(Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice ( PPT) (2)

8/20/2019 (Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice ( PPT) (2)

1/20

CURSUL 4


2/20

Romanii au strălucit mai puţin decât grecii încercetarea economiei, dar au favorizat activitateaeconomică dezvoltând căi de comunicaţie , evidentcu un scop imediat politic şi militar şi încurajândindustria, comerţul şi ocupaţiile liberale .

Contribuţia semnificativă a gânditorilor romani s-a

realizat prin intermediul dreptului ( sistemulcontractelor ).

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.worldlyphilosophers.com/cicero1.jpg&imgrefurl=http://www.worldlyphilosophers.com/may20_cicero.htm&h=347&w=298&sz=30&hl=ro&start=9&um=1&usg=__GgKSyLpY58fkUGYH4HhFymEnReU=&tbnid=FxmftwNhh8wNAM:&tbnh=120&tbnw=103&prev=/images%3Fq%3DCicero%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN


3/20

FILOSOFII?

Spre deosebire de filosofii greci, cei romani, mai ales înperioada imperiului, nu-şi revendică rolul deconducători, ci îşi pun înţelepciunea în slujbaaugustului sau a oamenilor politici.Mulţi dintre înţelepţii romani, deşi angrenaţi în politică, îşi asumau rolul de consilier.Cato cel Bătrân (240-149 î. Hr.), Marcus Terentius Varro(116-27 î. Hr.), Columellaşi Marcus Tullius Cicero (106-43 î. Hr.) au tratat în scrierile lor cu precădereproblemele agricole.



4/20

CE DOREAU ROMANII?

: Statul bunăstării în Roma antică se prefigura pefondul unui dezacord grav faţă de dobândirea puterii, încondiţiile unei neîncrederi între oameni, unde legea erarezultatul conspiraţiilor, trădărilor şi conflictelor deschise şi undeexpansionismul constituia politica sigură de îmbogăţire pentruconducători şi de asigurare a traiului cotidian pentru mulţiromani.

: Romanii, ca şi grecii, recunoşteau şi preţuiaulibertatea, dreptatea, onoarea, cinstea, vitejia, moderaţia, dreptrepere morale indubitabile.



5/20

OCUPAŢIILE

: Ocupaţiile industriale ale romanilor au fost dintrecele mai diverse: de la exploatări miniere (galerii, cariere), la prelucrarea lânii, a pielii, a lemnului, până la cărămidărie, sticla

suflată etc. Meşteşugarii liberi se organizează în asociaţiiprofesionale (corpora); asociaţia se ocupa de întrajutorarealucrătorilor şi de relaţiile cu statul.

Cezar într-un episod al luptei politice, refuzând să-şi onoreze

promisiunile electorale (respingerea legii anulării datoriilor,reducerea numărului celor care primeau gratuit pâine) a dizolvatasociaţiile meşteşugarilor care, după cum spunea Plutarh, „jucauun rol important în apărarea drepturilor sărăcimii”.



6/20

Fiecare regiune din Italia era specializată într-o anume industrie: „ţiglele provin în cea mai mare măsură din Venafrum, obiectele de fier,

din Minturnae, tot ceea ce înseamnă obiecte de olărit, din Arretium,

obiectele de bronz, de la Capua, obiectele de îmbrăcăminte, ulcioarele

şi încuietorile, de la Roma, lâna şi obiectele de lână din Apulia” .Minele, exploatate la suprafaţă sau în galerii, erau în proprietateastatului şi erau fie arendate publicanilor, fie cedate unor cetăţeni .

În orice caz, munca în asemenea locuri era foarte grea şi era prestatăde sclavi sau de persoane condamnate.

Minereurile erau exportate în diferite locuri specializate, fiecare înparte, în producţia unui bun.

OCUPAŢIILE


7/20

Comerţul : Celebra sintagmă „Toate drumurile duc la Roma” are nunumai înţelesul cu care am fost familiarizaţi învăţând istorie, dupăcare romanii făceau să curgă la Roma toate bogăţiile ţărilorcucerite, ci are şi un sens care pune în evidenţă statutul de mareputere economică.Cetatea legendară a constituit un reper foarte important înrecunoaşterea supremaţiei politice şi economice a romanilor, dupăcum au constatat şi istoricii: „Roma a fost întotdeauna unimportant centru comercial. La începuturile istoriei Romei aici se întâlnesc negustorii greci şi etrusci care fac schimb de mărfuri cu popoarele din Italia centrală . Devenind încetul cu încetul stăpânaItaliei, apoi a lumii mediteraneene, spre Roma converg mărfurilecele mai variate, pe pământ sau pe mare. ” Tranzacţiile în economia romană, cu precădere în secolului al III-lea î. Ch. şi secolul I d.Ch., sunt dintre cele mai neaşteptate : de laachiziţionarea necesarului vieţii şi până la vânzarea/cumpărarea

de sclavi.

OCUPAŢIILE


8/20


9/20

BANII

Spre deosebire de greci, romanii nu au cunoscut moneda decâtfoarte târziu (secolul IV î. Ch.); până la acest moment, practicautrocul plătind cu vite (pecus, pecunia).Treptat au apărut lingourile de bronz, cu o greutate stabilită de

stat şi marcate în efigie cu un bou, o oaie sau un porc.Unitatea de măsură era asul de o livră (as libralis), pe efigieavând marcat chipul unei divinităţi.Roma îşi bate primele monede spre sfârşitul secolului al III-lea î.Ch., dar primele monede din argint – sesterţii şi dinarii –datează din perioada când Roma devine putere comercială (269 î. Hr.).


10/20

Baterea monedei era supravegheată de o comisie din trei membri,iar locul unde se bătea moneda era templul zeiţei Juno Moneta.Monezile de aur, bătute conjunctural, vor fi utilizate deplin întimpul lui Ceasar (Aureas = 25 dinari). Pe monede în locul stemeiera reprezentat Caesar, încununat cu o coroană de lauri”.Aurul a fost considerat multă vreme malefic, el putea uşor corupechiar şi pe cei mai devotaţi adepţi ;Plutarh relatând episodul câştigării unei bătălii cu armatastăpânitorului Spaniei: „Dar peste puţin timp senatorul roman(Quintus Sertorius n.n.) a trimis în Spania un nou comandant dearmată, care a pus în aplicare arma ilicită a corupţiei. Cu ajutorulaurului el i-a convins pe câţiva adepţi ai lui Viriathus să păşeascăpe calea trădării. Un trădător mituit a pătruns în cortul lui Viriatşil-a înjunghiat”.


11/20

CREDITUL CU DOBÂNDĂ

• Deşi creditul cu dobândă era uzual în Roma antică (mai intens în timpulimperiului), moraliştii – filosofi, poeţi, scriitori – încercau să impună, dupămoda grecilor, o atitudine rezervată sau chiar ostilă faţă de împrumutul cudobândă.

• Ca şi la greci, la romani creditul cu dobândă, deşi se practica în mod curent,este socotit imoral . În timpul cenzurii lui Cato cel Bătrân, „negoţul a fostsupus unor taxe mari”, care s -a dovedit o măsură neizbutită împotrivaluxului, pentru că „nu împiedica femeile bogate să poarte cele mai scumperochii”.

• Poeţii au accentuat şi îngroşat imoralitatea creditorilor, care se servesc delipsa de chibzuinţă şi de credulitatea oamenilor aflaţi în dificultate. Horatius,de pildă, atrage atenţia asupra garanţiilor utilizate de creditor:

„... cel care te -mprumută,/ Îţi ia înscris la mână şi doarme aşteptând/

Un împrumut pe care nu- l vei plăti nicicând”.


12/20

• Comerţul era văzut ca un real pericol pentru agricultură, dar şi pentru spiritulriguros şi practic caracteristic economiei rurale.Comerciantul întruchipa

„pe lacomul neguţător/ (...) cătând pe -ascuns câştiguri zeci,/

pe când părintele abraş/ pe soţ, pe oaspete îl înşală, bănet să strângă la

iuţeală/

pentru nevrednicu- i urmaş”

• Unii împăraţi, precum Galba, îşi relevau firea violentă şi în pedepseleaplicate cămătarilor : „unui zaraf, care se ocupa cu schimburile de bani înmod necinstit, i- a tăiat mâinile şi i le -a ţinut pe masa pe care se făcea

schimbul”.

În pofida ostilităţii atitudinilor publice faţă de credit şi de creditor, exista o piaţă financiară semnificativă care susţinea comerţul interior şi exterior.


13/20

STATUL

Statul în Roma Antică, departe de a avea rol decorativ, avearezervat în principal atât preocupări fiscale şi militare (războiul şipacea), cât și mari lucrări publice (drumuri, echiparea porturilor

maritime, amenajarea albiei râurilor, etc.).

Statul antic roman avea în sarcină aprovizionarea Romei şi aarmatelor; astfel, cetăţenii admişi la daniile gratuite primeauraţia de grâu, ulei şi alte alimente.


14/20


15/20

Destinaţia cheltuielilor statului:

•

întreţinerea armatei,• lucrările publice,• administrarea Imperiului (organizarea birourilor, creştereanumărului funcţionarilor, înfiinţarea poştei imperiale),• extinderea daniilor publice gratuite sau la preţuri mici (vin, ulei,carne).

În scopul atragerii a unui număr cât mai mare de oameni înadministrarea treburilor publice, Augustus a creat noi funcţii,precum: îngrijirea monumentelor publice, a drumurilor publice, aapelor, a albiei Tibrului, a distribuirii grâuluicătre populaţie .

În general, lucrările publice erau gândite ca un mijloc deconsolidare a statului şi ca o soluţie pentru crearea de noi locuride muncă.


16/20

IMPOZITE ŞI DANII

Conducători romani s-au concurat nu numai în trecutul glorios,ci şi în crearea de noi impozite. Caligula (12-41), după cumspune Suetonius Tranquillus, a crescut nu numai numărulimpozitelor (introducând un impozit pe vânzări), ci şi baza deimpozitare

În schimb, Vespasian i-a întrecut în imaginaţie predecesorii săiprin introducerea unui impozit inedit: impozitul pe toaletapublică.

Daniile publice, creşteau cheltuielile publice, dar erau pentrumonarhi şi principi, un motiv de apreciere a dărniciei şi abunătăţii sufleteşti, sincere sau mimate, şi un mijloc relativsimplu de a da poporului ceea ce dorea să aibă – pâine şiveselie publică – panem et circenses.

http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.worldlyphilosophers.com/cicero1.jpg&imgrefurl=http://www.worldlyphilosophers.com/may20_cicero.htm&h=347&w=298&sz=30&hl=ro&start=9&um=1&usg=__GgKSyLpY58fkUGYH4HhFymEnReU=&tbnid=FxmftwNhh8wNAM:&tbnh=120&tbnw=103&prev=/images%3Fq%3DCicero%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DNhttp://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.worldlyphilosophers.com/cicero1.jpg&imgrefurl=http://www.worldlyphilosophers.com/may20_cicero.htm&h=347&w=298&sz=30&hl=ro&start=9&um=1&usg=__GgKSyLpY58fkUGYH4HhFymEnReU=&tbnid=FxmftwNhh8wNAM:&tbnh=120&tbnw=103&prev=/images%3Fq%3DCicero%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DNhttp://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.worldlyphilosophers.com/cicero1.jpg&imgrefurl=http://www.worldlyphilosophers.com/may20_cicero.htm&h=347&w=298&sz=30&hl=ro&start=9&um=1&usg=__GgKSyLpY58fkUGYH4HhFymEnReU=&tbnid=FxmftwNhh8wNAM:&tbnh=120&tbnw=103&prev=/images%3Fq%3DCicero%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DNhttp://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.worldlyphilosophers.com/cicero1.jpg&imgrefurl=http://www.worldlyphilosophers.com/may20_cicero.htm&h=347&w=298&sz=30&hl=ro&start=9&um=1&usg=__GgKSyLpY58fkUGYH4HhFymEnReU=&tbnid=FxmftwNhh8wNAM:&tbnh=120&tbnw=103&prev=/images%3Fq%3DCicero%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DNhttp://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.worldlyphilosophers.com/cicero1.jpg&imgrefurl=http://www.worldlyphilosophers.com/may20_cicero.htm&h=347&w=298&sz=30&hl=ro&start=9&um=1&usg=__GgKSyLpY58fkUGYH4HhFymEnReU=&tbnid=FxmftwNhh8wNAM:&tbnh=120&tbnw=103&prev=/images%3Fq%3DCicero%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DN


17/20


18/20

„Nihil melius, nihil homine libero dignius, quamagricultura”.

„Scriptores de re rustica” profesau cu entuziasmreîntoarcerea la lumea de altădată, entuziasm unde realul şiartificialul erau greu de separat. Cicero redă foarte clar aceastăconcepţie : „Nihil melius, nihil homine libero dignius, quamagricultura”.

Plutarh relatează un episod semnificativ din viaţa marelui orator:„Fiind ales vistier, el plecă pe insula Sicilia pentru a colectacereale. În acest post Cicero a dat dovadă de un excepţionalspirit întreprinzător, de amabilitate şi corectitudine încomportamentul faţă de băştinaşi”.



19/20

agricultura era cea mai onorabilă ocupaţie, preferabilă comerţuluişi chiar războiului.

agricultura însemna atât cultivarea solului, cât şi creştereaanimalelor, micul proprietar autonom producea pentru familia luigrâu şi vin, dar creştea animale şi albine, cultiva grădini etc.

Columella a lăsat un adevărat tratat de economie rurală, unde suntcuprinse nu numai aspectele ştiinţifice ale problemei, ci şi celelegate de ordinea socială agrară. micul proprietar autonom, prin calităţile sale economice, morale şisociale, era pivotul bogăţiei, atunci cultura mică şi mica proprietateerau fundamentele perenităţii acestei prosperităţi (latifundia erarespinsă din structura economiei, fiind considerată drept cauză aruinei miciiproprietăţi) .

economia rurală era o economie a micilor producători autonomi,deci a oamenilor liberi (numai după decăderea micii proprietăţi lamuncile agricole se foloseau sclavii).

În concepţia autorilor romani :



20/20

Concluzii - Contribuţia semnificativă a filosofilor Romei Antice îngândirea economică se va realiza:

prin intermediul dreptului, cu instituţia proprietăţii individuale,perpetue şi aproape absolută şi a libertăţii convenţiilor;

sistemul contractelor a permis organizarea unui regim economicsuplu, complex şi variat, iar puterea acestui regim a favorizatafirmarea proprietăţii individuale.

Toate acestea vor furniza ceva mai târziu bazele regimuluicapitalist.
http://images.google.ro/imgres?imgurl=http://www.laeditorialvirtual.com.ar/Pages/Platon/PlatonImage.jpg&imgrefurl=http://www.weblo.com/domain/available/ctplaton.com/&h=371&w=280&sz=32&hl=ro&start=15&um=1&usg=__0YJyfdZ62sq1Jha9pyr3v_jp304=&tbnid=9ia9f_QUCCS2aM:&tbnh=122&tbnw=92&prev=/images%3Fq%3DpLATON%26um%3D1%26hl%3Drohttp://images.google.ro/imgres?imgurl=http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/9/95/Quintus_Horatius_Flaccus.jpg/230px-Quintus_Horatius_Flaccus.jpg&imgrefurl=http://sk.wikipedia.org/wiki/Horatius&h=455&w=230&sz=35&hl=ro&start=17&um=1&usg=__7XOSXmTq6c0GotDt_0jOJCUiA6Q=&tbnid=CNYySAIJ0anoPM:&tbnh=128&tbnw=65&prev=/images%3Fq%3DHoratius%26um%3D1%26hl%3Dro

Date post:	07-Aug-2018
Category:	Documents
Upload:	nourescu-claudia
View:	253 times
Download:	0 times

(Www.aseonline.ro) Doctrine Economice Clasice ( PPT) (2)

Documents