1

in George Anglitoiu (editor), Europenizarea. Studii de guvernare si securitate, CH Beck,

2015, pp.

Europenizarea instituțiilor economice în Armenia, Azerbaidjan și Georgia

Mihai- Bogdan POPESCU1

Rezumat: Folosind asumpții din teoriile despre formarea statalității în spațiul post sovietic și abordările neoinstituționalismului rațional, următorul articol încearcă să examineze ,,europenizarea” instituțiilor economice în zona Caucazului de Sud. Procedând astfel, articolul

se concentrează pe rolul condiționalității UE găsit în Politica Europeană de Vecinătate (PEV) și

a Parteneriatului Estic (PaE), spre zona respectivă, examinând trei categorii de factori de

condiționare. Acești factori provin de la tipul de politică inițiat de către Bruxelles, cum ar fi

credibilitatea, claritatea și puterea de negociere superioară a UE, precum și factori interni din

cele trei state sud caucaziene, precum tipul regimului politic, calitatea competiției politice, moștenirile comuniste și pre comuniste, capacitatea administrativă a statului, rolul societății civile ; și rolul altor puteri internaționale/regionale în zonă.

Cuvinte cheie: neoinstitu ionalismul alegerii ra ionale, construc ie statală, europenizare, condi ionalitate, Caucazul de Sud

The Europeanization of the economic institutions in Armenia, Azerbaijan and Georgia

Abstract: Using assumptions from the state building theories in the post Communist and post

Soviet world, and a rational choice institutionalism approach, the following article tries to

examine the “Europeanization” of economic institutions in the South Caucasus area. By doing so, the article focuses on the role of EU’s conditionality found in the European Neighborhood Policy (ENP) and the Eastern Partnership (EaP) towards the respective area, examining three

categories of conditioning factors. These factors stem from the type of policy initiated by

Brussels, such as the credibility, clarity and the EU’s superior bargaining power, as well as domestic factors inside the three South Caucasus states, such as the type of political regime, the

quality of political competition, the Communist and pre Communist legacies, the administrative

capacity of the state, the role of civil society, and the role of other international/regional powers

in the area.

Key words: rational choice institutionalism (RCI), state building, Europeanization, Conditionality, South Caucasus

1 PhD. Candidate, National School of Political Sciences and Public Administration, Bucharest.

2

Cunoscută i sub numele de Transcaucazia în spa iul rusesc, din cauza întinderii la sud de mun ii Caucaz, regiunea ce cuprinde Armenia, Azerbaidjan i Georgia este una de o mare complexitate i incertitudine. Termenul de Caucazul de Sud, are o conota ie mai degrabă politică i a devenit foarte popular după ce cele trei state i-au ob inut independen a în anul 19912. Mai

mult de atât, regiunea a început să atragă din ce în ce mai mult aten ia Occidentului, o dată cu semnarea Acordului de Parteneriat i Cooperare la mijlocul anilor 1990, între aceste state i Uniunea Europeană i a continuat cu lansarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV) i a Parteneriatului Estic (PaE). Folosind abordarea neoinstitu ionalismului ra ional i asump ii din teoriile despre formarea statalită ii în spa iul post sovietic articolul încearcă să examineze ,,europenizarea” institu iilor economice în statele Caucazului de Sud, examinând impactul condi ionalită ii europene în zona respectivă, existând o legătură precisă între institu iile economice i cele politice.

Cadrul teoretic

Literatura dedicată construc iei statale în spa iul post comunist i post sovietic vorbe te despre patru mari caracteristici ale acestui tip de stat: a) statul nu este nici stabil i nici consolidat, procesul de construc ie statală fiind astfel unul dinamic i în continuă desfă urare, b) statul post comunist nu se manifestă ca un actor unitar, procesul formativ al acestuia fiind influen at de mai mu i actori, de la partide politice, pre edin i, oligarhi, până la institu ii interna ionale, existând într-adevăr mai mul i centri de autoritate care dispun de diverse capabilită i i grade de a influen a procesul de construc ie statală, c) există o distinc ie clară între stat i societate, acest lucru venind ca o consecin ă a mo tenirii comuniste, atunci când exista un aparat conducător separat i superior societă ii avea rolul de a stabili i men ine o ordine legală i ra ională, d) procesul de construc ie statală constă într-un ritm rapid al schimbării, caracterizat atât de existen a unor institu ii formale cât i a unor re ele informale3.

Neoinstitu ionalismul alegerii ra ionale oferă un cadrul de analiză adecvat capabil să explice schimbările institu ionale din statul post comunist datorită interesului pentru institu ii, elite politice i competi ia pentru putere. Principalul argument al teoriei este acela că indivizii sunt motiva i în primul rând de maximizarea utilită ii i vor rămâne în continuare motiva i de acest lucru, dar ei pot realiza că obiectivele lor pot fi atinse prin intermediul unor ac iune desfă urate în cadrul unor institu ii , iar ulterior constată că au comportamentul modelat de acele instituii4. Conform literaturii de specialitate, există trei mari viziuni despre institu ii în cadrul acestei paradigme. Astfel, o institu ie este ca un scenariu ce define te actorii, strategiile 2 Thomas de Waal, The Caucasus: An Introduction, Oxford University Press, Oxford, New York, 2010, p. 7 3 Ana Grzymalla-Busse, Pauline Jones Luong,”Reconceptualizing the State: Leesons from Post-Communism” , Politics&Society, 30(4), 2002, pp. 530-536

4 B Guy Peters, Institutional theory in Political Science: the New Intitutionalism” , Pinter, London and New York, 1999, p. 44

3

comportamentale ale acestora, secven ele în care actorii aleg dintre aceste strategii i informa iile pe care le posedă atunci cânt fac selec iile i produsul final ce rezultă din combina ia alegerilor actorilor5. Cea de a doua interpretare vede institu iile ca nefiind neapărat definite exogen. Conform acestei viziuni, regulile jocului sunt oferite chiar de actori, fiind pur i simplu modurile în care ace tia vor să joace. Aici institu iile reprezintă un echilibru al modurilor de ac iune. Daca un jucător decisiv dore te să joace după alte reguli, atunci regulile nu mai sunt în echilibru, iar institu ia este fragilă6. De asemenea, există o a treia interpretare despre institu ii, în cadrul neoinstitu ionalismului ra ional, interpretare care se distan ează destul de mult de viziunea institu iilor ca i constrângeri i a institu iilor ca echilibre. Conform acestui al treilea punct de vedere, institu iile sunt practici macrosociale, definite i schimbate de evenimentele neprevăzute ale istoriei. Această ultimă viziune nu este interesată nici de microanaliza patternurilor comportamentale care determină i sus in institu iile i nici de încercările umane de a schimba institu iile7.

A a cum am men ionat anterior, statul post comunist se află sub presiunea a diferi i actori interna ionali. Uniunea Europeană reprezintă un astfel de actor capabil să exercite o influen ă asupra procesului de construc ie statală în spa iu post sovietic, un proces care este în plină desfă urare i dinamic. Autorii tradi iei neoinstitu ionalismului ra ional sugerează că impactul UE asupra factorilor interni urmează o logică a consecin elor, adică presiunile adaptării la normele cerute de UE schimbă structura de maximizare a utilită ii pentru actorii interni. Acest lucru presupune că actorii implica i în procesul de interac iune cu UE aleg acea măsură care duce la sporirea utilită ii sub anumite circumstan e. Mai mult de atât, conform acestui principiu UE poate demara un proces al ,,europenizării” prin intermediul unor sanc iuni i recompense care pot schimba calculul rela iei cost – beneficiu al actorilor din statele în cauză8. A a cum notează Sedelmeier, acest lucru împuternice te o serie de actori oferindu-le resursele politice i legale de a demara anumite schimbări interne9.

Ce este europenizarea ?

Studiul fenomenului de ,,europenizare” se referă la impactul procesului de integrare în cadrul Uniunii Europene asupra statelor membre, i într-o măsură mai mică asupra statelor care au statului de candidate pentru aderarea în UE. Studiul ,,europenizării” care depă e te grani ele UE este mult mai recent10 i sub o amplă dezbatere academică. Emerson identifică treci

5 Kenneth A. Shepsle, ,,Rational Choice Institutionalism” în R.A.W. Rhodes, Sarah Binder, Berta A. Rockman (editori), The Oxford Handbook of Political Institutions, Oxford University Press, Oxford, 2006, p. 24 6 Ibidem, pp. 25-26 7 Ibidem, pp. 26-27 8 Frank Schimmelfennig, ,,Europeanization beyond Europe”, Living Reviews in European Governance, 7(1), 2012” , pp. 6-7

9 Ulrich Sedelmeier,“Europeanisation in new member and candidate states”, Living Reviews in European

Governance, 6(1), 2011, p.5 10 Frank Schimmelfennig, op.cit, p. 5

4

mecanisme ale europenizării , i anume obliga iile legale precise venite din pregătirea pentru accederea în UE ; schimbările obiective ce intervin în structurile economice i interesele individuale ca rezultat al integrării în Europa i schimbările subiective la nivel de convingeri, a teptări i identitatea individuală (religioasă, etnică, na ională, europeană), asimilabile în dorin a politică de a adopta norme europene11. O altă defini ie importantă este oferită de Gawrich, Melnykovska i Schweickert. Cei trei autori identifică trei grade ale europenizării, i anume : europenizarea membrilor UE , care se referă la stimulii adoptării normelor sunt da i de dorin a de a evita penalizările dictate de Curtea Europeană de Justi ie, iar ca rezultat al acestui lucru avem de a face cu un proces continuu i adânc înrădăcinat de schimbări politice, europenizarea statelor în proces de aderare, unde stimulii sunt reprezenta i de perspectiva unei viitoare integrări în cadrul UE, iar rezultatul este o schimbare politică rapidă cu efecte extinse, i europenizarea vecinătă ii, unde stimulii sunt reprezenta i de o cooperare mai apropiată cu UE i iluzia unei integrări, rezultatul fiind o schimbare politică continuă dar superficială12. În cazul statelor membre PEV, nu există o perspectivă clară a integrării în UE, ceea ce îi poate determina pe liderii politici din ările respective să adopte o implementare mult mai relaxată a standardelor UE. Ca o completare a acestui aspect, Vachudova afirmă spre exemplu că dorin a politică de integrare în UE este cu atât mai mare cu cât beneficiile sunt mai mari13. În cazul nostru, europenizarea se poate reduce la prima condi ie înaintată de Emerson, dar limitată la etapa tipului de europenizare a vecinătă ii i astfel, afectată de stimulii limita i. Dar schimbarea politică superficială se datorează i altor factori precum condi iile interne din fiecare stat i rela iile cu al i actori importan i din regiune. Din perspectiva neoinstitu ionalismului alegerii ra ionale ,,europenizarea” poate fi definită ca un calcul strategic pentru factorii politici interni, dintr-un ter stat. Mai mult de atât, autorii europenizării din cadrul acestei tradi ii subliniază rolul condi ionalită ii Uniunii Europene pentru a impune schimbări în sensul adoptării de norme ce se regăsesc în acquisul comunitar, în statele care doresc o cooperare mai apropiată cu Uniunea Europeană14.

Sedelmeier identifică mai mul i factori interni i interna ionali care ar putea facilita sau obstruc iona condi ionalitatea Uniunii Europene către o anumită zonă. În primul rând, acesta vorbe te despre claritatea cererilor venite din partea UE, în sensul că un stat (candidat) tie ce are de făcut în cazul în care decide să adopte normele europene. Antiteza conceptului de claritate este reprezentat de incertitudine, care poate rezulta din regulile în plină evolu ie din UE, sau din conflict între anumi i membri vis a vis de aplicarea condi ionalită ii. Al doilea factor important este credibilitatea condi ionalită ii Uniunii Europene, care are două dimensiuni: statele candidate trebuie să tie că primesc recompensele promise după ce adoptă standardele UE i trebuie să 11 Michael Emerson, The Wider Europe Matrix, Center for European Policy, Brussels,2004, p.2

12 Andrea Gawrich, Inna Melnykovska , Rainer Schweickert, “Neighborhood Europeanization through ENP: Case of Ukraine”, KFG Working Paper No. 3, 2011, p. 3 13 Milada Vachudova, Europe Undivided: Democracy, Leverage, and Integration after Communism, Oxford University Press, 2005, p.10 14 Ibidem, p. 12

5

creadă că primesc respectivele recompense doar dacă îndeplinesc condi iile cerute de Bruxelles. Mai mult de atât, credibilitatea este legată de capacitatea UE de a monitoriza în mod eficient implementarea cererilor de către ter i. Un alt factor important este dat de superioritatea de negociere a UE, rezultată din dependen a asimetrică dintre Uniune i ter e state din vecinătate care doresc o apropiere de Bruxelles15.

De asemenea, factorii interni precum tipul elitelor politice, calitatea vie ii politice (regim liber/non liberal, existen a opozi iei), mo tenirile din trecut sau capacitate administrativă a statului. Pentru a fi implementate cu succes, costurile europenizării nu trebuie să fie considerate ridicate de către factorii decizionali interni. Fiecare nou aranjament institu ional creează învin i i învingători, iar primii vor încerca să î i apare pozi iile de inute16. Calitatea vie ii politice este

un factor esen ial pentru succesul europenizării. Spre exemplu, Vachudova argumentează că pentru un guvern liberal adaptarea la standardele UE este mai pu in costisitoare decât pentru un regim non liberal. În al doilea rând, existen a unei opozi ii la comunism în momentul stabilirii cadrului institu ional are un rol decisiv asupra viitoarei evolu ii a institu iilor din statul respectiv17. A a cum subliniază i Sedelmeier, costul adaptării la standardele cerute de Bruxelles este influen at de un alt fenomen, i anume mo tenirile comuniste i pre comuniste care au rolul unor adânc înrădăcinate în societate care în post comunism vor afecta aspecte precum constrângerile bugetare, capacitatea administrativă i nivelul mobilizării sociale18. Acest aspect este legat de cea de a treia defini ie despre institu ii, înaintată de ra ionali ti i anume institu iile văzute ca practici macro sociale.

La rândul său Fukuyama argumentează că pentru a avea succes, condi ionalitatea externă trebuie să fie sus inută în primul rând de dorin a elitelor politice locale de a schimba institu iile. De altfel, există situa ii în care donatorii externi nu vor să meargă prea departe dorind să î i păstreze influen a asupra anumitor state19. Această idee este sus inută i de Schimmelfenning care argumentează că pentru a construi o politică bazată pe condi ionalitate eficientă, UE trebuie să fie mai pu in dependentă de partenerii săi20. Mai mult de atât, există problema diversită ii donatorilor interna ionali, iar dacă un donator decide să oprească ajutorul către un ter , poate fi înlocuit cu altul21. A adar, condi iile enumerate de Sedelmeier nu sunt suficiente pentru a explica succesul sau e ecul condi ionalită ii, i începând de la remarcile lui Fukuyama i al i factori trebuie lua i în calcul, factori precum importan a unui ter actor pentru UE – exemplu cel mai

15 Ulrich Sedelmeier, op.cit, pp. 12-14 16 Francis Fukuyama, Construcția statelor: Ordinea Mondială în Secolul XXI, trad. Mihnea Columbeanu, Antet Prahova, 2004, p. 40 17 Milada Vachudova, op. cit, p. 13 18 Ulrich Sedelmeier, op.cit, pp.14-15 19 Francis Fukuyama, op.cit, p. 40 20 Frank Schimmelfenning, op.cit., p.8 21 Francis Fukuyama, op.cit, pp. 43-44

6

relevant fiind cazul Azerbaidjanului care are un rol special pentru securitatea energetică europeană22 i presiuni i contra oferte din partea altor state din regiune.

În ceea ce prive te acest ultim aspect, în zona post sovietică, Rusia are pârghii destul de puternice asupra fostelor republici. Însă spre deosebire de Uniunea Europeană, Rusia foloseşte atât puterea soft, cât şi puterea hard pentru a-şi impune politica sa în aşa zisa vecinătate apropiată. După anii 1990, Rusia a demarat o serie de proiecte în ceea ce priveşte integrarea regională, precum Comunitatea Statelor Independente, apărută în 1991, Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă, apărută în 1992, iar mai recent Uniunea Vamală Rusia- Belarus- Kazahstan, apărută în 2010. Uniunea Vamală va fi pilonul unui alt proiect integraţionist rusesc, şi anume Uniunea Eurasiatică, programată pentru a intra în vigoare la 1 ianuarie 2015, construită după modelul Uniunii Europene, atât la nivel instituţional cât şi la nivel de principii economice. Această organizaţie urmează să aibă următorii membri: Federaţia Rusă, Belarus, Kazahstan, Tadjikistan, Khirghistan şi Armenia23. Dar Kremlinul i-a folosit de asemenea i instrumentele de hard power precum monopolul asupra gazului natural, ca în cazul crizelor din Ucraina din 2006 i 2009 i chiar for a militară cum a fost cazul războiul de 5 zile din august 2008, împotriva Georgiei.

Despre PEV/PaE și politica UE față de Caucazul de Sud

Conform documentelor oficiale ale Bruxellesului, ceea ce se întâmplă în statele din vecinătatea estică i Caucazul de Sud afectează Uniunea Europeană24. Lecturând respectivele documente putem concluziona că Uniunea Europeană are o viziune generală asupra vecinătă ii centrată pe securitate. Spre exemplu, Strategia de Securitate a Uniunii Europene men iona că ,,Europa trebuie să fie pregătită pentru împărtășirea responsabilității pentru securitate globală și construirea unei lumi mai bune”. Documentul identifică mai multe amenin ări la adresa securită ii europene precum dependen a energetică, terorismul, proliferarea nucleară, dar i conflictele regionale, conflictele violente sau înghe ate care ,,persistă la granițele noastre și amenință stabilitatea regională”25.

Regiunea Caucazului de Sud reprezintă o zonă de o importan ă strategică pentru Uniunea Europeană, de aceasta legându-se mai multe proiecte destinate unor domenii precum transportul (TRACECA- Transport Corridor Europe Caucasus Asia), dar mai ales securitatea energetică, INNOGATE (Interstate Oil and Gas Transport), gazoductul Baku- Tbilisi-Ceyhan, sau South Caucasus Gas Pipeline. Mai mult de atât, Azerbaidjanul urma să aibă un rol crucial în defunctul proiect Nabucco, destinat găsirii unei alternative la aprovizionarea cu gas rusesc i reducerii dependen ei energetice a UE de Rusia. Totu i, zona Caucazului de Sud reprezintă i o provocare 22 Interviu cu un expert în domeniul securită ii energetice, Bruxelles, Ianuarie 2014 23 Armenia a optat iniţial pentru DFCTA, însă în septembrie 2013, factorii decizionali de la Erevan au reorientat cursul politicii externe a ţării şi au optat pentru Uniunea Vamală şi viitorul priect, Uniunea Euroasiatică. 24 Consiliul European, A Secure Europe in a better world, Bruxelles, 2003, p. 5în http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/librairie/PDF/QC7809568ENC.pdf 25 Ibidem, p. 7

7

pentru securitatea europeană din cauza pericolelor asociate cu posibila reluare a unui conflict armat, care poate duce la declan area unei crize umanitare, dar i alte pericole asociate cu crima organizată sau migra ia ilegală26.

Ca i în cazul statelor din Europa Centrală i de Est se pare că Uniunea Europeană beneficiază atât de pârghii pasive, cât i active fa ă de statele Caucazului de Sud. Prin pârghii pasive în elegem atrac ia în sine a UE i posibilitatea extinderii care ar putea aduce anumite beneficii pentru ter e state, iar prin pârghiile active în elegem politicile deliberate lansate de Bruxelles, fa ă de ter e state cu scopul de a le ghida spre procesul de integrate27. În ceea ce prive te prima categorie, trebuie spus că pentru Armenia, Uniunea Europeană reprezintă alegerea economică, în timp ce Rusia este prezentată ca fiind op iunea de securitate a ării28. Azerbaidjan la rândul său vede rela ia cu Uniunea Europeană din perspectivă economică, fiind interesat să î i vândă resursele energetice pe pia a UE, dar i de un schimb resurse energetice contra modernizare tehnologice29. În strategia na ională de securitate a Georgiei, asocierea cu UE i adoptarea modelului European este văzută ca o sursă de modernizare i de progres economic. De fapt Tblisi merge mult mai departe decât asocierea cu UE iar, integrarea în Uniunea Europeană este un obiectiv de politică externă30.

Pârghiile active ale UE față de zona Caucazului de Sud

Primele contacte formale între Uniunea Europeană i Caucazul de Sud au avut loc în anii 1990, atunci când Bruxellesul a semnat Acordurile de Parteneriat i Cooperare cu Armenia, Azerbaidjan i Georgia, acorduri ce au intrat în vigoare în 1999. Pe scurt acestea aveau următoarele obiective: asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul politic; sprijinirea eforturilor depuse de aceste ţări pentru a-şi consolida democraţiile şi a-şi dezvolta economiile; asistarea lor în tranziţia către o economie de piaţă; promovarea schimburilor comerciale şi a investiţiilor. Parteneriatele au ca obiectiv, de asemenea, să pună bazele unei cooperări în domeniile legislativ, economic, social, financiar, ştiinţific, civil, tehnologic şi de cooperare culturală. Un alt program destinat spa iului post sovietic a fost TACIS (Technical Assistance to the Commonwealth of Independent States), un program de asisten ă economică implementat de

26 Svante Cornell, Frederich Starr, The Caucasus: A Challenge for Europe, Central Asia-Caucasus Institute Silk Road Studies Program, Uppsala.2006, pp. 15-21; Ramin Shafgatov , “What is the EU Looking for in the South Caucasus? Changing Institutional Cooperation Patterns of the EU’s Neighbourhood Policy”, p. 52in Romaniuk, Scott Nicholas (editor) , Competing Power: Security in the Wider Black Sea Region, Lambert Academic Publishing, 2012 27 Milada Vachudova, op.cit, p. 19 28

Presidency of Armenia. National Security Strategy of the Republic of Armenia, 2007 în http://www.mfa.am/u_files/file/doctrine/Doctrineeng.pdf accessed on 02.03.2014 29

Presidency of Azerbaijan, National Security Concept of the Republic of Azerbaijan, 2007, în http://www.azembassy.org.au/uploads/docs/Azerbaijan.pdf 30 Government of Georgia. National Security Concept of Georgia, 2012. în http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12

8

Comisia Europeană i dedicat statelor din CSI cu scopul de a le ajuta în tranzi ia acestora spre un regim democratic i o economie de pia ă31.

Un pas crucial în ceea ce prive te rela iile dintre UE i statele din vecinătate a fost făcut prin lansarea în anul 2003 a Politicii Europene de Vecinătate. În documentul ce descria politica respectivă, Wider Europe — Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours se preciza că, „Uniune Europeană are o datorie nu numai față de cetățenii săi și cei din noile state membre , dar și față de cei din vecinătatea sa prezentă și viitoare pentru a asigura continuitatea unei coeziuni sociale și dinamism economic”32. Astfel, măsurile pe care UE urma să le adopte fa ă de vecinătate includeau următoarele : extinderea pie ei interne i a structurilor de reglementare , ceea ce înseamnă că acquisul comunitar poate servi ca un model pentru statele care în acel moment î i defineau structurile institu ionale ; rela ii economice preferen iale i o pia ă deschisă; perspective pentru migra ia legală i deplasarea persoanelor, cooperare intensificată pentru combaterea i prevenirea amenin ărilor comune la adresa securită ii, o implicare politică mai mare a Uniunii Europene în managementul de conflicte i gestionarea crizelor, un efort sporit pentru promovarea drepturilor omului, cooperare culturală, integrare în re elele europene de transporturi, telecomunica ii , energie i în zonă de cercetare europeană, noi instrumente pentru promovarea i protejarea investi iilor, sprijin pentru integrarea în sistemul comercial global i nu în ultimul rând noi instrumente de finan are33.

Cu toate acestea, statele din Caucazul de Sud nu au fost men ionate în respectivul document, dar în strategia de securitate a UE, adoptată câteva luni mai târziu se vorbea de faptul că UE trebuie să aibă o politică mult mai activă în zona respectivă34. De asemenea, persoane din lumea academică recomandau includerea Armeniei, Azerbaidjanului i Georgiei în PEV, pe motivul că acestea au aspira ii europene35. Astfel, un an mai târziu la 1 mai 2004 statele din Caucazul de Sud au fost incluse în mod oficial în PEV i în consecin ă au semnat Planuri de Ac iune cu UE, ce reprezintă un plan de reforme pe care statele respective se angajau să îl demareze. A a cum men ionează documentul din 2004 progresul statelor în cauză va fi monitorizat, iar Comisia va emite periodic rapoarte în care va analiza progresul acestora. Pe baza evaluărilor, UE împreună cu statele membre va revizui Planurile de Ac iune i va decide în ceea ce prive te adoptarea i reînnoirea acestora . Trebuie men ionat că PEV are la bază principiul condi ionalită ii pozitive, ceea ce presupune că beneficiile vor fi primite în schimbul îndeplinirii unor anumite condi ii predeterminate, care sunt stipulate într-un contract36. Totu i, există o deosebire esen ială fa ă de politica adresată statelor din Europa Centrală i de Est. PEV a fost

31 Programul TACIS, Europa.eu in http://europa.eu/legislation_summaries/external_relations/relations_with_third_countries/eastern_europe_and_central_asia/r17003_ro.htm 32 Comisia Europeană, Wider Europe – Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and

Southern Neighbours, Bruxelles,2003 p. 3, în http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com03_104_en.pdf 33 Ibidem, pp. 10 - 14 34 Consiliul European, A Secure Europe…, p. 8 35 Michael Emerson, op.cit, p. 2 36 Nathalie Tocci, The EU and Conflict Resolution, Routledge, 2007, p. 11

9

construită i dezvoltată ca o alternativă la integrarea europeană. Această politică nu prevedeau posibilitatea ca statele membre să se integreze în UE, ci mai degrabă permitea UE să „exporte schema actualului Spa iul Economic European , conform căreia asocia ii care nu sunt membri ai UE participă la toate ac iunile UE, mai pu in la dimensiunea politică a acesteia”37.

Cea mai complexă i cea mai nouă ini iativă adresată statelor din Europa de Est i implicit Caucazului de Sud o reprezintă Parteneriatul Estic, lansat în mai 2009 ca o propunere polono-suedeză. Practic, Parteneriatul Estic era construit pe aceea i logică din cadrul Politicii de Vecinătate aceea de a consolida vecinătatea estică a Uniunii, prin exportul de norme i o integrare în pia a comună europeană, , - principiul europenizării - pentru a preveni eventuale riscuri la adresa securită ii. PaE propune semnarea unor noi Acorduri de Asociere, integrarea în ZLSAC – zonă de liber schimb aprofundată i cuprinzătoare - i ini ierea unui regim de liberalizare a vizelor, sume de bani mult mai mari i sprijin logistic mai puternic38. PE lângă dimensiunea bilaterală, acesta vine i cu o dimensiune multilaterală. Prin dimensiunea multilaterală se urmărea pe de o parte facilitarea cooperării i socializării dintre reprezentan i ai UE i institu iilor europene, dar i persoane particulare sau alte institu ii interna ionale cu diver i reprezentan i ai statelor membre din Parteneriatul Estic i pentru a face cunoscute mecanismele Parteneriatului Estic unui public cât mai larg, iar pe de altă parte pentru a favoriza legăturile dintre cele ase state membre39. Atât PEV cât i PaE au fost gândite ca unelte ale ,,europenizării” dincolo de UE, oferind recompense concrete în schimbul adoptării acquis-ului comunitar, reflectând totodată viziunea europeană asupra securită ii. De altfel, investi ia în apărarea grani elor UE de instabilitatea din vecinătate ar fi mult mai costisitoare decât promovarea prosperită ii i securită ii dincolo de grani ele europene40.

Condiționalitatea UE față de zona Caucazului de Sud

Conform planurilor de ac iune semnate ca urmare a integrării celor trei state în Politica Europeană de Vecinătate, Armenia, Azerbaidjan i Georgia aveau de îndeplinit anumite condi ii pentru a- i aproxima standardele economice interne de cele ale Uniunii. Spre exemplu, în Planul de Ac iune UE- Armenia, se specifica faptul că Armenia trebuia să î i dezvolte economia, să ia măsuri în ceea ce prive te reducerea sărăciei i a coeziunii sociale, să îmbunătă ească climatul investi ional, sistemul de taxe i să întărească cre terea economică din sistemul privat, continuând în acela i timp convergen a cu standardele UE41. Azerbaidjan trebuia să î i

37 Francisco Aldecoa Luzaraga, Europa Viitorului. Tratatul de la Lisabona, trad. de I.G. Bărbulescu, Polirom, Ia i 2006 p. 206 38 Consiliul European, Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit, Bruxelles, 2009, p. 6, în http://ec.europa.eu/europeaid/where/neighbourhood/eastern_partnership/documents/prague_summit_declaration_en.pdf 39 Ibidem, p. 8 40 Willia Walla e, „Looki g after the Neigh orhood: Respo sa ilities for the EU 25”, Notre Europe, 2003, p. 3, in

http://www.pedz.uni-mannheim.de/daten/edz-k/gde/03/Policypaper4.pdf 41 Comisia Europeană , EU- Armenia Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussels, 2006, în http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-armenia-action-plan

10

îmbunătă ească climatul investi ional, concentrându-se în mod particular pe lupta împotriva corup iei, să aibă în vedere diversificarea economiei i să ia măsuri pentru reducerea sărăciei i dezvoltarea mediilor rurale42. Georgia, la rândul său avea mai pu ine recomandări din partea Comisiei, dar i se cerea totu i să î i îmbunătă ească climatul economic, incluzând o privatizare transparentă i să continue lupta împotriva corup iei43. Pentru admiterea în ZLSAC, statele trebuiau să fie în primul rând membre în Organiza ia Mondială a Comer ului (OMC) i să îndeplinească progresiv recomandările UE44.

Europenizarea instituțiilor economice

În aparen ă, climatul investi ional din Armenia este deschis i nu există discriminări legislative între companiile na ionale i străine. Una dintre marile reu ite ale Armeniei o reprezintă consolidarea fiscală, lucru men ionat i în rapoartele UE45. Cu toate acestea, există provocări serioase în ceea ce prive te climatul economic din Armenia. Investitorii străini se lovesc de taxe i proceduri vamale care nu sunt suficient de transparente i presupun costuri ridicate, sistemul judiciar nu este independent i nu prezintă încredere când vine vorba de dispute în instan ă, iar o parte importantă din economia Armeniei este controlată de oligarhi ce au conexiuni puternice în lumea politică i exercită un monopol asupra mediului economic intern. Conform Indexului libertă ii economice alcătuit de Heritage Foundation economia Armeniei este clasificată ca fiind în mare parte liberă, cu un scor general de 69,4/100, având scoruri foarte slabe în domenii precum dreptul asupra proprietă ii i combaterea corup iei. Armenia a încheiat cu succes negocierile pentru ZLSAC, însă în septembrie 2013 factorii decizionali de la Yerevan au luat o decizie surprinzătoare i au decis ca Armenia să se orienteze spre Uniunea Vamală Rusia-Belarus- Kazakhstan.

Azerbaidjan are probleme similare cu ale Armeniei. Corup ia este la cote înalte, iar aproape jumătate dintre cetă eni au recunoscut faptul că au recurs la mită pentru a ob ine diverse avantaje în domenii ce in de serviciul vamal, educa ie, sistem sanitar, poli ie, înregistrarea permiselor auto i diverse utilită i. Mai mult de atât, institu iile foarte slabe i ineficiente i sistemul judiciar împovărat de foarte multe practici netransparente reprezintă o barieră serioasă pentru comer i investi ii. Conform scorului libertă ii economice, Azerbaidjan a ob inut un punctaj foarte mic în domenii precum dreptul asupra proprietă ii i combaterea corup iei. Raportul din 2013 al Comisiei Europene notează că Azerbaidjan a făcut progrese semnificative

42 Comisia Europeană, EU-Azerbaijan Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussels, 2006, în http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-azerbaijan-action-plan 43 Comisia Europeană, European Commission, EU-Georgia Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussles, 2006, în http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-georgia-action-plan 44 Consiliul European, Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit, Bruxelles, 2009, p. 5, în http://ec.europa.eu/europeaid/where/neighbourhood/eastern_partnership/documents/prague_summit_declaration_en.pdf, p. 7-8 45 Comisia Europeană, ENP Country Progress Report- Armenia, Brussels, 2013 în http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-242_en.htm

11

în ceea ce prive te combaterea spălării banilor, dar va trebui ca în continuare să ia măsuri except ionale pentru rezolvarea unor probleme ce in de managementul finan elor publice i de asemenea trebuie să implementeze Planul de Ac iune Na ional împotriva corup iei46. Conform indexului Heritage Foundation, economia Azerbaidjanului este considerată ca nefiind foarte liberă (mostly unfree), dar cu un scor foarte apropiat de categoria imediat superioară, „moderat liberă”. Însă, problema pe termen lung a Azerbaidjanului o reprezintă lipsa diversificării econonomice, existând o legătură între acest fenomen i natura institu iilor economice. De asemenea, spre deosebire de celelalte două state din Caucazul de Sud, Azerbaidjan nici nu a început negocierile pentru aderarea la ZLSAC deoarece nu este membru al Organiza iei Mondiale a Comer ului. Pe de altă parte însă, proiectul de integrare economică demarat de Rusia, nu este foarte popular în Azerbaidjan47.

Georgia se află într-o pozi ie mai bună decât vecinii săi din Caucazul de Sud, fapt eviden iat i în documentele UE. Climatul economic este deschis investitorilor străini, legisla ia favorizând acest lucru, dar neexistând totu i un tratament preferen ial. Spre exemplu, Legea aspura Promovării i Garantării Activită ii Investi ionale, protejează investitorii străini de legi adoptate ulterior care le-ar putea afecta condi iile de investi ii, pentru o perioadă de zece ani. Legisla ia este stabilă, dar totu i există anumite interese speciale. Guvernul atrage aten ia asupra faptului că un antreprenor î i poate deschide o afacere în doar trei zile. Cu toate acestea, în ciuda progresului făcut, factori ce ar putea descuraja investi iile economice încă există. Conform indexului libertă ii economice, Georgia are un scor relativ mic în ceea ce prive te drepturile asupra prorpietă ii i combaterea corup iei. Uneori, interesele investitorilor străini au fost pericilitate de proceduri părtinitoare ale justi iei i de legi i decrete ale fostului regim, care favorizau clar entită ile georgiene implicate într-o anumită afacere. De asemenea, Georgia a adoptat un nou cod referritor la taxe i un altul referitor la siguran a i libertatea bunurilor de consum i de asemenea o lege asupra securită ii pie elor, toate în concordan ă cu standardele europene, însă cu toate acestea, conform documentelor europene este „invitată să continue reformele sectoriale i să asigure aproximarea la un standard cât mai ridicat cu acquisul comunitar”48. De altfel, în ceea ce prive te aproximarea cu standardele europene, guvernul condus de prim ministrul Ivanishvili, a performat mult mai bine, de i este orientat spre politici sociale a continuat politicile de regularizare, impunerea de taxe scăzute i politicile destinate consolidării unei pie e libere. De aceea, exper i locali consideră că Georgiei îi este mult mai u or acum să se apropie de standardele europene. De altfel, continuarea politicilor destinate aprofundării rela iei cu UE reprezintă o sursă de legitimare pentru respectivul guvern, deoarece

46 Comisia Europeană, ENP Country Progress Report : Azerbaijan , Brussels, 2014, în http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-14-221_ro.htm 47 Interviu cu un expert pe probleme economice, Baku, Azerbaidjan, Octombrie 2013 48 Comisia Europeană, Implementation of the European Neighborhood Policy in Georgia: Progress in 2013 and

recommendations for action, Brussels, 2014 în http://eeas.europa.eu/delegations/georgia/documents/eu_georgia/progress_report_2013/progress_report_2013_georgia_en.pdf

12

vor să fie văzu i ca un guvern pro european. Conform indexului libertă ii economice, economie Georgiei este în mare măsură liberă. De asemenea, la data de 22 iulie 2013, UE i Georgia au concluzionat cu succes negocierile asupra ZLSAC. Mai mult de atât, în urma Summit-ului de laVilnius din 2013, Georgia a semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană i este de a teptat ca acesta să fie ratificat până în luna august 2014. A adar, există asemănări i diferen e între cele trei state din Caucaz. Principalele probleme sunt legate de corup ie i drepturile asupra proprietă ii, însă Georgia se distan ează clar în ceea ce prive te aproximarea cu standardele cerute de Bruxelles.

Cum se explică limitele

A a cum am men ionat anterior există trei tipuri de factori care pot facilita sau submina condi ionalitatea Uniunii Europene în zona respectivă.

Construcție statală în Caucazul de Sud

După cum s-a men ionat anterior, raportarea la factorii ce in de specificul politicii UE în zona Caucazului de Sud, este insuficientă pentru a explica comportamentul diferit vis a vis de oferta Uniunii Europene făcută Armeniei, Azerbaidjanului i Georgiei. Procesul de construc ie statală în perioada post sovietică este definit ca fiind ,,competiția elitelor pentru autoritatea de a crea cadrul structural pentru definirea și implementarea politicilor”49. Competi ia poate avea loc între elite reprezentative pentru toată societatea, sau între elite ,,închise” care nu sunt reprezentative pentru societate i de asemenea se poate purta prin institu ii formale sau re ele informale. Se pot identifica patru tipologii de stat post comunist plecând de la această distinc ie: democrat – atunci când elite reprezentative concurează pentru putere prin intermediul institu iilor formale, autocrat – atunci când elite închise concurează prin intermediul institu iilor formale, problematic – atunci când elite reprezentative pentru societate concurează prin intermediul re elelor informale i personalizat, - atunci când elite închise ac ionează prin intermediul mijloacelor informale50.

După destrămarea Imperiului arist, cele trei state din Caucazul de Sud au avut parte de o scurtă perioadă de independen ă, de aproximativ doi ani de zile, însă caracterizată de lipsa cunoa terii unei organizări politice i economice eficiente51. În timpul perioadei sovietice, zona Caucazului de Sud era caracterizată de sărăcie, era conectată la sistemul economic sovietic, dar rela iile comerciale între cele trei provincii era deosebit de reduse, 90ș din comer ul acestora fiind legat de alte republici din URSS. Însă cea mai mare problemă a acestor trei state era ,,economia subterană” care atinsese cote alarmante în perioada respectivă52. Schimburile economice se rezumau la trocuri, evitându-se astfel folosirea unor unită i monetare. Însă, 49 Ana Grzymalla-Busse, Luong Pauline Jones , op. cit, p. 538 50 Ibidem, p. 538

51 Thomas de Waal, op. cit, p. 78

52 Ibidem, p. 94

13

fenomenul are i origini sociale care in de importan a „rela iilor de rudenie”, în Caucaz acestea fiind considerate mai importante decât institu iile statului, iar ajutarea apropia ilor reprezenta o chestiune de onoare. Acest sistem s-a perpetuat i în sfera politicului, iar func iile în rândul Partidului Comunist erau practic scoase la vânzare53. Condi iile din perioada post comunistă, precum institu iile ineficiente, omajul galopant au consolidat aceste re ele informale. De i în timpul comunismului rolul acestora era redus în linii mari la procurare anumitor bunuri, după comunism utilitatea re elelor informale s-a extins i spre asigurarea unui tratament preferen ial în ceea ce prive te accesul la anumite posturi, meserii, favorizarea anumitor legături comerciale sau asigurarea unui tratament privilegiat în sistemul educa ional sau de sănătate54.

După comunism

Anexarea ilegală de către bol evici a celor trei provincii, la începutul anilor 1920 i dreptul Armeniei, Azerbaidjanului i Georgiei de a- i recupera statutul de ări libere a fost argumentul care practic a legitimat declara iile de independen ă ale celor trei state din Caucazul de Sud55. Imediat după prăbu irea comunismului, tensiuni ce au fost inute sub control până în acel moment au erupt. Armenia s-a angajat într-un război sângeros cu Azerbaidjan pentru provincia Nagorno Karabakh, iar Georgia a pornit un război intern cu scopul de a reintegra teritoriile separatiste din Abhazia i Osetia de Sud. Peisajul din Caucazul de Sud putea fi descris în termeni precum institu ii nefunc ionale, economie subdezvoltată, societate civilă slab dezvoltată i agende politice na ionaliste. Situa ia din prezent, gradul de aproximare cu standardele europene, persisten a corup iei, situa ia economică pot fi explicate analizând în primul mo tenirea comunistă i evolu ia fiecărui stat.

Armenia

Armenia a evoluat ca un stat problematic, în care diverse elite politice reprezentative pentru anumite segmente din societate concurau pentru putere prin intermediul unor re ele informale56. Perioada anilor 1990 a fost caracterizată de dispute politice i violen e, precum disputa între Dasnaktsutyun, o organiza ie foarte influentă în rândurile diasporei armene i Mi carea Na ională Armeană, partidului primului pre edinte Levon Ter Petrosian, demisia pre edintelui Ter Petrosian pe fundalul unor negocieri cu Azerbaidjan, neagreate de o parte importantă din popula ie i din clasa politică i culminând cu asasinarea politicienilor Karen Demirchian i Vazgen Sargsyan. Din 1998, putere în Armenia este de inută de clanul din Karabakh care a dat ultimii doi pre edin i ai statului, Robert Kocharian i Serzh Sargsyan. Trebuie men ionat că subiectul Nagorno Karabakh este unul deosebit de sensibil, iar discursul despre conflict poate fi folosit în scopul ob inerii unor avantaje politice. De asemenea, există

53 Ibidem, p. 95 54 Huseyn, Aliyev,” Informal Networks in the South Caucasus’s Societies”, Caucasus Analytical Digest, No. 50 , 2013, p.3 55

Thomas de Waal, op. cit, p. 102 56 Ana Grzymalla-Busse, Luong Pauline Jones , op. Cit, p. 540

14

exper i ce sus in că puterea curentă reprezentată de clanul din Karabakh privilegiază o rela ie apropiată cu Rusia i are o abordare tradi ională asupra men inerii la putere, în sensul că dore te să limiteze participarea civică i politică57.

Caracterul tensionat în care s-a format statul este eviden iat i de faptul că după fiecare alegere importantă rezultatele au fost vehement contestate, începând cu alegerile parlamentare din 1996 i terminând cu ultimele alegeri presiden iale din 2013. Este important de men ionat faptul că tabără ce se afla la putere a fost declarată mereu câ tigătoarea alegerilor58. Această lipsă de legitimitate a for at elitele politice să se alieze cu diver i birocra i, militari de rang înalt, ofi eri din poli ie i oligarhi59. De altfel, oligarhii sunt foarte influen i în Armenia i î i pot folosi conexiunile pentru a mobiliza popula ia să voteze cu un anumit candidat, primind la schimb impunitate pentru faptele ilegitime comise, pozi ii cheie în structura birocratică a statului sau favoruri pentru afacerile lor60. În ceea ce prive te societatea civilă din Armenia, aceasta este relativ activă însă nu are o influen ă decisivă asupra factorilor decizionali. Mai mult de atât, se pare că este i supusă unor presiuni externe. Spre exemplu, ambasadorul rus în Armenia a cerut ca ONG sponsorizate din occident să fie „neutralizate”61. Referitor la atitudinile fa ă de Uniunea Europeană, conform unui sondaj Caucasus Barometer, doar 7ș din armeni au încredere deplină în UE, 21% au o oarecare încredere în UE, în timp ce 17ș au o totală lipsă de încrede UE, iar 12ș au declarat că simt o oarecare lipsă de încredere în Uniunea Europeană.

Azerbaidjan

Evolu ia ini ială a Azerbaidjanului se leagă de personalitatea lui Heidar Alyiev, fost general KGB care a preluat puterea statului în 1993, după un conflict intern în urma căruia fostul pre edinte a fost înlocuit. . Pe de o parte acesta a asigurat stabilitatea politică de care statul avea nevoie, dar a creat un sistem politic în care puterea era concentrată în mâinile executivului62 i a început consolidarea unui regim personalizat plasându- i asocia ii i prietenii în func ii cheie în schimbul loialită ii acestora. La scurt timp după moartea sa, în 2003 fiul acestuia Ilham Aliev a fost ales în func ia de pre edinte. Însă tot de Heydar Alyiev se leagă i semnarea ,,contractului secolului” care practic avea să transforme Azerbaidjanul într-un jucător important pe pia a energetică globală63. Ca i în cazul Armeniei conflictul din Nagorno Karabakh este folosit de elitele politice pentru a limita drepturile i libertă ile cetă ene ti i pentru a întârzia reformele 57 Freie, M.F., Simao, L.,”From Words to Deeds: European Union Democracy Promotion in Armenia”, East

European Politics, 2013, p. 6 58 Zolyan, Mikayel,”Armenia’s Velvel Revolution: Success and Failures”, in South Caucasus – 20 years of

independence, Friedrich Ebert Stiftung, 2011, i Mkrtchyan, Tigran “Armenia’s European Future” in Mkrtchyan, Tigran, Tabib Huseynov and Kakha Gogolashvili. The European Union and the South Caucasus: Three perspectives on the future of the European Project from the Caucasus, Bertelsmann Stifftung, 2011, pp. 14-48. 59Zolyan, Mikayel, op. cit, p. 57 60 Ibidem, p. 55 61 Grygoryan, Marianna,” Is Russia Seeking to “Neutralize” Armenian Civil Society?”, Eurasia Net, 2014 62 Farid Guliyev, “Political Elites in Azerbaijan” în Andreas Heinrich i Heiko Pleiens (editori) Challenges of the

Caspian Resource Boom. Domestic Elites and Policy Making, Houndmills: Palgrave MacMillan, 2012, p. 117 63 Thomas de Waal, op.cit, p.170

15

democratice de care statul are nevoie64. În ceea ce prive te economia, regulile formale par ignorate, iar exper ii vorbesc despre existen a unor proceduri informale prezente în economia Azerbaidjanului. O asemenea practică informală este reprezentată de ceea ce localnicii numesc „monopolya” – adică existen a unui cerc restrâns de comercian i care sunt lega i de cele mai înalte cercuri birocratice i beneficiază de anumite exclusivită i la importul i exportul de bunuri i servicii65. În timp ce domeniul petrolier este controlat de familia preziden ială care- i exercită

autoritatea asupra companiei SOCAR, companie controlată de stat, iar alte domenii precum transporturi sau telecomunica ii sunt controlate de oligarhi înrudi i cu familia preziden ială, sectorul privat este foarte slab, iar firmele au nevoie de contracte guvernamentale pentru a supravie ui i operează cu precădere în domeniul construc iilor66. Această practică de a oferi contracte firmelor private este motivată i de o miză politică i anume de dorin a de a ine elitele economice dependente de politic i la marginea sistemului67. Caracterul personalizat al statului i exercitarea unui monopol asupra vie ii politice i economice poate explica i lipsa diversificării economice. Politicienii vorbesc frecvent despre diversificarea economică, dar aceste programe nu sunt concretizate68. Deciden ii pot considera că o eventuală diversificare economică ar putea da na tere unei clase de mijloc, care pe viitor poate contesta autoritatea politică a acestora. Acest lucru are însă un impact i asupra migra iei for ei de muncă, iar un număr foarte mare de muncitori azeri lucrează în Rusia. Există agricultură în sudul ării însă este slab dezvoltată i are nevoie de modernizare. În Azerbaidjan, societatea civilă are o rela ie bună cu guvernul dar doar pe anumite subiecte. Unele ONG consideră că au o rela ie mult mai bună cu autorită ile locale, dar pentru a demara proiecte comune cu acestea au nevoie de aprobarea autorită ilor centrale69. În ceea ce prive te atitudinea fa ă de UE, 12ș dintre cetă eni nu au deloc încredere în UE, 15ș manifestă o oarecare neîncredere, în timp ce 18ș prezintă o oarecare încredere în UE i numai 6% au încredere totală în UE70.

Georgia

Asemănător cu situa ia din Armenia, perioada anilor 1990 din Georgia a fost caracterizată

de scandaluri politice, politicieni cu agende ultrana ionaliste71, războaie cu cele două regiuni

secesioniste, Abhazia i Osetia de Sud i conflicte interne. Venirea lui Edvard Shevarnadze la

64 Musabayov, Rasim.”The Karabakh Conflict and Democratization in Azerbaijan”, Accord 17, 2005, p.1 în http://www.c-r.org/accord-article/karabakh-conflict-and-democratisation-azerbaijan, 65 Safiyev, Rail,” Azerbaijan: A Dictatorship Built on a Capitalist Economy”, Caucasus Analytical Digest, No. 50 , 2013, pp.6-9 66 Farid Guliyev op.cit, p. 124 67 Ibidem, p. 125 68 Interviu cu un expert politic, Baku Octombrie 2013 69 Ibidem 70 Caucasus Barometer, ”2013 regional dataset – Trust in the EU”, available at http://caucasusbarometer.org/en/cb2013/TRUSTEU/ 71 Thomas de Waal, op.cit, pp. 132-135, i Gegesidze Gegeshidze, Archil, 2011. ”Georgia’s Political Transformation: Democracy in Zigzag”, in South Caucasus – 20 years of independence, Friedrich Ebert Stiftung, pp. 25-40

16

putere în anul 1995, a temperat doar par ial lucrurile. Acesta a început să lupte împotriva

bandelor criminale, a diminuat retorica agresivă na ionalistă împotriva minorită ilor etnice, a

adoptat o nouă constitu ie creând un regim hibrid care permitea existen a unor drepturi i libertă i

cetă ene ti dar nu lăsa mult spa iu pentru o competi ie i participare politică72. Dar la această

situa ie de relativă stabilitate s-a ajuns în schimbul unei în elegeri cu puternici lideri regionali,

oameni de afaceri i guvernatori locali, în elegeri de împăr ire a autorită ii. Cu timpul,

Shevarnadze a devenit nepopular, a demisionat din func ia de pre edinte, fiind înlocuit de

Mikheil Saakashvili care a devenit noul pre edinte al statului în anul 2004.

Saakashvili a dat tonul a a zisei revolu ii a trandafirilor, o mi care pa nică de schimbare a puterii, care a fost animată de o serie de proteste declan ate de rezultatul alegerilor parlamentare din 2003 i a situa iei de corup ie din ară. Saakashvili se considera un constructuor de na iune, asemeni unor lideri precum Attaturk, Ben Gurion sau generalul De Gaulle , iar misiunea lui era aceea e a construi un stat puternic i unit73. Scopurile lui principale erau de a duce statul spre integrarea în NATO i Uniunea Europeană i de a reintegra teritoriile separatiste ale Osetiei de Sud, Abhaziei i Ajariei. Perioada dintre 2004 i 2008 a fost una a marilor schimbări în termeni de reforme, construc ie institu ională i transparen a deciziilor. În aproximativ trei ani, guvernul a reu it să stopeze mica corup ie, iar institu iile au devenit mult mai func ionale74. De asemenea, Saakashvili a reu it să rezolve pe cale pa nică situa ia din Ajaria, un alt teritoriu separatist , sus inând o serie de proteste împotriva liderului local din acel moment75. După 2008 însă, s-a înregistrat un regres în termeni de reforme, în special în domeniul drepturilor omului, iar regimul politic a început să se comporte într-o manieră din ce în ce mai autoritară. Practic, Georgia î i păstra caracterul de regim hibrid. Mai mult de atât în august 2008, Georgia a fost implicată într-un război de cinci zile cu Rusia, război început de la un conflict militar între Tbilisi i Osetia de Sud, iar în urma acestui război Georgia a pierdut de facto, regiunile Abhazia i Osetia de Sud. Cu toate acestea, în ciuda aspectelor men ionate mai sus, un episod ce confirmă

că Georgia se transformă i evoluează spre o democra ie a fost reprezentat de tranzi ia pa nică a puterii în urma alegerilor parlamentare din octombrie 2012, atunci când partidul pre edintelui Saakashvili, Mi carea pentru Unitate Na ională a fost învins de coali ia Visul Georgian, condusă de magnatul Bidzina Ivanishvili. De asemenea, exper ii interni apreciază că opozi ia politică din Georgia este destul de puternică76. În ceea ce prive te societatea civilă aceasta este bine dezvoltată, rela ia dintre ONG i guvern este „aproape perfectă” , iar ONG chiar iau parte la anumite decizii politice. Toate acestea s-au întâmplat după ce VG a ajuns la putere. În ceea ce prive te atitudinile popula iei fa ă de Uniunea Europeană, situa ia este diferită fa ă de celelalte

72 Ibidem, pp. 29-30 73 Thomas de Waal, op.cit, p. 194 74 Interviu cu un expert politic, Tbilisi, Georgia, Noiembrie 2013 75 Thoomas de Waal, op.cit, p. 196 76 Interviu cu un expert politic, Tbilisi, Georgia, Noiembrie 2013

17

două state din Caucazul de Sud. Aproape 6ș dintre cetă eni au declarat că au încrede deplină în UE, iar 27ș că au într-o oarecare măsură încredere în UE, în timp ce 8ș manifestă o oarecare lipsă de încredere, în timp ce 6ș manifest o totală lipsă de încredere în UE77. Al i exper i locali apreciază chiar că două treimi din popula ie sus in integrarea în cadrul Uniunii Europene78.

Pentru a sintetiza cele prezentate mai sus putem spune că elitele politice care au urmat la conducerea celor trei state nu aveau o experien ă politică deosebită i au copiat din principii organizatorice din sistemul comunist, optând pentru modele politice autocrate. Mai mult de atât, via a politică din cele trei state a fost caracterizată de aspecte precum conflict militar, agende politice na ionaliste, o cooperare modestă între societatea civilă i factorii politici, administra ie publică coruptă. În Armenia, după cum am văzut au existat conflicte între diverse tabere politice, există o puternică re ea informală prin care politicienii î i urmăresc interesele, în timp ce Azerbaidjanul a evoluat ca un stat personalizat unde un regim de clanuri î i apără interesele politice i economice. În Georgia situa ia s-a schimbat după revolu ia trandafirilor, statul optând în acel moment pentru un drum spre vest, curs ce s-a păstrat până în prezent.

Factori ce țin de tipul politicii UE față de zona respectivă

S-ar putea spune că există o incertitudine care rezultă pe de o parte din cadrul institu ional al Parteneriatului estic, dar i de la un dezacord între statele membre ale UE fa ă de prioritizarea unei anumite zone în cadrul PEV. Decizia din cadrul PaE este foarte complexă, iar coordonarea programului este împăr ită între Comisia Europeană i Serviciul European de Ac iune Externă (SEAE), în cadrul platformelor multilaterale existând chiar situa ia în care acestea trebuie să î i raporteze activitatea ambelor institu ii. Planificările politice se fac pe termen lung, ceea ce afectează obiectivele ini iale propuse79. Chiar i reprezentan i ai societă ii civile din statele în cauză, au recunoscut că UE are un răspuns mult mai lent decât Rusia spre exemplu80. În al doilea rând printre statele UE, există viziunii diferite în ceea ce prive te PEV. În timp ce Polonia i Suedia sunt interesate din diverse motive de vecinătatea estică81, mari actori precum Fran a sau Italia sunt mai interesa i de dimensiunea sudică a PEV i încearcă să concentreze resursele către zona respectivă82. La acest lucru se adaugă i faptul că PEV i PaE nu men ionează nimic despre o posibilă integrare a statelor respective în cadrul UE, existând chiar o incertitudine în ceea ce prive te rela ia dintre acestea i UE pe termen lung, în cazul în care îndeplinesc cererile de adoptare a acquisului comunitar. Deoarece în acest moment integrarea 77 Caucasus Barometer, ”2013 regional dataset – Trust in the EU”, available at http://caucasusbarometer.org/en/cb2013/TRUSTEU/ 78 Interviu cu un expert politic, Tbilisi, Georgia, Noiembrie 2013 79 Si o a Soare, ,,The Easter Part ership’s Road So Far: A Assess e t of the EaP Multilateral Tra k’s Perfor a e”, î Mihail Io es u editor , Eastern Partnership: The Road so Far, Military Publishing House, 2013

p.138 , p. 191 80 Interviu cu un expert politic azer, Baku, Octombrie 2013 ; Interviu cu un expert politic georgian, Tbilisi, Noimembrie 2013 81 Krister Eduards, A Swedish Eastern Europe Regional Strategy– A Strategic Review” , SIDA Decentralised Evaluation, 2013, p. 7 82 Interviu cu un expert politic, Bruxelles, Ianuarie, 2014

18

este o iluzie, cele trei state din Caucaz intră în categoria de europenizare a vecinătă ii, ceea ce presupune o adoptare limitată a cererilor venite din partea Bruxellesului.

Un al doilea aspect ar fi legat de faptul că UE nu beneficiază de aceea i putere de negociere superioară cum s-a întâmplat în cazul statelor din Europa Centrală i de Est. Rusia are pârghiile sale asupra zonei din cauza prezen ei în economia celor trei state i mai ales din cauza problemelor de securitate legate de conflictele înghe ate. Mai mult de atât, Kremlinul dezvoltă un proiect de integrare economică, Uniunea Euroasiatică, văzut ca ,,o nouă provocare” de către oficialii europeni , iar ,,intrarea în Uniunea Vamală care este parte a Uniunii Euroasiatice va afecta integrarea economică cu UE prin ZLSAC83”. A adar, fiecare stat PaE trebuie să aleagă între ZLSAC i Uniunea Euroasiatică.

Un aspect important în rela ia dintre Rusia i statele Caucazului de Sud îl reprezintă situa ia migra iei for ei de muncă din cele trei state către Rusia. Remiten ele trimise de cetă enii care lucrează în Rusia către diverse state din CSI oferă stabilitate socială i pot contribui la dezvoltarea economică. Doar în 2012 din străinii care muncesc în Rusia au trimis 20,9 mld. dolari, 87.1ș din această sumă ducându-se către spa iul CSI84. Dintre ările Caucazului de Sud, majoritatea imigran ilor în Rusia provin din Azerbaidjan, aproximativ 67 947, reprezentând 9,9% din totalul imigran ilor. 59 351 de imigran i, adică 8,6ș din volumul total de imigran i provin din Armenia, i 12097 din Georgia, adică de 1,8% din volumul total de imigran i străini85. Cetă enii din spa iul CSI merge în căutare unor locuri de muncă în Rusia, în principal din cauză că sunt familiariza i cu spa iul respectiv i cunosc limba rusă86.

Decizia Armeniei de a se alătura Uniunii Vamale poate fi explicată pe de o parte de prezen a Rusiei în economia statului respectiv. Spre exemplu, Rusia de ine controlul asupra nei centrale nucleare i a unei hidrocentrale, Gazprom de ine 80ș din infrastructura energetică a Armeniei, compania aeriană Sibir de ine 70ș din Armavia, Vneshtorbank, o bancă de stat rusească de ine la rândul său 70ș din banca Sarvings, iar infrastructura de căi ferate armene este la rândul său cumpărată de Rusia87. Conform unui studiu independent efectuat pe de Comisia Europeană, în cazul în care se alătură ZLSAC, economia armeană ar putea ob ine o cre tere a PIB de 2,3%, o cre tere de 15,2% a exporturilor i o cre tere de 8,2% în importurile sale , dar

83 Comisia Europeană, European Neighbourhood Policy: Working towards a Stronger Partnership, Bruxelles, 2013, p. 12, în http://www.enpi-info.eu/library/content/european-neighbourhood-policy-working-towards-stronger-partnership 84 Migration Policy Center, 2013. “Russia – Migration Profile”, MPC Team, p.4 în http://www.migrationpolicycentre.eu/docs/migration_profiles/Russia.pdf 85 Ibidem, p.2 i Zsuzsa Ludvig, ”The EU and its Eastern Partners: Conditionality and Expected Benfits. How does the Russian Factor Matter?”, Instituto Affari Internazionali, Documentati IAI 13/09, pp. 1-18 86 Interviu cu un expert politic azer, Baku, Octombrie 2013 87 James Roberts, et al, “The Eurasian Union: Undermining Economic Freedom and Prosperity in the South Caucasus”, Heritage Foundation , în http://www.heritage.org/research/reports/2013/11/the-eurasian-union-undermining-economic-freedom-and-prosperity-in-the-south-caucasus

19

acestea sunt estimări pe termen lung88. Oferta Rusiei pe de altă parte, potrivit exper ilor armeni va aduce avantaje în domenii cum ar fi transporturile, energia – a teptâdu-se o reducere a pre urilor la gaze cu 30%, i o cre tere a PIB pe termen scurt de circa 4% , în timp ce exper ii europeni cred că acest lucru va reduce rezisten a Armeniei la ocurile economice prin reducerea ISD venite din ările UE89 .

Datorită rezervelor însemnate de resurse energetice i faptului că exportă aproape în tpate direc iile – Rusia, Iran, Europa, - Azerbaidjanul î i permite un grad ridicat de ,,independen ă” în politica externă90. Într-un interviu din 2006 Ilham Alyiev, pre edintele Azerbaidjanului declara că Baku nu va cere nici un favor UE, iar UE are nevoie de Azerbaidjan în aceea i măsură în care Azerbaidjanul are nevoie de UE91. Micul stat cu ie ire la Marea Caspică este un actor important pentru securitatea energetică a Europei, atât ca furnizor de energie, ce urmează să contribuie la dezvoltarea coridorului sudic, dar i ca ară de tranzit (posibil pentru gazul turkem), după cum declara comisarul european pentru energie, Gunter Oettinger92. A adar, oficialii europeni se pot gândi că în cazul în care insistă prea multe pe reforme pot îndepărta Azerbaidjanul de UE.

De asemenea, în ceea ce prive te rela ia cu Rusia trebuie men ionat că aceasta nu controlează resursele energetice ale ării de i s-a oferit să cumpere tot gazul natural azer. Mai mult de atât, remiten ele trimise de muncitorii azeri din Rusia au un impact minimal asupra economiei93. O posibilă aderare la Uniunea Eurasiatică poate aduce câteva beneficii în ceea ce prive te cre terea PIB, dar pe termen lung exper ii consideră că dezavantajele depă esc posibilele avantaje. Uniunea Eurasiatică cere uniformizarea politicii energetice a statelor membre i adoptarea unor politici economice comune fa ă de statele din afara uniunii. Acest lucru va conduce la pierderea controlului asupra rezervelor de resurse naturale i pierderea independen ei în ceea ce prive te stabilirea cadrului în care se desfă oară politicile economice i energetice , în special fa ă de statele din Europa94.

88 Comisia Europeană, European Neighbourhood Policy: Working towards a Stronger Partnership, Bruxelles, 2013, p. 4, în http://www.enpi-info.eu/library/content/european-neighbourhood-policy-working-towards-stronger-partnership 89 Comisia Europeană, Implementation of the European Neighborhood Policy in Armenia: Progress in 2013 and

recommendations for action, Brussels, 2014, p. 12, în http://eeas.europa.eu/enp/pdf/2014/country-

reports/armenia_en.pdf

90 Eurasia Net., ” The Next Stage of Russiațs Resurgence: The Caucasus States”, February 14, 2012 http://www.eurasianet.org/node/65000 91 Tabib Huseynov, ,,The EU and Azerbaijan: Destination Unclear” in Mkrtchyan, Tigran, Huseynov, Tabib, Gogolashvili, Kakha. The European Union and the South Caucasus: Three perspectives on the future of the European Project from the Caucasus, Bertelsmann Stiftung, 2009, p. 71 92 Trend.Az, ” EU: Azerbaijan will be key contributor to Southern Gas Corridor”, 21 September 2011 http://en.trend.az/capital/energy/1934588.html 93 Eurasia Net., ” The Next Stage of Russiațs Resurgence: The Caucasus States”, February 14, 2012 http://www.eurasianet.org/node/65000 94 Vugar Bayramov, “Considering Accession to the Eurasian Economic Union: For Azerbaijan, Disadvantages Outweigh Advantages” Caucasus Analytical Digest, No. 51-52, 2013, pp. 16-19

20

Embargoul instituit de Rusia în 2006 împotriva mai multor produse georgiene a afectat grav rela iile economice dintre cele două state. Cu toate acestea, în 2013 rela iile economice dintre cele două păr i au început să revină la normalitate. Dacă în 2012 Rusia era al aselea mare partener comercial al Georgiei, în 2013 aceasta ocupa locul patru95. Cu toate acestea însă, Georgia a continuat drumul spre Vest i a decis, după negocieri încheiate cu succes să facă parte din ZLSAC propusă e UE.

Al doilea aspect este legat de chestiunile de securitate din zona Caucazului de Sud, în special de conflictele înghe ate din zonă i de gradul de implicare al Rusiei i UE în aceste probleme. Rusia domină procesul de negociere legat de rezolvarea conflictului din Nagorno Karabakh dinte Armenia i Azerbaidjan i mai mult de atât este un garant pentru securitatea Armeniei, stat membru în OTSC. De asemenea, în viziunea exper ilor Rusia poate pune presiune pe Azerbaidjan din acest punct de vedere96. În ceea ce prive te Uniunea Europeană trebuie subliniat faptul că nu există o viziune coerentă asupra modului de rezolvare al acestui conflict. Analizând limbajul din documentele strategice de ară (Country Strategy Papers) încheiate de UE cu Armenia i Azerbaidjan se poate observa că ajutorul UE ar urma să vină după ce conflictul ar fi rezolvat de către cele două păr i97. Dar acest lucru vine i pe fondul faptului că niciuna dintre cele două păr i nu au cerut i nu au dorit implicarea UE în acest conflict. Armenia este mul umită de status quo actual, iar Azerbaidjanul în special după declararea unilaterală a independen ei Kosovo pare să nu mai aibă încrede în institu iile interna ionale, dorind mai degrabă să găsească o rezolvare ,,personală” a acestui conflict98. Un alt dosar important este reprezentat de conflictele din Abhazia i Osetia de Sud. După războiul din august 2008 Rusia a recunoscut independen a celor două zone separatiste, iar din Septembrie 2013 trupele ruse ti instalează obstacole artificiale care depă esc linia de ocupa ie extinzându-se practic în Georgia99. În afara politicii de nerecunoa tere a celor două entită i UE nu are un obiectiv sustenabil pe termen lung. Însă, spre deosebire de Armenia i Azerbaidjan, Georgia are nevoie de un protector împotriva unor viitoare ac iuni ale Rusiei în zonă100.

Concluzii

Politica Europeană de Vecinătate i Parteneriatul Estic reprezentau o manifestare practică a viziunii Uniunii Europene despre securitate în zona vecinătă ii estice. Stabilizarea statelor

95 Civil.ge, ”Georgia’s Foreign Trade in 2013”, 24 Ianuarie 2014, în http://www.civil.ge/eng/article.php?id=26885 96 Interviu cu un expert pe securitate energetică, Bruxelles, Ianuarie 2013 97 Comisia Europeană, ENPI: Armenia Country Strategy Paper, Brussels, p. 7în http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/country/enpi_csp_armenia_en.pdf i .Comisia Europeană, ENPI: Azerbaijan

Country Strategy Paper, Brussels, 2006 p. 14 în http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/country/enpi_csp_azerbaijan_en.pdf 98 Nicu Popescu, Politica Externă a Uniunii Europene și conflictele post-sovietice, Cartier, Bucure ti, 2013, p. 99 Parlamentul European, Russia's illegal activities along the occupation line in Georgia, Bruxelles, 2013, în http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+OQ+O-2013-000146+0+DOC+XML+V0//EN 100 Eurasia Net., ” The Next Stage of Russiațs Resurgence: The Caucasus States”, Februarie 2012 http://www.eurasianet.org/node/65000

21

respective se putea face prin ,,europenizarea” politicii interne exercitând o politică bazată pe condi ionalitate, adică adoptarea acquisului comunitar în schimbul unor recompense precum semnarea unui Acord de Asociere, aderarea la ZLSAC i ini ierea uni regim de liberalizare a vizelor.

După cum am arătat, au existat factori care au subminat ,,europenizarea” institu iilor economice din Armenia, Azerbaidjan i Georgia. Un prim impediment i poate cel mai important este reprezentat de factorii politici interni din cele trei state. După căderea comunismului i destrămarea URSS cele trei state au fost acaparate de regimuri politice autoritare, lucru determinat de experien ele politice pre i din timpul comunismului, unde elite locale doreau men inerea status quo ului politic cu scopul de a- i men ine diverse privilegii politice sau economice. De asemenea, societatea civilă nu avea posibilitatea de a constrânge elitele politice i mai mult de atât în cazul Armeniei i al Azerbaidjanului, UE nu se bucura de o imagine preponderent pozitivă în rândul cetă enilor. Georgia diferea într-o oarecare măsură de condi iile enumerate mai sus. După revolu ia trandafirilor din 2003 au fost demarate numeroase reforme politie, ara a decis să se apropie de Occident (UE, NATO) , iar ceea ce este mai important alternan a la guvernare se face pa nic. Deci, diferen a de atitudine fa ă de oferta UE este explicată în primul rând de tipul regimului politic intern i în func ie de gradul de liberalizare al acestuia. Armenia un stat mai degrabă autocrat, dar în care au fost întreprinse mici schimbări a negociat cu succes aderarea la ZLSAC însă a decis să facă parte din proiectul ini iat de Rusia, Azerbaidjan un regim autocrat legat de imaginea lui Heydar Alyiev i ulterior Ilham Alyiev, în care predomină o puternică structură de clan nu a început negocierile pentru ZLSAC, iar Georgia, un regim putem spune hibrid, în care au fost demarate reforme importante, dar încă mai există destule provocări a decis să facă parte din ZLSAC, iar la summit-ul de la Vilnius din 2013 a reu it să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Este adevărat că i ambiguită ile legate de modelul politic al PEV i PaE au putut afecta decizia celor trei state, prin lipsa credibilită ii în sensul că nu se tie exact ce se va întâmpla dacă îndeplinesc reformele respective i a clarită ii, în sensul că există divergen e privind prioritizarea anumitor zone din PEV. La toate acestea se mai adaugă i faptul că în cazul Azerbaidjanului UE nu dispune de o capacitate de negociere superioară din cauza rolului acestui stat pentru securitatea energetică europeană. De asemenea conflictele înghe ate din zonă i prezen a Rusiei pot fi un alt impediment în calea europenizării. Rusia are o prezen ă considerabilă în economia Armeniei i este i principalul garant pentru securitatea acesteia. În schimb Georgia are nevoie de UE pentru a contracara eventuale presiuni ale Rusiei prin intermediul celor două regiuni separatiste. Uniunea Europeană poate fi un factor capabil să influen eze construc ia statală în zona post sovietică, însă în momentul de fa ă nu este suficient de atractivă pentru to i factorii politici locali, neexistând momentan o recompensă suficient de atractivă pentru toate cele trei state din zonă. Neoinstitu ionalsimul alegerii ra ionale a arătat faptul că europenizarea este într-adevăr percepută ca un calcul strategic pentru actorii locali, iar acolo unde costurile depă esc eventualele beneficii efectul este modest.

22

Bibliografie

Bayramov, Vugar “Considering Accession to the Eurasian Economic Union: For Azerbaijan, Disadvantages Outweigh Advantages” Caucasus Analytical Digest, No. 51-52, 2013

Caucasus Barometer, ”2013 regional dataset – Trust in the EU”, available at http://caucasusbarometer.org/en/cb2013/TRUSTEU/

Cornell, Svante Starr, Frederich, The Caucasus: A Challenge for Europe, Central Asia-Caucasus Institute Silk Road Studies Program, Uppsala.2006

de Waal, Thomas, The Caucasus: An Introduction, Oxford University Press, Oxford, New York, 2010

Emerson, Michael, The Wider Europe Matrix, Center for European Policy, Brussels, 2004

Eurasia Net., ” The Next Stage of Russiațs Resurgence: The Caucasus States”, Februarie 2012 http://www.eurasianet.org/node/65000

Freie, M.F., Simao, L.,”From Words to Deeds: European Union Democracy Promotion in Armenia”, East European Politics, 2013

Freie, M.F., Simao, L.,”From Words to Deeds: European Union Democracy Promotion in Armenia”, East European Politics, 2013

Fukuyama, Francis, Construcția statelor: Ordinea Mondială în Secolul XXI, trad. Mihnea Columbeanu, Antet Prahova, 2004

Gawrich, Andrea Melnykovska Inna, Schweickert, Rainer “Neighborhood Europeanization through ENP: Case of Ukraine”, KFG Working Paper No. 3, 2011

Grygoryan, Marianna,” Is Russia Seeking to “Neutralize” Armenian Civil Society?”, Eurasia

Net, 2014

Grzymalla-Busse, Ana, Luong Pauline Jones,”Reconceptualizing the State: Leesons from Post-Communism” , Politics&Society, 30(4), 2002

Huseyn, Aliyev,” Informal Networks in the South Caucasus’s Societies”, Caucasus Analytical

Digest, No. 50 , 2013

Luzaraga Francisco Aldecoa, Llorente Mercedes Guinea, Europa Viitorului. Tratatul de la

Lisabona, trad. de I.G. Bărbulescu, Polirom, Ia i 2006

23

Migration Policy Center, 2013. “Russia – Migration Profile”, MPC Team, p.4 în http://www.migrationpolicycentre.eu/docs/migration_profiles/Russia.pdf

Musabayov, Rasim.”The Karabakh Conflict and Democratization in Azerbaijan”, Accord 17, 2005 în http://www.c-r.org/accord-article/karabakh-conflict-and-democratisation-azerbaijan, p.1, Peters, B Guy, Institutional theory in Political Science: the New Intitutionalism” , Pinter, London and New York, 1999

Popescu, Nicu Politica Externă a Uniunii Europene și conflictele post-sovietice, Cartier, Bucure ti, 2013

Roberts, James et al, “The Eurasian Union: Undermining Economic Freedom and Prosperity in the South Caucasus”, Heritage Foundation , în http://www.heritage.org/research/reports/2013/11/the-eurasian-union-undermining-economic-freedom-and-prosperity-in-the-south-caucasus

Safiyev, Rail,” Azerbaijan: A Dictatorship Built on a Capitalist Economy”, Caucasus Analytical

Digest, No. 50, 2013

Schimmelfennig, Frank, ,,Europeanization beyond Europe”, Living Reviews in European

Governance, 7(1), 2012

Sedelmeier, Ulrich,“Europeanisation in new member and candidate states”, Living Reviews in

European Governance, 6(1), 2011

Shepsle, Kenneth A., ,,Rational Choice Institutionalism” în R.A.W. Rhodes, Sarah Binder, Berta A. Rockman (editori), The Oxford Handbook of Political Institutions, Oxford University Press, Oxford, 2006

Soare, Simona ,,The Eastern Partnership’s Road So Far: An Assessment of the EaP Multilateral Track’s Performance”, în Mihail Ionescu (editor), Eastern Partnership: The Road so Far,

Military Publishing House, 2013

Tocci, Nathalie The EU and Conflict Resolution, Routledge, 2007

Vachudova, Milada, Europe Undivided: Democracy, Leverage, and Integration after

Communism, Oxford University Press, 2005

Wallace, William „Looking after the Neighborhood: Responsabilities for the EU 25”, Notre

Europe, 2003, in http://www.pedz.uni-mannheim.de/daten/edz-k/gde/03/Policypaper4.pdf

Zolyan, Mikayel,”Armenia’s Velvel Revolution: Success and Failures”, in South Caucasus – 20

years of independence, Friedrich Ebert Stiftung, 2011

24

Documente

Comisia Europeană , EU- Armenia Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussels, 2006, în http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-armenia-action-plan

Comisia Europeană, ENP Country Progress Report- Armenia, Brussels, 2013 în http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-242_en.htm

Comisia Europeană, ENP Country Progress Report- Armenia, Brussels, 2013 în http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-242_en.htm Comisia Europeană, ENP Country Progress Report : Azerbaijan , Brussels, 2014, în http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-14-221_ro.htm

Comisia Europeană, ENP Country Progress Report : Azerbaijan , Brussels, 2014, în http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-14-221_ro.htm Comisia Europeană, EU-Azerbaijan Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussels, 2006, în http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-azerbaijan-action-plan

Comisia Europeană, European Commission, EU-Georgia Action Plan, EU Neighborhood Library, Brussles, 2006, în http://www.enpi-info.eu/library/content/eu-georgia-action-plan

Comisia Europeană, European Neighbourhood Policy: Working towards a Stronger Partnership, Bruxelles, 2013, p. 12, în http://www.enpi-info.eu/library/content/european-neighbourhood-policy-working-towards-stronger-partnership

Comisia Europeană, Implementation of the European Neighborhood Policy in Georgia: Progress

in 2013 and recommendations for action, Brussels, 2014 în http://eeas.europa.eu/delegations/georgia/documents/eu_georgia/progress_report_2013/progress_report_2013_georgia_en.pdf

Comisia Europeană, Implementation of the European Neighborhood Policy in Georgia: Progress

in 2013 and recommendations for action, Brussels, 2014 în http://eeas.europa.eu/delegations/georgia/documents/eu_georgia/progress_report_2013/progress_report_2013_georgia_en.pdf

Comisia Europeană, Wider Europe – Neighbourhood: A New Framework for Relations with our

Eastern and Southern Neighbours, Bruxelles, http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com03_104_en.pdf

Consiliul European, A Secure Europe in a better world, Bruxelles, 2003, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/librairie/PDF/QC7809568ENC.pdf

Consiliul European, Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit, Bruxelles, 2009, în

25

http://ec.europa.eu/europeaid/where/neighbourhood/eastern_partnership/documents/prague_summit_declaration_en.pdf

Consiliul European, Joint Declaration of the Prague Eastern Partnership Summit, Bruxelles, 2009, în http://ec.europa.eu/europeaid/where/neighbourhood/eastern_partnership/documents/prague_summit_declaration_en.pdf

Government of Georgia. National Security Concept of Georgia, 2012. în http://www.mfa.gov.ge/index.php?lang_id=ENG&sec_id=12

Parlamentul European, Russia's illegal activities along the occupation line in Georgia, Bruxelles, 2013, în http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+OQ+O-2013-000146+0+DOC+XML+V0//EN

Presidency of Armenia. National Security Strategy of the Republic of Armenia, 2007 în http://www.mfa.am/u_files/file/doctrine/Doctrineeng.pdf accessed on 02.03.2014

Presidency of Azerbaijan, National Security Concept of the Republic of Azerbaijan, 2007, în http://www.azembassy.org.au/uploads/docs/Azerbaijan.pdf

Programul TACIS, Europa.eu in http://europa.eu/legislation_summaries/external_relations/relations_with_third_countries/eastern_europe_and_central_asia/r17003_ro.htm