Noi contributii privind bronzul timpuriu din Transilvania/New Contributions about the Early Bronze...

Câteva consideraţii privind bronzul timpuriu din Transilvania 111

NOI CONTRIBUŢII PRIVIND BRONZUL TIMPURIU DIN TRANSILVANIA

O serie de studii publicate recent pun în circulaţie descoperiri inedite

aparţinând Bronzului timpuriu transilvănean sau lansează opinii noi, mai mult sau mai puţin documentate, referitoare la conţinutul şi cronologia manifestărilor culturale aparţinând acestei perioade1. Totodată unele discuţii privind bronzul timpuriu sud-carpatic fac referire şi la descoperirile din Transilvania, venind cu noi ipoteze privind cronologia sau încadrarea culturală a acestora2. Din perspectiva noilor descoperiri, inclusiv a celor care vor fi prezentate în prezentul studiu, considerăm necesare unele nuanţări şi completări ale tabloului evoluţiei cultural-cronologice din bronzul timpuriu transilvan, pe care l-am propus în urmă cu aproape un deceniu3, dar şi unele observaţii critice pe marginea unor opinii recent exprimate.

1. Cuci (jud. Mureş). În Muzeului judeţean Mureş se află expusă o caracteristică strachină cu

“Trichterrand” (nr. inv. 6901) care provine, conform registrului inventar, din săpăturile efectuate de A. Zrinyi în 1980 la Cuci (jud. Mureş), fără alte precizări4. Lucrată din pastă fină, de culoare cărămiziu-gălbuie în exterior şi cenuşiu-negricioasă în interior, cu urme de slip exfoliat în mare parte, strachina este decorată cu patru perechi de butoni dubli, dispuşi pe umăr (fig. 1/1). Ea conţine numeroase fragmente calcinate de corn de căprioară, reprezentând probabil o depunere rituală în cuprinsul unei aşezări.

Strachina are analogii în cadrul grupului Livezile, în aşezarea de la Livezile – “Baia” sau la Zlatna – “Colţul lui Blaj”5. Forme identice apar în spaţiul sud-est transilvănean în mediul Zăbala6 şi apoi Schneckenberg7.

1 Lazarovici 1997; Lazăr 1999; Popa 1998; 2002; Rişcuţă 1998a; 1998b; 2000; Molnár

2000; Cavruc 1997; 2002. 2 Vulpe 1997; Băjenaru 1996; 1998; 2002. 3 Ciugudean 1996, p. 78-110, 139-148. 4 Totalitatea materialelor aparţinând epocii bronzului provenite din săpăturile efectuate de

A. Zrinyi la Cuci vor forma subiectul unui studiu separat, realizat în colaborare cu M. Petică, căruia dorim să-i mulţumim şi pe această cale pentru sprijinul acordat în identificarea şi studierea materialelor aflate în colecţia Muzeului Judeţean Tg. Mureş.

5 Ciugudean 1997, p. 32-33, fig. 10/1; 11/3; Ciugudean 1996, p. 237, fig. 41/4-5. 6 Székely 1997, pl. XX/4-5. 7 Prox 1941, p. 23, abb. 7, 9.

Horia Ciugudean 90

Fig. 1 - Ceramică descoperită la Cuci (1), Aiud - “Cetăţuie” (2-4) şi Aiud - “Castelul Bethlen” (5)

Noi contribuţii privind bronzul timpuriu din Transilvania

91

Fig. 2 - Ceramică descoperită la Aiud - “Cetăţuie” (1-5)

Horia Ciugudean 92

2. Aiud – “Cetăţuie” Cu ocazia săpăturilor sistematice întreprinse în anii 1999-2000 în această

aşezare8 au fost descoperite şi două complexe de locuire aparţinând bronzului timpuriu.

Groapa secţionată parţial în secţiunea I/1999 a furnizat un material destul de sărac, fragmentele ceramice descoperite fiind confecţionate dintr-o pasta fină, de culoare cenuşie sau cărămiziu-gălbuie, având suprafaţa exterioară lustruită. Se remarcă fragmentul unei străchini cu corpul înalt şi umărul bine profilat, decorat cu impresiuni spaţiate, având gura în formă de pâlnie şi decorată cu o manşetă alveolată (fig. 1/4). I se adaugă un fragment de amforă cu corpul globular, având o toartă de la care pleacă spre gât trei nervuri paralele în relief (fig. 1/2). Un alt fragment aparţine unui vas cu torţi tubulare şi buza prevăzută cu manşetă (fig. 1/3).

Resturile unei locuinţe de suprafaţă păstrată parţial au fost cercetate în secţiunea III/2000, majoritatea ceramicii recuperate fiind lucrată dintr-o pastă fină, de culoare cenuşie sau neagră, pereţii fiind subţiri şi lustruiţi în exterior. Se remarcă un vas fragmentar de formă tronconică, decorat cu trei proeminenţe conice, alternate cu o tortiţă perforată vertical (fig. 2/4). O strachină cu corpul bitronconic are buza evazată şi îngroşată sub formă de manşetă (fig. 2/5), manşetele, simple sau decorate cu împresiuni, fiind prezente şi pe alte două fragmente de buze (fig. 2/1-2). Câteva funduri de vase prezintă o uşoară concavitate, element care apare şi în aşezarea de la Alba Iulia – “Str. Sinaia”9, unde regăsim şi o bună paralelă pentru strachina cu corp bitronconică10, prezentă şi în aşezarea de la Gligoreşti11. Cât despre vasul tronconic, această formă reprezintă deocamdată un unicat pentru bronzul timpuriu transilvănean, ea regăsindu-se doar la sud de Carpaţi, în aşezarea Glina de la Greci12.

3. Aiud – “Castelul Bethlen”. Cu ocazia unor sondaje efectuate în zona centrală a oraşului Aiud, lângă clădirea Castelului Bethlen (actualmente Muzeul de Istorie)13 a fost descoperit un bogat lot de materiale ceramice feudale, alături de care, în poziţie secundară, a fost recuperat şi un interesant fragment de vas aparţinând epocii timpurii a bronzului. Este vorba despre fragmentul unei strachini calotiforme, lucrate dintr-o pastă fină, de culoare cenuşie, acoperită cu

8 Cronica cercetărilor arheologice din România – Campania 1999. CIMEC 2000, p. 8-9;

Cronica cercetărilor arheologice din România – Campania 2000. CIMEC 2001, p. 24-25. 9 Ciugudean 1988, fig. 2/4. 10 Ciugudean 1988, fig. 2/8. 11 Gogâltan şi Florea 1994, fig. 5/3. 12 Ulanici şi Trohani 1975, fig. 5/4. 13 Posibilitatea de a vedea materialul ne-a fost oferită de muzeograful Paul Scrobotă, care

ne-a pus la dispoziţie spre publicare fragmentul aparţinând bronzului timpuriu şi căruia îi mulţumim şi pe această cale.


93

un slip lustruit, cu tendinţe de exfoliere şi decorată pe jumătatea inferioară cu impresiuni textile (fig. 1/5). Atât forma vasului cât şi tipul şi modul de dispunere a decorului îşi găsesc excelente analogii în aşezările de la Foeni14 şi Zdup – Ocnele Mari15 aparţinând grupului Gornea-Orleşti16. Deşi este vorba despre un unic fragment ceramic, aflat în poziţie secundară, este evident că el marchează prezenţa la Aiud, în zona cetăţii medievale, a unei locuiri aparţinând etapei finale a bronzului timpuriu.

3. Meteş – “Piatra Peşterii” În cadrul săpăturilor sistematice efectuate în perioada anilor 1994-1996 în

aşezarea de pe platoul aflat pe vârful unei olistolite calcaroase situate pe malul stâng al văii Albinei a fost evidenţiat un nivel de locuire aparţinând bronzului timpuriu, care suprapunea trei straturi de locuire aparţinând culturii Coţofeni17 . Materialul ceramic aparţinând bronzului timpuriu provenind din primele două campanii a fost sumar publicat în 199618, dar el nu a permis o încadrare cultural-cronologică suficient de precisă, de aceea am considerat necesar să publicăm şi rezultatele ultimei campanii de săpături din acest împortant sit, el aducând interesante elemente noi.

Din punct de vedere stratigrafic, în toate secţiunile în care a fost surprins, stratul de cultură aparţinând bronzului timpuriu este relativ subţire, având cca. 0,15 m grosime, în cadrul lui nepuţând fi conturate complexe de locuire nederanjate. Din această cauză vom discuta ceramica în ansamblul său, fără a exclude posibilitatea ca locuirea aparţinând bronzului timpuriu de la Meteş să cunoască mai multe etape de evoluţie.

Din punctul de vedere al formelor, sunt atestate atât strachinile cu gura evazată, de tip “Trichterrand” (fig. 5/12-15, 6/3) cât şi cele calotiforme, cu buza îngroşată (fig. 3/1, 7/2, 5), remarcându-se un exemplar a cărui buză este prevăzută atât cu o manşetă cât şi cu o margine puternic răsfrântă spre exterior (fig. 7/4), într-o manieră necunoscută până acum în alte aşezări transilvănene.

Ceştile sunt reprezentate printr-un exemplar cu umărul bine demarcat, gâtul cilindric cu buza îngroşată sub formă de colac, toartă supraînălţată şi cu proeminenţe conice pe umăr (fig. 7/1). Nu puţine sunt fragmentele aparţinând unor vase-sac, decorate cu brâuri şi proeminenţe, de obicei alveolate (fig. 3/4,6; 4/1; 5/6; 6/5-6, 14, 16). Se mai remarcă un vas cu gât înalt cilindric, demarcat printr-un umăr de corpul uşor bombat, buza evazată fiind prevăzută cu obişnuita

14 Gogâltan 1993, pl. 5/3, 7/1-2; 1996, pl. XI/1-5. 15 Petre-Govora 1995, fig. 3/9, 5/2 16 Gogâltan 1993, p. 60; 1995, p. 57-58; 1996, p. 46. 17 Ciugudean 1996, p. 55; Cronica cercetărilor arheologice din România – Campania 1997.

Călăraşi 1998, p. 43. 18 Ciugudean 1996, p. 55, fig. 46-48.

Horia Ciugudean 94

Fig. 3 - Ceramică descoperită la Meteş – “Piatra Peşterii”

manşetă (fig. 4/14). De altfel sunt numeroase buzele cu manşetă (fig. 3/9; 4/3, 5, 9, 12-13, 15; 5/2, 9-10; 6/ 1; 7/4), precum şi cele îngroşate sub formă de colac (fig. 4/7; 5/1; 6/2; 7/1).

Trebuie menţionate fragmentele a două vase prevăzute cu tub de scurgere (fig. 3/3; 6/10), a căror formă este greu de precizat, ele reprezentând însă cea mai nordică apariţie a acestui tip de vas, cunoscut cu deosebire în spaţiul de la sud de Dunăre, pe teritoriul Greciei19 sau al Bulgariei20. Până acum, singurul exemplar semnalat la nord de Dunăre era cel de la Năieni-Colarea21.

Din punctul de vedere al decorului, pe ceramica din nivelul de locuire aparţinând bronzului timpuriu de la Meteş domină ornamentele în relief, sub

19Aslanis 1985, pl. 30/2, 7; 92/10; 119/5; 123/2. 20 Leshtakov 1992, fig. 4, 16, 28, 32; 1994, fig. 3; 7; Nikolova 1999, fig. 10.1/1-3, 9. 21 Vulpe şi Drâmboceanu 1981, p. 173, fig. 9/6.


95

formă de brâuri orizontale (fig. 3/4; 5/8, 11; 6/6, 14, 16; 7/3), uneori combinate cu altele verticale (fig. 6/15). Sunt numeroase şi proeminenţele simple sau pereche (fig. 4/1; 6/5, 8, 12), mai rari fiind butonii conici (fig. 7/1) sau aplicaţiile de tip “boabe de linte” (fig. 5/3). Dintre ornamentele realizate prin adâncire, cele mai numeroase sunt alveolele sau crestăturile prezente pe buzele (fig. 4/6, 8, 13, 15; 6/4) şi umărul vaselor (fig. 3/8; 4/14; 5/12, 14-15; 6/9) sau pe brâuri (fig. 3/4, 6; 5/8; 6/6, 14-15). Importante sunt însă impresiunile circulare dispuse în şiruri orizontale simple sau duble (fig. 4/11, 5/14), care au bune analogii în aşezările de la Copăceni22, Tureni23, Cetatea de Baltă24 şi Zlatna – “Colţul lui Blaj”25.

Există un singur fragment decorat în tehnica inciziei, sub forma unui triunghi haşurat oblic (fig. 6/13), care are bune analogii la Livezile – “Baia”26, Zlatna – “Colţul lui Blaj”27, Deva - “Dealul Cetăţii”28 şi Săsciori29.

Extrem de important este şi un fragment de pahar cu decor şnurat (fig. 6/11), care are analogii în ceea ce priveşte motivistica decorului la Tureni30, în peştera de la Igriţa31 şi doar cu totul excepţional în aşezarea de la Leliceni32.

Deşi nu reprezintă un motiv decorativ, dorim să subliniem prezenţa în cadrul ceramicii de la Meteş a unor vase având partea inferioară a corpului barbotinată (fig. 5/7), element pe care-l regăsim în zona central şi sud-vest transilvăneană în descoperirile de tip Livezile33 şi Copăceni34.

4. Cicău – “Sălişte” Aşezarea de la Cicău – “Sălişte” a fost cercetată prin săpături sistematice

în perioada anilor 1969-1973, fiind identificate materiale aparţinând unor epoci diverse (eneolitic, epoca bronzului, Hallstatt, Latène, perioada romană şi cea a migraţiilor), care însă n-au fost din păcate publicate pe complexe şi niveluri, însoţite de observaţii stratigrafice exacte35. Din această cauză bronzului timpuriu i-au fost atribuite doar câteva fragmente ceramice, considerate de autorii săpăturii ca aparţinând culturii Schneckenberg36, o bună parte dintre ele

22 Rotea 1993, pl. VII/11-12; Ciugudean 1996, fig. 52/5. 23 Rotea 1993, pl. VIII/1, 6. 24 Ciugudean 1996, fig. 53/5. 25 Ciugudean 1996, fig. 43/7, 9-10. 26 Ciugudean 1997, fig. 9/2. 27 Ciugudean 1996, fig. 43/13. 28 Rişcuta 2000, p. 209, pl. VI/3. 29 Popa 2002, pl. I/1. 30 Rotea 1993, pl. VIII/7. 31 Emödi 1988, fig. 4/42; 6/15; 8/12-13; 11/55-56; 1992, taf. XV/2, 4. 32 Roman şi colab. 1992, taf. 101/2. 33 Ciugudean 1996, p. 89. 34 Rotea 1993, p. 75, pl. VII/6, 13; Ciugudean 1996, p. 97, fig. 4/6; 5/5; 12/5. 35 Winkler şi Takács 1980; 1981. 36 Winkler şi Takács 1980, p. 23-24.

Horia Ciugudean 96

aparţinând în realitate culturii Wietenberg. Totodată vase tipice bronzului timpuriu au fost greşit încadrate în cultura Coţofeni37 sau în perioada hallstattiană38. Eroarea a fost parţial corectată în 1991, când am publicat un prim lot de materiale inedite, pe care le-am înserat la un alt palier cronologic şi cultural39, identificat cu descoperirile de tip Copăceni40.

O cercetare atentă a întregii ceramici preistorice provenite din săpăturile de la Cicău41 ne-a permis să identificăm un număr mult mai mare de materiale aparţinând bronzului timpuriu, pe care considerăm util să le introducem în circuitul ştiinţific, având în vedere documentaţia încă destul de redusă privind debutul epocii bronzului în Transilvania centrală şi de sud-vest.

Repertoriul formelor ceramice cuprinde ceşti cu toarta supraînălţată, având buza oblică (fig. 9/7) sau dreaptă (fig. 8/4; 10/3; 11/1), căni cu corpul bombat şi buza oblică (fig. 9/1), strachini cu umărul profilat şi buza evazată – ”Trichterrandschüssel” – (fig. 8/1; 9/2-3; 10/5; 12/3), vase-sac (fig. 8/2; 10/2; 11/9), amfore prevăzute cu torţi tubulare (fig. 10/4; 11/4; 12/4, 6, 8).

Ceramica de la Cicău este relativ sărăcăcios ornamentată, predominând decorul în relief sub forma brâurilor orizontale (fig. 10/1-2; 11/5, 7, 9; 12/3), într-un singur caz decorul în relief fiind dispus şi vertical, la baza unei torţi (fig. 11/8). Frecvenţi sunt şi butonii conici, simpli, dubli sau chiar tripli (fig. 8/3; 9/2-5; 11/5-6), la care se adaugă proeminenţele-apucători de tip pseudo-torţi (fig. 11/3; 12/1-2, 9), cu rol dublu, funcţional şi ornamental.

Decorul realizat prin adâncire cuprinde şirurile simple sau duble de impresiuni circulare (fig. 8/2; 11/3), alveolele şi crestăturile realizate pe buzele îngroşate (fig. 12/3, 5) sau pe brâuri (fig. 10/2; 11/2, 5, 7, 9).

Se cuvine deasemenea remarcată prezenţa barbotinei pe jumătatea inferioară a unor recipiente ceramice de la Cicău (fig. 11/5; 12/1), element nelipsit de semnificaţii cronologice, asupra cărora vom reveni însă în consideraţiile finale ale acestui studiu.

Un decor singular îl reprezintă canelurile înguste şi adâncite, sub forma unor şănţuleţe paralele dispuse orizontal pe jumătatea superioară a corpului unei căni de la Cicău, sub acest registru fiind realizate un şir de impresiuni înguste, ovoidale (fig. 9/1). Tehnica de ornamentare şi parţial chiar motivistica se apropie mult de cea cunoscută din faza B a culturii Schneckenberg42, sau de ceea ce este

37 Winkler şi Takács 1981, fig. 4/2. 38 Winkler şi Takács 1980, fig. 12/1, 3. 39 Ciugudean 1991, p. 107, abb. 25 40 Ciugudean 1996, 42, 96. 41 Mulţumim şi pe această cale muzeografilor P. Scrobotă şi M. Vintilă pentru amabilitatea

cu care ne-au facilitat accesul la materialele aflate în colecţia Muzeului de Istorie din Aiud. 42 Prox 1941, pl. IV/5; XVI/1, 4, 8.


97

în prezent considerat de unii cercetători drept grupul “Năieni-Schneckenberg“43. Forma vasului de la Cicău, pe care apare decorul menţionat anterior, nu are însă nimic în comun cu repertoriul ceramicii de tip Năieni – Schneckenberg, ea fiind deocamdată o apariţie singulară în bronzul timpuriu transilvănean.

Dorim să mai atragem atenţia asupra unei proeminenţe cu două creste, imitând o toartă tubulară, care este plasată pe buza unei străchini, ea amintind exemplarele cunoscute din zona extracarpatică, în nivelul 4 de la Odaia Turcului44 şi mai ales în nivelul Ic4 de la Sărata Monteoru45.

O menţiune specială merită un vas considerat şi de autorii săpăturilor de la Cicău drept unicat pentru spaţiul transilvănean, dar pe care l-au tratat în cadrul descoperirilor aparţinând culturii Coţofeni, analogiile invocate din mediul Gumelniţa fiind evident forţate46. Este vorba despre o cană cu toarta şi buza rupte, având corpul puternic bombat, gâtul cilindric şi fundul profilat. Decorul

constă din trei registre suprapuse umplute cu mici proeminenţe care ocupă jumătatea superioară a corpului vasului .

Acest tip de decor, discutat recent de R. Băjenaru (care-l denumeşte decor de tip “arici“), este cunoscut în manifestările bronzului timpuriu de la sud de Carpaţi, prezenţa sa fiind semnalată la Odaia Turcului, Năieni-Zănoaga (nivelurile IIa-IIb) şi Sărata Monteoru (nivelul Ic4, 1), dar şi în nord-vestul României, în aşezări atribuite aşa-numitei faze I a culturii

Otomani47. Vase cu decor asemănător sunt cunoscute în număr mare din bazinul Tisei, în cadrul culturilor Hatvan şi Nyírség48, câteva fragmente fiind semnalate

43 Vulpe 1991; Vulpe şi Drâmboceanu 1981, p. 184; R. Băjenaru (2002, p. 116-117)

preferă să utilizeze denumirea de ceramică sau decor de tip Năieni-Schneckenberg. 44 Tudor 1982, fig. 7/4, 16. 45 Zaharia 1987, fig. 15/5, 9-10. 46 Winkler şi Takács 1981, p. 336, fig. 4/1 şi 13/2. 47 Băjenaru 1996. 48Kalicz 1984, pl. LII/20-21; Kalicz 1968, pl. 23/24; 27/10; 58/8; 60/6; 61/5, 7-8; 80/1;

92/5; 99/20; 103/15, 16; 104/3, 7.

Cană cu proeminenţe de la Cicău-„Sălişte”

(apud Winker şi Takács 1981)

Horia Ciugudean 98

recent în faza I a aşezării Lerna IV49. Singurul fragment decorat cu proeminenţe multiple de tip “arici“ publicat deocamdată din zona Transilvaniei provine din nivelul II al aşezării Schneckenberg de la Cuciulata50, apartenenţa sa la faza B a acestei culturi fiind însă pusă sub semnul îndoielii de R. Băjenaru51.

Dorim să subliniem faptul că ultimele trei piese ceramice prezentate fac oarecum notă aparte faţă de restul ceramicii aparţinând bronzului timpuriu de la Cicău, atât prin singularitatea decorului cât şi prin formă, factură şi tehnica de confecţionare. Lipsindu-ne orice informaţii privind contextul stratigrafic în care au fost găsite, nu putem decât să le introducem în circuitul discuţiilor, ele având însă implicaţii deloc neglijabile asupra cronologiei bronzului timpuriu transilvănean.

* * *

În discutarea materialelor prezentate în prima parte a acestui studiu dar şi a implicaţiilor altor descoperiri recente asupra tabloului evoluţiei manifestărilor culturale aparţinând bronzului timpuriu intracarpatic, vom utiliza sistemul cronologic propus de noi în 1996 pentru Transilvania, sistem bazat pe periodizările tripartite ale bronzului timpuriu din Ungaria52 şi din România53. Acest sistem a fost acceptat şi este utilizat de majoritatea cercetătorilor care se ocupă de acest spaţiu54, chiar dacă au fost exprimate şi unele puncte de vedere diferite privind îndeosebi conţinutul celei de-a treia etape55.

Bronzul timpuriu I (BT I) Dintre descoperirile prezentate în cadrul acestui studiu, strachina de la

Cuci aparţine fără îndoială primei etape a bronzului timpuriu transilvănean, ea putând fi atribuită cu destulă siguranţă grupului Livezile, atât datorită formei cât mai ales facturii ceramicii. Nu putem şti dacă punctul din care provine, respectiv situl în care a efectuat săpături A. Zrinyi în 1980, este acelaşi cu cel unde efectuase anterior cercetări N. Vlassa. Acesta vorbea despre o zonă a săpăturilor în care “peste stratul de cultură cu torţi pastilate se suprapunea un strat conţinând materiale din epoca timpurie a bronzului, anume ceramică striată….plus un extrem de bogat material ceramic cu atât de evidente analogii în mediul culturii

49 Băjenaru 2002, p. 124, fig. 14/5-6. 50 Bichir 1962, fig. 10/5. 51 Băjenaru 1996, p. 317-319. 52 Kalicz 1982; Schreiber-Kalicz 1982; Kovács 1982. 53 Roman 1986, p. 29-31. 54 Chiar dacă unii colegi mai tineri ”uită” să mai facă trimiterile de rigoare sau trimit doar

la sistemul Roman, ale cărui etape transilvănene au fost substanţial corectate de noi încă din 1996, respectivele corecţii fiind salutate si de alţi cercetători, care n-au ezitat să aplice o logică similară pentru Banat ( vezi Gogâltan 1999, p. 52, 71-72).

55 Petică şi Molnár 2000, p.341-342; Cavruc 2002, p. 90.


99

Schneckenberg încât inclinăm a considera întregul conţinut al acestui strat drept un facies vestic al culturii Schneckenberg“56. Datele oferite de V. Lazăr privind descoperirile arheologice din hotarul comunei Cuci57 nu ne ajută din păcate să clarificăm situaţia, el localizând doar punctul în care s-au efectuat săpăturile din 1963 (“Szörosdomb”), aici fiind găsite o locuinţă şi morminte (?!?) de incineraţie din bronzul timpuriu58. Deşi publicat în 1995, în repertoriul său nu se face nici o menţiune privind săpăturile efectuate de A. Zrinyi în 1980, amintindu-se doar existenţa unor fragmente ceramice atribuite culturii Schneckenberg în colecţia şcolii din localitate59. Oricum, în lumina cunoştinţelor actuale privind Bronzul timpuriu transilvănean, este greu de acceptat ideea unei asocieri, în cadrul aceluiaşi strat, a ceramicii striate cu o strachină de tip Livezile. Mai curând putem avea de-a face la Cuci cu o aşezare în care sunt prezente, nediferenţiate stratigrafic, materiale din prima şi cea de-a treia etapă a bronzului timpuriu.

Strachina de la Cuci se adaugă altor materiale publicate recent, care vin să completeze cu noi puncte harta de răspândire a grupului Livezile (fig. 14), destul de sumară la data definirii acestei manifestări culturale specifice primei etape a Bronzului timpuriu60. Este vorba despre materialele de la Cheile Mânăstirii61, de unele materiale de la Deva – “Dealul Cetăţii”62 şi de mormântul central din tumulul de la Mada63.

Acestora li se adaugă şi vasul de la Săsciori, pe care-l atribuiam încă din 1996 tot grupului Livezile64. C. I. Popa, care îl publică recent împreună cu o ilustraţie de bună calitate, face afirmaţii contradictorii, considerând pe de-o parte că vasul “reflectă conţinutul ceramic al fazei Coţofeni III târzii”, pentru ca tot el să admită că “factura descoperirii este însă străină mediului Coţofeni”65. În situaţia în care toate materialele de la Săsciori - “Vârful Măglii” provin dintr-o descoperire accidentală, este riscant să se susţină asocierea cănii cu materialele Coţofeni III, cu atât mai mult cu cât din acelaşi punct mai sunt publicate şi alte materiale atribuite bronzului timpuriu66.

56 Vlassa 1976, p. 93. 57 Lazăr 1995, p. 111-113. 58 Lazăr 1995, p. 112. 59 Lazăr 1995, p. 111, punctul A, d). 60 Ciugudean 1996, p. 78-96. 61 Ciugudean şi Anghel 2000. 62 Rişcuţă 2000, p. 208-209, pl. V/1-2, 3; VI/3-14; VII/1, 3. 63 Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2000, CIMEC 2001, p. 33. 64 Ciugudean 1996, p. 80. 65 Popa 2002, p. 82, pl. I/1. 66 Popa 2000, p. 82 (unde se recunoaşte faptul că ”contextul descoperirii .... nu permite

formularea unor concluzii tranşante) şi pl. VI/4, VII/4, 6, 8.

Horia Ciugudean 100

Creşterea numărului de descoperiri de tip Livezile a determinat formularea unor noi ipoteze privind etapele evolutive pe care le parcurge acest grup. C. Rişcuţa a încercat să atribuie descoperirile de la Deva - “Dealul Cetăţii” unei etape timpurii, “anterioare cristalizării acestuia aşa cum îl cunoaştem din aşezarea eponimă“67. Prezenţa unor elemente Coţofeni încă destul de bine individualizate în ceramica de la Livezile – “Baia” ne face însă să considerăm tocmai această staţiune ca reflectând o etapă timpurie din evoluţia noului grup cultural. În situaţia în care materialele de la Deva - “Dealul Cetăţii” nu sunt însoţite de observaţii stratigrafice, fapt recunoscut şi de cel care le publică, este greu ca ele să fie acceptate ca punct de pornire în definirea unei noi etape evolutive, chiar dacă afirmaţiile făcute de C. Rişcuţa nu sunt lipsite de o anume logică.

Împreună cu celelalte descoperiri mai noi sau mai vechi, materialele de la Deva ne ajută să precizăm cu mai multe exactitate câteva dintre elementele definitorii ale ceramicii grupului Livezile. Unul dintre acestea este fără îndoială utilizarea decorului realizat în tehnica inciziilor fine, motivele predilecte fiind triunghiurile şi benzile haşurate. Un alt motiv decorativ frecvent întâlnit îl reprezintă inciziile dispuse sub forma “scheletului de peşte”, la care mai trebuie adăugate şi aplicaţiile sub forma “boabelor de linte”. Fără a mai constitui trăsături caracteristice, să reţinem totuşi şi frecvenţa ridicată a buzelor îngroşate sub formă de manşetă şi barbotinarea părţii inferioare a vaselor. Ca forme, strachina cu gura în formă de pâlnie (“Trichterrandschussel”) rămâne fără îndoială unul dintre tipurile ceramice definitorii, alături de cănile sau ceştile cu buza oblică sau dreaptă, toarta supraînălţată şi fundul drept.

Prezenţa unor vase specifice grupului Livezile (între care ceştile decorate cu registre incizate sub forma scheletului de peşte) în inventarele funerare ale tumulilor de la Livezile, Ampoiţa, Ţelna, Meteş68 sau Mada69, dovedeşte că cel puţin o etapă de înmormântări din cimitirele tumulare din zona sudică şi răsăriteană a Munţilor Apuseni aparţine acestui grup cultural.

Revenind la strachina de la Cuci, trebuie remarcat că ea vine să infirme ipoteza avansată de Z. Molnár privind posibilitatea unei prelungiri a existenţei comunităţilor Coţofeni târzii (IIIc după periodizarea Roman) până la orizontul Bronzului timpuriu I pe valea superioară a Mureşului70. Totodată, ea ne obligă să revenim asupra unei probleme deseori invocate în literatura din ultimele decenii şi anume cea a descoperirilor atribuite culturii Schneckenberg din zona central şi vest – transilvăneană. Problematica respectivă îmbracă două aspecte diferite şi anume pe de-o parte, posibilitatea prezenţei unor importuri Schneckenberg în

67 Rişcuţă 2000, p. 212-213. 68 Ciugudean 1996, fig. 20/2, 4; 31/1, 3, 6; 38/10-11; 46/1. 69 Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2000, CIMEC 2001, p. 33. 70 Molnár 2000, p. 32.


101

mediul Coţofeni târziu iar pe de alta, existenţa unui aşa-numit “facies vestic al culturii Schneckenberg”.

Susţinerea în continuare a existenţei unor descoperiri de caracter Schneckenberg în mediul Coţofeni71 ni se pare un demers depăşit la nivelul cunoştinţelor actuale, el datorându-se fie unor lacune de informare, fie unui conservatorism explicabil dar mai greu scuzabil. Deja în 1996 sugerasem explicit abandonarea folosirii materialelor descoperite la Boarta72, Bretea Mureşană73 sau Şincai74 ca argument pentru paralelismul Coţofeni – Schneckenberg75. Iniţial şi P. Roman susţinuse cu argumente pertinente că “evoluţia culturii Coţofeni din Transilvania trebuie să fi precedat Schneckenberg B”76, ulterior însă modificându-şi opinia şi afirmând contemporaneitatea celor două fenomene77. Privitor la materialele de la Şincai şi Boarta, va păstra totuşi unele rezerve, mergând pe o posibilă apartenenţă a lor la grupul Jigodin78. Rezervelor sale li s-au adăugat ulterior opiniile noastre mult mai tranşante, bazate pe descoperirea manifestărilor de tip Livezile dar şi pe o cunoaştere mai extinsă a ceramicii din aşezarea de la Zăbala. Şi iată că într-o recentă publicaţie V. Lazăr oferă informaţii, e drept sumare, privind existenţa la Şincai a unor morminte ulterioare locuirii Coţofeni, atribuite culturii Schneckenberg79. În acest nou context stratigrafic evidenţiat la Şincai, ni se pare mai mult decât probabil ca şi materialele publicate anterior de aici să fie interpretate ca aparţinând unei etape cronologice post-Coţofeni III.

Am delimitat şi discutat cu altă ocazie orizontul culturilor care utilizează vasele cu manşetă, insistând asupra semnificaţiilor cronologice ale acestui tip de buză80. În atare condiţii, recenta tentativă de a explica îngroşarea marginei vaselor la exterior ca pe o influenţă Schneckenberg în mediul Coţofeni81 este depăşită, ea fiind o preluare mecanică a unor puncte de vedere mai vechi.

Noile opinii bine argumentate privind evoluţia post-Coţofeni a culturii Glina82 nu fac decât să întărească şi pentru spaţiul intracarpatic ideea posteriorităţii culturii Schneckenberg faţă de fenomenul Coţofeni, singura excepţie putând fi zona de sud-est a Transilvaniei, unde manifestările de tip

71 Roman 1986, p. 41; Andriţoiu 1985, p. 14; Rotea 1993, p. 66; Molnár 2000, p. 31-32. 72 Horedt 1949, p. 63, fig. 14/6. 73 Rotea 1981, p. 24, pl. 7/1, 3, 6. 74 Lazăr 1978, pl. 5/5, 8/3. 75 Ciugudean 1996, p. 94. 76 Roman 1976, p. 57. 77 Roman 1986, p. 51, fig. 7. 78 Roman şi colab. 1992, p. 187. 79 Lazăr 1999, p. 235. 80 Ciugudean 1988, p. 21-22. 81 Molnár 2000, p. 32. 82 Băjenaru 1998; 2002, p. 112-114.

Horia Ciugudean 102

Zăbala şi apoi Schneckenberg timpuriu par să succeadă fazei Coţofeni II, ceea ce le-ar permite o contemporaneitate cu faza Coţofeni III din zonele central şi vest transilvănene.

O altă latură a problematicii influenţelor Schneckenberg din aria vest-transilvăneană o reprezintă descoperirile unor buze cu caracteristicele şiruri de butoni perforaţi, nu foarte multe la număr, începând cu Cetea83, Moreşti84 şi mai recent, Deva85. Lor li se adaugă ceva mai numeroasele fragmente de buze cu şiruri sau grupe de perforaţii, care au fost interpretate de descoperitorii lor tot ca materiale de factură Schneckenberg, acesta fiind cazul descoperirilor de la Cicău86, Dăbâca87, Copşa Mică sau Tiur88.

Referitor la buzele de vase prevăzute cu şiruri de perforaţii, trebuie să precizăm de la bun început că acest gen de ornament nu este apanajul exclusiv al culturii Schneckenberg sau Glina. O examinare atentă a celor două fragmente publicate de la Cicău şi atribuite culturii Schneckenberg relevă că, prin compoziţia şi modul de tratare a pastei ceramice, ele diferă substanţial de materialele aparţinând bronzului timpuriu provenind din această staţiune, fiind în schimb apropiate de bogatul material Coţofeni. Ca atare, îndoielilor formulate în 199689 le adăugăm acum sugestia ca Cicăul să fie şters de pe harta descoperirilor cu descoperiri aparţinând culturii Schneckenberg.

Nici fragmentul de vas de la Tiur cu grupuri de câte trei perforaţii rectangulare sub buză nu poate fi considerat ca aparţinând culturii Schneckenberg, forma şi factura pastei diferind substanţial de cele cunoscute în aria acestei culturi.

În fine, există şi o serie de descoperiri care sunt considerate ca aşezări sau morminte aparţinând culturii Schneckenberg, cum ar fi Aiton90, Mediaş91 sau Copşa Mică92. Din discuţie trebuie eliminate de la bun început unele localităţi incluse de P. Roman pe lista cu descoperiri vestice Schneckenberg, cum ar fi Tărtăria sau Cluj-Dealul Feleacului, pe baza unor informaţii provenite de la N. Vlassa93. În primul caz avem de-a face cu o locuire sporadică din perioada

83 Horedt 1967, p. 105; fragmentul apare ilustrat pentru prima dată abia la Ciugudean

1996, fig. 22/3. 84 Horedt 1979, p. 23, fig. 7/13, 15-16. 85 Rişcuţă 2000, p. 210, pl. VIII/1. 86 Winkler şi Takács 1980, p. 23, fig. 1/4 –4 a. 87 Lazarovici 1997, p. 11. 88 Blăjan 1996, p. 147-149, fig. 3/5, 4/10; descoperirile de la Tiur apar la Lazarovici 1997,

p. 10 sub localizarea Blaj (inf. M. Blăjan), fiind vorba de o localitate aparţinătoare acestui oraş). 89 Ciugudean 1996, p. 42. 90 Blăjan şi Cerghi 1977, p. 135, fig. 3/10-14. 91 Blăjan 1989. 92 Blăjan 1996, 148. 93 Roman 1981, p. 164 şi nota 52.


103

bronzului timpuriu fără nici o legătură cu manifestările Schneckenberg94, în vreme ce pe Dealul Feleacului sunt semnalaţi tumuli, necercetaţi însă, cu fragmente Coţofeni în manta95.

O problemă diferită o ridică aşezările de Dăbâca şi Copşa Mică . Primele au fost deseori citate în literatură dar materiale ceramice au fost ilustrate doar recent96, permitând astfel consideraţii mai consistente pe marginea lor. Aşa cum remarcă Gh. Lazarovici, ceramica de la Dăbâca prezintă elemente Schneckenberg A97 şi în opinia noastră, constituie până în prezent principala descoperire vest-transilvăneană cu clare analogii în mediul Schneckenberg timpuriu. Nu credem însă că se mai poate accepta o trimitere spre mediul Cernavodă II98 sau III99. Din păcate, lipsa unor observaţii stratigrafice ne împiedecă să cunoaştem raporturile cu descoperirile Coţofeni II şi III din zonă, comentariile unora dintre cei care s-au ocupat de materialele de la Dăbâca fiind contradictorii în acestă privinţă100.

În ceea ce priveşte aşezarea de la Copşa Mică, atribuirea ei culturii Schneckenberg este discutabilă, puţinul material ceramic ilustrat prezentând elemente comune mai multor manifestări culturale din spaţiul transilvănean şi nu doar mediului Schneckenberg, aşa cum vrea să ne convingă autorul descoperirii101.

Mormintele în cistă de la Mediaş102 au bune analogii, din punctul de vedere al elementelor de rit şi ritual funerar, în mediul Schneckenberg din sud-estul Transilvaniei, deşi lipsa oricărui element de inventar îngreunează considerabil o încadrare mai nuanţată103.

Din bazinul superior al Mureşului provin alte două descoperiri funerare care pot fi atribuite cu destulă siguranţă culturii Schneckenberg, respectiv mormântul de copil în cistă de la Şincai şi cel aparţinând unui adult, depus în poziţie chircită, împreună cu trei vase, de la Zau de Câmpie104. Alte descoperiri

94 Cu ocazia publicării cercetărilor de la Tărtăria – ”Gura Luncii” din 1961 au fost ilustrate şi două fragmente ”cu decor Usatovo” (Vlassa 1974, p. 30, fig. 11), de fapt aparţinând unui orizont deranjat al bronzului timpuriu (vezi materialele publicate ulterior la Ciugudean 1996, p. 68 şi fig. 80/1, 3).

95 Repertoriul arheologic al judeţului Cluj, Cluj 1992, p. 139, nr. 65. 96 Lazarovici 1997, p. 10, pl. III-V/2-3. 97 Lazarovici 1997, p. 11 (deşi pentru unele fragmente vorbeşte despre apartenenţa lor la

Cernavodă III sau alte aspecte ale bronzului timpuriu din zonă?!?). 98 Roman 1986, p. 41. 99 Lazarovici 1997, p. 11. 100 Rotea afirmă existenţa locurii Coţofeni III în zonă (1993, p. 65), în vreme ce Lazarovici

o neagă (1997, p. 10). 101 Blăjan 1996. 102 Blăjan 1989. 103 Ciugudean 1996, p. 54, nr. 45 şi 46 (cu bibliografia). 104 Lazăr 1999, p. 236 şi fig. 2.

Horia Ciugudean 104

funerare din aceiaşi zonă atribuite culturii Schneckenberg nu au elemente de inventar care să justifice această atribuire, cum este cazul mormântului de la Bahnea, sau nu au fost decât sumar amintite în literatură, fără o publicare completă105. Ceramica de la Moreşti, deşi redusă numeric, este suficient de tipică pentru a se putea accepta încadrarea sa în seria descoperirilor de factură Schneckenberg106. Este greu însă de spus dacă cele trei fragmente ilustrate de descoperitor aparţin unei locuiri Schneckenberg propriu-zise sau sunt doar importuri într-un alt mediu cultural.

Încercând să rezumăm cele expuse până acum, reiese cu destulă claritate faptul că multe dintre aşa-zisele descoperiri Schneckenberg din vestul Transilvaniei aparţin în realitate altor fenomene culturale ale bronzului timpuriu. Nu există nici o dovadă care să ne permită să afirmăm un paralelism Coţofeni II –Schneckenberg A, aşa cum au făcut-o recent unii colegi107, preluând probabil necritic opinii mai vechi108. Dimpotrivă, aşa cum o dovedeşte studierea atentă a descoperirilor din sud-estul Transilvaniei, chiar în această regiune există o prezentă Coţofeni II, căreia îi succed aşezările de tip Zăbala 109. În nordul Transilvaniei, materialele Schneckenberg A nu pot fi mai timpurii de orizontul Coţofeni III prezent în zonă.

Pe de altă parte, trebuie să admitem prezenţa unor comunităţi Schneckenberg în zona central-transilvăneană, pe valea Târnavei Mari (Mediaş) şi pe cursul superior al Mureşului (Şincai, Zau de Câmpie, Moreşti). La nivelul documentaţiei actuale, este dificil de precizat dacă avem de-a face cu infiltrări de scurtă durată (cum ar părea să sugereze numărul redus al descoperirilor) sau cu un orizont bine conturat, raportarea la celelalte manifestări culturale ale bronzului timpuriu fiind deocamdată prematură110.

În concluzie credem că noţiunea de „facies vestic al culturii Schneckenberg”, nu mai poate fi susţinută în lumina noilor cercetări, ea reprezentând o ipoteză de lucru utilizată într-o anumită etapă a cercetării pentru a suplini lipsa documentarului arheologic privind bronzul timpuriu transilvănean.

105 Cum este cazul mormintului de la Ţiptelnic-Band, amintit în repertoriul arheologic al

judeţului Mureş (Lazăr 1995). 106 Horedt 1979, p. 23, fig. 7/13, 15-16. 107 Rotea 1993, p. 65; Molnár 2000, p. 32. 108 Roman 1986, p. 51, fig. 7. 109 Ciugudean 2000, p. 49, 55; vezi şi materialele Coţofeni II publicate recent de la Păuleni

(Lazarovici şi colab. 2002, p. 37, pl. XI/1-6). 110 Roman 1986, p. 41.


105

Bronzul timpuriu II (BT II) BT III Aşa cum aminteam încă la începutul acestui studiu, acceptând modul în

care P. Roman a definit etapa III a bronzului timpuriu în spaţiul extracarpatic111, propuneam la rândul nostru pentru aceeaşi etapă în spaţiul transilvănean concep-tul de descoperiri de tip Iernut112, plecând de la faptul elementar că primul sit în care au fost sesizate şi publicate materiale ceramice de acest gen a fost cel de la Iernut113. Chiar dacă această staţiune nu a furnizat un material prea bogat şi din el lipseşte (deocamdată!) decorul textil, acesta nu este un motiv pentru a respinge denumirea propusă de noi şi care de altfel a fost repede adoptată, fiind utilizată inclusiv de cei care astăzi o contestă114.

Un argument invocat de V. Cavruc împotriva delimitării unui grup Iernut în Transilvania îl constituie faptul că acesta “rămâne documentat insuficient”115, afirmaţie care nu poate fi înţeleasă decât prin necunoaşterea (sau ignorarea) de către cercetătorul menţionat a numeroaselor descoperiri aparţinând grupului amintit din zona Transilvaniei sud-vestice şi centrale. Deja cunoscutelor descoperiri de la Ienut, Cuci, Uioara de Jos, Lopadea Veche, Teiuş, Dumbrava, Daia şi Şpălnaca116 li s-au adăugat altele noi: Aruncuta117, Deva – “Magna Curia”118, Deva – “Str. Depozitelor”119, Balomir – “ Săteşti”120, Balomir – “După sat”121, Aurel Vlaicu122, Rapoltu Mare – “Şeghi”123, Miceşti124, Oarda de Jos125, Lancrăm – Glod126, Sebeş – “Valea Janului”127, Târgu Mureş – “Cetate”128 şi Zoltan129.

111 Roman 1996, p. 31. 112 Ciugudean 1996, p. 110-112. 113 Vlassa şi colab. 1996, p. 401, fig. 3/9-11. 114 Cavruc 1997. 115 Cavruc 2002, p. 90. 116 Ciugudean 1996, p. 110-111 (cu bibliografia mai veche), fig. 85-86. 117 Lazarovici 1997, p. 15, pl. V/1. 118 Rişcuţă 1998, p. 112, 115-116, fig. 17-18. 119 Popa 1998, p. 52-53, pl. IX/3, 5-8. Punctul "Dâmbul Popii", situat la doar 50 m.(!) de

punctul precedent, reprezintă, în opinia noastră, unul şi acelaşi sit, căruia îi aparţine şi fragmentul decorat în tehnica "Besenstrich" ilustrat în pl. IX/2.

120 Popa 1998, p. 51. În lipsa unor observaţii stratigrafice, separarea pe considerente exclusiv tipologice a materialelor recoltate de pe suprafaţa aşezării în două loturi diferite, unul atribuit grupului Şoimuş (p. 67, pl. I/8, II/1-11) iar celălalt etapei III a bronzului timpuriu (p. 51, pl. VI/1-3, 5-6, pl. VII, VIII/1-3, 5-6, X/1-2, 4-5) este un demers hazardat, chiar dacă nu lipsit de un anumit suport, la nivelul documentaţiei cunoscute la data respectivă.

121 Popa 1998, p. 51-52, pl. VI/4, VIII/4, XI/1-5. 122 Popa 1998, p. 52, pl. IX/1-2. 123 Popa 1998, p. 53, pl. X/6-7. 124 Rustoiu 1999, p. 95, 97, pl. III/1-14. 125 Rustoiu 2001, pl. VI/6, 8-12, 14-15. 126 Popa 2002, p. 80, pl. VI/ 7-10.

Horia Ciugudean 106

O simplă examinare a hărţii de răspândire a descoperirilor de tip Iernut din spaţiul intracarpatic relevă la ora actuală prezenţa acestora în apropape 20 de localităţi (fig. 16), în unele cazuri fiind chiar vorba despre mai multe situri aflate în raza aceleiaşi localităţi. O asemnea situaţie nu mai poate fi etichetată drept documentaţie insuficientă, ea fiind net superioară informaţiilor disponibile pentru zona Olteniei, unde apelativul Orleşti este susţinut doar prin câteva descoperiri fortuite130.

Considerentele privind preferinţa comunităţilor de tip Iernut pentru formele relativ joase de relief, tributare cursurilor de apă şi evitarea zonelor montane131 îşi menţin actualitatea. Ipoteza conform căreia aşezările din valea Mureşului, caracterizate prin ceramica cu decor striat şi textil, ar putea să fie contemporane cu manifestări culturale diferite în zona montană132, mergându-se chiar până la afirmarea unei prelungiri a comunităţilor Şoimuş târzii la nivel de BT III133, ni se pare lipsită de orice suport documentar la ora actuală, ea fiind de altfel respinsă şi de alţi cercetători134.

HORIA CIUGUDEAN

New contributions about the Early Bronze Age in Transylvania

(Summary) The study presents new E.B.A. finds from Central and South-West parts of Transyvania.

The bowl from Cuci could be related to Livezile group, which belongs to the first stage of the EBA , together with the Zabala and early Schneckenberg culture.

The pottery from Metes – “Piatra Pesterii” still has some Livezile patterns, but it belongs to the Copaceni-type discoveries, which could be considered as a late stage of the Livezile group, rather than a separate cultural unit.

The pottery found at Aiud – “Cetatuie” is hard to be assigned to a particular EBA group, but some of the pottery shapes may be related to the finds from Alba Iulia and Glogoresti.

The pottery from Cicau has many Copaceni-type characteristics, but there are also a few pots rather late, as the jug decorated with small jnobs or a bowl with tunnel-shaped handle.

The bowl from Aiud – “Castelul Bethlen”, due to its textile-impressed decoration, belongs to the Iernut group, dated in the last stage of the EBA.

127 Popa 2002, p. 84-86, pl. III-V. 128 Petică şi Molnar 2000. 129 Cavruc 1997. 130 Gh. Petre-Govora 1995, p. 38-41, fig. 1-8. 131 Ciugudean 196, p. 111. 132 Popa 2002, p. 86-87. 133 Popa 1998, p. 79. 134 Gogâltan 1999, 71-72, în special nota 427.


107

Explanation of figures

Fig. 1 - EBA pottery discovered at Cuci (1), Aiud - “Cetăţuie” (2-4) şi Aiud-– “Castelul

Bethlen” (5) Fig. 2 - EBA pottery discovered at Aiud - “Cetăţuie” (1-5) Fig. 3 - EBA pottery discovered at Meteş - “Piatra Peşterii” Fig. 4 - EBA pottery discovered at Meteş - “Piatra Peşterii” Fig. 5 - EBA pottery discovered at Meteş - “Piatra Peşterii” Fig. 6 - EBA pottery discovered at Meteş - “Piatra Peşterii” Fig. 7 - EBA pottery discovered at Meteş - “Piatra Peşterii” Fig. 8 - EBA pottery discovered at Cicău - “Sălişte” Fig. 9 - EBA pottery discovered at Cicău - “Sălişte”

Fig. 10 - EBA pottery discovered at Cicău - “Sălişte” Fig. 11 - EBA pottery discovered at Cicău - “Sălişte” Fig. 12 - EBA pottery discovered at Cicău-“Sălişte” Fig. 13 - Map of the Livezile and Copăceni finds (EBA I): 1. Livezile; 2. Copăceni; 3.

Cuci; 4. Cicău; 5. Cheile Mânăstirii; 6. Cetea; 7. Cetatea de Baltă; 8. Meteş; 9. Zlatna – „Colţul lui Blaj”; 10. Săsciori; 11. Mada; 12. Deva; 13. Nandru; 14. Tureni

Fig. 14 - Map of the Soimuş finds (EBA II): 1. Almaş; 2. Şoimuş; 3. Boholt; 4. Deva; 5. Bretea Mureşană; 6. Boiu; 7. Cărpiniş; 8. Inuri; 9. Presaca Ampoiului; 10. Zlatna - “Măgura Dudaşului”; 11. Băiţa; 12. Ardeu; 13. Măgura; 14. Turdaş; 15. Streisângiorgiu; 16. Pianu de Jos; 17. Stâna de Mureş; 18. Berghin; 19. Alba Iulia; 20. Turda

Fig. 15 - Map of the Iernut finds (EBA III): 1. Deva; 2. Rapoltu Mare; 3. Şibot; 4. Balomir; 5. Sibişeni; 6. Pianu de Jos; 7. Miceşti; 8. Oarda de Jos; 9. Teiuş; 10. Aiud; 11. Lopadea Veche; 12. Uioara de Sus; 13. Iernut; 14. Tg. Mureş; 15. Zoltan; 16. Aruncuta

Abrevieri bibliografice

Andriţoiu 1985 - I. Andriţoiu, „Preliminariile epocii bronzului în sud-vestul

Transilvaniei”, în Apulum XX, 1985, p. 9-15. Aslanis 1985 - I. Aslanis, Kastanas. Die frühbronzezeitlichen Funde und Befunde,

PAS 4, Berlin 1985. Băjenaru 1996 - R. Băjenaru, „Un tip de decor specific bronzului timpuriu”, în SCIVA,

3, 47, 1996, p. 313-323. Băjenaru 1998 - R. Băjenaru, „Discuţii privind cronologia absolută a culturii Glina”,

în SCIVA, 1, 49, 1998, p. 3-22. Băjenaru 2002 - R. Băjenaru, „Date noi privind cronologia Bronzului timpuriu în

jumătatea sudică a României”, în Apulum XXXIX, 2002, p. 105-143. Bichir 1962 - Gh. Bichir, „Beitrag zur Kenntnis der frühen Bronzezeit im

südöstlichen Transsilvanien und in der Moldau”, în Dacia NS VI, 1962, p. 87-114.

Blăjan 1989 - M. Blăjan, „Morminte din cultura Schneckenberg descoperite la Mediaş”, în Apulum XXV, 1989, p. 59-69.

Blăjan 1996 - M. Blăjan, „Aşezări din cultura Schneckenberg descoperite la Copşa Mică (jud. Sibiu)”, în ActaMN XXXIII, 1996, p. 145-154.

Horia Ciugudean 108

Blăjan şi Cerghi 1997

- M. Blăjan, T. Cerghi, „Cercetări arheologice la Aiton, Cluj-Napoca şi Răchiţele (jud. Cluj)”, în Sargetia XIII, 1977, p. 131-145.

Cavruc 1997 - V. Cavruc, „The Final Stage of Early Bronze Age in South-Eastern Transylvania”, în ThD XVIII, 1997, p. 97-133.

Cavruc 2000 - V. Cavruc, „Noi consideraţii privind grupul Ciomortan”, în Angustia 7, 2000, p. 89-98.

Ciugudean 1988 - H. Ciugudean, „O aşezare din epoca timpurie a bronzului la Alba Iulia”, în ThD IX, 1988, p. 15-22.

Ciugudean 1991 - H. Ciugudean, „Zur frühen Bronzezeit in Siebenbürgen im Lichte der Ausgrabungen von Ampoiţa, jud. Alba”, în PZ 66, 1, 1991, p. 79-114..

Ciugudean 1996 - H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-estul Transilvaniei, Bibliotheca Thracologica XIII, Bucureşti 1996.

Ciugudean 1997 - H. Ciugudean, Cercetări privind epoca bronzului şi prima vârstă a fierului în Transilvania, BMA VII, Alba Iulia 1997.

Ciugudean 2000 - H. Ciugudean, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: Cultura Coţofeni, Timişoara 2000.

Ciugudean şi Anghel 2000

- H. Ciugudean, D. Anghel, „O nouă aşezare aparţinând grupului Livezile descoperită la Cheile Mânăstirii (jud. Alba)”, în Apulum XXXVII, 2000, p. 151-159.

Emödi 1988 - I. Emödi, „Ceramica ornamentată cu şnur din peşterile de la Igriţa şi Izbândiş”, în ActaMN XXIV-XXV, 1987-1988 (1988), p. 485-505.

Emödi 1992 - I. Emödi, „Die Schnurkeramik aus der Igriţa- und Izbîndiş-Höhle”, în Roman şi colab. 1992, p. 192-194.

Gogâltan 1993 - F. Gogâltan, „Foeni, eine frühbronzezeitliche Siedlung aus dem Südwesten Rumäniens. Vorläufiger Bericht”, în ThD XIV, 1993, p. 51-64.

Gogâltan 1995 - F. Gogâltan, „Die Frühe Bronzezeit im Südwesten Rumäniens. Stand der Forschung”, în ThD XVI, 1995, p. 55-79.

Gogâltan 1999 - F. Gogâltan, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul românesc şi pe cursul inferior al Mureşului. Cronologia şi descoperirile de metal. Timişoara 1999, p. 9-38.

Gogâltan şi Florea 1994

- F. Gogâltan, G. Florea, „Săpături arheologice la Gligoreşti (jud. Cluj) - 1990”, în Apulum XXXI, 1994.

Horedt 1949 - K. Horedt, „Săpături privitoare la epoca neo- şi eneolitică”, în Apulum III, 1949, p. 44-69.

Horedt 1967 - K. Horedt, „Probleme ceramicii din perioada bronzului evoluat în Transilvania”, în StComSibiu XIII, 1967, p. 137-156.

Horedt 1979 - K. Horedt, Moreşti. Grabungen in einer Vor- und Frühgeschichtlichen Siedlung in Siebenbürgen, Bukarest 1979.

Kalicz 1968 - N. Kalicz, Die Frühbronzezeit in Nordost-Ungarn, Budapesta, 1968 Kalicz 1982 - N. Kalicz, „Die terminologischen und chronologischen Probleme der

Kupfer- und Bronzezeit in Ungarn”, în Il Passagio dal Neolitico all’eta del Bronzo nell’Europa Centrale e nella Regione Alpina, Verona 1982, p. 117-137.

Kalicz 1984 - N. Kalicz, „Die Hatvan-Kultur”, în: N. Tasić (hrgs), Kulturen der Frühbronzezeit das Karpatenbeckens und Nordbalkans, Beograd 1984.

Kovács 1982 - T. Kovács, „Die terminologischen und chronologischen Probleme der frühen und mittleren Bronzezeit in Ostungarn”, în Il Passagio dal


109

Neolitico all’eta del Bronzo nell’Europa Centrale e nella Regione Alpina, Verona 1982, p. 153-164.

Lazarovici 1997 - Gh. Lazarovici, „About the Early Bronze Age from Transylvania”, în Angustia 2, 1997.

Lazarovici şi colab. 2002

- Gh. Lazarovici, V. Cavruc, S. A. Luca, D. Buzea, C. Suciu, „Descoperirile eneolitice de la Păuleni. Campania 2001”, în Angustia 7, 1992.

Lazăr 1978 - V. Lazăr, „Aşezarea Coţofeni de la Şincai (judeţul Mureş)”, în Marisia VIII, 1978.

Lazăr 1995 - V. Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Târgu-Mures 1995.

Lazăr 1999 - V. Lazăr, „Un mormânt din faza timpurie a epocii bronzului descoperit în Câmpia Transilvaniei”, în RevBistriţei XII-XIII, 1999.

Leshtakov 1992 - K. Leshtakov, „Izsledvaniya vurkhu bronzovata epokha v Trakiya”, Godishnik na Sofijskiya Universitet ”Kliment Okhridski” 84-85, 1992.

Leshtakov 1994 - K. Leshtakov, „An Attempt of Redating the Djadovo-tell Building Horizons I-IV (Bronze Age)”, în Arheologiceski Procivania II, Sofia 1994.

Maran 1998 - J. Maran, „Kulturwandel auf dem griechischen Festland und den Kykladen im späten 3. Jahrtausend v. Chr.”, UPA bd. 53, I-II, Bonn 1998.

Molnár 2000 - Z. Molnár, „Despre cronologia bronzului timpuriu pe valea superioară a Mureşului”, în ActaMP XXIII/1, 2000.

Nokolova 1999 - L. Nikolova, „The Balkans in Later Prehistory”, BAR International Series 791, 1999.

Petică şi Molnár 2000

- M. Petică, Z. Molnár, Materiale preistorice de la Târgu-Mureş – “Cetate”, în RevBistriţei XIV, 2000.

Petre-Govora 1995 - Gh. Petre-Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei, Rm. Vâlcea 1995.

Popa 1998 - C. I. Popa, „Noi descoperiri aparţinând bronzului timpuriu în bazinul mijlociu al Mureşului şi câteva consideraţii privind etapa finală a acestei perioade în Transilvania”, în Apulum XXV, 1998.

Popa 2002 - C. I. Popa, „Materiale aparţinând bronzului timpuriu şi debutului bronzului mijlociu din colecţiile muzeului “Ion Raica”- Sebeş”, în Sargetia XXX (2001-2002), 2002, p. 79-98.

Prox 1941 - A. Prox, Die Schneckenbergkultur, Kronstadt (Braşov) 1941 Rişcuţa 1998a - N. C. Rişcuţa, „Archaeological Discoveries concerning the Early

Bronze Age at Deva”, în: H. Ciugudean, Fl.Gogâltan (ed.), The Early and Middle bronze Age in the Carpathian Basin, BMA VIII, Alba Iulia 1998, p. 111-139.

Rişcuţa 1998b N. C. Rişcuţa, „Materiale arheologice aparţinând Bronzului timpuriu în colecţia muzeului din Deva”, în Sargetia XXVII/1, 1998, p. 103-128.

Rişcuţa 2000a N. C. Rişcuţa, „Materiale arheologice preistorice aflate în colecţia veche a muzeului din Deva”, în AnB VII-VIII (1999-2000), 2000, p. 205-228.

Rişcuţa 2000b N. C. Rişcuţa, „O descoperire arheologică veche de la Deva”, în Sargetia XXVIII/XXIX/1, 200039-52.

Roman 1976 P. I. Roman, Cultura Coţofeni. Bucureşti 1976.

Horia Ciugudean 110

Roman 1981 P. Roman, „Zur Rumänischen Frühbronzezeit (Der Forschungsstand)”, în Die Frühbronzezeit im Karpatenbecken und in den Nachbargebiten. Internationales Symposion 1977 Budapest-Velem, Budapest 1981, p. 157-169.

Roman 1984 - P. Roman, „Probleme în legătură cu perioada timpurie a epocii bronzului şi începuturile culturii Otomani”, în SCIVA 35, 1984, p. 266-274.

Roman 1986 - P. I. Roman, „Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul României”, în SCIVA, 37, 1986, p. 29-55.

Roman şi Németi 1986

- P. Roman, I. Németi, „Descoperiri din perioada timpurie (pre-Otomani) a epocii bronzului în nord-vestul României”, în SCIVA 37, 1986, p. 198-232.

Roman şi colab. 1992

- P. Roman, A. Dodd-Opriţescu, P. Janos, Beiträge zur Problematik der schnurverzierten Keramik Südost-europas, Mainz a. Rhein 1992.

Rotea 1981 - M. Rotea, „Cercetări arheologice la Bretea-Mureşană (jud. Hunedoara)”, în Sargetia XV, 1981.

Rotea 1993 - M. Rotea, „Contribuţii privind bronzul timpuriu în centrul Transilvaniei”, în ThD XIV, 1993, p. 65-86.

Rustoiu 1999 - G. Rustoiu, „O aşezare preistorică inedită identificată pe teritoriul municipiului Alba Iulia”, în Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti 5, 1999, p. 95-105.

Rustoiu 2001 - G. Rustoiu, „Aşezarea de la Oarda-Dublihan (mun. Alba Iulia)”, în Patrimonium Apulense I, 2001.

Schreiber-Kalicz 1982

- R. Schreiber-Kalicz, „Die terminologischen und chronologischen Probleme der Frühbronzezeit in Mittelungarn”, în Il Passagio dal Neolitico all’eta del Bronzo nell’Europa Centrale e nella Regione Alpina, Verona 1982, p.139-152.

Székely 1997 - Z. Székely, Perioada timpurie şi începutul celei mijlocii a epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei, Bibliotheca Thracologica XXI, Bucureşti 1997.

Vlassa 1976 - N. Vlassa, Neoliticul Transilvaniei. Studii, articole, note, Bibliotheca Musei Napocensis 3, Cluj-Napoca 1976.

Vlassa şi colab. 1966 - N. Vlassa, M. Rusu, D. Protase, K. Horedt, „Săpăturile arheologice de la Iernut”, în ActaMN III, 1966, p. 399-410.

Vulpe 1991 - Al. Vulpe, Neue Beiträge zur Chronologie und Kulturellen Gliederung der Frühbronzezeit im Unteren Donau-gebiet, Starinar 40-41, 1989-1990, (1991), 105-111.

Vulpe 1997 - Al. Vulpe, „Consideraţii privind începutul şi definirea perioadei timpurii a epocii bronzului în România”, în M. Ciho, V. Nistor, D. Zaharia (red), Timpul istoriei I. Memorie şi patrimoniu, Universitatea Bucureşti 1997, p. 37-50.

Vulpe şi Drâmboceanu 1981

- Al. Vulpe, V. Drâmboceanu, „Cercetări arheologice în raza comunei Năieni (Buzău)”, în SCIVA 32, 1981, p. 171-193.

Winkler şi Takács 1980

- I. Winkler, M. Takács, „Săpăturile arheologice de la Cicău (jud. Alba). Descoperirile din epoca bronzului şi hallstattiană”, în Apulum XVIII, 1980, p. 23-59.

Ulanici şi Trohani 1975

- A. Ulanici, G. Trohani, „Săpăturile de la Greci, com. Grădiştea, jud. Ilfov”, în Cercetări arheologice I, 1975, p. 77-100.

Câteva consideraţii privind bronzul timpuriu din Transilvania 111

Fig. 4 - Ceramică descoperită la Meteş - “Piatra Peşterii”

Horia Ciugudean 112


Câteva consideraţii privind bronzul timpuriu din Transilvania

113


Horia Ciugudean 114



115

Fig. 8 - Ceramică descoperită la Cicău - “Sălişte”

Horia Ciugudean 116



117


Horia Ciugudean 118

Fig. 11 - Ceramică descoperită la Cicău -“Sălişte”


119


Horia Ciugudean 120

Fig. 13 - Harta descoperirilor de tip Livezile şi C

opăceni (BT I): 1. Livezile; 2. Copăceni; 3. C

uci; 4. Cicău; 5. C

heile Mânăstirii;

6. Cetea; 7. C

etatea de Baltă; 8. Mete ; 9. Zlatna - „C

olţul lui Blaj”; 10. Săsciori; 11. Mada; 12. D

eva; 13. Nandru; 14. Tureni


121

Fig.

14

- Har

ta d

esco

perir

ilor d

e tip

Soi

muş

(BT

II):

1. A

lmaş

; 2. Ş

oim

uş; 3

. Boh

olt;

4. D

eva;

5. B

rete

a M

ureş

ană;

6. B

oiu;

7.

Căr

pini

ş; 8

. Inu

ri; 9

. Pre

saca

Am

poiu

lui;

10. Z

latn

a - “

Măg

ura

Dud

aşul

ui”;

11.

Băi

ţa; 1

2. A

rdeu

; 13.

Măg

ura;

14.

Tur

daş;

15.

St

reis

ângi

orgi

u; 1

6. P

ianu

de

Jos;

17. S

tâna

de

Mur

eş; 1

8. B

ergh

in; 1

9. A

lba

Iulia

; 20.

Tur

da

Horia Ciugudean 122

Fig. 15 - Harta descoperirilor de tip Iernut (B

T III): 1. Deva; 2. Rapoltu M

are; 3. Şibot; 4. Balomir; 5. Sibişeni; 6. Pianu de Jos; 7.

Miceşti; 8. O

arda de Jos; 9. Teiuş; 10. Aiud; 11. Lopadea V

eche; 12. Uioara de Sus; 13. Iernut; 14. Tg. M

ureş; 15. Zoltan; 16. Aruncuta

Date post:	08-Feb-2023
Category:	Documents
Upload:	mnuai
View:	0 times
Download:	0 times

Noi contributii privind bronzul timpuriu din Transilvania/New Contributions about the Early Bronze...

Documents