Eduart Zimer - Inteligenta Plantelor (2009)

Cateva consideratii despre inteligenta plantelor

Motto: Even if plants could be endowed with the emotions, the intelligence, and the thoughts of man, these would be of no conceivable benefit to the plants. (George F. Atkinson)

I.

Introducere

Titlul acestui articol va atrage poate destule zambete; mai mult, imi asum in mod constient destule riscuri prin incercarea de a aborda acest subiect extrem de controversat mai mult prin prisma convingerilor proprii decat prin prezentarea convingatoare a unor dovezi stiintifice (pentru care oricum nu am autoritatea necesara), unele cu adevarat surprinzatoare. Sper insa sa fiu suficient de convingator in incercarea mea nu numai de a acredita ideea ca plantele sunt intr-adevar fiinte inteligente ci si de a sublinia faptul ca este vina nostra daca nu reusim, prin modul antropocentrist (ca sa nu spun colonial) in care abordam in general astfel de probleme frizand uneori absurdul, asa cum este si cazul mottoului de mai sus, care surprinde extraordinar de bine suficienta gandirii noastre, suficienta din care ar fi cazul sa iesim odata. Este timpul sa recunostem un lucru nu numai evident dar si cunoscut multor civilizatii stravechi sau primitive si care transpare tot mai clar in ultimii ani din diverse descoperiri ale comunitatii stiintifice. Sper sa fiu suficient de convingator in incercarea mea si chiar daca nu voi reusi sa conving prea multi sceptici sper ca macar sa-i determin sa-si puna intrebari care altfel nu ar fi fost puse - pot considera astfel ca mi-am facut datoria fata de prietenii mei verzi. Desi randurile mele vor avea pe alocuri un puternic caracter speculativ, fara suport stiintific unanim acceptat (oricum, cele mai multe din resursele mele bibliografice si din cele citate dar mai ales din cele necitate - nu se pot lauda insa cu un suport stiintific care dincolo de elemente speculative sau conjuncturale sa poata fi acceptat in unanimitate), sper sa rezulte cu claritate mesajul plantele sunt fiinte inteligente! Nu am sa ma reped in a produce definitii si clarificarea intelesului unor termeni, va asigur ca va veni si timpul acesta; cred o abordare prea seaca inca din start este contraproductiva. Convingerea mea ca plantele sunt fiinte inteligente nu este de data recenta, sunt ani buni de cand atat observatii directe cat si lecturi mai mult sau mai putin intamplatoare m-au convins de acest lucru si, chiar daca nu a fost pentru multi ani un motiv de meditatie sau de documentare sistematica, a fost totusi un subiect spre care ma simteam atras. Recent am luat hotararea de a scrie un text cat de cat coerent pe acest subiect, nu atat pentru ca ideea a stat destul timp (fie si in subconstient) la macerat ci pentru ca a intervenit ceva mi-am amenajat un rock-garden maricel, prilej cu care am observat un comportament interesant la cateva din plantele mele actiuni care implicau atat luarea unor decizii cat si comunicare intre indivizi diferiti (1). Nu mi-am propus sa conduc un experiment, dar nici n-am putut ignora semnalele atat de evidente venite din partea plantelor mele! Pe scurt chiar daca nu voi aduce nici un element nou cred ca o scurta analiza a inteligentei plantelor nu poate fi lipsita de interes, ba mai mult este un subiect de actualitate! II. Decizii, decizii, decizii

In mod obisnuit suntem tentati sa explicam multe din actiunile plantelor (dar si ale animalelor, ca sa nu vorbim si de ca o scuza ale noastre) prin existenta unui cod genetic, a unui programcare comanda actiunile lor, chiar si cand este vorba de actiuni complexe cum ar fi heliotropismul sau miscarile vitei de vie, analizate de Darwin (1880) toate acestea vor fi detaliate mai jos. Aparent instinctul (oricat de complex ar putea fi) este o actiune comandata inconstient, programata in anumite cazuri genetic. Oricat Pagina 1

PDF Created with deskPDF PDF Writer - Trial :: http://www.docudesk.com

am incerca insa sa simplificam lucrurile sau sa ignoram modul de formare a codului genetic (care este in fond sistematizarea la nivel de grup a unei intelepciuni acumulate la nivel individual) care transforma individul intr-un sistem autoreglabil (2), nu putem explica multumitor de ce doi indivizi diferiti pot lua in situatii identice decizii diferite. Retragerea mainii din foc pentru ca te-ai ars (sau protejarea meristemului de soarele arzator printr-un cilindru format din frunze ale rozetei, in cazul unor specii de Aeonium) poate fi o considerata o actiune programata sau o reactie de feed-back, identica in cazul tuturor indivizilor (exceptand desigur cazul in care este anulata de o decizie sau de o disfunctionalitate fiziologica); alegerea unui drum in fata unei raspantii in functie de scopul propus si / sau de preferinte subiective este o actiune determinata indubitabil de o decizie. Astfel de decizii cum voi arata in continuare - sunt luate in mod curent si de plante. Amenajarea acestui rock-garden nu a oferit multe surprize si marea majoritate a plantelor au trecut cu bine socul acomodarii cu noul mediu, cele cateva pierderi fiindu-mi in intregime imputabile datorita nepregatirii corespunzatoare a plantelor. Pentru a preintampina din start anumite obiectii am sa precizez faptul ca indiferent de amplasamentul plantelor conditiile sunt identice atat in ceea ce priveste modul de pregatire al substratului, cat si in ceea ce priveste expunerea la soare (insolatie maxima in aproape toate cazurile) (3). Am constatat insa cu surpriza un comportament ciudat al unor specii monocarpice din familia Crassulaceae anume Aeonium si Sempervivum si ca o necesara exceptie (dar care mi-a rezervat si cea mai mare surpriza) a banalei Kalancho blossfeldiana. Cele mai multe specii monocarpice le am intr-un singur exemplar dar datorita spatiului mare de care dispun si pe care l-am dorit a fi ocupat, fie si numai temporar, am avut si cateva specii in mai multe exemplare. O prima constatare plantele intr-un singur exemplar au ales, dupa o scurta perioada de acomodare, fara exceptie (si nu sunt putine) varianta dezvoltarii vegetative ignorand total optiunea unei infloriri disperate, care ofera o vaga posibilitate de formare a semintelor si implicit asigurarea descendentei, dar care conduce inevitabil la moartea plantei. Decizia (indraznesc sa pronunt cuvantul) este logica din cel putin doua motive [I]: 1) fiind intr-un singur exemplar polenizarea incrucisata este imposibila [II]. 2) in contextul dat inflorirea conduce la moartea inevitabila a plantei (voi arata mai jos de ce dau atata importanta acestui aspect). In acest caz planta alege in mod deliberat intre o moarte sigura si posibilitatea supravietuirii si eventualitatea reproducerii sexuale - imposibila acum, dar probabila teoretic in viitor. In toate celelalte cazuri (adica plantele in mai multe exemplare) comportamentul a fost diferit unele plante au preferat imediat dezvoltarea vegetativa, altele au trecut la o inflorire fortata, in toate cazurile insa existand cel putin doua exemplare inflorite din aceeasi specie. Suntem pusi in fata unei strategii adoptate de plantele in cauza, ceea ce ridica foarte multe intrebari la care voi incerca sa raspund mai departe; pana una-alta sa incercam sa deslusim logica acesteia: 1) prin existenta a cel putin doua doua exemplare inflorite din aceeasi specie reproducerea sexuala devine posibila imediat (4). 2) chiar si in cazul unui esec pentru ceilalti indivizi ramane varianta supravietuirii si dezvoltarii vegetative in asteptarea unui moment in care reproducerea sexuala va fi posibila [III]. Este remarcabila in opinia mea consistenta acestei strategii si o logica clara indiferent daca a fost vorba de plante intr-un singur exemplar sau plante in mai multe exemplare; firul logic este acelasi si Pagina 2


subordonat unui scop foarte precis perpetuarea speciei. In acest caz perpetuarea speciei (care poate fi in mod normal expediat usor ca fiind instinctiv, programat genetic, etc.) are si o indiscutabila componenta rationala [IV]. Este momentul cred sa spun de ce decizia infloririi acestor plante mi se pare o decizie sinucigasa. Marea majoritate a acestor plante in mai multe exemplare au fost destinate doar umplerii locului pana cand voi achizitiona si pregati speciile dorite; au fost butasi de mici dimensiuni, abia inradacinati si oricum nepregatiti temeinic pentru marea aventura a cultivarii sub cerul liber. O astfel de planta nu are, in conditiile in care trece si printr-o perioada dificila de adaptare, energia necesara sustinerii infloririi si lastaririi in acelasi timp. Cu o singura exceptie (un Sempervivum arachnoideum cv. Bascour) nici una din plantele inflorite din disperare nu a lastarit (lucru normal intrucat, asa cum am mentionat mai sus si insist asupra acestui aspect - plantele nu erau pregatite); chiar si lastarii mentionati au fost destul de debili si (in incercarea de a-i transplanta intr-un mediu mult mai prielnic si controlat) in final am reusit sa-i pierd. Acest lucru nu face decat sa intareasca in opinia mea situatia critica (pentru plantele in cauza) pe care strategia aleasa trebuia sa o gestioneze. Restul plantelor, bine pregatite pentru transplantare, s-au comportat normal au inflorit cele carora varsta (sau comportamentul tipic) le permitea, nu au inflorit cele mult prea tinere nu au fost alte cazuri de infloriri disperate. O nota interesanta butasii de Sempervivum arachnoideum cv. Bascour (5 la numar) au fost plantati la distante apreciabile unul de altul (3 4 metri) si nu foarte aproape de alte plante, mai ales ca in timp pot forma colonii maricele, exceptand o singura pereche; nestiind unde sa-l pun pe ultimul l-am plantat la cativa cm distanta de alt butas. Evident, au inflorit exemplarele aflate in imediata apropiere, sporind in acest fel probabilitatea unei polenizari incrucisate. Acest aspect introduce, destul de convingator cred, un alt element comunicarea intre indivizi diferiti si optimizarea unei decizii. Un comportament foarte interesant a avut o planta banala Kalancho blossfeldiana. Extrema estica este un mic petec de rock-garden amenajat experimental acum un an si jumatate, zona in care am pastrat si o Kalancho blossfeldiana destul de batrana, care-mi infloreste de regula de doua ori pe an primavara foarte abundent si ceva mai timid spre sfarsitul verii. Prima inflorire a aceastei plante este declansata de zilele scurte ale iernii, anotimp cand incepe formarea bobocilor. Daca plantele sunt tunse dupa prima inflorire poate apare foarte frecvent si o a 2-a inflorire de data asta pe zi lunga daca este suficient de cald, insorit si mai ales relativ uscat, eventual si alte cateva infloriri izolate, plantele consumand probabil un exces de energie. Din aceasta planta precum si din alte doua amplasate in alte zone ale curtii am pastrat si inradacinat butasi rezultati din tunderea efectuata dupa incheierea primei infloriri. Am inradacinat in ultimii doi ani multi butasi si desi planta nu infloreste de regula cand este foarte mica pot spune ca in tavitele pentru inradacinat din sera au inflorit pe zi lunga poate 10% din acestea (5); posibil sa fi fost infloriri induse de dificultatile inradacinarii (mai ales ca nu am acordat o atentie deosebita acestor plante). Am plantat in rock-garden (pentru a umple locul) 20 de butasi inradacinati in 4 grupuri de cate 5 plante; doua grupuri in zona estica (relativ aproape de planta adulta mentionata anterior) si alte doua grupuri in extremitatea vestica. In momentul transplantarii (Septembrie, adica inceputul primaverii in emisfera sudica) planta adulta era in faza de inceput a infloririi, probabil trecusera doar 5 6 saptamani din momentul inceperii formarii bobocilor. Interesant a fost faptul ca grupurile vestice au ales (cum mi se pare normal tinand cont de varsta plantelor si de perioada anului ambigua, nici zi scurta, nici zi lunga si torida de vara) varianta dezvoltarii vegetative pe cand cele estice au fortat imediat formarea bococilor, zorind intr-o inflorire nu foarte abundenta dar consumata intr-un timp foarte scurt (au ajuns din urma practic planta adulta) toti indivizii fara exceptie! In momentul in care scriu aceste randuri marea majoritate a indivizilor care formeaza aceste doua grupuri estice se pregatesc de a 2-a inflorire Pagina 3


din an (exact ca si planta adulta din apropiere) in timp ce plantele din grupurile vestice isi continua dezvoltarea vegetativa si sunt deja de ca. 3 ori mai mari decat suratele lor estice. Ele par a avea viata lor, independent de toate celelalte. Implicatiile sunt imense! In primul rand nu a fost vorba de butasi inradacinati neglijent, la repezeala sau direct in situ, cum am procedat cu alte plante de umplutura; personal nu vad nici un motiv ca acestea sa fi incercat o inflorire disperata fiind bine pregatite. Cu toate acestea au inflorit. In al 2-lea rand este interesant procentajul de 50% din totalul plantelor... dar mai ales repartizarea lor. Oricat de dubios ar fi procentajul de 10% estimat de mine rog statisticienii amatori sa-mi calculeze probabilitatea producerii acestui eveniment o abatere masiva de la procentajul infloririi (hai sa-i zicem) premature coroborat cu repartizarea distincta a plantelor care au inflorit si care nu au inflorit! Personal rezultatele care tind in mod evident spre zero ma deprima suficient de mult ca sa nu-mi irosesc vremea cu astfel de calcule [V]. Ce s-a intamplat de fapt? Scenariul propus de mine este urmatorul: In toate cazurile am asistat la decizii bine intemeiate, decizii luate in urma analizarii unei situatii si a reactiei la aceasta, decizii care urmeaza acelasi traseu logic indiferent de specie (in cazul plantelor monocarpice). Deciziile sunt luate la nivel de grup intrucat implica diversi indivizi care si-au asumat (li s-au impus?) roluri diferite. Pe langa rudimentul unui comportament social reflectat de aceste actiuni, foarte interesant este faptul ca implica in mod evident existenta unui limbaj complex, o modalitate de comunicare in ambele sensuri, care sa permita evaluarea situatiei, luarea unei decizii rationale si repartizarea rolurilor. Nu vorbesc de simple semnale intre plante referitoare la o agresiune din partea unui animal ierbivor sau aparitia apei semnale cunoscute si acceptate de stiinta oficiala, ci de un limbaj suficient de complex care sa poata transmite notiuni abstracte ca viata, moarte sau perpetuarea speciei precum si implementarea unei strategii comune. Convingerea mea este ca aceste notiuni abstracte sunt cunoscute plantelor. Suficient cred (fara a intra in alte detalii pentru moment) ca sa acceptam inteligenta plantelor ca fiind o realitate. Comportamentul grupurilor de Kalancho aduce destule elemente in plus. In primul rand, desi in acest caz decizia a fost luata tot la nivel de grup, grupuri diferite au luat decizii diferite. Deciziile au fost luate in unanimitate in interiorul unui grup iar acest lucru este statistic imposibil fara o comunicare complexa si un acord obtinut in interiorul grupului. Extrem de interesanta este insa divergenta in deciziile luate de grupuri diferite aceasta nu au fost intamplatoare. Grupurile vestice au hotarat dezvoltarea vegetativa pentru ca in acea perioada a anului (in plina primavara) si conditiile concrete existente plantele isi puteau permite sa investeasca toata energia lor in aceasta fara sa riste foarte mult existenta lor fizica. Grupurile estice in schimb au luat o hotatarare contrara nu intamplator ci influentate de planta adulta care (este convingerea mea) prin faptul ca era in fazele incipiente ale infloririi le-a convins (poate prin exemplul personal) ca aceasta este cea mai buna optiune. Fata de elementele deja mentionate, in acest caz apare deja ca extrem de probabila existenta unui tutor / lider / formator de opinie numiti-l cum doriti capabil sa influenteze luarea unei decizii si care denota un element surpriza as zice o posibila stratificare sociala; nu este o simpla speculatie intrucat (dupa cum se va vedea spre finalul acestui articol) plantele detin mecanismele necesare. III. Stapanii universului

In opinia mea nu este vina plantelor daca noi nu reusim sa le intelegem limbajul pentru ca la asta se rezuma totul. Chiar si intr-o lume a sistemelor antropocentrice suprapuse pentru ca si fasolea este in centrul universului ei asa cum si noi ne aflam in centrul universului nostru comunicarea Pagina 4


intersistemica, existenta unui limbaj comun nu este totusi o utopie. Civilizatiile primitive, legate inca de natura, integrate in ea, au stiut acest lucru au cunoscut intelepciunea copacilor batrani si au putut dialoga cu ei, daca este sa acordam un minim de credibilitate practicilor shamanice (6). Civilizatia umana contemporana este insa rezultatul unei desprinderi din natura, rand pe rand mai toate puntile sau rupt. Este total diferita de tot ceea ce a existat pana acum deoarece din start civilizatia umana a fost menita sa devina o civilizatie tehnologica iar principalul dezavantaj creat este confuzia care exista (din ce in ce mai acut) intre abilitatea tehnologica si inteligenta. Cat de artificial este sistemul nostru de referinte este demonstrat de inconsistenta prezentei sale la nivelul indivizilor spre deosebire plante sau animale in cazul carora fiecare individ poate indeplini o anumita functie in limitele permise de mediul ambiant, omul prezinta o remarcabila polarizare a capacitatilor individuale in timp ce unul poate cunoaste in detaliu arhitectura si functionalitatea unui sistem de calcul sofisticat si poate reproduce si perfectiona acest sistem, altul stie doar ca apasand un anumit buton poate obtine un efect punctual, iar la cealalta extrema se afla individul care nici nu stie macar ca acel buton exista. Ierarhizarea noastra fortata desteptul, mediocrul si prostul este o substituire grosolana a diferitor grade de inteligenta cu diferite grade de abilitate tehnologica. Poate oare educatia daca vrem cu tot dinadinsul sa punem pe seama ei aceasta polarizare a abilitatilor sa garanteze succesul in viata al elevilor cu rezultate bune la invatatura? Din pacate acesta este modul in care (dincolo de atitudinea coloniala) omul priveste toate celelalte fiinte cu care coabiteaza in universul cunoscut lui. Judecatile nostre referitoare la inteligenta altor fiinte sunt strict influentate de perceptia noastra. Maimuta este mai inteligenta decat crocodilul pentru ca ea poate numara pe degete sau poate imita activitati umane si acesta nu. Este acesta un element caracteristic al inteligentei? Este o memorie prodigioasa (ce mandri sunt parintii ai caror copii prescolari reusesc sa reproduca lungi poezii pe care de regula nici nu le inteleg!) o caracteristica a inteligentei sau simpla exprimare a unei abilitati fiziologice, un instrument de lucru? In mod traditional am refuzat sa intelegem esenta inteligentei si sa recunoastem infinita diversitate a formelor de manifestare ale acesteia, considerand ca atat inteligenta cat si abilitatile senzoriale nu pot fi exercitate decat in prezenta unui sistem nervos al carui prototip de referinta era cel uman. Este aceasta specializare a protoplasmei intr-un sistem nervos, cu centre si cu linii de comunicatie, care impreuna cu o forma si specializare superioara a organelor care plaseaza mecanismele si fenomenele sistemelor senzoriale ale omului la un nivel mult mai inalt decat cel al plantelor, astfel incat senzatiile si reactiile ale acestora din urma nu sunt decat in foarte mica masura comparate cu emotiile si actiunile oamenilor (George F. Atkinson 1909). Putem spune cu mana pe inima ca suntem mai inteligenti decat tot restul fiintelor? Dincolo de inconsistenta modului in care se manifesta ceea ce consideram noi a fi inteligenta la nivelul individului putem spune ca suntem mai inteligenti decat un albatros? Sau decat un molid? Cine este mai inteligent cainele care intelege intentiile omului sau omul care se mira ca a fost muscat din senin? Putem spune ca succesele noastre tehnologice sunt un produs al inteligentei umane? Putem spune insa destul de linistiti faptul ca plantele sunt Cenusareasa lumii vii. Iata ce scrie D. R. Hershey (2002): Flannery (2002) afirma faptul ca toate animalele, chiar si un melc, au un IQ mai inalt decat oricare planta. Oricum, cateva plante sunt suficient de inteligente pentru a produce cafeina care (Flannery, 2002) este notabila pentru inalta eficienta ca pesticid impotriva melcilor. A fost cumva inventatorul lui Velcro, George de Mestral, mai inteligent decat un ciulin (Xanthium strumarium) care i-a dat ideea (Jacobs 1996)? A fost cumva Joseph Paxton, arhitectul celebrei Crystal Palace din Londra anului 1851 mai inteligent decat nufarul gigant (Victoria amazonica) al carei desen vascular al frunzelor i-a influentat proiectul (Carter 1985)? Sunt chimistii care au reusit sintetizarea substantei taxol in laborator mai inteligenti decat tisa din Pacific (Taxus brevifolia) care a sintetizat aceasta substanta mai intai si le-a oferit pe tava chimistilor structura ei chimica? Sunt sutele de produse vegetale din supermagazine un indicator al implinirilor societatii umane sau ar trebui recunoscut meritul plantelor? Oamenii au obiceiul de a se impauna cu meritul unor realizari care apartin in Pagina 5


realitate plantelor. Multi oameni par a nu realiza faptul ca omul si toate celelalte animale sunt in realitate oaspetii plantelor pe acest pamant (Karling 1956). Pentru acelasi motiv pentru care consideram un meci de base-ball mai dinamic decat o partida de sah, obisnuim sa consideram (aparenta) lipsa a miscarilor la plante un evident semn al inferioritatii, conchidem automat si faptul ca in absenta acesteia nici nu poate fi vorba de inteligenta. Miscarea este actiune, este o expresie a inteligentei. Este intr-adevar o expresie a inteligentei, dar este departe de a fi insasi inteligenta! Voi incerca mai tarziu sa analizez miscarile plantelor, deocamdata ma limitez la a spune ca suprapunem inadmisibil notiunile de miscare si actiune. Este ca si cum mutul nu s-ar putea exprima si in scris care desigur nu poate fi citit de orb. Raportarea tuturor fenomenelor la propria noastra senzorialitate este o mare eroare. In fapt actiunile plantelor (cel putin in ceea ce priveste activitatile fundamentale, de care depinde existenta lor) sunt cel putin la fel de dinamice ca si ale noastre. Si ele, ca si noi, sunt in permanenta cautare a hranei sau a apei, pot dezvolta strategii (parazitism, epifitism) care sa le permita accesul la aceste resurse, pot pleca fortate de mediu in cautarea unor resurse alternative dezvoltand mecanisme pe cat de simple pe atat de eficiente de procesare a acestora (cazul plantelor carnivore), pot elimina aliatii vremelnici atunci cand devin o prezenta incomoda (D. R. Hershey 2002 cazul Ficus aurea, notoriu pentru strangularea gazdei [VII]), pot dezvolta mecanisme de protectie mecanice si chimice impotriva agresiunii ierbivorilor si se pot alia in acest scop cu o varietate de bacterii, fungi si animale in lupta lor pentru existenta (D. R. Hershey 2002). Plantele nu sunt organisme pasive, ele pot actiona cu indarjire pentru atingerea unui scop propus, pot comunica intre ele asa cum pot comunica si cu aliatii lor sau pot avea o sexualitate debordanta. Actiunile lor - care nu implica neaparat miscare, dar nici nu o exclud sunt la fel de dinamice ca si ale oricaruia dintre noi; o problema suplimentara de care ne lovim este faptul ca de cele mai multe ori ele se produc la o alta scara temporala si despre acest lucru voi vorbi mai tarziu. In absenta capacitatii nostre reale de a comunica cu semenii nostrii mai putin inteligenti abilitatile senzoriale cu care ne mandrim fiind mult mai modeste decat obisnuim sa admitem este o misiune extrem de dificila sa intelegem tot ce se intampla in jurul nostru; omul este o fiinta care imbina defectele mutului, surdului si orbului dar care are aroganta de a se considera stapanul universului. Sau ma rog, a ceea ce poate percepe din el. IV. Ce este totusi inteligenta?

Am speculat destul fara sa avem la dispozitie o definitie cat de cat exacta a inteligentei. Foarte interesant este faptul ca pornit in cautarea acesteia (7) desi am trecut in revista destule creatii umane mai mult sau mai putin inspirate am avut neplacuta surpriza sa constat nu numai ca acestea nu se potrivesc tuturor indivizilor conspecifici (daca chiar vreau sa caut nod in papura), dar si placuta surpriza de a descoperi ca elementele fundamentale ale acestor definitii se potrivesc (aproape) tuturor fiintelor vii generic vorbind. Din multele definitii cu aplicabilitate la subiect sa retinem pe cea a lui Stenhouse (1974), citat de Trewavas (2003): inteligenta (animalelor) este comportamentul adaptiv si variabil care se manifesta pe parcursul vietii unui individ. Cu cat sunt mai inteligente, cu atat este mai mare adaptabilitatea organismelor. Desi Stenhouse se referea strict la animale (nu include nici oamenii) putem constata totusi ca definitia are aplicabilitate si in ceea ce priveste oamenii, dar mai ales ca putem sa o raportam si la caracteristicile plantelor. Dar chiar daca fortat - echivalam adaptabilitatea cu miscarea si cautam o aplicabilitate doar in lumea animala (animalul se misca in directia dorita adaptandu-se constant la conditiile de mediu in conformitate cu scopul propus) tot nu reusim sa eludam (pe langa faptul ca miscarea nu este o caracteristica strict animala) echivalentele din lumea vegetala cum ar fi exemplul Pagina 6


vitei de vie (Darwin 1880) care nu numai ca se deplaseaza in modul cel mai economic spre cel mai apropiat punct de sprijin si nu numai atat, dar isi poate corecta miscarile din mers daca acest punct de sprijin este mutat. Acest exemplu afirma in acelasi timp si abilitati senzoriale care in absenta unui sistem nervos de tip animal sunt greu de explicat, dar nu trebuiesc ignorate. Daca acceptam si existenta unei alte scari temporale la care actiunile se desfasoara in cazul plantelor, toate procesele desfasuranduse cu alte viteze, putem constata ca acest exemplu are o aplicabilitate mult mai larga decat am putea crede si ca vita de vie poate fi comparata in interiorul lumii vegetale cu un sprinter super-antrenat ale carui performate nu sunt accesibile oricui; iar daca consideram reactia (sau actiunea) ca o echivalenta vegetala a miscarii vom avea deja o aplicabilitate generala in lumea generala a definitiei lui Stenhouse. Daca am putea translata miscarile efectuate de plante la scara temporala umana am avea surpriza sa descoperim ca plantele sunt la fel de jucause ca si un caine de agrement. Ar fi interesant sa ne concentram in acest moment putin atentia asupra miscarii. De ce este ea necesara? Daca tinem cont de faptul ca o decizie luata acum mai multe miliarde de ani de plante multi-celulare de a asimila energie cu ajutorul fotosintezei si de faptul ca lumina a existat in toate timpurile din abundenta si nu a trebuit sa fie vanata sau recoltata putem intelege de ce miscarea nu a fost in nici un moment un element vital pentru plante. Pentru animale in schimb deplasarea in cautarea hranei a fost de mare importanta (cu exceptiile de rigoare coralii spre exemplu); cu cat relatia prada-pradator a devenit mai complexa, cu atat miscarea cat si rapiditatea ei au crescut in importanta. Rapiditatea miscarii (determinata in parte si de viteza cu care se transmite informatia de la centri senzoriali la centri motorii), rapiditatea reactiei in fapt, poate fi o modalitate de gradare a inteligentei animale, desi discutabila; pentru plante este insa total lipsita de sens. Silverton si Gordon (1989, citati tot de Trewavas 2003) deplaseaza centrul de greutate inlocuind (pentru a defini strict inteligenta plantelor) termenul de comportament cu o notiune ceva mai stufos exprimata dar mult mai putin sofisticata reactia de raspuns la semnale interne si externe. In opinia mea acest lucru este o simplificare excesiva intrucat, fara a pune in discutie capabilitatile lor senzoriale, reduce plantele la organisme care raspund strict la stimuli, fara a lua decizii, fara a avea teluri, fara a avea preferinte, cu alte cuvinte fara a avea o personalitate complexa ceea ce este complet fals. Plantele nu sunt inteligente de rang inferior ci pur si simplu au modalitati diferite, specifice, de exprimare a inteligentei lor. Cred ca n-ar fi total lipsit de interes in acest moment sa trecem in revista si alte cateva definitii, de data aceasta pentru uz uman. DEX-ul (varianta on-line) ne propune mai multe definitii; iata una din ele: Intelegere profunda, usoara a unor lucruri mai ales din domeniul culturii si al stiintei, facultatea de a intelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile, etc. Dincolo de ridicolul definitiei (ce are cultura cu prefectura?) observam ca pentru noi oamenii stachetele inteligentei sunt mult mai modeste este suficient sa pricepem ceva, nu este necesar sa mai si reactionam in mod constient sau macar instinctiv, ca sa nu mai pomenesc de gasirea unor solutii pe termen lung la problemele ivite. O alta definitie, tot din DEX: Capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior; desteptaciune. Definitia aceasta introduce in mod paradoxal un nou element surprinderea si (eventual putem subintelege si asta) procesarea informatiilor esentiale ce deriva din producerea anumit eveniment; spun paradoxal deoarece, daca oamenii (chiar inteligenti) pot omite surprinderea esentei in cazul unui eveniment foarte complex produs in lumea lor, plantele (ca si animalele de altfel) nu trec niciodata cu vederea esenta unui fenomen, oricat de complex, produs in universul acestora. Wikipedia (versiunea engleza) propune o versiune mult mai complexa dar si mai bine structurata Inteligenta este o proprietate a mintii care cuprinde mai multe abilitati inrudite, cum ar fi: Pagina 7


capacitatea de a rationa, de a planifica, de a rezolva probleme, de a gandi abstract, de a utiliza un limbaj si de a invata. Aceasta definitie este continuata de un comentariu foarte interesant: Exista diverse moduri in care inteligenta poate fi definita. In unele cazuri inteligenta poate include si alte notiuni cum ar fi: creativitatea, personalitatea, caracterul, stiinta sau intelepciunea. Oricum, unii psihologi prefera sa nu includa aceste notiuni in definitia inteligentei. Intrebarea mea este cate din aceste caracteristici (incluzand pe cele eliminate de unii psihologi) nu sunt caracteristice si plantelor? In opinia mea (oricat de ciudat vi se va pare) nici una! O analiza, nu numai a inteligentei plantelor ci si a personalitatii lor complexe, va forma obiectul altor capitole. Tot Wikipedia (versiunea engleza) publica un extras dintr-un raport publicat de American Psychological Association in 1995: Indivizii difera unul de altul prin abilitatea lor de a intelege idei complexe, de a se adapta efectiv la mediu, de a invata din experienta, de a se angaja in diverse forme de rationament, de a invinge obstacole prin cautarea unor solutii. Desi aceste diferente individuale pot fi substantiale ele nu sunt in permanenta consistente: performanta intelectuala a unei anumite persoane poate varia in diferite ocazii, in diferite domenii, intrucat sunt supuse unor criterii diferite. Inca o data, in opinia mea atat plantele cat si animalele au un comportament mult mai consistent atunci cand il raportam la evenimente produse in lumea lor. O alta definitie elaborata de un joint-venture format din 52 de cercetatori (Mainstrean Science on Intelligence) in 1994: inteligenta este o capacitate mentala foarte generala care, pe langa alte lucruri, implica abilitatea de a rationa, de a planifica, de a rezolva probleme, de a gandi abstract, de a intelege idei complexe, de a invata rapid si de a invata din experienta. Daca excludem capacitatea de a invata rapid (la scara de percepere a subiectului, deoarece viata plantelor se desfasoara la o alta scara temporala si nu are nici un sens sa impunem un criteriu aplicabil oamenilor), nici aceasta definitie nu aduce nimic nou. Carol Bainbridge considera ca inteligenta este abilitatea de a invata din si despre mediul propriu natural, de a-l intelege si de a interactiona cu acesta. Aceasta abilitate generala este compusa in viziunea ei dintr-un numar de abilitati specifice: adaptabiliate la un nou mediu sau la modificarile care survin in mod curent in acesta, capacitatea de a acumula cunostinte, capacitatea de a rationa si de a gandi abstract, abilitatea de a intelege sisteme relationale, abilitatea de a evalua si judeca, capacitatea de a gandi original si productiv. Chiar si noul element introdus intelegerea unui sistem de relatii si capacitatea de a se integrare in acesta nu este strain plantelor. Sa revenim insa la plante. Trewavas (2003) considera ca diferenta reala dintre definitiile formulate de Stenhouse (1974) pe de o parte si Silverton si Gordon (1989) pe de alta parte este data de utilizarea notiunilor specifice - comportament vs. reactie. Recunoscand pe de o parte comportamentul ca o caracteristica a lumii animale, dar considerand pe de alta parte ca termenul reactie simplifica excesiv intreaga ecuatie, Trewavas propune o echivalenta vegetala a acestei notiuni si anume crestere si dezvoltare care inglobeaza actiuni foarte complexe de-etiolare, inductie florala, regenerare, germinatie, etc. In versiunea sa inteligenta plantelor este cresterea si dezvoltarea adaptiva si variabila care se manifesta pe parcursul vietii unui individ. O formulare foarte sintetica dar exacta in opinia mea. Exprimate mai concis sau detaliind abilitati specifice, toate definitiile se invart in jurul acelorasi notiuni; nu mai ramane decat sa incercam sa regasim in lumea vegetala toate aceste abilitati mentionate sau (in cel mai rau caz) sa descoperim echivalentul vegetal si sa afirmam faptul ca inteligenta este o caracteristica generala a lumii vii si nu poate suferi grade de comparatie decat la nivel intra-regn. V. De ce nu sesizam inteligenta plantelor?

O ciudatenie in toata aceasta poveste este faptul ca, desi acceptam cu relativa usurinta inteligenta animalelor (si nu rare sunt exemplele in care un animal a avut intr-o anumita situatie o reactie mai inteligenta decat a omului care a fost martor la acelasi eveniment), nu admitem faptul ca plantele sunt Pagina 8


fiinte inteligente. Un extraordinar exemplu de reactie rapida si eficienta, aparent incredibila, este reactia surprinsa pe video (celebra la un moment dat in email-uri trimise in lant) a unui caine care, pe o autostrada foarte aglomerata, pe care se circula cu viteza, a salvat la propriu un alt caine lovit de o masina si culcat pe banda de viteza; cine a vazut acel clip nu poate uita (sunt convins) determinarea acelui caine salvator, miscarile lui de evitare a masinilor care treceau una dupa alta in viteza, modul in care monitoriza ce se intampla pe autostarda in timp ce avansa spre zona de siguranta pas cu pas. Desigur, nu vreau sa sustin ca plantele pot fi capabile de asemnenea actiuni, vreau sa subliniez doar faptul ca intalnim la organisme inferioare momente in care actiunea, reactia rapida si lucida, capacitatea de concentrare (ca sa nu vorbesc de splendidul exemplu de solidaritate fata de cel cazut) depasesc net nivelul mediu uman, anuland in acelasi timp ceea ce consideram ca primeaza instinctual de conservare. Principala dificultate este datorata setarii noastre mentale plantele sunt fiinte pasive, vegetand (ca sa spun asa) pe pilot automat, aparitia, dezvoltarea si reproducerea lor producandu-se in baza unui program genetic (8). Un astfel de program genetic exista atat pentru animale, cat si pentru plante (si chiar si pentru om) si el are intr-adevar un rol foarte important in cresterea si dezvoltarea lor. Principala preocupare atat a animalelor cat si a plantelor este cautarea hranei care sa poata sustina cresterea lor si reproducerea lor, care sa asigure dezvoltarea optima a organismelor. Dincolo de modul diferit in care se desfasoara dezvoltarea (unitara in cazul animalelor in uter sau ou, etapa in care se formeaza toate organele vitale; modulara in cazul plantelor prin adaugiri sau ramificari succesive datorate existentei pe toata durata de viata a plantelor a varfurilor de crestere) aceasta este subordonata obtinerii unui raport optim intre resursele avute la dispozitie si atingerea gradului de dezvoltare necesar stadiului adult si reproducerii telul suprem al existentei lor. Cum resursele nu sunt constante (ba chiar de cele mai multe ori sunt o necunoscuta atat pentru animale cat si pentru plante) rezulta ca o anumita flexibilitate, o anumita modificare comportamentala (9) este necesara pentru a traversa cu bine perioadele de criza sau (dimpotriva) acumularea unui surplus de resurse atunci cand ele se gasesc din abundenta. Ambele regnuri isi dezvolta strategii, actioneaza adaptiv si variabil astfel incat sa poata atinge telul suprem propus. Chiar daca pot apare uneori modalitati specifice de adaptivitate (migratia sezoniera la unele animale), altele sunt comune stocarea resurselor de hrana spre exemplu. Acest comportament adaptiv al plantelor (ca sa concretizez exemplul stocarea apei si a substantelor nutritive in cazul plantelor suculente in paralel cu dezvoltarea unor mecanisme care sa impiedice pierderile de apa, similar cu stocarea grasimii de catre animale, in paralal cu dezvoltarea unor mecanisme incetiniri metabolice pentru a putea supravietui hibernarii indelungate) contrazice in totalitate teoria existentei pasive. Ramane insa posibilitatea unui raspuns reflex, programat genetic dar care sa poata permite totusi o astfel de comportament adaptiv; opera unui programator care a prevazut toate variatiile posibile si a stabilit si raspunsurile (reactiile comportamentale) cele mai adecvate. Pana la a purcede la demontarea acestui scenariu plecand de la analiza abilitatilor intelectuale ale plantelor, cred ca nu ar fi total lipsit de interes sa vedem si de ce este vina nostra ca nu reusim sa evaluam corect capacitatile intelectuale ale acestora. Trewavas (2003) numeste in mod direct patru motive: - utilizarea statisticii pentru a simplifica comportamente individuale complexe. Trebuie sa spun ca am primit cu mare entuziasm afirmatia lui Trewavas, eu fiind un adept al evolutiei in salturi, determinata de raspunsul adaptiv al unui individ sau al unui grup foarte restrans de indivizi la modificari mai mult sau mai putin extreme ale mediului ambiant (10) si, in ciuda meseriei mele, circumspect atunci cand trebuie sa apelez la generalizari statistice. Prelucrarea statistica a raspunsurilor fiziologice ale unui numar de indivizi diferiti (sau populatii diferite) si considerarea mediei rezultate ca un raspuns tipic, ignorand variatiile individuale sau considerand variatiile ca fiind erori ale experimentului, conduce la o supra-simplificare a intelegerii comportamentului, eliminand in mod Pagina 9


arbitrar variatia individuala (recunoscuta chiar de definitia inteligentei ca fiind o expresie a acesteia) si asumand in mod eronat raspunsul statistic daca nu ca o reflectare a comportamentului fiecarui individ in parte, atunci macar ca un raspuns ideal. Cu cat mai complex este fenomenul, cu atat mai mare va fi insa variabilitatea raspunsului adaptiv individual. Ishikawa (1991, citat de Trewavas 2003) a condus un foarte interesant experiment a impus modificari gravitationale in cazul unor plante tinere urmarind reactia radacinilor de a se re-orienta in functie de noua verticala. Dupa numai 5 6 ore acesta a remarcat faptul ca readaptarea individuala la verticala a radacinilor este departe de a fi un fenomen simplu el identificand nu mai putin 5 clase diferite de raspuns. Repet, 5 clase de raspuns, nu 5 raspunsuri diferite. Zieschang si Sievers (1991, citati tot de Trewavas 2003) au efectuat un experiment similar cu Phleum pretense; raspunsul a fost suficient de complex pentru a-i descuraja sa mai faca o sumarizare statistica. Mai mult, alte experimente (Macleod 1987, tot din Trewavas 2003) au aratat ca raspunsul gravitational al hipocotilului este la randul lui influentat diferit de o multitudine de alti factori (lumina rosie, oxigen, atingere repetata, umezeala, temperatura, etc.), generand o imensa variatie a raspunsurilor. Rezulta o prima concluzie fenomenele fiziologice nu raspund la un singur factor sau la o grupa restransa de factori (cum este considerat indeobste) ci este un raspuns integrat determinat de foarte multi factori de mediu. Mai mult, variatii individuale ale unor plante poate mari exponential raspunsurile posibile. Rich si Smith (1986, citati in Trewavas 2003) au aratat ca timpul individual de reactie a unor hipocotili la lumina (fototropism) a variat intre 5 si 40 de minute in conditii identice. In cazul animalelor abilitatea de a ingloba intr-un raspuns individual (care poate diferi de la un individ la altul) care are un caracter integrat si final numeroase influente ale mediului ambient este o trasatura caracteristica a inteligentei (Trewavas 2003) care iata - este refuzata plantelor. Apeland strict la instrumentele oferite de statistica complexitatea raspunsurilor individuale este anulata de media atotputernica. - efectuarea experimentelor intr-un mediu controlat. Influenta diversilor factori de mediu asupra cresterii si dezvoltarii plantelor, precum si asupra comportamentului lor general, este extrem de complexa iar pentru a simplifica influenta necontrolata a acestora cercetatorii au avut ideea plasarii obiectului de studiu intr-un mediu controlat, in care toti factorii de mediu sunt constanti si identic prezenti in toate esantioanele, fiind variat unul singur in vederea obtinerii unui raspuns. De regula rezultatele obtinute sunt din nou prelucrate statistic. Fara a fi un procedeu fundamental eronat acesta are fara indoiala o aplicabilitate extrem de redusa atunci cand vorbim de indivizi desi poate fi util atunci cand analizam comportamentul general al unei populatii. Principala problema este data de faptul ca eliminand variatiile individuale (datorita prelucrarii statistice) precum si impactul unui mediu complex (care favorizeaza reactiile adaptive ale indivizilor) raspunsul primit prin impunerea unui factor poate fi considerat reproductibil si in alte conditii si poate conduce la concluzia ca avem de a face cu un raspuns reflexiv. - ignorarea capacitatii de a parcurge un labirint. Paradoxal, acest fapt este privit ca un semn al inteligentei in lumea animala. In cazul plantelor acelasi criteriu este ignorat in totalitate. Dincolo de faptul ca experimental a fost demonstrat ca plantele pot parcurge fara ezitare intr-un labirint drumul unic care le conduce spre lumina, dincolo de diferite actiuni care implica heliotropismul, este remarcabila capacitatea unor plante de a compune o harta tridimensionala a mediului in care cresc. Studiul rizomilor a sugerat faptul ca aceasta harta tridimensionala sta la baza optimizarii eforturilor de dezvoltare in functie de resursele avute la dispozitie. Plantele reusesc sa detecteze zonele in care solul contine nutrienti, impunand cresterea si dezvoltarea radacinilor in aceste zone, ocolind in acelasi timp zonele sarace; ele au un anumit comportament determinat de prezenta in apropiere a nutrientilor (dezvoltarea prioritara asistemului radacinos necesar exploatarii resurselor), diferit de cel in care exploateaza aceste resurse (devoltarea vegetativa si eventual acumularea interna a nutrientilor). Ele pot sesiza eventuala concurenta in zona, evitand competitori mai puternici (de exemplu unele plante evita Pagina 10


zonele cu iarba deasa) sau incercand eliminarea lor daca acestia sunt mai slabi; mai mult - pot avea un comportament selectiv, acceptandu-i pe unii si combatandu-i pe altii. Plantele au un comportament explorator complex, exact ca si animalele. Comportamentul explorator este o expresie a inteligentei deoarece presupune luarea continua a unor decizii, diferite de la individ la individ, in functie de factorii de mediu, existenta unui scop foarte bine definit si determinarea fiecarui individ de a atinge telul propus. Comportamentul explorator este exact opusul existentei pasive atribuite in mod traditional plantelor. - exprimarea inteligentei nu se poate face decat intr-un mediu adecvat. Nu insist prea mult asupra acestui aspect, pentru ca voi detalia ideea mai tarziu. Comportamentul inteligent este extrem de dificil de detectat in cazul conditiilor de laborator sau in captivitate unde stress-ul (datorat absentei conditiilor de mediu naturale) este imens. Acest lucru este evident in variatiile semnificative care pot exista in cazul incercarii de a determina IQ-ul aceluiasi individ uman in conditii de stress sau relaxare sau pur si simplu la intervale diferite de timp [VII] . La aceste observatii de natura obiectiva ale lui Trewavas as adauga una de ordin subiectiv raportarea comportamentului plantelor la coordonatele proprii tipului nostru de inteligenta [VIII]. Un foarte bun exemplu este dat de definitia inteligentei artificiale (conform DEX aceasta este capacitatea sistemelor tehnice evoluate de a ob ine performan e cvasiumane), raportata la ceea ce suntem noi oamenii, desi aceasta este, in primul rand datorita limitarilor tehnologice dar si a celor sistemice, mult inferioara inteligentei plantelor. Surprize pot aparea totusi in unele privinte sistemele cibernetice artificiale sunt mai asemanatoare plantelor decat oamenilor. Un exemplu elocvent este faptul ca un sistem de calcul isi poate detecta o functionare defectuoasa si poate lua decizia revenirii la configuratii mai vechi care au functionat corespunzator. In mod similar plantele pot, in cazul unor malformatii cauzate de mutatii genetice, sa revina la codul genetic avut cu 3 4 generatii in urma, anuland pur si simplu codul genetic transmis de catre parinti (Godesky 2007; Witzany 2007). Poate omul sa comande in acest mod codul sau genetic? Cat de uman este un astfel de comportament? Un alt exemplu elocvent este gradarea traditionala si generalizatoare a inteligentei animalele pradatoare sunt mai inteligente decat ierbivorele consumate [IX]. Evitam sa constatam faptul ca comportamentul acestora este determinat de locul diferit ocupat in lantul trofic si ca nu poatefi vorba de o ierarhizare a inteligentei din acest punct de vedere; cum noi ne aflam la capatul lantului trofic ni se pare normal sa consideram ca suntem cea mai inteligenta fiinta si nu evitam sa aplicam acest sablon in revers si plantelor aflate la baza acestuia: plantele nu sunt fiinte inteligente. Uitam faptul ca aparitia regnului animal se datoreaza exclusiv existentei plantelor pe acest pamant. Si ca sa facem un pas in plus daca este sa consideram comportamentul individual adaptiv si variabil definitoriu pentru inteligenta de orice tip sa ne imaginam doua situatii ipotetice a) disparitia regnului animal si b) disparitia regnului vegetal si posibilele efecte ale acestor scenarii. Las analizarea acestor scenarii ipotetice ca exercitiu individual VI. Clive Backster - un promotor timpuriu al personalitatii complexe a plantelor

Generarea unui raspuns la modificarile de mediu fie ea reactie reflexa sau un raspuns rational presupune in primul rand abilitati senzoriale din partea plantelor; in absenta acestora plantele chiar ar duce o existenta pasiva. Este imposibil sa mentionam acest aspect fara a discuta experimentele conduse incepand cu anii 60 de Clive Backster (Peter Tompkins si Christopher Bird, 1973) care, in ciuda unui amatorism dezarmant in ceea ce priveste pregatirea si efectuarea experimentelor sale stiintifice reprosat de multi autori mai vechi sau mai recenti (Godesky 2007; Witzany 2007, etc.), are marele merit de a fi atras printre primii atentia asupra abilitatilor extraordinare si reale ale plantelor. Desi Backster a avut probleme in intelegerea necesitatii unor controale stiintifice (unul din motivele pentru care multe din Pagina 11


experientele sale nu au putut fi reproduce ulterior), desi stiinta oficiala a minimalizat daca nu ridiculizat initial ideile avansate de acesta, desi suporterii sai au avut o atitudine intransigenta fata de necesitatile adoptarii unor rigori stiintifice in efectuarea unor experimente si au acceptat ca atare si fara prea multe discutii concluziile sale, trebuie sa se recunoasca faptul ca a fost un adevarat pionier in materie. Fara a avea o formatie de om de stiinta sau o pregatire academica stralucita, fara a fi cu adevarat o personalitate, Backster a reusit printr-o intuitie deosebita, printr-o intelegere a esentei fenomenelor inregistrate de el, prin calitatile sale de fin psiholog (doar era politist criminalist!) sa atraga atentia asupra personalitatilor complexe ce pot fi intalnite in lumea plantelor. Ca importanta pentru cunosterea lumii vegetale, prin impactul avut asupra comunitatii stiintifice nu pot decat sa-l compar cu Goethe, al carui concept de Urpflanze (planta primordiala), desi in parte eronat, a revolutionat prin modelul sau mai degraba filozofic stiinta botanica a epocii sale. Pe de alta parte stiinta oficiala (sau mai degraba rigorile impuse de aceasta) clacheaza de cele mai multe ori in fata unor fenomene neconventionale. Sa luam spre exemplu experimentul sau cu flacara imaginara (11). Incercand sa depisteze diversele reactii ale plantelor cu ajutorul poligrafului Backster si-a imaginat un experiment brutal va arde cu o flacara o frunza a acesteia. Dar in momentul in care a avut imaginea mentala a flacarii, mai inainte de a face cea mai mica miscare pentru a aprinde chibritul, poligraful a si semnalat o reactie foarte puternica (interpretata ca spaima de Backster; voi cum ati interpreta-o fara a apela la rigurozitati stiintifice? Sau, mai bine zis, voi cum ati reactiona fiind pusi intr-o asemenea situatie?). Sa analizam putin intamplarea. Poligraful a semnalat o reactie puternica a plantei fara a putea insa defini intr-un fel sau altul natura acestei reactii determinarea naturii acesteia este o deductie logica. Pe de alta parte Backster nu a fost conectat la nici un poligraf, nu s-a supus personal nici unui control stiintific care sa stabileasca precis emotia sa personala sau intentiile sale reale din acel moment; putem presupune de exemplu ca sa impingem lucrurile spre absurd - ca de fapt nici nu s-ar fi gandit la flacara cu care urma sa arda frunza ci la cu totul altceva, la o plaja insorita din Bahamas sa zicem. Avem pe de o parte deductii, pe de alta parte evenimente probabile dar imposibil de dovedit (imaginea mentala a flacarii) si o concluzie fara nici un suport stiintific planta a reusit cumva sa-i citesca gandurile lui Backster. Critici ai lui Backster au incercat sa reconstituie (si) acest experiment si au anuntat cu mandrie faptul ca nu s-a intamplat nimic, planta nu a reactionat. Oare nu este posibil ca planta sa fi inteles in aceste experimente-replica ca in realitate nu a existat nici o clipa intentia de fi arse cu o flacara? (12) Oare noi nu intuim uneori cand suntem mintiti fara sa avem nici o dovada in aceasta privinta? Backster a afirmat de altfel ulterior faptul ca plantele pot distinge intre intentii reale si intentii simulate (ba mai mult ca uneori ele sunt puse pe sotii, au simtul umorului, etc.) desigur fara a produce dovezi stiintifice ci numai (eventual) conjuncturale. Dar cum nu este neaparat necesar ca un lucru nedovedit sa fie si inexistent din pacate rigurozitatea stiintifica este implacabila in aceasta privinta ar fi lipsit de inteligenta din partea noastra sa ignoram (oricat de sceptici am fi) personalitatea si abilitatile plantelor chiar si in lipsa acestor dovezi concludente. Sa nu uitam ca civilizatii stravechi au putut accede la cunostinte astronomice extrem de exacte fara nici un suport stiintific sau tehnologic in acceptiunea actuala fara a cauta prea mult avem exemplul incredibilelor cunostinte astronomice ale culturii Maya sau cunostintele tehnice sau medicale ale vechilor egipteni. Oricum, chiar Backster a tinut sa precizeze faptul ca reusita / esecul unui experiment de aceasta natura depinde in mare masura de implicarea sufleteasca a celui care conduce experimental precum si de relatia sa cu planta. Backster mentioneaza printre altele si ignorarea totala de catre plante a unor persoane neagreate de acestea. Vivian Wiley - o prietena a lui Marcel Vogel (vezi nota 11) a incercat si ea un test inspirat din experimentele lui Backster: A luat o doua frunze identice de ochii soricelului (Saxifraga rotundifolia) si le-a pus pe noptiera ei; in fiecare dimineata se concentra asupara uneia dintre aceste frunze, dorindu-i Pagina 12


din toata inima sa traiasca si imaginandu-si-o crescand in timp si transformandu-se intr-o planta adulta. O luna mai tarziu aceasta frunza arata aproape de parca ar fi fost culeasa de curand, radianta si plina de vitalitate, in timp ce cealalta se uscase deja complet. Experimentul este interesant prin iluzia care a putut fi indusa plantei - sau mai degraba a unui fragment al acesteia (13 ). Am avut curiozitatea sa incerc acum doi ani refacerea acestui experiment, soldata cu ceea ce initial am crezut ca este un esec total (motiv pentru care am abandonat ideea de a-l repeta sau de a mai incerca altfel de teste) dar care judecat la rece - cred ca ridica si un semn de intrebare. Diferenta a constat doar in faptul ca ma concentram asupra frunzei mele de doua ori pe zi, seara si dimineata, timp de 2 3 minute, fara a putea baga insa mana in foc ca nu au fost dati cand am sarit-o. Pe scurt, dupa 3 sau 4 saptamani rezultatul a fost ca ambele frunze erau uscate si ca o ironie cea ignorata fiind aparent intr-o stare ceva mai buna. Ce imi da acum de gandit in toata povestea asta este faptul ca in primele 8 10 zile frunza mea s-a comportat in perfecta concordanta cu experimentul original, aratand nechimbata o buna perioada de timp, in timp ce cealatata frunza incepuse deja sa se vestejeasca. Nu ma pot opri sa nu speculez putin si sa ma intreb daca (oricat ar putea sa para de ridicol) daca frunza mea nu a avut o deceptie, depresie, dezamagire spuneti-i cum doriti in momentul in care a inteles amagirea? Importanta experimentelor lui Backster si faptul ca acesta a impus ideea capacitatii de perceptie primara a plantelor au avut o importanta covarsitoare deoarece au stat la baza notiunii de inteligenta a plantelor eleborata in anii 80 de cercetatori, dupa ce au fost descoperite retele de comunicare de tip neural la plante. Am sa revin si asupra acestui aspect. De asemenea Backster a relevat faptul ca plantele au o personalitate complexa. Desi multe abilitati ale plantelor au fost intuite sau analizate de oameni de stiinta cu mult mai inainte (de exemplu miscarea plantelor a fost analizata de Darwin) este meritul lui Backster de a fi influentat decisiv modul in care plantele au inceput sa fie privite si intelese - ca personalitati complexe, inteligente si care poseda ceea ce am putea numi constiinta. VII. Miscarile plantelor

Aparenta lipsa a miscarii la plante este poate principalul motiv pentru care plantelor li se refuza dreptul de a fi considerate fiinte inteligente. Logica este simpla - alegerea directiei de deplasare este considerata un act rational, deliberat, supus unui permanent control al constiintei. In optica noastra miscarea inseamna strict deplasarea deliberata in spatiu, doar aceasta este o caracteristica a inteligentei. Modelul Linnean anume ca deosebirea esentiala intre animale si plante este absenta miscarii la acestea din urma pare a ne urmari si in prezent, deoarece de regula nu sunt acceptate miscarile de natura fiziologica. O prima problema care trebuie ridicata este daca alte miscari decat cele de deplasare deliberata pot fi considerate semne ale inteligentei. Iata ce scrie Eldan Goldenberg (2006), un critic al lui Trewavas: O serie de exemple comportamentale chiar daca sunt in mod clar adaptive ma surprind prin faptul ca sunt mult prea simple si inflexibile ca sa poata fi considerate inteligente. Exemple la o alta scara temporala includ miscari cum ar fi fototropismul si inchiderea / deschiderea stomatelor (care sunt declansate de modificari ale niveluluii de umiditate si / sau concentratiile unor gaze din aer). Am senzatia ca in ambele exemple avem de a face mai mult cu reflexe obisnuite decat cu orice tip de comportament animal pe care oricine l-ar considera in mod normal ca fiind inteligent: exista un stimul si un raspuns, dar nu si flexibilitatea unui raspuns diferit. Citatul este interesant si pentru faptul ca se mentine in limitele obtuze ale tuturor abordarilor traditionale miscare reflexa vs. comportament inteligent. Aparent Goldenberg are dreptate plantele suculente cu fotosinteza CAM isi deschid spre exemplu stomatele cu regularitate in momentul in care temperatura incepe sa scada in timpul noptii, este un reflex invariabil. Astfel de reflexe exista nu numai in lumea vegetala ci sunt o caracteristica a tuturor organismelor vii. Aceste gesturi reflexe sunt insa numai varful aisbergului, doar o pietricica Pagina 13


dintr-un mozaic imens si extrem de complex a carui existenta ridica o intrebare legitima a cui creatie este oare fiziologia complexa si imperturbabila a plantelor incatusate in existenta lor pasiva, lipsite de inteligenta si constiinta? Cum au aparut aceste reflexe? Cine este arhitectul intregii structuri si cum a aparut aceasta? Daca s-ar fi supus unor legitati fizice ar fi fost general valabile macar pentru toate plantele (ca sa simplificam problema); de unde insa si de ce aceasta imensa varietate fiziologica si morfologica a lumii vegetale organisme radical diferite care coexista in acelasi tip de mediu ambiant? Desi un raspuns care sa rezolve imediat dar superficial dilema a existat intotdeauna (14) asa au fost proiectate aceste organisme un astfel de raspuns eludeaza un factor esential: aceste reflexe nu au existat dintotdeauna ci au aparut candva ca un raspuns adaptiv. Se cunoaste astazi faptul ca, de exemplu, fotosinteza CAM a aparut in mod independent in grupuri de plante independente filogenetic, mult diferite din punct de vedere fiziologic si morfologic; a fost un raspuns adaptiv la schimbarile de mediu intervenite (initial in Oligocen, acum 25 30 de milioane de ani, dar devenind o prezenta semnificativa din punct de vedere ecologic in Miocen, acum 6 7 milioane de ani) si chiar daca astazi acesta este determinat genetic, candva, atunci cand a aparut, a fost un raspuns adaptiv deliberat al unui individ sau grup restrans care a rezolvat o problema vitala gestionarea resurselor extrem de limitate de apa (15). Functii fiziologice complexe sunt in fapt o expresie a inteligentei, sunt rezultatul unor decizii rationale luate candva si a caror automatizare si inglobare in rutina programului genetic nu este altceva decat un mod de generalizare la nivelul unei anumite clase de organisme a intelepciunii dobandite de indivizi sau grupuri restranse. De aceea descompunerea unei functii fiziologice complexe in componente izolate si reclamarea inflexibilitatii acestora este fundamental eronata si lipsita de orice logica. Exemplul de fata ofera desi la alte dimensiuni flexibilitatea unui raspuns diferit drept criteriu al inteligentei, ca sa folosim expresia lui Goldenberg. Ce este extrem de interesant (desi nu are nici o legatura cu miscarea) este faptul ca in unele plante este posibila utilizarea alternativa a doua tipuri de fotosinteza, trecerea de la un tip la altul desi unitara in principiu fiind in fapt o succesiune de raspunsuri individuale distincte la o situatie data (16). Miscarile stomatelor, integrate intr-un complex fiziologic, sunt o expresie a inteligentei plantelor. Dar nu acesta este tipul de miscare pe care doresc sa-l analizez, ci miscarea deliberata, miscarea care nu este conditionata fiziologic. Charles Darwin (1880) analizeaza miscarile plantelor constatand faptul ca ele sunt comune in marea lor majoritate si descrie in amanunt mai multe clase de miscari. Fara a se pronunta intr-un fel sau altul referitor la inteligenta plantelor, Darwin sesizeaza (datorita observatiilor repetate si a multor experimente descrise in lucrare) faptul ca miscarile de circumnutatie (miscarea circulara sau eliptica a varfurilor de crestere care este o parte componenta a fenomenului de crestere) prezinta variatii individuale, variatii care apar si in cazul miscarilor nyctitropice (miscari ale frunzelor care insoteste somnul plantelor, mai exact adoptarea unei pozitii specifice timpului cand acestea dorm). Mai mult, impiedicarea frunzelor de a efectua miscarile nyctitropice au condus in unele experimente la moartea acestora si uneori si la moartea subita a altor frunze invecinate. Adevarata relevatie o constituie miscarile plantelor cataratoare a caror miscare de cautare a puntelor de sprijin, miscare derivata din miscarile nyctitropice, reactioneaza la mutarea punctelor de sprijin si reusesc sa se agate de acestea cu o deosebita economie de miscari. In mod similar miscarile heliotropice analizate de Darwin, desi se supun unor reguli generale, nu sunt uniforme. In cazul Cassia tora ale carei plantule au fost supuse unor experimente repetate dupa ce descrie in amanunt reactiile unei plantule, Darwin afirma faptul ca miscarile celorlalte plantule observate au fost in linii mari similare si nu identice, ceea ce sugereaza din nou plasticitatea raspunsului = reactie inteligenta a plantelor. In fapt aceste miscari sunt mult mai complexe in cazul Tropaeolum sp. Darwin arata ca epicotylul se deplaseaza simultan prin circumnutatie dar si heliotropic si geotropic. Afirmatia cea mai interesanta pe care o face Darwin este insa constatarea faptului ca plantele au capacitatea de a se misca independent, dar aceasta capacitate este folosita doar daca acestea pot obtine un avantaj oarecare. Pagina 14


Mai mult, miscarile de circumnutatie sunt prezente in toate etapele de crestere si dezvoltare a plantelor, chiar si la plantulele abia iesite din samanata care nu au reusit inca sa iasa din pamant, aceasta fiind o caracteristica generalizata in lumea plantelor. Desi tentat in a considera toate celelalte tipuri de miscare ca fiind derivate din miscarile de circumnutatie, Darwin face cateva constatari interesante unele miscari au un scop foarte precis. De exemplu in miscarea pedunculilor unei flori atunci cand floarea se ofileste intentia este clara reorientarea acesteia dinspre spatiul de unde pot veni eventualii polenizatori spre pamant pentru a ajuta intr-un moment viitor caderea semintelor din capsule pe pamant. De asemenea miscarile nyctitropice nu sunt determinate strict de intensitatea luminii, excitarea nu se produce din cauza intunericului ci este determinate de cantitatea totala de lumina pe care plantele respective au primit-o in timpul zilei; daca plantele nu primesc suficienta lumina in timpul zilei miscarile nyctitropice nu se produc, in incercarea de a corecta prin aceasta procese fiziologice. In mod similar, plantele au tendinta de a efectua aceste miscari ciclic, independent de existenta unei surse de lumina in sensul ca iluminarea ocazionala pe timp de noapte este ignorata. Si foarte important miscarile sunt extrem de complexe, de diversificate, diferite in mod semnificativ atat in cadrul unui gen, cat si in cadrul aceleiasi specii de la individ la individ. Darwin le considera in general miscari care ofera suport fiziologic, de exemplu miscari care pot ajuta plantele sa reziste cu bine unor nopti senine si reci. In unele cazuri (Porlieria spp., de asemenea in unele Gramineae) daca plantele cunosc un puternic deficit de apa, atunci somnullor (judecand dupa miscarile nyctitropice) continua si ziua in evidenta incercare de a limita pierderile de apa exemplu care anuleaza una din obiectiile lui Eldan Goldenberg (2006) citata mai sus. Analiza miscarilor nyctitropice pare a releva si informatii filogenetice, chiar daca Darwin nu priveste lucrurile prin aceasta prisma; la Melilotus taurica frunzele adulte efectueaza miscari nyctitropice tipice genului, in timp ce frunzele produse de lastari tineri efectueaza miscari caracteristice genului Trifolium. Fenomenul numit paedomorfie sau recapitulare filogenetica, in functie de directia de deplasare (17) chiar daca nu pare relevant pentru subiectul discutat este deosebit de important pentru ca indica in mod evident faptul ca desi este un raspuns integrat in bagajul genetic, reflecta capacitatea plantei de a produce un raspuns intelectual (voi detalia notiunea intr-un capitol ulterior) ca reactie necesara in fata unei schimbari de mediu. In functie de directia de deplasare acesta fie contine informatii genetice ancestrale, inca nedezactivate, fie anticipeaza traecte evolutive ale descendentilor in perfecta concordanta cu plasticitatea morfologica asa cum este ea definita de Trewavas (2003), despre care vom vorbi mai tarziu. Legat de heliotropism, iata inca o afirmatie foarte interesanta facuta de Darwin (1880) Heliotropismul este larg raspandit in regnul vegetal, dar oricand daca datorita unor modificari ale modului in care planta obisnuieste sa traiasca astfel de miscari devin inutile sau chiar daunatoare, aceasta tendinta este eliminata cu usurinta dupa cum se poate vedea la plantele cataratoare si la cele insectivore. Capacitatea plantelor de a se misca independent si deliberat este foarte evidenta in cazul plantelor carnivore. Darwin (1875) a analizat in detaliu comportamentul plantelor carnivore, conducand in acelasi timp foarte multe experimente. Mult simplificat plantele carnivore isi inchid tentaculele fie la cea mai mica atingere sau la atingeri repetate sau (mai incet) in cazul unor obiecte lasate in contact cu glandele acestora. De regula la cel mai mic contact se observa o miscare clara a tentaculei, spre deosebire de celelalte care raman, in prima faza, imobile. Unele plante carnivore imbratiseaza cu tentaculele insecte moarte, miscare care se deruleaza in aproximativ 2 ore (18). Darwin a observat insa ca miscarea de imbratisare a acestora variaza in functie de natura obiectului, de la o imbratisare relativ rapida pana la imobilism total. Darwin a testat comportamentul plasand bucati mici de carne cruda, insecte mici, hartie, muschi uscat, galbenus de ou, etc. adica obiecte care contin compusi din azot; in cazul acestora tentaculele imbratisau prada si se incepea extragerea substantelor nutritive. In schimb, plasarea de bucatele de sticla, zgura, pietricele, bumbac, par ai alte obiecte similare, nu a cauzat de Pagina 15


regula nici o miscare sau (in cel mai fericit caz), dupa 25 de ore doar cateva tentacule se miscasera intro vaga imbratisare a pradei. Darwin precizeaza de asemenea faptul ca timpii de raspuns au variat la indivizi diferiti ceea ce completeaza imaginea avem pe de o parte de a face cu o foarte clara selectivitate in comportament, in functie de natura obiectului, iar pe de alta parte o variatie individuala a raspunsului. Patru particule de zgura au fost plasate pe glandele exterioare a patru tentacule diferite; prima dintre acestea a atins centrul in 3 ore si 40 min.; a doua in 9 ore; a treia in mai putin de 24 de ore, dar s-a miscat doar putin in primele 9 ore; pe cand a patra s-a miscat doar putin in primele 24 de ore si nu s-a mai miscat deloc dupa aceea. Din cele trei bucatile de zgura miscate spre centru, doar una a fost bine imbratisata si de multe din tentaculele invecinate. Tentaculele plantelor pot fi pacalite uneori, asa cum a aratat tot Darwin (1875) desi in mod normal plantele nu reactionau la particule de pluta sau sticla, in cazul unui experiment au fost plasate particule de dimensiuni mai mari decat cele obisnuite, cu rezultate surpriza in 13 ore toate tentaculele imbratisasera si mutasera mica prada in centru. In mod evident Darwin pune aceasta eroare in estimarea naturii particulelor pe seama dimensiunii neobisnuite a acestora, fara a insista insa. Este insa in opinia mea o problema strict psihologica - daca ne plimbam pe o plaja acoperita cu scoici numeroase, avand toate aceeasi culoare si dimensiune, privirile noastre vor fi atrase de putinele exceptii care ies din tipar fie prin marime, fie prin culoare. De multe ori instinctiv ridicam scoica distinctiva si o analizam, fie ca ne intereseaza scoicile, fie ca nu, pentru a o arunca ulterior. Putem specula putin in sensul ca este normala reactia adaptiva a plantei la schimbarea unui parametru de mediu, aceasta luand o decizie inteleapta cu o asemenea ocazie nu ma voi mai intalni curand (pentru ca nu are amintirea unui astfel de eveniment), mai intai ma asigur ca am prins-o, apoi vad ce fac cu ea. Experienta de viata a plantei pare a fi in mare masura determinanta in pacalirea tentaculelor. Pornind de la acest experiment, Darwin a continuat cu diverse variatii ale acestuia iar rezutatele (adica mutarea spre sau in centru) exprimate in cel mai pur stil Victorian adica in fractii au fost 6/7, 7/9, 7/12 si 7/26. Desi rezultatele sunt aparent lipsite de consistenta, Darwin gaseste o explicatie partiala dar surprinzatoare cel mai slab rezultat a fost obtinut de o planta cu frunze mai batrane, plantele mai tinere fiind aparent ceva mai usor de pacalit. Si in lumea vegetala pentru anumite varste zicala nu tot ce zboara se mananca pare a avea o aplicabilitate reala. O alta constatare interesanta rezultata din diverse experimente trimitand foarte clar de data acesta spre senzorialitatea plantelor ca regula generala daca particulele erau confectionate din materiale sau substante solubile in apa, planta reusea sa se dumireasca repede daca acea particula este interesanta din punctul ei de vedere; daca dimpotriva particula nu era solubila, tentaculele o imbratisau sau o mutau in centru parca pentru a vedea mai tarziu daca este folositoare sau nu. Darwin nu a cautat miscarea deliberata a plantelor ci pare sa fi fost mai degraba preocupat la modul general de toate clasele de miscare (si in mod special ale frunzelor si ale varfurilor de crestere) ca urmare a efectelor unor factori externi caldura, lumina, gravitatie, componente organice ale azotului, diverse saruri, alcaloizi sau substante toxice, etc. ambele lucrari citate prezinta cu minutiozitate cele mai diverse experimente si rezultate obtinute cu diverse plante si variatii ale parametrilor de mediu. Experimentele sale prezinta insa si dovezi indirecte ale capacitatii plantelor de a reactiona adaptiv, sau selectiv, sau variabil, sau cu maxima economie de resurse, sau pur si simplu in conformitate cu un interes imediat oricare ar fi acesta, semnaland clar capacitatile intelectuale ale plantelor. VIII. Povestea lui Leni Un neasteptat suport al obsesiei mele in ceea ce priveste miscarea deliberata a plantelor a venit (intrun moment in care acest articol era in mare deja conturat) din partea domnului Dag Panco de Grid, Pagina 16


autorul unui extrem de interesant colaj fotografic prezentand miscarile incredibile si de neinteles ale unui cactus o Parodia leninghausii - si al unui scurt articol insotitor, din nefericire nepublicat la vremea respectiva. Iata, pe scurt, in ce constau aceste miscari (Dag Panco de Grid, 2004, din care voi cita de mai multe ori pe parcursul acestui capitol, inclusiv in unele din comentariile care insotesc fotografiile): () un cactus, columnar de aproximativ 38 de cm, executa giratii de 360 de grade (in sensul acelor de ceasornic sau invers - parca dupa chef) si face reverente fata-spate, constant, dar nu cu constanta (uneori se misca atat de putin in cateva zile incat aproape ca nu observi, alteori aproape ca "tasneste", deplasandu-se cu mai multi centimetri in cateva ore). ( ) Recordurile lui din acest inceput de an sunt: o giratie de 360 de grade in plan orizontal, din 27 mai in 9 iunie, iar intre 4 mai si 8 mai a reusit sa se aplece dinspre spate spre fata, executand un arc de cerc in planul vertical, pe axa aproximativa est-west, de aproape 180 de grade. Mai elocvent decat fotografiile nu poate fi insa nimic:

1. Leni, intr-un moment de temporara verticalitate.(toate fotografiile si colajele fotografice apartin d-lui Dag Panco de Grid)

Pagina 17


2. Un balans apreciabil efectuat de Leni in numai 24 de zile

3. dar asta nu este nimic iata o veritabila reverenta facuta de Leni in mai putin de 24 de ore!

Pagina 18


4. Masa pe care obisnuia sa exerseze Leni, printre Parodii normale (stanga)

5. si fara veleitati, ca acestea. (jos)

Pagina 19


6. Oscilatii de 180 de grade in plan vertical.

7. Giratii de 360 de grade in plan orizontal, de la dreapta la stanga.

Pagina 20


8. Deplasari spectaculoase - in cateva ore, Leni se poate misca cu mai multi centimetri.

Toate fotografiile si colajele de mai sus apartin domnului Dag Panco de Grid. Care pot fi motivele pentru un asemenea comportament ciudat? Acest cactus nu foarte tanar (semanat in 1981) nu a beneficiat de conditii speciale de cultivare, sau deosebite fata de cactusii din aceeasi colectie, nici in ce priveste apa, solul sau nutrientii, nici in ceea ce priveste lumina, fiind tinut pe aceeasi masa cu alte reprezentante ale genului Parodia sau ale genurilor incluse recent in acesta. Este firesc sa ne punem intrebarea ce anume este totusi diferit in parametrii de cultura? pentru ca suntem tentati sa evaluam pe bune dreptate mai intai acest aspect. Ei bine, nu este nimic diferit diferenta este data de personalitatea plantei, sau de ce nu? - de temperamentul ei. Este de mentionat - in raport cu prezentarea fotografica a observatiei care urmeaza - ca nici in acest an si nici in anii trecuti, nu am putut constata si, cu atat mai putin demonstra, o corelatie intre fanteziile lui Leni si vreunul dintre urmatoarele fenomene: udarile, umiditatea atmosferica, precipitatiile, temperatura, soarele sau zgomotul. Doua aspecte interesante insa planta este usor diferita de alte surate ale ei Mai am o alta planta din aceeasi specie, cea din dreapta, cu doi ani mai tanara, poate o alta forma sau poate apartinand altui holotip, ceva mai scurta (aprox. 30 de cm) si mai groasa, cultivata la fel, cu un singur lastar, care infloreste abundent in fiecare an si nu se misca nici batut de vant! Leni insa face numai dupa capul lui blond. De cand il stiu (1986), nu arata ca altii, fara a putea da date precise - era poate mai lung poate ca se misca deja dar nu suficient ca sa uimeasca. Din 1992 am inceput sa bag de seama ca se misca in mod foarte vizibil. Din 1997 lastareste mult dar lastarii care vegeteaza cresc foarte foarte incet, prea incet - lucru vizibil si in fotografie. Dar de inflorit nu a inflorit niciodata si nici nu a dat semne ca are intentia sa o faca. Sa fie oare incetineala cu care cresc lastarii semnul unui imens consum energetic al plantei mama, care face imposibil sa sustina atat cresterea acestora cat mai ales inflorirea? Apartenenta unui holotip diferit Pagina 21


nu poate fi desigur o explicatie ar fi fost logic ca fenomenul sa fie prezent la toate plantele similare, nu este insa cazul. O posibila corelatie cu alti factori externi cum ar fi fazele lunii, pusa ipotetic in discutie de autor nu ar clarifica cu nimic lucrurile. In ambele cazuri daca nu se constata aceasta corelatie, posibilitatea este inlaturata de la sine, daca da atunci nici asta nu explica unicitatea sau extrema raritate a fenomenului incercarea de a reduce totul la o reactie declansata de un anumit stimul nu poate oferi un raspuns plauzibil. In opinia mea aceste miscari pe care eu le consider deliberate, indiferent de cauzele ascunse ale acestora sunt un exemplu rarissim de exprimare a personalitatii in lumea vegetala (si implicit un semn al inteligentei) intr-un mod accesibil unui receptor uman. Cateva aspecte sunt extrem de interesante. In primul rand Leni (cum il alinta autorul acestui senzational material fotografic) pare sa fi descoperit intr-un anumit moment al existentei sale placerea miscarii aceasta pare sa nu se fi produs inainte de 1992, sau nu a fost observata, desi chiar daca s-ar fi constatat imediat dupa germinatie nu ar fi afectat cu nimic unicitatea acestui fenomen. Desigur, in absenta unei examinari intr-un cadru adecvat si prin metode strict stiintifice afirmatia care urmeaza este o speculatie pura aparent Leni a invatat intr-un anumit moment al existentei sale, intr-un mod care este absolut irelevant, modalitatea de a efectua aceste miscari de rotatie absolut senzationale. De ce se misca Leni totusi? Nu are nici o importanta, putem insa fara a risca sa parasim definitiv cararea sa-l parafrazam pe Darwin: se misca, pentru ca asa vrea el! Nu contest caracterul pur speculativ, dar exista o alta explicatie logica? Iata inca un aspect interesant: Intr-un fel nici anotimpurile nu par a fi implicate, desi este clar ca Leni este mai agitat in perioada de vegetatie dar nu ramane imobil nici in timpul repaosului hivernal este doar foarte foarte incetinit. Mai mult, restrictii fizice par a-l afecta vizibil: Avem - oameni fiind - tendinta de a antropomorfiza aprecierile noastre privind lumea vie. Este adevarat, este nestiintific, este fara suport, dar ... in anul in care Leni a stat legat intre patru electrozi de sudura, acum doi ani, mi s-a parut ca este nenorocit ca o piatra seaca si m-am temut ca-l omor - si poate ca era adevarat. Dupa ce l-am eliberat s-a invartit in luna care a urmat ca pentru a prinde tot timpul pierdut. Ar fi extrem de interesant de stabilit in timp daca eventualii urmasi ai acestei plante din seminte, daca s-ar hotara totusi sa infloreasca, sau din lastari ar manifesta aptitudini similare. Nu este neaparat necesar ca acest lucru sa se si intample, dar un raspuns pozitiv, fie si numai la cativa din urmasi, fie si numai la unul, ar demonstra ca reconsiderarea evolutionismului Lamarckian de care vom vorbi mai tarziu - in ultimile decenii (dupa mai bine de un secol de ignorare sau minimalizare), reconsiderare sesizabila prin incorporarea unor elemente ale sale in teoriile evolutioniste moderne, poate oferi in timp raspunsul la multe aspecte cheie, hai sa le spunem mistere ale lumii vii. Conceptul primordial potentat in teoriile de sorginte neo-lamarckiana acela ca toate fiintele vii (inclusiv plantele) pot invata iar aceasta capatitate, independent de formele si modalitatile sub care se manifesta, este motorul evolutiei poate oferi un raspuns clar si in spiritul tuturor definitiilor date pana acum da, plantele sunt fiinte inteligente!

IX.

Limbajul plantelor

Limitarea comunicarii intre indivizi la existenta si utilizarea unui limbaj articulat propriu omului este o eroare grava. Comunicarea este o notiune mult mai subtila si mai cuprinzatoare care cuprinde alaturi de vorbirea articulata si alte elemente non-auditive cum ar fi (in cazul omului) priviri, gesturi, expresii Pagina 22


faciale, chiar si tacerea sau anumite actiuni menite a semnala intentiile individului in cauza. Fara a intra in detalii aceste modalitati de comunicare sunt prezente si in lumea animala, inclusiv prin forme rudimentare ale limbajului articulat. Evident, plantele nu vorbesc in sensul utilizat de noi oamenii. Important este insa sa ne concentram asupra comunicarii in sine, a informatiilor schimbate intre indivizi diferiti, si mai putin asupra elementelor formale care asigura transferul de informatie. Omul spre exemplu delimiteaza un anumit teritoriu plantand pietre de hotar, construind garduri, tragand linii cu un bat pe pamant sau (mai abstract) desenand linii pe o bucata de hartie; unele animale obisnuiesc spre exemplu sa-si delimiteze teritoriul prin marcaje olfactive. Important este insa sa intelegem esenta, mesajul transmis care este similar si sa acceptam faptul ca modalitatile de transmitere a acestuia pot diferi fundamental. Fara a incerca sa spun ca plantele isi impart in mod deliberat teritoriul (desi ideea nu este chiar absurda) (19), trebuie sa intelegem ca ele au modalitati fundamental diferite de comunicare, care se constituie totusi intr-un limbaj conventional foarte specific si ca acesta este prin natura mesajului transmis si nu prin forma sa - o expresie a inteligentei. Problema nu este de loc simpla si porneste de fapt de la comunicarea intercelulara (Trewavas 2003) si ridica atat problema receptionarii unor stimuli exteriori dar si procesarea acestora si transmirerea semnalului de raspuns (Witzany 2007). Desi considerate multa vreme organisme pasive, este din ce in ce mai clar in prezent faptul ca cresterea si dezvoltarea plantelor nu este posibila doar prin intermediul unor mecanisme oricat de bine puse la punct ar fi acestea - ci presupune inevitabil si existenta unor procese de comunicare si implicit al unui suport al informatiei. In cazul plantelor o serie de molecule chimice (solide, lichide sau gazoase) joaca diferite roluri de semnal, mesaj, mesager sau suport al memoriei. Viata plantelor este departe de a fi un lucru simplu acestea concureaza pentru resursele existente atat sub cat si deasupra solului. Ele evalueaza imprejurimile lor, estimeaza cat de multa energie se cere consumata pentru realizarea unui anume scop si dupa aceea ele transpun in practica varianta optima. Ele iau masuri pentru a controla anumite resurse ale mediului. Ele se percep si pot distinge intre ele si altele. Aceasta capacitate le permite sa-si protejeze teritoriul. Ele proceseaza si evalueaza informatia si apoi isi modifica comportamentul in mod corespunzator (Witzany 2007). Un astfel de sistem complex de competente nu se poate imagina fara procese de comunicare paralele: intraorganismice (in interiorul corpului plantei), inter-organismice (intre indivizi ai aceleiasi specii sau apartinand unor specii diferite) si trans-specifice (cu organisme apartinand altor regnuri). Aceste sisteme de comunicare chimica sunt extrem de complexe Witzany (2007) arata ca au fost identificate pana in prezent 20 de grupe diferite de molecule avand functii de comunicare iar numarul total de substante cunoscute sub numele de metaboliti secundari poate fi de pana la 100,000 numai in zona radacinilor (20). Witzany (2007) nu face in lucrarea citata decat sa sintetizeze rolul uneia dintre ele auxina. Cum am mentionat deja semnalele unei plante nu sunt adresate numai indivizilor din aceeasi specie ci si altor organisme extra-specifice. Frunzele emit in permanenta substante volatile; natura lor si intensitatea acestora se constituie intr-un semnal chimic similar in esenta limbajului utilizat de om. O prima grupa de semnale sunt destinate coordonarii apararii plantele semnaleaza spre exemplu aparitia unor ierbivore in zona ceea ce determina secretarea unor substante care sa le descurajeze; poate fi semnalata aparitia unor infectari parazitare care permite altor indivizi sa-si fortifice sistemele de aparare naturale fie prin producerea unor substante menite a ataca direct parazitul sau de a atrage alte insecte care sunt dusmani naturali ai acelor paraziti. Strategiile adoptate sunt cele mai diverse in cazul fasolei de lima (Phaseolus lunatus) plante infectate cu arachnide isi modifica emisiile de substante volatile astfel incat sa devina neinteresante pentru acestea; in paralel ele semnaleaza altor plante din vecinatate producerea acestui atac. O strategie similara a fost observata si in cazul tomatelor. Pagina 23


Radacinile plantelor au dezvoltat capacitatea de a produce metaboliti secundari cu proprietati cytotoxice care previn raspandirea unor infectii cauzate de microbi, fungi sau insecte planta semnaland in paralel si atacul. Extrem de interesant este faptul ca intelegand comunicarile inamicului unele plante pot produce semnale mimetice care sa-l dezorienteze pe acesta sau pot produce substante care sa blocheze comunicarile in ambele cazuri se produce colapsul coordonarii interne a grupului parazitic sunt bruiate in fapt comunicatiile grupului agresor. Exemple de coordonare a apararii sunt extrem de numeroase si sunt cunoscute de multa vreme; ceea ce surprinde este faptul ca nimeni nu s-a intrebat serios pana de curand cum ar fi capabile plantele sa proiecteze si sa coordoneze astfel de actiuni extrem de complexe daca nu ar fi organisme inteligente. O alta categorie de comunicatii importanta este destinata coordonarii simbiozelor. Acest tip de comunicare contrasteaza puternic cu sistemele de semnale observate in comportamentul defensiv. Ele sunt plasate intr-un context total diferit. S-a postulat deja (Baluska 2006, Jorgensen 1993, Zyalalov 2004 citati de Witzany 2007) faptul ca celulele radacinilor (si prin urmare fundamentul pentru aparitia regnului vegetal asa cum il cunoastem acum) au aparut ca urmare a unor activitati biosimbiotice intre alge si fungi care a condus in final daca acceptati o exprimare simplista la fuziunea acestora; formarea unor activitati simbiotice cu bacteriile si fungi este daca privim lucrurile in acest fel un sistem relational anterior aparitiei plantelor. Cel mai raspandit exemplu de simbioza de acest tip este relatia dintre legume si bacteriile rhizobiale care conduce la aparitia unor noduli in care este fixat azotul. Linda E. Graham (2000) considera ca originea plantelor este monofiletica si nu a fost rezultatul unor evolutii independente (21) [X]. Plantele, insectele si microbii au fiecare un set specific de semnale; interesant este faptul ca plantele pot detecta nu numai semnalele proprii ci si ale acestora utilizand semnale mimetice atat in interes propriu (cum este cazul organizarii apararii) cat si in cazul simbiozelor pentru a interveni si comunica cu partenerii de afaceri. Comunicatiile cu alte plante sunt importante in egala masura. Plantele au constiinta de sine si pot distinge organisme straine de propriul lor corp. Plantele utilizeaza semnale biotice pentru a se informa reciproc asupra prezentei si identitatii plantelor invecinate, a spatiului disponibil, a eventualelor perturbari precum si a competiriei (Callaway 2002 citat in Witzany 2007). Nu este vorba numai de o recunoastere a apartenentei vecinilor la o anumita specie (ca sa utilizam notiunea traditional aplicata) ci recunosc pur si simplu identitatea fiecarui individ in parte. Mai mult, daca sunt mutate din loc, plantele pot memora identitatea fostilor lor vecini timp de mai multe luni (Turkington 1991 citat in Witzany 2007). Aceste modalitati de identificare si recunostere nu pot fi explicate in absenta unei retele de tip neuronal sau a unui sistem similar in eficienta cu retelele neuronale. La acestea se pot adauga sistemele de comunicare inter- si intracelulara proprii tuturor organismelor vii. Si, ca sa termin cu acest aspect, plantele constientizeaza sursa unui anumit stress, informeaza vecinii despre acest lucru si memoreaza si experienta lor proprie care devine o componenta importanta in planificarea actiunilor lor viitoare (Witzany 2007). Plantele invata si transmit mai departe intelepciunea acumulata. Trewavas (2003), considera ca - la modul cel mai simplu invatarea presupune doua lucruri: a) existenta unui scop anume (de regula predeterminat) si b) existenta unui mecanism de recunoastere a erorii si de cuantificare a abaterii fata de scopul propus. Modul in care invata plantele este simplu - prin incercari repetate si corectii ale erorii, avansand astfel din aproape in aproape spre telul propus. Este exact ca atunci cand inveti sa mergi pe bicicleta. Motivul pentru care plantele raspund la gravitatie de exemplu este in principal legat de hranire (tulpinile se indreapta spre lumina, radacinile cauta minerale si apa), conducand spre Pagina 24


crestere si apoi reproducere. Dar atat radacinile cat si lastarii se pot afla intr-un anumit moment in orice unghi fata de pozitia dorita si trebuie prin urmare sa invete progresiv cum sa abordeze unghiul considerat optim de specificatiile interne daca conditiile o permit. S-a putut observa (Trewavas, 2003) la plante diferite in faza initiala o mare variabilitate a abordarii si a oscilatiilor produse de binomul incercare corectare a erorii. La toate plantele insa, odata invatata abordarea, ceilalti lastari parcurg fara oscilatii traseul optim daca mediul ambient

Date post:	15-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	eduartzimer
View:	351 times
Download:	0 times

Eduart Zimer - Inteligenta Plantelor (2009)

Documents