Black TRIBUNA · o datã demarcaþia tot mai fragilã a genuri-lor migrînd vizibil înspre forme...

TRIBUNA112

Pantone 5569 UU

Pantone 5569 UU 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 - 11 5 mm a i 2 0 0 7 1,5 lei

Camil Mureºan la 80 de ani

Trad

ucere ºi p

rezentare d

e Ion Pop

Prim p

lan: Paul R

icoeur - V

iu p

ânã la m

oarte

Judeþul Cluj

Studiu de cazIdeologie ppoliticã ººi ccriticã lliterarã îîn

“Epoca dde AAur”

poezieCosmin Perþa

ªtefan Fay Mircea EEliade - UUltima sscrisoare ((II)

Este dificil uneori sã ºi scrii despre cineva pecare îl vezi aproape zilnic, de vreo treidecenii îi tot citeºti producþia cãrturãreascã,

ba chiar þi-ai fãcut cândva intrarea în lumea“academicã” aproape tot pe seama lui. Teobiºnuieºti cu personajul, îþi devine familiar, maiales când este calm, liniºtit, mereu gata sã-þiîmpãrtãºeascã idei, sã-þi dea un sfat, sã-þi citeascãtemerile ºi sã le risipeascã, iar în momentedificile ale vieþii sã fie primul care-þi întinde omânã sigurã de ajutor, senin, fãrã sã-þi cearãnimic în schimb, de parcã în lumea asta aºa ar fi firesc.

Poate de aceea era sã mi se întâmple acum,sã trec pe lângã un moment aniversar fãrã a-lmarca cum se cuvine, deºi într-un anume fel m-am pregãtit pentru acesta, ataºându-mã oare-cum (dar nu în prima linie!) de ideea unui vo-lum omagial pe care-l meritã cu prisosinþã ºi carezilele acestea va ºi vedea lumina tiparului. Însãuitarea, pentru mine, are ºi vocaþia unei terapiimorale, într-o lume în care linguºeala, ipocrizia,servilismul îþi pot aduce enorme beneficii,oricum mai multe decât meritul ºi capacitatea.

De data aceasta îmi voi încãlca însãprincipiile, pentru cã nu multora le este dat sãaducã un prinos de recunoºtinþã Magiºtrilor,prietenilor, la aniversarea a 80 de ani! Estevârsta deplinei senectuþi, în sens uman, cândexperienþa vieþii îþi conferã nu doar regrete

pentru timpul scurs (parcã niciodatã chibzuitcum se cuvine!), ci ºi multã înþelepciune, untezaur de evenimente ce s-ar cuveni decriptate ºiîmpãrtãºite tuturor. Poate cã tocmai a venittimpul ca eu – sau altcineva – sã asculte ºi sãînregistreze «povestea vieþii» celui pe care-lomagiem acum, pentru cã are ce sã ne spunã,iar cei sensibili faþã de trecut au ce sã afle.

Pentru cã cel aniversat acum nu estealtcineva decât Camil Bujor Mureºanu! A fostprofesorul atâtor generaþii de istorici, autor alunei opere scrise cu adevãrat impresionantã, dela monografia clasicizatã deja despre Iancu deHunedoara pânã la tomuri impresionante deistorie universalã, membru al AcademieiRomâne, iar actualmente director al Institutului«George Bariþ», cetãþean de onoare al Clujului,Blajului ºi Turdei, doctor honoris causa alcâtorva universitãþi.

Mã ºi opresc de altfel aici cu aceste rânduri –fãrã a-i tulbura intimitatea -, doar pentru aducereaminte, pentru cele peste patruzeci de promoþiiuniversitare care mai duc dorul lecþiilor – deistoriografie, dar ºi de viaþã – ale Magistruluidrag, Camil Bujor Mureºanu, cãruia i se cuvincele mai calde urãri de bine ºi senectute seninã.

agenda

Camil Mureºanu la 80 de aniLucian Nastasã

22 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

Mulþi literaþi au eºuat ºi ei în politicã,poate în acelaºi raport ca inginerii,þinând cont cã nu erau totuºi un

contingent atât de întins. Unii au devenit pur ºisimplu politicieni, parlamentari, primari, purtãtoride cuvânt, activiºti ai societãþii civile (dupã unstagiu de bursieri prin Occident). Alþii au devenitjurnaliºti, apoi editorialiºti, lideri de opinie, mãrog – cum vreþi sã le spuneþi, urcând pe scaraaceasta pânã la politic sau rãmânând doar încontingenþa acestuia. Alþii au pãrãsit proza (saupoezia) ºi au început sã scrie cãrþi document, cãrþide investigaþie, cãrþi-eseu pe tematici pe careurgenþa politicului le-a scos în faþã. Limbajul lor aînceput sã se schimbe, sã se adapteze, sã sedeliterarizeze. În general nu cred cã s-a pierdutnimic, ºi în primul rând opþiunea le-a aparþinut.Fiecare cum îºi aºterne aºa doarme, ºi unii îºiaºtern bine ca sã se culce ºi sã se trezeascã înprezenþa veºnic apreciativã a asistenþei. Politicul aînceput sã impunã prioritãþi, inclusiv literare, ºi,desigur, nume. Mai mulþi bani, mai multecãlãtorii, o existenþã mai la vedere în ochii lumii.

Chiar ºi D-l Voiculescu (Felix!) scria înaintevreme. Ce scria el? Informãri pentru Securitate?Eh, pe lângã asta – aforisme! Mi-l amintesc peAndrei Pleºu, pe sub platanii parcului din Bistriþa,

citând amuzat din panseurile în cel mai bun cazbanale pe care magnatul din Cipru (pe vremeaaceea) ºi le scotea pe propria cheltuialã.

Varujan Vosganian scria poezii. Valeriu Stoicascria ºi el poezii, ca de altfel Radu Vasile, fostulprim-ministru. Acesta din urmã a comis ºi unroman ºi un volum de memorii despre perioadacât a fost prim-ministru. Pânã ºi fostul preºedinteEmil Constantinescu se pusese la un moment datpe scris, avându-l ca model mai mult ca sigur peWinston Churchill. ªi câþi veleitari n-or mai fi,veleitari în ale literelor au devenit veleitari în alepoliticii.

Alþii, ºi ar fi sã pomenesc aici numele luiMircea Dinescu, s-au lãsat de scris imediat ce s-aunãpustit, mai cu folos (foloase), în viaþa politicã.Poetul de care vorbim ºi-a pierdut condeiul pe subbãncile CPUN-ului. Unii au încercat sã le împacepe amândouã, acceptând funcþii politice saudiplomatice, convinºi cã acestea n-au cum sã lecauzeze prea mult scrisului: Augustin Buzura,Eugen Uricaru, Mihai Sin, Vasile Igna, (lista e defapt mult mai lungã ºi, dupã cum se spune,rãmasã deschisã). E adevãrat, unii dintre aceºtia,au marºat pentru posturile de ataºaþi culturali(Vasile Popovici, Grete Tartler, Mircea Opriþã, ºi,mai nou, Virgil Mihaiu). Dar n-a fost oare ataºat

cultural însuºi marele poet Lucian Blaga? Pânã laurmã îþi vine sã-l admiri pe Mircea Cãrtãrescu,rãmas etern bursier ºi dedicat trup, suflet ºivoinþã scrisului. Alþii au intrat în structuri maimodeste, locale, în consilii judeþene, pe la primã-rii, pe la inspectorate de toate felurile. Nu i-amânat aici orgoliul. La urma urmelor ºi scriitoriitrebuie sã trãiascã din ceva, cã din scris, sã fimserioºi, nu se poate nici mãcar supravieþui fizic.Sunt deci de înþeles, departe de noi intenþia sã lereproºãm ceva mai ales acestora din urmã. Amînþeles cã pânã ºi un jurnalist ajuns milionar cume Cornel Nistorescu ar regreta în secret cã n-arãmas reporterul ºi scriitorul care putea sã devinã.I-aº spune cã poate sã mai înceapã o datã – unscriitor celebru cum e José Saramago a reînceput(dupã un antecedent juvenil) sã scrie cam lavârsta pe care o are astãzi prosperul ºi nostalgiculjurnalist român.

Sã existe o relaþie secretã între arta scrisului,disponibilitatea cãtre ficþiune, ºi cariera politicã?Sã fie valabilã butada pe care o lansasem cumva,anume cã scriitorului român scrisul îi þinea,înainte vreme, loc de cãlãtorii, ºi astãzi cãlãtoriileþin locul scrisului? Sã fi þinut scrisul loculpoliticii? Sã fie totuºi o pierdere pentru breaslascriitorilor? Pentru cã politicienii care s-auaºternut pe scris n-au compensat suficientdezertãrile condeierilor de meserie. E greu derãspuns, ºi înainte de toate nu asta urmãrim, nurãspunsul la aceastã întrebare. Ci dacã odatãajunºi acolo se mai gândesc ei la faptul cã, în totacest interval, cultura a fost mai degrabã a cincearoatã la cãruþã, atât în ochii guvernului, în cei aiparlamentului, dar ºi ai autoritãþilor locale. Puteauei face ceva, mãcar sã schimbe atitudinea colegilorslujbaºi? Doamne fereºte, nu sã-i facã ºi pe aceºtiasã scrie, dar mãcar sã-i facã sã citeascã ºi sãînþeleagã faptul cã scriitorii sunt ºi ei oameni.Ceea ce noi, iatã, am încercat, cu scuzabilã ironie,sã arãtãm în rândurile de faþã!

33



TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007 33

editorial

Sã fie scriitorii ºi ei oameni?Alexandru Vlad

Marcel Lupºe Buchet de bãnuþi

Marcel Lupºe Nud (Baigneuze)

Georgeta HHorodincãDuminicã searaCluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, 2006

Ultima carte publicatã antum a GeorgeteiHorodincã vine, pare-se, sã certifice încã o datã demarcaþia tot mai fragilã a genuri-

lor migrînd vizibil înspre forme literare binecuvîn-tate a coexista armonios în paginã, dar ºi sã pro-voace un oftat cititorului ce nu se va mai înfrup-ta dintr-o altã, proaspãtã experienþã ideaticã, oripur ºi simplu ficþionalã, sub semnãtura autoarei.Discursul ne plaseazã dintru bun început în zonaextraordinarului, în proximitatea absurdului carescuturã rutina prin ineditul ºi firescul unei þesã-turi eseistico-argumentative, cu irizãri prozastice,fragmentat-diaristice, explodînd într-un joc logic al presupunerilor ºi al concreteþei iluminatoare,într-un exerciþiu al memoriei, inspirat antrenathermeneutic. („Portarul, un fel de brutã placidã[...] mã interpeleazã plictisit: Ce doriþi? Am fostprogramatã pentru astãzi la decapitare, îngîntrãgîndu-mi sufletul”; „Argumentul Courbet îlfãcea pe Crohmãlniceanu sã zîmbeascã mocnit,aºa cum zîmbea ori de cîte ori reuºea sã întoarcãfaptele pe partea cealaltã [...]).

Georgeta Horodincã este, cu siguranþã, unautor implicat în propriu-i demers, confesîndu-ºiºi asumîndu-ºi propria-i curiozitate vis-à-vis depretextarea volumului, relaþionînd recurent cuprotagoniºtii fenomenului radiografiat în detaliumicroscopic; aproape cã nici nu importãîndeajuns dacã declicul cãrþii l-a constituitsuprarealismul sau actanþii André Breton,respectiv Ov. S. Crohmãlniceanu, cãci ºarmanterãmîn unicitatea personajelor centrale, perspectivade ansamblu, intrarea ºi ieºirea din scenã/text aactorilor secundari – toate într-o dinamicãanaliticã regizatã ºi dozatã subtil-credibil. („Vinemereu vorba în ultima vreme de suprarealism”;„De aceea, la începutul anului 2000, cînd MuzeulNaþional de Artã Modernã de la CentrulPompidou anunþa expunerea Peretelui lui Breton,m-am grãbit sã-i dau vestea lui Ov. S.Crohmãlniceanu, care se afla la Paris”; „ ...Breton,sufletul ºi teoreticianul miºcãrii, a fost unic”; „Deunde acest interes subit pentru suprarealism, dupãun sfert de secol de cvasiuitare? De ce nu altecurente de avangardã ºi de ce acum?”). Strategiadiscursului nu e una neapãrat cronologizatã, cipunctatã de raþionalizãri cînd paradoxale, cîndintrigant-atitudinale, inserîndu-se opinii cînd subumbrela probabilitãþilor pseudo-docile, cînd subveºmîntul interogaþiilor parþial-retorice, cîndarticulate pe ºleau. Semnificantul e întotdeauna îninterdependenþã cu semnificatul, receptorul edisecat tacticos ºi surprins în fidelizarea sa faþã deidee, faþã de iniþiatorul acesteia ºi faþã de al sãusistem personalizat in extremis, prismele rãstur-nate ce-i vizeazã direct pe subiecþii animaþi aitraiectului reflexiv sunt, pe rînd, dezambiguizate,adevãrurile culturale impuse ca general-valabile,însã trunchiate cel puþin pe sfert, sunt reconside-rate, inexactitãþile ce unduie ºi persistã ca realitãþiabsolutizate sunt devoalate metodic ºi expusedrept gafe împãmîntenite nepermis de mult ºi

riguros, iar amãnuntele biografice cu circuit relativînchis ale „victimelor” volumului sunt expusedulceag-amãrui, lãmurind finalmente posibilelesusceptibilitãþi mirosite ºi dejucate din vreme –„Se poate spune cã prietenul nostruCrohmãlniceanu avea o anima naturalitersuprarealista”; „Se poate oare compara descrierearealistã a camerei în care bãtrîna cãmãtãreasã îlprimeºte pe viitorul ei ucigaº cu descrierea uneibãrci, rezultat al metamorfozelor specifice visuluisau miraculosului?”; „Articolul [...] are destulecusururi”; „Aserþiunea atribuitã lui Breton, cum cã<societatea nu e decît o materializare a miturilorcolective> este inexactã”; „Victor Eftimiu, neobositadmirator al eternului feminin [...]”. Articoleleinvocate, evocate, discutate ºi rãs-citate reprezintã,în fapt, faze ale unei evidente continuitãþi înargumentare, episoade ale unei obvioase consec-venþe tematice, atent ºi inspirat expandate ºiaºezate-ntr-un context istoric ingrat, temperat ºi-nspeþã temporizat ritmic printr-un recurs gradual laexplicitãri plasticizat-picante ºi printr-o falsãintruziune de mini-portrete ale personajeloradiacent relevante textului ºi pretextului, implicitsub-textului. Frîntura auctorial biograficã insinuatãîn eseu ca într-o pauzã binevenitã de respiroaplicatã abundenþei în informaþii ºi aserþiunipreþios culturale nu eºueazã în convenþionalele ºitotodatã fadele pilde cu bãtaie lungã, moraliza-toare, cãci vocaþia de prozator transpare în lejeri-tatea cu care Georgeta Horodincã relateazã ºiautentificã evenimente, stãri ºi statuturi literare,emblematizînd viguros o voce interpretativãcompetentã fãrã doar ºi poate, fascinantã înnaturaleþea ei.

Ion CCristoforBelgia sau regatul poeþilorCluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2007

Oprefaþã excelentã ºi edificatoare, oferindu-ne exprimarea bine scrisã a unui fincunoscãtor al peisajului literar luat, avut,

pãstrat în vedere (ºi asta, nu de ieri sau de azi!) –iar acum oferit vederii altora, ori ca sã spunemadevãrul – tuturor.

Cu aceastã prefaþã începe volumul ce se lasãcontinuat cu un remarcabil eseu despreAyguesparse, din care, încã pe lângã oindiscutabil de bunã traducere a versurilor, secere sã remarcãm comportamentul totindiscutabil de corect, adicã bun, din punct devedere deontologic, al autorului, Ion Cristofor,faþã de cunoscuta ºi recunoscuta promotoare aliteraturii belgiene la noi în þarã, doamna profesorRodica Lascu-Pop.

Pãrerea mea ar fi cã se cuvine sau chiartrebuie sã fii ºi poet ºi mult informat pentru aputea vorbi/scrie în chipul potrivit despre

44



44 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

cartea

Seara unuirãmas-bun

„regatul poeþilor” numit Belgia. Ion Cristoforîndeplineºte aceste condiþii. Philippe Cantraine,Henri Cornélus, Philippe Jones, Carl Norac, YvesNamur, Jacques Izorac... (lista ar putea continua;e suficient sã citim pagina 195, numitã Cuprins)sunt doar câteva dintre numele cu iscusinþã,pricepere ºi sensibilitate luate în discuþie (?) decãtre Ion Cristofor; altminteri zis, poate chiar maibine: oferite nouã prin personala sa interpretareºi, poate, „dumirite”, „rãspicate” prin ale salelãmuriri.

Dar (nu ºtiu de sã zic ori nu) orice text îþioferã ºi unele surprize. Remarcabilul – fãrãezitare, fãrã îndoieli, remarcabilul text al lui IonCristofor nu face excepþie; adicã – nu cã aº fiîmpotrivã – dar mi se par surprinzãtoare în acestcontext atât prezenþa doamnelor Liliane Wouters(pe care eu o ºtiu mai degrabã dramaturg, oritraducãtoare de poezie) ºi Claire Lejeune –, da,desigur, de asemenea autoare de poezii, altminteriprofund considerabile amândouã –, cât ºi absenþa(tot pentru mine mai greu explicabilã... poatefiindcã n-o fi scris, n-o fi publicat versuri?) a luiRaoul Vaneigem – bun amic ºi coleg de idei,coleg de atitudine socialã cu Jean-PierreVerheggen, acel un Troþki al imaginarului, cumzice, pe bunã dreptate, Ion Cristofor la paginile78-82.

Volumul proaspãt apãrut al lui Ion Cristofor,Belgia sau regatul poeþilor, este o combinaþiereuºitã – deosebit de reuºitã – între strãdaniapoetului-traducãtor ºi a comentatorului – foarteconstant, dibaci ºi ºtiutor lecturand al literaturiivalone (sau wallone?). Citindu-i cartea, simþi cãautorul este implicat, cã ºtie despre ce vorbeºte,cã vrea-vrea sã spunã ce are de spus ºi de aceeaeu cred cã din acest motiv chiar îþi face plãcere sãciteºti aceste aproape douã sute de pagini. Leciteºti ºi ai senzaþia cã ai citit ceva, cã nu þi-aipierdut timpul. De acord, da: nu vei þine mintechiar imediat numele tuturor acelor autoribelgieni. Dar, dacã îi luaþi împreunã, aºa ca pe ofamilie, ca pe un „regat al poeþilor”, sunt sigur cãnu-i veþi mai putea uita! Traducerile de versuri alelui Ion Cristofor vã vor ajuta foarte mult. (Oarede ce nu l-a tradus, în acest volum, ºi pe MauriceCarême?).

Isprava Editurii Napoca Star, la rândul ei, nueste deloc de ignorat: o carte frumoasã, bineredactatã, pe mãsura ºi potrivit autorului. (Totuºi,o micã remarcã negativã: coperta, coperta I, esteea, oare, cea mai nimeritã? Nu cumva induce –prin de neocolit asocieri – o anumitã luare depoziþie nu tocmai fericitã, poate chiar nepotrivitã,cu cea sentimental ºi intelectual implicatã de caredã dovadã autorul? Acest Atomium, sau cum îizice, mã duce cu gândul înspre o cu totul altãdirecþie decât poeþii belgieni ºi cartea lui IonCristofor; poate e vina mea).

În final – o întrebare: de ce nu a vrut IonCristofor sã traducã în românã ceea ce el ne-aspus cã scrie pe uºa de la biroul lui Jean-Pierre(Verheggen; îl cunosc; e o figurã... e tare!):

Poètes en bâtiments, peintres du manche,sculpteurs de pneus, cinéastes de quartier,accordéonistes en brételles, essayistes de matelas,compositeurs de menus, nègres de romanciersblancs, philozobs de tous bords, modèles de touspoids, s’adresser ici.

Oare, cu acest prilej, aº putea sã încerc eu?Mã lasã Ion Cristofor? Aºa-i cã nu, cã nu ar aveade ce sã se supere? (În fond, nu-i nimic altcevadecât un fel de lecturã à nous deux, entretraducteurs! Vrai?).

Ioana Cistelecan

Tudor Ionescu

Murmurulgãlãgios alpoeziei

55



55TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Nu de puþin timp, în judeþul vecin, auapãrut douã cãrþi de referinþã pentru viaþaculturalã ºi ºtiinþificã a momentului.

Ruxandra Cesereanu în Tribuna – nr. 104 îºiprezenta pãrerile despre dicþionarele existente.Reþinem câteva din concluziile la care ajungeautoarea: „munca la un dicþionar este sisificã” ºi„orice dicþionar nu poate fi decât subiectiv”. Amreþinut doar douã pãreri din cele 10, toate, însã,fiind mai mult decât actuale, am putea spune,permanente. Munca la un dicþionar presupune, pelângã multe calitãþi, ºi multã pasiune.

Prima carte la care ne oprim este semnatã deGheorghe Chende-Roman ºi se intituleazãDicþionar etimologic al localitãþilor din JudeþulSãlaj (415 p.). Între 1901–1904, Petri Mór publicala Budapesta, 6 volume intitulate Monografiacomitatului Sãlaj. Dicþionarul lui Gh. Chende-Roman readuce în discuþie un aspect mai multdecât important dintr-o cercetare monograficã –toponimia. În lexicul fiecãrei limbi, ºi în cazullimbii române, din motive întemeiate, de facturãistoricã, în primul rând, studiul antroponimiei ºitoponimiei are o importanþã majorã. Onomasticacu toate ramurile ei, chiar ºi zoonimia au avut ºimai au conotaþii de facturã politicã ºi chiarjuridicã. Nu întâmplãtor, profesorul universitarNicolae Drãganu, absolvent al Universitãþii de laBudapesta (1906), ºi-a întitulat lucrãrile:Toponimie ºi istorie (1928) ºi Românii înveacurile IX-XIV pe baza toponimiei ºionomasticii (1933). Ambele lucrãri îºi menþin ºiastãzi actualitatea ºi acest lucru îl dovedeºte ºidicþionarul etimologic scris cu pasiune deGheorghe Chende-Roman.

Structurat pe 6 capitole: argument, studiuintroductiv (format din 6 subcapitole), abrevieri,simbolurile judeþelor, glosar de termeni lingvistici,scurt istoric al judeþului Sãlaj, care este însoþit detrei hãrþi: Transilvania, Banatul, Criºana,Maramureºul (1929); Judeþul Sãlaj (1876) ºiJudeþul Sãlaj (1968) – anul hotãrârii noii împãrþiriadministrative a României. În componenþa

volumului, avem o bibliografie generalã, carecuprinde 229 de titluri ºi o bibliografie selectivã.Volumul mai beneficiazã de trei rezumate (în lb.românã, englezã ºi francezã). Suntem convinºi cãmultor cititori, chiar din Sãlajul de astãzi, nu lemai este cunoscutã frontiera Sãlajului istoric, careajungea pânã la graniþa cu Ungaria. Autorul, de laînceput, ºi-a propus sã reabiliteze adevãrul într-undomeniu în care uneori fantezia sau reaua-voinþãau fãcut carierã, ºi acest lucru îl va susþine curaþionamente lingvistice ºi istorice în capitolele:Argument ºi Studiu introductiv (p. 13-39). În cele26 de pagini, Gh. Chende-Roman face un excursdocumentat în istoricul cercetãrilor de onomasticãcu bunele ºi relele existente, fiind convins cãonomastica intereseazã pe istoric, arheolog,geograf, sociolog, dar onomastica este în primulrând o ramurã a lingvisticii. De la pagina 56urmeazã dicþionarul propriu-zis al celor 298 delocalitãþi. Fiecare oiconim (= macrotoponim) areun capitol bine prezentat: aºezare geograficã, datedemografice de ultimã informaþie oficialã (2002),atestare documentarã, discuþii pe margineaetimologiilor existente, propuse la respectivultoponim ºi pãrerea autorului, când a fost cazul.

Gh. Chende-Roman este conºtient cã pot sãexiste ºi alte pãreri, doar este ºtiut – stabilireaetimologiei unui cuvânt, uneori, este o adevãratãaventurã. Din cele 229 de titluri menþionate înbibliografie, aproximativ 80 sunt lucrãri dediplomã sau de licenþã, monografii care au avutca temã de cercetare localitãþi din judeþ. Cei doiindici (de toponimie ºi antroponimie) uºureazãconsultarea lucrãrii. Pentru a înþelege o astfel delucrare, cititorul este obligat sã o studieze (nu são citeascã) cu atenþie ºi cu siguranþã rãmâne cumulte informaþii. La o nouã ediþie, sugerãmcompletarea cu încã douã tabele (care nu sunt oproblemã pentru autor): 1) lista cu componentelesatelor din fiecare comunã – separat, în cadrultextului existã, dar nu iese în evidenþã. Autorulprezintã unele date statistice numai când estevorba de centrul de comunã. Cititorul din Vasluisau Giurgiu nu are cum sã cunoascã aceastãcomponentã, mai ales cã prezentarea estealfabeticã. Oare cineva din Timiº ºtie cãFirminiºul ºi Moigradul sunt componente alecomunei Mirºid; 2) o listã numai cu localitãþiledin Sãlaj ºi corespondentele din maghiarã ºislovacã (vezi Dicþionarul de localitãþi dinTransilvania menþionat în bibliografie).

ªi, în final, o informaþie de „ultimã orã” vinesã schimbe datele problemei de la p. 38(materiale …. pânã în prezent nepublicate). Lafinele anului 2006, la Editura Academiei a apãrutîn colecþia „Tezaurul toponimic al României”,Dicþionarul toponimic al României–Transilvania,judeþul Sãlaj (T.T.R.T.). Se pare cã ceva, ceva se„miºcã” ºi în cercetãrile de onomasticã dinArdeal.

În 2004 apãrea primul volum intitulat Oamenide seamã ai Sãlajului; dupã doi ani, în 2006, s-apublicat ºi volumul II. La primul autoarele suntLucia Bãlaº ºi Bódis Ottilia; la urmãtorul pe lângãcele douã realizatoare se adaugã ca ºi coordonatorFlorica Pop, director al bibliotecii judeþene „IoniþãScipione Bãdescu” din Zalãu. Amândouã cuprindfiºele bibliografice a peste 500 de persoane. Celde-al doilea conþine ºi o addendã, carecompleteazã textul cu încã 47 de personalitãþi.Deºi nu se intituleazã dicþionar, în final, tot dinfamilia aceasta face parte. Folosind o bibliografie,(capitolul „Bibliografie selectivã”), bine triatã, estemenþionatã în ambele lucrãri. La cele 69 de titlurise adaugã ºi 39 de publicaþii (ziare, reviste)majoritatea apar sau au fost tipãrite în judeþulSãlaj. Este menþionatã revista Steaua, dar nu

Gabriel Vasiliu

Cãrþi desprelocuri ºioameni dinSãlaj

apare Tribuna, deºi în paginile ei, de-a lungultimpului, s-au publicat mai multe articole despreoamenii locului, adicã din Sãlaj. Un capitol ineditºi interesant sub multiple aspecte se intituleazã„Asociaþii ºi fundaþii culturale” ºi cuprinde istoriaa peste 30 de instituþii care existã sau aufuncþionat în judeþ.

În primul volum, Florica Pop supune atenþiei oidee, nu nouã, dar plinã de actualitate „O carte artrebui sã fie adânc prilej de meditaþie, un arc pestetimp între culturi ºi oameni diferiþi”. Citind-o,la începutul lecturii cãrþii, am reþinut-o; dupã ce le-am studiat am trecut la comparaþii ºi analize,

lucru pe care îl propun cititorilor. Plin deinteres ar fi explicaþiile din „Argumentul”, semnatde cele douã autoare, menþionate la volumul I.Cuprinde o lãmurire: literele A–K sunt prinse înprimul volum ºi L–Z în urmãtorul, apãrut în2006. Perioada din care au fost extrase dateleîncepe cu anul 1700 ºi ajunge pânã aproape dezilele noastre. S-au trimis chestionare persoanelorîn viaþã. Unii, majoritatea, au rãspuns, alþii – nu,sau chiar au refuzat sã fie menþionaþi. Cecurios?… Sã te superi pe… un dicþionar… pe ocarte. E culmea stupizeniei. Lucrarea cuprinde înprimul rând: personalitãþi „nãscute în judeþulSãlaj”, dar ºi cele „care s-au stabilit pe acestemeleaguri”. Mai interesantã este cea de a treiacategorie, unde cred cã a putut sã intervinãsubiectivismul „personalitãþi care pe parcursulºederii lor pe teritoriul judeþului au participat laviaþa culturalã ºi socialã a acestuia”.

În final, putem spune cã ambele volume sunto reuºitã. Suntem convinºi cã va apãrea ºi cel deal treilea, care, sub un aspect, va avea regim de„addendã”. În caz de republicare, n-ar fi lipsit deinteres ca la capitolul „referinþe critice” sã seconsemneze ºi alte articole apãrute, nu numaicele din presa localã (vezi Vasile Breban, LeontinGhergariu), mai ales cã la unii aceastã informaþieexistã. Cu alte cuvinte, sã se aplice aceleaºi stan-darde, criterii unice de redactare. La fel ºi la re-producerea fotografiilor. E posibil ca unii sã nu fidorit sau sã nu existe o fotografie… acceptabilã ?!Nu pot sã cred cã cea a lui Gh. Chende-Roman…a fost greu de realizat, sau ale celor treiFãnãþeanu… Corneliu, Eugen, Margareta nu s-augãsit. Dar acestea sunt micile lacune (sau mistere)care însoþesc o carte ºi unele, cu siguranþã, pot firemediate.

Încerc:Poeþi fãcari, pictori de dumânecã, sculptori de

jante, cineaºti de zonã, clãpãreþi în þoale, eseiºtide saltea, compofãcãtori de meniurele, negroteide dupe romancieri albi, filozobi ºi filozoabe deorice boabe, figuri de-orice figurã, haideþi pe-aici.

[Sper cã domnul Cristofor chiar cã nu s-asupãrat fiindcã m-am bãgat! Dar de, cumva, s-a-ntâmplat... îi va trece – nu-i pãcat!!!]

Poate cã Ion Cristofor a fost mai isteþ când adecis sã nu traducã acest citat ...

Asta ne deosebeºte.Dupã cum, relativ în aceeaºi idee, tot Ion

Cristofor zice la pagina 34 a acestei cãrþi de citit,traducându-l pe Philippe Jones: Un semn obscurori surd precede scriitura.

Marcel Lupºe Cina cea de tainã

Andrei Marga, ArgumentareaEditura EFES, Cluj-Napoca, 2006

În a doua jumãtate a secolului trecut, o partesemnificativã a filosofiei – în special cea deorientare analiticã – a lãsat impresia cã ar

abdica de la sarcina tradiþionalã a filosofiei, aceeade a investiga marile teme care determinã sensulvieþii umane. Adevãrul ºi libertatea, Dumnezeu,responsabilitatea, virtutea ºi, în general, sensulvieþii umane au încetat sã mai fie abordate înmaniera integratoare specificã modus vivendi-uluieuropean. Mai mult, filosofi semnificativi auargumentat, în varii feluri, în favoarea acesteiabdicãri.

Pe cât de înºelãtoare a fost impresia abdicãrii,pe atât de eronatã a fost argumentarea înfavoarea ei. Dacã nu dorim sã renunþãm la ideeacã practicarea filosofiei are rost, atunci trebuie sãreþinem ceea ce tradiþia a consacrat drept temefundamentale ale ei.

Totuºi, practica filosofiei a cunoscut schimbãriradicale în ultimul secol. Nu le voi invoca aici,dar voi pomeni morala sau lecþia care trebuiereþinutã de pe urma lor: Modestia ºi austeritateasunt elemente centrale în practica filosofiei, darrostul lor nu este în alegerea temelor ºi nici îndelimitarea principiilor ce guverneazã pretenþiilepe care este just sã le ridicãm faþã de soluþiilepropuse. Mai curând, metodele investigaþieifilosofice ºi terenul propice pentru tranºareaproblemelor trebuie sã fie deopotrivã modeste ºiaustere.

Nu existã o reþetã generalã care sã permitã,pentru fiecare tip de problemã filosoficã în parte,identificarea precisã a limitelor spaþiului (modestºi auster) în care ea este de tratat. Pe de altãparte, existã un astfel de spaþiu generic în carefilosofia trebuie sã se desfãºoare, ºi acesta este celal argumentãrii. Sentinþele ºi sloganurile,invocãrile ºi aluziile, paradoxurile ºi metaforeletrebuie sã facã loc argumentelor limpezi ºiaccesibile. Este adevãrat cã, astfel practicatã,

filosofia înceteazã sã mai fie spectaculoasã ºi cã,uneori, este dificil de recunoscut, sub austeritateaabordãrii argumentative, gravitatea problemei îndiscuþie.

Iar aceasta nu este valabil numai cu privire lafilosofie; dimpotrivã, trebuie enunþatã clarpretenþia ca determinãrile centrale ale vieþii ce sevrea umane sã fie aºezate sub controlulinstrumentarului argumentativ. Aceasta este ocondiþie de a cãrei realizare depinde pãstrarealegãturii, esenþiale în cultura europeanã, dintrelibertate, responsabilitate, adevãr, moralitate etc.

În aceºti termeni, succesul unei vieþi umane(sau succesul unei vieþi în a fi umane) este aºezatsub semnul deciziei calificate, care, la rândul sãu,depinde de posedarea competenþelor “tehnice”pentru obþinerea ei, fie cã este vorba despre odecizie teoreticã, ori una practicã.

O regulã ce poate fi uºor formulatã pe bazaafirmaþiilor anterioare este aceea cã întâmpinareaonestã a unui volum dedicat teoriei argumentãriitrebuie sã se fereascã de unilateralitate. Teoria ºipractica sunt, deopotrivã, constrânse de atingereacelei mai bune decizii. Practica de a argumentaeste ubicuuã, deºi, cu siguranþã, succesulargumentativ este mult mai puþin rãspândit.

Suportul teoretic pentru aceste afirmaþii estederivat, în mare mãsurã, din chiar volumul pecare îl supun atenþiei - Andrei Marga,AArgumentarea, EFES, Cluj-Napoca, 2006 -remarcabil prin accentul pus pe multiplele aspecteale procesului argumentativ. Idealul matematic aldemonstraþiei – procedeu de întemeiere tratat îndetaliu în Capitolul 1 al Pãrþii a IV-a, – dus laextrem de filosofiile constructiviste, nu poate fi,mereu, forma ultimã în care putem spera sãajungem la decizii calificate. Nu orice admitetranspunerea more geometrico. Pe de altã parte,aceasta nu înseamnã cã ariile mai “slabe” pot filãsate în voia întâmplãrii, cã prin reiterareaargumentului sceptic conform cãruia, dacãperfecþiunea este intangibilã, atunci “merge orice”ar trebui sã restrângem valabilitatea idealuluiargumentativ – obþinerea celei mai buneîntemeieri posibile. Controlul raþional al tezelor,opiniilor, dezbaterilor etc. se poate realiza prinintermediul argumentãrii. Trebuie remarcatãinsistenþa autorului de a se delimita de un curentla modã astãzi, care dispune argumentareaexclusiv în vecinãtatea retoricii, ignorândnonºalant necesitatea controlului logic alargumentãrilor. Profesorul Marga argumentazã cãscopul argumentãrii nu este, pur ºi simplu,obþinerea adeziunii auditoriului, ci, mai degrabã,obþinerea adeziunii informate ºi întemeiate, a“consensului raþional”. Or, aceasta este imposibildacã logica este relegatã din sfera demersuluiargumentativ. AArgumentarea ilustreazã clar aceastãopþiune teoreticã, dedicând spaþii ampleintroducerii ºi clarificãrii aspectelor logice aleargumentãrii, precum ºi ilustrãrii relaþiilorpunctuale dintre logicã ºi argumentare (aspectadesea neglijat în alte scrieri, pânã la nivelul lacare este rezonabil sã pretinzi un manual deutilizare a manualului sau a tratatului). Darraþionarea nu se produce mereu sub formadeducþiei ºi nu priveºte mereu propoziþii teoretice.În volum îºi gãsesc locul multiplele forme subcare raþionãm – deductive, inductive ori abductive– de asemenea, multiplele tipuri de raþionamente

cu care ne întâlnim în cele mai diverse deliberãri –raþionamente categorice, modale, deontice –,precum ºi multiplele aspecte sub care raþionareaare sens, ca raþionare teoreticã ori practicã. Neeste prezentat un tablou amplu al erorilor deargumentare, începând de la erori de ordinsemantic, trecând prin erorile de naturã formalã,ori erori logice, pânã la erori cognitive.

Existã douã alte aspecte centrale legate deacest volum a cãror neglijare ar fi impardonabilã.În primul rând, trebuie remarcatã recuperareainvestigaþiei în domeniul metodologiei generale –ºi asta într-un moment în care moda s-apronunþat ireparabil în defavoarea oricãreimetodologii, fie ea ºi parohialã. Or, subliniazãautorul, metodologia este o zonã distinctã, cuprobleme ºi soluþii specifice, a cãrei recuperareeste conditio sine qua non pentru formareaspecialistului autentic, indiferent de aria despecializare vizatã (p. 354). Apoi, este necesar sãse observe dimensiunea filosofic integrativã alucrãrii: fiecare opþiune tehnicã – în tratarea, e.g.termenilor, propoziþiilor, raþionamentelor – estesubîntinsã de o prezentare a justificãrii teoretice(filosofice) corespunzãtoare. În acest fel,AArgumentarea capãtã o dimensiune culturalãarareori întâlnitã în lucrãri dedicate unor astfel desubiecte ºi prea adesea exilatã ºi transformatã însimulacru de cãtre corifeii (sau oligarhii) eseisticiigratuite.

Într-un cuvânt, oferta este amplã ºi cade însarcina fiecãrui cititor sã o utilizeze cum poatemai bine. Cadrul în care oferta este dispusã este,de asemenea, generos: deºi oricine poate restrângezona în care va aplica principiile pe care acestvolum le trateazã, ele sunt astfel instituite încât sãsuporte performanþa în cele mai generale domeniide cercetare ºi viaþã.

66



66 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

accent

Cuvântul bine-gânditBogdan Dicher

Marcel Lupºe Sfântul Gheorghe

Prin doar simpla citire a acestui titlu1 totul arfi susceptibil inducerii unei reacþii descepticism, gândul dintâi fiind cã foarte greu,

anevoie ar mai putea fi scrise lucruri noi ºiinteresante despre mult frecventata literaturãfrancezã a secolului XIX, nici chiar despre Guy deMaupassant sau despre boala care l-a rãpus (sau l-a fãcut sã fie cine a fost!).

Apoi, din altã perspectivã, acelaºi titlu ne pareoarecum ambiguu sau nu tocmai pertinent: sã fievorba despre amestecul nebuniei – ca manifestaretipic omeneascã - în scenariul povestirilor luiMaupassant? Urmeazã sã gãsim în text uneleconsideraþii despre boala autorului ºi cevaconsecinþe literare ale acestui beteºug? Sau, poate,despre varietãþile de nebunie decelabile în acestepovestiri, adicã despre un fel de „inventar”psihiatric sui generis?

Desigur, un minim de înþelepciune neîndeamnã sã trecem titlul la rubrica «mai vedemnoi» ºi sã cãutãm eventualele rãspunsuri laposibilile întrebãri în însãºi cartea care esteînsoþitã, prudent, de o Tablã de materii, nutocmai edificatoare, cu toate cã amãnunþitã.Afirmãm aceasta deoarece socotim cã tilurile datecapitolelor nu sunt tocmai dintre acelea care sã nepunã la adãpost de orice nedumirire. Primeledouã, Guy dde MMaupassssant eet lle XXIIXe ssiècle ºiGuy dde MMaupassssant eentre lla mmaladie eet llacréation llittéraire, aproape cã ne fac sã neîntrebãm: adicã? Sã spunem cã sunt preapretenþioase, cã nu destul de explicite, cã prea ...?Urmãtoarele douã: Thèmess eet mmotifss dde lla ffolie ºiDDisscourss dde lla ffolie + Marquess eet mmétaphoress leconsiderãm oarecum derutante ºi pe ele, deoarecenu ne dãm seama limpede, din start, dacã estevorba despre ceva ce se petrece în anunþatelepovestiri ale lui Maupassant sau, luând-o cumvamai globalizant, în vreun perimetru al nebuniei.

Devine evident cã spre a ºti mai multe seimpune sã citim cartea.

Introducerea, intitulatã AAvant-pproposs, nu facedecât sã ne menþinã într-un fel de derutã deoareceautoarea mãrturiseºte cã a traversat un momentde confruntare cu anumite probleme de conºtiin-þã, la lectura unor rânduri din Maupassssant -ul luiHenri Troyat, ori ale altora, ale însuºi autorului.Probleme de conºtiinþã stârnite de faptul cãscriitorul socotea indecentã scormonirea întrecutul unui mort, exhumarea hârþoageloracestuia, scoaterea la luminã a slãbiciunilor sale.S-ar cuveni, afirma el, ca omul sã rãmânã ferit înumbrã ºi doar opera sã-i supravieþuiascã.Maupassant recunoaºte cã indiscreþia dusã pânã laanaliza emoþiilor sale, pânã la despuierearespectuoasei lui duioºii, i-ar stârni o mânieviolentã ºi o profundã mâhnire.

Dupã ce vom fi remarcat spiritul de fair-playºi academica îndrãznealã ale onestei autoare, vommãrturisi lipsa unei pãreri care sã ne aparþinã înprivinþa mult comentatei raportãri (de cãtre criticãºi critici) a înfãptuirii artistice la trãirile omului,trupeºti sau sociale, raportare pe cât de frecventã,pe atât de hulitã ori în zadar combãtutã. Socotimcã anevoie îl poþi stãvili pe comentator sã nutransforme, sã nu preia în binevenitã spuzã vreun

detaliu biografic, cu iscusinþã cules din cevadocumente sau mãrturii ºi menit sã încingã turtavreunui studiu. Anevoie ºi chiar nicicum.

Aºadar, nebunia lui Maupassant va fi prezentãºi analizatã în mai multe ipostaze, ca sursã deinspiraþie ºi în acelaºi timp obiect de studiu, cadeclanºator ºi catalizator insurmontabil alscriiturii, ca manifestare a unei altminteri greuexplicabile obsesii ºi terori. Aºa se face cãmaladia, potrivit cercetãrilor autoarei, apare ca unfel de ourosboros, revenind constant cu scopul dea se elimina, tot mai prezentã în consecinþe lanivelul elaborãrii textului, spre a fi dezarticulatã ºinegatã ca suferinþã efectivã ºi proprie. Chiar ºicrâncena ei recunoaºtere pare sã nu fie altcevadecât o exorcizare, o mãrturisire fãcutã înaºteptarea contrazicerii, o dovadã de luciditateîncã în funcþie.

Alexandra V. Dulãu noteazã, susþine cãrecurenþa temelor legate de nebunie demonstreazãfaptul cã pentru Maupassant acestea sunt oobsesie ºi cã tot ele vor constitui baza proprieisale boli, deoarece vor alcãtui universul imaginaral autorului, de-a lungul vieþii sale scriitoriceºti. Laun moment dat autoarea spune chiar: il est cer-tain que les contes de Guy de Maupassant ontinfluencé sa vie dans la même mesure où la mal-adie a marqué son oeuvre par la “conscience tem-porelle de la folie”.

Spuneam cã anevoie rezistã cercetãtorultentaþiei de a se sluji pe alocurea de detaliibiografice ale autorului. Cu atât mai anevoie ºimai puþin în cazul studierii lui Guy deMaupassant, împrejurare în care niciun cercetãtor-comentator nu s-ar sfii, nu s-ar feri, nu ar evita,nu ar întârzia sã ia în considerare atât boalamentalã, cât ºi frenezia scriitoriceascã (pare-seconsecinþã a aceleiaºi boli), acestea fãcând dinMaupassant o figurã deosebit de aparte. De-adreptul ne întrebãm dacã vreun asemeneacomentator-cercetãtor ar cãdea într-o astfel deevidentã greºealã.

Alexandra V. Dulãu – nu. Dimpotrivã, dânsa adesprins din textul lui Maupassant zeci depreparate microscopice, lamele menite uneicercetãri care este plasatã sub semnul acribiei ºisupusã unei silinþe de microbiolog ori decriminalist. În felul acesta autoarea devineanalistul nodului viperin al imbricaþiei nebunie-scriiturã care nu poate fi trecut cu vederea decãtre cititorul povestirilor maupassantiene. Totuºi,cumva, este vorba despre o imposibilitate de a-lsuprapune perfect pe scriitor peste narator. Ca ºiîn alte împrejurãri ale studiului sãu, autoareasugereazã existenþa unor interpretãri diferite, denu cumva chiar contradictorii, ceea ce nuînseamnã deloc cã am fi remarcat absenþaopiniilor ºi nici a concluziilor proprii.

Nebunia lui Maupassant, comparatã cu altemanifestãri ale aceleiaºi boli ori mãrunþitã înfeluritele ei consecinþe literare, este ceea ce seconstituie în materia celor peste 70 desubcapitole, multe dintre acestea încheiate princoncluzii intermediare. Concluziile finale ºibibliografia (complexã ºi judicios aleasã: opt

secvenþe ºi 175 de titluri, printre care destule demulte aparþinând unor autori români) vin sãîncheie, cu folos ºi fericit, aceastã carteparticularã, adicã deosebit de originalã, de-alungul cãreia atenþia ne-a fost atrasã ºi de marelenumãr de trimiteri, peste 1500! Ne-am întrebatchiar dacã nu este prea mare acest numãr. Pealocurea am avut senzaþia cã privim o picturãpointillistã. Dar sã nu uitãm cã pointillismul a datnaºtere ºi unor cunoscute capodopere!

Prescurtând pe cât se poate aspectele cele maiabordate de autoare, amintim cea mai abordatãtemã – aceea a Dublului, a acestei fantasme careduce la o a doua naºtere a naratorului, o naºtereîntru nebunie. Opiniile Alexandrei Dulãu,contrazicându-le uneori în mare mãsurã pe celesusþinute de Antonia Fonyi ori de Marie-ClaireBancquart, privesc boala lui Maupassant ca sursãa obsesiilor sale literare ºi ca factor de influenþarea operei, în timp ce povestirile inspirate denebunie îi influenþeazã viaþa. Demersul autoareieste sensibil marcat (fapt recunoscut) de opinialui André Vidal privind raportul între viziuneaautorului menitã transmiterii cãtre cititor ºiparticiparea intimã la operã a omului însuºi,determinat de imaginea pe care ºi-o formeazãdespre lume. Aceastã necontenitã pendulare întreelaborarea unui text ºi o existenþã afectatã demaladie este elocvent tãlmãcitã în carteaAlexandrei Dulãu. Citãm: en plein processus derédaction, il met parfois sur papier des preuves deson manque de jugement, bien qu’il essaie par làmême de se démontrer, grâce à l’écriture devenuechef-d’oeuvre, la maîtrise de sa propre raison. Înaltã ordine de idei, cunoscuta vitezã greu deegalat cu care Maupassant ºi-a scris opera esteconsideratã drept caracteristicã stãrii iniþiale abolii ce va sfârºi prin a se impune complet.

Este cu totul remarcabilã deosebita capacitatede lecturã a autoarei, veritabila sa vocaþie dehermeneut, slujite de incontestabile calitãþi înmânuirea limbii franceze.

Iatã o carte care se impune prinoriginalitate neostentativã.

Note

1 Dulãu, Alexandra Viorica, Nebunia în povestirile lui Guy de MaupassantEditura Fundaþiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2006

77



77TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

incidenþe

Nebunia în povestirile luiGuy de Maupassant

Tudor Ionescu

Marcel Lupºe Casa lui Dorel

88



88 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Cu volumul de proze scurte Întoarce-te,Esthera (1999), poeta Dora Pavel pare sã fipãrãsit prima vârstã – prelungitã – a

creaþiei, dedicatã în exclusivitate poeziei ºipublicisticii radiofonice. De acum încolo, autoareadevanã, stabilitã în epoca marii rãsturnãri la Cluj,a apucat-o pe calea convertirii la naraþiune. S-arzice cã este una dintre cãile regale ale scrisuluidin România contemporanã. Modelul acestui tipde opþiune, vizibil de la distanþã, rãmâne MirceaCãrtãrescu, care s-a lansat cu forþã în roman dupãce, mai înainte, sabordase, una dupã alta,modalitãþile lirismului. Dintre scriitoare, AnaBlandiana a trecut, ºi ea, peste marginile genuluipredilect, publicând roman, cum la fel a fãcut ºiAura Christi. Iar lista numelor de poeþi ºi poetecare au auzit chemarea complementarã a prozeiar putea continua.

Sã fie o modã? E, poate, o strategie aapropierii de creaþia literarã, prin tatonãri dilatateîn timp? Sau ar fi o disponibilitate pluralã înspaþiul literaturii? Personal, înclin cãtre ultimavariantã explicativã, întrucât lasã deopartefrivolitatea de primã instanþã ºi iese din logicalimitativã a „trãdãrilor” vocaþionale, fie ele ºifertile. Va trebui, se pare, acceptat, cã impulsulcreator se poate traduce în performanþe pe maimulte diapazoane, ba chiar ºi în diverse limbajemai mult sau mai puþin specializate. Pânã cândcritica literarã nu va accepta ºi acest pariu, ea seva limita singurã la receptãri sectoriale,condamnându-se la paturi procustiene ce nudenotã decât o anume lene a privirii.

Agata murind (2003), primul roman semnatde Dora Pavel, a obþinut premiul pentru prozã alUniunii Scriitorilor, ceea ce i-a adus reeditareaintempestivã la Ed. Polirom, în 2004.

Vocea naratoarei este, parcã, atentã mai multla ce se întâmplã înauntru decât înafarã. Decorul,impostarea, siluetele aparþin unui scenariunaturalist tratat în formula expresionismului.Prilejul unei dezmormântãri de oseminte dintr-uncimitir condamnat la dispariþie – temã sositã dinrealitãþile moderne, când în vãi de dealuri se varsãapele unor lacuri artificiale de acumulare ºi cândDunãrea este deviatã prin altã matcã pe oporþiune anume, pe motiv de hidrocentralã,creând cimitire submarine (à la Valery) ºi insuleturceºti vizitabile în submersibil – este pretextulnarativ al aducerii personajelor împreunã. Unfundal marcat, aºadar, de stranietate, înancadramentul cãruia decesul nu mai ajungepentru a garanta încremenirea ºi care, pânã laurmã, nu este decât o metaforã a mutaþieiinevitabile a lucrurilor, a nestatorniciei lor, avânãrii de vânt ºi a prafului care se alege de toate,conform celebrelor formulãri din Ecleziast... Încontrapartidã, o frenezie eroticã à la français,incluzând delicioasa partuzã care a stârnitspumegãri provinciale unor critici în redingotãîncheiatã pânã sub nas, în fapt o bine motivatãcompensare instinctualã a proximitãþii thanaticeprin recurs, fie ºi în exces, la opusul sãu, Erosul.

Aº propune, deci, chiar ºi la nivelul unei schiþeatât de sumare, o lecturã mai eliberatã deobscurantisme de internat ºi mai atentã lasubtilitatea ºi inteligenþa jocului narativ, la mizelelui. Este, probabil, tocmai ceea ce a determinat unjuriu prestigios sã încununeze debutul de

romancierã al Dorei Pavel cu o distincþiesemnificativã.

Captivul (2006) este al doilea roman ºi,contrazicând cutuma nescrisã de pe la noi, carepretinde ca rãsfãþatul unei cãrþi sã devinã neglijatodatã cu a doua – talentatul de ieri, ignoratul deazi -, el s-a bucurat de o binemeritatã primirepozitivã. Romanciera se face remarcatã ºi de astãdatã prin ecuaþia ancadrament, raporturi întreprotagoniºti, atmosferã. Lipsesc descrierile,formele se ghicesc ºi se asociazã conform uneilogici a prelucrãrilor subiective, realismulnaraþiunii se compune în alt plan decât cel alochiului care înregistreazã aºazicând „cuobiectivitate” evenimentele. Senzaþia este cã totulse întâmplã într-un orizont al zicerilor incomplete,al prudenþei în faþa explicitãrilor, într-oambiguitate fertilã, drapatã de imaginea prefiratãîn haºurãri fine, resorbitã în clarobscuritate... Un

anume simþ al suspansului face parte din reþetarulsecret al Dorei Pavel, ceea ce poate pãrea bizarcelor obiºnuiþi sã asocieze aceastã perspectivãdoar romanului poliþist sau de aventuri. În fapt,ingredientul se aplicã aici mai degrabãpsihologiilor eroilor, prinse într-o þesãturãpasionalã nu lipsitã de volute. Stranietateascrisului autoarei revine ca un parfum insidios ºi,de-acum, ca o marcã specificã. Miza cade nu perealismul construirii personajelor, ci pe alternanþade planuri ºi lumini: ba teatru, ba ospiciu, bapeisajul amintirii ori cel al prezentului, într-undozaj imprevizibil ºi într-o complementaritate ceprovoacã suspansul. Prozatoarea îmi apare maidegrabã ca un fost scenograf devenit regizor, careînsceneazã o dramã romanticã folosindu-se de odiscursivitate subtilã, bine stãpânitã, cu decupajedin clarobscur ºi cu voleuri de deschidere ºi deînchidere magistrale. De ce romanticã? Pentru cã

partea de tenebros din aceastã poveste de iubire –sau mai degrabã fixaþie – implicã teme consacratede romantism, precum cea a dublului, afraternitãþii damnate, a maladivului insolitat etc.

Necircumscrise constrângãtor de o geografie ºio onomasticã aborigenã, naraþiunile Dorei Pavel,scrise cu un condei ce s-ar putea regãsi cu cinsteºi în linia de forþã a prozei hexagonale, se lasã,cred, traduse cu folos, putând face oricândobiectul unei desfaceri de succes înafara þãrii.Tocmai datoritã acestui fapt, cred, al ieºirii dintemele ºi reþetele aborigene prescrise de o întreagãtradiþie, romanciera a putut beneficia de unsucces de prestigiu indubitabil, fãrã a face însã ºiun succes popular. Pânã când rafinareamentalitãþilor noastre, excesiv preocupate decãpãtuialã ºi de tegumentul politic al realitãþilordiurne, se va produce, Dora Pavel este sortitã sãscrie pentru un public cultivat ºi oarecumiconoclast. Tocmai de aceea însã succesulromanelor de pânã acum scrise de autoare se vaputea produce pe o scarã mai largã în câþiva anide aici încolo. Deocamdatã, având recunoaºtereabreslei (premiul Uniunii Scriitorilor pe 2003), ea

poate însã ºi meritã sã continue în acelaºi ritmalert cultivarea unei vocaþii scriitoriceºti complexe,în care stafia propriului lirism vine punctual laîntâlnire chiar ºi în paginile de prozã.

Adaug cã de reuºita Dorei Pavel se leagã unfenomen recent, dar viguros, al prozei ardeleneºti:impunerea pe piaþa de carte româneascã a unorcontribuþii romaneºti feminine clujene. Premiuluiobþinut de Agata murind i-a urmat, la puþin timp,recunoaºterea unui alt talent de pe malurileSomeºului, prozatoarea Florina Ilis.

imprimatur

Grunduri flamandeOvidiu Pecican

Marcel Lupºe Fermã meridionalã

99



99TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Nimic surprinzãtor. Coexistãm – n-avemîncotro – cu un procomunism încãîndeajuns de virulent, în împrejurãrile în

care procesul comunismului rãmâne la stadiul deproiect dupã toate probabilitãþile utopic. Nu nemirã, ba chiar gãsim o naturaleþe sumbrã înfaptul cã foºtii celebratori de frunte aicomunismului, foºtii securiºti, activiºti ºi clientelalor cu o cromaticã politicã diversã se aliniazã subbaniera României Mari (semnificativ, recentulscandal parlamentar, când Traian Bãsescu a datcitire unui act formal de „condamnare acomunismului”) ori se fac auziþi prin câte otrompetã rãguºitã pânã la cacofonie, de pildã ceaa bardului de la Bârca. Dar se iveºte – ºi la astamãrturisim cã nu ne aºteptam – o dublurã apenibilei atitudini, venind din mediulintelighenþiei tinere. Exponentul sãu poartãnumele de Ciprian ªiulea ºi ia cuvântul în, dealtminteri, foarte onorabila revistã Timpul din Iaºi(nr. 2/2007), sub un titlu ce, pesemne fãrãintenþia d-sale, devine (auto)ironic: Baladacomunismului. Ce vrea baladescul analist? Sãcombatã cu bravurã anticomunismul. Ca ºi cumar ieºi dintr-o încãpere trântind cu zgomot ºi furieuºa spre a intra de îndatã, pe altã uºã, în aceeaºiîncãpere. Posturã comicã dacã n-ar avea ºi oconotaþie imoralã, care proiecteazã grotescul într-ozonã unde lucrurile nu mai pot fi tratate cuuºurinþa cu care, neavând de ales, vizionezi opeliculã de umor ratat spre a o uita în câtevaclipe. Obiectul ºarjei d-lui ªiulea îl constituieRaportul Tismãneanu, cunoscutul text de blamarea comunismului, însumând vreo 600 de pagini,elaborat de un grup de cercetãtori la cerereapreºedintelui României. Oricâte defecte i s-ar gãsi,oricâte limite ar avea (multe din ele se explicã,aºa cum se precizeazã în cuprinsul sãu, prin aceeacã experþii ºi membrii comisiei nu au avut acces ladocumentele care ar fi putut facilita analiza aniloravuþi în vedere ºi, în consecinþã, înþelegereamecanismelor regimului), aceastã scriere meritã afi tratatã cel puþin cu decenþa cuvenitã uneiinvestigaþii majore asupra unei teme majore. Or,ce-ºi permite imberbul Ciprian ªiulea? A o lua desus, a o supune unei bãºcãlii greu de suportat:„Dacã Bãsescu i-ar fi pus sã scrie niºte baladedespre comunism, se pare cã membrii comisieiprezidenþiale s-ar fi descurcat de minune”. Sau:„revine tonul de extemporal mediocru, punctat deagramatisme ºi absurditãþi. Din pãcate, adeseaeste greu, ca cititor (sic!), sã eviþi impresia cã ai înfaþã stenograma unei ºedinþe de partid (chiar dacãuna pe dos), în care importantã e exprimareaindignãrii, oricât de aproximativ”. Astfel gãseºtecu cale a se pronunþa insolitul comentator,comportându-se aidoma unui clovn ce-ar fi intrat,cu gestica sa profesionalã, într-un cortegiu funerar.Suntem nevoiþi a constata cã langajul d-saleemancipat nu e decât un rumeguº sârguinciosmãrunþit al limbii de lemn.

Ceea ce ºocheazã în speþã este visceralapornire denigratoare a d-lui Ciprian ªiuleaîmpotriva criticii comunismului. Asumându-ºirolul unui avocat din oficiu al totalitarismuluiroºu, cãruia Raportul menþionat îi confirmã, pebunã dreptate, „esenþa nelegitimã ºi criminalã”, d-sa încearcã din rãsputeri a rãsturna propoziþiilede cãpetenie ale discursului anticomunist înprincipiu. Nu odatã prin suprapunerea de-o jalnicãexactitate cu falsurile propagandei postideologice:

Raportul Tismãneanu ar releva, „pe de o parte,tonul de conspect ºcolar, pe de altã parte fixaþiaideologicã ce poate fi consideratã chiar structuralui conceptualã”. Care va sã zicã „fixaþiaideologicã” nu e a comunismului, ci aanticomunismului! Noul zelator al defunctuluisistem e la fel de iritat de ideea cã majoritatearomânilor au dorit, în decembrie 1989, abolireadictaturii, tot mai decãzute în faza în care cultulsãu delirant se silea sã acopere mizeria progresivãa maselor. Nu ºtim ce vârstã avea dl. ªiulea înanii ’80, când foamea, frigul, frica, cei trei fatali îiîncolþeau cotidian pe români, dar reacþia-iretrospectivã frizeazã insolenþa: „Serios?!? Caremajoritate? Cei care au ieºit în stradã în marileoraºe înainte ca trendul de prãbuºire a regimuluicomunist sã devinã dominant sunt atât de evidentreprezentativi pentru majoritate, încât e clar cãraportul care începe sã semene cu premise de uncliºeism atât de naiv nu poate fi decât bizar”.Aºadar neseriozitate, cliºeism, naivitate, bizarerie!Acestea sunt verbele cu care preopinentul nostrucalificã o mare miºcare de conºtiinþã, o grea jertfãde sânge. A vorbi despre „esenþa criminalã” atotalitarismului i se pare a ilustra nu altceva decâtun „amatorism extrem”. A constituit oarecomunismul „o nouã formã de sclavagism”, cumstipuleazã Raportul? Ei aº! Descendentul lui RicãVenturiano socoteºte din vârful stiloului cã nu arfi decât „o metaforã stupidã”. Pânã ºi termeniiirefutabil-descriptivi ai cumplitului regim „«cãlãi»,«securiºti», ºi chiar o «fostã cãpetenie a Securitãþiiºi a Direcþiei de Informaþii Externe»” corespund,în optica d-sale, unui „limbaj de ziar, mai exactde editorial populist prost”. Când o lume întreagã(civilizatã) îºi dã seama cã, inclusiv prindeºãnþarea cultului personalitãþii, regimulcomunist din România a fost, pânã la capãt, unulde sorginte stalinistã, ce credeþi cã afirmã, printr-ogrimasã de dispreþ suveran, dl. ªiulea? „Nu doarexpresia în sine, ci toate argumentele în sprijinulideii sunt discutabile ºi vagi”. Anti-anticomunistului îi vine „foarte greu” sã înþeleagã

(aici e credibil!) cã „intelectualii de calibru” îºipermit a fundamenta aprecierea comunismului„pe primitivisme intelectuale de tipul «regimulcomunist din România a fost ostil valorilorspirituale veritabile pe care le-a atacat ºi a urmãritsã le distrugã»”. De unde ar rezulta cã d-lui ªiuleai-ar plãcea sã postulãm funcþionareacomunismului pe... dragostea pentru „valorilespirituale veritabile” ºi pe subtilitãþile intelectuale,nu-i aºa? În fine (cu toate cã lista stupefacþiilornoastre ar putea fi mai lungã), d-sa nu e de acordîn ruptul capului cu un alt aspect al Raportuluiincriminat, care ar fi „mai degrabã vag în materiede explicare a perioadei comuniste, în principiuaruncând vina pe clanul Ceauºescu ºi pe Partid,vinovat cã nu a produs curente reformiste”. Dar,Doamne, pe cine sã fi aruncat vina? Pe Papa de laRoma sau cumva pe Dalai Lama?

Parcurgând articolul d-lui Ciprian ªiulea, acesttext, spre a-l parafraza, „culturalisto-demagogic devodevil”, „mostrã vag (autorul vãdeºte o mareslãbiciune faþã de acest adjectiv – n.n.)înspãimântãtoare” de cum se pot întoarcelucrurile pe dos ºi cum pot fi ele batjocorite fãrãnici un rest de jenã, am ajuns la concluzia cã-lputem explica în douã feluri. Pe de o parte, aerulde extraterestru deloc familiarizat cu realitãþileproxime al publicistului trãdeazã o inculturã fie ºisimulatã. Pe de altã parte, nesocotirea de ordinulinsultei a milioane de concetãþeni mai în vârstãcare au cunoscut nemijlocit „balada” sângeroasã acomunismului exhibã o lipsã de bunã creºtere pecare n-ar putea-o disimula.

*În acelaºi numãr al revistei Timpul citim un

comentariu al d-lui Gabriel Andreescu, Când fiiiiau locul taþilor. În vizor, dl. Andrei Cornea, uncondei cu care am avut dezagrementul uneidispute în care d-sa a dovedit cã nu e dispus a luaîn considerare obiectul acesteia, în spiritul demãcar elementar fair play la care mã aºteptam.Stânjenitoarea aproximaþie a exerciþiuluiintelectual se asocia cu o undã de infatuare, subsemnul aceleiaºi mauvaise education pe care amfost nevoit a o glosa mai sus. Consolarea mea aconstat – cum sã zic? – în circumstanþa cãdesconsiderarea nu tocmai onorabilã ainterlocutorului pe care þinea s-o învedereze dl.Cornea se cumpãnea cu desconsiderarea chiar aargumentelor cãrora trebuia sã le facã faþã, încondiþiile unei bune conºtiinþe. Dar sã daucuvântul amar-judicioaselor observaþii ale d-luiAndreescu: „În comunitatea atât de divers umanãa Grupului pentru Dialog Social, Andrei Corneaavea atitudini cu tonuri elegante, judecãþi maicurând mãsurate, în general, arãta atenþie celordin jur. Astãzi, îl descopãr într-o þinutã schimbatã.Îl vãd din ce în ce mai des adresându-se de susunor oameni care au tot dreptul la respect. Altorale dã ºi lecþii. Are în faþã o claviaturã ºi uncalculator, acces la o publicaþie ºi i se pare normalsã le foloseascã ca pe niºte arme. Legândpretenþia lui de acuzator de falsitatearechizitoriului din revista 22, am avut bruscrevelaþia a ceva déjà vu. Într-adevãr, pe vremuri,în anii ’50 taþii «lor» le dãdeau lecþii taþilor«noºtri». Astãzi, fiii «lor» vor sã ne dea la rândullor lecþii. Din fericire, nu mai avem trupele ruseºtiîn spinare. Oare domnul Cornea nu ar trebui sãfie mai precaut?” Se pare cã da!

telecarnet

Anti-anticomunismulGheorghe Grigurcu

Marcel Lupºe Flori uscate

1100



1100 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

În lungul sãu exil nu va înceta sã scrie,întotdeauna în româneºte, „limba în caregândesc ºi visez” – cum va spune. Articolele ºi

cãrþile lui se nasc parcã din mersul trenului! LaParis, sub impresia incendiului Londreibombardate de aviaþia germanã, lucreazã, între 12ºi 14 ore pe zi, în paralel, la Tratatul despreºamanism ºi la masivul sãu roman – Nopþi deSânziene, apãrut la Gallimard sub titlul Forêtinterdite.

În România, romanele lui au avut – ºi au ºi azi– un succes instantaneu. Prin ele, lumearomâneascã devine o lume integratã universal.

Care este secretul acestui succes într-o þarã caa noastrã unde romanele nu lipsesc? Critica –masiv entuziastã dar uneori ºi cãutând priciniautorului – ºi-a spus cuvântul.

În ce mã priveºte socotesc succesul – laolaltãal romanelor, eseurilor ºi al studiilor sale deistorie a miturilor – cã stã în faptul cã Eliadedezvãluie misterul din banalul nostru cotidian. Ceînseamnã a da mâna cu cineva întâlnit pe stradã?Înseamnã a-i arãta celui întâlnit, cã mâna ta nueste înarmatã! Ce înseamnã gardul de scânduritraforate ca niºte vagi siluete omeneºti, din jurulogrãzilor de la sate? Înseamnã Hora strãbunilor,hora duhurilor care-þi apãrã casa, aºa cum caselebogate de la oraºe sunt apãrate de garduri de„suliþi” de fier, puterea stãpânitoare – poliþie,armatã. De aici o dublã trãire concomitentã apersonagiilor lui Eliade. Omul merge pe CaleaVictoriei, grãbit sã ajungã la casa profesorului,care îl aºteaptã, aºa cum s-a stabilit acum douãzile. Omul ajunge la casa profesorului, pe care ocunoaºte foarte bine, în care a fost denenumãrate ori. O persoanã care-i deschide îispune cã profesorul e mort de 80 de ani!

Unde este realitatea? Ce înseamnã pentru noirealitatea? Iatã întrebarea pe care – prin mijlocireametaforei literare, care se numeºte roman –Mircea Eliade o aºeazã în intelectul nostru.

Aceastã capacitate de transmutare a planurilorreprezintã – dupã pãrerea mea, originalitatea carefascineazã ºi aduce atâta succes operei lui Eliade.Omul se aflã – în opera lui – atât în realitate câtºi în legenda realitãþii, adicã în teluric ºi întranscendent. Prin mâna lui Eliade legenda,folclorul, miturile, credinþele, vrãjitoriile, misterul– sunt valori esenþiale care nu zac doar în culturapopularã ºi în trecutul milenar al gândirii, ci facparte din structura spiritualã a omului din toatetimpurile, deci ºi de azi, fie cã noi ºtim a le citi,sau, – analfabeþi în civilizaþia noastrã modernã ºiscandaloasã, am uitat alfabetul.

Sunt cele douã feþe ale omului – Homosapiens ºi Homo religiosus, pe care Mircea Eliadeni le aduce, încã din mansarda adolescenþei, ºi nile oferã reabilitate, cu prestanþã de profet!

Citind unele dintre cãrþile lui Eliade – LeMythe et Réintegration, Le Mythe de l’EternelRetour, sclipitoarea sa lucrare asupraºamanismului, gândul mã duce la opera altuigeniu român – Brâncuºi – pe care Marielle Tabart– custode în Muzeul de Artã Modernã din Paris –îl denumeºte „L’inventeur de la sculpturemoderne”. ªi are dreptate.

Am fost puþin neliniºtit când unii critici spuncã Brâncuºi este sculptorul care simplificã forma.În realitate Brâncuºi este, în primul rând, unfilosof, ºi anume, filosof al culturii pãmântuluinatal, luminat de o concepþie ancestralã asupralumii. Ca atare, el dezghioacã materia inutilã, ceacare putrezeºte învãluind omul ºi obiectul, ºiajunge la miezul nepieritor al subiectului, laesenþa lucrului – cineva a spus foarte frumos: la„inocenþa primordialã”. O spune ºi Brâncuºi într-un fel suav: „C’est de la joie pure que je vousdonne”. Adicã esenþa!

Ca ºi Brâncuºi dezghiocând esenþa din formabrutã a lemnului, a pietrei, Eliade dezghioacãsacrul din „obiectele ºi actele profane”. Esenþa laBrâncuºi, sacrul la Eliade! Pe un plan esenþa ºisacrul sunt acelaºi lucru. Platon numea acestsâmbure al eternului: Ideea. Brâncuºi face materiasã þipe, sã zdruncine liniºtea lenei: – Pãsãrile,Cocoºul! Eliade suprimã materia adãugatã inutil,chiar ºi de naturã, ca sã ajungã la Zbor, laRugãciune, la Cuminþenie. Eliade îl cautã pe omîn existenþa lui universalã.

Sã nu cãdem în confuzia vulgarã de aconfunda esenþa de care vorbeºte Brâncuºi, orisacrul pe care ni-l dezvãluie Eliade – cumisticismul. Nimic comun. Ideea la Platon, Sacrulla Eliade, esenþa la Brâncuºi sunt noþiuni pure ºiþin de filosofie purã.

Ce ne dãruiesc aceste douã genii – Brâncuºi,Eliade? Un optimism extraordinar. Ei sintetizeazãîn logicã modernã, lunga ºi strãvechea experienþãa omului în contact cu natura. În afara artistuluipopular anonim – cu exemple bogate în România– niciun sculptor nu a gândit ºi nu a reuºit sãsculpteze abstractul din noi, precum Brâncuºidând formã Zborului, Sunetului prin Cocoºul,Gravitaþiei prin Cuminþenia Pãmântului, Înãlþãriisufletelor cãtre vãmile vãzduhului prin Columnaveºnicei recunoºtinþe de la Târgul Jiu.

Sã privim Rugãciunea. O femeie se roagã îngenunchi. Este puþin aplecatã în faþã. Dacã s-arapleca doar cu un grad mai mult ar cãdea.Brâncuºi a gãsit gradul limitã. Cãci rugãciuneaînseamnã limita între a fi ºi a cãdea.

Sã ne gândim o clipã ºi la Broasca þestoasã.Iatã, o formã lipitã de pãmânt, abia miºcându-se.ºi totuºi – dacã aceastã vietate ar face efortulºoptit de Brâncuºi, de a se întoarce pe spate,depãºindu-ºi soarta, ar descoperi curburauniversului ºi ar lua forma unei nave cosmicepentru orice zbor. Iatã metafora absolutã aomului.

Paradoxul omului dezlegat – ºi de Eliade, ºi deBrâncuºi – este acela de a ridica temele telurice latranscendenþã absolutã. ªi nu mã sfiesc sã apropiipe aceºti doi filosofi români de Platon, cu toatecã pentru gânditorul grec, stãpân al ideii,întruparea înseamnã, dimpotrivã, ridicare,spiritualizare, intrare în logicã, în luciditate.

Este ceea ce face Brâncuºi cu Pãsãrile lui, cumspune un analist – când „Uneºte în piatrã zborulºi contrariul lui – la pensanteur, greutatea,gravitaþia”. „Nu am cãutat toatã viaþa – va spuneBrâncuºi – decât esenþa zborului”. Platon ar fi zis:ideea zborului, Leonardo ar fi zis mecanica

zborului, iar Eliade ar fi spus: sacrul zborului –adicã alianþa indestructibilã dintre materie ºispirit.

Când Mircea Eliade – în cãrþile lui –descifreazã sacrul unui obiect, al unui gest –ridicarea pãlãriei, strânsul mâinii, împreunareapalmelor la cãlugãrii tibetani pentru rugãciune sausemnul crucii la creºtini, el descifreazã pentru noisecretul mitic, sã-i spunem religios – al acestorîntâmplãri, adicã sacrul fiecãrui adevãr, oricât demic pare el sã fie, cãci, în mãrime sau micime –adevãrul este întotdeauna egal cu sine, total,întreg, absolut – ºi ne stãpâneºte, fie cã suntemsau nu conºtienþi cã-l purtãm în noi.

Geniul lui Brâncuºi duce experienþa pânã la olimitã care ne poate cutremura. Dacã privimMãiastra lui de bronz ºlefuit ca o perfectã oglindãde aur, vedem cã în ea se oglindeºte atelierul încare lucreazã sculptorul, cu toate pietrele ºiuneltele risipite în spaþiu. În acest fel Brâncuºisacralizeazã deopotrivã ºi obiectul oglinditor, ºilumea oglinditã. El afirmã prin artã, ideea cãomul este o constantã care se proiecteazã în afaralui, dar cã ºi „afara lui” se proiecteazã în el,deformându-se dupã sinea obiectului oglinditor,adicã dupã noi.

ªi-mi vine în minte Dumnezeu care, cu vârfuldegetului îi dã viaþã lui Adam în Capela Sixtinã alui Michelangelo!

Cu Brâncuºi, cu Michelangelo în ecran, neaflãm din nou în lumea dezvãluitã de MirceaEliade unde totul, absolut totul este viudintotdeauna, prin tainicul sacru care cuprindetotul.

Corespondenþa pe care am avut-o cu MirceaEliade a început abia în 1978, târziu dupã ce elplecase din þarã, prin Portugalia, Italia pentru aajunge în Franþa, la Paris.

Era solicitat sã ia parte la simpozioane, sãpreia o funcþie la UNESCO, participa la întâlniricu specialiºti în istoria religiilor, þinea cuvântãri încadrul unor adunãri internaþionale. ªi publicamereu. Cãrþi ºi articole în reviste universitare dinFranþa, Anglia, Spania, America. Din când în cândîmi trimitea câte o carte nouã. Aºa se face cã înianuarie 1979 Payot mi-a trimis – din contul sãu –volumele I ºi II din Histoire des Croyances et desidées religieuses – operã despre care GeorgesDumézil – „savant francez în studiul comparat almitologiilor ºi a structurilor sociale indo-europene” – cum se aflã trecut în enciclopedii – aafirmat cã, prin Mircea Eliade a apãrut o nouã„Legendã a veacurilor” – une nouvelle „Legendedes Siècles”. Cãci într-adevãr, opera lui Eliade aintrat, de la apariþie, în marea bibliotecã a culturiiomului din toate timpurile ºi de pretutindeni.

Din Franþa a plecat în Statele Unite, invitat deUniversitatea din Chicago, sã preia catedra deIstoria Religiilor, oferindu-i-se sã locuiascã înCampusul Universitar.

I-am trimis cartea mea: CaieteleLocotenentului Florian, legatã de Primul RãzboiMondial. În ea se aflau pagini privitoare la tatãl ºiunchiul lui Eliade. Mi-a rãspuns:

„Nu-þi poþi imagina bucuria, entuziasmul, darºi melancolia cu care am citit «Caietelelocotenentului...» Caietele au declanºat oneaºteptatã anamnezã: aveam 9 ani ºi jumãtatecând România a intrat în rãzboi. Dupã cum aiaflat din «Amintiri» (care trebuie citite înromâneºte...) am fost martor la bombardamente,am vãzut convoaiele de refugiaþi, am asistat laintrarea trupelor austro-germane (iar trei ani maitârziu, întâmpinam cu flori ºi cântece

centenar Mircea Eliade

Mircea EliadeUltima scrisoare (II)

ªtefan J. Fay

1111



1111TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

detaºamentele aliate care soseau din Salonic). Îþimulþumesc cã, înainte de-a «schimba de galaxie»(cum m-am obiºnuit sã spun), m-ai proectat încão datã în copilãria ºi adolescenþa mea...”

Prietenul sãu, filosoful Constantin Noica, îmidãdea veºti despre declinul sãnãtãþii lui Eliade.Dar nu era numai sãnãtatea ci ºi o melancolie, undor de þarã în neliniºtea lui.

În prefaþa volumului III – din cele patruprogramate – avea sã scrie: „Întârzierea apariþieiacestui al treilea volum se datoreºte unor cauzelegate de sãnãtate: de la o vreme vederea îmiscade ºi, din cauza unei arthrite rebele, scriu cugreutate...”

Era neliniºtit pentru soarta operei lui capitale –HISTOIRE DES CROYANCES ET DES IDÉESRELIGIEUSES – la care continua sã lucrezeînfrângându-ºi slãbiciunile prin voinþa lui de fiercãlit la focul datoriei asumate. În volumul II dinJurnalul sãu mãrturiseºte: „Mã tem cã prea puþinicititori vor trudi sã citeascã pânã la capãt, sãrindcapitole pe care le vor socoti neinteresante”.Pentru Mircea Eliade HISTOIRE DESCROYANCES ET DES IDÉES RELIGIEUSES este– precum la Dante Divina comedie, la TolstoiRãzboi ºi pace. Adicã împlinirea deplinã a uneiimense sarcini asumate, pariul câºtigat în lupta cuviaþa ºi dãruit culturii, în eternitatea ei.

I-am scris. Ar fi cu totul prezumþios ºinepotrivit sã spun cã i-am scris ca sã-l încurajez.Avea curajul titanului. I-am scris pentru a-i arãtaecoul pe care opera sa l-a trezit în mine, simplucititor care nu vrea sã pretindã cã ºi el a fost înArcadia!

Iatã scrisoarea. O redau pentru cã explicãunele lucruri ce þin de elanul creator al lui Eliade:

Dragã Domnule Eliade,

„Histoire des croyances et des idéesreligieuses” îmi pare a fi cea mai frumoasãpoveste ce s-a scris despre om. În afara valoriisale uriaºe din punct de vedere ºtiinþific, debogãþia continuã a ideilor, în afarã de mãreþiacopleºitoare prin erudiþie ºi generozitate vizionarã,opera oferã un cadru vast, ca ºi total, în ceea ceþine de om, ca sã-ºi gãseascã locul raþional,justificat, în acest uriaº ºi lent vârtej pulsând deviaþa, ce-ºi cautã la fiecare pas înþelesul. Aici,toate impulsurile instinctuale ºi spirituale aleomului, de la primele gesturi de cãutare ºi pânã lasubtile gãsiri, se aºeazã pe un ºuvoi logic,ordonator; înþelepciunile ºi nebuniile omului auloc, Odiseea ºi marile Cãrþi Sfinte ale culturilorstinse sau vii, traversarea Atlanticului, cãlãtoria luiMarco Polo, melancoliile lui Eminescu, povesteade viaþã ºi de moarte a celui care se socoate liber,ca ºi a celui ce se socoate prizonier pãcãlit (EugenIonescu sau Emil Cioran!), toate îºi gãsescrãdãcinile în aceastã unitarã aventurã a omului pecare aþi reconstituit-o atât de migãlos. Citindu-vã,gãseam treptat locul romanelor ºi a poemelor ces-au scris, a faptelor de iubire sau de urã, a celorsãlbatice sau duioase, transcendente sau telurice,locul iluziilor ºi al disperãrilor, a dragostei decasã, de hotar, ca ºi a nãzuinþei de a trece pestehotar. Se ajunge pe nesimþite la un dialog întrepreistorie ºi omul contemporan, între savant ºinaiv, între oamenii meridianelor – fãrã poticnire.Nimeni n-a gândit ºi n-a înjghebat o asemeneaoperã a omului viu, cum este aceastã Istorie. Prindimensiune, ea reîntroneazã, sub o formãfascinantã, toatã povestea omului care,fragmentatã, a fost atât de compromisã. Trãimesenþialmente în dubii; la diverse vârste trãim

diverse crize, punem diverse întrebãri, iarrãspunsurile pe care ni le dãm sau gãsim, chiar ºicând ne entuziasmeazã, pãstreazã în eleascunziºurile dincolo de care dubiile continuã sãsubexiste sau sã revinã la altã treaptã. Oamenii deºtiinþã ori poeþii ne dau rãspunsuri, uneoriglumeþe, alteori apãsãtoare, care nu reuºesc sãacopere cu chietudine mai mult decât spaþiul uneiculturi locale, al unui hotar, dincolo de careîncepe „altceva”, o altã explicaþie, un alt rãspunscare, de pe acum, ne intrigã. Pare banal sã neîntrebãm cu filosofii: Cine suntem, ce suntem, dece venim, de ce plecãm – dar la fiecare vârstã aomenirii întrebãrile produc crize pe mãsurainsului – sau a culturii. Ca sã depãºim crizeleabandonãm spiritul în mâna zeilor, cu ajutorulcãrora încercãm sã reabilitãm ordinea ºi mãsurapasului la mers.

Rãspunsul la neîntrerupta neliniºte a raþiunii –stãpânã a firii – cum ar spune Eminescu, – puteasã vinã numai de la o viziune de ansamblu adestinului omenesc – netãiat în felii de istorie.Este timpul nostru care o cere! De asta nearuncãm în operele filosofilor, uneori ale artiºtilorplastici.

Prin siguranþa ºi frumuseþea cu care aþi definitcadrul ºi cuprinsul omului, a punctelor salelimitate cardinal, cât ºi a axului sãu – de carevorbiþi atât de frumos ºi logic – trãiescsentimentul de a mã afla lângã rãspunsul pe carefiecare dintre noi îl cautã ºi nu-l aflã decât pebucãþele, deseori potrivnice între ele.

Pe de altã parte frumuseþea operei stã ºi înfaptul cã ea a fost lucratã deopotrivã de savantcât ºi de scriitorul care sunteþi, cã aceastã vastãsintezã ce s-a întreprins prin cercetare delaborator ºi arheologie spiritualã, pentruregândirea a ceea ce reprezintã lumea spiritului,adicã a ceea ce a simþit omul cel mai dintruînceput ºi pânã azi, este adusã în faþã de unartist.

ªi mã mai gândesc cã povestea putea sã fi fostscrisã acum o mie de ani – cum s-au mai scrispoveºti frumoase, cu tâlcuri în ale credinþei – darea a fost scrisã azi. ªi aceasta fiindcã sunteþiDumneavoastrã aici, pe pãmânt. ªi mã maigândesc iarãºi, cã sunteþi român, unul dintre

românii universali. Ca Haºdeu, Cantemir, Iorga.ªi este o bucurie blândã cã aceastã operã a ieºitdin mâinile Dumneavoastrã. ªi rãmânem uimiþi înfaþa unor asemenea miracole de culturã: apariþiaunui anume om, munca lui, talentul sãu, geniul ºiviziunea pe care o are asupra unui mister caretrebuie dezlegat – toate virtuþiile conlucrând laîmplinirea unei opere care putea sã nu existe, darcare brusc apare sã îmbogãþeascã spiritul lumiiîntregi. Are dreptate prietenul Dvs. Dumezil cândspune cã aþi adus în culturã o adevãratã „Legendedes Siècles”! Cãci prestigiul acestei ISTORII, prinviziune, enciclopedism ºi direcþionare, împreunãcu tot ce se aflã în scrierile Dvs. ºtiinþifice,memorialistice, literare – va creºte continuu, pemãsurã ce însãºi cultura va lua cunoºtinþã de ea.ªi tot atât de evident îmi pare cã, atunci, OperaDvs. se va afla printre acelea esenþiale, pe carecivilizaþia noastrã le va fi dat omului ca un axpentru echilibrul lui sufletesc, de atâtea orizguduit.

Vã mulþumesc ºi vã îmbrãþiºez.

Mircea Eliade mi-a rãspuns la 23 Nov. 1983:

„Îþi mulþumesc pentru felul cum ai înþelesl’Histoire. Nu ºtiu dacã voi putea încheia HistoireIV. Sper sã închei mãcar ultimele capitole. Acumlucrez la «Memoires II» (1938-1969)... Scriu cumare greutate; învãþ sã bat la maºinã cu mânastângã; va fi un fel de stenogramã, pe care o vadescifra ºi dactilografia Cristinel (asta mai târziu,cãci într-o sãptãmânã va fi operatã de hernie).

Nu-þi trimit «Fragments d’un Journal II» (1970-1978) pentru cã, de la Chicago, nu ajunge ladestinaþie...

Cu dragoste ºi recunoºtinþã, al D-taleMircea Eliade”

Este ultima scrisoare pe care o am de ladânsul.

Ar trebui sã mai spun un lucru, ºi anume, cãMircea Eliade nu a pledat pentru nicio religie. Ela povestit toate religiile, toate miturile pe care le-aîntâlnit în calea investigaþiilor. Opera lui nu facepropagandã ci reabiliteazã – în epoca inteligenþeinoastre materialiste, pe omul care, mergând cutalpa pe pãmânt, nãzuieºte ca viaþa sã sedesfãºoare în lumina înþelegerii, a seninãtãþiisufletului. Nu pledeazã ortodox, catolic,musulman, budist, ci pentru reabilitarea omuluireligios, a lui Homo religiosus.

Fiindcã a fost istoricul tuturor religiilor, aufost voci care l-au socotit ateu. A murit creºtinortodox, cu preot alãturi de patul suferinþei ºiseninãtãþii lui. Iar Galaxia în care s-a mutatMircea Eliade – azi o ºtim! – este Galaxiauniversalismului sãu de om bun.

ªi un ultim cuvânt!Ar fi trebuit sã vorbim aici despre un profesor,

istoric, filosof ºi mare suflet – recunoscut ºi cinstitcu Premiul Nobel. N-a fost sã fie. Dar nuromânul Mircea Eliade este vãduvit. Cel care apierdut cinstea este Institutul Nobel.

Marcel Lupºe Pãretar

1122



1122 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Logica romanului (filmului) poliþist atrage atîtde multã lume ºi fascineazã tocmai pentrucã este inversã faþã de logica din realitate. În

viaþa de zi cu zi, judecãm de la cauzã spre efecte:“Deoarece e frig afarã, îmi voi lua fularul ºimãnuºile”; “Întrucît X mã calcã pe nervi, nuvreau sã-l mai vãd” etc.

În romanul poliþist tradiþional avem omulþime de efecte (fereastra uºor deschisã, ofotografie lãsatã neglijent pe noptierã, cadavrulrãsucit într-o parte ºi cu o expresie miratãîntipãritã pe figurã etc.), de la care detectivultrebuie sã refacã drumul înspre cauze. Iar cititorulasistã la aceastã cãutare, ba chiar se implicãafectiv în ea.

Variantã modernã: unele filme poliþistepornesc descriind în detalii crima (tocmai pentrua plasa suspense-ul la început ºi a atrage astfelatenþia consumatorului), dupã care investigaþiapropriu-zisã e destinatã sã revinã la punctul depornire, pentru a se ajunge la pedepsireavinovatului. O astfel de opþiune e “leneºã” ºicomodã: nu mai e solicitatã gîndirea logicã a(tele)spectatorului, ci doar emotivitatea lui, atuncicînd asistã la “bîjbîielile” anchetatorului, i sesimte superior deoarece el ºtie deja cine-ivinovatul, spre deosebire de protagonistul care,iatã, îi este net inferior etc.

O legendã umoristicã spune cã AgathaChristie îºi concepea încurcatele intrigi poliþisteale romanelor ºi plãnuia prinderea criminalilor întimp ce spãla vase la bucãtãrie. Pesemne cãspãlatul vaselor e o activitate în care gîndireanoastrã logicã debordeazã.

*

Ingenioase artificii retorice de persuasiune,folosite în timpul predicii de cãtre doi sacerdoþimedievali. Prima e relatatã de N. Steinhardt înJurnalul fericirii: “Meister Eckhart speriacãlugãriþele din Colonia – ºi-ºi scandalizasuperiorii – începîndu-ºi predicile cu fraze ca:Dumnezeu nu e bun, Dumnezeu nu e drept,Dumnezeu nu e necuprins, Dumnezeu nu eputernic. Urma o pauzã de consternare, iar dupãaceea fraza era reluatã: aºa cum nu e nici rãu, nicinedrept, nici mic, nici slab; Dumnezeu stãdincolo de aceste subîmpãrþiri”.

A doua situaþie e consemnatã de Benvenutoda Imola ºi se referã la episcopul Andrea de’Mozzi (personaj amintit ºi de Dante în DivinaComedie). Însã epitetele negative ale cronicaruluitrebuie luate numai ca un semn de nepricepere ºilipsã de gust în faþa paradoxurilor retoricii:“Bãrbatul acesta simplu ºi prostãnac predicaadesea poporului spunînd multe lucruri ridicole;între altele spunea cã providenþa divinã eraasemenea ºoarecelui care stînd pe grindã vede totce se petrece sub sine în casã ºi nimeni nu-l vedepe el. Mai spunea cã harul divin este ca balegacaprelor, care, cãzînd de sus, se rãspîndeºte întoate pãrþile...”.

*

E grosolanã greºeala celor care, comentînd opoezie, îºi închipuie cã trebuie sã le povesteascã ºi

altora conþinutul acesteia sau, ºi mai penibil, sãrelateze emoþiile pe care le-au încercat de-a lungullecturii. Astfel apar cuvintele bombastice, epiteteleinflamate, Luceafãrul poeziei, cel mai cel ºi ceamai cea. Unde mai pui cã majoritatea nu reuºeºtesã vibreze la o poezie (mai ales modernã), iaratunci “relatarea emoþiilor” devine o ipocritãfurare a propriei cãciuli.

În realitate lucrurile sînt mai “prozaice” ºi maitelurice. Un bun comentariu trebuie sã le expliceºi altora tehnicile ppoetice camuflate în text, careajung sã creeze emoþia esteticã. De aici nevoia: 1) izolãrii; 2) definirii; 3) explicitãrii contextuale aunor metafore, comparaþii, leit-motive, cîmpurisemantice antagonice, existente într-o operãliterarã.

Demersul hermeneutic nu doar aruncã oluminã asupra penumbrelor “meºteºugãreºti” aletextului, dar, aducîndu-le în zona conºtientului,contribuie la declanºarea katharsis-ului.Interpretare = recreare; recreare = trãire a plãceriiestetice.

*

Idee legatã de precedenta. Arta modernã (fiecã vorbim de muzica dodecafonicã, picturanonfigurativã sau poezia ermeticã etc.) nu se mailasã descifratã imediat. Ascunzîndu-se, îl solicitãpe “consumator” sã se înalþe la o anumitã treaptãesteticã. Este modul ei de a se apãra de frivolitate.

Dar astfel se creeazã ºi “efectul de ecoucontrolat”: obiectul artistic ajunge a fi identificatºi asumat ca atare numai dupã eforturi prelungiale spectatorului. Plãcerea esteticã apare doar lacapãtul unui lung tunel pe care îl parcurgi deunul singur, cu speranþa cã, în final, vei descoperilumina cunoaºterii ºi cãldura emoþiei artistice. Înlumea modernã (sau, de ce nu, postmodernã) seajunge la katharsis doar dupã cãutare, bîjbîire,supoziþii ºi conjecturi. “Cititorul” este un detectiv.

Iar opera este o cochetã care se ascunde, fugede tine, îþi dã cu tifla, ºi cînd eºti gata sã renunþise întoarce binevoitoare ºi rîde cristalin,îndemnîndu-te sã perseverezi. Fãrã teama de aexagera, eu spun cã cine a reuºit sã înþeleagã pedeplin o poezie ermeticã poate încerca satisfacþiiegale cu ale celui care a cucerit o femeie superbã.

Ehehei! Dar cine a savurat întregul volum?!Nu are el la îndemînã – modern bulibaºã al unuiimperiu de hîrtie – un superb harem de idei ºicuvinte captivante?!

Diferenþa este minimã: o femeie frumoasã neexcitã; o poezie frumoasã ne incitã. (Chiar ºidupã andropauzã.)

*

Reportaj triumfalist la Televiziunea Românãdespre o familie autohtonã care s-a aranjat binemersi în Statele Unite ale Americii. Sînt oamenide afaceri, au propriul biznis. Soþ ºi soþie, pe la50 de ani, ºi-au cumpãrat o casã cu etaj (5 dormi-toare ºi un living room), amenajatã pentru…musafiri.

Ce fel de musafiri? Ei bine, persoane foartebãtrîne, aflate în ultimul stadiu de descompunere,vin sã moarã la ei, bucurîndu-se de o atentã

supraveghere ºi scutindu-ºi familia de amãnuntelepenibile ale “transhumanþei”. Românaºii hoitarisînt foarte mîndri de noua afacere pe care au pus-o pe picioare (“o premierã în Statul nostru”),dau detalii financiare ºi manageriale ale tristei lorocupaþii. Se plîng de programul zilnic foarte încãr-cat, au 5 angajaþi permanenþi, dar mai cautã ºialþii. E însã o problemã cu asta, trebuie sã aibãmare grijã pe cine angajeazã. Bãrbatul, pãtruns de importanþa misiunii, ne spune: “Trebuie sã lececuim recordul criminal”.

Dupã cîteva secunde de stupoare, pricep cãtrebuie sã le… verifice cazierul.

*

Relatare din presa cotidianã.“Poliþia ºi procurorii timiºoreni se aflã în faþa

unui caz care depãºeºte orice limitã a absurdului.Un puºcãriaº încarcerat în Penitenciarul Timiºoaraa înaintat o plîngere penalã la Parchet împotrivaDivinitãþii ºi a tot ceea ce reprezintã ortodoxia înþara noastrã.

Condamnat la 20 de ani de închisoare pentruomor, Pavel Mircea pune pe seama bisericii totceea ce i s-a întîmplat rãu în viaþã. Ca urmare, elºi-a aºternut toate frustrãrile pe o foaie de hîrtiepe care a înaintat-o Parchetului. Surpriza procuror-ilor la lecturarea conþinutului plîngerii a fosttotalã, în condiþiile în care bãrbatul solicitadeschiderea unei acþiunii penale împotriva…«numitului Dumnezeu, domiciliat în cer, reprezen-tat în România de Biserica ortodoxã, iar înTimiºoara, de cãtre Mitropolia Românã, pentrucomiterea infracþiunilor prevãzute de art. 215(înºelãciune), 221 (tãinuire), 246 (abuz în serviciucontra intereselor persoanelor), 256 (primire defoloase necuvenite), 257 (trafic de influenþã)».

Astfel, puºcãriaºul explicã faptul cã botezulsãu în bisericã a însemnat de fapt parafarea unui«contract cu Dumnezeu», pe care-L numeºte«pîrît». În viziunea lui Pavel, documentul avea ca«obiect» îndepãrtarea Diavolului ºi a necazurilordin preajma sa.

«Pînã acum pîrîtul nu ºi-a onorat contractul, cidimpotrivã», mai susþine deþinutul, care acuzãDivinitatea de faptul cã i-a dãruit în cursul vieþiisale «diferite bunuri ºi rugãciuni» în schimbuliertãrii pãcatelor ºi promisiunii cã va scãpa denecazuri, ceea ce nu s-a întîmplat.

În finalul plîngerii, puºcãriaºul face precizareacã se constituie «parte vãtãmatã» ºi solicitãdespãgubiri de 2 milioane de euro. Aberaþia inser-atã de deþinut pãleºte, însã, în faþa legislaþiei ºimai aberante. Întrucît legea prevede clar cã oriceplîngere penalã trebuie înregistratã, deºi pareincredibil, denunþul a intrat în «concasorul»Justiþiei pentru verificãri.

«Noi facem ce ni se dispune», a declarat ºefulPoliþiei Timiºoara, comisarul Doru Spãtaru. ªefulPoliþiei Judeþene, Cristian Lepãdat, a spus cãlucrarea a fost trimisã la Parchet.”

sare-n ochi

ÎnsemnãriLaszlo Alexandru

1133



1133TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

poezie

Apa cea mare

Existã un timp al greºeliiºi-al morþii,un timp legãnat,anevoios ºi umed.Mâinile tari, în timpul acela,strâng cu putere.

E ca în copilãrie, când faci pariu cã poþi sparge un ou în pumnºi degetele se încordeazã ºi strângpânã când simþi cã-þi plesneºte palmaºi de abia când, plin de furie,simþi albuºul lipicos þâºnind printre degetete relaxezi imediat,desfaci pumnul în transãºi nu-þi aminteºti ce ai fãcut sau de cenici mãcar când te speli pe mâinifãrã sã te uiþi în oglindã.

Mi-e sufletul rânced,mi-e sufletul rânced,spui tu în timpul greºelii ºi-al morþii.

Soare al meu,soare al meu,mângâie-mi creºtetul tare.

Timpul greºelii e umed. Eu stau aºa:în faþã am dealul împãdurit ºi râul sub el,pe deal trec cãrãrile umbroasepe care mergea ºi bunicul meu.Eu stau aºa: în jur am mirosul ierbii,gâzele ºi merele coapte,iar sus soarele, acelaºi soarecare-l veghea ºi pe bunicul meu.

El era un bãrbat nemaivãzut,iar eu lângã el.Când a venit apa cea mares-a nimerit sã treacã prin dreptul uºii noastreºi numai un picior de scoteai afarãte ºi udai tot. Dar de astanoi nu stãteam numai în casã,iar când bunicul era plecat zile întregieu aruncam cioturi în apa cea mare,bãteam din palme ºi cioturile o luau la valeîntr-o întrecere lungã ºi calmã.Nu era nici într-atât de neagrã ºi de mâloasãapa cea mare pe cât eram eu de fericit.Cioturile pluteau în derivã ºi un vânt rece mã pãtrundeape sub puloverul ros de lânã.

Soare al meu, soare cald,mângâie-mi trupul rece, uscat.

Nici noaptea, când bunicul nu se-ntorceaºi stãteam cu bunica cu opaiþu-ntre paturitot aºteptând,nu aveam nici o spaimã.Afarã era apa cea mare ºi duhurile apei mai bãteau uneori în fereastrãºi mugeau mai tare ca boul din grajd,da parcã tot mai fricã-mi-erade ºoarecii ºi gândacii negripe care îi ºtiam ascunºi în perete, dupã tapet.

ªi când venea bunicul, când ajungea,îmi strângeam picioarele sub mineºi el povestea, iar bunica închidea bine uºasã nu vinã apa de-afarã pânã la noi.

Era o luminã portocalie ºi fum pe pereþi.Afarã era apa cea mare cu umezeala ºi mâluliar eu mã uitam la dinþii albi ai buniculuiºi rânjeam ºi eu cât mai taresã seamãn cu el.

ªi iatã, acum sunt în timpul nebunieiºi-al morþii, apa s-a mutat înãuntru, de-afarã.ºi rânjesc tare pentru cã ºtiu:trebuie sã fac o gaurã undevasã se reverse puhoaiele,sã mângâie soareleiarba ieºitã din mâlulce-ncepe a se zvânta.

Poemlui Cãlin Angelescu

azi e ziua în care împlinesc 24 de ani. un lucru e cert, la 24, viaþa-i mai scurtã.

ºi gura ta zice „cârlibaba” ºi eu ºtiu, ºtiu maibine decît oricare altul, la cârlibaba s-a nãscut unom ºi tot la cârlibaba e înmormântat de pe-acum.

eu ºtiu, eu ºtiu bine, era un om cu pielemãslinie, cu spatele alungit ca o raniþã de soldat,era un bãrbat ºi ºtiu, ºtiu pe bune, cã tot lacârlibaba e-nmormântat.

l-am cunoscut când aveam 18 ani ºi ne-amîmbãtat, ne-am cunoscut ºi am urlat unul la altulcu spurcare în gurã, cu urã, cu mãselele strãpezitede venin ºi de zgurã. dar apoi am cîntatîmpreunã, am povestit, ne-am îmbãtat. apoi ammers cu maºina prin locuri pustii ºi-am ascultatmuzicã veche ºi iarãºi am discutat ºi ne-ampromis c-o sã tragem la socotealã odatã ºi-odatãviaþa asta de om împãiat.

mâinile mele erau lungi tare atunci ºi degetelemi se lungeau tot mai mult, puteam sta sã neuitãm la o bucatã de mînã de-a mea ore în ºir ºinu se mai termina.

ºi iatã, am 24 de ani, foamea ta stã aproapede tine, cazi în genunchi ca un joc pe asfalt ºiiatã, am 24 de ani, tu zici „liniºte” ºi apoi„cârlibaba” când eu ºtiu foarte bine cã la cârlibabaa trãit nu departe vreme un om ºi cã tot acolo e-nmormântat.

Alt poem

Mama mea are aripi.Aripi de înger, lungi ºi pufoase,de un alb-alb nesigurca lumina de dimineaþã în ochi.

Când îºi înfãºoarã mama trupul în aripise iscã un tremur. Asta doar la-nceput.Un tremur al aerului, al podelelor, a privirii,apoi mama dispare.Mama nu pleacã de lângã noi când dispare,ea doar îºi înfãºoarã trupul în aripi

ºi n-o mai vedem,mama nu plânge ºi nu se vaitã, n-o doare când nu e lângã noi,ea atunci e doar cum se vedeînfãºuratã în aripiºi-n clipele acelea puþine noi ºtimcã atunci mama îºi aminteºte.

Sã spunã luminã

ªi atunci lumea se împãrþi în douã:erau iernile lor, acelea,cu scâncetele duioase, de somn,erau amintirile noastre, cu foºnete de flanºetã ºi tamburin.

Viaþa e nouã când stai ºi aºtepþi, e nouã-nouã, cu adevãrat,ºi stai ºi aºtepþi, ºi vrei sã þi se întâmpleºi chiar, într-o zi viaþa e cum nu se poate mai nouãºi plinã.

ªi nu despre amintiri vorbesc eu aici,ci despre ceea ce ar putea sã li se întâmple lor.Cãci amintirile sunt ca iarba uscatã, numai ce le ostoieºti la foc domol ºi dispar. Ele nu sunt ca viaþa, ci ca rugul de cremenecare nu arde oricât ai vrea, ca lumina roºie de pe zidul kremlinului noapteacare e când aci, când acolo,ca demonii ierbii, ca demonii ierbii uscate,care ºi ei, când îºi pun capul în palmeli se pare cã dorm, ºi numai iluzia,sãraca de ea, le mai dã uneorisimþul realitãþii.

ªi iatã: încerci sã îþi aminteºtilumea se terminã,te scuturi, te scuturiºi încerci sã vorbeºti.

Cosmin Perþa

Cosmin Perþa

De unde sã încep aceastã târzie ucenicie? Cuesenþialul, de îndatã? Cu necesitatea ºi cudificultatea de a mã resemna cu despãrþirea de ovoinþã-de-a-exista dupã moarte? Cu bucuria –nu, mai degrabã cu voioºia alãturatã graþieisperate de a exista viu pânã la moarte?

Nu. Esenþialul e prea aproape, deci preaacoperit, prea ascuns. El se descoperã puþin câtepuþin, la sfârºit. (…)

Voi începe cu ceea ce e mai abstract, în acestsens cel mai uºor de rostit, de articulat. (Nu, cuimaginarul care acoperã – ascunde).

Ceea ce este mai abstract? Echivocurilemorþii, ale cuvântului moarte.

Vãd trei semnificaþii majore – poate maimulte? – pe care e important sã le distingem,cãci impietarea lor mutualã ºi confuzia cerezultã din ea sunt cele care întreþin angoasadensã a morþii. În aceastã privinþã, mã gândescaici ca în faþa altor situaþii de confuzieconceptualã, clarificarea conceptualã are dejavaloare terapeuticã. Aici, ca ºi în altã parte,aceasta este sarcina filosofiei: sã analizeze, sãlãmureascã.

Existã, mai întâi, întâlnirea cu moarteaaltcuiva, drag, a altora, necunoscuþi. Cineva adispãrut. O întrebare se iveºte ºi reapare cuîncãpãþânare: mai existã el încã? ªi unde? În cealtã parte? Sub ce formã invizibilã pentru ochiinoºtri? Vizibilã altfel? Întrebarea aceasta leagãmoartea cu mortul, cu morþii. Este o întrebarede oameni vii, poate sãnãtoºi, voi spune cevamai departe. Întrebarea «Ce fel de fiinþe suntmorþii?» este atât de insistentã, încât pânã ºi în

societãþile noastre secularizate nu ºtim ce sãfacem cu morþii, adicã cu cadavrele. Nu-iaruncãm la gunoi, ca pe niºte resturi domestice,cum sunt, totuºi, din punct de vedere fizic.Imaginarul procedeazã prin deplasãri ºigeneralizãri: moartea mea, morþii noºtri, morþii.Generalizare prin risipirea diferenþelor: cel iubit?cel strãin (le tiers). Morþii, ca strãini dispãruþi,rãposaþii. Ziua Morþilor. Locul mormântului,printre criteriile de umanitate, alãturi deunealtã, de limbaj, de norma moralã ºi socialã,atestã vechimea ºi persistenþa acestui fapt sigur:nu te debarasezi de cei morþi, n-ai încheiatniciodatã cu ei.

ªi totuºi, tocmai aceastã întrebare despresoarta morþilor vreau s-o exorcizez, sã mãvindec de ea, pe cont propriu. De ce?

Pentru cã legãtura mea cu moartea încãneîntâmplatã este obliteratã, alteratã deanticiparea ºi interiorizarea întrebãrii despresoarta morþilor deja morþi. Cel pe care-limaginez eu este mortul de mâine, oarecum laviitorul anterior. ªi tocmai aceastã imagine amortului care voi fi pentru ceilalþi e cea carevrea sã ocupe locul întreg, cu încãrcãtura ei deîntrebãri: ce sunt, unde sunt, cum sunt morþii?

Lupta mea se duce contra acestei imagini amortului de mâine, a acestui mort care voi fi eupentru supravieþuitori. Cu ºi împotriva acestuiimaginar în care moartea e oarecum aspiratã demoarte ºi de morþi. Ca sã intru în aceastã luptãcu imaginarul, reiau analiza din punctul în caream introdus referinþa la supravieþuitori. Faptulprim este acela. Alþi oameni vii supravieþuiescmorþii celor apropiaþi. Tot aºa, alþii îmi vor

supravieþui. Chestiunea supravieþuirii este astfelîntâi de toate o întrebare a unor supravieþuitoricare se întreabã dacã morþii continuã ºi ei sãexiste, în acelaºi timp cronologic sau cel puþinîntr-un registru temporal paralel cu cel aloamenilor vii, chiar dacã aceastã modalitatetemporalã e consideratã imperceptibilã. Toaterãspunsurile date de culturi cu privire lasupravieþuirea morþilor se grefeazã pe aceastãîntrebare nerepusã în discuþie: trecere la o altãstare de existenþã, aºteptare a unei învieri,reîncarnare, sau, pentru spirite mai filosofice,schimbare de statut temporal, înãlþare la oeternitate nemuritoare. Însã aceste rãspunsurisunt date unei întrebãri puse de supravieþuitori,

Acesta este titlul sub care s-a publicat de curând textul inedit, rãmas neîncheiat, al lui Paul Ricoeur, la Editura Seuil din Paris. I se adaugã câtevaFragmente de meditaþii pe tema morþii din perspectivã filosofico-religioasã. Cum se scrie în afectuoasa prefaþã semnatã de Olivier Abel, reflecþia începutãprin 1996, când boala soþiei filosofului îi prevesteºte disparþia iminentã (se va stinge în ianuarie 1998), va fi întreruptã în aprilie 1997; Fragmentele dateazãdin anii 2004-2005. De notat cã meditaþia asupra acestei problematici nu lipseºte nici din monumentala sa lucrare Memoria, istoria, uitarea (2000).

Cum se poate vedea deja din paginile iniþiale selectate aici, filosoful se întreabã asupra problemelor dispariþiei ºi supravieþuirii, punând un accentspecial pe aspectele etice ale relaþiei cu moartea: ceea ce el numeºte Esenþialul, confundabil în esenþã cu religiosul, depãºeºte de fapt graniþele stricte alediverselor confesiuni, spre un fel de adevãr ultim, care nu e decât cel al compasiunii fraterne, al asistenþei generos-prieteneºti, solidare, a celui care moare,de cãtre un supravieþuitor ce-i continuã amintirea. Un fel de predare de ºtafetã, de cedare a locului, încrezãtoare Exemple din Jorge Semprun ºi PrimoLevi, supavieþuitori ai lagãrelor naziste, vin în sprijin, ca ºi unele reflecþii ale lui Malraux.

Ceea ce întreprinde aici Paul Ricoeur este un «travail du deuil», adicã o exorcizare, o eliberare de sentimentul apãsãtor al morþii, un exerciþiu deresemnare în faþa dispariþiei proprii ori a celor apropiaþi, o meditaþie, de asemenea, asupra rãului absolut, în situaþii de catastrofã colectivã pecum marileepidemii ori exterminarea programatã în lagãrele de concentrare; însã cu degajarea de imaginarul thanatic tradiþional, legat de întrebarea ce ºi unde suntmorþii, cum va fi omul viu de acum ca mort sau muribund ºi refuzând un «dincolo» al ultimei condamnãri sau recompense. Detaºat de perspectivaînvierii, filosoful vorbeºte de o «salvare infinit mai radicalã decât justificarea pãcãtoºilor: justificarea existenþei». «Supravieþuirea sunt ceilalþi» - scrie el într-un loc, meditând asupra necesitãþii de a te desprinde de moartea proprie ºi de întrebãrile asupra a ceea va fi dupã ea. «Raportul este reciproc întredisponibilitatea pentru esenþial, pentru fundamental, ºi transferul asupra celuilalt, care îmi supravieþuieºte». În paginile puse sub titlul Moartea, care lecontinuã pe cele din prima secvenþã ºi din care am citat propoziþiile imediat precedente, filosoful pune tot în legãturã cu “justificarea existenþei”,problema “memoriei lui Dumnezeu”, în care e reamintitã fiecare existenþã, dar nu ca supravaieþuire individualã, ci ca recuperare a sensului ei general,fundamental. Însãºi moartea lui Isus nu mai apare interpretatã, în acest context, în perspectiva sacrificialã a învierii promise, ci în primul rând ca expresiea supunerii ºi slujirii fondatoare de comunitate.

Aºadar, dimensiunea religioasã a meditaþiei e puternicã, – Paul Ricoeur s-a format în tradiþia protestantismului -, numai cã el nu doreºte sã fie vãzut caun „filosof creºtin”. Într-un prim fragment, declarã, de altfel, cã este „pe de o parte, un filosof pur ºi simplu, chiar un filosof fãrã absolut, preocupat de,dedicat, vãrsat în antropologia filosoficã, a cãrui tematicã generalã poate fi plasatã sub titlul de antropologie fundamentalã. ªi, pe de altã parte, un creºtinde expresie filosoficã, aºa cum Rembrandt este un pictor pur ºi simplu ºi un creºtin de expresie picturalã, iar Bach un muzician pur ºi simplu ºi un creºtinde expresie muzicalã.” Situat dincolo de borne dogmatice, însã tulburat de marile întrebãri ce articuleazã, în textele exemplare, viziunea asupra destinuluimundan, cel ce mediteazã asupra sfârºitului invitã, în fond, la o întâmpinare a lui înseninatã de etica datoriei faþã de ceilalþi, supravieþuitorii angajaþi, larândul lor, în serviciul omenescului. Adicã vii ºi ei, în sensul cel mai înalt, pânã la moarte. (I.P.)

1144



1144 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

prim-plan

Pânã la moarte: despre doliu ºi voioºie

Paul Ricoeur

Paul RicoeurViu pânã la moarte

privind soarta morþilor deja morþi.Revin asupra cuvântului cheie al rãspunsului

meu, la cauza doliului în care vreau sã intru –într-un travaliu al doliului…: interiorizarea,înaintea morþii mele, a unei întrebãri postmortem, a întrebãrii: ce sunt morþii? Sã mã vãddeja mort înainte de a fi mort ºi sã-mi aplic mieînsumi prin anticipaþie o întrebare desupravieþuitor. Pe scurt, obsesia viitoruluianterior. Am spus, ca în treacãt, cã este oîntrebare de oameni sãnãtoºi. Într-adevãr,capacitatea ei de obsedare e mai mare atuncicând vine sã neliniºteascã, sã braveze, sã insulteinsolenþa poftei de a trãi invulnerabil. Adjectivulinvulnerabil face de la început deosebirea faþãde ceea ce voi spune mai departe, mai târziu,dacã spusele mele vor reuºi s-o facã, desprebucuria de a trãi pânã la sfârºit, aºadar desprebucuria de a trãi coloratã de o anumitã nepãsarepe care eu o numesc voioºie. Dar sã nu negrãbim. Nu am ajuns acolo. Nu suntem decât laînceput, Adicã la abstracþiuni, la niºtesemnificaþii amestecate, la niºte confuzii cetrebuie lãmurite. (...)

A treia idee despre moarte este mortalitatea,datoria-de-a-muri într-o zi, faptul de a-avea-demurit. Filosofiile finitudinii s-au strãduit sãridice aceastã categorie a existenþei în punctulde vârf al reflecþiei lor. Ele fac astfel din ea uncorolar, o variantã a finitudinii. Eu merg pânã lacapãtul vorbirii lor atunci când gândescfinitudinea, existenþa spre sfârºit sau pentrusfârºit, din interior, adicã printr-o privire care îºiinterzice scufundarea, aplecarea asupra, pe obornã de la care s-ar privi cele douã laturi – desus. Vãzutã dinãuntru, finitudinea merge cãtre olimitã care începe de la ceea ce este mereudincoace ºi nu spre o bornã pe care privirea odepãºeºte, instaurând întrebarea: quid dupãaceea? Într-un sens, meditaþia mea este înruditãcu cea a precursorilor finitudinii. Dar, contraraparenþelor, finitudinea este o idee abstractã.Ideea cã va trebui într-adevãr sã mor într-o zi,nu ºtiu când, nici cum, vehiculeazã ocertitudine (mors certa, hora incerta) preanelãmuritã ca sã acþioneze asupra dorinþei –asupra a ceea ce voi numi mai departe(distingând cei doi termeni): dorinþã de a fi,efort pentru a exista. ªtiu tot ce s-a scris despreangoasa de a nu mai fi într-o zi. Dar, dacãdrumul trebuie reluat de la finitudineaacceptatã, acest lucru trebuie fãcut dupã ce ailuptat cu imaginarul morþii despre care n-amspus decât o figurã, anticiparea interiorizatã amortului de mâine care voi fi pentrusupravieþuitori, pentru cei care îmi vorsupravieþui.

2. O a doua semnificaþie se leagã decuvântul moarte. Faptul de a muri caeveniment: a trece, a sfârºi, a termina. Parþial,moartea mea de mâine se aflã de aceeaºi partecu fiinþa-mea-deja-moartã de mâine. De parteaviitorului anterior. Ceea ce se numeºtemuribund nu este astfel decât pentru cel careasistã la agonia lui, care poate îl asistã în agonialui – voi reveni asupra acestui lucru maideparte. Faptul de a mã gândi pe mine însumica fiind unul dintre aceºti muribunzi înseamnãsã mã imaginez ca muribundul care voi fipentru cei care vor asista la moarte. Totuºi,deosebirea dintre aceste douã situaþii imaginaree mare. Sã asiºti la moarte este ceva mai precis,mai sfâºietor decât doar sã supravieþuieºti. Sãasiºti este o probã punctualã, evenimenþialã. Sãsupravieþuieºti este un lung traiect, în cel maibun caz cel al doliului, adicã al despãrþiriiacceptate de defunctul care se îndepãrteazã, se

dezlipeºte de cel viu pentru ca acesta sãsupravieþuiascã. Dar, în fine, aceasta este încãpentru mine o anticipare interiorizatã, cea maiînspãimântãtoare, a muribundului care voi fi eupentru cei ce vor asista la moartea mea, pe careo vor asista. Ei bine! Eu spun cã anticipareaagoniei e cea care constituie nucleul concret al„fricii de moarte”, în toatã confuzia semnifica-þiilor sale ce impieteazã una asupra alteia.

Tocmai de aceea aº vea sã mã confrunt maiîntâi cu aceastã idee despre moarte ca agonieanticipatã. Pentru aceasta, mã voi strãdui sãeliberez inevitabila anticipare a muririi ºi aagoniei însãºi, de imaginea muribundului înprivirea celuilalt. Mã va ajuta aici întâi de toatemãrturia unor medici „specializaþi (?)” întratamentele paliative acordate unor bolnavi desida, canceroºilor incurabili, pe scurt, unorbolnavi în fazã terminalã. Ei nu spun cã e uºorsã mori. Spun douã sau trei lucruri foartepreþioase pentru mine. Mai întâi, acesta: atâtavreme cât sunt lucizi, bolnavii pe cale de a murinu se percep ca muribunzi, ca morþi în curând,ci ca fiind încã vii, am aflat acest lucru de laDoamana Hacpille, chiar cu o jumãtate de orãînainte de a muri. Încã vii, iatã cuvîntulimportant. Apoi, ºi acest lucru: ceea ce ocupãcapacitatea de gândire încã pãstratã nu epeocuparea faþã de ceea ce existã dupã moarte,ci mobilizarea resurselor celor mai profunde alevieþii de a se mai afirma. Resursele cele maiadânci ale vieþii: ce vrea sã spunã asta? Aici,anticipez. Nu pot sã nu anticipez. Cãci tocmaiaceastã experienþã mã va ajuta sã disociezanticiparea agoniei de anticiparea priviriiîndreptate de un spectator exterior asupra unuimuribund. Fondul fondului mãrturiei mediculuidin unitatea de tratamente paliative este cãgraþia lãuntricã ce-l deosebeºte pe cel ceagonizeazã de muribund constã în emergenþaEsenþialului în þesãtura însãºi a timpului agoniei.Acest vocabular al Esenþialului mã va însoþi înîntreaga mea meditaþie. Anticipez, încãanticipez: Esenþialul este, într-un sens (pe carevoi încerca sã-l exprim mai departe cu maimultã exactitate), religiosul: este, dacãîndrãznesc sã spun aºa, religiosul obiºnuit care,în pragul morþii, depãºeºte limiteleconsubstanþiale religiosului mãrturisitor ºimãrturisit. O s-o spun îndeajuns, eu nudispreþuiesc ceea ce numesc, în grabã, „codurile”(mã gândesc la Great code al lui Blake, reluat deNorthrop Frye); nu, dar religiosul e ca un limbajfundamental care nu existã decât în limbilenaturale, istoric limitate. Aºa cum fiecare senaºte într-o limbã ºi nu ajunge la celelalte limbidecât printr-o a doua ucenicie ºi, cel mai adesea,doar prin traducere, religiosul nu existãculturaliceºte decât articulat în limba ºi în codulunei religii istorice; limbã ºi cod ce nuarticuleazã decât cu condiþia de a filtra, ºi înacest sens de a limita aceastã amplitudine,aceastã profunzime, aceastã densitate areligiosului pe care eu o numesc aici Esenþial.Acestea fiind spuse, ceea ce atestã medicul dinunitatea de tratament paliativ este graþiaacordatã anumitor agonizanþi de a asigura ceeace am numit mobilizarea resurselor celor maiprofunde ale vieþii în venirea luminiiEsenþialului, fracturând limitãrile religiosuluiconfesional. Tocmai de aceea, observã acestmartor, nu e important pentru calitatea acestuimoment de graþie ca agonizantul sã seidentifice, sã se recunoascã - oricât de vag îipermite conºtiinþa declinantã – ca mãrturisitorulunei anumite religii, al unei anumite confesiuni.Poate cã numai în faþa morþii devine religiosulegal cu Esenþialul, iar bariera dintre religii,

inclusiv dintre non-religii (mã gândesc, desigur,la budism) este transcendatã. Dar, pentru cãfaptul de a muri este transcultural, el estetransconfesional, transreligios în acest sens: iaraceasta în mãsura în care Esenþialul strãpungegrila de lecturã a „limbilor” de lecturã. Este,poate, singura situaþie în care se poate vorbidespre experienþã religioasã. Pe de altã parte, nuam încredere în imediat, în fuzional, în intuitiv,în mistic. Existã o excepþie, în favoarea unuianumit fel de a muri.

Aici, o obiecþie. Mã lupt contra imaginaruluimuririi legat de privirea spectatorului pentrucare agonizantul este un muribund, cel desprecare se prevede, despre care se ºtie cu o precizievariabilã ca va fi mort în curând. Tocmai deaceastã privire din afarã asupra muribundului ºide anticiparea interiorizatã a acestei priviri dinafarã asupra mea ca muribund vreau sã mãeliberez. Poate. Dar, se va spune, aþi fãcut apella o mãrturie a unui medic dintr-o unitate detratament paliativ. Aºadar sunteþi tributar totunei priviri în încercarea dumneavoastrã de a-ldisocia pe agonizant de muribund. Nu aveþiacces la trãirea agonizantului în sine ºi pentrusine, dacã îndrãznesc sã spun aºa, altfel decâtprin intermediul interpretãrii semnelor culese demartorul pe care-l convocaþi la baraargumentului dumneavoastrã. Bunã obiecþie ºibunã întrebare la capãtul obiecþiei. Da, tot la oprivire fac apel. Dar la o altã privire decât ceacare-l vede (pe agonizant) ca muribund, care vafi încetat în curând sã trãiascã. Privirea care-lvede pe agonizant ca fiind încã viu, ca apelândla resursele cele mai adânci ale vieþii, ca ºi cumar fi purtat de emeregenþa Esenþialului în trãirealui de om-încã-viu, este o altã privire. Esteprivirea compãtimirii ºi nu a spectatorului care-ldevanseazã pe cel deja-mort.

Compãtimire, aþi spus? Da, însã mai trebuiebine înþeleasã suferinþa-împreunã-cu, pe carecuvântul o semnificã. Nu este o gemere-împreunã, aºa cum mila, înduioºarea, figuri aledeplângerii, ar putea fi; este o luptã-împreunã, oînsoþire – în lipsa unei împãrþiri identificatoare,care nu e nici posibilã, nici de dorit, dreaptadistanþã rãmânând regula prieteniei ca ºi adreptãþii. A însoþi este poate cuvântul cel maipotrivit pentru a desemna atitudinea în favoareacãreia privirea asupra muritorului se întoarcecãtre un agonizant care luptã pentru viaþã pânãla moarte [notã ppe mmargine: înþelegere +prietenie], ºi nu spre un muribund care încurând va fi un mort. Putem vorbi de împãrþireîn ciuda rezervei privind înclinaþia fuzionalã aîmpãrþirii identificatoare. Dar împãrþire a ce? Amiºcãrii de transcendere – transcendereimanentã, o, paradox -, de transcendere aEsenþialului sfâºiind vãlurile codurilorreligiosului confesional.

Existã, desigur, un aspect profesional laaceastã culturã a privirii compãtimitoare, deînsoþire: un antrenament în a stãpâni emoþiilecare înclinã cãtre fuzional; existã ºi un aspectdeontologic privind comportamentele ce trebuiemenþinute (între altele, între cele douã extremeatât de grãbite sã se apropie, îndârjireaterapeuticã ºi eutanasia pasivã, ba chiar activã);dar existã ºi o dimensiune propriu-zis eticã,privind capacitatea de a însoþi în imaginaþie ºiîn simpatie lupta agonizantului încã viu, viuîncã pânã la moarte.

Prezentare ºi traducereIon PPop

1155



1155TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Cazul Mihai Ungheanu

Contextul politico-cultural în care apãrea pescena criticii literare româneºti MihaiUngheanu a fost unul favorabil emergenþei

valorilor naþionale. Criticul s-a afirmat la mijloculanilor ’601, concomitent cu instaurarea regimuluilui Nicolae Ceauºescu ºi cu schimbarea treptatãde direcþie dictatã de noile circumstanþe(eliberarea ultimilor deþinuþi politici, ruptura cudogmatismul literar, detabuizarea anumitor teme,afirmarea independenþei României în plan politicprin condamnarea agresiunii trupelor Tratatuluide la Varºovia asupra Cehoslovaciei etc.).

Momentul deschiderii discuþiilor asupra speci-ficului naþional l-au constituit repetatele discursuriale lui Ceauºescu privind rolul naþiunii în socia-lism, începând cu lucrãrile celui de-al IX-leaCongres al PCR (1965). În acelaºi an se publica înrevista Steaua (nr. 9/1965, p. 3-12) articolul luiAthanase Joja, Profilul spiritual al poporuluiromân, urmat de numeroase alte texte în acordcu noua ideologie2.

Se contura, încã insesizabil, cadrul unei noirealitãþi cu multiple paliere de desfãºurare:naþional-comunismul. Aºa cã, paradoxal, liberali-zãrii politice din perioada 1964-1971 i-au core-spuns în plan cultural douã direcþii: o deschiderecãtre Occident (prin reeditãri ale unor opereinterzise, traduceri etc.), pe de o parte, dar ºi orevenire la nivelul discursului cultural a specificu-lui etnic, factor constitutiv al mentalului colectivromânesc de-a lungul timpului, aºa cum bineremarcã Katherine Verdery:

“Timp de secole, o mare parte a politiciiromâneºti a fost dirijatã tocmai prin reprezentareaidentitãþii româneºti. Reprezentãrile despre identi-tatea româneascã erau simultan produse ale efor-turilor culturale ºi mijloace politice, elemente alerelaþiei cu popoarele atât dinãuntrul României, câtºi dincolo de graniþele ei. A fi producãtor de cul-turã, în România, a fi intelectual, a însemnat multtimp, a avea un rol central în definirea naþiuniiromâne faþã de ea însãºi ºi în faþa lumii”3.

Resurecþia acestor valori în cultura româneascãîncepând cu anii ’60 se poate explica ºi prin fap-tul cã în conºtiinþa unei întregi generaþii deoameni de culturã (prozatori, critici ºi istorici lite-rari º.a.) rãmãsese încã vie prostituarea esteticã arealismului-socialist sãvârºitã sub dictatul sovietic.Însã, redeschiderea filonului de orgoliu naþional aînsemnat pentru protagoniºtii clipei nu numai odetaºare de influenþa sovieticã, ci ºi afirmareaunei mai vechi opoziþii faþã de valorileOccidentului colonizator. Ca rezultat al acesteidialectici s-a dezvoltat ceea ce gruparea protocro-nistã ºi simpatizanþii ei au susþinut a fi conºtiinþade sine a literaturii române.

Iatã fundalul – sau, mai degrabã, atmosfera –în care va evolua criticul literar Mihai Ungheanu,în sinuoasa, dar nicidecum inexplicabila lui tranzi-þie de la condiþia de susþinãtor al întoarcerii lareperele clasice ºi al luptei împotriva formelor fãrãfond la fervenþa protocronistã a anilor ’80, pentrua se refugia în tabãra postdecembristã a naþiona-liºtilor din gruparea Partidului România Mare.

Prezentul studiu nu se va ocupa decât de

perioada cuprinsã între volumul de debut,Campanii (Editura Eminescu, Bucureºti, 1970) ºirevoluþia românã care a condus la o metamorfozãprevizibilã a criticului literar în politician. Nu m-am aplecat, deci, nici asupra reeditãrii postde-cembriste a lui Nicolae Iorga, În luptã cuabsurdul revizionism maghiar (Editura Globus,Bucureºti, 1991), prefaþate de Mihai Ungheanu,nici asupra Rãstãlmãcirii lui Þepeº: Dracula – unroman politic? (Editura Globus, Bucureºti, 1992),nici mãcar asupra Enciclopediei valorilor repri-mate: rãzboiul împotriva culturii române: (1944-1999) (Editura ProHumanitate, Bucureºti, 2000),coordonatã de acelaºi Mihai Ungheanu, în colabo-rare cu sociologul marxist Ilie Bãdescu.

Nu m-am lãsat prins în capcanã nici demulþimea referinþelor critice – elogioase sau defa-vorabile – publicate în periodicele vremii, pentrucã ele ne dau mai curând mãsura aderenþei la dis-cursul oficial sau, din contrã, reflectã atitudineapro-occidentalã a criticilor literari implicaþi în dis-putã, fãrã a contribui în mod real la elucidareaproblemei. De aceea, mult mai eficientã mi s-apãrut analiza concretã a textelor lui Ungheanu,risipite prin reviste precum: Ramuri, Luceafãrul,Scânteia tineretului, Contemporanul, Astra,Cronica, Familia, Convorbiri literare º.a. ºi reuniteîn volumele de criticã literarã.

Afirmarea ddirecþiei ccritice

Mihai Ungheanu debuteazã editorial în 1970cu volumul Campanii. Ca debutant, fireºte cãUngheanu se raporteazã la marile nume ale criticiiliterare anterioare. În capitolul introductiv Reperesunt, aºadar, amintiþi: Titu Maiorescu, NicolaeIorga, Eugen Lovinescu, George Cãlinescu ºiTudor Vianu – într-un cuvânt, critica proeminentãde dinainte, pe care Ungheanu ºi-o apropriazã camodalitate de legitimare a propriului demersexegetic.

De ce îi aduce în prim-plan Mihai Ungheanupe aceºti “maeºtri”? Pentru cã, în afarã deLovinescu – ales ca reper tocmai pentru cã repre-zintã excepþia de la regulã – cu toþii au fost, înopinia lui Ungheanu – exponenþi ai unei critici li-terare pusã în slujba definirii specificului naþional.Revenind cu un exemplu edificator, de ce îl con-siderã Ungheanu pe George Cãlinescu un reper încriticã? Pentru cã: “Istoria sa literarã avea misi-unea sã demonstreze cã literatura românã existãºi sã înlãture astfel complexul de inferioritate pecare-l resimþeau unii la comparaþia cu literaturilestrãine. Ea este rodul unui orgoliu naþional avizat,ºi versiunea mare îºi încheie prefaþa cu un citatdin Costin: «Nasc ºi în Moldova oameni»”4.

Pe aceleaºi considerente îl apreciazã MihaiUngheanu ºi pe Garabet Ibrãileanu, criticul care,anterior lui Cãlinescu, nu s-a lãsat “intimidat deprestigiul marilor literaturi”5, ci a crezut în ºansaliteraturii române de a se afirma pe plan univer-sal.

Interesantã rãmâne maniera în care Ungheanureciteºte demersul înaintaºilor sãi. GeorgeCãlinescu nu doar scria sau consemna istoria literaturii române, ci demonstra valoarea ei,

cuvânt asupra cãruia se revine de mai multe oripe parcursul exegezei. Sintagmele utilizate ºiîntreg contextul încearcã sã ne convingã de faptulcã George Cãlinescu era un critic militant pentruvalorile naþionale. Aceleaºi judecãþi critice i seaplicã ºi operei lui Tudor Vianu, care alãturi deGeorge Cãlinescu încerca sã fixeze printr-undemers exegetic de anvergurã notele specificuluiliterar românesc într-un cadru universal. Trãindsub presiunea sincronizãrii cu cultura occidentalã,atât Cãlinescu, cât ºi Vianu au încercat – sugerea-zã Ungheanu – sã o contrabalanseze prin aducereaîn prim-plan a celor mai reprezentative figuri decreatori autohtoni.

Într-un alt studiu din acest volum de debut,pornind de la recenta carte a lui Al. Oprea,Miºcarea prozei, Ungheanu þine sã-ºi teoretizezeopiniile anti-sincroniste ºi anti-moderniste:“Modern e un cuvânt relativ. Apoi multora li separe modern ceea ce vine dintr-o zonã geograficãpreferenþialã. […] Este ºi aceasta, uneori, o falsãproblemã a criticii noastre: de a fi nu la curent, ci«în pas» cu critica strãinã. Sunt douã lucrurideosebite. Asta ar însemna cã ne e ruºine de noiºi cã trebuie sã îmbrãcãm altã hainã”6.

În volumul imediat urmãtor, Pãdurea de sim-boluri, criticul adânceºte profilurile idolilor dejaenumeraþi, la care adaugã alte nume cunoscuteale literaturii române: Mihail Sadoveanu, MarinPreda, Vasile Voiculescu º.a. Atât accentul pe careîl pune Mihai Ungheanu în exegeza operei lor, câtºi selecþia pasajelor nu sunt întâmplãtoare. Ceeace unificã creaþiile scriitorilor comentaþi este pre-ocuparea lor comunã pentru tematica ruralitãþiiautohtone: triumful jjustiþiei ssociale în Judeþ al sãr-manilor ºi Baltagul, vechimea ccivilizaþiei rruraleromâneºti, în Zodia Cancerului, figurastrãinului/franþuzului cca ““ambasador aal mmorþii”7,în Nopþile de sânziene, toate aparþinând luiMihail Sadoveanu, înþelepciunea þþãranului rromânal cãrui prototip este Ilie Moromete (MarinPreda), folclorul llocal ca sursã principalã de inspi-raþie a povestirilor fantastice la Vasile Voiculescuetc. Toate aceste teme ºi motive enumerate maisus erau valorificate de cãtre Mihai Ungheanupentru cã lãsau loc speculaþiilor naþional-comu-niste, contribuind la consolidarea ideologiei ofi-ciale care propunea întoarcerea la valorile auto-htone, ale poporului milenar, ale þãranului românca o contrapondere la pericolul occidentalizãriiculturii naþionale.

Tot acum, în aceastã etapã “ruralistã”, luiUngheanu îi apare ºi monografia8 dedicatã luiMarin Preda asupra cãreia nu mã opresc decâtpentru a circumscrie motivaþiile nu întâmplãtoareale exegezei întreprinse: “Apãrutã într-o atmosferãliterarã saturatã de ideea occidentalizãrii ºi a sin-cronizãrii, a romanului psihologic, intelectual ºiurban, reprezentând ºi dând în fond glas aceloraºitendinþe, ea [proza lui Preda] poate sã parã multo-ra mai puþin actualã ºi mai puþin modernã”9.(s.m.) Asupra lui Marin Preda, Ungheanu se vamai apleca ºi în studiile viitoare.

E vizibil deja cã, în aceste volume, cât ºi în celurmãtor, Arhipelag de semne, apãrut doi ani maitârziu la Editura Cartea Româneascã, obsesiilecriticului în legãturã cu specificul naþional în liter-atura românã, sunt dublate de o atitudine anti-occidentalã, centratã pe valorile spaþiului nostruetc. Aproape insesizabil, speculaþiile îºi fac loc înexegeza aparent obiectivã. Pornind de la fascinaþiamarilor opere literare româneºti, Ungheanu ajungesã manipuleze cititorul încã din prima paginã acãrþii, unde aduce în prim-plan un citat al criticu-

1166



1166 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Graþian Cormoº

studiu de caz

Ideologie politicã ºi criticã literarã în “Epoca de Aur”

lui interbelic Tudor Vianu despre rolul oamenilorde culturã ca factori modelatori ai “conºtiinþeiunitãþii ºi solidaritãþii întregului popor”10.

Deºi o parte a volumului ar putea fi conside-ratã acceptabilã, rãmân ºi multe semne de între-bare generate de studiile ºi cronicile literare dedi-cate poeziei patriotice a lui Adrian Pãunescu,romanelor aliniate discursului oficial semnate dePetru Popescu (Dulce ca mierea e glonþul patriei,Sfârºitul bahic), prozei de inspiraþie ruralã a luiGh. Suciu (Boteazã-mã cu pãmânt) sau figuriiCavalerului trac, abordatã în poemul omonim allui Ion Gheorghe.

Este tot mai puternic conturatã pe parcursulvolumului unilateralitatea interesului luiUngheanu pentru scriitori ºi pentru opere careaduc în discuþie – chiar ºi indirect – valorile litera-turii române. Toatã grila lui criticã se reorienteazãîn funcþie de parametrul etnic. Un caz elocventeste cel al receptãrii lui Valeriu Cristea, autor criti-cat iniþial de Mihai Ungheanu ºi recuperat ulteri-or, deoarece între timp scrisese un studiu11 desprecronicarul Ion Neculce, fapt ce îi atestã lipsa deprejudecãþi cu care abordeazã istoria. Pe aceleaºiconsiderente va fi fost elogiat ºi Nicolae Balotãpentru al sãu Urmuz, studiu care pleacã de lapremisa protocroniei acestui autor în raport cuanumite “modalitãþi artistice moderne”12.

Metamorfoze eetnoide

Începând cu volumul Lecturi ºi rocade(Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978) per-spectiva criticã îºi mutã întreg centrul de greutatepe valorile ce definesc literatura românã în con-text universal. Sugerând cã se situeazã într-odescendenþã a spiritului cãlinescian – care ar daroade în critica literarã contemporanã – Ungheanusurprinde în Argument noile perspective aleexegezei: “O lentã mutaþie se petrece în istori-ografia literarã româneascã prin seria de revizuiripe care noua exegezã o întreprinde. […] Simpluspus, se rescrie, în chip colectiv, istoria literaturiiromâne sugerându-i-se o nouã fizionomie.Dosoftei, Costin, Cantemir, Antim Ivireanu,Budai Deleanu, Eminescu, I.L. Caragiale sunt citiþiîn contexte referenþiale noi. Un prozator ca Slavicieste investigat cu instrumente critice modernepentru a i se pune în valoare subtila scriiturã. ÎnAgârbiceanu se descoperã un tipar dostoievskian.Expresionismul se dovedeºte, la un studiu atent,un curent asimilat de literatura românã. Bacoviaeste considerat de noua exegezã un precursor alliricii moderne º.a.m.d”13. (s.m.)

Metamorfoza criticii de care vorbeºteUngheanu este, de fapt, o reverberaþie astereotipurilor de reprezentare pe care le creapropaganda oficialã. Conform ideologiei naþional-comuniste, toatã atenþia trebuia sã se concentrezeasupra unor autori ca: Nicolae Iorga, MihailSadoveanu, Liviu Rebreanu a cãror operã putea fivalorizatã politic ºi utilizatã în scopuri propagan-distice: Nicolae Iorga fusese preocupat de auto-htonismul/occidentalismul literaturii române,Mihail Sadoveanu, era autor a numeroase romaneistorice ori ai cãror protagoniºþi proveneau dinzona ruralã, iar Liviu Rebreanu ilustrase înromanele sale (Ion, Rãscoala) tematica socialã ºinaþionalã inspiratã din viaþa þãranului român.

Chiar ºi când se apleacã asupra unui roman alHortensiei Papadat-Bengescu, Ungheanu nurenunþã la instrumentarea de iluzii: “În Balaurulîntâlnim aceeaºi fugã de locul comun al literaturiide rãzboi, acelaºi refuz al frazelor pseudopatrio-tice, aceeaºi tensiune a autenticitãþii”14. (s.m.)

Un alt detaliu semnificativ ne izbeºte la primavedere: secþiunea Cãrþi ºi revizuiri cuprinde nu

mai puþin de nouã titluri care au în componenþãadjectivul român/românesc: Mica enciclopedie apoveºtilor româneºti, Barocul în literatura românãdin secolul al XVII-lea, Literatura românã întrecele douã rãzboaie mondiale, Poezia româneascãcontemporanã, Scriitori români de azi, Proza fan-tasticã româneascã, O antologie (posibilã) aschiþei româneºti, Conceptul de realism în liter-atura românã, Nuvela româneascã contemporanã.

În acord cu direcþia criticã promovatã pânãacum, fiecare cronicã literarã a lui MihaiUngheanu devine prilej pentru a exalta specificuletnic ºi supremaþia creatorului român în mareleconcert al literaturii universale. De exemplu,aplecându-se asupra Micii enciclopedii a poveºtilorromâneºti a lui Ovidiu Bârlea, Mihai Ungheanuface urmãtoarele aprecieri de facturã festivist-pro-tocronistã: “Faþã de cele circa 4000 de tipuri desnoavã, basmul cu animale posedã doar 250.Cifrele acestea prezintã ºi ele interes în operaþiilede folclor comparat. Ele ne aratã cã în materie denaraþiune popularã românii stau pe picior deegalitate cu una dintre cele mai productive regiunifolclorice ale Europei: Ucraina. Constatândbogãþia motivelor din snoava româneascã, OvidiuBârlea respinge aserþiunea dupã care poporulromân ar fi un popor melancolic, plecat în faþavicisitudinilor istorice”15.

Parcurgând cu atenþie întregul studiu, e deînþeles de ce îl elogiazã Ungheanu pe autor: pen-tru locul pe care acesta îl conferã în economiadicþionarului sãu unor figuri legendare ale lupteinaþionale (Tudor Vladimirescu, Horea, AvramIancu, Negru-Vodã, Cuza-Vodã, ªtefan cel Mare).Mihai Ungheanu scoate, aºadar, în evidenþã dinîntregul dicþionar al lui Bârlea, o mitologie pe carepropaganda naþional-comunistã ºi-ar fi dorit-ofuncþionalã ºi perenã: un ªtefan cel Mare careînainte de moarte înseamnã pe hartã soarta tutur-or popoarelor Europei, un duh al lui ce conduceoºtirile româneºti în Rãzboiul de Independenþãdin 1877, iar conform tradiþiei, când poporul vaavea un necaz, domnitorul moldovean urma sãaparã “cãlare ºi cu sabia în mânã”16 pentru a-lmântui, fireºte.

Singura grilã de lecturã care unificã recenziilelui Ungheanu rãmâne atitudinea manifestatã descriitori faþã de specificul românesc: dacã scriidespre cultura românã veche (Dan Zamfirescu,Doina Curticãpeanu), despre cronicarul Neculce(Valeriu Cristea), despre barocul în literaturaromânã (Dan Horia Mazilu), despre coordonateleculturii româneºti în secolul al XVIII-lea (Al.Duþu), despre Junimea (Al. Zub), despre viaþa luiMihai Eminescu, mai ales reiterând perspectiva

cãlinescianã (George Munteanu), despre Caragialeca anticipator (I. Constantinescu) etc., te înscrii încategoria autorilor serioºi, oneºti, recenzabili.Chiar ºi scriitorii care nu exaltau valorilenaþionale, ci erau doar preocupaþi de o temã adia-centã, tratatã pe un ton moderat, beneficiau dereceptarea binevoitoare a lui Mihai Ungheanu:vezi cazul lui Mircea Zaciu, O antologie (posibilã)a schiþei româneºti.

Cei neagreaþi, ca Ileana Vrancea cu volumulConfruntãri în critica deceniilor IV-VII (E.Lovinescu ºi posteritatea lui criticã) sunt desfi-inþaþi de criticul Luceafãrului: “Vanitatea autoareide a corecta metoda lui E. Lovinescu ºi de a neoferi un alt fel de studiu al posteritãþii lui criticeduce la rezultate mai mult decât discutabile. Nicilovinescianismul, nici istoria criticii literare nu iescâºtigate din aceastã încercare. Ileana Vrancea asubstituit raþionalismului lovinescian propria-i con-fuzie”17.

Interviuri neconvenþionale reuneºte interviurilerealizate de Ungheanu de-a lungul anilor pentrurevista Luceafãrul, cu: Marin Preda, Fãnuº Neagu,Vasile Rebreanu, Ion Lãncrãjan, Virgil Teodorescu,Liviu Rusu, Al. Piru, Al. Oprea, Adrian Marino,Virgil Cândea, Dan Zamfirescu, Paul Anghel ºiEdgar Papu. În postfaþã se precizeazã cã o mareparte dintre protagoniºti – cu referire directã laexponenþii grupului protocronist – reprezintã scri-itori autentici, nealiniaþi gândirii comune. Însã, înrãspunsurile intervievaþilor lui Ungheanu apartrimiteri directe la cuvintele “conducãtoruluiiubit” Nicolae Ceauºescu. Sintagmele tovarãºuluisecretar-general al PCR, erau obedient parafrazatede aceºti scriitori pentru a susþine impresia delegitimitate a propriului lor discurs naþionalist,dar ºi pentru a-ºi asigura accesul la anumite pozi-þii publice ºi la resurse materiale care erau dis-tribuite de autoritãþile comuniste. Interviurile, înfapt, mai mult decât convenþionale, redezbãteauproblematica impusã de propagandã: necesitateaaplecãrii asupra specificului etnic, evocarea mari-lor momente ale istoriei naþionale, elogiul prozeirurale, protocronismul ºi dacismul.

Nucleul greu al cãrþii îl constituie interviuriledin final, cu Dan Zamfirescu, Paul Anghel ºiEdgar Papu, în care se reia punctual esenþa teorieiprotocronismului românesc.

Penibilul maxim este atins într-o serie de între-bãri de genul celei puse lui Paul Anghel18, citatãîn continuare cu titlu exemplificator. Intenþiona-litatea evidentã a întrebãrii lui Ungheanu nedemonstreazã pe deplin ficþionalizarea istoriei în“Epoca de Aur”: “– Despre «oniria» Ciclului

1177



1177TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Marcel Lupºe Copacul

Independenþei aþi vorbit în trecere. Ce Oniriepropune piesa Regele desculþ? Cu atât mai multcu cât aniversarea celor 2050 de ani de la înte-meierea statului burebistan bate la uºã?”19. (s.m.)

Stãrui asupra acestui caz pentru evidenþa cucare se fabrica “iminenþa istoriei” de cãtre ideolo-gia naþional-comunistã pusã în slujba megalo-maniei dictatorului Nicolae Ceauºescu, identificatde discursul oficial cu strãmoºul sãu geto-dacprintr-un proces de apropriere genealogicã20, deconfiscarea a datelor istorice reale prin inter-pretare ºi exagerare.

Pe lângã autorii clasici (Cãlinescu, Iorga,Lovinescu) care îl vor obseda pe Mihai Ungheanude-a lungul timpului, volumul Exactitatea admi-raþiei (Editura Cartea Româneascã, 1985) aduce înprim-plan – prin cronici ºi studii publicate anteriorîn Luceafãrul – opere ale unor exegeþi contempo-rani ai “fenomenului românesc”, cultivaþi de gru-parea protocronistã. Unii dintre aceºtia, ca Al.Duþu (Coordonate ale culturii româneºti în seco-lul XVIII, Cultura românã în civilizaþia europeanãmodernã), Victor Papacostea (Civilizaþieromâneascã ºi civilizaþie balcanicã) sau Dan HoriaMazilu (Literatura românã în epoca Renaºterii) nufuseserã adjudecaþi de propaganda oficialã, alþii caDan Zamfirescu (Permanenþa patriei, Istorie ºiculturã, Originalitatea culturii române vechi, ViaMagna º.a.) – cãruia Ungheanu îi dedicã un spaþiuvast în volum – conspirau din plin la fabricareamiturilor protocroniste, amestecând paginile deinformaþie eruditã despre literatura românã vechecu pagini triumfalist-patetice despre conºtiinþa desine a culturii româneºti, necesitatea asimilãrii tre-cutului istoric etc.

Sã trecem în revistã câteva capitole reprezenta-tive. O secþiune consistentã a volumului dezbatesfârºitul violent al cãrturarului Miron Costin, ucisde sabia cãlãului din porunca domnitoruluiConstantin Cantemir. Dupã ce fixase un titludetectivist: Execuþie ori asasinat?, Ungheanu nucontribuie cu nimic la elucidarea dilemei. El doaro aduce pe tapet, contextualizând-o ºi recontextu-alizând-o, fãrã a o tranºa. Cazul instrumenteazãaceaºi “iminenþã a istoriei” pentru a-l capta pecititor. Momeala îºi atinge scopul, rezolvarea dile-mei nu intereseazã pe nimeni, nici chiar pe pro-motorul dezbaterii!

În cele câteva zeci de pagini dedicate luiEminescu, discutat din prisma volumului semnatde Al. Oprea, În cãutarea lui Eminescu –gazetarul, Ungheanu e, din nou, previzibil. În toncu obsesiile propagandei comuniste, Al. Oprea ºicomentatorul sãu, Mihai Ungheanu scot, în modfals, în relief dacismul poetului, antioccidentalis-mul gazetarului de stânga, apãrãtor al claseiþãrãneºti ºi militant pentru statul naþional unitar.

Un alt volum elogiat pe zeci de pagini este celal sociologului marxist Ilie Bãdescu (Sincronismeuropean ºi culturã criticã româneascã), unul din-tre susþinãtorii cei mai fervenþi ai atitudinii antioc-cidentale. Ilie Bãdescu însuºi era un apropiat algrupului protocronist ºi acredita ideea unuiEminescu proto-marxist.

Ultimul volum publicat de Ungheanu în“Epoca de Aur”, Fii risipitori (Noi ºi secolul XIX),apare la Editura Eminescu în 1988. Cel mai întinsstudiu de aici: Umbra lui Tudor Vladimirescu esteo mostrã indiscutabilã de imaginar trucat. Înprimele pagini cititorul nu va înþelege legãturadintre aserþiunile expuse ºi figura lui TudorVladimirescu, evocat absolut inoportun ºi propa-gandistic. Confuzia generalã ne face sã ne între-bãm cui îi este dedicat studiul? Lui Eminescu saului Tudor Vladimirescu? Sau lui Titu Maiorescu?Apoi începem sã ne lãmurim: exegeza luiUngheanu vizeazã influenþa revoluþionarului

Tudor asupra gândirii eminesciene exprimate înarticolele vremii. Pentru a autentifica imagineamarxistului Eminescu ºi a înaintaºului sãu de la1821, Ungheanu ne poartã prin toatã istoria. Defapt, pe parcursul întregului studiu, Ungheanu nuaduce nicio demonstraþie analogiilor ºi exemplelorsale. Devine clar cã întreaga discuþie se poartãdoar ca pretext pentru aducerea în prim-plan prinintermediul unor evocãri de figuri exemplare aleistoriei naþionale ca : Matei Basarab, MihaiViteazul, Nicolae Bãlcescu, Heliade Rãdulescu.

În rest, ne mai reþine atenþia capitolul dedicatunui “fiu risipitor” al secolului XIX, NicolaeIorga, istoric glorificat de Ungheanu pentru întrea-ga sa atitudine: a profeþit decadenþa Occidentului,a recunoscut protocronismul lui DimitrieCantemir ºi a formulat “soluþia fondului tracic”, aîntoarcerii la origini.

Încercând sã elibereze romanul românesc detirania modelelor occidentale, câteva pagini maiîncolo, Ungheanu demascã schemele narative deimport care conduc la bovarism literar. Finalulstudiului atestã fanatismul criticului, vizibil înrecurenþa anumitor sintagme ºi în formulãrile tau-tologice: “Cei mai substanþiali, cei mai denºi, ceimai originali, cei mai autentici scriitori românisunt cei care au sfidat tirania modelului, cei carenu s-au înscris în perimetrul dat. Atunci cândmodelul ºi-a impus tiranic sigiliul pe fizionomiaoperei sau a participat la structurarea ei ne aflãmîn faþa unor tensiuni interne de felul celoramintite în cazul Ciocoilor vechi ºi noi sau aromanelor lui Duiliu Zamfirescu. În sfârºit, sepoate pune întrebarea: tiranie a modelului saubovarism literar? Oricare ar fi rãspunsul, rezul-tatele pentru literatura românã ar fi aceleaºi.Originalitatea literaturii române, a scriitorilor ei,depinde de capacitatea de a sfida tirania mode-lelor. Iar o apreciere a valorii ºi originalitãþiiromanului românesc contemporan nu se poateface decât în funcþie de capacitatea acestuia de asfida modelele, de a refuza tirania lor”21.

Consideraþii ffinale

Prezentul studiu ar putea fi completat cu oanalizã a activitãþii lui Mihai Ungheanu ca redac-tor-ºef adjunct la revista Luceafãrul în perioada1974-1989 unde contribuia la transmiterea unorcliºee în concordanþã cu obsesiile regimuluinaþional-comunist: mândria de a fi român, rolulscriitorului ºi al artistului în construirea identitãþiinaþionale, necesitatea luptei întregului popor pen-tru apãrarea specificului etnic, etc. I se arvunisede cãtre regim o prezenþã cât mai constantã larubrica de cronicã literarã, unde trecea în revistãcu predilecþie volumele care aveau legãturã cuspecificul etnic ºi cu continuitatea creatoare apoporului român. Fãrã impresia de fi realizat peparcursul studiului de faþã vreun rechizitoriumoral, concluzionez cã activitatea publicisticã ºieditorialã a criticului literar Mihai Ungheanu s-aintegrat perfect politicilor iniþiate de conducereaPCR. Textele sale au contribuit la grefarea pementalul poporului român a unei aberantemitologii naþional-comuniste, triumfaliste ºi ego-centriste.

Analiza volumelor lui Mihai Ungheanu ilus-treazã clar mariajul dintre ideologia comunist-naþionalistã ºi critica literarã care i s-a subordonat.Criteriile obiective pe care le presupune actul decriticã literarã au fost înlocuite cu propriile obsesiiºi frustrãri patriotice integrate discursului oficialal regimului. Textele lui Ungheanu ne-au arãtat cãpropaganda infiltratã în sectorul criticii literareducea evident la concluzii teziste, premeditate,mai degrabã la prejudecãþi, decât la judecãþi critice. Autorii studiaþi, pasajele alese din operele

lor, interpretarea însãºi conducea la stereotipuride reprezentare specifice ideologiei naþional-comu-niste. Aºa cum ºi afirmã la un moment dat MihaiUngheanu: “Simplu spus, se rescrie, în chip colec-tiv, istoria literaturii române sugerându-i-se o nouãfizionomie”22. Din acest îngust punct de vedere,operele literare se împãrþeau în douã mari cate-gorii: cele valoroase – care puteau fi intregate dis-cursului naþional-comunist, ºi cele lipsite de opotenþialã valoare patrioticã – pe care MihaiUngheanu nici nu le aducea în discuþie în croni-cile sale.

Note:

1 Tânãrul critic a fost colaborator al Vieþiistudenþeºti ºi al Scînteii tineretului, în perioada 1963-1965, apoi redactor la revista Ramuri, unde a debutatla rubrica de cronicã literarã în 1965. În perioada 1965-1974, Mihai Ungheanu s-a perindat succesiv prinredacþiile Scînteii tineretului, Luceafãrului,Contemporanului ºi, din nou, a Scînteii tineretului, deunde demisioneazã pentru a ocupa pentru toatã perioa-da "Epocii de Aur" postul de redactor-ºef adjunct alrevistei Luceafãrul.

2 Pentru detalii, vezi: Katherine Verdery,Compromis ºi rezistenþã. Cultura românã subCeauºescu, traducere de Mona Antohi ºi Sorin Antohi,Editura Humanits, Bucureºti, 1994, p. 99-100 et pas-sim..

3 Katherine Verdery, op.cit., p. 42.4 Mihai Ungheanu, Campanii, Editura

Eminescu, Bucureºti, 1970, p. 35.5 Ibidem, p. 38.6 Ibidem, p. 60.7 Mihai Ungheanu, Pãdurea de simboluri,

Editura Cartea româneascã, Bucureºti, 1973, p. 1248 Mihai Ungheanu, Marin Preda vocaþie ºi

aspiraþie, Editura Eminescu, Bucureºti, 19739 Ibidem, p. 52.10 Mihai Ungheanu, Arhipelag de semne,

Editura Cartea româneascã, Bucureºti, 1975, p. 9.11 Valeriu Cristea, Introducere în opera lui

Ion Neculce, Editura Minerva, Bucureºti, 1974.12 Ibidem, p. 370.13 Idem, Lecturi ºi rocade, Editura Cartea

Româneascã, Bucureºti, 1978, p. 6-7.14 Ibidem, p. 117.15 Ibidem, p. 161.16 Ibidem, p. 164.17 Ibidem, p. 351.18 Autor al unui ciclu de romane-epopee

intitulate generic Zãpezile de-acum un veac, ciclu dedi-cat Rãzboiului de Independenþã din 1877.

19 Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenþio-nale, p. 178.

20 "tehnica aproprierii genealogice" însemnacã: "vechi eroi ai culturii române erau adjudecaþi într-odisputã contemporanã, prin înscrierea lor în ascendenþapãrþii care pretindea cã sunt ai sãi", cf. KatherineVerdery, Compromis ºi rezistenþã. Cultura românã subCeauºescu, traducere de Mona Antohi ºi Sorin Antohi,Editura Humanits, Bucureºti, 1994, p. 140.

21 Mihai Ungheanu, Fii risipitori (Noi ºi sec-olul XIX), Editura Eminescu, Bucureºti, 1988, p. 250-251.

22 Mihai Ungheanu, Lecturi ºi rocade,Cartea Româneascã, Bucureºti, 1978, p. 6.

1188



1188 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Iatã o întrebare foarte interesantã ºi foartedificilã. Vreau sã spun cã rãspunsul este dificil,întrebarea este simplã. Pe la începutul anului

(ianuarie 2007) am primit un apel telefonic înbiroul meu din Campusul universitar. Bibliotecararesponsabilã a unei mici biblioteci municipale, dincomuna Vif, cãuta un filosof care sã facã oconferinþã, pentru marele public (conférence - grandpublique) pe tema fericirii. Este o modã destul desrãspânditã în Franþa cu organizarea acestordezbateri publice, numite adesea "café-philosophique" (cafenea filosoficã), unde filosofuleste invitatul de onoare. Cum nu era nimenialtcineva care sã se ofere, am acceptat propunerearespectivã, cu atât mai mult cu cât subiectulîncepuse sã mã intereseze de la o vreme ºi mai alespentru cã particip activ la aceastã miºcare deeducaþie popularã.

1° EEducaþia ppopularãTimp îndelungat am ezitat sã fac acest tip de

demers, adicã sã ies din perimetrul universitar înîntâmpinarea marelui public. Motivele sunt lesne deînþeles. Pe de o parte, aceste manifestãri "filosofice"au rolul de eºapamente psihologice, sociale ºideasemeni de filtre ideologice. Participând la acestedezbateri cetãþenii se calmeazã, nu mai au revoltanecesarã ca sã iasã în stradã ºi sã protesteze;deasemeni se pot supraveghea ºi detecta uºor ºi dintimp ideile "subversive". Deci pentru filosof aceastãactivitate poate fi compromiþãtoare. Pe de altãparte, riscul cel mare este de a transforma discursulfilosofic într-un discurs popular, vulgar, lipsit deinteligenþã, pe gustul publicului. Or, este bine ºtiut,filosofia ºi trivialitatea sunt incompatibile. Acesteexemple de neurmat existã în Franþa, ba chiar înformã masivã, ºi au marcat "cultura" secoluluitrecut. De aceea imaginea pe care opinia publicã oare despre filosofi este una ambiguã, ca fiind niºtepersoane angajate din punct de vedere politic, bineideologizate ºi de preferinþã de orientare bolºevicã,dar în acelaºi timp "iubitoare" de înþelepciune.Sartre, Derrida, Deleuze, Foucault nu sunt decât ceimai cunoscuþi ºi mai faimoºi. Printre marilecelebritãþi televizate, "filosofii de pe micul ecran",

sunt Bernard Henri-Lévy (BHL), André ConteSponville, Michel Serres, Michel Jonfray etc. Cãrþilelor sunt promovate ºi expuse în toate librãriile(ating tiraje de 700.000 de exemplare!), tot la felcum ni se puneau sub nas, în perioada comunistã,cãrþile lui Mihail Sadoveanu, Eugen Barbu, AdrianPãunescu ºi ale altor proletcultiºti notorii. Colegiimei nici nu le pronunþã numele ºi dacã le pronunþão fac cu multã condenscenþã, cu zâmbetul subþire ºicu ochii micºoraþi, migdalaþi, dau din cap, fac cuochiul, îºi freacã mâinile, ridicã din umeri, sescarpinã la ceafã sau în barbã, atunci când dispunde aºa ceva etc. Iar mie îmi pare rãu cã i-am citataici pe primii ºase, dar ºi pe ultimii trei. Mai sunt ºialþii, dar nu meritã sã fie amintiþi…

Deci riscul de a fi asimilat acestor falºi filosofieste enorm când " eºi în public". Totuºi amremarcat cã dacã discursul este bine adaptat, bineconstruit, publicul cultivat reacþioneazã în modfoarte inteligent, iar întrebãrile ºi discuþiile care auloc dupã conferinþã se transformã într-o veritabilãdezbatere intelectualã de multe ori mai interesantã,deoarece mai sincerã, decât ceea ce are loc laUniversitate între specialiºti sofisticaþi, fandosiþi,complicaþi ºi superficiali. Este ceea ce s-a întâmplatla Vif, seara pe 23 februarie, în mica bibliotecã aoraºului. Am þinut conferinþa timp de o orã,începând la opt ºi jumãtate; dupã aceea discuþiile ºiîntrebãrile au durat pânã aproape de miezul nopþii.Iatã rezumatul acestei seri foarte agreabile, de lacare nimeni nu se mai îndura sã plece, conform cuînregistrarea audio. Am sã prezint doar câtevaprobleme teoretice pe care le pune noþiunea defericire ; dupã aceea am sã arãt "soluþia"contemporanã propusã de noile ideologii tehno-scientiste ºi ºtiinþifico-fantastice; în fine, am sã revinla adevãratele soluþii propuse de filosofi pentru atrãi o viaþã fericitã. Nu pot decât sã rezum aici celetrei ore de dezbateri.

2° PProbleme ggeneraleFericirea (latin felix, felicitas; francezã bonheur,

heureux din latina imperialã augurium, noroc,ºansã) este o noþiune filosoficã foarte generalã ºi

greu de sesizat. Etimologia trimite la ideea dearbitrar, de hazard, de ºansã, de noroc, a fifavorizat de soartã, a avea un destin favorabil, a trãio stare de plenitudine.

Diversele teorii care existã în istoria filosofiei auconsiderat în mod constant fericirea ca pe oproblemã insolubilã. Miza teoreticã dar ºi ceapracticã sunt importante. De ce? Foarte simplu,pentru cã fericirea ne priveºte, ne intereseazã petoþi, fãrã excepþie. Problema vine din faptul cã toþiºtim ceea ce nu este fericirea. Nu ºtim ce este, adicãnu cunoaºtem definiþia pozitivã a acestui concept.Cum aºa? Simpla experienþã cotidianã ne confruntãmai degrabã cu cazuri de nefericire, de tristeþe, dedisperare, de dezmãgire, de decepþie, de frustare, pescurt, cazuri de nenorocire, adicã exact opusulfericirii. Altfel spus, cunoaºtem în mod negativ ceeste fericirea. De aceea ºi avem nevoie toþi de ea,pentru cã ne lipseºte!

Este vorba despre o problemã veche cunoscutãdeja în Antichitate. Fericirea constituie unul dintreobiectivele filosofiei morale, adicã a acelui domeniufundamental al filosofiei, prin care efectiv a începutfilosofia. Nevoia de a filosofa a fost centratã laorigine pe aceastã idee de a trãi cum trebuie, de aavea o viaþã fericitã. În Dialogurile lui Platon gãsimdeja aceastã idee simplã, dar profundã, cã ceea ceconteazã în viaþã nu este sã trãim cât mai mult, cisã trãim cât mai bine. Aceasta apare în mod explicitîn dialogul Apologia lui Socrate (29d-30c): oameniinu trebuie sã se îngrijeascã (epimelesthai) debogãþii, reputaþie ºi onoruri, ci trebuie sã seîngrijeascã (epimelê) de ei înºiºi, de ameliorareamoralã a sufletului lor. Astfel toate activitãþileumane ar trebui sã tindã cãtre bine.

Este motivul pentru care Aristotel începe EticaNicomahicã cu acestã frazã uimitoare ºiextraordinarã: "Orice artã (têchné) ºi orice cercetare(méthodos), ºi deasemeni orice acþiune ºi oricealegere se pare cã tind cãtre un anumit bine. Deaceea s-a afirmat cu dreptate cã Binele este cevacãtre care toate lucrurile tind" (opere citatum,1094a). Care este acest bine realizabil pentruoameni? Dupã spusele lui Aristotel, cei mai mulþioameni (marea masã ca ºi cei cultivaþi) sunt deaceeaºi pãrere: Binele suprem este fericirea (idem,1095a 15-20); chiar dacã, pe urmã, nimeni nu maieste de acord asupra naturii fericirii, ºi nici asupramijloacelor de a o atinge. De unde ºi dificultãþile.Acestea sunt numeroase, însã voi discuta aici doartrei tipuri de probleme.

a) Mai întâi, lucrurile pe care le dorim, sperândcã vom fi fericiþi prin posesia lor, suntincompatibile între ele. De exemplu, faptul de adispune de bogãþii, de putere, de succes esteincompatibil cu faptul de a fi liber, de a avea oviaþã liniºtitã, calmã; iubirea este incompatibilã cuprietenia; libertatea se opune sentimentului desecuritate; puterea se opune libertãþii; bunãstareaintrã în contradicþie cu teama de a fi furat, atacat,deposedat de bunuri º.a.m.d.

b) În al doilea rând, fericirea pare o aspiraþieinfinitã cãtre o plenitudine absolutã, transcendentã,cãtre o lume sau o realitate inteligibilã, în timp cenoi suntem prizonierii unei realitãþi sensibile ºiimanente, o lume finitã, limitatã ºi deci suntemsupuºi constrângerilor, corupþiei, devenirii. Viaþanoastrã are loc sub semnul maladiei ºi al morþii.Prin urmare, cum sã conciliem aceastã aspiraþiecãtre fericire cu tot ceea ce i se opune? În realitateconstatãm cã lumea este nefericitã, nenorocitã, cãdomneºte injustiþia, gelozia, ura, boala, moartea,necazurile. Pe de o parte, aspiraþia cãtre fericire este

1199



1199TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Ce este fericirea?Jean-Loup d'Autrecourt

remarci filosofice

dezbateri & idei

Marcel Lupºe Curte cu troiþã

2200



2200 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

specificã oricãrei fiinþe sensibile ºi raþionale, iar pede altã parte, existenþa ne apare ca o povarã!

c) În fine, pentru a fi fericit în viaþã, ar trebui sãputem sã acþionãm în mod liber ºi raþional,conform voinþei noastre, pentru a decide demanierã autonomã asupra a ceea ce ne convine maibine. Nu putem sã ne dorim fericirea la întâmplare,în mod arbitrar; am dori ca aceasta sã aibã loc înmod necesar!

Numai cã existã lucruri care depind de noi ºialtele (cele mai multe) care nu depind de noi,asupra cãrora nu avem nici un fel de influenþã.Deasemeni existã lucruri care produc plãcere unoraºi care-i deranjeazã pe alþii, lucruri pe care nu leputem prevedea întotdeauna. Or, cele mai multeevenimente care au loc în viaþã sunt mai degrabãimprevizibile, nu depind de noi! Atunci cum sã maifacem faþã nenorocirilor neprevãzute, accidentelor ºituturor nefericirilor pe care ni le-a rezervat soarta?Nu totul depinde de noi, nu suntem responsabili detot ceea ce se întâmplã în lume! O furtunã, uncutremur, o inundaþie, un accident, un rãzboi sunttot atâtea evenimente fortuite care producnenorociri ºi împotriva cãrora nu putem marelucru. Libertatea ºi responsabilitatea infinite "à laSartre" reprezintã un non sens conceptual, oconfuzie deplorabilã. Existã o aspiraþie cãtre olibertate infinitã ºi cãtre o fericire infinitã, dar careintrã în conflict cu finitudinea realitãþii umane;faptele noastre care þin de realitatea practicã,materialã sunt finite. De unde ºi ambiguitateanoþiunii de "fericire", care se comportã ca unconcept vag.

Iatã cum se poate ilustra problemanedeterminãrii conceptului de "fericire" printr-ocitaþie kantianã: "Dar, din pãcate, conceptul defericire este un concept atât de nedeterminat cã, înciuda dorinþei pe care o are orice om de a devenifericit, nimeni nu poate niciodatã sã afirme întermeni preciºi ºi coerenþi ceea ce doreºte ºi ceea cevrea cu adevãrat. Explicaþia consistã în faptul cãtotalitatea termenilor care fac parte din conceptulde fericire sunt în ansamblul lor empirici, altfel spustrebuie sã fie rezultatul experienþei, dar cã în acelaºitimp (este necesar) un tot absolut, un maximum debunã-stare în situaþia mea prezentã ºi în întreagamea condiþie viitoare […]. Or, este imposibil ca o

fiinþã finitã, oricât de perspicace ºi în acelaºi timporicât de puternicã ne-am închipui-o, sã producã unconcept determinat despre ceea ce vrea ea cuadevãrat aici" (Kant, Fundamentele metafizice alemoralei, 1785-1797). De aceea, filosoful germanafirmã în paragrafele urmãtoare cã faptul de adetermina în mod general ºi sigur care acþiunepoate favoriza fericirea este o problemã insolubilã.

3° SSoluþiilea) Ideologiile ºtiinþifico-fantastice. De unde ºi

tendinþa sau tentaþia pentru utopii, aceste lumiimposibile unde totul este programat dinainte, undefericirea pare perfectã. Precum se vede, dilema esteveche, însã ideologiile contemporane favorizate dedezvoltarea noilor tehnologii au deformat aceastãproblemã filosoficã. Transumanismul contemporanscientist (supra-omul ameliorat tehnic) cuantropotehnica (fabricarea omului de cãtre om)propun chiar modificarea ireversibilã a naturiiumane. Eram obiºnuiþi în secolul trecut (sfârºitulmileniului al doilea) cu douã ideologii totalitare.Atât nazismul cu ideea nietzscheanã de supraomcât ºi comunismul cu ideea stalinianã a omului nouau avut printre alte consecinþe catastrofice cel puþincâteva zeci de milioane de victime, ca urmare aprogramelor de "exterminare în masã".

Avem de-a face în prezent cu una dintre cele maiextraordinare utopii, fondatã pe ideile de "religiefãrã Dumnezeu" ºi de "umanism evolutiv". Ambeleîi aparþin lui Julian Huxley (Religion withoutRevelation, 1967), fratele lui Aldoux Huxley. Dar caîntotdeauna în filosofie, nici o idee nu este înîntregime nouã, ci are rãdãcini, prezintã o anumitãfiliaþie, se dezvoltã uneori de-a lungul mai multorsecole. Ideea de ameliorare evolutivã apare deja laHerbert Spencer în secolul al XIX-lea (EducationIntellectual, Moral and Physical, 1849-1859); numaicã la filosoful englez aceastã ameliorare trebuiafãcutã numai prin educaþie (intelectualã ºi fizicã).Deasemeni, un contemporan foarte reputat al luiJulian Huxley, ºi care în mod sigur i-a furnizatnaturalistului englez ideea unei evoluþii tehno-spirituale, a fost savantul francez (filosof ºi geolog)Pierre Theilhard de Chardin (La Place de l'hommedans la nature, 1956). Acesta din urmã propuneaideea unei evoluþii psiho-tehnice a umanitãþii, într-un fel de conºtiinþã globalã (noosfera), obþinutã

prin înrularea universului asupra lui însuºi, subformã de reflexivitate spiritualã divinã. Unii auîncercat sã asimilize aceastã idee ºi s-o explice prinapariþia reþelelor de comunicare Internet.

Însã chiar cu mult înaintea acestor specialiºticontemporani, abstracþie fãcând de o întreagãliteraturã de anticipaþie, de scrierile utopice ºi deliteratura ºtiinþifico-fantasticã (din lipsã de spaþiu),este bine de ºtiut cã ideea modificãrii ºi a fabricãriiomului de cãtre om (antropotehnica), în vedereatransgresãrii artificiale a naturii umane, exista dejala filosoful anglo-saxon Roger Bacon (1214-1294).Aceasta apare la sfârºitul cãrþii sale Syla Sylvarum ºideasemeni în Noua Atlantidã (Nouvelle Atlantide,tr. fr., Paris, Garnier-Flamarion, 2000). Iatã un extrascare este de mare actualitate, deoarece face parte nunumai din programul ideologic al transumaniºtilor,dar ºi din programele de cercetare ale specialiºtilor :" Prelungirea vieþii. Întinerirea într-o anumitãmãsurã. Întârzierea îmbãtrânirii. Vindecareamaladiilor cunoscute ca fiind incurabile.Diminuarea durerii. [...] Creºterea forþei ºi aactivitãþii. Creºterea capacitãþii de a suporta durerea.Transformarea temperamentului, îngrãºarea ºislãbirea. Transformarea staturii. Transformareatrãsãturilor. Creºterea ºi îmbunãtãþirea activitãþiicerebrale. Metamorfozarea dintr-un corp în altul.Fabricarea unor noi specii. Transplantarea uneispecii în alta " (op. cit., p. 133-134).

b) Educaþia filosoficã. Împotriva acestorextraordinare promisiuni ºi fantasme de tip magic ºialchimic, în faþa cãrora opinia comunã nu prea arecum rezista, deoarece este în joc fericirea absolutã afiecãruia (în sfârºit totul ar depinde de noi!),filosoful dispune de mijloace foarte modeste,practicile pedagogice ºi metodele de educaþie.Demersul filosofic de educaþie este o investiþie petermen lung cu puþine ºanse de reuºitã. Este vorbade un fel de luptã pierdutã chiar înainte de a fi fostdatã. Prin educaþie se consumã multã energiepentru un câºtig minor. Deasemeni se câºtigã puþinºi foarte greu ceea ce se poate pierde repede ºifoarte uºor: într-o singurã noapte, cineva care estefoarte bine educat poate face un act nesãbuit ºi îºipoate distruge viaþa (atât a lui cât ºi a altora). Decieducaþia nu este o garanþie sigurã de reuºitã înviaþã.

Într-adevãr educaþia este o condiþie necesarã afericirii fãrã a fi o condiþie suficientã. Mai mult,aceasta este o metodã nepericuloasã, care nuþinteºte distrugerea naturii umane, prin modificarea,transformarea, transgresarea acesteia, ci doarameliorarea moralã, spiritualã ºi intelectualã a fiinþeiumane. Educaþia tinde sã reducã cât mai mult zonade arbitrar ºi de neprevãzut care ne poate ameninþaviaþa ºi, în acelaºi timp, lãrgeºte aria posibilitãþilornoastre în a decide în mod voluntar, demn ºi liberasupra propriei noastre biografii.

În concluzie, educaþia filosoficã nu face decât sãprelungeascã ºi sã continuie practicile arhaice deiniþiere a neofiþilor din societãþile tribale, riturile detrecere, prin care se urmãrea adevãratultransumanism: ameliorarea omului prin îmbogãþireaspiritualã, moralã ºi intelectualã, iar nu prinmodificarea artificialã a naturii umane. Astfel, prineducaþia filosoficã, este îndeplinitã chiar condiþiafericirii omului, prin aceastã posibilitate pe careomul o are de a se depãºi în mod constant pe elînsuºi, de a deveni mai profund decât este: trans-uman sau meta-uman.

Vif, 23 februarie 2007

Marcel Lupºe Curte interioarã

Panopticul, acea clãdire imaginatã de Benthamca mijloc de disciplinare prin menþinerea la unnivel real ºi palpabil a ameninþãrii cu

pedeapsa, care a devenit în opera lui Foucault oimagine alegoricã esenþialã, îºi face simþitã prezenþaîn varianta sa „ciberspaþialã” pe care ne-o descrieMark Poster în 1996. Principiul e acelaºi, creºtereavizibilitãþii individului ºi a acþiunilor sale. Eficienþaei se întemeiazã pe apariþia unor condiþionãridezirabile la care consumatorul subscrie ºi pe caremenþinerea sistemului democratic le cere cuinsistenþã. Cartea de credit, codul de asigurat,sistemul de credite, telefonul mobil, GPS-ul,înregistrarea proprietãþilor, operaþiunile de platãlimitate la o anumitã sumã cash sunt câteva dinmodalitãþile la care subscrie fiecare consumator dinraþiuni individuale sau de grup. Suntem expuºivederii instituþiilor care administreazã aceste bazede date în care suntem prinºi, ele ne impun oanumitã disciplinã ºi uneori prin intermediul lor nepoate fi cititã corectitudinea acþiunilor cu caractersocial sau privat. Renunþarea la prezenþa în acestebaze de date, dacã ea este posibilã, implicãmarginalizare, frustrare ºi imposibilitatea de a uzade drepturi individuale esenþiale. Existenþa într-ohiperbulã cablatã desãvârºeºte exemplar secesiuneade naturã (Peter Sloterdijk). Cu toate acestea nusuntem mai nefericiþi decât strãmoºii noºtri, nedeplasãm mai uºor, siguranþa operaþiunilorfinanciare este mai mare, alegerea se desfãºoarã într-un câmp de opþiuni mult mai vast, demnitatea

umanã este mai bine protejatã ºi toate astea maiales pentru cei care au ºanse sã trãiascã într-unsistem democratic unde capitalismul are o stare desãnãtate acceptabilã. Susþinem prin practicilecotidiene ale existenþei noastre individuale sau degrup, câmpul de potenþialitate a unui Panoptic, aunei vizibilitãþi ce presupune de douã ori momentultãinuirii.

Concomitent stãm ºi sub influenþa unuiSynoptic (Thomas Mathiesen), mod specific mass-media, prin care cei mulþi privesc la câþiva. ªi înacest caz vederea este cea care constituie termenulmediu, numai cã de aceastã datã vederea activã acelor mulþi nu stã sub semnul tainei ca în cazulPanopticului, ci sub semnul dezvãluirii în dublulsens: cel privit, starul media, se dezvãluie tocmaipentru a fi privit, pentru cã altfel el esteneinteresant pentru mulþime, dar în acelaºi timpmulþimea se dezvãluie în ceea ce priveºtepreferinþele sale. Când ratingul unei emisiuni dedivertisment scade ea este înlocuitã în grila deprograme sau este reformatã, când un politician numai poate uimi prin dezvãluirile sale, prin prostiasa sau prin extravaganþele sale ideatice, el pãrãseºtepanteonul de figuri al Synopticului. Prin urmare, încele douã cazuri vederea se gãseºte la extreme, fiepresupune de douã ori tãinuirea, fie de douã oridezvãluirea, în ambele cazuri procesul pare dus ladesãvârºire, individul poate fi expus fãrã riscuriconsiderabile, mai mult chiar cu acceptul sãu. Sigurastfel de expuneri nu împiedicã libertatea în mod

evident, mai curând ele o susþin, marcând surselede limitare a libertãþii. A avea atâtea posibilitãþi dealegere, a putea fi atât în situaþia celui care esteprivit, cât ºi în cea a celui care priveºte la cei puþini(spre exemplu la cei care conduc destinele politicii)poate fi un fapt benefic pentru individ sau grup,dacã intenþia ºi efectul este unul controlabil în moddemocratic. Dar controlul democratic în general sebazeazã pe alegere ºi pe o analizã ce pleacã de laactul vederii variantelor ce sunt oferite.

Alegerea democraticã, susþine democraþia numaiîn mãsura în care a fost întemeiatã pe o bunãvedere a variantelor ºi pe o înþelegere aconsecinþelor, în alt fel ea este o simplã secþiune întoanele de moment ale alegãtorilor. Transformareaalegerii conºtiente într-o toanã de moment are cafundament activ ºi real, turbo-schimbarea (Hans-Peter Martin ºi Harold Schumann), fenomenîntâlnit în viaþa cotidianã, consecinþã directã aconcurenþei în creºtere pe piaþa de produse,fenomen care a pãrãsit de mult domeniuleconomicului pentru a intra ca ºi componentãesenþialã în modul nostru individual de a vedealumea. Iatã cã ce ceea ce ne-ar putea garantaoarecum sãnãtatea propriei vederi, capabilã sãmenþinã în limite acceptabile, atât existenþa înprezenþa Panopticului ºi Synopticului, pare a fiameninþatã de turbo-schimbare. Prin urmare, ceeace este de fiecare datã ameninþat cu vicierea pare afi vederea, pentru cã ea constituie momentuloriginar al unei reflecþii, conferind o anumedetaºare de obiect, dar tot ea poate pune în pericolînþelegerea datoritã vicierii actului sãu. Tocmaidatoritã acestei periclitãri se vãdeºte necesar sã neigienizãm actul vederii printr-o observare directã ºiconºtientã a poziþiei individuale în aceastã „hiperbulã cablatã”, în care suntem expuºi în permanenþãdezvãluirii a cãrei raþiuni ne transcende, ºi orbirii,datoratã turbo-schimbãrii, care ne ameninþãînþelegerea.

Dacã e sã-i dãm crezare lui Ricoeur lucrurilese aºeazã astfel: „Aceste simboluri (alerãului) ne aratã ceva hotãrîtor în ceea ce

priveºte trecerea de la o fenomenologie a spiritului(sau una a inconºtientului) la o fenomenologie asacrului. De fapt ele rezistã la orice reducere lacunoaºterea raþionalã. Eºecul tuturor teodiceelor ºial tuturor sistemelor ce înfruntã rãul aducemãrturie despre cunoaºterea absolutã în senshegelian. Toate simbolurile ne fac sã gîndim, însãcele ale rãului aratã într-un mod exemplar cã,întotdeauna, în mituri ºi simboluri existã mai multdecît în filosofie, ºi cã interpretarea filosoficã asimbolurilor nu va fi niciodatã cunoaºtere absolutã.Simbolurile rãului în care citim eºecul existenþeinoastre, aratã ºi eºecul tuturor sistemelor de gîndirecare vor sã înghitã simbolurile într-o cunoaºtereabsolutã. Acesta este motivul pentru care nu existão cunoaºtere absolutã, ci doar una a simbolurilorSacrului, dincolo de figurile spiritului (sau aleinconºtientului), figuri care sunt convocate de sacruprin intermedierea semnelor. Semnele apelului suntdate ºi ele în sînul istoriei, însã întrebarea seadreseazã „celuilalt”, strãin întregii istorii. Am puteaspune cã acestea sunt profeþia conºtiinþei; elemanifestã dependenþa Sinelui faþã de o rãdãcinãabsolutã de existenþã ºi de semnificaþii, faþã de un

eschaton, faþã de un lucru ultim spre care þintescfigurile spiritului” (Paul Ricoeur). Iatã cum singurasoluþie filosoficã în faþa rãului este, paradoxal, lipsavreunei soluþii.

În fond este vorba despre ceea ce AurelCodoban (Filosofia ca gnozã: problema rãului, înOrizontul sacru) precizeazã: a descuraja prin uitare(anulare/deplasare) prezenþa rãului stã încaracteristica esenþialã a filosofiei occidentale.Codoban, urmãrindu-l pe Heidegger, ne spune cã artrebui sã modificãm aceastã profundã amnezie.Adicã, pãstrînd terminologia heideggerianã, sãscoatem din ascundere, sã aducem la prezenþã rãul.„Existã atunci în filosofia occidentalã o uitare maiprofundã, de dinainte de uitarea Fiinþei, una pe careuitarea Fiinþei o acoperã, o oculteazã suplimentar.Ea este garanþia optimismului gnostic al filosofiei:uitarea rãului”. Exemplul prin analogie, foartesimplu, este urmãtorul. „Mitul este undeva înpreajmã atunci cînd, în mijlocul unei plimbãrinocturne, copacul singuratic de la margineadrumului ia înfãþiºarea ameninþãtoare a unuirãufãcãtor.” Adicã, foarte simplu spus, realitatearãului se transformã mereu, nu este niciodatãacceptatã fiind mereu înlocuitã cu un altceva.Acelaºi lucru îl putem spune despre filosofiaoccidentalã în general atunci cînd priveºte rãul. Însã

cerinþa noastrã (mizînd pe „uitarea” rãului postulatãde cãtre Codoban) ar fi o privire directã a rãului înnuditatea sa. Credem cã acolo „nimic nu maigliseazã sub nimic”. Nu e metaforic, nu ascunde,nu interpreteazã, nu creeazã sensuri, puþin îi pasãde biata cosmologie umanã pe care de altfel ocreeazã. Ba mai mult, am putea spune cã într-un felrãul reprezintã singura posibilitate care prezintãlucrurile aºa cum sunt în realitate. Nu leîmbogãþeºte, nu le construieºte, nu le deplaseazã, eindiferent în faþa lor. Însã aceastã indiferenþã faceposibil faptul de a le arãta aºa cum sunt. Pentru cãeidos-ul, arche-ul, telos-ul, energeia,transcendentalitatea, conºtiinþa, Dumnezeu, omul,sunt modalitãþi/soluþii de a spune ca rãul nu existã.Desigur am putea vedea cum ar acþiona arheologiafoucaulianã sau deconstrucþia derridianã asupraacestui concept. Anume, care sunt posibilele„episteme” în care e cantonatã (diferenþa sesizabilãîntre tipuri de rãu, sã zicem, antic, modern,postmodern; de altfel se poate construi un tablouclinic al reprezentãrii rãului în diferite epoci istoriceavînd la îndemîna o întreagã paletã de nuanþe,precizãri, modelãri, contextualizãri). Însã nu acestfapt ne intereseazã, rãul pur nu suportã teoretizareadecît ca efect construit, în spatele sãu (sau în faþasa), ideologic, ca orice utopie de bunã calitate carepropune un altceva, denunþînd un ceva dat. Însãnici mãcar denunþul cu pricina nu acceseazã rãul ºiel e la rîndul lui tot un efect. În fine trebuie sãspunem cã eficacitatea discursului nostru stã însecretul din spatele textului: rãul este ca realitatea,de neenunþat ºi insuportabil.

2211



2211TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Tînguiri despre rãu (II)(eºecul filosofiei?)

Cãtãlin Bobb

pharmakon

filosofograme

Panopticul, Synopticul ºiturbo-schimbarea

Aurel Bumbaº

Europa unitã, patria noastrãcomunã

Dedicatã celor 50 de anide la semnarea Tratatelor de la Roma

Europa unitã vine de departe,dare se naºte fãrã sã-ºi cunoascãpropriul nume.

Europa unitã se distileazã treptat,picãturã cu picãturã,pe fundul alambiculuiunui laborator în care în alte vremuriau avut loc aprige bãtãliiîntre curþi ºi cancelarii, în care au fostscrise ºi anulate tratate,s-au rãspândit ideologii de moarteºi utopii generoase.

Moleculele acelei Europe,încã inconºtientã de propria identitate,erau constituite din numeroasele sale popoare,îndemnate sã se lupte sub stindardulatâtor steaguri,sã distrugã casa vecinuluide teamã cã acesta ar distruge-ope a lor.Acea Europã eraun amestec instabil.

În marele mozaicpe care istoria l-a þesut cua sa memorie infailibilão Europã diferitã apãrea ca inexistentã,doritã doar deun mic grup devisãtori îndârjiþi dar neluaþi în considerare,care nu aveau accesîn laborator.

Fericitã ºi disperatã, inconºtientã de ea însãºi,Europa ajunsesela un pas de sinucidere,umilindu-se recitând rolurimarginale pe scena teatrului vieþii.

Un rãzboi, douã rãzboaie, atât de multerãzboaie: frate contra frate.Dupã ultimul, ajunsã pe margineaextremã a abisului,Europa a avut o zvâcnire.

Nãucã, fugind de imagineaproprie pe care o vãzuse în puþineleoglinzi care au supravieþuit tragediei,în loc sã se întoarcã pe propriile-i urme,reluând drumul careo dusese pânã acolo,

Europa a luat-ope o potecã, pânã la acelmoment încã neexplorat,neînscris pe niciohartã geograficã.

Sfârºitul unei istorii,începutul unei altei istorii.Sfârºitul unei Europe,începutul unei alte Europe.

Pe mãsurã ce parcurgenoua sa potecã, Europa,încã neîncrezãtoare,dicteazã, cu zel, regulilede circulaþie, întinde asfaltul,aranjeazã indicatoarele,în aºteptarea grupurilor celor care,tot mai numeroºi, se înghesuiela bordul acestui drum.Toþi cei însãrcinaþi cu lucrãrilesunt arhitecþi, toþi sunt salahori.

Pe poteca sa, noaptea nu strãlucescstele, iar ziuaniciun soare al viitorului nu vinesã încãlzeascã Europa unitã care,adesea, este cuprinsã de îndoieli,de amnezii, de uºoara obiºnuinþãa rutinei.

Dar Europa unitãa învãþat deja sã reziste

ademenirilor, sã refuze limbajulfalºilor profeþi.De aceea Europa unitãnu se opreºte niciodatã.Fãra a avea eroi, dar bogatãîn talente, merge înainte,curbã dupã curbã.Cu obstinanþã, cu speranþã,cu curaj.

Generaþiile se succedpe parcursul drumului sãu,latitudinile se mãresc,accentele ºi alfabetelese multiplicã.Amestecul devine, cu timpul,un amalgam.

Europa unitã merge departe.

Martie 2007

2222



2222 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Poezii de Daniele Mancinimeridian literar

Daniele Mancini s-a nãscut la Roma, la 22 decembrie 1952. Este licenþiat în ªtiinþe Politice –Afaceri Internaþionale al Universitãþii din Roma. Îºi începe cariera diplomaticã în 1978 cândintrã în Ministerul Afacerilor Externe de la Roma. Îºi desfãºoara activitatea diplomaticã în

numeroase þãri, în cadrul misiunilor diplomatice ale Italiei în Irak, Pakistan, Franþa, Statele Unite aleAmericii, precum ºi la Roma în cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau al Preºedinþiei RepubliciiItaliane. În prezent este ambasador al Republicii Italia la Bucureºti.

Printre volumele publicate de Daniele Mancini se numãrã: Occidentul ºi procesul de reformã înEuropa de Est (Roma, 1990), Peregrinãri ale unei conºtiinþe neliniºtite de întoarcerea rãzboiului înEuropa (Bruxelles, 1999, Labirintul lui Icar (antologie poeticã, Roma, 2003), Dincolo de Labirint(antologie poeticã, Roma, 2007).

Marcel Lupºe Lupta lui Iacob cu Ingerul

Daniele Mancini

Aîncetat din viaþã, la vârsta de 84 de ani,romancierul american Kurt Vonnegut Jr.,scriitor satiric ºi vizionar, umanist

consecvent ºi comediant negru, a cãrui operãaminteºte de Swift, Smollett, Mark Twain sauMencken. În anii ºaizeci ai secolului trecut,Vonnegut a fost un scriitor extrem de popular, învogã mai ales printre tinerii americani sãtui demilitarism (era perioada rãzboiului din Vietnam),de dezastrele ecologice ºi de ipocrizia cercurilorputerii. Kurt Vonnegut s-a afirmat, în special, caun scriitor anti-totalitarist ºi ca vocea protestatarãa generaþiilor tinere. Viziunile sale negativesumbre – reduse, uneori, ca în “romanul”Breakfast of Champions, la caricatural – erau, fãrãexcepþie, inspirate de un umanism funciar ºi denostalgia dupã inocenþa americanã sacrificatã pealtarul consumerismului ºi al militarismului.Umanist, Vonnegut a rãmas pânã la capãtul vieþii:în ultimii ani, când energia sa creatoare se maitemperase (ca sã nu spunem cã secase), a rãmasPreºedintele onorific al American HumanistSociety (funcþie preluatã dupã moartea lui IsaacAsimov) ºi a deþinut, în publicaþia These Times orubricã permanentã în care, ca majoritateaintelectualilor americani, a denunþat, cuvituperanþa cunoscutã, politica lui George W.Bush ºi rãzboiul din Irak. E posibil ca, uneori,Vonnegut sã fi exagerat din dorinþa de a fi uncritic foarte consecvent al establishment-ului, caatunci când, într-un interviu pentru TheAustralian, afirma cã teroriºtii sunt oameni demare curaj, care mor pentru respectul de sine.

Vânzãrile în campusurile universitare l-aupropulsat pe Kurt Vonnegut în fruntea listei debest-seller – asta, cu toate cã primele sale romaneau apãrut direct în ediþii de buzunar – fãcând dinel cel mai discutat autor american dupãHemingway. Romancierul ºi-a creat un cadrupropice pentru exprimarea ideilor sale critice ºisatirice, folosind recuzita genului science-fiction,care, la el, constã mai puþin în explorarea sauprezicerea proceselor sau sistemelor ºtiinþifice ºi

mai mult în crearea unor situaþii apocaliptice, aleunor alternative spaþio-temporale, în exploatareaideii de relativitate în acþiunile ºi realizãrileomului. Vonnegut ºi-a creat, pentru o mai marelibertate de miºcare, un alter-ego ficþional, înpersoana scriitorului S. F. Kilgore Trout (modelatdupã autorul realmente existent TheodoreSturgeon), ºi un spaþiu utopic-distopic, servinddrept imagine rãsturnatã a lumii noastreadevãrate, în planeta Trafalmadore. Romanele saleamestecã spiritul “pulp fiction” cu preocupãri deordin sociologic ºi istoric ºi cu unexperimentalism de sorginte modernistã ºi post-modernistã. Este perceput ca reprezentantul uneicontra-culturi (counter-culture) care s-a opussistematic, din anii ºaizeci, culturii oficiale.

Nãscut în 1922 la Indianapolis ºi educat laCornell ºi University of Chicago, Vonnegut a lup-tat ca infanterist pe teatrul european al celui de alDoilea Rãzboi Mondial, cãzând prizonier la nemþifiind, în aceastã calitate, martor ocular al dis-trugerii oraºului Dresda de cãtre aviaþia aliatã, înfebruarie 1944, eveniment zguduitor, memorabilfolosit în romanul Slaughterhouse Five (Abatorulnumãrul cinci), cea mai cunoscutã carte a sa ºi unbun exemplu a ceea ce Linda Hutcheon numeºte‘metaficþiune istoriograficã’. Iatã o scurtã listã aromanelor sale cele mai cunoscute: Player Piano(1952), The Sirens of Titan (1959), Mother Night(1961), Cat’s Cradle (1963), God Bless You, Mr.Rosewater (1965), Slaughterhouse Five, or TheChildren’s Crusade (1969), Breakfast ofChampions (1973), Slapstick (1976), Jailbird(1979), Galapagos (1985), Bluebird (1987), HocusPocus (1990). A scris de asemenea poezie, nuvele,eseuri, scenarii de televiziune, drame. A funcþio-nat ca ‘writer-in-residence’ pe multe campusuriuniversitare, poziþia sa academicã cea mai cunos-cutã fiind cea de conducãtor al unui “Writers’Workshop” la University of Iowa, în 1984.

Abatorul numãrul cinci combinã evenimenteleistorice cu elemente de science-fiction, pentru acrea impresia relativitãþii timpului ºi a acþiunilor

omeneºti. Eroul-narator, Billy Pilgrim (un fel deEveryman ca al lui John Bunyan sau Philip Roth),asistã la absurda radere de pe faþa pãmântului aDresdei, oraº eminamente cultural, fãrã valoarestrategicã, ºi la uciderea a mii de civili, refugiaþi ºiprizonieri de rãzboi. Billy, despre care criticaspune cã ar fi un urmaº al voltaireanuluiCandide, devine “deblocat în timp”, ca urmare aunui accident de avion din 1984 (la data scrieriiromanului, un moment din viitor) ºi face multecãlãtorii în timp în propria sa biografie. Elparticipã ºi la distrugerea Dresdei, dar îºi gãseºteliniºtea sufleteascã dupã ce este rãpit deextratereºtri ºi transportat pe planetaTrafalmadore. El învaþã cã timpul nu se scurgeliniar, ci cu reveniri, ºi cã secretul vieþii este sãalegi momentele de fericire. Speculând în legãturãcu tacticile deplasãrii în timp, metodele decompoziþie, dreptul ficþiunii de a modifica ‘dateleistorice atestate’, natura imaginaþiei, Abatorulnumãrul cinci devine cel mai postmodernistroman al lui Vonnegut. Una dinte operele literarecare re-imagineazã istoria (postulat central alexperimentului postmodernist), romanul reafirmãdatoria literaturii de a promova umanismul.“Ficþiunile nevinovate” ne oferã posibilitateaevadãrii dintr-o lume neplãcutã, dar pot generametode proprii de subjugare. Aºa cum BillyPilgrim e prizonier nu numai la Dresda ci ºi peTrafalmadore, personajele unui roman suntprizonierii imaginaþiei autorului. Cartea combinãevenimente istorice ºi sociale cu o naraþiunefantezistã, dar semnificativã. Trafalmadore esteatât un cadru patologic în care se manifestã unintelect rãtãcit, cât ºi un loc al cunoaºteriialternative, al ficþionalizãrii alternative. Viziuneapersonalã a lui Billy Pilgrim privind bombardareaDresdei este dublatã de viziunea trafalmadorianã,autorul dând impresia cã doreºte sã spunã cãsimplii muritori nu pot avea o viziune sau oconcepþie globalã a istoriei pãmântene. Pentruaceastã complexã viziune istoricã, Abatorulnumãrul cinci a fost comparat cu ‘metaficþiunihistoriografice’ ca Toba de tinichea, Un veac desingurãtate sau Copiii de la miezul nopþii.

Amestecul complex de genuri, tonuri, stiluri,face din acest roman atât o diversiune ScienceFiction, cât ºi unul dintre cele mai izbutite textepostmoderniste.

2233



2233TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

flash-meridian

Dispariþia unui scriitor de cultIng. Licu Stavri

Kurt Vonnegut

Marcel Lupºe Teºcani

Deºi publicase sporadic prin reviste,Dumitru Cerna s-a afirmat consistentdupã 1989 cu o poezie premeditat

“anacronicã” însã ºi discret ostilã faþã de poeticapostmodernistã ºi de tendinþele neoavangardistedin ultimii ani. Poezia sa are semnificaþia uneiorgolioase “restauraþii”: afirmarea lirismului caprincipalã sursã a poeziei, situarea într-un orizontmetafizic, preeminenþa funcþiei conotative alimbajului. Deloc inocent, Dumitru Cerna serevendicã paºnic, cãci anti-parodic, cu un fel demelancolie admirativã, de la tradiþia orficã aliricii, continuând sã creadã într-o revanºã acuvântului taumaturgic. În altã ordine, raportareala modele consacrate îl “constrânge” atât lapracticarea unui intertextualism care încorporeazãlivrescul prin distanþare, cât ºi, mai ales, la un“ortodoxism” artistic: discurs extrem de elaborat,calofilie, rafinament “formal”, savanterieprozodicã, abundenþa “figurilor” limbajului etc.Poemul se aratã mai întâi prin sintaxa sastrãlucind de frumuseþe. Toate acestea suntimediat vizibile, ostentativ chiar, în volumulDumicatul de pelin, poeme dobrogene. E, poate,cartea cea mai omogenã ºi mai dens liricã aautorului, dar ºi una care permite situareapoetului într-o perspectivã culturalã mai amplã,respectiv într-o tipologie a imaginarului.

* În poezia românã, ca ºi în cea universalã,

existã anumite “locuri” sau “provincii”ficþionalizate, cu referenþi nominalizaþi într-ogeografie realã. Îþi vin în minte numaidecâtMirceºtii lui Vasile Alecsandri, Florica ºi Miorcaniilui Ion Pillat, sau mai aproape de noi, Umbria luiAdrian Popescu ori “Jucul nobil” al lui MirceaPetean. Transfigurate artistic, fiecare dintre aceste

locuri devine un imaginar structurat dupã niºtecoduri specifice fiecãrui autor, dar în relaþie cucriteriul poetic dominant al timpului sãu, precumºi cu un pattern, locus aemonus, cu o foarteveche tradiþie în literaturile europene. Asemeneapoeþi au însã în comun anumite valori afective alcãror mod de expresie îl constituie imaginaþia denaturã miticã, de regulã cu o funcþiecompensatoare pentru o sensibilitate anxioasã înraporturile cu realitãþile timpului sãu. Pe urmelelui G. Durand, Jean-Jacques Wunenburger, unuldintre noii teoreticieni ai imaginarului, spune încartea sa Utopia sau criza imaginarului: “Negãsim aici în prezenþa proiecþiei imaginare a uneiafectivitãþi care rãspunde constrângerilorfrustrante ºi represive ale realitãþii prin evadareaîntr-o lume unificatã, la adãpost de toateopoziþiile de neîndurat ori costisitoare în tensiunipsihice”. Acest psihism cristalizeazã cultural într-ofoarte opulentã ºi cumva riguros-realistã imagisticãa paradisului pierdut, având ca impuls originar“sindromul paradisiac al Vârstei de Aur”.Tipologic, aºadar, Dobrogea lui Dumitru Cernaeste un astfel de topos cu conotaþii paradisiace,un posibil spaþiu integrator al refugiului ºifericirii. Desigur, textul poetic nu se conformeazãîntocmai unui presupus ideal. Mai mult, laDumitru Cerna nostalgia paradisiacã este gravfisuratã de melancolia irealizãrii. Echivalentulparadisului pierdut ºi al vârstei de aur îl constituieaici Dobrogea arhaicã, respectiv copilãria cuambianþa ei rusticã. Dar cãzute în temporalitateaprofanã ºi ostilã, acestea, cu toate cã ºi-auconservat o discretã vibraþie miticã, nu mai pot firetrãite integral ca locuri ale fericirii. Reveriilemitice ale poetului coaguleazã, de aceea, înspaþiul unei ambivalenþe dinamice a imaginarului:de o parte, imaginile unui “paradis în

destrãmare”, corespunzând afectului deceptiv; decealaltã, imagini luminoase ale unui paradisfantasmal ºi oniric, nutrite de un sentiment alepifanicului, precum în Sfat cu pãmântul, singurulpoem în care acest tip de imagini cristalizeazãplenar ºi radios: “soarele rãscopt / gutuiul arãmiuºi dat în pârgã / dimineþi suite-n zarzãr / pepene-le roºu-n dungã // se deºteaptã cucul / mierla /din fântânã curg cristale / sub lighean minunãþiaverii cu caune moale // straturi verzi ºi mamablândã aplecatã ca-n anvon / se mai sfãtuieºteoare cu pãmântul roº-maron”. Desigur, în ordineliterarã avem de-a face, cum se poate observa ºide aici, cu niºte pasteluri rafinate, numai cã toatãaceastã imagisticã de o materialitate patinat-fosforescentã, lucratã într-o ingenioasã tehnicã deiconografie bizantinã, dezvãluie la o lecturã atentãniºte intense reverberaþii culturale. Dacã„Sindromul paradisiac al Vârstei de Aur” are orelevanþã preponderent afectivã, orientândimaginarul mai curând tipologic, arhetipurileculturale, prezente ca atare, conºtientizate expres,se constituie atât ca elemente ale poeticului(atmosferã, simbolisticã difuzã, arheologielexicalã) cât ºi ca o autoritate a tradiþiei la carepoetul se raporteazã anamnetic prin ceea ce s-anumit “melancolia descendenþei”. Arhetipul celmai pregnant aparþine mitologiei creºtinismului ºieste actualizat în imaginile tatãlui ºi ale mamei.Imaginea tatãlui coroboreazã un simbolism alrãtãcitorului ºi al “fiului risipitor” cu sugestiileunui picaresc balcanic, de coloraturã istratianã, întimp ce figura mamei consteleazã imagini de tiphagiografic. Apar însã ºi alte elemente aleimaginarului creºtin, ele având mereu o funcþiedublã, anamneticã ºi poetizantã. S-ar putea spune,astfel, cã multe poezii lasã impresia unor re-scrieri, a unor remake -uri subtile, dar ale cãrormodele rãmân vagi, cu excepþia poemului Lorelei,unde un celebru motiv romantic al iubirii devineo elegie a trecerii ºi a declinului erotic. Extenuareasenzualitãþii e foarte fin orchestratã, pe o axãdescensionalã a imaginilor, de la ardenþaexuberant-floralã la reziduurile extincþieicorporale: „cerul albastru ºi Dunãrea albastrã /adolescenþa – muºcatã roºie-n fereastrã // caiseverzi în ocale de chihlimbar / ºi sâni miºcãtorirespirând sub priviri de barbar // Lorelei râde roºcu pistrui de la jar / pe faleze pescãruºi diniubire-arãsar // Lorelei tace gri în priviri nuferistinºi / anii noºtri sunt într-o singurã varãcuprinºi // alb-mov liliacul se reazimã-n sarã /tristeþi misogine aburi în tine presarã // Loreleimoare brun Dunãrea se-nspumã / funinginea ei seprelinge-n lacrimi de brumã // au aþipit toate ºivara ºi luna / adolescenþa din ceruri îþi face cumâna”. Prin urmare, Dobrogea, mai precis satuldobrogean al lui Dumitru Cerna, e o “provincie”liricã, ºi fantasmaticã deopotrivã, dar în aceeaºimãsurã este ºi un „citat cultural”. Ar mai fi demenþionat cã realitatea ei semnalizeazã în primulrând lingvistic, prin niºte reminiscenþe ale unuigrai arhaic, care estetizeazã versurile receptoare,conferindu-le o enigmaticã atmosferã sepia. Înfond, performanþa ultimã a acestor poezii rezidãîntr-un soi de “viziune” stilisticã, în care prozodia,diversã, are aspectul unor ceremonialuri. Înseºi“figurile” limbajului, cu preþiozitatea lor elaboratã,sunt mai degrabã celebrãri ale formelor poeticeexhibate în exterioritatea lor fastuoasã. Poeziilesunt, adicã, pur ºi simplu frumoase, ca “obiecte”artistice.

2244



2244 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Petru Poantã

Un poet al Sudului

intermezzo clujean

Marcel Lupºe Grãdinã la Nicula

Oaltã privire. O nouã explicaþie.Originalitate. Este ceea ce se cere mereu.Suntem în cãutarea unor perspective care

sã deschidã altfel privirea cãtre lumea care neînconjoarã ºi pe care trebuie s-o traducem înpermanenþã cumva. Personal, nu aceasta esteintenþia mea în rubrica pe care revista Tribuna aavut bunãvoinþa de a mi-o încredinþa. Nu credneapãrat în necesitatea originalitãþii citiriirealitãþii. Cred în bunul simþ ºi în articularealogicã a legãturilor dintre evenimente. Surpriza ºioriginalitatea le las întâmplãrilor cu caremapamondul ne întâmpinã în fiecare dimineaþã.ªi care pe mine mã pot þine în redacþie uneoripânã la ore târzii din noapte. Mã voi mãrginidoar sã gãsesc o modalitate de citire personalã aceea ce ne rezervã fluxurile de ºtiri externe. Aîntrepãtrunderilor dintre evenimentul luat îndatele sale cele mai clare ºi resorturile saleculturale, subtextele sale politice ºi subsolurile încare se regãseºte o întreagã istorie ce-l precedã ºideseori îi dã naºtere.

Nu sunt nici o împãtimitã a referinþelorabundente într-un text de opinie, aºa cum vor ficele scrise în aceastã publicaþie. Le las celor caresunt dependenþi de ele. Aceasta nu înseamnã cãnu voi utiliza sau cã nu voi cita idei care nu-miaparþin. Am fost educatã într-o ºcoalã de ºtiinþepolitice cu un adevãrat cult al trimiterilorbibliografice. Dar ºi cu justa lor folosire.

ªtirea de externe are deseori o viaþã scurtã.Efemeridã. Insã implicaþiile pe care creºtereabugetului militar al Chinei, de exemplu, le arepentru viitoarele evoluþii globale pot crea oadevãratã ºcoalã de analiºti militari ºi experþi.ªtirile despre conflictul dintre Israel ºi Palestinaþin cap de ziar numai dacã numãrul de victime

este mai mare decât cel care a generat odeschidere de cotidian anterioarã celei despre carevorbim. Dilema de fond rãmâne: este posibilãpacea în Orientul Mijlociu? Pe ce cãi, cãci pânãacum au eºuat prea multe foi de parcurs anunþatede toate administraþiile americane din ultimii anica cimentare a începutului stabilitãþii zonei. Lafiecare doi-trei ani, procesul de pace din OrientulMijlociu este relansat. ªi de fiecare datã, seîntâmplã ceva care sã-l arunce în neant, fie cãItzak Rabin este asasinat, fie cã Rafik Haririmoare într-o manierã de care misterioasa«dinastie» al-Assad nu este deloc strãinã, fie cãalegerile din Palestina aduc la guvernare unexecutiv format de Hamas. Literatura francezã despecialitate a anilor ’90 care observa evoluþiapreºedintelui iranian Khatami anunþa cu încântareo modernizare a regimului de la Teheran fãrãprecedent care cu siguranþã avea sã creascãºansele unei reîntoarceri la zilele reformatoare aleultimului ºahinºah Pahlavit. Dupã care apareMahmoud Ahmadinejad ºi toate predicþiile suntaruncate în aer. Actualul preºedinte iranian, întredouã luãri în derâdere ale Holocaustului ºiprogramul de îmbogãþire al uraniului, îºi face blogpersonal unde îºi posteazã cugetãrile despremarele Shaitan, de la umbra bunicului sãuideologic, ayatollah-ul “pãrinte fondator” alRepublicii Islamice, Ruhollah Khomeini. Islamulºhiit aºteaptã venirea lui Mahdi, ultimul imam,cel ocultat. Între timp, violenþele sectare din Irakdovedesc o foarte mare aplecare a ºiiþilor spreexpresiile mundanului, prin supremaþia de trib, declan, de diferenþe religioase. În ediþia electronicã acotidianului britanic The Independent citesc acumcâteva luni o ºtire despre modalitãþile în careirakienii sunniþi din Bagdad sunt învãþaþi sã « se

dea » drept ºiiþi ca sã facã faþã, rãmânând vii,raidurilor inchizitoriale ale miliþiilor acestora, dela buletine cu nume falsificate, frecvente încomunitatea shia, pânã la ascunderea imaginilorreligioase din case. Resorturile faliilor caredivizeazã Orientul Mijlociu ies în evidenþã numaiprintre picãturi.

Inima surprizelor de pe suprafaþa planeteipulseazã acum în Orientul Mijlociu. Dar“regizorii” spectacolului sunt la Washington, laParis, la Moscova, la Tokyo. Iar scenariul dupãcare actorii joacã este compus departe de ochiicurioºi ai presei. Citirea printre rânduri adeclaraþiilor pe care Condoleezza Rice le face încele câteva interviuri zilnice, ale cãror transcrieriîmi parvin pe e-mail, datoritã solicitudinii cu careDepartamentul de Stat le pune la dispoziþia oricuieste interesat, îmi revelã starea de spirit a StatelorUnite pe temele politicii externe americane. Întrevizita la douã altare ale strãmoºilor, premierulnipon anunþã formarea primului Minister alApãrarii de dupã rãzboi, prin ridicarea în rang aAgenþiei de Apãrare. Iar purtãtorul de cuvânt alministrului afacerilor externe, clarificã problema,în timpul vizitei din ianuarie, la Bucureºti. Estevorba de o chestiune instituþionalã, de facilitare areglementãrilor în domeniul apãrãrii ºi securitãþiiinterne de cãtre parlament ºi executiv. Nu, nu arenicio legãturã cu testele cu rachete nucleare pecare Coreea de Nord le face periodic… Iar asta învreme ce fiecare jurnalist prezent la conferinþa depresã a primit pliante informative cu cetãþeniijaponezi rãpiþi sau þinuþi cu forþa în þara lui KilJong-il, în ultimii douãzeci de ani.

Nu cred în coincidenþe în politica externã.Cred cã evenimentele sunt un continuumîntreþesut ºi cã explicaþii existã, chiar ºi în cazulcelor mai aparent iraþionale situaþii. Aceasta ar fiþinta acestei rubrici. Sã schiþeze un eºafodaj alunor posibile intepretãri. Sã salveze unele «ºtiri»de la pieire sigurã. Chiar dacã instrumentele pecare le voi folosi nu sunt cele ale analizeiriguroase, ci doar o scurtã plimbare bilunarã prinpovestea unui moment care odihneºte, de obicei,pe o istorie mult mai lungã decât cea a uneisingure zile.

2255



2255TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

insomniile globalizãrii

Delia Zahareanu

Palimpsest nocturn

Marcel Lupºe Flori

Marcel Lupºe Terasã la Laz

Iatã cã în Clujul nostru atât de cultural s-a ivitun motiv de „ieºit afarã”, altul decât privitulraþelor din parc sau berile mai ieftine din

Haºdeu sau vizitele la Kaufland. Este vorba deexpoziþia EuroDreams de la Muzeul de Artã pecare o mai puteþi savura pânã în data de 29aprilie1. Proiectul este rezultatul unei colaborãriromâno-maghiare, fiind prezentat ºi la KarinthySzalon Budapest în 2006, reunind mai mulþiartiºti: Dorel Gãinã Gerendi, Komives Andor (ºidirector de proiect), Carmen Vasile, ªtefanBãdulescu (ºi graphic designer), Mira Marincaº,Irina Dora Dumitraºcu, Radu Ilea Constantin,Fekete Tibor, Chif Mária, Kiss Adél, Szocs Andrea(ºi coordonator de proiect).

Pitici de grãdinã visãtori, aºteptând venireaeroului euro, zgarda ºi cizmele euro,„europaradisul oficial”, euroinima, pizzart(a),cãluºari cu specificele opinci împreunã cu ºi maispecificii ciorapi nike, iatã doar câteva dintrelucrurile care aºteaptã sã fie vizitate de clujeniicare pot sã-ºi realizeze cu aceastã ocazie ºi un„neuroportret”.

Acum eu aº putea sã scriu despre tot felul deteorii de genul: arta ca negativitate, arta careciclare a noului, arta ca sublimare sau atât deprãfuita ºi de neprofitabila artã pentru artã. Darsincer, cred cã despre artã nu se mai poate spunenimic, sau cel mult i se poate aplica formulagenialã prin care Dostoievski, mai bine decâtorice alt filosof, încheiase epoca marilor ifosemetafizice: „sensul vieþii a dispãrut, dar a rãmasviaþa”. La fel: „sensul artei a dispãrut, dar a rãmasarta”, poate în forma ei cea mai vitalã, cea carenu se mai poate decât privi sau face, excluzând

orice comentarii la adresa ei, redirecþionându-lemai degrabã spre privitor. S-a spus cu ocazialansãrii cã expoziþia se vrea un exerciþiu de„luciditate” vis-a-vis de integrarea identitãþiinoastre atât de dragi în Europa. ªi privindexponatele, chiar te întrebi dacã identitateanoastrã este ºi altceva decât un mod de a opierde. Intrãm noi realmente în Europa cu altcevadecât cu stilul acesta de a amesteca comic-kitchoslucrurile (opinci cu nike, cruci cu medalii ºibibelouri burgheze)? E clar cã, spre bunãstareanoastrã pre-vizibilã ºi spre beneficiile ei ascunse,Europa încearcã sã ne scoatã din þarcul numitRomânia, dar o sã poatã scoate ºi „românimea”din noi?

Privind exponatele mi-am adus aminte de unfilm care m-a impresionat destul de mult atuncicând l-am vãzut. E vorba de Oraºul zeilor, opeliculã de peste trei ore care prezintã viaþaviolentã a celor care trãiesc în ghetourilebraziliene. Din toatã colcãiala aceea mizerã ºilipsitã de orice speranþã de a-i supravieþui,singurul personaj care se „scoate” e fotograful(artistul). Trucul e vechi, de când lumea ºipãmântul: sã te debarasezi de lume, fãcând-oimagine. O imagine pe care o vinzi, se înþelege,unui mare cotidian. ªi totuºi, paralelismele, oricâtde subtile pot deveni vizibile: la fel cumgangsterul trãieºte din vânzarea halucinogenelorcãtre cei care nu pot realmente întrevedea o altã„ieºire”, artistul transformând un mediu de viaþãîn imagine, îl face „prizabil” pentru lumea bunãcare-ºi cumpãrã ziarul de dimineaþã, ca pe un felde accesoriu intelectual-chic la micul-dejun. Cã de,unii au depãºit stadiul de animal, preocupat doar

de îngurgitarea brutã a hranei. ªi aºa, ambelelumi, despãrþite iremediabil, spre confortul unoraºi disperarea altora, se pot visa prin intermediul„artei” una pe alta. Atâta doar cã unii vor sã setrezeascã, alþii nu.

Desigur, ghetoul numit România e un pic mai„evoluat”. ªansele de a ieºi din el suntnumeroase: cules de cãpºuni, construcþii la negru,cerºit, burse sau chiar emigrarea legalã. Pentru ceicare au prins totuºi drag de ghetou, neºtiindpractic sã supravieþuiascã în alte condiþii, oricât de mult ºi-ar dori, rãmâne ca mod de a-ºi „priza”propria viaþã câte un eveniment artistic de genulEurodreams.

Note

1 Cu siguranþã data închiderii expoziþiei va firespectatã, deºi… nu se ºtie niciodatã. Asta ne-ademonstrat-o recent Muzeul de Istorie care aînchis o expoziþie cu bijuterii vechi înainte cu osãptãmânã de data de pe afiº. O fi vreunstimulent mascat: cu altã ocazie sã ºtie lumea ºisã se îmbulzeascã la artã, ca pe vremuri la pâine.

2266



2266 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Experienþa catoptricã nu are valoare decâtdacã înþelegem netimpul oglinzii. Asemenidrumului, ea nu are timp, cãci timpul ei s-a

scurs înainte sã vinã, tot aºa cum fãrãdechipul einu e decât faþa eternitãþii. Mincinoasã înpãrelnicia ei, ea restituie pãrelnicului mãsuraduratei întru care acesta se alcãtuieºte ºi încheagãorizont pentru lumina lãuntrului. Oglindacuprinde pentru a desprinde, arcanele ei restituinddeopotrivã vãzutele ºi nevãzutele; mai ales acesteadin urmã.

Oglindirea este cãutare de sine, mesa uneisingurãtãþi absolute. A te privi în oglindã e un actde curaj ºi un exerciþiu de higienã moralã. Nupoþi sã ºtii niciodatã chipul cui se va uita la tinedin acele ape ale diavolului, din acel luciu detimp încremenit, de sub ghiaþa cãruia se potholba la tine înecaþii adâncului. Strigoii nu suntinvenþia unei trãiri revolute, ci locuitorii vastuluitãrâm al uitãrii de sine. Privirea în oglindã este înacest caz o reacþie de self-control, o evaluarelucidã a dezastrelor ºi derapajelor existenþiale, omãsurare a posiblitãþilor de care încã mai dispuipentru a strãbate imensitatea dintre tine ºi tine.

Tocmai de aceea obsesia oglindirii nu stãnumaidecât sub semnul lui Narcis, al maladivei

estetici a iubirii de sine ºi nici nu e doar apanajulcochetãriilor hetairice ori a melancoliei vârstelortârzii, ci ºi, ºi mai ales – ori cel puþin aºa ar trebuisã fie –, sub rigoarea judecãþii de sine.

Cine suntem, de unde venim, unde mergem?sunt întrebãri care deschid nu numai orizonturilefilosofiei, ci ºi pe cele ale oglinzii ºi poate tocmaide aceea întârziem atât de mult în faþa ei, înaºteptarea clipei în care trecerea dincolo de ea nepoate da rãspunsurile care nu se lasã rostite departea aceasta.

Însã cãrei oglinzi sã te dãrui, cãci nu poþi cerecioburilor cosmetice sã poatã cuprinde unexerciþiu de supravieþuire ºi nici reflexiei sã ialocul reflecþiei? ªi nu acestui fugar rãsfãþepidermic îi este rostuitã oglindirea. Oglinda redãcu adevãrat ceea ce se oglindeºte în ea doar dacãochiul este în stare a strãbate distanþã dintre reali-tatea sa ºi realitatea acesteia. Dacã privirea interi-oarã se restituie ºi îºi restituie ceea ce se vedenevãzâdu-se ºi ceea ce nu se vede vãzându-se.Dacã, în fine, eºti capabil ºi þi se îngãduie sã intriîn þara minunilor care, de cele mai multe ori, edoar tãrâmul spaimei.

Poate cã teama de acel tãrâm, bãnuit cu multînainte de a ni se fi arãtat, dacã ni se aratã

vreodatã, ne face sã-l privim cu fugarã indiferenþãpe cel pe care ea, oglinda, ni-l pune dinainte, sãne facem a-l cunoaºte fãrã a-l recunoaºte ori, maiexact, fãrã a vroi sã-l recunoaºtem.

Poate e nebuna speranþã cã cel care ne-a întinsmãrul nu e nevrednicul ºarpe, ci braþul înflorit allui Dumnezeu.

Poate e omeneasca nevoie de a crede în noi,împotriva oricãrei evidenþe, pentru a putea înduraºi ziua de mâine.

ferestre

Proba oglinziiHorea Bãdescu

Euroghetto is Eurodreamingsubcooltura

Oana Pughineanu

Marcel Lupºe Flori de leac

Stimate domnule preºedinte,

Sînt cu totul bulversat de ceea ce am vãzut ºiam auzit, adicã am citit cã eu habar n-am delimba englezã dar era totul tradus. Sã vã

spun ºi sã vã minunaþi... dacã nu cumva deja ºtiþi,ceea ce e cît se poate de posibil, doar aveþi toatesursele posibile ºi... imposibile! ºi secrete. Vãrulmeu despre care am mai scris, mi-a adus sprevizionare douã filme, mai exact douã

documentare fãcute chiar de cãtre americanidespre ei înºiºi! Asta-i ceea ce m-a cutremurat ºimã face sã dau crezare. Chiar ei fac dezvãluiricare-þi fac pãrul mãciucã ºi te pun pe cele maisumbre ºi groaznice gînduri. Primul era desprecele douã clãdiri de se numeau clãdiri gemene,distruse de avioane teroriste la 11 septembrie. Eibine, documentarul demonstra, pas cu pas, cãforurile superioare ar fi ºtiut despre ataculteroriºtilor cu mult înainte, dar au tãcut mîlc! Nunumai atît. Cinism ºi sadism cît încape. Atenþie!Înainte ca avioanele sã se înfigã, rînd pe rînd, întrupul zgîrie norilor, au fost trimise niºte echipe,atenþie!!, care au montat, la fiecare etaj, peºestache, bineînþeles, dinamitã din aia de se punela clãdirile ce urmeazã a fi demolate.Documentarul demonstra cã altfel clãdirile nu s-arfi prãbuºit aºa cum au fãcut-o. Exact ca celedinamitate pentru demolare. Scheletul clãdirilorputea rezista mult ºi bine cu avioanele înfipte înel. Mulþi (cei aleºi, se pare...) furã anunþaþi, totextrem de discret, sã nu mergã, în ziua respectivãla slujbã! Halucinant, de-a dreptul. De ce toatãaceastã sadicã înscenare? Pentru ca ura poporuluiîmpotriva teroriºtilor sã creascã vertiginos.Poporul e un animal de-a dreptul imbecil,indiferent de care þarã aparþine... Pãi, eu îi cred peamericani în stare de aºa ceva. Au mai fãcut eichestii din astea, ºi în timpul celui de-al DoileaRãzboi Mondial, la Pearl Harbor, în Japonia, nu?

Al doilea documentar ne intereseazã, zic eu, ºipe noi mai îndeaproape. În parlamentul americanbîntuie o lege care încearcã a fi votatã. Este vorbadespre un nou impozit numit, cît se poate dezglobiu, taxã pe mort!! Nu cred cã vã mirã. De se

va vota la americani, în scurt timp va ajunge ºi lanoi. Sînt aproape convins. Taxã pentru mort.Adicã moare omul ºi doreºte a lãsa ce a agonisitîn timpul vieþii, urmaºilor sãi. Copiilor, deexemplu. Dacã taxa pentru mort intrã în vigoare,atunci moºtenitorii trebuie sã dea la stat o sumãconsiderabilã, anualã!, adicã un impozit pe ceeace au moºtenit. Asta pe lîngã impozitul celnormal! Le construiesc eu, de exemplu, copiilor ocasã. Crãp ºi le rãmîne moºtenire. Vinfuncþionarii statului care ne conduc, evalueazã ºihotãrãsc cît vor plãti. Nu pot sã plãteascã, li seconfiscã. Deasemenea, ºi pentru sumele de banidin conturi. Am vãzut în documentar unamerican furios care calcula cît impozit ar plãticopiii sãi pentru 20.000 de dolari, suma ce le-opoate lãsa moºtenire. Dar, culmea cinismului, anemerniciei în ultimã instanþã, e cã legea este aºaconceputã încît cei foarte bogaþi... nu intrã subincidenþa ei! Pricepeþi ceva? Eu da. Tot amãrîþiisuportã. Încã de pe acuma se simte ºi la noi,chiar ºi fãrã taxã de mort... Bogaþii vor fi maibogaþi, averile se vor strînge doar la o mînã deoameni care vor conduce pînã la urmã, întreagalume. Asta reieºea ºi din filmul american. Cã ºi lanoi începe a se profila „ideea”. Marii mafioþi într-ale afacerilor sînt ºi politicieni ºi ajung laguvernare. Loviturã dublã. Punct ochit, punctlovit. O „taxã pe mort” ar îngrãºa ºi mai zdravãnstatul... Iar statul sînt ei!

Au început vecinii sã batã-n þevile caloriferelor,semn cã aud ce scriu. Precis doresc amãnuntedespre taxa pe mort, sînt ºi ei doar niºte bieþiamãrîþi, drept pentru care mã grãbesc sã închei ºimã semnez: un om din þarã.

2277



2277TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Pe apele învolburate ale politicii româneºti,reprezentanþii ignobili ai naþiei se dau înbãrci ºi în vaporaºe de hârtie, bãþoºi ºi

ranchiunoºi nevoie mare ca veritabili cãpitani deambarcaþiuni gonflabile sau ca mahalagioaicelerivale ce-ºi dau cu poºetele în cap la colþ destradã. Imaginea þãrii e în suferinþã, dar lor nu lepasã. Orgoliile lor exacerbate pun în miºcareadevãrate maºinãrii strategice de denigrare ºieliminare din cursã. Degeaba, barca-pivot nu sescufundã, în ciuda numãrului mare descufundãtori ºi scufundãri parþiale. Nu încã, spunbãtãioºii scuipându-ºi muncitoreºte în palmã.

În vremea asta þara se îngraºã cu gunoaie, lapropriu, ºi numai jurnaliºtii vãd, atrag atenþia,adicã îºi fac datoria. Ceilalþi factori de rãspundereunde sunt?

Înfrãþitã cu maneaua, politichia promovatã peDâmboviþa a ajuns la periferia bunului simþ, adicãacolo unde gunoaiele (la propriu) dau brand-ul deþarã pe care îl meritãm. Þarã a gunoaielor. Gunoiîn forul suprem al þãrii, gunoi pe pajiºtile abiaînverzite. Dupã Sfintele Sãrbãtori de Paºti,primele pagini ale ziarelor au fost inundateliteralmente cu articole ºi imagini despre isprãvilebravilor români ieºiþi la iarbã verde. Reporterii tv

au filmat tot ce au lãsat în urmã inconºtienþiipetrecãreþi: hârtii, pet-uri, resturi menajere,ambalaje din carton sau din plastic. Gunoaie detot felul abandonate fãrã pãs pe idealizatul plaimioritic. Vãzând cum aratã malurile râurilornoastre „care nu se mai varsã în strãinãtate”(plinã-i fie de goz gura poetului lãtrãtor, infatuat,naþionalist!) sau malurile pârâurilor noastresufocate de gunoaie, îmi vine sã cred cã aparenþaoximoronicã a sintagmei „balega mioriticã”decupatã incriminant din gândirea lui Patapievicie numai un eufemism nevinovat, plasat cupricepere la baza unei infatuãri naþionalistenejustificate ºi neproductive. Scopul eseistului cupapion era sã ne trezeascã din automulþumire.Realitatea vizibilã e chiar mai dureroasã decâtacuzaþia din discursul superrafinat. Mutatismutandis, ar fi de dorit, deocamdatã, sã nu nemai batem în piept cu realizãri de naturãecologicã atâta vreme cât România aratã ca o ladãde gunoi ºi pe nimeni nu pare a interesa aºa cevacu adevãrat. S-a fãcut prea puþin în aceastãprivinþã ºi numai cine a fost pe afarã ºi a vãzutcum aratã Austria, de exemplu, poate aprecia înce hal de delãsare ne aflãm.

Putem vorbi despre delãsare ca specific

naþional, dar nu e scopul acestor rânduri.Primitivismul ieºirii in corpore la pãdure cu miciºi grãtare, bere ºi þuicã, e o practicã moºtenitã dela sãrbãtorile populare îngãduite pentru clasamuncitoare intens glorificatã înainte vreme. Dacãobiceiul persistã ºi nu toþi au proprietãþi privateunde sã punã de un grill, de ce nu se iau mãsuripentru pãstrarea curãþeniei în aceste zone zise deagrement. În Austria nu vezi fumuri înãlþându-seici colo la liziera pãdurii, nu vezi un pet la 1000de kilometri abandonat pe marginea ºoselei,nemaivorbind cã pretutindeni iarba aratã ca ungazon bine întreþinut, fãrã bãlãrii, scaieþi saucrengi uscate cãzute pe jos. Când o sã ajungã ºiRomânia o grãdinã fãrã culturi de nailoane ºipepiniere de pet-uri pretutindeni unde întorcicapul? Greu de rãspuns atâta timp cât, de pildã,primarii din sate pun coºuri de gunoi stradal, darnu angajeazã personal pentru golirea lor.

Dacã de Paºti a fost cum a fost, mã îngrozescce va fi de 1 Mai, prãfuita sãrbãtoare a muncii.Nici nu mai ºtiu dacã trebuie sã o luãm ca pe osãrbãtoare comunistã, capitalistã sau simplu prilejpentru a petrece la iarbã verde. ªi la noi, apetrece în naturã înseamnã a murdãri.

Un pet la 1000 de kilometrizapp-media

Adrian Þion

scrisori cãtre preºedinte

Scrisoarea a nouaRadu Þuculescu

Marcel Lupºe Crini

Valeriu, soþul Matildei, s-a pensionat deboalã, pe omul acesta uscãþiv, mereu palid,filiform ºi binevoitor, l-au rãpus nu atât

componentele electronice (la care lucra cuplãcere!), cât firea plãpândã ºi, mai ales!, fulareleºi ºalurile pe care le purta la porunca Matildei; aluat-o de soþie legal, a fost – care om nu e?! –îndrãgostit, ba chiar fascinat de personalitatea ei,atrãgãtoare într-un mod special: o frumuseþeasprã, brunetã, dezinvoltã, cu autoritate mereutinereascã, vizibilã în impetuozitatea replicilor ºi,mai ales, în felul în care se îmbrãca ºi se purta.Matilda era singurul copil al unor pãrinþi cu avereºi maniere: averea – de la tatã, manierele – de lamamã; a dispãrut întâi tatãl Matildei, apoi – multmai târziu ºi mai greu, mama ei, pânã în ultimaclipã îngrijitã de fiica lor, Mirabela (el, Valeriu, n-avrut sã-i punã acest nume, dar n-a avut ce face,nu s-a descurcat înaintea voinþei Matildei). Acum,pensionar prematur, când nu joacã table în parculmare al oraºului, se preumblã pe strãzi, face piaþaºi gãteºte; de altceva nici nu mai e în stare, e sleitde puteri ºi prudent, sã nu i se agraveze boala.De multe ori, mai ales în ultima vreme, e obsedatde gândul cã în aceastã stare de legumã l-au adusfularele ºi ºalurile pa care Matilda l-a obligat sã lepoarte, ca sã fie în ton cu moda, cu actualitatea,sã fie ºi el “trendy”, sã n-o facã de ruºine, cã ease strãduie sã þinã pasul cu noile tendinþe, dacãnu reuºeºti sã te menþii nu mai ai intrareniciunde. Aºa, ascultând-o, a cãlcat pe capãtulfranjurat al unui lung fular, a alunecat ºi s-a trezit

cu o minune de fracturã la piciorul drept, tot cuun fular de-al Matildei era sã se spânzure în tren;las’cã nici cu ºalurile n-a ieºit mai bine, mai alescând le-a înmuiat prin tot felul de sosuri, servitela cine simandicoase; el însuºi, încercând sã sedebaraseze de unul, fiind ºi nervos, ºi ameþit, eracât pe ce sã se strângã de gât, n-a mai pututrespira, douã sãptãmâni a durat pânã când nu l-amai durut mãrul lui Adam ºi a reuºit sã mãnâncedin nou. Pe cinstite, abia acum realizeazã el cãtoate eºecurile lui în a fi modern ºi monden l-auîndepãrtat ºi, chiar, separat definitiv de mereuenergica Matilda. Cât a fost Mirabela micã, a maifost cum a mai fost, dar aºa, de ochii lumii; pecând el încãrunþea accelerat din cauza fularelor,ºalurilor ºi – a fost o perioadã! – a brãþãrilorMatilda înflorea, în sensul cã era tot mai brunetãºi purta fustele tot mai scurte. Cu dezinvolturã,dupã ce nu mai dormeau împreunã de multãvreme, Matilda l-a anunþat cã are o vitalitate denestãvilit, una cãreia el nu-i poate face faþãnicicum; l-a mai anunþat cã, din acel moment,fiecare dispune cum vrea de viaþa fiecãruia, maiales cã el s-a pensionat, tocmai când ea a devenitvedetã a postului local de televiziune; cu aceeaºiocazie l-a mai anunþat cã s-a sãturat de ceeducaþie i-a dat Mirabelei, la 17 ani aratã ca o fatãbãtrânã din secolul trecut, e necesar s-o ia subaripa ei, sã vadã – cu adevãrat! – ce este viaþa ºicum se trãieºte; întristat, amãrât ºi dezinvolt, n-amai fãcut nici un scandal, dar nici fulare ºi ºaluri,ce sã mai vorbim de brãþãri!, n-a mai purtat. În

consecinþã, cele douã apãreau ºi dispãreau dupãcum le tãia capul lor vopsit ºi tot mai fistichiucoafat, ce dracu’ sã le facã, le lãsa în pace, lepunea ceva mâncare pe masã ºi se retrãgea încamera lui, la televizor. Uneori veneau, nici mãcarnu vorbeau cu el, hãpãiau cât hãpãiau, Matildavorbea la mobil, Mirabela citea câte ceva lacalculator, apoi plecau, nici dracul nu ºtie unde.Fãrã sã caute, fãrã sã vrea, pânã la urmã, întredouã partide de table a aflat: mergeau la bãrbaþi!S-a enervat, a plâns, s-a necãjit cât cuprinde, darmai mult nu avea ce face, depindea de acestefemei încã tinere, pline de viaþã! Totul a duratpânã când, din întâmplare, a aflat cât e ceasul,care e situaþia realã, ºi asta de la un nenorocit deelectrician bãtrân, acesta fusese sã repare instalaþia electricã la coaforul unde mai mergeauMatilda ºi Mirabela, individul înlocuia circuite ºimonta alte prize tocmai când cele douã se aflausingure cu coafeza lor, la sfârºitul programului, nu mai era nimeni, aºa cã se confesau. Aºa a aflat bietul Valeriu cã Matilda era distrusã cã apãrãsit-o tânãrul iubit, electricianul i-a povestitcum, de atâta jale, plângea de sãrea cãmaºa pe ea, cum încercau, coafeza ºi chiar fiica lui, s-oconsoleze; electricianul i-a mai zis cã, dupã plâns,Matilda a vorbit la telefon, iar a plâns ºi a plecatcu Mirabela; când a rãmas numai cu coafezaaceea s-a închinat ºi, râzând i-a zis ceva ce n-aprea înþeles, de a þinut minte vorba: “Uite, nene,alta la care nu i-a mai crescut cozonacul“ poate îllãmureºte ce a vrut sã zicã el, Valeriu. Dar acestanu mai putea vorbi, îl scuturau hohote de râs carei-au fãcut pe pensionarii din parc sã-ºi întrerupãpartidele aflate în desfãºurare. Ridicat în picioare,Valeriu hohotea ºi repeta: “Matildei nu îi maicreºte cozonacul!”

2288



2288 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Scorþarilor... Scorþarilor?

Ca orice alt nume de stradã de pe lumeaasta, ºi acesta poate avea semnificaþiifelurite, pentru oricine (chiar dacã i-ar

spune Y 214/3,5 sau x iunie 202). Pentru mineînseamnã acasã.

Trecând pe-acolo, dincolo de alcãtuireablocurilor ºi de arãtarea infrastructurii, pealocurea – dacã te uiþi bine, gãseºti ºi niºte lucruri-chestii, mai mult sau mai puþin haioase. Depindede persoanã.

Strada aceasta începe cu un pod pentrumaºini, construit nu demult pe deasupraCanalului Morii, chiar lângã vechiul poduleþ defier care acum nu mai e. Totuºi, se pot observa“ruinele” acestui poduleþ de pietoni marcat cu doiparapeþi (?) galbeni, de o parte ºi de alta acanalului, asta lângã o nouã construcþie.

Dupã ce intri pe strada însãºi, propriu-zisã, aºacum vii dinspre pod, nu se poate sã nu remarciun dinte alb care e cam de douã/trei ori maimare decât un cap de om. Nu, nu este un dinteadevãrat, ci doar reclama pentru ceva cabinet. Haisã ghicim ce fel de cabinet!

Mergând ºi mergând tot înainte, poþi observa

cum o puzderie de maºini ºi-au însuºit, fiecare,câte un tron (a se citi loc de parcare), iar de temai ºi plimbi de-a lungul Canalului, vei constata(dacã vrei ºi dacã poþi) cum unii arbori – poatepomi, poate copaci... – de leneºi ce sunt, sesprijinã pe “limitele” canalului, înainte de a seînãlþa, hop, din nou. Dar strada Scorþarilor nu serezumã doar la atât – ea este de-a dreptulreprezentativã pentru România deoarece, la fel caDunãrea (de neconfundat cu Canalul Morii), amputea spune cã strada asta constituie un fel degraniþã dinspre/cãtre sud. Mã rog...

Apoi, continuând traseul început iniþial, þi separe cã vezi sfârºitul strãzii dar, de fapt, este doaro intersecþie, la fel de enervantã – pãrerea mea –ca o reclamã care te întrerupe fix la punctulculminant al filmului. De pe colþul stâng alintersecþiei îþi va sãri în ochi un gard anume, caree... ca cãrbunele de negru! O fi, oare, în cevadoliu? Eu l-am întrebat odatã... Dar nu mi-arãspuns. Mai departe... magazine (nu facreclamã!), ceva blocuri, alte blocuri, spaþii verzi...Ah, sã nu uit: în spatele blocurilor sunt blocuri,deh, ceva mai ascunse (nu-mi ajung membrele sãsocotesc de câte ori am fost întrebat de câte un

domn taximetrist care e cutare sau cutare numãr).Lucrurile devin ceva mai interesante, cãtre

sfârºit, când apare un teren de “fotbal artificial”þinând de liceul teoretic Avram Iancu, iar maiîncolo, o clãdire recent construitã care, sincer,habar nu am ce rol are. Ei, ºi dacã mai mergipuþin, ieºi din casa mea, ieºi de pe strada mea.Apropo de asta: dupã toate câte þi-am spus te-aºfi poftit (politicos) afarã, cu toate cã voi regretacã ai plecat, chit cã eu mai am ceva de lucru.Poate altãdatã...

AcasãPaul B. George & Naºul Tudor

remember

epiderma de bazalt

Cum nu a mai crescutcozonacul Matildei

Mihai Dragolea

Marcel Lupºe Copacul

2299



2299TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

muzica

Ciprian RRusu: – Domnule Cornel Þãranu, ce aadus nou aceastã a ºaptea ediþie a Festivalului„Cluj Modern”?

Cornel ÞÞãranu: – Prime audiþii, unele chiarprime audiþii absolute, un recital evenimentintitulat “Debussy en miroirs”, susþinut depianista Dana Ciocîrlie din Franþa, un spectacolinedit de muzicã ºi balet cu Ansamblul “InterArt”din Bucureºti, coordonat de Mihaela Vosganian,în coregrafia Lilianei Iorgulescu, douã opere decamerã – Moara lui Cãlifar dupã Gala Galactionde Cristian Bence-Muk ºi CFR dupã schiþa lui I.L.Caragiale de Rãzvan Metea – ºi prima versiunescenicã a operei mele Oreste ºi Oedipe.

Ciprian RRusu: – Primul compozitor prezentatîn 31 martie, în prima zi a Festivalului, a fostAdrian Pop, cu piesa Cîntece de stea. Este o piesãcare, am înþeles eu, v-a fost “comandatã”…

Adrian PPop: – Piesa Cîntece de stea a fostscrisã la solicitarea formaþiei “Ansamblul BarocTransilvania”, ca urmare a dorinþei acesteiformaþii de a reprezenta repertoriul transilvan fievechi fie modern, cu douã tematici: specificultransilvan ºi adaptarea la sonoritatea ansamblului.În acest spirit am gîndit piesa care s-a încadrat ºiîntr-un proiect concret al formaþiei de a susþineun concert de Advent în cadrul manifestãrilorculturale prilejuite de intrarea României înUniunea Europeanã. Aceastã piesã a fostprezentatã în primã audiþie la Roma. Piesa esteconstruitã pe repertoriul tradiþional de Crãciun,alcãtuit din colinde cu subiect biblic, ceea ceprofesioniºtii numesc în speþã “Cîntece de stea”.Majoritatea temelor provin dintr-un volum al luiGeorge Breazul. E o îmbinare a tãrîmuluieuropean baroc, cu colindele româneºti ºi cînteculbizantin, într-o simbolicã triadã.

Ciprian RRusu: – Un succes deosebit la public afost spectacolul din 2 aprilie din Sala Studio aAcademiei de Muzicã “Gh. Dima”, unde au fostprezentate operele Moara lui Cãlifar de Cristian

Bence-Muk, dar ºi savuroasa schiþã dupã I.L.Caragiale CFR, transpusã în muzicã de RãzvanMetea, care, în punerea în scenã a Ancãi Mihuþ, asmuls ropote de aplauze la încheiereaspectacolului. Însã “cireaºa de pe tort” a acesteiediþii a fost prezentarea primei versiuni scenice aoperei Oreste ºi Oedipe a maestrului CornelÞãranu, pe scena Operei Naþionale Române dinCluj-Napoca, în regia lui Rareº Trifan, cu autorulla pupitrul dirijoral...

Cornel ÞÞãranu: – Lucrarea a fost prezentatã îndiferite versiuni de concert, atît în þarã cît ºi laParis ºi Bruxelles, iar acum într-o primã audiþieabsolutã a versiunii scenice, ceea ce a fost pentrumine o mare bucurie. Rezolvarea unei puneri înscenã, în care sã se întîmple mereu ceva, a fostfoarte bine înþeleasã de Rareº Trifan, CarmencitaBrojboiu ºi coregrafa Jakob Melinda. O operã nueste operã pînã nu vede luminile scenei.

Ciprian RRusu: – Domnule Rareº Trifan, cîndaþi început lucrul la aceastã premierã?

Rareº TTrifan: – Am început pregãtirile încã deacum doi ani, dar lucrul propriu-zis l-am începutîn ianuarie 2007. M-am strãduit sã fac unspectacol pentru cunoscãtorii de limbã francezã,dar ºi pentru un public deschis, nu neapãrat sãplacã tuturor, ci, un lucru important cred eu, unspectacol care sã nascã reacþii în rîndulascultãtorilor.

Ciprian RRusu: – Care ar fi trãsãturilecaracteristice ale acestei opere?

Cornel ÞÞãranu: – Am imaginat un limbajmuzical capabil de a pune în valoare virtuþileexpresive ale libretului semnat de Olivier Apert,oscilînd între o formulã operã-teatru ºi operã-oratoriu, unde corul, dupã modelul antic, are unrol foarte important, ca ºi figuraþia de altfel.Toatã interpretarea este într-o cheie freudianã. Lasfîrºitul actului întîi existã o passacaglie greceascã,cu o temã copiatã de pe un vas grecesc dinsecolul al V-lea, descoperit la Oradea, plus o clarãinfluenþã pastoralã. Am dorit o muzicã

expresionistã cu influenþe morbide ºi întunecate,de un tragism pregnant. Opera a fost realizatãîntr-o vitezã fantasticã, dublatã de dificultateaunei partituri, destul de dificilã, cu un “parlando”important extins, totul fiind gata în treisãptãmîni...

Rareº TTrifan: – Aceastã operã este ºi de vãzut,nu numai de ascultat. Prima mea întîlnire cuOedip-ul enescian a avut loc în 1995. În aceastãpremierã însã, a maestrului Þãranu, Oreste ºiOedipe nu sunt victimele destinului, ci aleangoaselor lor ºi ale mulþimii (auto)distructivecare, în final, îi va “absorbi”. Am avut ocolaborare excepþionalã cu Carmencita Brojboiu ºicu coregrafa Jakob Melinda – miza a fostimaginea. Chintesenþa, aº putea spune, a fost carafinamentele libretului sã le transform în imaginiexpresioniste.

Cornel ÞÞãranu: – Nu este o operã pentru fetede pension, ci se sondeazã laturi obscure aleconºtiinþei, uneori foarte incomode. Rolul unuiastfel de spectacol este de a pune punctul pe „I”,de a-l tulbura pe spectator. Sunt ºi scene eroticesau cu o tentã violentã, care nu depãºesc oanumitã limitã de bun-simþ. Am lucrat foarte binecu interpreþii, rolul lui Oreste este scris specialpentru vocea lui Marius Vlad Budoiu, dar ºipentru Gheorghe Roºu.

Ciprian RRusu: – A fost greu, a fost uºor,domnule Marius V. Budoiu?

Marius VV. BBudoiu: – Din 1999 am începutmunca la acest rol. A fost foarte greu sã învãþrolul pe dinafarã, este un rol deosebit ºi e dificilsã te desprinzi de partiturã. Apoi s-a adãugatproblema timpului. Partea de concepþie a fostrelativ lungã, iar realizarea prea scurtã, poate cãurmãtoarea reprezentare scenicã (ce sepreconizeazã a fi în luna mai) sã fie o surprizãpentru toatã lumea.

Ciprian RRusu: – Scenografia ºi costumele aufost remarcabile, ajutând foarte mult la reuºitaacestei premiere. O rog pe Carmencita Brojboiusã ne explice dacã are o atracþie deosebitã pentrulumea tematicã a Greciei.

Carmencita BBrojboiu: – E adevãrat, am unapetit deosebit pentru temele greceºti, am realizatBacantele, Oreste ºi Oedipe, dar ºi altele, atît laCluj, cît ºi la Novi Sad.

Ciprian RRusu: – Cum a fost colaborarea curegizorul Rareº Trifan?

Carmencita BBrojboiu: – Extraordinarã.Regizorul ºi scenograful trebuiau sã fie oameni deechipã, iar noi ne-am simþit foarte bine împreunã.Ne-am dorit ca spectacolul sã fie curat, rotund, omare bucurie, o experienþã unicã într-o tragediegreacã ºi o expresie modernã a unei lumi maiactuale decît pare la prima vedere.

Ciprian RRusu: – În concluzie...?Cornel ÞÞãranu: – Mulþumesc tuturor pentru

aportul la reuºita acestui festival. Sper caspectacolul sã fi avut un impact deosebit asuprapublicului ºi trãiesc cu speranþa ca spectacolul sãfie jucat de-acum ºi pe alte scene ale lumii, ºi, dece nu?, chiar în Grecia.

Ciprian RRusu: – Vã mulþumesc!

A consemnatCiprian RRusu

Cluj Modern 2007

Scenã de operã Oreste ºi Oedipe de Cornel Þãranu

Ceea de a VII-a ediþie a Festivalului de muzicã contemporanã “Cluj Modern”, desfãºurat între 31martie ºi 4 aprilie 2007 la Cluj-Napoca, a trezit interesul mai ales celor avizaþi, un public elevat,eclectic, un public ce-ºi doreºte sã cunoascã cele mai noi tendinþe din muzica zilelor noastre. I-aminvitat la o masã rotundã pe aceastã temã pe domnii Cornel Þãranu – directorul artistic al Festivalului,pe compozitorul Adrian Pop, pe regizorul de operã Rareº Trifan, directorul artistic al Operei NaþionaleRomâne din Cluj-Napoca, pe tenorul Marius V. Budoiu ºi pe scenografa Carmencita Brojboiu. (C.R.)

– Stimatã Doamnã Andreea Marin Bãnicã,aveþi o carierã jurnalisticã de excepþie, încât nupot evita întrebarea de rutinã: cum aþi ajuns laprofesia de jurnalist?

– Dintr-o frumoasã întâmplare! Eram studentãla informaticã ºi îmi amintesc cã, în ºcoalaprimarã, uram orele de compunere; mi se pareacã sunt obligatã sã imaginez situaþii cu tema datã,în care nu mã regãseam, de cele mai multe ori.Deci mi-am jurat cã meseria mea nu va avea de-aface nicidecum cu cuvintele, ci cu cifrele, laturamea raþionalã fiind atuul meu în ºtiinþele exacte.Am urmat, aºadar, un liceu de matematicã-fizicãºi mi-am îndreptat paºii cãtre Facultatea deInformaticã din Iaºi, dar un concurs la TVR Iaºi,în anul I, mi-a atras atenþia, fiindu-mi prezentat,de cãtre colegele din camera de cãmin în carelocuiam, drept o provocare cãreia n-aº aveacurajul sã-i fac faþã. Erau 200 de oameni pesingurul loc pus la concurs, iar eu am „muºcat”momeala ºi, dupã o sãptãmânã de examenediverse, am luat concursul. A mai fost doar unpas pânã am descoperit cã, de fapt, aveam în faþãun drum mult mai palpitant decât cel de pânãatunci: jocul cifrelor a rãmas în urma celui în careideile, imaginile, informaþiile ºi comunicarea seîngemãnau într-un mod neîntâlnit de mine înainteºi-mi dãdeau ºansa sã creez o nouã lume. Aºa cãm-am dedicat trup ºi suflet acestei pasiuni, lãsândîn planul doi ºi informatica, ºi distracþiile cuprietenii, ºi romantismul de la acea vârstã, trãitsub teiul lui Eminescu.

Televiziunea a devenit dragostea mea ºi este ºiastãzi, chiar dacã, între timp, am învãþat sã facdiferenþa între dragostea pentru omul iubit,pentru familie ºi dãruirea în profesie.

– Dupã emisiunea pentru copii, de la TVRIaºi, v-aþi transferat la TVR Bucureºti, unde aþiprezentat, timp de trei ani, ºtirile, la principaluljurnal de ºtiri. Consideraþi cã prezentarea ºtirilorde la jurnalul din prime time reprezintã cea maimare realizare a unui jurnalist de televiziune, aºacum cred mulþi „ºtiriºti” celebri?

– La acel moment a însemnat o poartã cãtrelume. Evoluþia mea ulterioarã a clasificat însã aceaperioadã drept un pas important în drumul meuprofesional. Ceea ce fac acum e, fireºte, mult maicomplex, spontan ºi creativ. Dar nu e puþin lucrusã fii om de ºtiri ºi sã te afli în puncte fierbinþiale lumii, în trasmisiune directã, sau sã fii primul

care vede, pe fluxul de imagini, ce se întâmplãîntr-un colþ de pe glob, de unde toatã lumeaaºteaptã noutãþi cu inima strânsã. Sunt fericitã cãam trãit toate astea ºi, datoritã acelei perioade,mã simt mai bogatã ca om ºi ca profesionist deteleviziune.

– În calitate de redactor la TVR, aþi fost, timpde doi ani consecutiv, reporter special al acesteiteleviziuni la ceremonia decernãrii PremiilorAcademiei Americane de Film Oscar, Los Angeles(1998/1999). Ce a însemnat pentru Dvs. contac-tul cu aceastã lume “de vis”?

– În primul rând, ºansa de a vorbi limbaenglezã cu oameni care o fac în mod curent. În aldoilea rând, aceea de a discuta de la egal la egal,în interviuri de neuitat pentru mine, cu personali-tãþi la care, odinioarã, nici nu îndrãzneam sãvisez. Apoi vã mai spun cã pãºeam pentru primaoarã pe Pãmântul Fãgãduinþei, cãlãtoria fiind pen-tru mine primul zbor transoceanic, un cumul deemoþii pe care nu-l pot uita, dar ºi un ritm demuncã infernal: practic nu am dormit, timp de 10zile, decât pe furate, dar a meritat. Am fost singu-ra jurnalistã care a transmis – printr-un truc –,pentru Televiziunea Naþionalã, din salaOscarurilor, Shrine – Auditorium. Înainte deseara premiilor, teoretic, nimeni nu avea voie sãfacã asta; practic m-am descurcat “profitând” defaptul cã gazdele m-au remarcat ºi m-au recunos-cut ºi în anul urmãtor drept “lady in yellow “.Purtam un sacou galben foarte viu, care nu puteatrece neobservat, eram tânãrã, zâmbeam mereu,aveam ºi de ce, simþeam cã toatã lumea e a meaºi buna mea dispoziþie i-a molipsit pe cei din jur,aºa cã am reuºit sã intru ºi-n alte locuri, în carepresa n-avea acces.

– ªtiu cã aþi realizat interviuri cu mari perso-nalitãþi ale lumii artistice: Harrison Ford, LiamNeeson, Mike Myers, Eric Roberts, Julio IglesiasJr., Beyonce, Liza Minnelli, Eric Braeden (Victordin “Tânãr ºi neliniºtit”), Gary Marshall (cunoscu-tul regizor, care a fãcut-o celebrã pe Julia Roberts,în “Pretty Woman“), John Savage, Mike Fenton –critic renumit la Hollywood, Martin Lawrence,laureaþii premiului Oscar – Martin Landau, SallyKirkland, Mickey Ronnie, câºtigãtor al premiuluiOscar pentru machiaj – make-up artist Vee Neill,Richard Clayderman, Larry Hagman, Los del Rio,Samantha Fox, Brigitte Nelson, Placido Domingo,Angela Gheorghiu, Peter Gelb – manager generalla Metropolitan Opera din New York, Paulo

Coelho, ºi lista poate continua. V-aþi pregãtittemeinic pentru aceste dialoguri? Cât de greu saucât de uºor este sã faci un interviu cu personali-tãþi de asemenea calibru?

– Pentru un jurnalist care se ia în serios,fiecare demers pe care-l face e la fel de dificil – oinvestigaþie asupra unui caz controversat sau uninterviu cu un om care nu se bucurã de aceeaºinotorietate, dar pe care reuºeºte sã-l facã sã vor-beascã despre aspecte extrem de sensibile dinviaþa sa.

Mã documentez foarte bine înainte de oriceinterviu, nu sufãr de autosuficienþã ºi consider cãîn fiecare zi mai am câte ceva de învãþat.

– Sunteti prima jurnalistã din România care aescaladat muntele Kilimanjaro, numit ºiAcoperiºul Africii. Ce semnificaþie are acest gestpentru Dvs.?

– Când am atins cel mai înalt vârf alContinentului Negru, mã aflam într-un momentsensibil din viaþa mea personalã ºi poate de aceeasemnificaþia era una dincolo de profesie.

Am urcat, timp de o sãptãmânã, începând dinjungla ecuatorialã, pânã în zona gheþarilor veºnici.În fiecare zi urcam o diferenþã de nivel de aproxi-mativ 1000 de metri, adicã mãrºãluiam cam, înmedie, 15 km, din zori ºi pânã la apus, iar asaltulfinal a însemnat o noapte de urcuº, de la orele 24pânã la 7 în zori, când am trãit cel mai frumosrãsãrit de soare printre gheþarii veºnici. Era atât defrig în vârf, încât, deºi visam cã o sã mã aºez peo piatrã ºi-o sã savurez momentul, dupa atâtaefort, nu am rezistat decât 5 minute, dar 5minute în care a fost de ajuns sã privesc pepartea cealaltã a muntelui, ca ºi când mi-aº fivãzut restul vieþii. Mi-a fost clar ce trebuie sãschimb, cum trebuie sã continui ºi am simþit cãam atins cerul cu mâna.

3300



3300 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

media

Andreea Marin Bãnicã:

“Mã documentez foarte bine înainte de oriceinterviu, nu sufãr de autosuficienþã ºi considercã în fiecare zi mai am câte ceva de învãþat”

Doamna Andreea Marin Bãnicã, cunoscuta jurnalistã de la Televiziunea Naþionalã, realizatoare,între altele, a emisiunii ”Surprize, surprize”, a susþinut marþi, 24 aprilie 2007, în Amfiteatrul“Woodrow Wilson” al Facultãþii de ªtiinþe Politice, Administrative ºi ale Comunicãrii, din cadrul

Universitãþii “Babeº-Bolyai”, conferinþa Statutul jjurnalistului –– oo pprovocare îîn jjungla îîn ccare ttrãim. În perioada care aprecedat pregãtirea conferinþei, am rugat-o pe invitatã sã ne acorde un interviu, în exclusivitate, pentrurevista Tribuna.

Întâlnirea cu Andreea Marin Bãnicã face parte dintr-un amplu proiect al Facultãþii de Jurnalism aUniversitãþii “Babeº-Bolyai”, intitulat Convorbirile dde lla CCluj, proiect în cadrul cãruia au mai conferenþiat,pânã în prezent: Horia-Roman Patapievici, Octavian Paler, Cornel Nistorescu, Vartan Arachelian, Alex.ªtefãnescu, Adelin Petriºor, Mihai Coman, Stelian Tãnase, Cristian Tudor Popescu, Mircea Toma, LianaPãtraº, George Pruteanu, Robert Turcescu, Alessandra Stoicescu, Lucian Mândruþã º.a. (I.R.)

3311



3311TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

ONU a decernat Premiul Pãcii oraºului Pécs(primul oraº european onorat cu aceastãrecompensã). Fondat acum 2000 de ani,

sub numele de Sopianae, Pécs a fost un oraºimportant în Imperiul Roman. Dupã cãdereaImperiului, Pécs a devenit un centru religios ºispiritual, atrãgând personalitãþi importante aleepocii medievale. Putem vedea biblioteca Klimo,Sinagoga în stil romantic, Palatul episcopal,Bazilica, Muzeul Domului. Dominaþia turcã adurat 134 de ani ºi a lãsat posteritãþii bunuriarhitecturale de o valoare excepþionalã. Viaþaculturalã a oraºului nu poate fi conceputã fãrãspectacolele Teatrului Naþional din Pécs, aleOperei, ale Baletului, ale Teatrului de pãpuºi etc.Festivalurile din Pécs creeazã o adevãratãambianþã mediteraneeanã în oraº. În luna martiese desfãºoarã FTLF (Festivalul de Teatru LiceanFrancofon), aflat acum la a 18-a ediþie.

Vatai Eva coordoneazã cu calm acest festivalplin de fervoare, desfãºurat anul acesta între 22-25 martie.

În 1999 am fost la Pécs ºi am prezentatspectacolul Accent grav, dupã J. Prevert. Acumtrupa Assentiment a Liceului “O. Goga” dinHuedin a ilustrat un scenariu dupã farse ºimistere din Evul Mediu, intitulat Câinele care ºi-afãcut testamentul.

În deschidere, compania Espace Vide a oferitritm ºi seriozitate, înainte de discursulambasadorului. Sala de la Maison des Jeunes areo acusticã deosebitã, lumea ascultã, aplaudã,consultã broºurile cochete ce conþin prezentãrilespectacolelor.

Trupa din Fontainebleau a prezentat o creaþiecolectivã, Antigona 2007 în regia Mariei-CelineTuvache. Un spectacol modest de tip “atelier”, cu

costume hazardate, cu rezolvãri ºcolãreºti, punândaccent pe maniera de a declama.

Eva Vatai a regizat Fedra, conceputã deTasnadi Istvan, ca sã demonstreze cã istoriilemitologice se pot eterniza în literaturã.Spectacolul a cucerit prin jocul nuanþat,simplitatea mijloacelor scenice. Vãlurile colorateau fost polifuncþionale. De remarcat mimica“lucratã” a actorilor. Trupa din Szentes ne-a oferitpiesa lui Beckett Du-te vino, în regia lui PadarZsolt, care mizeazã pe o “coregrafie” de tipatelier, cu nuanþe parodice, comice (totuºiinterpretele nu se ridicã la volutele proteice alesingurului interpret masculin).

Trupa din Szeged (Liceul Sagvari) a stârnitaplauze de invidiat. Piesa lui Didier Ferry – Ziua anoua – a adus umorul la cote înalte prin regia luiElodie Kern. De la decor la miºcarea pigmentatãcu muzicã extrem de funcþionalã, de lanaturalitatea interpretãrii la ritmul alert, totul aînsemnat un salt calitativ în prestaþia festivalului.Nu acelaºi lucru se poate spune despre trupaTurciei, care a coborât sub orice nivel valoric,printr-o regie neinspiratã ºi simplistã. ªi trupa dinBudapesta (Liceul Jozsef Attila) a fost penibilã cuun Moliere modernizat (vorba vine) – un GeorgesDandin într-o interpretare jenantã, în afaragãselniþelor scenice, cu o repetiþie facilã,neangajatã. Revelaþia a venit, însã, de la un altMoliere, realizat de Liceul Radnoti din Budapesta.De fapt, o creaþie colectivã – Moliere – într-o regiede absolutã excepþie: Le Hannier Gaele ºi SusukMarton. O trupã omogenã, care a ilustrat viaþa luiMoliere într-o viziune modernã, cu gaguri întredramatic ºi comic, cu rezolvãri uluitoare. Voceapovestitorului dirijeazã miºcarea unui grup unitar,

perfect funcþional. Budapesta a mai strãlucit (nuchiar atât de tare ca în Moliere) cu Rue de la Paix(Liceul AKG), în regia lui Kovacs Daniel. Un satunde nu existã plictisealã, ci personaje adunateîntr-un bar, unde mai multe instrumente creeazãun antren muzical de excepþie. Nimic static, cioameni dezinvolþi într-o miºcare naturalã,veridicã, într-un glisaj spre comicul frust.

Italia înseamnã, mai ales, Paolo Buonaiuto,care pune în scenã creaþii colective de înalt nivel.De data aceasta a ales Nebunia sau iluzia,folosind muzica lui Paolo Galina, care, uneori,neutralizeazã discursul scenic. Spania a promovattrupa din Zaragosse, cu piesa Le Grand Chariotde Jacky Viallon. Într-un supermagazin, între cutiide conserve, asistãm la crizele clienþilor isterici. Ointerpretare defectuoasã, îngreunatã ºi de ofrancezã aproximativã. Nici Rinocerii lui Ionesco(Liceul Leowey-Pécs) n-a convins. La regie aucolaborat toþi membrii trupei, astfel încât, dinconfruntarea stilurilor, a rezultat un spectacolonest, dar fastidios, fãrã vlagã. Trupa din Huedinn-a strãlucit foarte tare, deºi scenariul vorbeºtedespre arta care cedeazã în faþa comercialului.Interpreþii sunt la primul spectacol ºi nu s-aprodus omogenizarea doritã.

Totuºi, dincolo de reproºuri ºi scãderi, EvaVatai ºi echipa sa au organizat un festival elegant,de înaltã þinutã, cu discuþii dupã spectacole, cudisciplinã în salã, cu o rigoare de invidiat. Aºacum afirma Peter Brook, ”privirea publicului esteprimul element care ajutã”. Publicul acestuifestival a fost ”îngrijorãtor” de receptiv ºi exigent.Dupã un asemenea festival, poþi fi sigur cã teatrulva dãinui în sensul cel mai constructiv ºi... afectiv.

teatru

La Pécs, în 2007Alexandru Jurcan

– Aþi fost “cãpitan al aeronavei NationalGeographic Channel“, prezentând, în premierãpentru România, episoadele seriei de documentareDEZASTRE ÎN AER. Tocmai fiindcã aþi colaboratcu o televiziune de un asemenea prestigiu, aº vreasã vã întreb cum vi se pare ideea altui canal cele-bru – Discovery –, de a produce un film desprepresupusul mormânt al lui Iisus, care ar devastacreºtinismul, dacã cele susþinute în film ar fi ade-vãrate?

– Nu comentez acest subiect, pentru cã nu-lcunosc îndeaproape. Dar, în egalã mãsurã, suntde acord cu principiul cã omul trebuie sã încercesã afle, zi de zi, unde-i sunt rãdãcinile ºi sã clari-fice necunoscutele. Rãmâne de vãzut dacã a priviadevãrul în faþã e un lucru la îndemâna oricui.

– Cred cã sunteþi de acord cu mine cã adevãra-ta celebritate v-a adus-o emisiunea “Surprize, sur-prize”, care a împlinit recent 9 ani, care a câºtigatde 6 ori premiul pentru “Cea mai bunã emisiunepentru oameni obiºnuiþi”. Ce înseamnã aceastãemisiune în viaþa ºi în cariera Dvs.?

– În primul rând, sunt 9 ani din viaþa mea, anibuni, în care mii de vieþi au trecut prin a mea ºiau lãsat urme, ani buni în care am construit mult,am cunoscut oameni adevãraþi ºi care mi-au lãsatsentimentul cã n-am trãit degeaba pe pãmânt. Darvreau sã cred cã forþa de a clãdi începe abia acumsã se dezvolte în mine, încât am idei frumoase ºipentru viitor. Urmeazã o nouã etapã din viaþamea.

– La emisiunea “Surprize, surprize” aþi luatparte nu numai la bucuriile unor oameni, ci ºi la

dramele ºi la durerile altora. Credeþi cã aceastãemisiune a schimbat ceva în Dvs., ca mod degândire, ca filosofie de viaþã?

– Da, cu siguranþã. Am avut de învãþat ºi de lainterlocutorii mei, care aveau doar câteva clase,dar erau înzestraþi cu acea înþelepciune a pãmân-tului, pe care elitiºtii au pierdut-o pe undeva, pedrum, dar ºi de la personalitãþi cu care am statfaþã în faþã.

– Cea mai recentã preocupare a Dvs. esteactivitatea desfãºuratã în calitate de ambasadorUNICEF. Credeþi cã aplecarea Dvs. spre lumeacopilului are o legãturã cu regiunea în care v-aþinãscut, ºtiut fiind faptul cã Moldova este prinexcelenþã provincia liricã a României, plinã decandoare ºi de sensibilitate?

–Tata e originar din Neamþul lui Creangã, într-adevãr (judeþul Neamþ), dar mama s-a nãscut ºi acrescut la Bucureºti, aºa cã existã un echilibru dinacest punct de vedere în familia mea. Poate cã da,romantismul acelei zone ºi-a pus amprenta pesufletul meu.

– În calitate de realizator TV, aþi luat aproapetoate premiile posibile, televiziunea aducându-vã ocelebritate realã. Existã un preþ al acesteicelebritãþi?

– Da, lipsa de intimitate. Sunt de acord cu oanumitã datorie a mea faþã de public, dar nu ºicu acea curiozitate maladivã, promovatã de oanumitã parte a presei.

– ªtiu cã aþi avut unele probleme cu presa,mai bine zis “cu o anumitã parte a presei”, ca sãfolosesc ºi eu formula devenitã deja celebrã. Ce

credeþi cã ar trebui fãcut pentru ca presa sã nu seprostitueze, sã nu mai intre în viaþa privatã aoamenilor, sã nu mai cunoascã atâtea derapaje(mã refer ºi la cele întâmplate la Cluj, cu TrustulGazeta)?

– Sã ne întoarcem la ideea de bun simþ, laprincipiile sãnãtoase. Nu poþi sã faci orice pentrua câºtiga un ban în ziua de azi, ca ºi când moti-vaþia bunãstãrii tale ar fi singura care conteazã.

Dar vom discuta despre toate acestea încolocviul de la Cluj, a cãrui temã v-o propunacum: STATUTUL JJURNALISTULUI –– OOPROVOCARE ÎÎN JJUNGLA ÎÎN CCARE TTRÃIM.

– Eu cred cã una din ºansele de amelioarare asituaþiei presei o reprezintã mediul academic. Cesfaturi aþi da actualilor studenþi jurnaliºti?

– N-am ajuns încã la momentul în care sã-mipermit sã dau sfaturi. Ceea ce fac este sã cer sfa-turi în profesie, destul de des. Important este sãpui seara capul pe pernã, cu conºtiinþa curatã, sãnu-þi fie ruºine sã te priveºti în oglindã ºi sã ºtiicã ceea ce înveþi în mediul academic e bine sãaplici apoi ºi în meserie, cãci nu e doar o teorielipsitã de valabilitate în practicã.

Pe scurt, le doresc sã rãmânã oameni ºi cândîºi pun creionul pe hârtie.

12 aprilie 2007Interviu realizat de

Ilie RRad

3322



3322 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Sorin Oros a vrut sã-ºi marcheze cei zece anide activitate pe scena Teatrului de Nord dinSatu Mare printr-un remake. Unde sunt

zãpezile de altãdatã din 1997, an în care a descinsîn acest teatru, dupã terminarea studiilor deactorie de la Cluj, împreunã cu alþi câþiva colegide generaþie, se numeºte acum Toate-s la crâºmeºi la fete. Reluarea ne dezvãluie secretul conformcãruia François Villon e o dragoste constantã,devenit chiar companionul din umbrã alactorului. Pentru aniversarea celor zece ani, SorinOros s-a pregãtit cum se cuvine. Pe lângã recitalulsavuros oferit, el a adus pe scenã, dupã spectacol,ºi rodul colaborãrii sale cu publicaþia localã GlasulSãtmarului, adicã douã consistente volume dePamflete, cãci actorul ºtie sã þinã în mânã ºicondeiul, combãtând sagace prezentul social ºipolitic din „oraºul amorþit” (sintagma aparþine luiFelician Pop, directorul publicaþiei amintite), cu ovirulenþã oarecum... villonianã, aº zice. Tot carecoltã personalã, a alãturat volumelor depublicisticã ºi unul de teatru, conþinând optîncercãri dramatice ºi un scenariu de film adunatesub titlul Teatru? (cu semnul întrebãrii la sfârºitindicând modestia autorului). Unele piese au fostdeja publicate în reviste de profil, deci Teatru!(cu semnul certificãrii valorice de la sfârºit, separe, meritat). Împreunã cu Andrei Mihalache,directorul artistic al Teatrului de Nord, SorinOros a invitat la aniversare pe toþi colegii degeneraþie. Din pãcate, a rãspuns prezent lapremierã doar Emanuel Petran, actor la TeatrulNaþional din Cluj.

Recitalul de muzicã ºi poezie din lirica luiFrançois Villon a fost o încântare. Cu Villon însuflet ºi cu muzica originalã realizatã de cvintetul„TRANSFESTSILVANIA” revãrsatã pe scenã ºidegajând o atmosferã medievalã specificã,arhitectura spectacolului mi s-a dezvãluit ca untestament imaginar al poetului hãituit, haimana,pãtimaº în trãiri, cumplit încercat de destin.

Instrumentiºtii, în haine de epocã, au fost: ErdosMargareta (harpã), Mãrioara Bârsan (percuþie),Kovacs Emoke (vioarã), Crina Varga (violoncel) ºiNicolae Erdos (fagot, blockflote). Spectacolul elucrat cu rigoare pânã în cele mai mici amãnunte.De pildã, suflãtorului Nicolae Erdos i se cãutaupanglici la încãlþãminte înainte de a intra înscenã. ªi i s-au gãsit.

Sorin Oros respinge abordarea înþesatã denostalgii desuete ºi trateazã versurile în registrufrust, excesiv dramatic uneori. Mesajul direct, dur,stã sub semnul avertismentului conþinut îneducarea adolestenþilor, prevenire de tipul Venitmors velociter/Rapit nos atrociter. Melancolizareae substituitã fiorului tragic. Astfel cã „zãpezile dealtãdatã” nu trimit cãtre fereastra deschisã spreamintire decât în final, prin efectul vizual alninsorii efective prelinse de sus peste toaterãvãºitoarele rememorãri ale vieþii trãite. Resturi,rãmãºiþe ale vieþii, rumeguº întins pe toatãsuprafaþa scenei. Ca sugestia sã fie vizualizatã,dintr-o grãmãjoarã astfel pregãtitã, personajul liricva scoate la ivealã tigva cea hidoasã a morþii,însoþindu-ºi gestul cu un râs sardonic. De altfel,cam singurul. Ninsoarea prefigureazã un momental liniºtirii ºi al purificãrii, poate al iertãrii divine.În faþa crucii aºezate pe scenã se cãieºte la ceasulsuferinþelor cel osândit. Ce lasã în urmapariziencelor de pe locul întâi, „fetiþelor ce prindiubiþi/cu þâþele din bluzã scoase”, „preascumpeiRoza”, magistrilor, mãcelãresei? Sub înfãþiºare deproscris, cãzut pe jos de pe patul suferinþelor,eroul, omul surghiunit, dar nu învins, adunãghemotoace de talaº în chip de (sau în loc de)rubine, briliante... recunoºtinþe versificate demagistrul François Villon. Pentru cã aventurierii ºi depravaþii din categoria celor geniali, ca Poe,Rimbaud sau Esenin nu lasã dupã moarte decât„un nume adunat pe-o carte”, sugestie pe care oprimim în final prin manuscrisele lãsate sã cadã

pe scenã, asemeni „zãpezilor de altãdatã”.Apropo. Oros a introdus în scenariul sãu ºi douãpoezii din Esenin, spirit înfrãþit cu „depravatul”Villon. E vorba despre Nu regret, nu mã jelesc, nustrig ºi Focul vânãt. Colajul merge ca lipiturãsubtilã ce flancheazã (prolog – epilog) universulpoetic villonian pus pe tava generoasã în surprizea scenei sãtmãrene. De pildã, versurileBinecuvântat sã fie deci/Cã trãiesc ºi cã mã ducspre moarte par desprinse din confesiunileaceluiaºi suflet chinuit care a semnat epitaful Aici,sub prag, zace-adormit,/ucis de-a doruluisãgeatã/un mic studinte pricãjit,/François Villonnumit odatã. Convieþuirea cu Villon în suflet deatâta timp, aprofundarea sensurilor versurilor sale,l-au îndemnat pe Oros la câteva variante detraducere, una din ele reprodusã în caietul desalã.

Registrul grav al declamaþiei se menþine pe totparcursul recitalului, nuanþãrile sunt puþine, tonulglumeþ lipseºte. Bãºcãlia nu are ce cãuta înapropierea cãinþei pioase. Villon-ul lui Oros e maidegrabã un spirit pios întors în sine. De pildã, unrâs cavernos, în sensul cã v-am tras-o, crâºmariîmpuþiþi, nu era de lepãdat la înºirareablestemelor adresate „crâºmarilor ce ne boteazãvinul”. Parcã e prea mult tragism ºi unde nu ecazul. Sau numai eu am simþit asta? Se pare cãautorul spectacolului a uitat cã secvenþa cupricina poartã titlul Baladã veselã despre crâºmari.E drept cã abordarea acestei „balade vesele” ridicãmari probleme de interpretare, e extrem dedificilã. Constantin Rauþchi a ºtiut s-o facã lavremea sa ca nimeni altul.

Deºi îngenuncheat de destin, Villon a proslãvitlibertatea, a gustat din deliciile vieþii, cântândiubirea ºi „traiul dupã plac”. Spectacolul lui SorinOros Toate-s la crâºmã ºi la fete pune în evidenþã,la modul riguros, dimensiunea poeticii villonienecare se poate livra sub formã lapidarã pe scenã.Avem de a face cu un demers cultural ºiculturalizator remarcabil, de seriozitatea cãruia nune putem îndoi.

Toate-s la crâºme ºi la feteAdrian Þion

Marcel Lupºe Peisaj Mediteraneean

Borat: Învãþãturi din America pentru ca toatãnaþia Kazahstanului sã profite / Borat:Cultural Learnings of America for Make

Benefit Glorious Nation of Kazakhstan, SUA,2006; sc.: Sacha Baron Cohen, Anthony Hines,Peter Baynham, Dan Mazer; r. Larry Charles; cu:Sacha Baron Cohen, Ken Davitian, Luenell,Pamela Anderson.

Mi-era fricã de filmul ãsta. Mã gîndeam cã ofi un nou star în genul împãmîntenit de JimCarrey. ªi eu nu gust schimonoselile pe care leface Carrey în filmele în care ar trebui sã rîdemcînd îl vedem. De aceea, pe american amrenunþat sã-l urmãresc dupã vreo douã jumãtãþide film în care apãreau moacele lui. ªi mi-erateamã cã un film care face atîta vîlvã poate cãmizeazã pe elemente în genul Carrey. Habar nuaveam cã exista o conexiune între Baron Cohendin filmul discutat aci ºi Ali G dintr-o celebrãserie comicã realizatã de HBO, iar asta seîntîmpla fiindcã nu ºtiam nimic despre acelproiect HBO. Asta nu era însã valabil în Americaºi, tocmai fiindcã existau cîteva sezoane de succesale emisiunii de pe HBO, traversarea StatelorUnite în Borat a fost realizatã prin sud, zonãunde interesul faþã de televiziune ºi, implicit,rãspîndirea reþelelor de cablu este suficient deredus încît Sasha Baron Cohen sã nu fierecunoscut.

Spre bucuria mea, mai nimic din personajelenãscute în pielea lui Jim Carrey nu amrecunoscut în Borat. Cine este Borat, personajul?E un amestec de Vacanþa Mare în cel mai grobianmod imaginabil, cu Jackass de pe MTV ºi cu VladCraioveanu cînd se credea Bucifal pe la ProTV,amestecate cu ceva teribilism copilãresc într-oemisiune tip „camera ascunsã”. Dar nu e undezastru! Fiindcã în vreme ce domnii enumeraþimai sus fac un umor stupid, mãrginit, în primulrînd în relaþie cu ei înºiºi, apoi, în al doilea rînd,în relaþie cu mitocãnia fiecãrui spectator care s-arîmprãºtia de rîs sub influenþa pastilelor prescrisede dînºii, Borat testeazã limitele acceptãrii uneianumite prostii, aceastã acceptare dezvãluind, înfapt, prostia, fãþãrnicia ori grosolãnia care seascunde în persoanele – reale toate – care întîlnescpersonajul britanicului în drumul lor. Borat esteþopîrlanul care prin comportamentul sãu aratã cîþimîrlani existã în societate ºi cum privesc eianumite idei sau acþiuni. Nu toate gagurile pusela cale de Borat au haz, nu toate pot fi degustate,însã toate pot fi înþelese ºi tolerate în mãsura încare susþin intenþiile lui Borat, ceea ce el doreºtesã dezvãluie.

De ce n-am crede cã Borat urmãreºte doarprosteala ºi cã, în fapt, mai mult decît atît filmulsãu nu înseamnã? De ce n-am crede cã este doarun necioplit scãpat de la balamuc? Fiindcã tipulcare se aflã în spatele personajului este un evreu,este absolvent de istorie la Cambridge ºi, maiales, fiindcã în cãlãtoria cãutãrii femeii visurilor,Pamela Anderson, Baron Cohen are simþulprezentului ºi îi vede neajunsurile: atinge fiecarepunct sensibil al societãþii americane (ºi nunumai!) – anti-semitismul, politica neoliberalã,practica religioasã, însemnele societãþii deconsum, prietenia, iubirea, realþia dintre sexe,regulile purtãrii civilizate ori alienarea socialã.

Baron Cohen ºtie cã evreii nu se pot transformaîn gîndaci, astfel cã supralicitãrile pe care le facenu vin decît sã arate cîtã pornire negativã poateexista în ceilalþi pe anumite subiecte care ard.Apoi, prin felul în care alege sã împingã lucrurilespre un maximum acceptabil, Borat se transformãîntr-un anti-ceea-ce-susþine-în-vorbã.

Imediat ce observãm cã ceilalþi îi aprobãjudecata atunci cînd el se aratã anti-semit, povaraopiniei rãmîne asupra înterlocutorilor sãi, Boratdevine un anti-anti-semit. Publicul ovaþioneazãurãrile lui Borat înaintea unei ºedinþe de rodeo, eldorindu-le succes în eliminarea tuturor teroriºtilorde pe faþa pãmîntului, dorindu-le sã reuºeascã sãstîrpeascã ultimul irakian din Orientul Mijlociu ºi,chiar ºi atunci afirmã cã s-ar bucura enorm sãvadã sîngele copiilor irakieni ºi femeilor irakienecurgînd din gura lui Bush... publicul încã aplauda[sic!]; Borat începe sã le cînte imnulKazakhstanului: publicul aude versurile,consternare! Asta îl transformã pe Borat într-unanti-neoliberal. Fiecare moment al filmului poatefi privit prin prisma dialecticii prezentate înrîndurile anterioare. Cohen vorbeºte pe limbafiecãrui rîtan! În ideea cã, de multe ori, pentru arecunoaºte nenorocirea existentã în celãlalt,pentru a o putea indica ºi ocoli, trebuie sã-ivorbeºti pe limbã. În acest sens, apreciez proiectulînfãptuit de Baron Cohen.

Peronajul sãu, Borat Sagdiyev, porneºte dinGlod (ºi la propriu ºi la figurat), un sat românesc,unde se vorbeºte româna, însã o localitate plasatãîn fabulosul ºi total necunoscutul Kazakhstan;porneºte spre America, unde sã înveþe cîte cevafolositor mîndrei sale naþiuni. TraverseazãAmerica în cãutarea iubirii, iar aventura sa deroad-movie este cînd încãrcatã de o trivialitateusturãtoare, cînd tãvãlitã într-o ironie plãcutã,cînd prinsã într-o descãrcare de candoare voioasã.Totul pe multã muzicã împrumutatã de la GoranBregovic.

3333



3333TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Lucian Maier

Ioan-Pavel Azap

film

Lecþia lui Borat

Labirintul lui Pan

Dacã nu ciudat, ar fi prea mult spus, celpuþin interesant este Labirintul lui Pan (Ellaberinto del fauno, Mexic / Spania /

SUA, 2006; sc. ºi r. Guillermo del Toro; cu:Ariadna Gil, Ivana Baquero, Sergi López, MaribelVerdú). În fapt, aveam de-a face cu douã poveºticare interfereazã, se completeazã ºi îºi sporescreciproc semnificaþia: o poveste realistã, pe unfundal istoric determinat, ºi una fantasticã,derulatã în universul (de astã datã, mai puþinmirific al) basmului.

Suntem în Spania anului 1944. Rãzboiul civils-a încheiat cu victoria fasciºtilor. Rezistenþa,condusã în principal de comuniºti, continuã sãlupte în munþi. În acest context, fanaticul cãpitanVidal (Sergi López) îºi aduce soþia, care urmeazãsã nascã în curând, ºi pe fiica acesteia din primacãsãtorie, Ofelia (Ivana Baquero), într-o tabãrãmilitarã care îi vâneazã pe comuniºti. Gestul nuare nimic sentimental, Vidal considerã cã „un fiutrebuie sã se nascã acolo unde se aflã tatãl lui”,mai ales un fiu care urmeazã „sã creascã într-oþarã nouã, curatã”. Firul narativ principal se

concentreazã pe duelul, defel cavaleresc, violent ºiabsurd, dintre învingãtori ºi învinºi. Simpatiarealizatorilor se îndreaptã evident spre oameniidin rezistenþã, poate nu atât din convingere câtdin reflexul de a þine partea celui învins, de asimpatiza cu o cauzã pierdutã. Pe acest fundal,micuþa Ofelia se refugiazã, instinctiv, în lumeabasmului, intrând „pe bune” într-o poveste, într-un univers paralel de fapt, preferând realitãþiicrude, deloc inocente, lumea iluzorie a visului.Dar chiar ºi basmul este mirific doar pânã la unmoment dat. Labirintul lui Pan vorbeºteconvingãtor despre salvarea prin poveste, desprefaptul cã lumea a supravieþuit ºi supravieþuieºteºi datoritã fascinaþiei cuvântului, scris sau rostit.În principiu, s-ar fi putut face douã filme dupãLabirintul lui Pan: unul „realist”, ancorat, cum amspus, într-o realitate istoricã datã, altul „fantastic”,un basm cinematografic. Din fericire, regizorulscenarist Guillermo del Toro îmbinã perfect celedouã naraþiuni, reuºind un echilibru convingãtor,un film unitar, coerent, spectatorul fiind cuceritde lumea basmului, pe de o parte, nefiind, înacelaºi timp, deloc indiferent la realitatea poveºtiifilmului. Este, dacã nu o performanþã în sine, celpuþin dovada unui lucru bine fãcut, în limiteleacceptãrii convenþiei cinematografice.

Pentru spectatorul român, dar nu numai,filmul poate fi interesant ºi dintr-un alt punct devedere, mai ales raportat la istoria nu preaîndepãrtatã. Dacã în þãrile fostului bloc comunist,comuniºtii erau personajul colectiv negativ,rezistenþa fiind formatã, în parte, din legionarisau, în orice caz, din anticomuniºti, în spaniafranchistã rolurile se inverseazã, (ºi) comuniºtiifiind, mãcar pentru o vreme, “personajelepozitive”. Este o ironie a sorþii, a istoriei, tristãdar pare-se adevãratã. De unde se vede cã, dacãmarile spirite se întâlnesc ºi rãul, indiferent din ceperspectivã este privit sau de motivele care l-audeclanºat, este, dincolo de “cazul în speþã”,universal valabil.

3344



3344 TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

Umberto Eco s-a nãscut în 1932. Fiindprofesor de semioticã la Universitatea dinBologna, a scris multe lucrãri ºtiinþifice. În

1980 a publicat romanul Numele trandafirului,unde amestecã în chip genial probleme teologiceºi intriga poliþistã, iar rezultatul este o cartedespre cãrþi. Spre marea deosebire de alte tramecu iz de policier, aici la baza tuturor crimelor stãO CARTE. “Victima se otrãvea singurã ºi chiar pemãsurã ce vrea sã cunoascã.” Nu se poate sã nuplãteºti un tribut pentru marea cunoaºtere.

În 1984 Numele trandafirului a apãrut laEditura Dacia din Cluj-Napoca, în traducerea luiFlorin Chiriþescu. Rezultatul: o traducere reuºitã,într-o limbã curentã, cu acces general, fãrãarhaisme. În 1986 regizorul Jean-Jacques Annaud(Rãzboiul focului – 1981, Ursul – 1988, Amantul –1992, ªapte ani în Tibet – 1997, Inamicul eaproape – 2001) a ecranizat romanul, avându-i îndistribuþie pe: Sean Connery, Christian Slater,Feodor Chaliapin Jr., F. Murray Abraham,Valentina Vargas, Michael Lonsdale º.a.

La început sosesc la abaþie Guglielmo ºi Adso.Imediat se instaureazã misterul ºi suspiciunea.Biblioteca din mãnãstire e foarte înzestratã. Aicivin unii cãlugãri sã citeascã, sã copieze. Numaibibliotecarul ºtie taina cãrþilor. Unele cãrþi conþin“minciuni”, deoarece “nu toate adevãrurile suntpentru toate urechile ºi nu toate minciunile pot firecunoscute”. Biblioteca e un labirint al minþii.Poþi intra, dar nu mai poþi ieºi. “Biblioteca seapãrã singurã, e de nepãtruns, ca ºi adevãrul pecare-l gãzduieºte, amãgitoare ca ºi minciunile pe

care le pãstreazã”. De-a lungul lecturii romanuluiintuieºti înrudirea cu marile opere ale lui Dante,Dostoievski. Ca în orice mare carte, se creeazã unspaþiu unic, în care te-ai putea reîntoarce. Crimelese succed într-un ritm înfiorãtor, iar dacã un pãs-tor greºeºte “trebuie sã fie separat de ceilalþi pãs-tori”, pentru cã e o nenorocire dacã oile încep sãnu mai aibã încredere în pãstori.

Jean-Jacques Annaud ºi-a asumat toate riscurileºi a reuºit sã redea atmosfera terifiantã, pãstrândmisterul, între bântuiri invizibile, lumânãri, feþecontorsionate, vânt, imagini de ansamblu alemãnãstirii etc.

Filmul începe cu cãrarea ºerpuitoare întremunþi. Un capãt de lume estompat de zãpezi hao-tice. Deodatã, în zgomot subtil de ape, apare aba-þia cu portalul impunãtor. De-a lungul filmului,regizorul presarã lumânãri uriaºe, vitralii, ferestrevorbitoare în bãtaia vântului, câini, urme desânge, porumbei. Un fum cotit se înalþã mereuspre cerul ameninþãtor. Chipul lui Adso imprimãaccente de copil, de bãrbat în devenire, de curio-zitate. Decorurile lui Dante Ferreti se conjugã pulsional cu muzica lui James Horner spre decrip-tãri tenebroase. În scriptorium e frig. Guglielmo(Sean Connery) ºi Adso (Christian Slater) poartãfelinare. Poate cã “Antichristul ia naºtere chiar dincredinþã, din dragoste prea mare faþã deDumnezeu sau de adevãr”. Vrãjitoarea e legatã ºitârâtã în intonarea unui cor edenic. În film secreeazã un adevãrat “balet” de lumânãri ºi fãclii.Annaud nu face concesii unui ritm vertiginos,riguros. Întreg filmul se bazeazã pe un eºafodaj la

fel de bulversant ca ºi actul scriptic. În final, cândmãnãstirea arde, Guglielmo iese din “infern” cuun teanc de manuscrise, însoþit de ºobolanii ce sesalveazã. Simetria se realizeazã prin plecarea celordoi, ca la început de film, pe aceeaºi cãrarepresãratã de zãpezi. Imaginea de sus seamãnã cuun manuscris bizar, în care cele douã personajereprezintã literele cele mai grãitoare. Umberto Ecoºtie cã datoria celui care-i iubeºte pe oameni este“sa-i facã sã râdã de adevãr, sã facã adevãrul sãrâdã, pentru cã singurul adevãr este sã învãþãm sãne eliberãm de pasiunea nesãnãtoasã pentru ade-vãr.”

Biblioteca se apãrã singurãAlexandru Jurcan

colaþionãri

Antoine Fuqua a fost prezent încinematografele din România cu trei filme:excelentul Zi de instrucþie (Training Day,

2001, pentru rolul principal din acest film DenzelWashington primind Oscar-ul), dezamãgitorul sau,mai corect spus, ultrabanalul Lacrimi în soare(Tears of the Sun, 2003) ºi Regele Arthur (KingArthur, 2004), despre care, nevãzându-l, nu mãpot pronunþa. Fãrã a se ridica la nivelul Zilei deinstrucþie, dar ºi fãrã a coborî la (sub)nivelulLacrimilor în soare, Lunetistul (Shooter, SUA /Canada, 2007; sc. Jonathan Lemkin; r. AntoineFuqua; cu: Mark Wahlberg, Michael Pena, DannyGlover, Kate Mara, Elias Koteas) este un bun film

de acþiune, regizat corect, cu o poveste previzibilãatât cât este necesar pentru a atrage spectatorul,având grijã sã nu depãºeascã limita suportabilitãþii– adicã sã nu simþi nevoia sã pãrãseºti sala dupãprimul sfert de orã.

Bob Lee Swagger (Mark Wahlberg) este unfost soldat profesionist al armatei SUA, lunetist,care s-a retras dupã ce ºefii l-au abandonat în tim-pul unei misiuni delicate. El este convins sãrevinã în arenã prin binecunoscutul discurs patrio-tardo-pompierstic (cultivat în majoritatea filmeloramericane de gen), evident pentru o falsã misi-une, lucru de care Swagger habar nu are. Adicãeste prins într-o conspiraþie diabolicã, schemã pecare am mai întâlnit-o în multe alte filme. Dinfericire, Lunetistul îºi asumã deliberat “canonul” ºi reuºeºte sã nu plictiseascã, sã fie – cum am maispus – un simplu ºi bun film de acþiune, fãrãnimic original e drept, doar genul de film careizbuteºte sã atragã spectatorul în sala de cinema,fãrã a-l transforma neapãrat în cinefil, dar niciîndepãrtându-l de acest tip de divertisment careeste, în cea mai mare mãsurã, cinematograful.Ceea ce, sã recunoaºtem, este o bilã albã înfavoarea Lunetistului.

Sincer sã fiu, nu agreez biografiile cine-matografice (romanþate sau nu), din simplulmotiv cã, de regulã, rezultatul este un amalgamde fapte semnificative (puþine) ºi banalitãþi (cughiotura). Unde mai pui cã, pentru a închega unscenariu coerent, atractiv, convingãtor se recurgela mici “ajustãri” ale realitãþii, astfel cã în final seobþine un fel de struþo-cãmilã: nici un film caresã-þi prezinte strict, corect viaþa persoanei în

cauzã, nici un film care sã sublimeze biografiarespectivã, transformând-o într-un destin exem-plar, paradigmatic. Este ºi cazul peliculei La vvie eenrose (La môme, Franþa / Marea Britanie / Cehia,2007; sc.: Olivier Dahan, Isabelle Sobelman; r.Olivier Dahan; cu: Marion Cotillard, SylvieTestud, Pascal Greggory, Emmanuelle Seigner,Jean-Paul Rouve, Gerrad Depardieu, ClotildeCourau), incoerentã ºi inconsistentã de la primulpânã la ultimul cadru. Este, evident, vorba despreEdith Piaf. Alternanþa de planuri temporare vreasã dinamizeze acþiunea, dar nu reuºeºte decât são încurce, astfel cã un spectator care, sã pre-supunem, nu ºtie nimic despre Edith Piaf, totnimic va ºti ºi la sfârºitul vizionãrii. Dar, maigrav, nu va înþelege nimic nici din fascinaþiamuzicii lui Edith Piaf. Eventual, ºi numai dacã oacceptã ca personaj fictiv, va înþelege cã estevorba despre un destin tragic, o fiinþã care suferãdickensian de la naºtere pânã la moarte, o “insã”uºor teatralã, cam nebunã, cam grosolanã, cãreiaîi tot ninge ºi-i tot plouã… Nimic din inefabiluladevãratei Edith Piaf, din unicitatea ei. Greºealacea mai mare a realizatorilor este cã o obligã peMarion Cotillard, interpreta lui Piaf, sã imite ges-turile, mimica, mersul acesteia la modul mecanic,ilustrativ – ceea ce are un efect dezastruos asuprajocului actoricesc. Dacã mãcar coloana sonorã arfi fost înþesatã de cântecele lui Edith Piaf ºi tot arfi fost ceva. Dar nu avem parte nici mãcar deatât. La vie en rose este un film nefericit, inutil,mort la naºtere.

ForºpanIoan-Pavel Azap

Mark Wahlber în Lunetistul

3355



3355TRIBUNA • NR. 112 • 1-15 mai 2007

(Continuare din numãrul trecut)

Pornind dinspre Polonia spre Europa, pe lamijlocul anilor ’50, s-a vorbit intens defenomenul, inedit ºi ciudat în aceeaºi

mãsurã, a ceea ce s-a numit black film, termenapãrut, conform majoritãþii criticilor de film, încinematograful polonez ºi care se dovedea, într-oprimã instanþã, a fi rezultatul unei anumitedestinderi în interiorului lagãrului comunistdatorate unei politici de aproximativã liberalizarepost-stalinistã. Acestei miºcãri novatoare i s-aualãturat imediat cineaºti din mai multe þãri aleEstului European (Ungaria, prin Andras Kovacs –Oameni dificili, Cehoslovacia, prin Kurt Goldberg– Copii în afara legii, Iugoslavia prin DuºanMakavejev – Parada).

Sintagma black films aparþinea acelor filme cetratau teme despre care se presupunea cã nuexistã: violenþa, alcoolismul, prostituþia, delicvenþajuvenilã etc.

Principala pepinierã a acestui gen de filme eraScoala din Lódz prin filmele realizate destudenþi1. Dar trebuie precizat cã, indiferent undeerau ele realizate, în centrele de creaþie sau înclasele de regie de la Lódz, toate aceste peliculecriticau administraþia instituþionalã ºi nu socialis-mul. Ele vizau în primul rând INSTITUÞIA, nu ºiSISTEMUL.

Unul dintre filmele cele mai interesante – cuadevãrat ºocant pentru acea perioadã – s-a dove-dit a fi Paragraful Zero realizat în 1957 de W. Borowik care surprindea lumea prostituatelorprinse în plinã acþiune, pe strãzi, în case sau lamargini de oraº. Partea centralã a filmului eraocupatã de interviuri ce aveau loc la poliþie iar,pentru a masca identitatea celor intervievaþi, ochiiacestora le erau acoperiþi cu o bandã neagrã.Lucru neobiºnuit ºi care crea spectatorilor incon-fort, nervozitate ºi o anume stare tensionalã.

Dar seria filmelor documentare black începecu un film – Atenþie, huligani! –, realizat de JerzyHoffman ºi Edward Skorzewºki, doi tinericineaºti, proaspeþi absolvenþi ai WGIK-ului dinMoscova, film care aborda problema delicvenþeijuvenile în Polonia. Imediat i-a urmat un altul,Copiii acuzã, un raport acid ºi necruþãtor asuprafenomenului alcoolismului în rândul tinerilor.

Un film cutremurãtor, adevãrat manifest alacestei tendinþe s-a dovedit a fi ºi documentarulrealizat de Jerzy Bossak ºi Jerzy Brzozowskidespre capitala Poloniei, Varºovia 56: “Dupã ceimaginea se deschide asupra noilor construcþii alecapitalei poloneze atenþia se îndreaptã asupraruinelor din centrul Varºoviei, unde oamenii trãi-esc în condiþii cumplite.” Peste primele imaginiale filmului, se aude, din off, vocea unei femeicare spune: “Acesta este oraºul, casa mea,Varºovia...”, iar puþin mai târziu vocea, tulburã-toare în simplitatea ei, nareazã din nou: “În 1956trãim în umbra lui 1945. Doar armele lipsesc...”

Acest film, ca ºi multe altele realizate înaceeaºi perioadã, apeleazã la ficþiune, la mizan-scene regizorale ºi asta tocmai pentru a potenþadramatismul realitãþii. Astfel, dupã ce imaginea aarãtat Palatul Culturii construit dupã originalul dela Moscova, cadrul gliseazã mai departe pesteclãdirile Varºoviei pânã când ajunge în faþa uneiclãdiri care poartã urmele vizibile ale bombarda-

mentelor celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Înaceastã clãdire, la un etaj, un copil mic, legat de omobilã, se elibereazã ºi pleacã sã exploreze spaþi-ul. Ajunge la marginea camerei – nu existã perete– iar primejdia cãderii în gol devine dramaticã. Înultimul moment pãrinþii vãd copilul ºi îl salveazã.Astfel îmbinarea conºtientã a dramatismului docu-mentar cu cel ficþional prin crearea de mizan-scene documentare va fi una din caracteristicileîntregului film documentar polonez intuit maiîntâi de Munk, fundamentat de filmele perioadeiblack ºi dezvoltat mai departe de KrzysztofKieslowski, liderul a ceea ce s-a numit în epocãºcoala de documentariºti de la Cracovia.

A realiza un documentar presupune selecþie ºicombinare. Mai ales combinare. Adicã actul princare, la masa de montaj, în virtutea unei teme ºia unei idei, creezi, de fapt, o nouã realitate. Onouã ºi o mai puternicã realitate tocmai pentru aajunge ºi a o înþelege mai bine pe cea de la careai pornit. Cea care te intereseazã. Dar, combina-rea, aºa cum reiese în produsul cinematograficfinal, la capãtul nopþii petrecut în cabina de mon-taj, poate deveni, tocmai din acest motiv, extremde necinstitã ºi asta pentru cã poate duce la oanumitã ºi nemeritatã distorsionare a realitãþii. Aalege ºi a monta un colþ de stradã ºi nu un altul,cu un portret ºi nu cu un altul, cu un gest, oîntâmplare ºi nu cu o alta, un unghi de filmare,un tip de luminã, un anumit tip de montaj – datãde frazarea pe care doreºti sã o impui imaginii –presupune pânã la urmã a demonstra ceva, aspune un gând, a atinge acel nivel general alabstracþiei, acel ceva din zona ne-vizibilului,înseamnã, în ultimã instanþã, a interveni ºi, prinurmare, a ficþionaliza.

Kazimierz Karabasz (unul dintre cei mai apre-ciaþi profesori pe care i-a avut mai târziuKrszysztof Kieslowski), cel care a dezvoltat tim-puriu în Polonia genul cine-verite ºi a cãrei con-duitã de creaþie presupunea ºtergerea oricãrorgraniþe dintre document ºi ficþiune, a realizat –împreunã cu Wladyslaw Slesicki – trei filme blackconsiderate clasice: Acolo unde diavolul a spusDumnezeu (1956), Oamenii abisului (1957) ºi Ozi fãrã soare (1959).

Un al doilea moment important în evoluþiadocumentarului polonez este un curent, o tendin-þã cinematograficã cunoscutã generic sub numeleglas film (în flamandã glas înseamnã sticlã) care,chiar dacã nu a avut un impact major asuprapublicului – aºa cum s-a dovedit cã au fost celedin black films –, a dus ºi el la realizarea a nume-roase opere documentare de o deosebitã valoare.Despre Bert Haanstra ºi filmele lui, despre impor-tanþa operei acesteia, despre filmele de gen glasam scris într-unul din episoadele trecute ºi nudoresc sã mai insist pe acest lucru.

Ca ºi în cazul filmelor black iniþiatorii acestuigen de filme în Polonia au fost tot tinerii cineaºtiabslovenþi ai ºcolii de film de la Lódz care ºi-auînceput activitatea în cinematografie cu astfel defilme-poem: Andrzej Munk cu O plimbare înoraºul vechi (1958), Kazimierz Karabasz cuMuzicienii (1959), Tadeusz Lomnicki cu Un vaporse naºte (1961). Ultimul film documentar citateste considerat momentul de maximã expresivi-tate artisticã a acestui cineast, distins de altfel cunumeroase premii internaþionale (Moscova,Cracovia, Leipzig, Melbourne, Alexandria etc.).

Ceea ce caracterizeazã toate aceste filme sunteconomia de mijloace, viziunea poeticã extrem depersonalã asupra realitãþii surprinse, dublate de ointensã observaþie emoþionalã în detrimentulexplicaþiilor. Sugestia prima în locul logicii nara-tive. Se doreau finaluri deschise, cu aurã interoga-tivã, în formule încifrate poetic amintind depoezia japonezã de tip haiku.

Astfel, Muzicienii al lui Kazimierz Karabaszeste probabil piesa de rezistenþã, capodopera aces-tui tip de cinema, recunoscutã de altfel în întreagalume prin numeroasele premii obþinute în festival-uri (Leul de aur la Veneþia – 1960, Marele Premiula Leipzig pentru scurt metraj – 1960, MarelePremiu la Cracovia pentru scurt metraj în acelaºian, Marele Premiu la Oberhausen, Golden Gate laSan Francisco – 1961). Acest film se dorea a fi “o parabola poeticã a rolului artei în viaþa de zicu zi” prin prezentarea unei orchestre filarmonicea unei întreprinderi. Filmul lui Karabasz sedeschide cu o imagine a întreprinderii ºi a activi-tãþilor acesteia pe un fond sonor confuz ºi extremde iritant. La sfârºitul zilei de lucru muncitorii vorpleca acasã. Seara, un grup dintre ei repetã într-oorchestrã. În finalul filmului muzica orchestralãva acoperi halele de acum liniºtite ale fabricii.Evident, aici ca ºi la alte filme poetice, întâlnireadintre imagine ºi coloana sonorã devine funda-mentalã. Spaþiului sonor confuz al munciidesfãºurate în întreprindere – reprezentând aliena-rea individului, temã interzisã în societateasocialistã dar extrem de vie la acea vreme în ceaapuseanã – i se opune solemnitatea muziciiorchestrale plutind de-asupra utilajelor de-acumtãcute.

Note:

1. Este de subliniat un fapt mai puþin cunoscutdespre rolul pe care l-a avut marele Joris Ivens îndezvoltarea ºcolii de film documentar dinPolonia. Astfel în anul 1950 cineastul olandez þineun curs de film documentar la ºcoala de la Lódz,curs predat cu nouã ani în urmã ºi laUniversitatea din New York. Cu trei ani înainterealizase pelicula Primii ani, un film despre"Varºovia, apoi ruine, ruine la nesfârºit... Varºovia,oraº distrus de fasciºti, încearcã de bine de rãu sãrenascã, sã iasã din aceastã grãmadã de pietre, demoloz, de fier, de lemn... "Cât timp trebuie ca sãreconstruieºti un oraº?", întreabã comentariul, darºi "Cât timp trebuie sã reconstruieºti o fãpturãumanã pentru care viaþa s-a sfârºit?" (Grelier,Robert, Joris Ivens, Ed. Meridiane, Bucureºti,1968, p. 89). În 1950 mai realizeazã împreunã cudocumentaristul Jerzy Bossak filmul documentarPacea va învinge rãzboiul.

37. ...acum 50 de aniMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Un ambiþios proiect cultural, albumul deartã Marcel Lupºe, un pictor * “îºipropune sã aducã în atenþia publicului un

destin de pictor, o personalitate politropã ºi sãslujeascã drept instrument de lucru necesar încunoaºterea ºi studiul artei româneºticontemporane.” (Cuvântul editorului).

Formularea, aparent emfaticã, se justificã pemãsurã ce parcurgem paginile dense ale uneimonografii ample, care, fãrã a avea pretenþia de a fi exhaustivã, reuºeºte sã reconstituie, oarecumnostalgic, ºi atmosfera anilor de început aipictorului.

Marcel Lupºe (promoþia 1979 a Institutului deArte Plastice “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca)este afiliat, în cadrul catalogului expoziþieiExperiment în arta româneascã dupã 1960(Bucureºti,1997) celor care reprezentau tendinþele(divergente) ale «noului expresionism» pentru“formulãrile ºarjate ale genurilor clasice ale naturiistatice, (auto)portretului, peisajului” caracteristicedecadei picturii din anii ’80, dar, ºi pentru cã«noua figuraþie» ca reacþie esteticã “a reprezentat[ºi] o formã ineditã de subversiune. Sub multipleaspecte, tacite sau evidente, tinerii «noului val» s-au opus statu quo-ului nu doar cultural ci ºisocial al momentului, prin strategii neaºteptate,specifice. Ethosul lor individualist ºi interiorizatcorespunde unei situaþii sociale blocate: existã oconvergenþã între nevoia tinerilor de a se organizaîn grupuri mici, de a funcþiona în cenaclurirestrânse”. (Magda Cârneci)

Un astfel de grup «convivial» coaguleazã înanii ’80, în jurul cenaclului Saeculum din Dej, oserie de tineri poeþi ºi prozatori, care aveau înpersoana lui Marcel Lupºe “un «pintoretto» alnostru, cum zicea Radu Sãplãcan, fie iertat”(IonMureºan). Referinþele la Atelier 35, la Grupul dela Poiana Mãrului, la Mãnãstirea Nicula, laexpoziþiile din Bistriþa sau Sângeorz-Bãi par sãjustifice oarecum prezenþa în album a unorreproduceri (mostre) dupã izvoade de icoane pesticlã, cât ºi dupã lucrãri aparþinând lui HoriaBernea, Ion Dumitriu, Miron Duca, MihaiChiuaru, Marcel Bunea, Gheorghe Ilea ºi VasileTolan.

Calitatea remarcabilã a imaginii este fericitconjugatã cu acurateþea selecþiei textelor. Co-auto-rii albumului, Dan Hãulicã, Mircea Oliv ºiAlexandru Mircea circumscriu în mod substanþialaria de iradiere a personalitãþii lui Marcel Lupºe.În pagini parcã desprinse din Nostalgia sintezei(Ed. Eminescu, 1984), carte memorabilã, de refer-inþã pentru generaþia acelor ani, Dan Hãulicã seapropie gracil, pe fondul unor largi “fugi” cultur-ale, de fizionomia specificã a operei picturale.Proliferându-se baroc, asociaþiile acestor “respirãri”referenþiale se dezvoltã contrapunctic, executândîn ritmica riguros exactã, asemenea “baletului”unui scrimeur de elitã, partitura unui virtuoz alaserþiunilor irecuzabile. Touche – urile judecãþilorsale critice ating fulgerãtor identitatea secundã ademersului pictural, prin succesive aproximãri defineþe. Pãlãria pictorului îi pare a “ascunde rezer-ve necanonice de pitoresc: o ºotie, oarecum, pe

placul unui modern Till Buhoglindã transilvan.”Evoluþia pictorului este urmãritã cu discretã solici-tudine: “Aparent exsanguã, utopicã, reverenþa faþãde prototipuri asiate împinge astfel spre absolutpoezia reavãnã a plantelor de leac: conjugã fericitizbânzile acestui talent cordial, înspre o terapeuti-cã a sufletului luminos ºi vrednic.”

ªirul notaþiilor nu se întrerupe, ºi, dupã cumse afirmã aici cã “Liber enim librum aperit”,Marcel Lupºe este trecut, convivial, prin probafocului lãmuritor a varii aproximãri critice. Definit“în funcþie de sensibilitatea [...] particularã faþã deunul dintre regnuri, Lupºe este, fãrã îndoialã, unpictor al lumii vegetale. [...] În planul imediat alimaginii, aceastã fascinaþie fitologicã îi înlesneºteautorului accesul la detaliul infinitezimal ºi larealitatea ultimã a formei.”(Pavel ªuºarã)

Constituindu-se într-o adevãratã «opera aper-ta», aceastã reuºitã editorialã de excepþie intro-duce cititorul prin polisemia actului critic, adiferitelor nivele de lecturã, în intimitatea resor-turilor ultime ale creativitãþii artistului, prezen-tând nu numai un destin particular de pictor ci,mai mult, destinul tãinuit al unei întregi generaþii.

Notã:*Apãrut în februarie 2007 la editura clujeanã Eikon,

editori fiind Georg Lecca ºi Oliv Mircea, albumul estetipãrit pe Saville Row Tweed Camel ºi StuccoTintoretto Gesso, Woodstock Sughero, într-un tiraj de1000 de exemplare (dintre care 99 de exemplare fiindnumerotate, semnate de autor ºi însoþite de o gravurãoriginalã) în condiþii grafice deosebite, la CLIPARTAdvertising ºi conþine127 de reproduceri color dupãlucrãri ale pictorului Marcel Lupºe aflate în diversecolecþii din þarã ºi strãinãtate.

3366



plasticaagendaLucian Nastasã Camil Mureºanu la 80 de ani 2

editorialAlexandru Vlad Sã fie scriitorii ºi ei oameni? 3

cartea Ioana Cistelecan Seara unui rãmas bun 4

Tudor Ionescu Murmurul gãlãgios al poeziei 4

Gabriel Vasiliu Cãrþi despre oameni ºi locuri din Sãlaj 5

accent Bogdan DicherCuvântul bine-gândit 6

incidenþe Tudor Ionescu Nebunia în povestirile lui Guy de Maupassant 7

imprimatur Ovidiu Pecican Grunduri flamande 8

telecarnetGheorghe Grigurcu Anti-anticomunismul 9

centenar Mircea Eliadeªtefan J. FayMircea Eliade - Ultima scrisoare (II) 10

sare-n ochiLaszlo Alexandru Insemnãri 12

poeziePoeme de Cosmin Perþa 13

prim-planPaul RicoeurViu pânã la moarte 14

studiu de caz Graþian Cormoº

Ideologie politicã ºi criticã literarã în “Epoca de Aur” 16

dezbateri & ideiremarci filozoficeJean-Loup d’Autrecourt Ce este fericirea? 19

pharmakonCãtãlin Bobb Tânguiri despre rãu (II) 21

filosofogrameAurel BumbaºPanopticul, Synopticul ºi turbo-schimbarea 21

meridian literarPoezii de Daniele Mancini 22

flash-meridianIng. Licu StavriDispariþia unui scriitor de cult 23

intermezzo clujeanPetru PoantãUn poet al Sudului 24

insomniile globalizãriiDelia Zahareanu Palimpsest nocturn 25

ferestreHoria Bãdescu Proba oglinzii 26

subcoolturaOana Pughineanu Euroghetto is Eurodreaming 26

zapp-mediaAdrian Þion Un pet la 1000 de kilometri 27

scrisori cãtre preºedinteRadu Þuculescu Scrisoarea a noua 27

rememberPaul B. George & Naºul Tudor Acasã 28

epiderma de bazaltMihai DragoleaCum nu a mai crescut cozonacul Matildei 28

muzicaCluj Modern 2007 29

mediaAndreea Marin Bãnica: ‘“Mã documentez foarte bineînainte de orice interviu, nu sufãr de autosuficienþã ºi con-sider cã în fiecare zi mai am câte ceva de învãþat” 30

teatruAlexandru JurcanLa Pécs, în 2007 31

Adrian ÞionToate-s la crâºme ºi la fete 32

filmLucian Maier Lecþia lui Borat 33Ioan-Pavel Azap Labirintul lui Pan 33Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

colaþionãriAlexandru Jurcan Biblioteca se aparã singurã 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 37. ... acum 50 de ani 35

plasticaLivius George IleaMarcel Lupºe, un pictor 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Marcel Lupºe, un pictorLivius George Ilea

Marcel Lupºe Autoportret

Date post:	31-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times

Black TRIBUNA · o datã demarcaþia tot mai fragilã a genuri-lor migrînd vizibil înspre forme...

Documents