www.solisis.orgrevista | aprilie 2013 | nr. 2

Un spatiu de reflectie asupra nevazutului a tot ce este

Fragmente de CURS

“Aceia care spun ca mai intai vor muri si apoi vor invia, gresesc. Daca ei nu primesc mai intai invierea, in timp ce traiesc, atunci cand mor nu vor primi nimic...Ignoranta este robie. Cunoasterea e libertate. Daca cunoastem adevarul, trebuie sa aflam in noi roadele adevarului. Daca suntem uniti cu el, ne va aduce implinirea.”

Evanghelia dupa Filip.

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 0 3

“Intelegerea mea este ca, in lumea aceasta, suntem ca sa ne depasim limitele si impuritatile si sa ne unim cu sursa. Aceasta este intelegerea mea … intelegerea altuia este ca sa se casatoreasca si sa faca trei copii, intelegerea altuia este ca sa faca cariera, intelegerea altuia este sa faca o gramada de alte lucruri, sunt o gramada de intentii pe care le au oamenii si ca urmare viata lor e cladita pe baza acestor intentii. Acum intelegerea mea nu trebuie neaparat sa fie si a altuia si nu are nici o legatura … dar cata vreme esti aici si te inhami la un drum spiritual, e bine sa stii ce intentii ai in legatura cu drumul acesta, pentru ca altfel nu ar avea nici un sens sa fii si aici si sa ai si alte intentii. Deci trebuie sa iti clarifici.Deci intelegerea mea este ca noi venim cu o singura finalitate, nu exista alte finalitati, probabil, in vointa divina, decat de reintoarecere si reintegrare in esenta noastra divina si sa facem acest mare salt.Da, prin experientele umane ajungem sa intelegem aceasta unica finalitate mai devreme sau mai tarziu.”

“Si totdeauna sa fii echipat sa-ti gasesti intai pacea ta. Cum se zice “cauta intai Imparatia Domnului si celelalte iti vor fi date pe deasupra” … deci cauta intai Imparatia, cauta intai pacea si spatiul tau intern si dupa ocupa-te si de aia si de aia si acolo si acolo … dar intai te uiti cine este cel care actioneaza, degeaba esti tu haituit si cu limba scoasa si alergi in sapte mii de locuri, ca nu esti pe nicaieri. Ocupa-te intai de tine si dupa aceea de locurile in care trebuie sa ajungi si ce ai de facut. Deci intai sa avem constiinta noastra prezenta in interior si sa nu uitam niciodata si sa nu ne abatem de la intentia noastra...”

“Trebuie sa ne ocupam de fiecare rana daca vrem vindecarea noastra si sa vedem ce nu functioneaza si de ce si cum putem sa vindecam acel aspect in noi. Este vital … si pe masura ce mergeti catre rezolvare si mergeti inaintea subiectului si a ranii, cu atat e mai usor de rezolvat. Cu cat infrunti o chestie mai direct si te bagi in ea, cu atat ai sanse de vindecare mai mari. Adica sa vrei sa pui lumina adevarului acolo si sa zici “nu mi-e frica de umbra asta a mea”. Ea este “umbra” doar pentru ca nu ai vazut-o si atunci a ramas in umbra…”

fragment de curs din 7 mai 2012

Un spatiu de reflectie asupra nevazutului a tot ce este

rada

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 0 5

Eu sunt un martor silenţios, foarte vizibil şi totuşi rar văzut ... sau mai bine zis, observat.Asta chiar dacă sunt mare şi ma aflu în mijlocul oraşului. În fiecare zi trec pe lângă mine sute de persoane şi doar din când în când se ridică spre mine vreo privire.Persoanele par foarte preocupate cu ele însele. Da, am zis bine pre-ocupate. Adică ocupate cu ceea ce va veni, aleargă să rezolve tot ceea ce cred că e important de a fi rezolvat.În schimb, noi copacii suntem întotdeauna aici, nemişcaţi, udaţi de ploaie, uscaţi de soare, casă pentru păsările care se simt în siguranţă aici în înalt. Am venit în revista Solisis să vă vorbesc despre acceptare.Noi nu alegem nimic. Nu luptăm împotriva situaţiilor vieţii. Acceptam gerul, vântul teribil, să fim tăiaţi, să fim înconjuraţi de munţi de ci-ment ... noi acceptăm totul, imobili, cu frunzele orientate către soare, lăsăm ca lucrurile să vină şi să plece.Acceptăm să pierdem frunzele care se usucă iarna, acceptăm limfa care ţâşneşte primăvara, acceptăm toate anotimpurile ca pe nişte unde de mare care trec peste noi fără să ne atingă cu adevarat ... în liniştea noastră ... şi în viaţa noastră interioară. Vă zic o ultimă chestie:Ceea ce voi nu percepeţi nu înseamnă că nu există. Vă las cu acest ultim gând, dragii mei tovarăşi de călătorie terestră.

Nu are structura – doar intelegere.Nu are membrii – in afara celor care stiu ca fac parte din ea.Nu are rivali – pentru ca nu cunoaste competitia.Nu are ambitie, cauta doar sa serveasca.Nu cunoaste frontiere, pentru ca in nationalism lipseste iubirea.Nu e singura ci cauta sa imbogateasca toate gruparile si religiile.Recunoaste toti invatatorii care de-a lungul timpului au aratat adevarul Iubirii.Cei care participa practica adevarul Iubirii in fiinta lor, zilnic.Cei care sunt stiu. Ea nu cauta sa invete, ci sa fie, si fiind, sa imbogateasca.Recunoaste umanitatea ca un intreg si ca suntem una cu Unicul.Recunoaste ca planeta e o Fiinta din care facem parte.Recunoaste ca a sosit timpul pentru o transmutare suprema, actul alchimic final, intoarcerea voluntara si constienta a egoului in Intreg.Nu se autoproclama zgomotos ci se aude doar in sferele subtile ale Iubirii.Ii saluta pe toti cei care in trecut au aratat calea si au platit pretul.Nu are ierarhie sau structura, pentru ca nimeni nu e deasupra celuilalt.Membrii sai se recunosc intre ei dupa faptele lor, fiinta lor, prin ochii lor si prin nici un alt semn exterior in afara imbratisarii fraterne.Fiecare isi va dedica viata iubirii silentioase a aproapelui si a planetei in timp ce isi indeplineste activitatea zilnica, oricat de mareata sau umila ar fie ea.Recunoaste suprematia Marii Idei, care poate fi indeplinita doar daca rasa umana traieste in Iubire.Nu are recompense de oferit, nici pe lumea asta nici pe cealalta, in afara bucuriei de nedescris de a fi si de a iubi.Membrii ei cauta doar sa avanseze cauza intelegerii, in orice biserica, grup sau familie se afla.Fac binele ramanand in umbra si invatandu-i pe altii prin propriul exemplu.Membrii ei isi vor vindeca aproapele, comunitatea si Planeta.Ei nu vor cunoaste frica sau rusinea si marturia lor va invinge orice obstacol.Nu are secrete sau initieri in afara adevaratei intelegeri a puterii iubirii si asta va face ca lumea sa se schimbe dar doar daca ne schimbam noi mai intai.Toti cei care fac parte apartin Bisericii Iubirii.Multe biserici sau grupari sunt bazate pe autoritatea catorva asupra celor multi, bazandu-se peslabiciunea lor. Biserica Iubirii din contra, elibereaza si promoveaza puterea individuala. Structura ei se bazeaza pe cei care stiu ca fac parte din ea.

BISERICa IUBIRII

Text cathar ( aprox. 1200), autor necunoscut

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 0 7

Nu are structura – doar intelegere.Nu are membrii – in afara celor care stiu ca fac parte din ea.Nu are rivali – pentru ca nu cunoaste competitia.Nu are ambitie, cauta doar sa serveasca.Nu cunoaste frontiere, pentru ca in nationalism lipseste iubirea.Nu e singura ci cauta sa imbogateasca toate gruparile si religiile.Recunoaste toti invatatorii care de-a lungul timpului au aratat adevarul Iubirii.Cei care participa practica adevarul Iubirii in fiinta lor, zilnic.Cei care sunt stiu. Ea nu cauta sa invete, ci sa fie, si fiind, sa imbogateasca.Recunoaste umanitatea ca un intreg si ca suntem una cu Unicul.Recunoaste ca planeta e o Fiinta din care facem parte.Recunoaste ca a sosit timpul pentru o transmutare suprema, actul alchimic final, intoarcerea voluntara si constienta a egoului in Intreg.Nu se autoproclama zgomotos ci se aude doar in sferele subtile ale Iubirii.Ii saluta pe toti cei care in trecut au aratat calea si au platit pretul.Nu are ierarhie sau structura, pentru ca nimeni nu e deasupra celuilalt.Membrii sai se recunosc intre ei dupa faptele lor, fiinta lor, prin ochii lor si prin nici un alt semn exterior in afara imbratisarii fraterne.Fiecare isi va dedica viata iubirii silentioase a aproapelui si a planetei in timp ce isi indeplineste activitatea zilnica, oricat de mareata sau umila ar fie ea.Recunoaste suprematia Marii Idei, care poate fi indeplinita doar daca rasa umana traieste in Iubire.Nu are recompense de oferit, nici pe lumea asta nici pe cealalta, in afara bucuriei de nedescris de a fi si de a iubi.Membrii ei cauta doar sa avanseze cauza intelegerii, in orice biserica, grup sau familie se afla.Fac binele ramanand in umbra si invatandu-i pe altii prin propriul exemplu.Membrii ei isi vor vindeca aproapele, comunitatea si Planeta.Ei nu vor cunoaste frica sau rusinea si marturia lor va invinge orice obstacol.Nu are secrete sau initieri in afara adevaratei intelegeri a puterii iubirii si asta va face ca lumea sa se schimbe dar doar daca ne schimbam noi mai intai.Toti cei care fac parte apartin Bisericii Iubirii.Multe biserici sau grupari sunt bazate pe autoritatea catorva asupra celor multi, bazandu-se peslabiciunea lor. Biserica Iubirii din contra, elibereaza si promoveaza puterea individuala. Structura ei se bazeaza pe cei care stiu ca fac parte din ea.

"Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate?

Omul. Îşi sacrifică sănătatea

pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru

a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător

cu gândul la viitor, încât nu se bucură de prezent.

Rezultatul este că nu trăieşte în prezent,

Dar nici in viitor. Trăieste de parcă n-ar muri niciodată şi

apoi moare fără să fi trăit".

Dalai Lama

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 0 9

Un spatiu de reflectie asupra nevazutului a tot ce este

"Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate?

Omul. Îşi sacrifică sănătatea

pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru

a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător

cu gândul la viitor, încât nu se bucură de prezent.

Rezultatul este că nu trăieşte în prezent,

Dar nici in viitor. Trăieste de parcă n-ar muri niciodată şi

apoi moare fără să fi trăit".

Dalai Lama

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 1 1

radaOh, CUm TU mI-AI DAT VIAţA!

ChIAr şI AICI TU m-AI FăCUT Să TrăIESC.

IUbESC LUmINA TA CArE mă UmPLE

şI TOTUL PrINDE SENS.

ÎNTărEşTE-mI măDULArELE

CA EU Să POT STA DrEPT

ÎN FAţA TA, ÎN TINE.

ÎN VOINţA TA,

SCăLDAT ÎN LUmINA IUbIrII TALE.

E frumos afara. E soare. Aici e tot timpul soare şi din când în când adie puţin vantul şi mai alunecă câţiva nori pe lânga el. Oamenii işi zambesc când merg pe stradă şi parcă işi spun din priviri că ei se afla acolo unul pentru altul. Asta e ce simt, cel puţin. Clădirile sunt toate, într-un fel sau altul, imagini ale naturii, aflate în natură. Am oprit pe cineva din drum, cerându-mi scuze, să îl intreb daca ştie ce înseamnă suferinţa de orice fel, pentru ca mie locul ăsta nu îmi arată sub nici o formă că cineva sau ceva, orice formă a vieţii ar fi, suferă. S-a uitat la mine cu nişte ochi luminoşi şi mi-a spus că îi pare ceva de care parcă a citit pe undeva dar nu ştie exact ce este, ce înseamnă şi dacă aş putea să îi explic… M-am blocat pentru că am realizat că e greu să îi explici acest concept cuiva care nu are nici un fel de experienţa legată de suferinţă. Când mi-am revenit, am spus că probabil întrebarea mea nu işi are sensul şi i-am mulţumit, lăsând în urmă un om cu aceeaşi privire luminoasa ca acum un minut, şi mi-am continuat drumul prinsă între două gânduri: unul care se tot învârtea în jurul celuilalt şi spunea că se poate ca oamenii să nu ştie ce e suferinţa şi că totul să fie făcut în iubire şi din iubire, şi celălalt, care se blocase pe repetare: nu ştie ce e aia suferinţă, nu ştie ce e aia suferinţă …

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 1 3

sandra

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 1 5

”Nu-ti fie teama

sa iNtri

îN îNtuNericul

diN iNteriorul tau.

cu cat te afuNzi

mai mult

îN îNtuNeric,

cu atât mai puterNica

va fi lumiNa.

Îndrazneşte sa fii,

traieşte existenta

a ceea ce eşti.”

carmen

impartasesc cu voi din fotografiile facute de mine la Quinta da Regaleira, in Sintra,

De ce ne uitam prea mult în sufletul nostru prin ochii altora?

Astfel nu şstim cu AdevArAt cine suntem, cum suntem sAu de ce Avem nevoie. filtrAm AproApe tot prin sentimente restAnte, gânduri constAnte, frici neînvinse şsi nu mAi

Ajungem în miezul nostru pur şsi deloc complicAt, luminos şsi plin de iubire.

dAcAş toti Am dedicA zece minute zilnic, sAu nu, douAş minute mAcAr, pentru A cAutA în esentA noAstrA, poAte Am gAsi

mAi mult decât credem si Am reAlizA cAş lucrurile nu sunt Atât de superficiAle, cA Avem iubire şsi pAsiuni şsi foArte

importAnt, dorintA de A le împArti lumii.

putem AplicA AutoînvAtAreA, şsi dAcAş ne este greu lA început, sAu pe pArcurs, întotdeAunA se gAseste o mânAş de Ajutor,

dAr sAş o primim cu sufletul deschis.

însAş, câteodAtAş ne înglobAm în griji, negAtivitAti şsi uitAm cAş suntem creAti în primul rând pentru A iubi!

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 1 7

andreea

Oricine e plantat în Taonu va fi dezradacinat.Oricine îmbratiseaza Taonu va aluneca.Numele lui va fi onoratdintr-o generatie în alta. Lasa ca Tao sa fie prezent în viata taSi vei deveni pur.Lasa-L sa fie prezent în familia taSi familia ta va înflori.Lasa-L sa fie prezent în tara taSi tara ta va fi un exemplupentru toate tarile din lume.Lasa-L sa fie prezent în universSi universul va cânta. Cum stiu ca e adevarat?Privind în interiorul meu.

54

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 1 9

Lao Tze

DESprE CElE nEvAzutE

Iarbă, cer, copaci, nori, calm, vârful înalt al casei, ornat cu statui, lumina soarelui care cade stingheră pe un colţ de bancă şi multe altele, chiar sunt “cele nevăzute”; şi cred că vă imaginaţi de ce, atunci când vă întrebaţi de câte ori pe zi le vedeţi, mai mult, vă permiteţi să vă lăsaţi contopiţi cu ele şi purtaţi de tot ceea ce exprimă…

Centrul Solisisrevista | aprilie 2013 | # 02 2 1

sandra

trecem pe lângă ele şi nu le vedem; cu toate acestea, ele stau cuminţi şi ne aşteaptă să ne deschidem ochii la un moment dat şi să le vedem; să ne contopim împreună în clipă şi să uităm de tot şi de toate şi clipa sa se transforme în minut, şi minutul în oră şi tot aşa … să putem să le vedem mereu, pentru că ele sunt acolo şi ne aşteaptă. pentru că, de fapt, nimic nu e ceea ce pare.