www.cimec.ro

TRIPTIC RODNEAN: AUTORII DE AZI ÎN STATORNICĂ

LEGĂTURĂ CU TRECUTUL

Emil Bălăi

Pe urmele intelectualilor de demult ai Rodnei ce au contribuit hotărâtor la adunarea preţiosului documentar al trecutului zonei noastre tezaurizat în paginile ,,Arhivei Somefene" - serie veche, ne facem o datorie de onoare să semnalăm cititorilor noii serii a revistei o parte dintre contribuţiile de acest fel ale unor cercetători actuali, născuţi p' trăitori pe aceste meleaguri. Chiar dacă o fac din perspective diferite - geografie istorică, genealogie fi onomastică, folclor - ei menţin vie legătura dintre locuitorii de acum ai plaiurilor rodnene fi strămofii lor.

1. Geografia istorică sau trecutul contemporan'"

Sfârşitul secolului al XVII-lea marchează încorporarea Transilvaniei în sistemul geopolitic şt geoeconomic central-european, prin transformarea ei în provincie a Imperiului Habsburgic, după pacea de la Karlowitz, din 1 699. La peste şase decenii de la acest eveniment, interesele politice şi militar-strategice ale vremii au determinat autorităţile habsburgice imperiale să organizeze în nord-estul Transilvaniei o entitate teritorială şi administrativă aparte, prin înfiinţarea instituţiei graniţei militare năsăudene. Ţinutul, cu o populaţie românească covârşitor preponderentă (66,46% din totalul populaţiei,

la 1 762), a purtat din vechime denumiri diverse: Vallis Rodnensis, Districtus Rodnensis ori Districtus Valachicus, pentru ca, după stabilirea la Năsăud a reşedinţei Regimentului al II-lea de Graniţă Transilvan, să se impună numele de Districtul Grăniceresc Năsăudean. Fapt este că militarizarea ţinutului nostru a avut efecte benefice pentru populaţia de aici prin emanciparea ei din primitivismul unor anacronice relaţii feudale, într-o perioadă de ascensiune a

• Ivlircea Mureşianu, Districtul Grăniceresc Năsăudean. Studiu de geografie istorică, Editura Presa Universitară Clujeană, 2000.

485

www.cimec.ro

EMIL BAL\1

relaţiilor capitaliste, fiind vizibilă până astăzi amprenta conştiinţei de "oameni liberi" a urmaşilor acelor grăniceri.

Cele aproape nouă decenii de fiinţare a Districtului Grăniceresc Năsăudean (1 762-1 851) au suscitat interesul a foarte mulţi cercetători români şi străini. Şirul acestora începe cu acel căpitan Antonio Cosimelli (Poemation de secunda legione valachica, 1 764-1 767) care ne dă primele informaţii despre Regt.mentul al II-lea Grăniceresc Transilvan, la câtiva ani de la înftintarea lui, , , continua cu zecile de nume, specialişti sau amatori, care au abordat acest subiect pe parcursul secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea (dintre care se distinge pleiada entuziaştilor de la "Arhiva Someşană": Virgil Şotropa, Vasile Bichigean, Iulian Marţian, Florian Porcius, Nicolae Drăganu ş.a.) , ajungând până în perioada postbelică, în care se înscriu cu contribuţii valoroase, pe lângă oameni ai locului (de la "Arhiva Someşană" - serie nouă sau de la revista bistriţeană "File de istorie", dar şi cu volume personale: Valeriu Şotropa, Teodor Tanco, Lazăr Ureche ş.a.), şi universitari de prestigiu din Cluj-Napoca, Iaşi, Târgu-Mureş etc.

Una dintre mai recentele apariţii editoriale pe această temă - Mircea Mureşianu, Districtul Grăniceresc Năsăudean. Studiu de geografie istorică1 Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000 - are meritul de a aduce o inedită perspectivă de cercetare. Dacă predecesorii săi s-au limitat la studiul strict specializat al unor aspecte militare, juridice sau istorice ale instituţiei grănicereşti, autorul în cauză tratează domeniul cercetat din perspectiva geografica-istorică, ca o aplicaţie a preceptului că "istoria este geografie în mişcare". El îşi propune şi reuşeşte să abordeze realitatea cercetată la modul complex, ca entitate politică, militară, socială, administrativă, economică, religioasă, culturală şi comportamentală.

Domnul prof. dr. Mircea Mureşianu este fiu al acestor locuri, mărturisindu-şi cu satisfacţie "mândria de a descinde din înaintaşi grăniceri" (străbunicul tatălui său, Ştefan Moroşanu, a fost, conform "protocolului Bisericii Rocnei Vechi", "cătană de tabere" în oastea imperială) . Domnia sa este în prezent titular al catedrei de geografie de la Şcoala Generală "Florian Porcius" din Rodna şi profesor asociat la Colegiul Universitar din Bistriţa, instituţie aparţinătoare Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Tomul de peste 250 de pagini, ilustrat cu un consistent şi sugestiv material fotografic, _statistic, grafic şi cartografic, este rodul unui efort de mai mulţi ani. La multele ceasuri petrecute in biblioteci şi arhive din Năsăud, Bistriţa, Cluj-Napoca, Sibiu etc., se adaugă parcurgerea cu pasul a tuturor celor 44 de aşezări grănicereşti: Şan1, Rodna, Maieru, Sângeorz, Ilva Mică, Feldru, Nepos, Rebrişoara, Năsăud, Salva, Mititei şi Mocod - de pe axa Someşului Mare; Rebra şi Parva - de pe Valea Rebrei; Hordou, Bichigiu, Telciu, Romuli - de pe Valea Sălăuţei; Runcul Salvei - de pe Valea Idieciului (a Runcului) ; Zagra, Poienile Zagrei, Suplai, Găureni (Alunişul) - de pe

486 www.cimec.ro

Recenzii. Note de lectură

Văile Ţibleşului (Zagrei) şi Alunişului (Găurenilor) ; Ilva Mare, Măgura Ilvei, Poiana Il vei, Leşu - de pe Văile Il vei şi Leş ului; Rusu Bârgăului, J osenii Bârgăului, Mijlocenii Bârgăului, Susenii Bârgăului, Prundu Bârgăului, Bistrita Bârgăului, Tiha Bârgăului, Mureşenii Bârgăului - de pe Valea Bârgăului; Ragla şi Budacu de Sus - de pe Valea Budacului; Nuşfalău (Mărişelu), Sântioana, Şieut - de pe Valea Şieului; Monor şi Gledin - de pe Valea Luţului; Ruşii Munti şi Morăreni - de pe axa Mureşului. Peste tot, autorul a vizitat principalele instituţii ale localităţilor (primăria, şcoala, biserica) , a stat de vorbă cu urmaşii grănicerilor, valorificând chestionarele completate de ei, punând astfel în evidenţă zestrea lăsată, prin vremi, până astăzi, de instituţia grănicerească din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru fiecare localitate, autorul dă prima atestare documentară, explică toponimul respectiv, notează variantele oiconimice, surprinde dinamica vetrei satului în timp şi evoluţia vieţii economico-sociale a locuitorilor.

Dacă, în viziunea iniţiatorilor lui, Districtul Grăniceresc Năsăudean trebuia să fie un instrument de apărare a acestui colţ al Imperiului Habsburgic împotriva potenţialelor pericole interne şi externe, în fapt el s-a manifestat printr-un statut plurivalent, conducând la o evidentă emancipare economică, socială, culturală, confesională, politică şi, cu deosebire, naţională pentru toţi cei cuprinşi în instituţia militară a graniţei şi pentru urmaşii lor, până azi. Interesele geopolitice şi geostrategice ale Curţii de Habsburg au impus îmbinarea militarizării Văii Rodnei şi a zonelor limitrofe cu promovarea unor norme specifice administraţiei civile, urmărind riguros respectarea lor; instituţia militară a asigurat un statut social rezonabil pentru grănicerii chemaţi să susţină o activitate militară şi administrativ-gospodărească eficientă; economia zonei militarizate a fost urnită energic din primitivismul feudal anterior graniţei; şcoala şi biserica au fost determinate să joace un rol decisiv în culturalizarea şi civilizarea populaţiei, în special a celei româneşti - toate acestea au condus la mutaţii profunde în mentalitatea şi în comportamentul oamenilor, contribuind hotărâtor la modernizarea accelerată a districtului în toate compartimentele vieţii locuitorilor săi.

Scrisă cu vervă patriotică, dar şi cu acribie ştiinţifică, într-un stil accesibil şi atractiv, cartea profesorului rodnean demonstrează convingător faptul că, pornind din interese proprii imperialilor austrieci, instituţia graniţei militare s-a transformat în timp într-o izbândă evidentă a populaţiei româneşti majoritare de pe meleagurile noastre. Zestrea materială şi spirituală lăsată nouă de această instituţie a secolelor trecute va incita, în mod sigur, la noi abordări, în măsură să pună în lumină învăţăminte utile pentru contemporaneitate.

487

www.cimec.ro

EMIL BĂLĂ.I

2. O urmă perenă pe pânza vremii -

DICŢIONARUL GENEALOGie RODNEAN.

Cu grăitoare modestie, învăţătorul rodnean pensionar SIL VESTRU LEONTIN MUREŞIANU mărturiseşte, în finalul Argumentului pus înaintea paginilor insolitului său dicţionar, că a trudit vreme de peste patru decenii la realizarea lui pentru a lăsa "o urmă prin care facem dovada că am trăit şi am trecut prin viaţă cu folos". Rezultatul acestei munci de o viaţă (autorul a împlinit, în martie 2001 , venera bila vârstă de 73 de ani) este o carte pentru viitorime, care întinde o punte dăinuitoare peste

prăpastia a peste trei secole din trecutul atât de aparte al Rodnei. Străveche localitate transilvăneană, cu prima atestare documentară la

1 235, Rodna se individualizează între celelalte habitate ale timpului prin eterogenitatea etnica şi confesională a populaţiei sale datorită principalei ocupaţii a locuitorilor, mineritul. Chiar dacă în permanenţă, din acele timpuri îndepărtate şi până astăzi, populaţia românească a fost covârşitor majoritară, începând cu secolul al XII-lea, regii unguri au adus la minele de aici mineri şi meşteşugari germani sau saşi, iar apoi, sporind interesul pentru exploatarea minereurilor rodnene, mai marii Imperiului Austro-Ungar au colonizat muncitori unguri, polonezi, slovaci, sârbi, germani, etc. Studierea genealogiei şi onomasticii localităţii noastre se dovedeşte, din acest motiv, o întreprindere anevoioasă, dar cu atât mai necesară.

Sunt şi acum încredinţat că nu am greşit atunci când, în Cuvântul înainte la acest tom cu adevărat impresionant, consideram că, prin diversitatea şi tenacitatea preocupărilor sale, autorul în cauză "coboară din stirpea vechilor dascăli iluminişti ardeleni". Asemenea acelor iluştri strămoşi, învăţătorul SIL VESTRU LEO TIN MUREŞIA U a adăugat vocaţiei de dascăl adevărat, dăruit pe de-a întregul comunităţilor săteşti din localităţile prin care I-au purtat avatarurile carierei didactice (Şanţ, Măgura Ilvei, Leşul Ilvei, Maieru, Anieş, Rodna Veche), pasiunea cercetării asidue a arhivelor şi bibliotecilor (din Rodna,

ăsăud, Bistriţa, Cluj ş.a.) ori a amintirilor celor mai bătrâni dintre locuitorii zonei, pentru a dezgropa din uitare amprentele lăsate peste vremi de trecerea prin lume a ascendenţilor locui tarilor de azi ai Rodnei Vechi.

O primă valorificare a cercetărilor sale privind onomastica şi genealogia rodneană a realizat-o într-un volum colectiv: Emil Bălăi, Rodica Bălăi, Mircea Mureşianu, Silvestru Leontin Mureşianu, Rodna - Pagini de monografie. Ipostaze istorice, geografice, lingvistice fi culturale, Editura Ando-Tours, Timişoara, 1 996. Iar în

• Silvestru Leontin Mureşianu, Dicţionar Genealogie Rodnean. 1690-1 990, Editura Tinerama, Bucureşti, 2001 .

488 www.cimec.ro

Recen:;ji. Note de lectură

iulie 2001 , prestigioasa editură bucureşteană TINERAMA (prin sprijinul generos al directorului său general, Max Bănuş, şi, mai ales, al directorului general adjunct, Valeriu Sângeorzan, fiu al Rodnei) îi publică, în condiţii grafice apreciabile, cartea sa de căpătâi, DICŢIONARUL GENEALOGie RODNEAN. 1690-1990, operă ce încununează strălucit munca de o viaţă a unui dascăl exemplar.

Volumul impresionează mai întâi prin dimensiunile sale: 804 pagini, format A4. El include un Cuvânt înainte (Emil Bălăi), un Argument (al autorului), capi toiul Genealogia familiilor rodnene de la A la Z. 16 90- 199Q (7 80 de pagini, pe două coloane - corpul propriu-zis al dicţionarului) şi încă şase tabele şi liste cu oameni ai Rodnei din diferite perioade: Capii fami/zi/or existente în prezent la Valea Vinului fi neconsemnaţi în lucrare, Capii de familie de la 1690 fi până după anul 1800 al căror nume a dispărut din evidenţă din anumite cauze, Capii de familie din timpul graniţei militare năsăudene care au dispărut din evidenţele locale până la sfârfitu/ secolului al XIX­lea (1900) fi începutul celui de-a/ XX-lea, Capii unor familii existente la Rodna la sfârfitu/ secolului al XIX-/ea al căror nume a dispărut pn·n căsătorie, deces sau plecare, Scurtă poveste a ţiganilor stabiliţi de-a lungul timpului la Rodna, Numele fi prenumele preoţilor care au trăit fi au s!tgit la bisericile din Rodna, inclusiv în 124 1, Capii familiilor care locuiesc în prezent, definitiv sau temporar, în noul cartier al blocurilor de la Rodna. Cartea se încheie cu o Bibliografie se/ectivă, cu 26 de titluri, indicând sursele utilizate în documentare.

Dicţionarul prezintă, în peste 250 de articole, genealogia a tot atâtea ramuri familiale, în care toţi cei peste 6000 de locuitori de azi ai Rodnei ori miile de fii ai localităţii împrăştiaţi în ţară şi în lume, indiferent de etnie, îşi pot regăsi strămoşii.

Mai apoi, lucrarea impresionează prin diversitatea de informaţii oferite în cadrul fiecărui articol. Autorul începe prin încercarea de a explica geneza numelui de familie discutat, oriunde socoate posibil acest lucru. În întreprinderea sa, el apelează la lucrările unor specialişti în onomastică (I. Iordan, Dicţionar al numelor de familie românefti; N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc) , la DEX ori la dicţionare bilingve Oatin-român şi român-latin, român-german, român-maghiar) , dar riscă să gre.şească acolo unde şi specialiştii menţionaţi, eventual, au greşit, căci posibilităţile de a ajunge la concluziile celor mai noi cercetări in domeniu i-au fost, prin forţa împrejurărilor, reduse.

În cuprinsul articolelor de dicţionar, autorul consemnează apoi tot ce a putut afla, din documentele vremii şi din mărturiile celor vii, despre familiile în cauză: perioada stabilirii la Rodna, locul de unde au venit, locul de strămutare a lor, naşteri, căsătorii, decese şi cauzele lor, ocupaţii, stare socială etc. Cele mai multe informaţii sunt extrase din conscnpţii/e de dare (recensăminte prin care se stabilea impozitul) din 1 690, 1 738-1 762, 1 763-1 764, 1 769-1 770, din registrele matricole ale bisericii greco-catolice din Rodna dintre anii 1 800-1 900, din listele de evidenţă ale întreprinderii miniere cu angajaţii din perioada 1 81 8- 1 841 , din arhiva

489

www.cimec.ro

EMIL BĂL.\I

primăriei din Rodna: registre matricole şi registre agricole cu gospodăriile populaţiei dintre 1 900-1 990, încât putem concluziona că dicţionarul este o sursă generoasă de informaţii pentru istorici ori pentru cercetătorii din alte domenii ale ştiinţei, dar mai ales pentru cei specializaţi în onomastică şi genealogie.

Cum arătam în Cuvânt înainte, "Materialul onomastic uriaş înglobat în Dictionarul Genealogie Rodnean, prelucrat cu mijloacele cercetătorului amator, este însă pentru specialistul ce ar avea norocul să se aplece asupra lui un izvor de informaţii nesecat. El oferă o sursă de antroponime din aria transilvăneană, pe parcursul a trei secole, dar şi cu elemente particulare pentru ţinutul Rodnei, zonă în care s-au împletit elemente etnice diverse, datorate specificului unui ţinut minier înfloritor în acele timpuri, aflat în atenţia mai marilor imperiali ai vremii. Iar pentru locuitorul de azi al Rodnei, dicţionarul devine un tunel al timpului prin care, precum veritabilele familii aristocratice, îşi poate reconstitui arborele genealogie, dând mâna cu strămoşii. Nu lipsit de importanţă este faptul că astfel se poate reconstitui o parte din viaţa trecută a ţinutului rodnean. Autorul mărturiseşte că, reînnodând ramurile arborelui fiecărei familii, s-a simţit părtaş la bucuria naşterilor, a botezurilor, a nunţilor, dar şi la durerea unor morţi năpraznice, în molime şi războaie ori în alte năpaste ale anilor de demult".

Credem că, în măsura în care distinsul învătător SIL VESTRU '

LEC>NTIN MUREŞIANU va reuşi să realizeze o a doua ediţie, revăzută şi adăugită (aşa cum avem unele informaţii) , el va putea nu numai să aducă la zi (2002) materialul onomastic şi genealogie rodnean şi să realizeze unele corecturi ce se impun, dar şi să împlinească ceea ce îi sugera cărturarul clujean Teodor Tanco (în articolul O viaţă pentru o carte: Dictionarul genealogie rodnean, în "Adevărul de Cluj", anul XIII, 3296, 1 0 septembrie 2001 , p. 5) , când aprecia că tomul publicat se cere a fi urmat "de un volum cu indicele numelui de persoane" încât el să devină "un instrument de lucru în istoriografia naţională".

Prin excepţionala sa lucrare, autorul-învăţător rodnean lasă cu adevărat o urmă perenă pe pânza vremii, fiind pentru noi toţi un model de urmat.

3. Lumină din trecut - folclorul rodnean •

Cunoaşterea în teren şi tezaurizarea folclorului, urmate de analiza sa riguros ştiinţifică, sunt demersuri ce îşi relevă necesitatea din dublă perspectivă: a trecutului şi a viitorului poporului nostru pe aceste meleaguri. Cu deplină îndreptăţire, cunoscutul folclorist clujean Ion Şeuleanu (Dincoace de sacru, dincolo de profan, Ed. Tipomur, Târgu-Mureş, 1 994, p. 21) arăta că "între existenţa unor spaţii albe în cercetarea culturii orale şi neputinţa de a ne pronunţa convingător

· Liviu Păiuş, Folclorul Văii Rodnei. Partea I, Editura "George Coşbuc", Bistriţa, 2002.

490

www.cimec.ro

&cenzji. Note de lectură

în pnvmţa unor aspecte ce ţin de protoistoria şi istoria culturii noastre, de statutul său ontologic, de trăsăturile imanente care şi-au pus pecetea asupra fizionomiei şi destinului ei inconfundabil există o relaţie directă, cauzală, ce poate fi reperată fără prea mare dificultate. Până când realitatea etno�afico­folclorică nu va fi realmente investigată zonă cu zonă şi, am spune, localitate cu localitate, imaginea noastră despre cultura populară va fi mereu în suferinţă, totdeauna incompletă". Pe de altă parte, în lumea tot mai globalizată de la începutul de secol şi de mileniu, măsura maturităţii noastre spirituale între naţiunile europene o poate da, printre altele, tocmai cercetarea exemplară a patrimoniului cultural tradiţional, sinteză a potenţelor creat�are ale românilor, emblemă autentică a specificului nostru naţional.

În astfel de coordonate se înscrie, credem, tentativa curajoasă a profesorului rodnean LIVIU P .ĂIUŞ de realizare a unei monografii a folclorului literar al Văii Rodnei, zonă etnografică şi folclorică transilvăneană cu un specific aparte, date fiind vecinătatea şi întrepătrunderile în varii domenii cu Maramureşul şi Bucovina. O primă materializare a unor strădanii de peste trei decenii o cunoaşte autorul în cauză prin apariţia, la începutul lunii iunie a.c., la Editura "George

LIVIU PAIUŞ

"'"'' .. "'"""" .. ""' Coşbuc" din Bistriţa, a lucrării sale Folclorul Văii Rodnei. Partea I, studiu care, în peste 200 de pagini, analizează metodic epica populară în versuri din Valea Rodnei. De notat că praf. Liviu Păiuş are pregătit materialul si pentru partea a II-a, care ar trebui să cuprindă folclorul războiului (scrisori în versuri din cele două războaie mondiale şi jurnale în versuri, de război şi de prizonierat) , lin.ca populară şi poveftile populare. Ar urma să publice apoi o monumentală antologie de maten(;/ folcloric ce a stat la baza acestor studii (500 de pagini, dactilografiate pe două coloane) , intitulată Sus la munţi ca negura.

Trebuie spus că în cercetările sale folcloristul rodnean nu păşeşte pe un teren virgin. De altfel, chiar el menţionează numele unor înaintaşi merituoşi, mulţi dintre ei foşti învăţători la şcolile din zonă, dar şi specialişti de marcă, cercetători care au cules folclor în satele de pe văile Someşului Mare şi Ilvei, începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea: Florian Domide, Mihai Domide, Ion Pop Reteganul, Alexandru Pop, Iuliu Bugnariu, Grigore Romanesi, Ştefan Buzilă, Ioan Sohorca, Alex.iu Viciu, Emil Precup, Ion Barna, Iustin Ilieşiu, Ovid Densusianu, Emil Al. Boşca, Tiberiu Moraru, Gavril Bichigeanu, echipele Şcolii lui D. Gusti, apoi Olimpiu Barna, Ion Apostol Popescu, Virgil Medan, Ioan Meiţoiu, Cicerone Theodorescu, Dumitru Vârtic, Vasile Cărăbiş, Nicolae Bot, Septimiu şi Viorica Grapini, Dorina Domide ş.a.

Autorul lucrării, Liviu Păiuş, este un nume cunoscut specialiştilor din Bistriţa-Năsăud prin articolele şi studiile publicate în Revista de etnografie fi folclor, Zestrea, Cuibul visurilor ori în volumele Studii fi cercetări etnoculturale ale Muzeului Judeţean Bistriţa-Năsăud. Tomul Folclorul Văii Rodnei. Partea I valorifică

49 1 www.cimec.ro

EMIL BĂL\1

materialul rezultat din culegerile în teren ale autorului, începând cu anul 1 969, în comunele Rodna, Şanţ şi Măgura Ilvei, precum şi din cercetările în biblioteci din judeţ şi din ţară. Volumul concentrează, aşadar, folclor inedit, dar şi texte apărute în reviste şi culegeri din secolele XIX-XX, inclusiv în cele 21 de volume de manuscrise ale lui Ion Pop Reteganul, existente la Academia Română, cu piese culese în localităţile zonei: Şanţ, Rodna, Maieru, Sângeorz-Băi, Lunea Ilvei, Ilva Mare, Măgura Ilvei, Poiana Ilvei.

Profesorul Liviu Păiuş ambiţionează să trateze sistematic un material vast şi eterogen, acceptând în domeniul poeziei epice populare nu numai cele peste 30 de balade culese în zonă, cu numeroasele lor variante, ci �i poezia rituală, cu "nuanţe de evocare, apel, invocare, inclusiv sens religios". In partea introductivă a lucrării, sunt prezentate capitolele Zonarea etnograficâ fi folclon"că a Rodnei şi Interesul pentru folclorul acestei zone. Văzut "în dimensiunea lui artistică şi tematică", folclorul epic în versuri din Valea Rodnei este comentat apoi în cele două secţiuni mari: Balada în Valea Rodnei şi Poe�a rituală.

Prima secţiune analizează cântecul epic eroic, ciclul cotropitorilor (turci, tătari) , haiducii (Toma Alimo{J Radu fi mama sa, Pintea Viteazul, Haiducul Niculiţa), balade păstoreşti (Costea, Ciobanu� Sora fi zmeii), balade familiale fantastice (Soarele fi luna, Blăstăm de mamă), păstoreşti (Mioriţa, Fata de maior), despre curtea feudală (Mefteml Manole), îndrăgostiţii (Lof,odnicii nejerici,ti, Iubitul / soţul urât, Mândra semeaţă Înfelat� Vălean, Proba iubiriz; Intemnzjatul fi iubita lui, Bogata fi săraca, Mândra părăsită, Blestemul mândrez; Mireasa moartă, Leacul dragostei, Frunză verde de pe baltă), soţii (Nevasta vândută, Nevasta fugită, Mofneagul, Femeia necredincioasă, Fata amăgită de ţigan), părinţi şi copii (Soacra rea, Fata blestemată - pasăre pribeag� Tâlharul fi mama sa, La râu de rouă, Copiii nerecunoscători mamei care i-a crescut), fraţii (Fata fugită urmărită de fraţi, Sora otrăvitoare, Întoarcerea fraţilor acasă). Ce-a de-a doua secţiune comentează poezia rituală: cântecele cununii, poezia nunţii, descântece, poezia înmormântării, colinde laice şi religioase.

Chiar dacă pentru unii specialişti argumentele aduse de autor în clasificarea şi tratarea acestui vast material folcloric ar putea părea discutabile, meritul de necontestat al acestuia constă în faptul că el se străduieşte să analizeze diferitele variante ale textelor folclorice în diversitatea lor, în evoluţia pe care au cunoscut-o în zona noastră, evidenţiind elementele ce le dau specificitate aparte în comparaţie cu variantele din alte zone folcloristice româneşti. Studiul folcloristului rodnean pune în lumină bogăţia şi arhaicitatea zonei etnofolclorice â Văii Rodnei, aportul deosebit al acesteia la dezvoltarea patrimoniului cultural naţional. Să remarcăm, în acest sens, numai supoziţia autorului că o perlă folclorică precum Mionja, în forma ei de colind, şi-ar avea "momentul de geneză" pe plaiurile noastre, aducând ca argument afirmaţiile unui folclorist de talia lui A. Fochi (Miori,ta. Tipologie. Circulaţie. Geneză. Texte, Bucureşti, 1 964, p. 539), cum că "prima versiune a Mioriţei s-a născut în zona de nord-est a Transilvaniei în regiunea dintre Munţii Rodnei şi Munţii Călimani, unde şi astăzi circulă cu destulă intensitate în forma cea mai simplă".

492 www.cimec.ro

Recenzii. Note de lectură

Nu ne rămâne decât să aşteptăm cu încredere apanţla, într-un viitor, sperăm, nu prea îndepărtat, şi a părţii a doua a lucrării, precum şi a antologiei de folclor rodnean pe care ni le promite merituosul folclorist care este profesorul Liviu Păiuş.

493 www.cimec.ro

www.cimec.ro