rilor cu lansarea volumului Aius 20. File din istoria noastrã, de Nicolae Marinescu, la care ºi-auanunþat participarea Constantin M. Popa, Marin Budicã, Cosmin Dragoste ºi o bunã parte din eroiicãrþii (moderator: Xenia Karo-Negrea) ºi a continuat, a doua zi, cu lansarea volumului RevistaMeridian de Marcel Ciorcan, la Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman”, unde au vorbitdespre carte Luiza Mitu, redactor al Editurii Aius, Petriºor Militaru, redactor al revistei Mozaicul,Mihai Ghiþulescu (Departamentul Istorie ºi Relaþii internaþionale, Universitatea din Craiova).

Dimineaþa celei de-a treia zi de colocvii a început la Palatul Prefecturii cu workshop-ul Drumulcãrþii. Sistem sau accident?. Cãlin Vlasie, directorul Editurii „Paralela 45”, a þinut conferinþainauguralã, iar apoi au luat cuvântul invitaþii acestei ediþii: Ion Bogdan Lefter, Adrian Cioroianu,Theodor Paleologu alãturi de editori, bibliotecari, critici literari ºi scriitori craioveni. Discursuri-le interlocutorilor au vizat teme ºi probleme actuale privind raportul scriitor, editor ºi cititor:„Editura – releu al mutaþiilor civilizatorii”, „Scriitorul – obiect de marketing sau client al editu-rii”, „Achiziþia publicã ºi achiziþia personalã – gesturi complementare ale aceleiaºi pieþe” sau„Limitele liberei concurenþe pe piaþa de carte”. Întâlnirea a fost moderatã de conf. univ. dr. GabrielCoºoveanu, decan al Facultãþii de Litere din Craiova, iar la finalul dezbaterii s-a lansat volumulSextant de Constantin M. Popa.

Cea de-a XIV-a ediþie a Colocviilor Revistei Mozaicul s-a încheiat pe 29 octombrie 2011 cu GalaPremiilor Mozaicul, când s-au acordat distincþii la secþiunile literaturã, artã plasticã, muzicã, pentruactivitatea editorialã ºi publicisticã, precum ºi pentru iniþiative deosebite în domeniul cultural.

Mulþumim tuturor celor care ne-au fost alãturi: Prefectura Judeþului Dolj, Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman”, Cartotop S.A., DUNCOMET SRL, INDA S.A., Microcomputer Servi-ce S.A., Polisea S.A., Reysol SRL.

Trofeele de anul acesta acordate premiaþilor noºtri au fost create de renumitul artist MihaiÞopescu ºi au fost oferite de Lions Club.

Mulþumim tinerilor muzicieni Geo Fabian (vioarã) ºi Rãzvan Nicolae (chitare) pentru încântãto-rul concert pe care l-au oferit în onoarea premiaþilor noºtri.

Mulþumim tinerilor Tania Gandrabur ºi Andrei Sãvulescu pentru cã au licurit pe parcursulcelor trei zile „Mozaicul“ ºi au realizat frumoasele fotografii care oglindesc lansãrile de carte,Colocviul ºi Gala 2011.

Domniilor-voastre, cititori-mozaicari, vã mulþumim pentru cã sunteþi alãturi de Aius ºi de Mo-zaicul ºi vã poftim sã citiþi în cele ce urmeazã o bunã parte din cele ce s-au discutat cu multã pasiunela Palatul Prefecturii, pe 29 octombrie 2011.

Colocviile Revistei „Mozaicul”, ediþia a XIV-adrumul cãrþii. sistem sau accident?

ð

MICROCOMPUTER SERVICE SA

DUNCOMET

REYSOL


festãri a fost: douãzeci de ani decarte liberã. Am lansat ºi eu alal-tãieri o carte în care încerc sã va-lorific o experienþã de douã de-cenii de editurã. Domnul Con-stantin M. Popa observa cã amdevenit mai mizantrop. Eu credcã trebuie gândit foarte mult înlegãturã cu destinul cãrþii legatde destinul naþional, dacã vorbe-le nu par prea mari. Nu cred cã sepoate fãrã cãrþi. Nu cred cã lu-mea în care suntem ºi spre carene îndreptãm se poate dispensade carte, indiferent cã suportulmaterial al informaþiei este papi-rus, cãrãmidã, suport magneticsau hârtie. Îmi scuzaþi coborâreade nivel: toatã lumea vrea tele-foane mobile, televizoare ºi au-toturisme. Nu se pot face fãrãcarte. Asta e situaþia. Combinaagricolã despre care vorbea dom-nul prefect în discuþia particula-rã anterioarã, care costã 150.000euro, este un produs care încor-poreazã multã carte, iar omul careo conduce duce în spate o avereºi, ca atare, nu poate sã fie oriceneinstruit. Aceºtia toþi trebuie sãînveþe carte ºi cred cã avem, deexemplu, ca popor, o mare pro-blemã pentru cã jumãtate dintreromâni, în acest moment cel pu-þin, s-au îndepãrtat de nivelul depregãtire culturalã care sã-i facãapþi sã intre într-o competiþie eu-ropeanã cu alte popoare. Tot tim-pul ne comparãm pensia sau sa-lariul cu Germania. Eu am fost înGermania ºi am vãzut cã, într-unorãºel de 50.000 de oameni, osalã de 1000 de locuri se umpleimediat la un concert de operã.Ca atare trebuie sã spunem po-porului român ºi liderilor politicinaþionali cã nu putem sã ajungemla salarii ºi pensii germane fãrãnivel de instrucþie ºi educaþiecomparabile. ªi asta nu cred cãse poate face fãrã carte.

Care e situaþia producþiei decarte ºi ce se întâmplã cu ea credcã devine din punctul acesta devedere o discuþie foarte impor-tantã. Mulþi dintre dumneavoas-trã, chiar tinerii noºtri prieteniprezenþi aici în salã, au vãzut ceam vãzut ºi eu. Am avut ocaziasã vãd biblioteca regalã din Co-penhaga, unde era ºi o secþiunede carte româneascã administra-tã de un profesor român la carem-a trimis domnul Adrian Mari-no cu bilet, fiindcã ºi acolo seferea de securitate. Dar vreau sãvã spun cã erau doar vreo 500 decãrþi româneºti, pe care un om cupasiune încerca sã le adune aco-lo. Prezenþa cãrþii româneºti era

absolut aleatorie. Nu ºtiu cum,prin ce donaþii, se strânseserãacolo. Am fost ºi la Centre Pom-pidou. Aici erau vreo 300 de cãrþiîn raftul românesc, dintre carepatru-cinci erau despre sau de-ale lui Ceauºescu. Tot aºa, adu-nate absolut întâmplãtor. Erau peacolo V. Em. Galan ºi alþii aseme-nea. În sfârºit niºte situaþii abso-lut aberante. Nu cred cã este nor-mal ca asemenea lucruri sã se în-tâmple. Discuþia aceasta are rostpentru cã sunt alãturi de noidouã persoane care au fost mi-niºtri ai statului român, sunt cãr-turari importanþi, au fost la deci-zie, vor mai fi, sper, la decizie,pentru cã sunt totuºi foarte tineriºi, dacã nu se întorc la decizie cuexperienþa pe care au acumulat-oîn timp pierdem cu toþii, ºi atuncieste bine sã cãutãm rãspunsuri.Tinerii noºtri colegi de aici de launiversitate au toþi stagii prinstrãinãtate: Cosmin Dragoste înGermania, Xenia Karo la Bruxel-les etc. Am vãzut de asemeneabiblioteca dintr-un sat danez depe insula unde erau vreo treizecide case. Biblioteca era de douã-

zeci de ani computerizatã. Existaun sistem naþional, acum douã-zeci de ani, în care erau conecta-te toate bibliotecile, inclusivaceasta de pe insulã, ºi mi s-aspus cã într-un interval de trei zileîþi vine orice carte din Danemar-ca pe acea insulã.

Ideea Mozaicului a fost sãdiscutãm existenþa acestor dife-renþe. În aceastã vizitã am vãzutla o bibliotecã comunalã 80 de

abonamente la reviste strãine, iarOctavian Lohon, directorul Bi-bliotecii Universitãþii din Craio-va, nu avea niciun abonament.Tot cu aceastã ocazie am vãzutcum danezii stãteau la coadã sãcumpere cãrþi de artã. Atunci mi-am zis cã e pãcat pentru naþiunearomâneascã sã nu intre într-ocompetiþie cãreia i-ar putea facefaþã. Avem posibilitatea de a fi înUniunea Europeanã, unde nuputeam intra iniþial decât cu eli-tele, iar elitã fãrã carte ºi fãrã sis-tem informaþional nu se poate.Mã gândeam cã reuºim cei de faþãsã propunem câteva idei, pe caresã le trimitem parlamentarilor dintoate partidele, iar aceºtia sã poa-tã genera niºte acte normativecapabile sã ajute la dezvoltareaºi înlesnirea drumului cãrþii sprecititorul român. Apoi, mai estecazul bibliotecilor ºcolare care auprimit în douãzeci de ani banipentru cãrþi de douã ori. Progra-ma ºcolarã s-a schimbat de maimulte ori între timp. Deºi Blechera intrat în programa ºcolarã, el nue în nicio bibliotecã ºcolarã, decicopiii nu au de unde sã îl citeas-

cã. Noi spunem „copiii ãºtia nuînvaþã, nu ºtiu ce fac, sunt o ge-neraþie rãtãcitã”, dar nu ºtiu dacãse rãtãcesc singuri sau sunt aju-taþi? În acest scop cred cã pu-team sã ne gândim la o soluþie ºisã apelãm la oamenii de culturãdin Parlamentul României, fiind-cã existã câteva personalitãþi deexcepþie – dintre care douã suntaici alãturi de noi – ºi care sã în-cerce sã schimbe situaþia cu niº-

te reglementãri care pot face camecanismul sã funcþioneze. Dinacest motiv am invitat doamnecare sunt din bibliotecile ºcolareºi din bibliotecile publice, cu spe-ranþa cã ceva din experienþa astava folosi la un moment dat.

Gabriel Coºoveanu: În conti-nuare o sã îl rog pe domnul Theo-dor Paleologu sã ne spunã dinexperienþa dumnealui de ministrucâteva lucruri legate de modul încare se vedea cartea ºi cultura laacel nivel ºi care erau problemelenevralgice, cum se putea faceauzitã vocea dumneavoastrã încadrul experienþei politice ca ata-re ºi care erau problemele deatunci.

România n-a mai avuto politicã culturalã

demnã de acest numede la Carol al II-lea

încoace

Theodor Paleologu: Rãspun-sul meu este foarte scurt: Biblio-teca Naþionalã. Lucrãrile la Biblio-teca Naþionalã au început în tim-pul mandatului meu, am deblo-cat o situaþie complicatã ºi astfels-au început lucrãrile ce se vortermina zilele acestea, la sfârºitullui noiembrie, când probabil va figata ºi va fi inauguratã. Este unmoment extrem de important,cred eu, cã în sfârºit vom avea obibliotecã cu adevãrat adaptatãnevoilor de astãzi. Deci, rãspun-sul este cât se poate de scurt ºide masiv totodatã, fiind vorba deo investiþie majorã a guvernului.În timp ce vã ascultam, mi-amadus aminte de ce-a spus un co-leg de partid, domnul Prigoanã,când a vãzut cã mi-am manifestatºi eu interesul pentru PrimãriaBucureºtiului: „Paleologu nu sepricepe la lucruri de-astea serioa-se: deszãpeziri, gunoaie, lucruride genul ãsta, cel mult ar puteasã fie directorul bibliotecii primã-riei.” Uneori, oamenii o nimerescfoarte bine, fãrã sã-ºi dea seama,pentru cã într-adevãr bibliotecamunicipalã trebuie sã fie o priori-

într-un oraº de importanþa Bucu-reºtiului. Evident cã acelaºi lucruse aplicã ºi la Craiova sau Iaºi ºiîn alte mari oraºe din þarã.

Acum, gândindu-mã la expe-rienþa mea de student sãrac, înFranþa, îmi dau seama cã proba-bil peste 90% dintre cãrþile pecare le-am citit sunt din biblio-teci municipale, nu din biblioteciuniversitare. Biblioteca din orã-ºelul unde stãteam era la zeceminute de casã ºi foarte mult ci-team de acolo sau împrumutamdin reþeaua de biblioteci a oraºu-lui Paris, aºadar majoritatea cãr-þilor pe care le-am citit în anii stu-denþiei au fost din bibliotecilemunicipale din Paris ºi de lângãParis. Alt lucru interesant legatde experienþa parizianã: nu pot sãuit cum în fiecare duminicã dimi-neaþa la ora zece stãteau oameniila coadã la Centre Pompidou casã poatã obþine un loc acolo. Stã-team ºi eu la coadã, mã duceamla zece fãrã douãzeci, stãteam unsfert de orã ca sã prind un loc sãpot citi duminicã de la zece lazece, de la deschidere pânã la în-chidere ºi centrul era mereu plin.Întotdeauna erau unii care aºtep-tau ca alþii sã plece ºi sã se aºezeei sã citeascã. De altminteri, mienu prea-mi place Centre Pompi-dou, deoarece pare o uzinã deproduse chimice în centrul Pari-sului, dar are cel puþin meritulextraordinar de a fi un muzeu ºi obibliotecã, ceea ce este într-ade-vãr un foarte mare succes. Cen-trul este în permanenþã plin ºi fe-nomenul acesta de a vedea oa-meni stând la coadã, pe ploaie, lazece fãrã ceva dimineaþa, ca sãpoatã citi, e un lucru extraordinarde îmbucurãtor.

Legat de Danemarca, nu potsã rezist tentaþiei de a spune câ-teva cuvinte: da, Biblioteca Re-galã din Danemarca, pe care evi-dent cã am frecventat-o foarteasiduu, nu este comparabilã cualte biblioteci mari din Europa,cum e Biblioteca din München,din Paris, sau din Berlin. Biblio-teca Regalã din Danemarca e to-tuºi mai puþin bogatã. Dar esteremarcabil de bine pusã la punctsub aspect tehnic, mã refer maiexact la partea de comoditãþi ºi,în plus, este o clãdire nouã. I sespune Diamantul Negru, fiind-cã ea completeazã vechea biblio-tecã din secolele XVIII-XIX. ªiîntr-adevãr reþeaua este foartebine pusã la punct sub aspectulcomunicãrii comune, partea dereþea de biblioteci comunale eremarcabilã. De altminteri, trebu-ie sã spun cã am un criteriu pen-tru a evalua oraºele în funcþie debibliotecile ºi librãriile pe care leau. Îmi place la Paris pentru cãsunt cele mai bune librãrii dinlume, însã ºi la New York suntniºte librãrii foarte bune. Totuºi,ca la Paris eu nu mai ºtiu în altãparte, nici la Berlin, poate la Lon-dra, într-o anumitã mãsurã.

Aº mai adãuga încã un lucru:pentru cã zilele acestea s-a vor-bit mult de monarhie, de regeleMihai – o spun cu greutatea pecare o poate avea vorba unui fostministru al culturii – România n-amai avut politicã culturalã dem-nã de acest nume de la Carol alII-lea încoace. Deci când comparice s-a putut face pe vremea luiCarol al II-lea în foarte scurt timpºi cât dureazã la noi... Recent amfost la aniversarea a 70 sau 75 deani de la inaugurarea MuzeuluiSatului din Bucureºti, creaþieGusti-Carol al II-lea în totalitate.Acesta s-a fãcut foarte repede.

olo

cv

iile

Mo

za

icu

l

ð

Marinicã Dincã ºi Sorina Sorescu

tate. Printre primele preocupãriale unui primar de capitalã, aleunui primar luminat ºi ale uneicapitale adevãrate se numãrãameliorarea reþelei de biblioteci.În Bucureºti, achiziþionarea decãrþi, toate lucrurile acestea tre-buie sã fie o preocupare majorãºi de aceea este foarte interesant,cã nu se considerã cã o primãrietrebuie sã se ocupe foarte multde lucrul acesta, mai cu seamã


Ce muzee majore a fãcut Româ-nia în 20 de ani de republicã post-comunistã? Poate Muzeul deArtã Contemporanã, care esteîntr-o oarecare mãsurã un eºecpentru cã este foarte puþin vizi-tat ºi nu are o parte de expoziþiepermanentã, având doar expozi-þii temporare excepþionale. Pe dealtã parte, din cauza locului undese aflã este extrem de puþin vizi-tat în raport cu interesul pe care-l reprezintã. Deºi este singurulmuzeu de importanþã naþionalã ºipoate fi considerat o mare reali-zare, pe de altã parte nici nu sepoate compara cu lucruri fãcuterepede ºi bine ºi trainic în perioa-da de dinainte. În 2009 am fost lareinaugurarea Teatrului din Ca-racal. Cât timp a durat restaura-rea teatrului din Caracal? Vreozece ani, dacã nu mã înºalã me-moria. ªi în cât timp a fost con-struit? În doi ani. Au început lu-crãrile ºi la Teatrul Naþional dinIaºi, unde sper sã nu facã preamulte erori de restaurare, dar toteste o discrepanþã între cât du-reazã repararea lui acum ºi cât adurat construirea lui la sfârºitulsecolului XIX. ªi am putea da ºialte exemple de aceeaºi naturãfãrã a idealiza perioada monarhiei.De aceea mi se pare cã Românian-a mai avut o politicã culturalãde anvergurã de la Carol al II-leaîncoace, chiar dacã în timpul rãz-boiului nu putea sã fie vorba deaºa ceva. Apoi, în perioada co-munistã a fost o politicã cultura-lã, dar nu bine direcþionatã. Cutoate acestea, sunt, fãrã îndoia-lã, aspecte interesante de notat,cum ar fi Biblioteca pentru toþisau Festivalul George Enescuînceput în anii ’50, dar per ansam-blu perioada comunistã nu poþis-o prezinþi ca un model, mai de-grabã ca un model de prigoanã,de aceea teza mea, care poatesuna cam brutal, este cã numai întimpul lui Carol al II-lea am avuto politicã culturalã în adevãratulsens al cuvântului.

Ca iubitori de cartesuntem rezultatul

cãrþilor pe care le-amcitit ºi al bibliotecilor

pe care le-amfrecventat

Adrian Cioroianu: În primulrând, trebuie sã vã spun cã în salãse aflã un om, al cãrui nume dinpãcate nu-l ºtiu, dar cãruia îi da-torez foarte mult în termenii apro-pierii de carte. E chiar domnulcare se uitã acum spre mine, a fostcel care þinea o librãrie la capãtulstrãzii Ana Ipãtescu, un om pecare îl stimez foarte mult. A con-dus o librãrie de cartier în anii ’70ai comunismului românesc, ulte-

rior a fost manager-ul anticaria-tului din faþa Liceului „ElenaCuza” ºi nu puteam începe fãrãsã vã amintesc cã într-un fel sun-tem, ca iubitori de carte, rezulta-tul cãrþilor pe care le-am citit, bi-bliotecilor pe care le-am frecven-tat ºi oamenilor care ne-au facili-tat apropierea de acest obiectmiraculos, a cãrui dispariþie ovom celebra împreunã probabil,cel puþin în anumite þãri.

Domnul Coºoveanu mã între-ba cum se vedeau lucrurile dinafarã ºi o sã vã rãspund încer-când sã pãstrez un ton optimist,pentru cã, în opinia mea, situaþianu e deloc optimistã. Imaginaþi-vã cã în momentul în care m-amnãscut, aici în Craiova, ai mei nu-mi luaserã pãtuþ, din diverse mo-tive, nu intru în detalii, drept pen-tru care am dormit câteva nopþiîntr-un geamantan ºi, într-un fel,asta m-a predispus la o viaþã încare, pe lângã bune ºi rele, amavut mãcar ocazia unor lungi cã-lãtorii. Nu vreau sã vorbesc de-spre ele, pentru cã nu vreau sãtransformãm discuþia într-un felde amintiri de cãlãtorie, deºi ar fifoarte interesant. Vãd aici carteadomnului Constantin M. Popa ºi,pânã la urmã, fiecare suntem da-tori sã ne scriem aceste observa-þii din afarã. Vreau pur ºi simplusã vorbesc despre situaþia de lanoi, din perspectiva funcþiilor pecare le-am avut, dar mai ales dinperspectiva funcþiei pe care amavut-o dintotdeauna ºi o am ºiacum: cea de profesor. Aceastapentru cã, din acest punct devedere, cred eu, poate sã vinã ºisoluþia la problemele pe care letraversãm cu toþii.

Nu ºtiu dacã aþi observatdumneavoastrã în aceastã primã-varã o revistã, altfel celebrã întoatã lumea ºi care apare de câþi-va ani ºi într-o ediþie româneas-cã, revista Forbes. Aceastã revis-tã a publicat un top al celor maibine plãtiþi scriitori români în via-þã. De fapt, nu cei mai bine plãtiþi,ci scriitori în viaþã care au câºti-gat cel mai mult din scris. Primelelocuri erau, într-un fel, previzibi-le. Cred cã se aflã printre ei Mir-cea Cãrtãrescu, Andrei Pleºu,Augustin Buzura, Petre Popes-cu. Oricare dintre dumneavoas-trã poate vedea clasamentul peinternet. Ceea ce mi s-a pãrut in-teresant este faptul cã toate câº-tigurile la 9 dintre cei 10 scriitoriproveneau din tiraje tipãrite îna-inte de 1990. Doar Radu Paras-chivescu îºi câºtigase banii dincãrþi tipãrite dupã anii ’90. Întâm-plarea a fãcut cã, dupã publica-rea acestui clasament, m-am în-tâlnit la o lansare de carte cudomnul Augustin Buzura ºi l-amîntrebat dacã acolo este o greºa-

olo

cv

iile

Mo

za

icu

l

lã de tipar sau chiar a avut400.000 de exemplare la volumulOrgolii. Rãspunsul a fost afirma-tiv. Vã rog sã mã credeþi cã aceas-tã cifrã nu pare numai impresio-nantã în sine, ci mi se pare incre-dibil ce se produce în viitorulapropiat al culturii române, înmod evident dupã 1990.

O datã cu libertatea pe care amcâºtigat-o, am câºtigat ºi o deva-lorizare incredibilã a actului cul-tural. Iar noi toþi fie cã suntemprofesori, bibliotecari, directori de

reviste sau directori de edituri, nufacem decât sã ne transformãmîncet, încet în victimele unui sis-tem care se întâmplã în jurul nos-tru, care nu þine de politicã – ºi osã revin la acest lucru – sau þineîntr-un fel ºi de politicã, dar þinemai presus de toate de viziuneape care noi o avem despre Ro-mânia de mâine. Ce vreau sãspun este cã fenomenul este dintoate punctele de vedere ambi-valent. Eu am de câþiva ani bunio experienþã de colaborare cuEditura „Curtea veche” din Bu-cureºti, unde conduc o colecþieîn momentul de faþã. Am condusdouã colecþii, dar prima a muritpractic în momentul în care a dis-pãrut o finanþare a unui programeuropean. Am rãmas cu o colec-þie de istorie. Editura, ca cifrã deafaceri, este a doua din Româniaºi a supravieþuit în ultimii ani fãrãsã îºi declare insolvenþa, cum aufãcut-o alte edituri importante,prin a scoate acele cãrþi sãptã-mânale care se dau cu Jurnalulnaþional. Fãrã aceste cãrþi pro-babil ºi-ar fi concediat toþi anga-jaþii ºi ar fi intrat în insolvenþã,aºa cum se practicã, pentru a numai fi obligat sã-þi plãteºti dato-riile. Haideþi sã mergem mai de-

parte pe acest fenomen: scoþi ocarte cu Jurnalul Naþional, sãspunem Marin Preda, Marin So-rescu sau Mihail Drumeº sau ori-care alt autor român, la un preþde 10-12 RON… În mod evidentnu acesta este preþul real al uneicãrþi în România, cartea ar trebuisã fie ceva mai scumpã, dar exis-tã ºi fenomenul pozitiv. Dacã tra-versãm acum de la prefecturã ºimergem la primul chioºc de ziareo sã gãsim probabil Vasile Voicu-lescu sau Max Blecher în aceas-

tã colecþie. Pe de o parte, aceastãcarte ieftinitã, a omorât ca atareziarele. Sigur cã moda nu s-a nãs-cut în România, dar o sã revin lace înseamnã adaptarea unei modede acest gen. Nu la noi a apãrutaceastã idee de a avea o carte cuziarul. Evident cã în Occident fu-sese testat, dar aceasta a dus sauduce la moartea ziarului ºi la de-valorizarea cãrþii ca atare. Eu vãdo legaturã directã între cartea pecare o gãseºti la chioºcul de zia-re ºi librãriile care se închid, pen-tru cã dacã tu teoretic ai posibili-tatea sã iei o carte cu 10 RON dela chioºcul de ziare, mai puþinidintre noi vor intra în librãrie sãia o carte cu 30 sau 40 de RON,care este totuºi preþul real al uneicãrþi.

Devalorizarea cãrþiiare directã legãturã cusistemul de educaþie

Aceastã devalorizare a cãrþiiare directã legãturã cu un feno-men care, din pãcate, nu þine deMinisterul Culturii, nu þine nicide Ministerul de Externe, þine fa-talmente de educaþie. În mãsuraîn care sistemul de educaþie dinRomânia nu va fi realmente re-

format aceastã minoritate pe carenoi o reprezentãm – fie cã estevorba despre profesori, de edi-tori sau de bibliotecari – este caun lanþ, nu trofic, este un lanþorganic al unor orbite care sevalorizeazã una pe alta. Câtã vre-me învãþãtorul de la baza acestuiproces nu este bine plãtit ºi nu ise dã o valorizare socialã, încet-încet noi nu vom avea nici stu-denþi buni în facultãþi, ca editorinu veþi mai avea cumpãrãtori decarte, iar ca bibliotecari veþi pu-

tea realmente sã vã beþi nu nu-mai cafeaua de la ora 10, ci ºi dela 11 sau 12 pentru cã altceva nuveþi mai avea ce face. Biblioteciledevin un fel de altare în care vãveþi ruga singuri unui zeu pe carenu-l cunoaºtem încã. Problemaeste în învãþãmânt, nu are rost sãne ascundem, problema este îninconºtienþa tuturor acelor oa-meni dintre care unii ne conduc.Vã dau cazul concret al unui mi-nistru liberal care spunea cã ºi elmai chiulea de la ºcoalã, nu eracel mai bun elev, dar uite cã aajuns ministrul transporturilor.Problema este a unui preºedintede stat ce spune cã nu trebuiesã-l ai pe Herodot în manual, pen-tru cã îl poþi gãsi pe Google.Aceasta este inconºtienþã ºi nufac aici politicã spunându-vã cã,indiferent de partid, cine dã po-tenþialului elev senzaþia cã poateajunge ministru chiar dacã nu afost un elev bun, devalorizeazãînvãþãmântul. Acest elev va spu-ne: ce rost are sã învãþ, dacã potajunge ministru oricum?

Vreau sã vã dau niºte cazuriconcrete. De câþiva ani, se faceun aºa numit clasament PISA.Rezultatele disponibile pe piaþãsunt cele din anul 2010. România

ð

Theodor Paleologu, Nicolae Giugea

Nicolae Marinescu, Constantin M. Popa, Ion Buzera, Dan Cherciu, Marian Niþã


olo

cv

iile

Mo

za

icu

l

dupã 1990, ne place sau nu, esteîn cãdere. Invãþãmântul lui Ceau-ºescu era mai bun decât cel deazi. Cred cã mãcar cei care mãvedeþi prin Craiova ºtiþi cã nusunt un nostalgic ºi nu am nici-un motiv sã fiu nostalgic. Fãrãcãderea comunismului, în cel maibun caz, eram profesor de isto-rie. Cãzând comunismul am avutun traseu care nu ar fi fost posi-bil atunci. Dar asta nu mã împie-dicã sã spun cã sistemul de învã-þãmânt este mult mai prost acumdecât era atunci ºi când spun sis-tem mã gândesc la tot ce presu-pune el: plata profesorului, valo-rizarea lui, respectul pe care el îlresimte în raport cu propria luicalitate umanã ºi profesionalã,precum ºi modelele pe care ledãm generaþiilor cu care avem de-a face. Faptul cã am un microfonîn faþã, nu mã împiedicã sã spuncã mass-media este o parte dinacest cancer, modelele pe care ledã sunt dezastruoase în cea maimare parte, caraghioase, suntpenibile ºi sunt, repet, contagioa-se. În perioada în care am fostministru eram întrebat: „Ce faceStatul Român pentru Costel Bu-suioc?” Vã spun sincer, statulromân nu poate sã facã nimicpentru miºcarea de amatori. Miº-carea de amatori a lui Ceauºes-cu, „Cântarea României”, era in-finit mai bunã decât spectacolelede televiziune pe care le dau ceiasemenea lui Costel Busuioc. Noinu facem nimic pentru elevii dinConservator, care ar trebui sã fiela TV, noi nu avem nevoie de Ce-nuºãrese, iar pânã nu se aban-doneazã aceastã manie a celebrã-rii amatorismului nu vom ieºi dinpovestea asta. Dar nu vreau sãînchei patetic, pentru cã ceea cevã spun eu ºtiþi cu toþii. Vreau sãvã spun care ar putea fi soluþiileîn mãsura în care þara asta se vatrezi în viitorul apropiat. Finlan-da a trecut exact prin aceastã pro-blemã. S-a dezvoltat ºi la ei tele-viziunea pe undeva prin anii ‘60-‘70, iar cultura nordicã este unacu modele destul de libertine. Înconsecinþã, s-a ajuns la o cãderebruscã ºi abruptã a calitãþii învã-þãmântului ca de altfel în mai mul-te state nordice. În acest momentîn acel clasament în care Româ-nia se aflã pe locul 49 în rândulþãrilor relativ dezvoltate, clasa-mentul PISA ia în calcul nivelulde citire, nivelul de calcul mate-matic, nivelul de cunoºtinþe ºtiin-þifice ºi nu se face în Togo sau înTanzania, ci se face în þãri relativdezvoltate.

Un sistem bunde educaþie se

bazeazã pe o selecþiea profesorilor

din rândulstudenþilor de elitãNoi suntem pe locul 49, adicã

sub medie. SUA a scãzut drama-tic, fiindcã înainte era obligato-riu în primele trei locuri. Acumsunt pe 17, însã ca proamerican,vã spun cã învãþãmântul de stateste în cãdere liberã. Învãþãmân-tul american nu înseamnã numaiHarvard. Învãþãmântul de stateste sub media europeanã dinacest moment ºi vã spun asta fi-indcã am vizitat licee ºi ºcoli dinSUA. Am stat de vorbã cu elevide-ai lor, foarte dezgheþaþi ºi foar-te amuzanþi, dar nivelul lor decunoºtinþe, permiteþi-mi sã vãspun, este sub media europeanãºi cred cã ºi sub nivelul învãþã-mântului care era altã datã în þãri-

le socialiste. Cum s-a ajuns aici?Este o dezbatere ce are loc pestetot, în toate revistele importantedin America. Cum s-a ajuns ca înmomentul de faþã Singapore, Chi-na (regiunea Shanghai), Hon-gkong-ul sã fie pe primele locuri?

Prima ºi singura þarã în topeste Finlanda. Acum nu o sã necomparãm cu Hongkong, cã pro-babil este o diferenþã culturalã ºiam discuta despre lucruri exoti-ce. Ce a fãcut Finlanda? Finlan-da ia cei mai buni absolvenþi dinfacultãþi ºi le propune un con-tract de 3-5 ani în învãþãmântulnaþional de stat. Au un programde 190 de zile lucrãtoare pe an ºiniciun preºedinte de-al lor nu lereproºeazã cã el munceºte toatãziua ºi ei douã ore pe sãptãmânã.Au 190 de zile lucrãtoare pe an ºiau salariu încurajator, care sunãpoate a blasfemie, fiind pe unde-va la patruzeci-ºaizeci de mii deeuro pe an. Asta înseamnã o me-die de cinci mii de euro pe lunã,dar aceºti elevi nu sãrãcesc sta-tul Finlandez, dimpotrivã, în pri-mii ani dupã facultate, ºtim cutoþii cã eºti cel mai energic, vreisã dai tot ce este mai bun din tineºi de multe ori ºi reuºeºti. Dupãcinci ani au posibilitatea de aopta dacã doresc sã rãmânã înînvãþãmânt sau sã facã cu totulºi cu totul altceva. Unii rãmân,iar alþii se duc în lumea privatãsau în lumea afacerilor. Dar vinalþii în spatele celor care pleacã,tot elevi buni.

Daþi-mi voie sã vã spun cu re-gret, ca profesor de istorie la Fa-cultatea de Istorie a Universitãþiidin Bucureºti, cã la noi în învãþã-mânt intrã studenþi care nu gã-sesc în altã parte de lucru. Ori acere acestor profesori mediocri sãfacã elevi de þinutã este imposi-bil. Nu e vina copilului ºi, pânã laurmã, nu e vina profesorului cãacesta e nivelul lui. Oricâþi baniam bãga în ºcoli, oricâte termo-pane am pune, oricâte calculatoa-re am lua, oricâte chestii am bifa,pânã nu se rezolvã problema debazã a selecþiei profesorilor dãmbani de pomanã. Problema carene uneºte pe toþi de la reviste deculturã ºi pânã la Editura Aiuscare face 20 de ani, pânã la Mi-nisterul Culturii, Facultatea deLitere din Craiova, Universitateadin Bucureºti sau Iaºi, începe dela selecþia învãþãtorului ºi a pro-fesorului cu care te întâlneºti, în-cepe de la modelul pe care-l veziºi care îþi transmite un mesaj. Pen-tru cã acel mesaj al unui ministru

care spune: eu n-am citit, dar uitecã mai chiuleam, mai fumam ºi euîn baie la liceu nu poate sã aibãca rezultat oameni care nu numaicã nu o sã mai citeascã, ci o sãdispreþuiascã arta cititului. Theo-dor Paleologu despre asta vor-bea, nu de un om care nu citeºte,ci de un om care îl dispreþuieºtepe cel care citeºte. ªi închei spu-nându-vã cã oltenii sunt gazdelenoastre, iar ei sunt persoane op-timiste, nu terminã niciodatã cucapul în jos. Existã o glumã, dar eîncãrcatã de mare adevãr. Dife-renþa dintre politician, preot ºiprofesor: politicianul ºtie ce eacela adevãr, dar nu poate sã-lspunã pentru cã dacã l-ar spunenu ar mai avea succes; preotulºtie ce e aceea minciunã, dar nupoate sã o spunã pentru cã ar fipedepsit ºi nu ar mai putea ghi-da; problema e la profesor. El ºtieºi ce este adevãrul ºi ce e minciu-na, dar din ce în ce mai greu pu-tem sã o deosebim una de cealal-tã. Noi în aceastã situaþie neaflãm, noi ºtim ce e adevãrul ºi cee minciuna, dar, de fapt, nu maiputem sã facem diferenþa întrecele douã.

De asemenea, subscriu la cespunea Theodor Paleologu de-spre Carol al II-lea. Carol al II-leaa depins de Rezistenþa francezãîn 1940. Dacã Franþa i-ar fi rezistatlui Hitler în 1940, Carol rãmâneaîn istoria noastrã ca un mare rege.Povestea lui cu femei, cu iubite,amante ºi tot ce vreþi, asta nu eistorie, nimeni nu scrie istoriaAngliei sau a Franþei în funcþiede amantele regilor; dacã s-arscrie o astfel de istorie a Franþei,probabil cã francezii þi-ar da cuea în cap. Nimeni nu ºtie ce viaþãprivatã avea Ludovic al XIV-lea,dar te duci la Versailles ºi eºtimândru cã eºti francez. Poveºtilecare se spun despre Carol au fostlansate de legionari, apoi au fostpreluate ad litteram de comu-niºti, cã nu aveau niciun interessã îndrepte lucrurile. Hai sã pu-nem lucrurile în balanþa lor! Nici-un conducãtor de la el încoacenu cred cã a mai investit în cultu-ra naþionalã cum a fãcut acest om,despre care noi ºtim cã juca cãrþi,cã avea diverse poveºti cu Elenaºi cu Lupeasca. Însã înainte deaceasta el a fãcut cãrþi, biblioteciºi reviste. Respecta oamenii deculturã, nu îºi bãtea joc de ei, nu îiîntreba câte ore muncesc pe zi ºi adat legi în favoarea culturii româ-neºti. Îi mulþumesc lui TheodorPaleologu cã a ridicat problema.

Un guvernresponsabil ar trebuisã îºi punã problema

unei legi a culturiiscrise

Cãlin Vlasie: Aº vrea sã re-iau discuþia ºi n-o sã rãspund laîntrebarea aceasta în mod direct.Din punctul meu de vedere lu-crurile sunt mai precise ºi mai pro-fesioniste. Suntem obiºnuiþi sãcredem cã dacã citim ºtim ºi ceînseamnã a edita. Foarte mulþi facconfuzia aceasta de la oamenisimpli pânã la oameni ceva maicultivaþi. Eu pledez de peste do-uãzeci de ani de când am intrat înlumea editorialã pentru ideea destandarde editoriale, pentruideea de profesionalism editorial.Înainte de a face orice politicãguvernamentalã, mai micã sau maimare, sau discuþie mãcar, trebuieavute în vedere aceste lucruri. Caatare, în acest moment în Minis-terul Culturii, departamentul deculturã scrisã este puþin „pitit”…De aceea lucrurile trebuie discu-tate puþin mai tehnic. Eu aº rezu-ma toatã aceastã poveste legatãde drumul cãrþii la patru mari temede discuþie. Prima întrebare dinchestionarul propus de RevistaMozaicul se referã de fapt la ro-lul ºi funcþia editurii astãzi. Oriceediturã are o funcþie culturalã câtºi una educaþionalã, nu se potdespãrþi una de cealaltã. Noi tin-dem sã spunem: „Ce face Minis-terul Culturii?”, dar ar trebui sãne întrebãm: „Ce fac MinisterulCulturii ºi Ministerul Învãþãmân-tului?”. Degeaba avem noi poli-tici culturale la nivel de Ministe-rul Culturii, când de fapt nu leavem. Observaþia este corectã,însã nu aº fi de acord cã nu le-amavea de la Carol al II-lea, fiindcãºi pe timpul comunismului amavut politici culturale, gãseam înbiblioteca liceului aproape tot cevroiam. Partea cea mai rea estecã din 1990 niciun ministru al cul-turii nu a avut o politicã guver-namentalã, adicã o politicã apli-catã la nivel naþional, pe care elar fi trebuit sã o promoveze. Deaceea eu am pledat pentru des-fiinþarea inspectoratelor pentruculturã, dar asta este o altã dis-cuþie.

O editurã este, de fapt, o insti-tuþie de culturã care are aceeaºivaloare structuralã ºi importanþãca ºi universitatea. De aceea oediturã se construieºte în niºteani. „Tunurile” care se dau astãzi

la aºa-zisele edituri de buzunar,în combinaþie cu un inspectorºcolar sau cu o învãþãtoare, apar-þin unor edituri lipsite de profesi-onalism. O editurã se creeazã într-un timp îndelungat, deoarece ºiaici existã niºte expertize. Nu potexista colecþii fãrã expertize! Prac-tic în România toate editurile auaceeaºi vârstã, pentru cã nu sepoate face nicio comparaþie întreo editurã dinainte de 1989 ºi unade dupã acest an. Dar ca vârstãprofesionalã ne aflãm în acelaºiloc: unele edituri ºi-au ales sãmeargã pe niºte standarde ºi suntcâteva în þarã care se respectã,þin de un anumit cod de funcþio-nare, care nu este scris. Un gu-vern responsabil, dacã este sãpunã problema cãrþii sau a cultu-rii scrise ºi, implicit, a ceea ce în-seamnã actul editãrii, ar trebui sãpunã problema unei legi a cãrþii.O lege care sã aibã un cod depracticã editorialã, o lege care sãconþinã niºte standarde. De ase-menea, nu se poate concepe olege a cãrþii dacã nu existã ºi ocoerenþã fiscalã, deoarece carteaface parte dintr-o industrie edi-torialã care în alte þãri este foartemare. N-o sã dau exemplul State-lor Unite, acolo piaþa este uriaºãºi existã o industrie cu adevãrateditorialã, în România nu existãaceste industrii.

O altã problemã pe care o punmozaicarii este aceea a noilor teh-nologii. Opinia mea despre car-tea electronicã este cã aºa cumnici televiziunea nu a omorât fil-mul, nici cartea electronicã nu vaomorî cartea tipãritã. Sunt tehnicidiferite de lecturã, dispoziþii dife-rite de lecturã, dar asta nu în-seamnã cã nu ar trebui sã fimatenþi la acest produs. Aºadar,cred cã trebuie sã regândim ter-menul a edita. Noi, de obicei,când spunem editor, ne gândimla un editor de carte, dar existãeditori de ziare, de reviste, deCD-uri, de site-uri, toate acesteafac parte din conceptul de a edi-ta, adicã crearea unui tip de me-saj printr-o anumitã formã, însãmodul de structurare, de funcþi-onare ºi de punere în valoare co-mercialã este acelaºi. Toate aces-te lucruri ar trebui sã fie luate înconsideraþie dacã se creeazã opoliticã naþionalã editorialã sauculturalã.

La fel de importantã este lipsade proceduri ºi de calificãri: dacãvrei sã îþi deschizi o farmacie înRomânia, trebuie sã fii farmacistºi lucrul acesta e valabil pentru ð

Ioana Dinulescu, Dan Voinea, Constantin Crãiþoiu, Cristina Gelep


olo

cv

iile

Mo

za

icu

l

orice tip de industrie sau de co-merþ. Noi trãim într-o culturã re-lativ micã, avem o limbã de micãcirculaþie, de aceea ºi industriaeditorialã nu poate fi foarte mare,cu toate cã faþã de Ungaria pro-ducþia noastrã editorialã esteechivalentul a un sfert din ceeace fac ei. Deci sunt mai mulþi fac-tori care conduc la aceastã situa-þie: nu existã politici guvernamen-tale, nu existã standarde prevã-zute la nivel de asociaþii profesi-onale, fiindcã la noi statul nufuncþioneazã, numai acele legicare îi intereseazã pe politicieniide la putere funcþioneazã la unmoment dat. ªi toate acestea aurepercusiuni la nivelul fiinþei na-þionale, de aceea vorbim de atâ-þia ani de criza culturii sau a scri-itorului.

În ceea ce priveºte alegereaautorilor de cãtre o editurã, esteclar cã orice editurã îºi pune pro-blema vânzãrii acelui scriitor. Sãnu ne facem iluzii… În acelaºitimp, politicile culturale pot aveaca efect stimularea lecturii prinprograme gândite de MinisterulCulturii ºi Ministerul Învãþãmân-tului, trebuie reluate achiziþiile,ceea ce va duce pînã la urmã ladezvoltarea industriei cãrþii ºi laformarea standardelor editoriale.Legat de libera concurenþã, sta-tul trebuie sã ne asigure prin legiposibilitatea de a produce cultu-rã într-o formã liberã fãrã con-strângeri ideologice, dar statul neobligã la niºte constrângeri fis-cale. Deci eu pledez, ca editor,pentru o normalizare a relaþiilorºi a activitãþii editurilor în sensulîn care ele trebuie sã respecte le-gislaþia din România, sã fie fisca-lizate ºi sã îºi plãteascã autorii.În concluzie, trebuie ca o partedintre editorii conºtienþi ºi res-ponsabili din România sã repunãîn discuþie breasla, fiindcã actua-lele organizaþii profesionale suntineficiente.

Avem aproape22 de ani de istoriea cãrþii româneºti

postcomuniste, cu unbilanþ cultural bogat

Ion Bogdan Lefter: Fiecaredintre cei prezenþi aici, fie cã estevorba de intelectuali, colegi sauprieteni, are calificãri multiple.Oricare dintre noi funcþioneazã,se exprimã sau face lucruri în di-verse ipostaze. De pildã, distin-ºii miniºtri Cioroianu ºi Paleolo-gu, nu sunt doar niºte miniºtrisau foºti miniºtri, deci nu doarniºte administratori guvernamen-tali sau reprezentanþi guverna-mentali, ei sunt ºi cunoscuþi in-

telectuali, eseiºti, autori de cãrþi,cu specializãri în disciplinele so-cio-umane pe care le ºtiþi în cazulfiecãruia. Domnul Marinescu nueste doar editorul, patronul Re-vistei Mozaicul ºi al EdituriiAius, este filolog, istoric literar,autorul unor cãrþi în ultimii anicare valorificã inclusiv aceastãexperienþã, pe care de 20 de aniîn cazul editurii, de 13 ani ºi cevaîn cazul revistei, l-a plasat într-oposturã de observator foarteatent al structurii culturale regio-nale ºi l-a îndemnat, de aseme-nea, sã facã explorãri în tradiþialocalã, de unde ediþiile ºi recon-stituirile istorico-literare, care as-tãzi fac din dumnealui un autoristoric literar. Cãlin Vlasie nu estenumai patronul Editurii „Paralela45”, membru în diverse comiteteºi comisii ale editorilor români, alediferitelor uniuni, federaþii ºi alteasociaþii, el este ºi un excepþio-

nal poet, unul dintre fondatoriiCenaclului de Luni, celebrul ce-naclu coordonat la sfârºitul ani-lor ’70 ºi la începutul anilor ’80de cãtre fermecãtorul critic lite-rar, tânãrul pe atunci, NicolaeManolescu.

ªi eu am îndeplinit diverse ro-luri instituþionale, am ºi eu expe-rienþele mele de diverse tipuri, înproximitatea politicului ºi a deci-ziei sau în zone neguvernamen-tale, strict manageriale, însã îmipermit, spre deosebire de colegiinoºtri, care sigur cã au îmbinatplanurile într-o anumitã mãsurã,dar au fost obligaþi de rolul celmai proeminent ºi cel mai cunos-cut public sã vorbeascã mai alesca un fost Ministru de Externe,

mai ales ca un fost Ministru alCulturii, mai ales ca editori, igno-rând deci sau demolând celelalteipostaze ale personalitãþilor lormultiple.

Eu îmi permit luxul sã le demo-lez pe acelea mai degrabã institu-þionale ºi, într-o anumitã mãsurã,formale, ºi sã vorbesc, în primulrând, ca scriitor, autor, critic lite-rar, universitar, profesor de lite-raturã, analist al culturii ºi al spa-þiului politic, al spaþiului public,deci acolo unde lucrurile pe carele-am auzit pânã acum se supra-pun într-un tablou general, într-un tablou care este situaþia cãrþiidin România postcomunistã, vã-zutã dinspre produsul final. Pro-ducþia efectivã de carte pe caream vãzut-o cu toþii pe tarabe, perafturi de librãrie, de bibliotecã,tomurile pe care le-am citit, pecare le-am recenzat ºi pe care le-am asamblat într-o imagine a ni-

velului la care se aflã astãzi cul-tura scrisã în România: literatura,în primul rând, care ne interesea-zã pe mulþi dintre noi, dar ºi cele-lalte domenii socio-umane ºi, fi-nalmente, toatã civilizaþia cãrþii.Intervenþiile anterioare au vizatmai ales trepte anterioare tablou-lui final: situaþia instituþionalã astatului român, statul român, ci-vilizaþia româneascã actualã casistem instituþional, legislaþia ro-mâneascã, fiscalitatea româneas-cã. Apoi, din punctul de vedereal editorilor, traseul pe care unmanuscris sau un proiect edito-rial îl are de parcurs, relaþia cuautorii, lucrul în editurã, profesi-onalism, construcþie instituþiona-lã în timp, apoi ieºirea pe piaþã,

concurenþa, toate aceste lucruricare constituie faze intermedia-re, faze succesive, foarte impor-tante, bineînþeles, niciuna nupoate fi sãritã sau dacã sunt sãri-te una sau alta se produc distor-siunile ºi fraudele. Pânã la urmã,sunt faze care conduc la bilanþulgeneral la care vreau eu sã mãrefer.

Bilanþul constã nu în analizacadrului instituþional, economic,fiscal etc. în care se genereazãfenomenul, bilanþul ultim nu con-stã în analiza procesului pe carecartea îl parcurge în editurã, înfacerea ei, bilanþul nu trebuie sãþinã cont în primul rând de difi-cultãþile de distribuþie, de achizi-þie, de precaritãþile întregului sis-tem, de starea destul de jalnicã asistemului de biblioteci, de librã-rii etc., ci de ansamblul lor. ªi fã-când deci un fel de analizã, sã-ispunem finalistã, în sensul gra-maticienilor, pot sã adaug uncomplement optimist, va spunedomnul Marinescu, cu care încer-cãm mereu sã construim un echi-libru de interpretãri an de an.Dumnealui, mai sceptic, mai amã-rât de dificultãþile pe care, cumaþi auzit, orice editor le întâmpinãºi, pânã la urmã, noi toþi le întâm-pinãm în viaþã, eu cred, nu nea-pãrat structuralmente optimist,cât mai degrabã realist, mai raþio-nal ºi sunt dispus sã dau locul ºirolul cuvenit ºi lucrurilor poziti-ve care intrã toate în peisaj ºi înbilanþ. Nu vreau sã avansez cã-tre o imagine roz ºi integral pozi-tivã, triumfalistã a situaþiei cãrþiiîn România contemporanã, darcred cã se pot spune lucruri po-zitive ºi interesante despre ce s-a întâmplat în acest domeniu în22 de ani fãrã 2 luni.

De la ce am pornit în urmã cu22 de ani? De la o piaþã editorialãcu, presupun, în jur de 10-15 edi-turi concentrate majoritatea înBucureºti ºi cu câteva edituri careau fost înfiinþate la sfârºitul ani-lor ’60 sau la începutul anilor ’70în câteva oraºe de provincie.Dupã ce, în etapa de început aregimului comunist, totul eraconcentrat într-o singurã editu-rã-mamut în Bucureºti, ESPLA(Editura de Stat Pentru Literatu-rã ºi Artã), ceva ce astãzi, dinperspectiva unei Românii demo-cratice ºi a unei pieþe editorialeextrem de diversificate, este de-adreptul de neînchipuit. Mai exis-ta ºi Editura Cartea Rusã careavea specializatã preluarea de, înprimul rând, doctrinã ºi propa-

gandã bolºevicã ºi apoi tipãreaºi literaturã rusã, clasici ruºi. Aºa-dar, la sfârºitul anilor ’60, dupãacea etapã totul era concentratîn Bucureºti într-o editurã-ma-mut. În perioada de liberalizarelimitatã, dar considerabilã a regi-mului comunist, s-a produs o di-versificare: ESPLA a fost spartãîn edituri gândite tot de acelaºiregim. O editurã, de exemplu, pen-tru tineret, Editura Albatros, oediturã pentru copii, Editura IonCreangã, o editurã pentru mino-ritãþi etnice, Editura Criterion etc.În 1970 s-a permis ºi înfiinþareaunei edituri a Uniunii Scriitorilor,Editura Cartea Româneascã, carea jucat un rol sã-i spunem tot sec-torial, dar extrem de important înistoria culturii româneºti recen-te. S-a dispus ºi înfiinþarea a pa-tru sau cinci edituri în provincie:Scrisul Românesc la Craiova,Dacia la Cluj, Facla la Timiºoara,Junimea la Iaºi. Un sistem edito-rial extrem de restrâns, centralist,în conformitate cu structura deatunci a regimului ºi o producþieeditorialã care era strict contro-latã, limitatã ca volum, cu planurieditoriale care erau ca numãr detitluri dictate, alocate de cãtreConsiliul Culturii ºi EducaþieiSocialiste, Ministerul de atuncial Culturii.

Cãrþile erau supravegheateideologic, cenzurate, citite pen-tru vizã înainte de publicare. Îninteriorul acestui cadru foarte li-mitat, centralist, constrângãtor,petrecându-se ºi foarte multe lu-cruri pozitive la nivelul substan-þei, al cãrþilor, pentru cã istoriacomunistã a fost, în prima ei eta-pã extrem de represivã, de durã,de tip stalinist, distrugãtoare, darapoi, dupã liberalizarea internã aregimului, regulile au fost cevamai relaxate ºi în ceea ce priveasistemul editorial. Întreaga cultu-rã a putut sã se manifeste multmai liber ºi în interiorul acestuisistem aºa cum era el limitat,restrâns, profesioniºtii domeniu-lui, ca ºi profesioniºtii celorlaltedomenii creative, ca ºi profesio-niºtii tuturor domeniilor, ingineriprecum pãrinþii mei, medici pre-cum pãrinþii altora dintre dum-neavoastrã, librarii ºi anticariiprecum distinsul domn cãruia is-a fãcut elogiul, ºi-au putut,dupã perioada de tip stalinist,exercita meseriile. Mai ales Edi-tura „Cartea Româneascã” a Uni-unii Scriitorilor, dar ºi în celelalteedituri, au putut fi publicate mul-te cãrþi importante. S-a reconsti- ð

Adrian Cioroianu, Marian Jean Marinescu, Nicolae Marinescu

Ion Bogdan Lefter, Theodor Paleologu, Nicolae Giugea ºi Gabriel Coºoveanu


olo

cv

iile

Mo

za

icu

l

tuit, din anii ‘60 pânã în anii ‘80,o culturã scrisã, o literaturã ro-mânã foarte importantã, cu mariscriitori, cu capodopere etc. Dar,încã o datã, în niºte limite.

Existã în istoria pieþeieditoriale româneºtide 22 de ani, 100 de

edituri care conteazã,pentru cã au avutanumite proiecte

editorialeDupã cãderea regimului comu-

nist, nu au mai existat limite. Si-gur cã, o lume dereglementatãeste poate chiar mai rea decât olume suprareglementatã. Nutrãim, totuºi, într-o lume completdereglementatã ºi chiar dacã ºieu, ºi noi toþi cunoaºtem preca-ritãþile de aplicare a legilor, pre-caritãþile chiar ale legilor, totuºi,finalmente, valoarea nu cred cãtrebuie sã fie una de culoare ne-gativã integralã. Nu e chiar o jun-glã a unei pieþe integral sãlbaticeaceea în care trãim. Reglementã-rile constrângãtoare au dispãrutºi, apoi, dupã perioada foartehaoticã la început, imediat dupãRevoluþie, lucrurile au început sãse structureze ºi avem deja înurmã 20 ºi ceva de ani, aproape22 de istorie a cãrþii româneºtipostcomuniste, cu un bilanþ bo-gat, dupã pãrerea mea de cititorºi de critic literar. Sunt în istoriacãrþii româneºti postcomunistecâteva mii de edituri, de exemplu.La un moment dat, erau înregis-trate peste 3000, dacã nu mã în-ºel, în acel registru de la Ministe-rul Culturii, care nu ºtiu dacã maiexistã, registru despre care vor-bea, la un moment dat, CãlinVlasie. Sigur cã nu 3000 de edi-turi au publicat sistematic în aniipostcomuniºti cãrþi, unele au pu-blicat câteva cãrþi ºi au dispãrut,altele au rezistat câþiva ani, alteleau crescut ºi au devenit mari. Exis-tã, dacã facem o istorie atentã,nu grãbitã, a pieþei editoriale ro-mâneºti de 22 de ani, probabil 100,poate între 100 ºi 200 de nume deedituri care conteazã. Ele contea-zã nu pentru cã toate au fost sauîncã sunt mari, ci pentru cã, ºi micifiind, majoritatea dintre ele auavut anumite proiecte editorialeºi s-au remarcat, mãcar într-unmoment sau într-altul, prin ceeace au avut de oferit.

Deci, limitele sistemului aucrescut enorm, câmpul de desfã-ºurare a civilizaþiei cãrþii, a civili-zaþiei scrise, imprimate în Româ-nia liberalizatã, democratizatã, adevenit foarte larg. Pe aceastãpiaþã, s-a putut desfãºura ºi pro-fesionalism ºi neprofesionalism,ca în toate domeniile. Imediat ceRomânia a devenit o þarã liberã,s-au repezit sã facã ºi comerþ cualte obiecte ºi alte activitãþi, ºijurnalism, ºi politicã, în primulrând o mulþime de oameni, carenu erau specializaþi nici în politi-cã, nici în afaceri, nici în jurna-lism, nici în nimic. A fost un înce-put, a fost o perioadã, dacã vremsã fim mai eleganþi, o perioadãauroralã, o perioadã a pioniera-telor, s-au mai prãbuºit panouri,precum în acest moment al dis-cuþiei noastre, s-au mai întâmplatºi catastrofe, ºi dezastre, au fostºi multe momente comice sau ri-dicole. Am trecut peste toate lu-crurile de atunci, pentru cã isto-ria le trece pe toate, domnule pro-fesor ºi coleg. Istoria e înþeleap-tã ºi întotdeauna merge mai de-parte. Acele zeci sau sute de edi-

turi au mers înainte ºi au pus înmâinile noastre, mi-e greu sã eva-luez acum câte, cred cã sunt înjur de câte mii de titluri de carteeditate pe an în România.

Ultima statisticã indicã vreo15.000 de titluri. Chiar dacã cifranu este valabilã pentru fiecarean, dacã înmulþim cu 20, obþinemprobabil 100.000 sau 150.000 detitluri de carte nouã, publicatã îndouã decenii ºi un pic. Dintre ele,un procent important este repre-zentat de cãrþi neinteresante, im-provizaþii editoriale, creaþii velei-tariste, versuri ocazionale etc.Dar un sfert dintr-o sutã de miiînseamnã 25.000 de titluri. Câterafturi ne trebuie ca sã punem unsingur exemplar din 25.000 decãrþi? Biblioteci considerabile selaudã cu câteva mii de cãrþi. Eceva. S-a adunat mult ºi încã odatã, în partea onorabilã s-auadunat volume consistente. Li-teraturã nouã, câteva valuri descriitori, care s-au manifestat uniidintre ei deja constituiþi ca per-sonalitãþi înainte de 1990, dar carenu se putuserã exprima liber ºicare au avut acum câmp deschisde publicare, valurile noi de scri-itori, în toate ºtiinþele socio-uma-ne. Existã, astãzi, biblioteci întregila propriu ºi la figurat, de cartede filosofie, de istorie, de socio-logie, în toate zonele, în toate dis-ciplinele socio-umane ºi lucruri-le merg mai departe în cercuriconcentrice cãtre disciplinele teh-nice, ºtiinþifice. Apoi, în altã di-recþie, cãtre spaþiul ºcolar, edu-caþional, de fapt, la care fãcea re-ferire colegul nostru Cãlin Vlasie,s-a tipãrit acolo mult mai multãcarte decât în zona mai vizibilã ºimai recenzatã a cãrþilor de autor,a cãrþilor de literaturã propriu-zisã.În zona ºcolarã, pentru fiecaresutã de exemplare de volume deversuri, se tipãresc zeci de mii deexemplare de culegeri de matema-ticã, de manuale ºcolare de toatedisciplinele ºi aºa mai departe. Eo maree de cãrþi, care s-a întinspeste România ca rezultat sau cabilanþ al acestui fenomen extra-ordinar al liberalizãrii ºi a pieþeicãrþii deodatã cu liberalizarea în-tregii þãri.

Grafic, s-au fãcutprogrese enorme

pe piaþa cãrþiiS-au produs fenomene de pro-

fesionalizare evidentã din multepuncte de vedere, de profesio-nalizare dificilã, uneori împiedica-tã, parþialã, cu precaritãþi, înce-pând, dacã vreþi, chiar de la as-pectul cãrþii, sunt cãrþi care as-tãzi aratã foarte bine ºi care suntfãcute foarte bine. Prietenul meu,Cãlin Vlasie, primind cartea dom-nului Constantin M. Popa, apã-

rutã la Editura Aius, n-a putut s-ociteascã în 10 secunde, dar a pu-tut în 10 secunde sã-i facã o eva-luare tehnicã ºi mi-a spus: „Car-tea e ºi cusutã înainte de a fi încle-iatã, e foarte bine fãcutã.” Aºadar,grafic, s-au fãcut progrese enor-me, deºi nu integrale. Este încãpentru mine uimitor de ce în Româ-nia anului 2011 continuã sã aparãºi cãrþi cu coperþi ca în anii ’70-‘80,când în civilizaþia IT de astãzi exis-tã atâtea mii, sute, zeci de mii detineri care se pricep sã facã un de-sign contemporan, o punere înpaginã care sã arate a zilele noas-tre, nu a decenii trecute.

S-au produs profesionalizãri înfoarte multe privinþe ºi, dacã fa-cem ºi o evaluare mai exigentã,deci dacã lãsãm deoparte criterii-le mai degrabã socio-culturale, pecare le-am avut în vedere spu-nând ce am spus, ºi privim acumcãtre un bilanþ mult mai sever,dacã privim cãtre ce s-a adunatca producþie a minoritãþilor caresunt elitele profesionale, vomvedea cã ºi aici s-au fãcut acu-mulãri, s-au fãcut paºi înaintefoarte importanþi. Existã o litera-turã postcomunistã, existã spe-cialiºti ºi autori de cãrþi importan-te în toate ºtiinþele socio-umane,ca ºi în celelalte domenii. Existã,de pildã, în România recentã, oproducþie de carte doctoralã ab-solut remarcabilã, pentru cã, seºtie, înainte de 1990 doctoratulera o instituþie care, pe de o par-te, avea o tradiþie franco-germa-nã, cu date care limitau foartemult accesul la doctorat, docto-ratul ºi-l dãdeau numai specialiºticu o carierã deja acumulatã ºi careaveau rezultate de cercetare devârf. Fiind nelimitat în timp, sta-giul doctoral se amâna foartemult pânã cãtre senectute ºi doc-toratele efectiv susþinute eraupuþine. Apoi existau ºi constrân-gerile politice. Nu oricine primeadreptul sã lucreze la o tezã dedoctorat ºi s-o susþinã. Trecân-du-se în România postcomunis-tã cãtre doctoratul de tip ameri-can, simultan cu sau pe mãsurãce s-a produs omogenizarea sis-temelor de învãþãmânt, apropiin-du-ne de stadiul Bologna în carene aflãm acum. Doctoratul a de-venit ºi în România o industrie, oindustrie academicã, nu o indus-trie în sens peiorativ. Existã miide doctoranzi în toate domeniileºi existã o producþie de teze dedoctorat, probabil ºi la acest ca-pitol cu un anumit procent de lu-crãri mediocre. În aceastã pro-ducþie industrialã, vã asigur cãlucrurile rele sunt epifenomene,sunt marginalitãþi ale acestui sis-tem. În genere, oamenii îºi facserios treaba, profesorii coordo-natori impun criterii exigente, cer-

cetarea se face serios ºi în celetrei-patru domenii în care recen-zez teze de doctorat, pentru cãnu am o specializare îngustã, ci-tesc zeci de teze extrem de intere-sante, multe dintre ele devincãrþi, multe dintre ele la editurimici, marginale, edituri universi-tare, care, însã, îºi joacã cu cin-ste acest rol de a pune în biblio-teci o producþie de creativitate in-telectualã ºi ºtiinþificã perfectonorantã într-o culturã.

Trãim într-o culturã ºiîntr-o þarã care are

aceastã dificultate dediagnozã

Oriunde ne-am muta privirea,pe orice zonã a producþiei edito-riale, asupra oricãrei categorii decãrþi, vom putea vedea cum bi-lanþul ar fi putut fi mult mai glo-rios. Aºa cum ar fi, este un bilanþ,totuºi, respectabil. Trãim într-oculturã ºi într-o þarã care are, dupãpãrerea mea, generalizez acumpuþin, aceastã dificultate de dia-gnozã. Trãim într-o þarã care a ie-ºit de douã decenii ºi un picdintr-o dictaturã distrugãtoare,deci care a avut un nou începutcu foarte mari aºteptãri, datoratefrustrãrilor acumulate pânã în acelpunct, o þarã care s-a dezvoltatcu dificultãþi, cu momente de re-cul, de confuzie, dar care s-a dez-voltat în aceste douã decenii ºicare a avut mereu în minte expec-tanþele maximale de la început ºifaþã de care, evident, ceea ce s-afãcut e mai puþin. Nu poþi sãatingi idealul instantaneu. ªi,atunci, cum evaluãm ceea ceavem? Cum evaluãm toate lucru-rile din þara asta? Cum evaluãmsituaþia cãrþii, a culturii scrise?Suntem excesiv de pesimiºti dacãspunem cã e un dezastru în þaraasta, sau suntem excesiv de op-timiºti dacã spunem cã e bine sauunde sã ne plasãm între pesimis-mul absolut ºi optimismul exage-rat? E ºi un moment dificil pentrudiagnozã, pentru cã momentulcrizei – crizei locale ºi al crizeimondiale – care a provocat difi-cultãþile în care ne aflãm acum,sau o bunã parte din ele creeazãdificultãþi, creeazã o conjuncturãfoarte ostilã unei diagnoze obiec-tive sau cât mai obiectiv posibil.

O dezbatere despre situaþiacãrþii este un prilej de a reflectaasupra câte unei faþete a unui fe-nomen mai amplu care este de-mocratizarea societãþii româneºti

Eu cred cã se poate, totuºi, cuînþelepciune ºi cu mintea deschi-sã sã facem o diagnozã care sãþinã cont de toate datele proble-mei, sau de multele date ale pro-blemei, ºi pozitive ºi negativeastfel încât, pânã la urmã, încã odatã, cred cã suntem, dacã facem

o analizã a istoriei cãrþii româneºtipostcomuniste într-un punct dincare putem privi înapoi ºi cu sa-tisfacþie. Aº vrea sã mai adaugîncã douã lucruri legate de mo-mentul la care participãm cu toþii.Gabriel Coºoveanu ºi NicolaeMarinescu au vorbit, în deschi-dere, considerând, subînþelesecelelalte date, despre detalii in-troductive care puteau fi avan-sate ºi s-au referit direct la temã,la situaþia cãrþii ºi la subiectul pecare îl avem de discutat aici. Eu,în locul lor, sub legitimitatea de„mozaicar în exil” pe care ei mi-auacordat-o printr-o diplomã înurmã cu câþiva ani, deci cu toatãsimpatia colegialã ºi confraternã,aº face cele douã sublinieri pecare, totuºi, cred cã ar trebui sãle facem cu toþii de fiecare datã ladezbaterile Colocviilor Mozaicul.

În primul rând, faptul cã asis-tãm sau participãm, an de an, launul dintre cele mai remarcabilespaþii, evenimente de dezbatereintelectualã din România contem-poranã, sub beneficiul acesteiconstrucþii care este Editura„Aius” ºi Revista Mozaicul ºicare este, prin toþi oamenii carecontribuie la acest lucru, o reali-zare remarcabilã a noului libera-lism românesc, înþelegând prin„liberalism” deschidere de idei,inovatorism, fãrã legãturã direc-tã cu politicul. ªi cred cã lucrulacesta este mereu de spus ºi derepetat, iar o dezbatere despresituaþia cãrþii, la fel ca ºi dezbate-rile despre spiritul critic sau de-spre europeism sau despre toatecelelalte lucruri pe care colegiinoºtri de la Mozaicul le-au pro-pus an de an, sunt, de fapt, prile-juri de a reflecta asupra câte uneifaþete a unui fenomen mai ampluºi mai general, care este liberali-zarea, democratizarea, postmo-dernizarea societãþii româneºti ºiasupra acestor lucruri cred cãeste foarte important tot timpulsã discutãm ºi sã încercãm sãavansãm în analizã.

În al doilea rând, trebuie în-totdeauna spus cã la Mozaicul,de la lansarea revistei, spiritultutelar a fost ºi rãmâne AdrianMarino, pe care l-a menþionatNicolae Marinescu. Dupã cum seºtie, Marino a inaugurat cu tex-tele lui programatice primul nu-mãr al noii serii ºi a rãmas alãturide revistã. Constantin M. Popa,exeget al lui Adrian Marino, ne-aoferit cãrþile pe care le ºtim, iarEditura Aius a scos cãrþi de ºi de-spre Adrian Marino, fãcând, înfelul acesta, un lucru extraordi-nar. Mã bucur foarte mult sã vãdcã ºi numãrul din Mozaicul, im-primat înaintea acestui colocviu,se deschide cu un text al domnu-lui Constantin M. Popa desprecele mai recente cãrþi de ºi de-spre Adrian Marino, o figurã lu-minoasã ºi de mare substanþã aacestei direcþii de gândire, demers înainte al culturii române. ªicred cã este întotdeauna nevoiesã reamintim lucrul acesta, sã fra-zãm uneori ºi lucrurile care suntsubînþelese ºi pot fi considerateunanim ºtiute, adicã sã le spu-nem ºi cu voce tare.

Au consemnat:Mãdãlina Dãscãlescu,

Roxana Ilie, RoxanaNeacºu, Laura Nisipaºu

ºi Ioana Zãbavã

Melitta Szathmary ºi Mihaela Chiriþã


Constantin M. Popa:

Semnãtura Gabrielei Gheorghiºor,garanþie a unui comentariu cri-tic echilibrat, pãtrunzãtor, atrac-

tiv prin virtuþi stilistice de relief, poate fiîntâlnitã, tot mai frecvent, în paginile re-vistelor de culturã craiovene, Mozaicul(unde a ºi debutat) sau Ramuri (undeeste actualmente redactor), dar ºi în pu-blicaþii prestigioase din þarã (RomâniaLiterarã, Luceafãrul, Dilemateca).Vocaþia de cercetãtor în domeniul atât desensibil al literaturii se vede confirmatãconvingãtor în prima sa carte, monogra-fia Mircea Horia Simionescu (EdituraMuzeul Literaturii Române, Bucureºti,2011), primitã elogios de cãtre Eugen Ne-grici, Gheorghe Grigurcu, Gabriel Dimi-sianu, Paul Aretzu ºi alþii, în cronicile ce

Ion Bogdan Lefter:

Un (ideo)critic craiovean

Îmi face o deosebitã plãcere sãrostesc un „cuvînt de laudã”despre colegul nostru Ion Bu-

zera, cãruia i se decerneazã Premiul„Constantin Rãdulescu-Motru”pentru ideologie culturalã la ediþia2011 a Colocviilor Mozaicul. Profe-sor la Filologia craioveanã, cronicar– o vreme ºi redactor – al revistei,colaborator ºi la alte publicaþii dinBãnie, laureatul e unul dintre cei maivaloroºi critici literari lansaþi la noicãtre finele anilor 1980 ºi la începu-tul anilor 1990, într-un „val” exege-tic din care s-au desprins în ultimavreme o serie de nume cu greutate,precum colegul sãu craioveanGabriel Coºoveanu, ieºeanul Codrin

Premiul C. Rãdulescu-Motru pentru ideologie culturalã

Ion Buzera

Premiul Tiberiu Iliescu

Gabriela Gheorghiºorpentru volumul Mircea Horia Simionescu.

Dezvrãjirea ºi fetiºizarea literaturii

Theodor Paleologu:

Vã mulþumesc pentru cã mi-aþi dat oca-zia sã vorbesc despre o persoanã aºade încântãtoare, de tânãrã, de inteli-

gentã ºi de serioasã, dupã cum se vede din ceeace a fãcut pânã acum ºi, mai ales, din gravitateatemei de cercetare pe care a abordat-o. A fãcutstudiile doctorale la Bucureºti ºi în Franþa, iar înprezent este în Bucureºti, unde-ºi continuã cer-cetãrile, ceea ce mã îndreptãþeºte sã sper cã vomcontinua discuþia începutã azi, aici, la Craiova, laColocviile Revistei Mozaicul ºi cred cã mi-amcâºtigat o prietenã. O felicit pentru ceea ce a fã-cut pânã acum ºi o felicit pentru Premiul „IonZamfirescu” pe care îl primeºte astãzi.

Premiul Ion Zamfirescu pentru cercetare în domeniul stiinþelor socio-umaniste

Ana-Maria Rãdulescu pentru volumul Clerici ortodocºi în închisorile comuniste – Judeþul Dolj (A-B)

i-au fost consacrate.Gabriela Gheorghiºor face un zoom în

peisajul general al originalei ªcoli de laTârgoviºte, aducând în prim plan figuracelui considerat „premiantul” ºcolii, Mir-cea Horia Simionescu. Exegeta este ovrãjitoare deconstructivistã, care „dez-vrãjeºte” / analizeazã cu metodã ºi inspi-raþie intertextualitatea ludicã, ironicã ºi pa-rodicã, autobiografismul ºi autoficþiona-lizarea, sau metaficþionalitatea operei „in-geniosului bine temperat”, pentru a o „fe-tiºiza” prin descoperirea principiului uni-ficator al „poeticii bricolajului”. Prin pre-miul acordat de cãtre revista Mozaicul,recunoaºtem excelenþa demersului unuitânãr critic ºi istoric literar ce argumen-teazã existenþa efervescentã a noii gene-raþii în plinã afirmare.

Liviu Cuþitaru, braºoveanul AndreiBodiu, clujenii Sanda Cordoº, IoanaBot, Ruxandra Cesereanu, LiviuMaliþa, Corin Braga, bucureºtenii IonManolescu, Iulian Costache sauGeorge Ardeleanu. Prea tineri pen-tru a face mari isprãvi pînã în 1989,discreþi dupã aceea, în vacarmul ge-neral al societãþii româneºti a anilor’90, ei ºi-au vãzut serios de drum ºiau devenit astãzi – spuneam – certi-tudini de cursã lungã. Cu ei ºi cualþii ca ei, ºi mai vîrstnici, ºi mai ti-neri, critica ºi istoria literarã româ-neascã merge cu demnitate înainte.

Ion Buzera e unul dintre cei maiatenþi ºi mai profunzi comentatori aiactualitãþii noastre literare, cu cîte-

va trãsãturi care-l particularizeazã.În primul rînd, dovedeºte în mult

mai mare mãsurã decît majoritateacelorlalþi critici ai perioadei un inte-res aparte pentru teoria literaturii,pentru – în genere – „poetica” disci-plinelor exegetice, semn de înaltãconºtiinþã profesionalã. E interesatde prelungirile actuale ale analizelorstructuraliste ºi semiotizante, ca ºide productele la zi ale gîndiriipoststructuraliste, ceea ce s-a pututconstata – de pildã – din mici eseuriºi glose teoretizante publicate în pre-sã (a ºi þinut o rubricã de acest tip, înurmã cu cîþiva ani, în pagina cultura-lã a ziarului craiovean Cuvîntul li-bertãþii), culese, alãturi de comen-tarii aplicate unor autori români ºistrãini, în volumele sale „mozaicate”(Reinventarea lecturii, 2000, Lec-turi postmoderne, 2001, Proximitãþicritice, I-III, 2004, 2009, 2010).

Nu va fi – deci – de mirare sã-lvedem pe Ion Buzera-cronicarul se-lectînd spre recenzare mai ales cãrþicare pun probleme teoretice, volumede criticã sau panorame istorice pri-vite din perspectiva evoluþiei genu-lui. Chiar ºi cînd comenteazã plache-te de versuri sau romane, analiza pre-ia întotdeauna ºi observaþii asupraevoluþiilor mai generale ale limbajelorpoeziei sau prozei, iarãºi dintr-o per-spectivã teoretizantã, de – mai exact– tipologie istoricã, evident fiind efor-tul de rigoare taxonomicã.

În fine, cu o scriiturã mai diva-gantã ºi mai reflexivã, fãrã – însã –anecdoticã biografistã, Ion Buzeraimprovizeazã cîteodatã „fragmente”de felul celor incluse într-o secþiuneîntreagã din cea mai recentã culege-re a sa (Proximitãþi..., III): un soi de„jurnal de idei” compus din fine no-taþii asupra literaturii, asupra textu-lui, asupra lecturii, în maniera liberãdar ºi acut-conceptualizantã a unui– bunãoarã – Valéry (citat în repeta-te rînduri, de altfel).

Cea mai importantã carte a sa depînã azi, ªcoala de prozã de la Tîr-goviºte (2007, cu o primã variantãdin 1996, intitulatã Literatura româ-nã faþã cu postmodernismul), strîn-ge toate firele într-o sintezã de feno-men: trioul Radu Petrescu-MirceaHoria Simionescu-Costache Olãrea-nu, cãrora li s-a alãturat de la unpunct încolo Tudor Þopa, a propusun model complex de producere atextului, pe mai multe nivele, cu oremarcabilã conºtiinþã criticã, deunde caracterul adeseori explicit au-toreflexiv al prozei. Ion Buzera aveala îndemînã instrumentele analiticenecesare ºi obligatorii pentru a facedisecþia unui asemenea fenomenmultidimensional. Cartea e de refe-rinþã.

Argumente destule pentru a justi-fica acordarea Premiului „ConstantinRãdulescu-Motru” pentru ideocriti-cã, pe care Ion Buzera îl binemeritã.Mai vechi laureat, elogiatorul sãu deacum se bucurã sã predea ºtafeta!


Silviu Gongonea:

Cãtãlin Ghiþã (n. 1976)s-a remarcat în spaþiulcultural de la noi prin-

tr-un profil intelectual aparte:nonconformism, vervã combati-vã, expedierea circumstanþelor ºi,nu în ultimul rând, un hedonismal ideilor.

Am avut bucuria sã-l cunoscmai întâi ca profesor. Avea o abor-dare diferitã a lucrurilor, te fãceaatent într-un mod subtil, era aproa-pe de studenþi, încânta. Avea undiscurs, ºi asta trebuie sã mi se fiîntipãrit cel mai bine în minte, careaducea laolatã problemele cotidie-ne cu cele ale literaturii.

Aveam sã aflu cã tânãrul criticeste atras de poezia vizionarã, demisticism ºi de filmele de groazã.Între timp avea sã-ºi finalizeze olucrare de doctorat, O morfotipo-logie a poeziei vizionare: Wil-liam Blake. Instanþe literare ro-mâneºti, sub conducerea lui Eu-gen Negrici, sã publice mai multe

Alina Rece:

Profesionist desãvârºit alscenei, Mirela Cioabãimpresioneazã cu ade-

vãrat prin prezenþa scenicã vie,prin talentul copleºitor, prin inte-ligenþa scenicã dublatã de o teh-nicã actoriceascã perfectã, expri-matã în atâtea creaþii actoriceºtide neuitat. Spectatorul degustã,sãrbãtoreºte, de fiecare datãcând Mirela Cioabã pãºeºte pescenã, bucuria descoperirii unuiunivers lãuntric profund ºi sur-prinzãtor al personajului încarnatde domnia sa. Mirela Cioabã sta-bileºte o comunicare caldã cusala, energia charismaticã pe careo iradiazã, reuºind sã «atace»partituri scenice diverse, avândcapacitatea de a acoperi plaja tu-turor genurilor ºi formelor de te-atru, de la tragic, dramatic, cu psi-hologii complexe, pânã la comi-cul burlesc, grotesc sau farsã.

Cercetarea teoreticã a artei te-atrului se alãturã desãvârºirii de

Premiul I. D. Sîrbu pentru teatru

Mirela Cioabã pentru volumul de teatrologie

Singurãtatea eroului tragic

practician al scenei la Mirela Cioa-bã, domnia sa fiind autoarea stu-diului Singurãtatea eroului tra-gic. Eschil, Sofocle, Euripide,publicat anul acesta la EdituraAius. O carte exemplarã ce reu-neºte sinteza abordãrii teoreticecu simþul scenic ºi ne poartã, cueleganþã ºi altitudine intelectua-lã, în lumea arhetipurilor tragedieigreceºti, la izvoarele teatrului.Este o bucurie ºi o onoare cola-borarea pe scândura asprã a sce-nei cu o actriþã minunatã ca Mi-rela Cioabã, ºi nu pot sã nu vãmãrturisesc aici generozitateaprofesoarei de teatru, lect. univ.dr. Mirela Cioabã, care acceptãsã joace alãturi de studenþii de laactorie ai Departamentului deArte al Universitãþii din Craiova,oferindu-le astfel ºansa uneimâini ferm întinse spre profesio-nism, gest extrem de rar ºi foartefrumos, prin care Mirela Cioabãne reaminteºte cã, înainte de a fiartiºti, trebuie sã fim oameni.

Premiul Tiberiu Iliescu pentru eseu

Cãtãlin Ghiþã pentru volumul Deimografia. Scenarii ale terorii

în proza româneascã.

cãrþi, Lumile lui Argus. O morfo-tipologie a poeziei vizionare,Ipostaze ale actului critic.Eseuri ºi cronici literare, Daru-rile zeiþei Amaterasu (în colabo-rare cu Roxana Ghiþã) ºi o serieconsistentã de studii, eseuri, cro-nici literare ºi de film.

Cea mai recentã carte a sa, deo pilduitoare eleganþã demon-strativã, Deimografia. Scenariiale terorii în proza româneas-cã, a fost foarte bine primitã decãtre critica de întâmpinare ºivine ca o desãvârºire fireascã lacapãtul unor proiecte care-i trã-deazã curiozitate nealteratã pen-tru inedit ºi intuiþia finã, fãcân-du-l unul dintre criticii reprezen-tativi ai ultimului val, alãturi dePaul Cernat sau Andrei Terian, casã dãm numai douã exemple no-tabile.

Nu putem decât sã-l felicitãmºi sã-i urãm o activitate bogatã încontinuare!

Xenia Karo:

Liviu Andrei este untânãr rebel, furios, încrâncenat, peste care

cuvintele au dat buzna. Un tâ-nãr „smucit”, cum îl caracteri-za un critic de artã ºi tare l-aminvidiat pentru cã el a gãsitacel cuvânt ºi nu eu. Vorbeºtemult, precipitat ºi pare tot tim-pul cã sare de la mirare copilã-reascã la furtuna revoltelor ti-nereþii. Parte din cuvinte ºiparte din personalitatea luisunt de vãzut în reportajele pecare le realizeazã la TELE U.Umãr la umãr cu câte un came-raman, Liviu Andrei (re)scriecu imagini jumãtatea (sau mai-multul) rea, bolnavã, lovitã, li-potimicã a lumii noastre.

Miza cuvintelor lui LiviuAndrei, cel puþin el asta parecã-ºi doreºte, este de regãsitîn proza pe care o scrie. Texte-le sale recompun lumea prinflash-uri, prin expresiile pe carelumea le genereazã, dar pe care

Premiul Petre Pandrea pentru literaturã

Liviu Andreipentru volumul Paraidis (literaturã de cuþit)

urechea finã de prozator leaude, le preia ºi le pune în lu-mina textului ºi le salveazã.

Liviu Andrei a scris, printrealtele, Doar fragmente de via-þã ºi dans (Editura Universita-ria, Craiova, 2007), Sfârºitulerei de mireasã (Editura Aius,Craiova 2008), iar anul acestaa publicat Paraidis (literatu-rã de cuþit) (Editura Aius,2011). A publicat prozã în mul-te reviste din þarã. Tânãrul pro-zator ºi-a gãsit un prieten înpoetul Aurelian Zisu, care l-aînsoþit pe parcursul promovã-rii celei mai recente cãrþi, azipremiate, care trebuia sã fie aziîn locul meu, dar din motiveindependente de voinþa tutu-ror nu a putut. În numele prie-teniei dintre cei doi, citez ºi unrând scris de poet despre pro-zator: „Proza lui Liviu Andreimã trimite cu gândul la Ulysseal lui Joyce. Ceea ce nu e pu-þin pentru un prozator tânãr,în care chiar cred”.


Premiul Jean Bobescu pentru muzicã

Maria Cristiana Stan

Gabriel Coºoveanu:

Laureatul acestui premiueste un om dinamic, unintelectual cunoscut

atât de seniorii scrisului, cât ºi degeneraþiile mai noi. Este un om deal cãrui nume se leagã mai multerepere în istoria literarã din ulti-mele decade în România. Este unom al cãrui nume te duce cu gân-dul la un faimos cenaclu literar,Cenaclul de Luni, îþi vine sã-l evociimediat de Nicolae Manolescu, îþivine sã evoci rafturi pline de cãrþibune, el însuºi fiind autor, fiindun om integrat în acest sistem, fi-ind una dintre vocile, într-adevãr,cele mai autorizate care deþine ex-pertiza într-un domeniu delicat, îndomeniul existenþei culturale în-tr-o þarã care are multe de rezol-vat. Dacã am avea mai mulþi oa-meni de calibrul acesta, adicã custofã de luptãtori, lucrurile poatear sta altfel. Noroc cã existã câþi-va, câþiva ºi la Bucureºti, câþiva ºila Piteºti, câþiva ºi la Craiova, câþi-va ºi în Cluj ºi în Iaºi, aceastã mânãde oameni care înþeleg sã rãzbatãprin culturã asigurã ceva din onoa-rea acestui mileniu trei nãpãdit detot felul de pierderi ºi de tot felulde provocãri, unele care nu valo-reazã mai nimic; acest mileniu III

M eridian 1934-1946.Monografie biblio-graficã reprezintã

aºezarea ordonatã sub lentila in-vestigatorie a lui Marcel Ciorcana caietelor literare Meridian, apã-rute în Craiova între 1918 ºi 1946.Cartea de faþã, în speþã o mono-grafie (Editura Aius, 2011, 134 p.),analizeazã, ca într-un laboratorºtiinþific, numerele caietelorMeridian pe categorii tematice,pe direcþii sau sectoare, alãturi de

meridian 1934-1946.monografie bibliograficã

(Marcel Ciorcan)

menta ºi de a pune în coerenþãtimpul istoric, cultura ºi spaþiul.Toate aceste trei direcþii vin dintr-un complex mult adâncit astãzi(neasumat bãrbãteºte) ºi a cãrei„defulare” este reprezentatã denecesitatea unei veritabile eman-cipãri culturale a spaþiului craio-vean ºi a celui oltenesc în ansam-blul sãu.

nnnnn Ionuþ Rãduicã

Adrian Cioroianu:

Este o onoare pentru mine sã în-mânez aceastã diplomã ºi toto-datã sã vã spun cã am fost

încântat sã citesc aceastã carte pe carepremiul o rãsplãteºte. E o carte de istorie,o carte de istoria culturii, este o carte pemãsura orgoliilor noastre, în mãsurã sãne arate tradiþia pe care arta muzicalã oare în aceastã parte a þãrii. Orice aº spuneeste practic insuficient în raport cu bogã-þia de informaþii pe care aceastã carte oaduce. Nu pot decât sã vã aduc aminteunora dintre dumneavoastrã care au avutplãcerea de a fi asistat la lansarea cãrþii,

cu volumul de cercetare a istoriei vieþii muzicalecraiovene Teatrul Liric Elena Teodorini

Premiul Adrian Marino pentruîntemeierea unei instituþii culturale

Cãlin Vlasiedirector fondator al editurii Paralela 45

care este pusã la dispoziþia citi-torilor o bibliografie exegeticãgeneroasã, menitã sã identifice„absolut tot ce a constituit viaþa,

nervul ºi substanþa Meridian”(p.5).

Monografia cuprinde cincicapitole („Revista Meridian –

care a avut loc în clãdirea Primãriei Craio-va ºi cã aceastã îmbinare între ceea ceînseamnã arta, arta înaltã, cei care au slu-jit-o, cum a fost Elena Teodorini ºi gene-raþia României de atunci ºi care astãzi ducmai departe, precum doamna Stan, toateacestea, nu fac decât sã facã trecerea din-tre trecutul mai frumos decât credem ºiprobabil prezentul mai îndurãtor decâtsuntem tentaþi a vedea. Sigur cã multealtele sunt prioritãþile zilei, dar ca oricecraiovean ºi ca orice iubitor de artã lectu-ra unor astfel de cãrþi precum cea pusã îndiscuþie de doamna Maria Stan nu pot fidecât îmbogãþitoare. S-o aplaudãm.

Reper craiovean spre «Calea Lac-tee» a spiritului pur”, „Fiziologialiterarã a revistei”, „Istorie ºi cri-ticã literarã”, „Preocupãri cultu-rale”, „Consideraþii finale”), cuintenþia de a radiografia atât con-textul spiritual craiovean în careapare revista, calibrul cultural ºiintenþiile fondatorilor, programulestetic al revistei, literatura bele-tristicã publicatã aici (tematica ºimotivele poetice, originalitateaprozei), traducerile, cronicile, ar-ticole despre literatura din alteþãri, cât ºi articole ºi eseuri deesteticã, teorie literarã, cronici li-terare, cinematografice sau cro-nici muzicale.

Pe lângã aceasta, Monogra-fia mai cuprinde o serie de indici,precum cel alfabetic al colabora-torilor cu versuri, indicele cola-boratorilor cu proze, indicele cro-nologic al traducerilor, indicelecronologic al semnalãrilor de noiapariþii editoriale, indicele crono-logic al spectacolelor de teatrucomentate, precum ºi indicele ar-ticolelor axate pe probleme deteatru din Caietele Meridian.

Monografia realizatã de Mar-cel Ciorcan are meritul de a faceun soi de „arheologie culturalã” ,o muncã migãloasã, aproape ma-tematicã, cu scopul de a înregi-Petriºor Militaru, Marcel Ciorcan, Luiza Mitu

destul de tulbure, cu false vede-te, cu notorietãþi de carton. Darcel care primeºte astãzi PremiulAdrian Marino este o vedetã ve-ritabilã, este un om care într-ade-vãr þine la standarde, un om cucare cultura aceasta se mândreº-te ºi noi suntem onoraþi sã-l avemastãzi printre noi. Ceea ce a reali-zat cu Editura Paralela 45 este, cuadevãrat, exemplar, ºi stârneºte oinvidie cordialã. Mã refer, desigur,la faptul cã orice efort de genulacesta creeazã emulaþie, ºi toþi aravea de câºtigat ascultându-l vor-bind despre munca sa, despre tra-seul, evident zigzagat, pe care l-aparcurs de la începuturi pânã lastadiul de a coordona una dintrecele mai mari ºi mai respectateedituri din România. Premiul Adri-an Marino exact asta încununea-zã: intensitatea ºi consistenþa lup-tei pe frontul afirmãrii valorilor, pu-terea de a vizibiliza contribuþiileautohtone, deschiderea, pe dealtã parte, spre orizonturile noi, înideea racordãrii la tot ce este im-portant în lumea contemporanã.ªi spun asta pentru cã, în ansam-blu, Cãlin Vlasie a înþeles foarte binelecþia de europenizare, de elimina-re a defajelor pe care a propus-o,pânã la sfârþit, Adrian Marino.

Mihai Ghiþulescu


ec

tu

ri

Prozatorii tineri de aziexerseazã încã în frag-mentarism ºi autobio-

grafism facil. Marile modele epi-ce ale secolului trecut, de la Li-viu Rebreanu la Marin Preda ºichiar „exploziile” generaþiei ’80,de la ªtefan Agopian la MirceaNedelciu, refuzate cu nonºalan-þã juvenilã, sunt acum niºte punc-te de reper în pustiu, cãci toatedrumurile par sã fi urmat zborulla întâmplare ori zigzagat al flutu-relui care adunã polen de pestetot, fãrã sã înalþe coloane de fa-guri. Deºi au pretenþia povestiriicu orice preþ, prozatorii tineri toc-mai de epic fug, împiedicându-seîn impulsuri subiective cotidiene,consemnative, de tip jurnalistic,desigur mult mai comode ºi maiaccesibile pentru aptitudini scrip-tice decât rãbdarea construcþiei.Cred cã vremea deconstructivis-mului a trecut ºi, oricât de grãbitar fi, deprins cu lectura calcula-torului, cititorul contemporanpoate sã renunþe la plãcuta gra-tuitate a superficialitãþii ºi sã-ºirecupereze timpul pierdut prin re-descoperirea epicului înalt, crea-tor de lumi ºi de stil.

A treia carte de prozã a lui Li-viu Andrei, Paraidis (literaturãde cuþit), Editura Aius, Craiova,2011, impune un scriitor fãrã in-hibiþii, pe deplin conºtient cã re-alitatea telle quelle nu poate de-veni literaturã dacã nu se instau-reazã ca text al unui spirit creator,capabil sã-i formeze ori sã-i de-formeze, prin povestire, înfãþiºa-rea. Paraidisul este, aºadar, olume hedonistã, creatã din absurdºi real, a bãieþilor de cartier, a þi-ganilor în blugi, a muncitoarelorde la confecþii, a hotelului Cucu,a muribunzilor de periferie pe pa-tul de spital, a femeii carnale, a„zmeilor cu fustã”, a basmelor cusecuriºti, a tinerilor fãrã ideal, ie-ºiþi din Miticii caragialieni, atinºide plãcerea debordantã a vulgu-lui trãit pe viu. Cu jovialitate ne-vinovatã, suavi-obsceni, vrãjitori

ai înjurãturii, senzuali furtunoºi,ei savureazã, fie ºi hrãnindu-sedoar cu pâine ºi alcool, întâmplã-rile nechibzuite ale sexualitãþii,peste reticenþã ºi în pas cu vre-mea, amintind de libertinajul per-sonajelor lui Moravia.

Cele 18 proze ale volumuluiconfigureazã un univers pitorescºi ludic, riscant ºi provocator,manevrat curajos de un prozatorinsolit ºi insolent. Provocator,pentru cã, într-adevãr, fiziologiasexului, explozia scatologicã, sur-priza jocului de-a viaþa, bulver-sarea manierismului ºi a maniere-lor, ºtiinþa fixãrii narative pe sce-ne care se reþin, amorul pur, sen-zual, nefardat, grosolan, bulevar-dier ºi pe de-a-ntregul trupesc,aruncarea la coº a resentimentu-lui, reticenþei ºi apetenþa mizeri-cordiei de cocoterie mahalegeas-cã, toate acestea ºi multe alte ino-vaþii picante îþi furã lectura. Pro-zatorul are plãcerea, ca ºi când armesteca un zâmbet în colþul guriipe o bucãþicã de chewing-gum,îmbibatã de salive romantice (pa-radisul devine paraidis, de la pa-rai, „bani” în limbajul gãºcarilorde cartier sau de oraºe postde-cembriste; colosul din Rhodos,nimic altceva decât „coios”, adi-cã viril etc.), sã strecoare, nastra-tinesc, câte un enunþ apodictic,bun de pus în buzunarul memo-riei ºi de folosit la vreo ocazie deboemã. De pildã: „Când ai patrupisici în casã se cheamã cã lo-cuieºti într-un felinar”.

Farmecul otrãvit al oamenilorcare trãiesc de azi pe mâine, cuaspiraþiile gâtuite de mizeria exis-tenþei, vine din deplina asumarea plictisului ºi a vieþii fãrã scop.De aceea, numele lor e mai puþinimportant, ca în Groapa lui Eu-gen Barbu. Importante sunt po-reclele, vehicule de umor invo-luntar ºi de intertextualitate iro-nicã. Liviu Andrei ºtie cã în Pa-raidis, adicã într-un paradis di-form, naraþiunile trebuie sã fieniºte flash-uri mustind de plãce-

re ca stropii unui pahar cu ºpriþ.Epicul se construieºte tocmai dinnimicul existenþial (jocuri de cãrþi,beþii, mâncare pe spongi, muncãdegeaba, plimbãri cu cãruþa, alu-zii la Ceauºescu, hoþii þigãneºti,scene de armatã în comunism)care se adunã, precum aluviunilela vãrsarea fluviului în mare, într-o radiografie fireascã ºi aproapenaturalistã a unei lumi surprinzã-tor de vii în nimicnicia ei. Narato-rul, student la Timiºoara, pierdutîntre trei maiºtri militari, Atilla (penumele adevãrat Pascu, pe careprietenii îl rãsfaþã pe ungureºteOtilo), Gagarin, cãruia i se spuneGaga, o trimitere, fireºte, la pri-mul om care a zburat în cosmos,ºi unchiul Costi, locuieºte, la în-ceput, în gazdã la d-na Veronica,o Bubulina autohtonã, pedepsi-tã la jocurile de cãrþi sã facã sexºi înzestratã, în momentele ei ba-hice, cu simþ lingvistic mundan,cãci ea îi zice, apetisant, narato-rului Puþã, iar lui Atilla, shakes-perean, Othello. Ca un picaroconvins cã Paraidisul nu se poa-te cunoaºte decât „la persoanaîntâi” ori ca alchimistul lui Coel-ho, naratorul pleacã în cãutareaacestui Paraidis ºi ia parte, mar-tor ºi personaj, la alcãtuirea gro-tescã, decameronicã, a lumii rea-le, cãreia îi lasã libere, epic, toate

manifestãrile ei, de la candoare lavulgaritate, de la tristeþe la cari-caturã. El are, deocamdatã, pre-tenþia sã schiþeze coordonateleunei comedii umane în zona in-fernului din noi. Asta trebuie sãvedem, în primul rând, ca semnde revigorare epicã, în cele 18proze ale cãrþii lui Liviu Andrei,cu titluri care pot fi citite dreptsecvenþe narative, capitole aleunui roman postmodern, cu des-fãºurãri lineare (cãci, se va ob-serva, personajele revin, evolu-eazã, intrã în circuitul altor întâm-plãri), cu evadãri temporale, cuportretizãri obsesive, cu focalizãricinematografice ºi, nu de puþineori, cu descrieri panoramatice oride detaliu, ca de pildã, cea a con-voiului femeilor de la fabrica Sca-ma: „Obiºnuiam sã merg mereuîn urma femeilor de la fabrica Sca-ma, admirându-le siluetele unifor-me de þãrãnci sãnãtoase. Farmec16 ºi ºamponul ieftin din pãrul lorîmi îmbãtau nãrile ori de câte oribãtea puþin vântul. Îºi þineau câtmai graþios cu putinþã mâinile pre-vãzute cu degete unsuroase ºiunghii murdare, îmbibate de cre-me poloneze ºi chinezeºti. Gesti-culau doar cu mâna stângã, cãcifiecare dreaptã era mereu umfla-tã ºi plinã de înþepãturi de la ace-le prea mari ale maºinilor de cu-sut, cumpãrate de firma Seniorei”(Coiosul din Rhodos).

Proza lui Liviu Andrei ne lasãastfel sã evidenþiem câteva par-ticularitãþi narative cade definescun prozator autentic. În primulrând, descãtuºarea realistã alucrului mai puþin vizibil. Se ºtiecã modalitatea descrierii din pro-za realistã de la noi ºi de aiureaforþeazã observarea amãnuntuluisemnificativ, nu numai ca rele-vanþã a obiectivãrii fãrã cusur, darºi ca argument al disponibilitãþi-lor de recuperare subiectivã a re-alului. Mai bine zis, scriitorul re-alist cautã în gunoaiele realitãþiiimediate, cu rãbdarea ºi acuita-tea arheologilor sau a vrãjitori-lor, petele pe care privirea obiº-nuitã, comunã, nu le percepe. Aºase face cã o simplã consemnare asomnului unei femei asigurã au-tenticitatea scriiturii tocmai prinselectarea semnelor umile:„Cândm-am trezit, am gãsit-o dormindcu gura întredeschisã, visând lacine ºtie ce pãreri despre bãrbaþiicare îi aruncaserã rând pe rând înfaþã câte un ºeptar ºi o pãcãlise-rã sã se dea peste cap ca dreptpedeapsã. Asta s-a întâmplatcând am dat buzna pe uºã ºi ast-fel i-am vãzut picioarele scurte ºiterminate cu o negrealã ºtearsãde pe covor, fluturând în aer.”(s.n.) (Ca la noi).

Alteori, prinsã de vulgarita-tea vestimentaþiei intime, privireaoferã detalii de epocã: „Îmi gesti-culeazã micimea cu degetele eigrase împodobite cu ojã roºie.Tanti Gabi mã sorbea din ochi. Eragenul de femeie care nu mai areceas. Lua oricât. Voci mexicane detelenovelã rãsunau prin uºa apar-tamentului ei, iar eu m-am uitat(doar un pic!!!) la decolteul ei lã-sat, susþinut de un sutien Ades-go, de pe vremea lui Ceauºescu.”(Coiosul din Rhodos).

Apoi prozatorul alterneazãseriozitatea reflecþiei moralizatoa-re cu ironia perversã. Am vedea

în aceastã disponibilitate epicãimanenþa poeticii echilibrului,estomparea ludicului ºmecherescprin contemplaþii satirice. Iatã oscenã pitoreascã, o masã cu þi-gani: „Þiganii mâncau cu repezi-ciune ca ºi când ar fi fost ultimalor masã. Cioflãielile, râgâielile ºiscrâºniturile din dinþi se succe-dau ºi se întretãiau într-o muzicãbalaureascã a maþelor. Faraonii îºifãceau loc cu coatele ca sã ajun-gã la blidul dorit, opriþi doar deburdihanele, care se propteau înmasã. În toate paharele pluteaufirimituri mai mici sau mai mari.Era o competiþie balcanicã deputori ºi mirosuri grele, ce ar fitrebuit sã se miroase între ele, casã deranjeze pe cineva. Din cândîn când, câte un garoi sau o ga-roaicã mai scãpa câte o fâsâitãcu puþin sonor la eliberare. Uniiîºi semnalizau bãºina printr-unrânjet mustãcit, etalându-ºi scurtdinþii din metal.” (Paºaportul deaur)

Din acest pitoresc iese câteo-datã un portret hidos, dar nos-talgic, amintind de Pena Corco-duºa: „Noi puþoii, care stãm acumºi spargem seminþe la un whist ºibârfim la scara blocului, ca niºteoameni din conserva de fasole,nu ne imaginam cã babeta caretrece cu sacul negru de gunoi pelângã noi a fost cea mai sãratãcurvã a plaiului mioritic. Niciunbãrbat nu se mai uitã acum la fun-dul ei teºit. Nu-i dãm sãrumânacã trebuie sã ne respectãm golã-nia, dar o fixãm un pic ºi ne oprimdin râgâieli ºi povestit faze dinfilme de bulealã. Momentul dereculegere vagabonþeascã e câtse poate de scurt.

Babuºca Penelopia Corniciucîºi vede liniºtitã de tabieturile ºipisicile ei puturoase ºi nu uitã sãne împroaºte cu drãcuituri secide la geamul bucãtãriei. Fir-aþiai dreacu’ de pulãrãi bãtrâni,cã mi-aþi mâncat sufletul! Cândpleacã la plimbare, baba e tareferchezuitã. Îºi ascunde gãlbe-neala tenului mânjindu-ºi circu-lar obrajii cu ruj roºu. Îºi cumpã-rã doar necesarul zilnic ca sã aibãºi alte motive de ieºealã pentrualte zile. Curva e curvã pânã laultima suflare. Dovada vie suntmoºuleþii spilcuiþi care o frecven-teazã chiar ºi acum, când sânii eilãsaþi pot fi înnodaþi cu uºurinþãîntr-un nod cu fundã.” (Borde-lul din saramurã)

Liviu Andrei ºtie sã-ºi creezeun stil. Personajele lui au simþuloralitãþii, tocmai pentru cã ele nuvor sã mintã realitatea. Folosesclocuþiuni la modã (a se da pestecap, a da buzna, a da la rame (aface sex), a avea chef de tabar-dealã, a da la ochi), argouri destradã fierbinte (a parli, aºchimo-dia dreacu’, a o trage, þest, a sedejipa, a gini etc.) ºi chiar orga-nelor genitale li se gãsesc denu-miri electronice: ºtecher ºi prizã,de pildã. Exemplele sunt multe ºiele nu fac decât sã intensifice uncâmp de tensiuni semnificative,voluptatea dialogului plin, sucu-lent.

Prozator cu har epic, LiviuAndrei redeschide în literaturanoastrã de azi mirajul balcanic alrâsu’-plâsului, care nu este alt-ceva decât un Paraidis.

spectacolul epic ºi prozatorul lui, fãrã inhibiþiinnnnn AURELIAN ZISU

Mihail Trifan - Radiator


nnnnn ION BUZERA

Ouimitoare – întrucât-va arghezianã, întru-cât ar fi vorba despre

un Arghezi foarte filtrat, foarte„trecut” prin multele bolgii ale ex-presionismului ºi adus, în con-centrate „purificate”, la suprafa-þã – capabilitate de a materializaabstractul, metafizicul, religiosul,de a le da diverse întrebuinþãri ºide a le pune sã meargã sau sãmiºune (ca îngerii din poemulOpera unor oameni neîndemâ-natici: „Apoi au venit îngerii.Umblau pe el ca furnicile pe mu-ºuroi...”, p. 8) este de constatatîn poezia lui Ion Mureºan: car-tea Alcool, Editura Charmides,2010, 78 p. Aproape cã îþi vine sãspui cã mesajul dominant trans-mis de aceastã carte... este ur-mãtorul: poetul este acela carevede nevãzutul, de-nevãzutul,aude neauzitul etc., dar nu semulþumeºte, egoist, sã le vadã,audã ºi sã le descrie, ci ºi sã lemenþinã în viaþã cât mai mult. Iarsingurul spaþiu care permiteaceastã menþinere, care le poateex-pune este poemul. Dacã nu arobserva un amãnunt nebãgat înseamã de nimeni altcineva („...sãameþesc brusc vãzându-i dege-tele piciorului (grãsuþe ºi neas-tâmpãrate)/ ieºind prin sandaladecupatã ºi îndreptându-se sprepiciorul mesei.” , p. 46), ar simþicã nu are rost sã scrie, cã totuls-a scris deja sau se va scrie foar-te bine ºi fãrã el. Numai o urgen-þã paradoxal de mult temperatã îlputea convinge pe acest poet sãmai publice un volum. A rezultato poezie perfect mulatã pe lumile

interioare ale unui eu calm-angoa-sat (relaxat-apocaliptic, rãbduriu-tragic; vers emblematic: „în ochiiei e pace ºi prãpãd...”, p. 23), tra-casatã numai de aºteptãrile ne-definite ale acestuia „la masã, lân-gã geam” (p. 59) ºi verificatã con-stant de „vedeniile” ºi obsesiilelui, ºtanþatã inclusiv de un ludical plictiselii, al deriziunii supra-potenþate, uºor terifiate sau dincând în când terifiate ºi ale cãreiproiecþii „grandioase” nu sunt alt-ceva decât rãspunsul ºoptit al uneialegorii în estompare: puterea po-eticã nu mai e nici ea ce a fost.

Textul are o provenienþã foar-te clar identificabilã: „Eu cânt for-þa neagrã din capul meu,/ la ordi-nul forþei negre din capul meu./Cânt printre ceaiurile reci un cân-tec rece ºi sec,/ un cânticel careparalizeazã imaginaþia/ la fel cumgheþarii paralizeazã aromele./Acum sunt liniºtit, mintea e lim-pede,/ limpede ºi sterilã.” (Cân-tec negru, p. 21) Restul nu e de-cât o desfãºurare uneori atroce,alteori hipersenzitivã precumcoarnele de melc, alteori ºi-ºi desenzaþii care curg în valuri (deformat insistent hiperbolic) ºicare sunt drenate de un neomo-dern instinct al formei. (Vezi, deex., impecabilele poeme cu rimã.)Tehnica dominantã este cea aacutizãrii detaliilor, a împingerii lorîn zona ultimei rezistenþe: „E rãu./ªi doar speranþa cã mâine va fi ºimai rãu/ ne þine-n viaþã./ Însãnoi,/ sperãm cu o aºa putere/ în-cât deodatã mâine este azi/ ºi estefoarte rãu./ Însã noi,/ cu-o ultimãputere mai sperãm o datã./ ªi deo-datã mâine este ieri/ ºi este foar-te rãu.” (Speranþa, p. 53) Aces-tea par panseurile poetice aleunui Cioran nearþãgos, delicatparadoxal, nonviolent ontologic.Sunt ºi alte conexiuni posibile,

analogii, similitudini. Rugãciune(p. 20) este un poem mai pronun-þat, mai acut arghezian decât al-tele, Poem-ul ocazional (pp. 11-12) e strãbãtut de un suflu marcaDinescu, iar un text à la Brumarueste Poem de dragoste: „Inimãn-are-n ea, ci-n coº de pai/ i-oplimbã un copil ca pe-o pisicã,/ce toarce leneºã pe-o pernãmicã,/ pe când cãruþe trase de optcai// la ea, ca la guvern, descarcãplângeri/ ºi poezii cu miile.” (p.23). Ceva din Voiculescu, însãpeste acel nivel, se regãseºte înexcepþionalul poem religios În-viere: „iar stânca a prins apoi sãvãlureascã,/ uºor, ca apa râuluiîn munte,/ ºi-un trup de abur a-nceput sã creascã/ din piatrã, caieºindu-ne din frunte// furnici defoc peste furnici de rouã./ ªi El afost, n-am umbrã de-ndoialã:/venind spre noi a zis doar „Pacevouã!”/ Iar cerul tremura, ca o

sentimentul inutilitãþii de a fi

petalã.” (pp. 37-38). Pare cã aces-tui poet nimic din a fost poeticnu-i e strãin, de la haiku la su-prarealism ºi de la Pound la folc-lor, însã îi e strãinã orice imixtiu-ne în treburile lui poeticeºti. Suntevidente atracþia descensiei (Pa-har, pp. 24-26), a cãutãrii infinite-zimale pe sub pielea nimiculuiprezent din abundenþã ºi a risipi-rii în neantul hrãnitor al pãmân-tului. (Vezi, în special, poemul ul-tim al cãrþii: Ci eu singur sub pã-mânt.) Abuzul, dacã se poatevorbi de aºa ceva în cazul uneipoezii de o austeritate poieticãextrem de riguroasã, de calcula-tã, în fond, ar fi cel în legãturã cu„cârciuma”, care e prezentã pes-te tot ºi în afara cãreia niciunzvâcnet poetic nu pare a fi cuputinþã. Sentimentul inutilitãþii dea fi este trãit în toatã splendoa-rea, plenitudinea lui, fãrã propte-le livreºti sau aluzii care ar dislo-

ca fondul pur, etern enigmatic alunor versuri de acest fel: „Toatãvara am stat la umbra unui stejarbãtrân,/ ca unul ce nu mai are ni-mic de fãcut,/ Cãci Dumnezeu afãcut o datã lumea/ ºi a fãcut-ocât se poate de bine.// Autobu-zul a trecut, amiaza a trecut,/ iar-ba a foºnit uscatã./ Iar ferestrelecârciumii sclipeau în soare,/ roºiica ardeii iuþi puºi la uscat pe sfoa-rã./ Cu adevãrat nu mai era nimicde aºteptat./ Cu adevãrat nu maiera nimic de fãcut.// ªi, deodatã,lucrurile mi-au devenit limpezi,/ca atunci când scrii o poeziedupã ce ai plâns/vreme îndelun-gatã/ ºi nu mai vrei sã înþeleginimic.” (p. 54). Un poem intens,„borgesian” sau care începe bor-gesian este Întoarcerea fiuluirispitor, pp. 57-72. E un fel deminiepopee a ratãrii, a „epuizãrii”lumii ºi a „golirii” ei de sens, deorice urmã de sens: „Totul a fostbãut./ Nici o bãuturã nouã nu aapãrut sub Soare în timpul vieþiimele./ Nisipul pustiurilor s-a fiertîn nisip ºi s-a bãut./ Praf de ar-gint s-a fiert în oalã de argint ºis-a bãut./ Praf de aur din cãniþãde aur s-a bãut.(...) ªi comuna pri-mitivã ºi comunismul ºi spermas-au pus la macerat ºi ca niºtesucuri/ s-au bãut./ Dumnezeule,totul a fost bãut!/ ªi tot mai trecenoaptea pe drum un om cu o di-stilerie micã pe umãr.” (pp. 57-58).Rãmâne „sã treacã” ºi poemul,pentru a da seamã, cât îl vor duceputerile, despre ce a mai rãmas,dacã a mai rãmas ceva.

Alãturi de tinerii Teodor Dunã,Claudiu Komartin, de craiovea-nul Ionel Ciupureanu ºi de alþicâþiva, foarte puþini, Ion Mure-ºan este unul dintre aceia pe carepoezia românã contemporanã sepoate, totuºi, baza.

lllll comparativul de superioritate lllll

SE-NTUNECÃ ZAREA. „E iar-nã... Din sicrie de piatrã / Ies ia-rãºi lupi roºii ºi latrã. / Zãpezilecu spicuri de gheaþã/ Se-ntune-cã, ceaþa te-nhaþã.” ION SORES-CU, Timp ceþos, Ed. Ramuri, Cra-iova, 2011. *

BOIERIE OLTENEASCÃ. „Înanul 1853 erau consemnaþi pen-tru judeþul Dolj 360 de boieri deneam, cu diplome întãrite dedomnul Gheorghe Bibescu, 273diplome emise în noiembrie 1845

ºi 77 în iunie 1847, reprezentaþiastfel: 90 în Craiova, 11 în plasaOcolul, 26 în plasa Câmpului, 12în plasa Bãlþii, 128 în plasa Jiul deJos, 36 în plasa Dumbrãvii, 20 înplasa Jiului de Sus ºi 36 în PlasaAmaradia. [...] Pentru judeþul Doljputem observa cu uºurinþã cã pre-ponderent este numãrul boierilorde neam cât ºi al fiilor de boier deneam în mediul rural, numãrul lorcrescând de mai bine de cinci oriîn comparaþie cu anul 1815”.(Daniela Predescu Rãdescu,

Boierii de neam ºi postelniceiidin judelþul Dolj. Secolul alXIX-lea, Editura Sitech, Craiova,2011) ***

GEORGE SUNT EU. „granit sãfii ºi/ tot ei vor sãpa în tine/ iar tusã te laºi furat/ sã te laºi în mâini-le celor/ ce vor sã te miroasã./ tueºti un bun comun din care/ sea-ra la masã/ familia smulge miezul/ca dintr-o pâine caldã” (GEOR-GE SEREDIUC, Soarele mecanic,Herg Benet Publishers, Bucureºti,2011) ***

Mihail Trifan - Instrument muzical


ele

tris

tic

ă

nnnnn MIRUNA ªTEFANIA BELEAPremiul revistei Mozaicul

la Concursul Naþional de Poezie„Traian Demetrescu”,

a XXXIII-a ediþie

din istoria recentã a satului meupânã la o mie nouã sute ºi ceva nimeni n-avusesetreabã cu rãzboiulºi nici nu ºtiau ce-i aia rechiziþiepe strã-strãbunica nu a interesat-o decât sã-ºi pãstrezecaiiºi au împuºcat-o soldaþii.

atunci a început istoria la mine-n sat.oameni mobilizaþi pe front, case golite de lãzi de zestremulte slujbe bisericeºti de ajutorare.

la sfârºit: un monument în curtea bisericii,acolo s-au întors numele lor de pe front,acolo au murit cu adevãrat,în tânguielile vãduvelor.

maica ºi-a crescut fraþii orfan: laolaltã cu copiii ei.bunicul s-a nãscut primul. înainte ce rãzbel.l-au învãþat o singurã poezie cu versuri albenu trebuie sã mãnânci bomboane de ia legionari, cã-þicad dinþiinici sã nu le spui lor cine e comunist în sat.nici sã nu vorbeºti ce vorbim noi în casãcã nu e treaba lorºi uite-l pe sf. nicolae cum te-aºteaptãdacã te bagi vreodatã în case la oamenisã asculþi ce zice

tataie ºtia poezia, dar prietenul lui nui-au umplut legionarii buzunarele cu bomboaneºi comuniºtii anii cu puºcãrieîn fine, apoi a venit rãzboiul ºi cei trei fraþi au plecatunul a venit surd, darnumele altuia s-a bãtut în monumentiar al celui de-al treilea s-a scris numai cu cretãpoate se-ntoarce...

nu s-a-ntors ºi ani mai târziu maica a luat hârtii de lapartidsã plece în basarabia dupã el sã-lgãseascã acolo cãsãtorit ºi bine...nu 1-a gãsitdar dacã ar fi sã îi respectãm dorinþal-am mai cãuta ºi astãzi

tataia cu mamaiaau învãþat-o pe mama o poeziedespre cum trebuie sã stai, mãi, fatã, la locul tãusã nu iei nimic de la comuniºti, cã n-o sã-þi fie preabineºi sã nu spui nimic lu tovarãºa de la ºcoalã, cã nu etreaba einici a ta

ºi atât îþi trebuie...

popa gogu nu avea pãrinþi sã-1 înveþea spus multe ºi n-a vrut sã dea pãmântul lacolectivizarea dispãrut numai doi aniºi s-a întors cuminteºi nimeni nu înþelesese de ce se amestecase în istorieda, veºnicia s-a nãscut la sat ºi a murit tot acolo,în curtea bisericiiun monument o atestã istoric.

autoportreteusunt strãnepoata lu creþu-creþu, de facea cu gurã de lup.de fãcea de bine ori de rãu,n-am aflatºi dacã nu mi-ar fi dragã legendam-aº îndoi chiar de faptulcã facea cu gurã de lup.

euam crescut cu poveºti cu vrãjitoriºi preoþi care îi înving întotdeaunacu ajutorul sfinþilor,dar despre taica creþu nu am auzit sã fi fost învins,pesemne era un vrãjitor aparte,cu o gurã de lup straºnicã.

cârciuma ºi cimitirul amuþesc spiritualodatã cu moartea dorinþei de viaþã.neantul întins a sãpat în banal o groapã pentru vii ºiuna pentru morþi,iar bezna a cãzut peste ele.ºi a strivit toate conºtiinþele dinãuntru.

ºi în amurg.oamenii se târºâie de-a curmeziºul drumului, din gropacu vii în groapa cu morþi.

în cimitir, lumânãrile se aprind devreme,în cârciumã, vremea a stins lumânarea demult.

atuncicând a suflat peste adam duhaºa a suflat Dumnezeu,cã i s-au uscat buzele

i s-au uscat buzele ºi au crãpatºi din buzele crãpate ale lui Dumnezeua curs sângepeste adam

ºi vãzându-l pe adam viuDumnezeu a plânsºi odatã cu lacrimile sales-a scurs peste adamºi puþin din culoarea ochilor Lui

apoi a venit Diavolulºi i-a arãtat lui adamcã e mai frumos decât Dumnezeu.Dumnezeunu i se aratã lui Adam tocmai ca Adamsã nu-ºi dea seama de frumuseþea lui.

*

omul nu are chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu.el areochiisângeleºi duhul Sãufãrã vârstã.

ºi orgoliul de a nu o recunoaºte niciodatã

cerereacumchiar acum aº vrea sã stau de vorbã cu dumnezeuºi sã-1 întrebde ce numai nouãni se stricã tot timpulrobinetul de la baie.

cândcând Dumnezeu L-a creat pe om a înþelescã S-a întrecut pe Sine. atunci a devenit atotputernic.

sunt strãnepoata unui mag!n-am talente vrãjitoreºti, ce-i drept,trãiesc secular,într-o casã cu gresie ºi cu faianþãcu pãrinþi ºi cu animale de pluº.

nu am vãzut niciodatão gurã de lupaºa cum mi-o imaginam la taica:uriaºã, înspãimântãtoare,mâncând orice cu oasele ei albe,miºcându-se tainic-cocor cu dinþi ca niºte degeteuºoarã ca o umbrã-a unui nor.

creþua murit de multdar se mai aude ºi acum prin sat de isprãvile luiºi mulþi sãteni care mã vãd pe drummã salutã indiferentca ºi cum n-aº fi decât o umbrã,o amintire a lui creþu.

eunu sunt decâtgura de luprãmasã de la taica

de dragostecând s-a-mbolnãvit þoi de cancer lumea-a zis cã mioarao sã-1 lase sã putrezeascãcã s-a fãcut a dracului femeia dupã rãzboi,nu îi mai suportã bãrbatului nici viaþa, d-apãi moartea.

adevãrul e cã nici þoi nu era mai cumsecade:bea mult ºi strica prin casãpica gospodãria pe el!nu degeaba ieºea mioara în bãtãturã ºi-l blestemade se auzea pânã-n capul satului.

odatã, la un paºte, i-a luat nevesti-siicoºul cu ouã roºii din cãmarãºi l-a dat pe bãuturã,atunci mioara 1-a blestemat rãu,sã se aleagã praful de el.aºa zicea lumea, cã s-a ales praful de þoi numai din guramioarei.

ºi de atunci lui þoi i-a fost mai rãu ºi mai rãudin bãuturã? din blestem?ºi dupã un an a fãcut cancer la stomaciar mioara nu s-a mai uitat la ouã, le-a vândut, a vânduttotnumai sã se facã þoi bine,nu s-a fãcutºi 1-a mâncat cancerul de viu,sau aºa spune lumea,cã nu se puteau apropia de casa lui,cã duhnea de la o poºtã a mort.

numai mioara, bodogãnindu-1 mereua avut grijã pânã în ultima clipãsã îi fie lui þoi bine.nu i-a fostºi l-a mâncat cancerul de viu.

la înmormântare singurã mioara a mers curãþelºi nu 1-a plâns, nu 1-a plâns niciodatã,de când l-a îngropat pe þoi nu mai deschide gura.

gropila noi în sat,cârciuma-i vis-a-vis de cimitir-o groapã pentru vii ºi una pentru morþi, paradoxaloferindu-ºi reciproc aceeaºi perspectivã,între ele: un drum farã indicatoare,al cãrui capãt nu ºtie nimeni unde e.pe drum te poþi poticni de asfaltul tare ºi poþi cãdeaîntr-una din gropi.

o groapã pentru morþi ºi una pentru vii.între ele, iatã omulîºi vinde ultimele cãrãmizi de la casã pentru tãriilepãmântului,sau pentru o altã casã, în pãmânt- acelaºi lucru,se ridicã doar ca sã se poticneascã în faþã,renunþând de bunãvoie la cuvânt.

poemecom. Ulmi, jud. Dâmboviþa


ele

tris

tic

ăAcelaºi coºmar: privireatristã a tatãlui. Rãvãºi-tã, urâþitã de bãuturã.

Obiºnuita agresivitate. Pãrul nã-clãit, cãzându-i în dezordine pefruntea îngustã. Oglinda revolteilui inutile pentru atâtea neputin-þe în lupta cu viaþa. Ochii injec-taþi. Cutele adânci ale feþei. În-semnele neputinþei ºi ale urii.Obrazul puhav. Claudia îi iese îna-inte. S-o batjocoreascã. S-o lo-veascã. Sã-ºi salveze, în acest fel,mama. Tatãl o izbeºte. Trece maideparte, impasibil. Orb. „Târfa...Unde e târfa?” În urechi îi rever-bereazã glasul bãrbãtesc, rãgu-ºit: „târfa..., târfa..., târfa...”.

Zgomotul ploii de afarã. Saca-dat, monoton. Coºmarul se risi-peºte. Imaginea fetiþei lovite,scâncind neputincios în colþulauster se estompeazã în luminamov a interiorului. Piere.

Dulapul imens, cu bibliotecaticsitã de cãrþi. Masa micã, joasã,cu resturile prânzului frugal. Ceaº-ca cu cafea pe jumãtate golitã.Pachetul cu þigãri risipite în dez-ordine. Bricheta lucitoare.

Claudia se ridicã pe canapea-ua moale. Îºi dã, cu miºcãri tre-murânde, pãrul lung, negru strã-lucitor, pe spate. Împinge la o par-te cartea deschisã ºi abandona-tã. Privirile cautã sã se reobiºnu-iascã cu obiectele. Se înciudea-zã. Atâta dezordine! Vrea sã facãceva, dar gestul i se frânge. Mi-grenele persistã dupã somnulagitat. Îºi cuprinde capul cu mâi-nile. Arterele tâmplelor i se zbat,gata sã plesneascã. Reuºeºte sãse scoale. Cãmaºa lungã, lila,aproape transparentã, îi ascun-de, precar, trupul înalt, fragil, încãtânãr, pulsându-ºi feminitatea cufiecare miºcare.

De fapt, frumuseþea asta ei tin-de cãtre o libertate proprie, careo enerveazã. O simte ca pe o po-varã. Ea, care este omul obiºnuit,

nnnnn GEO CONSTANTINESCU

liniºtea ascunsã a centralei termiceomul care se strecoarã prin viaþãtimid, fãrã sã epateze. Ca ºi privi-rile obraznice ale celor ce-ºi afi-ºeazã ostentativ dorinþele nestã-vilite de posesiune fizicã ºi careîn mod repetat o scot din sãrite.Dar ea se chinuieºte sã rãmânãindiferentã. În parte reuºind...

Acum goalã, cu trupul vi-brând, privindu-se în oglindaimensã. Pãrul prãvãlindu-se, cao noapte adâncã, peste umeriialbi. Fizionomie copilãroasã ca-re-ºi risipeºte indolentã urmelesomnului neîmplinit. Ispititoare,chiar în proprii-i ochi. Sânii mici,tresãltând. Curbele line ale tor-sului, umbrele tainice ale pubisu-lui. Picioarele lungi, încercândmiºcãrile unui dans închipuit.Ochii negri sorbindu-ºi imagineaademenitoare. Buzele-i roºii mur-murând trist: „Pentru cine, Doam-ne, toate acestea, pentru cine?”Mâna cu degetele-i subþiri încer-când sã stopeze umbrele de pechipul din oglindã. Icoana însu-fleþitã de dincolo venind cãtre ea.Fãrã sã o poatã cuprinde. Dure-rea surdã a nesfârºitelor frãmân-tãri ale adâncului. Impulsuri in-conºtiente de seducþie adresateunei lumi pe care o urãºte.

Dragostea pentru studentulei, Ion Albu. Cel care, cu talentulpoetic ºi cu mintea sclipitoare, seþinea drept mândria facultãþii. Seîndrãgostise de ea, aparent fãrãleac. Cultiva cu sinceritate celemai rafinate gesturi ale adoraþieinestãvilite. Claudia n-ar puteaspune cã nu era mãgulitã. Faþade efeb, mãslinie, cu trãsãturi re-gulate. Corpul zvelt, atletic, me-reu tresãltând. Apoi florile îndrãz-neþe pe care i le aducea în fiecaredimineaþã în zilele de practicã.Sub privirile invidioase ale cole-gelor lui, care îi admirau în secretcutezanþa. Dar Claudia nu-l voiape acest copil, puþin pervers. Nu-lputea ajuta în teribilismu-i infan-

til, care prevestea pe undeva,gesturile exterioare, sigure alecuceritorilor de profesie. Dar ºiiritãrile nestãpânite în faþa uneiopoziþii neaºteptate. În fiecaresearã, Ion Albu rãmânea ca unstâlp al martiriului când se des-pãrþeau cam prea precipitat. Însãs-a consolat destul de repede. I-aoferit ifosele de iubire unei fâº-neþe amatoare de dragostea tine-rilor celebri. Claudia, evident, n-oinvidia. O compãtimea chiar pecopila care-ºi îngãduia a trecedrept oglindã vie pentru trufiafãrã margini a tânãrului zvãpãiat.

De fapt, Claudia fusese o ºco-lãriþã bunã. Cartea fiind refugiuldin faþa lumii urâte care i se des-chisese ochilor. Astfel, câºtiga-se simpatia profesorilor, dar ºiurâta invidie a colegilor. Dar tea-ma ei obiºnuitã, pe care o ascun-dea precar, era cã într-o zi nu-ºiva mai putea continua studiile.În liceu i-a fost mai uºor pentru

cã au ajutat-o bunicii. Mai apoiaceºtia s-au dus, pe rând, iarmama i se îmbolnãvise grav. Catrezit la realitate, spãºit, dezori-entat, tatãl s-a mai lãsat de bãu-turã. Dar moartea mamei a fostpânã la urmã inevitabilã. Poate deruºine, poate de necaz, el a ple-cat în lume. A privat-o de dragos-tea lui, dar i-a trimis cu regulari-tate banii de studii. Însã, târziu,când ea devenise deja profesoa-rã, a aflat ºi de moartea lui.Se-ntâmplase într-o primãvarã, înlocalitatea îndepãrtatã unde în-cercase sã-ºi refacã, ferit proba-bil de reproºurile alor sãi, viaþazdrenþuitã.

Claudia i-a vãzut mormântul.Pierdut într-un cimitir anonim, pevârful unui deal. Strãjuit de o cru-ce austerã de lemn, pe care ea aînlocuit-o cu una de marmorã. Deatunci, merge mereu ca sã-l îngri-jeascã. Sunt unele dintre puþineleei întâlniri cu sine ºi cu nãluca ce-

lui care i-a fost tatã ºi care a lã-sat-o departe, rãnitã. Autoritateade care a privat-o în viaþã îi revinedoar cu aceste ocazii, în spaþiulîndepãrtat, dar numai al lor...

Sunetul prelung al telefonului.Terifiantele semnale ale lumii ex-terioare. Ridicã receptorul absen-tã. Vocea asprã, rãguºitã: „Vino,te aºtept acolo, jos”. Cuvinte as-pre, scurte, autoritare. Simte cãtrupul ei intrã în rezonanþã cu ele.Se cutremurã. Acele obscure rãs-punsuri ale adâncurilor. Ochii-ipierduþi. Receptorul care cade înfurcã.

Se îmbracã în pripã. Nu se maimachiazã. Grija de sine, atât câtãeste, pare inconºtientã. O priviresumarã, din reflex, prin imperso-nalitatea de acum a camerei roz.Aceeaºi dezordine. Dezordineadin sufletul ei. Zgomotul yaleiînchizându-se. Mersul hipnotizatpe scãri...

Uºa metalicã, gri, a centraleitermice. Dantelãria de þevi de di-verse dimensiuni, vopsite precar.Monºtrii metalici, pântecoºi, zbã-tându-se pe soclurile de flãcãri.Uruitul inimilor lor metalice. Pâr-jolite. Ferestrele mari, întuneca-te. Luminã murdarã. Mozaiculnegru. Cãldurã sufocantã. Abur.Paravanele viºinii. Marcheazãcamera lor, improvizatã. El o aº-teaptã acolo. Intr-un colþ, moto-tolit, ziarul local. Calaudia parcãpluteºte... Chipul lui aspru, cutrãsãturi de fãpturã a adâncuri-lor. Îºi dã jos salopeta. Pieptulmasiv, pãros, strãpunge întune-ricul. Claudia i se abandoneazãtotal.

Concertul de orgã al ploii serisipeºte încet. Prin oberlihturileîntredeschise, de-abia se strecoa-rã razele palide, nãclãite, murda-re. Dar, crucificatã sub pieptulputernic, rãscolitor, Claudia numai poate ºti dacã sunt ale seriisau ale dimineþii.

Mihail Trifan - Structuri adosate

ocheanul întorsocheanul întorsdupã 10 ani de la apariþie, dupãcitire ºi re-citire. Tot timpul, euam fost socotit prea erudit, preafilozofic, prea dificil. Apoi am scrisun roman care nu e erudit deloc,care e scris în limbaj simplu, Mis-terioasa flacãrã a Reginei Loana,dar s-a vândut cel mai slab faþãde toate celelalte romane alemele. Deci, probabil, scriu pen-tru masochiºti. Cred cã doar edi-torii ºi unii jurnaliºti cred cã lu-mea vrea lucruri simple. Cred cãoamenii s-au plictisit de lucrurisimple. Vor sã fie provocaþi”. (XK)

Încã o dimineaþã cu luceafãrÎn noua sa înfãþiºare, „Lucea-

fãrul de dimineaþã” (nr. 37, noiem-brie, 2011) ne propune un sumaratractiv, având drept centru degreutate ancheta „Ce (nu) poateliteratura?”, echilibrat de cronicalui Dan Cristea dedicatã cunoaº-terii crepusculare în poezia luiVasile Dan ºi de enunþurile criti-ce nuanþate ale Anei Dobre prile-juite de lectura monografieiGabrielei Gheorghiºor, Mircea

Horia Simionescu. Dezvrãjireaºi fetiºizarea literaturii. Semna-lãm, de asemenea, excelenþa avan-premierei editoriale ce ne intro-duce, prin însemnãrile poemati-ce ale lui Gabriel Chifu, în miste-rele unei lumi încã neîncepute,precum ºi pagina care capteazãvocea liricã a laureatului Premiu-lui Nobel pentru literaturã peanul 2011, Tomas Tranströmer.

RAMURILista lui PaulUltima apariþie pe anul 2011 a

revistei „Ramuri”, dacã judecãmdupã consistenþa paginilor, esteconsacratã poeziei. Fãrã a atingenumãrul celor 25 (26) de poeþiprezenþi la prima ediþie a Galeipoeziei române contemporane,selecþia „Ramuri” cuprinde, înordinea publicãrii, poeme deGabriel Chifu, Lucian Perþa,Linda Maria Baros, Dan Dãnilã,Cassian Maria Spiridon, MironKiropol, Calistrat Costin, PetruPârvan, Constantin M. Popa,Paul Aretzu, Bucur Demetrian,Gheorghe Mihail ºi Cristian Li-

cul”. Ne bucurãm ºi de traduceride cea mai bunã calitate: inedite-le poeme din volumul Din pragîn prag al poetului Paul Celan, întraducerea Danielei Micu, avândîncã o datã nostalgia traduceriioperei complete a acestui marescriitor de origine românã. Deasemenea, traducerile din AnneStewart, de Simona Gosu, sauRoberto Pazzi, tradus de Ela Ia-kab, vin sã întregeascã acest nu-mãr. (G.N.)

The Guardian. JurnalistulStephen Moss a obþinut un cu-prinzãtor interviu cu UmbertoEco, aflat în UK, pentru lansareanoului sãu roman, Cimitirul dinPraga. Ca înamoraþi cum suntemde spiritul „Umberto Eco”, nemulþumim sã semnalãm interviul(vezi ºi site-urile de socializareMozaicul) ºi sã reþinem la selec-þia impusã de print un singur rãs-puns. Întrebat despre felul con-tradictoriu, dacã nu haotic, în caresunt recepate lucrãrile sale, se-mioticianul-romancier rãsunde:„Cred cã o carte trebuie judecatã

Revista Actualitatea literarãse remarcã numãr de numãr prinpreocuparea sa pentru poezie,reuºind în mai puþin de doi ani sãdevinã un spaþiu care gãzduieº-te texte de cea mai bunã calitate.În nr. 14, anul II, o întâlnim petânãra ºi promiþãtoarea poetãRaluca Blezniuc, atractivã printitlurile sale incisive: „morþii dincada mea” sau „ºi te-ai îndrãgos-tit istivan”, reuºind sã ne prindãîn cotidianul sãu marcat de încor-dãri ºi relaxãri înscrise într-un ritmconfesional. Invitatul revisteieste poetul Nicolae Coande, pre-zent cu un amplu grupaj de ver-suri. Acesta vine în întâmpinareacititorului cu deja recunoscuta samãiestrie a tãieturii versului încorpul realitãþii pe care o vizio-neazã cu luciditate ºi vigoare ºi odespicã într-un limbaj poetic ori-ginal. Tresar de aici momentelede cãutare a sinelui ºi a eului: „eusunt acel animal care-ºi taie ca-pul îl aruncã/ în mare la peºtii ceimari care i se-nchinã ºi-l sãrutãpe gurã/ e frig în cap aprind fo-

viu Burada, cãrora li se adaugãNichita Danilov, Nicolae Tzone,Stan V. Cristea ºi Simona-GraziaDima, prezenþi în cronicile sem-nate de Dumitru Chioaru, GabrielaGheorghiºor, Horia Gârbea, Flo-rea Miu ºi Mircea Bârsilã.

Anul Contemporanul - 130Alãturi de „teme” reiterate

aproape numãr de numãr (Dos-toievski, Nietzsche, Tolstoi,N. Manolescu), „Contempora-nul. Ideea europeanã” (nr. 11,2011) ne însoþeºte serile de toam-nã târzie cu oferte de lecturã pro-fitabile: pledoaria lui ªtefan Bor-bély în apãrarea marginalitãþii ºia paraliteraturii, eseul despretransfigurarea lui Ioan Alexandru,semnat de Adrian Dinu Rachie-ru, omagialul „Mai – GânditorulMihai ªora”, pus în paginã deLiviu Ioan Stoiciu, iniþierea în fe-minitate datoratã ConstantineiRaveca Buleu, ori partea a douaa lucrãrii lui Cãtãlin Ghiþã despreestetica spaþiului oriental.


August Treboniu Lauri-an (1810-1881) estesuccesorul lui Eufrosin

Poteca la catedra de filosofie dela Colegiul „Sf. Sava” din Bucu-reºti, între anii 1842-1848. În Dis-curs la deschiderea cursului defilosofie, din 1842, el gãsea „vor-be de cea mai mare iubire pentruidealul moral – kantian”. Profe-sorul A. Treboniu Laurian spu-nea cã Descartes, Leibniz, Wolffºi Hume „nu fãceau decât june-þea filosofiei moderne” ºi cã „bãr-batul care o înalþã la tãrie ºi con-stanþã bãrbãteascã se aratã înKõnigsberg”.

La Colegiul „Sf. Sava”, Lauri-an a predat Filosofie ºi Logicã„dupã Kant”. Într-o notã a „Se-cretariatului Þãrii Româneºti tri-misã reprezentantului Austriei searatã cã A. T. Laurian, «prin zelulºi talentul cu care a þinut cursulde filosofie, ºi-a atras simpatiaelevilor ºi respectul tuturor cetã-þenilor»”1 . Cu ocazia examenuluipublic din 1 iulie 1845, Laurianrosteºte un Cuvânt academic, încare face o analizã sumarã asu-pra dezvoltãrii filosofiei din anti-chitate ºi pânã în vremea sa.Adept al filosofiei kantiene elaprecia: „Prin criticismul lui Kantse potoleºte cearta între dogma-tism ºi scepticism, se închide dru-mul misticismului; însã marginilecele puse de dânsul cunoºtinþeiomeneºti produc într-unii o ne-mulþumire. […] De aici se nãscu-rã probele cele mai noi ale luiFichte, Schelling ºi Hegel. Darãprin acestea se recunoscu tot maimult validitatea criticismului kan-tian ºi deºertãciunea strãduinþe-lor de a se înãlþa peste imperiulexperienþei”2 . Cursul de filosofieþinut de A. T. Laurian la „Sf. Sava”era „o compilaþie de mai multelucrãri strãine, printre care ope-rele lui Krug, dar ºi din manuale-le franceze, ceea ce explicã fone-tisme precum: spesificaþia, sec-sione etc.”3

Eforia ªcoalelor îi obliga peprofesori sã-ºi tipãreascã cãrþiledupã care predau. El socotea cãnu este cu putinþã sã se rãspân-deascã ºi sã se înþeleagã operelemarilor filosofi creditori de siste-me, înainte de a se face o atmo-sferã prielnicã prin cãrþi de pre-gãtire. În acest sens, el îºi propu-ne a publica întâi patru volumede filosofie: 1) Manual de filoso-fie dupã Delavigne; 2) Prope-deutica filosoficã a lui Iosif Beck;3) Istoria filosofiei a lui Ioan Lic-htenfeld; 4) Sistem de filosofie alui W. T. Krug.

A. T. Laurian s-a lovit de difi-cultatea de a traduce în „limba pa-triei” cele douã lucrãri de filoso-fie. De exemplu, în prefaþa Ma-nualului de filosofie al luiA. Delavigne menþioneazã acestlucru: „Eu m-am silitu a o traducecâtu mai credinciosu, ºi unde afostu cu putinþã fãrã a vãtãmanatura limbei româneºti, chiar dinvorbã în vorbã. Darã într-aceas-ta am întâmpinatu multe greutãþi

nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

constituirea terminologieifilosofice româneºti (VI)

Profesorii de filosofiedin principate

ºi mai alesu din causa limbei, ºime teamã sã nu fiu cauzat ºi eucititorilor poate încã ºi mai mari.Ar fi fostu de doritu a afla într-aceastã lucrare un drum cãlcat, olimbã cultivatã, ºi termeni formaþipe care sã-i fiu putut întrebuinþafãrã greutate ºi fãrã fricã de neo-ligismi. […] De aici necesitateade a forma o vorbã nouã pentrufiecare idee nouã, de-a forma olimbã filosoficã pentru cugetareafilosoficã. Deci am fostu silitu sãintroducu neologismi în limbaromâneascã, ºi note mai multedecâtu mi-ar fi putut imaginea ci-neva”4 .

La A. Treboniu Laurian termi-nologia filosoficã este „aproapeneologicã; calcurile sunt rare ºicaracterizeazã mai ales primele lu-crãri”5 . Iatã câþiva termeni filo-sofici de bazã, unii rãmaºi în uzpânã astãzi: noologic, soritele,certitudine, sensibilitate, raþiu-ne, raþionament, apatia, deter-minism universal, ontologie, fi-losofie idealã, probabilitate,intuiþia, analizã, sintezã, deduc-þie, sofism, sancþiune moralã,moralã individualã ºi moralãsocialã etc.

Timotei Cipariu (1805-1887) apredat filosofie începând din1828, timp de doi ani la Blaj, iarîntre anii 1830-1854 ocupã cate-drele de teologie dogmaticã ºi destudiu biblic la seminariu teolo-gic. Din anul 1854 deþine, timp de21 de ani, direcþiunea gimnaziu-lui din Blaj, în cadrul cãruia a re-deschis, în anul 1861, cursul defilosofie desfiinþat în 1848. El tra-duce cartea lui W. T. Krug (1780-1842), Handbuch der Philosop-hie und der philosophiscenLiteratur. În versiunea româneas-cã lucrarea se intituleazã Elemen-te de filosofie, publicatã în douãvolume la Blaj, între anii 1861-1863. Asemeni lui A. T. Laurian ºiel sesizeazã dificultatea pe care oîntâmpinã la traducerea unor ter-meni filosofici în limba românã.În „Prefaþiunea” la Elemente defilosofie, el s-a plâns în acestsens: „Multã greutate se simþi tra-ducând, pentru defectul, nu nu-mai în termeni filosofici româ-neºti, ci ºi cuvinte ce semneazãidei abstracte, cuvinte cari în lim-ba germanã ºi în cele clasice seaflã copioase, iar întru a noastrãmai rare. În aceste cercetãri nefolosim de termeni latini, mai rargreceºti, dupã exemplul altorlimbi, chiar ºi mai avute decât anoastrã, ºi de aceea credem cãvom fi scuzaþi”6 .

Timotei Cipariu a folosit în fi-losofie ºi termeni noi preluaþi dinlatinã. Iatã câþiva: spectrare, ape-tire, aversare, volire, patire (su-ferinþã), desfãtãtor, susistentiaetc. El a folosit „denumirea ºi fi-losoficã ºi româneascã a unordiscipline filosofice: filosofiacunoºtinþei pentru metafizicã,logica a numit-o filosofia cuge-

tului, estetica filosofie a gustu-lui, iar etica era pentru el filoso-fia virtuþii”7 .

A utilizat, de asemenea, o se-rie întreagã de noþiuni filosoficecare au terminaþie în une. De exem-plu, imaginaþiune, opoziþiune,percepþiune, posesiune, demon-straþiune, reprezentaþiune etc.Toate aceste concepte filosoficevor evolua spre anumite concep-te perechi ca: imaginaþie/ ima-ginare, reprezentaþie/ reprezen-tare, determinaþie/ determinare.În acelaºi timp T. Cipariu a ºtiut„sã utilizeze cu multã claritate ºiprecizie filosoficã terminaþia tate,în cuvinte de sens modern pre-cum: ºtiinþificitate, simplicitate,sentimentalitate, afinitate, rizi-bilitate, subliminitate”8 .

Ion Zalomit (1820-1885) a fostprofesor de filosofie la Colegiul„Sf. Sava” din Bucureºti, iar din1864 este numit profesor de Isto-ria filosofiei la Universitatea dinBucureºti pânã în 1885, cândmoare. El este primul doctor înfilosofie de la noi care îºi dã doc-toratul în Occident (1848).

Pentru uzul didactic, I. Zalo-mit a tradus manualul de filoso-fie al profesorului francezA. Charma, Elemente de filoso-fie (1854). A publicat o singurãcarte, teza sa de doctorat intitu-latã Principes et mérite de laphilosophie de Kant (Principii-le ºi meritele filosofiei lui Kant),apãrutã în limba francezã la Ber-lin în 1848. Adept al filosofiei kan-tiene, I. Zalomit nota: „Printre nu-meroasele genii nãscute în Ger-

mania trebuie sã-l aºezãm pe pri-mul loc pe Kant. El este cel care aimpulsionat filosofia modernã.[…] Kant nu face critica uneiºtiinþe în general, ci a noþiunii în-seºi, adicã a acestei noþiuni pecare o putem considera ca fiindpurã ºi liberã prin ea însãºi”9 .

Zalomit utilizeazã neologisme-le cu terminaþie în ie. Iatã câteva:precisie, distincþie, percepþie,inducþie, compreensie, condiþie,reprezentaþie, conclusie, psiho-logie etc. Foloseºte, de aseme-nea, s în loc de x. Acestea le în-tâlnim în cuvintele urmãtoare:esperiment ºi experimental ºiesemplu. În neologismele de „ori-gine latinã care aveau qu, el a re-curs la forme cu cu, care nu cir-culau decât la câþiva intelectuali:cualitatea, cualitãþile, ecual,consecinþã”10 .

Pe lângã neologisme, I. Zalo-mit a apelat ºi la calcuri. Cele maiutilizate sunt: nimicul = neantul,fiinþei = existenþei, lucrare =activitate, º.a.m.d.

Titu Maiorescu (1840-1917) afost profesor la Universitãþile dinIaºi ºi Bucureºti unde a predatLogica ºi Istoria filosofiei con-temporane. Adept ºi el al filoso-fiei kantiene, în Cursul de isto-ria filosofiei în secolul al XIX,profesorul T. Maiorescu îl consi-derã pe Kant ca fiind un filosofreprezentativ pentru gândireaeuropeanã. „Kant – apreciaT. Maiorescu – este un spirit de-o luminã extraordinarã ºi de-oprofunditate fãrã seamã; este osplendoare limpede ºi rece, este

o minte care stãpâneºte orice cal-cul, orice combinaþie, ºi-ar facebine cei ce vor sã-l combatã printeorii de mecanicã sã-ºi cunoas-cã mai cu dinadinsul un astfel deadversar”11 . Imm. Kant predat deMaiorescu la facultate era unul„filtrat prin Schopenhauer”.Acest lucru este precizat deMaiorescu în Cursul de istorie...:„Din toate sistemele care se resfi-rã din filosofia cugetãtorului dinKönigsberg, vom da preferinþãaceluia al lui Schopenhauer. […]Sistemul lui Schopenhauer, apro-bat ori dezaprobat, se impune în-datã prin acea frãmântare ce aîmprãºtiat în lumea întreagã”12 .El a cãutat sã punã în luminã le-gãturile dintre kantianism ºi po-zitivism ºi sã sublinieze rolulºtiinþei asupra epistemologieikantiene.

Este cunoscut faptul cãMaiorescu a avut rezerve faþã deneologisme, cu toate acestea el afost nevoit sã introducã perma-nent, din necesitatea de a expri-ma concepte noi. „Neologismelepe care le-a introdus au fost, deobicei din limba latinã savantã ºidin francezã: principiul Actua-lismului, Aprioritãþii lui Kant,Apriorismului lui Kant, quanti-ficarea, copularea, […] acesteadin urmã sunt derivate româneºtidupã modelele engleze, francezeºi germane), teoria darwinianã,dialela sau cercul în definire,[…] hegelianii, noþiunea predi-cativã, sociologia”13 .

Titu Maiorescu, dupã spuse-le lui Ion Petrovici, a ºtiut sã „deaora exactã într-o vreme când mul-te ceasuri ale culturii româneºtibãteau anapoda”. El a trasat filo-sofiei româneºti o linie de con-duitã, a indicat de unde trebuiepornit, scutind astfel o culturãtânãrã de tatonãri inutile ºi derãtãciri absurde. Cu el începe tre-zirea gândirii filosofice româneºtisub influenþa celor trei mari cul-turii occidentale: cea germanã,francezã ºi englezã. Pe drumul pecare el l-a deschis a pãºit, rândpe rând, întreaga pleiadã de filo-sofi maiorescieni din perioadainterbelicã.

1 Apud Gheorghe Epure, AugustTreboniu Laurian, în vol. Istoria fi-losofiei româneºti, vol. I., ediþia a II-a,Bucureºti, Editura Academiei Româ-ne, 1985, p. 386.

2 Gh. Adamescu, Primii profesoride filosofie ai ºcoalei de la SfântulSava, în „Revista Generalã a învãþã-mântului“, an. XV, nr. 1/1927, pp.28-29.

3 Ioan Oprea, Op. cit., p. 112.4 August Treboniu Laurian, Pre-

faþã la vol. A. Delavigne, Manual defilosofie, Bucureºti, Tipografia Co-legiului Naþional, 1846, pp. 1-2.

5 Ioan Oprea, Op. cit., p. 114.6 Timotei Cipariu, Elemente de

filosofie, vol. I, Blasiu, cu tiparul se-minariului Diecesanu, 1861, p. 4.

7 Valeriu Niþu, Traian Vedinaº, Op.cit., p. 219.

8 Op. cit, pp. 219-220.9 Ion Zalomit, Principiile ºi meri-

tele filosofiei lui Kant, traducere dinlimba francezã de Maria Michiduþã,ediþie criticã, text stabilit, studiu in-troductiv, note ºi comentarii de Adri-an Michiduþã,Craiova, Editura SimArt, 2008, p. 25, 31.

10 G. Ivãnescu, Formarea termi-nologiei…, p. 193.

11 Titu Maiorescu, Prelegeri defilosofie, ediþie îngrijitã, note ºi co-mentarii de Grigore Traian Pop ºiAlexandru Surdu, cuvânt înainte deG. T. Pop, Craiova, Editura ScrisulRomânesc, 1980, p. 7.

12 Ibidem, p. 4.13 Ioan Oprea, op. cit., p. 161.

A. Treboniu Laurian


Anul acesta, colocviulde filosofie Ion Petro-vici, organizat de Casa

de Culturã a Municipiului Tecuci,a ajuns la cea de-a VI-a ediþie ºi afost gãzduit de Protoeria Tecuci.În zilele de 25-26 noiembrie s-aorganizat o dezbatere pe temaMircea Vulcãnescu, un martir fe-ricit. Titlul a fost inspirat de me-sajul profund creºtin transmis defilosof la moartea sa: „Sã nu nerãzbunaþi!”. Conferinþa inaugura-lã a fost deschisã de prof. ViorelBurlacu ºi pãrintele protopopGheorghe Joghiu, un fidel parte-ner ºi susþinãtor al acestor mani-festãri culturale. Miza colocviu-lui a fost familiarizarea publiculuicu personalitatea complexã a luiMircea Vulcãnescu, în calitateasa de filosof, sociolog, econo-mist, publicist. În prima zi au con-ferenþiat: prof. Ionel Necula cu ointervenþie care viza Specificulneamului românesc de la EmilCioran la Mircea Vulcãnescu;lect. univ. dr. Ion Cordoneanu cuintervenþia Filosofia creºtinã laMircea Vulcãnescu; prof. Isabe-

Colocviul anual de filosofie Ion Petrovici,ediþia a VI-a, 25-26 noiembrie 2011

la Vasiliu Scraba a prezentat in-formarea Mircea Vulcãnescu în- cãutarea lui hieros topos – alocului fãrã loc. Prima zi a coloc-viului s-a încheiat cu Mircea Vul-cãnescu – metafizician ºi istorical filosofiei, expunere susþinutãde dr. Adrian Michiduþã ºi cu lan-sarea carþii lui Mihai Uþã: MoseMaimonide, ediþie criticã de Adri-an Michiduþã. Despre aceastãcarte au vorbit prof. univ. IonCordoneanu, prof. Ionel Neculaºi prof. Ion Savitescu.

Cea de a doua zi s-a deschiscu intervenþia profesorului RaduVladimir, Mircea Vulcãnescu de-spre literatura unei generatii.Aprecieri, opinii, controverse, s-a continuat apoi cu Nae Ionescuîn memoria lui Mircea Vulcã-nescu, comunicare þinutã de prof.univ. dr. ªtefan Munteanu. Isto-ricul Marius Oprea a prezentatcomunicarea O paradigmã a se-curitãþii – nu ne rãzbunaþi! Înaceeaºi zi s-a acordat, pentru pri-ma oarã, Premiul Ion Petrovicitinerei studente la UniversitateaGeorge Bacovia din Bacãu,

Luna septembrie a înce-put în Statele Unite subsloganul „Love and

loss”, comemorând „9/11” – nine/eleven, cumplitul atentat petre-cut în urmã cu 10 ani, care a mar-cat istoria contemporanã a Ame-ricii. Au urmat Labor day, Patriotday, apoi cele douã zile, 15-16septembrie, amintind de Declara-þia pentru Independenþã. Octom-brie a început prin sãrbãtoareanaþionalã Columbus day. Pe pri-ma paginã a ziarului Chicago Tri-bune din 10 octombrie se puteaciti Triumph and tragedy. Titlulfãcea referire la maratonul orga-nizat în fiecare an pe bulevardeleoraºului, competiþie câºtigatã înurmã cu doi ani de o atletã ro-mâncã. Preluatã ca sãrbãtoare înîntreaga lume, Halloween-ul estemarcat de costume speciale ºi debucuria copiilor care, cu formula

toamna americanãmagicã Trick or Treat primescprãjituri ºi bomboane. Dupã Ve-terans day – Remembrance Day,toamna se încheie aici festiv, înultima joi a lunii noiembrie, cuThanksgiving day. Dar eveni-mentul despre care aº vrea sãîmpãrtãºesc câteva impresii s-apetrecut la sfârºitul lunii septem-brie, fiind organizat de Societa-tea Naþionalã pentru Istorie,ajuns la cea de-a 36-a ediþie. Estevorba de Historic Village FallFest. Anul acesta, festivalul a în-ceput în 25 septembrie 2011 în- nordul metropolei Chicago, laDeerfield Historic Village (Þinu-tul cãprioarelor), un muzeu înaer liber creat pentru „o dramati-cã ilustrare a începuturilor vieþiiemigranþilor, pentru a preserva ºipromova istoria acestor locuri”,unde au fost aduse cele mai ve-chi construcþii din zonã. Vizitato-

rii sunt invitaþi în clãdirile de in-teres istoric, incluzând cea maiveche locuinþã, casa lui Otto Cas-par construitã în anul 1837. Fa-milia Otto, formatã din patru per-soane: tatãl – Johann, 48 de ani,mama – Maria ºi cei doi copii auvenit din Alsacia în anul 1832,dupã o cãlãtorie de 40 de zile peocean. Exteriorul casei este con-struit din bârne groase, orizonta-le de lemn, alternând cu cãrãmi-dã ºi pãmânt alb, iar în interior sepãstreazã mobilierul original –patul, bufetul de bucãtãrie, sobapentru gãtit ºi încãlzit, masa ºiustensile specifice: vasul pentrubãtut untul, ceaunul pe trepied,rãzboiul de þesut.

Vechea locuinþã Brand LutherHouse, construitã de familiaBrand în anul 1847 din lemn solidde brad, este un exemplu de casã-cabinã. A fost înãlþatã pe terenul

ocupat de Potawatomi Indians,pânã la rãzboiul dus cu indieniidin tribul „Black Hawks” (ªoimiiNegrii) din nordul statului Illi-nois. Proprietãþile acestora aufost cedate în anul 1833 guver-nului federal american.

În apropiere este Sack FarmHouse, casa fermei familiei Bar-tle ºi Anna Sacker, veniþi în Ame-rica în anul 1850. Cu 240 de dolariau cumpãrat 40 de acri de pãmânt– pe care ºi-au construit casaunde, în anul 1866 s-a nãscut fiullor, Frank Sack, cel care a fostproprietarul uneia dintre primelemari firme de magazine din Chi-cago – Stryker Store Sack, undese vindeau produsele fermei.

Carriage House este un ham-bar mare de lemn, în care se pãs-treazã vechi cãruþe pentru trans-portat mãrfuri, dar ºi trãsuri ele-gante, cu roþi înalte ºi bãncuþeroºii ºi negre din piele.

Printre vechile case, amintindistoria locurilor de unde au venitemigranþii, se aflã ºi vechea ºcoa-la, The little red schoolhouse,vopsitã în roºu, replicã a ºcoliilocale, clopotul original din cu-polã fiind pãstrat la Deerfield Elec-tric pânã la înfiinþarea Satului Is-toric-Historic Village. Un alt clo-poþel se aflã pe catedra de lemnunde sunt expuse manuscrise,vechi manuale ºcolare ºi hãrþilede epocã, iar bãncuþele ºi pupi-trele confecþionate manual dinrame de fier placate cu lemn seînºirã pe trei rânduri în jurul uneisobe rotunde, înalte, din fontã,cu burlane care traverseazã încã-perea. Pentru copiii veniþi la His-toric Village Festival, profesorii,îmbrãcaþi în haine de epocã, aupregãtit activitãþi interactive cutãbliþe de scris, socotitoare cu bilede lemn decolorate de timp ºi degeneraþiile care le-au folosit, cuhãrþi ºi înscrisuri vechi dinaintede anul 1900, puse pe pereþii cla-sei. Au fost propuse activitãþi

manuale aplicative: spãlatul ru-felor cu bãtãtorul, întinsul rufe-lor cu cârlige fãcute din crengide pomi, cãlcarea lor prin presareîntre role, prinderea cu cele maisimple ºi eficiente mijloace a peº-tilor sau a raþelor sãlbatice, aprin-derea focului, pregãtirea mesei,confecþionare de unelte sau ju-cãrii s.a.

Manifestãrile organizate înaceste Historic Villages, muzee înaer liber, se adreseazã „tuturorfamiliilor cu copii ºi întregii co-munitãþi locale, prietenilor isto-riei dar ºi turiºtilor ºi vizitatori-lor”. În deschiderea activitãþiieste înãlþat drapelul LegiuniiAmericane pe fundalul unor pan-orame murale cu imagini vechi,concerte corale ºi instrumentalecu muzica tradiþionalã, dar ºi FolkMusic Show, cu preparate culi-nare gãtite la foc de lemne în vasevechi de fontã ºi ceramicã. La fes-tival au fost invitaþi meseriaºi,artizani ºi toþi cei care pot desfã-ºura activitãþi tradiþionale demon-strative: îmbrãcãminte lucratãmanual, broderii, ornamente,completate cu standuri de cãrþivechi, ilustrate ºi fotografii deepocã, antichitãþi ºi obiecte arti-zanale. Invitaþii speciali ai His-toric Village Fall Fest au fost de-þinãtorii de vehicule „antice sauclasice”: maºini, cãruþe, trãsurisau biciclete, pentru o paradã avehiculelor vechi, cu menþiuneacã este o activitate demonstrati-vã, nu o competiþie: „this is ashowcase for vehicles, a carshow, not a competition”. O men-þiune de pe invitaþie informeazãca toate profiturile ºi veniturileobþinute la acest gen de acþiunivor fi folosite pentru întreþinereaºi restaurarea monumentelor din„satele – muzeu istorice”, punân-du-se accent pe menirea acesto-ra de a informa ºi educa, îndeo-sebi tânãra generaþie.

nnnnn Magda Buce-Rãduþ

Andreea Imrea, pentru lucrareaConcepþia lui Ion Petrovici des-pre filosofie. Salutãm interesan-tele intervenþii la dezbatere ale

profesorilor Ionel Savitescu ºiPrelipceanu. Ziua s-a încheiat cuun moment audio, având ocaziade a asculta prin intermediul ben-

zii de magnetofon vocea lui Mir-cea Vulcãnescu din anul 1935.

(L.M.)


Concentreazã-teasupra celor trei

felii de carne de porc.Ele joacã rolul principal,

dar, modeste, rãmân ascunse.Maestrul de ramen,

Tampopo

Doamnelor ºi domnilor,mea culpa, nu sunt ungurmand. Pot fi acuzat

de mai multe lucruri: indolenþã,insolenþã, insolaþie, insolvabilita-te, dar nu pot fi acuzat cã iubescmâncarea. Desigur, ca orice om,am ºi eu propriile marote culinare(paste cu trufe ºi parmezan, pizzacu mai multe feluri de brânzã, cio-colata amarã ºi finã). Aºa cã, poa-te, nu sunt cel mai în mãsurã sã vãprezint Tampopo (în traducere li-berã, Pãpãdia), un film care con-stituie un encomion al gastrono-miei. Dar cum amintita peliculã re-prezintã, simultan, ºi o criticã asocietãþii nipone, este posibil sãvã pot ajuta puþin în acest sens.Ca sã nu lungesc inutil expune-rea, iatã despre ce este vorba.

Regizorul Juzo Itami, cumna-tul celebrului scriitor KenzaburoOe, a ales sã satirizeze lumea ja-ponezã, în producþia sa din 1985,din perspectiva poftelor nemãr-ginite ale stomacului. Creat careplicã ironicã a spaghetti west-ern-urilor (am avut deja ocazia sãvã vorbesc despre aceste filmecentrate asupra Vestului ameri-can, dar turnate în Europa de re-gizori de pe vechiul continent),Tampopo se constituie dintr-unamalgam de subintrigi, þesute înjurul unui fir epic principal. Con-cret, acesta este reprezentat deambiþia tinerei vãduve Tampopo(interpretatã de Nobuko Miya-

altfel despre filme

un elogiu al mâncãrii, o satirã a japonezilormoto) de a-ºi deschide o ramen-ya (un mic restaurant specializatîn ramen). (Pentru lectorii români,trebuie sã precizez cã ramen esteun fel de mâncare de origine chi-nezeascã, consumat pe scarã lar-gã în Japonia încã de la începu-tul secolului al XX-lea ºi con-stând într-un soi de supã de car-ne de pui sau de porc, la care seadaugã peºte uscat – kombu –sau fulgi de bonito – katsuo-bushi – sau mici sardine uscate– niboshi –, precum ºi ceapã, ciu-perci shiitake, sos de soia etc.).Tampopo nu este singurã în eroi-ca ei tentativã de rãsfãþ senzo-rial: în ajutor, îi sar, plini de solici-tudine, doi cavaleri, experimen-tatul ºofer Goro (întruchipat deTsutomu Yamazaki) ºi tânãrul sãucompanion Gun (jucat de KenWatanabe). Sugestiile de spa-ghetti-western, reflectate, fireº-te, într-o notã parodicã, se extindasupra detaliilor sartoriale: Goropoartã cu emfazã o pãlãrie decowboy ºi vorbeºte ca un machodin producþiile lui Sergio Leone.

În paralel cu intriga principa-lã, spuneam, existã o constelaþiede intrigi secundare ce se rotescîn jurul soarelui gastronomic, toa-te menite sã descrie cu sarcasmlumea japonezã ºi defectele ine-rente acesteia. Una dintre aces-tea, avându-i în prim-plan pe untânãr ºi dur membru yakuza ºi peiubita acestuia, exploateazã cuabilitate imaginarul perversiuni-lor sexuale ce informeazã lumeajaponezã, constituind, în sine, ofuziune perfectã a planurilor ero-tic ºi gastronomic. Episoadeleacestea pot fi lecturate în luminaintertextualitãþii cu povestirile luiJunichiro Tanizaki din Club

Gourmet, centrate tot asupraacestor topoi. O altã microintri-gã fascinantã este cea a „lecþii-lor” oferite de maestrul de ramen,satirizând fixaþia niponã asupra„cãilor spirituale” (do) ºi umilin-þa indivizilor în faþa autoritãþiiunui sensei. Fragmentul axat asu-pra preparãrii unei omuraisu(omletã cu orez ºi ketchup) esteun tribut adus Vagabondului in-carnat de Charlie Chaplin. Mime-tismul organic de care a fost acu-zatã, în repetate rânduri, societa-tea niponã este reprezentat oblicîn parabola lecþiei de spaghetti,în care „profesoara” le explicãumilelor „eleve” cum trebuiemâncate corect pastele italiene:fãrã nici un sunet. Pilda experteise pulverizeazã în faþa contrae-xemplului oferit de un europeanhãmesit, care nu se sfieºte sã

sugã pofticios ºi cu zgomot fire-le moi. În fine, mai meritã menþio-natã vitriolanta pastilã a dineuluioficial din restaurantul franþu-zesc, în care pompoºii, dar incul-þii preºedinþi de companie nu potciti meniul ºi comandã peºte cubere, iar mãruntul cãrãuº de ser-viete îi umileºte cu vastele-i cu-noºtinþe de gastronomie galicã ºicu abilitãþile înnãscute de som-melier.

Dacã tot am ajuns aici, mã simtdator sã vã furnizez ºi o explica-þie cu iz teoretic (pe care încercînsã sã o fac digerabilã plasând-o în loc de epilog). Pasiunea ja-ponezilor pentru mâncare nu sepoate traduce, în opinia mea, de-cât ca o reacþie psiho-somaticãperfect explicabilã la frugalitateaculinarã indusã ºi chiar impusãde dieta budistã, una vegetaria-

nã, austerã ºi radicalã (care, to-tuºi, a venit sã rãspundã perfectmediului izolat al arhipelaguluinipon, dependent, pânã imediatdupã mijlocul secolului al XIX-lea, aproape exclusiv de resurse-le agricole interne). Un alt factorcare, dupã mine, concurã laaceastã adevãratã obsesie gas-tronomicã este reprezentat de în-suºi conformismul exasperant alsocietãþii nipone: într-un mediuîn care fiecare gest este obser-vat, analizat ºi sancþionat dintr-operspectivã sau din alta, hrana ºiconsumul acesteia într-un cadruorganizat rãmân printre puþinelepasiuni licite. Dacã vreþi sã veri-ficaþi în ce mãsurã am dreptate,vã invit sã priviþi cu relaxare aten-tã mica bijuterie a lui Juzo Itami.

nnnnn Cãtãlin Ghiþã

Duminicã, 13 noiembrie2011, s-a stins din via-þã la spitalul Montsou-

ris din Paris, dupã o varã de greasuferinþã, în urma unei interven-þii chirurgicale, prietena noastrãDana-Marina Dumitriu.

Nãscutã pe 15 august 1962, laCraiova, în familia medicului Ior-gu Dumitriu ºi a ªtefaniei, asis-tent farmacie, Dana-MarinaDumitriu ºi-a desãvârºit formaþiaintelectualã în oraºul natal, undeabsolvea în 1984 Facultatea deLitere, Secþia Limba ºi literaturaromânã – limba ºi literatura fran-cezã, ca ºefã de promoþie, spe-cializându-se ulterior ºi în limbaitalianã.

Devenitã cadru didactic al Uni-versitãþii din Craiova, ºi-a conti-nuat pregãtirea ºtiinþificã, obþi-nând, în 1998, doctoratul în lin-gvisticã având teza Structuri fra-zelogice în limbile românã ºifrancezã, iar în 2004, docenþa in-ternaþionalã HDR la Universitateadin Marne-la-Vallée, cu lucrareaMarginalité et centralité dans leslangues et litteratures romanes.Mai multe stagii de formare post-doctoralã ºi de cercetare ºtiinþifi-

Dana-Marina Dumitriu – un intelectualromân de vocaþie europeanã

cã în Franþa, Italia ºi Belgia îi vorasigura o deschidere europeanã,calificând-o pentru a deveni lec-tor de limba ºi literatura românã laUniversitatea din Paris 3 – Sor-bonne Nouvelle ºi membrã a ªco-lii doctorale ICMS a UniversitãþiiParis Est – Marne-la-Vallée.

Vorbitoare, deopotrivã, ºi deenglezã, germanã sau corsicanã,având cunoºtinþe de neerlande-zã ºi macedo-slavã, Dana-Mari-na Dumitriu s-a remarcat prin en-tuziasmul cu care s-a implicat din2005 în promovarea principiilorplurilingvismului, prin participa-rea la traducerea Cartei europe-ne a plurilingvismului ºi promo-varea acesteia – revista Mozai-cul a publicat acest documentîntr-un supliment special ºi a de-venit partener OEP la iniþiativaDanei-Marina Dumitriu – ca ºiprin contribuþia la organizareaprimului forum Assises europeen-nes de plurilinguisme º.a., carei-au adus un loc firesc în cadrulObservatorului European al Plu-rilingvismului, al cãrui secretargeneral va ºi deveni. În aceastãcalitate a obþinut pentru OEP înal-tul patronaj la ASR Principele

Radu de România. Ne aducemaminte cu emoþie ºi recunoºtin-þã, de participarea Editurii Aiusºi a revistei Mozaicul la searadedicatã OEP, pe 19 aprilie 2011,la Palatul Elisabeta, manifestarecãreia Dana-Marina Dumitriu is-a dedicat cu exemplarã pasiu-ne, înfruntând dificultãþile majo-re ale suferinþelor care îºi fãcuse-

rã simþitã prezenþa.Ne bucurãm cã suntem prin-

tre aceia care au recunoscut înDana-Marina Dumitriu un inte-lectual cu autenticã deschidereeuropeanã, cu activitate ºtiinþifi-cã remarcabilã, materializatã însute de intervenþii în mass-me-dia ºi zeci de studii ºi cãrþi de mareactualitate, dar orientate spre vi-

itor – cum ar fi lingvistica infor-maticã – apãrute în prestigioasepublicaþii de specialitate din þarãºi din strãinãtate.

Dupã ce în 2010 se implicase înorganizarea celei de-a doua Assi-ses européennes de plurilinguis-me de la Berlin, în 2012, cea de-atreia, de la Roma, ar fi avut-o Res-ponsabil-Coordonator, semn alrecunoaºterii competenþei profe-sionale puse în serviciul unui ide-al didactic ºi civic, naþional ºi eu-ropean deopotrivã.

Solidaritatea noastrã cu acti-vitatea culturalã ºi ºtiinþificã aDanei-Marina Dumitriu va rãmâ-ne consacratã de articolele pu-blicate în revista Mozaicul ºi decãrþile sale apãrute la EdituraAius.

Ne luãm rãmas bun cu durerede la un prieten care ne-a pãrãsitprea devreme, dar care va conti-nua sã ne fie alãturi prin ataºa-mentul sãu faþã de valorile spiri-tului european ºi prin generozi-tatea pe care a pus-o în slujbaunei autentice vocaþii.

Dumnezeu sã te odihneascã înpace, Dana-Marina Dumitriu!

nnnnn Nicolae Marinescu


rte

2012 e dupã colþ ºi, fiind ananiversar Caragiale, peste tot înlumea bunã a teatrului românesc,se monteazã, fireºte, Caragiale.Craiova nu se sustrage fenome-nului ºi a oferit deja premiera pie-sei O noapte furtunoasã în re-gia lui Mircea Corniºteanu, însala „Amza Pellea” a TNC MarinSorescu. Deºi primit cu ropote deaplauze, spectacolul n-a fostchiar furtunos, aºa cum promitea,de pildã, regretatul AlexandruTocilescu cã va fi D’ale carna-valului pe care îºi dorea sã îlpunã în scenã la Naþionalul bu-cureºtean, dar a surprins plãcutprin câteva aspecte.

Raportat la distincþia fãcutã decelebrul teatrolog George Banuîntre teatrul formelor simple ºi celal formelor orfane, opþiunea regi-zoralã a lui Mircea Corniºteanu,încercând sã facã faþã provocãriide a valoriza un text de referinþã,nu s-a situat nici de partea for-melor simple, esenþializate, uºorde recunoscut pentru orice tipde spectator, propuse de PeterBrook ºi nici de partea formelororfane. Pe acestea din urmã Geor-ge Banu le considerã a fi acelemijloace despre care „nu ºtim deunde vin, adicã nu ºtim dacã pã-rinþii lor sunt teatrul sau cinema-tograful”, þinând de o „artã hibri-dã, a amestecului, care (…) esimptomaticã, reprezentativãpentru mentalitatea tinerelor ge-neraþii de astãzi, ce trec foarteuºor dintr-un loc în altul” (inter-viu acordat Emiliei Chiscop, înnoiembrie 2006, pentru AtelierLiternet.ro). Aºadar nu tu proiec-þii, nu tu „amestec de dans, film,cuvânt”, cum se mai încearcã, totfiind la modã, ºi la Craiova.

Acest nici, nici nu înseamnãînsã cãldicel, mediocru. Variantalui Corniºteanu m-a dus cu gân-dul mai degrabã la rezultatulprocesului prin care unei maºinide colecþie, din nevoia de a seface din ea mai mult decât unobiect de expus, ºi anume un ve-hicul capabil sã-ºi adapteze zvâ-cul la viteza zilelor noastre, i-afost pus un motor de generaþiemai nouã, i-au fost schimbatejenþile, fiindu-i modificatã, toto-

vintage tunatpanizare. Jumãtatea neatinsã,nesupusã procesului de face-lift,este enclava de decenþã într-unspaþiu în rest cotropit de prostulgust ce însoþeºte cãpãtuiala,amendat, printre altele, de Cara-giale. Astfel cã, dincoace de gar-dul vopsit, zace, într-un colþ alcurþii, cortul improvizat al lui Spi-ridon (Dragoº Mãceºanu), refu-giu unde se fumeazã joint-uri învoie, iar în celãlalt colþ troneazãrulota lui Chiriac.

Un Chiriac pe care Cãtãlin Bãi-cuº îl aduce în zona ºmecheraºu-lui de cartier ce ºi-a pãstrat unmiez de integritate ºi o parte desensibilitate intactã. ªmecheraºulce nu opteazã, aºadar, pentruºosete albe ºi pantofi de costumsau pentru un bolid din care sãurle manele, ci pentru bocanci ºiun fel de cal alb în care se-as-cund mai mulþi cai-putere, o bes-tie pe doar douã roþi. Scuterul,cãci despre el este vorba, poatefi totodatã considerat o întruchi-pare simbolicã a surprizei din spa-tele gardului vopsit, leopardul.Rapid ºi gãlãgios nevoie mare,chiar peste poate. Mai ceva, fi-reºte, decât ºtirile mondene cucare debuteazã piesa ºi care seaud dintr-un televizor din came-ra de la parter, precum ºi aspira-torul cu care Veta îºi gãseºte delucru, suferind în spatele feres-trei de la etaj. Amestecului aces-tuia, inclusiv la nivel de decor,de elemente neutre, „cuminþi” ºi

datã, ºi caroseria. Cu ambiþul, în-tr-adevãr, sã-i fie pãstrate carac-teristicile de marcã. Mai mult, în-trucât acestei opþiuni regizoraleamestecul nu-i este, totuºi,strãin, pentru cui îi place un anu-mit tip de „multifuncþionalitate”,maºinii de colecþie i-a fost adãu-gatã opþiunea rulotã, venind lapachet cu un bonus consistent:un scuter.

Într-o asemenea încercare,cureaua de distribuþie rãmâne,evident, esenþialã, dacã vrei camaºina sã porneascã de pe loc.Din acest punct de vedere, amremarcat-o pe Cerasela Iosifescu,a cãrei dimensiune comicã, mieuneia necunoscutã pânã acum, asusþinut-o pe Veta cu modulaþiice au permis o apropiere de na-turaleþe mai reuºitã decât în obiº-nuitele partituri preponderent tra-gice ale actriþei. Sã ne amintim deMedeea, sfâºietoare, ce-i drept,însã pe alocuri exageratã, prinexprimarea gravitãþii într-un regis-tru cu prioritate acut, implicânduneori cam mulþi decibeli. La po-lul opus, baritonul Ion Colan,deºi a acoperit mai toate straturi-le lui jupân Dumitrache, nu s-aauzit cap-coadã foarte bine, cre-ându-mi impresia de rãguºealã.Joasele sale, prea joase, au fãcutsã scape anumite nuanþe ale per-sonajului ºi anumite inflexiuni dincelebrele replici ºi stãri ale aces-tuia, savuroase, de altfel. Cãci, eºtiut, Caragiale privilegiazã ade-sea comicul de limbaj, potenþân-du-l în contextul unui comic si-tuaþional construit, printre alte-le, ºi prin îngroºare progresivã.

Din perspectiva spunerii spu-moase, Raluca Pãun, în rolul Zi-þei, nu s-a dezminþit, reuºind sãnu supratureze, sã echilibrezeexpresia corporalã ºi zicerea, efec-tul buf pãstrându-ºi atât accen-tele groteºti, cât ºi zonele curate.În centru, cuceritorul „maidan”,repetat într-o pronunþie franþuzi-tã. ªi cã tot veni vorba desprelimbã ºi comic de limbaj, momen-tul lecturii ziarului, în special a

pasajului în care este dibuit su-fragìului, este condus aproapefãrã cusur de Valentin Mihali, înrolul lui Nae Ipingescu, rãmâ-nând, din pãcate, mai singuraocazie cu care i se oferã posibili-tatea de a se evidenþia în moddeosebit.

Asul din mânecã, în opiniamea, este George Albert Costea,amorezul Ricã Venturiano. ªi n-a fost întâiaºi datã când Costeas-a arãtat clar în verbalizare, lim-pede în gestualitate, flexibil ºigraþios în miºcarea sa scenicã,desfãºurându-ºi personajul cuvibraþie constantã ºi magnetism,fãrã avânt declamator. Toate aces-tea din spatele unui chip adoles-centin, sub o pelerinã ce-i accen-tueazã aerul rãtãcit ºi înduioºã-tor. Mai mult, e o bucurie atuncicând anumite atuuri ale unui ac-tor sunt valorizate inclusiv prinscenografie, semnatã de Lia Do-garu. Dacã în Unde-i revolverul,regizat de acelaºi Corniºteanu, seinsistã puþin cam mult, într-o sce-nã anume, pe dansul personaju-lui interpretat de Costea, în Onoapte furtunoasã, potenþialulcoregrafic al tânãrului actor estesusþinut de o desfãºurare a luiVenturiano la înãlþime. Inclusiv lapropriu, cãci se întâmplã prepon-derent pe schela ce acoperã ju-mãtate din faþada vilei. Firmatã.Veþi descoperi dumneavoastrãcum.

Transpunând, probabil, prin-cipiul „un ochi – cel fardat – râde,iar celãlalt – cel pãtrunzãtor –vede cã de fapt lucrurile sunt dedeplâns”, cealaltã jumãtate a fa-þadei nu este acoperitã de instru-mente care sã trimitã la ideea uneirenovãri, prin care clãdirea sã fie„modernizatã”, în sens de termo-

elemente din contemporaneitateaagresivã a peisajului urban deperiferie, îi reuºeºte sugestia plas-ticã a kitsch-ului.

*Cu toate acestea, conform

principiului, parafrazându-l peacelaºi Caragiale, „vã scoatemochii, dar s-o ºtiþi ºi voi”, deze-chilibrarea prin exagerare inutilãnu lipseºte, din pãcate. Fie cãeste vorba despre plusarea pevulgaritate, prin inserþia unorgesturi ce expliciteazã evidenþa,fie cã este vorba despre ambala-rea peste mãsurã din anumitesecvenþe, ce a dus inclusiv la ru-perea unui element din decor(masa poziþionatã aproape cen-tral) ºi la ruperi de ritm în ce pri-veºte continuitatea tensiunii.

Dar sã fim înþeleºi: de râs, s-arâs. Cu poftã. De glisat în pasti-ºare/autopastiºare, nu s-a glisat.Iar pe parcursul drumului abiaînceput, piesa are timp sã-i fiechituite fisurile, acoperite cu vop-sea în ton ºi poliºatã. Funcþio-nal, are timp inclusiv sã se aºezemai bine nu doar pe carosabil, ciºi în text, din perspectiva nevoiica anumite viraje sã nu mai fieluate prea din scurt, iar anumitereplici de rezistenþã sã nu mai fieîntrucâtva umbrite de o tempori-zare agitatã, în loc sã se înscriecu precizie în crescendo-ul pecare e construit textul.

E timp ºi sã fie curãþatã tapi-seria din habitaclu, pe ici pe colo.Dar nu în pãrþile esenþiale. Dupãpremierã, cred cã acestea pot fi,cel mult, bine întreþinute. Om trãiºi-om vedea dacã angrenajulconceput de Mircea Corniºtea-nu va fi apt de o cursã mai lungãdecât Craiova – împrejurimi.

nnnnn Mãdãlina Nica

Foto: Florin Chirea


rte

nnnnn MIHAELA VELEA

Rozul este pentru fetiþe,albastrul pentru bãie-þei. Sãrãcãcios ºi plat.

Aºa se predã copiilor aflaþi lavârsta primelor acumulãri o viziu-ne standard asupra individuali-tãþii, transmisã sârguincios dingeneraþie în generaþie. Iar maºi-

la vie en rosenãria minþii stocheazã ºi perpe-tueazã informaþia-ºablon: rozulare pretenþia sã fie mereu, pentrufetiþe, sinonim cu candoarea, dra-gãlãºenia ori gingãºia. În lumearoz, a copiilor roz, Valeriu ªchiaune deranjeazã seducãtoarea ºiinfantila „teorie”.

La vie en rose! Tur-retur, Va-leriu ªchiau îºi consumã frust ºitacit existenþa între douã desti-naþii de bazã: atelierul rece, ticsitºi un acasã rãscolitor, fragil ºi ti-morat. Fãrã ambiþii mondene, prea

puþin preocupat de trend oriclientelã, ignorând exemplele ºistrategiile de marketing pictural,el nu are nimic din profilul strãlu-citor al artistului de tip fashion.Nu agreeazã ºi nu practicã asi-duitatea colegilor de generaþie,nu cautã sã fie „vãzut” cu oricechip ºi nu cere sã fie omagiat. Decele mai multe ori, obiºnuinþeleori mecanismele de socializare aleomului contemporan îi par fieprea contrângãtoare, fie completstrãine. Însã, cu toate cã etaleazã

ºi conservã atitudinea unui per-sonaj rupt de cotidian, este în-zestrat nativ cu o deosebitã ca-pacitate de a privi atent în jur,extrãgând informaþia esenþialã ºievoluând just în rigorile unui simþcritic bine exersat.

La aproape un an de la Nãs-cut în U.R.S.S., prezentat la Gale-ria MORA, alte douã expoziþii,deschise de curând la CentrulCultural Palatele Brâncoveneºti,Mogoºoaia ºi Atelier 030202,Bucureºti au marcat, pentru Va-leriu ªchiau, un necesar ºi vehe-ment plus de imagine. Susþinutecuratorial de Olivia Niþiº, celedouã proiecte vin sã consolide-ze eºafodajul unui statut artisticasumat ºi poate definitiv orien-tat cãtre subiectul sãu fetiº: co-pilul. O privire directã, oricât desumarã, detecteazã, fãrã a faceapel la susþinerea teoreticã, cãLobotomia ºi Probleme perso-nale cuprind în structura lor inti-mã ºi transmit, fãrã echivoc, toa-tã intensitatea ºi fervoarea unortrepidaþii sufleteºti complicate.Temele atinse de Valeriu ªchiaunu sunt abordate ºi prezentateca simple elemente ajutãtoareîntr-o poveste cu ºi despre copii.Ele se instaleazã afectiv, se dilatãºi se contorsioneazã în conso-nanþã cu o sensibilitate exacer-batã, ce parcurge etape, parcã,mult prea acute. Relaþionareaeste mai mult decât conjunctura-lã, devine profund empaticã ºievolueazã dramatic de la desti-nul personal la cel colectiv:

La doar o lunã ºi ceva di-ferenþã faþã de prece-denta expoziþie, cea în

tandem cu bucureºteanul IonGrigorescu, Mihail Trifan recidi-veazã ºi propune iubitorilor arteiplastice o nouã vizionare a lucrã-rilor sale, la Galeria Arta din Cra-iova. O expoziþie pe cât de neaº-teptatã, pe atât de scurtã ca du-ratã.

Mihail Trifan ne obiºnuise, înanii trecuþi, la vernisaje, cu câteun „bonus” constând într-un ex-hibiþionism teatral. De altfel, „ex-hibitionism”, în englezã, înseam-nã chiar expoziþie. Artistul înþele-sese cã arta trebuie sã progrese-ze, iar simpla expunere a lucrãri-lor pe simeze nu mai este sufi-cientã, aºa cã personalitatea non-conformistã a artistului se relevaºi printr-o micã scenetã improvi-zatã, în care costumaþia ºi apari-þia în mijlocul privitorilor eraudeterminante. Pentru cã expozi-þia aceasta s-a dorit poate ºi oavanpremierã la cea retrospecti-vã ce va avea loc în ianuarie laBucureºti, Mihai Trifan a alesdrept costumaþie, de data aceas-ta, o redingotã simplã, clasicã,însoþitã de un joben. Doar câte-va artificii moderne – ochelariifanteziºti cu luminiþe, un buchetde flori ºi o geantã de umãr – ne-au amintit cã avem de-a face cuun avangardist.

Artistul ºi-a structurat expo-ziþia pe cele câteva domenii carei-au marcat evoluþia artisticã de-a lungul vremii: pictura tradiþio-nalã, desenul, colajele, obiecteletransfigurate artistic, instalaþiile.Crochiurile, mai vechi sau mainoi, au dominat o mare parte aexpoziþiei. Ca pãrere personalã,ele fiind „bucãtãria” artistului,

Mihail Trifan, încã o datãcãutãrile, nu întotdeauna reuºi-te, ale creatorului n-ar fi trebuitsã aparã în ochii privitorilor. Im-portant în evoluþia oricãrui artisteste rezultatul final al operei, nuzecile sau miile de încercãri deexerciþiu, premergãtoare. În acestcaz însã, expunerea crochiurilorare o explicaþie, atâta vreme câtconsiderãm expoziþia ca una com-pletã, ce îl aratã pe artist de la Ala Z.

Desenele, o donaþie a artistu-lui cãtre Muzeul de Artã Craiova,sunt ºi ele niºte crochiuri, dar înstadiu avansat de elaborare ºi tra-tare graficã. Dacã suportul n-ar firelevat intenþia originarã a artis-tului, am fi putut crede cã suntopere special gândite, „lectura”lor ne apare însã ca un exerciþiuludic, ceea ce nu-i o criticã, de-oarece multe opere geniale dinistoria artelor s-au dovedit a aveao genezã ludicã.

Picturile lui Mihail Trifan, pu-þine la numãr în expoziþie, ni-l rea-mintesc pe artistul culorii ºi maiales al compoziþiilor din anii ’70.O elaborare complexã, o arhitec-turã savantã ºi fascinantã, în caresubiectul tratat se pierde, rãmâ-nând ca un pretext neimportantpentru realitatea recreatã de cã-tre artist.

Colajele, numite Structuriadosate de cãtre artist, sunt ge-nul de artã cu care ne-a obiºnuitîn ultimii ani. ªtiuleþi ºi frunze deporumb se împletesc cu dantelegrafice textile sau de celulozã, lin-guri vechi, metalice, fac casã bunãcu roci, nuci sau frunze, cu ouãde gips, frunze de nufãr sauscoarþe de copaci. Compoziþiileamintesc de exerciþiile din perioa-da studiilor artistice în care eleviierau provocaþi sã reprezinte ca-

racterul diferitelor materiale –metal, lemn, gips, sticlã, pânzã –ºi relaþiile dintre ele. Din frunze,flori, paie, la care adaugã o cru-ce, artistul reuºeºte sã creeze ºiicoane, impactul filozofic fiind dedata aceasta mai profund.

Obiectele transfigurate artis-tic, precum Ruleta sau Radiato-rul, înnobilate cu elemente ves-timentare sau pur ºi simplu cusiluete, sunt, de asemenea, o maiveche preocupare a artistului, oîncercare de reestetizare a ele-mentelor fabricate, artificiale, spreo dimensiune mult mai umanã.„Instrumentele muzicale” pe careni le propune Mihail Trifan trecºi ele din registrul funcþional încel estetic, iar Structurile pe ni-sip reconsiderã natura, prin alã-turarea elementelor în ordinea ºiestetica stabilitã demiurgic deartist.

În opinia mea, cea mai intere-santã piesã a expoziþiei rãmâne oinstalaþie – vai, singura – intitu-latã Aer de România. Dincolo deaspectul plastic specific autoru-lui, piesa spune o întreagã po-veste cu caracter naþional. Ele-mente casnice, profesionale, et-nice, invenþii ºi mentalitãþi, toateacestea se împletesc delirant înstruþocãmila împodobitã cu trico-lorul românesc, închisã într-oculã scheleticã ºi fragilã. Culmea,aceastã monstruozitate se învâr-te totuºi. Exact ca România de azi.

Expoziþia este completatã, cumaltfel?, de semnãtura artistuluisub forma a douã autoportrete,probabil singurele elemente sin-cere cu adevãrat. Unul dintre eleeste aplicat pe o roatã. Semn cãartistul merge înainte.

nnnnn Viorel Pîrligras

copiii lui Valeriu ªchiau, setaþi inutero pe coordonatele unei exis-tenþe sterile emoþional, par sãcreascã întotdeauna departe deo caldã ºi necesarã zonã de nor-malitate. Ei sunt rejectaþi, nedo-riþi ºi, în consecinþã, abandonaþiafectiv, excrescenþe dureroase pecorpul schimonosit al familiei saual societãþii. Personajele sale in-dividualizeazã prototipuri com-portamentale ce transmit ereditarmutilãri sufleteºti grave, apoi de-busolare ºi chin. Iar tortura sederuleazã în atmosfera rozalie aunei lumi false, greºit asamblatã.Copilul-obiect, copilul-pãpuºã,copilul-corp strãin sunt persona-je extirpate, frânte de conformis-mul unor reþete despre viaþã.

La Atelier 030202, Valeriuªchiau a susþinut, la propriu, unperformance incendiar. Inedit ºideosebit de expresiv, el a „dese-nat” copii cu benzinã ºi foc. Însãgestul artistic nu a reuºit sã„ardã” terapeutic rãnile Proble-melor personale. Cu siguranþã,nici Lobotomia nu a activat sen-zorul imunizãrii definitive, ori mã-car o delimitare a obsesiilor ºisuferinþei. A fost încã un pas ne-cesar, un alt nivel de experimen-tare a stãrilor ºi epuizare a uneietape, iar cele douã expoziþii, vã-zute ca un corp comun, contrazicºi dizolvã populara „teorie” a cu-lorilor. La vie en rose pare a fi,adesea, un simulacru. Valeriuªchiau – Lobotomia poate fi vã-zutã, pânã la începutul lui 2012,la Palatele Brâncoveneºti.

Mihail Trifan - Autoportret


rte

În structura repertorialã aTeatrului Liric din Craiova,pe lângã opere, operete

sau musical-uri, lucrãrile destina-te copiilor reprezintã un segmentdeosebit de important, astfel în-cât, de la an la an, pe afiº suntincluse noi ºi noi producþii extremde apreciate de cei mici, dar deo-potrivã de pãrinþi ºi bunici, pen-tru cã ºi partiturile alese ºi, maiales, interpretarea conferitã se ri-dicã, de fiecare datã, la nivelul aº-teptãrilor unui public pretenþiosºi dificil de captat.

La început de octombrie, o salãarhiplinã a urmãrit, cu respiraþiatãiatã, peripeþiile din Micuþa Do-rothy, musical compus cu ani înurmã de Marius Þeicu pe un li-bret de Silvia Kerim, readus acumpe scenã în regia imaginatã de

„Micuþa Dorothy“ a ajuns din nou la CraiovaCarmen Roibu, pãstrând însã dinmontarea anterioarã scenografia(creatã, cândva, de Sorin Novacºi reîmprospãtatã de Rãzvan Drã-gãnescu) ºi coregrafia concepu-tã de Francisc Valkay. Experienþaacumulatã în cele câteva lucrãripuse în scenã anterior ºi-a spusdin plin cuvântul în aceastã nouãrealizare a regizoarei care, fiind ºiinterpretã, ºtie ce ºi cum trebuiefãcut pentru ca personajele sãdevinã credibile, pentru ca acþiu-nea sã „curgã“ ºi sã asigure im-pactul imediat cu publicul. Toc-mai de aceea, alcãtuindu-ºi dis-tribuþia, a ales artiºti cu talentscenic, entuziaºti ºi dãruiþi, im-plicându-se cu plãcere ºi cu rea-lã bucurie în „joaca“ foarte se-rioasã ºi solicitantã, intrând „înpielea“ eroilor care astfel relaþio-

neazã ºi se completeazã cu un fi-resc ºi o vervã cuceritoare. Deaceea, toate rolurile sunt la fel deimportante ºi pregnant contura-te, au viaþã ºi „ritm“, poezie ºi re-lief, atingând adesea performan-þa; pentru cã Eva ªtefãnescu esteo simpaticã ºi sprinþarã Dorothy(totodatã asistent coregrafie),Anca Þecu devine un Cãþel Þic-Þic mobil ºi plin de veselie de-bordantã, Laurenþiu Nicu, înOmul de tinichea, reconfirmãsupleþea ºi expresivitatea cu to-tul specialã pe care le-am aplau-dat ºi în alte roluri, Nicolae Popa,în Omul de paie, având date foar-te asemãnãtoare care îi permit sãrealizeze, la rândul sãu, o adevã-ratã creaþie, ceea ce, pe alte coor-donate, se poate spune ºi despreEdith Mag, o Vrãjitoare cu tem-

perament vulcanic ºi umor irezis-tibil, dar ºi despre AndreeaGheorghe în exuberantul ªiretlic,Alexandru Petre care întrupeazãun Leu sensibil ºi bonom saudespre Gabriel Marciu în Maimu-þoiul-ºef, în timp ce Carmen Roi-bu este o Zânã bunã, caldã ºi lu-minoasã, iar Daniel Cornescu unsfãtos Prezentatorul-Vrãjitoruldin Oz ºi Dragoº Teodorescu înepisodicele roluri Paznicul ºiUnchiul Henry, rolurile de com-poziþie ºi cele „de linie“ comple-tându-se, alcãtuind o „echipã“omogenã care danseazã, spuneproza cu dezinvolturã ºi naturale-þe, susþine un play-back (pe muzi-ca înregistratã) care se integreazãcursiv într-un demers artistic echi-librat sub toate aspectele.

Miºcarea alertã, logicã ºi fãrãurmã de „îngroºare“ se derulea-zã într-un cadru marcat de câte-va elemente ce definesc ambian-þa fiecãrui tablou – cãsuþa, câm-pul înflorit, castelul –, iar costu-mele foarte sugestive caracteri-zeazã personajele în datele lordefinitorii „de poveste“, dar în-tr-o manierã cumva pusã pe glu-me, deci agreabilã ºi plinã de far-mec. Fiecare element capãtã osemnificaþie bine determinatã, iardansul se încadreazã de la sineacolo unde trebuie, eroii evo-luând alãturi de flori, albine, gâzebune ºi rele, maimuþe „fioroase“aºa cum se petrece în orice po-veste ce… se respectã.

Chiar dacã muzica aduce doarcâteva melodii care se cam repe-tã, iar textul vorbit este amplu,spectacolul având o duratã depeste douã ore, copiii – între 3 ºi

12 ani – au fost captivaþi din pri-ma clipã (dovadã fiind liniºteaperfectã din salã), iar la final auaplaudat îndelung ºi entuziast.Faptul cã asemenea reprezentaþiiimpecabil realizate îºi ating sco-pul, s-a reflectat ºi în tentaþia ce-lor mici de a urca pe scenã în pa-uzã, încercând sã imite miºcãrileartiºtilor, semn cã le-a plãcut ºicã ar vrea ºi ei sã devinã, poate,interpreþi adevãraþi pe o scenãadevãratã sau mãcar sã revadãspectacolul, aºteptând totodatãcu nerãbdare ca Teatrul sã le ofe-re alte ºi alte producþii la fel detentante. Este ceea ce trebuie sãfacã orice instituþie care îºi pro-pune sã atragã spectatorii de ori-ce vârstã cãtre genul liric, for-mând publicul de mâine prin ase-menea producþii în care se cântãbine, se joacã încântãtor, copiiiconvingându-se mai târziu cã ºioperele ºi operetele vor fi la felde atractive. Iar pãrinþii ºi buniciise lasã ºi ei în voia basmului, in-trând cu plãcere într-o lume pecare, poate, îºi doresc sã o reîn-vie mãcar cu astfel de prilejuri.

Performanþa pentru care toþicei implicaþi meritã toate laudeleeste cu atât mai demnã de admi-raþie cu cât repetiþiile ºi pregãtiri-le pentru premierã s-au fãcut înparalel cu cele pentru o altã nouãmontare – opera Boema dePuccini – care, în 20 octombrie,va vedea lumina rampei, efortul fi-ind deci amplificat, dar rãsplãtit dinplin de succesul repurtat, de mul-te flori ºi aplauze binemeritate.

nnnnn Anca Florea

Recenta ediþie, a XXXVIII-a,a Festivalului Internaþi-onal „Craiova Muzicalã”,

a fost pentru publicul melomandin Bãnie un prilej de a-ºi arãtaataºamentul, larga deschidere ºiînþelegere pentru ceea ce înseam-nã un mare eveniment cultural;în sensul cã, publicul (atât câteste el, ca numãr) a fost ºi de dataaceasta receptiv, asigurând „per-manenþa” în serile muzicale ofe-rite cu generozitate de Filarmoni-ca „Oltenia”, ca principal organi-zator al Festivalului, sprijinitã, dinpunct de vedere financiar, deConsiliul Local al MunicipiuluiCraiova, Ministerul Culturii ºi Pa-trimoniului Naþional, ConsiliulJudeþean Dolj.

„Greul” festivalului a fost dusde orchestra simfonicã a Filarmo-nicii „Oltenia” (cinci concerte,dintre care unul vocal-simfonic,cu participarea Coralei Academi-ce a Filarmonicii); muzica de ca-merã a „acoperit” spaþii importan-te în cadrul agendei festivalului(ºase concerte, de la duo, trio cupian ºi cvartet (cu ºi fãrã pian) laorchestrã de camerã; plus, cvar-tet jazzistic); Corala Academicã aFilarmonicii „Oltenia” – un con-cert; Teatrul Liric Elena Teodo-rini – un spectacol de balet –Carmina Burana, de Carl Orff.Punctul forte al Festivalului aconstat, fãrã îndoialã, din prezen-

þa pe scena Filarmonicii craiove-ne a Orchestrei Naþionale Radiodin Bucureºti. Pe scurt: 14 mani-festãri muzicale pe parcursul a 34de zile calendaristice.

Dincolo de aceastã privirepanoramicã, vom evidenþia unfapt de netãgãduit: valoarea ar-tisticã indubitabilã a dirijorilor ºisoliºtilor invitaþi în festival. Nereferim, aici, la dirijorii BarnieWebb (Marea Britanie), Gheor-ghe Costin (Timiºoara), MischaKatz (Franþa), I. Ionescu – Galaþi(Braºov), Remus Georgescu (Ti-miºoara), Alan Bennett (S.U.A.),Mihnea Ignat (Bucureºti), Ale-xandru Iosub (Craiova), la violo-niºtii Alexandru Tomescu (cuStradivarius-ul sãu), Gabriel Croi-toru (cu al sãu Guarneri), FlorinCroitoru, Cristina Anghelescu,Anda Petrovici (toþi din Bucu-reºti), Vlad Stãnculeasa (Craiova),la pianiºtii Timor Sergeyenia (Ger-mania/ Belarus), Nicolae Licareþ(Bucureºti), Mihai Ungureanu(Craiova), violoncelistul MarinCazacu (Bucureºti), saxofonistulTheodore Kerkezos (Grecia),trompetistul de jazz Mladen Djor-djevic (Serbia) º.a.

Subliniem, ca un lucru demnde remarcat, faptul cã, din punctde vedere repertorial, actuala edi-þie a festivalului a corespunspostulatului diversitãþii de stil,gen ºi epoci creatoare; cum era

de aºteptat, bine reprezentatã afost perioada romanticã ºi ceapostromanticã a istoriei muziciiuniversale. Amintim, în acestsens, doar câteva titluri de an-vergurã: Liebeslieder Waltzes ºiSimfonia I de J. Brahms, Simfo-nia a VII-a ºi Concertul pentruvioarã de A. Dvorak, Fanteziascoþianã de M. Bruch, Suita DerRosenkavalier de R. Strauss,Concertul nr. 2 pentru pian de S.Rahmaninov, Simfonia de came-rã de D. ªostakovici, CarminaBurana de C. Orff .

Publicul a fost magnific; aaplaudat îndelung evoluþia artiº-

tilor, ºi-a manifestat admiraþia,intuind înalta clasã a protagoniº-tilor, lãsându-se vrãjit de splen-doarea sonoritãþilor ºi de origi-nalitatea interpretãrii, ca ºi de ra-finamentul expresiei personale cucare erau „înmiresmate” partiturimuzicale mai mult sau mai puþincunoscute. Dirijorii, în marea lormajoritate, ºi-au demonstrat ca-pacitatea de a exploata, exploraºi sublinia detalii ale lucrãrilorabordate, uneori neizbutind (înpuþine cazuri) sã construiascãsonoritãþi veridice per total sausã punã în valoare acumulãri ten-sionate. Melomanii s-au bucurat,

aplauze la scenã deschisãConsideraþii pe marginea unui mare eveniment muzical

neîndoios, de frumuseþea demer-surilor solistice ale protagoniºti-lor care cântã cu extraordinarãuºurinþã, cu debordantã natura-leþe ºi nestãvilitã bucurie a co-municãrii artistice.

O impresie de neuitat a pro-dus-o evoluþia Orchestrei Naþio-nale Radio: un ansamblu de elitã,de o valoare incontestabilã.Aplauze la scenã deschisã pen-tru Filarmonica „Oltenia” ºi al eifestival!

nnnnn Gheorghe Fabian

Orchestra Naþionalã Radio


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a În 1965 James D. Watson,unul dintre descoperitoriistructurii ADN-ului, trecea

pe strãzile New York-ului. Când aajuns în faþa hotelului St. Regis,nu s-a putut abþine ºi a intrat. Înhol, scria undeva: „A doua ceamai genialã persoanã din lumevrea s-o cunoascã pe prima din-tre geniile lumii”. S-a dus directla Salvador Dali, care locuia înacel hotel de ºase luni. În timp cerecepþionistul i-a anunþat veni-rea, Watson ºi-a amintit un tabloual pictorului, „Gala-cea-a-aci-dului-oxiribonucleic”, prima pân-zã dedicatã descoperirii sale cei-a adus premiul Nobel. În mai pu-þin de 10 minute, Watson l-a în-tâlnit pe Dali. Acesta este doarun exemplu ce ne demonstreazãinteresul lui Dali pentru ºtiinþã, opreocupare ce nu a fost eclipsa-tã nici mãcar de comportamentulexcentric al artistului. Astfel, pu-

tem sã vedem în Dali pictorulsuprarealist care intenþiona sãprovoace unirea dintre artã ºiºtiinþã. Documentarul Dimensiu-nea Dali. Obsesia de-o viaþã aunui geniu pentru ºtiinþã, con-ceput de Joan Ubeda, Susi Mar-ques ºi Eli Pons (2008), este re-zultatul a doi ani de investigaþiiºi reprezintã cel mai bun exemplual modului în care Dali s-a intere-sat de psihanalizã ºi de matema-ticã, de teoria relativitãþii ºi de fi-zica cuanticã, fãrã a scãpa dinvedere descoperirea ADN-ului.

„Orice pictor picteazã cosmo-gonia sa proprie: Rafael a pictatcosmogonia Renaºterii, iar Dalipicteazã era atomicã ºi cea freu-dianã, chestiuni nucleare ºi ches-tiuni psihologice.”, afirmã Daliîntr-un interviu de la sfârºitulanilor ‘501 . Fizica ºi psihanalizasunt, fãrã îndoialã, cele douã ºtiin-þe care au schimbat viziunea de-spre lume de la începutul secolu-lui XX. Încã din tinereþe, Dalimanifestã interes pentru ambeledomenii ale cunoaºterii. Primulsãu contact cu Freud ºi cu teoriarelativitãþii a lui Einstein a avutloc în anii ‘20, când, fiind studentla cursuri despre picturã la Ma-drid, locuieºte în campusul stu-denþesc, un loc frecventat de ti-neri intelectuali ai epocii, atât dindomeniile ºtiinþelor reale, cât ºide cei care studiau ºtiinþele uma-ne. Din acea perioadã dateazã ofotografie a tânãrului Dali, carestã lângã Garcia Lorca, avândsub braþ o revistã de ºtiinþã dinacea epocã: Science & Inven-tion. Se pare cã lui Dali îi plãceasã viziteze, însoþit de poeþi, labo-ratoarele de ºtiinþe. Interesul maiprofund pentru aceste disciplineva apãrea câþiva ani mai târziu,atunci când se va duce în Franþaºi va participa la miºcarea supra-realistã. Nu doar cã scriitorul Ste-fan Zweig a aflat cã Freud l-a pri-

mit în 1938 în casa lui din Londra,dar, în documentarul amintit, Daliînsuºi vorbeºte despre aceastãîntâlnire, în urma cãreia rãmâneîntristat, cãci Freud a refuzat sã-iciteascã manifestul despre meto-da paranoic-criticã, în care con-cepuse o tehnicã de creaþie ba-zatã pe cunoºtinþele pe care ledeþinea despre funcþionarea in-telectului pornind de la viziuneafreudianã asupra psihiculuiuman. Într-o scrisoare pe carepãrintele psihanalizei i-o scrie luiZweig, acesta îl descrie pe Dalica un prototip al spaniolului fa-natic.

Suprarealiºtii sunt cei carel-au introdus pe Dali în lumea fi-zicii. Noua realitate pe care o pro-punea teoria relativitãþii, urmatãde descoperirile din fizica cuan-ticã, erau ceva extraordinar pen-tru suprarealiºti. „Dali era fasci-nat de teoria relativitãþii, pentrucã aceasta îi oferea suprarealis-mului ideea cã realitatea nu seputea reduce la un unic flux”, ex-plicã Gavin Parkinson, cunoscu-tul istoric al artelor la Universita-tea din Oxford. Fizica cuanticãpropunea o lume în care nu exis-ta determinismul, în care particu-lele se puteau întâlni în acelaºitimp în douã stãri diferite, în careidentitatea obiectelor se crea prinacelaºi act de observare. Aces-tea erau niºte concepte greu deînþeles, dar care deschideau cãi-le imaginaþiei. Erau idei atât destimulante, încât au devenit temerecurente în cadrul laboratoruluide creaþie suprarealist ºi, la fel demult, în lucrãrile lor prin excelen-þã experimentale.

De asemenea, în articolele pecare Dali le publicã în anii ‘30, segãsesc multe referinþe la noualume pe care o propune fizicacuanticã. Un exemplu în acestcaz este textul sãu, „Capra sani-tarã”, în care spune cã „fizica tre-

misticismul atomic al lui Salvador Daliºi ridicarea la cer a Fecioarei Maria

buie sã creeze noua geometrie agândirii, care va fi tocmai delirulinterpretãrii de tip paranoic”2 .

În anii ‘40, apare ruptura luiDali de miºcarea suprarealistã ºiacesta se va muta la New York.În acei ani, este lansatã bombaatomicã, fapt care pune în evi-denþã implicaþiile grave ale dez-voltãrii fizicii nucleare. Se deschi-de astfel o nouã cale pentru ope-ra lui Dali. Începe sã picteze întablourile lui obiecte în suspen-sie, care se descompun în parti-cule ce plutesc în spaþiu. Esteepoca numitã a misticii nuclea-re. „Tatãl meu nu mai este Freud,ci Heseinberg”, afirmã Dali înmanifestul sãu mistic3 ºi începesã devoreze cãrþi ce aparþin aces-tor discipline. Louis de Broglie,Werner Heisenberg ºi ErwinSchrödinger devin autorii sãi pre-feraþi. În plus, se înscrie la revis-ta americanã de popularizare aºtiinþei, Scientific American. Daliera o persoanã bine informatã îndomeniul ºtiinþific, aºa cum afir-mã atât exegeþii operei sale, cât ºioamenii de ºtiinþã intervievaþi îndocumentarul DimensiuneaDali…4 . Atât cãrþile sale, cât ºirevistele, conþin adnotãri care îºigãsesc corespondent în elemen-te ce apar în tablourile ºi în scrie-rile sale. Un alt exemplu, în acestsens, este volumul Geometriaartei ºi viaþa al matematicianuluide origine românã Matila Ghyka,cu care Dali a colaborat pentruunul dintre cele mai cunoscutetablouri ale sale: „Leda atomicã”.Pe Dali îl interesa ºi aplicareamatematicii în artã, în manieramarilor clasici, ceea ce l-a deter-minat sã încorporeze „secþiuneade aur”5 (sectio aurea) sau „sec-þiunea divinã” (sectio divina) înanumite tablouri ale sale.

1 Transcrierea interviului luat deMike Wallace lui Salvador Dali pe19 aprilie 1958 este disponibilã pesiteul celor de la Harry Ransom Cen-ter din cadrul The University of Te-xas at Austin la aceastã adresã: http://www.hrc.utexas.edu/multimedia/vi-deo/2008/wallace/dali_salva-dor_t.html

2 Vezi Salvador Dali, „La chèvresanitaire”(1930), în La Femme visi-ble, Paris, Éditions surréalistes,1930. Versiunea în limba englezã atextului, „The Sanitary Goat”, poa-te fi consultatã în The Collected Wri-tings of Salvador Dali, edited andtranslated by Haim Finkelstein,Cambridge University Press, 1998,pp. 226-230.

3 Salvador Dalí, „Mystical Ma-nifesto”(1951), în volumul The Col-lected Writings of Salvador Dalí,edited and translated by Haim Fin-kelstein, Cambridge UniversityPress, 1998, pp.263-365.

4 J. Ubeda, S. Marquès ºi E. Pon-ce, Dimensiunea Dali. Obsesia de-oviaþã a unui geniu pentru ºtiinþã (TheDali Dimension. A Genius’ LifelongObsession with Science), Barcelona,Media 3.14, DVD, 2004.

5 Vezi H.R. Radian, Cartea pro-portiilor – principii ºi aplicaþii în ar-hitectura ºi în artele plastice, Editu-ra Meridiane, Bucreºti, 1981.

6 Articolul lui Salvador Dalí, inti-tulat Reconstitution du corps glorieuxdans le ciel, a apãrut în revista Étu-des Carmélitaines, numãrul 2 din1952, care avea ca tematicã Magiedes extrêmes, paginile 171-172.

7 Este vorba de credinþa creºtinã,proclamatã dogmã a religiei catoliceîncepând cu 1 noiembrie 1950, con-form cãreia Fecioara Maria s-a ridi-cat la ceruri cu trupul ºi cu sufletul.Evenimentul este sãrbãtorit pe datade 15 august conform unei tradiþiifoarte vechi. (n.t.)

Traducere ºi prezentare:Petriºor Militaru

nnnnn SALVADOR DALÍ

reconstituirea corpuluiglorios în cer

6

Voind sã pictez, dupãcum sfãtuiesc ruºii, omare temã istoricã din

epoca noastrã, consider drept celmai important lucru recenta pro-clamare de cãtre Papã a dogmeilegatã de Adormirea Fecioarei7 .Nu puteam întreprinde aceastãoperã decât în conformitate cu„constituirea” „misticii mele nu-cleare”, momentan unicul lucruce poate permite accesul imagi-naþiei mele cãtre o nouã cosmo-gonie care îi integreazã metafizi-cii principiile generale ale progre-sului nemaiîntâlnit al diferitelorºtiinþe din zilele noastre. Astfel,în timpul ultimelor patru luni pe-trecute în Statele Unite, ºi ca oconsecinþã a studiilor mele ºtiin-þifice ºi a extenuantelor mele „visemistice” (dar îmbucurãtoare pânãla paroxism), am ajuns sã îmi ima-ginez vizual principalele elemen-te constitutive ale fizicii moder-ne, relevând formele lor ºi parti-

cularitãþile structurale cu un gradde precizie care nu a mai avut pre-cedent pânã în prezent în operamea realistã. Astfel, continuân-du-i pe Fra Luca Paccioli ºi Leo-nardo, care au realizat în pitago-ricismul lor transcendent, cu cor-purile solide sau vide derivate dela cele cinci corpuri solide plato-niciene, Dali, pentru prima datãîn lume, tocmai a desenat un elec-tron, un proton, un meson, un pi-meson, ºi chiar structura moaleprin excelenþã (a acestui foartenou „clei cosmic” de care eu vor-besc adesea aproape obsesiv)chiar înainte ca profesorul Fermisã-l foloseascã în cea mai strictãterminologie ºtiinþificã.

Din toate noile mele elementemã gândesc sã realizez în Spaniabucãþi de ghips dupã desenelemele, ºi aceste bucãþi de ghipssã fie încorsetate, îmbrãcate într-un fel de stofe foarte scumpe aleRenaºterii, ce vor constitui ast-

fel fragmente din costumul Fe-cioarei care, de exemplu, pãs-trând forma unui electron condu-cându-se în tabloul meu ca atare,aº putea totuºi sã pictez „dupãnatura” scãldatã în lumina eter-nã ºi ultra-analiticã din Port-Lli-gat. Artileriile intra-atomice încãnecunoscute, dirijate cãtre nu-cleu vor reconstitui materia or-ganicã ce va fi recunoscutã înmod glorios începând cu vârfuldegetelor care se roagã ºi conti-nuând cu chipul surâzãtor pen-tru care, ca ºi pentru Madona dinPort-Lligat, Gala – soþia mea – îmiva servi drept model.

Numai ajutorul Sfâtului Duh ºiascetismul total în care mã voiafunda, izolându-mã în Spania îmivor putea permite sã reuºescaceastã operã, dar chiar dacã voieºua promit un lucru: ea va fimarcatã cu sângele meu ca unspaniol autentic, aºa cum voiaNietzsche.

Dali - Asummpta Corpuscularia Lapislazulina

Date post:	09-Sep-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

moza 12 - 2012 - revista-mozaicul.ro · Theatre has already premiered the play O noapte furtunoas...

Documents