!V.::i M anualu l constituie rev iz îâred iţiei a p ă ru te în an u l 1977, re s tru c tu ra tă iiohform program ei şcolqre^iprobate de M inisterul Educaţiei şi în v ă ţăm în tu lu i ţ u jir. 3443/1979.

Din P a rtea a şaptea Elem entele de circuit, A parate le electrice de acţio n are şi A parate le electrice de m ăsurat sîn t tra ta te în m anualu l de Fizică p en tru clasa a X -a.

C ontribuţia au to rilo r la revizie a fost u rm ătoarea

I. Berencz — p a rtea a doua, cap. IX —XI j p a rtea a şasea, cap. IX ;

ingi W. F riedrich — p a rte a a treia , cap. I—V III ;p a rte a a pa tra , cap. I—IX ; p a rte a a cincea, cap. I—I I ;

ing. P. K iri — p a rtea a doua, cap. I—VII şi X I I ;p a rte a a şasea, cap. I—V III ; p a rtea a şaptea, cap. I—I I ; p a rtea a opta, cap. I—V ;

ing. Ov. Safta — p ă rţile în tîi şi a noua ;

A. Szabo — p artea a doua cap. IX —XI ;pa rtea a p a tra , cap. X —XV III ; p a rtea a opta, cap. VI.

R e fe re n ţi: ing. T. Bocaneciu ;•> N. Bălăşoiu

i

1

Redactor : prof. V aleria M ovanu Tehnoredactor: V iorica Condopol Grafician : E lisabeta-V eronica D um itraehe

PARTEA INTI1

DEZVOLTAREA PRESTAŢIILOR DE SE R V O " IN ECONOMIA SOCIALISTĂ, CERINŢĂ

A CREŞTERII NIVELULUI DE TRAI AL POPULAŢIE!

s Întregul nostru popor îşi uneşte eforturile şi acţionează neabătut pen tru înfăptuirea hotărîrilor adoptate de Congresul al X II-lea al P a rti­dului Comunist Român, în vederea făuririi societăţii socialiste m ultila teral dezvoltate şi înain tării României spre comunism. Congresul a stabilit ca obiectiv fundam ental al viitorului plan cincinal creşterea în ritm susţinu t a economiei naţionale, afirm area cu putere a revoluţiei tehnico-ştiinţific-e în toate domeniile, trecerea la o nouă calitate a întregii activităţi econo- mico-sociale, ridicarea continuă a bunăstării m ateriale şi sp irituale a în­tregului popor, în tărirea independenţei şi suveranităţii patriei noastre so­cialiste.

E laborat sub îndrum area directă a tovarăşului Nicolae Ceauşe^cu, secretar general al partidului, preşedintele republicii, program ul este ast­fel conceput încît să constituie o nouă etapă de ridicare a nivelului de ci­vilizaţie a societăţii noastre, de sporire a bunăstării în tregului popor, de afirm are deplină a personalităţii um ane. Sporirea venitu lu i naţional este factorul hotăritor în ridicarea bunăstării m ateriale şi spirituale a în tregu­lui popor. în anul 1985, venitu l naţional pe locuitor va fi de 34 000 — 35 900 lei, situînd România în rîndul ţărilor cu nivel m ediu de dezvoltare economică.

Concomitent cu creşterea bunăstării m ateriale a populaţiei, creşte dotarea gospodăriilor cu obiecte de folosinţă îndelungată, care duc la spo­rirea confortului şi la creşterea gradului de civilizaţie. în vederea în tre ­ţinerii şi reparării bunurilo r de folosinţă îndelungată, cum sîn t au to turis­mele, televizoarele, ceasornicele, aparatele de uz gospodăresc, locuinţele etc., cererile populaţiei vor fi to t m ai mari. P en tru a se pu tea satisface nevoile mereu crtscînde ale populaţiei, va trebui să se extindă în ritm to t m ai ridicat prestările de servicii.

în sectorul de activitate a cooperaţiei m eşteşugăreşti, program ul pre­vede dezvoltarea mai accentuată a industriei mici şi artizanale, ex tinderea şi diversificarea prestărilor de servicii, în vederea valorificării pe scară mai largă a resurselor locale de m aterii prim e şi a utilizării forţei de m uncă pentru satisfacerea nevoilor oamenilor muncii din fiecare judeţ.

CALITATEA PRODUSELOR ŞI A SERVICIILOR PRESTATE

în ţara noastră, calitatea produselor şi a prestărilor de servicii e«te tra ta tă ca o problem ă de stat. Legea nr. 7 din iulie 1977 stabileşte obliga­tiv itatea tu tu ro r Oamenilor muncii, a unităţilor economice, â m inisterelor $i

3

a a lto r organe economice de a perfecţiona încontinuu calitatea produselor. R idicarea nivelului tehnic şi ca lita tiv al acestora constituie condiţia esen­ţia lă a Creşterii, eficienţei economice. • 3 ;

P rin calitate se -înţelege, to ta lita tea proprietăţilo r unui produs de a satisface cerin ţele societăţii, ca 'rezu lta t al perform anţelor ţehnieo-econo- mice şi es te tio e ,a l gradului de u tilita te şi eficienţă economică pe care le asigură. în calitatea produselor in terv ine activ itatea de concepţie, tehnolo­gică şi de producţie. C ercetarea, învăţăm întu l şi producţia trebu ie să se orienteze pentru afirm area p lenară a revoluţiei tehnico-ştiinţifice contem­porane, în toate domeniile de activ ita te economică şi socială. Trebuie să se stitnuleze şi să se sprijine dezvoltarea creaţiei tehnico-ştiinţifice de masă, p rin lărgirea cunoştinţelor ştiin ţifice şi tehnice în rîndu l oamenilor muncii,» prin educarea în sp iritu l lup tei pen tru afirm area perm anentă a noului în toate domeniile de activitate. De asemenea, este necesară do ta­rea corespunzătoare a un ită ţilo r de producţie, care creează, la rîndul lor, prem ise favorabile pentru perfecţionarea producţiei şi ridicarea pe o treap tă superioară a calităţii produselor. Se cere o nouă calitate a forţei de muncă, prin ridicarea gradului de pregătire profesională, în tărirea ordinii şi a d is­ciplinei, respectarea stric tă a proceselor tehnologice de fabricaţie şi re ­paraţie, evitarea rebuturilor şi a reclam aţiilor.

P en tru traducerea în v iaţă a sarcinilor în dom eniul calităţii produ­selor, se întocmesc, la nivelul economiei naţionale, p lanuri de introducere a progresului tehnic şi se stabilesc m ăsuri de ridicare* a calităţii produse­lor, ca părţi componente ale p lanului naţional unic de dezvoltare, planul cincinal 1981—1985 fiind declarat c'a cincinal al calităţii şi eficienţei eco­nomice.

CONŞTIINŢA PROFESIONALĂ, TRĂSĂTURĂ Ă OMULUI MULTILATERAL DEZVOLTAT

în societatea socialistă m unca este considerată ca o îndatorire de onoare, prin care fiecare cetăţean se poate afirm a. A titudinea faţă de m uncă se reflectă in m odul de îndeplinire a sarcinilor de plan.

P en tru ă se asigura ritm ul rid icat de dezvoltare a economiei naţio­nale, se acordă o atenţie deosebită form ării cadrelor. în acest scop, învă­ţăm întul a fost modernizat, p rin legarea lui de cerinţele dezvoltării, de viaţă, de cercetare şi de producţie.

Edificarea construcţiei societăţii socialiste m ultila teral dezvoltate presupune un grad îna in ta t de dezvoltare în toate domeniile de activitate ştiinţifică, tehnică şi socială. în consecinţă, este necesară ridicarea nive­lului de pregătire profesională în toate m eseriile şi la toate nivelurile (muncitori, tehnicieni, ingineri, oameni de ştiinţă) în pas cu cele mai noi cuceriri ale tehnicii naţionale şi mondiale.

P en tru a se putea face fa ţă acestor cerinţe, trebu ie form at omul de tip nou, m ultilateral dezvoltat, cu o concepţie ştiinţifică m aterialist-dialec- tică despre lume şi viaţă, cu o înaltă conştiinţă profesională, care să aplice în întreaga sa activitate principiile eticii şi echităţii socialiste. El trebuie să îndeplinească cu sim ţ de răspundere toate sarcinile încredinţate, să com­bată m anifestările de parazitism , chiul, înşelătorie şi superficialitate. în muncă, să manifeste g rijă fa ţă de avu tu l obştesc, să lupte îm potriva ne­

4

glijenţei, risipei, a tu tu ro r m anifestărilor de distrugere a bunurilo r obşteşti.

Profesiunea de ceasornicar-; reparatorj solicită din partea m eseriaşu­lui o serie de calităţi, avirid 'în vedere legafara 'd irectă cu publicul. Astfel, trebuie să asculte cu m u lt câlm ş r să~ v 6 rbeMcă~respectubs cu clienţii. Să fie bine pregătit profesional pen tru a putea rezolva toate problem ele iv ite în m unca sa, ţin înd seama de m area diversificare a ceasornicelor mecanice şi electronice. Să n u se descurajeze atunci cînd întîm pină greutăţi, să in ­siste pînă la depistarea şi repararea tu tu ro r defecţiunilor. R epararea să se facă cît m ai rapid şi de calitate superioară, pentru a satisface solicită­rile m ereu crescînde ale populaţiei.

PARTEA A DOUA

CEASUL DEŞTEPTĂTOR

#■

CAPITOLUL I%

TIMPUL Şl MASURARA LUI

A. TIMPUL

Tim pul este una d in tre form ele fundam entale de existenţă a m ate­riei în mişcare, exprim ind succesiunea sau sim ultaneitatea proceselor rea­lităţii obiective. U nitatea de m ăsură fundam entală a tim pului în toate sistemele de unităţi este secunda.

în m om entul de faţă se poate obţine o unitate de tim p stric t constantă numai pe baza observaţiilor astronomice. în astronomie se lucrează cu ziua siderală, care este îm părţită în 8 6 400 s ; însă în această un ita te ziua are num ai 23 h, 56 m in, 4 s. T ransform ările din tim pul sideral în cel solar se. fac cu a ju toru l tabelelor de transform are întocmite în acest scop. P en­tru „păstrarea® orei exacte, la observatoarele astronomice se urm ăresc 12— 14 stele fixe, cu unul sau mai m ulte instrum ente de m ăsurat. în tre două observări de acest fel, tim pul se păstrează cu ajutorul ceasornicelor.

Ceasornicele măsoară, ca orice instrum ent de m ăsurat, cu anum ite eroii. Ceasornicele cu existai de cuarţ pot m ăsura tim pul cu o precizie de 10~ 8 s. Se poate deci observa că m ăsurarea tim pului se face cu o precizie foarte ridicată, mai mare decît a m ăsurării celorlalte m ărim i fundam en­tale. Dealtfel, un ceasornic care are o abatere de ± 1 5 s în 24 h măsoară tim pul cu o eroare relativă de aproxim ativ 0,03%, ceea ce reprezintă o precizie foarte m are pen tru instrum entele de m ăsurare de utilizare ge­nerală.

Există diferite servicii de timp, naţionale şi internaţionale, care fu r­nizează ora exactă p rin radio (cu o precizie de 0 ,1 s) pe anum ite lungimi de undă, din secundă în secundă, cu m arcarea distinctă a m inutelor.

P en tru a avea o oră un itară , cel puţin în tr-o anum ită zonă geogra­fică, Păm întul a fost îm părţit în 24 de zone de tim p corespunzătoare unui in terval de 15° m eridiane (360 :24 = 15°). în tre zonele învecinate există o diferenţă de cîte o oră, ia r ca oră de refeiin ţă pentru în tregul glob s-a adoptat în 1925 ora m eridianului zero (care trece prin localitatea Gren- wich, de lîngă Londra).

6

B. SCURT ISTORIC ASUPRA MĂSURĂRII TIMPULUI

i

Prim ele aparate de m ăsurat tim pul s-au bazat pe m işcarea aparentă a Soarelui pe bolta cerească. în perioada anilor 2000— 1580 î.e.n., p en tru m ăsurarea (aprecierea) tim pului s-a folosit variaţia iungim ii um brei a ru n ­cate de o tijă verticală (fig. 1 , a).

O a ltă posibilitate de m ăsurare a timpului, bazată to t pe um bra a ru n ­cată de o tijă , constă în urm ărirea variaţiei poziţiei unghiulare a um brei (folosită în 1550 î.e.n.). Acestea sîn t de fapt ceasui'ile solare. Ele pot fi cu cadran orizontal sau vertical (fig. 1, b, c).

în perioada 1450— 1380 î.e.n. au fost utilizate ceasurile cu ■nisip (clep­sidre), respectiv ceasurile cu apă.Asemănătoare cu acestea au fost şi mijloacele de m ăsurarea tim puluibazate pe anum ite fenom ene continue, cum ar fi arderea unei lum inări gradate sau arderea uleiului.

în tre anii 650 şi 1000 au fost construite anum ite mijloace de m ăsu­rare care foloseau transm isii cu roţi dinţate. De o im portanţă deosebită pentru evoluţia ceasornicelor este descoperirea legilor pendulului, în 1641, de către Galileo Galilei. în 1656, Christian Huyghens inventează ceasul cu pendul. în decursul secolelor urm ătoare se perfecţionează ceasurile me- cank'e cu pendul şi balansier, datorită descoperirilor privind în special eşapamentele.

Anul 1930 m archează un progres deosebit în m ăsurarea cît mai p re ­cisă a tim pului, prin realizarea prim ului ceasornic cu cristal de cuarţ. P r i­mul orologiu atomic a fost constru it în 1947, de către Herold Lygens.

Fig. 1. Ceasuri solare.

C. CLASiFlCARHA CEASORNICELOR

A paratele de m ăsurat tim pul se clasifică în : ceasornice ; cronom etre ; aparate speciale.

a. Ceasornicele se intîlnesc în tr-o diversitate foarte mare. în funcţie de domeniul de utilizare, se deosebesc : ceasornicele stabile ■—* cave nu se transportă d in tr-un loc în altu l în tim pul funcţionării, num ite uneori oro­logii ; ceasornicele de m înă şi buzunar, num ite şi portabile ; ceasornicele deşteptătoare ; cronom etrele m arine.

Ceasornicele m ai pot fi îm părţite în două m ari categorii : ceasornice independente şi ceasornice ale reţelelor orare.

Ceasornicele independente sîn t cele care au o funcţionare autonom ă (necondiţionată de legătu ra cu alte ceasornice). Cele dependente sîn t cea­sornice secundare, u tilizate în circuitele orare şi care sîn t com andate , de ceasornice principale (ceasdrnice-mamă).

Ceasornicele independente, în funcţie de fenom enul periodic care stă la hgza funcţionării lor, se clasifică în : ceasornice cu regulator pendu­lar, num ite ceasornice cu pendul sau pendule ; ceasornice cu regulator cir­cular sau balansier (ceasornicele deşteptătoare, de mînă, de buzunar, cro-

7

nom etrele de m arină etc.) ; ceasornice- cu 'm otor sincron ; ceasornice cu diapazon ; ceasornice cu c u a r ţ ; ceasornice atomice.

După' principiul de funcţionare,' ceasornicele pot f i : ceasornice meca­nice (peiidule,.ceasornice 'de m înă etc.) j! ceasornice electrice', adică cu re ­m ontare sau în tre ţinere pe cale electrică a oscilaţiilor (ceasornice cu mo­to r s in c ro n ); ceasornice electronice (ceasornice cu diapazon, eu cuarţ, atomice/.

b. Cronoinetrele sîn t aparate folosite exclusiv pentru m ăsurarea in - tervajelor de tim p (cronom etre mecanice num ite şi portabile, cronom etre electrice şi cronom etre electronice sau numerice).

c.‘ Aparatele speciale care sîn t utilizate to t pen tru m ăsurarea in te r­valelor de tim p, însă n u se utilizează num ai pen tru m ăsurări speciale (mi- lisecundare, cronografe, oscilografe prevăzute cu m arcator de tim p, re- gloscoape etc.).

D. PĂRŢi COMPONENTE

Ceasornicele mecanice au urm ătoarele părţi funcţionale principale : m ecanism ul m otor sau m ecanism ul de acţionare ; mecanismul de transm i­sie ; m ecanism ul/indicator (mecanismul arătă toare lo r^ ; .eşapam en tu l; os­cilatorul ; mecanisme auxiliare.

Mecanismul m otor reprezin tă sursa de energie. Lâ ceasornicele m e­canice cu aju toru l acestui mecanism se realizează înm agazinarea energiei acum ulate în tim pul arm ării.

Mecanismul de transm isie are rolul de a transm ite cuplul m otor de la mecanismul m otor la eşapam ent şi mecanismul indicator.

M ecanismul indicator are ro lu l de a perm ite citirea indicaţiilor cea­sornicului. Valoarea indicaţiilor ceasornicului este determ inată de poziţia acelor indicatoare (arătătoare) în raport cu cadranul.

Eşapam entul împiedică consum area rapidă a energiei acum ulate în m ecanism ul motor, perm iţînd ro ţilor executarea unei mişcări in term iten te de rotaţie şi transm ite regulatorului im pulsurile necesare m enţinerii os­cilaţiei lui.

Regulatorul stabileşte ritm ul (viteza) de mişcare a roţilor, constituind partea ceasornicului care realizează m ăsurarea tim pului.

Mecanismele auxiliare au rolul de a perm ite ceasornicului furniza­rea un o r inform aţii suplim entare (de semnalizare, calendar etc.).

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Cum se defineşte timpul, timpul sideral şi timpul solar?2. Care au fost in trecut m ijloacele de măsurare a timpului ?3. Ce descoperiri au influenţat în mod hotărîtor evoluţia mijloacelor de măsurare a

timpului ?4. Cum şi în funcţie de ce criterii se clasifică ceasornicele ?5. Care sînt părţile funcţionale importante ale ceasornicelor mecanice şi ce r o l au

acestea ?

8

CAPITOLUL II

MECANISMUL MOTOR

M ecanismul m otor are rolul de a produce şi transm ite m ecanism ului de transm isie m om entul m otor/ La toate ceasornicele deşteptătoare meca­nice momentul m otor este produs de un arc. P rin înfăşurarea arcului 1 în ju ru l unui miez (axul de acţionare 2 ) (fig. 2 ), în m aterialul arcului iau

naştere tensiuni interne care tind să-l readucă la form a iniţială, nedefor­mată. Tensiunile in terne produc un moment de rotaţie (readucerea) care, p rin interm ediul axului, roţii de clichet 3, clichetului 4 şi roţii motoare 5, se transm ite mecanismului de transmisie.

A. ARCUL MOTOR

Arcul motor este o bandă lam inată de oţel, călită, eu suprafeţele şle­fuite, care se fixează cu un capăt de axul motor şi cu celălalt fie de o p arte fixă (bolţul scheletului), fie de casetă.

F ixarea capătului in terio r se face p rin agăţare de u n cîrlig ştan ţat (fig. 3, a) sau frezat (fig. 3, b) în ax, a unui orificiu ştan ţa t (fig. 4). Ca­

Fig. 3. Cîrlig de agăţare.

u

Fig. 4. Orificiu, de agăţare.

Fig. 2. M ecanism de acţionare :arc; 2 — m otor; 3 — ros ta de c lic h e t; 4 -

t i c ă ; 8 —- c lic h e t; 5 — roata arcul clich etu lu i.

co to a re ; 6 — n it ; - şa ib ă e la s -

9

pătul exterior al arcului se fixează de bolţu l scheletului prin în d o ire a ca- pă tu lu iu n ju ru l lu i (fig. 5, a) sau de gheara casetei prin ag ă ţa re c u una din formele de cîrlig reprezentate în figura 5, b, c, d.

M omentul teoretic produs de arc (cînd toate spiralele sîn t l ib e re ) este dat de relaţia «

, , E/is3M = - w - x - n o ,

- 9în care :

E este modul de elasticitate ;* h — lăţim ea a rc u lu i;

s — grosimea^ a rc u lu i;— lungimea arcului ;

fio — num ărul de rotaţii ale miezului (axului) socotit de l a starea netensionată a arcului.

M ărindu-se puţin grosimea, m om entul produs de arc creşte f o a r te m ult. Grosimea arcului n u poate depăşi însă o anum ită v a lo a re ; în c a z c o n tra r apar tensiuni interne foarte m ări care produc deform aţii p e rm a n e n te sau ruperea lui. P entru a se preîntîm pina acest lucru, se ia

r

unde cu r s-a no ta t raza m inim ă de înfăşurare a arcului (raza m iezu lu i). Dacă se măsoară m om entul produs de arc la diferite rotaţii ale a x u lu i , se observă că, la începutul şi la sfîrşitu l arm ării, acesta nu c o re sp u n d e cu momentul teoretic (calculat), deoarece spirele se ating în tre e le . R epre-

M

Fig. 5. C apătu l ex terio r al arcului. Fig. 6. D iagram a m o m e n tu lu i.

zentîndu-se grafic perechile de valori m ăsurate (momentul şi n u m ă r u l de rotaţii), se obţine diagram a din figura 6 .

Porţiunea A B din curbă reprezintă domeniul în care sp ire le s e ating la începutul arm ării şi m om entul m ăsurat este mai mare decît c e l calcu­la t (cu circa 10— 30»/o)- Pe porţiunea BC spirele sîn t libere şi m o m en te le corespund, iar pa porţiunea CD spirele se ating din nou la s f î r ş i tu l ar-

10

mării, şi m om entul m ăsurat este mâi m are decît cel teoretic datorită fre ­cărilor dintre spire.

Pentru a se' obţine o precizie m are în funcţionarea ceasornicului este necesar ca m om entul m otor să varieze cît m ai p u ţ in ; de aceea, la unele ceasuri precise se folosesc dispozitive de lim itare, care împiedică înfăşu­ra rea şi desfăşurarea completă a arcului (elimină porţiunile A B şi CD), sau un clichet cu lim itare, care împiedică arm area completă a arcului (eli­mină porţiunea CD).

Arcurile motoare se execută din bandă călită şi şlefuită d in oţel car­bon, oţel a lia t sau oţel special cu beriliu (nivoflex).

B. CLICHETUL

Clichetul este un mecanism compus d intr-o roată (roată de clichet), clichetul propriu-zis, şi un arc care perm ite ro tirea num ai în tr-u n sin ­gur sens.

La ceasornicele fără casetă sau cu casetă fixă, roata de clichet este fixată rigid pe ax, ia r clichetul pe roata motoare. In tim pul funcţionării, axul şi roata se rotesc îm preună ; la arm area arcului se roteşte axul, ia r roata răm îne nem işcată. Axul se roteşte m anual, cu cheia în sens invers sensului de rotaţie la funcţionare. D atorită acestui fapt, In tim pul arm ării, momentul transm is de arc este egal cu zero.

La ceasornicele cu casetă, roata de clichet este fixată rigid pe ax, ia r clichetul se fixează pe schelet. în tim pul funcţionării, axul este nem işcat, iar caseta se roteşte în ju ru l lui. La arm are, axul se ro teşte în sensul de rotaţie a casetei, deci m om entul transm is de arc nu se anulează.

După modul de funcţionare se deosebesc : clichete simple, clichete cu lim itare şi clichete cu fricţiune.

a. M ecanismul cu clichet sim plu are roata cu dinţii înclinaţi, ia r cli­chetul este fixat cu un bolţ (nit sau şurub), în ju ru l căruia se poate roti. Clichetul este apăsat pe roată de u n arc. La unele ceasornice de construc­ţie mai simplă arcul ţine loc şi de clichet (fig. 7).

După felu l solicitării se deosebesc : clichete de com presiune şi cli­chete de tracţiune.

La mecanismele cu clichet de compresiune, bolţul de fixare a cliche­tu l ui trebuie să fie deasupra tangentei la roată în punctul de contact

11

(fig. 8 ); pen tru că descom punîndu-se forţa care acţionează tangenţial în tr-o componentă ce trece p rin bolţul clichetului şi una perpendiculară- pe aceasta* ultim a împinge clichetul spre roată, m ărind siguranţa de func­ţionare.: . i .. UţfM. : ‘ :n :r: \a ■•■■■■

Dacă bolţul clichetului este aşezat'sub tangentă (fig. 9), com ponenta care apare are tendinţa să scoată: clichetul d in tre dinţi/ P en tru că să poată funcţiona, un astfel de clichet, arcu l de apăsare trebuie să fie puternic,

ceea ce cauzează o uzura rapidă a d in ţi­lor roţii.

La clichetul de tracţiune, situaţia se prezin tă invers. O funcţionare sigură se ob­ţine cînd bolţul clichetului este situat sub tangen tă (fig. 10, a). Dacă clichetul se fixează pe tangentă, este recom andabil ca flancul de sp rijin a l d intelui să nu fie o dreaptă radială, ci înclinată faţă de aceasta cu 8— 10° (fig. 11 ).

La mecanismele simple cu clichet. roata se execută din alamă, avînd 12— 24 dinţi şi adîncimea (dinţilor) pe rază de 0;5 p pînă 0,8 p (p=pasu l). Clichetul se execută din bandă de oţel tare.

b. M ecanismul cu clichet cu lim itare n u perm ite arm area completă a arcului, de­

oarece axul se va ro ti după arm are în sens invers cu iun anum it unghi care depinde de construcţia clichetului. In acest caz, roata de clichet esteo roată d inţată obişnuită din oţel m ontată pe ax.

Fig. 9. C lichet de com presiune (greşit), x

Fig. 10. C lichet de trac ţiu n e : o — co r ec t; b — greşit.

Fig. 11. R oată c lic i» d in ţi degajaţi.

Construcţia clichetului poate fi d iferită, şi anum e :1) Clichetul cu gaură ovală tangenţială (fig. 12, a) şi ovală radială

(fig. 12, b). Acest clichet, p rin ro tirea roţii la arm are, este tra s pînă cînd se tamponează de bolţ şi num ai după aceea eliberează roata. La term ina­rea arm ării, clichetul este îm pins înapoi perm iţind revenirea roţii cu un unghi corespunzător pasului roţii.

2) Clichetul de sprijin pe platină. Clichetul cu un dinte (fig. 13, 5) sau un arc (fig. 13, o) blochează roata tam ponîndu-se de platină. La nr-

12

r k

î i

I

Fig. 12. C lichet cu gaură ovală. Fig. 13. C lichet de sp rijin pe p la ­tin ă . •

mare, clichetul (arcul) se îndepărtează de platină, eliberează roata şi alu­necă peste v îrfu l dinţilor. La sfîrşitu l arm ării, clichetul in tră in tre dinţi şi perm ite ro tirea înapoi pînă la tamponare.

3) Clichet tip roată. C lichetul d in figura 14 este o roată d inţată cu un num ăr lim itat de dinţi (uneori cu un singur dinte), prevăzută cu o degajare. Acest clichet perm ite ro tirea în sensul degajării (la armare) şi blochează roata clichet la ro tirea inversă. P en tru ca forţa de blocare să nu fie suportată de n it, clichetul are o gaură mai m are decît nitul, fapt care perm ite deplasarea lui pînă cînd se sprijină de platină.

Un astfel de clichet tip roată se foloseşte şi la ceasornicele deşteptă­toare care au un singur are motor, a tît pentru mecanismul de m ers cît şi pentru m ecanism ul de sonerie (fig. 15). La acestea arcul se introduce în ­tr-o casetă 1, ia r pe axu l casetei 2 se montează roata motoare de sonerie 3. Caseta se poate ro ti liber în ju ru l a x u lu i; roata de sonerie se poate roti în tr-un singur sens (la arm are), în celălalt sens fiind blocată de un clichet sim plu 4. P e ax se montează rigid încă o roată de clichet 5 care angrenează eu un clichet tip roată 6 m ontat pe platină. Acest clichet are un num ăr de dinţi care perm ite ro tirea în sensul invers al arm ării cu un

Fig. 14. Clichete tip roată. Fig. Io. M ecanism de lim ita re :1 — casetă; 2 — a x : 3 — roata m otoare de so n er ie ; 4 — c lich et; 5 — ro şta d e clich et; 6 — clich et tip roată: 7 — arc; S — arc c li­

chet ; 9, i 0 — p la tin e. *

13

- unghi de aproape 3,60°. Rolul acestuia .este de a nu perm ite desfăşurarea completă a a r-

- cului cînd se declanşează soneria,c. M ecanism ul' clichet cu fricţiune

(fig. 16) este un arc elicoidal 5 m ontat p rin |s tr în g e re pe bucşele 3 şi 4. Bucşa 3 care sus- : ţine roata 2 se m ontează cu : joc pe axul 1,; bucşa 4 se montează pe ax cu strîngere (pre- "sat). Sensul de înfăşurare a arcului se alege astfel încît la arm are să aibă tendin ţa de desfăşurare, iar d iam etrul in terior al arcului

să crească şi să perm ită deplasarea relativă a. bucşelor 3 şi 4. La în toar­cerea îfl sens invers (în tim pul funcţionării), arcul are tendinţa de înfăşu­rare, strîngîndu-se pe cele două bucşe şi blocînd roata pe ax.

Fig. fricţiune.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Ce rol a re m ecanism ul m otor ?2. Cai*e este m om entul produs’de a rcu l m otor ?3. Cum se fixează cele două ex trem ită ţi ale a rculu i ?4. C lasificaţi m ecanism ele cu clichet.5. Cum funcţionează m ecanism ul cu clichet cu lim ita re ?6. D ar m ecanism iţl cu clichet cu fric ţiu n e ?

CAPITOLUL III

MECANISMUL DE TRANSMISIE

A. ANGRENAJEt

A ngrenajele servesc la transm iterea energiei mecanice de la axul conducător la un ax condus. La angrenaje, roata conducătoare şi roata con­dusă sîn t cuplate (legate) în tre ele datorită coroanelor d in ţate care angre­nează în tre ele (dintele unei ro ţi intrînd în golul dintre doi d in ţi învecinaţi ai celeilalte roţi). Din această cauză, angrenajele transm it m işcarea fără alunecare, ia r lagărele angrenajului nu au de p re luat decît forţa perife­rică ce acţionează pe coroană. In ceasornicărie se utilizează : angrenajele cilindrice cu dinţi d re p ţi ; angrenajele conice ; angrenajele cu coroană.

L Angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi (fig. 17) se utilizează cînd axele sîn t paralele, ia r roata conducătoare şi roata condusă sîn t în ace­laşi plan. P rin astfel de angrenaje se realizează transm isiile (la ceasor­nice) în proporţie de circa 90«/o.

• 2. Angrenajele conice se folosesc cînd axele sîn t concurente, for- m ind în tre ele un unghi oarecare sau unul de 90° (fig. 18). Se observă că

14

Fig. 17. A ngrenaj cilindric.

Fig. 18. A ngrenaje conice : două roţi d in ţa te c o n ic e : b — eu o roată coTîlcâ

u na c ilin d rică .

lăţim ea şi înălţim ea dinţilor se micşorează înspre punctul de intersecţie a axelor. Aceste roţi, fiind greu de executat, se utilizează ra r (la meca­nismele de arm are şi la ceasornicele de turn).

3. Angrenajele cu coroană s în t mai uşor de realizat, pu ţind înlocui în m ulte cazuri angrenajele conice (în special în cazul fabricării în masă, fără nici un dezavantaj). Figura 19, a rep rez in tă : angrenarea a două ele­mente. d inţate avînd axele perpendiculare : angrenajul constînd d in tr-un pinion cu dan tu ra cilindrică normală şi o coroană dinţată (care poate i i asem uită cu o cremalierâ). Un « tfe l de angrenaj se utilizează, de exemplu, la mecanismul de arm are cu cuplaj, la ceasornice de mînă sau buzunar, în figura 19, b se reprezintă o ;oluţie şi mai simplă pen tru realizarea an­grenajului in tre două axe perpendiculare în tre ele, care se în tretaie. Am-

Fig. 1 Angrenaje eu coroană.

15

bele elemente dinţate sînt ro ţi d in ţa te cilindrice (se execută cel m ai uşor) cu dinţi drepţi. Pinionul este elem entul conducător, iar roata d in ţa tă este condusă. Din punct de vedere teoretic, această soluţie nu este chiar cea m ai corectă, însă se utilizează la ceasornicele de buzunar şi de m î n ă la mecanismul de arm are cu p îrghia oscilantă (ceasornice ieftine). - 1? I

B. MECANISME NORMALE

,, Mecanismul de transm isie are rolul de a transm ite m om entul de ro ­taţie de la mecanismul m otor la roata eşapam entului şi de a înregistra num ărul de oscilaţii ale regulatorului.

In figura 2 0 este reprezentată schema unui ceasornic obişnuit no r­mal. Mecanismul de transm isie al unui astfel de ceasornic se compune

Fig. 20. Schem a deşteptătorulu i norm al.

din urm ătoarele elemente d in ţate (roţi şi pinioane) : roata motoare 1 cu Z,, dinţi, pinionul m inutar 2 cu Z,'„ dinţi, roata m inutaiă J cu Z», dinţi, pinionul in term ediar 4 cu Z; dinţi, roata interm ediară 5 cu 7J dinţi, p i- nionul secundar 6 cu Z * dinţi, roa ta secundară 7 cu Z* dinţi, pinionul eşa­pam entului S cu Z'! dinţi, roata eşapam entului 9 cu Z,_ dinţi şi balans:erul10 cu *}* oscilaţii pe secundă.

Mecanismele de ceasornic care au lan ţu l cinematic identic cu cel din figura 2 0 se numesc mecanisme norm ale ; toate celelalte care au ro ţi sau pinioane în plus sau în m inus faţă de acestea, cu scopul de a obţine un anu­m it avantaj, se numesc mecanisme speciale.

C. MECANISME SPECIALE

a. M ecanismul fără roată m inu tară (ceas tip Rosskopf) nu are in> lan ­ţu l cinematic „roata motoare — roata eşapam entului11, o roată care se în - v irteşte o dată la oră. P inionul p ă tra r 9 şi roata orară 10, care la un ceas norm al se montează pe axul m inutar, se rotesc în ju ru l unui ştift n itu it în p latină (schelet). A ntrenarea lo r se face p rin tr-un pinion 7, respectivo roată schim bătoare 8 (fig. 2 1 ).

M ecanismul Rosskopf prezin tă avantaju l că se economiseşte o pe­reche de roţi dinţate, dar şi dezavantaju l că arătătorul m inutar are u n joc m are (intre dinţii roţii schim bătoare şi dinţii pinionului pătrar).

16

b. M ecanismul cu 'piniori^m inutar'speciaî-prezintă avantaju l că per­m ite o mai bună aran jare a roţilor, reducîhd astfel gabaritu l m ecanism ului.• î l^ ^ a s o m ic e f e normâte, axu l m inutar-trebufe^Săîfie:îh -e&ntrul cea­

sornicului (poartă indicatorul-^minutar). '■ Ac»arstâ"i6ondiţie - iirftîteas^v.pdsi- bilMâţtle de^aratt r-ii: »t> s;nv" n>'3 .*S i? jS iţnia •>.'>

î : ; i n . ’ .« f i i '"i-:--. -■ :f .' m i ; s q h t c t : A .rs® Î5M -*s >

-u •-:■■■*> .:i « f a ta f a T*:> "*4ft r::.r.-; <9.*--avA i'~.<h.+£>a'5}

Fig.. 2î.' Si-hetria dcşfep- > ătcrulur îâfâ rfcata* mi-

nutarâ :I — rca ta m otoare; 2. “ p i- n ion interm ediar 7 :3 — roa ­ta in term ediară: 4 - - . p i­n ion in term ediar i f , 5 — roata interm ediară l i : 6 — P.'nioji ancoră: 7 — pm ion sch im bător: 5 ....—. - ^oata... sch im bătoare; 9 — j>:?u6jC.

piiirar; 10 — roata orară.'

Fig. 22. Schem a, deşteptă­torului ca piniciî- m inu tar

spec ia l':i roata m otoare;' 2 — roată in ter m e d ia r i; 3 — roata inter- m e d ia ră J i; 1- — roata secu n ­d a r i ; 5 .-7 -.p in ion ancoră: 6 — p in ion m in u tar special':-' 7 p i­n ion pătrar: 8 — roata sch im b ă.

y toare: 9 — p in 'on sch im bător;10 — roata orară.

Fig. 23. Schem avdeştcp- tăxoruiui cu secundar- \ c e n t r a l ; •

l — roata m o t o a r e 2 — roa­ta m in u tară; 3 — roata in ­term ediară; 4 — roata s e ­cundară*; 5 — p in io n a n co ră : 6 — roata in ter m ed ia r i sp e ­cia lă ; 7 — p in ion secu n d ar

; sp ec ia l.

Pinionul m inu tar special 6 se montează pe un ş tift îm preună cu pi­nionul pătrar 7. El este an trenat de roata motoare 1 (fig. 22). Acest m e­canism prezintă dezavantajul că are un pinion mai m ult, ia r indicatorulminutar, este cu joc... ■■■ < ............... s

•C> Mecanismul cu]şecundar. cen tra l are fa ţa de, u n mecanism norm aio. pereche de roţi d in ţa te în plus. Pinionul secundar, special 7 se : m ontează pe aqcul m inutar şi es te an trenat de o rolă in term ediară suplim entară 6, monţată pe axul in term ediar (fig. 23). ,,■ ■

■ ;s Roţile d in ţate ale m ecanismului de transm isie se execută din- alamă, ia r axele din oţel, prevăzute cu fusuri cilindrice de diam etre mai mici, ast­fel oa-reducerea diam etrelor (la fusuri) să creeze um eri care să împiedice deplasarea axială. De obicei, fusul l- şi lagăru l se fac din m ateriale difer ritej :pen tra evitarea frecării prea- • . : >mari şi a uzurii. . " ii * *

' '• Lagărele ceasornicelor 'de­şteptătoare sint, de obicei, simple găuri in platina de-aîam ă (fig: 24), prevăzute la partea exterioară cuo adîncilură s fe ric ă ; (sau conică) pentru păstrarea uleiului de un­gere. La uneie ceasornice cu ga- bari-î; mic se folosesc şi lagăre pepietre (rubine), care au a v a n ta ju l- ; Fig. 24: Lagăre în platină : că reduc frecările şi uzura, . a - d e cap ăt; t> - d<* t f e c e r e -•

2 — M anualul ceasorn icaru lu i 17

O. CINEMATICA ANGRENAJELOR

Figura 25 reprezin tă un angrenaj cu roţi d in ţa te cilindricei Razele cercurilor de d iv izare (primitive) şm t însem nate cu r t şi rj, ia r nuittărul de dinţi cu Zi şi Zj. Cercurile de divizare se caracterizează prin aceea că ele rulează u n u l pe celălalt in tim pul transm iterii m işcării fără să alunece (rostogolire perfectă). Aceste cercuri îm part dintele în două : partea de

deasupra num indu-se capul dintelui, ia r cea din in terioru l acestui berc, piciorul dintelui. Suprafeţele care lim itează din ţii' şi se rostogolesc una peste cealaltă se num esc flancurile1 dinţilor. Angrenarea d in ţilo r fncfepe cînd flancul piciorului foţii conducătoare in tră în contact cu flancul ca­pului roţii conduse în punctul Ei. în desfăşurarea în continuare a mişcării de antrenare, d intele roţii conduse pătrunde în golul d in tre doi dinţi ai ro­ţii conducătoare. în punctul W se încheie m işcarea de in tra re în angrenare a d in te lu i Conducător respectiv şi începe ieşirea lui din angrenare. In tim ­pul in trării în angrenare (înainte de W), flancul piciorului dintelui con­ducător conlucrează cu flancul capului dintelui condus, în tim p ce ia ie­şirea din angrenare (după W), flancul capului dintelui conducător şi flan ­cul piciorului din telu i condus lucrează împreună. Capul dintelui condu­cător alunecă in m işcarea lui de-a lungul flancului corespunzător a i p i­ciorului roţii conduse şi j n punctul £ 2 dinţii ies d in contact.

Deoarece se cere o transm itere neîn treruptă, uniform ă a mişcării, urm ătorul d in te conducător, trebuie să-şi fi început, in trarea în angrenare, înainte da d intele precedent să fi ieşit din angrenare. Aceasta înseahină că arcul P 1P 2 trebuie să fie mai m are decît pasul p.

Prin pasul p se înţelege lungim ea m ăsurată; pe coardă cercului de di­vizare corespunzătoare unui dinte şi unui gol. Evident, roţile dinţate care formează un angrenaj trebuie să aibă acelaşi pas. v

Fig. 25. C inem atica angrenaju lu i cilindric.

18

i ■ . In- a fa ră â^fâM fcir^iiM TUterea mişcării trebu ie să se fac» cu un raport constan t nsM i care se păstrează constan t dacă perpen­diculara comună pb ţş ţim iijjîv în toate punctele de contact posibile ale unei perechi de flancuil:.^ H | ^ ^ to«ază im preună^treee p rin punctu l W> Teo­retic, există p en tru flancurile fanţilor, care satisfac această condiţie. Iiiî 5 6 întrebuinţează; doar două : profilul în evcâventă şi p ro filu îv & d â w ^ w ă . La construcţiile de ceasornicărie se fo­losesc, din cele m ai V&nl ţltyţ^Hiri, dinţii în cicloidâ şi dinţi, asem ănători cicLoidei, dato rită urm allbăre^oi' avantaje fa ţă de cele ale d in ţilo r în evol- ventă : / / ţ"T---- f 1

— perm it r e a l iz a tă vi'fior rapoarte de transm isie mai m ari (pînă la1/12)

— num ăru l m inim de dinţi al pinionului este mic (6 dinţi faţă de 14 la cei în evolventă).

A ngrenajele cu profil ciclo idăl prezintă şi u n e le dezavantaje, şi anume :

— un joc m are în tre f la n c u r i şi la fund ;— rezistenţă scăzută (d in ţ i i pinionului s in t foarte subţiri).în mecanica fină şi, în special, in Ceasornicărie, acestea nu constituie

dezavantaje, deoarece m o m e n tu l se transm ite în tr-o singură direcţie (deci jocul din tre flancuri nu in ţeT 'vine negativ), iar valoarea m om entul este foarte mică.

La roţile d in ţate cu d i r j ţ i în cicloidă, capul dintelui este o porţiune dintr-o epicicloidă, ia r p ic io ru l dintelui o hipoeicloidă.

Epîcicloida este curba d e sc r is ă de un punct de pe circum ferinţa unui cerc, care se rostogoleşte fără . alunecare pe circum ferinţa exterioară a cer­cului de divizare a ro ţii re s p e ctive (fig. 26).

P en tru profilurile d in ceasornicărie, d iam etrul cercului de rostogo­lire se ia egal cu raza c e rc u lu i de divizare.

19

i D acă-cercul d ^ rostogolire 2 se -rostogoleşte în interiorul' cercului-de-. .(Evizare 1 ,.o rice;pu iic t d e :pe acest cerc descrie o. hifk)dcloidâ-‘(figc-27); G u rb a c a r tf îâ n a ş te re în acest caz nu este a lţc e v ă d ec îto ' dreaptă- radială .'3. ' In ceasorn icării se' utilizează5/ în general, dan tu ra corectată. Astfel; epicidoidâ - se înlocuieşte la ro ţile • d in ţate cu lînj $rc* de; cerc c t r care;'se aproxim eazăcurbă^ respectivă; La1 pm idanele conduse (antrenate), care -ţof-

Fig. 27. Hipocicîoidă.

T ig?'2K. P rofilu l capului d in te lu i : ' 'e' — g ro s im e a d in te lu i m ăsurată pe" cercu l

.... s d e d iv izare. .• - ... o.

prom Cf ' U e ' r .

mează cazul .-normal în ceasornicărie, form a capului d in telu i-nu are-o im ­portanţă deosebita, putîndu-se utiliza ti-ei profilu ri diferite : .5, R şi C (fig. 28). Cînd pinioanele sînţ*conducătoa're -{la. mecanismul arătătoarelor), se admite num ai folosirea profilului'C , X . / v w

E. DIMENSIONAREA ROŢILOR DINŢATE Şl A PINIOANELOR_

Calicului geom etric' al angrenajelor, cu -profir cicloidah se deosebeşte de cel al angrenajelor în 'tevolventăjdeoarece^ m ărim ile elem entelor (ca­piii dintelui; piciorul dintelui, grosimea dintelui etc.) nu depind num ai de m odul şi num ăru l d e dinţi, ci şi de num ărul de d in ţi ai roţii c-u care se află iii.ang renare (roţii conjugate). D in-această cauză, la acest calcul se utilizează tabele. M etoda de calcul cea mai folositoare este cea norm ali­zată de elveţieni (NHS 56702 ; 56703 ; 56704).

a. Calculul ro ţilor d inţate. La calculul roţilor dinţate, deci al ele­m entelor d in ţa te cu u n num ăr de dinţi de peste 2 0 , se deosebesc două si­tuaţii d istincte : roata d in ţa tă angrenează cu un pinion ; roata d inţată an­grenează cu o a ltă roată dinţată» :

20

»

Fig. 29. E lem entele geom etrice ale d an tu rii cicloidale la ro ţile d in - __ ţa ţe care angrenea ză cu p inioang,__

î ) Calculul roţilor dinţate care angrenează cu. un pinion (fig. 29) :

p = r • m ; . . 1 S |

i ,> V | V iă i ••• - f i ’

e = Y P = l;5 7 -m ; •

U m j ■ ' ' ; ■

1-----:— •--------------- b — '■jf~p~i,57 m ~

* •, - D, = D + 2 d ; ' ' ‘

D ; s* D — 2 b .

Valoarea coeficientului /<• se scoate dm tabelă . 1, în funcţie de ra ­portul de transm isie şi num ărul de dinţi ai pinionului cu care angrenează roata în cauză.

Baza de curbură o a capului dintelui se determ ină to t cu aju toru l tabelei 1 , unde este dat raportu l d in tre raza. de curbură p şi m odulul m, în funcţie de aceleaşi elem ente ca şi Jv . Valoarea "p/m citită în tabela - se înm ulţeşte cu modulul, obţinîndu-se valoarea ra ţe i ţie curbură.

Tabela 1Coeficienţi pentru calculai roţilor dinţate

ale mecanimsulul de transmisie

Z ' , Z 1 /3 , 1/4 1/5 1/6 1 /64

£*—| , j p/m | l . p/m 4 p/nt !

i 1 p/m | p/m

: 6 ' 2 .5 2 ‘ * 6 5 ‘ ' 2 ,ou * 1 .38 2 ,5 8 ' 1 ,90 2 ,6 0 " H M 2,‘o r , 1 , 0 2 ;r 2 ,6 7 1,97 2 ,72 2 ,0 0 2 ,75 2 ,02 2 ,76 2,04 — " Un J!,s 2 .8 0 2 .OR 2.S6 2 ,4 3 2 ,9 0 2,13* 2 ,92 2,15 2 ,9 3 2 ,1 69 2 ,9 3 2 ,1 6 2 ,99 2 .2 0 3 ,02 2 ,2 3 3 ,05 2 ,26 — —

10 3 .0 3 2 ,2 5 3,11 2 ,2 9 3,14 2 .3 2 3 ,17 2 ,34 3 .18 2 ,3 512 3 ,2 5 2 ,8 9 3,32 2 ,45 3,36 2 ,4 8 3 ,40 2.51 3.41 2 ,51

. 1 4 , . 3 ,4 4 .- , 2 ,5 3 i 3 ,51 : 2 ,5 9 . 3 ,50 ,2 ,6 2 . 3 ,6 0 - 2.60 . 3 ,61 2 ,6 6.3 ,3 2 . 2 .6 0 . 3 .60 2 ,6 5 . .3 .6 5 , 2,6fj . 3 ,69 . 2 .”2 — - - , .;

'16 ' - 3 , 6 0 •' 2 ,6 5 ' 1 3 .03 * 2 ,7 2 ' . ‘ 3 ,7 3 2 .7 5 ‘ " 3 ,7 8 2 ,70'A'-s

* 3,79. :‘ ' 2 ,7 9 '

21

I

Tabela 1 (continuare)Z'/Z < U7 1/7 ai . l/« l/M 1/9-

2 >< p/mh 1 p/m . Ic | o/m !< \

p/m t . o/m

6 2.61 1,92 2.62 j 1,93 2,63 ’ 1,94 2,63 1,94 2,63 - 1,947 2.78 2,05 ■ -> — < 2,79 2,06 t i? &— 2,80 2,068 2,94 2 16 2,94 2,17 2,94 2,17 2,95 2,18 2,95 2,189 - '3,07 2,26 — V j — 3,09 2,27 a r w •• • — 3,10 2 ^ 8

10 3,1# 2,35 3,20 ' 2,36 3,21 2,37 3,22 2,37 3,22 2,3712 3.42 2,52 3,45 2,53 3.44 2,53 3,45 2,54 3,45 2,54H * 3.62 2,67 3,63 2,67 3,64 2,68 3,65 2,69 3,66 2.8»15 3,71 2,74 — — 3,71 2,76 ţ f -V — 3.75 2,7«16 3.60 2.80 3.81 2,81 3,82 2,81 3,83 2,82 3,84 2.83

Z',Z J/l ,5 1/10 1/11 l'12z . / r j p/m | pţm lc | plm p/m

6 2.64 1,95 2,61 1,95 2.65 1,95 2,65 1,957 - — 2,81 2,07 2 82 2,08 2,82 2,08g UM 2,18 2,% 2,18 2,97 2,19 2.97 2,099 — — 3,31 2,29 3,11 2,29 3.12 2,30

10 3,25 2.38 3,25 2,38 3,24 2,39 . 3,24 2.3912 3.46 2,56 3,47 2,55 3.47 2,53 3,48. 2,5614 3,67 2,70 3,67 2,70 3,68 2.71 3,68 2,7115 — _ 3,77 2,78 3,78 2,79 3,80 2,8810 3,85 2,83 3,86 2,84 3,86 2.84 3,87 2,85

2) Calculul roţilor dintate care angrenează cu o altă roată dintată (fig. 30) :

p — K - m ;

B = m - Z ;

D '< = m Z ';

e.~e —\,4 i m ;

b = b '= l ,7 5 m ;

f . m .« = - 5 - ,

1 f - ma =■= • 2 >

unde f este dat in tabela 2 , în funcţie de num ărul de dinţi ai roţii con­jugate.

c = b—a'

c '= b'—a.

Valoarea razelor de curburii ? şi p' ale capului d in ţilo r se calculează înm ulţm du-se valoarea p/m, respectiv p'/m dată în tabela 2 , în funcţie de num ărul de d in ţi ai roţii conjugate cu modulul.

22

Fig. 30. E lem entele geom etrice a le dan turii cicloidale la ro ţile d in ­ţa te care angrenează cu a lte roţi.

Tabela 2Coeficienţi pentru calcu lai roţilor mecanismului de armare ,

'vtimarul iîc dinţi r, , rcsjK’ctiv ? | 1

1 !p/m, rttîjK*etIv p';m

8 2,32 1,86» 2.34 1,87

1 0 - 11 2,38 . - 1.9012— 13 2,10 1,92l-t— 16 2.44 1,9517— 20 2.4S 1,982 1 - 25 2.52 2,012 6 - 31 2,54 2,03-!Tt— 54 2.58 2.065 5-131 2.62 2,092 5 - 2,61 . 2,11

Acest calcul se aplică ro­ţilor care in tră în componen­ţa m ecanism ului de armare.

b. Calculul pinioane- lor. După form a capului din­ţilor, pinioanele pot avea forma A sem irotund ;forma B — 2/3 o g iv a l; for­ma C — 3/3 ogival (fig. 31).

Calculul pinioanelor se poate realiza fără ta b e le ; există insă relaţii de calcule deosebite pen tru Z = 6— 10 dinţi şi Z>-11.

M odulele recomandate pentru ceasornice sîn t indi­cate in tabela 3.

M o d u le p r e f e r e n ( I a leTabela 3

Mwlulul Pbvui . ly,-'"**'-** Modulul Pasul

0,070»*' ! \ 0,220 r 0,175 / \ 0,180

1 ' 0,5500,0720 / ',0,328 x 0.p65

i 0.070 0,33» ‘ \K‘ j 0485 . f 6,5810,0778 - ' ’ 0,243 ' ,.,J 0,190 , ?

7 0*195 . :. 0,597

o,ond' 0.28J. / 1 . - (5,6130,0825’ . \ q ,259,x / 0,200 / 0,6280,085 0,207 . y 0,210 '/■ — • T v 0,6<500,0875 \ / .. 0,275 ■< . f 0,220 * ; 0,6910.080 i , .„ • 0,283 { 0,230 ! 0,7230,0025 0,291 ' \ 0,210 \ J 0,7540,095 0,298 0,250 s 0,7850.0P75 0,306 0,260 0,8170.100 0,314 0,270 / ' ■ 0,8480,105 0,330 0,280 0,8800,110 0,346 0,290- 0,9110,115 0,361 0,300 0,9420,120 ■ . _ 0,377 . .0,320 . 1»0050,125 .0,39$ - ... ...... 0,340 ' . , " ....... 1,0680.130 0,408 0,360 1,131

■ • 0,135 0,424 0,380 1,1940.140 - . . . • ;

-----0,145----------f. *««.-» 0,440- --------0,456— __ *»» ’»«» 0,400 .!;• !; ut

----------0,420 -~-1.256 ’

-----.------ 1,319 ■ -----0,150 ' 0,471 0,440 .1,382.,.

’ 0,155’ ,v* 0,487 0,460 •J;445- ______ 0 ,1 0 0 _______ _______0,503___ --------- 0,480------------

0.500_______ _ 1,508.. .

0,165. : 0,518 1.5710,170- ; 0,534 — *■ ~

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Caro s în t ro ţile d in ţa te şi; p in ioanele m ecanism ului c'.e transm isie % '2. Ce sim bolizare se u tilizează p e n tru fiecare elem ent în p a rte ? i :3_ Din ce m ate ria l şi ce soluţii constructive se folosesc p en tru lagăre si ă>:e '

re" s în t 'an g ren a je le 'u t ilizaîe' In'cels&FriTcăHe ? ‘ ~ “5. Ce condiţii fundam en ta le trebu ie să îndeplinească, un an g ren a j ? . . _ .6 Cum se--deţLneşte raportul dg.trânsm isie ?7.8.

C are sîn t av an ta je le an g ren a je lo r cu profilu l cicloidaLal d in ţilo r . ,De ce e le m e n te ’e s te 1 determ iftjîtâ '.durata do fu n c ţip şa re .a . ceaseiyjic^lp.r-j? ..

CAPITOLUL IV

v EŞAPAMENTUL ANCORĂ CU ŞTIFTURI

Ceasornicele deşteptătoare, ca toate ceasornicele portabile, ‘fdlosesc ca oscilator un balansier. Ele sîn t echipate cu ' eşapam ent liber de t ip ancoră-, La eşapam entul liber,' o legătură în tre roata eşapamentului*îşi !£>a­

■•2'4

-/-r-'V* .H: «Fig* 321 F uncţionarea eşapam entului ancoră cu: ş tiftu ri a-y tL \If ^ 'ro a tâ * e^ a p a m en tu lu i;'2 ': - f furca r3.-^r roata", balansieruiu?;-„f*i-r- a i u l jtcf^ veşap & a^entu ţu iî Ş. — .a x u ţ.fu r c it; . 6 a x u l ^ ba ia iisieru lu i;'7 .~ ,J ir€zarea}-,ax>4uti; 8 - 7 ; ş t i f ţ . de in trare; 9 - 7 .. ş t iţţ t k ieşireV 10 — 'ş t if tu l-'ro ţii*b a lan sieru lu i; t t t. ' i V - L'-â S n \i; ' 12 corn u l sting;- 33 corn u l :dreptr.

l^îsiei* existăr-Ăiulriai îrrtim pul- e liberăn i;iio ţii' şii trS ttsm itera "impu'feului; în t ^ tu I ' peritoadeif bS IansiiM 6 &dleaza; "'Complet' l ib e r i Uegătura 'în tre roată şi balansier se tea li2ea'ză-prin antfoK îşi fu rcă:'E armâjo'ritaf6 ai ceasbt'i n icelor'aceste două- s îrit 'u n ite în tr-o singură piesă,•• denum ită fureă-ancoră sau p e ’scurt ancoră;;! VI v-r.-i ni li/tjwov'-ra s->dfI<•• -J-*' l *. .'.'ir: '.-ru, ::i ,::rv-;CÎ , ! r . i r u r h ' 4 - S » T >

I t 3»j:;focrtcf Jsi.’A s in : ţ>j;rS-i ! »•» (IffljJ :n yriyts... .. ,B_. FUNCŢIONAREA,EŞAPAMENTULUI ANCORA C.U ŞTIFTURI ....

y .In figura 32. sînt. arătate şase poziţii succesive de funcţionare a eşa- j^ n i^ tu îu i ancoră cu ştiftu ri cu lim itarea la cerpul.cje bază. ă l dinţilor,i r»“v ja b a ra tă eşapam entul în .c îipa.cînd c ^ jte l ţ ; ro ţ^ .* (^ p ă m ^ u iu i11 se 'sp rijin ă de ştiftu l de ieşire 9. Acest ştift este p resat pe cercul âebâză, ia r balansierul ş e :nuşcă către poziţia, de .echlibru. Poziţia deT, echlibru a b a la ^ e ru lu i este. aceea^în.'carie/ştiftul. balânşie^wkVi,(va fi »şituat pe linia care jiÂeşte, centrele, de -rotaţie a furcii şi a balansierului.' t , /:• ',

In tre cornul in terior d in ,stîng« 1 2 şi axul balansierului va fi'Ugţ ţţâţţ joe ssţfel încît roata balansierului 3 va oşcila com plet liber fără nŞei o legătură cu furca şi roata eşapam entului (acestea stau nemişcate). , ,

Poziţia 11 indică m o m en tu l.în care roata balansierului a term inat oscilaţia liberă, adică m om entul în care ştiftu l 10 a tinge partea atingă a crestă turii furcii. Deoarece în acest moment, roata balansierului 3 a re o viteză m are în tim p ce furca 2 este im obilă, se va produce o lovitură eare va im prim a furcii o oarecare viteză. Roata e şap am en tu lu i1 se va ro ti îna­poi (datorită unghiului de atracţie).

« Poziţia III arată m om entul in care roata eşapam entului ş-a eliberat şi sub acţiunea forţei arcului începe să şe rotească. în acest tim p, roata balansierului se roteşte în continuare spre dreapta, ştiftu l ei atingînd crestă tu ra în partea dreaptă.

Poziţia IV indică m om entul în care ştiftul de ieşire 9 al furcii ahr- necă pe suprafaţa de impuLs a d intelui 11, rotind furca spre stingă mai repede decît se mişcă roata balansierului. Furca atinge ştiftu l 10 în partea dreaptă a crestăturii şi transm ite roţii balansierului un impuls (momentul de rotaţie).

Poziţia V a ra tă m om entul în care ştiftul de ieşire 9 părăseşte supra­fa ţa de im puls. Roata eşapam entului devine liberă şi începe să se rotească. Ş tiftu l 10 este pe punctul de a ieşi din crestătura furcii.

Poziţia V I indică m om entul în care dintele a atins ştiftul de in trare 8 (după ce a parcurs unghiul pierdut). Datorită unghiului de atracţie, furca este ro tită în continuare pînă cînd ştiftul de in trare 8 se suprapune pe cercul de bază a roţii. în tre vîrfu l cornului in terio r d rep t 13 şi axul balansierului va răm îne un mic joc. Roata balansierului se roteşte liber, ia r furca şi roata eşapam entului stau nemişcate.

A rcul sp iral înmagazinează energia roţii balansierului, o opreşte şi începe să o rotească în sens invers, parcurgînd din nou cele şase poziţii- succesive descrise.

în tim pul oscilaţiilor libere ale roţii balansierului, datorită unor lo­vituri, furca se poate roti d in poziţia în care a lăsat-o ştifu l 10 şi atunci la întoarcere nu mai poate in tra în crestătură, şi ceasornicul se opreşte.

P en tru a se preîntîm pina acest lucru, se foloseşte o siguranţă. De cele mai m ulte ori, siguranţa con­stă dintr-o rolă 2 presată pe axul balansierului şi un v îrf 4 sau cuţit de siguranţă fixat pe furcă în dreptul crestăturii (fig. 33).

Pe circum ferinţa rolei existăo degajare care perm ite trecerea cuţitului de siguranţă (şi prin aceasta m işcarea furcii), d a r nu­mai atunci cînd ştiftu l roţii ba­lansierului se află în crestătura furcii.

P en tru ca în tim pul oscilaţiei libere cuţitul de siguranţă să nu frece pe rolă, furca trebuie ro tită în continuare după ce ştiftu l a părăsit crestă­tu ra cu unghiul de lim itare. Această ro tire suplim entară este un drum m ort (nu contribuie la transm iterea impulsului) şi se realizează prin a-tra-

/

Fig. 33. Siguranţe :1 — cercu l coarne lor; 2 — rolfi: 3 — degajarea ro le i: 4 — c u ţ it : 5 — şt if tu l roţii b a lan sieru lu i;

6 — fu r c i ; 7 — ş t if t d e lim itare; 8 — cornul fu rcii.

I

gerea furcii la poziţia lim ită (de tamponare).; A tracţia se realizează de roate eşapam entului p rin aceea că pieptul dintelui care se tam ponează de ştiftu l furcii este înclinat faţă de o dreaptă radială cu unghiul de atracţie care şe ia mai m are decît unghiul de frecare (fig. 34). D atorită acestui unghi', la eliberare* roata eşapam entului se va roti pu ţin înapoi. O a tragere prea adîncă a ştiftu lu i'fu rc ii în roata eşapa­m entului care a r îngreuia eliberarea roţii se preîntîm pină prin lim itarea unghiului de ro­tire a furcii. L im itarea se poate realiza p rin :

— tam ponarea furcii de două ştiftu ri 7 presate în platină (fig. 33)

— tam ponarea unui ştift 3 p resat în furcă de pereţii canalului din platină (fig- 35);

— tam ponarea ştiftului ancorei de dia­m etru l in terior a l roţii eşapam entului (fig. 36).

De fiecare p arte a crestăturii, furca este prevăzută cu cîte un corn 8 (fig. 33), care conduc ştiftu l balansierului. Cu puţin înainte de in trarea ştiftului în crestătura furcii, siguranţa (cuţit-rolă) nu mai asigură poziţionarea furcii, deoarece cu ţitu l in tră în degajarea rolei. In acest eaz, siguranţa este p reluată de coarnele furcii. Furca nu se poate deplasa pen tru că la o ten ­dinţă de rotire partea interioară a coarnelor se tam ponează cu ştiftu l ba­lansierului cînd oscilaţiile devin prea mari.

= = în tim pul contactului în tre ştift şi crestătură, roata balansierului se r citeţ te cu unghiul activ a , ia r furca cu unghiul activ al furcii care este egaîâ eu Y+p (suma dintre unghiul de im puls şi unghiul de repaus). Ra-

Fig. E lem entele ro ţii eşa­pam entu lu i :

1 — cercu l câ lcjielor; 2 — cercu l vir fur ilor d e rep au s: 3 — cercu l d e bază; 4 — su p rafaţa d e im p u ls; 5 — p iep tu l d in te lu i: 8 — v frfu l de rep au s: 7 — câ lc iiu l: 8 — sp a te le

d in te lu i: 9 — u n gh iu l d e a tracţie .

Ttg. 35. L im itarea furcii :— p latin ă: 2 — fu rcă ; 3 — ş t if t ;

4 — canal.

Fig. 36. L im itarea furcii pe cercul de bazâ al ro ţii :

1 — ştiftu l fu rc ii; 2 — a x : 3 — a x u l ro ţii; 4 — fu rcă ; 5 — roata eşap am en tu lu i.

portul (v + p) :'/.=u defineşte raportu l de transm itere a furcii şi este apro­xim ativ egal cu raportu l d in tre raza cercului descris de ştifturile furcii şi lungimea furcii.

La un raport de transm itere mare, pătrunderea este m are (fig. 37) şi nu *e cere o execuţie prea precisă ; la un rap o rt de transm itere mic scade

27

• 7so isa&naamgi - \ m>*\ t

" M r _

Fig. 37.,jta jportk le .transm itere m are fI -y c e r c u l ştiftu lu^t 2 ;” ce rcu l fu r c ii; 3 ,s ş tif tu l r o ţii b a lan sieru lu i; 4 — fu rcă ; '* /— u n g h iu l activ a l rbţii balansieruluj*

. / v-f-p tt u n g h iu l ac tiv a l fu rcii i » .

Fiş. .38. R agorţ de tran sm ite re m ic :i —' cercul ‘ ştiftului;. ‘ 2 — cercul, fu rc ii; 3 — ştiftu l ro ţii baJ£hsierului;?'3 -h i z i x ^ r , - K .— unghiul activ ă l balansierului; Y+P~ % r urighîul aotîv -âl- fuţc£i;.

unghiul activi a l roţii balansierului şi prin aceasta creşte unghiul d e ’ osci­laţie liberă (fig; 38). -c;b -b H iu s . , .1 — <s,. -

L3 a c e lo r rapo'rt de transm isie ,1 furcile mâi 'lungi dău'-o- pătrundere mai m are şi posibilitatea m ontării furcii în afara zonei balansierului', ec.o- nwmisîndu-se astfel lin pod propriu peiitru furcă (fig .'39).

Fux-cile scurte prezintă avantaju l 6ă riu; trebuie ecbihbrâte '-şi'datorită g'reutâţii m al mici uşurează f u n c ţ i o n a r e a ; " ' ::■ - ^ .R o le le de siguran ţă se numesc m ari său iniciv dtipă cum diam etrlil lo r este m are sau mai mic decît d iam etru l cercului" descris de ş tif tu l1 roţii balansierului. ■ ■ • ■

La rola m are (fig, 40), ştiftu l roţii blânsierului se presează în âceastă r6 lâ ..P â ţrundereă cuţitu lu i de Siguranţă în 'd eg a ja rea 'ro le i este mică ; de

1 ***” t " ! 1 ' ; ‘ ■"•aceea■ se poate!:'fo lesi■'numai' cînd u n g h iu l’ac--• tiv- al balansierului (X) este mare. Rola ' toare are avantaju l că : sigu­ranţa se păstrează aproape pînă cînd ştif­tu l in tră în crestătura furcii.

La rolă mică (fi­g u ra '41)7 ş tiftu l se p re­sează In tr-o rolă supli­m entară sau--în spiţa

„ ro ţii balansierului. Pă­trunderea cuţitului-, în degajarea., i-olei este măre,- fap t pen tru care se poate folosi şi -pen­tru. X mic ; prezintă însă dezavantajul! că sigu­ran ţa se pierde mai re­pede, şi furca necesită

‘-‘'coam e mai - lungi "dâre [ să preia siguranţa.-

La ceasornicele ' deşteptătoare s e folo­s e ş t e frecvent-ăxul* "bă-

1■ ' .4

H'

j

Fig. 39. D ependenţa p ă tru n d e rii de_lungim ea furcii :2, r — cercu l ştiftu lu i; 2» 2' — ce rcu l furcii-; 3, 3 — roţii b a lan sieru lu i: 4 — fu rcă ; 'h —; u n g h iu l/a c t iv al

s ieru lu i; f + P - j u n g h iu l activ a l fu rcii

ştiftul bal an-

T t «H -j • . 4 0 - . R o lă - m a r e r . — c e r c u lwştiftu lu i;, 2 . .-ţt cercu l fu rcii;

■11 ‘cercu l cu ţitu lu i; 5 — ş tift; 6 -■3. —, rolă;, cu ţit.

28

• F iş.:41.,Rolă mică : , r..1 — .ce^cui ştîfţu lu i; 2 .“ [Cercul fu rc ii; . 3 7—

rc5ă; > — cei'ciir cuţituH ii?-5 —■ şt-ift; ■ f ’ 1 ■i m m n : . a

Fig! -42. Siguranţa pe axul fjâlansieru- iui’;

1 co r cU l'su itu lu i; ' 2 — c e r c j î ‘ f u r c i i .1 —a,t;: t e ! xsercul e!W iiŞS9r: S r-. StifttlS -rjcqrrţ.

Fig. 43. E lem ente de s ig u ran ţă : .1 — furcă: 2 — clement de siguranţă.

lansierului d rep t rolă de siguranţă (fig. 4 2 ), ia r coarnele furcii preiau rolul cuţitului. In acest caz, axul. balansierului este frezat pînă la jum ătate, în dreptul furcii-, : — j

u La eşapam entul ancoră şi ştifturi, în furcă-sîn t presate două ştifturi de oţel rotunde, la distanţe egale faţă de axul,furcii.

Ş tiftu l balansierului se execută la ceasornicele deşteptătoare din oţel de ferm ă sem irotundă, rotundă sau, uneori, se folosesc două ştiftu ri rotunde.: * ' ,;Furca şi roata-ancoră se execută din alam ă tare, iar axele-din oţel.

. 'Cuţitul de siguranţă al furcii, cînd se foloseşte rola m are, . este un. ş tifi-d rep t (fig. 43, a), ia r cînd se foloseşte rola mică, este un ştift îndoit (fig. 43, b) sau un v îrf din tablă fixată pe furcă p rin n itu ire (fig. 43, c) sau prin, şurub (fig. 43, d). . j ,..-■tuGele trei, axe (balansier, furcă şi roata:eşapam entului) ale regulato­

rului ;şi eşapam entului pot fi aşezaţe pe aceeaşi d reaptă sau în unghi. La aşezarea pe- o -linie, axul roţii eşapam enţuiui, este,, în totdeauna, în afara ZQBiBi-balansierului (şi iî*cazul unei furci scurte). : ,,,:rfţ...i.! ,

.;-,La ieşirea în unghi; se .utilizează mai bine s p a ţiu l; în âicest caz,, ele­mentele eşapam entului pot fi executate m ai m ap . La eşapamentul, ancoră cu ştifturi se foloseşte, de obicei,, această aşezare. ;

* . " 4 ■■ *

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE . - r r ' -r-< V :.;

1. Enumeraţi caracteristieele unui eşapament ancoră ?2. Cum funcţionează eşapamentul cu ştifturi ?3. Ce este siguranţa ? - ! *• - - ~4. De ce este necesar ca furca să fie atrasă şi cum se realizează aceasta ?5. C6re sînt metodele de lim itare a furcii ? 1 :• .v , ;v*v.9. Dar rolul coarnelor furcii ?7. Cum se defineşte raportul de transmisie a furcii ?S. Care este siguranţa utilizată la deşteptătoare ?

29

CAPITOLUL V

OSCILATORUL -

A. GENERALITĂŢI

. Balansierul se compune din roata balansierului şi u n arc spiral; m on­ta te pe acelaşi ax, num it axul balansierului (fig. 44). Roata balansieeuiui se mtontează p rin presare, ia r capătul in terio r a l arcului se fixează un butuc presat pe ax, prin n itu ire sau p rin îm pănare cu un ştift.

b a ceasornicele deşteptătoare roata balansierului este de fap t ua inel de alam ă prevăzut cu două sau tre i spiţe (fig. 45). Arcul spiral se execută din oţel sau bronz, cu toate spirele în acelaşi p lan (arc spiral plat).

Axul balansierului este din oţel călit, avînd la capete fusuri de form a specială pentru a se micşora frecările în lagăre.

La ceasornicele fără rubine, fusurile axului balansierului au o formă conică cu unghiul la virf de 40—45° (fig. 46, a). La ceasornicele cu rubine, fusurile au o form ă cilindrică term inată cu o calotă sferică (fig. 46, b).

Butucul de fixare a 'a rcu lu i spiral se execută din alamă cu o fr&zare radială care perm ite ro tirea lui pe ax. Această ro tire este necesară pentru ca ştiftu l roţii balansierului, în repaus, să fie pe linia care uneşte centrele de rotaţie ale ro ţii balansierului şi furcii. •

Capătul exterior al arcului spix’al se fixează bine, prin îm pănare cu un ştift, de un b ra ţ în p latină sau în podul balansierului.

U ltim a spiră a arcului spiral este ţinu tă în tre ştifturile unei pîrghii (compasul de reglare) care se poate ro ti în ju ru l lagărului balansierului.

Fig. 44. Balansier : Fig. 45. Roata balansierului. Fig.:. 46. Fti&urile axului roţii balan­

sierului : a — pentru c îv e fn er;

b — pentru hii'Mhe.

1 — roata balansierului:2 -r a x ; 3 — a rc sp ira l; 4 — butucu l a rc u lu i sp i-

. ra l; S — ştift.

B. PERIOADA DE OSCILAJIE

Perioada To a unui balansier care oscilează liber se calculează cu relaţia

îri « ir e :; • l e s te mom entul de in erţie a i tu tu ro r m aselor afla te îri mişcare

de oscila ţie ;. 1) — momentul director a l arcului spiral.

Valoarea m om entului d irec to r pen tru o răsucire de -un radian se ob­ţine dtei re la ţia ivirT v-o

E este modulul de elasticitate ; h — lăţim ea arcului s p ir a l ; â — grosimea arcului s p i ta l ; ./ — lungim ea arcu lu i spiral.

L-ungimea unui arc sp iral p la t rezultă din relaţia

în cane :da este diam etrul ultim ei spire ; dt — diam etru l prim ei sp ire ;W — număruL de spire.

■Ţinîndu-se seama de rela ţia m om entului director, perioada oscilaţiei simple se obţine

P en tru un balansier dat, toate elem entele caie in tervin în această relaţie sîn t cunoscute in afară de lungim ea arcului spiral. Determ inarea precisă a acestei lungimi pen tru o anum ită perioadă se face prin m ăsura­rea in tervalulu i de tim p necesar efec tuăm unui anum it num ăr de oscilaţii sau eu aparate electronice de m ăsurat. P rin calcul se poate obţine numaio valoare aproxim ativă deoarece m ărim ile care in terv in in relaţie nu se pot determ ina cu precizie.

' Reglarea perioadei de oscilaţie a balansierului cînd acesta este mon­ta t foi m ecanism ul de ceasornic se poate face, în general, p rin modificarea lungimii arcului spiral sau p rin modificarea m om entului de inerţie al b a ­lansierului.

La ceasornicele deşteptătoare se aplică num ai prim a metodă de- oarece 'roata balansierului nu este prevăzută cu şuruburi de inerţie. Pen- trli modificări m ari ale perioadei (m ersului zilnic), lungim ea arcului spiral poate fi varia tă p rin tr-o altă fixare a ultim ei sp ire îh braţ, iar pen tru mo­dificări mici, prin ro tirea com pasului de reglare.

C antitatea AZ, cu care trebu ie să fie m odificată lungim ea L a arcului spiral, este da tă de relaţia

în oare : ' , •1 tt> este perioada de tim p în care s-a determ inat deviaţia ;

A, — deviaţia observată în tim pul tf,-şi reprezintă d iferenţa d in­tre in tervalu l d e tim p ind ica t de ceasornicul respectiv şi

*-■ in tervalu l de tim p t i indicat de ceasornicul-etalon.'

)n care

31

De obicei, t i = 24 h ; în acest caz, deviaţia A, se num eşte mers- gilnic ,şi;.şe.:.;noţ©a?ă.;cu r^;-f..D?că.ser..-rnăspai!|r~..m erşul:: zilnic .în ş (ms) sau în m in'(rhm ), ; o w»

lMşA, i r. /-m, r J-mm.: x r.4<| „« 43200 ’720. ' n ; %N

Unele ceasornice au o scală g radată care perm ite o ro tire mai precisa a compasului de reglare.

* C. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PERIOADA DE OSCILAŢIE

a» Eşapam entul. In tim p ce ro a ta balansierului pârcurge unghiul ac­tiv se produce o legătură funcţională} cu furca şi roata eşapam entului. .Această legătură influenţează, perioada' de oscilaţie .'L a eliberarea roţii eşapam entului, aceasta trebuie rdtită^în'apoi',' producînd' frânarea oscilaţiei. D upă eliberare, se transm ite im p u lsu l care accelerează oscilaţia. Cu cît am plitudinea de oscilaţie este m ai mică, in fluenţa frinării creşte, şi cea­sornicul râm îne în urm ă. . . ... •.

b. Frecarea. La un balansier care oscilează liber, frecarea nu a re in­fluen ţă asupra perioadei. F recarea în lagăre are însă ca. efect m icşorarea am plitudinii de oscilaţie. •.

; F recarea ; î n . lagăre .este m axim ă cînd fusul se suprapune pe ..partea cilîrafrică ş i 's e reduce foarte m ult" cînd to t balansierul este susţinu t.de calota sferică sau de vîrful conului.

U leiul de ungere are o m are in fluen ţă asupra frecării. Prin uscarea sau îngroşarea uleiului, am plitudinea oscilaţiilor se reduce, şi ceasornicul rărjame în urmă,,. .... . ,

. c. Balansierul neechilibrat. M asa excentrica a unui balansier. in-corn- p le î echilibrat n u influenţează perioadele de oscilaţii' cînd acesta şe află într^uri plan orizontal, în poziţia verticală însă, datorită, m om entului s u r p l i i i j^ ta r care aparei, perioadele sirit puternic influenţate. . . . ....

. .La am plitudini mici, o m asă excentrică aşezată deasupra axei. <fe..roT ta ţi t , în poziţia de echilibru a balansierului, produce oîntîrziere...

Odată cu creşterea am plitudinilor această influenţă scad ei şi. la un unghi.‘de bstila ţie de 220° devine egal cii zero. La am plitudini şi nâşd m ari, proteice o accelerare Care creşte încet, odată cu am plitudinea Q masa ex­centrică sub axă are un efect cOntfar. ' .

d. A rcul spiral. în tim pul funcţionării, arcul sp iral se înfăşoară' ş i se desfăşoară variihdu-şi 'diametrul;.- Deoarece capătul in terior este fi&at pe o bucşă 'care efectuează o m işcare de oscilaţie ;n. ju ru l unei ax e .ia r. capătul exterior este fix a t rigid,; variaţia, d iam etrului produce o deformare a, ar­cului: câr€ are urm ătoarele efecte : apare o apăsare suplim entară în lagăre, se schimbă poziţia centrului de g reu ta te a arcului; se modifică momentul lui de1 inerţie şi apare un m om ent de ro taţie suplim entară .1

1) Apăsarea suplimentară d in lagăre produce ‘o frecare 'suplimen­ta ră care este neglijabilă. . ;v : ■/

2) C entrul de greutate al arcului spiral se deplasează din axa de ro­ta ţie şi a re acelaşi efect ca o roată de balansier neechlibrată, producînd pertu rbaţii în . m ersul ceasornicului.- Această perturbaţie este cu a t î t mai m are, cu c ît am plitudinea de oscilaţie fe te m ai m are. . . ; ';

. 3 ) M om entul de- inerţie . al arcului spiral depinde de diam etrul lui. Deoarece m om entul de. inerţie creşte m ai m ult la desfăşurare (cînd dia­

m etrul creşte) decît lai înfăşurare fa ţa de' ■ un arc spiral- în ech ilib ru , se m ăreşte p 'eribăâa! de ‘<b&cil&ţie. •' DeforinareâQ arcului.' spiral; accentuează această; tendinţă. La am plitudini-m ici; această influenţă scade.: D e: aceea* t o balansier căre1 a fost etâlonat la am plitudini-m ari-are tendinţa.-să gră^ bească la am plitudini mici.- Acest efect este contrar celui cauzat de eşa­pament, de aceea ele se-compensează parţial. în general-predom ina. în tîr- iderea cauzată de eşapam ent la am plitudini de oscilaţii reduse/ '

4) M om entul de rotaţie ‘suplim entar care apare datorită variaţiei diam etrului depinde ca valoare şi direcţie de poziţia relativă m om entană a celor două puncte de fixare a 'capetelor arcului spiral.

Acest m om ent produce în tim pul unei oscilaţii grăbiri şi întîrzieri a căror sum ă algebrică cauzează, în funcţie de m ărim ea am plitudinii, gră­birea sau în tîrzierea ceasornicului.

în figura 47 este reprezentată grafic varia ţia mersului- unui ceasor­nic în funcţie de am plitudinea oscilaţiei a pen tru diferite unghiuri $ în tre pometele de fixare a celor două capete ale arcului sp iral cînd balansierul se află în echilibru.

Din aceste curbe rezultă că pen tru am plitudinile care apar lâ eşapam entele cu ancoră (a=180 . . . 270°), influenţa m om entului răm îne aproape constantă pentru ,3 = 100° şi j3=260°. Cînd cele două puncte de fixare sîn t pe aceeaşi rază ( j = 0 ), la am plitudini mici ceasor­nicul g ră b e ş te : astfel, se poate com­pensa ififluenţa eşapam entului. Dacâ_3=180". ceasornicul întirzie la am plitu­dini mici.

e. Şocurile exterioare. Ele produc accelerarea sau frînarea oscilaţiilor în funcţie de direcţia lor, cauzînd dife­renţe sesizabile num ai dacă sînt repe­ta te cu frecvenţă apropiată (sau egală) de frecvenţa de oscilaţie a balansieru­lui. Influenţa lor scade odată cu mâi'i- rea vitezei de oscilaţie şi cu micşorarea greutăţii balansierului.

f. Compasul de reglare. Ş tiftu rile compasului de reglare care ţin ultim a spiră sin t f ix a ta la o d istanţă mai m are în tre ele decît grosimea spirei pen tru ca, la rotirea compasului, spiralul să nu se deformeze. Dacă în poziţia de echi­libru a roţii balansierului spira se află la mijlocul distanţei din tre ştifturi, atunci, la am plitudini mari, in terv ine lungim ea arcului spiral pînă la ştif­tu ri, iar la am plitudini mici, în treaga lungim e pînă la . braţu l de fixare (fig. 48, a). La am plitudini mici, u ltim a spiră se deformează puţin şi nu; atinge cele două ştiftu ri ale compasului. în acest caz, ceasornicul va în târ­zia. Oscilaţiile ultim ei spire se reduc pe m ăsură ce se apropie de braţu l de fixare.

0

90 iSO 213 *Fig. 47. V ariaţia m ersului ceasorni­cului în funcţie de am plitud inea de

oscilaţie.

3 — M anualul ceasorn icaru lu i

JDacă ceasornicul g ră b e ş te : şi ştifturile compasului' se rotesc spre b raţu l de fixare a arcului spiral (înapoi), şe poate întim pla ca sp ira în oscilaţia ei să n u mai atingă ştiftu rile şi perioada de oscilaţie să crească cu m ult m ai m ult decît reglarea făcută conform scării compasului. Dacă

în poziţia de echilibru a roţii balansie­rului, sp ira se sprijină pe unui din tre ştiftu ri (fig. 48, fa), în tr-o semioscilaţie intervine lungim ea pînă la ştift, iar în cealaltă semioscilaţie, în funcţie de m ă­rim ea am plitudinii, in tervine la un mo­m ent d a t întreaga lungime, pînă la b ra ­ţu l de fixare. în această semioscilaţie creşte perioada.

Odată cu micşorarea am plitudini: creşte tim pul c ît spira atinge ştiftul, os­cilaţia făcîndu-se în cea mai mare parte cu lungim ea arcului pînă la ştift. A tin- gei'ea perm anentă a spirei de unul din ştiftu ri (la am plitudini mari) defor­mează arcul spiral, accentuînd toate in ­fluenţele arătate la punctul d?

g. Presiunea aerului. în oscilaţia sa, balansierul se freacă de aer care ii cauzează o frînare. F rînarea depinde de mărimea, forma, viteza de oscilaţie şi de presiunea aenjlu i. P en tru un balansier dat, influenţa va­riaţiei presiunii este mică în com paraţie cu celelalte influenţe şi se negli­jează de obicei.

h. M agnetismul. Dacă un ceasornic ajunge în tr-u n cîmp magnetic puternic, piesele de oţel se magnetizează şi produc perturbaţii puternice sau chiar oprirea ceasornicului. Aceste perturbaţii apar datorită forţelor magnetice de atragere sau respingere care apar în tre anum ite piese (a r­cul spiral şi piesele eşapam entului). Dem agnetizarea se face în tr-un cîmp magnetic alternativ a cărui in tensita te scade, trep tat, pînă la zero.

i. Tem peratura. V ariaţiile tem peraturii modifică elasticitatea şi di­m ensiunile arcului spiral, precum şi dim ensiunile roţii balansierului. Odată cu creşterea tem peraturii, elasticitatea arcului scade, ia r ceasornicul Va răm îne în urm ă. Creşterea tem peraturii provoacă şi m ărirea diam etrului roţii balansierului, deci m ărirea m om entului de inerţie care accentuează întîrzierea. Creşterea dim ensiunilor arcului spiral are un efect contrar, deoarece creşterea lăţim ii şi grosimii influenţează mai m ult decît creşte­rea lungimii.

Influenţa cea mai m are o are m odificarea elasticităţii arcului spiral, de aceea balansierul neoompensat îşi m ăreşte perioada de oscilaţie la creş­terea tem peraturii. A baterea provocată de variaţiile tem peraturii cu 1 °C este de aproxim ativ 12 s/zi.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ,

1. Din ce piese se compune balansierul şi cum se asamblează ?2. Cum se calculează perioada de oscilaţie a balansierului ?3. Cum se reglează perioada de oscilaţie ?4. Care sînt factorii ce influenţează perioada de oscilaţie ?5. Cum influenţează fiecare factor perioada de oscilaţie ?

Fig. 48. Influenţa compasului de re­glare asupra mersului unui

ceasornic :1 — braţ d e f ix a r e ; 2 — ştiftu l com p reso­

ru lu i; 2 — u ltim a spiră a arcu lu i spiral.

34

CAPITOLUL VI

MECANISMUL INDICATOR

A. ANGRENAJUL

Fig. 49. Schema mecanismului indi­catoarelor :

1 — p in ion pătrar; 2 — roata sch im b ă­toare ; 3 — p in ion sch im b ă to r; 4 — roata

orară; 5 — a x m inutar.

Pinionul p ă tra r se execută din. alamă tare sau oţel şi se m ontează p re­sa t pe axul m inutar. El angrenează cu roata schim bătoare, care se execută din alamă, şi se nituieşte pe pinionul schim­bător. Subansam blul roată-pinionul schim bător se poate roti in ju ru l unui ştift n itu it în schelet (platină). P inionul schim bător antrenează roata orară care este n itu ită pe bucşa orară şi se poate roti în ju ru l axului m inutar. Indicatorul m inutar se fixează prin presare pe axul m inutar, ia r cel o rar se fixeaxă tot prin presare pe bucşa orară.

La cadranele obişnuite cu 12 diviziuni orare raportu l de transm i­sie în tre cele două indicatoare trebuie să fie 12 : 1 ; cum am bele indica­toare se rotesc în acelaşi sens, raportu l de transm isie se realizează cu două perechi de ro ţi dinţate.

în mecanismul indicator, spre deosebire de mecanismul de trans­misie, elem entele conducătoare s în t pinioanele, ia r roţile-elem entele con­duse ; de aceea profilul pinioanelor p ă tra r şi schim bător va fi 3/3 ogival (profil C).

Fig. 50. C uplă elas­tică :

1 — roata m in u tară; 2 — pin ion m in u tar; 3 — ax m inutar; 4 — b ucşă; s — b ucşă; 6 — şa ib ă e la s ­tică ; 7 — a rc e lico idal.

M ecanismul indicator se com pune din : pinionul p ă tra r 1, roata schim bătoare 2, pinionul schim bător 3, roata orară 4, cadranul şi acele in ­dicatoare (fig. 49).

P e n tru ro tirea m anuală a indicatoarelor în lan ţu l cinematic a l m e­canism ului de transm isie trebuie introdusă , o cuplă cu frecare. La toate ceasornicele deştep tătoare 'oupla seste m ontată-pe axul m inu tar (fig. 50). R oata m inu tară 1 este fixată pe pinionul m inutar 2 şi se poate roti pe axul m in u ta r 3. Cele două bucşe 4 şi 5 se m ontează prin presare. In tre bucşe şi ro a tă se' m ontează un arc lăm elăr 6 (fig: 50, a) sau un arc elicoidal 7 (fig.” 50, !>). L a 'funcţionarea n o rm a lă : a! reâsom iculuiv datorită frecării produse de arc, roata şi axul se rotesc îm preună. La rotireâ m anuală a indicatoarelor se roteşte num ai axul, cu a ju to iu l unui buton m ontat îa exteriorul carcasei. Rotirea se poate face în ambele sensuri.

B. CADRANUL

C adranul este piesa care perm ite, citirea indicaţiilor ceasornicului. Mai are şi un rol estetic, fiind „faţa ceasornicului", motiv pentru care i se dau d iferite forme şi prezentări grafice.

Cadranele se pot executa din : carton, oţel,' alum iniu, alamă «au ma­terial plastic.

Orice cadran are pe circum ferin ţa sa m arcate reperele orare : ală­tu ri de ele se marchează cifrele corespunzătoare, dat* mai poate avea re­perele m inutare, secundare (num ai la ceasornicul cu secundar excentric) şi reperele pentru reglarea m ecanism ului ce semnalizează (cînd indicatorul soneriei este m ontat excentric).

D upă felu l cum sînt m arcate reperele orare se deosebesc cadrane ti­părite, cadrane cu repere şi cifre în relief şi cadrane cu repere fazate.

Cadranele tipărite se execută clin carton sau tablă metalică vopsite sau asam blate şi acoperite cu un s tra t protector. Se tipăresc in acest caz toate, reperele şi cifrele care ap ar pe cadran.

Cele cu repere şi cifre în relief se execută p rin am butisare sau li­pire, din tablă de alam ă sau alim iniu. Se precizează câ munai reperele orare şi cifrele corespunzătoare sîn t în relief ; restu l reperelor sînt tipă­rite pe fondul vopsit, sablat sau acoperit galvanic al cadranului. In ultim ul tim p se folosesc şi cadrane din m aterial plastic cu repere şi cifre în re­lief obţinute prin injectare. * g

Cadranele cu repere frezate se execută din alamă, prin frezate cu diam ant, pen tru a se obţine luciul corespunzător. Aproape în toate cazu­rile. form a cadranului corespunde, formei* carcasei in care este m ontat. Se folosesc cadrane plane (plate) şi cadrane am butisate. Cele plane în tre ca­dran şi geam au "o ram ă de d istan ţare pentru a crea spaţiul necesar indi­catoarelor. Indiferent de tip sau form ă, cadranele trebuie să fie m ate (să nu reflecte lumină) pentru a perm ite citirea corectă a indicaţiilor acelor in­dicatoare..

S în t u n e le tipuri de ceasornice care au reperele orare, uneori şi ci­frele corespunzătoare m arcate cu substanţe lum inescente care perm it c iti­rea lor şi la întuneric. Aceste substanţe se aplică pe un fond alb şi sîn t încadrate de un chenar negru pen tru a li se m ări efectul.

C adranul se fixează pe suportul schelet, fiind poziţioiiat faţă de; acesta p rin cepuri, gheare îndoite, sau ştifturi. El se fixează cen tra t faţă ele axul m inu tar pentru a n u cauza abateri m ari la declanşarea soneriei.

36

C ACELE INDICATOARE

Indicatoarele' servesc la citirea ceasului. Se execută- din oţel sau alamă şi s în t în num ăr de trej.vsaiu patru.

Indicatorul o rar, e s te cel: care : indică ora. Este mai scurt şi mai lat decât cel m inutar. Se roteşte odată la 12 h.

Indicatorul m inutar se roteşte o dată în tr-o oră, fiind a tît de lung in ­cit ajunge pînă la m arginea cadranului, în dreptul reperelor m inutare.

Indicatorul de sem nalizare fiind, de obicei, de altă culoare, pen tru a n u fi confundat cu prim ele, se montează central sau lateral. Unele cea­sornice deşteptătoare au şi un indicator, secundar, care de cele mai m ulte ori se montează lateral. ' \

Dacă se m ontează central, se execută foarte subţire pen tru a n u fi confundat cu celelalte.

Ceasornicele care au sem nele orare m arcate cu substanţe lum ines­cent» au indicatoarele orar şi m inutar acoperite cu aceeaşi substanţă.

întrebări recapitulative

1. E num eraţi piesele com ponente a le m ecanism ului indicator.2. C are este rap o rtu l de transm isie la mecanwanele in d ica to a re?3. C ura se realizează ro tirea m anuală a indicatoarelor ?4. Cum se clasiîică cadranele ?5. C:tc ace ind icatoare a re un ceasornic deşteptător ?

CAPITOLUL VII

MECANISMUL D£ SEMNALIZARE

A. CEASORNICUL DEŞTEPTĂTOR SIMPLU

Ceasornicul deşteptător, pe lingă mecanismul de m ăsurare a tim ­pului, are şi un mecanism de semnalizare, care la ora reglată se declan­şează autom at, producînd u n semnal sonor (de aici şi denum irea de cea­sornic deşteptător).

Cele m ai m ulte tipuri de ceasornice deşteptătoare au mecanismul de semnalizare*independent, com andat de m ecanism ul de ceasornic.

Mecanismul de sem nalizare se compune din urm ătoarele componente principale : mecanismul motor, eşapamentul, ciocănelul, clopoţelul, dis­pozitivul de oprire, dispozitivul de declanşare şi dispozitivul de reglare.

In figura 51 se reprezintă prim ele cinci părţi, ia r în figura 52. dispo­zitivele de declanşare şi reglare.

a. M ecanismul m otor 1 (fig. 51) este asem ănător m ecanism ului mo­tor de la partea de mers. Spre deosebire de acesta, are o roată mai mică şi un arc m otor mai slab.

b. Eşapam entul se compune din roata eşapam entului 2 (fig. 51) şi 1 (fig. 53), fixată pe axul eşapam entului, şi din ancoră cu axul 3 (fig. 51).

37

1 — su b an sam b lu l m otor; 2 — roata eşap am en tu lu i; 3 — arcul ciocăn elu lu i; 4 — clop o ţe l; 5 — p îrgh ia op ritoare; 6 — buton op ritor; 7 — arc de de­c lan şare; 8 — carcasă; 9 — ron d elă de sigu ran ţă; 10 — bolţ sch ele t;

11 — arcul p îrg h ie i op ritoare; 12 — ciocăn elu l.

Roata eşapam entului este an trenată de m ecanism ul motor p rin in­term ediul pinionului 2 (fig. 53). Ea este de alamă şi are dinţi ascuţiţi drepţi sau înclinaţi, în funcţie de form a ancorei.

Ancora se execută din oţel, p rin frezare sau îndoire.

Fig. 52. D ispozitiv de declanşare şi reg lare :1 — b u tu c d e d eclan şare; 2 — a x de reglare son erie : 3 — platina d in fa ţă ; 4 — arc de d eclan şare; 5 — suport sch e le t; 6 — p in io n pătrar; 7 — roata orară; 8 — a x u l c iocăn elu lu i; 9 — arc de fr in are; 10 — p in io n d e reglare; 11 — roată d e

J declanşare; 12 — gh eare d e d eclan şare; 13 — p îrgh ie d e declanşare .

4 Fig. 53. Subansamblul roată-ancoră: 1 — roata; 2 — p inion.

'38

“ c. Ciocănelul 12 este alcătu it d in tr-o coadă şi un cap în form ă ci­lindrică sau sferică. El se fixează rigid (prin presare sau nituire) pe axul ancorei. In felu l acesta, poate oscila îm preună cu ancora.

Sistem ul roată, ancoră şi ciocănel formează îm preună u n eşapam ent pendul. Rolul pendulului îl are ciocănelul care, oscilînd re la tiv repede (are lungim ea redusă), va atinge (în oscilaţia sa) clopoţelul 4, producînd bătăi repetate (soneria).

d. Clopoţelul 4 , o piesă de oţel de diferite forme, este m ontat în in ­teriorul sau ex terioru l ceasornicului. P rin forma lu i se urm ăreşte obţi­nerea d iferite lor tonalităţi. U neori clopoţelul lipseşte, locul lu i fiind lua t de capacul ceasornicului.

e. D ispozitivul de oprire are rolul de a perm ite oprirea m anuală a sem nalului sonor. Se compune d in tr-o pîrghie 5, care, p rin apăsare, in tră în tre dinţii roţii eşapam entului şi opreşte funcţionarea m ecanismului de semnalizare. A păsarea se face p rin interm ediul unui buton m ontat în exteriorul carcasei. P îrghia opritoare este prevăzută cu un arc 11, care o ridică îm preună cu butonul cind roata eşapam entului o eliberează. Elibe­ra rea pîrghiei 5 se produce la arm area arcului, cînd roata eşapam entului are tend in ţa să se rotească invers fa ţă de sensul de ro tire la funcţionare.

f. Dispozitivul de declanşare are rolul de a declanşa sem nalul sonor la tim pul predeterm inat. Acest dispozitiv face legătura in tre mecanismul de ceasornic şi cel de sonerie.: D ispozitivul de declanşare se compune din gheara de declanşare 12 (fig. 52), butucul de declanşare 1, arcul de declanşare 4 şi p îrghia de d e ­clanşare 13. G heara de declanşare este ştanţatâ în roata orară ; ea efec­tuează deci o rotaţie la 12 h. P îrghia de declanşare este fixată rigid pe axul ancorei m ecanism ului de semnalizaxe.

In tim pul funcţionării ceasornicului, butucul de declanşare este fix, ia r roata orară se roteşte. In m om entul în care gheara roţii orare în ro­ta ţia ei ajunge în d rep tu l frezării din butuc, arcul de declanşare împinge roata înainte, eliberînd pîrghia de declanşare 13 a ciocănelului, şi ceasorni­cul începe să sune.

La unele ceasornice, sem nalul sonor durează, dacă n u este acţionat dispozitivul de oprire, pînă la dezarm area completă a arcului motor. La alte tipuri de ceasornice, sem nalul sonor este în tre rup t cu a ju toru l unei pîrghii n itu ite pe axul ciocănelului care atinge arcul de acţionare cînd diam etrul lui creşte datorită desfăşurării.

«• Frezarea d in bu tucul declanşator are o parte înclinată 60°— 70° care perm ite ieşirea ghearei din frezare fără oprirea ceasornicului. Pe m ă­sură ce gheara alunecă pe panta frezării la ieşire, arcul de declanşare se comprimă şi blochează ciocănelul. Această blocare trebuie să se producă după cel m ult 1,5 h de la declanşare.

g. D ispozitivul de reglare (fig. 52) serveşte la fixarea tim pului cînd trebu ie să se declanşeze sem nalul sonor. Dispozitivul de reglare se com­pune din roata de declanşare 11, pinionul 10 cu axul său 2 , indicatorul şi butonul de reglare. Rotindu-se butucul declanşator, gheara roţii orare va îhtîlrii frezarea în altă poziţie, deci la a lt timp. R otirea butucului se face p rin in term ediul ro ţii de declanşare 11, n itu ită pe butuc, care este an tre ­nată de pinionul de reglare 10. Acest pinion este p resa t pe u n ax 2, al cărui capăt iese în exterior. Rotirea axului se face m anual num ai în tr-un singur sens, cu a ju to ru l unui buton filetat.

39

- h ■■ Poziţionarea butucului de declanşare se face prin, frecare. ,ln acest scop,-pe axul de reglare se montează un a r c de f rin are 9. Momentul; de declanşare a soneriei se fixează cu indicatorul de sonerie, m ontat de bnr tuoul de declanşare.: Reglarea se faoe pentru cel m u lt 10,5 h înainte, adică num ai în. dom eniul în care gheara a ieşit d in frezare şi arcul de declan­şa rea , blocat ciocănelul. , :1;\

■ ,7^' *

B. CEASORNICUL DEŞTEPTĂTOR CU PREAVIZ

* P rin preaviz se înţelege o semnalizare prealabilă începerii sem nalului sonor. Preavizul se produce prin bătăi rare, cu perioada cuprinsă în tre 3 şi 6 îs. Dacă m ecanism ul de semnalizare nu este oprit, după term inarea preavizului (circa 60 s), ceasornicul începe să sune.

Faţă de un ceasornic deşteptător simplu, cel cu preaviz (fig. 54) are un num ăr de piese în plus : .

P îrghia 1 care este n itu ită pe axul ciocănelului oscilează îm preună cu acesta. De capătul ei se m ontează articu la t o altă pîrghie 2, care este atrasă de u n arc 3. P îrghia 2 are la capătul liber o îndoitură cu care se poate agăţa de din ţii unei ro ţi 4 m ontate pe axul secundar. De num ăru l de dinţi al acestei roţi 4 depinde frecvenţa bătăilor la preaviz. Deoarece roata

şe roteşte o dată la un m inut, t ,& frecvenţa f a bătăilor pe m inut va

5 , fi egală cu num ărul de dinţi ai roţii ( f= Z p), ia r tim pul in tre două bătăi ’.‘a fi

r = 4 ~ ( m l n ) .e- v

Roata va avea în tre 10—20 de dinţi. Un num ăr de d in ţi în afara acestor lim ite m ăreşte sau

? micşorează pasul dinţilor. La un pas m are unghiul de im puls al ciocănelului trebuie să fie mai m are, lucrul ce se poate realiza

1 greu. La un pas foarte mic creşte precizia de execuţie. P îrghia 5, n itu ită pe pîrghia opritoare, scoate pîrghia 2 d in tre dinţii roţii cînd se apa:-.ă pe butonul 10. în această poziţie, mecanismul de semnalizare

Fig. 54. Mecanism de semnalizare cu p re-' este oprit, şi roaia 4 trebuie să se aviz- rotească liber pentru a n u per­

turba mersul.în situaţia în care m ecanism ul de semnalizare este blocat de arcul

de declanşare (poziţia de aşteptare), pîrghia 2 n u trebuie să atingă roata. Ea se deplasează în jos sprijinîndu-se de ştiftu l 9. Cînd arcul de declan­şare deblochează m ecanism ul de semnalizare, pîrghia 2 se apropie de roata 4 şi se agaţă de dinţii acesteia, perm iţînd oscilaţia ciocănelului num ai în ritm u l în care se roteşte axul secundar.

, Preavizul se opreşte autom at, iar sem nalul sonor începe cînd pîrghia2 este îndepărtată de roată de p îrghia 6 , Aceasta este acţionată de pîrghia 7, m ontată p rin a ju s ta j cu strîngere pe axul motor. ,

La arm are, p îrgh ia 7 se rpteşte în sens invers pînă la ştiftu l lim i­ta tor 8, după care alunecă în ju ru l axului. P îrghia 6 este lim itată în ro ­taţia ei de ş tiftu l 9.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE.'

1. Ce ro l are m ecanism ul de sem nalizare ?2. C are s în t p ă rţile p rincipale a le m ecanism ului de- sem nalizare ?3. Cum funcţionează m ecanism ul 0 e sem nalizare ?4. A ră taţi cum se reglează m om entul începerii sem nalului sonor.5. Ce este preavizul ?6. Cum se de term ină frecvenţa b ă tă ilo r ia preaviz ?7. Cum funcţionează deştep tăto ru l cu preaviz ?

CAPITOLUL VIII

CEASORNICUL DEŞTEPTĂTOR CU CALENDAR

Pe Ungă funcţiile unui ceasornic deşteptător simplu, ceasornicul de­şteptător cu calendar (fig. 55) indică şi data. Aceasta apare in dreptul unui vizor (ferăstruică) ex isten t în lim itele cadranului, sub form a unui num ăr, de la 1 la 31, corespunzător unei zile a lunii. Unele ceasornice cu calendar au încă u n vizor în dreptul căruia apare simbolul zilei respective (L, Ma,Mi etc.).

Schim barea datei se face auto­mat, o dată la 24 h, noaptea, in ju ru l orei 24. D urata schimbării, adică a intervalului de tim p în care se pro­duce ro tirea discului num erotat este de circa 2 h.

Cifrele *care indică data sînt scrise pe un disc de tablă, m ontat imediat sub cadran. Discul num ero­ta t este n itu it pe o roată d inţată 1 care are 31 de dinţi ascuţiţi şi se ro­teşte liber în ju ru l unei bucşe 2, m on- Fig. 55. D eşteptător cu calendar, tată pe axul m inu tar 3 (fig. 56).

Poziţionarea roţii este realizată de un arc lam elar 4 n itu it pe su­portul schelet a l cărui capăt îndoit, sub form ă de unghi, se sp rijină pe v îr­ful a doi d in ţi învecinaţi. R otirea roţii se produce o dată la 24 h, cu un

41

singur dinte, datorită' unui ştift de an trenare' 5. Aoest ş tif t este n itu it pe roata calendar 6 care ro teşte ;o dată'Xef-2 4 h,‘ fiind .'an trenată de pinio­nul. schimbător. Roata calendar are un num ăr dub lu de dinţi fa ţă de roate

orară , care, de asem enea,'este an tre­nată de pinionul schimbător.

Dacă ceasornicul s-a oprit ne- funcţionînd cîteva zile sau în cazul unei luni de 30 de zile, indicarea da­tei nu m ai este corectă. In astfel de cazuri trebuie ro tit m anual discul n u r m erotat folosindu-se în acest scop o pîrghie 7, cu capătul îndoit m ontat pe un ax 8 care iese în exterior. Pe capătul ieşit se m ontează un buton de rotire. P rin rotirea lui pînă la tam - ponare, capătul îndoit al' pîrghiei an­trenează roata, rotind-o cu un dinte.

Fig. 56. M ecanism calendar. Eliberînd butonul, arcul 9 readucepîrghia în poziţia iniţială.

Rotirea m anuală a discului num ero tat n u este posibilă în intervalul 5n care are loc schim barea autom ată a datei, deoarece în acest tim p ştiftu l de an trenare se află în tre dinţii roţii.

La unele ceasornice deşteptătoare mai vechi cifrele care indică data apar la două vizoare alăturate. Aceste ceasornice au două discuri num e­rotate, unul de la zero la nouă şi celălalt de la zero la trei. P rim ul disc îl antrenează pe al doilea, în sensu l că la o ro tire completă a prim ului, al doilea disc se roteşte cu un dinte.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Cum funcţionează ceasornicul d eştep tă to r cu calendar ?2. Cînd şi,cum se face sch im barea m anuală a date i ?

CAPITOLUL IX

DEMONTAREA Şl CURĂŢIREA CEASORNICULUI DEŞTEPTĂTOR

A. DEMONTAREA

Ceasornicele se demontează după un anum it tim p de funcţionare pentru a fi curăţite şi reparate. Deoarece în tre două curăţiri, ceasornicul a funcţionat un tim p îndelungat, fiecare curăţire va fi însoţită de o rev i­zuire generală, pen tru depistarea şi în lăturarea uzurilor pronunţate.

De cele mai m ulte ori, oprirea sau funcţionarea defectuoasă a unui ceasornic se datoreşte mai m ultor cauze, care trebuie depistate şi în lă­turate cu pricepere şi răbdare.

■>jx; Depistarea defectelor trebuie făcută înainte şi în. to t.tim pu l demon­tării ceasornicului', ia r unele defecte nu pot fi găsite decît în poziţia în care ceasornicul s-a oprit.

înain te de dem ontare se verifică arcurile m otoare (mers şi sem na­lizare) şi clichetele, p rin ro tirea cheilor în sensul indicat prin săgeţi. Ro- tm du-se butonul m ontat pe axu l m inutar, se verifică frecarea cuplajului de pe axul m inutar şi atingerea de geam sau cadran a acelor indicatoare sau încălecarea acestora. P rin ro tirea butonului soneriei (în direcţia indi­cată de săgeată) se verifică frecarea care trebuie să poziţioneze butucul declanşator. Dacă această frecare este prea mică, indicatorul soneriei poate fi an trenat în tim pul funcţionării, şi declanşarea soneriei nu se face Ui tim pul dorit. Se mai verifică oprirea, prin apăsarea pe butonul opritor, şi pornirea soneriei p rin ro tirea cheii în sensul arm ării.

D em ontarea începe prin deşurubarea cheilor de arm are, rotindu-le invers sensului indicat p rin săgeţi. în cazul defectării mecanismului de clichet n u se va pu tea deşuruba cheia de arm are. De aceea se va tăia cu un traforaj flu tu rele cheii, butucul cheii trecînd prin capacul din spate. Demontarea butoanelor de reglare se face prin tragere cu aju toru l unui cleşte rotund. La m ulte ceasornice, butonul pen tru reglarea soneriei este filetat. Dem ontarea lui se face în acest caz prin deşurubare, rotindu-1 invers sensului indicat.

După scoaterea cheilor şi a butoanelor se demontează capacul. Acesta poate fi fixa t p rin şuruburi sau prin presare în carcasă. în prim ul caz s,e deşiirubează cele tre i şuruburi şi se ridică capacul. Capacul presat în carcasă are o degajare în care se introduce şurubelniţa şi se roteşte. La .ceasornicele fără capac se deşurubează şuruburile de fixare din spatele carcasei şi se îm pinge m ecanism ul înainte, apăsîndu-se pe axul m inutar. Astfel, în tregul m ecanism îm preună cu geamul ies din carcasă.

La ceasornicele în carcase metalice, înainte de a se scoate m ecanis­mul, se deşurubează picioarele sau talpa cu aju torul unui cleşte la t şi se scoate şaiba de siguranţă de pe tija butonului opritor prin tragere. Se scoate apoi butonul oprito r şi se deşurubează piuliţa butonului. M ecanis­m ul se scoate din carcasă prin spate.

Urmează dem ontarea indicatoarelor care trebuie făcută cu scule foarte curate pen tru a nu se m urdări cadranul. Indicatorul m inutar se demontează cu un cleşte special, ia r indicatoarele orar şi al soneriei, cu penseta. Penseta se va sprijin i pe cadran num ai după ce s-a pus sub ea o bucată de carton curat.

înainte de a se trece la dem ontarea mecanismului, se verifică eşa­pamentul. Se controlează d istan ţa de ambele părţi d in tre coarnele furcii şi axul balansierului (care trebuie să fie 0,2—0,3 mm), precum şi adîn- . cimea de pătrundere a ştiftu rilo r furcii în roata eşapam entului. Numai după aceea se dem ontează balansierul. După eliberarea arcului spiral din braţu l de fixare a ultim ei spire şi îndepărtarea ultim ei spire d in com­pasul de reglare, se scoate balansierul p rin deşurubarea lagărului diri platină.

Prin slăbirea p iuliţei de fixare a platinei din spate, din apropierea axului furcii, ridicSndu-se pu ţin p latina se scoate furca. în acel moment, arcul motor m ers începe să se desfăşoare, im prim înd o m are viteză de ro ­ta ţie roţilor. P en tru pro tejarea fusurilor se unge cu puţin ulei. între, tim p ise verifică dacă desfăşurarea se produce uniform (fără fluctuaţii a v ite-

■43

zei dg rotaţie) şi dacă ro ţile au bătă i laterale. După desfăşurarea completă £ arcului se controlează jocurile, din- lagăre (axiale şi radiale)Jrr. .*,&•> ih'tr

Se declanşează m ecanism ul de sonerie pen tru a se perm ite arcului motor a l soneriei să se desfăşoare.

D eşurubîndu-se piuliţele sau şuruburile de fixare a suportu lu i .sche­let* acesta se îndepărtează; Astfel, au devenit libere toate roţile m ontate în tre p la tina d in fa ţă şi suportu l, schelet. Înaintea dem ontării se verifică jocurile d in tre ele. La unele ceasornice, dispozitivul de frecare al axului de reglare se află în afara platinei din spate. Acesta trebuie dem ontat pen­tru a elibera platina.

P rin deşurubarea şuruburilo r sau a piuliţelor se îndepărtează pla­ţi rfa din spate, eliberîndu-se toate piesele m ontate în tre cele două platine, în afară de axu l m inutar. P en tru demontarea acestuia (din p latina din faţă) «trebuie scos pinionul pă tra r presat pe ax. El se scoate sprijinindu-se platina în apropierea ax u lu i şi lovindu-se uşor capătul liber al axului. Ceasornicul fiind astfel complet dem ontat, urm ează operaţiile de verificare a fiecărei piese şi de reparare a defectelor.

6. CURĂŢIREA

Înain te de m ontare este obligatorie curăţirea pieselor. Fiecare piesă sau subansam blu se curăţă separat, .ea anumite substanţe care au p roprie­tatea de a dizolva uleiurile şi m urdăriile, ca : benzina (utilizată mai des), benzolul, toluolul sau triclor-etilena. Pentru curăţire, piesele se introduc în tr-un vas în care se află substanţele de curăţit şi se lasă un timp, după care se scot, se şterg cu o cîrpă şi se curăţă ca o perie fină. Se acordă o deosebită aten ţie suprafeţelor de frecare, ca : lagăre, fusuri şi dinţii pi- nioanelor.

în fiecare lagăr se introduce şi se roteşte un lemn de cu ră ţit bine ascuţit, pen tru a se îndepărta complet, resturile de ulei şi de m urdărie.

Fusurile se înfig şi se rotesc in substanţe spongioase (m ăduvă de soc) pînă cînd se cu ră ţă complet (lucesc).

D inţii pinioanelor se curăţă p rin frecare cu lemn.O curăţire m ai bună şi mai rapidă a pieselor se obţine prin spălarea

în maşini' d e spălat şi în instalaţii de curăţit cu ultrasunete.în figura 57 sîn t reprezentate maşini de curăţit ceasornice : a — din­

tre prim ele m aşini an trenate cu m otor :b — m aşina de spălat autom at, cea mai răspindită în m om entul de

faţă (poate curăţi toate piesele ceasornicelor, fără ca ceasornicarul să o supravegheze).

U n alt avantaj pe care îl au aceste maşini este că pot spăla deodată mai m ulte mecanisme, deservind sim ultan mai m ulţi lucrători din atelier.

P ărţile principale ale unei m aşini de spălat autom at sîn t date în fi­gura 57, b.

A tît în cazul m aşinilor de spăla t cît şi a l aparatelor cu ultrasunete (fig. 58), soluţia de curăţire este, de obicei, triclor-etilenă, ia r m ediul de clătire toluol sau alcool, care trebuie m enţinut în perm anenţă în stare curată p rin distilare.

Ungerea ceasornicelor. în tre două suprafeţe în contact, care au o miş­care relativă una fa ţă de alta1, se produce o rezistenţă num ită forţă de fre* care. Această forţă este tangentă pe suprafeţele în contact şi acţionează

44

Fig. 57, a. M aşina de spălat.

Fig, 57, b. M aşina de sp ă la t au tom ată :

I — p o m ito r ; 2 — m o to r e lectr ic;3 — eo ş; 4 — b azin e cu so lu ţie ; 5 — b uton de p rogram are; 0 — m aneta d e rid icare a co şu lu i; 7 — dispozitiv de p rin d ere a co şu lu i;

8 — b azinu l sup erior.

Fig. 58. A parat de cu răţit cu u ltrasunete.

în direcţie contrară sensului de mişcare. Rezistenţii la deplasarea unei piese pe a lta (forţa de frecare) depinde de : presiunea cu care suprafeţele în contact apasă una pe alta, de n a tu ra suprafeţelor în contact, de gradul de finisare etc.

45

Din punctul de vedere al m işcării în cursul căruia se., produce fre ­carea, la ceasornice se deosebesc mai m ulte tip u ri de frecări, ca, de pildă : frecarea p rin alunecare, rostogolire, uscată etc. P en tru reducerea forţei de frecare, se folosesc diferite substanţe de ungere.

La mecanismele fine în; general, c it şi Ia oricare ceasornic, o ungere perfectă are o m are influenţă în buna lor funcţionare. în cazul ceasor­

nicului, film ul de ulei trebuie să ră ­m înă în locaş şi să se aşeze pe ax. Nu este admisă o scurgere în lungul axei. în figura 59 este rep rezen tată aşeza­rea film ului de ulei la diferitele t i ­puri de axe pentru ceasornice.

în ceasornicărie s în t folosite foarte m ulte feluri de u leiuri şi un­sori consistente (vaselina); în conti­nuare sîn t prezentate două d in tre cele mai cunoscute.

Ulei de calitate foarte bunâ „MOBIUS“ fabricat în Elveţia. Se fa ­brică în cinci calităţi, num erotate de la 1 la 5, fiecare calitate fiind colo­rată pen tru a se deosebi m ai uşor, d a r în acelaşi tim p şi ca o m ăsură pen­tru a nu fi falsificate cu uşurinţă.

U leiul nr. 1, de culoare roz, se foloseşte pentru ungerea ceasornicelor mai mici de calibru 6 '" (adică diam etrul ceasornicului sub 13,35 mm).

Tabela 4Folosirea uleiurilor şl a locurilor de ungere Ia diverse tipuri de ceasornice

D iverse tipuri ile ecasurnice

Locul de ungere. *2

o u s “ o oU *w

J l a

o

2*S <r. s e«—

&

o 3o X o —

ifs o 1/9

& u rz c o p*

O £ c c2i

1

0

S «

5 *-*3

■ 2 O i i ! T*E.C

xS— r*

■ 3

h sM 33

Lagărele roţilor de balans, ştiftu- rile sau paletele furcii ancora î i 2 1 1 2 3 2 3 4

Roata cilindru şi buzele de intrare şi ieşire a cilin­drului î i 1 2

Toate lagărele cu rubine naturale sau sintetice î i 2 1 - 2 1 - 2 2 3 2 2

Toate lagărele din alamă sau cu rulmenţi

2 2 3 2 2 3 3 2BOZ*

4BOW*

4BOX*

Mecanismul de re- mont (de întors) şi roţile clichet

2BOZ

3BOZ

4BOZ BOZ

2BOW

3BOW*

4BOW

4BOX

4BOX

4COC

Arcurile motor** 2BOZ

2BOW

2BOW

2BOX

2BOW

3BOX

3BOX

4COC

4BOX-COC

1BOX-COC

S e re feră la ru lm enţi ; ** Se recom and ă vaselină .

46

. U leiul n r. 2, de culoare vem il, pentru ungerea ceasornicelor mai m ari de calibrul. 6 " ' şi m ai mici faţă de u n ceas de buzunar. '/

-U leiul nr. 3, de culoare gălbuie, pen tru U ngerea ‘ceasornicelor debuzunar.,.. . ’ . ~ , '; ^

U leiul n r. 4, avînd culoarea norm ală a uleiului, pen tru ungerea cea­sornicelor deşteptătoare şi a celor cu pendul.

U leiul nr. 5, de culoare brună-deschis, pen tru ungerea ceasornicelor cu pendul mai m ari, ceasornicelor astronomice, ceasornicelor tu rn , ceasor­nicelor sincron, ceasornicelor electrice acţionate d irect sau indirect.

în u ltim ul tim p sîn t mai cunoscute u leiurile pen tru ceasornice ale fabricii de medicamente din Dresda, m arca „CUYPERS", num erotate de la 1 la 4. Tot la aceeaşi fabrică sîn t în circulaţie substanţe ungătoare con­sistente (vaselina) sem nate cu litere : BOZ, BOW, BOX, COC. în tabela 4 sînt indicate locurile de ungere şi num erele de u leiuri sau vaseline folosite.

Dozarea uleiului are o im portanţă foarte m are şi ea este în raport cu can titatea de ulei existent în vas (fig. 60, a). Nu se adm ite folosirea unui uîei m urdar. P en tru evitare, blocul de ulei va fi bine închis cu u n capac din lem n (fig. 60, b). La ungeri nu se recomandă folosirea u leiurilor din sticlă în truc ît n u se poate asigura o dozare corectă. Se m ai recom andă păs­trarea u leiurilo r în locuri întunecoase, ştiu t fiind că lum ina le descompune.

Dozatoarele mecanice de ulei (fig. 60, c) s în t foarte răspîndite. în ele uleiul este bine închis, n u se m urdăreşte şi asigură o dozare perfectă în tre i cantităţi : pen tru ceasornice de mînă foarte mici, pen tru ceasornice de m ină obişnuite şi pentru ceasornice de buzunar. După caz, dozatorul poate fi apăsat de m ai m ulte ori, deci se poate folosi şi la ceasornice de­şteptătoare m iniaturizate.

bFig. 60. Ungătoare.

47

Destul de peribuloăsâ şi contraindicată este îs'upraungerea, care poate periclita buna funcţionare a ceasornicului (în special dacă uleiul ajunge la arcul spiral). Nu este 'adm isă ungerea 'unu i ceasornic care,’ în prealabil, nu a fost curăţit, în trucît. u leiu l cu m urdăria (granule fine de praf) for­mează o pastă abrazivă care va uza prem atur ceasornicul.

ÎNTREBĂRI recapitulative

1. Ce verificări se Iac înainte de a se demonta ceasornicul ?2. Ce verificări se fac în tim pul demontării ?a. Care este o rd in ea dem ontării ? • •- . . .4. Cum se cu ră ţă piesele t

CAPITOLUL X

MONTAREA CEASORNICULUI DEŞTEPTĂTOR

A. MONTAREA .

M ontarea începe num ai după ce toate piesele avi fost reparate şi i-LTăţite.

Iniţial se m ontează în p latina din faţă axul m inutar, pe care se fi­xează p rin presare pinionul pătrar, apoi se m ontează axele motoare, odată ca ele pu tîndu-se monta şi celelalte axe, cu excepţia furcii. Ea poate fi m ontată şi u lterior, după m ontarea platinei din spate. Se înşurubează piu­liţele care fixează platina din spate în afara aceleia de lingă furcă. Se verifică dacă - mecanismul" de transm isie funcţionează corect („fuge“ uşor) la forţă minimă, în toate poziţiile. Se verifică apoi fiecare ax în parte, ridicîndu -1 cu penseta, în lim ita jocului, urm ărindu-se că­derea sub g reu tatea lor proprie. Se m ontează după aceea furca şi se strînge ultim a piuliţă. Furca trebuie să se rotească fiind îm pinsă cu forţă minimă, răm înînd în cele două poziţii limită. Se m ontează balansierul îri- şurubîndu-se lagărul platinei din fa ţă pînă cîr.d răm îne un joc axial foarte mie. P rin ro tirea balansierului se trece ultim a spiră a spiralului prin com­pas şi se fixează în b ra ţ cu ştiftu l conic. Se montează roţile mecanismu­lui indicator îm preună cu suportul schelet. Se unge mecanismul, se ar- niează arcurile, ia r dacă repararea, curăţirea şi m ontarea s-au făcut corect, ceasornicul trebu ie să funcţioneze.

îna in tea introducerii m ecanismului în carcasă se m ontează cadranul şi indicatoarele. După m ontarea cadranului se roteşte axul m inutar pînă la declanşarea sem nalului sonor. Indicatorul soneriei se montează în dreptul cifrei. 6 .’ In . această poziţie se presează indicatorul orar peste cel al sone­riei, ia r cel m inutar în d rep tu l cifrei 1 2 .

Dacă s în t abateri la declanşarea soneriei in tr-o singură direcţie (toate în plus sau minus), se roteşte indicatorul m inutar pe a x ; dacă sîn t aba-

4S

te ri în ambele direcţii (in plus şi in minus), cadranul este excentric şi tre ­buie centrat. Indicatorul secundar, dacă există, se m ontează în orice poziţie.

La ceasornicele cu calendar, m ontarea indicatoarelor se face a s t f e l : se roteşte axul m inu tar pînă cînd s-a te rm inat schim barea datei. în această poziţie se m ontează indicatoarele o rar şi m inu tar în d rep tu l cifrei 12, iar indicatorul soneriei în tr-o poziţie oarecare. Se roteşte apoi ax u l m inutar pînă la declanşarea soneriei, după care se roteşte indicatorul soneriei pe butuc pînă cînd ajunge sub cel orar.

După aceste operaţii prealabile se introduce mecanismul în carcasă şi se fixează p rin înşurubarea picioarelor şi â piuliţei butonului opritor. P rin închiderea carcasei cu a ju toru l capacului, ceasornicul este complet m ontat.

B. VERIFICAREA

Verificările care se fac asupra unui ceasornic se îm part in două grupe: verificări în tim pul m ontării şi verificarea ceasornicului complet m ontat.

a. In timpul montării se verifică dacă :1) în poziţie de repaus, ş tiftu l roţii balansierului se află pe linia care

uneşte centrele de ro taţie a balansierului şi a furcii.2) Arcul spiral se desfăşoară egal în toate direcţiile şi oscilează în

acelaşi plan.3) Arcul spiral n u se deformează cînd se roteşte compasul de reglare

în tre cele două poziţii extrem e.4) A rcul spiral în oscilaţia sa nu atinge vreo piesă din ceasornic.5) Jocul axial şi în lagăre al axului balansierului este corect. Se de­

plasează axul cu a ju toru l pensetei radial şi axial. D eplasările trebuie să fie Bbia perceptibile.

6 ) Am plitudinea de oscilaţie a balansierului este suficient de m are (minimum 180°), prin sim pla priv ire cu ochiul liber sau cu aju to ru l unui ap ara t num it ampliscop.

7) Compasul este suficient de strîns, să n u se m işte singur.8) Lagărul din platina din faţă nu se mişcă prea uşor.9) C restătura furcii nu este prea la tă şi dacă este bine polizată. Cres­

tă tu ra va depăşi cu m axim um 0 ,2 mm d iam etru l ştiftu lu i balansierului.10) Jocul dintre coarnele furcii şi axul balansierului este suficient

(0,2—0,3 mm). Se roteşte balansierul cu 180° fa ţă de poziţia d e echilibru şi cu penseta se îndepărtează furca de axul balansierului, observîndu-se jocul dintre ax Şi furcă.

1 1 ) Ş tifturile ancorei s în t perpendiculare şi neuzate.12) Pătrunderea ştiftu rilo r în roata eşapam entului este corectă.13) Toate axele din mecanism au joc axial. Se încearcă cu aju torul

pensetei deplasarea axială a tu tu ro r axelor (jocul corect 0,2— 0,5 mm).14) Roţile nu se ating sau ating n itu l clichetului.15) P inionul p ă tra r freacă de platină,16) Indicatoarele sîn t drepte, n u se ating sau n u ating cadranul.17) Cadranul este m ontat Concentric şi bine fixat. Se observă cu

ochiul liber dacă axul m inu tar este în cen tru l găurii cadranului.

4 — M anualul ceasorn icaru lu i 49

' i jj; După montare se controlează dacă : -; 1) Se încadrează în precizia prescrisă. V erificarea preciziei se face

prin" determ inarea abaterilo r în. 24 h cu a ju toru l unui ceasom ic-eţalon. Pentru verificare, ceasornicul se arm ează complet, se aşază în poziţia nor­mală de funcţionare, ia r’tem p era tu ra m ediului am biant va fi 20°C + 5 °C.

2) M enţine du ra ta sem nalului sonor. ! ~3) Cheile de arm are sau butoanele nu se ating de capac.4) R otirea indicatorului sonor se face cu suficientă frecare,

# 5) F recarea la aducerea la oră a indicatoarelor de tim p . e s te . su­ficientă.

6 ) Precizia declanşării sem nalului sonor la cel puţin patru poziţii di- ferite 'a le cadranului este cea prescrisă.

7) Ciocănelul nu atinge clopoţelul.8) Se blochează soneria după 1,5 h. în caz contrai- se îndoaie arcul

de declanşare spre pîrghia de declanşare.9) Se poate opri m anual soneria şi dacă aceasta se deblochează im e­

diat la arm are. - :10) Bucşa indicatorului nu atinge gaura cadranului.1 1 ) Indicatoarele se a ting în vreo poziţie sau n u ating geam ul sau

cadranul a tunci cînd axa m inu tară se împinge înainte sau se trage înapoi.12) Capacul nu atinge lagărul balansierului. ’13) Schim barea datei la ceasornicul cu calendar se face corect. Toate aceste verificări constituie un îndrep tar după care se pot găsi

uşor defectele unui ceasornic supus reparaţiilor.

ÎNTREBĂRI recapitulative

1. C are este o rd inea de m ontare a p ieselor unui ceasornic ?2. Cum se face m on tarea ind ica toarelo r ?3. Ce ve rifică ri se fac în tim pul m on tării ? D ar după m on tare ?

CAPITOLUL XI

REPARAREA CEASORNICULUI DEŞTEPTĂTOR

A. REPARAREA FUSURILOR

F usurile axelor trebuie să fie bine lepuite pen tru a reduce la m ini­mum frecările din lagăre. în figura 61 se prezintă tre i tipuri de fusuri (ce­puri) u tilizate în ceasornicărie.

P rim u l tip (fig. 61, a) este de formă cilindrică, form înd cu um ărul un unghi d rep t. A xul se sprijină axial pe um ăr, care trebuie să fie la fel de bine lepuit. Astfel de fusuri se folosesc la toate lagărele fără pietre, precum şi la cele pe pietre, dar fără p iatră de acoperire.

50

Al doilea tip (fig. 61, b) are o parte cilindrică racordată cu o rază de corpul axei. C apătul fusului este bombat (calotă sferică) şi bine lepuit. Acest' fus se •foloseşte numai la lagărele pe p ietre cu p iatră de acoperire.

Al treilea tip, fusul conic (fig. 61, c), se foloseşte la axu l balansierului ceasornicului deşteptător. A xul se term ină de am bele părţi cu cîte un con (aVlhd unghiul de v îrf de circa 40c) cu vîrfu l foarte puţin rotunjit.

3 i> C

Fig. 61. Fusuri de ax. Fig. 62. Lepui- rea fusului cu

umăr.

Fig. 63. Lepuiree fusulu i racordat.

Fusurile pot fi : uzate, îndoite sau rupte.U zura se produce datorită funcţionării îndelungate, dar mai ales

atunci cînd in tră prafu l în mecanism care, îm preună cu uleiul de ungere» formează o pastă abrazivă.

îndoirea sau ruperea se produce datorită şocurilor puternice.R epararea fusurilor uzate se face p rin polizare şi lepuire.Axul prins în strung se roteşte (fig. 62), ia r fusul uzat se sprijină

pe o rolă prevăzută cu o degajare. Cu o pilă de polizat se apasă pe ax pînă cînd se obţine o suprafaţă cilindrică lucioasă. Fusurile cu racordare la um ăr se polizează la fel, dar pila folosită trebu ie să aibă o m uchie ro tun ­jită (fig. 63).

P en tru ro tunjire, fusul se trece prin gaura unei şaibe, iar pe capătul ieşit se apasă cu o pilă de polizat căreia i se dă o mişcare de rotaţie. R a­cordarea la partea cilindrică trebuie să fie fără bavuri.

.. Fusurile conice se ascut m ai întii complet (cu vîrf) cu o p iatră din carborund sau Mississippi. După acea v îrfu l se ro tunjeşte foarte pu ţin cuo pilă de polizat. R otunjirea trebuie să fie foarte mică ; abia vizibilă cu ochiul liber (fig. 64).

Fusurile îndoite se îndreaptă eu un cleşte lat şi se polizează.

Fusurile foarte uzate sau rupte (la îndrep­tare sau în mecanism) se înlocuiesc cu altele noi. care se in troduc în găurile executate în axe. în vederea găuririi, axele călite trebuie înm uiate (de- călite). P en tru a nu se decăli o porţiune prea m are Fig. 64. L epuirea fusu lu i şi pen tru asigurarea unei încălziri uniform e, ca- conic,pătul axului care urm ează a fi găurit se introduceîn tr-o gaură executată într-o bară de alam ă (fig. 65, a). P rin încălzirea barei la flacără se decăleşte capătul introdus în ea.

înain te de a se începe găurirea, se însemnează prin punctare locul găurii. în acest scop se foloseşte un punctator (cherner) cu v îrf triungh iu ­lar, care alunecă în tr-o bucşă cu o adm citură conică (fig. 65, b) p en tru cen­trarea axei.

51

G ăurite a se execută la strung. Se fixează axu l în patron cu o por­ţiune qiică răm asă în afară, sau se prinde în patron o mică porţiune din ax, şi capătul care trebuie găurit se va sprijini în tr-o bucşă cu gaură şi degajare conică (fig. 6 6 ). în acest caz, găurirea se face prin bucşă. Dacă burghiul este condus în bucşă, punctarea nu mai este necesară.

La găurire se foloseşte burghiul elicoidal sau plat. Adîncimea găurii va fi de tre i ori diam etrul fusului (fig. 65, c). D iam etrul găurii va fi egal cu diam’etru l fusului pen tru evitarea unei prelucrări ulterioare p rin strun - iire care poate slăbi fixarea lui.

Fig. 65. R epararea fusului. Fig. 66. G ăurirea axului.

Noul fus se strunjeşte puţin conic ca să in tre fo rţa t în gaura din ax. P en tru o presare mai uşoară a cepului în ax se recomandă fixarea cepului în patron, ia r axul, prin lovituri uşoare, trebuie să fie bă tu t pe cap pînă cînd acesta atinge fundul găurii.

P rin decălire, capătul axului îşi schimbă culoarea. P en tru a se reveni la culoarea şi luciul iniţial, axul se decapează sau se şlefuieşte. îna in te de m ontarea axulu i repara t în mecanism, fusul nou se va poliza.

B. REPARAREA LAGĂRELOR

a. Lagăre metalice. Lagărele au rolul de a susţine axele la anum ite distanţe în tre ele pen tru ca angrenarea elem entelor dinţate să se facă co­rect. Jocul fusului în lagăr trebuie să fie foarte mic, pen tru ca distanţa d in tre axe să nu aibă variaţii m ari. Lagărele trebuie să nu fie mai lungi decît fusurile , în trucît la uzură pronunţată axele se vor bloca. P e partea exterioară lagărele trebuie să aibă o adîncitură conică sau sferică care ser­veşte la ungere.

Lagărele m etalice sînt de două t ip u r i : cu bucşă şi fără bucşă. P ri­m ele au bucşe m etalice presate sau n itu ite în p latină (fig. 67). Lungim'ea lor este egală sau puţin mai m are decît grosimea platinei. Lagărele fără bucşă sîn t sim ple găuri în platină.

D atorită uzurii, găurile lagărelor se măresc, iar, uneori, se ovalizează, m odificîndu-se astfel distanţa din tre centre.

R epararea lagărelor cu bucşă se face prin înlocuirea bucşei uzate cu una nouă. R epararea lagărelor fără bucşă se face p rin bucşarea lor sau prin strîngerea găurii. La bucşarea unei găuri alungite, la început, gaura trebuie ro tu n jită cu pila pen tru ca la găurirea cu burghiul să n u se depla­seze centrul.

52

^or;o Bucşele lagărelor mari, puternic solicitate (lagărul- axulu i motor) se vor n itu i de ambele părţi ale platinei. La lagărele mai' p u ţin solicitate buc­şele S en itu iesc în exterior sau se: presează num ai în platină. In am bele cazuri, bucşa se execută puţin conică şi se introduce d in in te rio r com plet în p latină. P en tru n itu ire (fig. 6 8 ) bucşa se aşază pe o placă' plană, ia r din ex terior se aplică lovituri p rin in term ediul Unui poanson ro tu n jit aşezat

Fig. 67. L agăr cu bucşa Fig. 68. N itu irea bucşei,m e ta lic ă : *

a — b ucşă p resa tă ; b — bucşă nitu ită .

în degajarea pen tru ulei. După aceasta se alezează gaura bucşei la dim en­siunea cerută.

Bucşele se execută la strung din bare de alam ă tare. Ordinea ope­raţiilor este indicată în figura 69. Se strun jeşte pu ţin conic capătul barei ca să pătrundă pe 2/3 în gaură. După însem narea centru lui se găureşte.Ia diam etrul fusului, se face degajarea pen tru ulei şi se .debitează. Bucşele care se vor n itu i se debitează la o lungime cu 0 ,1— 0 ,2 mm mai m are de­cît grosimea platinei (fig. 6 8 ). Bucşele presate se teşesc la capătul exterior şi se lasă mai lungi decît grosimea platinei cu această teşitu ră (fig. 70).

Lagărele fără bucşă se pot repara şi p rin strîngerea găurii. S trîn ­gerea se va face num ai la lagăre puţin uzate. Această m etodă are avan ta­ju l că este foarte ieftină, dar are dezavantajul că nu realizează o gaură cu diam etrul constant şi micşoi'ează lungim ea lagărului.

Fig. 69. Strunjirea b u cşe i:a — p o ţr iv ireş ; b — p unctarea; c — gău rirea; d — a d in cirea ; e —

retezarea.

Fig, 70. Bucşă te^ şită în exterior.

Fig. 71. S trîngerea la g ă ru lu i:

a — din ex ter ior; i> — din in terior.

53

Sţpingerea se poate face fie d in exterior (fig. 71, a), fie din in terior (fig. 71, 5). In prim ul caz, p latina se aşază pe o placă plană, ia r în degaja­rea pentru u lei a lagărului se aşază un poanson ro tun jit. Lovindu-se poan- sonul cu u n ciocan, gaura se strînge, d a r se şi reduce în lungime. în al doilea caz se foloseşte un poanson de formă, inelară prevăzut, cu un vîrf de centrare. în ambele cazuri, după strîngere, gaura trebuie alezată la di­m ensiunea necesară.

b. Lagăre cu pietre. La ceasornicele de precizie, fusurile axelor se ro tesc în lagăre cu pietre (rubine) pentru a se reduce frecările şi uzura lagărului.

Pietrele se fixează în p latină p rin presare sau bordurare. în prim ul caz, p ialra are formă cilindrică şi se presează d irect în platină (fig. 72, a), sau se presează într-o bucşă care se va presa în p latină (fig. 72, b). în al

doilea caz, p iatra are form a unei calote sferice şi se prinde în tr-u n locaş p rin bordurarea m etalului (fig. 73). La ceasornicele m ari (de perete şi deşteptătoare), pietrele se fixeaxă num ai prin presare, fiind mai economic.

La repararea ceasornicelor uneori este necesară înlocuirea pietrelor sparte dato rită şocurilor. De cele mai m ulte ori, p ietrele sparte fixate prin bordurare se înlocuiesc cu pietre presate. în acest caz se m ăreşte locaşul de fixare pînă cînd se obţine o gaură cilindrică în care se presează noua piatră de dimensiuni corespunzătoare.

P en tru presarea p ietrelor se folosesc prese mici, manuale, prevăzute cu o tam ponare reglabilă. Noua p iatră trebuie fixată exact în locul celei vechi, pen tru â se păstra jocul axial al axelor. D iam etrul găurii se alege insă mai mic decît diam etrul pietrei cu 0 ,0 1 —0 ,0 2 mm.

V erificarea roţilor d in ţate se face prin exam inarea dinţilor Cu ochiul liber sau cu lupa, pen tru a se descoperi dacă s în t rupţi, îndoiţi sau m ult uzaţi. P rin rotirea unei ro ţi în tre două degete sau în tr-un dispozitiv se poate constata bătaia radială şi frontală, ia r prin angrenarea roţii cu pini­onul conjugat montate la locul lor în schelet se pot descoperi defectele de angrenare.

P en tru a se simţi şi observa mai bine defectele de angrenare se ro­teşte roata încet cu degetul în sensul ro tirii la funcţionare, ia r pinionul se fixează, p rin apăsarea cu un beţişor bine ascuţit, în degajarea pentru ulei a lagărului. în acest caz, la un angrenaj bun se sim te cînd un dinte pără­seşte pinionul şi a ltu l in tră în angrenare. Dacă se sim te o frînare variabilă (in trarea dintelui în angrenaj), atunci ori d istanţa dintre axe este prea mică, ori pinionul prea mare. Dacă, dim potrivă, roa ta cade (dintele iese

a bFig. 72. Lagăre cu p ia tră :

a — ţ>resat in p latină; & — p resat în bucşă.Fig. 73. Piatră fixată

prin bordurare.

C. REPARAREA ROŢILOR DINŢATE Şl A PINIOANELOR

54

din angrenaj înainte ca urm ătorul să fie intrat), atunci distanţa d in tre axe este prea. m are, roata este prea m are, sau pinionul prea mic. •

I La mecanismul de ceasornic, transm iterea m om entului se face in tr-un singur sens, de la arcul motor la eşapament; De aceea, d in ţii ro ţilor şi ai pinioanelor se vor uza num ai pe o singură parte. Dacă uzura nu este prea pronunţată, se inversează roata pe ax. Ş tifturile uzate sau ru p te ale pinioa- neior se înlocuiesc cu altele noi din oţel, călite şi bine şlefuite, avînd di­m ensiunile celor vechi. Pinioanele cu dinţi frezaţi şi roţile dinţate, dacă s în t uzate, se înlocuiesc cu altele noi.

Roţile d in ţate cu dinţii îndoiţi sau rup ţi se repară num ai dacă nu există piese de schimb pentru înlocuire. Dinţii îndoiţi se îndreaptă cu un cleşte t u fălci ascuţie, după care se rectifică cu pila. D inţii rup ţi se în ­locuiesc cu alţii după urm ătoarele procedee :

1) In obada roţii, în dreptul dintelui ru p t se pileşte un locaş sub formă de coadă de rindunică în care se fixează o bucată de alam ă cu unul sau mai m ulţi dinţi. Bucata introdusă se va potrivi bine şi fixa prin lipire. Dupâ aceea dinţii se vor rectifica cu pila (fig. 74).

2) La roţile groase (roţi m otoare sau casetă), dinţii in iţial sub formă de p^nă se pot introduce în găuii prin presare (fig. 74, b). D inţii se mai pot introduce şi prin înşurubare.

în funcţie de'grosim ea roţii, se introduc una sau mai m ulte pene ală­turate. Se recomandă ca penele presate să fie fixate prin lipire, ia r pen tru a preintim pina pericolul de rupere se vor executa din oţel. După fixare, per.e’e se pilesc, dîndu-li-se forma necesară.

3) Dacă spaţiu l din mecanism perm ite (de obicei, la ceasornicele mari), se fixează p rin n itu ire sau cu şuruburi o bucată de obadă d intr-o roată identică (fig. 74, c).

Roţile d inţate care au bătăi fron­tale m ari se pot îndrepta prin îndoire cu un cleşte sau p rin lovituri uşoare la- a terale. Bătăile radiale pronunţate ale roţilor împiedică angrenarea co rec tă : pe o parte a circum ferinţei dinţii pă­trund prea adînc în pinion, iar pe cea- b ialtâ parte, prea puţin. P entru a se eli­mina bătaia radială, roata se demon­tează de pe ax, se lărgeşte gaura şi se nituieşte o bucşă. în ac*astă bucşă se strun jeşte o nouă gaură centrică.

Dacă d istanţa dintre axe nu este corespunzătoare, se bucşează lagărele, făcîndu-se noi găuri. D istanţa corectă se stabileşte încercîndu-se roţile cu compasul de angrenare (dispozitiv cu d istanţă variabilă în tre axe). Luîndu-se d istan ţa stabilită d rep t rază, se trasează cu compaSul un arc de cerc în d rep tu l bucşei cu cen tru l în lagă­ru l roţii conjugate. Tot astfel se trasează încă un arc de cerc cu distanţa pînă la cealaltă roată conjugată. La intersecţia celor două arce se exe­cută gaura. ;

O altă metodă, mai puţin precisă, dar m ai operativă, es te introduce­rea unei bucşe găurite în lagărul pilit în direcţia în care trebu ie să se deplaseze axul.

Fig. 74. C om pletarea din ţilor.

55

Roţi şi" pinioane prea m ail sati p rea 'm iei s în t defecte d e construcţie şi se Tntîlnesc foarte rar. Dacă sîn t p rea mari, se pot freza la dim ensiunile cerute, iar; dacă sîn t prea mici, se înlocuiesc cu alte le noi. Uneori roţile mici se în tind p rin ciocănirea roţilor (fig. 75) sau p rin baterea unui canal circular în obada roţii cu aju torul unu i poanson (fig. 76). în ambele cazuri, dinţii ro ţii trebuie corectaţi cu aju to ru l unei freze corespunzătoare.

R epararea unui arc ru p t se adm ite num ai în cazuri excepţionale, cînd nu se poate procura şi introduce unu l nou. în cele m ai m ulte cazuri se rupe spira in terioară, m ai ra r o spiră din mijloc şi, foarte rar, spira ex­terioară.

Dacă s-a ru p t spira interioară, arcul se poate repara prin executarea unui nou ochi de fixare pe ax, în fe lu l urm ător : se îndreaptă capătul rup t pe o lungim e de 70— 80 mm şi se decăleşte o porţiune a capătului de 10— 15 mm. Decălirea se face la flacără, încălzindu-se arcul pînă la roşu, după care se răceşte încet în cenuşă sau nisip uscat. Trecerea de la partea decălită la cea călită trebuie să se facă treptat, pe o porţiune de 50—60 mm.

P en tru a se executa ochiul, se face o gaură ro tundă care se pileşte la form a necesară. Ochiul se face mai m are decît cîrligul de agăţare ' ia r pere­tele (de agăţare) se pileşte drep t pentru a se perm ite arcului deplasarea axială fă ră gripare. Se curăţă capătul decălit cu şm irghel, ia r cu un cleşte ro tund se form ează prim a spiră. Astfel reparat, arcul se înfăşoară şi se montează în mecanism.

Dacă arcu l s-a ru p t la mijloc sau la ultim a spiră, nu se mai repară, cj se înlocuieşte cu altul nou. Dimensiunile arcului se stabilesc în felul u rm ă to r :

— grosim ea se ia egală cu grosimea arcului r u p t ;

r ~ M ~ i

Fig. 75. în tinderea din ţilor.

Fig. 76. B aterea unui canal în obada roţii.

D. REPARAREA ARCURILOR MOTOARE

56

— lăţim ea se stabileşte după locul; d iiitfe ! roata1 m otoare şi p latină sau după lăţim ea interioară a casetei pînă la capătu l ei. în prim ul caz se lasă un joc de 0,5 mm, iar în cazul casetei, de 0,1 mm. L ăţim ea1 nu se ia autom at egală după cea a arcului rup t p en tru că s-ar putea, să nu fie cel original şi deci să n u aibă lăţim ea corectă ;

!tt- lungim ea se determ ină în funcţie de raportu l de transm isie pînă la roata m inu tară şi de durata de mers de 36 h.

Dacă acest raport este i==-^r~, num ărul de ro tatii va fi n = —7- =s —u- î : 1 z «

•în acest num ăr calculat (de obicei, 4) se adaugă încă două rotaţii, în- tru c it înain te de desfăşurarea completă m om entul arcului scade sim ţitor, ia r ceasornicul nu mai funcţionează corect. - •

E. REPARÂEA CUCHETULUI

M ecanismul de clichet constă, In general, din tre i elem ente : roata, clichetul şi arcul.

Defectele cele mai frecvente pot fi : d inţii roţii uzaţi, clichetul uzat, n itu l clichetului slăbit (are joc în locaş) sau arcul rup t, slăbit sau sărit de pe clichet. *

Roata şi clichetul uzaţi trebuie recondiţionaţi prin pilire. T rebuie u r­m ărit ca' d inţii să aibă înălţim ea necesară, suprafa ţa de sprijini să fie dreaptă şi pu ţin înclinată faţă de rază, ia r clichetul să cadă pînă la baza dinţilor.

N itul slăb it se strînge prin nituire, ia r dacă acest lucru nu este po­sibil (nitul fiind prea scurt), se va înlocui.

Arcul ru p t va fi şi el înlocuit cu unul nou. Dacă arcul a slăbit, poate fi recondiţionat p rin îndoire. P entru a fi supus solicitărilor reduse (săgeata redusă) trebuie îndoit în aşa fel încît să apese pe clichet în apropierea punctului de rotire. Sărirea arcului de pe clichet se evită prin tr-o fixare cît mai bună pe suprafaţa de nituire, ia r jocul clichetului redus la minim.

F. REPARAREA EŞAPAMENTULUI ANCORĂ CU ŞTIFTURI

Eşapam entul unui ceasornic este supus la uzura cea mai pronun­ţată. Numai în cursul unei zile, ştiftul furcii atinge roata ancoră de pe^te 150 000 ori.

Defectele unui eşapam ent pot fi îm părţite în tre i grupe :— defecte de uzură ;— defeete de reglare ;— defecte constructive.a. Defectele de uzură. Părţile cele m ai expuse uzurii sîn t ştifturile .Ş tiftu rile uzate se înlocuiesc. Ele trebuie să fie de oţel, călite şi bine

lustru ite . Se presează în locaşurile existente, perpendicular pe furcă sau pe roata balansierului.

Uneori, ştiftu rile uzate nu se înlocuiesc, ci se rotesc, ca o altă parte să vină în contact cu dinţii roţii. Dacă spaţiul perm ite, cea m ai sim plă şi ra ­p idă reparaţie se obţine prin deplasarea furcii în lungul axulu i ei de osci­laţie. în acest caz, o parte neuzată a ştiftu lu i vine în contact cu roata.

D atorită uzurii, crestătura furcii se lărgeşte cauzînd pierderi im por­tan te de energie. Se poate elim ina acest neajuns reducîndu-se d in lăţim ea

57

Crestăturii p rin în tinderea m aterialului, după care se ajustează cu pila pen- U’u obţinerea supi’afeţelor uniform e şi netede.

b. Defectele de reglare principale s î n t :— d istan ţa d intre roata eşapam entului şi furcă prea m are (fig. 77, a) ;— distan ţa din tre roata eşapam entului şi fu rcă prea mică (fig. 77, b ) ;— joc neuniform în tre cele două coarne ale furcii şi axul roţii ba-

I î uşierului.D^că d istan ţa din tre roată şi fu rcă este prea m are, ştiftu l furcii nu

ajunge pe pieptul dintelui (rămîne pe suprafaţa de impuls), ia r furca esteapăsată pe axul roţii balansierului, frîn înd oscilaţiile. Defectele se pot în lă tu ra p rin apăsarea podului. D im potrivă, dacă distanţa este prea mică, ştiftu l cade m ult sub vîrfu l de repaus, ia r pen tru elibe­rarea roţii se consumă m ultă ener­gie. In acest caz, podul se ridică pînă se obţine distanţa corectă (fig. 77, c).

Dacă jocul d in tre coarnele furcii şi axul roţii balansierului este neuniforţn (într-o parte mai m are sau mai mic), se roteşte

furca pe ax cînd furca şi ancora sîn t două piese distincte. în caz contrar se va schim ba poziţia unui ştift.

c. Defectele constructive principale sînt :— căderea neun ifo rm ă;•— furca prea lungă sau prea scurtă ;— dinţii roţii eşapam entului au bavuri (grad) la călcîi ;— vîrfurile de repaus sîn t ro tun jite ;

’ — roata are bătaie radială.P en tru ca regulatorul să oscileze fără oprire trebuie să i se transm ită

• energie. Ea se transm ite prin in term ediul furcii sub formă de im pulsuri de rotaţie, produse de roata eşapam entului.

în ro tirea ei se deosebesc două faze distincte : transm iterea im pulsu­lui şi ro tirea liberă, denum ită cădere. P en tru ca energia transm isă regu­latorului să fie maximă, trebuie să se reducă căderea (drumul pierdut) la minimum.

Suprim area completă a căderii n u se poate realiza deoarece la cea mai. mică im perfecţiune a roţii, eşapam entul s-ar bloca. Cu cît precizia de execuţie scade, cu a tît căderea trebu ie să crească pentru a asigura funcţio­narea.

P en tru a se obţine o cădere mică, în afara preciziei de execuţie tre ­buie asigurată o cădere uniformă. O cădere neuniform ă este cauzată de cuprinderea necorespunzătoare a ancorei (diferă cu 2— 5 paşi). Astfel, cînd căderea pe ştiftu l de ieşire este m ai mică, cuprinderea este prea mică şi invers. Rem edierea se poate face schim bîndu-se poziţia ştiftului furcii.

Furca ancoră prea lungă (coarnele ating frezarea axului) se scurtează p rin îndoirea ei sub formă de U.

Furca prea scurtă (coamele n u asigură furca) se lungeşte prin în­tinderea m aterialului.

.cFig. 77. Defecte de reglare.

58

Dacă dinţii ro ţii au grad la călcii sau sîn t îndoiţi (fig. 78), eşapam en­tu l, n u poate funcţiona decît în cazul unei căderi foarte mari.

Rem edierea se face p rin îndepărtarea gradului cu o p iatră fină (Mississippi) sau p rin lipirea d in ţilo r îndoiţi. Orice rectificare a dinţilor roţii, eşapam entului va fi urm ată de po­lizarea suprafeţelor pentru evitarea frecărilor m ari care pot prejudicia buna funcţionare a ceasornicului.

Dacă v îrfurile de repaus sînt ro­tu n jite (fig. 78), distanţa d in tre furcă şi roata eşapam entului trebuie reglată astfe l încît ş tiftu rile furcii să cadă sub raza de rotunjire.

Toate reglările la eşapam ent tre­buie făcute pen tru mai m ulte poziţii aleroţii sale. Cînd reglarea nu se poate efectua, înseam nă că roata are bătaie In acest caz se va strun ji o gaură nouă.

Fig. 78. R oata ancoră deterio ra tă.

G. REPARAREA BALANSIERULUI

a. R epararea balansierului propriu-zis. D atorită raportu lu i m are de transm isie de la roata motoare pînă la balansier, forţa ce se transm ite acestuia este foarte mică. De aceea, frecările balansierului trebuie reduse la minimum. Acest lucru se realizează p rin tr-o construcţie specială a lagă­ru lu i balansierului. Uzura sau defectele de altă n a tu ră pot însă cauza fre ­cări atît de m ari încît ceasornicul să nu m ai poată funcţiona.

în cazul lagărelor pe chernere, axul uzat se ascute, ia r şurubul cuib uzat (fig. 79) se înlocuieşte cu unul nou. Dacă nu este posibil, şurubul tre ­buie reparat.

Şurubul cuib uzat va fi decălit (legat cu o su m ă şi introdus direct în flacără). După decălire se îndepărtează oxizii din cuib. Se alege apoi un poanson ascuţit şi rectificat în tr-u n unghi de 60°, şi p rin lovituri de ciocan aplicate pe poanson se formează un cuib nou în in terioru l şurubului. P en ­tru o siguranţă mai mare, cu un a lt poanson ascuţit în tr-un unghi de 45°

se mai formează o adîncire a cuibului cu circa 0,8 mm. Se recom andă ca după această operaţie, şurubul să fie încercat în tr-o filieră. (M 2,5) pen tru a-i reprofila filetul. Şurubul astfe l reparat urm ează a fi recălit după u r­m ătorul procedeu : se va aşeza pe o bucată de cărbune din lemn, ia r cu ajutorul su flan ţu lu i se • încălzeşte (fig. 80, a) p înă la culoarea albă m ată (circa 1200 cC), după care se răceşte brusc în apă sărată. După călire i se

59

vă face o in ee ita re de duritate (nu i se va aplica revenirea): Urmează apoi lu s tru ire a .in te rio a ra a c u ib u lu i (fig. 81). P en tru această operaţie, şurubul se fixează în bucşa elastică a strungului, ia r în cuib se va introduce (cu un lemn de cură ţit de esenţă m oale)'pâstă de curăţit (Diamantină). Cînd totul

: este fixat, şurubul va fi an - j 3 tren a t într-o mişcare de ro­

tire şi va dura pînă ce in te ­riorul cuibului va fi complet lucios. în tim pul curăţirii, lem nul vâ fi reascu ţit de 2— 3 ori. După term inarea opera­ţiei de lustru ire, şurubul va fi înşurubat în schelet- cu m ultă grijă, fiind foarte ca-

Fig. 81. Lustruirea şurubului cuib. sant, uşor i se poate rupecapul. Dacă şurubul a mai

fost rep a ra t după această metodă — trebuie înlocuit cu unu l nou (din­tre piesele de schimb) sau se va confecţiona unul pe strungul universal, * respectîndu-se dimensiunile celui uzat.

în cazul lagărelor pe pietre, uzura este m ult mai puţin pronunţată. Defectul cel mai frecvent care apare aici este slăbirea pietrei de acoperire. In acest caz, fusul pătrunde prea adînc în p ia tra cu gaură, putîndu-se gripa. Rem edierea se face lipindu-se p iatra slăbită cu şelac.

R oata balansierului, fiind sensibilă la frecări, nu trebuie să aibă bă­taie la terală sau radială sau să se atingă de celelalte piese.. Un balansier cu bătaie radială are, de obicei, cen tru l de greutate deplasat din axa ele rotaţie.

P en tru elim inarea bătăii la terale se prinde axul în patronul unui strung şi, învîrtindu -1 încet, se loveşte uşor obada roţii. în prealabil se verifică dacă roata n u este slăbită pe ax.

Balansierul cu bătaie radială m are se demontează, se fixează roata în tr-un patron avînd diam etrul egal cu diam etrul exterior al roţii şi se strun jeşte gaura centric. Pentru a p u tea fi m ontat, sau se strun jeşte un ax nou cu um ăr mai mare, sau se bucşează gaura.

D acă bătaia radială nu este m are şau dacă din alte motive (diferenţa de grosime, neuniform itatea m aterialului etc.) centrul de g reu tate nu este în axa de rotaţie, balansierul trebuie echilibrat. Echilibrarea se face aşe- zîndu -1 cu fusurile pe două cuţite în care a fost practicată cîte o mică cres­

tă tură . Dîndu-i-se un impuls, balansi­e ru l se va roti din ce în ce mai încet, p înă pînă cînd se va opri şi va pen­dula. Din partea de jos a obezii se scoate m aterial p rin gâurire. Opera­ţia se repetă p înă cînd balansierul se va opri fără pendulare şi nu se va mişca nici dacă vibrează suportul cu­ţitelor.

b. Repararea arcului spiral. Ca să funcţioneze corect, neatingînd alte piese, arcul trebuie să oscileze în tr-u n plan perpendicular pe axa de ro­taţie, înfăşurîndu-se uniform (să păstreze d istanţa egală în tre toate spirele). P en tru îndeplinirea acestor condiţii arcu l spiral fixat pe butuc în stare de repaus trebuie să fie în tr-un plan perpendicular pe axa butucului (fig. 82),

Fig. 82. F ix a rea arculu i spiral pe butuc : a — corect; b — greşit

60

ia r distanţa dintre prim a sp iră şi butuc trebuie 'să crească progresiv (fig; 83). Aceste condiţii nefiind satisfăcute, sp iralu l trebuie aran ja t p rin îndoire cu penseta. ? --Ufrrn. >

• ii U ltim a spiră (cînd balansierul este m ontat în ceasornic) a spiralului trebuie să fie la m ijlocul d istanţei dintre ştiftu rile com pasului de reglare, ind iferen t de poziţia acestuia în tre cele două poziţii limită. Rezultă de aici că ultim a porţiune a ultim ei sp ire este un arc de cerc. Acest lucru se obţine îndoindu-se capătul spiralului cu penseta. —

Cele două capete ale spiralului vor fi fixate la aceeaşi înălţim e ; în caz contrar, spiralul, neaflîndu-se în acelaşi plan, va form a 0 pîlnie. P en tru a se ajunge la acelaşi nivel se depla­sează butucul arcului pe ax.

în poziţia de repaus a balansierului, ş tiftu l balansierului trebuie să se găsească pe linia care uneşte axul furcii cu axul balansierului. în caz contrar se roteşte butucul arcu lu i sp ira l pe ax, cu şurubelniţa in trodusă în crestătura lui.

.Repararea unui arc spiral îndoit, deform at, se face prin în tinderea lui cu aju torul unei pensete p late şi refacerea sa, sp iră după spiră, p rin în ­doire cu penseta.

Se recurge la repararea arcului spiral num ai dacă n u există altul nou, de acelaşi tip, pen tru înlocuire.

Fig. 83. Form a prim ei spire a — corect: b — greşit.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

X. Cum se rep ară fusu rile c ilindrice ? D ar cele conice ?2. Cum se re p ară lagărele m etalice ? D ar cele cu p ie tre ?3. în ce constă rep ara rea ro ţilo r d in ţa te ?4. Cum se rep ară a rcu rile m otoare ? D ar clichetul ?5. C are sîn t defectele p rincipale a le eşapam entu lu i ancoră cu ş tiftu ri ?6. în ce constă rep ara rea ba lansieru lu i ?

» CAPITOLUL XII

APARATE ELECTRONICE FOLOSITE LA VERIFICAREA CEASORNICELOR

A paratele electronice folosite la reg larea 'ş i verificarea ceasornicelor se îm part în două categorii : apara te folosite pen tru su b an sam b lu ri; apa­ra te folosite pen tru ceasornicele m ontate.

Din prim a categorie face p a rte Balans-O-M atic şi Superspirom atic.

61

B a la n s-O -M a tic (fig. 84) e s te u n a p a r a t fo lo s it la e c h il ib ra re a d in a ­m ică â su b a n sa m b lu lu i ro a ta b a lă n s ie ru lu i-a x u l b a la n s ie ru lu i (fă ră sp ira l) . A p a ra tu l e s te co m p le t a u to m a tiz a t ş i e x e c u tă ace a s tă o p e ra ţie d if ic ilă în n u m a i c î te v a secu n d e . B a la n s ie ru l se in tro d u c e în tr -o fu rc ă şi v a f i a n t r e ­n a t c u u n je t d e a e r c a re s u f lă p e o b a d a ro ţii . A p a ra tu l d e te rm in ă m a sa

F ig . 84. B a la n s— O —M atie .

e x c e n tr ic ă (m ărim ea şi p o z iţia ei), o p re ş te b a la n s ie ru l şi, cu a ju to ru l u n e i freze , în d e p ă r te a z ă su rp lu s u l d e m a te r ia l. în tim p ce a p a ra tu l lu c re a z ă , se sco a te de p e a d o u a fu rc ă b a la n s ie ru l e c h ilib ra t şi se in tro d u c e a ltu l. C ele d o u ă fu rc i lu c re a z ă a lte rn a tiv . D acă b a la n su l e s te m u lt d e z e c h ilib ra t şi a p a ra tu l riu-1 p o a te e ch ilib ra , se a p r in d e u n bec de se m n a liz a re . A cest b a la n s ie r tre b u ie în d e p ă r ta t .

S u p e rsp iro m a tic (fig. 85) e s te u n a p a ra t fo lo sit la d e te rm in a re a lu n ­g im ii a rc u lu i sp ira l, a s tfe l c a re g u la to ru l s ă ex e c u te o sc ila ţii cu f re c v e n ţa d a tă . A p a ra tu l a re u n o sc ila to r-e ta lo n (cu cu a rţ) şi co m p ară f re c v e n ţa -

a.F ig . 85. S u p e r sp iro m a tic .

e ta io n eu f re c v e n ţă b a la n s ie ru lu i. D acă f re c v e n ţe le s în t d ife r ite , Iun: sa u s c u rte a z ă a u to m a t sp ira lu l p în ă c în d e le co incid .

■Acest lu c ru se p o a te c o n s ta ta o b se rv in d u -se d e p la s a re a u n u i di" f a n tă lu m in o asă . D iscu l se ro te ş te la s t in g ă s a u la d re a p ta , în tim p u l lo n ă rli, şi se o p re ş te c în d fre c v e n ţe le co inc id . C în d d isc u l s -a o p ri a p a să pe o p îrg h ie p e n tru a tă ia c a p ă tu l sp ira lu lu i şi a fo rm a concom c u ta n e c e sa ră p e n tr u f ix a re a sp ira lu lu i în ceaso rn ic . D u p ă aceas tă r a ţ ie se sco a te re g u la to ru l e ta lo n a t d in a p a r a t ş i se in tro d u c e a ltu l.

Ş i S u p e rsp iro m a tic (ca şi B a lan s-O -M atic ) a re d o u ă d isp o z itiv p r in d e re ce lu c re a z ă a lte rn a tiv . D u p ă ce s -a in tro d u s re g u la to ru l în p oz itiv , i se d ă u n im p u ls . î n tim p u l e ta lo n ă r ii, o sc ila ţiile s în t în tre ţi d e u n je t in te r m ite n t de a e r ce su flă pe o b a d a ro ţii b a la n s ie ru lu i.

D in a d o u a ca teg o rie fa c p a r te : am p lisco p u l sa u g rad o sco p u l, a< to m a tic sau c v ic te s t ş i v ib ro g ra fu l, c ro n o g ra fu l sa u m ic ro m a t, aparat* n u m ite d e f irm e le c a re le p ro d u c .

A m p lisco p u l sa u g rad o sco p u l (fig. 86) e s te u n a p a r a t p e n tru dete n a re a a m p litu d in iii de o sc ila ţie a r e g u la to ru lu i f ă r ă a d esch id e ceasu l

P e n tr u a c e a s ta se p r in d e d e ceaso rn ic c la m a m ic ro fo n u lu i şi se J b u to n u l 4 (fig. 86), c a re e s te şi la m p a d e c o n tro l. C u b u to n u l 3 se

2 )

F ig . 86. G radoscop :1 — scală; 2 — Indicaţia apara tu lu i; 3 — buton pentru alegerea frecvenţei; 4 —

buton pen tru fixarea unghiului de ridicare.

n u m ă ru l c o re sp u n z ă to r de b ă tă i pe o ră , i a r c u b u to n u l 5 se f ix e a z ă ud de r id ic a re a c e aso rn icu lu i. P e sca la v e r t ic a lă 1 se c ite ş te ind ica ţi; a p a ra tu lu i. C u n o sc în d a m p litu d in e a d e o sc ila ţie , se c o n s ta tă d acă d n ic u l e s te m u rd a r sa u n e u n s . D acă a rc u l e s te c o m g le t a rm a t, a m p litu tre b u ie să f ie p e s te 220°.

A d ju s to m a tic sau c v ic te s t (fig. 87), a p a ra t c a re d e te rm in ă m e rsu l a l u n u i ceaso rn ic , in d ică cu c i te m in u te a v a n se a z ă s a u re g re se a z ă m so rn ic în 24 h . /■ ■>

L a a d ju s to m a tic , c e a su l se aşază în t r - u n locaş sp e c ia l (fig. 87, a), şi a p a r a tu l ro te ş te c o m p asu l d e re g la j p în ă c în d c e a so rn ic u l m e rg e co rec t.

C v ic te s tu l in d ic ă n u m a i p r in t r - u n sp o t lu m in o s d acă c e a s u l a v a n ­se a z ă s a u reg re seazâ , i a r r o t i r e a c o m p asu lu i tre b u ie f ă c u tă m a n u a l (fig . 87, b).

Fig. 87, b. C victest:I — în trerupăto r; 2 —- buton de porn ire; 3 — ca­dran; 4 — buton pentru frecvenţă: 5 — buton pentru precizia de m ers; 6 — buton pentru in tensita tea ' spotului: 7 — buton pentru a lternan ţe; 8 — cadran.

A m b ele a p a ra te se fo lo sesc f re c v e n t în fab ric ile p ro d u c ă to a re de cea-- ■somice p e n tru că a u o p ro d u c tiv i ta te fo a r te m are . E le in d ic ă n u m a i m e r ­su l z iln ic , n u şi e v e n tu a le le defec te .

P r in c ip iu l d e fu n c ţio n a re a a ces to r a p a ra te es te u r m ă t o r u l : u n osci­la to r c u ,c u a r ţ p ro d u ce o f re c v e n ţă -e ta lo n cu c a re se a n tre n e a z ă u n m o to r s in c ro n ce ro te ş te u n d isc cu o fa n tă . In sp a te le d iscu lu i e s te u n tu b e lec ­tro n ic cu d escă rca re în g az c a re se a p r in d e c în d p r im e ş te u n im p u ls . A cest tu b e s te c o m a n d a t de b ă tă i le c e a so rn icu lu i p r in t r -u n m ic ro fo n , c a re t r a n s ­fo rm ă s u n e tu l în im p u ls e le c tr ic . ,

D acă fre .cven ţa c e a so rn ic u lu i co incide c u f re c v e n ţa de ro ta ţ ie a d is ­c u lu i, a tu n c i sp o tu l lu m in o s v ă z u t p r in f a n ta d isc u lu i a p a re m e re u în ace laş i loc, a ltfe l sp o tu l se ro te ş te la s tîn g a sau la d re a p ta , d u p ă cum c ea ­so rn ic u l av a n se a z ă sau re g re se a ză .

C u a p a ra tu l c v ic te s t se lu c re a z ă în fe lu l u rm ă to r : se p o rn e ş te a p a ­r a tu l cu în tr e ru p ă to ru l 1 (fig. 87, b) şi se a ş te a p tă c îte v a m in u te p în ă c în d a p a r a tu l se încă lzeşte . S e ro te ş te cu m în a , ra p id , b u to n u l 2, în se n su l s ă ­geţii. S e r e p e tă ace a s tă o p e ra ţ ie p în ă c în d b u to n u l îş i m e n ţin e tu ra ţ ia . Se p r in d e c lam a m ic ro fo n u lu i d e ceaso rn ic şi im e d ia t a p a re p e c a d ra n u l c irc u ­la r 3 sp o tu l lu m in o s. S e a leg e cu b u to n u l 4 f re c v e n ţa c o re sp u n z ă to a re cea ­s o rn ic u lu i (în b ă tă i p e o ră). C u b u to n u l 5 se p u n e lin ia a lb ă la zero . C u b u to n u l 6 se s ta b ile ş te in te n s i ta te a sp o tu lu i. S e p u n e b u to n u l 7 p e p o z iţia d in s tîn g a , a s tfe l a p a re sp o tu l n u m a i la f ie c a re a d o u a b ă ta ie a ceasu lu i. Se u rm ă re ş te sp o tu l lu m in o s şi se ro te ş te co m p asu l p în ă c în d sp o tu l a p a re în ace laşi loc. S e p o a te o p ri sp o tu l lu m in o s şi p r in ro t ir e a b u to n u lu i 5 în

F ig . 87, a. A d ju s to m a tic .

se n su l in v e rs ro t ir i i sp o tu lu i p în ă c în d sp o tu l se o p re ş te . A tu n c i se po. c it i p e c a d ra n u l 8 cu c îte m in u te av an zează s â u re g re s e a z ă c e a su l în 24

D acă se m u tă b u to n u l 7 p e p o z iţia din. d re a p ta ; sp o tu l lu m in o s ap; la f ie c a re b ă ta ie a ce a su lu i (la f ie c a re a lte rn a n ţă )] D a c ă s p o tu l a p a re a ce laşi loc, în se a m n ă că cele d o u ă a l te rn a n ţe a le o sc ila ţie i b a la n s ie ru s în t eg a le , d a c ă .n u a l te rn a n ţe le s în t in eg a le , a d ic ă c e a su l şch io ap ă tâ .

Fig. 88. Vibrograf :j — buton de pornire: 2 — rolă pentru antrenarea hîrtiei; 3 — buton pentru intensita­tea sunetulu i; 4 — butoane pentru frecvenţă: 5 — banda de h ir t ie ; 6 — disc transparen t;

7 — buton pentru rotirea discului; 8 — cadran.

A p a ra te le cele m a i ră sp în d ite în a te lie re le de c e a so rn ic ă r ie s în t 1 b ro g ra fe le (fig. 88) şi ce le s im ila re acesto ra . S p re d e o se b ire d e ce le d e s c r p în ă .acum , e le fu rn iz e a z ă r e z u lta tu l m ă su ră r ii pe d ia g ra m e c a re re p re z ir u n a d e v ă ra t d ia g n o s tic a l ceasu lu i.

P r in c ip iu l de fu n c ­ţio n a re a v ib ro g ra fu lu i e s te u rm ă to ru l : u n o sc ila ­to r cu c u a r ţ p ro d u c e o f re c v e n ţă -e ta lo n cu care e s te a l im e n ta t u n m o to rs in c ro n ce ro te ş te c u v ite z ă Annsv l kirtief ”r ig u ro s c o n s ta n tă ta m b u ­r u l 2 (fig. 8 9 ) . P e a c e s t j ta m b u r e s te în fă ş u ra tă o s in g u ră s p iră d in s în n ă .D e a su p ra ta m b u ru lu i se d e p la sează în d ire c ţ ia să ­ge ţii o b a n d ă de h î r t ie 2 Fig- 89. Principiul de funcţionare a vibrografului. to t c u v ite z ă c o n s ta n tă .D e a su p ra h îr t ie i , în d re p tu l ta m b u ru lu i, e s te im p rim a to n .il 3, c o m a n d a t e le c tro m a g n e tu l 4. Im p r im a to ru l e s te a tra s d e e le c tro m a g n e t n u m a i ci e le c tro m a g n e tu l p r im e ş te u n im p u ls de la m ic ro fo n u l f ix a t pe ceas şi ii p rim ă p e b a n d a în re g is tra to a re u n p u n c t aco lo u n d e a în t î în i t dedesu sp ira la d e s îrm ă . ' . • y • - -v '

^D acă frecvenţa de ro taţie a tam burului coincide cu frecvenţa irapri- m atorului — com andat de ceas, punctele tipărite pe banda de h îr tie se vor înşira pe o linie dreaptă paralelă eu m arginea benzii (fig. 90, b). Dacă cea­sul întîrzie, linia punctată va fi înclinată spre stînga (fig. 90, g), ia r dacă grăbeşte, spre d reap ta (fig. 90, c). •_

Manipularea v ib rogra fu lu i: se porneşte aparatul p rin apăsarea bu­tonului 1 (v. fig. 8 8 ). Se alege frecvenţa aparatu lu i în concordanţă cu frec­

venţa ceasornicului (în bă­tăi pe oră), p rin apăsarea unuia din butoanele 4. Se alege viteza benzii 5 p rin

- 0 m utarea rolei de an trenare 2 în tr-u n a d in cele două poziţii. Se fixează intensi­ta tea difuzorului p rin bu­tonul 3. Se fixează ciuma microfonului de ceasorni­cul de verificat. Ceasorni­cele de m înă se aşază pe un dispozitiv special care pernjite ro tirea ceasului în

Oi toate poziţiile. Se aşteaptă pînă cînd apara tu l a im ­prim at pe bandă circa 4 cm. după care se roteşte buto­nul 7 pînă cînd liniile negre de pe discul transparen t G iev in paralele cu diagrama. In această poziţie se ci­teşte pe cadranul 8 cu cîte m inute grăbeşte sau in tîr-

+ c zie ceasul în 24 h. După reglarea com pasului, în consecinţă se repetă ope­raţia. . .

După cum se observă din descrierea făcută, .re­glarea ceasornicelor cu vibrograful cere un timp m ult mai m are decît. în cazul cvictestului, dar d ia­

gram a obţinută cu vibrograful poate da indicii foarte preţioase privind funcţionarea ceasului.

Citirea diagramei vibrografului. în figura 91 s-au reprezentat 14 dia­grame caracteristice obţinute cu aju toru l vibrografului. . . .

Diagram a 1 a ra tă că ceasornicul funcţionează corect. Poziţia liniei faţă de m arginea benzii nu are im portanţă. »•

Diagrama 2 ara tă că ceasornicul grăbeşte.' ..-iDiagram a 3 ara tă că ceasornicul în tîrz ie ., ,De m enţionat că apara tu l indică m ersul zilnic într-o anum ită poaiţie

a ceasornicului. Pentru a obţine un mers mediu zilnic corect este indicat ca să fie încercat ceasornicul cu arcul m otor tras la 2/3, iar la ceasornicele

Fig. 90. Punctele tip ă rite pe b anda de h irtie a v ibrografu lu i

6?

1 \ < 7

\ \ X \ \ %\\ \ \

12

.1 I

\i

13i

//a

/I

w

‘ , I f . 7 i

• / /

n i -mrr •*ff /

• / /, *** **- «

./ / -------------- j

. / /i) t { j

/ /

}\ .*V /

/ / f tv <■ /

v* I

f t

K. C

V \ f \

A '

/ \A "

( (

\ \

Fig. 91. Vibrogramc.

portabile este u til ca încercările să se facă în d iferite poziţii. în cazurile2 şi 3, rem edierea se face p rin ro tirea com pasu lu i.____________________

Diagrama-' 4 a ra tă că cele două semiperioade ale oscilaţiei n u sînt egale (ceasul şchioapătă). în acest caz se va ro ti bu tucul de fixare a sp ira­lului pe axul balansierului. , .f

Djagrama 5 a ra tă că un dinte al roţii eşapam entului este deteriorat dacă defectul se repetă la fiecare 15 puncte. Dacă se repetă mai des, mai mulţi dinţi sîn t deterioraţi. S -ar putea ca defectul să apară pe ambele lin ii*Pentru rem ediere se înlocuieşte roata eşapam entului.

Diagrama 6 a ra tă că ştiftu l balansierului loveşte fu rcă în afara cres­tăturii,(oscilaţii prea m ari ale balansierului). Deoarece acest lucru nu se întîm plă continuu, s-a r putea ca pe anum ite locuri să apară o diagram ă noimală. P en tru rem ediere se înlocuieşte arcul m otor cu unul maijşlab.

Diagrama 7 a ra tă că eşapam entul este deteriorat. In acest caz trebuie- controlat dacă se mişcă un ştift sau o paletă a ancorei, dacă se mişcă ştif­tul balansierului sau ştiftu l de siguranţă din furcă.

Diagrama 8 ara tă nişte., linii ondulate. Dacă ondulaţia se repetă după 15 puncte, înseam nă că roata eşapam entului are bătaie. Dacă ondulaţia este neregulată, s-ar pu tea ca, jocul ancorei în lagăre să fie prea mare. P en tru remediere se înlocuieşte roa‘»a ancoră.

Diagrama 9 ara tă că oscilaţiile balansierului nu răm în constante. în acest caz .se controlează dacă ceasul este m urdar, neuns şi, în general, se depistează to t ce poate produce acesta fluctuaţie.

Diagrama 10 arată că eşapam entul este m urdar, ia r mişcarea se trans­mite neuniform . în acest caz, ceasul trebuie curăţit, uns, controlate toate jocurile şi demagnetizat.

Diagrama 11 s-a obţinut în două poziţii diferite ale ceasornicului. Ea indică o greşeală de izocronism. Se va controla dacă spiralu l nu are joc preâ m are în compas, dacă reglajul eşapam entului este corect sau dacă la­gărele balansierului sînt bune. .

Diagrama 12 s-a obţinut în două poziţii rectangulare a!e ceasornicu­lui şi arată că balansierul nu este echilibrat. Se va scoate şi echilibra ba­lansierul. - ;

Diagrama' 13 arată că jocurile roţii balansierului şi balansierul sînt prea m ari şi că angrenaju l nu este corect. Se vor înlocui roţile, pinioanele şi axele hecorespunzătoare. -

Diagrama 14 a ra tă că forţa nu se transm ite uniform . Se va dem onta mecanismul, se va curăţi, se va unge, se vor controla to a te jocurile, iar piesele defecte vor fi înlocuite.

Întrebări recapitulative

1. La ce so foloseşte ap ara tu l Balans-O -M atic ?2. La pe serveşte ap ara tu l Superspirom atic ?3. Cum se lucrează eu am pliscopul sau gradoscopul ?4. C are este p rin c ip iu l de funcţionare a apara tu lu i’ cvictest ? 5 Cum funcţionează v ibrograful ?<>. Cum se lucrează cu v ib rografu l ?7. Ce defecte se po t constata din d iagram a v ibrografului ?

68

ţ-4 iirtrk* i ,V. PARTEA A TREIA ;i. • . . . . . . . . . • ,i; .1 » ..ii- V V '. lîil iU .i ,J v.- . . '.V . isa 'i

eîic- j i CEASORNICUL CU PENDUL- ■•'■ ■■ ■ ' • ■ ■ ' • • ___ i±__ ->■■ ; : r ‘v • i : ,} 1 j - y ş . f . % ■ . - / a r j ' - i t ţ M I r i t e ; n . r ' r :• ’ i

CAPITOLUL I

MECANISMUL MOTOR

La ceasornicele cu pendul se disting două categorii de mecanisme motoare (de, acţionare) : ... ;

’ — cu greutăţi , .—- cu arc. \ .

A. MECANISMUL MOTOR CU GREUTĂŢI

Mecanismul m otor cu greutăţi foloseşte energia potenţială a unor greutăţi. A rm area în acest caz se realizează prin ridicarea g reu tăţilo r în tr-o poziţie superioară, caracterizată p rin tr-o energie potenţială, mai mare.

Se deosebesc două tipuri de mecanisme de acţionare- cu-greu tăţi :— cu; co a rd ă ; \ ; jBi— cu lanţ. ; ■ •a. Mejcanismul m otor cu greutăţi cu coardă. Mecanismul m otor cu

coardă, reprezentat în figura 92, se compune d in tr-u n tam bur-1, fixa t rigid

69

pe axul de acţionare 2, şi g reu tatea m otoare 3, suspendată de o coardă 4. P e n tr ifa se reduce la jum ătate înălţim ea de cădere a greutăţii, ea este pre­văzută cu un scripete 5, peste care este trecu tă coarda O ex trem ita te a corzii se fixează de circum ferinţa tam burului, ia r cealaltă ex trem itate , de carcasa ceasornicului (un punct fix). Pe axu l 2 este aşezată liber roata din­ţa tă 6, num ită roata m otoare sau roata de acţionare. Legătura d in tre roata dinţată f i şi tam bur se realizează prin in term ediul unui clichet 8 , fixa t pe roată p rin in term ediul unui bolţ 9 în ju ru l căruia se poate roti. Clichetul in tră în spaţiul d in tre dinţii roţii-clichet 7, fixată rigid de tam burul motor.

* Pentru arm a ie a ceasornicului, axul se roteşte manual, cu o cheie tu - bulară care se aşază peste capătul p a tra t al axului, în sensul perm is de clichet» iar coarda se va înfăşură pe tam bur aşezîndu-se în canalul elicoi- dal de pe suprafaţa lui. în acest tim p roata d in ţată 6 răm îne în repaus, în ­trucît clichetul perm ite roţii clichet ro tirea în acest sens. După ce ceasor­nicul a fost arm at, se scoate cheia, ia r sub acţiunea forţei gravitaţionale greutatea a re tendin ţa să coboare, im prim înd tam burului o mişcare de rotaţie, de sens con trar sensului de la arm are.

Clichetul fiind apăsat de un arc în golul din tre doi d in ţi învecinaţi ai roţii clichet şi, cum în acest sens de rotaţie nu se produce nici o forţă care să acţioneze, în sensul scoaterii clichetului din acel spaţiu, se va pune în mişcare de rotaţie roata d in ţată 6 care transm ite m işcarea la în tregul me­canism.

G reutăţile (fig. 93) se confecţionează din cele mai d iferite materiale. La ceasornicele ieftine, ele s în t confecţionate din tub u ri de alamă um plute

în interior cu discuri de plumb. La ceasornicele electrice cu pendul, meca­nism ul de acţionare este a rm at în mod autom at de un m otor electric sau de un electromagnet.

b. Mecanismul motor cu greutăţi cu lanţ. Această variantă a. meca­nismului m otor cu greu tăţi se foloseşte, în special, la ceasornicele cu pen­dul (fig. 94) de calitate in ferioară şi ieftine. Un astfel de mecanism se com­

J

Fig. 93. G reu ta­tea.

Fig. 94. M ecanism ul m o­to r eu g reutăţi şi ianţ.

70

pune d in tr-u n lan ţ fără sfîrşit 1, care este trecu t peste două roţi de lan ţ2 şi 3, peste un scripete 4 de care este fixată greu tatea 5. Lanţul poate fi de form a a, la care verigile vecine sînt situate în plane perpendiculare, sau de forma b, cînd toate verigile s în t situate în acelaşi plan. în figura 94, a, b se arată felul cum se defineşte în aceste cazuri pasul t al lanţului.

A rm area (ridicarea greu tăţii motoare) se face prin- ro tirea axului de arm are 6 pe care este m ontată roata de arm are 2 cu o cheie 7. Această roată este asigurată îm potriva ro tirii în sens contrar arm ării cu un sistem roata de clichet şi clichetul respectiv (nereprezentate în figură). Goborîrea greutăţii este posibilă num ai prin punerea în mişcare de ro taţie a roţii de lan ţ 3. Pe axul acestei roţi este m ontată o roată d in ţată (nereprezentată prin figură) care transm ite m işcarea la mecanismul de transm isie. Deci a r­marea ceasornicului se face p rin interm ediul unei roţi d e lan ţ 2 , ia r pune­rea în mişcare a mecanismului (coborîrea greutăţii), p rin in term ediul celei­lalte roţi de lan ţ 3.

înălţim ea de cădere sau de ridicare a greutăţii este dată de relaţia

h = Nt - Z ,în ta re :

N este num ăru l de ro taţii ale acestor roţi ;t — pasul la n ţu lu i;Z — num ărul de d inţi ai roţilor de lanţ 2 şi 3.

Calitatea m ecanismelor m otoare cu greutăţi constă în sim plitatea lor constructivă şi faptul că m om entul de rotaţie este constant.

c. M ecanismul motor aju tător. La mecanismul motor cu g reu tă ţi cu coardă s-a a ră ta t că sensul de rotaţie a tam burului la ridicarea g reu tăţilo r (armarea ceasornicului) este contrar sensului de rotaţie a tam burulu i la coborîrea greutăţii (funcţionarea ceasornicului). Astfel, pen tru perioada de tim p cit va dura arm area, ceasornicul va fi lipsit de izvorul de energie şi se va opri sau, în cel mai bun caz, regimul de funcţionare va fi perturbat, rărfringindu-se asupra preciziei de mers. Din această cauză la ceasornicele de precizie acţionate cu greu­tăţi cu coardă se foloseşte un mecanism de acţionare supli­mentar. Acesta a re rolul de a transm ite roţii m otoare (ro­ţii tam burului) energie şi în perioada de tim p în care are loc armarea.

în figura 95 este repre­zentat mecanismul m otor îm preună cu m ecanism ul mo­tor ajutător.

Pe ax u l 1 este fix a t rigid tam burul 2 peste care se înfăşoară coarda 3. Roata de clichet 4 este legată rigid de ta m b u r ; roata de clichet 5 şi roata motoare 6 s în t mobile pe ax u l 1, adică se pot roti independent de acesta. In roata de clichet 4 in tră clichetul 7, care poate oscila in ju ru l unu i bolţ (sa-u nit) f ix a t de roata de clichet 5. Clichetul 8 care in tră în golul d in tre dinţii roţii de clichet 5 este m ontat pe un ax care sprijină în cele două platine (schelete) al ceasornicului. Tot pe roata de clichet 5 se află

Fig. 95. M ecanism m otor a ju tă to r.

71

unul sau ,două arcuri 9 fixate, care şe sprijină c u . extrem itatea liberă în spiţa ro ţii motoare 6. • ; , ■ v ,*t.;.. , . . - , f , ,

. j ln tim pul funcţionării ceasornicului, sub acţiunea greutăţii, coarda 3 se întinde şi-; va im prim a ,tam burului,. îm preună .c u , roata de clichet. 4, o mişcare de ro taţie ,în sensul indicat pe figură (spre. stînga). Această mişcare se transm ite şi roţii de clichet 5, p rin interm ediul clichetului 7. D inţii aces­tei roţi s în t astfel înclinaţi încît perm it rotirea ro ţii în acest sens, ridiqînd clichetul 8. M işcarea se transm ite roţii motoare p rin in term ediul arcului 9. Datorită rezistenţei (frînării) opuse de eşapament, acest arc se deform ează. .Aceasta înseam nă. c,ă, pe toată dura ta de funcţionare a ceasornicului, arcul 9 se afla în tr-o stare de tensiune. ..

In tim pul arm ării ceasornicului, tam burul şi-roata de clichet 4 se vor roti în .sens contrar sensului din tim pul funcţionării (adică spre dreapta). La rotirea ro ţii de clichet. 4 în aceşţ sens, clichetul 7 este îm pins. în sus, adică perm ite această rotire. Roata de clichet 5 însă va fi imobilă, fiind blocată de clichetul 8. A rcul 9, tinzînd să se destindă şi să revină la poziţia iniţială (nedeformată), ‘vă roti în continuare' roata m otoare în sensul tn care ceasornicul funcţionează.

In felul acesta, acţionarea ceasornicului în tim pul arm ării, are loc pe seama consum ului de energie a l arcului 9. Acest a rc trebuie astfel d im en­sionat încît să poată asigura acţionarea pe întreaga dui'ată a arm ării. După armare, greu tatea va determ ina o, nouă deformare a arcului, care acum u­lează în felul acesta o. nouă rezervă de, energie.

B. MECANISMUL MOTOR CU ARC 1

La mecanismele de motoare cu arc care pot fi fără sau cu casetă, iz­vorul de energie îl constituie energia mecanică înm agazionată în a rc ,'d a ­torită unei deform ări anteridare, num ită armare.

a. M ecanismul m otor cu arc fără casetă. Dacă se fixează o ex trem i­tate a arcului de un punct fix, ia r cealaltă extrem itate de. axul roţii mo­

toare, se obţine forma cea mai simplă a mecanismului motor cu arc. .

Armarea s e . realizează prin , ro­tirea m anuală a axului motor, în sen ­sul înfăşurării arcului.

Asem ănător m ecanismului,.mo­to r cu greutăţi şi tam bur, ro tirea axu­lui în sensul arm ării este perm isă de un sistem de clichet fără a antrena roata motoare. în schimb ro tirea în sens contrar, adică destinderea :arcu-

F ig . ye. Mecanism motor cu arc l ib e r . lui, se produce antrenînd roata mo­toare. ,

Acoastă soluţie sim plă (fig. 96) este aplicată la ceasornicele' cu pen­dul ieftine şi la ceasonrnicele deşteptătoare. D ezavantajul e i constă în u r ­mătoarele ; . . ... .; , ■ ^ ,.r , , ... '.ţ-

. —ţ arcul se desf ăşoară excentric ocupînd un spaţiu m are ;, .: — uleiul cu care este uns arcul se scurge, ia r pe arc se va depune

p r a f ; ... . .. . .... ... - f -v— nu este asigurată energia pen tru funcţionarea în tim pul arm ării.

72

... ; b.. M ecanismul motor cu .arc în casetă. în veşderea,m icşorării gabari­tului.,arcului d e sfă şu ra t,,^ o b ţin e rii unei; desfăşurări rcentriee, precum şi în scopul asigurării unei. ungeri corespunzătoare,: arcul, se montează- in tr-u ri cilindru prevăzut cu un capac num it caseta de arc.

•- v~ Se .deosebesc două tipuri . de mecanisme m otoare cu arcu l în casetă :— cu casetă fixă ;— cu casetă mobilă. '■ ' * '-■* '1) M ecanismul motor cu arc în casetă fixă . Acest mecanism este re ­

prezentat în figura 97. Caseta este fixată rigid de schelet p rin şuruburile 7.

Partea superioară a casetei este acoperită cu un capac 2. A xul m otor 3 este prevăzut cu o gheară de car6 's e prinde ochiul din ex trem itatea in te ­rioară a arcului. Cealaltă extremitate; se fixează, a sem ăn ăto r'd e .peretele casetei. La arm are se introduce cheia pe capătul p ă tra t al axului, rotiridu-1. în acest timp, roata motoare 4 răm îne imobilă deoarece stă liberă pe axul 3, iar clichetul 5 m ontat pe roata motoare, prin bolţul lui perm ite ro tirea roţii de clichet 6 fixată rigid pe ax u l'm o to r în acest sens. A rm area se consideră term inată cînd toate spirele arcului s în ts tr în se în ju ru l axului. Sub acţiunea arcului, aixiil' se va ro ti în sens contrar, an tren înd roata itaotoare prin in term ediul roţii de clichet şi al clichetului. Acest mecanism nu asigură o funcţionare corectă1 în tim pul arm ării arcului, ceăsul fiind lipsit de sursa de energie.

2) M ecanismul motor cu arc în casetă mobilă ., Caseta mobilă, elim ină şi cel de-al tre ilea dezavantaj al arcului' liber, adică asigură funcţionarea corectă şi în tim pul arm ării. Această soluţie se utilizează, în special, la ceasornicele de buzunar şi de mînă, ea urmiînd a fi prezentată in capitolul respectiv; * ' ^ . 'i ‘ . .. .. . v'

c. Arcul. A rcul u tilizat în mecanismul de acţionare a ceasornicului se prezintă sub form a unei benzi a cărei secţiune transversală este d rep t­unghiulară, avînd dim ensiuni mici faţă de lungim ea arcului.

M omentul se poate calcula cu relaţia

Conform ultim ei relaţii, în tre valoarea m om entului şi n u m ăru l de rotaţii există o dependenţă liniară. în realita te însă, datorită frecării d in­tre spire, această dependenţă este cea reprezentată în figura 98. C urba

73

ABCD a ra tă creşterea m om entului în tim pul arm ării, ia r curba CKFA re ­prezintă varia ţia m om entului dezvoltat la destinderea arcului. Valoarea momentului, în funcţie de num ărul de rotaţii, se poate m ăsura cu cRm- mometrul.

M ecanism ul de acţionare cu arc reprezintă urm ătoarele avantaje-:— ocupă un spaţiu redus ;■fe* poate fi u tilizat şi la ceasornicele portabile.

Acest mecanism prezintă şi u n dezavantaj, generat tocmai de varia­ţia m om entului dezvoltat de arc la destinderea lui. Această variaţie a m om entului determ ină o variaţie a am plitudinii de oscilaţie a regulatoru­lui. în tru c ît oscilaţiile regulatorului nu sîn t perfect izocrome, precizia de funcţionare a ceasornicului se micşorează.

In figura 98 se observă că variaţia m are a mom entului se înregis­trează la începutul şi sfîrşitul destinderii (desfăşurării), adică pe porţiunile DE şi FA. De aceea, este de dorit excluderea acestei porţiuni, la funcţio­narea ceasornicului utilizîndu-se num ai porţiunea mijlocie EF, în care variaţia- m om entului este relativ mică. Porţiunile DE şi FA corespund' la aproxim ativ 1,25 ro taţii (n ' + n " = 1,25 rotaţii). Practic, trebu ie lim itată arm area pînă în punctul C, ia r destinderea pînă la punctul F, adică îedu- cerea num ărulu i de rotaţii u tile ale casetei. Acest lucru se realizează c-om- pletîndu-se m ecanism ul de acţionare cu un dispozitiv de lim itare.

Dispozitivul de lim itare cu cruce M alta (fig. 99) se com pune d in tr-un disc 1, prevăzut cu o ieşire (deget) 2, m ontată pe partea p a tra tă a axului motor. La fiecare rotaţie a axului, acest deget va roti s te lu ţa 3 (crucea Malta) cu un dinte. N um ărul dinţilor steluţei este cu o un ita te mai mare decît num ăru l de ro taţii n ale axului (sau casetei) la destinderea arcului.

în cazul obişnuit, n = 4 rotaţii, stelu ţa va avea d ed p a tru d inţi iden­tici de form a 3, cu o suprafaţă concavă care perm ite ro tirea discului 1, şi un din te cu o suprafaţă convexă 4, care va bloca rotirea, respectiv va lim ita arm area şi destinderea arcului. Astăzi, acest sistem de lim itare nu se foloseşte decit în cazuri rare.

iNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. C are s în t p ă rţile com ponente ale m ecanism ului m otor cu greutăţi ?2. Cîte tip u ri de m ecanism e m otoare cu a rc se cunosc ?3. De ce se u tilizează m ecanism ul m otor a ju tă to r ?4. Faceţi o com paraţie în tre m ecanism ul m otor cu arc şi cel cu greutăţi.5. Cum se lim itează v a r ia ţia forţei arcu lu i ?

O

Z

Fig. 98. D iagram a d e varia ţie a m om entului.

Fig. 99. Dispozitivul de o p rire cu cruce M alta.

74

CAPITOLUL II

MECANISMUL DE TRANSMISIE

A. GENERALITĂŢI Şl DENUMIRI

Acest mecanism serveşte la transm iterea m om entului de rotaţie de ia m ecanism ul m otor a tit spre eşapam ent şi re g u la to r 'c ît şi spre m eca­nism ul indicator. P en tru realizarea acestei transm iteri se utilizează angre­najele eu roţi d in ţate executate (de obicei) din alamă. în ceasornicărie, roţile d in ţa te cu u n num ăr sub 2 0 de dinţi se numesc pinioane (triburi), în aproape toate cazurile, acestea formează corp comun cu axul respectiv şi se execută d in oţel. Roţile eu u n num ăr de peste 20 de d inţi se num esc roţi d inţate. Fiecare roată se fixează pe un um ăr s tru n jit a l pinionului prin râsfringere, respectiv sertizare, sau se asamblează cu o bucşă care, la rîndul ei, se montează pe ax p rin tr-un ajustaj cu strîngere. In figura 1 0 0

se prezintă sistem ul de roţi ale unui mecanism de ceasornic — m ecanis­m ul de transm isie (în partea superioară) şi mecanismul indicator (In partea inferioară).

Roata d inţată Zi de pe axa tam burului, datorită m om entului de greutate, se roteşte în sensul indicat. L itera Z simbolizează num ăru l de dinţi id roţilor, ia r Z ', num ărul de dinţi ai pitiioanelor. Roata d in ţată şi pinionul de pe acelaşi ax sîn t notaţi cu aceiaşi indici (1, 2, 3 etc.).

Roata m otoare (Zi) angrenează cu un pinion suplim entar Z \ , m on­ta t pe* acelaşi ax cu roata suplim entara Z2. Roata Z2 angrenează, la rîndu l ei, cu pinionul central*Z3 < situ a t p e aceeaşi osie cu roata centrală Z3- Roata centrală, respectiv pinionul, este situată în centrul m ecanism ului şi se num eşte şi roata m inutară (pinionul m inutar), deoarece execută o ro­taţie pe oră, ia r pe axul rtepectiv î se 1 montează, uneori, d irect indicatorul m inutar. R oata m inutară pune în m işcare roata in term ediară Z4 p rin in ­term ediul pinionului Z ’.f R oata secundară Z5 este an trenată de roata in ­term ediară p rin interm ediul pinionului secundar Z5. A xul respectiv: exe­cu t^ o ro ta ţie 1 în tr-u n m inut. Roata secundară angrenează cu pinionul eşapam entului Ze. Roata eşapam entului Z6 d iferă de celelalte ro ţi d in ţa te prin form a caracteristică a d in ţilo r săi. De la roata eşapam entului, mo­m entul se transm ite regulatorului sub form a un o r im pulsuri, p rin in te r­mediul u n u i organ care face parte din eşapament. Se observă că pe axul central se mai m ontează p rin ajustaj cu strîngere u n pinion Zr, pe a cărui bucşă se fixează indicatorul m inutar. Acest pinion, numit- ş i pinionul pă­trar, pune în mişcare roata Zs, num ită roata schimbătoare, asam blată rigid cu pinionul schim bător Z'%. La rîndu l lui, acesta pune în mişcare de ro ta ţie roata orară Zs pe care este m ontat indicatorul o rar.— care este concentric cu bucşa pinionului pătrar.

Este foarte im portant ca pinionul p ă tra r să fie m ontat pe axul p ri­mar, prin ajustaj cu strîngere. Această asam blare serveşte la potrivirea indicatoarelor. Po triv irea lor -trebuie să fie posibilă fără an trenarea ro ţilor mecanismului de transm isie (ele de fapt nu pot fi rotite datorită însuşi eşapam entului care - perm ite ro tirea num ai în ritm ul oscilaţiilor regula­torului). '

Unele ceasornice, în special! cele deşteptătoare,''realizează o îm bi­nare rigidă în tre axul m inutar şi-pinionul pătrar, în schimb roata m inu­tară şi pinionul respectiv s în t m ontate prin ajustaj cu strîngere pe acest ax, perm iţînd ro tirea lui (potrivirea indicatoarelor) fără ca roata şi pinio­nul 'să se rotească.

Ţ inîndu-se seama de denum irea roţilor şi a pinioanelor, se vor fo ­losi — . în continuare — urm ătoarele notaţii (înlocuindu-se indicele n u - m eric'cu un indice l i te ra r ) :

Z, — roata m otoare ; 5> ZJ — pinionul secundar ;Z,-„— roata interm otoare ; “ Z'e — pinionul roţii eşapam entului ;Z'ai — pinionul i n t e r m o t o r . ;-Ze — roata eşapam entu lu i;Z„ — roata m inutară ; - Z'p — pinionul-pătrar ;Z 'm — pinionul m inutar ; .... ~Z,( .— roata schimbătoare ;Z, — roata interm ediară ; Z'sc - - pinionul schim bător ;Z'i — pinionul interm ediar ; Za '— roata orară.Z, — roata secundară ;

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE -

1. La ce serveşte m ecanism ul de transm isie ?2. In ce constă sistem ul de ro ţi a l unu i m ecanism de ceasornicărie ?

76

CAPITOLUL I H ■ » i*

MECANISMUL INDICATOR

Prin m ecanism ul indicator se realizează num ărarea oscilaţiilor regu­latorului. R ezulta tu l acestei num ărări este indicat de poziţia acelor ind i­catoare (arătătoare) în raport cu un cadran.

M ecanismul indicator (fig. 101) se compune d in : pinionul pătrar, roata schim bătoare, pinionul' schim bător şi roata orară, acele indicatoare şi cadranul. în tru c ît indicatorul orelor trebuie să fie concentric cu cel care indică minutele, bucşa pinionului pătrar, care poartă indicatorul m inutar, form ează axul pen tru bucşa roţii orare care poartă indicatorul orar. în unele cazuri, indicatorul m in u ta r se m ontează direct pe axul m inutar. Indicarea corectă a tim pulu i se obţine num ai dacă, p rin alegerea corectă a num ărului de uinţi ai ro ţilo r şi pinioanelor, a mecanismului de transm isie a num ărului de oscilaţii ale regu­latorului, se asigură axului m inu tar o turaţie n egală cu o rotaţie pe ora. La m ajoritatea ceasornicelor, unei rotaţii complete a indicatorului o rar îi corespund 12 h. Există şi ceasornice la care unei rotaţii a indicatorului o rar îi corespund 24 h. în prim ul caz, tu raţia roţii orare va fi

no= rot/h.

• Din punct de vedere funcţional, acest mecanism trebuie să perm ită şi aducerea la oră a acelor indicatoare, independent de m ecanism ul de transm isie. Acest lucru presupune existenţa unui cuplaj p rin fricţiune în ­tre m ecanism ul de transm isie şi cel al acelor indicatoare, respectiv în tre pinionul m inu tar sau axul m inu tar şi pinionul pătrar.

La ceasornicele astronomice cadranul este îm părţit în 24 h şi rapor­tul de transm isie a l m ecanismului indicator :

21'<6-7= —

Cadranele s în t confecţionate, de obicei, din tablă de oţel sau alamă acoperite cu em ail sau vopsite. Ele sînt prevăzute cu o îm părţire în 12 părţi egale (mâi ra r în 24), corespunzătoare orelor, şi cu o a doua îm păr­ţire în 60 de părţi egale, corespunzătoare m inutelor. în unele cazuri mai există o a tre ia îm părţire neconcentrică cu prim ele două pen tru indica­torul secundai-.

Acele indicatoare se m ontează pe b u c şe le sa u axele am intite prin a ju ţta je cu strîngere. Ele pot avea forme diferite. Im portan t este ca lu n ­gimea lor să fie în concordanţă cu' dimensiunile cadranului, adică extrem i­tatea lor să ajungă în dreptul gradaţiei corespunzătoare.

P en tru o c itire uşoară a orei în tre indicatorul o rar şi cel m inutar (si cel secundar dacă este central) va exista o diferenţiere, fie d in punct de vedere dim ensional, fie ca form ă sau culoare. M ontarea se realizează ast­fel încît acele indicatoa!re să n u se atingă a tît în tre ele cît şi cu cadranul.

câ to r .

77

Acele indicatoare se execută prin ştanţare, fie d in bandă de oţel, fie din bandăxle alam ă. P ro tejarea lo r îm potriva agenţilor atmosferici se face prin acoperiri galvanice, oxidări decorative în diferite culori sau vopsire.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

2. De ce trebu ie să existe u n cuplaj cu fricţiune în tre n iecanişniul ind ica to r şi me­canism ul d e transm isie ?

3. Ce condiţii trebu ie să îndeplinească ro ţile şi p in ioanele m ecanism ului ind ica to r ?

Eşapam entul ceasornicelor este ansam blul funcţional care lîvJepli- neşte urm ătoarele r o lu r i :

— asigură consum area trep ta tă a energiei acum ulate în mecanb.mul de acţionare, im piediclnd ro tirea continuă a roţilor d in ţate ale mecan.-.sma­ior de transm isie şi a indicatoarelor ;

— transm ite energia regulatorului, sub form a unor im pulsuri, nece­sare 'în tre ţinerii oscilaţiilor acestuia ;

■ — transform ă m işcarea continuă de rotaţie a roţilor d in ţate in tr-o mişcare interm itentă, perm iţînd ro tirea acestora cu un unghi bine sivinilit şi în ritm ul determ inat de oscilaţiile regulatorului. •

La fiecare oscilaţie simplă (bătaie) a regulatorului, roata eşapam en­tu lu i se roteşte cu jum ătate de pas. U nghiul de rotaţie corespunzător roţii eşapam entului se reduce pen tru fiecare angrenaj cu valoarea raportu lu i de transmisie.

1. Care este ro lu l m ecanism ului in d ica to r ?

CAPITOLUL IV

EŞAPAMENTUL

A. GENERALTÂŢI Şl CLASIFICARE

32

3

o 6Fig. 102. Eşapam entul!

a — cu o paletă; bi — cu două paiete; 1 — anicorâ.; 2 ■ paletă; 3 — roata eşapamentului; 4 — dintele rotii eşaps

mentului.

78

Eşapam entul (fig. 102) se compune, in principiu, d in tr-o roată (roata eşapam entului) acţionată p rin mecanismul de transm isie şi ancora care este in legătură directă sau indirectă cu regulatorul. Roata eşapam entului este prevăzută cu dinţi, ayînd forme specifice care conlucrează cu suprafe­ţele active ale ancorei. Ancora este o pîrghie cu unu l sau două braţe cu palete (de obicei, cu două braţe). Dinţii ro ţii eşapam entului a luneci al­ternativ pe suprafeţele înclinate ale braţelor ancorei, num ite suprafeţe de impuls, im prim îndu-se. o mişcare de oscilaţie. Dacă regulatorul oscilează spre poziţia medie (de repaus), ancora eliberează roata eşapamentului., iar roata sub acţiunea m om entului transmis de pinionul afla t pe acelaşi ax se va roti şi transm ite astfel oscilatorului un impuls. Acesta, în urm a im pulsului prim it, începe să oscileze şi va continua această m işcare şi după term inarea transm iterii impulsului. Din acest moment, regulatorul exe­cută oscilaţia suplim entară. Parcurgînd unghiul suplim entai-, atinge am pli­tudinea maximă, schimbă sensul mişcării şi se apropie de poziţia medie, în acelaşi tim p are loc o nouă eliberare ; im pulsul se transm ite de data aceasta celuilalt b ra ţ al ancorei, producînd o oscilaţie a regulatorului în partea opusă faţă de poziţia mijlocie. Tabloul de oscilaţie a regulatoru­lui este reprezentat în figura 103. în tim pul eliberării, regulatoru l par­curge unghiul de eliberare, ia r ancora, unghiul de repaus. Roata eşapa­m entului se află fie în 'poziţie de repaus, fie că se roteşte ch iar puţi-a în sensul con trar sensului de rotaţie „înapoi". în tim pul transm iterii im pul- suhri, ancora parcurge unghiul de acţionare, ia r roata eşapam entului se roteşte înainte, adică în sensul m om entului transm is. P rin „cădere”, res­pectiv' prin unghiul de cădere, se înţelege un­ghiul parcurs liber de roata eşapamentului după ce s-a transm is im pulsul. Este un unghi (drum) m ort, dar din m otive de siguranţă în funcţio­nare este absolut necesar.

în funcţie de felul cum se manifestă par­curgerea unghiului suplim entar de către regu­lator asupra roţii eşapam entului se deosebesc :

— eşapam ente nelibere, la care se păs­trează legătura cinematică în tre regulator şi ancoră şi în tim pul parcurgerii unghiului supli­m entar ;

— eşapam ente libere la care nu există nici o legătură cinem atică în tre regulator şi an­coră în tim pul în care prim ul parcurge unghiul suplim entar • în acest timp, ancora şi roata eşa­pam entului s în t în stare de repaus (de exemplu, eşapam entul ancoră şi eşapam entul de crono­metru).

• ... Eşapam entele nelibere s în t de două feluri :— eşapam ente imobile, la care roata eşapam entului se află iii' re ­

paus în tim pul în care regulatorul parcurge unghiul suplim entar, d ar an­cora fiind in m işcare-freacă dintele roţii eşapam entului (de exem plu, eşa­pam entul Graham , eşapam entul cilindru) ; : . ; :

— eşapam entul de du-te-vino, la care roata eşapam entului execută o mişcare mică, în sens contrar (înapoi) m om entului transm is îh perioada ele tim p în care regulatorul parcurge unghiul suplim entar şi frînează os-

Fig. 103. O scilaţiile regu la­to ru lu i :

0—1 — unghiul suplimentar :1—2 — unghiul de repaus; inainte de 2 se transm ite impulsul (îngroşat); 2—3 — transm iterea im pulsului: 3—4 —

unghiul suplimentar.

79

cilaţia^aeestuia (de exem plu^eşapam entul cu ’euligv Schwartzwald). Este evident că şi în acest caz există o frecare' perm anentă în tre ancoră şi din­tele roţii eşapam entului. < ■ v t, ' '.ii' ~

In ceasornicărie se utilizează două feluri de corpuri oscilatoare : pen­dulul' şi balansierul. Oscilaţia pendulului se bazează pe atracţia gravitaţio­nală, ia r balansierul execută o m işcare de oscilaţie, datorită elasticităţii unui krfc spiral. Pendulul are unghiuri de oscilaţii mici (3—-15°), iai’bâlan- sierul unghiuri m ari (200:—3ti0°).' A ceasta 'p resupune un unghi de acţio­

nare mic la pendul şi mare la balansier. Deosebirea respectivă determ ină şi o d iferenţiere a eşapam entului a s tf e l :

— eşapam ente pen tru ceasornice cu p e n d u l;— eşapam ente pentru ceasornice cu.balansier.D upă form a dinţilor, roţile eşapam entelor pot fi : ;— • cu dinţi ascuţiţi (fig. 104, a ) ;—-’ cu dinţi de butuc (fig. 104, b).U nghiul de divizare r al roţii eşapam entului este unghiul cores­

punzător unui pas

unde Z„ este num ărul de d in ţi ai roţii eşapam entului.P en tru ceasornicele cu pendul, roata eşapam entului are de la 24 pînă

la 52 de d inţi. Ancora cuprinde în tre cele două b ra ţe un anum it num ăr de paşi ai roţii eşapam entului. Acest num ăr este, totdeauna, un m ultiplu fără soţ a unei jum ătăţi (1/2), cum ar fi 7,5 ; 8,5 etc.

A ncora se compune din două braţe, două pale te (cîte o paletă de fie­care braţ) şi o furcă. Paleta este partea ancorei care in tră în tre d in ţii roţii eşapam entului, venind în contact cu ea.

U nghiul d in tre cele două palete ale ancorei m ăsurat la centrul roţii eşapam entului se num eşte unghi de cuprindere şi se notează cu a. •

OFig. 101. Roata e şa p am en tu lu i:

a — cu dinţi ascuţiţi; b — cu dinţi de butuc; <x — grosimea unghiulară a virfului; T — unghiul de divizare ; 1 — cercul vârfurilor; 2 — cercul

călciielor.

80 "\

' în acest unghi sînt cuprinşi un anum it num ăr d e paşi ai roţii eşa­pam entu lu i; "număr care totdeauna este un m ultip lu fă ră soţ a lui 0,5 (de exem plu : 2,5 ; 7,5; 9,5) paşi.

' D u p ă ’cum grosimea paletelor şş. transpune sim etric sau hit'f a ţă de cele două la tu ri ale unghiului de cuprindere,jse deosebesc-: —

— ancore cu braţe egale (fig. 105, a ) ;— ancore cu braţe inegale (fig. 105, 6) ;— ancore cu braţe semiinegale (fig.\105, c).

c t cFig. 105. Ancorc.

Dacă şe analizează figura 105, a .şi se ţine seama de faptul că punctul 3 / de oscilaţie a ancorei se obţine la intersecţia tangentelor duse la cercul v lrfu rilo r dinţilor roţilor eşapam entului in punctele A şi B determ inate de unghiul de cuprindere a, se deduce urm ătoarea regulă : unghiurile de cuprindere m ari reclamă ancore cu braţe lungi, ia r unghiurile de cuprin­d e re mici, ancoie cu braţe scurte.

La eşapam entele ceasornicelor cu pendul, im pulsul nu se transm ite d irec t de ancoră pendulului, ci p rin tr-u n organ in term ediar num it furcă, m ontată pe axul ancorei şi care ti’ansm ite im pulsurile pendulului.

B. EŞAPAMENTE PENTRU CEASORNICUL CU PENDUL

1. Eşapamentul cu cîrlig

Acest eşapam ent face parte din categoria eşapam entelor nelibere de t ip du-te-vino. D atorită faptului că în tim pul în care pendulul parcurge u n g h iu l suplim entar paleta ancorei freacă pe suprafaţa dintelui, roţii eşa­pam entului, %obligînd-o să se rotească cu un unghi mic înapoi (in sensul co n tra r m om entului transmis), m işcarea pendulului este frinată destu l de brusc. Din cauza frecării, suprafeţele paletei şi d in ţilor se uzează.

In figura 106 se prezintă un eşapam ent cîrlig cu ancoră şi braţe egale. Paletele ancorei cuprind 6,5 paşi. In mod convenţional, toate eşapa­m entele se prezintă astfel încît sensul de ro taţie a roţii eşapam entului, sub acţiunea m om entului transm is, să fie cel aL acelor indicatoare. în acest caz, paleta din stînga poartă denum irea de paleta de in trare şi cea din dreap ta , paleta de ieşire. Suprafaţa de im puls a paletei de in trare este curbă, iar a paletei de ieşire, plană.

R oata eşapam entului pen tru acest eşapam ent are, întotdeauna, din­ţii ascuţiţi, faţa (dinţilor) curbilinie, ia r spatele poate fi orientat i-adial.

— Manualul ceasornicarului 81

Aceste eşapam ente se utilizează la ceasornicele ieftine, cu pen­dul scu rt sau uşor. Lungimea pendulului variază, în acest caz, în tre 120 şi 140 mm, ia r num ă­ru l de dinţi ai roţii eşapamen­tu lu i este cuprins in tre 38 şi 40.

2. Eşapamentul Schwartzwald

Acest eşapam ent este to t imul neliber de du-te-vi.no, avînd caracteristic faptul că ancora nu este masivă, ci con­fecţionată din tablă de oţel în ­doită, cu o grosime de 0,4— 0,8 mm. Ea se fixează p rin n i-

v _ axa m eşa p a m en tu lu i; « _ a x* tuire F* aXul anCOrei. Aceastăa — unghiul de cuprindere. _ soluţie este foarte ieftină, de

aceea foarte utilizată. Eşapa­m entul se execută în foarte m ulte varian te : cu braţe egale sau inegale, eu grosim ea paletelor egală sau inegală.

Lungim ea pendulului, în acest caz, este cuprinsă în tre 250 şi 900 mm la ceasornicele Schwartzwald de perete şi în tre 100 şi 150 mm la ceasorni­cele pen tru birouri. Ancora cuprinde 2,5 pînă la 5,5 paşi ai roţii eşapam en­tului. La unghiurile mici de cuprindere (corespunzătoare la 2,5 paşi), ax ui ancorei n u se poate m onta la intersecţia tangenţelor, neexistind spaţiul necesar axului, ci num ai deasupra acestui punct. Roata eşapam entului ţe execută cu 32—42 de dinţi la ceasornicele Schw artzw ald de perete şi ■cu 12 la 16 d in ţi la ceasornicele pen tru birouri.

în figura 107 se prezintă acest eşapam ent în şase poziţii de func­ţionare.

Poziţia I. Pendulul execută o m işcare de oscilaţie din poziţia medie spre d re a p ta ; roata eşapam entului rotindu-se, dintele 2 atinge paleta de in trare A în punctul a.

Poziţia II. Pendulul continuă să oscileze spre dreapta, parcurgînd u n ­ghiul sup lim entar şi odată cu acesta, p rin interm ediul furcii, se roteşte şt ancora în sensul indicat. Suprafaţa activă a paletei de in trare A va obliga roata eşapam entului să se rotească înapoi, adică în sens contrar momen­tu lu i transm is acestei roţi de la m ecanism ul motor. înseam nă că în tre pa­leta ancorei şi dintele roţii se naşte o frecare puternică care provoacă uzura acestor părţi, influenţînd asupra oscilaţiei pendulului, care este frî- nată. P unctu l de contact d in tre roată şi ancoră se m ută din « în b.

Poziţia III. Pendulul a atins am plitudinea maximă spre dreapta şi revine m işeîndu-se spre stînga. Roata eşapam entului se va roti în sensul înainte, ia r dintele 2 va transm ite paletei de in tra re A un im puls care se transm ite prin furcă pendulului. Sensul im pulsului transm is coincide cu direcţia de m işcare a pendulului. Odată cu trecerea dintelui 2 de pale '? de in tra re A se term ină transm iterea im pulsului.

Poziţia IV. Roata eşapam entului continuă să se rotească liberă, par - curg inel unghiul de cădere pînă cînd d in tele 3 se va lo ri de paleta de ieşire

82

Unghiul de repaus

Fig. 107. Eşapam entul Schw artzw ald .

B in punctul a'. Paleta de ieşire B a ancorei a cobortt odată cu transm i­terea im pulsului (v. poz. III).

Poziţia V. D atorită energiei primite, pendulul continuă să oscileze spre stînga, transm iţînd mişcarea, p rin furcă, ancorei, a cărei paletă B va coborî. D intele alunecă pe suprafaţa activă a paletei de ieşire de la punctul a' la 5 ' în tim pul în care pendulul parcurge unghiul suplim entar, ia r roata eşapam entului va fi din nou obligată să se rotească puţin înapoi.

Poziţia VI. După ce pendulul a atins poziţia extrem ă d in stingă, re­vine. D intele 3, alunecînd pe suprafaţa paletei de ieşire B, va im prim a ancorei, respectiv pendulului, un impuLs, părăsind bra ţu l de ieşire. Roata eşapam entului se va ro ti în continuare li­beră, parcurgînd din nou unghiul de că­dere, m om ent în care dintele 1 va fi oprit de paleta de in trare , fazele repetîndu-se. în cazul p rezen tat ancora cuprinde fi.5 paşi.

%

3. Eşapamentul Graham

Eşapam entul Graham (fig. 108) este un eşapam ent neliber imobil, cu braţe egale. Se utilizează la ceasornicele, cu pen­dul lung şi greu, deoarece deranjează foarte pu ţin oscilaţiile regulatorului, obţi-nîndu-se rezultate bune de mers. Roata eşapam entului a re 24—40 dinţi, fie ascuţiţi, fie în form a arăta tă în figură. Uneori, pe axa roţii eşapam en­tului se montează indicatorul secundar. în acest caz, presupunîndu-se că

Fig. 108. Eşapam entul G raham .

83

pendulul execută 30 de oscilaţii complete pe secundă (60. de oscilaţii simpie sau bătăi), roata ancoră "va avea 30 de d in ţi.. . "

în cazul eşâpsm entu lu i G raham , în. tim pul îivcare pendulul parcurge unghiul supGmentar," ro a ta ' Eşapamentului râm îne-Jri- pozitia de repaus, deoarece paletele 4 şi 5 au .suprafeţe exterioare şi in terioare care se înscriu pe arce de' cerc cu' OKitruI'fii axa de rotaţie a ancorei. Aceasta este deose­birea fundam entală faţă d e eşapam entul de'.du-te-vjndl- Piesele principale ale acestvji'mecanism s î n t : roata eşapam entului !, ancora 2 ,; m ontată fix pe axul ancorei 3, paletele de in trare 4 şi ieşire 5, fixăte cu plăcuţele '6 şi 7 şi Şuruburi. •7 'X •:

La p a le ta 'd e in trare au niai fost notate iuprafaţa\de-repaus 8 , su p ra­faţa isiterioară 9 şi cea de impuls 10. Aceleaşi elem ente funcţionale se deo­sebesc şi la paletele de ieşire 11, 12 şi 13.

Ceasornicele ieftine ău ancora executată d in tr-o singură bucată. Dez­avan taju l acesteia constă în faptul că oţelul din care este. confecţionată se deformează în tim pul tratam entului termic, nepăstrîndu-şî întocm ai forma şi dim ensiunile. Din această cauză, ceasornicele mai bune_au. corpul anco­rei executat din alamă, ia r paletele din oţel şi se m ontează cu aju to ru l unei plăcuţe şi şuruburi. Ceasornicele de precizie au paletele din rubin a rtifi­cial fixate cu şelac, în locaşurile din corpul ancorei.

Eşapam entul-G raham 'se utilizează şi la ceasornicele de tu rn .

Acest eşapam ent are în locul paletelor două ştifturi de oţel sau rubin (piatră) m ontate perpendicular pe suprafaţa ancorei. In zona de lucru d in ­tre ştiftu ri se îndepărtează m aterialul pînă la jum ătatea secţiunii. Deoa­rece ro a ta eşapam entului şi ancora se găsesc în plane diferite, axul ancorei ăr putea fi plasat, întotdeauna, la intersecţia tangentelor, neexistînd o îngrădire pentru realizarea jocului din tre dinţii roţii eşapam entului şi ancoră. D ar totuşi se găsesc şi aici ancore cu axa de oscilaţie deasupra acestui punct.

Eşapam entele cu ştifturi pot fi de du-te-vino (fig. 109) şi imobile. Din categoria eşapam entelor imobile cu ştiftu ri face parte şi eşapam entul Brocot (fig. 110), la care ştiftul de ieşire are o form ă convexă, nu tocmai

4. Eşapamentul cu ştifturi

Fig. 109. K şapam entul du-te-vino t u ş tif tu ri cu b ra ţe inegale.

Fig. 110. K şapam entul Brocot cu b ra ţe egale.

84

po triv ită pen tru transm iterea 'uniform ă a forţei. Eşapam entul" Brocot se utilizează la ceasornicele la care pendulul are o lungim e cuprinsă în tre 1-50 şi 400 mm. - .. . ...iv-.i Ceasornicele astronomice folosesc eşapam entele R iefler sau Strasser. Aceste’ eşapam ente îm preună cu pendule corespunzătoare perm it realiza­rea. unor ceasornice de m are precizie. A baterile zilnice s în t de 0,002— 0^003 s.

G. FURCA

F urca este acea parte a eşapam entului care asigură acţiunea reciprocă în tre ancoră şi pendul. Ea trebu ie să fie uşoară şi să perm ită reglarea po­ziţiei re la tive în tre ancoră şi pendul. Furca îndeplineşte ro lurile de :

— transm itere a im pulsului p en d u lu lu i;— cuplarea pendulului cu eşapam entul şi p rin acesta cu mecanismul

de transm isie, ro tirea roţilor cu u n anum it unghi în ritm ul stab ilit de bă­tăile pendulului (bătaia corespunde unei oscilaţii simple).

D enum irea de furcă provine de la form a ei, existînd în două va­rian te :

— furcă prevăzută-cu o degajare care cuprinde şi conduce tija pen­dulului (fig. 111);

— furcă cu u n ştift care in tră într-o degajare executată în tija pen­dulului (fig. 112).

In am bele cazuri, conducerea trebuie să se realizeze cu un joc cît mai mic pentru a se evita pierderi de putere.

85-

In figura^ 111 < se: prezintă o fu rcă7 pentru, ceasornice cu pendul ' s c u r t . . Furca 1 cuprinde tija pendulului, ia r ex trem ita tea cealaltă: este fixată rigid pe 'o bucşă crestată 2. Această bucşă este înşurubată pe ax u l ancorei 3, astfel: încît schim barea poziţiei re la tive în tre furcă şi an­coră se execută uşor. în figura 112 se prezintă varianta a doua. Furca 5 este m ontată rigid peo bucşă 4. La rîndu l ei, bucşa este m ontată pe axul ancorei 3, p rin tr-u n ajustaj cu strîngere. în furcă se înşurubează două şuruburi 2 care susţiri un ştift 1. Acesta in tră în tr-un canal executat în tija pendulului şi poate fi deplasat- prin cele două şuruburi 2.

G reutatea furcii reprezintă o greutate su­plim entară care apasă asupra axului ancorei, mărind frecările. La ceasornicele cu pendul lung (de precizie) se utilizează anum ite con­strucţii ale furcilor care urm ăresc descărcarea axului ancorei de g reu tă ţile suplim entare. O astfel de construcţie este reprezentată în fi­gura 113. Furca 1 este solidarizată în partea de

sus de ax u l ancorei, ia r în partea de jos este legată cu o pîrghie 2 care se .sprijină pe un ştift 3, f ix a t în tija 4 a pendulului. Cu greutatea 5 înşuru­bată pe extrem itatea pîrghiei 2 se compensează g reu tatea furcii. în aşa fel înc ît să nu mai solicite axul ancorei.

Fig. 113. Fu rcă p en tru cea­sornice de precizie.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. C are este ro lu l eşapam entu lu i şi d in ce p ă r ţi se com pune ?2. Cum se clasifică eşapam entele ?3. D escrieţi eşapam entele de du-te-vino şi a ră ta ţi p rin ce se caracterizează.1. Cum sîn t eşapam entele imobile şi p rin ce se caracterizează ?5. Ce rol îndeplineşte fu rca şi d e cîte fe lu ri este ?

CAPITOLUL V

OSCILATORUL

A. GENERALITĂŢI

Oscilatorul este partea ceasornicului care p rin oscilaţiile sale elibe­rează, la intervale de tim p constante, m ecanism ul de transm isie, perm iţînd ro ţilor dinţate ro tirea cu un anum it unghi. R egulatorul prim eşte energia necesară m enţinerii oscilaţiilor de la eşapament.

85

Precizia de m ăsurare a tim pului depinde exclusiv ' de regularitatea oscilaţiilor regulatorului.

D rept regulator se foloseşte la ceasornicele fixe pendulul, ia r la cele portabile, balansierul. Forţa de readucere în poziţia mijlocie a regulatoru­lui este a trac ţia gravitaţională Ia pendul şi fo rţa elastică a arcului spiral la balansier.

Oscilaţia regulatorului este pertu rbată de fenom enul de eliberare şi de transm itere a impulsului. Această pertu rbare este cu a tît mai mică, cu cît energia cinetică a regulatorului este m ai m are. Din această cauză este recom andabil ca eliberarea şi transm iterea im pulsului să a ibă loc în apro­pierea poziţiei medii, unde viteza şi, prin urm are, energia cinetică vor fi maxime. La pendul, oscilaţiile se caracterizează p rin tr-un unghi mic, iar pen tru ca regulatorul să posede, totuşi, o energie m are este necesar ca masa pendulului să fie mare.

Ceasornicele ieftine caracterizate prin pendul uşor şi scurt au viteza m ărită tocmai datorită eşapam entelor de du-te-vino utilizate în ele.

în cazul ceasornicelor portabile m asa balansierului nu poate fi m ă­rită prea m ult, existînd pericolul ruperii axului la şocuri şi lovituri inevi­tabile. Din această cauză se poate influenţa num ai asupra vitezei prin un­ghiuri de oscilaţie mari.

B. PENDULUL

Pendulul se compune d in greu tatea pendulară, tija şi suspensia (fig. 114). P rin suspensia pendulului se fixează punctu l de oscilaţie. Ener­gia necesară m enţinerii oscilaţiilor se transm ite p rin furcă, de la eşa­pament.

a. G reutatea pendulară. G reutatea pendulară are, de obicei, forma unei lentile sau a unui trunchi de con dublu, pen tru a se reduce frecarea la minimum. Ceasornicele de precizie au corpul pendulului executat din fontă sau bronz turnat, ia r celelalte, din două table subţiri, am butisate şi um plute eventual cu plumb. Ceasornicele de perete Schwartzwald folosesc, uneori, şi lemnul. La ceasornicele cu pendul de compensaţie cu m ercur, pendulul constă d in tr-un cadru, cu unul sau mai m ulte vase cilindrice, în care se găseşte m ercurul. Corpul pendulului ceasornicelor de precizie, care trebuie să oscileze în tr-un spaţiu cu aer rare ia t (vid), are, d in considerente de simetrie, form a unui cilindru m asiv din fontă cenuşie.

b. T ija pendulului. La ceasornicele de precizie, tija pendulului este o bară cilindrică de oţel, oţel a lia t cu nichel, sau sticlă de cuarţ. Pendulul ceasornicelor ieftine este fie o bară eliptică de lemn, fie una dreptunghiu* Iară de m etal. Pendulul de compensaţie în locul unei singure tije poate avea un g ră ta r form at din mai m ulte tije , confecţionate din m etale di­ferite.

în partea inferioară a tijei se găseşte o porţiune filetată, pen tru înşu­rubarea p iuliţei de reglare.

c. Suspensia pendulului. Suspensia pendulului influenţează direct funcţionarea Ceasornicului. Desigur, calitatea suspensiei trebuie să fie co­relată cu cea a pendulului şi a m ecanism ului în general.

La ceasornicele vechi (franceze şi austriace) se întîlneşte suspensia p rin tr-un fir de m ătase (fig. 115, a).

87

Dezavantajul acestei suspensii constă în fap tu l că firul de m ătase îşi modifică lungim ea in funcţie de umezeală, ceea ce se reflectă în abateri in. m ăsurarea timpului.

Suspensia pendulului prin tr-o ureche de sîrm ă (fig. 115,' b), u tilizată la ceasornicele de perete Schwarzwald, din lem n, prezintă dezavantajul unei frecări şi uzuri pronunţate.

Suspensia pendulului pe fusuri sau prism e prezintă aceleaşi dez­avantaje.

Fig. 116. Suspensia pendulului cu arc de suspensie.

88

Fig. 115. Suspensia pendulului.

Fig. 114. Pendul.

IE

In -prezent, suspensia pendulului se realizează aproape exclusiv eu arc de suspensie. Această suspensie poate fi cu o singu ră ' lamelă de arc sau cu două. Se preferă soluţia cu două lam ele deoarece se stabileşte mai bine p lanul de oscilaţie a pendulului (fig. 116, a). Cele două lamele de are1 sînt m ontate în tre arm ăturile superioare 3 şi cele inferioare 2. De arm ă­turile inferioare se fixează tija pendulului 6 prin ştifturi 7, ia r cele supe­rioare se introduc în crestătura tijei 5, fixîndu-se p rin tr-un ştift 8. Această tijă, la rindu l ei, este fixată de mecanism p rin piesa 4. în figura 116, b se prezintă suspensia propriu-zisă ; arm ăturile s în t asamblate prin şuruburi.

Dim ensiunile unui arc de suspensie s în t cuprinse în tre 0,05 şi 0,2 mm pentru grosime şi în tre 1 şi 10 mm pen tru lăţime. în general, lungimea liberă a arcului de suspensie este de una pînă la de două ori lăţim ea luL

Punctu l de oscilaţie a pendulului, respectiv punctul de inflexiune a arcului de suspensie, trebuie să coincidă cu axa an co re i; în caz contrar, în tre furcă şi pendul apar frecări suplim entare.

C. PERIOADA DE OSCILAŢIE

în ceasornicărie —- spre deosebire de fizică — se ia In considerare num ai perioada unei oscilaţii simple, adică tim pul între două treceri suc­cesive (indiferent de sensul mişcării) a pendulului prin poziţia medie, sau tim pul necesar pen tru ca pendulul să ajungă d intr-o poziţie extrem ă .1 in cealaltă poziţie extrem ă B (fig. 117).

Perioada oscilaţiei sim ple coincide cu in tervalul d in tre două bătăi m arcate sonor p rin m ersul ceasornicului d in tre două im pulsuri transm ise pendulului de eşapam ent.

Dacă se scoate pendulul -din poziţia medie (de repaus) şi se aduce in poziţia A, el înm agazinează o anum ită energie potenţială. Lăsîndu-1 liber, sub influenţa forţei gravitaţionale G, va tinde să revină în poziţia iniţială, datorită com ponentei Gi a acestei forţe. Componenţa G2 solicită numai tija pendulului şi. punctul de oscilaţie. P ar- curgînd d rum ul de la A la C, pendulul obţine o anum ită viteză, deci şi o anum ită energie cinetică. Din această cauză el n u se va opri în punctul C, ci va oscila dincolo de poziţia medie. Odată cu aceasta, se consumă insă energie cinetică care în punctul B devine zero. în schim b, în această poziţie, pendulul are o anum ită energie potenţială şi se va în ­toarce m işcîndu-se înspre punctu l C. Feno­menul s -a r repeta la in fin it dacă n u ar exista pierderi de energie datorită frecărilor. De aici rezultă că pen tru m enţinerea pendulului în oscilaţie trebuie să i se transm ită continuu energie sub form a unor im pulsuri în sensul oscilaţiilor.

P en tru stud iu l oscilaţiilor pendulului se foloseşte adesea un model de pendul sim plificat, num it pendul m atem atic. Pendulul m atem atic constă d in tr-un punct m aterial (o masă fără volum) suspendat de un fir rigid fără greutate.

Fig. 117. Pendulul matematic.

89

vPerioada oscilaţiei sim ple pen tru oscilaţii mici (sub 3") are urm ă­toarea expresie : .

m Care :-- > I este lungim ea pendulului (v. fig. 117), în mm ;

g — acceleraţia căderii libere, în m/s2 (pentru latitudinea noastră, 9=9,81 m/s2).

D in expresia de mai sus rezultă că perioada oscilaţiei simple pentru un anum it loc pe globul pâm întului depinde num ai de lungim ea pendulului si nu 'şi de m asa şi unghiul de oscilaţie, dacă acesta este mic.

Această relaţie perm ite calculul lungim ii unui pendul m atem atic care are o perioadă de o secundă, num it pendul secundar.

Deci lungim ea unui astfel de pendul va fi de 994 mm, presupunîn- du-se că g = 9,81 m/s2. P en tru o altă latitudine rezultă o altă lungime.

P endulu l fizic real se deosebeşte de cel m atem atic prin urm ătoarele aspecte :

— masa, respectiv corpul pendulului, ocupă un anum it volum. în calcule, m asa se consideră concentrată în centru l de greutate al pendu­lului ;

—■ tija pendulului posedă şi ea o anum ită greutate.Perioada de oscilaţie a pendulului fizic pen tru unghiuri mici de osci­

laţie poate fi calculată cu relaţia de mai sus, introducindu-se noţiunea de lungime rapo rta tă a pendulului fizic.

P rin lungim ea raportată a pendulului fizic se înţelege acea lungim e â pendulului m atem atic a cărui perioadă de oscilaţie este egală cu cea a

1— -zi 7 o= - ^ 2= 0,994 m.

pendulului fizic. In tre această lungim e raportată şi di­m ensiunile geometrice ale pendulului fizic (fig. 118) există o dependenţă exprim ată de relaţia

în care :L este lungim ea raporta tă a pendulului fizic ;h — m om entul de inerţie în raport cu centru!

de greutate C al ansam blului corp-tijă ; /. — distanţa de la punctul de oscilaţie O

pînă la centru l de greutate C ;D :— mom entul direcţional al pendulului.

Fig. 118. P en d u lu l fizic :

In practică, perioada de oscilaţie la un pendul dat se determ ină num ărîndu-se bătăile în tr-un m inut (B ') :

O — punctul de arti­culaţie: C — centrul de greutate al an-r

samblului (tija + corp)

90

l i ; Relaţia în tre num ărul de bătăi1 şi lungim ea raportată a pendulului fizic se obţine înlocuindu-se în expresia lui' L perioada T — ,

Perioada efectivă de oscilaţie a pendulului nu coincide întocmai cu perioada To calculată, datorită influenţei anum itor factori.

a. Influenţa am plitudinii de oscilaţie. La o deducţie mai riguroasă (cu aproxim ări mai mici) se ajunge la urm ătoarea relaţie pentru pe­rioada T'o :

unde x este unghiul de oscilaţie maxim (v. fig. 117), num it şi am plitudine, exprim at în grade sexagesimals.

De rem arcat că perioada creşte odată cu am plitudinea. Aceasta în­seamnă că oscilaţiile pendulului nu sint perfect izocrone. Oscilaţiile izo­crone sînt acelea la care perioada nu depinde de amplitudine. Din această cauză, la ceasornicele de precizie, am plitudinea se limitează sub 1,5°.

. b. Influenţa arcului m otor al pendulului. Pe lingă m om entul forţei gravitaţionale mai apare şi un moment suplim entar determ inat de elasti­citatea arcului m otor al pendulului. Acest m om ent suplim entar este pro­porţional cu am plitudinea. La dim ensionarea arcului motor, ceea ce este posibil num ai prin experim entări, se poate compensa influenţa am plitudi­nii (punctul a). Deoarece pendulul nu oscilează liber, ci este in fluenţat de eşapament, se recomandă realizarea izocronismului aşa cum se explică la punctul f .

c. Influenţa acceleraţiei căderii libere. D atorită forţei centrifuge care apare în tim pul rotaţiei Păm intului în ju ru l axei sale, Păm întul este mai tu rtit la poli şi mai bom bat la ecuator. Ca urm are, acceleraţia căderii li­bere variază de la pol (9,83 m /s2) la ecuator (9,78 m /s2).

Acceleraţia căderii libere variază şi în funcţie d e altitudine. La o variaţie a a ltitudinii cu 1 m faţă de nivelul m ării, corespunde o variaţie, a m ersului m ediu zilnic de 0,011 s/zi. Prin m ersul mediu zilnic se înţelege media aritm etică a m ersului zilnic care reprezin tă diferenţa de tim p în­registrat faţă de u n etalon în tim p 24 h (se notează cu m şi se exprim ă în s/zi sau min/zi).

Aceste influenţe, sîn t egale cu zero la ceasornicele care funcţionează iirtr-un anum it loc. Ele apar însă dacă reglarea ceasornicului se face în tr-un loc, şi instalarea lui în tr-un a lt loc de pe glob.

' d. Influenţa presiunii aerului. D ensitatea aeru lu i influenţează asupra pendulului p rin modificarea frecării pendulului cu aerul şi prin modifi­carea forţei lui A rhim ede (forţei portante) provocînd o creştere a perioa­dei Ti Aceste influenţe sîn t neglijabile la ceasornicele obişnuite, ia r cele de precizie pot fi elim inate prin' instalarea lo r în tr-u n spaţiu închis ermetic,

peivtru g = 9,81 m/s2 :3,-)80L =

D. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PERIOADA DE OSC1LAJ1E

în care se m enţine o presiune scăzută. U m iditatea aerului in fluenţează n u ­mai m ersul ceasornicelor cu tija pendulului din lemn.

e. Influenţa temperaturii. V ariaţiile de tem peratură influenţează a tît lungim ea tijei pendulului c ît şi a arcului de m otor datorită fenom enului de d ilataţie termică. Totodată, variaţiile de tem peratură modifică şi elas­ticitatea arcului motor. C reşterea tem peraturii are ca efect o lungire a tijei şi a a rarului motor, deci o m ărire a perioadei. în acelaşi tim p se reduce elasticitatea arcului motor, ceea ce se m anifestă to t prin m ărirea pe­rioadei.

* în concluzie, creşterea tem peraturii provoacă o întîrziere a ceasor­nicului.

in fluen ţa variaţiei tem peraturii asupra m ersului depinde in m ăsură de coeficientul de dilatare term ică a m aterialului d in care este confecţio­nată tija. Ea se elimină fie p rin realizarea unor pendule cu compensaţie, fie p rin asigurarea unor tem peraturi constante în încăperile unde sînt m ontate Ceasornicele.

f. Influenţa eşapam entului. Im pulsurile pe care le transm ite eşapa­mentul pendulului influenţează d irect perioada de oscilaţie. Cele tran s­mise pendulului în poziţia medie nu au nici o influenţă asupra perioadei. Im pulsurile în sensul mişcării transm ise pendulului, înainte, de poziţia medie, determ ină un avans a l ceasornicului, ia r cele în sens contrar m iş­cării, o întîrziere. Dacă pendulul trece de poziţia medie, im pulsul tra n s­mis în sensul mişcării provoacă o în tîrziere, ia r în sens contrar m işcării, un avans. Adică, im pulsurile orientate spre poziţia m edie provoacă o grăbire şi cele d inspre poziţia medie o înîrziere. Deoarece transm iterea im pulsului în cazul eşapam entelor se face în sensul mişcării, fenomenul petrecîndu-se în special după poziţia medie, va exista o tendinţă de întîrziere a ceasorni­cului.

Această influenţă a eşapam entului îm preună cu influenţa arcului de pendul pot compensa în tr-o m ăsură destul de bună influenţa unghiului de oscilaţie asupra perioadei.

E. REGLAREA PERIOADEI DE OSCILAflE

Expresia perioadei de oscilaţie indică şi posibilităţile de modificare a acesteia. în tru c ît pentru u n anum it loc de pe suprafaţa păm întului (g = constant), singura m ărim e variabilă este lungim ea redusă L a pendu­lului, orice ceasornic cu pendul trebuie să perm ită modificarea acestei mărimi.

Modificarea lungimii reduse a pendulului se realizează p rin deplasa­rea lentilei 3 pe tija pendulului 2, cu aju torul piuliţei 1 (fig. 119, a). Prin ridicarea lentilei (corpului), lungim ea redusă a pendulului se micşorează, im plicit şi perioada T0, ceasornicul grăbind fa ţă de situaţia anterioară. La c-oborîrea lentilei, efectul este contrar.

Pasu l filetului se alege astfel incit la o ro taţie com pletă să cores­pundă un num ăr întreg şi ro tund de secunde avans sau întîrziere a m er­sului m ediu zilnic. P en tru o reglare m ai uşoară p iu liţa este prevăzută cu gradaţii. Acest procedeu poate servi num ai la o reglare grosolană, deoarece deplasarea lentilei (corpului) pendulului reclam ă oprirea pendulului.

. O reglare, mai precisă, şi fină a perioadei de oscilaţie se poate executa dacă tija pendulului.; este- p revăzută - c u : o mică. trav e rsă 1 -(fig.;. 1-19, b), s itua tă la ,o d is ta n ţă a:, fa ţă de punctul de oscilaţie. Influenţa g reu tă ţilo r. este m axim ă, dacă traversa se află la jum ătatea lungim ii ra ­portate a pendululiii şi zero dacă traversa s-a r afla în punctul de oscilaţie sau la diştănţa.L faţă de aceâşţa.'

F ig .. 120. C om pensarea barom etricâ.

P rin punerea de greu tăţi suplim entare 2 pe traversă se micşorează lungim ea raportată a pendulului şi perioada scade, ceasornicul grăbind fa ţă de situaţia anterioară. Dacă, dim potrivă, se îndepărtează o greutate, iungim ea raportată creşte, şi ceasornicul va întîrzia. Această reglare poate fi făcută fără a se opri pendulu l din oscilaţiile sale. Cum s-a a ră ta t la punctul 4, asupra perioadei de oscilaţie mai influenţează şi alte mărimi. Influenţele am plitudinii, ale arcului şi ale eşapam entului p rin tr-o alegere corectă se compensează reciproc. Influenţa acceleraţiei căderii libere nu in tervine pentru acelaşi ceasornic dacă se păstrează la locul de funcţionare.

în consecinţă răm îne să se elimine, respectiv să se compenseze, in­fluenţele presiuni atm osferice şi ale tem peraturii.

Sistemele de compensare a influenţei presiunii aerului s î n t :a. Compensarea influenţei presiunii atmosferice (compensarea baro-

metrică). Cel m ai indicat lucru este ca ceasornicele de precizie să fie in­troduse în tr-un cilindru de sticlă închis erm etic, în care presiunea aerului să se păstreze constantă.

Sub jum ătatea tijei pendulului se fixează un tu b barom etric cu m ercur (fig. 120), num it barom etrul lui Krager. Dacă presiunea creşte, ceasornicul are tendin ţa de a întîrzia. Această tenedinţă este compensată de ridicarea m ercurului în cotul închis, ceea ce ar fi echivalent cu o mic­şorare a lungimii reduse a pendulului. Astăzi se utilizează compensarea barom etrică a lui R iefler cu aneroid. A neroidul constă din mai m ulte cutii cu fund elastic din care s-a ex tras parţia l aerul cu pompa de vid. Este fixa t de tija pendulului la 1/4 L de lă punctul de oscilaţie şi se pot pune pe el diferite greutăţi. C reşterea presiunii şi tendinţa de întîrziere sînt compensate şi aici de reducerea lungim ii reduse a pendulului, deoarece prin

aTig. 119-. M odificarea lungim ii reduse a pen

d u lu i ui.

com prim area cutiilor ănero idulu i, greutăţile suplim entare se apropie de mijlocul tije i unde influenţa lor este m ai m are. •'

; b. Compensarea influenţei temperaturii. în tîrzierea provocată; de creşterea tem peraturii se poate compensa p rin 'an u la rea efectului de di- lâtaţie termică. In trecut, pendulul sub form ă de grătar cu tijă d in oţei şi zinc a cunoscut o răsp înd ire destu l de largă (fig. 121, a). Principiul corn- pensarii în acest caz este u rm ă to ru l: d ila tarea în jos a tijelor de o ţel este compensată de d ilatarea în sus a tijelor de zinc astfel ca lungim ea re­duci a pendulului să se păstreze constantă.

Ceva mai sigure sîn t pendulele cu m ercur, la care compensarea dila- taţiei în jos a tijei se face p rin d ila tarea m ercurului din cele 2— 4 vase (fig. 121, b). Astăzi, nici acestea nu se mai folosesc. De aproxim ativ 50 de ani, la ceasornicele de precizie se utilizează tije de invar. Acest aliaj are un coeficient de d ilatare term ică de 10 ori mai mic decit cel al oţelului. P entru a se compensa varia ţia mică a lungim ii pendulului este necesară o porţiune foarte mică de compensaţie.

A stfel la pendule de precizie (de exem plu, pendulul Riefler), g reu­tatea pendulară (lentila) n u se sprijină d irect pe piuliţă. G aura care trees prin greu tatea pendulară se lărgeşte din p artea inferioară pînă la mijloc în aşa fel încît să poată fi in trodusă o ţeavă de alamă care susţine greu­tatea pendulară sprijin indu-se pe piuliţă (fig. 122). Această soluţie se da­torează lui Rene Thury. Uneori, în locul unei singure ţevi de alamă se u ti­lizează două : una de alam ă şi a lta de invar.

94

Dilatarea m ică a tijei d in invar este compensată de d ilatarea ţevii de alamă care ridică corpul puţin în sus, păstrînd astfel lungim ea redusă constantă.

Mai avantajoasă este tija din isticlă de cuarţ care ai-e un coeficient de dilatare şi mai redus. în acest caz, elem entul de compensaţie se face din oţel, fiind foarte scurt. D ezavantajul sticlei de cu arţ constă în fragilitatea ei la prelucrare.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Ce este regu latoru l ? Cite tipu ri de regu latoare se cunosc ?2. Ce este pendulu l ? D in cite p ă rţi se com pune ?3. C um se realizează suspensia pendu lu lu i ?4. De ce oscilează pendu lu l ? C um se defineşte perioada de oscilaţie ?5. Ce se înţelege p rin lungim ea redusă a pendululu i fizic ?6. C are sin t factorii şi în oe fel in fluen ţează ei perioada de oscilaţie ? I7. Cum se face reg larea grosolană a perioadei ? D ar cea f in ă ?8. Ce este com pensarea barom etrică ? Cum se face aceasta ?9. Cum se realizează com pensarea tem p era tu rii ?

CAPITOLUL Vi

MECANISMUL DE BĂTAIE

A. GENERALITĂŢI Ş1 CLASIFICARE

M ajoritatea ceasornicelor cu pendul, exceptind ceasornicele de pre­cizie, sînt prevăzute cu un mecanism separat pen tru sem nalizarea acustică a tim pului prin bătăi (gong).

După modul de declanşare a m ecanismului de bătaie, se deosebesc :— mecanisme de bătaie autom ate, la care declanşarea se face de la

sine (au tom at);— mecanisme de bătaie cu declanşare m anuală ;— mecanism e de bătaie cu repetiţie, la care declanşările se produc

de la sine, dar s în t posibile şi declanşări manuale. în acest caz se repetă ultim ele bătăi.

După modul de sem nalizate, se disting :— mecanisme de bătaie a orelor ;— mecanisme de bătaie a jum ătăţilo r de ore. Aceste m ecanisme în

afara orelor sem nalizează şi jum ătăţile, de obicei în acelaşi ton ca orele ;— mecanisme de bătaie a sferturilor. Aceste mecanisme, în afara

orelor, jum ătăţilor, sem nalizează în a ltă tonalitate şi sferturile.

j, N um ărul.tpta l de bătăţ penti-u un ciclu (12 h) este :rr 78 de bătăi la m ecanism ul de bătaie a o iţelor;90 de bătăi la mecanismul de bătaie a jum ătăţilor (78 + 12).

, La. m ecanism ul de bătaie a 'sfe rtu rilo r se în tilnesc mai m ulte s i tu a ţ i i : «le; exem plu,.la orele pline se semnalizează patru pătrim i prin pa tru bătăi, după aceea ora respectivă sau n u etc. . :

M ecanism ul de bătaie se compune din urm ătoarele părţi :— mecanismul de ro ţi dinţate ;

* — dispozitivul de declanşare şi blocare ;— dispozitivul de num ărare a bătăilor ;

* — dispozitivul de percuţie.a. M ecanismul de roţi dinţate. Ceasornicul prevăzut cu mecanismele

sie bătaie are, întotdeauna, u n mecanism m otor propriu separat de meca­nism ul de mers, care este declanşat la în­ceputul procesului de bălaie şi blocat dup! term inarea lui.

Schema cinematică la toate meca­nismele de bătaie este aceeaşi (figura 123):

Viteza, de rotaţie este im portan tă de­oarece determ ină ritm ul bătăilor. Se men­ţine constantă cu ajutorul unui regulator. Aceasta constă dintr-un ax cu pinion pe

, care este m ontată o tablă form ind două f aripioare. P rin îndoirea acestora variază

- suprafaţa lor activă şi astfel efectul defrînare, respectiv viteza.

b. Dispozitivul de declanşare şi blo­care. La mecanismele cu bătaie autom ată, declanşarea bătăii este realizată de me­canismul indicator. în acest scop, pe pi­nionul p ă tra r sau roata schim bătoare se montează ştiftu ri de declanşare care la momentul oportun ridică pîrghia de de­clanşare. - Deoarece această roată are o mişcare lentă, pîrghia de declanşare este eliberată foarte încet. Pentru ca m om entul eliberării să coincidă cu ora exactă, elibe­rarea nu se realizează, p rin ridicarea p îr- ghiei de declanşare, de aceste roţi, ci prin căderea ei de pe ştiftu l de declanşare. De­oarece se eliberează prin ridicarea înceată a pîrghei (de declanşare), se ro teşte o por­ţiune mică şi ajunge cu pîrghia de declan­şare ridicată în tr-o poziţie de avertizare. Numai prin căderea pîrghei de declanşare se produce eliberarea propriu-zisă. Bloca­rea mecanismului de roţi este întotdeauna automată, după ce a fost realizat num ărul respectiv de bătăi. Blocarea este asigurată fie de o pîrghie (de blocare) care, după

RSP

Fig. 123. M ecanism ul de roţi m ecanism ului de bă ta ie :

a le

R4 — ro a ta m otoare: RŞP — ro a ta ;-u ş tif tu r i de percu ţie ; KJ» — prim a spatA in te rm ed ia ră ; RI* — a doua roa tă in te rm e d ia ră ; JZ — regu la to ru l.

93

ultim a bătaie, ajunge in calea unui ştift, fie de gheara de blocare dispusă pe un disc cu cam jL ' _ ■ i V

c. Dispozitivul de num ărare a bătăilor. Acest dispozitiv determ ină num ărul de bătă i care v o t fi. em ise la declanşarea mecatiisnîuhii de bătaie. Se deosebesc do_uă tipuri

— dispcŞzijiv cit disc fiqal. de num ărare ; ‘ ' \ ;.— dispozitiv cu Sector,dinţat (piepten de num ăra re ).-\ vv'> *,Dispozitivul‘cu disc fiiiăl\de num ărare are.m ontat, pe’una din axele

m ecanismului de bătaie1, un disc prevăzut pe circum ferinţă -'cu scobiturii P îrghia de' blocare este apăsată" spre’ acest disc. Blocarea are loc num ai dacă pîrghia cade în una din adînciturile discului final de num ărare. Cum discul final se roteşte în tim pul em iterii bătăi­lor, num ărul de bătăi este determ inat- de lungimea arcului cuprins în tre două scobituri vecine. La urm ătoarea declan­şare va fi emis un num ăr de bătăi co­respunzător lungim ii arcului de cerc a crestei respective. De aici rezultă că acest dispozitiv nu poate fi u tilizat la un mecanism de bătaie cu repetiţie.Dimpotrivă, mecanismul de bătaie cu sector d in ţat de num ărare poate fi în­trebu in ţat la un mecanism de bătaie eu repetiţie.

d. Dispozitivul de percuţie. Pen­tru em iterea sem nalelor acustice se utilizează anum ite ciocănele care io- vesc fie în tr-u n clopoţel, fie în tr-un gong sub form ă de tijă sau în tr-u n tub etc. Capul ciocănelului se acoperă cu piele pen tru obţinerea unui sunet plăcut. Ciocănelul este ridicat de roata cu ştiftu ri de percuţie (R.S.P.) în mod trep ta t (încet). La eliberare, ciocănelul loveşte gongul, fie datorită greutăţii proprii, fie datorită acţiunii unui arc. A tingerea gongului trebuie să fie de durată foarte scurtă. Da­torită unei frîne se evită căderea ciocănelului de mai m ulte ori pe gong (fig. 124).

B. MECANiSMUL DE BĂTAIE CU DISC FINAL%

Figura 125 reprezintă un mecanism de bătaie a orelor şi jum ătăţilor cu disc final. La o rotire completă a discului final se em it 90 de bătăi (78 = l + 2 + 3 + 4 + 5-(-6-|-7 + 8-)-9 + 10 + l l + 12 şi 12 bătăi corespunzătoare jum ătăţilor). Deci unui m ecanism de bătaie a orelor şi a jum ătăţilo r unei bătăi îi corespunde a 90-a p arte din ro taţia discului final. Schema pre­zentată are u n ş tift separat pen tru blocare şi aşteptare niim indu-se şi sistem ul francez. Ş tiftu l de blocare este fixat pe prim a roată in term ediară R l\, iar ştiftu l de aşteptare pe cea de-a doua roată interm ediară. P îrghia de blocare după aşteptare cade înapoi în scobitura b a discului final DF. Scobiturile au o lă tu ră înclinată (fig. 126) în sensul de ro taţie ă discului final pe care urcă pîrghia de blocare (la prim a bătaie a orei) pe creastă

Fig. 124. Dispozitivul de percu ţie :I — centrul roţii cu ştifturi de percuţie; z — cercul pe care se deplasează ştiftu- rile de percuţie; 3 — ştifturile de percu­ţie: 4 — punctul de articulaţie a ciocă­nelului; 5 — cercul pe care se deplasează

ciocănelul: 6 — braţu l ciocănelului.

7 Manualul ceasornicarului 97

Fig. 125. M ecanim ul de bătaie cu disc f i n a l :a =— poziţia de blocare; b — poziţia de avertizare; c — reprezentarea schematică; 'HA — roata motoare; D F — disc final; R Ş P — roata cu ştifturi de percuţie;,Ri, — prima roată interm ediară; R I 2 — a doua roată intermediară: R — regula- ‘ torul; P B — pîrghie de blocare; PBt — braţul 1; PB; — braţul 2; P D — pîrghie-.:. de declanşare; PD 1 — braţul 1; PD2 — braţul 2; P pinioin pătrar; î — $tiit de

declanşare; 2 — ştift de blocare: 3 — ştift de avertizare.

şi perm ite bătăile în continuare. în tre ora 12 şi ora 2 scobitura este atît de lată încît la cele trei declanşări se produce de fiecare dată o singură bătaie.

în poziţia blocată roţile mecanismului nu se pot roti deoarece ştiftul de blocare 2 de pe prim a roată interm ediară RI\ este oprit de b ra ţu l 2 al pîrghiei de blocare PB, ia r ciocul de pe această pîrghie se află în tr-o sco­bitură a discului final DF. în m om entul în care ştiftu l de declanşare 1 de pe pinionul pă tra r PP a rid icat b ra ţu l 1 al pîrghiei de declanşare (v. poziţia de aşteptare), b ra ţu l 2 al acestei pîrghii acţionează asupra braţu lu i 1 al pîrghiei de declanşare. Această pîrghie se va roti eliberînd ştiftu l de de­clanşare 2, ia r roţile m ecanism ului de bătaie se vor ro ti pînă cînd ştiftul

de aşteptare 3 de pe roata in term ediară a doua R h este oprit de ciocul b ra­ţu lu i 2 a l pîrghiei de declanşare. Ş tiftul de aşteptare fiind eliberat, ro­ţile mecanismului de bătaie se vor roti em iţîndu-se semnalele acustice (bătăi). P îrghia de blocare nu va opri ştiftul de blocare 2 deoarece discul

Fig. 126. Discul final. final a început ro tirea m enţinind această. pîrghie în poziţia avută — in poziţia de

aşteptare. Blocarea se va produce num ai în m om entul în care în dreptul ciocului de pe pîrghia de declanşare ajunge scobitura urm ătoare a discu­lui final.

A vantajul acestui sistem constă în sim plitatea lui, ia r dezavantajul rezultă din neconcordanţa obligatorie dintre indicaţiile arătătoarelor şi bătăi.

98

în t rebăr i recapitulative

1. C um se clasifică m ecanism ele de b ă ta ie f O ? ţ~ S '2. C are s in t p ă rţile p rincipale a le m ecanism ului de b ă ta ie ?3. De ce nu ex istă o concordanţă obligatorie în tre ind icaţiile a ră tă to a re lo r şi bătăi

la m ecanism ul cu d isc final ? •

CAPITOLUL VH

PĂRŢI ANEXE

In afara mecanismelor descrise ceasornicul mai are şi alte elem ente componente care sîn t neapărat necesare funcţionării lui în condiţii bune. Aceste părţi s î n t : scheletele, suportul schelet, cheia de arm are, d istan- ţierele (bolţuri), diferite şuruburi ş i piuliţe.

a. Scheletele. Numite şi platine, constituie în parte înseşi lagărele de susţinere a fusurilor şi a celorlalte elem ente ale ceasornicului. Uneori în ele se m ontează lagărele propriu-zise (bucşe de alam ă sau pietre).

P en tru confecţionarea lor se utilizează aproape exclusiv alama. In scheletul d in fa ţă se fixează, de obicei, prin n itu ire tre i sau patru bolţuri distanţiere. Scheletul din spate se asamblează p rin piuliţe de partea cea­laltă a bolţurilor distanţiere. în acest fel se asigură paralelism ul în tre cele două schelete.

b. Suportul-schelet. Suportul-schelei este piesa care face legătura în ­tre mecanismul ceasornicului şi carcasa în care se montează. Aceste piese se execută din tab lă sau bandă de oţel lam inată la rece. Suportul se fi­xează dem ontabil de m ecanism ul ceasornicului to t prin in term ediul bol­ţurilor d istanţiere şi de carcasă cu ajutorul unor şuruburi.

c. Cheia de arm are. Serveşte la arm area ceasornicxilui. Este de oţel şi are form ă tubu lar-pătra tă cu flu ture sau manivelă. A xul motor are şi el o porţiune pă tra tă în care se introduce cheia la arm are. Im portant este ca faţă de ax cheia să nu fie p rea mare, deoarece produce ro tunjirea m u­chiilor axului motor. La ceasornicele cu mecanism de bătaie se utilizează, de obicei, aceeaşi cheie pen tru am bele mecanisme (mecanismul de m ers şi mecanismul de bătaie).

d. Carcasa. Carcasa este partea ceasornicului în care s în t fixate toate elementele componente. în ceasornicele cu pendul, carcasa este confecţio­nată d in lem n şi sticlă. Poate cuprinde în tregul m ecanism îm preună cu pendulul sau num ai m ecanism ul propriu-zis, pendulul răm înînd liber (la cele de calitate inferioară). Ceasornicele de calitate bună au carcasa p re ­văzută cu şuruburi speciale de rezem are care perm it asigurarea unei po­ziţii verticale al pendulului.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Enum eraţi p ă rţile anexe ale ceasornicului.

99

CAPITOLUL VIII

REPARAREA CEASORNICULUI CU PENDUL

A. DEMONTAREA Şl CURĂŢIREA

La repararea ceasornicelor nu este suficientă doar elim inarea defi­cienţelor evidente. Ceasornicarul reparator are datoria de a verifica şi uzift'a elem entelor chiar în tim pul dem ontării ceasornicului, în lă tu rînd de la caz la caz toate defectele.

în a in te de a trece la dem ontare, se va face o verificare care se nu­meşte stabilirea şi identificarea defectelor.

Astfel, cu m ecanism ul montâf- încă în carcasa lui se arm ează cu o cheie de arm are, se verifică starea-arcurilo r şi a m ecanism elor de clichet. Şi în cazul m ecanism elor acţionate cu greutăţi se execută această operaţie, observîntdu-se dacă ridicarea lan ţu lu i se face uniform şi dacă mecanismul cu clichet lucrează corect.

Se trece la verificarea m ecanism ului indicator observîndu-se dacă acesta funcţionează prea greu sau prea uşor, dacă acele indicatoare n u se ating în tre ele, respectiv de cadran sau geairk Dacă ceasornicul are meca­nism de bătaie, se verifică şi acesta pentru a se în lă tu ra sau cel p u ţin a se constata anum ite defecte sau dereglări şi se demontează pendulul.

Numai după aceste verificări prealabile se trece la dem ontarea meca­nismului d in carcasă (casetă), continuîndu-se cu dem ontarea arătătoarelor şi a cadranului şi se controlează apoi mecanismul subcadranic şi întregul mecanism.

La această verificare se pot constata urm ătoarele defecte :— starea arcurilor (dacă sîn t ru p te ) ; ■— starea tam burului pen tru coardă (canale uzate, fixarea defec­

tuoasă a capătului etc.) ;— starea clichetelor şi a ro ţilo r-c liehe t; gradul de uzură ;

atingerea în tre roata casetei şi roata m inutară sau dacă sîn t zonecu dinţi rupţi sau d efo rm aţi;

— existenţa jocurilor axiale, uzura roţilor şi a p in ioane lo r;— uzura lagărelor sau gradul de m urdărie ;— starea roţii eşapam ent şi uzura acesteia ;— sta rea ancorei, respectiv a paletelor şi funcţionarea corectă a eşa­

pam entului p rin m işcarea înceată a fu rc i i ;— starea scheletului şi a fixării lui cu bolţuri şi ştifturi.Numai după ce aceste operaţii au fost efectuate se trece la demon­

tarea propriu-zisă, urm ărindu-se şi în continuare cu atenţie piesele! Dacă se observă m ai m ulte defecte, se recomandă notarea lor, pen tru a nu fi omise unele repara ţii sau înlocui la asamblare.

Demontarea mecanism ului se face în urm ătoarea ordine :Cu a ju to ru l cheii de arm are se desfăşoară arcul m otor (sau arcurile

dacă există şi mecanism de bătaie) prin scoaterea clichetului d in tre dinţii roţii de clichet, apoi se trece la dem ontarea roţilor şi a pinionelor. Se în­cepe cu m ecanism ul indicator, ia r dacă ceasornicul are şi mecanism de bă­taie, se recom andă schiţarea poziţiei reciproce a pieselor m ecanismului de bătaie pen tru a uşura m ontarea lor. Se demontează apoi roţile de clichet şi clicheţii de pe schelet. U rm ează în ordine : dem ontarea furcii cu ancora,

100

m ontată, de regulă,' p rin tr-o punte de scheletul din spate, apoi dem ontarea scheletului d in spate de pe cele 4 bolţuri, p rin deşurubârea piuliţelor sau scoaterea şţifturilor, conice ; se scot în continuare; roţile, şi pinioanele (des­tu l, der. m ulte ca num ăr în cazul exisţenţei m ecanismului de. bătaie). In acest caz se recom andă însemnarea- pieselor p rin tr-o iniţială, de exemplu, roţile care aparţin m ecanismului de mers cu lite ra M, ia r cele ale mecanis­m ului de bătaie cu litera B, num erotîndu-le în ordine cu cifre.

, O recom andare de protecţie a muncii constă în grija deosebită la de­m ontarea arcurilor, deoarece acestea sînt foarte puternice. Dacă ceasor­nicul este m urdar, pen tru constatarea- defecţiunilor se im pune curăţirea Iui prelim inară. C urăţirea propriu-zisă se face p rin scufundarea pieselor lustru ite şi polizate într-o. soluţie de apă cu săpun, urm ată de o clătire cu apă cura tă şi alcool şi uscarea cu aer cald. Luciul se obţine im ediat p rin frecare cu o bucată de piele.

Toate celelalte piese (piesele lăcuite) vor fi spălate în benzină şi cu­răţite separat cu o perie. Lagărele se curăţă cu-aşchii de lemn, de aseme­nea', şi adînciturile pentru ulei dacă nu se. p referă o nouă teşii'e.'

B. MONTAREA fl VERIFICAREA

După ce toate piesele au fost curăţite şi reparate, se poate trece la m ontarea ceasornicului.

O prim ă fază constă în m ontarea subansam blului m inutar în schele­tul d in faţă .şi a pinionului pătrar. In continuare ' se m ontează şi celelalte axe, a tît cele aparţin înd mecanismului de m ers cît şi m ecanism ului de bătaie. Face excepţie axul ancorei care se va m onta mai tîrziu.

Se verifică dacă angrenajele mecanismului de transm isie funcţio­nează corect, adică dacă roţile se rotesc lin şi uşor la aplicarea unui mo­m ent mic la roata motoare. Totodată se verifică la fiecare fus jocul axial (între schelete) care trebuie să fie de 0,2—0,5 mm. După aceasta se mon­tează şi ancora îm preună cu furca. i - 1

Se m ontează roţile mecanismului indicator, suportul-schelet, cadra­nul şi acele indicatoare şi se verifică funcţionarea corectă a mecanismu­lui de bătaie (declanşare şi b lo ca re ; concordanţa num ărului de bătăi cu ora indicată).

în tim pul m ontării se verifică, dacă :a) oscilaţiile furcii sînt simetrice faţă de axa v e r tic a lă ; b) arcul de

suspensie nu este d e fo rm a t; c) jocul axial al furcii şi al roţii-eşapam ent este co rec t;% d) fixarea furcii pe axul ancorei este suficient de strînsâ ; e) funcţionarea eşapam entului este corectă ; f) toate axele d in mecanism au jocul axial n e c e sa r ; g) pinionul sau ţeava p ă tra r au strîngerea cores­punzătoare ; h) arătătoarele sîn t drepte, n u se încalecă sau se ating de ca­dran sau geam.

După m ontare se verifică :a) precizia de m e rs ; b) mecanismul de bătaia şi se potriveşte acesta

ca să fie în concordanţă cu indicaţia ceasului ; c) se reglează tonul m e­canismului de bătaie.

Urmează fixarea m ecanismului în carcasă, m ontarea pendulului de suspensia lui. La ceasornicele cu mecanismul m otor cu greu tăţi se fixează şi greutăţile m otoare. .: .

501

Se v a potriv i furca corect pe axul ancorei şi se va urm ări funcţio­narea ceasornicului.

V erificarea preciziei de funcţionare se face comparîndu-se indica­ţiile ceasornicului rep a ra t cu indicaţia unui ceasom ic-etâlon. A baterile zil­nice se notează (cu 4* în cazul întârzierii şi cu — în cazul m ersului înainte) şi se fac reglările necesare pînă cînd acestea se reduc la m inim ul cores­punzător calităţii ceasornicului.

C. REPARAREA MECANISMULUI MOTOR

'Defectele mai frecvente ce apar la mecanismul motor s î n t : uzura corzii de suspendare, uzura lanţului', ruperea arcului, uzura casetei sau n u ­mai a cîto rva dinţi, uzura mecanismului de clichet.

In continuare se descrie modul de rem ediere a acestor d e fec ţiu n i:a. Coarda uzată. Se dem ontează mecanismul m otor p rin deşurubarea

şuruburilo r de la tam bur. Pe cît posibil se înlocuieşte coarda cu una ori­ginală. Dacă aceasta lipseşte, se poate înlocui cu u n şnur de m ătase răsu­cit, trecu t de cîteva ori peste o bucată de parafină, pen tru a-i m ări rezis­tenţa, sau un fir de catgut folosit în chirurgie. Nu se recomandă folosireao mii fir de nailon care, de regulă, se întinde prea fnult şi se în tăreşte cu tim pul.

b. U zura lanţului. De fapt, lan ţurile după o exploatare îndelungată se „întind", astfel că fiecare ochi este puţin deform at şi apare o necon- cordanţă în tre pasul lan ţu lu i şi cel al roţii de lanţ.

Se recom andă înlocuirea lui sau strîngerea fiecărui ochi de lan ţ cu un cleşte şi aducerea lui la forma iniţială. Nu este perm isă atirnarea unor greu tăţi suplim entare dacă se observă blocarea lanţului. Cauza trebuie cău­tată, totdeauna, în deform area lanţului, şi rem edierea trebuie făcută în con­secinţă to t p rin înlocuirea lui sau aran jarea lan ţu lu i vechi.

c. Arcurile rupte. Acestea se înlocuiesc sau dacă ruperea este aproape de capăt se execută noul ochi de agăţare (v. ceasul deşteptător).

d. Repararea casetei de arc. De m ulte ori u n depanator refuză re­pararea unu i ceasornic cu casetă de arc deteriorată (dinţii rupţi). In gene­ra l însă în fiecare a telier se găsesc piese de la u n ceasornic vechi. M etoda de cău tare a unei casete corespunzătoare nu trebuie să se limiteze num ai la com pararea casetei găsite cu caseta deteriorată, ci caseta care a fost în ceasornic trebuie să fie m ăsurată cu ajutorul instrum entelor de m ăsurare. In figura 127, a s în t reprezentate principalele dim ensiuni ale unei casete de arc. Se întâmplă destul de ra r să se găsească o casetă corespunzătoare. Deci, solu ţia constă în repararea casetei defecte sau a axului acestuia.

C aseta fiind foarte m u lt solicitată de arcul acţionar, se \izează lagă­rele ei, în mod deosebit lagărul care se află la roata d inţată a casetei, în­truc ît aici se predă forţa motrice. în cazul acestui defect, caseta de arc fulează pe axul său, transm iterea forţei fiind perturbată prin solicitarea danturii în d irecţia în care creşte fulajul. Nu este indicată strîngerea la­gărelor cu poansoane, ci bucşarea. Operaţia se execută pe un strung un i­versal d e ceasornicar, după urm ătoarea tehnologie :

— caseta va fi fixată pe strungul universal şi centrată ;—- cu u n cu ţit de in terior se va m ări gaura ovalizată ;

102

0 4 604?

' ' fi-—

$8.4 f~5 0/0 V W

/ ,<T-o.e048,04

$ viur------ g /o

1

i

I%w

\06.H5 'oy / s n ’/ / / / / .

) ’ 043.84 1as/. 64 :

a

Fig. 127. Caseta de arc şi axu l casetei : a — caseta cu capac; b — axul casetei.

— din tr-o bară de alam ă Am 58 t se va confecţiona o bucată prevă­zută cu un jio u lagăr (prin care va trece axul casetei), ia r d iam etrul ex­terior al bucşei va avea o conicitate 70 :1 ;

bucşa astfel confecţionată va fi presată (în gaura practicată în casetă) din in terioru l ca se te i;

— bucşa astfel introdusă poate fi n itu ită uşor cu lov ituri de ciocan pentru o siguranţă şi mai m are (nu este adm isă. cosi to n a b u cşe i);

• — se prelucrează apoi in te rio ru r lagărului d in casetă, cu a ju toru l unui alezor de calibrare.

Bucşa in trodusă prin presare în caseta de arc n u a re posibilitatea de a ieşi d in locaş, pe de o parte, pentru că nu -i perm ite ax u l casetei, iar pe de altă parte, datorită conicităţiî sale. Grosimea bucşei trebuie să fie egală cu grosimea pereţii casetei de arc. Dacă capacul casetei prezintă anu-

103-

m ite deform ări, cunoscîndu-se dim ensiunile (fig. 127, a), se poate confec­ţiona un capac nou. ’ V I

A xul oasetei de arc-la ceasornicele tip pen d u l se deteriorează foarte rar. După curăţirea axului, în mod obligatoriu se vor rectifica, cu o p iatră de ulei sau o pilă din oţel, suprafeţele care se rotesc în lagăre (fig. 127, b). U n 'd efec t m ai frecvent este ruperea capătului axului, porţiunea pe care se etanşează cheia de arm are. în astfel de cazuri trebuie confecţionat pe strungul imiyers_al _un nou a x . S e ya alege un m ateria l cu proprietăţi co­respunzătoare (oţel carbon), care corespunde diam etru lu i mai m are a ax u ­lui (13,5 mm în cazul axulu i din fig.: 127, b) şi se va debita m aterialul corespunzător lungimii sa le-to ta le ,1 adică 47,6 m m + 0 ,4 mm un adaos de prelucrare.

M aterialul debitat va fi fixat în bucşa elastică (patron) a strungului universal în aşa fel ca o lungim e de 25 mm să răm înă liberă. Urmează centrarea axului şi fixarea capătului liber cu poansonul‘chem er a l păpuşii mobile. Se verifică m aterialu l astfel fixat în strung, ia r poansonul cher- ner se va unge cu o picătură de ulei nr. 4, după care urmează operaţia de strunjire, în felul u rm ător :

—• se strunjeşte porţiunea A pe o lungim e de 13,8 mm la un diam e­tru de 6 m m pe care se va practica un p ă tra t necesar m ontării cheii de arm are ;

— se strunjeşte porţiunea B pe o lungim e de 3,2 mm la un diame­tru de 7,2 mm- (0,2 m m adaos de prelucrare pen tru rectificare), fiind por­ţiunea axulu i care se ro teşte în scheletul ceasorn icu lu i;

— se ţrece la strun jirea treptei pe o lungim e de 6 mm la un dia­m etru de 8,6 mm (0,2 mm adaos de prelucrare pentru rectificare). Această treaptă a axului se roteşte în lagărul casetei de arc ;

— urm ează o teşire a axului pe 1 mm, la un unghi de 30— 40°, ne­cesară reducerii frecării şi m enţinerii film ului de vilei.

Pe şuportu l-cu ţit se m ontează dispozitivul de frezare a strungului, m ontînd şi curelele de transm isie necesare an trenării frezei. în dispozi­tivul de frezare se m ontează o freză frontală şi se montează dispozitivul de divizare pe strung.

Pe lungim ea de 13,8 mm, se trece la frezarea pătratu lu i. După te r­m inarea frezării, dispozitivul se demontează de pe suportul-cuţit-, de ase­menea se deconectează capul divizor şi cu o pilă, p rin rotirea axului se pilesc uşor muchiile ascuţite rămase după frezare. Se dem ontează axul din bucşa elastică şi va fi întors în patron, u rm înd a fi s tru n jit capătul celălalt al axului, în felu l u rm ăto r :

— se strunjeşte cepul axului de 3,3 m m la un diam etru de 3,2 (0,2 mm adaos de prelucrare). Porţiunea aceasta urm ează să fie rectificată fiindcă se roteşte în scheletul ceasornicului; '

— urm ează strun jirea porţiunii pe care se m ontează dispozitivul de lim itare a arm ării arcului motor, ia r porţiunea care’ se roteşte In lagărul casetei de arc pe o lungim e de 9 mm se strunjeşte la un diam etru de 6,2 mm (0,2 m m adaos de prelucrare). Din această lungim e de 9 mm, va fi recti­ficată porţiunea (care se roteşte în lagărul casetei) pe o lungime de 4 mm şi se va freza pătra tu l pe o lungim e de 5 mm ;

r— urm ează teşirea a x u lu i;— se montează dispozitivul de frezat pe suportu l-cuţit şi cu m etoda

m enţionată se frezează celălalt p ă t r a t ;

104

. — urm ează prelucrarea capetelor axului s tru n jiţ îndepărtând . din am bele părţi cîte 0,1 mm, ia r adaosul de prelucrare, în p artea cepului de3 mm, se roteşte u şo r j .

— axul va fi fixat în tr-o m enghină paralelă şi se practică în ax o gaură de trecere cu un diam etru de 2 mm. Se confecţionează u n ştift co­nic care va fi p resat în această gaură, form îndu-se cîrligul de aninare a sculei. U rm ează aplicarea tratam entului term ic. - J-.

e. Repararea danturii casetei de arc. La ceasornicele tip pendul, ca­seta de’ arc este confecţionată; în general, din- tre i părţi dem ontabile : roata" d in ţa tă prevăzută cu un canal de adîncire în care-se montează (în unele cazuri se sudează) un cilindru, ce lim itează desfăşurarea arcului, şi capacul casetei. Se poate deci deduce că pe u n strung universal se poate confecţiona o roată dinţată’ nouă, dar că atelierul respectiv necesită o do-, ta re suplim entară cu freze corespunzătoare şi chiar cu o m aşină de frezat dinte cu dinte. La ora actuală foarte puţine ateliere d ispun de aceste utilaje.

în general, ruperea d in ţilor este provocată de şocul puternic al arcu­lui acţionar. Rar se întîm plă ca la ceasornicele tip pendul să se rupă un singur dinte. De obicei se rup 3—5 dinţi. Ruperea este, în general, în ra ­port cu dura ta de funcţionare (gradul de desfăşurare a arcului), durata în tim p ă şocurilor produse de arc. S înt foarte frecvente şi în cazurile în- care ceasornicul a suferit un şoc ex terior (a fost scăpat şi s-a desfăcut cliche­tul). Acest lucru poate fi verificat im ediat, odată cu aducerea ceasorni­cului pen tru reparaţie, ceea ce necesită o verificare m inuţioasă a dan­tu rii casetei.

înlocuirea dinţilor rupţi a unei casete de arc se poate face după pro­cedeele descrise la ceasul deşteptător.

f. Repararea mecanismului de clichet. F en tru ca un clichet să-şi în ­deplinească rolul sâu în ceasornic, în cazul confecţionării lui, trebuie cu­noscute dim ensiunile acestuia.

în general, mecanismele cu clichet pot avea trei defecte caracte­ristice :

— deform area clichetului sau ruperea bolţului de c lic h e t;— deform area sau uzarea roţii de c lic h e t;— ruperea arcului de clichet.R epararea defectelor la m ecanism ul de clichet începe cu dem ontarea

clichetului de pe scheletul mecanismelor în cazul ceasornicelor eu casete de arc, cu dem ontarea tam burului în cazul ceasornicelor 'cu greutăţi sau cu dem ontarea ro ţilor acţionare de pe mecanismele motor cu roţi acţionare.

Clichetul deform at trebuie înlocuit cu unu l nou. P e o placă din oţel de grosime corespunzătoare se trasează conturul clichetului, după care se practică o gaură în care se m ontează bolţu l clichetului (locul de articu ­laţie). Se poate decupa cu aju toru l traforaju lu i şi se finisează cu p i la ; nui se aplică nici un tra tam ent term ic.

Bolţul clichetului se poate înlocui uşor, confeeţionînd u n şurub pe strungu l universal. Dacă bolţul n u este dem ontabil, se s trun jeşte unu l în formă de n it fixînd cu el clichetul de schelet.

— R oata de clichet uzată se recondiţionează uşor dacă adâncimea uzurii n u depăşeşte o valoare de 0,2—0,25 mm,’ prin a ju stare şi rectifi­care cu o pilă. T rebuie avut g rijă ca la a justa j să nu se obţină distanţe

105

inegale în tre dinţi şi să nu se reducă mai m ult cu 0,1 mm din diam etrul in terior al roţii de clichet.

— R epararea arcului de clichet se va face prin înlocuirea, h j l cu un arc confecţionat din bandă din oţel, îndoit după forma arcului rupt.

x , D. REPARAREA FUSURILOR LAGĂRELOR Şl A ROJILOR DINJATE

P en tru repararea fusurilor lagărelor şi a ro ţilor dinţate, se v o r re­capitula cele referitoare la aceasta dîn capitolul „Ceasul deşteptător".

E. REPARAREA EŞAPAMENTULUI Şl A REGULATORULUI

R epararea eşapam entului este una d in tre operaţiile dificile şi nece­sită cunoaşterea unor noţiuni teoretice. P en tru exem plificare se presantă în mod detaliat eşapam entul lui Graham. La celelalte tipu ri de eşapa­m ente, problem ele in principiu sîn t asemănătoare.

Principalele defecte ale eşapam entului G raham sin t u rm ătoarele :— paletele s în t prea groase sau prea s u b ţ i r i ;— paletele in tră prea adînc sau prea pu ţin adine în roata eşapa­

m entului ;— înclinaţiile suprafeţelor de im puls sîn t p rea mari sau prea miri.P en tru identificarea defectelor se verifică :a. Jocul ancorei. P entru controlarea acestui joc se lasă să treacă din­

tele 6 a l roţii eşapam entului pe sub paleta de in tra re 4 (fig. 128, a), rotin- du-se ancora puţin înapoi şi se verifică jocul f a l dintelui faţă de paietă. Acest joc corespunde practic căderii (unghiului de cădere). De observat că la paleta de in tra re va fi un joc in terior (faţa in terioară a paletei), iar la paleta de ieşire (fig. 128, b) un joc exterior. Aceste jocuri pot fi ambele prea m ari sau prea mici sau pot fi diferite. Valoarea corectă este în func­ţie de calitatea ceasornicului şi variază în tre de 1 şi 2 ori grosimea vîrfu- lui dintelui. V erificarea jocului se va face pentru mai m ulte poziţii.

Fig. 128. Jocul ancorei.

b. Repausul (unghiul de repaus). După ce dintele roţii eşapam entu­lui a trecu t de paletă, se apreciază la paleta cealaltă repausul. Valoarea corectă a repausului corespunde api-oximativ grosim ii v îrfu lu i dintelui şi această m ărim e poate fi prea mică, prea mare, egală pe am bele părţi sau nu.

c. Im pulsul (unghiul de impuls). Unghiul de impuls' reprezintă un­ghiul cu care se ro teşte ancora dacă d intele roţii eşapam entului trece pe

106

sub' suprafaţa de im puls a paletei. Acest unghi nu trebuie să fie egal pen­tru paleta de ieşire şi cea de intrare. Sum a d in tre unghiurile de im puls şi de repaus trebu ie să fie aceeaşi.

Consecinţele aoestor defecţiuni s în t urm ătoarele La un joc mic, paleta în tim pul eliberării atinge spatele din telu i, in-

greuînd eliberarea roţii eşapam entului (fig. 129, a). Dacă acest joc este m u li prea mic, eşapam entul, respectiv ceasornicul, este op rit (fig. 129, b).

K g. 129. In tiu en ţa jocului necorespunzător : Fig. 130. In flu en ţa re-a — joc mic; b — Joc mult prea mic. - pausu lu i necorespunzător.

Dimpotrivă, la un joc prea mare, o cantitate însem nată din energie se pierde (nu este transm isă p en du lu lu i); la un repaus mic, d in tele roţii atinge paleta d irect pe suprafaţa de impuls (fig. 130).

în acest caz, vîrfu l dintelui sau paleta pot fi deteriorate. De asem e­nea, im pulsul se transm ite după poziţia m edie şi d in această cauză suferă precizia de funcţionare.

Modul în care se în lătură aceste defecte este dat în tabela 5.

Tabela 5Defectele şi rem edierile eşapam entu lu i G raham

Jocul ancorei

Interior j ExteriorRepaus Medul e remediere

Ancore lungi şi scurte

P rea mic P rea m are Corect

P a le te m ai sub ţiri

P a le te m ai groase

Corect

P rea m ic pe am bele părţi

Pa lete le se in tro d u c m ai ad ine în ro a ta eşapam entu lu i

P rea m are pe am bele p ă rţi

Pa lete le se; v o r 'sc o a te m ai m u lt d in ro a ta eşapam entu lu i

Corect Prea- m are pe o p a rte i

Dacă ' repausu l este p rea m are, se m ăreşte unghiu l de im puls sau, unde rep ausu l este corect, unghiul de im ­p u ls treb u ie m icşorat

1(17

sTabela 5 (continiiare>‘r'- (jbcul ancorei • i? ■. "■['.a

Interior ExteriorRepaus Modul de remediere : : i :■

*•. . - î

.* P rea m ie pe o p a rte '

-P a le te le şe vor.: in troduce în . ro a tă şi u n d e repausul este mic, se m ic­şorează unghiu l de im puls’ sau, Unde rep au su l este Corect,, se m ăreşte ' Un­ghiul de im puls

4A ncora lungă

P rea fnio Prea m areC o rect'

A ncora se aprop ie de roata eşapa­m entu lu i

P rea m are P rea m ic 'A ncora se va d ep ărta de ro a ta eşa­pam en tu lu i

Ancora scurtă

CorectSe ap rop ie ancora de roa tă ; acum rep ausu l este p rea m are , paletele se, scot p în ă cînd repausul dev ine din nou corect •

P re a m ic P rea m are P rea m ic pe am bele părţi

Se ap ro p ie ancora de roa ta de eşa­pam en t ; p rin aceasta creşte repau­sul şi poate deveni corect

P rea m are pe am bele p ă rţi

Se ap rop ie ancora de rc a ta eşapa­m entu lu i ; repausu l dev ine m ult p rea m are. Se scot pale tele p în ă cînd re ­pausu l dev ine norm al

Corect

Se d istan ţează ancora .c ie ro a ta eşa­pam en tu lu i ; repausu l acum devine p rea mic. Se in troduc paletele p înă cînd repausu l a tinge valoarea co­rectă

P rea m are Prea m ic Prea m ic pe am bele p ă rţi

Se d istan ţează ancora d e ro a ta eşa­p am en tu lu i ; acum repausul devine m u lt p rea mic. Palete le se in troduc p în ă c înd repausul a tinge va loarea n orm ală

P rea m are pe • am bele p ă rţi

Se d istan ţează ancora de ro a ta eşa­pam entu lu i ; p rin aceasta repausul se m icşorează şi se corectează a s t­fel

D efectele cele mai frecvent în tîln ite la pendul se referă la suspen­sie. Dacă aceste defecte sîn t uşor rem ediabile la suspensiile cu fir de m ă­tase sau la suspensiile cu ureche din sîrm ă (v. fig. 115), adică la ceasorni­cele de calitate inferioară, ele devin defecte greu de în lă tu ra t la ceasorni­cele de ca lita te superioară, adică în cazul suspensiei cu arcul de suspensie.

A rcul de suspensie, fiind foarte subţire (0.05—0,2 mm), se poate rupe uşor, în special în tim pul transportu lui sau m utării ceasornicului. Din

108

această cauză, la transporturi f pendulul trebu ie dem ontat (scos). Un arc de suspensive ru p t nu poate fi reparat, ci num ai înlocuit cu unul cu carac­teristici dirffefeîbiiălelidefîticŞ. T bcm âuîn & fâsta 'cc® slă\:grfeutatea deoa­rece, în general, .ceasornicarul n u dispune de toate variantele dimensionale de arcuri de pendul şi prelucrarea în cadrul a telierulu i este practic im ­posibilă.

înlocuirea arcului de suspensie cu altu l apropiat dimensional cu cel în locuit influenţează negativ asupra m ersului ceasornicului (se schimbă punctu l de inflexiune şi, dacă acesta nu mai este în d rep tu l axei ancorei, se produc frecări suplimentare).

iNTRrDARI RECAPITULATIVE

1. C are este o rd inea dem ontării ceasornicelor cu p endu l ?2. Cum se execu tă cu răţirea ?3. C are sîn t procedeele de rep ara re a fu su rilo r ?4. Cum se re p ară m ecanism ul m otor ? D ar lagărele m etalice şi cele cu p ie tre ?5. în ce constă rep ara rea roţilor d in ţa te ?6. Cum se stabilesc şi se în lă tu ră defectele la eşapam entul G rah am ?

CEASORNICELE DE MINĂ Şl DE BUZUNAR

PARTEA A PATRA

CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI

Ceasornicele de mînă şi de buzunar sînt prin definiţie ceasornice por­tabile, adică ceasornice care trebuie să funcţioneze corect în cele m ai di­ferite poziţii. Din această cauză, regulatorul lor trebuie să fie neapărat in­sensibil la schimbarea poziţifei de funcţionare, adică să oscileze in jurul propriu lu i centru de greutate. Acest regulator este balansierul. care, în vederea m enţinerii lui in mişcare de oscilaţie, are 'nevo ie de un moment director (de revenire) furnizat de un arc spiral. Trebuie însă avu t în ve­dere fap tu l că poziţiile de funcţionare se schimbă foarte des şi cu o vi­teză destu l de însemnată, deoarece, spre deosebire de ceasornicul deşteptă­tor, ceasornicele de mînă sînt în perm anentă mişcare. Este deci necesar ca regulatorul şi eşapam entul ceasornicelor de m înă şi de buzunar să nu fie in fluenţate de forţele exterioare, adică de m işcările purtătoru lu i, res­pectiv influenţa acestora să fie neglijabilă. Această independenţă în func­ţionarea corectă a ceasornicelor de m înă şi de buzunar faţă de factorii externi (mişcările purtătorului) se poate obţine num ai :

o) dacă balansierul execută o m işcare de oscilaţie cu am plitudine m are, am plitudinea (elongaţia maximă) fiind cuprinsă în tre 180 şi 315\ Această am plitudine mare este necesară în trucît un corp care oscilează cu o viteză m are este mai puţin in fluen ţa t în oscilaţia lui de anum ite per­tu rbaţii d in exterior decît un corp care execută oscilaţii mici, adică are am plitudine şi viteză mică ;

b) dacă eşapam entul poate fi adaptat la condiţiile care rezultă din a). P en tru form area unei im agini asupra duratei extrem de reduse în

care eşapam entul ceasornicelor portabile efectuează un ciclu complet de lucru ce cuprinde ridicarea paletei de intrare, eliberarea roţii eşapam en­tu lu i (roţii ancoră), transm iterea im pulsului ancorei şi, p rin interm ediul furcii balansierului, coborîrea paletei de ieşire în spaţiul d in tre doi dinţi ai roţii eşapam entului şi, în final, oprirea roţii eşapam entului, se poate face urm ătoru l ra ţio n am en t:

M ajoritatea ceasornicelor portabile execută 18 000 de oscilaţii pe oră, fiecare oscilaţie corespunzînd unei bătăi, respectiv transm iterii unui im ­puls. Aceasta înseamnă că într-o secundă vor avea loc 18 000 :3 000 = 5 oscilaţii. Deci tim pul pentru o oscilaţie (din poziţia mijlocie în poziţia ex­trem ă şi înapoi în poziţia mijlocie) este de 1/5 = 0,2 s.

Se consideră un ceasornic de calitate bună, adică oscilaţiile au o am­plitudine m are (de exemplu, de 270°) şi, pentru simplificare, se presupune

110

că viteza unghiulară este constantă. Dacă se m ai adm ite că balansierul parcurge un unghi de 30° în in tervalu l de tim p în care are loc întregul ciclu de lucru al: eşapam entului, in terval de tim p în care se păstrează o legătură cinem atică în tre eşapam ent şi regulator, rezultă că acest in te r­val d e tim p t este

(=='-!—.3 0 -—'= — s.510 5 90

In realitate, acest tim p este mai mic, viteza fiind m axim ă în mo­m entul trecerii balansierului p rin poziţia mijlocie unde are loc şi transm i­terea im pulsului, ia r odată cu apropierea de poziţia extrem ă scade, fiind chiar zero în m om entul întoarcerii.

Avînd în vedere şi fap tu l că forţele transm ise eşapam entului d e m e­canismul de transm isie sîn t mici şi că acestea trebuie transm ise oscilato­ru lu i sub form a unor im pulsuri cu pierderi minime, ia r toate acestea se petrec în tr-u n tim p foarte scurt, rezultă că aceste m ecanisme (eşapamen­tu l şi regulatorul) ale ceasornicelor portabile reclam ă o serie de condiţii de care trebu ie să se ţină seama la construcţia lor.

Astăzi în construcţia ceasornicelor portabile mecanice se foloseşte aproape exclusiv eşapam entul liber de tip ancoră. Numai la ceasornicele de construcţie mai veche se mai în tîlneşte şi eşapam entul cilindru ca^e face parte d in categoria eşapam entelor nelibere. în ultim ii ani, in scopul m ăririi preciziei de funcţionare a ceasornicelor de m înă, num ăru l de os­cilaţii pe oră a fost m ărit pînă la circa 27 000. Eşapam entul liber de tip ancoră însă n u perm ite o creştere şi mai m are a vitezei de oscilaţie a re ­gulatorului, respectiv o reducere şi mai m are a tim pului necesar efectuării ciclului de lucru al eşapam entului. în tendin ţa de obţinere a unor ceasor­nice foarte precise de uz general a fost descoperit un nou tip de eşapa­m ent, num it clinergic, care perm ite şi 36 000 oscilaţii pe oră.

În truc ît ceasornicele de m înă şi de buzunar, am bele portabile, nu se diferenţiază din punct de vedere principial şi constructiv, vor fi tra ta te îm preună. Există doar deosebiri dimensionale. D iferenţele de calitate se intîlnesc a tî t în cadrul ceasornicelor de m înă c ît şi la ceie de buzunar. Ca­litatea unui ceasornic depinde de foarte m ulţi factori, şi anum e : calita­tea arcului, calitatea eşapam entului, calitatea regulatorului de precizie, prelucrarea pieselor componente, calitatea fusurilor şi a lagărelor. N um ă­ru l d e p ietre (rubine) singur nu poate constitui un criteriu de apreciere a calităţii.

M ărimea m ecanismului la ceasornicele de buzunar şi de m ină se in ­dică p rin valoarea diam etrului la mecanismele ro tunde şi a lungim ii şi lă ­ţim ii la mecanismele dreptunghiulare, respectiv ovale. Deoarece Elveţia, în producţia ceasornicelor de m înă şi de buzunar, ocupă u n loc de frân te , m ulte denum iri şi unităţile privind m ărim ea m ecanism elor au fost p re ­luate pe scară mondială din această ţară. D in acest m otiv în indicarea m ă­rimii (calibru) unui mecanism se utilizează „linia" no ta tă cu O linie elveţiană corespunde la 2,256 mm. Astfel u n mecanism rotund mic de ca­libru 83/4 are diam etrul de 19,74 mm.

Ceasornicele de mînă şi de buzunar au urm ătoarele p ărţi (mecanisme) funcţionale principale : m ecanism ul de arm are ; m ecanism ul m otor ; m eca­nismul de transm isie ; e şap am en tu l; o sc ila to ru l; m ecanism ul indicator ; mecanisme auxiliare.

111

- Faţă de ceasornicele mecanice-defecrise sfe observă existenţa unui metaîiisrft nou,-1 neîritîln it'lâ ' Ceasornicele pendul şi deşteptătoare, şi;am im e mec&hismul rem ontoh 'Acest mecaftisiri serve$t¥! la, arm area arcu lu i "ine- canism ului m otor şi în acelaşi tim p este com binat cu sikteitiur de reglare (aducerea la oră) a indicatoarelor. La ceasornicele m ari (deşteptătoare1- şi pendule), la arm are serveşte o cheie fixată d irect pe axul motor p rin tr-un filetjSşu pe un cap p ă tra t al axului, fie pe partea capacului, fie pe cea a cadranului. M anevrarea indicatoarelor se face sau p rin tr-u n buton mon ta t pe- axu l m inutar: în partea d inspre capac, sau d irec t cu. mina. La cea­sornicele de buzunar şi de m înă aceste soluţii riu m ai sîn t aplicabile.; A st­fel, m ecanism ul ceasornicelor de buzunar şi de m înă este m ontat într-o ■carcaşă de dimensiuni reduse, la care capacul şi geam ul trebuie să se în ­chidă cît mai ermetic, deci n u poate fi prevăzută cu orificii pen tru axele de arm are sau reglare. Din mecanism un; singur ax străpunge carcasa (la­teral), pe care se fixează o coroană rem ontoare care îm preună cu meca­nism ul rem ontor din in terioru l carcasei trebuie să rezolve a tît arm area cît .şi potrivirea indicatoarelor.

ÎNTREBĂRI recapitulative

1. Care s în t condiţiile deosebite im puse ceasornicelor p o rtab ile ?2. Ce eşapam ente se folosesc astăzi la ceasornicele po rtab ile ?3 Cum se indică m ărim ea (calibrul) m ecanism ului ?4. C are s în t m ecanism ele com ponente şi ce ro l a re fiecare ?

CAPITOLUL II

MECANISMUL DE ARMARE

A. GENERALITĂŢI

Ceasornicele de buzunar şi de mînă se fabrică astăzi num ai cu me­canism ul de arm are de tip cu coroană.

M ecanismul de arm are este cuplat, totdeauna, cu mecanismul de re ­glare a indicatoarelor, care este acţionat, ca şi arm area m ecanism ului mo­tor, p rin ro tirea coroanei rem ontoare. M ecanismul de arm are constituie cuplaju l cel m ai mic din m ecanica fină. La acest mecanism se disting cinci faze de lucru :

— arm area la ro tirea înain te ;— cursa de înapoiere în gol la ro tirea în sens contrar ;—- cuplarea (comutarea) pe poziţia de potrivire a indicatoarelor ;— reglarea indicatoarelor în m ersul „înainte11;— reglarea indicatoarelor în m ersul „înapoi". -.în componenţa m ecanism ului de arm are in tră mai m ulte elem ente,

ca : ro ţi dinţate, pinioane, pîrghii, arcuri şi fusuri. D atorită solicitărilor

1 1 2

deosebit de m ari, toate- aceste elem ente se execută din oţel şi sin t tra ta te term ic (îm bunătăţite). ;

• A vantajele m ecanismului de arm are s în t urm ătoarele :— arm area ceasornicului se execută cu carcasa în c h isă ;

' —- arm area se realizează la ro tirea coroanei rem ontoare în sensul „înainte" ; mecanismul perm ite ro tirea în gol în sensul „înapoi“ şi deci degetele n u trebuie ridicate (îndepărtate) de pe coroana rem ontoare;

— com utarea simplă pe poziţia de reg lare a indicatoarelor ;• — reglarea indicatoarelor p rin ro tirea în ambele sensuri a coroanei

rem o n to are ;— arm area şi reglarea indicatoarelor se execută cu o singură mînă,

prin ro tirea coroanei rem ontoare.Ceasornicele cu arm are autom ată, la care arm area se execută toc­

mai dato rită m işcărilor executate de purtător, sîn t prevăzute, de asemenea, cu mecanism de arm are. Acest lucru este necesar, pe de o parte, pentru a crea posibilitatea reglării indicatoarelor, ia r pe de altă parte, pen tru a r­m area ceasornicului dacă acesta nu este purta t, d ar trebuie să funcţio­neze un tim p mai îndelungat.

B. TIPURI CONSTRUCTIVE

M ecanismul de arm are a ap ă ru t prim a dată în secolul al XVIII-lea, intr-o form ă rudim entară şi simplă, cunoscînd în continuare o serie de îm bunătăţiri. La perfecţionarea m ecanismului de arm are au contribuit pei înd Beaumarchis, Ingold, Breguet şi, în special, Adriene Philiipe. în pre­zent se cunosc aproxim ativ 300 de variante constructive ale mecanismului de arm are.

a. Mecanismul de arm are cu buton de apăsare (fig. 131). P rin apă­sarea spre in terio r (în sensul săgeţii) a butonului1 de apăsare 2, cu unghia degetului, se deplasează pîrghia 1 sprijinită de un arc 6, antrenînd pinio­nul rem ontor 4 care alunecă pe o porţiune p ă tra tă a axului rem ontor 7. în acest fel dan tura frontală inferioară a pinionului 4 va in tra în angre­nare eu roata de reglare a indicatoarelor 5, schimbătoare. Pinionul de arm are, fiind mon­ta t liber pe o porţiune pătra tă a axului, se va roti odată cu coroana de arm are, indife­ren t dacă ea se află în poziţia superioară sau inferioară.

R oata d inţată de transm isie 3 este li­beră pe axu l de arm are astfel încît axul se poate ro ti independent de ea. Această roată angrenează cu o roată dinţată situa tă in tr-un plan perpendicular pe planul ei, care, la r în - dul ei, se află în angrenare cu roata casetei (montată rigid pe axul m otor). în poziţia descrisă m ai sus, adică pen tru reg larea indicatoarelor, roata 3 este în po­ziţie de repaus (nu se roteşte). Cînd butonul 2 nu este apăsat, dan tu ra frontală superioară a pinionului 4, avînd form a unei dan tu ri înclinate, formează cu dan tu ra frontală a roţii de transm isie 3 un cuplaj cu trans­m iterea m işcării în tr-u n singur sens, şi anum e în sensul arm ării. R otin-

care angrenează cu roata

Fig. 131. M ecanim ul de a rm are cu buton de apăsare.

3 — Manualul ceasornicarului 113

du-se coroana rem ontoare în sensul arm ării, ro a ta 3 se va ro ti datorită cuplâjului m enţionat şi se va produce arm area arcului, La ro tirea în sens contrar a coroanei remontoare; cuplaju l nu m ai transm ite m işcarea de la pinionul 4 la roata de transm isie 3, şi coroana se roteşte în gol. în poziţia în care butonul de apăsare este îm pins înspre interior, adică pentru regla­rea indicatoarelor, cuplajul este desfăcut.

î- b. Mecanismul de arm are cu zăvor (fig. 132). Funcţionarea acestui mecanism este identică cu cea a mecanismului- de arm are descrisă la punc­tu l a, cu deosebirea că pîrghia este acţionată de da ta aceasta de zăvorul1, t a r e se 'dep lasează la reglarea indicatoarelor în direcţia săgeţii şi se m enţine în acea poziţie.

e. Mecanismul de arm are cu pod basculant şi buton de apăsare. Acest mecanism este reprezentat în figura 133 şi constă din podul oscilant 3, în care sîn t m ontate trei ro ţi dinţate. Roata centrală 7 angrenează cu roata de reglare a indicatoarelor 6 şi' cu roata 6', care transm ite mişcarea la m e­canism ul motor.

După cum butonul de apăsare 1 este apăsat sau nu, prin ro tirea co­roanei axulu i de arm are, m işcarea se va transm ite la mecanismul ind i­catoarelor prin angrenajul 2— 7—6— 4 (4 este roata schimbătoare) sau la m ecanism ul m otor prin angrenaju l 2— 7—6'—5. R oata dinţată 5, num ită roata casetei (roata clichet), este fixată rigid pe axul m otor şi îndeplineşte ro lu l roţii clichet. Clichetul in tră în spaţiul d in tre dinţii acestei roţi, per- m iţînd ro tirea în sensul arm ării şi oprind desfăşurarea arcului p rin ro ti­rea aXului m otor în sensul contrar arm ării.

Toate variantele prezentate pînă acum au dezavantaju l că m anevra­rea lor nu este comodă, fiind necesară folosirea am belor mîini pen tru re­glarea indicatoarelor, şi în carcasă sîn t practicate două orificii.

Astăzi se folosesc num ai mecanismele de arm are la care com utarea de pe poziţia de arm are la cea de reglare a indicatoarelor se face prin tra ­gerea coroanei axului rem ontor înspre exterior.

d. M ecanismul de arm are cu cuplaj (fig. 134). Principiul acestui1 me­canism este astăzi cel mai des întilnit.

A xul de arm are 2 (fig. 134, b) este susţinut de carcasa ceasornicului şi o rien tat perpendicular pe axa mecanismului. Pe acest ax se află roata de transm isie 3 cu o dantură cilindrică şi o dan tu ră frontală înclinată de

Fig. 132. M ecanism ul de . a rm are cu zăvor.

Fig. 133. M ecanism ul de arm are cu pod b ascu lan t şi buton de

apăsare .

114

clichet. Această roată are o gaură rotundă şi se sprijină pe un u m ăr în dan tu ra frontală, înclinată de clichet, a pinionului alunecător. La partea inferioară, acest piniori este prevăzut cu o dan tu ră frontală obişnuită. Acest pinion este calat pe o parte p ă tra tă a axului, form înd un a ju sta j aliinecă- tar. In canalul pinionului in tră pîrghia 9, care, datorită apăsării pîrghiei

a / b eFig. 134. M ecanism ul de a rm are tu cuplaj :

a — în poziţie nearm ată; b — în poziţie de arm are O; c — in poziţie de reglare a indicatoarelor; 1 — coroana de armare;- 2 — axul de arm are: 3 — roata de transmisie; 4 — pinionul de arm are (sau pinionul alunecător); 5 — roata de reglare a indicatoarelor; 6 — roata interm ediară; 7 — roata casetei sau roata clichet; 8 — tire tâ sau pîrghie comutatoare: 9 — pîrghie; 10 — arcul pîrghiei; l i — podul re-

montorului; 12 — roata schimbătoare şi p in ion ; 13 — roata orară;14 — pinion pătrar.

»com utatoare la scoaterea coroanei, va realiza angrenarea pinionului alu­necător cu roata de reglare a indicatoarelor. 5"

Roata de transm isie 3 angrenează cu roata interm ediară 6. Aceste două roţi sîn t dispuse în două p lane perpendiculare. Roata in term ediară transm ite m işcarea la roata casetei 7, care îndeplineşte şi ro lu l roţii clichet. P en tru com utare serveşte pîrghia com utatoare 8. Aceasta se poate ro ti în ju ru l unui şurub cu um ăr, m ontat în p latina ceasornicului, num it şurubul tire tei. Un capăt al pîrghiei com utatoare in tră în tr-un canal al axului re­montor. Celălalt capăt se sp rijină pe pîrghia 9, şi la scoaterea coroanei (fig. 134, c) aduce pinionul alunecător în angrenare cu roata de regLa:re a indicatoarelor 5. Aceasta transm ite m işcarea la roata schim bătoare 12, de unde mişcarea se transm ite la pinionul p ă tra r 14 şi roata orară 13.

Denum irea m ecanismului provine de la un cuplaj care se formează în tre roata de transm isie şi pinionul alunecător. Acest cuplaj, avînd dinţii frontali înclinaţi, transm ite m işcarea şi energia către mecanismul m otor în sensul arm ării şi perm ite m ersul, respectiv ro tirea în gol a coroanei în sens contrar.

Datorită existenţei pîrghiei com utatoare num ită tiretă, m ecanism ul m ai este denumi-t şi mecanism de arm are pîrghie com utatoare. Me­canism ul cu pod basculant posedă, de asemenea, o pîrghie com utatoare, însă n u are cuplajul m enţionat, m otiv pen tru care se consideră că denu­m irea mai corectă este cea u tilizată în acest m anual.

e. Mecanismul rem ontor cu pod basculant (fig. 135). Acest m ecanism este mai uşor de realizat, m otiv pentru care se foloseşte şi astăzi la cea­sornicele de buzunar şi de mînă de calitate inferioară.

A xul de arm are 2 poartă pe o parte pătratică roata d e transm isie 3 care şngrenează cu roata centrală 4. Axele acestor două ro ţi s în t perpen­diculare în tre ele. Podul basculant poate oscila în ju ru l u n u i şu rub fixa t în p latina ceasornicului şi poartă ro ţile d in taţe 4, 5 şi 6 care angrenează în tre ele. D atorită arcului 10, podul basculant va ocupa în mod norm al

poziţia care să realizeze angrenarea în tre roata de arm are şi roata casetei. La mecanismul cu cuplaj, m ersul în gol la ro tirea în sensul contrar arm ă­rii coroanei a fost posibil datorită c u p la ju lu i; aici acest lucru se realizează prin sărirea d inţilor roţii de arm are 5 peste dinţii roţii casetei 7. \

Com utarea pe poziţia de reglare a indicatoarelor se execută în mod asem ănător ca la m ecanism ul cu cuplaj descris anterior, cu deosebirea că aici se produce oscilarea podului basculant la scoaterea coroanei, astfel în ­cît să angreneze roata de reglare a indicatoarelor 6 cu roata schimbă­toare 11.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. C are s în t fazele de lucru ce trebu ie îndeplin ite de m ecanism ul de a rm are ?2. Ce av an ta je a re m ecanism ul de a rm a re ?3. Descrieţi funcţionarea m ecanism ului de a rm are cu bu to n de apăsare şi a celui cu

zăvor.4. P r in ce se caracterizează m ecanism ul de a rm are cu pod bascu lan t şi bu to n de

apăsare ?5. Cum funcţionează m ecanism ul de a rm are m odern ?

a b

CAPITOLUL 111

MECANISMUL MOTOR : .

A MECANISMUL MOTOR CU CASETĂ MOBILĂ

. (Ceasornicele de buzunar şi de m ină sîn t echipate cu im mecanism motor cu casetă mobilă. A rcul m otor este m ontat în tr-o casetă prevăzută cu capac, caseta nefiind rigid m ontată pe axul m otor ca cea fixă, c ip u tîn - duTse roti independent de ax u l motor. P rin aceasta se obţin urm ătoarele avantaje fa ţă de cele ale arcului m otor fără casetă în tîln it la anum ite cea- soi-nice deşteptătoare :

— arcul destins ocupă u n loc mai mic, lucru foarte im portan t la ceasornicele de dim ensiuni m ic i;

— se asigură transm iterea m om entului m otor şi în tim pul arm ării ceasornicului cu a ju torul m ecanismului rem ontor.

în figura 136 este reprezentat mecanismul m otor cu casetă mobilă. Roata m otoare 1 formează un to t un itar (corp comun) cu caseta ce se în -

2 16

‘t . 3

Fig. 136. M ecanism ul m otcr cu casetă mobilă.

chide cu capacul 2 care, fiind apăsat pe casetă, in tră în tr-o degajare (te- şire) a casetei unde răm îne fixat. în interiorul casetei se află arcul motor. Capătul in te rio r al arcului este fixa t de gheara 4 a axului m otor 3. Capă­tu l exterior a l arcului este fix a t pe peretele casetei folosîndu-se form ele de

117

agăţare reprezentate în figura 137. Axul m otor este prevăzut in partea superioară cu o porţiune avînd o secţiune pătratică. Aici este m ontată roata casetei 5 (v. fig. 136) şi fixată cu şurubul-7.'

Roata casetei îndeplineşte, totodată, şi rolul roţii de clichet. La cea­sornicele de buzunar şi de m înă cu mecanism rem ontor se renunţă , de obi­

cei, la roata de clichet separată. Clichetul 6 m ontat pe platină blochează în acest caz roa­ta casetei. Este ev iden t că în acest caz cli­chetul are o form ă potriv ită cu form a d in ­ţilo r roţii.

La arm area ceasornicului, p rin înv îrti- rea coroanei rem ontoare, roata casetei se va ro ti în sensul indicat, sens permis de cliche­tu l 6. Axul nu se poate ro ti în sensul contrar acestui sens, deoarece rotirea roţii casetei (respectiv a axului) este îm piedicată de cli­chet. Aceasta înseam nă că după term inarea operaţiei de arm are axul m otor răm îne imo­bil, în schimb caseta de care este fixa t ca­pătu l exterior al arcului se va ro ti la destin­derea arcului în acelaşi sens în care s-a ro tit arcul m otor în tim pul arm ării.

Este de la sine înţeles că în tim pul ope­raţiei de arm are ceasornicul nu se va opri, în­tru c ît în acest timp, chiar după prim a rotire

a coroanei rem ontoare, asupra casetei va acţiona un m om ent de ro taţie a arcului. Caseta fiind liberă, pe axul motor va transm ite acest m om ent prin dantura ei (ea formează roata motoare) m ecanismului de transm isie, res­pectiv pinionului m inutar. Deoarece la acest mecanism motor ceasornicul nu este lipsit de izvorul de energie nici în tim pul arm ării, este necesar ca toate ceasornicele portabile să fie echipate cu casetă mobilă. T ransm iterea perm anentă a m om entului m otor constituie o prim ă condiţie pen tru obţi­nerea unor ceasornice cu funcţionare precisă.

Fig. 137. C apete de arcu lu i.

fixare a

B. LEGILE CASETEI

Spaţiul disponibil pen tru destinderea arcului fiind lim itat, este ne­cesar să se stabilească anum ite dependenţe în tre lungim ea arcului, grosi­m ea arcului, diam etrul casetei şi diam etrul axu lu i motor. Această depen­denţă este determ inată şi de fap tu l că num ărul de ro taţii ale casetei, res­pectiv d u ra ta de funcţionare a ceasornicului în tre două arm ări succesive este în funcţie de alegerea corectă a dim ensiunilor menţionate. P entru a se stabili re la ţiile de dependenţă în tre dim ensiunile arcului, casetei şi n u ­m ărul de ro taţii ale casetei se porneşte de la legile casetei, stabilite în 1857 de Rose. Aceste reguli sau legi ara tă :

a. N um ărul maxim de ro taţii ale casetei la desfăşurarea arcului se obţine dacă suprafaţa ocupată de arc în stare arm ată S t este jum ătate din suprafaţa inelară S d in tre casetă şi axul motor, ia r în stare desfăşurată suprafaţa ocupată de arc va fi cealaltă jum ătate S% (fig. 138).

118

b. N um ărul de rotaţii ale casetei este egal cu diferenţa d in tre n um ăru l de spire ale ar­cului în sta re în făşurată şi nu­m ărul de spire matematice.

C. ARCUL MOTOR

A rcul m otor al ceasornice­lor de m înă şi de buzunar este constituit d in tr-o bandă de oţel călită şi revenită. Dimensiunile arcurilor pen tru ceasornicele de mînă şi de buzunar sîn t urm ă­toarele :

— lungim i : 200—600 mm;— grosimi : 0,05—0,2 mm.A rcurile s în t m ontate în casetă şi asigură ceasornicului o durată de

funcţionare după o arm are completă de 36— 40 h, adică o zi şi. o rezervă de mers de 12— 16 h.

Dacă este scos din casetă, arcul motor poate avea urm ătoarele forme (fig. 139) :

— form a spirală (fig. 139, a), toate spirele arcului sînt orientate după o ‘■pirală ;

— form a sem iinversă (fig. 139, b), pe porţiunea A — B capătul ex te­rior al arcului prezintă o curbură inversă, form înd însă u n unghi mai mic de 360°;

— form a S (fig. 139, c), pe porţiunea C—D capătul exterior al a r­cului prezin tă o curbură inversă faţă de celelalte spire, descriind un unghi mai m are de 360°.

Fig. 138. Caseta.

) /^ — ' kL C3

b cV __.X

Fig. 139. A rcuri m otoare.

P rin pre tensionările de la forma sem iinversă şi form a S se obţine o forţă mai constantă la desfăşurarea arcului. Legea de variaţie a forţei a r­cului în tim pul desfăşurării a fost a ră ta tă la m ecanism ul m otor al cea­sornicelor deşteptătoare.

Din anul 1945, arcurile m otoare se fabrică to t mai m ult din aliaje speciale, de obicei inoxidabile, şi cu lim ita de elasticitate ridicată. Practic, arcurile n u au nici o deformaţie perm anentă, şi pericolul ruperii este foarte mic. In prezent există m ulte mărci de arcuri care satisfac pe deplin cerin­ţele in d u s tr ie i; de exem plu : Durapower (1945), Nivaflex (1952), Vim etal- Isoflex (1953) etc.

. în sta re desfăşurată spira in terioară a arcului care va cuprinde axul motor trebuie să fie situată în centrul casetei, astfel încît p rin introducerea

119

axuly i să n u fie deform ată curba term inală: îri tim pul destinderii, spirele arcu lu i trebuie să fie egal depărtate în tre eîe cel puţin p en tru un in terval de tim p scurt. Dacă aceste condiţii nu sîn t îndeplinite, arcul se va desfă­şu ra excentric şi va apărea o pierdere de energie mai m are datorită fre ­cării m ai accentuate în tre spire. -

* In ceea ce priveşte secţiunea arcului motor, aceasta este aproape ex­clusiv* dreptunghiulară cu muchii rotunjite. A rcurile noi s în t astfel înfă­şu ra te încît diam etrul exterior al arcului să fie egal' cu diam etrul in terior al casetei şi ţinu te în această stare de un inel de sîrmă.

•» D. MECANISMUL CU CLICHET . .

La ceasornicele de buzunar şi de mînă, avind în vedere necesitatea economisirii de spaţiu, se renun ţă la mecanismele cu clichet care posedăo roată de clichet cu dantură specifică. La toate ceasornicele cu mecanism rem ontor, m işcarea axului m otor în tim pul arm ării, datorită clichetului, îm piedică destinderea arcului p rin rotirea axului în sens contrar arm ării.

D in această cauză, acest sistem este aplicabil num ai mecanismelor m otoare cu casetă mobilă (adică tu tu ro r ceasornicelor portabile) la care energia (mişcarea) este transm isă mecanismului de transm isie de însăşi caseta.

R oata casetei este prevăzută cu o dan tu ră obişnuită in ceasornicărie, ia r clichetul, fixat pe p latina ceasornicului (partea fixă), are o formă spe­cifică perm iţînd rotirea roţii casetei numai în sensul arm ării şi blocînd- ro­tirea ei în sens contrar.

în figura 140 sîn t prezentate diferite mecanisme cu clichet. Figu­rile 104, a şi 140, b reprezin tă mecanisme clasice cu clichet; clichetul fiind apăsat în tre dinţii roţii casetei de către un are.

Sistem ul din figura 140, b prezintă avantaju l că perm ite roţii case­tei, respectiv axului motor, o revenire cu un anum it unghi. în acest fel se

c d

e fFig. 140. Mecanisme ca clichet.

120

evită" funcţionarea ceasornicului cu axu l com plet arm at,runde, acesta areo variaţie foarte mare a m om entului'motors:. ' f j 4 '

’ ’M ecanismele din figurile 140; c, d, e reprfezintă' soluţii,apliqate.m ai recent. Lă acestea se asigură revenirea roţii casetei d a to rităJiisaşi formei specifice a clichetului.

Soluţiile la care arcul clichet este’ în acelaşi tim p şi clichetul se u ti­lizează num ai la ceasornicele ieftine (fig. 140, f şi V

In toate aceste figuri s-a indicat sensul de rotire a roţii casetei la arm are p rin tr-o săgeată.

ÎNTREBĂRI recapitulative

1. Care sîn t av an taje le m ecanism ului m otor cu casetă m obilă ?2. E nunţaţi legiie casetei.3. Din ce m ate ria le se execută a rcu l m otor ?4. Ce form e poate ocupa arcul scos d in casetă ?5. Care sîn t m ecanism ele cu clichet folosite la ceasornicele portab ile ? G. Ce e lem ente comune au acestea ?

CAPITOLUL IV

MECANISMUL DE TRANSMISIE

A. GENERALITĂŢI

M ecanismul de transm isie este form at d intr-o serie de roţi dinţate şi pinioane purtînd denum iri identice cu cele ale ceasornicului pendul sau deşteptător, care, angrenînd în tre ele, tran sm it m om entul, respectiv m iş­carea de la m ecanism ul m otor la eşapam ent. în acelaşi timp, m işcarea este transm isă şi m ecanismului indicatoarelor.

iNotaţiile folosite pen tru d iferitele elem ente cinematice vor fi u r­m ătoarele :

za — num ărul de d in ţi ai roţii m otoare (casetei); i'm — num ărul de d in ţi ai pinionului m inu tar ; z,„ — num ărul de dinţi ai; ro ţii m inu tare ;4 — num ărul de dinţi ai pinionului in term ediar ;Zi — num ărul de d inţi ai ro ţii in term ediare ;Zs — num ărul de dinţi ai pinionului secundar ;z* — num ărul de d in ţi a i roţii secundare ;z« — num ărul de d in ţi ai pinionului eşap am en tu lu i;

' ~e — num ărul de d in ţi ai ro ţii eşapam entului.Evident roata m otoare şi pinionul m in u ta r n u fac parte din meca­

nismul de transm isie. R aportul de transm isie ii = ~ determ ină d u ra ta de funcţionare a ceasornicului. Această d u ra tă de funcţionare m ai este in ­

fluen ţată de num ăru l de ro taţii N ale axului m otor Ja arm are. Din mecanismul de trans­misie nu face parte nici roata eşapam entului.

Roţile d in ţa te po t fi pHne sau cu spiţe. P rin decuparea m aterialului d in tre spiţe se obţine o uşurare a roţilor.

Pinioanele fac, totdeauna, corp comun cu axul respectiv (fig. 141). Pe un um ăr al

Fig. 141. Pinion. pinionului se fixează roata dinţată p rin ser-tizare.

La ceasornicele de m înă şi de buzunar, din tendinţa de a se reduce dim ensiunile mecanismului, se folosesc module mici pentru elem entele din­ţate. Acest lucru este posibil şi datorită forţei (momentului mic) a arcu­lui motor.

M odulul maxim se în tîlneşte la m ecanism ul motor, respectiv la meca­nismul rem ontor. Pe m ăsura îndepărtării de m ecanism ul m otor înspre eşa­pament, m om entul devine din ce în ce mai mic, viteza de rotaţie creşte, şi m odulul ro ţilor devine to t mai mic. Modulele nefolosite la ceasornicele portabile variază în tre 0,07 şi 0,3.

B. SCHEME CINEMATICE

a. Mecanismul de transm isie normal. La unele ceasornice de mînă şi de buzunar se întîlneşte schema cinematică norm ală, studiată şi la ceasor­nicele deşteptătoare. în acest caz, axul m inutar, purtînd şi pinionul pătrar, este situat în centrul 'ceasornicului. Aceste ceasornice au un indicator se­

cundar mic situ a t în tre centrul cadranului şi cifra 6.

b. M ecanismul de transm isie cu pinion m inutar special, lateral. în special la ceasor­nicele de m înă dreptunghiulare pinionul pă­tra r n u este m ontat pe prim ul ax a l meca­nism ului de transm isie şi deci nu face parte din mecanismul de transm isie propriu-zis, ci pe un ax m inutar la teral (fig. 142).

A vantajul acestei aranjări constă în faptul că roata interm ediară 3 nu mai tre ­buie să fie situată în central mecanismului. Acest lucru perm ite un aranjam ent mai bun al roţilor. P inionul m inutar special 7 se m on­tează pe u n ştift îm preună cu roata in term e­diară specială 6.

Pinionul m inu tar este an trenat de roata m otoare (casetă) avînd zo dinţi. Dezavantajul acestei soluţii constă în faptul că are u n pi­nion şi un ax în plus. Mecanismul indicatoa­relor este cel obişnuit.

în figura 143 este reprezentată schema cinematică a unui ceas Rosskopf original. La această schemă, p rin alegerea unui arc

Fig. 142. Schem a cinem atică a ceasornicului cu pinion m in u ­

ta r sp e c ia l:1 — roata motoare; 2 — roata in ­term ediară; 3 — roata m inutară; 4 — roata secundară; 5 — pinion ancoră; fi — roata orară; 7 — pi­nion m inutar special; 8 — roata

schimbătoare; 9 — pinion schimbător.

122

aibă o oscilaţi^,1’min), se poate reduce num ărul de perechi de roţi la trei (fig. 143).

Pinionul schim bător cu roata schim bătoare sîn t m ontate aderent pe axa casetei.

La ceasurile Rosskopf mai mo­derne, prin in tercalarea unei ro ţi cu pi­nionul respectiv, se poate aplica şi un arătător secundai' (fig. 144). Această

•schem ă poartă denum irea de schema Rosskopf cu p a tru roţi.

c. M ecanismul de transm isie cu secundar central. Ceasornicele cu indi­cator secundar m are, concentric, cu in­dicatorul m in u tar şi o rar, se num esc cu secundar central. In acest caz, în cen­tru l m ecanism ului este axul secundai', iar pinionul m inu tar este gău rit şi se prelungeşte cu o ţeavă concentrică cu axul secundar şi poartă indicatorul mi­nutar. P inionul m inutar, găurit, poate face parte d in tr-un mecanism norm al de transm isie sau poate fi un pinion m inutar special.

Schem a cinem atică a ceasului cu secundar central cu pinion m inutar care face parte din m ecanism ul de transm isie este reprezentată în figura 145.

Fig. 144. Schema cinem atică a cea­sornicului R osskopf cu p a tru r o ţ i :

I — roata motoare; 2 — roata interme­diară I; 3 — roata interm ediară II; 4 — roata secundară; 5 — pinion eşapament; 6 — roata de antrenare; 7 — pinion pă­tra r ; 8 — roata o rară ; 9 şi 10 — pinion

şi roata schimbătoare.

fbarte lung, care să asigure 7,5 ro taţii ale roţii motoare, un num ăr de 18 d inţi pen tru ro a ta eşapam ent şi 4 4/5oseilaţiij/s ale balansierlui, precum şi prin renunţarea la u n a ră tă to r secundar (nefiind nici o roată care să

kcctTcx'Ua.'Ucutct/i,

Fig. 143. Schem a cinem atică a ceasornicului Rosskopf cu trei ro ţi :1 — roata -motoare; 2 — roata intermediară f ; 3 — roata intermediară I I ; 4 — pinionul eşapamentului; 5 şi 6 — pinion şi roata schimbătoare: 7 — pinion pătrar;

8 — roa ta o ra ră .

1 In figura 146 este reprezentată schem a cinem atică a unui ceasornic cu pinion m in u ta r special. In acest caz, roata secundară face parte d in meca­nism ul de transm isie. P inionul m inutar este concentric cu axul secundar şi prim eşte m işcarea direct de la roata motoare (caseta). Mecanismul in­dicatoarelor este cel obişnuit, form at d in pinionul pătrar, roata şi pinionul schim bător şi roa ta orară. ... -

Fig. 145. Schem a cinem a­tică a ceasornicului cu secu n d ar central, cu p i­

n ion m in u ta r :1 — roata motoare; 2 — roata m inutară; 3; — roata in term ediară; 4 — roata se­cundară ; 5 — pinion ancoră; 6 — roata intermediară; 7 —

pinion secundar special.

Fig. 146. Schem a cinem atică cu secundar c e n t r a l :

1 — roşta motoare; 2 — roata in­term ediară, II: 4 — roata secun­dară ; 5 — pinion ancoră: 6 — pi­nion m inutar: 7 — pinion pătrar: 8 — roata schimbătoare; 9 — pi­

nion schimbător; 10 — roata secundară.

P en tru a face posibilă reglarea indicatoarelor, subansamblul m inutar trebuie să fie prevăzut cu u n cuplaj elastic (prin fric ţiu n e); soluţiile folo­site în acest scop vor fi prezentate la mecanismul indicatoarelor.

C. FUSURI Şl LAGĂRE

a. A legerea şi execuţia corectă a lagărului şi a fusului. S înt condiţii esenţiale, de prim ă im portanţă, de care depinde în mare m ăsură buna funcţionare a ceasornicului. Este deci necesar să se cunoască bine scopul şi condiţiile ce se im pun acestor elem ente, şi anume :

— lagărul serveşte la crearea posibilităţii’ de realizare a m işcării de rotaţie ;

— lagărul trebuie să împiedice deplasările axiale şi radiale ale fu ­sului ;

— la realizarea sprijinu lu i în lagăr in tervin două elemente : lagărul propriu-zis şi fusul. Astfel dev in posibile angrenajele : lagăiul este iix şi fusul se ro teşte ; fusul este fix şi lagărul se roteşte ;

— la m işcarea fusului sp rijin it în> lagăre ia naştere o frecare care trebuie m enţinu tă în lim ite c ît mai mici. Aceasta im pune : o construcţie corectă a lagărului şi a fusului, respectiv a acelei părţi a fusului ce vine în contact cu lagărul num it cep, alegerea judicioasă a m aterialului, reali­zarea un o r suprafeţe de contact c ît mai netede ;

— valoarea forţei ce se transm ite şi viteza m işcării de rotaţie, ele­m ente care diferă de la un fus al ceasornicului la altul, trebuie luate în seamă la alegerea tipului de lagăre şi a formei cepului ;

’ — prin tr-o construcţie potriv ită â lagărului şi a fusului trebuie să fie împiedicată îm prăştierea (scurgerea) lu b rif ia n tu lu i;

— cele două elem ente în contact trebu ie executate d in m ateriale d i­ferite, deoarece în caz contrar fusul se poate înţepeni în lagăr.

După felul mişcării executate de fusuri se deosebesc :l — fusuri cu mişcare de rotaţie (la pinioane şi ro ţ i) ; .* —■ fusuri cu mişcare de oscilaţie (la ancoră, balansier, anum ite

pîrghii).b. T ipuri de lagăre. în figura 147, a şi b s în t reprezentate două m o­

d u li de sprijin ire a fusurilor în lagăre practicate în platine (schelete) din alamă, întilnite la ceasornicele de m înă şi de buzunar.

Cepul fusului poartă denum irea de cep cilindric. Acest cep este lepuit pe suprafaţa cilindrică, pe porţiunea ro­tun jită a vîrfului şi pe suprafaţa fron­tală (umăr). Lagărele pen tru fusuri care străbat p latina trebuie prevăzute cu o adîneire mică pen tru re ţinerea uleiului.Aceasta se realizează, p rin tr-o degajare la un unghi de 30° faţă de platină.Form a sferică a degajării re ţine însă; m ai bine u leiu l fa ţă de cea conică. Cepul trebuie să pătrundă cu v îrfu l ro tun jit în adîhcirea pentru ulei pen­tru a nu produce num ai o uzură parţială (pe o anum ită grosime) a platinei.

La roţile schim bătoare şi la pîrghii se întîlneşte foarte des situaţia ca fusul (axul) să fie fix, ia r roa ta sau p îrghia să descrie o mişcare de ro­taţie în ju ru l fusului (fig. 148).

în fi{ jura 148, a se reprezintă fusul ro ţii schim bătoare înşurubat în platină. îm piedicarea deplasării axiale a roţii schim bătoare se realizează în tr-un sens de către um ărul din partea in ferioară a fusului1, ia r în celălalt sens de către un elem ent special (rondea, ştift etc.) de lim itare. La ceasor­nicele de mînă şi de buzunar, rolul acestui elem ent de lim itai'e este p re­luat de alte repere m ontate deasupra roţii schimbătoare.

Fig. 147. T ipuri de fusuri.

a b lFig. 148. Fusuri fixe.

Soluţia d in figura 148, b se utilizează la pîrghii care parcurg un­ghiuri mici. Piesele ce vin în contact s în t executate din oţel, deoarece la mişcarea de rotaţie mică descrisă de pîrghie, uzura are un rol secundar, în schimb pot fi admise încărcări mari. P en tru roţi în mişcare de rotaţie se recomandă soluţia din figura 148, c. Presiunea radială este preluată de fus,

125

care^constă în fond din tr-o înălţare a platinei, ia r şurubul îm piedică doar deplasarea axială.

Dacă poziţia axială a fusului este deosebit de im portantă, se adap­tează soluţia din figura 149. A cest sistem care perm ite deplasarea fusului cu aju to ru l unu i şurub se utilizează la angrenaje cu coroană, unde trebuie reglată adîncim ea de angrenare.

î n anum ite cazuri, datorită fap tu lu i că forţele sîn t a tît de mici încît îm piedicarea deplasării axiale n u poate fi rezolvată prin aplicarea unui unjăr pe fus (care introduce frecări suplim entare), sînt necesare lagăre speciale.

In figura 150 este reprezentat un astfel de lagăr utilizat la ceasorni­cele portabile cu eşapam ent cilindru (ceasornice de calitate inferioară).

Cepul axului in tră în tr-un lagăr obişnuit d in platină, p revăzu t cu o degajare pentru ulei. Pe p latină este m ontată, cu un şurub, o plăcuţă de oţel cu suprafaţa foarte fin prelucrată pe care se sprijină v îrfu l cepului.

La ceasornicele de calitate m ai bună, inclusiv la cele de precizie, fu­sul balansierului se sprijină, totdeauna, în două lagăre form ate d in tr-o p iatră cu gaură şi o p iatră de acoperire (fig. 151). Intre cele două pietre, şi anum e în tre suprafaţa plană a pietrei de acoperire şi cea bom bata a pietrei cu gaură se formează un unghi ascuţit care favorizează păstrarea uleiului în lagăre. Datorită degajării adînci pen tru ulei şi m uchiilor ro tu n ­jite ale găurii ce formează lagărul, se asigură suprafeţe minime de contact în tre cep şi piatră. Aceasta echivalează cu o reducere la minimum a frecării. V îrful (capătul) cepului care se sprijină pe p iatra de acoperire este, de asemenea, rotunjit.

Deoarece cepul fusului roţii balansierului are u n diam etru cuprins în tre 0,08 şi 0,12 mm este necesar să fie luate m ăsuri în vederea m ăririi rezistenţei lui. Aceasta presupune în prim ul rînd folosirea unor m ateriale cu caracteristici mecanice ridicate, aplicarea tratam entului term ic de că- lire şi revenire şi alegerea unei form e constructive optime.

Form a din figura 151 este cea mai potriv ită şi se compune d in tr-un c a p ă t. (vîrf) ro tun jit, o porţiune cilindrică scurtă (ceva m ai lungă decît lungim ea găurii din p iatră cu gaură) care se continuă cu o porţiune sub formă de pîlnie de difuzor. Această formă este optim ă şi din punctul de vedere al păstrării uleiului în lagăr. Se foloseşte la ceasornicele de cali­tate bună, inclusiv la cronometre.

Form a de fus din figura 152 se întîlneşte la ceasornicele de calita te medie. Deosebirea faţă de prim a varian tă constă în aceea că trecerea de Ja diam etrul cepului la diam etru l axului se face m ai brusc.

c. P ietre pentru lagăre şi m ontarea lor. în industria de ceasornice s-a impus folosirea lagărelor de p ia tră datorită avantajelor pe care le p re­

Fig. 149. L agăr cu reg lare axială.

Fig. 150. L agăr cu plăcuţă.

Fig. 151. L agăr cu pietre.

126

zintă, şi âriume : Uzura practic neglijabilă (m ult mai redusă decît la lagă­rele metalice), netezim ea m are a suprafeţelor, frecarea minimă. Astăzi se foloseşte exclusiv rub inul s in te tic pen tru lagărele de ceasornic. Rubinul sintetic a înlocuit rub inul n a tu ra l şi g ranatu l datorită fap tu lu i că prezintă o densitate constantă, culoare uniform ă şi proprietăţi bune de lustru ire.

Fig. 152. C apăt de ax. Fig. 153. P ie tre p en tru m ontare.

în priv inţa m ontării p ietrelor în platine există două posibilităţi care determ ină şi forma pietrei.

1) Montarea pietrelor prin bordurare. în figura 153 sînt reprezentate patru forme de pietre destinate m ontării prin bordurare. în acest caz, p ia tra se introduce liber în orificiu, sprijinindu-se într-o parte pe un umăr, iar fixarea şe realizează p rin îndoirea, bordurarea m aterialului la partea opusă peste p iatră (jur îm prejur).

Se cunosc tre i varian te de fixare a pietrelor prin bordurare :— sistem ul elveţian (fig. 154, a) ;— sistem ul G lasshutte (fig. 154, b) ;— sistem ul englez (fig. 154, c).în cele tre i figuri, reprezentate în secţiune, într-o parte (dreapta) se

observă locaşul pregătit pen tru m ontarea pietrei, ia r în cealaltă jum ătate se observă situaţia după bordurare.

Fig. 154. S istem ul de fix are a pietrelor.

A supra avantajelor unui sistem faţă de celălalt şi posibilităţilor şi condiţiilor injpuse la înlocuire se va reveni în partea care se referă la re­pararea ceasornicelor.

2) Montarea pietrelor prin presare. P ietrele destinate m ontării prin presare, la care fixarea se datoreşte realizării unui ajustaj cu strîngere

Fig. 155. P ie tre p e n tru m on tare p rin presare.

în tre p iatră şi locaş, sîn t reprezentate în figura 155. Se poate observa că toate aceste pietre au suprafaţa laterală cilindrică, cu o p arte ro tun jită pentru uşurarea introducerii pietrei în locaş.

127

O peraţia de m ontare se execută cu a ju to ru l unor prese speciale. ; . "ha producţia industrială de serie m are se folosesc aparate speciale cu

alim entare sem iautom ată sau autom ată, cum a r fi, de exem plu, aparatu l Em pierm atic (fig. 156). ' •

F aţă de fixarea p rin bordurare, fixarea p rin presare prezin tă avan­ta ju l că se realizează mai uşor, este mai pu ţin costisitoare, şi jocul axial p o a te 'f i reglat prin presarea m ai m ult sau mai puţin adîncă a pietrei în locaş.

Fig. 156. A paratu l E m pierm atic (a) şi d iferite piese (b).

In general se recom andă ca locaşul, adică alezajul, să fie executat la un diam etru cu 0,01—0,02 m m m ai mic decît diam etrul exterior al pietrei, care în acest ajustaj îndeplineşte funcţia arborelui. In aceste condiţii, >e obţine u n ajustaj cu strîngere care asigură o fixare corespunzătoare pie­trei. La strîngeri m ai m ari există pericolul ca p iatra să fie distrusă prin sfărim area ei în tim pul m ontării.

D. ELEMENTE DANTURATE

M ecanismul de transm isie este form at din elemente dinţate care transm it m om entul' de la u n ax la altul. Avînd în vedere necesitatea ob­ţinerii unor rapoarte de transm isie mari, se întîlnesc, totdeauna, angrenaje form ate d in pinioane (elem ente d intaţe cu u n num ăr mic de dinţi, sub 20) şi roţi d in ţa te care au un n u m ăr m are de dinţi. La ceasornicele de buzu­nar şi de m înă, roţile d in ţate se execută to t din alamă, însă ele sint aco­perite cu u n s tra t protector p rin procedee galvanice. Pinioanele se execută din oţeluri speciale pen tru autom ate cu caracteristici mecanice ridicate şi din alte aliaje inoxidabile supuse tra tam entu lu i termic.

In scopul reducerii p ierderilo r p rin frecare, dinţii roţilor, şi ai pinioa- nelor trebuie să prezinte o ca lita te a suprafeţelor foarte bună. Din acest motiv, toa te pinioanele după tra tam entu l term ic sîn t supuse operaţiei de lustru ire a danturii. Această operaţie se execută cu utilaje speciale cu discuri de lem n şi p raf de şlefuit (fig. 157).

P inionul se sprijină pe cepuri, ia r âiscul care are profilul golului d in­tre d in ţi va roti pinionul cu u n dinte la fiecare rotaţie.

128

Fig. 157. M aşină de lu stru itp isioane .

Cepurile se lepuiesc cu role din carburi metalice, în tre cep şi rolă existînd o m işcare relativă şi o anum ită presiune de apăsare.

în priv in ţa geometriei dan tu rii sîn t valabile cele precizate la calculul roţilor d in ţa te şi pinioanelor. Calculul cinem atic 'se face cu aceleaşi form ule ca şi Ja ceasul deşteptător.

ÎNTRtBARI RECAPITULATIVE

1. Care sîn t elem entele com ponente ale m ecanism ului de transm isie ?2. Care este schem a cinem atică norm ală ?3. Ce sciicme cinem atice speciale cunoaşteţi ? Cum funcţionează acestea ?4. Care sîn t condiţiile ce se im pun unui lagăr ?5. Ce tip u ri de lagăre cunoaşteţi ? D escrieţi-le !G. Care sîn t form ele de p ie tre folosite la m ontarea p rin bordurare ?7. Cîte sistem e de m ontare a p ie tre lo r p rin b o rdurare se cunosc ?8. Prin ce se caracterizează p ie tre le destina te m ontării p rin presare ?

CAPITOLUL V

EŞAPAMENTUL CEASORNICELOR PORTABILE

A. CLASIFICARE Şl GENERALITĂŢI

La ceasornicele mecânice portabile s-au impus două tipuri de eşa­pamente, şi anum e :

— eşapam entul cu cilindru ;— eşapam entul cu ancoră.

9 — M anualul ceasornicarului 129

„Eşapam entul cu cilindru este singurul tip de eşapam ent im obil care s-a afirm at la ceasornicele portabile. Acest eşapam ent face parte din grupa eşapam entelor nelibere. D atorită posibilităţilor destul de simple de reali­zare şi com portam entului re la tiv bun la reparaţie, eşapam entul cu cilindru a mai fost utilizat şi la ceasornicele m ai fine, chiar şi după ce a început să fie cunoscut şi u tilizat eşapam entul cu ancoră.

" Eşapam entul cu cilindru a fost inven ta t de Thomas Tompion, în anul 1695, şi îm bunătăţit de către George Graham (1720), autorul eşapam entu­lui^ mobil pentru ceasornice cu pendul care îi poartă numele.

De fapt, în tre eşapam entul Graham şi eşapam entul cu cilindru există m ulte asem ănări, ele avind la bază o construcţie comună. Cele două palete circulare (cilindrice) ale eşapam entului G raham seamănă în tru to tu l cu cel cu cilindru, cu deosebirea că paletele cuprind mai m ulţi paşi ai roţii eşapam entului, pe cînd cilindru l cuprinde doar jum ătate de pas.

Fiind un eşapam ent neliber, legătura cinem atică în tre eşapam ent şi balansier se păstrează şi în tim pul în care roata oscilatoare parcurge un­ghiul suplim entar şi fiind imobil, roata eşapam entului în acest tim p ră- mîne în poziţia de repaus.

Eşapam entul liber tip cu ancoră prezintă avantaje im portante în pri­vinţa preciziei de funcţionare a ceasornicelor portabile. Din însăşi denu­m irea eşapam entului rezultă că în tim pul în care roata oscilatoare parcurge unghiul'suplim entar, aceasta nu păstrează nici un fel de legătură cinema­tică cu eşapam entul, adică oscilează liber.

Eşapam entul cu ancoră a fost construit în anul 1754, de către cea­sornicarul Thomas Mudge. Particu larita tea caracteristică a acestui eşapa­m ent constă în prezenţa unei legături interm ediare între roata eşapam en­tului şi roata oscilatoare şi datorită acestui fapt, transm iterea im pulsului de la roata eşapam entului la balansier nu se face direct, ca în cazul eşa­pam entelor nelibere, ci p rin in term ediul unui elem ent in term ediar nuinit- furcă. D atorită existenţei furcii s-au p u tu t m ări considerabil am plitudinile de oscilaţie ale roţii oscilatoare, perm iţîndu-i şi o oscilaţie liberă deoarece furca atinge ştiftu l roţii oscilatoare num ai în tim pul transm iterii im pul­sului.

Eşapam entul cu ancoră aşa cum a fost propus de Mudge a avu t un inconvenient considerabil, şi anum e în tim pul în care roata oscilatoare a parcurs arcul suplim entar pu tea să aibă loc frecarea vîrfului furcii de rola fixată pe axul balansierului. Această frecare producea deseori neajunsuri calităţilor eşapam entului cu ancoră. Acest inconvenient a fost în lă tu ra t de către ceasornicarul francez C. A. Lechot care, în anul 1825, a adus schim­bări In construcţia eşapam entului cu ancoră, p rin care s-a obţinut aşa-nu- m ita „atracţie", care are ro lu l de a asigura furcii una din poziţiile extrem e după transm iterea im pulsului. Furca este deci obligată să aştepte re în toar­cerea ro ţii oscilatoare în tr-o anum ită poziţie care este determ inată de în­săşi construcţia eşapam entului, fără să mai fie necesară asigurarea acestei poziţii prin contactul d in tre v îrfu l furcii şi rola de pe axul roţii oscilatoare. Astfel, frecarea nedorită în tre vîrfu l furcii şi rola de pe axul balansierului la eşapam entul ancoră constru it de Mudge a fost eliminată.

După această îm bunătăţire , eşapam entul cu ancoră s-a dovedit net superior celorlalte eşapam ente şi a cunoscut o răspîndire foarte largă de care se bucură şi în prezent.

130

B. EŞAPAMENTUL CU CILINDRU

1. Pârii componente

P ărţile principale ale eşapam entului cu cilindru sîn t cilindrul şi roata eşapam entului (fig. 158). Roata eşapam entului 1 are dinţii în formă de colţi dispuşi în a lt plan decît spiţele şi butucul roţii. C ilindrul 2 este în fondo ţeavă de oţel cu dim ensiuni foarte miei. Suprafa ţa exterioară şi in terioară a cilindrului s în t foarte bine prelucrate p rin rectificare şi lustruire. Acest cilin­d ru este secţionat în zona C, perm iţînd in trarea d in ţilo r roţii eşapam entului în interiorul lui. Capetele cilindrului sint închise cu tam poanele 3, m ontate în ci­lindru p rin tr-u n ajustaj cu strîngere.Din aceste tam poane sîn t prelucrate cepurile 4. R oata oscilatoare se mon­tează pe um ăru l 5 al bucşei m ontate pe cilindru.

Desigur că cilindrul va pu rta şi rola Fi8' 158' Eşapam entul cu cilindru, arcului spiral. P en tru a se preveni acu­m ularea m urdăriilo r şi pen tru a se uşura curăţirea, lungimea fiecărui tam pon va fi corespunzătoare lungimii nesecţionate a cilindrului.

în figura 159, a este reprezentat cilindrul în tr-o vedere în perspec­tivă ; se poate observa că în partea superioară a secţionării a fost în lă tu ­rată o zonă mai mică din peretele.cilindrului, pe cînd în partea inferioară s-a îndepărtat o porţiune m ult mai mare, form îndu-se un pasaj mai larg,

Fig. 159. C ilindrul.

prin care poate trece obada roţii eşapam entului. P rin secţionare se for­mează două buze : 1 şi 2 (fig. 159, b), num ite buza de in trare , respectiv buza de ieşire. In figură se observă că în dreptul buzelor d in peretele cilindrului a mai răm as m aterial pe o porţiune corespunzătoare unui are de 190—200°, pe cînd în dreptul secţionării inferioare, practicate pen tru trece-

rea obezii, din peretele cilindrului â rămas' doar o porţiune corespunză­toare unui sfe rt de cerc, adică unui arc de aproxim ativ 90— 100°. Această zonă este cea mai slăbită şi de m ulte ori cilindrul se rupe în acest loc. Suprafaţa in terioară 3 şi exterioară 4 ale cilindrului constituie suprafeţe de repaus sau suprafeţe de aşezare. Unghiul de cuprindere la eşapam entul cilindru este egal cu 0,5 din pasul roţii cilindru. Din această cauză, dia­

m etrul cilindrului este foarte mic, şi la dim ensiunile obişnuite ale ro ţii ci­lindru are o valoare de aproxim ativ1 mm. Ţinîndu-se seam a de faptul că prin cilindru se practică acel pa­saj, astfel încît partea nesecţionată să formeze un unghi central de 90—

Fig. 160. R oata eşapam entulu i cu 100 i este evident cîţ de pu ţin solid c ilindru . este cilindrul. Roata eşapam entului

are, de obicei, 15 din ţi şi se deo­sebeşte fundam ental de roţile descrise anterior, care au dinţii dispuşi în planul roţii (obezii).

Pe obada 1 a roţii eşapam entului (fig. 160) s în t aşezate perpendicu­la r pe planul roţii picioruşele 2 care poartă colţii 3. La d intele roţii eşa­pam entului se disting urm ătoarele elemente : partea ascuţită 4, baza 5, suprafaţa de im puls 6.

Suprafeţele dintelu i care v in în contact cu cilindrul trebuie să fie la fel de bine polizate şi lu stru ite ca şi cilindrul.

Roata eşapam entului trebu ie astfel m ontată încît dinţii să ajungă în drep tu l buzelor cilindrului, ia r obada să fie în dreptul ferestrei cilin­drului. Obada ro ţii eşapam entului în exterior nu apare ca o roată rotundă, ci este prevăzută cu 15 degajări circulare. Picioruşele sîn t m ontate în d rep tu l porţiunilor unde se întâlnesc două degajări, adică în locul unde obada are dim ensiunea m axim ă. Degajările în obadă sîn t făcute cu scopul de a perm ite trecerea cilindrului în rotirea lui pe lîngă obada ro ţii ci­lindru.

La ceasornicele de dim ensiuni mici se întilnesc şi roţi cu 12 dinţi.

2. Funcţionarea eşapamentului cu cilindru

P en tru a se urm ări funcţionarea eşapam entului se presupune că cilindrul a fost secţionat cu un plan perpendicular pe axa lu i în dreptul

Fig. 161. Funcţionarea eşapam entu lu i cu c ilindru.

planului superior al dintelui roţii eşapam entului şi se pre­zintă astfel poziţia relativă a ci­lindrului faţă de roata eşapa­mentului în cîteva poziţii ca­racteristice (fig. 161).

In poziţia 1, dintele roţii eşapam entului a trecu t de buza de ieşire, transm iţînd cilindru­lui un im puls în sensul a ră ta t (contrar sensului de ro tire a acelor de ceasornic), ia r dintele

132

urm ător va atinge cilindrul pe suprafaţa exterioară, adică pe suprafaţa de repaus a buzei de intrare. Roata oscilatoare m ontată pe cilindru dato­rită im pulsului transm is îşi continuă oscilaţia în sensul indicat, parcur­gînd arcul suplim entar. în acest tim p va exista o frecare perm anentă în tre partea ascuţită a dintelui roţii cilindru, care răm îne imobilă, şi suprafaţa exterioară a cilindrului.... ,.*■ în poziţia II, roata oscilatoare parcurge arcul suplim entar în sensul im pulsului transm is şi, apoi, în sens contrar (revine dato rită forţei elastice a arcului spiral). P e durata acestei mişcări are loc o frecare perm anentă în tre dintele roţii eşapam entului şi suprafaţa exterioară a cilindrului.

• în m işcarea lui în sensul orar, buza de in tra re trece de partea ascu­ţită a dintelui (poziţia III). Roata eşapam entului, nem aifiind re ţinu tă (oprită), începe să se rotească în sensul m om entului transm is (indicat în figură). Odată cu aceasta, suprafaţa de im puls a din telu i alunecă pe su­prafaţa de im puls a buzei de in trare , transm iţînd u n im puls cilindrului (deci şi balansierului). După ce buza de in tra re trece de suprafaţa de im ­puls a dintelui, roata eşapam entului va continua să se rotească, parcurgînd unghiul de cădere, absolut liber, pînă cînd partea ascuţită a dintelui va „cădea41, respectiv va atinge suprafaţa in terioară a c ilindrului num ită su ­prafaţă de repaus a buzei de ieşire. Această situaţie este reprezentată prin poziţia IV .

Poziţia V' ilustrează m işcarea roţii oscilatoare care execută oscilaţia în sensul im pulsului transm is şi revine în sens. contrar dato rită arcului spiral. în acest tim p, roata eşapam entului stă pe loc, ia r suprafaţa de re­paus a buzei de ieşire alunecă pe partea ascuţită a dintelui. C ilindrul are posibilitatea de a oscila fiindcă roata eşapam entului a re în obada ei acele degajări exterioare circulare menţionate.

• . Cilindrul, parcurgînd unghiul suplim entar în m işcarea lui de reve­nire spre poziţia mijlocie, va ajunge în tr-o poziţie în care .buza de ieşire se găseşte în d rep tu l părţii ascuţite a dintelui (poziţia VI). în acest mo­m ent are loc eliberarea roţii eşapam entului care, ro tindu-se în sensul in ­dicat, va transm ite buzei de ieşire u n impuls în sens an tio rar (poziţia VII). După term inarea transm iterii im pulsului, roata eşapam entului se va roţi cu unghiul de cădere parcurs în momentul în care d intele u rm ăto r va fi oprit de suprafaţa de repaus a buzei de intrare. Se observă că în acest fel s-a ajuns în tr-o poziţie identică cu poziţia de plecare şi deci, în continuare, ciclul de funcţionare se repetă, însă pentru dintele urm ător. T rebuie m en­ţionat că in figura 161 este reprezentat acelaşi d in te (şi n u dinţii succe­sivi ai roţii eşapam entului) în diferite poziţii.

3. Limitarea amplitudinii eh oscilaţie a cilindrului

La eşapam entul cu cilindru este neapăra t necesar să se prevadă o lim itare a am plitudinii, deoarece în caz contrar s-a r pu tea ca ceasorni­cul să fie oprit şi scos din funcţiune. Se im pune deci, în p rim ul rînd, să se stabilească care s în t factorii ce determ ină lim itarea am plitudinii şi, apoi, care este valoarea m axim ă adm isibilă a am plitudinii.

D atorită pasajului practicat în cilindru şi form ei particu lare a d in ­telui şi a obezii ro ţii eşapam entului, se reuşeşte să se obţină o am plitu­dine a balansierului (cilindrului) destul de m are. Se poate obţine un unghi

133

maxim parcurs d in poziţia m ijlocie la am plitudinea m axim ă şi înapoi în poziţia mijlocie de 360°, adică o elongaţie de 180°.

în figura 162, a se observă m işcarea cilindrului parcurgînd unghiul suplim entar în sensul indicat în u n n a transm iterii im pulsului de că tre un dinte an terior celui reprezen ta t buzei de ieşire 2. Dacă am plitudinea este prea mare, partea ascuţită a d in telu i va trece de buza de ieşire, îm pie- dîcînd revenirea cilindrului (balansierului) sub acţiunea arcului spiral, şi ceasornicul se opi'eşte.

Fig. 162. L im itarea am plitud in ii de oscilaţie.

în figura 162, b este reprezentată situaţia în care cilindrul îm preună cu roata oscilatoare parcurge unghiul suplim entar datorită im pulsului transm is de dintele d in figură buzei de in tra re 1. Dacă am plitudinea este prea m are (adică elongaţia este mai m are de circa 180°), partea ascuţită a dintelui, sub acţiunea m om entului transm is, va trece de buza de in trare provocîrid oprirea ceasornicului.

în această figură, cilindrul s-a presupus secţionat în d rep tu l pasaju­lui. Din considerentele arăta te m ai sus se im pune ca arcul m otor să fie astfel dim ensionat încît am plitudinea oscilaţiilor balansierului să fie cu­prinsă în tre 180 şi 240°. Această m ăsură însă nu este suficientă deoarece, fiind vorba de ceasornice portabile, în urm a unor lovituri şi jocuri, am­plitudinea poate să crească substanţial.

P en tru a se preveni depăşirea am plitudinii maxime admise se folo­seşte un dispozitiv foarte sim plu, form at din două ştifturi. Ş tiftu l A p re­sa t în roata oscilatoare se va lovi (sprijini) de ştiftu l fix B, fixa t în p ar­tea de susţinere a cilindrului dacă am plitudinea ar creşte brusc, d in cauza unui şoc, peste lim ita admisă. Ş tiftu l B împiedică deci oscilaţiile cu o elon­gaţie peste 180°. Ş tiftu l fix B se execută pe c ît posibil elastic pen tru a atenua şocul în m om entul atingerii cu ştiftu l mobil A.

A m plitudinea de oscilaţie este mai m are decît cea realizată la eşapa­m entul lu i Lobner. La această am plitudine, inerţia roţii oscilatoare cu o perioadă de T = 0 ,2 s pentru o oscilaţie simplă (corespunzătoare la 18 000 bătăi/h) este suficient de m are pen tru a n u fi influenţată p rea m ult de for­ţele exterioare.

,134

4. Reglarea eşapamentului cu cilindru

M ontarea cilindrului necesită de m ulte ori şi o reglare a adtncimii de pătrundere a d in ţilor roţii eşapam entului fa ţă de buzele cilindrului. Din această cauză chiar la ceasornicele de calitate medie puntea inferioară de susţinere a cilindrului este deplasabilă (fig. 163). în acest scop, pun­tea este m ontată în tr-o degajare din p latina inferioară şi poate fi deplasată de-a lungul axei longitudinale a punţii prin slăbirea şurubului de fixare.

Puntea superioară de susţinere a balansierului este fixată de puntea re­glabilă inferioară p rin ştiftu ri şi şuruburi în aşa fel încît lagărele pentru cilindru să fie fa ţă în faţă. Astfel, la o deplasare a punţii inferioare se va deplasa şi cea superioară. Dacă puntea reglabilă se deplasează spre roata eşapam entului, distanţa d in tre axe se micşorează. R oata eşapam en­tu lu i pă trunde m ai adînc în cilindru şi repausul (respectiv unghiul supli­m entar parcurs de cilindru după transm iterea im pulsului) creşte. Invers, m ărindu-se d istanţa d in tre axe, repausul se micşorează. P en tru o reglare corectă a adincimii de pătrundere, pe roata oscilatoare este m arcat un punct, ia r pe p latină sîn t m arcate trei puncte (fig. 164). Cele două puncte extrem e indică poziţia punctului de pe roata oscilatoare în m om entul tre ­cerii p ă rţii ascuţite a dintelui de buza de in trare , respectiv buza de ieşire. P unctu l de pe roata oscilatoare trebuie să fie în dreptul punctului m ijlo­ciu dacă lin ia care uneşte buzele cilindrului formează un unghi de 90° cu direcţia -axa cilindrului -axa roţii eşapamentului.

Dacă se prinde cilindrul cu a ju to ru l pensetei, aşa cum se arată în figură, reglarea se poate face uşor. Totodată, trebuie verificat ca în această poziţie, ş tiftu l lim itator A de pe roata oscilatoare să fie chiar opus ştiftu - lu i fix B (adică să formeze un .unghi de 180°). în această poziţie, axa ci­

135

lindrului, punctu l rhâi'cat’pe roată Oscilatoare şi punctul de fixare a a r­cului spiral de piton trebuie să fie in dreptul punctului mijlociu de pe platină.

: V C. EŞAPAMENTUL CU ANCORĂ

1. Clasifica^

* In prezent, ceasornicele de buzunar şi de m înă sînt echipate cu eşa­pam ente cu ancoră. .

După felu l cum se transm ite im pulsul, eşapam entele cu ancoră pot fi îm părţite în tre i grupe.

a. Eşapam entul englez. Roata eşapam entului are dinţii ascuţiţi pre­văzuţi doar cu o mică teşitu ră pentru a se m ări durabilitatea v îrfurilor. La acest eşapam ent, unghiul de im puls este situat pe paletă (fig. 165).

Fig. 165. E şapam entu l cu ancoră englez.

b. Eşapam entul elveţian. Roata eşapam entului are dinţii de o formă specifică, n um iţi d in ţi de butuc. In acest caz, unghiul de im puls este si­tu a t parţia l pe d intele roţii eşapam entului şi parţial pe paletă. Acest tip de eşapam ent a cunoscut cea mai m are răsplndire.

c. Eşapam entul cu ştiftu ri. Dinţii roţii eşapam entului au form a de pană. La ancoră în locul paletelor se utilizează ştifturi, ia r unghiul de in t-

136

puls se situează în întregim e pe dintele roţii eşapam entului. D in această grupă face parte şi eşapam entul cu palete ascuţite. Eşapam entul cu ştif­tu ri a fost prezentat pe larg la ceasornicele deşteptătoare. .

. Din punctul de vedere al aşezării, eşapam entele cu ancoră pot fi îm ­părţite în tre i categorii :

a. Eşapamentul cu braţe egale. Mijlocul p lanurilor de im puls al pa­letelor se găseşte la distanţe egale de centrul de oscilaţie a l ancorei.

. b. Eşapamentul cu braţe inegale.. Suprafeţele de repaus ale paletelor sîn t egal depărtate de centrul de oscilaţie al ancorei.

c. Eşapamentul cu braţe semiegale (mixte). Acesta şe. situează în tre prim ele două variante.

In cele ce urm ează sin t descrise părţile componente, funcţionarea etc. de la eşapam entul elveţian.

2. Părfi componente

Orice eşapam ent cu ancoră se compune din urm ătoarele părţi (fig. 166) : roata eşapam entului 1 ; pinionul roţii 2 ; ancora 3 cu paletele12, m ontată pe axul 11; furca 4 cu coam ele 6, a cărei m işcare este lim i­

ta tă de ştiftu rile lim itatoare 5. Tot de furcă este fixat v îrfu l de siguranţă 7 (lancea). Pe axul balansierului 10 sîn t m ontate rola de siguranţă 8 şi rola de im puls 9 care poartă paleta sau ştiftul de im puls 13. P e axul balan­sierului se mai fixează roata oscilatoare şi rola arcului spiral care nu sîn t reprezentate în figură.

a. Roata eşapam entului. Are, de regulă, 15 dinţi, astfel încît unghiul 360°

de divizare este de -Ţg-=24°. La eşapam entul englez roata eşapam entuluise execută d in alamă tare, ia r la eşa­pam entul elveţian, din oţel călit. Se mai întîlnest? şi roţi ale eşapam entu­lu i fabricate d in aliaje ale nichelului sau aurului. P artea activă a dinţilor trebuie să fie foarte bine prelucrată.

, In figura 167 este reprezentat profilul d in ţilo r de butuc u tilizaţi la roata regulatoare a eşapam entului de tip elveţian. La un dinte se disting urm ătoarele elem ente :

— suprafaţa de im puls 1— 2 ;Fig. 167. R oata eşapam entu lu i

de tip e lveţian .

137

— suprafaţa de repaus 1— 3 sau faţa d in te lu i;— suprafaţa posterioară 2—4.Punctul 2 mai poartă denum irea de câleîiul dintelui, ia r punctul t ,

v îrfu l dintelui. D inţii ascuţiţi seam ănă cu oei de la roata eşapam entului G raham . Ei însă s în t foarte sensibili, fiind ascuţiţi. Uleiul de ungere se îm prăştie scurgîndu-se spre obada roţii.

“Dinţii de butuc sîn t mai pu ţin sensibili la solicitări mecanice şi la uzură. In acelaşi tim p, uleiul se păstrează tim p mai îndelungat pe părţile active ale dinţilor.

b. Ancora şi furca. Ancora poate fi un elem ent separat de furcă (fig. 168) sau form ează corp comun cu ea (fig. 169). In prim ul caz, ancora se fixează pe axul ancorei pe care se fixează şi furca. Astăzi se întîlneşte aproape exclusiv construcţia comună. Ancora se fixează pe ax fie prin presare (deci se realizează un ajustaj cu strîngere), fie prin înşurubare. în figura 170 este reprezentat axul ancorei în cele două variante.

Ancora se execută, de obicei, din : oţel călit, aliaje ale nichelului sau aurului. P en tru a se reduce frecarea în tre dinţii roţii, roţii eşapam entului şi ancoră, părţile active ale ancorei se execută din p ietre (rubine) şi se n u ­mesc palete. Se cunosc şi se folosesc două sistem e de m ontare şi fixare a pietrelor în ancoră. în figura 168 se prezintă ancora num ită ancoră cu pa­lete acoperite (invizibile), ia r în figura 169, ancora *cu palete vizibile îm ­preună cu furca, aşa cum se în tîlneşte cel mai frecvent. U nghiul de: cu­prindere al ancorei este de 2,5 paşi. Cele două m oduri de fixare a palete­lor în ancoră nu influenţează cu nim ic funcţionarea eşapam entului, de- oai'ece părţile active ale paletelor în ambele cazuri pot fi identice.

La ancora cu palete vizibile, reglarea eşapam entului se poate realiza mai uşor, pe cînd la cea cu palete invizibile această operaţie se execută mai anevoios. în schimb, varian ta acoperită asigură o protejare mai si­gură a paletelor. în ambele cazuri, paletele se fixează prin lipire cu şelac. La ancora cu palete invizibile acestea se introduc lateral.

Furca, la toate ceasornicele de calitate mai bună, formează corp co­m un cu ancora, ia r ansam blul se num eşte furca ancoră. Poziţia furcii faţă de ancoră poate fi şi alta decît cea a ră ta tă în figura 169, adică să nu fie pe direcţia perpendiculară p>e cele două braţe ale ancorei. Aceasta depinde exclusiv de poziţia reciprocă a axei roţii eşapam entului, a axei ancorei şi a axei balansierului. La ceasornicele m ai vechi, ancora şi furca se înşu­rubează pe axul ancorei şi sînt poziţionate cu aju toru l unui ş tif t care trece

Fig. 168. A ncoră cu p ietre invizibile.

Fig. 169. F u rca ancoră. Fig. 170. Axul ancorei.

138

prin ele. Ancora îm preună cu furca au rolul de a transm ite im pulsul de la roata eşapam entului la balansier.

Capătul furcii este p revăzut cu o crestă tură în care in tră paleta de impuls. în stînga şi în dreapta acestei crestături, furca are cîte un corn. Rolul coam elor constă în aceea că ele cuprind paleta de impuls şi astfel fu rca ancoră se m enţine în tr-o poziţie corectă, şi în m om entul prem ergă-

Fig. 171. V îrfu l de siguranţă.

to r fenom enului de eliberare (cînd vîrful de siguranţă a in tra t deja în de­gajarea rolei de siguranţă şi nu mai asigură furcii o poziţie bine deter­minată).

în figura 171 sînt reprezentate cîteva soluţii pen tru vîrful de sigu­ran ţă şi fixarea lui în furcă.

e. Rola de impuls, paleta de impuls şi rola de siguranţă. Rola de im­puls este fixată pe axul balansierului prin ajustaj cu stringere. Ea serveşte la susţinerea paletei de impuls care este elem entul ce preia im pulsul de la furcă. Această paletă este introdusă în tr-un orificiu de formă adecvată, practicat în rolă, şi este fixată cu lac. Paleta de im puls se execută d in ru ­bin artificial sau safir. Ea mai este num ită şi astăzi în mod im propriu elipsă. Această denum ire provine de la form a secţiunii paletei care în trecu t avea form a eliptică. De fapt, paleta de im puls poate avea urm ătoa­rele se c ţiu n i: eliptică (fig. 172, a), sem irotundă (cu o aplatisare de 1/3 D) (fig. 172, b) şi triunghiu lară (fig. 172, c şi d). Paleta sem irotundă prezintă avantaju l unei rezistenţe m ărite. Form a eliptică se întîlneşte la ceasornicele de calitate inferioară şi ieftine, iar forma triunghiulară la ceasornicele de precizie.

în figuţa 173 este reprezentată ro la de im puls care îndeplineşte şi funcţia rolei de siguranţă. Acest lucru este posibil dacă rola de siguranţă are un dia­m etru mai m are. O rolă de siguranţă m are se întîlneşte la ceasornicele cu eşapam ent englez sau la cele ieftine cu eşapam ent elveţian. La rolele de siguranţă m ari furca va avea form a din figurile 172, a şi b.

Dacă rola de siguranţă are un diam etru mic (ca­zul ceasornicelor de calitate superioară), n u poate servi şi ca rolă de impuls. în acest caz, a tît rola de im puls cît şi rola de siguranţă formează corp comun — rolă de Fi„ 172 Paiete de im puls dublă (fig. 174). ' impuls.

.139

F urca va avea vîrfu l de siguranţă de form a reprezentată în figurile 171 , c ţ d , e , f , dacă pe balansier este m ontată o rolă dublă. - v

La ceasornicele de precizie G lasshutte, paleta de impuls'-este. fixată în tr-una d in spiţele roţii oscilatoare. în acest caz,, pe axul balansierului se va m onta doar o rolă de siguranţă sim plă (fig. 175). ..

Fig. 173. Rolă Fig. 174. Rolă • Fig. 175. Rolăde im p u ls şi de de im puls de siguran ţă

sigu ran ţă . dublă. sim plă.

Rola de siguranţă este prevăzută pe suprafaţa extei-ioară cu o dega­jare de form a arătată în figurile respective.

Rola de impuls nu are, totdeauna, form a rotundă. Formele din fi­gura 176 prezintă avantaju l că greutatea rolei de im puls se reduce conside­rabil. Form a din figura 176, c prezintă însă dezavantajul că n u este echi­librată.

.Rola de siguranţă îm preună cu vîrful de siguranţă au rolul de a asi­gura o anum ită poziţie furcii ancoră în perioada de timp în care balan­sierul parcurge unghiul suplim entar astfel încît furca să nu-şi poată schimba poziţia sub acţiunea unor şocuri, lovituri sau zdruncinături.

Suprafeţele active ale tu tu ro r elem entelor descrise pînă acum tre ­buie să aibă o execuţie deosebit de fină, în vederea că forţele ce se trans­m it aici s în t foarte reduse şi orice frecare m ărită poate provoca un mers incorect sau chiar oprirea ceasornicului. Aceasta constituie şi m otivarea pentru executarea paletelor ancorei şi paletei de impuls din rubin ‘sau safir, care au o suprafaţă deosebit de fină şi, în ' acelaşi timp, b rezistenţă foarte ridicată la uzură.

o AFig. 176. T ipuri de role de im puls : a, b — echilibrate; c — neechilibrate.

d. Ş tiftu rile de lim itare. P en tru a se putea regla precis m işcarea de oscilaţie a ancorei, se lim itează oscilaţia furcii cu a ju toru l a două ştiftu ri lim itatoare m ontate în platină. De obicei, aceste ştiftu ri sînt m ontate la o distanţă de circa 2/3 din lungim ea furcii de la axa ancorei. Acelaşi efect de lim itare a oscilaţiilor furcii (respectiv ancorei) se obţine prin degajări în platină, formîndu-se m uchii care îndeplinesc rolul ştifturilor. La cea­sornice G lasshutte, lim itarea nu se face la furcă, ci la ancoră, şi anume de b ra ţu l de in trare al ancorei este fixat u n ştift care in tră într-o gaură

140

din platină. P rin alegerea corectă a poziţiei şi a dim ensiunii găurii se ob­ţine-o lim itare corectă. O altă soluţie pentru lim itarea m işcării de osci­la ţie a furcii ancorei constă în urm ătoarele : în p latină se înşurubează două şuruburi care au în faţă cîte un cep excentric. In acest fel se obţine posi­b ilitatea reglării precise a oscilaţiilor ancorei. (

3. Funcţionarea eşapamentului cu ancora

în figura 177 s în t arătate şase poziţii succesive de. funcţionare a eşa­pam entului ancoră de tip elveţian.

Poziţia I reprezin tă ancora în clipa în care d intele 1 a l roţii eşapa­m entului se sprijină pe suprafaţa de repaus a paletei de in trare , ia r furca este presată înspre ştiftu l lim itator d in stînga. Roata oscilatoare (care nu s-a reprezentat în figură) revine înspre poziţia mijlocie sub acţiunea arcu­lui spiral, parcurgînd unghiul suplim entar.

De rem arcat că roata oscilatoare va ajunge în poziţia de echilibru dacă paleta de im puls va fi s ituată pe linia ce uneşte axa ancorei şi axa

Fig. 177. Funcţionarea eşapam entu lu i cu ancoră.

141

balansierului. în tre vîrfu l de siguranţă şi ro la de siguranţă trebuie să exişte o anum ită d istanţă (un anum it joc), astfel încît în tim pul în care ba­lansierul parcurge unghiul sup lim entar v îrfu l de siguranţă să nu se frece de rola de siguranţă. în acest tim p, ancora şi roata eşapam entului -stau nemişcate, în repaus.

Se m enţionează că fa ţă de alte eşapam ente, eşapam entul cu ancoră are d rep t suprafeţe de repaus suprafeţe plane. P rin alegerea corectă a unghiurilor paletei şi d in ţilo r roţii eşapam entului se obţine o fo rţă care este astfel orientată încît p rin alunecarea d inţilor roţii eşapam entului pe suprafaţa de repaus, paleta să fie trasă spre centrul roţii eşapam entului. Acest fenom en poartă denum irea de „atracţie". Tocmai această atracţie asigură poziţia ancorei lip ită de ştiftu rile lim itatoare, ia r p rin aceasta se evita posibilitatea atingerii v îrfu lu i de siguranţă de rola de siguranţă. Din cele prezentate rezultă că roata oscilatoare parcurge unghiul suplim entar absolut liber, neavînd nici o legătură cu furca ancoră şi roata eşaparhen- tu lu i care sîn t în repaus. N elipirea furcii de ştifturile lim itatoare a r fi echi­valentă cu contactul d in tre vîrfu l de siguranţă şi rola de siguranţă. Or aceasta a r determ ina frecarea în tre aceste elem ente, deci oscilaţiile balan­sierului a r deveni nelibere, dim inuînd calităţile eşapam entului ancoră. Iată de ce unghiul de atracţie, î'espectiv fenom enul de atracţie, are o însem nă­tate a tît de mare la acest eşapam ent.

Dacă asupra ceasornicului, respectiv asuprat. pieselor şi, in special, asupra furcii acţionează forţe cu caracter ocazional, de scurtă du ra tă (lovi­turi, şocuri etc.), este posibilă deplasarea furcii de pe ştiftu l lim itator, însă num ai pînă cînd v îrfu l de siguranţă va atinge rola de siguranţă. în clipa în care acţiunea acestor forţe încetează, furca, datorită atracţiei, ajunge în poziţia sa iniţială (adică se lipeşte de ştiftul lim itator), şi vîrful de siguranţă se îndepărtează de rolă. Astfel, v îrfu l de siguranţă exclude posibilitatea unei deplasări a furcii de la un ştift lim itator la celălalt în tim pul în care roata oscilatoare parcurge unghiul suplim entar sub acţiunea unei lovituri ocazionale. Dacă această posibilitate nu ar fi exclusă, ceasor­nicul a r fi expus să se oprească deoarece paleta de impuls, la revenire, nu ar mai putea in tra în crestă tu ra furcii, ci ar răm îne în afara acesteia, eşa­pam entul ră.mînînd blocat.

Poziţia II reprezintă m om entul în care roata oscilatoare a p ar­curs unghiul suplim entar, şi paleta de im puls a ajuns să atingă partea dreaptă a crestăturii furcii. Întrucît, în m om entul atingerii, roa ta oscila­toare are o viteză relativ m are, în tim p ce furca este imobilă, se va pro­duce o izbire (lovire) a paletei de im puls de peretele drep t a l crestăturii furcii. Ca rezu ltat al acestei loviri, furca se va îndepărta de ş tiftu l lim i­ta tor d in stînga. Odată cu deplasarea furcii de la ştiftu l lim itator din stînga, suprafaţa de repaus a paletei A, alunecînd pe suprafaţa de repaus a dintelui 1, va obliga roata eşapam entului să se rotească cu un unghi mic în sens contrar m om entului transm is, p înă cînd suprafaţa de impuLs a pa­letei ajunge în d rep tu l celei de pe dinte.

Poziţia III indică m om entul în care roata oscilatoare, rotindu-se spre dreapta, va prim i un im puls în acelaşi sens datorită trecerii d intelui 1 pe sub suprafaţa de im puls a paletei de in tra re A. T ransm iterea im pulsului se explică în felul urm ător : roata oscilatoare a p ierdut din viteză produ- cînd eliberarea roţii eşapam entului, ia r în m om entul alunecării paletei de in trare pe suprafaţa de im puls a dintelui 1, furcii i se im prim ă o viteză mai

142

m are decît cea a roţii oscilatoare. Astfel, furca va lovi cu p artea stingă a scobiturii paleta de impuls.

Poziţia IV prezintă situaţia în care dintele 1, după ce a term inat p ar­curgerea suprafeţei de impuls a paletei A, o părăseşte, ia r d intele 3 este gata să cadă pe paleta de ieşire B. Cu aceasta se term ină transm iterea im ­pulsului către balansier. Furca în această poziţie se va afla la o distanţă de ştiftu l lim itator din stingă corespunzătoare unghiului de cădere pe care-1 parcurge roata eşapam entului. Unghiul pe care-1 parcurge roata eşapa­m entului d in clipa term inării transm iterii im pulsului pînă la atingerea celeilalte palete pe suprafaţa de repaus de către un a lt dinte, necesar din motive de siguranţă, se num eşte unghi de cădere.

Este evident un drum m ort care nu produce transm iterea im pulsului, dar dacă se presupune că dintele 3 sa- cădea, respectiv ar atinge paleta de ieşire, înainte ca dintele 1 să fi trecu t de paleta de in trare , ceasornicul s-ar opri. Această oprire a r putea fi produsă de o mică imprecizie în execuţie. Este deci absolut necesar să se prevadă această siguranţă. U nghiul pe care îl parcurge furca ancoră după ce dintele a trecu t de suprafaţa de im puls a paletei de in trare pînă cînd va atinge ştiftu l lim itator d in dreapta se nu ­m eşte unghi mort.

;în poziţia V este a ră ta t m om entul în care dintele 3 a atins suprafaţa de repaus a paletei de ieşire B, iar paleta de impuls a părăsit crestătura furcii. Furca încă n u a atins ştiftu l lim itator din dreapta deoarece abia din acest m om ent începe să se m anifeste fenomenul de atracţie.

în poziţia VI este reprezentată situaţia în care dintele 3 a atras furca către ştiftu l lim itator din dreapta. Roata oscilatoare oscilează liber, p ar- curgînd unghiul suplim entar. După atingerea am plitudiniii maxime, roata oscilatoare revine sub acţiunea arcului spiral. Toate etapele (poziţiile) de funcţionare se vor repeta pen tru paleta de ieşire B.

4. Mărimi caracteristice ale eşapamentului cu ancoră

Eşapam entul cu ancoră are faţă de alte eşapamente un singur elem ent în plus, şi anume furca, adică elem entul care transm ite forţa de la ancoră la balansier. Totuşi, p rin această cinematică eşapam entul se complică des­tu l de mult. Din această cauză, acţiunea reciprocă a elem entelor care for­mează eşapam entul este destul de sensibilă la schimbarea dim ensiunilor sau unghiurilor.

Unghi de repaus este unghiul cu care se roteşte ancora în ju ru l axu­lui din poziţia de repaus pînă cînd paleta ajunge cu m uchia D în dreptul vîrfului B al dintelui roţii eşapam entului (unghiul y.= DOB) (fig. 178, a).

Unghiul de cădere conform celor arăta te mai sus este unghiul parcurs de roata eşapam entului din m om entul în care un dinte părăseşte suprafaţa de impuls a unei palete pînă cînd altu l cade pe suprafaţa de repaus a celei­lalte palete. Acest unghi 3 are valoarea de l c30' şi trebuie să fie egal pen­tru ambele palete (fig. 179).

Unghiul de im puls este unghiul parcurs de ancoră în tim pul în care se transm ite im pulsul. Acest unghi ? (fig. 178, b) de 8°30' este repartizat in felul urm ător : 6C30' pe paletă şi 2° pe dintele roţii eşapam entului.

în tre grosimea dintelu i şi a paletei se respectă proporţia de 1 :2 . La aceste grosimi corespunde un unghi central la centrul roţii ancoră de 3°30/ pentru dinte şi 7° pen tru paletă, ceea ce formează un unghi activ de 10°30'.

143

o

Fig. 178. U ngliiul de repaus şi de im puls.

In tre lungim ea activă a furcii şi distanţa din tre centi-ul axei balan­sierului şi paleta de im puls există u n raport de 3 :1 . Aceasta înseam nă că in tim pul în care ancora parcurge unghiul activ de circa 10°, roata oscila­toare va parcurge un unghi de circa 30°. La ceasornicele mai mici unghiul activ a l balansierului poate atinge maximum 42°30'. Desigur, în acest caz, furca este re la tiv mai scurtă.

Trebuie rem arcat deci că roata oscilatoare în oscilaţia sa păstrează legătura cinem atică doar p>e un unghi de 30°, pe cînd unghiul total parcurs după un im puls este de 180— 540° (din poziţia mijlocie in poziţia extrem ă şi înapoi).

în figura 180 se indică unghiul de atracţie. Linia BO uneşte vîrfu l dintelui roţii B (respectiv punctu l de contact din tre din te şi paletă) cu centrul O al ancorei. în punctu l B se ridică o perpendiculară A B pe dreapta OB. Această dreaptă îm preună cu direcţia suprafeţei de repaus BC for-

Fig. 179. U nghiul de cădere : la paleta de ieşire; & — la paleta de intrare.

144

meăză .unghiul: de atracţie S, Tocmai ‘existenţa acestu i’ unghii determ ină descom punerea forţei în aşa fel încît să existe o com ponentă care trage ancora în sp re 'cen tru l roţii: ancoră. Acest unghi a re o valoare de d fc a 12°. F orţa şi unghiu l de atracţie asigură poziţia furcii lip ite de ş tiftu l lim itator în-peridadă în care .roata oscilatoare parcurge unghiul su p lim e n ta ra '• r ?

Prin noţiunea de eliberare se înţelege procesul p rin care paleta an­corei este scoasă de sub dintele ro ţii eşapam entului. M om entul care trebuie aplicat fUrcii” aîncorei p e n tru : învingerea atracţiei" şi eliberarea ei şe n u ­meşte m om ent de eliberare Şi este furnizat de către roata oscilatoare în niişbârea lui de revenire spre poziţia mijlocie. ;

ÎNTREBĂRI RECÂPJTULATIVE I \

3. Care sîn t eşapam entele u tilizate la ceasornicele portab ile ?2. P rin ce se caracterizează acestea? ‘3". C are s în t p ă rţile com ponente a le eşapam entului cu c ilind ru ?4. Descrieţi şi sch iţa ţi c ilindru l şi ro a ta eşapam entului.5. Descrieţi fu n c ţio n area eşapam entu lu i cu cilindru.8. De ce şi la c ît treb u ie linii ta tă am plitud inea de. oscilaţie a ro ţii oscilatoare la attest

eşapam ent ?7. Cum se face această lim ita re ?8. C are sîn t d ezavan ta je le acestui eşapam ent ?.9. Cum se reg lează eşapam entu l cu c ilind ru ?»0. Cum se clasifică eşapam entele cu ancoră ?J î . C are sîn t e lem entele de bază ce a lcătu iesc acest eşapam ent ?32; De cite fe lu ri pot fi ro ţile e şap am en tu lu i? Cum a ra tă d in te le la acestea (schiţaţi-!e)

şi ce e lem ente se d isting la ele ?IM.- Dar ancora de cîte fe lu ri poate fi ? Faceţi com paraţie in tre ele.

Cum se tran sm ite im pulsul de l f roa ta eşapam entulu i la ba lan sier ?35., Ce d ispozitive de sig u ran ţă ex istă lâ eşapam entul cu ancoră ?M .-D escrieţi p a le ta de im puls, ro la de im puls şi d e siguranţă.37. C are este ro lu l a trac ţie i ? De ce ex istă ş tiftu ri lim ita toare ? ' *Î 8.-D escrieţi func ţionarea eşapam entulu i eu ancoră.39: Ce m ărim i caracteristice cunoaşteţi la eşapam entul cu ancoră ?

V CAPITOLUL VI

OSCILATORUL

A. GENERALITĂŢI

Elem entul, respectiv organul care realizează în fond m ăsurarea tim ­pului la ceasornicele portabile este roata oscilatoare.• : în com ponenţa oscilatorului in tră roata oscilatoare, axul balansieru­lui, lagărele axului balansierului, arcul spiral, rola arcu lu i spiral, rola de

10 — Manualul ceasornicarului

impuls, ro lă de siguranţă, compasul, pitonul arcu lu i sp iral şi puntea halan- sierului. . • •

în figura 181, a este reprezentat axul balansierului. Roata se mon­tează p rin tr-im a justa j cu strîngere, astfel incit să poată fi rotită pe axul balansierului. P e acest a x se m ai montează, de obicei, o rolă dublă (com­

pusă din rola de impuls şi rola de sigu­ranţă).:

In figura 181, b este reprezentată o altă formă a axului balansierului la care lipseşte um ărul, pen tru sertizarea ro ţii os­cilatoare.

Capătul ex terio r al arcului spiral se va fixa de o parte fixă a mecanismului. Axul balansierului se sprijină în lagăre cu p iatră cu gaură şi p iatră de acoperire sau îh anum ite construcţii speciale.

P entru a se u im ări modul de f u n c ţ io -0 nare a regulatorului cu roată oscilatoare şi

Fig. 18], Axul balansieru lu i. arc spiral se ia un mecanism cu r o a taoscilatoare m ontată insă fără eşapament

şi, dacă balansierul se găseşte în poziţie mi j lo t ie (de repaus), se ro­teşte roata oscilatoare cu u n unghi de circa 903. Prin aceasta arcul spiral care a fost tensionat ajunge in tr-o stare tensionată şi înm a­gazinează o anum ită energie potenţială, fiind deform at. E liberîndu-se roata oscilatoare, sub acţiunea forţei arcului, ea se va pune in mişcare in sensul revenirii la poziţia mijlocie, adică energia potenţială se transform ă în ener­gie cinetică. In tim pul acestei mişcări, roata oscilatoare, respectiv masa ei acum ulează o anum ită energie cinetică. D atorită inerţiei, roata oscila­toare, în tim pul oscilării, va trece dincolo de poziţia mijlocie pînă cînd inerţia sa va fi com pensată de forţa elastică a arcului. In acest m om ent i atins elongaţia maximă unde dispune d in nou d e o energie potenţială care se va transform a în energie cinetică în tim pul întoarcerii către poziţia mij­locie. Dacă .frecarea în lagăre şi frecarea cu aeru l nu ar consuma trep ta t energia înm agazinată în sistem prin prima scoatere din poziţia mijlocie (de echilibru), oscilaţiile acestea ar continua la infinit. Datorită însă acestor frecări, oscilaţiile se am ortizează. De aceea este necesar ca balansierului să i se transm ită la fiecare oscilaţie simplă o anum ită energie sub forma unui im puls.

B alansierul poate fi realizat în foarte m ulte variante constructive l i funcţie de destinaţia m ecanismului, de precizia impusă, de condiţiile de exploatare şi de un şir în treg de factori.

în figura 182 este reprezentat un balansier cu toate părţile sale com­ponente. Roata oscilatoare 1 este m ontată pe axul balansierului 2. Arcul spiral 3 este m ontat pe o rolă 4 fixată pe acelaşi ax. Extrem itatea exte­rioară a arcului sp iral este fixată rigid în butucul 5 (pitonul) fixat în tr-un orificiu a l punţii balansierului 7 prin in term ediul şurubului 6. P artea 7 serveşte drep t suport pen tru lagărul superior al axului balansierului şi este dem ontabilă p rin şurubul 8 de platina (baza) ceasornicului.

Lagărele axului balansierului s în t form ate d in cîte o p iatră de aco­perire 9 şi o p ia tră cu gaură 10. La lagărul superior p iatra de acoperire 10 este m ontată în tr-o plăcuţă (arm ătură) 11 ce se fixează cu două ştiftu ri 12 de puntea balansierului. P ia tra cu gaură este m ontată direct în puntea ba-

146

larisierului. Lagărul inferior este identic cu cel superior num ai că aici pia­tra: eu gaură este m ontată direct în platină, ia r p lăcuţa 13 se fixează^ cu două şu ruburi 14 în. platină. în ju ru l lagărului superior, respectiv în ju ru l plăcuţei se poate ro ti un b ra ţ num it compas de reglare 15. Din felul cum

«este m ontat se poate observa că poziţia lui este fixată dato rită frecării în tre orificiul circular uşor conic şi plăcuţa 11 a pietrei de acoperire, conică in exterior.

Compasul la o extrem itate are forma unui indicator al cărui vîrf ajunge în d rep tu l unei scări gradate în pun tea balansierului. în direcţia opusă este prevăzut cu o prelungire in care se fixează două ştiftu ri în aşa fel incit p rin spaţiul d in tre ele să treacă spira exterioară a arcului spiral într-o zonă apropiată de punctul de fixare în butuc. De fapt, în figura 182 unul d in tre ş tiftu ri este înlocuit cu o cheie compusă d in coloana 16 cu o prelungire orizontală şi d in ştiftu l 17. Spira exterioară a arcului sp iral este introdusă în această cheie. Acest dispozitiv împiedică spira exterioară a arcului spiral să iasă din cheie la apariţia u n o r zguduituri sau şocuri.

147

Dacă- se deplasează^ vîrful com pasului (priv it de sus' în 'scrisu l orar),• lungimea arcului cuprinsă ‘în tre butuc şi aceste ştifturi^se'^Vă micşor®,'iar' cea cară iă 'parte la ; oscilaţie va creşte,' ceea ce v a 'd e te rm in ă 'o creştere a' perioadei de oscilaţie, ia r ceasornicul v a : răm îne în 'u rm ă . La o -a s tfe l'd e deplasare, ex trem itatea compasului care serveşte ca indicator se va deplasa spre literele R sau S sau cu sem nul -r-- m arcate pe puntea balansierului (litera 'R provine de la cuvîntul 'retard d in franceză, respectiv slow d in en­gleză care înseamnă în- urmă,- t î r a u r îft^et)teDimpotriyă, dacă se deplasează compasul îriseris on trar" lungim ea' activă ţ a r c u lu i spifal scade, perioada se t'a micşoraV iar'ceasui„va merge înainte.' Indicatorul se va-deplasa spre literele A sau F sau spre. semnul + ; (în fi-ăriceză^^ance înseam nă înainte, ia r fost în engleză, repede).

în_ felul acesta , compasul reprezintă!'im dispozitiv de reglare a pe- . noadei de oscilaţie a balansierului. Este evident că porţiunea arcului spi­ral pe care^se poate deplasa cpmpasţri de. feg la re Jreb u ie să fie o curbă circulară concentrică cu centrul de ro ta ţie al compasului (adică cu axul balansierului). în caz contrar, prin deplasarea compasului, arcul spiral s-ar deforma şi astfel ar apărea perturbaţii m ari în funcţionarea ceasornicului.

Fiind vorba de ceasornice portabile, care în tim pul funcţionării ocupă cele mai diferite poziţii,- este evident că roata oscilatoare nu trebuie să aibă bătăi frontale;'adică în tim pul oscilaţiei trebu i^ să se m enţină în tr-un plan şi să fie foarte bine echilibrată. Roţile oscilatoare fără şuruburi se echilibrează prin îndepărtare de m ateria l prin găurire din obadă în zona care are un surplus, de masă, Roţile oscilatoare cu şuruburi fixate in jurul circum ferinţei se echilibrează prin înşurubarea m ai m ult sau mai puţin adine a şuruburilor, înlocuirea unor şuruburi cu altele, fixarea unor ron­dele în tre şurub şi obadă. Aceste, şuruburi servesc şi la m odificarea m o­m entului de inerţie al balansierului.

3. PERIOADA DE OSCILAŢIE

M ărimile care influenţează perioada de oscilaţie sîn t :— m om entul de inerţie al tu tu ro r maselor ce se află în mişcare da

Oscilaţie ;— momentul director al arcului-spiral care depinde de lungimea ar­

cului spiral, de dim ensiunile secţiunii arcului şi de caracteristicile meca­nice ale m aterialului folosit.

Trebuie subliniat faptul că m om entul de ineilie al unei mase creşte cu p ă tra tu l distanţei pînă la axa de oscilaţie.

Dacă se consideră că o unitate de masă se găseşte la o distanţă: de2 cm faţă de axă, ea va avea un m om ent de inerţie de 22= 4 ori mai m are decît aceeaşi unitate de masă situată la d istan ţa de 1 cm de axă. Din această cauză, la o roată oscilatoare, pen tru a se obţine un anum it moment de inerţie, se recomandă urm ătoarea soluţie : butuc mic, spiţe subţiri şi uşoare jji obadă mai grea.

Folosirea unui disc plin în locul roţii cu spiţe, la, acelaşi moment de inerţie, a r presupune o masă m ult m ai mare. Acest lucru ar avea drept urm are o încărcare suplim entară a cepulu i şi a lagărului. ,

D iam etrul arcului spiral trebuie să nu fie nici mai mic de 1/2 din dia­m etru l roţii oscilatoare, însă nici mai m are de 2/3 din acelaşi diam etru.

C. TIPURI CONSTRUCTIVE OE ROJI OSCILATOARE Şl ARCURI SPIRALE.

Fig.. 183.- Roată-oscilatoare sim plă.

a. Roata oscilatoare. Se cunosc mai multe tipuri;:1) Roata oscilatoare simplă monom etalică (fig. 183, a) este executată

din alamă, a lpaca.sau bronz cu beriliu. Obada roţii oscilatoare nu este sec­ţionată (întreruptă)'. în trecut, aceste ro ţi se foloseau num ai la ceasornice de calitate inferioâră, deoarece dacă se utilizează îm preună 'cu un arc spiral din oţel sau bronz care îşi modifică elasr -ticitarea odată cu variaţia tem peraturii, ■' această modificare trebuie com pensată de o modificare a m om entului de iner­ţie al roţii oscilatoare. Astăzi se folosesc roţi oscilatoare monometalice şi'-la cea­sornicele de calitate • bună, deoarece noile m ateriale folosite pen tru arcurile spirale wu-şi modifică caracteristicile lavariaţiile tem pera tu rii.'P e de altă parte, se cunosc astăzi metode dinamice de echilibrare a balansierului, fap t care n u mai face necesară utilizarea şuruburilor de echilibrare.

2) Roata oscilatoare monometalică cu şuruburi' (fig. 183, b) este pre­văzută pe suprafaţa exterioară cu găuri file ta te pentru şuruburi p rin a căror înşurubare mai m ult sau m ai p u ţin 'şe modifică valoarea m omentului de inerţie.

3) Roata oscilatoare anizotropă (fig. 184) se ştanţează-dîntr-un ma­terial anizotrop, de exem plu zincul, sau u n aliaj cu adaos redus de cupru, laminat. Acest m aterial se caracterizează p rin aceea că cristalizează în re­ţea hexagonală oare are o alungire în direcţia axei principale de trei ori mai m are decît în alte direcţii. La lam inare, m ajoritatea cristalelor se aranjează cu axa principală în direcţia lam inării a— b. Dacă se ştanţează roţile oscilatoare astfel încît cele două spiţe să fie orientate după direcţia laminării, se va obţine o alungire, respectiv o modificare a m omentului de inerţie la creşterea tem peraturii. Aceas­tă soluţie a fost propusă, in anul 1928. de către S traum ann. Aceste roţi oscila­toare pot compensa erori dato rită tem ­peraturii de 1— 2 s/°C-24 h.~

4) Roata oscilatoare de compensa-, ţie bimetalică (fig. 185) are obada for- J m ată din două m etale {două.'inele din metale diferite), lip ite în tre /e le , ce se caracterizează-^ p r in tr -u n , coeficient de dilatare diferît. '

Astfel, de exemplu, inelul in terior se execută din oţel, ia r cel exterior, din alamă. Obada este în trerup tă în două locuri I, in im ediata apropiere a- spiţe­lor. La o scădere a tem peraturii; cape­tele libere ale obezii se deschid, d istanţindu-se de centru. Astfel, momen­tu l de inerţie va creşte şi va com pensa tend in ţa de grăbire datorită arcului spiral (fig. 185, a). Invers, .la, o creştere a tem peraturii; capetele se vor apropia de centru. Astfel m om entul de inerţie ; va scădea şi-va compensa astfel tendinţa de întârziere dato rită arcului sp iral (fig. 185, 5).

Fig. 184. Roată oscilatoare anizotropă.

149

T

In afara tipurilo r prezentate şe cunosc şi alte variante, de exem plu roata oscilatoare Volet, roata oscilatoare Guillaum e. Prim a constă dintr-o obadă d in invar şi spiţe d in alam ă (fig, 186, a). Felul cum se poate com-

Fig. 185. R oată oscilatoare de com pensaţie.

Fig. 186. R oată oscilatoare Volet.

pensa varia ţia de m ers, datorită influenţei tem peraturii asupra arcului spi­ral, se poate observa d in figurile 186, b şi 186, c. '

b. Arcuri spirale. Precizia de funcţionare a ceasornicelor este d'ată, în prim ul rînd, de calităţile arcului spiral. La prim ele ceasornice mici, ba­lansierul oscila fără a avea un a rc spiral (Foliot). Oscilaţiile au fost neuni-

.forme. şi perioada nu putea fi egală. în 1675; C. Huygens a descoperit şi folosit arcul spiral (fig. 187). Arcul fiind executat din cupru sau oţel avea

15t)

puţine spire. Cu toate aceste neajunsuri a adus ceasornicelor cu balansier îmbunătăţirea necesară pentru a atinge precizia de funcţionare a ceasor­nicelor cu pendul din acea vreme.

In jurul anului 1700, de La Hire a propus folosirea unui arc ondulat (fig. 188). Au mai existat şi alte propuneri, ca, de exemplu : arcul elicoidal

cilindric (fig. 189, a) prevăzut cu curbele term inale (de capăt 1 şi 2, prin care se realiza legătura eu balansierul şi butucul de frecare al arcului e li­coidal. Acest arc a fost introdus, în 1782, de către J . Arnold. Curbele 1 şi 2 aveau şi rolul de a asigura arcului o desfăşurare uniform ă In tim pul osci­laţiilor.

Au fost şi alte propuneri, ca : arcul conic (fig. 189, i>), al lui L. Bert- houd, arcul tip butoi (fig. 189, c) al lui F. H avrie t etc.-Astăzi la ceasorni­cele portabile se folosesc num ai ax-curi spirale şi arcuri elicoidale cilindrice.

1) A rcul spiral plat este fix a t cu capătul in terior de rola 1, ia r cu capătul exterior de butucul 2 (fig. 190, a). Rola 1 este crestată, ceea ce face posibilă ro tirea ei pe axul balansierului. Acest a rc are dezavantajul că în tim pul deschiderii (fig. 190, b) şi al strîngerii (fig. 190, c) nu se desfăşoară concentric. A stfel apar anum ite solicitări la tera le ale cepurilor pe lagăre care în ultim a analiză provoacă abateri ale m ersului.

2) A rcul spiral Breguet (fig. 191). Ceasornicarului A. L. Breguet îi aparţine ideea de a ridica ultim aspiră (exterioară) în tr-un alt plan . i<IIi

i.

aFig. 189. A rcuri elicoidale.Fig. 187. Arcul

sp ira l a l lui Iluygens.

Fig. 188. A rcul lui de La Hire.

Fig. 190. A rc sp ira l p lat. Fig. 19). Arc sp ira l Breguet.

151

3). Arcul elicoidal:cilindric (fig. / . 192). Inginerul francez E ;: .P h ll-

lipe a . determ inat,' îri; 1861; condiţiile c e j j trebuie îndeplinite: de curbele

\ ‘u term inale. De atunci ele poartă de-, rt) num irea de curbele term inale P h ii- f lips. E le îşi găsesc aplicaţie la arcu­

rile cronom etrelor m arine.' Acestora ral le lipseşte compasul de. reglare, şi

elicoidal a l lui d rep t şi sting. spira term inală 1 este legată direct Philips. . ; i ' de butucul 2, care îndeplineşte şi ro-

' Iul de reglare. în funcţie de sensulde înfăşurare se deosebesc arcuri spirale spre stingă (fig. 193,a), resp ec­tiv arcuri spirale spre d reap ta (fig. 193, b),

Ca m ateriale pentru arcul spiral se folosesc : oţel, cupru, bronz şt aliaje speciale.

D. COMPENSAREA BALANSIERULUI

Factorii care influenţează perioada de oscilaţie a balansierului a u fost a ră ta ţi în mod detaliat la ceasornicul deşteptătdr. La ceasornicele por­tabile, de o însem nătate deosebită este echilibrarea corectă a balansierului. Deoarece în privinţa preciziei, pretenţiile sîn t m iilţ mai. m ari la ceasor­nicele de mînă şi de buzunar decît la ceasornicele deşteptătoare, se im pune ca o prim ă im portantă m ăsură elim inarea variaţiei de mers, respectiv va­riaţia perioadei de oscilaţie, la variaţii de tem peratură. Compensarea ba- lansierului, adică an ih ilarea efectului produs de variaţia tem peraturii a su ­pra elasticităţii arcului spiral se realizează prin obţinerea unui efect contrar la roata oscilatoare. Cel • mai des în trebuin ţate în trecu t au fost roţile oscilatoare bim etalice de compensaţie cu două spiţe, cu obada din alamă şi oţel, descrise anterior.

Fenom enul de com pensare se poate urm ări mai uşor in tabela 7.Tabela 7.

Fenomenul de compensare

Temperatura - Modificările produse asupra.arcului spiral .

Modificarea mersului ceasornicului

Compensarea prin roata ■ . oscilat oare .

CreşteElasticitatea arcu lu i sp ira l scade

în tirz ie

Obada, respectiv capete le se apropie d e cen tru l de os­cilaţie ; m om entul de in e r­ţie scade şi apare deci ten ­d in ţa de grăbire, e f e c t : ce

, an ih ileaeă efectul p rodus de scăderea elasticităţii; a rcu -

\ lu i sp ira l ” j .. ,

ScadeE lasticitatea

arcu lu i sp ira l creşte - - > "

G răbeşte

' Obadaf re s ^ c tiv 'c a p e ţe le se , d e p ă rtea z ă !d e . c en tru l de

o sc ila ţie ; riiomeritul de in erţie creşte şi' a p a re deci tend in ţa de în tirz iere, efect ce anih ilează ten d in ţa de grăbire provocată d e creş­te rea e lasticită ţii arcu lu i spiral . . . .

Fig.»l§2. A rcu l " Fig. 1W7Â*C spi

152;

■ -» al Roata oscilatoare bimetalică cu compensare.'în figură 194 estero-^ prezentată • o roată oscilatoare bimefelică ‘ cii compensare. La • ceasornicele bune se deosebesc două categorii de şu ru b u ri: • :

?* — p a tru şuruburi*â! de echilibrare şi de‘modificare' a momentului5 de inerţie dispuse aşa cum se vede în figura. Ele â ir capul m ai inie,- circă ju ­m ătate din înălţim ea capului celorlalte şuruburi. A ceste' şuruburi de aUr sau alamă trebuie sâ fie astfel înşu rubate în obada roţii balansierului inc it să nu se deşurubeze în tim pul oscilaţiilor b a lan sie ru lu i; totodată, în ş u ru ­barea trebuie să' se facă destul de uşor; pentru ' Ca m odificarea’ m om entului de inerţie să n u necesite dem ontarea b a lansie ru lu i; ‘

şuruburile de “compensare sîn t toate celelalte şuruburi ce serv&sc la realizarea compensaţiei dorite. în obadă roţii oscilatoare-sînt mai m'Ulte găuri filetate pen tru a face posibilă m utarea unor şuruburi sau înlocuirea unora cu altele; La ceasornicele precise (fig. 195), aceste şuruburi de com ­pensare nu sîn t lâ fel de grele (âu diferite înălţim i şi dim ensiuni ale capului şurubului). P rin m utarea şuruburilor de compensare de la locul de' secţionare (capătul liber) al obezii, sau înlocuirea lor cu altele :mat uşoare, se reduce efectul de compensare. Dimpotrivă, p rin m utarea u n o r şuruburi suplim entare spre capătul liber ăl obezii, sau înlocuirea lor cu altele mâi grele, se m ăreşte efectul de compensare. în acest fel roata osci­latoare poate fi adaptată diferitelor calităţi ale arcului spiral. Operaţia de reglare a ceasornicului in felul descris poartă denum irea de reglare fină.

! La ceasornicele de calitate superioară, compasul de reglare se reco­mandă să fie lăsat în poziţia mijlocie, şi reglarea m ersului să se execute-ou ajutorul, şuruburilo r de echilibrare. Acest mod de reglare a m ersului e s te m ult mai indicat deoarece, de exem plu, la un ceasornic G lasshutte printr-o- singură ro taţie a două dintre şuruburile 1 opuse se obţine o modificare a mersului cu 60 s în 24 h dacă şuruburile sin t de au r (greutate specifică, mare). Dacă şuruburile sint de alamă, pen tru obţinerea unei variaţii d e mers identice, şuruburile trebuie rotite mai m ult (cu circa 1/4 de ro ta ţie în. plus).. La ro tirea şuruburilor în sensul scoaterii lo r 'd in obădâ se obţine, o .întârziere, ia r la înşurubare, o grăbire a m ersului ceasornicului.

' Este evident că reglarea-com pensaţiei este o operaţie destul de difi— cilâ şi costisitoare. La aceasta se mai adaugă şi faptul că orice ceasom ie

3

Fig. 194. R oată oscilatoare b im e­talică de com pensare.

.F ig . 195. Ş u ru b u ri de com ­pensare şi şu ru b u ri de

echilibrare.

153:

trebuie verificat în şase poziţii deosebite pentru a avea siguranţa că el în exploatare funcţionează corect. Din această cauză, cercetările au fo st în­dreptate spre găsirea unor m ateriale pen tru arcul spiral care să n u sufere

w modificări ale elasticităţii, astfel încît com pensarea cu roata oscilatoare să nu; mai fie necesară. Aceasta cu a tît mai m ult, cu c it compensarea, deşi poate atinge perform anţe deosebite, aproape de perform anţe ideale, n u este rentabilă decît la cronom etrele de m arină şi ceasornicele de înaltă preci­zie, care însă au preţuri ridicate.

b. Arcul spiral compensator Perret. La începutul secolului nostru, odată cu apariţia aliajului denum it invar (aliaj nichel-oţel), ce se caracte­rizează p rin tr-un coeficient foarte mic de d ilataţie termică, s-a încercat să se execute arcul sp iral d in acest aliaj, în speranţa că şi elasticitatea va fi invariabilă cu tem peratura. Încercarea nu a x-euşit deoax-ece invaru l are o du rita te (elasticitate) prea mică pentru un arc. P e ire t a încercat să reali­zeze arcul spiral d in tr-un a lt aliaj al nichelului cu oţel şi roata oscilatoare din invar. Şi astăzi există ceasornice la care s-a aplicat această solxiţie. Re­zultatele obţinute au fost m ai bune decît în cazul folosirii unei ix>ţi osci­latoare monometalice sim ple de alam ă şi arc spiral de oţel. Acest lucru este explicabil deoarece la această soluţie s-a îm bunătăţit num ai roata os­cilatoare care, fiind executată din invar, nu-şi modifică momentul de iner­ţie deoarece nu se modifică dim ensiunile ei. în acest fel însă nu a fost elim inată modificai'ea perioadei datorită variaţiei elasticităţii arcului spiral.

c. Arcul spiral din elinvar. Arcul spiral care nu-şi modifică elastici­ta tea a fost descopei’i t de Guillaum e, prin folosirea aliajului denum it elinvar. Astfel, prin folosirea unei roţi oscilatoare din invar şi a arcului spiral din elinvar nu mai apar variaţii de mers la variaţii de tem peratură.

Această combinaţie se reco­m andă la ceasornicele de cali­ta te medie şi superioaiâ.

Arcul spix-al d in elinvar este ieftin, in schimb roata osci­latoare din invar este scumpă, deoarece invarul se prelucrează greu. O i»atâ ieftină poate fi realizată de fap t num ai din alamă, dar aceasta introduce din nou o abatere datorită dila- taţiei i'oţii oscilatoare la variaţii de tem peratură.

d. Roata oscilatoare cu compensare suplimentară. Va­riaţia de mers care apare la ceasornicele echipate cu arcul spiral din e linvar şi roata osci­latoare monometalică din alamă se elimină, uneori, cu aşa-nu-

m ita compesare suplim entară (fig. 196). Obada nu este secţionată, fiind executată din alamă, ca şi spiţele. Spre deosebire de roţile oscilatoare sec­ţionate, şurubuxile 6 nu au nici un rol în ceea ce pliveşte compensai-ea. De fapt, această roată oscilatoare nu a r necesita şuruburi, însă s-au păsti'at din punctul de vedere al aspectului şi pen tru avantajul că morţţentul de

Fig. 196. R oata oscilatoare eu com pensare suplim entară .

154

inerţie al balansierului poate fi reglat uşor. Astfel, de exem plu, în figură şuruburile 6 au fost micşorate p înă s-a obţinut m om entul de inerţie dorit. Ce apare nou la acest balansier este compensaţia suplim entară pe porţiu­nea a— 6, fixa tă de obadă p rin şuruburile 2. Com pensaţia suplim entară constă d in tr-u n segm ent de a rc de cerc avînd in ex terio r alam ă, şi în •in­terior oţel, şi n u este altceva decit o porţiune oscilatoare bim etalică de compensaţie. La creşterea tem peraturii, capătul liber (exterior) 7 se curbează, apropiindu-se de centru . Şuruburile 3 şi 4 s in t şuruburi de compensare. P rin schim barea lo r se poate m ări sau micşora efectul de compensare. E fectul de compensare al porţiunii scurte a— b, avînd şu ru ­burile 3 şi 4 re la tiv mici, nu este mare. D ar aceasta nici n u este necesar deoarece la creşterea tem peraturii trebuie compensată num ai creşterea di­m ensiunilor roţii oscilatoare (şi nu trebuie com pensată variaţia elasticităţii arcului spiral,- el fiind executat d in elinvar). M omentul de inerţie al roţii oscilatoare va răm îne deci constan t dacă şuruburile 3 şi 4 au fost a ran ­jate corespunzător, ceea ce se obţine p rin încercări. Ceasornicul va func­ţiona deci corect şi la variaţie de tem peratură. în rea lita te însă arcul spiral din elinvar prezintă totuşi o m ică variaţie a elasticităţii care poate fi com­pensată de compensaţia suplim entară prin fixarea şurubului 3 în orificiul filetat 1, la extrem itatea liberă a porţiunii cu—b. La balansierele cu com­pensaţie suplim entară arcul sp ira l de elinvar nu poate fi înlocuit cu un arc de oţel. Aceasta în trucît com pensaţia suplim entară n u poate anihila variaţia elasticităţii arcului spiral de oţeL E linvarul este to t un aliaj oţel- nichel cu un adaos de crom, mangan, wolfram, wanadîu şi molibden care măreşte considerabil elasticitatea. Acest aliaj a fost descoperit în anu l 1919.

Trebuie sublin iat faptul că atunci cînd se vorbeşte de m om entul de inerţie se înţeleg toate masele fixate pe axul balansierului. Cum însă ac-esta depinde de m asa şi raza de inerţie la puterea a 2-a, este evident că influenţa cea mai m are o vor avea obada balansierului şi şuruburile fi­xate în ea.

Arcul spiral de elinvar prezin tă două avantaje faţă de c-el din oţel, şi anume :

— o variaţie foarte mică a e las tic ită ţii;— influenţa cîm pului m agnetic este redusă.Dar acest arc are şi un dezavantaj faţă de cel de oţel, şi anum e elas­

ticitate, respectiv durita te redusă, care face ca acest arc să fie uşor defor- mabil la atingerile inevitabile d in tim pul dem ontării.

e. Arcul spiral din nivorax. Acest aliaj se caracterizează prin elasti­citate constantă şi ridicată, este amagnetic şi inoxidabil. în tre arcu l spiral din elinvar şi nivorax se situează arcurile din m etal invar, duri val şi izoval. Pentru a pi'ofita lâ maximum de avantajele acestui aliaj, arcul spiral din nivorax trebuie folosit cu o roată oscilatoare care să fie, de asemenea, in ­sensibilă la variaţii de tem peratură, adică din invar.

La ceasornicele de calitate inferioară roata oscilatoare nu se execută din invar deoarece acesta se prelucrează foarte greu. Aici se poate folosi cu succes roata oscilatoare S traum ann (din zinc laminat). De fapt, această combinaţie executată în mod corect poate fi u tilizată şi la ceasornicele bune şi chiar la ceasornicele de precizie.

f. Roata oscilatoare din bronz cu beriliu. Aceiasta es te o roată sim plă, 'nesecţionată şi se caracterizează prin fap tu l că este am agnetică şi poate

i i îriibuhătăţită, obţinindu-se o d u rita te m u lt mai ridicată decît a celei din Âlamă său alpaca. A stfel-pericolul de deform are este m u lt m ai mic.- în ceea' ce p riveşte oorripfensarea,- roa ta oscilatoare din acest a lia j n u prezintă n ic i o noutate, adică în com binaţie trebuie, folosit -Un arc sp ira l fără m odi- ficareă elasticităţii, cu tem peratu ra pen tru obţi-herea^unor. rezu lta te bune.

£. LAGĂRUL BALANSIERULUI

j*orm a Cepului 'axului balansierului a fost tra ta tă la capitolul IV,: Me­canism ul de transmisie, f a scopul reducerii frecării şi o b îin e riiu n o r am pli­tudini-m ari, cepul are un d iam etru mic 0,07—0,12 mm. S uprafeţele.a?iive (care vin în contact cu pietrele ce alcătuiesc lagărul) -trebuie să fie foarte bine prelucrata şi să prezinte o suprafaţă oglindă. Lagărul p en tru axul: bac lârisierului este alcătuit aproape exclusiv din cite o p ia tră de trecere-şilina de acoperire. - • ....... <7 • >? •

în figura 197-se arată u n mod avantajos de m ontare a pietrelor; P ie ­trele sin t m ontate prin bordurare. Locul de bord virare este indicat •• prin litera b. D istanţa d in tre -p iatra de acoperire şi cea de -trecere-■ ©“te---de0,05 mm. Această distanţă are un rol deosebit de im portant în trucît de-ea

- depinde formarea peliculei- deulei’ a tît de necesara funcţio­nării corecte a ceasornicului....

Se mai- observă că piatra cu g a u ră . e>te cavă pe partea din care in tră cepul în scopul uşurării in troducerii lui în, la­găr. Dacă cepul n u ar avea p ra ­gul p, ar exista pericolul ca iao ungere prea abundentă uleiul u să se scurgă de-a ,lungul, axu­lui, ajungînd pe arcul spiral unde s-a r întinde producind li­pirea spirelor, ' datorită cărui fapt ceasornicul va grăbi foarte m ult sau-se va opri.

în figura 198 este repre­zentat un lagăr pen tru axul,.ba- laţisierului cu, p ietre presate. Acesta p rezin tă dezavantajul că uleiul u se va în tinde ( s e v a corisUma),' scurgîndti-se pe su­prafeţele s d in tre puntea balan­sierului şi plăcuţa pen tru p iatra de acoperire şi deci c e p u l ' Va

oscila fără ungere. Situaţia poate fi îm bunătăţită d acă se practică teşitu­rile t d in figura 199, a datorită cărora se obţine d in nou un film d e ulei ce-îm piedică în tinderea uleiului, v rr- ;-..v -

: O soluţie şi mai bună este reprezentată în figura 199, b unde con­diţiile de ungere sîn t la fel d e bune ca la pietrele:m ontate p rin bordurare, p ia tra cu gaură prezentînd o suprafaţă bombată înspre, p ia tra de acoperire. Ş i în acest caz.se practică teşitu rile t (partea stîngă) deoarece eventualele

Fig. 197 L agărul ba lansieru lu i cu p ie tre m on­ta te prin bord urare.

Wmm

Fig. 108. L agărul balansieru lu i cu p ie tre m on­ta te p rin presare!

156

m uchii ascu ţite .© .ar putea favoriza întinderea.'u leju lui.spre suprafaţa.de. contact b ,'în tre punte şi plăcuţă;;- iin»-. r= v h . v a ' « m'■ •/••'Din necesitatea de a se reduce frecarea, d iam etru l cepului balansier n ilu l7 trebuie sa fie foarte mie, Odată cu reducerea diam etriilui cepului, cieşte pericolul ruperii lui la şocurile şi loviturile inevitabile la care es te supus ceasornicul portabil. Acest pericol este m ărit şi de tra tam entu l te r­mic (îm bunătăţirea) axului balansierului. La aceasta se mai adaugă şi g re u ­tatea, respectiv 'Tnerţia destul de mare datorită masei m ari a roţii oscila-

t v . \ ~

Fig. 193. Soluţii im buriâ ţâ ţite cu p ietre m ontate p rin p resare .

toare. Dinu aceste motive, astăzi toate lagărele pentru balansier sint pre- văzute, Cu un; sistem de am ortizare a şocurilor şi preluarea lor în final chiar de fus şi nu de către cepuThalansierului.

Ceasornicele echipate ciL un sistem oarecare de am ortizare a şocu­rilo r sînt cunoscute şi-şub denum irea de ..ceasornice antişoc. In principiu, ucest sistem funcţionează, astfel (fig. 200) : piâţră-de acoperire’ 1 se 'află sub .-xţiunea unui arc 2, lâ r la apariţia unui şoc jh direcţia, axială, p iatra se n iii că a tit de m ult incit um ărul 3 se va lovi de partea fixă'. P en tru am orti­zarea unor şocuri laterale p ia tra de trecere este- m ontată în tr-o bucşă cu suprafaţa.- conică: 4, care Ia. apariţia şocului poate să se deplaseze., lateral (însoţită şi de o ridicare) şi deci porţiunea 5 a fusului, care e s te 'm u lt mai rezistentă decît cepul, se ya lovi de partea fixă. In realitate nu există şocuri laterale sau axiale* ci ele au o direcţie oarecare. Ele însă pot fi descom­puse oricînd după; cele două direcţii amin- _____ ___ ____tile, şi am ortizarea şocului se va face

3 *

ce aluneca pe o porţiune conica 'i, tu n a Fig. 200. P rinc ip iu l am ortizării şo- apăsată în locaş de un arc 3, care calcă pe eurilo;.p iatra de acoperire. -

’iîn figura 202 se arată sisteme folosite la ceasornice de calitate su­perioară. S istem ul Monorex (fig. 202, a) ca şi o serie de alte sistem e (Tri- .schock, R ufarex) se caracterizează prin aceea că cele două p ietre nu mai sînt m ontate în aceeaşi bucşă, c i separat. P rin aceasta se realizează, în p ri­m ul rînd , posibilitatea deplasării unei p ietre independent de cealaltă. P ie­

felul descris.A u fost construite diferite sisteme

de am ortizare a< şocurilor ca : Inca-bloc, Pase-choc, Kif, Choc-Resist, Monorex etc. în f ig u ră '’ 201 este reprezentat sistemul Inca-bloc, la ca re piatra'Cu gaură si piatra de acoperire s în t m ontate în tr-o bucşă 1

157

trele, fiind m ontate separat, vor avea mase mai mici şi deci se vor deplasa m ai uşor, asigurînd astfel o am ortizare m ai bună a şocurilor. P ia tra cu gaură este m ontată şi în aceste cazuri în tr-o bucşă care a re în exterior o suprafaţă conică (înclinată la 45°) suprafinisată, ce alunecă pe o suprafaţă cu aceeaşi conicitate de pe partea fixă a lagărului. . ..

F ig . 201. Sistem ul In c a -b lo c : a — fu n cţion are; 5 — p iese com p on en te.

Bucşa în care este m ontată p iatra de acoperire este aşezată pe bucşa pietrei cu gaură, fiind apăsată de un arc de forma unei şaibe elastice cif trei braţe.

La sistemul Trischock (fig. 202, b) num ai p iatra cu gaură este mon­ta tă în tr-o bucşă; iar p iatra de acoperire este aşezată pe bucşa pietrei de trecere fără a fi mpntată în bucşă şi este apăsată de un arc pe aceasta.

158

La sistemul Rufarex (iig. 202, c) piatra cu gaură este aşe­zată intr-un locaş, iar piatra de acoperire este montată in tr-o bucşă care apasă pe piatra cu gaură. Bucşa în care este m ontată piatra de acoperire este apăsată spre lagăr de un arc cu trei braţe.

Fig. 202. S istem e de am ortizare folosite ia ceasornice de calita te superioară.

F. ROLA, BUTUCUL Şt COMPASUL DE REGLARE

a. Rolul arcului spiral. Dacă ar fi posibil să fie fixat capătul in ­terio r a l arcului spiral exact in c-entrul axulu i balansierului, re­zultatu l privind m ersul ceasorni­cului ar fi cel mai bun, deoarece oscilaţiile n u ar fi influenţate de curba term inală interioară. In aoest caz însă n u a r fi posibil caarcul sp ira l să fie dem ontat uşor. De aici rezu ltă şi cerinţele care se impun rolei arcului spiral, şi anum e :

— să perm ită capătului in terior al arcului spiral să se apropie cît este posibil de cen tru l axului oscilator ;

— să poată fi dem ontată uşor şi de repetate ori de pe axul oscila­tor, fără ca p rin aceasta arcul spiral să fie expus la deform aţii.

P entru a face posibilă dem ontarea şi m ontarea repeta te şi asigurarea unei anum ite poziţii, rola este prevăzută cu o crestă tură radială. Lăţim ea acestei crestături trebuie să fie cît mai mică, astfe l încît şurubelniţa cea mai mică să poată in tra în crestătură în vederea ro tirii rolei pe ax cu ocazia corectării şi potrivirii căderii eşapam entului. O lăţim e prea m are influenţează negativ echilibrul balansieru­lui. Rola este prevăzută cu o gaură trans­versală în care se introduce capătul in te­rio r a l arcului spiral şi se fixează cu un ştift.

în figura 203, a este reprezentată o rolă executată corect. G aura transversală3 este în im ediata apropiere a crestăturii1. Astfel, m ai m ult de jum ătate din supra­faţa interioară a rolei şi anum e porţiunea de la 1 la 2 va fi aderentă cu axul balan­sierului. Porţiunea în care se află gaura 3 este slăbită şi n u a re elasticitatea nece­sară, deci prezintă tendinţă de deformare. Dacă gaura de fixare are poziţia din figura 203, b, această rolă la fiecare m ontare se va deform a. Dacă rola nu este destu l de mare, nu va fi niciodată strînsă suficient de aderent pe axul balansierului, şi prin deform area poate să producă şi deform area arcului spiral.

Fig. 203. Rola arcu lu i sp ira l : a — corectă ; b — greşită .

i .-»-■? fci- figura-2Q4- sîn t reprezentate cîteva fo n n e uzuale ale rolei pen tru

%s.. F^luV.^especff^ forma îndoirii' d in tre porţiunea dreaptă a capătului in te rio r a l i c u l u i spiral;Care ifitră în gaura rolei şi, p rim a.sp iră are p.ira-

I c ' ----- j - -1*- , 1 portan tă deosebită pentrur i r F ^ y J r - ^ ^ T X ...... '

concentrică...a tim pul oscilşi-

Fig: 204. T ipuri ;4e role.

deform area; arcului. în ţiilor. .

In figura 205, a este reprezentat u n arc spiral m o n ta t, corect, şi anume trecerea, cu.".racordarea r se realizează p rin tr-un sfe rt de arc de cerc. De asemenea, d istan ţa a esţe .egală cu pasul d in ţii două spire b. în fig. 205, b este reprezentat iui arc spiral m ontat incorect.'

F ixarea capătului de arc îa rolă trebuie făcută cu atenţie pentru ca" spi­rele arcului să se situeze în tr-un plan perpendicular pe axul balansierului.

b. Butucul arcului spiral. Capătul ex terior al arcului spiral se fixează cu un ştift în tr-o gaură a unui butuc num it piton,

. executat din alamă sau al­paca. P itonul este fixat, de obicei, în puntea balan­sierului, fie prin presare, fie cu şurub lateral dacă in tră în orificiul respectiv cu joc. în fig. 206 s in t re­prezentate trei fonne mai frecvent utilizate pentru piton.

Capetele arcului spiral se fixează cu ştiftu ri de formă şi dimensiuni potriyite. în figura 207~$înt reprezentate o fixare corectă şi cîteva fixări incorecte.

Fig. 205. Arc spiral ; o — corect: b — greşit.

Fig. 20i5. Bulucul arcului spiral.

Corect Incorect Incorect Corect

c. Compasul de reglare. P en tru a fi posibilă m odificarea uşoară a lungim ii active a arcului spiral, şi în acest fel a perioadei de oscilaţie, pe puntea balansierului în ju ru l plăcuţei de acoperire este m ontat compasul de reglare (v. fig. 182). U nul d in tre capetele acestuia se poate deplasa pe ultim a spiră a arcului spiral care a re forma circulară.

In figura 208, a şi b este reprezentat un compas de reglare pentru arcul spiral Breguet, respectiv arcul spiral plat. La com pasul pen tru arcul spiral B reguet (fig. 208, a) u ltim a spiră este introdusă în tre cele două ştif-

Fig. 208. C om pasuri de reglare.

tu ri 1. Compasul pentru arcul sp iral plat (fig. 208, b) este prevăzut cu o cheie 2, care nu perm ite ieşirea s p ire i ; cu 3 s-a no ta t plăcuţa de acoperire.

In scopul creării unei posibilităţi de reglare mai fină decit p rinde­rea indicatorului compasului cu penseta şi deplasarea lui, au fost construite eiteva dispozitive speciale de reglare.

In figura 209, a este reprezentat un dispozitiv foarte sim plu pentru reglarea fină. Arcul 3 împinge indicatorul compasului către şurubul 5. Şu­rubul, ro tindu-se în tr-un sens sau altul, va produce deplasarea compasului în sensul grăbirii sau întîrzierii ceasornicului.

In această figură, 1 este plăcuţa de acoperire în ju ru l căreia se ro­teşte compasul 2, 4 este pitonul, ia r 6, puntea balansierului.

D ispozitivul din figura 209, b este alcătuit d in tr-u n şurub 7 şi piu­liţă 8 care s în t înecate în corpul punţii balansierului 6. Indicatorul este an trenat de piuliţa care se deplasează într-o parte sau în cealaltă, la ro ti­rea şurubului în cele două sensuri.

La dispozitivul din figura 209, c, indicatorul poate fi deplasat cu a ju ­to ru l excentricului 9 pe care este p resat indicatorul com pasului de arcul 3.

Ti'ebuie sybliniat încă o dată că la ceasornicele de precizie, reglarea fină se execută prin modificarea m om entului de inerţie.

b cFig. 209. C om pasuri p en tru reglare fină.

11 — M anualul ceasorn icaru lu i 161

iNTREBĂRi RECAPITULATIVE

1. Din. ce p ă r ţ i e s te a lc ă tu i t b a la n s ie r u l ? D e sc r ie ţi a c e s te e le m e n te covnponerjţr:.2. C a re s în t fa c to r ii ce d e te r m in ă p e r io a d a d e o sc i la ţ ie ?3. C ite t ip u r i d e ro ţ i o s c i la to a re c u n o a ş te ţi ?4. C ite f e lu r i d e a r c u r i s p ir a le se u t i l iz e a z ă ?5. C e se în ţe le g e p r in c o m p e n s a re a r o ţ i i o s c i la to a re ?f>. C u m se e x p lic ă c o m p e n s a re a la r o a ta o s c i la to a re b im e ta i ic â ?7. C u m se o b ţ in a l te c o m p e n s ă r i ?8. E x p lic a ţ i n e c e s i ta te a şi m o d u l d e a c ţ iu n e a ro ţ i i o s c i la to a re c u c o m p e n s ă r i :;up ii-

m e n ta re .P r in ce se c a ra c te r iz e a z ă la g ă r u l b a la n s ie ru lu i ? D e sc r ie ţi c î t e r a so lu ţii .

10. D e sc r ie ţ i c ite v a s o lu ţii p e n t r u la g ă re a n tişo c .11. C e ro l a r e ro la b a la n s ie r u lu i ? A r ă ta ţ i c ite v a fo rm e d e ro le u z u a le .12. C u m tr e b u ie să a r a te u n b u tu c c o re c t p e n tr u a r c u l s p ir a l ?13. I n d ic a ţ i c îte v a d isp o z itiv e d e r e g la re f in ă a c o m p a su lu i d e re g la re .

CAPITOLUL VII

M ECAN ISM UL INDICATOR

M ecan ism u l in d ic a to r e s te fo rm a t d in p a r te a de a n g re n a j ca re , p r in in te rm e d iu l in d ic a to a re lo r ş i a l c a d ra n u lu i, în re g is tre a z ă n u m ă ru l de os­c ila ţii a le b a la n s ie ru lu i. L e g ă tu ra d in tre m e c a n ism u l de tr a n s m is ie şi m e­c a n ism u l in d ic a to r t r e b u ie re a l iz a tă p r in t r - u n c u p la j e la s tic (cu freca re ) .

L a ceaso rn ice le d e u z g e n e ra l, c a d ra n u l e s te îm p ă r ţ i t în d o u ă sp re z e ce p ă r ţ i (ore). A stfe l, în t r e a r ă tă to ru l m in u ta r şi ce l o r a r t r e b u ie să e x is te un

_____ ra p o r t de 12 :1 . N u m ă ru l de d in ţi a i p i-n io n u lu i p ă t r a r , r o ţ i i sc h im b ă to a re , p i- n io n u lu i s c h im b ă to r ş i ro ţi i o ra re fo lo -

2 s ite a fo s t d a t în ta b e la 4.L a c e aso rn ice le d e în a l tă p rec iz ie ,

------,n c a d ra n u l a re 24 d e d iv iz iu n i p e n t r u24 h. In a ces t caz, r a p o r tu l de tr a n s m i­sie v a fi’ d e 24 :1 .

r r$

m

i a. C u p la ju l e la s tic . S e cu n o sc m ai m u lte so lu ţi i d e r e a liz a re a c u p la ju lu i e lastic , d a r to a te se b azează p e re a liz a ­re a u n u i c u p la j p r in f re c a re , d e ob icei p e a x u l m in u ta r p re lu n g it .

î n f ig u ra 210 e s te r e p re z e n ta t a şa - n u m itu l s is te m d e ş t i f t in d ic a to r . P in io ­n u l c e n tra l , r e s p e c tiv a x u l m in u ta r 2,

e s te g ă u r i t ş i p r in e l t r e c e u n ş t i f t n u m it ş t i f t in d ic a to r 1, d e o a re c e p o a r tă in d ic a to ru l m in u ta r . P e a c e s t ş t i f t e s te f ix a t p r in p re s a re p in io n u l p ă t r a r . C u p la ju l p r in f re c a re e s te r e a l iz a t în t r e p in io n u l m in u ta r g ă u r i t şi ş t i f tu l in d ic a to r . în aces t scop, u n e o ri, ş t i f tu l e s te lo v it ( tu r t i t ) p a r ţ ia l p e n t r u a se o b ţin e f re c a re a d o rită .

Fig. 210. Cuplaj cu ştift.

162

■ S is te m u l u t i l iz a t cel m ai f re c v e n t es te cel cu b u cşă re p re z e n ta t- în f ig u ra 211. P in io n u l p ă t r a r 1 e s te g ă u r i t şi se m o n te a z ă l ib e r pe a s u l c en ­t r a l (m in u ta r) 2. Ţ e a v a p in io n u lu i e s te p re v ă z u tă cu o d e g a ja re re a liz a tă p e s u p ra fa ţa e x te r io a ră , p ra c tic a tă în sco p u l o b ţin e r ii p e re te lu i. P r in s ti­v u i te ,- în a ce s t loc se fo rm e a z ă in in te r io r o p ro e m in e n ţă 3 c a re va freca

¥p e p o r ţiu n e a con ică 4 a a x u lu i m in u ta r 2. P r in aceas tă f re c a re se re a liz e az ă c u p la ju l e lastic . P e ţe a v a p in io n u lu i p ă t r a r se fix ează a ră tă to ru l m i­n u ta r 6, ia r a r ă tă to ru l o r a r 5 e s te m o n ta t pe b u c şa ro ţi i o ra re .

b . C a d ra n u l. C a d ra n u l es te e le m e n tu l cea­so rn icu lu i p e c a re se po t c iti o ra , m in u te le .şi se ­cu n d e le , p r in p o z iţia in d ic a to a re lo r fa ţă de re p e ­re le c a d ra n u lu i. In fu n c ţie de fo rm ă , de m a te r ia ­lu l în tr e b u in ţa t şi d e e x e c u ţie se cunosc; fo a r te m u lte v a r ia n te de cad ra n e .

: în tre c u t, m a jo r ita te a c a d ra n e lo r se e x e c u ta u d in c u p ru , d in a rg in t sa u -e m a ila te . C a d ra n e le e m a ila te p re z in tă d e z a v a n ta ju l că e m a ilu l e s te s e n s ib i l ; d a to r ită e m a ilu lu i, c a d ra n u l d e v in e d e s tu l de g ros.

• A stăz i, c a d ra n e le ceaso rn ice lo r de m în ă ş i d e b u z u n a r se ex e :;u tă d in m e ta l, de ob ice i d in c u p ru fo a r te su b ţire , şi a c o p e rit g a lv an ic . La c a ­d ra n u l de c a lita te su p e r io a ră c ifre le sau sem n e le s în t a m b u tiz a te In re iie f sau ap lica te .

In figura 212 sint reprezentate cîteva modele de cadrane de diferite forme.

V i V

,c -I...r

cadrane cu diferiteF ig . 212. F o rm e d e c a d ra n e :

scări gradate; c—•/ — .secţiuni; h—l — diferite forme de

lf i3

De obicei, cadranul este prevăzut pe partea inferioară cu două picio­ruşe care in tră în două găuri din p latina din faţă, fiind fixate cu aju torul a două şuruburi laterale.

P en tru cadranele emailate a fost aplicată şi altă soluţie, şi anum e ele au fost prinse îm prejur în tr-un inel subţire de alamă m ontat pe platină p rin presare, fiind poziţionat de către un ştift. Cadranele ceasornicelor m oderne sîn t prevăzute, deseori, cu o fereastră pen tru indicarea datei şi, eventual, a zilei săptăm înii : situată, de obicei, în dreptul cifrei 3.

* P en tru a face posibilă citirea orei pe întuneric, se folosesc substanţe lum inescente. O altă soluţie aplicată în acest scop, care a devenit posibilă recent p rin fabricarea unor acum ulatoare foarte mici, constă în ilum inarea cadranului cu a ju toru l unui beculeţ electric m ontat ascuns sub inelul gea­m ului, care se aprinde prin apăsarea pe un buton la tera l ce închide con­tac tu l circuitului electric.

c. Indicatoarele. Ceasornicele de astăzi, au de obicei, tre i indicatoare, şi anum e : orar, m inutar şi secundar. Indicatoarele sîn t executate din benzi m etalice subţiri de oţel sau alamă şi au forme foarte variate. Ele se carac­terizează p rin forme geometrice simple şi se obţin p rin ştanţare (fig. 213, a, b). în trecu t se executau m anual şi au fost m ult mai complicate ca form ă (fig. 213, c) (arătătoare Louis XV"). In prezent se întîinesc m ulte indica­toare cu ferestre mici de formă corelată cu form a exterioară a acestora

Indicatoarele secundare (fig. 213, e) pot fi de două feluri : indicator secundar mic, utilizat la ceasornice prevăzute cu o îm părţire separată mică pen tru secunde, şi indicator secundar mare, folosit la ceasornice cu secun­

dar cen tra l la care îm părţirea orară şi a m inutelor serveşte şi la citirea secundelor. Toate indicatoarele sîn t m ontate pe axele, respectiv bucşele corespunzătoare, prin presare.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. D in ce elem ente este com pus m ecanism ul ind ica to r ?2. Ce rap o rt d e transm isie se realizează ?3. C îte tip u ri de cadrane cunoaşteţi ? D ar indicatoare ?

(fig. 213, d).

eFig. 213. Form e de indicatoare.

164

CAPITOLUL VIII

SCHELETUL MECANISMULUI DE CEASORNIC

P rin scheletul m ecanismului de ceasornic se înţelege acea parte a ceasornicului care serveşte la susţinerea tu tu ro r elem entelor ce compun mecanismul. Form a şi dim ensiunile scheletului sînt determ inate de : ro­ţile, pinioanele, axele şi eşapam entul ceasorn icu lu i; aran jam entu l aces­tor elem ente ; dimensiunile cadranului şi ale arătătoarelor ; form a carcasei.

Scheletul ceasornicelor portabile se compune din : p latină, poduri şi punţi, în care sînt m ontate lagărele, puncte de articulaţii pen tru pîrghii etc. La anum ite ceasornice de calitate inferioară şi ieftine se întîlnesc şi bolţuri sau bucşe distanţiere.

P en tru executarea scheletului se folosesc urm ătoarele m ateriale : alamă, alpaca, nichel, oţel, zinc şi aliaje ale m etalelor uşoare. Toate aceste m ateriale înainte de utilizare se prezintă în stare lam inată sau trasă şi p u ­ternic ecruisate. De asemenea, ele trebuie detensionate înain te de p re ­lucrare, pen tru a se evita eventualele deform ări ulterioare ale scheletului.

Suprafaţa scheletului este şlefuită şi acoperită cu un s tra t subţire de aur, argint, nichel etc.,x în vederea protejării îm potriva agenţilor atm osfe­rici şi, în acelaşi timp, a obţinerii unui aspect frumos. La ceasornicele de mînă, scheletul este format d in tr-o platină dispusă pe partea; cadranului, ce serveşte drep t bază pentru toate celelalte poduri sau punţi ale sche­letului (fig. 214). Podurile sînt fixate de p latină prin şu rubu ri şi ştiftu ri pen tru asigurarea poziţiei precise. Poziţia podurilor trebuie să fie foarte bine stabilită deoarece orice deplasare laterală produce o deplasare a la­gărelor şi axele nu mai pot ocupa o poziţie corectă. în figura 215 se ara tă felul de fixare a punţii balansierului pe platină. P latina este prevăzută cu găuri filetate în care se înşurubează şuruburile cu cap cilindric. Capul cilindric in tră în locaşul respectiv practicat în punte.

Fig. 214. Podurile ceasornicului.

în funcţie de forma ceasornicului se deosebesc d iferite form e de pla- tine. Podurile de asemenea au foarte m ulte forme. După felul dispoziţiei şi formei punţilor se deosebesc m ulte soluţii constructive.

în figura 216, a este reprezentat un schelet sau calibru circular la care fiecare ax are un pod propriu. La scheletul sau calib ru l revolver (fig. 216, b), podul casetei (mecanism ul motor) are form a asem ănătoare cu un revolver. în figura 216, c aran jarea podurilor este aproxim ativ ra - dială. în figura 216, d este reprezentată situaţia în care toate axele, excep- tind roata ancoră şi balansierul, sîn t aşezate sub un singur pod care aco-

165

e9 h

Fix. 21(5. F o rm e ţie p o d u ri.

p eră c irca 3/4 d in su p ra fa ţa m ecan ism u lu i. în f ig u rile 2 Iii, e, r. g şi h s in t rep rezen ta te d ispoz iţii de p o d u ri fo losite la m ecan ism e de ceasorn ice de form ă d eoseb ită de cea c ircu la ră .

1NTRE3A.RI r e c a pitu la tiv e

1 . C :.r# e s te ro lu l p la t in e i ?2. D in c s m a te r ia l se e x ecu ţii s c h e le tu l c ea so rn ice lo r ?3. C um se f ix e a z ă p o d u r i le ?

CAPITOLUL IX

CARCASA CSA-JOSNiCZLOR

M ecan ism ul ceaso rn ice lo r trebuie montat in tr -o carcasă care sâ-i ferească de p ra f, u m ezeală etc. în acelaşi timp, carcasa o fe ră p o s ib ilita tea

o b ţin e rii u n o r fo rm e v a r ia te şi a tra c tiv e de ceasor­nice, d e te rm in a te de m odă şi de p re fe r in ţa c u m p ă ­ră to rilo r.

In fig u ra 217 este re p re z e n ta t u n ceasorn ic de b u z u n a r m odern .

M ecan ism u l ceaso rn ice lo r de b u z u n a r are, d e obicei, d ia m e tru l cu p rin s în tre 37 şi 50 m m şi în ă l­ţimea în t r e 4 şi 6 m m . Succesele d o b în d ite în con­strucţia ceaso rn ice lo r au p e rm is e x e c u ta rea u n o r cea­sornice de d im en s iu n i m ai red u se , de ex em p lu cea-

Fig. 217 C e aso rn ic d e so rn ice le d e m în ă , a că ro r fu n c ţio n a re co rectă n u b u z u n a r . poate fi in f lu e n ţa tă în mod esen ţia l de m işcă-

1 6 0

r i le b ra ţu lu i. D e aceea ceaso rn ice le de m i­n ă în lo cu iesc d in ce în ce mai mult cea­so rn ice le de b u z u n a r .

Mecanismul unui ceasornic ele mînă pentru bărbaţi este de obicei circular, avînd un diametru de 30 mm. montat într-o car­casă circulară, pătrată, dreptunghiulară. De urechile carcasei este fixată o bandă metalică oau din piele care serveşte la fixarea cea­sornicului pe braţ (fig. 218, a). Spre deose­bire de ceasornicele de mină pentru bărbaţi, cele pentru femei au un mecanism mai mic,. diametrul, uneori, de numai 10— 13 mm (fig. 218, b).

Ceasornicele de dimensiuni mici cu­nosc si serie întreagă de execuţii in care se combină ceasornicul cu obiecte de bijuterie, fn figura 218, c este reprezentat un ceasor­nic pentru femei caracterizat p rin tr- > carcasă 2:;e«:ulată din aur gravat şl H-asUit. avinţt o brăţară parţial sau complet acoperită cu or­namentaţii. De asemenea, există ceasornice bogat ornamentate fi:: a re de lănţişoare sau montate chiar într-un ine!.

a. C arcasa ce a so rn ic e lo r de b u z u n a r . Carcasa ceasornicelor de buzu­nar (fig. 219) se compune din următoarele părţi piincipale : partea cen-■ raiă 1, în care e s te fixat mecanismul, inelul mijlociu 2, capacul d in -pate 3 , c o m p le ta t, uneori, cu un capac special 4 de protecţie împotriva prafului şi inelul cu geamul din faţa cadranului â. In dreptul axului re-

capul 6, gitul 7 şi bucşa H. Capul cum şi inelul portgeam, -int fixate.

i iţ. 2 l i . Ceasornice do nu r

monior este lipit etrierul constind dinie, an•tricrului poartă veriga

de obicei, prin ba- iamn-parnier care peimite o deschiderei işoară.

Ceasornicele de birzunar moderne se arni: te rize a ză p rin -

*.r-un geam cit se panta de mare şi o grosime cit mai mică a ceasornicului. Cifra12 este in direcţiaaxului remontor. Acest gen tie carcasă, numită şi carcasa Le- pin, a fost cel mai in trebuin i;a t in ainte de folosirea pe scară

Fii». 2J&. C a rc a sa c e a so rn ic u lu i d e b u z u n a r .

largă a ceasornicelor de mînă şi este utilizat şi astăzi pen tru ceasaornicele de buzunar cît şi pen tru ceasornicele suspendate de lănţişoare şi braşe.

In funcţie de forma şi dimensiunile părţii centrale faţă de capac şi inelul portgeam se deosebesc mai m ulte tipuri de carcase. In figura 220

sînt arătate doar cîteva din multitudinea de forme utilizate. Carcasele ceasornicelor de buzunar prevăzute în faţă cu un capac ce acoperă geamul şi care se deschide prin apăsarea coroanei axului remontor se numesc carcase Savonette. La acestea, cifra 12 a cadranului se află pe o direcţie

perpendiculară pe direcţi^ axului re­montor.

b. Carcasa ceasornicelor de m i­nă. Ca şi la ceasornicele de buzunar, din punctul de vedere al formei şi di­mensiunilor se întîlneşte o varietate foarte mare de tipuri de carcase. Cele mai frecvente au forma circulară (fig. 221, o), şi forma dreptunghiu­lară (fig. 221, b).

A F r \

Fig. 220. T ipuri de carcase p en tru ceasornice de buzunar.

Fig. 221. Carcase pen tru ceasornice de niînă.

De obicei, carcasa ceasornicelor de mînă este compusă din trei părţi distincte (fig. 222, a) : partea centrală 1, inelul portgeam 2 şi capacul 3. Acestea sînt asamblate prin presare. Mecanismul este fixat în partea cen­trală. în figura 222, b este dat alt tip de carcasă, alcătuită numai din două părţi: carcasa propriu-zisă 1 în care este fixat geamul şi capacul 2.

Fig. 222. Părţile carcasei.

168

La ceasornicele etanşe carcasa este rotundă şi formată din două părţi; capacul se înşurubează în carcasă, între ele existînd o garnitură de etanşare.

Fiecare carcasă (fig. 223) este prevăzută în ambele părţi cu două coarne 1 în care se montează un ştift 2 de care sînt fixate cele două jumă­tăţi ale brăţării. La ceasornicele mai vechi acest ştift a fost fixat rigid decoamele carcasei prin lipire. Astăzi aceste ştifturi sînt demontabile.

Ştiftul este prevăzut cu două cepuri, din care unul 3 formează corp comun cu ştiftul 2, iar celălalt 4 e«te mobil (in sensul axial), ştiftul 2 fiind găurit în această parte, iar cepul spri- jinindu-se pe un arculeţ introdus în această gaură. La montare şi demon­tare acest cep mobil este împins în­spre interior şi astfel ştiftul se poate scoate din coarnele carcasei (fig. 223, ă). Evident coarnele în acest caz sînt prevăzute cu o gaură.

Uneori se aplică şi o soluţie inversă, adică în coarnele carcasei sînt montate' două cepuri 5, iar ştiftul este prevăzut cu două bucşe, din care una 6 este mobilă (fig. 223, b).

Pentru executarea carcaselor se utilizează diferite aliaje cu bronz, alamă, alpaca şi anumite aliaje de turnat sub presiune. Aceste aliaje în contact cu atmosfera se oxidează şi deci trebuie acoperite pe cale galva­nică cu nichel sau crom. Alte materiale, cum ar fi aurul, argintul, mate­riale placate cu aur, oţeluri inoxidabile utilizate la executarea carcaselor ceasornicelor scumpe, prezintă avantajul că nu sînt oxidabile şi îşi păs­trează aspectul frumos timp îndelungat.

INTRESAR! RECAPITULATIVE'

1. C are este ro lu l carcasei ?2. Din ce p ă r ţi se com pune carcasa la ceasornicele de buzu n ar ? D ar la cele de

m ină ?3. Care sîn t m ateria le le u tiliza te p en tru carcase ?4. Cîte sistem e de fix are a b ră ţă rii (curelei) se cunosc ?

CAPITOLUL X

DEMONTAREA Şl CURĂŢIREA CEASORNICELOR DE BUZUNAR Şl DE M ÎN Ă

A. DEMONTAREA

a. Deficienţe exterioare. încă înainte de a se trece la demontarea (deschiderea) carcasei, se pot constata o serie de deficienţe care permit for­marea unei imagini asupra lucrărilor de reparaţii necesare. Astfel se va

F ig . 223 . D ispozitivul de fix are a (b ră­ţării) curelei.

169

verifica daca axul remontor nu este blocat (înţepenit) în carcasă, dacă co­roana nu are o bătaie radială prea mare sau dacă mecanismul cu clichet nu funcţionează corect.

în continuare se va trece coroana axului remontor pe poziţia de re­glare a indicatoarelor. Cu această ocazie se poate observa dacă cuplarea pe poziţia de reglare a indicatoarelor se face uşor, fără înţepeniri şi dacă se menţine această cuplare şi în timpul rotirii coroanei. De asemenea se va constata dacă cuplajul cu fricţiune asigură o frecare corespunzătoare, dacă indicatoarele se ating între ele sau ating geamul sau cadranul. J i ipoteza că indicatorul m inutar în timpul rotaţiei sb distanţează într-o parte mai mult de cadran, apropiindu-se în partea opusă, poate trage concluzia că ţeava (bucşa) minutară sau pinionul pătrar sînt aşezate înclinat.

La această verificare se va observa, de asemenea, dacă i aarcasa este închisă suficient de bine, geamul este încă bun sau prezintă multe zgîrie- turi sau chiar crăpături, este fixat suficient de bine în rama iui, şi rama este bine fixată EH partea centrală a carcasei.

Acestea au fost doar unele indicaţii ; observările pot fi mai detaliate si depind şi de starea generală a ceasornicului care trebuie reparat.

b. D e m o n ta re a . în timpul demontării se va continua observarea atentă a tuturor pieselor in vederea depistării defectelor, in primul rind se va deschide carcasa prin scoaterea capacului. Pentru această operaţie <e va folosi un cuţit special (fig. 224), dacă ceasornicul respectiv este obiş­nuit, sau o cheie specială, în cazul ceasornicelor etanşe (antiacvatice) la care capacul este înşurubat. Folosirea acestor scule este ob.işatorie deoa­rece şurubelniţele sau alte scule improvizate produc inevitabil zgirierea carcasei sau a capacului. Cuţitaşul se va introduce intre capac şi carcasă in dreptul unei mici degajări practicate în acest scop în capac şi, prin ră­sucirea lui, capacul se va desprinde. Se verifică dacă : "'-ara oscilatoare atinge marginea carcasei, capacul montat atinge podul haiunKieruIui sau pitonul (butucul) arcului spiral, sau dacă şurubul acestuia apasă capacul pe cepul axei minutare provocind frinarea acestuia.

La ceasornicele obişnuite, adică la care carcasa este alcătuită din trei bucăţi, se va îndepărta rama geamului în mod asemănător _a şi in căzui capacului din spate. Aici -e verifică : montarea indicatoarelor, distanţa dintre indicatoare, respectiv între indicatoare şi cadran, dacă : cadranul

este fixat eorecţ şi sigur, bucşa arAtâttj- . rului nu freacă de marginea găurii din <•.*-

' '' : dran, cadranul este montat centric sau estedeplasat într-o parte, dacă nu s-au des-

Fîk _*24* C u ţit p e n tr u d esch id erea prins particule de email. După aceste veri- c a p a c u lu i. ficări se demontează indicatoarele foiosin-

du-se pensete speciale pentru indicatoare, in continuare se slăbeşte şurubul care fixează axul de armare şi se scoate axul din mecanism. La unele tipuri de ceasornice, axul de armare se poate scoate după ce, în prealabil, a fost apăsat, cu vîrful unui ac, ştiftul dispo­zitivului de fixare a axului de armare. Apoi se scot şuruburile care fixează mecanismul în carcasă şi se scoate mecanismul din carcasă. Acum se ob­servă dacă : există părţi rupte, compasul de reglare nu se deplasează prea uşor, roata oscilatoare are o bătaie radială sau axială inadmisibilă, plăcuţa de acoperire este fixată corect.

170

Se scot şuruburile ce fixează lateral picioruşele cadranului şi se în ­depărtează cadranul. Acum se poate urm ări îndeaproape funcţionarea m ecanism ului de arm are. Se controlează, apoi, şi funcţionarea eşapam en­tului dacă starea de curăţenie generală a ceasornicului perm ite acest lucru.

Se trece la slăbirea arcului motor. în acest scop se reintroduce axul remontor, şi coroana se va ţine cu degetele miinii drepte, iar cu ajutorul unei pensete ţinute în mina stingă se scoate clichetul din dinţii roţii ca­setei. Destinderea arcului se realizează prin rotirea lentă a coroanei în -ens contrar armării, astfel incit arcul să nu se destindă instantaneu. Este recomandabil ca arcul să mai păstreze o anumită tensiune şi în această •;tare se verifică jocurile — axial şi radiale — ale tuturor axelor. în con­tinuare se va demonta podul balansierului slăbindu—e şi şurubul lateral care ţine butucul (pitonul) arcului spiral. Totodată, «c va scoate' arcul spi­ral din cheia compasului de reglare.

Pentru a se evita deformarea arcului spiral, după demontarea po­dului balansierului se demontează rola arcuiui spiral împreună cu arcul .piral şi se pun în benzinierâ pentru curăţire. De asemenea, se va demonta plăcuţa de acoperire şi se introduce tot in benzinierâ.

Se demontează podul furcii ancoră împreună cru axul eî şi se intro­duce, de asemenea, in benzinierâ.

Acum se poate executa un control preliminar ai angrenajelor. în ca­zul in care se bănuieşte că un angrenaj nu funcţionează corect, după de­montare, această pereche de roţi se va verifica separat. De pe partea ca­dranului se demontează roata orară şi roata schimbătoare. Se demontează podul sau podurile (în funcţie de tipul ceasornicului), roţilor mecanismului de transmisie şi se introduc şi aceste roii in benzinierâ. La scheletul din faţă -e demontează plăcuţa acoperitoare. Urmează demontarea roţii case­tei care este montată pe partea pătrată a axului motor şi fixată printr-un şurub axial. La scoaterea acestui şurub ~e va proceda cu precauţie, deoa­rece de multe ori şurubul este prevăzut cu filet stin^, şi la o forţare prea nare (neţinîndu-se seama de sensul de deşurubaf'e) i se poate rupe capul.

La demontarea casetei se va apăsa, de exemplu, cu minerul de lemn■ ii periei, capătul axuiui motor înspre capacul casetei ::are va ieşi din ca­nalul (degajare) casetei. Urmează scoaterea capătului interior al arcuiui. \rcul se scoate din casată în felul următor : se prinde' --pir;! interioară cu

penseta şi se scoate spiră după -piră, împiedietndu-se sări rea instantanee a arcului din casetă. Se vor introduce toate piesele de­montate în benzinierâ, eu excepţia arcului motor, care ‘-e şterge doar cu o cîrpâ îmbibată cu benzină.

La demontare, mecanismul va fi aşezat (spri jinit) pe un suport de mărime potrivită. Printre cele mai bune su­porturi pentru mecanisme de diferite calibre trebuie con­siderată garnitura de inele de lemn formată din fi— bu- âţi (fig. 225).

Platina şi podurile ceasornicelor, fiind acoperite pe cale galvanică cu aur, argint, nichel etc., vor fi atinse cu grijă cu penseta pentru a nu le provoca zgîrieturi. Se va evita atingerea lor cu mina deoarece astfel ar putea să apară pete care dăunează aspectului.

Şuruburile fiind diferite ca formă, dimensiuni, filet şi lungime, pen­tru a se evita încurcarea lor în tim pul asam blării, se recom andă aşezarea lor în tr-o anum ită ordine, sau chiar pe un suport placă cu diferite găuri.

F'.iî. 225. G a r n i ­tu r a pc s u p o r ­

tu r i in e la r i '.

171

Dâ deşurubarea şi înşurubarea şuruburilor, partea de lucru a şuru­belniţei trebuie să fie în stare bună, lăţimea ei să fie egală sau puţin mai mică decît diametrul capului şurubului. Pentru a se deşuruba diferite şu­ruburi este necesar ca ceasornicarul să dispună de 6—8 şurubelniţe cu

lame de diferite grosimi şi lăţimi. Poziţia corectă a şuru­belniţei în timpul lucrului este dată în figura 226.

Podurile şi punţile de pe platină se scot cu ajutorul unei pensete sau al unei şu­rubelniţe introduse în teşi- tura lunguiaţă sau pătrată care se află în partea de jos a podului, lateral sau în spate. Este suficientă o sin­gură apăsare în jos prudentă cu penseta sau şurubelniţa pentru a slăbi ştifturile pun­ţii şi a le scoate din găurile

platinei. Aceste recomandări sînt valabile atît pentru ceasornicele cu eşa­pament cu ancoră cît şi pentru cele cu eşapament cu cilindru. Ultima ope­raţie de demontare constă în demontarea roţii eşapamentului.

B. CURĂŢIREA CEASORNICELOR

Toate piesele ceasornicului (cu excepţia arcului motor) se introduc în benzinieră, cele grele jos, cele uşoare sus. Arcul spiral, roata oscila­toare şi furca se recomandă a fi curăţite fie într-un vas separat, fie înainte de curăţirea celorlalte piese, pentru a nu fi deteriorate de piese mai grele şi pentru, a avea un mediu de curăţire cît mai curat. Totodată se recomandă ca vasul respectiv să fie acoperit cu un capac sau clopot de sticlă. Ca me­diu de curăţire se foloseşte benzina curată, tricloretilena sau tcluolul.

De obicei, cufundarea pieselor în benzină nu este suficientă pentru curăţirea şi dizolvarea completă a uleiului uscat. Din această cauză se re­comandă ca să fie însoţită curăţirea de o periere cu o perie cu păr moale sau cu o pensulă.

După curăţire, piesele se vor aşeza pe o cîrpă sau hîrtie fără firicele (scame), pentru ca substanţele volatile să se evapore, iar după aceasta se pun pe suprafaţa curată a mesei de lucru. Cu beţişoare de lemn de esenţă tare (Putzholz) se vor curăţi pinioanele, lagărele, adînciturile pentru ulei, precum şi găurile din pietre. Cepurile fusurilor, precum şi suprafeţele active ale paletelor se vor curăţi cu măduvă de soc care se va scurta în permanenţă prin tăierea porţiunii murdare. Părţile’ lustruite prin frecare cu măduvă de soc sau piele fină devin din nou lucioase.

Dacă trebuie să se prindă o piesă cu mîna, aceasta se face, totdeauna, cu hîrtie de mătase, pentru a se evita contactul direct al degetelor cu piesa.

Periile întrebuinţate la curăţire trebuie să fie din cînd în cînd spă­late în apă cu săpun sau benzină. După spălarea în apă cu săpun, ele vor fi clătite în apă curată sau spirt. Pentru uscare, periile vor fi suspendate

Fig. 226. L ucru l cu şurubeln iţa .

astfel ca părul să fie îndreptat în jos. După aceasta periile trebuie curăţite cu praf de cretă pentru a se îndepărta orice urm ă de unsoare. Deoarece creta formează o pastă de şlefuit care poate distruge acoperirile pieselor (în special aurirea), p rafu l de cre tă ce răm îne în p ăr trebuie neapăra t în ­depărtat prin perierea unei bucăţi de hîrtie pusă pe m uchia mesei. Dacă curăţirea periei se face în benzină, ea se va curăţi definitiv p rin perierea pe un os.

Deoarece la spălarea în benzină mai răm îne un stra t foarte subţire de grăsime pe piesă, se recom andă o clătire în toluol. O soluţie de apă (5 părţi) cu hidroxid de am oniu (2 părţi) şi acid gras (3 părţi) în stare în­călzită, însă fără a fierbe, are un efect de dizolvare a grăsim ilor m ult mai bun. De aceea se recom andă ca piesele foarte m urdare să fie curăţite cu această soluţie. In acest scop, piesele vor fi înşira te pe un fir sau pe o sîrm ă subţire şi se m enţin tim p de 10—20 m in în această soluţie. După scoatere, se clătesc în apă curată, care, la rîndu l ei, se îndepărtează prin spălare în spirt. P en tru uscarea pieselor se recom andă mai puţin folosirea rum eguşului şi mai m ult uscarea cu aer cald.

în nici un caz nu se admite curăţirea părţilor acoperite cu lac în soluţii de săpun. Pentru acestea materialul cel mai bun de curăţire este benzina. r

Arcurile spirale foarte m urdare (cu ulei uscat) se vor fierbe în tr-u n vas mic cu o soluţie de săpun. D acă totuşi se păstrează efectul de lipire a spirelor, ele se vor cufunda în eter.

Arcul motor, după ce a fost şters cu cîrpă îm bibată cu benzină, se va unge to t cu cîrpa cu ulei sau vaselină.

In u ltim ul timp, pen tru curăţirea ceasornicelor portabile se folosesc to t mai m ult m aşinile de curăţit. In aceste maşinijvpiesele sîn t aşezate în coşuleţe speciale, separat piesele m ai sensibile şi m ai uşoare faţă de cele mai m ari şi mai grele. Aceste coşuri, de obicei, din sită sîn t cufundate în soluţii de spălare unde se rotesc, ia r soluţia este agitată prin u ltrasunete pentru a se m ări efectul de curăţire. în cazul aparatelor cu ultrasunete, soluţia de curăţire este, de obicei, tricloretilenă. După operaţia de curăţire, coşul este scos din m ediul de spălare şi prin rotire, datorită forţei cen tri­fuge, urm ele de soluţii sîn t îndepărtate. Urmează o scufundare în m ediul de clătire (toluol sau, eventual, un alcool) care este m enţinut în perm a­nenţă în stare curată prin filtrare . Ultim a operaţie este cea de uscare cu aer cald. A vantajul deosebit al acestor m aşini constă în fap tu l că elim ină m unca de curăţire cu aşchiile de lemn, ia r piesele pot fi asam blate aşa cum se scot dfti maşină.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. C are sîn t verificările ce se fac în a in te de trecerea la dem ontare ?2. Ce verificări se fac în tim p u l dem o n tă rii ?3. C are este o rd in ea de dem ontare ?4. Ce scule se folosesc la dem ontare ?5. în ce soluţii se face cu ră ţirea ?6. Cum se cu ră ţă d iferitele piese a le ceasornicului ?7. Care este p rincip iu l m aşin ilo r de cu ră ţit ?

173

CAPITOLUL XI

SEPARAREA MECANISMULUI DE ARMARE

M ecanismul de arm are este supus la solicitări destul de însemnate.-. Aceasta este explicaţia că toate elem entele dinţate (roţi şi pinioane) >e execută din oţel, ca dealtfel şi axul de armare.

Defectele mai frecvente la acest mecanism sînt : lipsa coroanei, a coroanei şi axului de arm are, axul rem ontor rupt, roţi dinţate rupte, p îr- ghii şi arcuri rupte. în aproape toate aceste cazuri, ceasornicul se va de­m onta complet şi cu această ocazie se va face şi curăţirea. Uneori, poate executa reparaţia şi prin dem ontare parţială.

a. Coroana axului de armare. Coroana axului de arm are trebuie să aibă un anum it diam etru corelat cu grosimea carcasei. Astfel, o coroană prea mică face arm area foarte anevoioasă sau, uneori, arm area nu poate fi făcută complet. Dimpotrivă, la o coroană prea mare, arm area se .face uşor, în schimb această coroană jenează pe pu rtă to ru l ceasului, prezen- tînd in acelaşi timp şi inconvenientul că se poate agăţa de diferite obiecte şi se poate produce astfel smulgerea axului de arm are sau îndoirea lui.

în figura 227 sint date cîteva situaţii corecte şi incorecte. Astfel, în figura 227, u. este reprezentată o coroană avînd un diam etru corespun­zător ; coroana din figura 227, h are diam etrul prea mic. iar cea din figura 227, c prea mare. O atenţie trebuie acordată şi distanţei dintre co­roană şi carcasă. In figura 227, d este reprezentată o coroană care se află la o distanţă prea mare.

în ceasornicele de mină, trecerea pe poziţia de reglare a indicatoa­relor se face prin tragerea in afară a coroanei. Din această cauză, coroana ceasornicelor de mînă se poate fixa pe axul de arm are numai prin înşuru­bare. Sensul de înşurubare trebuie astfel ales încît, la arm area arcului, rotirea coroanei să se facă în sensul înşurubării. A stfel nu apare pericolul de.şurubării coroanei. Acest pericol apare numai la reg larea indicatoarelor in tr-un anum it sens ; dacă frecarea cuplajului elastic este mare, deşuru- barea devine oosibilă. mai ales. dacă si coroana nu este înşurubată nîna. ia num ărul axu iui de arm are (fig. 227, e).

' ‘c n1

—~— 1II • 1 f i 0 u— _U

U JQ

Fig. 227. Coroane: ale axulu i de armare.

La ceasornicele de buzunar, la care trecerea pe poziţia de reglare a indicatoarelor nu se face prin tragerea coroanei, există coroane montate prin presare pe o parte pătrată a axului remontor. Coroana trebuie sa fie ripsată pe suprafaţa cilindrică pentru a asigura o prindere mai sigură cu degetele.

b. A x u l de a rm a re . Cu toate că funcţiile pe care le îndeplineşte acest ax par a fi simple, cea mai mică defectare a acestuia va avea efecte nega­tive asupra armării ceasornicului. Cauza principală care duce la uzura pinionului de armare, a pinionului alunecător şi la funcţionarea defec­tuoasă a întregului mecanism d e armare tre­buie căutată în execuţia greşită, lipsită de pre­cizie, a axului.

In figura 228 se observă că roata de trans­misie I ocupă o poziţie greşită datorită unui umăr 2 al axului de armare 3 prea mic. Ca ur­mare a acestui fapt apar uzuri la pinionul alu­necător 4 şi la roata intermediară .5 : soluţia■ rebuie --ă cuprindă înlocuirea neapărată a axu­lui de armare şi a elementelor uzate.

în figura 229, a este reprezentat modul cel mai simplu de asigurare a axului de armare 1 prin şurubul 2, al cărui capăt intră într-un canai din ax. Acest canal va avea o lăţime corelată cu diametrul şurubului. Cînd şu­rubul este înşurubat oină la refuz, vîrful lui nu are voie să atingă fundui canalului deoarece ar bloca rotirea axului, dai’ trebuie să pătrundă totuşi ■-uficient de adine in canal, deoarece aitl'ei pierde axul impreur.a cu -coroana.

a b

Fit*. \ s i i 'u r a n ,a ixuiui ti '’ arman?.

Majoritatea ceasornicelor moderne nu mai foiosesc aceste sisteme de asigurare, ci sînt echipate cu o pîrghie de comutare pe poziţia de reglare a indicatoarelor, care asigură printr-un cioc 3 axul remontor (fig. 229, b). In pîrghie este înşurubat şurubul 4 cu umăr care trece prin platină şi pun­tea casetei, iar ciocul 3 intră în canalul din axul remontor. Şurubul 4 tre­buie să nu atragă pîrghia pe platină deoarece ar fi împiedicată rotirea Uberă a pîrghiei. Această soluţie este bună, insă prezintă dezavantajul că şurubul 4 are un cap mic cu o crestătură foarte îngustă şi deci nu rezistă la suprasolicitări.

In figura 230, a este reprezentată forma corectă a canalului din axul remontor Z şi a ciocului pîrghiei 2, iar in figura 230, b, forma incorectă a acestor elemente.

Fig. 230. Canale în axul de

JZJ

£F1 ■f1

■j -

y - i 3

Fîs*. 228. Do fe r te lam u l elf a rm a r" .

In vederea înlocuirii u n u i ax de arm are trebuie mai în tîi stabilite dim ensiunile. Dacă acest ax este rup t, se va m ăsura fiecare cotă în parte, cu precizie cît m ai mare. D acă axul este pierdut, fiecare porţiune trebuie a ju sta tă pen tru piesele ce se m ontează pe acest ax, respectîndu-se ordinea de operaţii indicată în figura 231. Fazele de lucru s î n t : strun jirea sem i-

Fig. 231. Confecţionarea axuiui de armare.

fabricatu lui ; strun jirea părţii care va in tra în in teriorul carcasei ; s tru n ­jirea cepului s c u r t ; s trun jirea um ărului pentru pinionul de a rm a re ; strun jirea treptei pen tru pinionul a lu n ecă to r; pilirea sau frezarea părţii pă tra te ; 's tru n jirea canalului pen tru asigurarea a x u lu i; s trun jirea jum ă­tăţii exterioare ; strunjirea părţii din ax unde se va executa f i le tu l ; file- tarea părţii pentru coroană.

D rept m aterial se recom andă a se folosi oţelul pen tru scule (OSC 7).Dacă dim ensiunile axului de arm are nu sînt cunoscute cu precizie,

se recom andă ca filetarea să fie făcută înainte de strun jirea canalului. Ca­pătu l axului din partea file ta tă va ieşi pen tru ca să înşurubeze coroana pînă la capăt şi să fixeze (strîngă) bine. La ceasornicele de m înă în carcasă este o bucşă de protecţie care împiedică pătrunderea prafului în mecanism. In figura 232' este reprezentat un ax de arm are cu coroana şi bucşa de protecţie.

c. Roţile şi pinioanelc mecanismului de armare. Deşi ro ţile m eca­nism ului de arm are nu reprezintă elem ente care să influenţeze d irect funcţionarea ansam blului form at de mecanismul motor, m ecanism ul de transm isie, eşapam ent, m ecanism ul regulator şi mecanismul indicatoare­lor, totuşi im portan ţa lor în ceasornic este mare. La m ecanism ul de ar­mare, num ărul de elem ente dinţate variază în tre 4 şi 8, depinzînd de soluţia constructivă şi de calibrul ceasornicului.

1) Pinionul sau roata de transmisie (fig. 233). Acest pinion 1 angre­nează cu roata in term ediară 2. D atorită uzurii, angrenarea în tre aceste piese se înrăutăţeşte şi ch iar pot „scăpa“ dinţi în tim pul arm ării. Cauza trebuie căutată fie la uzura dinţilor în antrenare, fie la uzura axului pe care se rotesc. Remedierea acestei deficienţe se poate realiza p rin înlocui­rea plăcuţei (rondelei) 3, astfe l încît roata de transm isie să se apropie de roata interm ediară.

2) Pinionul alunecător 4 (v. fig. 228) este supus la solicitări destui de im portante în special în tim pul arm ării. Acest pinion alunecă liber pe partea p ătra tă a axului de arm are. A lunecarea trebuie să se facă uşor, însă

170

fără joc exagerat, a tît în tim pul schimbării coroanei de pe poziţia de a r­m are pe cea de reg la t indicatoarele, cît şi la arm area în tim pul cînd co­roana se roteşte în gol.

Dinţii oblici ai acestui pinion nu pot fi reparaţi dacă prezintă o uzurâ prea mare, însă de m ulte ori, pinionul uzat m ai poate fi folosit dacă se

înlocuieşte vechiul ax de arm are (pe care pinio­nul are un joc prea m are) cu unu l nou la care jocul pe partea p ă tra tă să fie minim.

3) Roata intermediară 2 (v. fig. 233) se roteşte pe o bucşă specială de oţel sau pe un prag frezat al punţii. Ea trebuie să se rotească absolut liber, cu un joc minim. De m ulte ori la

Fig. 232. Axu l de armare cu coroană şi bucşă dc pro­

tecţie.

transmisie a meca­nismului de

armare.

Fig. 234. Roata casetei.

această roată se rupe unul sau chiar mai m ulţi dinţi. Dacă nu există o piesă de schimb, se înlocuiesc dinţii rup ţi prin procedeele cunoscute.

4) Roata casetei (fig. 234) 2 este m ontată pe pragul p ă tra t al axului motor 1. F ixarea roţii se realizează fie p rin tr-un şurub care in tră în gaura filetată practicată în capătul axului, fie p rin tr-o plăcuţă 3 ce se înşuru­bează pe filetul exterior al axului. Dacă pragul este înalt în raport cu grosimea roţii, roata va prezenta o bătaie frontală. Mişcarea nu se mai fa'ee in tr-un plan paralel cu puntea (podul) casetei, existînd chiar p e ri­colul ca angrenarea cu rola de transm isie să nu fie perm anentă (dinţii unei roţi alunecînd pe o anum ită zonă dedesubt sau deasupra celei de la roata conjugată). Această bătaie frontală se poate observa şi prin turmele lăsate pe pod de dinţii roţii. P en tru elim inarea acestei deficienţe trebuie asi­gurată o poziţie corectă a roţii casetei pe axul motor. Cepul axului m otor 4 trebuie să fie a tît de lung încît să străbată întreaga grosime a punţii 5, deoarece, în c&z contrar, la strîngerea şurubului sau a plăcuţei 3, roata ca­setei va fi strinsă pe punte, ceea ce va face imposibilă ro tirea ei şi deci arniărea arcului nu se poate realiza.

în priv in ţa reparării dan turii acestei ro ţi răm în valabile procedeele cunoscute.

' 5) Roata de reglare a indicatoarelor, în general, nu prezintă nece­sitatea unor reparaţii deoarece ea transm ite mom ente mici, determ inate de valoarea frecării din cuplajul de legătură dintre m ecanism ul de trans­misie şi m ecanism ul indicator.

6) Pîrghia comutatoare şi arcul pirghiei au un rol im portant în funcţionarea corectă a mecanismului remontor. Dacă aceste elem ente nu

12 — Manualul ceasornicarului 177

asigura o .angrenare pe toată înălţim ea dinţilor, la angrenajele .cu dan tu ră frontală apare ©. uzură prem atură a acestei danturi, atît la p in ionul alune­cător cît şi îa roata de transm isie sau la roata de reglare: a indicatoarelor.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE■ $ >

1. C are sîn t defectele m ai frecven te a le m ecanism ului de a rm are ?2. De ce trebuie ţinut seama la înlocuirea coroanei ?3. Cum se execută un ax de armare ?4. Ce ' defecte apar la roata de transmisie, pinionul alunecător şi roata interme­

diară ? ■5. Cum se înlătură aceste defecte ?6. Care sînt neajunsurile mai frecvente la roata casetei şi cum se remediază aceste

defecte ?

CAPITOLUL XII

REPARAREA MECANISMULUI MOTOR

Momentul m otor dezvoltat de arc este relativ mic. Dacă din valoarea acestui m om ent se mai pierde p rin înţepenirea arcului în casetă sau aşe­zarea incorectă (cu joc prea m are sau prea mic) a casetei pe axul motor, ceasornicul nu va funcţiona în condiţii optime, şi precizia lui de func­

ţionare va fi mică. .Iată de ce este necesar ca la repara­rea ceasornicului să se acorde atenţia cuvenită meca­nism ului motor.

a. Arcul motor. Capătul in terior a l arcului este fixat la toate ceasornicele în acelaşi fel. A xul m otor prezintă o gheară (frezată sau obţinută p rin înşurubarea unui ştift) de care se prinde capătul in terior al arcului prevăzut cu un orificiu dreptunghiular. Acest orificiu poate fi pilit, ş tan ţa t sau perforat cu un cleşte special în zona decălită a arcului. Această zonă trebuie să fie sufi­cient de lungă, ia r trecerea de la zona decălită la cea călită să se facă trep ta t.

La Ceasornicele de mînă şi de buzunar, capătul exterior al arcului are una din formele ară ta te în fi­gura 137, c, e sau f. P rin utilizarea acestor form e de capăt de arc se asigură o desfăşurare mai concentrică a arcului în casetă.

în figura 235 este reprezentat procesul tehnolo­gic de executare a dispozitivului de fixare. Capătul

arcului încălzit la flacăra unei lăm pi cu spirt se îndoaie în form ă de ochi. Se continuă încălzirea pînă la roşu şi se turteşte ochiul cu un cleşte, in - trodutîndu-se, în prealabil, în tre arc şi capătul îndoit o altă bucată de arc. Se îndepărtează p rin tăiere cu ferestrău l sau prin pilire restu l din capătul

Fig. 235. Formarea capătului exterior

al arcului.

} 78

îndoit astfel încît să răm înă o porţiune foarte scurtă de m axim um 1 mm. Din restu l capătului tă ia t sau d in tr-o altă bucată tă ia tă an terio r se exe­cută o porţiune de o lungim e egală, cu 1/3 din d iam etru l casetei, şi se ajus­tează la capete pen tru a in tra sub partea îndoită.

In m ajorita tea cazurilor, a rcu l se rupe la partea interioară deoarece acolo raza de curbură este m ai mică. Dacă s-a ru p t o porţiune foarte scurtă, arcul vechi poate fi folosit din nou, cu condiţia ca să fie executat capătul în conform itate cu cele a ră ta te mai sus. Dacă arcul trebuie înlo­cuit şi se dispune de arcuri de rezervă pen tru m arca şi calibrul respectiv, se procedează în consecinţă.

La m ontarea arcului în casetă se recomandă ca acesta să n u fie atins cu mîna, ci m ontarea să se facă p rin înfăşurarea arcului cu un dispozitiv simplu în tr-un tam bur care să aibă diam etrul ex terior ceva mai redus de­cît diam etrul in terio r a l casetei, ia r m iezul să nu fie mai m ic decît diam e­tru l axului motor. După în făşurarea în tam bur, acesta se introduce în casetă, şi arcul se îm pinge cu o ti jă în casetă în tim p ce tam buru l se scoate, înainte de m ontare, arcul se va unge cu ulei nr. 4 sau vaselină.

b. Caseta. La casetă se vor în tîlni u rm ătoarele defecte m ai frec­vente : d inţii rup ţi, gheara rup tă , gaura centrală uzată. R uperea dinţilor se produce, de obicei, la ruperea arcului. în locuirea d in ţilor ru p ţi se exe­cuta cu procedeele arătate. G aura pu ţin uzată se strînge cu un poanşon, eventual din ambele părţi- şi, apoi, se poate face rodarea găurii pe o tijă netedă conică de oţel. Dacă gaura prezintă 'o uzură pronunţată, caseta se va

- repara p rin m ontarea unei bucşe. In acest caz, trebuie să se controleze bătaia casetei după bucşare.

Gheara casetei care nu mai poate fi u tilizată va fi elim inată şi Înlo­cuită cu o gheară nouă, care se va înşuruba în peretele casetei. B ineînţeles că gheara trebuie să prezinte o formă corectă. O altă soluţie constă- în executarea ghearei d irect în peretele casetei, folosindu-se un cleşte spe­cial (fig. 236). Cu aju to ru l şurubu lu i 1 se reglează înălţim ea ghearei, ia r cu poansonul 2 se presează gheara în m atriţa 3. Se recom andă ca înainte de a se executa gheara în casetă să se verifice înălţim ea reglată p rin exe­cutarea ghearei în tr-o bucată de alamă.

c. Capacul casetei. Un capac■ care nu stă fix în casetă se ciocă­neşte puţin la m argine pe o nico­vală pentru în tinderea m ateria lu­lui, se fixează pe un dorn şi se strunjeşte p înă cînd in tră corect şi strîns în degajarea din casetă. Fig. 2,'!6. Cleşte p en tru p resarea ghearei în G aura centrală largă se rem ediază casetă.în acelaşi mod ca şi la casetă.

d. Axul m otor. Defecţiunea specifică este o gheară uzată. La înlo­cuire se va fixa un ştift de oţel în axul motor p rin presare sau înşurubare, iar după aceasta, p rin pilire, se dă forma necesară ghearei.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Cum se execută înlocuirea arcului motor ?2. Ce operaţii de reparare se întîlnesc la casetă, capacul casetei şi axul m otor?

CAPITOLUL XIII

REPARAREA MECANISMULUI DE TRANSMISIE

R epararea fusurilor, înlocuirea cepurilor rup te şi repararea lagăre­lor metalice, care au fost deja tra ta te la capitolul „R epararea ceasornicelor pendul“, au aplicabilitate şi la ceasornicele portabile, singură deosebire constînd în dim ensiunile m ult mai reduse. In cadrul acestui capitol nu se va reveni asupra lor, ci se va insista mai m ult asupra problem elor speci­fice ale ceasornicelor de buzunar şi de mînă.

A LAGĂRUL CU PIATRĂ

La pietrele m ontate p rin bordurare, p ia tra este fixată datorită unui stra t (margini) sub ţire răsfrîn t (bordurat) peste piatră. S istem ul elveţian se caracterizează p rin bordurarea din exterior, adică p iatra este sprijin ită din partea in terioară (partea fusului). In acest fel p iatra p riv ită d in exte­rior apare foarte aspectuoasă şi m are. In figura 237, a, jum ătatea din dreapta prezintă situaţia după bordurare, iar cea din stînga, situaţia înainte âe bordurare. D ezavantajul acestui- sistem, constă în aceea că la înlocuirea unei p ie tre sparte cu una nouă care diferă eventual ca gro­sime de prim a se va produce inevitabil o modificare a jocului axial. Ast­fel,- de exemplu, dacă noua p iatră este m ai groasă decît cea înlocuită, jocul axial se reduce sau se anulează in întregim e.

In vederea elim inării acestui dezavantaj, la sistemul G lasshutte (fig. 237, b), p ia tra este sprijin ită din partea exterioară, iar bordura se face din partea interioară, adică tocmai invers decît la sistem ul elveţian. Chiar dacă acest sistem este m ai puţin aspectuos, piatra străluceşte m ai puţin, oferă însă avan taju l că la înlocuirea pietrei, jocul axial nu se schimbă, chiar dacă noua p iatră diferă ca grosime de cea înlocuită. P en tru a putea varia jocul axial a l fusului s-a recurs la ideea m ontării p ietrei în tr-o bucşă (şston) care se presează în gaura din podul roţii respective (fig. 237, c). In şaton, p iatra poate fi m ontată prin unu l din cele trei sistem e de bordurare sau chiar presată. La fixarea pietrei în şaton nu se utilizează sistem ul Glasshutte, fiind p re fera t sistem ul elveţian.

a b cFig. 237. Lagăre cu pietre.

O aplicare largă la m ontarea p ietrelor în şaton o are sistem ul englez, asemănător cu cel elveţian, cu deosebirea că degajarea practicată în scopul obţinerii m arginii pen tru bordurare se îndepărtează după bordurare prin strunjire. Aceasta înseam nă că suprafaţa interioară a bucşei este în d rep­tul suprafeţei p ietrei. P rin aceasta se creează im presia că ar fi o p iatră m ontată prin presare, şi nu prin bordurare.

Pietrele m ontate p rin presare perm it o reglare uşoară a jocului axial. Ele se m ontează fie direct, fie în şaton care se fixează sau prin presare, sau cii şuruburi.

In figura 238 se ara tă fazele de execuţie a unei bucşe (şaton) pentru lagăre tip elveţian. Prim a operaţie (fig. 238, a) constă în realizarea unei găuri cu burghiul avînd un d iam etru cu 0,2—0,3 m m mai mic decît dia­m etru l pietrei.

Cu un teşitor plat (fig. 238, b) se teşeşte locaşul propriu-zis pen tru piatră. D iam etrul obţinut trebuie să fie cu ceva mai m are decît diam etrul pietrei. In iţia l ea trebuie să aibă un joc mic în acest locaş (în nici un caz nu are voie să fie presată) deoarece prin bordurare u lterioară acest d ia ­m etru se va micşora. Această operaţie mai poate fi executată şi cu a ju toru l unui cuţit.

în figura 238, c este indicat modul cum se controlează locaşul, folo- sindu-se lem n (Putzholz).

P en tru p ietre nebombate, locaşul poate fi considerat term inat. în schimb pen tru p ietre bom bate este necesară executarea teşirii p rin s tru n ­jire (fig. 238, d).

Urmează, apoi, executarea unei îm punsături cu cuţitu l ascuţit in vederea form ării peretelui de răsfrîngere (bordurare) (fig. 238, e). A dîn- cimea de pătrundere a cuţitu lu i trebuie să fie puţin mai mică decît cea • a locaşului pietrei. Peretele de bordurare astfel form at, num it şi guler, trebuie să nu fie prea subţire deoarece la bordurare se poate rupe, dar nici prea gros pentru că se îngreuiază bordurarea.

După term inarea peretelui de bordurare se introduce din nou în lo ­caş p iatra fixată pe vîrful beţişorului, în care, în prealabil, s-a depus o pi­cătură de ulei pen tru a se evita căderea pietrei după scoaterea beţişorului ascuţit.

B ordurarea se execută cu o tijă co­nică de oţel, sau m ai bine de alam ă sau alpaca, cu vîrfu l uşor ro tun jit (fig. 238, j).După bordurare se poate îndepărta o aşchie mică frontală pen tru a se obţine un aspect m ai frumos.

. P ia tra fiind fixată, se poate executa retezarea. Bucşa retezată se fixează prin lipire cu şelac, astfel încît faţa opusă bor- durării să fie îndrep tată spre cu ţit şi se strun jeşte degajarea pentru ca, p rin efec­tu l refracţiei razelor de lum ină, să se ob­ţină ,un aspect frum os (fig. 238, g). Im por­tan t, este ca la această operaţie să n u se ajungă pînă la p ia tră deoarece în acest caz se reduce suprafaţa de sprijin şi aşa destul de mică a pietrei. - '■ •• ■

La înlocuirea unei p ie tre m ontate . prin presare se începe, întotdeauna, cu îndepărtarea pietrei sparte care se îm­pinge afară din locaş cu un beţişor de lem n ascuţit sau cu un poanson. în cazulpietrelor m ontate p rin bordurare, se va deschide gulerul pen tru a se p u tea introduce noua p iatră. Această operaţie se execută cel m ai uşor la s tru n ­gul de ceasornicărie, bucşa ro tindu-se foarte încet. După introducerea pietrei, bordurarea se execută in condiţiile cele m ai bune to t la strung, însă în lipsa acestuia poate fi executată şi prin sim plă apăsare.

Fig. 238. Executarca locaşului pentru piatră.

181

Iba p ietrele presate, ca re au obligatoriu o porţiune cilindrică pe care se realizează a justaju l cu strîngere, de prim ă im portanţă este respectarea unei diferenţe de 0,01—0,02 mm în tre diam etrul pietrei şi cel al locaşului. M ontarea se efectuează cu o presă specială pen tru presat pietre. Această presă perm ite o reglare micrometrică (adică cu o precizie de 0,01 mm) a cursei; poansonului.

B. ASIGURAREA PERPENDICULARITĂŢII AXELOR*

A baterile de la perpendicularitate a axelor faţă de p latină sau pod sînt pvesupuse a tît de mici încît nu anulează jocul radial din lagăre.. în caz contrar a r apărea frecări a tît de m ari încît a r putea în trerupe funcţio­narea ceasornicului. O im portanţă m ărită trebuie acordată însă axelor care poartă indicatoarele, adică axului m inutar şi celui secundar. Aceasta în trucît la o abatere a axului de la perpendicularitate faţă de p latină, in­dicatoarele, în tim pul unei rotaţii, se vor apropia şi depărta de p lanul pla­tinei, respectiv al cadranului, şi există pericolul să atingă cadranul sau geamul.

' Se presupune, de exemplu, că trebuie asigurată perpendicularitatea axului m inutar. în acest sens va trebui să se deplaseze lagărul din podul respectiv. Soluţia o constituie doar m ontarea unei bucşe în pod. P latina se fixează pe şaiba plană a strungului şi se centrează lagărul m inutar. P en tru această operaţie se recomandă folosirea unui beţişor ascuţit de lemn şi r.u a vîrfului de centrare din păpuşa mobilă, deoarece acesta a r ' putea deteriora p iatra din platină (fig. 239). Acest beţişor se sp rijină pe

un suport, iar capătul liber am plifică excentricitatea astfel încît centrarea se poate face cu precizie suficientă.

în locul beşiţorului (tijei) de lemn se poate folosi cu succes şi o tijă de aluminiu. P rin aplicarea unor lo­vituri uşoare pe p latină (utilizîndu-se ciocanul de lemn), se va realiza cen­trarea. Dacă platina trebuie fixată prin lipire cu şelac, trebuie asigurată centrarea în felul arătat, cu preciza­rea că piesa se va m enţine în mişcare de rotaţie, urm ărindu-se în continu­are centrarea perfectă pînă cînd şe- lacul se uşucă şi fixează platina.

D upă fixarea centrică a platinei se montează podul (puntea) respec­tiv şi se lărgeşte gaura la strung. După introducerea bucşei, lagăru l va asigura în mod precis poziţia corectă a axului. Tot astfel se procedează şi pen tru corectarea perpendicularităţii oricărui ax.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Care sînt avantajele şi dezavantajele diferitelor sisteme de fixare a pietrelor prin bordurare din punctul de vedere al înlocuirii pietrei sparte ?

2. Cum se execută un şa ton ?3. în ce mod se înlocuieşte o piatră spartă ?4. Cum se asigură perpendicularitatea unui ax care stă iniţial înclinat ?

182

CAPITOLUL XIV

REPARAREA EŞAPAMENTULUI

A. REPARAREA EŞAPAMENTULUI CU CILINDRU

Daţoriţă frecării perm anente pe peretele interior, respectiv exterior al cilindrului în tim pul parcurgerii unghiului suplim entar, acest eşapa- m e»ţ este foarte sensibil la variaţia forţei transm ise p înă la eşapam ent. D in această cauză toate suprafeţele active trebuie foarte fin prelucrate, a ltfel la o creştere a forţei transm ise am plitudinea oscilaţiilor se reduce.

Dacă la aplicarea unui m om ent suplim entar la roata m inutară balan­sierul se va opri, atunci cilindrul şi roata cilindru trebuie controlate cu m ultă atenţie.

a. Controlarea repausului. In prim ul rînd trebu ie observat dacă d in­te le cade sigur pe suprafaţa de repaus a cilindrului, dar destul de aproape de suprafaţa de impuls. La dim ensiunile reduse pe care le prezintă aceste piese, această observare nu poate fi făcută nici cu lupa la ceasornicele în funcţiune. Dacă roata oscilatoare va fi m işcată încet cu mîna, se poate constata foarte bine pentru ce unghi de rotaţie dintele roţii eşapam entului este in repaus şi m om entul în care începe să se m işte, adică m om entul în care dintele trece de pe suprafaţa de repaus pe suprafaţa de im puls a ci­lindrului. Se va ro ti roata oscilatoare pînă cînd dintele a trecut de supra­faţa de im puls şi cade pe suprafaţa de repaus a cilindrului. Din această poziţie se roteşte acum roata oscilatoare în sensul invers şi se va observa roata eşapam entului. Dacă aceasta se va pune im ediat în mişcare, rezultă că repausul este mic, distanţa din tre axul roţii eşapam entului şi cilindru este mare şi dintele a căzut direct sau foarte aproape de suprafaţa de impuls. P entru un repaus corect este necesar ca roata oscilatoare să poată fi 3 o tită în sens invers cu lungim ea unui dinte, m ăsurată pe circum fe­rin ţa roţii oscilatoare. Dacă repausul este prea m are, înseam nă că distanţa dintre roata eşapam entului şi cilindru este prea m ică — eşapam entul este reglat prea adînc.

O modificare a distanţei din tre roata eşapam entului şi cilindru, a a din ci mii de pătrundere a eşapam entului, este posibilă la m ajoritatea ceasorn icelor; pun tea inferioară se poate deplasa şi odată cu ea şi puntea superioară fixată de cea inferioară. Desigur că pun tea inferioară fiind po­ziţionată şi cu ştifturi, locaşurile pentru acestea vor trebu i alungite în direcţia deplasării.

b. Oscilaţia suplim entară. La studiul eşapam entului cilindru s-a a ră­ta t că elongaţia trebuie lim itată la 180°, adică în tre două im pulsuri, balan- sieru i va parcurge un unghi m axim de 360° (180° sub acţiunea im pulsului ş i 180° revenire de la elongaţia m axim ă la poziţia mijlocie). Dacă ş tiftu l d in roata oscilatoare şi cel din partea cilindrului n u asigură această lim i­tare , ceasornicul se va opri.

Dacă ştiftu l din roata oscilatoare nu va ocupa locul potrivit, fiind deplasat în tr-o direcţie,, rem edierea deficienţei se obţine p r in :

— scoaterea cilindrului şi ro tirea ro ţii oscilatoare în sensul necesar faţă de buzele cilindrului, urm ată de m ontarea roţii oscilatoare pe cilindru în această poziţie ; ■ .

18.3

—: ro tirea roţii oscilatoare pe bu tucu l de alam ă, axul fiind fixat în bucşa elastică a s tru n g u lu i;

— m ontarea ştiftu lu i de oprire în noul- loc de pe roata oscilatoare. T rebuie să se verifice, to tdeauna, dacă ştiftu l de pe roata oscilatoare

are o lungim e suficient tie m are deoarece, în caz contrar, există pericolul ca venind în contact cu ş tiftu l fix din partea de susţinere a cilindrului,

care este ro tu n jit la capăt, să se producă o înţepenire, respectiv o blocare a balansierului. La cea mai mică mişcare, această blocare poate să dispară, astfel încît ceasornicul va avea diferenţă de mers, ia r cauza poate fi foarte greu stab ilită şi identificată. P en tru a fi sigur, se recom andă ca ş tiftu l lim itator din puntea cilindrului să fie p lat (fără ro tun jire) (fig. 240).

c. Pasaju l şi roata eşapam entului. Această secţio­nare a perete lu i cilindrului are drep t scop să perm ită trecerea roţii eşapam entului chiar dacă aceasta execută oscilaţii cu o elongaţie m are (180°). în tre pasaj şi roata eşapam entului trebu ie să existe un joc în ambele părţi care nu are voie să fie anulat nici în cazul deplasării cu jocul axial al c ilindrului în sens opus faţă de axul roţii eşapam entului. Deoarece roata eşapam entului are, de obicei, o bătaie frontală, se recom andă a se controla pa­sajul (trecerea) pen tru fiecare dinte al roţii eşapamen­

tului. Dacă se constată diferenţe mici, corectarea se poate face p r in 're c ­tificarea pasajului cu o p iatră Mississippi. P rin deplasarea axială a cilin­drului şi p rin rectificarea plăcuţelor de acoperire se pot corecta defecte m ici observate la trecerea p rin pasaj. Dacă însă p lanu l roţii eşapam entu­lu i nu este perpendicular pe ax, se im pune corectarea poziţiei încli­n a te a roţii.

Odată cu aceasta se poate modifica şi adîncim ea de pătrundere a .eşapamentului. Dacă în schimb num ai cîţiva dinţi prezintă bătaie fron­tală, adică ies din p lanul general al roţii, aceştia se vor îndrepta pe nico­vală cu un poanson ro tunjit. Dinţii roţii eşapam entului trebuie să fie lustru iţi a tît la partea ascuţită cît şi pe suprafaţa de impuls. Dacă partea ascuţită este uzată, prezentînd o ro tun jire a muchiei, ea se va corecta prin p relucrare cu o p iatră Mississippi, însă din partea interioară. De aseme­nea, baza dintelui nu va fi atinsă la operaţiile de reparare deoarece prin aceasta s -a r modifica diam etrul ex terior al roţii eşapam entului. * ş

Avînd în vedere fa p tu l 'c ă 'la eşapam entul cilindru lucrează oţei pe oţel (dinţii roţii eşapam entului şi cilindrul), m agnetizarea p rin scule' m ag­netice se m anifestă deosebit de puternic. Din această cauză se recomandă o dem agnetizare a sculelor înainte de a se începe operaţiile de reparare. Eşapam entul şi cepurile cilindrului se. vor unge cu u lei nr. 2. La ungerea eşapam entu lu i.se va unge d o a r :fiecare a l 3-lea dinte: deoarece o parte din u leiu l depus va fi re ţinu t pe buzele cilindrului şi va produce ungerea şi a celorlalţi dinţi.

d. Înlocuirea cilindrului sau a tam ponului. Scopul construcţiei ci­lindrului din tre i părţi constă tocm ai în uşurarea operaţiilor de reparare. Dacă, de exem plu, s-a ru p t cepul de la un tampon, se im pune doar scoate­rea tam ponului ru p t şi înlocuirea lui cu unul nou. Avînd în vedere că tam ­ponul scurt se scoate uşor, în cele ce urm ează se va a ră ta modul de scoatere

t

Fig. 240. Ştifturi limitatoare.

184

a tam ponului lung. In prim ul rîn d se va scoate cilindrul din butucul roţii oscilatoare (fig. 241, a). B utucul se va aşeza pe o nicovală plată, găurită astfel încit cilindrul va trece p rin această gaură. D rept sculă se foloseşte un poanson găurit al cărui d iam etru exterior este cu ceva m ai mic decît diam etrul cilindrului, astfel încît să poată trece p rin butuc.

In scopul slăbirii strîngerii din tre cilindru şi tampon, se va proceda la întinderea cilindrului (fig. 241, b). C ilindrul fiind culcat pe o suprafaţă

Fig. 241. Demontarea tamponului din cilindru.

metalică netedă, pe el se pune un poanson puţin concav şi se rulează c i­lindrul, aplicîndu-se în acelaşi tim p lovituri de in tensitate mică pe poan- sori. După aceasta cilindrul se aşază într-o gaură potrivită din nicovală, cu uh um ăr care să perm ită trecerea tam ponului (fig. 241, c). Poansonul cu care se loveşte tam ponul din p artea pasajului are o form ă specială, pu r- tind un cep scurt cu d iam etrul m ai mic decît d iam etrul in terior al ci­lindrului.

Dacă tam ponul, după ce a fost împins cu o anum ită porţiune înspre afară, stă încă destul de fix în cilindru, se poate trece la strun jirea cepu­lui din vechiul tampon, prinzîndu-se în bucşa elastică a strungului capătul cilindrului. în caz contrar, tam ponul se scoate complet şi se va executa u n tampon nou de diam etru şi lungim e corespunzătoare. P en tru m ontare se va utiliza un „poanson de tam pon" fără cep (fig. 241, d), care in tră în ci­lindru în d rep tu l pasajului. Tam ponul se introduce în gaura nicovalei şi se aşază pe um ărul său şi, p rin apăsarea poansonului de tam pon, m ontat în partea superioară a presei de m înă se va presa cilindrul pe noul tam ­pon. In figura 241, e este reprezen tată m ontarea cilindrului în butucul roţii oscilatoare. La cilindrul astfel m onta t trebuie să se verifice poziţia corectă a ştiftului lim itator. Trebuie să se sublinieze faptul că nu la toate ceasor­nicele ştiftu l lim itator trebuie şă fie pe direcţia perpendiculară pe linia care uneşte buzele, cilindrului. D acă poziţia ştiftu lu i lim itator nu este cea potrivită, se scoate cilindrul din butucul roţii oscilatoare şi se: schimbă poziţia acestuia faţă de buzele cilindrului. ;

e. înlocuirea cilindrului; C ilindrul fiind foarte m ult slăbit în por­ţiunea pasajului, este sensibil şi se rupe destul de des. La înlocuirea lui trebuie m ăsurate cu precizie urm ătoarele dim ensiuni de la cilindrul vechi : diam etrul, lungim ea pînă la pasaj şi_lungimea (înălţimea); pasajului.

Executarea cilindrului la strungul de ceasornicărie nu ridică pro­bleme deosebite, ia r m ontarea tam poanelor se face, conform celor a ră ta te mai şus. . . > - .p. ' ; • A - . /■

185

B. REPARAREA EŞAPAMENTULUI CU ANCORĂ

1

■ La eşapam entul cu ancoră, conlucrarea roata eşapam entului-ancoră este a tît de strîns legată de conlucrarea furcă-balansier încît num ai o observare şi o cercetare în ansam blu pot decide dacă şi cum se poate îm ­bunătăţi funcţionarea, respectiv rem edia o deficienţă fără a se produce prin ădeasta o deficienţă poate şi mai m are în altă parte. De aceea se re ­comandă ca înain te de a se cerceta eşapam entul propriu-zis să fie obser­vate m ecanism ul de siguranţă şi m odul de lucru al furcii.

a. C ercetarea furcii, v îrfului de siguranţă, ştifturiîor lim itatoare, rolelor de im puls şi de siguranţă. In scopul cercetării poziţiei corecte re-

' ciproce a elem entelor m enţionate se face verifica­rea în cinci poziţii distincte.

1) P en tru a se verifica jocul în tre v îrfu l de siguranţă şi rola de siguranţă se roteşte balansierul în aşa fel încît paleta sau ştiftu l de im puls să fie ro tit cu un unghi de circa 90° faţă de furcă (fig. 242). în această poziţie, furca ancoră trebuie să poată fi mişcată puţin, adică să aibă un joc în tre ş tiftu l lim itator şi rola de siguranţă, dar în nici un caz jocul nu va fi a tît dş mare încît" să devină posibilă trecerea dintelui roţii eşapam entului de pe suprafaţa de repaus pe suprafaţa de impuls.

2) Jocul la coarnele furcii se.verifică în mod asem ănător, balansierul rotindu-se în zona in care paleta de impuls se află în apropierea cornului d rep t (din fig. 242), fără a in tra în scobitura furcii. Acest joc trebuie să fie aproxim ativ la fel de m are ca cel observat la prim a verificare.

. 3) în poziţia mijlocie se va verifica lăţim ea scobiturii din furca an ­coră. P en tru a se evita pierderi de forţă, acest joc în tre paletă sau ştiftu l de im puls şi furcă trebuie să fie cît mai mic. La o paletă de im puls de formă eliptică se verifică şi dacă nu cumva aceasta atinge fundul scobiturii.

4) P en tru verificarea jocului la cornul stîng se roteşte balansierul în mod corespunzător.

5) P en tru controlul jocului vîrfului de siguranţă şi al părţii stingi se verifică o poziţie sim etrică cu cea descrisă la prim a verificare.

Odată cu această verificare se va observa şi dacă poziţia axială a furcii ancoră este corectă, pen tru ca vîrfu l de protecţie să nu se frece de paleta de im puls. La o poziţie p rea joasă a furcii ancoră ar putea să se frece blocul în care este fixat v îrfu l de siguranţă de însăşi degajarea din platină. D im potrivă, dacă furca este situată prea sus, coarnele furcii pot atinge ro la de impuls. Dacă diam etrul părţii de legătură din tre ro la de impuls şi rola de siguranţă (la rola dublă) este m are, există şi posibilita­tea ca să o atingă coarnele furcii. Totdeauna, se va verifica dacă paleta de impuls este fixată bine ; ea se fixează în rola de im puls cu şelac.

b. Ş tiftu rile lim itatoare. Aceste ştifturi trebuie astfel dispuse încît să asigure o poziţie sim etrică furcii faţă de axul balansierului. Furca tre ­buie să prezinte în ambele poziţii acelaşi joc la coarne. Rezultă că ş tiftu ­rile lim itatoare nu pot fi potrivite în tr-un mod arb itra r faţă de eşapam ent.

Fig. 242. Jo c u l d in tre co arn e le fu rc ii şi p a le ta

d e im p u ls .

186

Hotărâtor pen tru poziţia lor este in trarea corectă a paletei de im puls în zona coarnelor. Ceasornicele de calitate superioară sîn t echipate cu ştif­tu ri' lim itatoare excentrice care, prin rotire, pot fi reglate. In- celelalte cazuri, ştifturile lim itatoare, dacă sîn t subţiri, se pot îndoi la nevoie. Acest procedeu însă nu se recom andă deoarece suprafaţa de lim itare trebuie ' să fie, pe cît posibil, perpendiculară pe planul furcii ancoră. Dacă ştiftu rile lim itatoare sînt înclinate, la o modificare a poziţiei axiale a furcii ancoră se modifică şi lim itarea. In anum ite condiţii, ştifturilor subţiri li se poate aplica o îndoire dublă. Dacă lim itarea se realizează prin însăşi platina (pre­văzută cu degajări corespunzătoare), în cazul în care este nevoie de înde­p ărtarea de m aterial, aceasta se realizează cu un cuţit sau cu o daltă m ică ; în loc de adăugire, cu a ju toru l unei dălţi aplicate la o distanţă de m argine, se împinge m aterialu l înspre fu rca ancoră. Ş tifturile lim itatoare, ca şi zo­nele de contact cu acestea de pe furca ancoră, nu au voie să prezinte grad şi trebuie bine curăţite, altfel ancora se va „lipi“ de ştifturi. Furca ancoră, m ontată singură în mecanism, trebuie să se mişte liber de la un ştift la a ltu l dacă mecanismul se mişcă.

c. Scobitura furcii. Paleta de impuls sau ştiftu l trebuie să aibă un joc foarte mic (num ai a tît ca să fie liber) în scobitura furcii. Dacă scobi­tu ra este prea lată, prin înlocuirea paletei de impuls cu una ceva mai m are, situaţia ' poate fi adusă la normal. Cu o anum ită grijă şi îndem înare se poate micşora scobitura furcii prin îndoirea coarnelor (prin aplicarea unor lovituri de in tensitate foarte mică în im ediata apropiere a începu­tului scobiturii). Dacă furca este de oţel, coarnele pot fi apropiate prin strîngerea într-o m enghină de m înă urm ată de o revenire la culoarea albastră.

Suprafaţa scobiturii, în special, suprafeţele laterale trebuie să fie foarte netede. Aceste suprafeţe se lustruiesc cu a ju to ru l unei lame de oţel (de exem plu, o bucată de arc de suspensie de la pendul) fixată în tr-un fel de m îner (fig. 243). Cu o astfel de lam ă se poate obţine o lustru ire foarte bună şi, chiar- mai m ult, suprafaţa obţinută poate fi chiar bom ­bată, ceea ce reduce şi mai m ult frecarea.

Această lu stru ire este necesară şi • atunci cînd ceasornicul a funcţionat foarte m ult tim p şi pe suprafeţele la terale apar mici scobituri în urm a loviturilor ce se ivesc la transm iterea im pulsurilor.

d. Coarnele furcii şi v îrfu l de siguranţă.Jocul coarnelor şi cel al v îrfu lu i de siguranţă trebuie să fie aproxim ativ egale, dar mai mici decît repausul, pen tru că altfel dintele Fig 243 Dispozitiv rec.ro ţn eşapam entului poate să treacă de pe t if ic a re a c re s tă tu r i i fu rc ii, suprafaţa de repaus pe suprafaţa de impuls.

La coarne prea scurte, tija furcii se poate lungi puţin prin aplicarea unor lovituri mici pe un poanson care produce o în tindere a m ateria lu ­lui tijei furcii sp rijin ită pe o nicovală plană. Odată cu aceasta v îrfu l de siguranţă devine prea lung, însă scurtarea lui este o problem ă simplă.

Coarnele p rea lungi (caz foarte rar) se vor scurta prin polizare cu p iatra Mississippi.

Un v îrf de siguranţă prea scurt se poate lungi p rin în tindere pe o nicovală plană, respectiv în tre două poansoane. Poansonul inferior (nico­

187

vala) trebuie să fie astfel p re lucra t încît să fie degajat în locul unde vin coarnele furcii (fig. 244, a). Dacă lungim ea obţinută în acest mod n u .este suficientă, poansonul superior se înlocuieşte cu unul ro tun jit. In scopul ev itării încărcărilor repetate, efectul operaţiei de lungire se m ăsoară în felul indicat în figura 244, b.

ev C ercetarea repausului şi a drum ului p ierdut. în prim ul rîn d se va cerceta adîncim ea de pătrundere a eşapam entului (ancoră în roata eşapa­

m entului), ceea ce este echivalent ■ cu observarea repausu­lui. Deoarece roata eşapam entului poate să prezinte o : anu­m ită bătaie radială, această observare trebuie făcută ' cel puţin în p a tru pozi­ţii. Ca şi la angrena­jele cu ro ţi d in ţate şi aici deficienţa poate fi mai mare, respec­tiv m ai mică,' în funcţie de jocul (ra­

ng. sm. uispozmv pentru ai ungi rea vinuiui ae Siguranţa, dial) cepului în lagăr.Un repaus p rea ' mic

echivalează cu o adîncime prea m are de pătrundere a eşapam entului, adică o d istan ţă p rea mică în tre axe, şi invers.

Desigur că observarea eşapam entului se continuă chiar dacă s-â sta­bilit- că adîncim ea de angrenare este prea mică sau prea m are deoarece trebuie să se stabilească m odul în care se va în lătura această deficienţă. In special drum ul p ierdut depinde de poziţia paletelor. Cum în să ' drum ul p ierdut şi poziţia ştiftu rilo r de lim itare influenţează jocul coam elor şi al vîrfului de siguranţă, trebu ie să se analizeze foarte bine ce soluţii de rem ediere se vor aplica. Se scoate paleta de in tra re sau de ieşire sau, pen­tru a nu se strica sim etria jocurilor, se va modifica poziţia am belor palete. Trebuie sublin iat că drum ul p ierdu t constituie de fap t o m ăsură de si­guranţă şi, p rin um are, cu cît calitatea ceasornicului este mai bună, adică precizia de execuţie a pieselor este m ai mare, acesta poate fi mai mic. îna­in te de a se ho tărî m odificarea poziţiei paletelor, trebuie analizate bine toate urm ările acestei acţiuni. Dacă, de exemplu, pe o parte, d rum ul pier­du t este prea m ic şi jocul v îrfu lu i de siguranţă este prea mare, p rin .intro­ducerea mai adîncă a paletei opuse se micşorează ambele greşeli deoarece ş tiftu l lim itator se poate apropia p rin îndoire.

f. Modificarea poziţiei paletelor. Paletele sîn ţ fixate in ancoră cu şelac. Astfel este necesar ca această parte a ancorei să fie încălzită pînă cînd şelacul se topeşte. Acest lucru se poate controla prin tr-o bucăţică de şelac, pusă lîngă ancoră. D upă; topirea şelacului se poate împinge paleta cu yn cleşte de alam ă înspre locaş sau cu o tijă de alam ă în sens .invers. Dacă şelacul este îm bătrîn it şi nu mai fixează suficient de bine paletele în ancoră, se recom andă în lătu rarea lui completă şi fixarea paletei cu şelac nou. P en tru o dozare corecta a cantităţii de şelac (acesta nu are. voie

338

să acopere suprafeţele active libere ale paletei), este bine ca el să fie tras, în prealabil, în fire subţiri p rin în că lz ire ; apoi se încălzeşte ancora p u - nîndu-se firu l în locul de lip ire şi se îndepărtează im ediat după ce canti­ta tea topită este suficient de m are.

' ; La orice reparaţie a ceasornicului se recom andă să se controleze dacă paletele sîn t bine fixate (rigid) deoarece de m ulte ori este necesară o nouă fixare a acestora cu şelac.

Dacă ancora este de tip vechi cu palete invizibile, deci paletele nu po t.fi m utate, o modificare a adîncimii de pătrundere se obţine prin de­plasarea ancorei (în ansamblu) pe axul respectiv. Ancora este poziţionată faţă de ax şi furcă prin două ştiftu ri de poziţionare şi deci este necesar ca acestea să fie îndoite sau pilite, sau găurile în care in tră ştiftu rile să fie lărgite în tr-o anum ită direcţie, pentru a face posibilă deplasarea.

Dacă !a un eşapam ent se constată o atracţie necorespunzătoare, adică ancora nu este atrasă spre ştiftu l de lim itare şi astfel nu este asigurat jocul necesar în tre coarne şi paleta de impuls, respectiv jocul în tre rola de siguranţă şi vîrful de siguranţă, cauza trebuie căutată în uzura părţii ascuţite a dinţilor roţii eşapam entului. înlocuirea roţii eşapam entului cu u n a nouă este singura soluţie recom andabilă deoarece corectarea formei dinţilor nu poate fi făcută cu precizie.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. C are s ilit p r in c ip a le le d e fec te a le e şa p a m e n tu lu i cu c ilin d ru ?2. C um se c e rc e te a z ă re p a u su l ? C u m se co rec tează a c e s ta ?3. C um se co re c te a z ă l im ita re a a m p li tu d in ii de o sc ila ţie ?4. Ce d efec te se în tiln e sc la p a s a ju l c i lin d ru lu i şi la ro la c il in d ru lu i ? C u m se r e ­

m ed iază a c e s te d e fe c te 75. C a re e s te p ro c e d e u l de în lo c u ire a ta m p o n u lu i ? D a r a c i lin d ru lu i ?6. Ce v e r if ic ă r i se fa c la e ş a p a m e n tu l cu a n c o ră în v e d e re a s ta b il ir i i d e f ic ie n ţe lo r

d e fu n c ţio n a re ?7. C a re s în t o p e ra ţi i le d e r e p a r a r e a p lic a b ile ş t if tu r i lo r l im ita to a re şi c în d se r e ­

cu rg e la e le ?8. Ce o p e ra ţii d e r e p a r a re se a p lic ă la sc o b itu ra fu rc ii ?9. C um se e x e c u tă a lu n g ire a s a u s c u r ta r e a c o a rn e lo r sa u v îr fu lu i d e s ig u ra n ţă ?

10. C a re e s te te h n o lo g ia d e m o d ific a re a p o z iţie i sa u de în lo c u ire a p a le te lo r ?

CAPITOLUL XV

REPARAREA OSCILATORULUI

A. AXUL BALANSIERULUI

■ a. înlocuirea axului balansierului. înlocuirea axului balansierulu i In urm a ruperii cepurilor este o problem ă destul de simplă, dacă există piese originale pen tru tipu l respectiv de ceasornic. în prim ul rînd se dem on­tează de pe axul deteriorat rolele de im puls şi de siguranţă care, de obi­

189

cei,-formează corp comun şi,; apoi, rola arcului spiral. Aceste operaţii se .execută uşor p rin folosirea unor. scule potrivite şi nu necesită explicaţii suplimentai’e; D em ontarea roţii oscilatoare se poate face însă num ai după ce num ărul form at p rin sertizarea roţii pe um ărul de pe ax a fost înde­p ărta t p rin strun jire . Şi mai avantajos este însă să se îndepărteze p rin strun jire um ărul astfel încît roata oscilatoare să fie p resată în jos, în spe­cial dacă sertizarea este puternică. Dacă la dem ontarea roţii oscilatoare nu se procedează cu cea mai m are atenţie, la m ontarea roţii pe axul nou, aceasta va prezenta o bătaie radială şi frontală inadm isibil de m ăre, şi în lăturarea acestei deficienţe necesită un volum mare de m uncă, păs- trîifdu-se, totuşi, u rm e ale greşelii iniţiale.

La executarea axului balansierului în atelierul de reparaţie se aplică două «metode :

— strun jirea din bucşa elastică ;— strun jirea în tre vîrfuri.în ambele cazuri, cu ţitu l poate fi fixat în suport sau ţin u t în m înă.

înainte de a se trece la executarea propriu-zisă a axului trebuie să se stabilească cu m ultă precizie dim ensiunile indicate în figura 245, care reprezintă form a de ax cea m ai obişnuită. Respectarea acestor dim ensiuni trebuie verificată în tim pul execuţiei cu m icrom etrul şi, la nevoie, p rin păsuire cu contrapiesă.

Procesul de strun jire a axului oscilator în tre vîrfuri este indicat în figura 246. Succesiunea operaţiilor la strunjirea în tre vîrfuri este, în p rin -

Fig . 246. E x ecu ta re a a x u lu i b a la n s ie ru lu i.

cipiu, identică cu cea din bucşa elastică. în prim a etapă (a) se strun jeşte suprafaţa cilindrică a suportului pen tru roata oscilatoare şi, apoi, um ărul pentru m ontarea roţii p rin sertizare, care se controlează cu contrapiesă sau m icrom etru ; această suprafaţă se finisează. Urmează strun jirea părţii

390

conice a suportu lui pen tru-roata oscilatoare (b). In poziţia (c) se strun jeşte şi.şecfinisează suportu l pen tru rola arcului spiral şi degajarea pen tru ser- ţizărea ro ţii oscilatoare. în continuare se strun jeşte cepul d in faţă şi-, şe finisează p rin polizare (d ) ; se scurtează partea cepului, piesa fiind spri­jin ită în tr-o şaibă pilnie în scopul centrării, păstrindu-se capătul liber '(e). Urmează prelucrarea celui de-al doilea capăt, unde se strun jeşte şi se fi­nisează treap ta pen tru rola de impuls (f) şi se retează această parte la lungim ea (g). Poziţia (h) ara tă s trun jirea cepului inferior urm at de s trun jirea cepului superior (i), ' cînd piesa se centrează din nou prin tr-o şaibă-pilnie. La sti'unjire, cepurile pot avea un adaos pentru su- prafinisare de m axim um 0 ,0 1 mm.

D rept m aterial pen tru axul balansierului se va alege, totdeauna, un oţel de îm bunătăţire cu un conţinut de carbon de circa 1 % deoarece acest ax trebuie supus tra tam entu lu i term ic d e F ig . 247. L u s tru ire a c ep u lu i, călire-revenire.

Este evident faptul că la strun jirea în tre v îrfu ri folosirea an treno­rului este obligatorie. De asemenea, se observă că la strun jirea cepului se va folosi un v îrf cu caneluri, care perm ite strun jirea şi lustru irea fusu­rilor. S trungu l acesta mic, special pentru executarea şi lu stru irea fusuri-

; lor, poartă denum irea de strung pentru prelucrarea axelor fusurilor.în figura 247 se ara tă cum se execută lustru irea cepului axului ba­

lansierului pe acest u tila j ; roata oscilatoare răm ine m ontată şi serveşte pentru an trenarea axului.

M odul în care se execută m ontarea pe axa roţii oscilatoare şi a rolei duble este reprezentat în figurile 248 şi 249.

b.. Lagărul axului balansierului. Lagărul axului balansierului are o construcţie deosebită tocmai în scopul reducerii la m inim um a frecării. Astfel, la poziţia orizontală a cea­sornicului, în tre cep şi p ia tra de acoperire se realizează un contact aproape punctiform . P en tru a nu. exista diferenţe m ari de frecare în diferite poziţii se im pune, de pe o parte, un d iam etru al cepului cît mai mic, ia r pe de altă parte, o rază de ro tun jire a cepului destul de mare. P artea cilindrică a cepu­lui trebuie» să străb a tă neapărat p iatra cu gaură deoarece, în caz contrar, cepul la un joc axial m i­nim necesar ar pu tea să se în ţepe­nească în p ia tră datorită formei Fig. 248. M o n ta rea ro - F ig . 249. M o n ta re a lui specifice. Lungimea porţiunii ţii o sc ila to a re pe ax . ro le i d u b le pe ax. cilindrice a cepului se va verificacu precizie m axim ă p rin slăbirea plăcuţei pietrei de acoperire. Dacă axul balansierului,1 sub acţiunea greu tăţii proprii, poate in tra mai adînc în p iatra cu gaură, înseam nă că partea cilindrică a cepului este suficient de mare. Cînd cepul, respectiv întregul balansier răm îne în poziţia iniţială,

191

se va verifica dacă suprafaţa pietrei de acoperire este la nivelul suprafe­ţe i plăcuţei. De obicei se poate deplasa p iatra de acoperire sau să se pre­lucreze p lăcu ţa de acoperire astfel încît suprafaţa activă a p ietrei să ajungă în plantai plăcuţei.

Dacă p ia tra de acoperire nu este bine fixată, ea se va fixa cu aju­to ru l unei bucăţi mici de şelac pusă deasupra ei, încâlzindu-se plăcuţa de acoperire pînă la topirea şelacului.

O a ltă soluţie constă în îndepărtarea prin strun jire a unui s tra t de m ateria l de pe suprafaţa plăcuţei care poartă p iatra de acoperire. în nici un tcaz nu este pei'mis să se folosească praf de h îrtie abrazivă (şmirgheî), în trucît acesta atacă într-o m ăsură oarecare şi şuprafaţa pietrei. Dacă şi după aceste operaţii se constată că cepurile sîn t prea scurte, ele trebuie corecîate p rin strun jirea umerilor.

B. ROATA OSCILATOARE

a. Corectarea bătăii radiale şi frontale. în prim ul rînd această roată m ontată pe axul balansierului trebuie să nu prezinte bătaie frontală. Dacă şi la celelalte roţi această bătaie trebuie ev ita tă pentru ca roţile în tim pul funcţionării să nu atingă alte elemente frîn înd transm iterea mo­m entului, la roata oscilatoare se pune şi problema deran jării s tării de echilibru a balansierului.

După ce s-a verificat sertizarea corectă, deci poziţia rigidă a roţii pe a su l balansierului, se trece la elim inarea bătăii frontale. Se recom andă a se analiza b ine în ce direcţie se va face remedierea, aceasta depinzind de o îm părţire cît mai egală a distanţei dintre această rolă şi piesele vecine. Rem edierea se va face num ai prin îndreptarea spiţelor cu aju to ru l degete­le)', care n u lasă urm e, sau cu a ju toru l unui cleşte p lat cu bacuri de alamă

(fig. 250). P en tru elim inarea bătăii radiale existente la ro­ţile oscilatoare simple nesecţionate se recom andă fixarea cu şelac a roţii pe şaiba plană şi s trun jirea centrică a găurii. Aceasta m ărindu-şi diam etrul, se im pune înlocuirea vechiului ax.

La roţile oscilatoare secţionate se va verifica centri- citatea faţă de lungimea spiţelor. Constatîndu-se abateri, gaura din roată va fi lărgită centric faţă de spiţe prin strunjire. La diferenţe mici se poate întinde (alungi) şi spiţa mai scurtă. Numai după aceea se poate trece la cen­trarea obezii.

b. Echilibrarea balansierului. La ceasornicele porta­bile echilibrarea balansierului determ ină în m are m ăsură poziţia de funcţionare. Astfel dacă axul balansierului are poziţie verticală (ceasul culcat), neechilibrarea are un efect egal cu zero. Influenţa neechilibrării este m axim ă la po­ziţia orizontală a axului balansierului.

Poziţia considerată norm ală diferă de diferitele tipuri de ceasornice. La ceasornicele de buzunar se consideră poziţia principală poziţia cu „cornul sus“ pe cînd la cele de mînă, poziţia cu „cornul jos“. Aceste dife­ren ţe nu sîn t însă hotărîtoare, în trucît astăzi se cere o funcţionare corectă în toate poziţiile, adică o echilibrare perfectă a balansierului.

F ig . 250. C leş te p e n tru e l im in a ­r e a b ă tă i i f ro n ­ta le a ro ţ ii o s ­

c ila to a re .

1S2

Prin echilibrarea balansierului se înţelege echilibrarea ansam blului roată oscilatoare, ax, rola arcului spiral şi rola dublă. A vîndu-se însă în vedşre dim ensiunile mici ale ultimelor, elem ente, echilibrarea ansam blu­lui este determ inată, în final, de roata oscilatoare. */.

• : în uzinele producătoare m oderne.se execută o echilibrare dinam ică a balansierului cu aju torul unor aparate electronice m oderne. La rep a­raţii, aceste aparate neputînd fi folosite, se face o verificare a. echilibrării, respectiv o echilibrare statică, u tilizîn- du-se un dispozitiv simplu (fig. 251). în .J\ principiu, acest dispozitiv se compune din două cuţite de oţel fin prelucrate, distanţa • d in tre ele fiind variabilă. în anum ite ca­zuri aceste cuţite sîn t executate şi din p ia tră (rubin artificial). P en tru a asigura poziţia orizontală a muchiilor, acest dispo­zitiv se sprijină pe tre i picioare, dintre care două au şu ruburi de reglare a orizon­talităţii. D istanţa din tre cele două cuţite ... . . .

. . . ■ , ' , , , . , . » F ig . 2o l. D isp o z itiv p e n tru ech i-se lixeaza astfel incit axul balansierului sa librare.fie sprijin it pe partea cilindrică a-cepurilor.

Se. im prim ă balansierului o mişcare mică de rotaţie. Dacă după un tim p acesta începe să execute o mişcare oscilatorie, nu este echilibrat, avînd un surplus de masă în m om entul opririi în partea de jos. Dacă este echilibrat, îşi m enţine mişcarea de rotaţie uniform ă, rostogolindu-se pînă la m arginea cuţitelor. Pentru a se evita căderea balansierulu i (în special, a celor grele) de pe cuţite, la capetele acestora sînt prevăzute degajări în care cepul balansierului se va opri. La axele cu v îrfu ri conice care sîn t m ontate în şu ruburi cu p ietre conice (ca la ceasornicul deşteptător), acest aparat nu poate fi utilizat, recurgîndu-se la un compas în care sîn t m ontate şuruburi cu locaş sau p iatră conică (chirner).

Echilibrarea balansierului fă ră şuruburi se face p rin îndepărtarea p rin găurite şi teşire din partea inferioară a obezii (partea care nu se vede) a m aterialului în locul unde s-a constatat un surplus. Dacă această uşu­rare (micşorare a m om entului de inerţie) necesită o lungim e prea m are a arcului spiral, trebuie să se mărească g reu ta tea roţii p rin m ontarea în obadă a unor ştiftu ri sau, dacă spaţiul perm ite, chiar a unor şuruburi. La roţile oscilatoare cu şuruburi se poate m ări sau micşora m asa p rin fixarea unor rondele sub capul şurubului, respectiv p rin m icşorarea capului şu­ruburilor. Aceste operaţii de echilibrare se vor executa, totdeauna, în apropierea spiţelor pen tru a nu influenţa com pensarea balansierului.

Ceasornicele de precizie au în afara şu ruburilo r pen tru compensare aşa-num itele şu ruburi de echilibrare neînşurubate com plet care perm it elim inarea dezechilibrărilor mici, precum şi elim inarea diferenţelor mici de mers, astfel încît compasul de reglare să răm înă în poziţie mijlocie. Sub aceste şu ruburi n u se adaugă rondele.

Rondelele utilizate pentru echilibrare trebuie să aibă d iam etrul mai mic decît grosim ea roţii oscilatoare, deoarece, în caz contrar, există peri­colul să atingă alte organe.

Echilibrarea balansierului poate fi considerată term inată num ai după ce balansierul. fixa t pe cuţitele dispozitivului de echilibrare se va afla în echilibru indiferent în orice poziţie.

13 — Manualul ceasornicarului 193

C. ÂRCUL SPIRAL

a. G eheralităţi: D iam etrul ex terio r al, arcului spiral trebuie să fie aproxim ativ jum ătate din cel ăl roţii oscilatoare, m ăsurat îm preună cu şuruburile. A tît capătul in te rio r cît Şi cel ex terior trebuie sâ fie fixate sigur de rolă, respectiv de p iton (butuc). Rola arcului spiral nii trebuie să se deplaseze cu uşurinţă pe axul balansierului.

în tim pul lucrului se va evita atingerea spiralei cu mîna, pen tru a nu lăsa pe ea urm ele degetelor transpirate.

Rugina, descoperită undeva pe o spiră a arcului, nu poate fi în lă­tu ra tă complet şi este inu til de a .se încerca aceasta deoarece rugina reduce

elasticitatea arcului şi îl face absolutCorect incor?c *

Fig . 252. M o n ta re a a rc u lu i sp ira l.

inutilizabil pen tru viitor.Se va controla dacă d istanţa

d in tre diferitele spire ale arcului este egală. în m om entul desfăşurării m a­xim e a arcului; spira exterioară tre ­buie să nu atingă roata m inu tară său

alte organe, ia r la strîngerea (înfăşurare) m axim ă spirele trebuie să nu se atingă în tre ele. De asemenea, în orice poziţie de desfăşurare sau strîn - gere, spirele trebuie să se afle în acelaşi plan care trebuie să fie, totodată, paralel cu planul platinei, respectiv podului balansierului (fig. 252). P o tri­virea aceasta se face, totdeauna, de la spira interioară cu o pensetă co­respunzătoare.

O tă ie tu ră prea largă în rola arcului spiral influenţează negativ echi­librul balansierului şi de aceea rola respectivă trebuie înlocuită.

în apropierea pitonului, sp ira exterioară a arcului spiral trebuie ast­fel îndoită încît, la m utarea com pasului de reglare în orice direcţie, spira să răm înă exact în mijlocul cheii compasului. Controlul acestei condiţii se realizează cel mai bine pen tru poziţia de echilibru (repaus). La arcul spi­ral p lat există un joc în tre arcul spiral şi cheie, care trebuie să n u depă­şească dublul grosimii arcului. La arcul spiral B reguet acest joc este m ult mai rfiic. A ranjarea concentrică a arcului spiral în ju ru l rolei se realizează tot prin acţiunea asupra spirei in terioare (fig. 253).

b. înlocuirea arcului sp ira l plat. înain te de toate se stabileşte dia­m etru l potriv it (în funcţie de compasul de reglare şi de piton). După aceasta se alege arcul care are şi elasticitatea necesară, adică arcul care cu balansierul dat (momentul de inerţie dat) să efectueze num ărul de osci­laţii necesare. P en tru a se determ ina şi această caracteristică este necesar un cronom etru. Pe axul balansieru­lui se aplică o bilă mică de ceară de care se fixează capătul in terior al a r­cului (fig. 254). Apucîndu-se cu pen-

Fig. 253. A ra n ja re a sp ire lo r a rcu lu i.

Fig. 254. N um ărareaţiilor.

oscila-

191

m

sieta căpătui exterior al spiralei şi ridicindu-se, se pune îri mişcare balan­sierul p rin tr-u n im puls tangenţial brusc. In tim pul oscilaţiei, balansierul se ridică (arcul spiral înfăşurat) şi se coboară (arcul spiral desfăşurat), înălţim ea pensetei va fi astfel aleasă încît, la coborire, Balansierul să atingă cu cepul axului său o sticlă aşezată special în acest scop (sau gea­m ul eronom etrului). Se vor num ăra oscilaţiile în tr-un anum it tim p, de exem plu un m inut. N um ărătoarea va începe cu „0“ şi se vor num ăra osci­laţiile duble, care sînt m arcate sonor de atingerea cepului axului de sticlă. La m ajorita tea ceasornicelor de m înă şi de buzunar, num ărul de oscilaţii simple în tr-o oră este de 18 0 0 0 , dar există şi ceasornice cu alte cifre ca­racteristice, de exem plu 21 000 oscilaţii/h. Aceasta înseam nă că, la 18 000 oscilaţii simple/h, corespund 300 oscilaţii/min, respectiv 150 oscilaţii du­ble (num ărate)/m in. La un num ăr mai m are de oscilaţii ale balansierului înseam nă că spirala aleasă este „tare", adică prea elastică ; un num ăr mai mic înseam nă o spirală „slabă11. La diferenţe mici se va prinde spirala mai aproape sau mai departe de capătul exterior pînă cînd se obţine num ărul dorit de oscilaţii, respectîndu-se însă diam etrul spiralei. D iferenţa de 1— 2 oscilaţii/m in poate fi considerată admisibilă şi înseam nă că alegerea spi­ralei s-a term inat.

La fabricile producătoare, etalonarea spiralei cu balansier se face cu aparate speciale (de exem plu, Super-Spirom atic), la care oscilaţiile ba­lansierului de etalonat sînt com parate cu oscilaţiile-etalon ale unui gene­rato r cu cristal de cuarţ ; d iferenţa rezultată comandă p rin tr-un sistem mecanic m utarea punctului de prindere a spirei exterioare pînă cînd se atinge num ărul de oscilaţii dorite. Acest punct se marchează şi corespunde poziţiei compasului.\ c. F ixarea arcului spiral în rolă şi piton. Rola se va fixa pe un alezor pent.agonal (fig. 255) astfel încît o muchie, in trînd în crestătura radială a rolei, să împiedice ro tirea acesteia în tim pul introducerii ştiftu lu i conic, în tre rolă şi prim a spiră va trebui să se realizeze o distanţă egală cu cea dintre două spire a lă tu rate ale arcului spiral. Spira interioară se va forma astfel încît pe prim a porţiune de un sfert de arc de cerc să existe forma circulară. După fixare, capetele ştif­tului se vor îndepărta.

Spira exterioară se va trece prin compasul de reglare şi se va fixa cu un ştift conic de alamă în mod asem ănător cn in rolă. Dacă nu există un dispozitiv spe­cial de prindere pen tru piton, fixarea ar­cului se va face num ai după ce, în preala­bil, butucul ^pitonul) a fost fixat în pun­tea balansierului.

Urmează aran jarea arcului spiral astfel m cît o parte din spira exterioară s ă Fig- 255. Fixarea capătului in te - corespundă întocm ai arcului descris de rior al a rc u lu i spiral,compasul de reglare (să fie circulară).

Deoarece pitonul este fixat, de obicei, la o distanţă ceva mai mare, se va executa un cot (inflexiune) în im ediata apropiere a pitonului, pen tru a se obţine arcul de cerc dorit.

De asemenea, se va controla jocul în tre cheia compasului şi arc pen­tru întreaga cursă a compasului, precum şi jocul în tre cheia compasului si a doua spiră (din exterior) pen tru a nu avea atingeri la elongaţii mari.

195

d. înlocuirea arcului spiral Breguet. A legerea se face în mod asem ă­nător, câ la arcul spiral p la t dacă este vorba de ceasornice de m asa la care punctu l de fixare in terior nu prezintă o im portanţă deosebită. La ceasor­nicele de precizie există anum ite criterii de fixare a ai'cului spiral pe rolă, ţin îndu-se seama de poziţia primei jum ătăţi d in spira interioară fa ţă de poziţia ceasornicului.

In principiu, pentru a se îndoi corect spira superioară (finală) este necesar ca ceasornicarul să posede o anum ită obişnuinţă.

Diferitele curbe finale, caracterizate p rin tr-u n nu­m ăr sîn t indicate în tabele.

\

Fig. 257. Form area spirei ex terioare.

C urba finală se îndoaie a s t f e l : la prim a mişcare se îndoaie puţin către cen tru şi în sus partea iniţială a curbei term inale (fig. 256, a) ; la a doua m işcare se îndoaie în jos şi iarăşi spre cen tru partea urm ătoare a spiralei (fig. 256, b) ; cu ajutorul unei pensete speciale (fig. 257) se îndoaie curba term inală în tr-un plan paralel cu planul celorlalte spire. După for­m area definitivă arcul spiral trebuie să prezinte form a din figura 191.

/ÎNTRE3ĂRI RECAPITULATIVE

1. C are s în t fazele de lucru la executarea axului b a lansieru lu i ?2. Ce defic ien ţe se pot ivi la lagărele ba lansieru lu i ?3. C urn.se obţine o ro a tă oscilatoare fă ră b ă ta ie fro n ta lă ?4. Cum se e lim ină b ă ta ia rad ia lă a ro ţii oscilatoare ?5. Cum se execu tă ech ilib rarea ba lansieru lu i fă ră şu ru b u ri ? fi. Cum se execu tă ech ilib rarea balansieru lu i cu şu ru b u ri ?7. Ce c rite rii stau la baza alegerii unu i arc sp ira l p la t p en tru în locuire ?8. C um se eta lonează ba lansieru l cu noul a rc sp ira l ?9. E xplicaţi cum se fixează capetele arcu lu i spiral.

10. Cum se alege a rcu l sp ira l B reguet p en tru în lccu ire ?11 . î n ce m od se form ează curba finală ?

CAPITOLUL XVI

REPARAREA MECANISMULUI INDICATOR

a. R epararea cuplajului elastic. A ntrenarea indicatoarelor se reali­zează p rin tr-u n cuplaj cu fricţiune. Sistem ul cel mai frecvent utilizat este cel a ră ta t î,n figura 211. Proem inenţele 3, în in terioru l ţevii pinio-

190

Fig. 256. F orm area arculu i Breguet.

U i

Fig. 258. R ep ara rea cup la­ju lu i elastic.

şi în acest caz în in te -

nului p ă tra r perm it realizarea fricţiunii necesare, datorită-căreia pinionul pă tra r se poate roti, destul de liber în m om entul m utării-indicatoarelor ; în restu l tim pului, cînd ceasornicul este în funcţiune, pinionul p ă tra r va antrena celelalte roţi ale m ecanism ului indicator, fără a patina pe axul. mi­nu tar (central).

Dacă pinionul pă tra r este m ontat prea forţat pe axul m inutar, este necesară redresa­rea proem inenţei 3 p rin netezirea cu un alezor.Dacă- însă pinionul pă trar se ro teşte prea uşor pe axul central, proem inenţa 3 trebuie accen­tuată p rin strîngere cu un cleşte ascuţit. P en­tru a se evita pericolul de tăiere a pinionului, în. in terioru l lui se va introduce o tijă cu un diam etru ceva mai mic decît axul central.

Recondiţionarea proem inenţelor 3 uzate este o operaţie destul de frecventă. P en tru o reparare calitativă mai bună se recom andă fo­losirea în acest scop a unui dispozitiv sim plu (fig. 258). O lovitură uşoară cu ciocanul asupra poansonului formează pe gîtul pinionului o pro- - em inenţă interioară avînd adîncim ea n ecesa ră ; riorul pinionului se va introduce o sîrmă.

în urm a reparaţiei efectuate, ro tirea pinionului p ă tra r pe axul cen­tra l în tim pul reglării indicatoarelor trebuie să fie relativ frîna tă şi un i­formă (fără smucituri).

b. Repararea roţilor mecanismului indicator. Roata orară şi cea schimbătoare nu transm it forţă, deci la ele nu se va constata o uzură pro­nunţată ; în schimb, jocul axial şi bătaia frontală la aceste ro ţi trebuie să fie cît m ai mici. Existenţa unui joc mic axial este însă obligatorie şi după ce cadranul şi indicatoarele au fost m ontate. U n joc ax ial prea m are determ ină, datorită spaţiului mic rezervat acestor roţi, frecarea în tre roata orară şi cea schimbătoare sau frecarea roţii schim bătoare de podul meca­nism ului rem ontor. P entru evitarea acestor atingeri şi frecă ri.se reco­m andă ca aceste roţi să fie şlefuite plan pen tru a se îndepărta în acest mod gradul răm as de la frezare. Uneori, roata orară se teşeşte din partea infe­rioară pen tru ca să nu se frece de roata schimbătoare.

O aten ţie deosebită se va acorda şi roţii de reglare a indicatoarelor, executată din oţel şi care angrenează cu roata schim bătoare. Ea trebu ie să se rotească «liber (uşor) fără a avea însă un joc excesiv. De m ulte ori, această roată, fiind presată de puntea m ecanism ului rem ontor sau de şu ­ruburi, constituie cauza opririi ceasornicului.

U ngerea acestei roţi n u este obligatorie. O ungere p rea abun­dentă este chiar dăunătoare deoarece uleiul se va în tinde pe puntea m ecanism ului rem ontor, contribuind astfel la lip irea ro ţilor de punte, fap t ce influenţează nefavorabil m ersul ceasornicului. A xul pinionului schim bător se va unge cu o can tita te mai mică de ulei, ia r roa ta orară nu se unge.

c. R epararea cadranului. Cadranul trebuie să fie foarte bine fixat de schelet. Orice deplasare a cadranului prezin tă u n pericol, în special pentru axul secundar care se poate îndoi.

1 0 7

La cadranele em ailate înlocuirea unui picioruş ru p t se poate realiza p rin lipirea unui alt picioruş de cup ru pe cadran cu a ju ­torul unui aliaj de lip it moale şi utilizîndu-se pen tru topirea lu i o lam pă cu sp irt cu tub de suflat. La cadranele m etalice neacoperite n u se recom andă lipirea picioruşului ru p t deoarece cadranul in zona încălzită îşi schimbă culoarea.

-d, R eparaera indicatoarelor. Indicatoarele ceasornicului trebuie să aibă o poziţie riguros paralelă, a tît în tre ele cît şi cu cadranul. V îrful in ­dicatorului m inutar se îndoaie pu ţin înspre cadran. P en tru a se asigura o m ontare strînsă pe axe, acestea se vor ro tun ji la capăt.

M ontarea incorectă a indicatoarelor poate provoca urm ătoarele defecte :

-— indicatorul m inutar atinge cu v îrfu l îndoit cadranul, geam ul sau chiar ram a ;

— indicatorul orar m ontat p rea jos atinge secundarul (mic, ne- c e n tra l) ;

•— bucşa indicatorului o rar este strînsă de indicatorul m inutar mon­ta t prea jos ;

— bucşa indicatorului o rar sau ţeava roţii orare atinge gaura din cadran ; ^

— indicatorul secundar cen tra l atinge geamul sau- indicatorul m in u ta r ; .

— indicatorul secundar mic atinge cadranul.La dem ontarea indicatoarelor pen tru a n u se deteriora cadranul sau

axul respectiv, se va folosi penseta specială pen tru indicatoare. A ten­ţie se va acorda dem ontării şi m ontării indicatorului secundar deoarece fusul lui este foarte subţire. A justaju l cu strîngere care se formează în tre

indicator şi fusul respectiv trebuie să asigure o fixare sigură, însă nu prea strînsă, deoarece la m ontare ă r putea să apară deteriorarea fusului, ruperea sau scoaterea pietrei din p latină etc.

Astfel, la înlocuirea unui indicator se im ­pune în m ajoritatea cazurilor fie m ărirea, fie m icşorarea găurii. P en tru m icşorarea găurii din indicator se foloseşte poansonul de strîngere (fig. 259, a), ia r pen tru m ărirea găurii, poanso­nul de lărg ire (fig. 259, b). Indicatoarele şe vor

m onta cu m ultă atenţie, folosindu-se un poanson special, ia r forţa de m ontare trebuie să fie orientată perfect vertical deoarece o mică compo­nentă la terală poate provoca ruperea fusurilor călite.

iNTREBĂRt RECAPITULATIVE

1. Cum se ob ţine un cuplaj cu fric ţiune corespunzător în tre axul cen tra l şi pin ionul p ă tra r ?

2. Ce defecte prezin tă ro ţile m ecan ism ulu i ind ica to r ? D ar cadranul ?3. C are s în t u rm ările unei m ontări greşite a ind ica toarelor ?

Fig. 259. P reg ă tirea indica­toare lo r p en tru m ontare.

198

CAPITALUL XVII

ASAMBLAREA CEASORNICULUI

Asamblarea ceasornicului reprezintă faza de lucru cea mai im por­tan tă şi de răspundere cu care se încheie procesul de reparaţie. Uneori, ceasornicele asam blate şi m ontate în carcasă nu funcţionează, oprindu-se, deşi toate piesele au fost verificate, curăţite , iar cele uzate sau ru p te au fost înlocuite cu piese noi. P rin urm are, în m ecanism au apăru t deficienţe serioase în tim pul procesului de asamblare, care obligă pe ceasornicari să se ocupe de ele, să le găsească şi să le înlăture.

La m ontare se vor respecta o serie de reguli.La aşezarea punţilor (podurilor), roţilor, arcurilor şi a altor piese ale

mecanismului este necesar să se controleze dacă există jocul necesar, dacă acţiunea arcului este suficient de puternică, dacă şuruburile sînt bine înşu­rubate şi dacă nu au răm as nereparate deteriorări la vreuna din tre piesele mecanismului, neobservate la dem ontare. Acest al doilea control (prim ul a fost efectuat la demontare) este pe deplin justificat, scutindu -1 pe cea­sornicar de o nouă demontare.

P latina se fixează pe un ineî-syport corespunzător m ărim ii m ecanis­mului. Mecanismul este ţin u t cu degetele a ră tă to r şi cel m are ale m iinii stîngi pe acest suport, în tim p ce mîna dreaptă este ocupată cu m ontarea punţilor, înşurubarea şuruburilor, controlul jocurilor etc.

Se recom andă respectarea urm ătoarei ordini de asam blare :— introducerea arcului motor şi a axului m otor în casetă, ungerea,

fixarea capacului c a se te i;— m ontarea pieselor mecanismului de arm are ;— m ontarea casetei şi a punţii respective ;— m ontarea ro ţilor interm ediare, secundare, a eşapam entului şi a

diferitelor punţi (înainte de fixarea definitivă cu şuruburi a unei punţi oarecare pe platină, trebuie să se controleze dacă cepurile se află in gău­rile platinei şi ale punţii, respectiv în găurile pietrelor şi num ai după aceasta se string şuruburile pînă la re fu z ) ;

— m ontarea pinionului pă tra r pe axul m inutar ;— m ontarea roţii rem ontoare, roţii casetei şi a c ilin d ru lu i;— controlarea funcţionării m ecanismului de arm are în poziţia de

arm are şi de reglare a indicatoarelor ;— fixarea în p latină a plăcuţei cu p ia tră pen tru axul b a lan s ie ru lu i;— fixarea ancorei şi controlul in teracţiunii ei cu roata eşapa­

m entului ;— m o ţta rea compasului şi a plăcuţei cu p ia tră pe puntea balan­

sierului ;— fixarea arcului spiral pe axul b a lan s ie ru lu i;— fixarea pitonului (butucului) pe puntea balansierului şi m ontarea

arcului spiral în tre ş tiftu rile (respectiv cheia) com pasulu i;—- in troducerea u leiului în pietrele balansierului, ale ancorei, pe pa­

lete şi în lagărele roţilor ;— m ontarea la locul lu i a balansierului îm preună cu puntea. Această

operaţie este una din cele m ai im portante şi trebuie executată cu m ultă a te n ţie ;

199

— verificarea jocului balan- sieru lu i,, verificarea preciziei de m ontare a' arcului s p ira l ;

— introducerea m ecanism u­lui în inelul carcasei şi fixarea lui cu şu ru b u r i; .

— introducerea axului de a r­m are cu coroana, fixarea şi încer­carea funcţionării şi- la -reg la rea indicatoarelor ; :

— verificarea 1 am plitudinii Fig. 260. T abelul de u tilizare a u le iu riir ir . ' oscilaţiei balansierului, - cu- arcul

m otor răsucit cu t —1,5ro ta ţii; —•r m ontarea roţii orare, ă cadranului şi a indicatoarelor. La m ajo­

rita tea ceasornicelor, roata schim bătoare se m ontează odată cu piesele m ecanism ului rem o n to r;

— fixarea ram ei de geam şi a capacului ca rcase i; !l' — .reglarea şi verificarea preciziei funcţionăi'ii ceasornicului. '

Această ordine de bază la asam blarea ceasornicului poate suferi mo­dificări parţiale, în. funcţie de construcţia ceasornicului, num ărul şi form a punţilor şi de. alte particularităţi ale' mecanismului. In priv in ţa ungerii, figura 26Q .indică felul uleiului, şi locul unde se foloseşte. ;

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Care este succesiunea operaţiilo r de m o n ta re ?

CAPITOLUL XVIII

VERIFICAREA PRECIZIEI DE FUNCŢIONARE A CEASORNICELOR

La verificarea preciziei m ersului unui ceasornic reparat se poate porni num ai după ce există certitudinea că întregul mecanism al ceasorni­cului este în bună stare, adică sistem ul de roţi şi celelalte piese ale an ­sam blului form at din eşapam ent şi balansier se află în tr - 6 situaţie în con­form itate cu cele indicate la capitolele respective. Dacă în mecanismul ceasornicului au fost trecute cu vederea unele nereguli (dezechilibrarea balansierului, m ontarea neprecisă a arcului spiral etc.), este absolut inutil să se înceapă verificarea preciziei m ersului la acel ceasornic. .

-Verificarea preciziei m ersului constă în fond în com pararea indica­ţiilor ceasornicului cu cele date de un ceasornic-etalon (de precizie rid i­cată). în acest scop, ceasornicul de verificat se va arm a complet şi se com­pară indicaţia lui, după o funcţionare de 24 h, cu cea a ceasului-etalon (care trebuie să fie prevăzut neapărat cu indicator secundar).

200

«r

în tim pul în pare ceasornicul este .ţinu t.s iab observaţie Se notează corecţia ceasornicului,' adică*’ valoarea care’ trebuie adăugată indicaţiilor ceasornicului pen tru a se obţine aceeaşi valoare cu valoarea indicată de ceasom icul-etalon. ' 1 0 ; ' • : ‘ ■/ • •

Valoarea corecţiei reprezintă diferenţa dintre valoarea citită de-pe ceasornicul-etalon şi cea indicată de ceasornicul de verificat. V aloarea co­recţiei se notează în m om entul începerii verificării şi,, apoi, din 24 în 24 h .

D iferenţa d in tre două corecţii succesive se num eşte m ersul zilnic. M ersul zilnic reprezin tă deci valoarea cu care avansează sau întîrzie cea­sornicul în 24 h. v # . . ■ . . ,tZ is . t ... .. ..

Conform definiţiei corecţiei, o valoare negativă a m ersului zilnic indică o răm înere în urm ă a ceasornicului, ia r o valoare pozitivă indică faptul că ceasornicul avansează.

Avînd în vedere că ceasornicele portabile funcţionează în cele mai diferite poziţii, se im pune ca verificarea să se efectueze în diferite pozi­ţii, şi anum e :

Ceasornicele de calitate foarte bună se verifică în toate aceste poziţii, iar cele uzuale se verifică în prim ele patru poziţii.

Verificarea funcţionării ceasornicului în diferite poziţii este nece­sară deoarece frecarea fusurilor, în special ale balansierului, la ceasorni­cele aflate în poziţie orizontală şi verticală este diferită. N otîndu-se aba­terile de m ers zilnic în diferite poziţii, se va trage concluzia asupra cau­zelor care le produc şi se trece la elim inarea lor. Este evident că acest pro­cedeu de verificare este greoi, necesită tim p îndelungat, m ai ales dacă se ţine seama de fap tu l că după fiecare intervenţie se repetă toa tă verifica­rea. La acesta se mai alaugă şi complicaţiile care rezultă din necesitatea păstrării constante a tem peraturii în tim pul verificărilor.

Dacă m ersul zilnic nu depăşeşte ± 30 . . . 40 s, reglarea se face prin introducerea sau scoaterea unor rondele subţiri, care se află sub şu rubu ­rile roţii oscilatoare, adică p rin modificarea m om entului de inerţie, sau prin m utarea compasului de reglare, adică modificarea lungim ii active a arcului spiral. Dacă însă abaterea înregistrată în 24 h este m ai m are, se va modifica m om entul de inerţie prin înlocuirea şu ruburilo r de reglare la roata oscilatoare sau modificarea punctului de fixare a capătului arcu­lui spiral în piton.

La ceasornicele de precizie, aceste verificări în d iferite poziţii tre ­buie extinse pe o durată de cîteva zile (10—30 zile), în fiecare poziţie u r- mînd a fi făcute în continuare verificări privind influenţa tem peraturii şi a altor factori asupra preciziei de funcţionare. Aceste verificări speciale şi de durată se efectuează în laboratoarele de metrologie.

Sem nulconventional

cu cadranul în s u s ......................................cu cadranul în jos , . cu coroana rem ontoare în sus . “ . cu coroana rem ontoare în jos . . . cu coroana rem ontoare înspre dreapta . cu coroana rem ontoare înspre stînga .

Of-tO

£oT

201

în prezqpţ exiştă aparate electrice pentru verificarea ceasornicelor care day rezultate {oarţe bune în p riv in ţa preciziei de funcţionare şi cu a ju to ru l cărora', prin operaţii simple şi de durată extrem de redusă, se pot face toate verificările. Aceste mijloace tehnice m oderne au fost descrise şi prezentate la ceasurile deşteptătoare.

ÎNTREBĂRI* RECAPITULATIVE

1 . Cum se execu tă verificarea preciziei de funcţionare ?2. Car?: sîn t poziţiile de funcţionare şi ce sim bol au fiecare ?3. C sre s în t ap ara te le m oderne de con tro l şi e ta lonare ?

PARTEA A CINCEA:*T î ' " J * i ! * J ' î . f T * -

CRONOMETRUL

CAPITOLUL I

EŞAPAMENTUL DE CRONOMETRU

A. GENERALITĂŢI

P en tru a se obţine rezultatele cele mai bune este necesar ca în tre­gul mecanism de ro ţi dinţate al ceasornicului (cronom etrului) să fie ast­fel executat încît să satisfacă cerinţele cele mai exigente privind calita­tea, deoarece precizia de mers a ceasornicelor nu depinde num ai de eşapament, ci de toate elementele componente, inclusiv arcul motor.

La toate eşapam entele descrise anterior, balansierul prim eşte un impuls în ambele sensuri de oscilaţie, pe cînd eşapam entul de cronom etru este astfel constru it încît balansierul prim eşte un im puls num ai în tr-un singur sens, ia r oscilaţia în celălalt sens se face fără impuls. Această re­zolvare prezintă urm ătoarele avantaje, foarte im portante pen tru obţine­rea unei precizii m ari de m ăsurare :

— utilizarea la m axim um de către eşapam ent a forţei disponibile ;— efectuarea unui lucru mecanic minim de către balansier la elibe­

rarea eşap am en tu lu i;— transm iterea forţei d irect asupra balansierului în sensul de ro­

taţie a roţii eşapam entului, dar fără o inversare ca în cazul ancorei ;— unghiul de oscilaţie atinge valori maxime.Ceasornicul de m arină serveşte la verificarea cronom etrelor porta­

bile şi a ceasornicelor-cronom etru ca ceas-etalon.Cronom etrele mecanice sînt aparate de m ăsurat tim pul prevăzute

cu posibilitatea de pornire, oprire şi aducere la zero a acelor indicatoare.

, B. TIPURI CONSTRUCTIVE

Există două variante fundam entale ale eşapam entului de cro­nom etru :

— eşapam entul de cronom etru cu arc de aşezare ;— eşapam entul de cronom etru cu pîrghie de aşezare,a. Eşapamentul de cronometru cu arc de aşezare (fig. 261). Roata

eşapam entului 10 de alamă este prevăzută cu d in ţi de form a a ră ta tă în figură. A rcul de aşezare 6 , executat din OL, este fixat de suportul 9 prin interm ediul pieselor 7 şi 8 . P artea arcuitoare 7 se compune din două lame

203

subţiri asem ănătoare suspensiei pendulului^ î n p artea îngroşată a arcului 6 se fixefâză o p iatră 4, num ită p ia tra de aşezare, al cărei plan de tăiere areo anum ită înclinaţie faţă de d irecţiâ radială â roţii.

De arcu l de aşezare 6 se' fixează un arc subţire de eliberare 5, exe­cutat, uneori, din aur. Acesta se sprijină pe un cîrlig cu care se term ină piesa 6 . La această extrem itate, grosim ea arcu lu i de eliberare este, de obi-

- - 9

Fig. 261. Eşapam entul de cronom etru Fig. 262.. Eşapam entul de Cronometru eu a rc de aşezare. cu p îrgh ie de aşezare.

cei, m ai m are decît la punctu l de fixare, fiind cuprinsă în tre 0,03 şi 0,07 mm. Şurubul lim itator î l serveşte la reglarea adîncimii de pătrundere a pietrei de aşezare în in terioru l circum ferinţei exterioare a roţii eşapa­m entului. Pe axul balansierului s în t aşezate rola de impuls (rola mare) 2 şi rola de eliberare 3. Pe rola de im puls este fixată paleta de im puls 1. în rolă sîn t practicate nişte orificii care au drep t scop reducerea greutăţii. In rola de eliberare este fixată p ia tra de eliberare 12.

Acest eşapam ent se foloseşte, de obicei, la ceasornicele de -marină,b. Eşapam entul de cronom etru cu pîrghie de aşezare (fig. 262). P îr­

ghia 3 are o axă de rotaţie de care este echilibrată. Pe axul pîrghiei este aşezat arcul spiral 5, al cărui capăt in terior este fixa t de pîrghie, ia r ca­pătul ex terior se prinde de un bu tuc fix 6. Acest arc apasă pîrghia pe punctul de sprijin al excentricului 1, cu aju toru l căruia se poate regla adîncimea de pătrundere a pietrei de aşezare 2 — în interiorul circum fe­rin ţei roţii eşapam entului.

P îrgh ia de aşezare are tre i b ra ţe : în tr-unu l este fixată p iatra de aşe­zare, de celălalt b ra ţ este fix a t a rcu l de eliberare 4, ia r braţu l al treilea este destinat asigurării roţii eşapam entului,' pentru că âceasta să nu se pqată ro ti cînd balansierul este dem ontat (scos) îm preună cu rolele. - "ua-.::

Acest fel de eşapam ent se foloseşte la cronom etrele de buzunar.

în figura 263. sînt reprezentate cinci poziţii succesive de funcţionare a eşapam entului. / • ' ■

In poziţia I, balansierul îm preună cu rola de im puls şi de eliberare se mişcă complet liber în sensul indicat, spre poziţia mijlocie sau de eli­

C. FUNCŢIONAREA EŞAPAMENTULUI DE CRONOMETRU

berare, parcurgînd unghiul suplim entar. D intele roţii eşapam entului se sprijină pe p ia tra de aşezare şi roata este ţinu tă de aceasta în repaus.

In poziţia a Il-a este a ră ta t m om entul în care p iatra de eliberare atinge arcul de eliberare. P ia tra de eliberare este în contact cu arcul de eliberare pînă cînd balansierul ajunge în poziţia mijlocie. în acel moment, p ia tra de eliberare apasă asupra arcului de eliberare şi acesta, fiind fixat de pîrghie, obligă pîrghia să se rotească. A stfel se va elibera roata eşa­pam entului.

Poziţia a l l l-a fixează m om entul în care roata eşapam entului este deja eliberată. Ea se va roti liber cu unghiul ai, adică p înă 'c înd dintele 3 cade pe suprafaţa funcţională a paletei de impuls. în m om entul în care

205

dintele 3 atinge paleta de im puls, începe procesul de transm itere a im pulsului.

Iri poziţia a IV -a procesul de: transm itere a im pulsului continuă. Dintele 3 mai alunecă pe suprafaţa de lucru a palete i de im puls, în clipa în care p ia tra de eliberare, a rcu l de eliberare pîrghia, sub acţiunea arcului spiral, se întoarce în poziţia din care ă plecat, adică pătrunde în interiorul cii'cumferinţei exterioare a ro ţii eşapam entului.

După ce dintele 3 părăseşte paleta de impuls, dintele 2 cade pe su­prafaţa pietrei de aşezare ; roa ta eşapam entului se va opri, ia r balansierul va parcurge unghiul suplim entar spre dreapta faţă de poziţia de echilibru.

In poziţia a V-a, la m işcarea balansierului în sens antiorar, pîrghia de aşszare şi roata eşapam entului răm în nem işcate (fixe), ia r arcul de eliberare, în m om entul lui de în tîln ire cu p iatra de eliberare, şi anum e cu faţa posterioară a acestuia, se va îndoi spre stînga, ca ulterior, după ce a ieşit de sub acţiunea pietrei de eliberare, să revină in poziţia iniţială.

în tru c ît acest arc este extrem de subţire şi slab, balansierul va con­suma o energie extrem de m ică pen tru a produce îndoirea arcului. In acest fel balansierul va prim i un impuls num ai dacă oscilează în sens antiorar.

Această oscilaţie se num eşte oscilaţie de lucru, spre deosebire de oscilaţia de m ers în gol sau m oartă, în trucît la această oscilaţie roata eşa­pam entului răm îne imobilă. Oscilaţia de m ers în gol a balansierului este practic liberă,, în tim p ce oscilaţia de lucru a balansierului este liberă n u ­mai pe perioada în care acesta parcurge unghiul suplim entar.

M işcarea neliberă a balansierului se determ ină cu a ju toru l unghiu­lui de im puls care reprezintă circa 40°. Dacă am plitudinea de oscilaţii este de circa 220—270°, balansierul, în tim pul perioadei, va parcurge un unghi de circa 1000°. Rezultă deci că aproxim ativ 4% din oscilaţia balansieru­lu i nu este liberă, şi p en tru circa 96% din drum ul său balansierul va oscila liber.

La eşapam entul de cronom etru, în tim pul funcţionării, se vor pro­duce lovituri însoţite de zgomote (asemănătoare acelora care au loc la un eşapam ent ancoră). In tim pul mişcării de lucru a balansierului se vs pro­duce o lovitură a pietrei de eliberare de pîrghia (arcul) de aşezare.

Ca rezu lta t al acestei lovituri, pîrghia de aşezare va avea o viteză mai m are decît cea a ştiftu lu i balansierului (care şi-a pierdut o parte din viteză). P îrghia de aşezare de îndată ce prim eşte această lovitură o va transm ite instantaneu roţii eşapam entului. în acest fel lovitura a 2 -a se va produce în tre p ia tra de aşezare şi dintele roţii eşapam entului care se sprijină pe această piatră, ia r rola se va ro ti puţin înapoi. Lovitura a 3-a se va produce în tre p ia tra de eliberare şi pîrghia de aşezare care a p ier­dut d in viteză în clipa în care s-a produs lovitura a 2-a. în sfirşit, la m iş­carea balansierului în sens contrar se va produce lovitura pietrei de eli­berare asupra arcului de eliberare. După aceasta roata eşapam entului va cădea pe p iatra de aşezare producînd încă o lovitură.

D. DEZAVANTAJELE EŞAPAMENTULUI DE CRONOMETRU

1) O prirea în poziţia de aşezare. Dacă cronom etrul se opreşte dato­rită unei cauze oarecare, el n u vă reîncepe să m eargă în clipa în care cauza a fbst îndepărtată. P en tru a-1 pune în funcţiune trebuie să se deplaseze balansierul din poziţia lui de echilibrare şi să fie eliberat.

'206

2) G aloparea ia naşte re cînd, ocazional; anum ite şocuri Sau im pul­suri pfek puternice măresc elorigaţia de oscilaţie a balansierului peste 360° (în tt-un Sens). Avînd o astfel de elongaţie, p iatra de eliberare va. eli­beră de două ori rola eşapam entului pentru o perioadă (pentru o oscilaţie completă). Ca u rm are a acestui fapt, indicaţia cronom etrului vă fi inco­rectă deoarece în tim pul unei oscilaţii de lucru, balansierul va form a un num ăr dublu de im pulsuri, adică două, ceea ce m enţine o am plitudine prea m are şi în continuare.

3) Pornirea neprevăzută (adică nu la tim pul sau m om entul pornirii cronometrului), eventual din cauza unui şoc brusc, este al treilea dez­avantaj.

E. COMPARAŢIA INTRE CELE DOUĂ TIPURI DE EŞAPAMENT DE CRONOMETRU

Eşapam entul de cronom etru cu arc de aşezare are avantaju l unei frecări m inime şi constante în m işcarea arcului de aşezare (lipseşte axul). Acest fap t asigură o m are precizie de funcţionare a cronom etrului.

Dezavantajele acestui tip s î n t :— dificultatea executării arcului de aşezare d intr-o singură bucată

de o ţe l ;— dezechilibrul arcului de aşezare face eşapam entul sensibil la

şocuri, provocînd, eventual, o pornire necomand^tă ;— dezechilibrul arcului de aşezare face ca elongaţia oscilaţiei să

depindă de poziţia arcului, în m ăsura în care 'g reu ta tea acestuia va a ju ta sau va împiedica m işcarea roţii eşapam entului.

D atorită frecării minime, acest tip de eşapam ent se foloseşte la cro- nom etrele cele mai precise, şi anum e la ceasornicele de m arină sau masă.

Ceasornicul de m arină se fixează în tr-o casetă care asigură o sus­pensie bună şi în acelaşi tim p asigură o poziţie orizontală a cadranului. Pentru a funcţiona cu precizie, cronom etrul trebuie păstra t în poziţie constantă şi ferit de şocuri.

V arianta a doua (cu pîrghie de aşezare) se caracterizează prin aceea că, datorită echilibrării pîrghiei de aşezare, se obţine o anum ită insensi­bilitate faţă de şocuri şi o schim bare a poziţiei cronom etrului.

D ezavantajele acestui eşapam ent constau în tr-o frecare prea m are din cauza prezenţei axului pîrghiei de aşezare. Din această cauză, eşapa­m entul cu pîrghie de aşezare nu poate asigura precizia dată de eşapa­m entul cu arc de aşezare.

Eşapam entul cu pîrghie de aşezare este folosit la cronom etrele de buzunar care nu pot fi pro tejate în mod absolut contra şocurilor. în con­diţiile transportu lui în buzunar ele nu dau rezultate mai p roaste decît cea­sornicele ancoră de calitate superioară.

Eşapam entele de cronom etru nu pot fi folosite la ceasornicele de bu­zunar, fiind lipsite de dispozitivele de siguranţă cu care sînt prevăzute eşapamentele ancoră.

F. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CRONOMETRELE

îh mod norm al roata eşapam entului are în acest caz 15 dinţi. R apor­tul de transm isie în tre axa secundarului şi roata eşapam entului depinde de perioada de. oscilaţie a balansierului. La cronom etrele de m arină şi de

207

0 %

n*

lFig. 264. A rcul clicoidal :

p oziţia d e rep au s; I I — p oziţia d esfăşu ­rată; I I I — p oziţia în făşurată .

Ceasornicul de m arină este echipat cu un arc elicoidal (fig. 264) în locul obişnuitului arc spiral. In tre cele două dimensiuni ale secţiunii sale,l şi h, trebuie să se respecte urm ătoarea proporţie :

1 = 1 ./i 5

Arcul, de obicei, are 12 spire, inclusiv curbele term inale. în anu­m ite situaţii se vor în tîlni şi arcuri cu 11 sau 13 spire. în cazuri cu totul excepţionale, din lipsă de spaţiu, se mai poate utiliza şi un arc cu 1 0 spire. D iam etrul de înfăşurare ex terior al arcului este circa 1/3 din diam etrul ba­lansierului. Din figură rezultă că arcul se destinde şi se înfăşoară asim e­tric, în schimb îşi păstrează poziţia verticală, lucru care prezintă o im por­tan ţă deosebită.

P entru a se obţine o precizie de funcţionare ridicată a cronom etrelor de m arină este necesar un m om ent m otor cît mai constant. M ecanismul m otor special din figura 265 compensează variaţia forţei arcului în tim pul destinderii. Pe caseta arcului 2, ce se poate ro ti în jurul axului central, este înfăşurat un lănţişor 3, sau o bandă de oţel care se înfăşoară şi pe piesa tronconică 1, prevăzută cu canale elicoidale montate rigid pe axul de arm are 4. Pe acest ax este m ontată mobil şi roata motoare, prevăzută cu un mecanism cu clichet cu m om ent ajutător.

2 OS

m asă, perioada de oscilaţie este de 0,5 s sau de 6/13 s. La cronom etrele de buzunar, perioada de oscilaţie este de 0,4 s. Trebuie însă sublin iat că, deoa­rece Im p u lsu l se transm ite în tr-uri singur sens,, perioada de osc ila ţie ' co­respunde unei oscilaţii com plete în ambele sensuri şi nu unei semioscilaţii (cazul ceasornicelor descrise p înă aici). ' r

La arm are, prin rotirea axului I se va roti şi p ie sa şorul se va în făşură pe această piesă, desfăşurîndu-se ro tirea casetei, arcu l motor' s e armează. Irr/ tim pul se desfăşoară de pe piesa tronconică şi se înfăşoară p

r h u ,

Se observă că la starea complet armată, cînd foţt^* xirna, această forţă se transm ite prin lănţişorul piesei în care raza (respectiv braţul) este minimă. D im p o trv ^ 2_ ,■ aproape desfăşurat, forţa lui fiind mică, aceasta se conice p rin lănţişor în zona în care raza (braţul) est. gerea corectă a legii de variaţie a razei piesei tronconic& - m om ent m otor constant. «

Trebuie m enţionat că ceasornicele de m arină un dispozitiv de lim itare a zonei de utilizare a arcufett.^ Malta, fie cu ro ţi d in ţate etc. Acest dispozitiv se regle&^fâ lui 5 pe car^ se roteşte caseta'. ' *

Mul

U f M

& ULte &

QMi

Fig. 265. M ecanism ul m otor al cronom etrelor de

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. P rrn ce se caracterizează eşapam en tu l de cronom etru şi cs=2. C are sîn t p ă rţile com ponente a le eşapam entulu i de cronom esrm ..3. D ar ale celui cu p îrgh ie de aşezare ?4. D escrieţi fu n c ţio n area eşapam en tu lu i de cronom etru.5. C om paraţi cele două tip u ri de eşapam ente.6. P rin ce se caracterizează b a lan sieru l ceasornicului de m arină. ~

14 — M anualul ceasorn icaru lu i

, CAPITOLUL' II

CEASORNICUL-CRONOMETRU

A. CEASORNICUL-CRONOMETRU OBIŞNUIT

Ceasornicul-cronom etru- obişnuit este în principiu un ceasornic de buzurîar sau de m înă, echipat cu un mecanism anexă care sâ-i perm ită în afara indicării perm anenţe a tim pului şi m ăsurarea unor in tervale scurte de timp. P en tru a perm ite citirea acestor intervale de tim p, cadra­nu l unui ceasornic-cronom etru trebuie să prezinte divizări suplim entare, în figura 266 este reprezentat un astfel de cadran. Indicatorul secundar periferic (mic) din stînga va înregistra secundele aferente m ersului nor­m al al ceasornicului, adică are o legătură cinetică obişnuită cu indicatorul m inu tar (central) şi cel orar.

Indicatorul secundar central serveşte la m ăsurarea secundelor in te r­valului de timp. P en tru o citire c ît mai precisă, o diviziune este subdivi­zată în cinci părţi. îm părţirea periferică din dreapta serveşte la citirea num ărulu i de m inute, adică deasupra ei se Va mişca un indicator m inutar.

P artea m ecanism ului care serveşte la m ăsurarea in tervalelor de tim p nu este cuplată în perm anenţă. Ceasornicul va funcţiona în perm a­nenţă, ia r m ăsurarea unui anum it in terval de tim p se va comanda prin apăsarea unui buton care realizează cuplarea părţii de m ăsurat intervale de tim p cu m ecanism ul propriu-zis al ceasornicului. De aceea, acest apa­ra t se num eşte şi ceasornic-cronom etru.

6.

it—5

Fig. 266. C adranul cronom otrului.

Fig. 267. Cronom etrul în poziţia de repaus.

în figura 267 este reprezentat ceasornicul-cronom etru în poziţie de repaus. A xul 1 al ro ţii secundare este prelungit şi pe această p arte se află m ontată roata d in ţată 2 care angrenează cu roata dinţată 3. Aceasta va an trena roata secundară centrală 4. Este evident că num ărul de d in ţi al acestor ro ţi este astfel ales încît în tre axul secundar periferic şi cel cen­tra l să existe un raport de transm isie egal cu 1. A xul secundar 1 se va

210

roti în tim pul funcţionării ceasornicului, pe cînd ax u l secundarului cen­tra l va fi pus in m işcare num ai la comanda de „pornire" a cronom etrului. Aceasta se observă şi d in figură, unde roţile dinţate 3 şi: 4 n u se află în angrenare pentru poziţia de repaus. Aceste roţi au o dantură specifică, de formă triunghiu lară (fig. 268, a şi b), care elimină jocul radial d in tre d inţi, astfel incît în m om entul comenzii de pornire roata secundară centrală 4 să pornească fără întîrziere. De obicei, această roată are 150 de d in ţi la cronom etrele de construcţie mai vechi şi 300 de dinţi la cele m oderne. Este evident că valoarea divi­ziunii cadranului de secunde va fi cu a tît m ai mică, cu cît nu­m ărul de dinţi ai roţii centrale 4 este m ai m are (fig. 268, b).

Butonul de comandă al cronom etrului este fixat pe car­casă în d rep tu l cifrei 2. La o apăsare a butonului de coman­dă, b ra ţu l 5 (v. fig. 267), prin interm ediul ghearei 6, apăsată fiind de arcul 7, va produce o rotaţie cu o diviziune a roţii de cuplare 8. Această roată de cuplare are tre i poziţii distincte corespunzător m om en­telor de pornire, oprire şi aducere la zero a Indicatoarelor. A rcul 18 asi­gură poziţionarea roţii de cuplare care are dinţi de clichet. Roata de cu­plare 8, rotindu-se cu o diviziune, va elibera braţu l 9. Aceasta, apăsat de către arcul 12, va realiza angrenarea în tre roata interm ediară 3 şi roa ta secundară centrală 4. Astfel, cronom etrai a pornit. Punctul de oscilaţie 10 al braţu lu i 9 perm ite o reglare a angrenării dintre roţile 3 şi 2.

Tam ponul 11 serveşte pen tru potrivirea angrenării în tre roţile, d in­ţate 3 şi 4. îna in te de a se porni cronom etrul, braţu l de aducere la zero este scos din roata de cuplare. în figura 269 este reprezentat cronom etrul în poziţia de funcţionare (mers).

a bFig. 263. D antura ro ţilor cronom etru lu i.

211

Lâ a doua apăsare' a butonului, m ecanism ul cronom etru se va opri (fig. -270). Roata de cuplare 8 (v. fig. 267), rotindu-se dato rită înălţărilor frontale, va acţiona asupra braţu lu i 9. în aşa-fel încît roata 3 iese d in an ­grenarea cu roata d in ţată 4. Odată cu aceasta roata de cuplare fi acţio­nează b ra ţu l’de frînare 13 aflat sub acţiunea arcului 14 şi se va produce

/

frînarea (oprirea) roţii 4. P rin tr-o nouă apăsare a butonului de comandă, frîna 13 eliberează roata 4, iar b raţu l de aducere la zero 15, acţionat de roata de cuplare şi sub acţiunea arcului 16, va provoca aducerea indica­torului secundar la zero.

Aducerea la zero constituie o problemă de bază a ceasornicelor-cro- nom etru. In principiu, problem a este rezolvabilă p rin u tilizarea unei came-disc de form a inimii 17, avînd circum ferinţa form ată din două spi­rale  rhim ede (fig. 271, a). Această camă se caracterizează p rin fap tu l că,

n bFig. 271. Cam a de aducere la zero a indicatorulu i.

sub acţiunea unei forţe de apăsare aplicată din exterior, se va roti, to t­deauna, pînă în tr-o poziţie precis determ inată, în care punctul de aplicare al forţei este cel mai apropiat de centrul de rotaţie. Erorile de aducere la

zero ating totuşi valori de 0,6—0,8 s. Un sistem mai nou este p rezen tat în figura 271, b, unde erorile se reduc la 0,2—0,4 s.

în figura 272 este reprezentată, Fig. 272. C am a de aducere cu indi - cama-disc de aducere la zero, îm preună

catorul. cu indicatorul.

212

- Geăsornicul-cronom etru este prevăzut şi c u -u n indicator m inutar suplim entar, periferic, pen tru num ărarea m inutelor in tervalulu i de tim p pe o divizare a cadranului care cuprinde în mod obişnuit 30 sau 45 de min.

D upă felul în care se mişcă indicatorul m inu tar al ceasornicului-cro- nom etru se deosebesc tre i sisteme :

— cu mişcare continuă ;— cu salturi lente (din m inut în m in u t) ;— cu salturi rapide (din m inut în m inut), sistem caret se utilizează

din Ce în ce mai rar;In figura 273, a este reprezentat sistemul cu mişcare continuă. Roata

de cuplare 1 comandă prin braţu l 2 in trarea în angrenare a roţii 3 cu roata- 5 care este roata m inutară a cronom etrului. Roata d in ţată 3 prim eşte mişcarea de la roata interm ediară 4. Astfel, indicatorul m inutar va aveao m işcare continuă. La fel ca şi indicatorul secundar, indicatorul m inutar trebuie să perm ită aducerea rapidă la poziţia zero. P en tru aceasta tre ­buie să se desfacă angrenajul dintre roţile 3 şi 5, ia r sărirea indicatorului m inutar la diviziunea zero se realizează în mod absolut sim ilar cu siste­mul descris la indicatorul secundar.

Astfel, la un ceasornic-cronom etru se vor întîlni fie două braţe de aducere separate, fie unul singur prevăzut cu două ram ificaţii care apasă fiecare pe o camă (fig. 273,-b).

în u ltim ul tim p se foloseşte sistemul cu salturi lente (fig. 274). Pe roata secundară se aplică o roată 1 cu un singur dinte 1. Astfel, la secunda a 58-a a fiecărui m inut, p rin interm ediul roţii 2, se va ro ti roata m inu­tară 3 cu un dinte. în intervalul secundelor 53— 60, roata m inu­tară 3 se va roti cu un dinte, obligînd arcul 4 să sară peste un dinte. Ro­lul arcului 4 constă în asigurarea unei poziţii b ine determ inate a roţii m i­nutare în care aceasta este în repaus. P en tru aducerea la zero a indicato-

Fig. 273. N um ărarea continuă a m inu te lo r : a — funcţionare : b — pirghii de aducere.

213

#

ru lu i m inu tar este necesar să se des-, facă angrenaju l 1, 2, p rin oscilarea b raţu lu i 5 în ju ru l punctulu i 6.

B. TIPURI CONSTRUCTIVE

a. Cronometrai pentru mai m ulte in tervale de tim p. Acest crono­m etru este prevăzut cu două butoane de comandă, prim ul (/) în d rep tu l cifrei 2 a cadranului, ia r al doilea (II) în d reptul cifrei 4. B utonul I co­m andă pornirea şi oprirea cronome-

f tru lu i, iar butonul II serveşte la adu­cerea indicatoarelor la poziţia zero. Adică p rin butonul I se poate pom i cronom etrul, opri şi iarăşi pom i, fără

Fig. 274. N um ărarea înceată cu sal- ca în tre tîmP indicatoarele să fie turi. aduse la zero. Această soluţie oferă

urm ătoarele posibilităţi de lu c r u :— însum area a două intervale de tim p cronom etrate — prin neapă-

sarea butonului I I ;— p rin folosirea butonului II la un cronom etru pornit, acele indica­

toare vor reveni la zero şi vor porni instantaneu fără a fi necesară o por­nire, aşa cum era cazul la cronom etrul obişnuit.

b. Cronometrul fără roată de cuplare. Cu cîţiva ani în urm ă au apă ru t aceste cronometre care elim ină roata de cuplare. Ele sîn t prevăzute cu două butoane de com andă; prim ul asigurînd pornirea, şi al doilea, oprirea şi aducerea indicatoarelor la zero.

c. Cronometrul R attrapante. Acest cronom etru este prevăzut cu două indicatoare secundare, perfect suprapuse. La comanda „porn it“, ambele încep să înregistreze, deplasîndu-se sincron. La apăsarea unui a lt buton, indicatorul superior poate fi oprit, în tim p ce indicatorul inferior îşi con­tinuă drum ul. La o nouă apăsare a butonului, indicatorul superior, num it şi de urm ărire , ajunge din urm ă indicatorul inferior şi continuă să se de­plaseze sincron cu el. în felul acesta este posibilă m ăsurarea unor in te r ­vale de tim p interm ediare.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Ce este cronometrul ?2. Cum funcţionează un cronometru obişnuit ?3. Care este principiul aducerii la zero a indicatoarelor ?4. Cum sînt sistemele de antrenare a indicatorului minutar ?5. Ce tipuri constructive de cronometre cunoaşteţi ?6. Prin ce se caracterizează acestea ?

214

CEASORNICE SPECIALE

PARTEA A ŞASEA

CAPITOLUL I

CEASORNICE DE PONTAJ

Ceasornicele speciale se deosebesc de cele obişnuite prin aceea că au anum ite caracteristici constructive sau funcţionale care perm it folo­sirea lor în scopuri speciale. Ele se îm part în trei m ari grupe :

— ceasornice cu funcţiuni speciale ;— ceasornice cu schemş. cinematică specială ;— ceasornice cu dispozitive speciale.Din categoria ceasornicelor cu funcţiuni speciale fac parte urm ătoa­

rele t ip u r i : ceasornicul de pontaj, ceasornicul de control pen tru paznici, ceasornicul avertizor şi ceasornicul de comandă.

. Ceasornicul de pontaj se foloseşte in în treprinderi şi institu ţii pen­tru în registrarea tim pului de lucru. Acest ceasornic im prim ă, la solicitare, pe un carton ora exactă (ora şi m inutul). Există d iferite tipuri, d ar oricare din ele se com pune din aceleaşi mecanisme : de m ăsurare a tim pului şi de im prim are.

A. MECANISMUL DE MĂSURARE A TIMPULUI

In figura 275 este reprezentat un ceasornic de pontaj avînd un m e­canism de m ăsurare a tim pului cu pendul lung. Acesta este un mecanism de precizie ridicată (in general, eşapam ent GRAHAM), avind mers zilnic m ediu de num ai cîteva secunde pe zi. Ceasornicul este acţionat de u n arc m otor m ontat în casetă. Arcul trebuie să fie destul de puternic deoarece antrenează şi m ecanism ul de im prim are.

M omentul m otor este transm is prin axul cardanic 1 la axul m inu­ta r 3 p rin roţile conice 2. Pe axul m inu tar este m ontată rigid roata m inu- ta ră 4 care angrenează cu pinionul in term ediar 5, m ontat liber pe axul interm ediar. P e acelaşi ax este m ontată o transm isie p lanetară form ată din tre i roţi conice 6, 7, 8 şi o greutate 9. T ransm isia ,p lanetară are ro lu l de a perm ite deplasarea rapidă a indicatoarelor din m inut în m inut şi de a m enţine o forţă constantă la eşapam entul ceasornicului.

Roata p lanetară 6 este legată rigid de pinionul 5 şi de roata 13. Roata 13 angrenează cu pinionul 11 pe al cărui ax sîn t m ontate rigid cama 12 şi roata 14. Aceasta din urm ă angrenează cu pinionul 15 pe al cărui ax se află regulatorul aerian 16.

215

P e roata planetară 8 este m ontată roata 17, care se poate ro ti num ai în ritm ul admis de regulator (pendul).

In timpul funcţionăiiiixeas6rmCTilM’,Croa‘târplanetară 6 este blocată prin intermediul camei şi al tamponului 10 montat pe tija greutăţii. In

acest timp, forţa necesară la eşapa­m ente este dată de g reu ta tea 9, care se deplasează în jos, pe m ăsură ce se roteşte roata 17 pînă cînd se deblo­chează cam a 12. în acest m om ent în­cep să se rotească toate roţile d in lan­ţul cinematic : roata m otoare — regu­latorul aerian, inclusiv indicatoarele. Această m işcare continuă pînă cînd roata p lan e ta ră 6 a rid icat greutatea, şi tam ponul 10 blochează din nou cama 12. Tam ponul 10 este astfel re­glat ea ciclul descris să se repete din m inut în m inut.

3. MECANSIMUL DE IMPRIMARE

Un astfel de mecanism este rej- prezentat în figura 276. P rin apăsa­rea braţu lu i 1 se pune în funcţiune mecanismul de im prim are şi în ace­laşi tim p se armează şi arcul motor (arcul poate fi arm at şi independent cu o cheie-m anivelă cu locaş pătrat aplicată pe capătul p ă tra t al axului motor 3). La o arm are com pletă, cea­sornicul funcţionează şase zile. P en ­tru a se arm a complet arcul m otor cu aju torul b raţu lu i 1 s în t necesare 140 de im prim ări. Astfel, dacă ceasorni­cul este folosit de 70 de m uncitori, i

' se asigură o funcţionare perm anentă.La apăsarea braţu lu i 1, cam a de

ridicare 4 se roteşte şi apasă ron- dela de an trenare 5 care este mon­ta tă la capătul braţului oscilant 6. Acest b ra ţ se va roti în ju ru l axului 3 şi va întinde resortul 7. Pe braţul 6 este m ontat un clichet care sare peste un d inte cînd b ra ţu l se roteşte în sensul indicat de săgeată. La rid i­carea braţu lu i 1, resortul 7 readuce braţu l 6 în poziţia iniţială, şi cliehe-

tu l arm ează arcul motor. Cînd acesta este complet arm at, forţa resortu lu i 7 nu m ai este suficientă pen tru a roti b raţu l 6 şi astfel se evită supraarm area.

R oata dinţată 2 a casetei arcului m otor transm ite m om entul motor la p in ionul 9 prin in term ediul roţilor 8. De la pinionul 9, p rin interm e-

Fig. 275. C easornicul de pon taj cu pendul.

216

diul. ro ţilor conice. 10 şi 12 ale axu­lui transm ite mişcarea; la axul c a rd a n ic îJ . Jir, •

De la pinionul 9 prim eşte m iş­carea şi m ecanism ul de num ărare 14, compus din tre i d is c u r i: de m inut, de oră şi de zi cu dispozitivele: cores­punzătoare de avans. Aceste discuri au pe circum ferinţa lor g ravate în relief num ere sau litere. Discul de m inute este divizat de la 1 la 60, dis­cul de ore de la 1 la 24, iar cel de zi este prevăzut fie cu iniţialele zilelor săptăm înii (sau cu cifre de la 1 la 7), fie cu cifre de la 1 la 10 (după tipul ceasornicului). Discul de m inute este m ontat elastic pe axul său, putîndu-se roti faţă de acesta cu un unghi co­respunzător cu un m inut. Acest lu­cru este necesar pentru poziţionarea sa corectă şi pen tru a nu se pierde1 min dacă în m om entul saltului de m inut se efectuează pontarea. Pozi­ţionarea corectă se face cu ajutorul roţii 15 care are 60 de dinţi şi este legată rigid de discul de minute. Această roată se poziţionează cu cli­chetul 17 com andat de braţul 16.

Discul pen tru zi 18 are pe cir­cum ferinţa sa o camă de comandă 19 care la avansarea discului loveşte braţu l 20. Aceasta roteşte b ra ţu l 21 care este prevăzut la capătul său cu clichetul 22, care roteşte cu u n din­te roata clichet 23. Aceasta angre­nează cu pinionul 24, care cu aju torul cremalierei 25 reglează adîncim ea de pătrundere a cartonului de im prim at. Roata d inţată 23 are un dinte lipsă care ar trebui să in tre in angrenaj la sfîrşitul perioadei şi astfel crema- liera cade înapoi.

La apăsarea braţu lui I, braţul 26 se ridică şi armează arcul 27, mon­ta t pe b raţu l de im prim are 28, care se va deplasa în direcţia săgeţii. Cînd b raţu l 26 scapă, b ra ţu l de im prim are este aruncat înapoi şi datorită ar­cului 29 apasă cartonul pe discurile de im prim are şi, în acelaşi tim p, cio­cănelul 30 loveşte clopoţelul 31.

Si

217

37G.

M

ecan

ism

ul

do im

prim

are.

La apăsarea braţu lu i 1, clichetul 32 avansează panglica de im pri­m are cu un pas (panglica este identică cu cea de la m aşina de scris). După ce d iam etrul de înfăşurare a l panglicii atinge o anum ită valoare, se schimbă autom at direcţia avansului.

La diversele tipuri de ceasornice de pontaj diferă num ai mecanismul de m ăsurare a tim pului (ceasornicul), care poate fi cu pendul sau balari- sier, m ecanism ul de im prim are fiind identic la toate.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Ce se în ţe lege p rin ceasornice speciale ?2. In cîte grupe se îm p a rt ele ?3. Ce este ceasornicul de pontaj ?•1. Cum este asigu rată m işcarea ra p id ă a ind icatoarelor ?5. Cum se face a rm area ceasornicului ?6. Cum se face im prim area cartonulu i ?7. Cum se reglează adîncim ea de in troducere a cartonu lu i ?

CAPITOLUL II

CEASORNICE PENTRU CONTROLUL PAZNICILOR

Acest ceasornic se utilizează pen tru verificarea îndeplinirii corecte a serviciului de către paznici. Există foarte m ulte tipuri de astfel de ceasornice. Cele mai vechi tipu ri trebuiau arm ate din 15 in 15 min sau din 30 în 30 min. In caz contrar, ele se opreau şi indicau o întîrziere. Altele străpungeau cadranul de control la arm are, ia r cele mai m oderne în re­gistrează pe o bandă de h îrtie ora la care au fost vizitate. Ceasornicul de control poate fi la paznic sau m ontat în diferite puncte de control. In acest caz, paznicul trebuie să se deplaseze la ceasornic, să introducă cheia de control şi astfel să imprime ora la care a vizitat punctul respectiv. Toate ceasornicele de control, indiferent de tip, sînt m ontate în carcase metalice sau din m ateria l plastic şi închise cu un lacăt. Cheia acestui lacăt se află la şeful pazei.

In figura 277 s-a reprezentat unul din tipurile de ceasornice de con­trol. M ecanismul de ceasornic este acţionat de un arc m otor care se ar- mează o dată la 8 zile şi este prevăzut cu 13 rubine. M ecanismul este m ontat în carcasa 1, astfel încît axul m otor să fie în centrul carcasei. Ra­portu l de transm isie de la axul motor la eşapam ent este astfel ales încît axul 2 să se rotească o dată la 24 h. Cadranul de carton 5 este acoperit cu capacul 6, ia r acesta este închis cu lacătul 7 şi cheia 8. La închiderea capacului, lim ba de tăiere 9 face o crestătură în cadran. La fel se întîm plă şi la deschiderea capacului. A stfel se poate verifica dacă ceasornicul a fost deschis de altcineva în afara persoanei autorizate. Cele două tăieturi d in cadran vor fi poziţii diferite deoarece cadranul este fixat cu ajutorul flanşei 3 şi al piuliţei 4 pe axul 2 şi se roteşte odată cu acesta.

218

Cadranul de carton 5 se schimbă zilnic. M arcarea se face în felul urm ător : paznicul introduce şi roteşte cheia 11. P rin ro tirea cheii, ca­dranul este perforat de una d in tre lamele 10. S în t şase chei la d iferiţi paz­nici, fiecare cheie acţionînd o a ltă la m ă ; cadranul este astfel perforat la diferite diam etre în funcţie de cheia folosită.

Ceasornicele care im prim ă ora pe bandă sînt mai complicate (ase­m ănătoare celor de pontaj). Ele sîn t prevăzute cu două discuri, de m inute şi de ore. im prim area, avansarea bandei şi a panglicii de im prim are sînt acţionate de cheia paznicului. Odată cu im prim area orei se im prim ă şi num ărul cheii paznicului.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1 . L.a ce se foloseşte ceasornicul de con tro l ?2. Cum funcţionează ceasornicul de con tro l ?3. Cum se produce p e rfo rarea cad ran u lu i ?4. Cum este a sigu rat ceasornicul de con tro l îm potriva deschiderii neau torizate ?

CAPITOLUL III

CEASORNICE AVERTIZOARE

Ceasornicele avertizoare au o u tilizare din ce în ce m ai largă în m ulte domenii de activitate. Ele se folosesc în dom eniul casnic, în labo­ratoare, în m edicină etc. Ceasornicul avertizor are proprietatea de a in­dica p rin tr-un semnal sonor scurgerea unei anum ite perioade de tim p. Domeniul de reglare este, de obicei, de 60 min. Unele tipuri, pe lîngă aver­tizarea sonoră, mai declanşează d iferite aparate pe care sînt m ontate m a­şini de spălat, aparate terapeutice etc.

Ceasornicul avertizor m ontat într-o carcasă, independent de alte apa­rate, se num eşte avertizor de uz casnic. El se poate atîrna pe perete sau

219

aşeza jpe masă. Domeniul maxim de reglare este de 60 min, ia r domeniulm inim de 20—30 s. ___ ______

Un astfel de avertizor de uz casnic este reprezentat în f ig u ra -278. In centru l m ecanismului se află axul m otor pentru m ers 1 care este, to t­odată, axul de reglare şi arm are. La capătul superior este p revăzut cu-un

'canal, pe care se m ontează bucşa de reglare 2 şi roata d inţată 3. P e bucşa 2: 9 . . i

se m ontează, cheia de arm are şi reglare. Roata 3 angrenează cu roata 4 m ontată liber pe axul m otor pentru soneria 5. Pe această roată este mon­ta tă cama 6, ia r pe capătul pă tra t al axului 5 este m ontat lim itatorul 7. A rcul m otor 8 se înfăşoară a tît în ju ru l axului m otor 1 pen tru m ers cit şi în ju ru l axului motor 5 pen tru sonerie. De la axul m otor p en tru mei’S, m o­m entul se transm ite, p rin roata 9, spre eşapam entul de mers, ia r de la axul 5, prin roata 10, la eşapam entul de sonerie. La arm are se rotesc am­bele axe, iar roţile 9 şi 10 alunecă pe ax, ele fiind m ontate p rin frecare cu a ju toru l şaibelor 11 din m aterial plastic şi a discurilor 12. La arm are, roata 4 se roteşte în ju n ii axului 5 pînă cînd cama 6 atinge lim itatorul 7- Din acest moment, roata 4 şi axul 5 se rotesc îm preună. După arm are, m e­canism ul de ceasornic începe să funcţioneze, şi roţile 3 'ş i 4 se rotesc în sens invers arm ării, cama 6 îndepărtîndu-se de limba lim itatorului 7 care răm îne nemişcată a tîta tim p cît soneria este blocată' de pîrghia 13.

Odată cu trecerea tim pului, axul 1 se roteşte îm preună: cu pirghia de declanşare 14 m ontată pe el. Cînd pîrghia 14 atinge bolţul 25, ele se de­plasează îm preună şi rotesc pîrghia de cuplare 16, arm înd resortul 17. Da­torită acestei rotiri, după un tim p bine stabilit, pîrghia de cuplare elibe­rează tija ciocănelului 18, şi ceasul începe să sune. Din acest moment, axul 5 începe să se rotească şi lim itatorul se roteşte după cama 6. Ceasul

2 2 0

va euna pînă cînd aceste două elem ente se întîlnesc. Dacă ceasul, este biric reglat în acest m om ent braţu l 14 a îm pins pîrghia de cu p la re '16 în poziţia finală ,şi limba d e închidere 19 va opri orice mişcare (blochează; ceasul).

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ,

J. Care sîn t dom eniile de "utilizare a ceasornicului avertizor ?2. Ce este un ceasornic avertizor ?3. C are este dom eniul de reglare ? .4. Cum funcţionează ceasornicul avertizo r ?

La ceasornicele obişnuite, mecanismul din punct de vedere cinem a­tic se îm parte în tre i părţi distincte şi independente, fiecare avînd un rol bine definit. Acestea sînt :

— mecanismul de durată ;— m ecanism ul de num ărare ;— m ecanism ul indicator.D elim itarea din tre ele o formează axul m inutar. M ecanismul de du­

ra tă determ ină durata de m ers la o singură arm are a arcului motor. P en ­tru a se modifica această dura tă trebuie să se acţioneze num ai asupra acestui mecanism. Se consideră un mecanism de durată norm al acela care determ ină arm area arcului după fiecare 24 h de funcţionare. Toate cele­lalte in tră în categoria ceasornicelor speciale.

CAPITOLUL IV

CEASORNICE CU SCHEMA CINEMATICĂ SPECIALĂ

A. CEASORNICE CU MECANISMUL DE DURATĂ SPECIAL

Din această categorie fac parte ceasornicele de 8 zile, de 14 zile, ceasornicele lunare şi cele anuale. Ele trebuie arm ate odată la 8, 14 zile, o lună sau un an. Aceste ceasornice prezintă avan taju l că se arm ează la intervale m ari, şi dezavantajul că au gabaritul mai m are decît cele nor­male. De aceea se folosesc num ai ca ceasornice de m asă (cele de 8 zile) şi de Tîerete.

La ceasornicele norm ale meca­nism ul de dura tă se compune din roată m otoare şi pinion m inutar. La cele de 8 şi 14 zile (fig. 279), acest mecanism se com pune din roata mo-

Fig. 279. Schem a Fig, 280. Schem a cinem atică a m eca- cinem atică a m e- nism elor de 8 şi canism elor lunare .

14 zile.

toare 1 , roata şi pinionul suplim entar 2 şi p in ionul m inutar 3 ; la cele lunare, d in roata m otoare l,.d o u ă . ro ţi suplim entare 2 şi pinionul m inutar 3 (fig.: 280), ia r la cele anuale (fig. 281), d in m a ta motoare 1 . trei roţi şi pinioane suplim entare 2 şi pinionul m inu tar 3.

B. CEASORNICE CU MECANISM DE NUMĂRARE SPECIAL

M ecanismul de num ărare determ ină axul m inu­ta r să facă o rotaţie com pletă într-o oră. La ceasor­nicele norm ale, acest mecanism se com pune din : roata m inutară, roata şi pinionul interm ediar, roata, şi pinionul secundar şi pinionul ancoră. Orice cea­sornic la care mecanismul de num ărare diferă de această schemă, face parte din categoria ceasornicelor speciale. D intre acestea se am intesc ceasornicul fără roată m inutară (tip Rosskopf) şi ceasornicul cu pinion m inutar special. ’

a. Ceasornicul Rosskopf (fig. 232) nu are o roată care să se rotească o dată la oră. Pinionul pă­tra r 1 şi roata orară 2, care la ufi ceas norm al se m on­

tează pe axul m inutar 5, se rotesc în ju ru l unui ştift n itu it în platină. An­trenarea lor se face p rin tr-u n pinion 3, respectiv o roată schim bătoare 4.

Mecanismul Rosskopf prezintă avantaju l că se economiseşte o pe­reche de roţi dinţate, dar şi dezavantajul că indicatorul m inutar a re un joc m are (jocul dintre dinţii roţii schimbătoare şi dinţii pinionului pătrar).

Fig. 281. Schem a ci­nem atică a m ecanis­

m elor anuale.

Fig. 282. Schem a cinem atică Fig. 283. Schem a cinem atică a m e-a m ecanism elor Rosskopf. canism ului cu p inion m in u ta r

special.

b. Ceasornicul cu pinion m inutar special (fig. 283) prezintă avan­taju l că perm ite o mai bună aran jare a roţilor, reducînd astfel gabaritul mecanismului.

222

i

La ceasornicele normale, axul m inutar trebuie sâ fie în centrul me­canism ului (poartă indicatorul m inutar). Această condiţie, lim itează posi­bilităţile de aran jare.J " ',~"iy '-c s

P inionul m inu tar special 2 se montează pe u n ş tift îm preună cu pi­nionul p ă tra r 3. El este an trenat de roata motoare 1. Acest mecanism pre­zintă dezavantaju l că are un pinion mai m ult, ia r indicatorul m inutar este cu joc.

C. CEASORNICE CU MECANISM INDICATOR SPECIAL

La ceasornicele normale, indicatorul m inutar, se m ontează pe axul, m inutar, cel orar pe bucşa orară, concentrică cu axul m inutar, ia r cel secun­dar, dacă există, pe axul secundar, deplasat faţă de prim ele două. C adranul este divizat în 12 părţi egale, şi indicatorul o rar se roteşte o dată la 12 h.M ecanismul indicator se compune din pinionul pă­trar, roa ta şi pinionul schim bător şi roata orară;R aportul to tal de transm isie este de 12 :1.

D intre ceasornicele cu mecanismul indicator special se m enţionează : ceasornicul cu 24 divi­ziuni şi ceasornicul cu secundar special.

a. Ceasornicul cu 24 diviziuni are mecanis­mul indicator asem ănător cu cel norm al, num ai că raportu l to tal de transm isie este de 24 :1 şi indi­catorul o rar se roteşte o dată la 24 h.

b. Ceasornicul cu secundar central (fig. 284) are faţă de un ceasornic norm al o pereche de roţi d in ţate în plus. P inionul secundar 1 se montează pe axul m inu tar 2 şi este an trenat de o roată in ter­m ediară suplim entară 3, m ontată pe axul in ter­m ediar 4. Ceasornicul cu secundar central are avantaju l că indicatorul secundar poate avea lungim ea celui m inutar şi dezavantajul că este m ai scump.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE %

1. C are s în t p ă rţile p rin cip ale ale lan ţu lu i cinem atic ?2. Ce ro l fu n c ţio n al îndep lineşte m ecanism ul de d u ra tă ?3. D ar cel de n u m ăra re ?4. Ce este un m ecanism de d u ra tă n o rm al ?5. C are s în t m ecanism ele de d u ra tă speciale ?6. C are sîn t e lem entele m ecanism ului de num ăra re norm al ?7. C are s în t m ecanism ele de nu m ăra re speciale ?8. C are sîn t m ecanism ele ind icatoare speciale.

Fig. 284. Schem a ci­n em atică a m ecanis­

m ulu i cu secundar central.

223

CAPITOLUL V

CEASORNICE DE M INA CU SEMNALIZARE

Din grupa ceasornicelor cu dispozitive speciale fac parte urm ătoa­rele tipuri :

— ceasornicele cu dispozitive de semnalizare ;ţ— ceasornicele cu calendar ;*— ceasornicele etanşe ;— ceasornicele cu annare automată.Ceasornicele de m înă cu sem nalizare au apăru t relativ recent (după

a l doilea război mondial), dar, cu toate acestea, sîn t însă foarte m ulte ti­puri constructive. Ele diferă mai ales la partea de acţionare şi reglare şi pot fi cu un singur arc motor, cu două arcuri m otoare, cu un singur buton (coroană) pen tru arm are, cu două butoane etc.

In figurile 285—288 este reprezen ta t un ceasornic de m înă cu sem­nalizare avînd două arcuri m otoare (unul pen tru partea de m ers şi unul pen tru partea de semnalizare), bu ton şi pod oscilant.

M ecanismul de semnalizare se compune din cinci părţi principale ;— m ecanism ul de arm are ;— m ecanism ul de reglare ;— m ecanism ul de sonerie ;— m ecanism ul de oprire ;— m ecanism ul de declanşare.a. M ecanismul de arm are este reprezentat în figura 285. Se compune

din roata m are de arm are 2, un pod oscilant 2 care oscilează liber în ju ru l axulu i ro ţii 1 şi roata de arm are a ju tătoare 3, m ontată la capătul podului oscilant şi care este în angrenaj continuu ga roata 1 .

Fig. 285. M ecanism ul de a rm are a ceasornicului de m ină cu sem nalizare.

.224

P en tru arm are, se. apasă’ coroana în interior, astfel încît se cuplează cu roata de arm are 1. Dacă se roteşte coroana în sensul indicat de să­geată; podul oscilant se roteşte spre stînga, şi roata 3 in tră în angrenaj, cu roata de clichet 4, arm înd arcul m otor pentru m ers. Dacă coroană se ro­teşte în sens invers, pddul.se.ro te ş te la. d reap ta şi se arm eaz^ aţcu l m otor pen tru sem nalizare prin in term ediul roţii de clichet 5.

• ' b. M ecanismul de reglare este reprezentat în figura 286. Reglarea indicatoarelor m inutar, orar şi sonerie se face cu aju to ru l coroanei şi al

Fig. 286. M ecanism ul de reg lare a ceasornicului de m înă cu sem nalizare.

butonului 6 . P rin tragerea în ex terior a coroanei se decuplează mecanis­m ul de arm are şi se cuplează pinionul 7 de la m ecanism ul de reglare. în ju ru l axului acestui pinion poate oscila podul a cărui poziţie se fixează cu arcul 9. Capătul arcului este m ontat în b ra ţu l de comandă 10, ia r celă­la lt capăt in tră în degajarea podului. Cu aju to ru l butonului 6 acest braţ se poate ro ti în ju ru l axului 1 1 , ocupînd poziţii distincte definite de cama 12 şi arcul 13.

Cînd butonul 6 este în poziţia mijlocie, arcul 9 va fi liber îm preună cu podul 8 . Dacă butonul este apăsat, arcul 9 se va deplasa în jos (în di­recţia indicată cu săgeată), şi podul se va ro ti astfel încît roata oscilantă 14 va in tra în angi’enaj cu pinionul 15. Dacă coroana se va ro ti în sensul să­geţii, m işcarea se va transm ite, p rin roţile 7, 14, 15, 16 şi 17, la roata declanşatoare 18, pe a cărei bucşă este m ontat indicatorul sonerie. Dacă se va ro ti coroana în sens contrar, podul oscilant va scoate roata 14 d in angrenaj şi se va ro ti în gol.

P rin tragerea în exterior a butonului 6 , podul oscilant 8 va oscila sub forţa arcului 9 în cealaltă poziţie şi va cupla roata de reglare a indicatoa­relor de tim p 19. In acest caz, coroana ro tită în sensul săgeţii va regla indi­catoarele de tim p, iar ro tită în sens invers, va m erge în gol.

15 — M anualul ceasorn icaru lu i 225

£ ‘ ?- 'Din figură1 se poate observa că butonul 6 este în legătură ou coroana 1, prin-interm ediul b raţu lu i 10 şi al pîrghiei 20. Astfel, cînd se apasă, co­roana: pen tru armare,-; butonulv este scos,: ş i’ cuplajul spre indicatoare în tre ru p t’ 'jnti v ■ -Qb-in Iutu'* k i j k r r a -r, : ; /• : ■

*r ~'c: Mecanismul de sonerie esţe reprezentat îh figura 278. în princi­piu, acest mecanism este acelaşi câ şi la deşteptătoare. Arcul m otor ro­teşte careta care angrenează d irect cu pinionul eşapam entului) 21. IRoata

Fig. 287. M ecanism ul d e sonerie a ceasornicului de m înă cu sem nalizare.

eşapam entului fixată rigid pe axul ei acţionează furca 2 2 care este p re ­văzută la capăt cu o greutate. Această g reu tate (ciocănelul) loveşte în osci­laţia ei clopoţelul, producînd semnalul.

d. Mecanismul de oprire. Soneria se opreşte p rin apăsarea bu tonu­lui 6 (fig. 287) care roteşte b ra ţu l 10, ia r acesta roteşte pîrghia opritoare 23 ce blochează furca. Cînd bu tonul 6 este în poziţia mijlocie, soneria este blocată. . i > .

Fig. 288. M ecanism ul de declanşare a ceasornicului de m înă cu sem nalizare.

226

;: - e. Mecanismul' de declanşare a soneriei este reprezentat în figura 288. Şi acest mecanism este foarte asem ănător cu cel de la ceasornicul deştep­tător. Roata declanşatoare 18 este m ontată pel: acelaşi ax- cu roata 24 şi eştp apăsată spre acesta^ de arcul-cu , tre i b raţe 26 (v„ fig. 287)-. Roata orară este prevăzută cu trei gheare ridicate la aceeaşi; înălţim e şi cu acelaşi unghi, dar aşezate pe raze diferite, ia r roata declanşatoare arei tre i orificii. Cînd ghearele ajung în dreptul orificiilor, arcul cuplător 28 împinge roata orară în sus, şi capătul îndoit a l arcului eliberează ştiftu l furcii cu ciocă­nelul 22. Cu a ju to ru l frînei 27 se poate regla viteza de vibrare, a cio­cănelului.

ÎNTREBĂRI recapitulative

1 . C are s în t ceasornicele cu dispozitive speciale ?2. C are sîn t p ă rţile p rincipale a le m ecanism ului de sem nalizare ?3. Cum se a rm ează ceasornicul de m în ă cu sem nalizare ?4. Cum se reglează soneria ?5. Cum funcţionează m ecanism ul de sonerie ?6. Cum se opreşte soneria ?7. Cum funcţionează m ecanism ul de declanşare ?

CAPITOLUL VI

CEASORNICE DE MINĂ CU CALENDAR

Ceasornicul cu calendar este un ceasornic care pe lîngă tim p (ora, m inutu l şi secunda) indică şi data. De cele mai m ulte ori, aceste ceasor­nice indică num ai un num ăr de la 1 la 31, uneori a ra tă şi ziua săptăm înii (luni, m arţi etc.), ia r foarte ra r indică şi luna. Inscripţiile referitoare la da tă sîn t trecu te pe unul, două, respectiv tre i discuri care se rotesc cu o diviziune o dată la 24 h, respectiv o dată la lună. Inscripţia apare în drep­tu l unei ferăstruici, restu l discului fiind acoperit cu cadran.

Rotirea şi poziţionarea d iscurilor se pot grupa a s tf e l :., — rotirea cu salturi lente ;

— ro tirea cu saltu ri rapide ;— rotirea cu salturi foarte rapide.a. M ecanismul de ro tire cu salturi lente a discului calendar este re ­

prezentat în figura 289. A ntrenarea mecanismului se face de la roata orară 1 care, p rin in term ediul pinlonului 2, roteşte roata calendar 3 o dată la 24 h. Pe roata calendar este m ontat rigid discul de comandă 4 cu ştiftu l de an trenare 5. F rîna 6 asigură angrenajul şi poziţionarea corectă: In ro tirea sa (în sensul săgeţii) ştiftu l 5 va întîlni un dinte al dan turii interioare a discului calendar şi îl va antrena. In acest tim p, limba de blocare 7 se ri­dică datorită înclinării dinţilor şi va comprima arcul 8 . Rotirea lentă a dis­cului calendar continuă pînă cînd dintele a depăşit virfu l limbii de blo­care. în acest m om ent, sub presiunea arcului 8 , limba este îm pinsă în golul

I Si|a t- djssfşţ ca lcad iir (M B la ş& riţiâ fie la f Kilfi".t■,i«w i t im iâ 'p b p i d ru m u l fâ^w■ '®(”i ‘ IBs V S ttM d M fM I ■;1 d a le i d u re a z ă lip ro S iftlS lt ' 2 u şi S i f t s BSfte -2 |. ;

■a uuîîviiSfvtisdwr nu «■ psute fesfe d:ecît hiaî'S’te. in ERp co s-

. In ia ii 'i iv a -1a 1 o i, i r d îc::J.urvvl t r i b u t e rc>tlt u ianT ^. -<y 24 h. i : H'lfel ron>tft Is TuiJfu’ < u 'i^te .foartn inio'fe,

J&Mf/ ! O

m i \' c t t ' i A

9 U VV” '’’ m ; - Şl&M

^ \ B 1 9 Z o i

m i -

f ? 9 m

L ® ® m l 1m i m h

/ / & . / . / W % ^ B - ^ -V / f e r * U : _ '/ W SB ! >, \ -^v .. tvj\ \

H E p S - S f / » =: y - W k

m d

J p iy/o ,V/ I

t\-J .•’■■ Or"/ , » sa*

j p g g ji® 3 ?H i t e . ■

■ A; ,* .şxs-P wmifi

• <*• W , 1 »

7 C

tinuare, limba 4 atinge supra­faţa 10. roieşte Culisn spre dreapta şi scoate braţul 9 din­tre dinţii discului calendar, eomprimînd arcul G. Cînd lim­ba 4 ajunge in partea de jos 11, culisa este trasă in jes, coni- primînd fel * «'ntinuare arcul 6". Pe' jiiâ’-nrâ ce limba 4 ahsuv.'i

spre ei-pâtul ei, culisa se l%r tesle spre stinsa, si braţul 8 in­

ch ir.iba reaţ i , ,!pc:i, i:

Xuin-şaiva ;:părâ înecării.-!nu! iK- :aş,red..: iji eenă f | | ul'.'iul de ungere, formea-iă o pa11 1 > în mişcare (fu-uvi’.ej. Ap® sub fn.:nâ ri<- pir;.:.::i

c i l -tiu.'-iindu-l? p! in cori dare.

dinţilor, rotind brusc discul calendar pînă la poziţia’ de blocare; ia r ştiftu l de anfrenare îşi continuă liber drum ul său.!< ' D ezavantajele m ecanism ului s în t :■ - ' ...f.v'--

• ■ schim barea datei durează aproxim ativ 2 h şi în tre orele 22 şi 24 hu se poate citi data . v !

1— ro tirea indicatoarelor nu se poate face decît înainte, în caz con­tra r se blochează c e a su l;

pentru schim barea datei, indicatorul trebuie ro tit înain te cu 24 h.■ A vantajul m ecanismului constă în faptul că este foarte simplu.

Fig. 289. M ecanism ul de ro tire înceată' a Fig. 290. M ecanism ul de ro tire rap idă a discului calendar. discului calendar.

b. M ecanismul de ro tire cu salturi rapide a discului calendar (sistem LONGINES) este reprezentat în figura 290. A ntrenarea m ecanism ului se face de la. roata schim bătoare 1 care angrenează cu roata calendar 2. Ra­portul de transm isie este astfel ales încît roata calendar să facă nouă ro­taţii complete în 24 h. Pe roata 2 este m ontată rigid limba de antrenare 3 care la fiecare rotire împinge înainte roata de blocare 4 cu un dinte. Pozi­ţionarea roţii de blocare se face cu arculeţul 5. Pe acelaşi ax cu roata de blocare se află o roată cu un singur dinte 6 . care la fiecare ro tire întoarce discul calendar cu un dinte. Poziţionarea discului calendar 7 se face ca şi în cazul precedent cu limba cu arc 8.

La acest mecanism, indicatoarele se pot roti înainte şi în a p o i; schim­barea datei se face în tr-un in terval mai mic de o oră, iar schim barea ma­nuală a datei se face to t prin rotirea indicatoarelor cu 24 h.

c. M ecanismul de schimbare a datei p rin saltu ri foarte rapide este reprezentat în figura 291. Roata orară 1, prin in term ediul roţii 2, roteşte roata calendar o dată la 24 h. Solidar cu roata calendar 3 se roteşte limba de an trenare 4 care comandă culisa 5. Culisa este împinsă de arcu l 6 şi se poate roti în ju ru l bolţului 7. B raţu l lim itator a l culisei 8 se reazemă de mecanism. în ro tirea ei, lim ba de antrenare 4 in tră liberă în cavitatea culisei fără să atingă b ra ţu l 9 de antrenare a culisei. Rotindu-se în con­

tinuare, lim ba 4 atinge supra­faţa 1 0 , ro teşte culisa spre d reap ta şi scoate b ra ţu l 9 din­tre dinţii discului calendar, com prim înd arcul 6. Cînd lim­ba 4 ajunge în pai-tea de jos 11, culisa este trasă în jos, com­prim înd în continuare arcul 6 .Pe‘ m ăsură ce lim ba 4 alunecă pfe:i;parteă de jos a' culisei 1 1 , spre capătul ei, culisa se ro­teşte spre stînga, şi b raţu l 9 in­tră . în golul din telu i urm ător.Rotirea, culisei este oprită de tam ponarea bra ţu lu i lim itator 8 . Cînd limba 4 ajunge la ca­p ă tu l’ culisei, aceasta se, elibe­rează,- ia r arcul 6 o împinge în poziţia iniţială, ro tind în acelaşi tim p discul calendar cuo diviziune.

Acest m ecanism are avan ta ju l că schim barea datei se face practic instantaneu la ora 24, iar pen tru schimbarea m anuală a datei este suficient să se rotească indicatoarele înapoi şi, apoi, înainte cu 5 m in ,faţă de ora 24.

ÎNTREBĂRI recapitulative

1. Ce este un ceasornic cu calendar ?2. Cum se clasifică mecanismele de schimbare a datei ?3. Cum funcţionează mecanismul de rotire lentă ?4. Care sînt dezavantajele acestui mecanism ?5. Cum funcţionează mecanismul de rotire rapidă ?6. Cum se produce schimbarea manuală a datei la acest mecanism ?7. Cum funcţionează mecanismul de schimbare a datei prin săritură ?8. Care sînt avantajele acestui mecanism ?

CAPITOLUL VII

CEASORNICE ETANŞE

Ceasornicele care nu perm it pătrunderea prafulu i şi a apei în in te ­riorul m ecanism ului se numesc ceasornice etanşe sau antiaevatice.

E tanşarea apără m ecanism ul de degradare prem atură. Praful, îm ­preună cu uleiul de ungere, form ează o pastă care uzează repede piesele în mişcare (fusurile). Apa sub form ă de picături sau de abur, dar mai ales ■vaporii unor substanţe chimice, atacă piesele foarte fine ale m ecanism ului, distrugîndu-le p rin corodare. -

229

Fig. 291. Mecanismul de schimbare a datei prin săritură.

I

Fig. 292. E tanşarea coroanei eu inel de cauciuc.

La ceasornicele de m înă obişnuite sîn t pa tru locuri critice unde poate pătrunde apa în mecanism, şi anum e :

— la coroana de arm are— la îm binarea capacului cu carcasa ; ,— la îm binarea geamului pe inelu l său ; '— la îm binarea inelului de geam cu carcasa.L â ceasornicele etanşe s-a redus num ărul locurilor critice la trei,

prin elim inarea inelului de geam. Geam ul se m ontează direct pe carcasă.„ a. E tanşarea coroanei de arm are este foarte greu de rezolvat pen tru

că aceasta, pe lingă m işcarea de rotaţie, are şi o mişcare axială (pentrupotriv irea indicatoarelor) şi m aterialu l de etanşare se uzează cu tim pul. Pe de altă parte , coroana tre ­buie să nu se m işte prea greu datorită frecărilor cu m ateria lu l de etanşare. D rept m aterial de e tan ­şare se foloseşte în mod curen t , cauciucul, dar, uneori, şi polivinilul sau plurrtbul.

La ceasornicele mai simple etanşarea coroanei se face cu unul (fig. 292, a, b) sau două (fig. 292, c) inele de cauciuc. La aces­tea un rol ho tărîto r îl joacă durita tea cauciucu­lui. Dacă cauciucul este prea moale, se în tinde

şi se deformează, iar dacă este prea dur, se sfărîm iţează. Acest sis­tem are dezavantajul că o etanşare, chiar perfectă la început, se pierde cu tim pul datorită uzurii garniturilor.

E tanşarea coroanei la ceasornicele mai fine sau cu utilizări speciale (sport, scafandru etc.) este reprezentată în figura 293. La acestea inelul de etanşare din cauciuc este presat de un arc de oţel, compensîndu-se astfel uzura.

b. E tanşarea locului de îm binare a capacului cu carcasa se poate face în mai m ulte feluri, a s tfe l:

— carcasa şi capacul au acelaşi diam etru ;— capacul este fixat prin apăsare ;— carcasa are filet interior.1) Modul de fixare a capacului, cînd acesta are acelaşi d iam etru cu

carcasa, este a ră ta t în figura 294. F ixarea se fa'ce fie cu un inel elastic (fig. 294, a), fie cu un inel file ta t (fig. 294, b). In p rim ul caz, g arn itu ra de cauciuc ro tundă este presată în tr-u n canal circular cu profil ungh iu lar din carcasă. In cazul a l doilea, garn itu ra p ă tra tă este presată în cele două canale d in carcasă şi capac de form ă dreptunghiulară. Capacul este asi­g u ra t îm potriva, rotirii, pe tim pul înşurubării inelului cu un ştift. Dacă capacul s-ar roti, el a r distruge garn itura şi etanşarea n u : ar fi asigurată.

Fig. 293. E tanşarea coroanei cu inel de cauciuc şi arc.

230

In p rim u l caz, etanşarea n u este, totdeauna, asigurată, spre deose­b ire de cazul al doilea, cînd ea este, sigură. Am bele, metode se folosesc foarte ra r datorită aspectului inestetic.

2) La unele ceasornice etanşe capacul se fixează ca şi la cele obiş­nuite (prin apăsare), num ai că în tre capac şi carcasă se pune o garnitură de cauciuc (fig. 295). Datorită forţei re la tiv mici de reţinere a capacului, garn itura trebuie să fie foarte moale.Acest sistem este simplu, dar nu asi­gură o etanşare perfectă.

Fig. 294. M odul de fixare a cap a­cului cu inel exterior.

Fig. 295. M odul de fix are a capacului p rin presare.

3) M ajoritatea ceasornicelor etanşe au capacul fixat p rin filet, fie direct (fig. 296, a), fie prin in term ediul unui inel (fig. 296, b). în toate ca­zurile, carcasa este prevăzută cu un filet interior, ia r în tre capac şi car-

Fig. 296. M oduri de fixare a c a p a c u lu i: a — direct prin f i le i; b — prin in e l file ta t.

casă se află o garn itu ră de cauciuc. La fixarea fără inel, capacul, trebuie rotit la înşurubare, şi de aceea în tre acesta şi garn itu ră se pune un inel sau disc m etalic sau din alt m ateria l tare pen tru a pro teja garnitura.

P en tru înşurubarea capacului sau a inelului se folosesc diferite chei fixe (fig. 297) sau cheia universală care are tre i bucşe reglabile in care se montează diferite gheare după fe­lu l locaşului din capac, respectiv inel. *

c. E tanşarea locului de îm ­binare a geam ului cu carcasa se poate face in mai m ulte feluri, şi anume :

— m ontarea geam ului prin presare :

— m ontarea geamului prin inel in terior ;

— m ontarea geamului p rin inel exterior şi garnitură.1) La m ontarea geamului p rin presare se foloseşte pen tru etanşare

proprietatea de plasticitate a plexicului. Geamul din plexiglas se introduce

Fig. 297. Chei p e n tru deşurubarea capacului.

- 231

în canalul circular din. carcasa de diferite forme. (fig:. 298),- prin presare. Canalele: sînt astfel făcute încît o m uchie ascuţită sub presiune să in tre pu ţin în m aterialul geamului, asigurînd etanşarea. Acest mod de fixare a geam ului are dezavantajul că geam ul este în continuu tensionat, ceea ce

provoacă îm bătrîn irea lu i (fisurarea şi chiar sfărîm area). . . .

2) M ontarea geam ului p rin inel in te ­rio r (fig. 299) elimină tensionarea geam ului. Se aplică la ceasornicele etanşe de calitate medie. P en tru m ontare, în acest caz, geam u­lui i se dă, prin bordurare la cald, exact form a locaşului d in carcasă. Astfel, geam ul in tră uşor în locaşul său şi este m enţinu t în această poziţie de forţa de presare a unui inel elastic de oţel. Acest mod de fixare are dezavantajul că m ăreşte carcasa ceasor­nicului.

3) La ceasornicele de calitate ridicată şi la cele pentru scafandri, fixarea geam ului se face cu inel exterior de cauciuc, (fig. 300, ci) sau cu inel ex terior filetat şi garn itură de cauciuc (fig. 300, b, c). Acest mod de fixare asigură o etanşare perfectă.

La m ajoritatea ceasornicelor de mînă, geam ul se fabrică din plexi- glas datorită proprietăţii acestuia de a nu fi fragil. D ar acest m aterial are şi m arele dezavantaj de a nu fi perfect etanş la apă. Vaporii de apă trec prin el datorită fenom enului de difuziune. Astfel, în tr-un ceasornic m en­ţinu t un tim p îndelungat în tr-u n mediu umed, aerul din interiorul său va avea um iditatea m ediului exterior. Dacă acest ceasornic este răcit brusc, vaporii de apă din in terior se condensează, şi picăturile se depun pe geam şi capac. în acest caz, ceasornicul trebuie desfăcut şi apa îndepărtată.

F ig . 299. F ix a re a g e a m u lu i cu Fig. 300. F ix a re a g eam u lu i cu in e lin e l in te r io r e lastic . e x te r io r file ta t.

P en tru verificarea etanşeităţii, ceasornicul se pune în tr-un mic reci­pient perfect închis, prevăzut cu o pompă de apă şi un m anom etru sensibil. Se introduce apa în recipient la presiunea de verificare (cîteva atmosfere) şi se observă indicaţia m anom etrului. Dacă presiunea răm îne constantă, ceasornicul este etanş, ia r dacă presiunea scade, înseam nă că apa pătrunde în mecanism.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. C e se în ţe le g e p r in ceaso rn ic e ta n ş ?2. î n ce scop se e ta n şe a z ă ceaso rn ic e le ?3. C a re s în t lo c u r ile la e ta n ş a re ?

F ig . 298. F ix a re a g eam u lu i p r in p re sa re .

232

4. C um se face e tan şa rea coroanei ? . ,5. î n cîte fe lu ri se ;poate face e tan şa rea capacului ?6. De ce se pu n e în tre capu l file ta t şi g a rn itu ră u n inel ? —7. Cum se dem ontează capacul f ile ta t la ceasornicele e t a n ş e i - - - ^8. C are s în t'p rin c ip a le le m oduri de e tan şa re a geam ului ?9. C are dintj-e acestea asigură e tan şa rea cea m ai bună ?

10. Cum se exp lică a p ariţia p ică tu rilo r de apă în ceasornicele e tanşe ?11. Cum se verifică ceasornicele e tanşe ?

CAPITOLUL VIII

CEASORNICE DE M INĂ CU ARMARE AUTOMATĂ

A. GENERALITĂŢI

Ceasornicele cu arm are autom ată prezintă două m ari avantaje faţă de cele obişnuite :

— exploatarea lor este foarte comodă p rin aceea că nu trebuie ar­mate, fap t care are o im portanţă foarte m are la ceasornicele etanşe (nu se uzează garn itu ra coroanei de a rm a re ) ;

— precizia lor este m ai ridicată decit a ceasornicelor obişnuite de aceeaşi calitate prin fap tu l că, arcu l motor, fiind m ereu arm at, produce un moment constant.

P rincip iu l după care funcţionează ceasornicele autom ate actuale este cunoscut dem ult. încă din 1760 s-au construit ceasornice de navigaţie (eşa­pam entul cronom etru nu era cunoscut) cu arm are autom ată. La acestea s-a m ontat o greu tate pe un b ra ţ în centrul m ecanism ului cu posibilitatea de a oscila cu un unghi de 360° şi care a arm at arcul în am bele sensuri, prin in term ediul unu i angrenaj şi al unui m ecanism cu clichet. P en tru a r­mare s-a folosit m işcarea de balansare a vaporului.

în 1892 s-a construit un ceasornic de buzunar cu m ecanism de a r­mare autom ată reprezentat în figura 301, a. în ju ru l punctului 1 oscilează corpul de arm are 2, lim itat în m işcarea sa de ş tiftu l 3. C orpul 2 este ţinu t in poziţia ridicată de arcul 4. D atorită m işcărilor purtăto ru lu i, corpul de arm are va oscila şi, îm preună cu el, arcul clichet 5, care va roti roata de clichet 6 în sensul săgeţii. La ridicarea corpului 2, datorită arcului 4, roata de clichet nu se va ro ti înapoi, fiind blocată de clichetul de blocare 7. P rin ­tr-un angrenaj, m işcarea este transm isă la roata de arm are a arcului. Cînd acesta este complet arm at, cama 8 (fig. 301, 6) ridică clichetul de blocare dintre dinţii roţii de clichet şi aceasta va oscila îm preună cu corpul 2 . Odată cu scurgere tim pului, arcul motor se desfăşoară, Cama 8 se va roti, şi clichetul de blocare in tră din nou în funcţiune.

în prezent se folosesc foarte m ulte sisteme de arm are la ceasornicele de m înă care se com pun din urm ătoarele părţi principale :

— o greu tate m ontată excentric care produce forţa necesară ;— un m ecanism pen tru transm iterea m işcării la arcul m otor ;— un dispozitiv pen tru lim itarea armării.

233

Fig. 301. M ecanism ul de a rm are au tom ată a ceasornicului dc buzunar.

Unele mai sînt înzestrate cu :— un dispozitiv p e n tru sem nalizarea rezervei de mers ;— un dispozitiv pen tru decuplarea arm ării m anuale de cea auto­

mată. !După felul în care s în t construite aceste dispozitive, ceasornicele

autom ate se pot clasifica a s t f e l :— cu g reu tatea fixată de un ax c e n tra l ;— cu greutatea fixată pe circum ferinţa exterioară (inel d in ţa t) ;— cu greutatea fixată pe două coloane (cu mişcare liniară).D intre acestea, la prim ele două tipuri de ceasornice, g reutatea are o

mişcare circulară, ia r la ultim ul, o mişcare de translaţie. La cele cu m iş­care circulară se deosebesc două subgrupe :

sr j cu m işcare oscilatorie;—: cu m işcare de rotaţie în am bele sensuri (rotor).D upă felul cum se transm ite m işcarea se deosebesc urm ătoarele

tipuri :— cu sector d in ţa t ;— cu ax excentric ;—• cu roată planetară ;— cu pod o sc ilan t;— cu roată de clichet dublă.La toate tipurile, m işcarea se poate transm ite fie num ai în tr-u n sin­

gur sens, fie în ambele sensuri.în clasificarea de mai sus, la fiecare grupă există m ulte varian te con­

structive. în prezent se cunosc peste 50 de sisteme, ia r în fiecare an apar 5—6 sistem e noi.

1. Principiul de funcţionare

P en tru a înţelege principiul de funcţionare a ceasornicelor de mînă se vor descrie două sisteme de arm are cu greutatea fixată in cen tru l me­canism ului : unul cu m işcare oscilatoare şi celălalt cu mişcare de rotaţie.

234

. G reutatea avînd form a' uniii sector de cerc (fig. 302) este m ontată fie rigid pe un ax şi se roteşte îm preună cu el, fie liber pe un bolţ fixa t în platina din 'spate. G reutatea m ontată în tre platină şi capac se poate roti liber fără să atingă platina, careasa sau capacul. M omentul produs de g reu tate este m ult prea mic pen tru a acţiona di­rect asupra arcului motor şi de aceea în tre ele se intercalează un angrenaj cu un raport de re­ducere de la 1/30 pînă la 1/200.

Din această cauză, la o rotire completă a greutăţii, roata de clichet de pe axul mo­tor se roteşte cu un unghi cum ult mai mic decît unghiul de divizare al roţii şi clichetul se opreşte un­deva pe dinte (fig. 303). Această situaţie perm ite rotirea, în sensul invers armării, a în tregului lanţ cinem atic pînă la g reu ta te şi produce solicitări suplim entare în m eca­nism. De aceea se mon­tează un al doilea cli­chet de blocare pe roată, în apropierea greutăţii, care la o osci­laţie a greutăţii se ro­teşte mai m ult decît un- unghiul de divizare şi opreşte ro tirea în sens contrai'.

j P rincipiul de func­ţionare a sistem ului de arm are autom ată re­prezentat în figura 303 est® urm ătoru l :

\ Sectorul d in ţat 2 , fixat pe greu tatea 1 , angrenează * cu roata dinţată 3, care se poate roti liber în ju ru l axu­lui. Pe acelaşi ax cu ea este m ontată roata de clichet 4, legată rigid cu pinionul 5. Acest pi­nion angrenează cu roata 6 , care serveşte şi d rep t roată de clichet p en tru clichetul de blo­care 7. Rigid cu ea se leagă pinionul 8, care p rin in term ediu l ro ţilor 9 şi 10 transm ite m işcarea la roata d e ; arm are 11. A ceasta angrenează cu roata de clichet 12, m ontată pe axul m otor 13. Dacă sectorul d in ţat 2 se roteşte

Fig. 303. M ecanism ul de a rm a re au tom ată cu g reu ta te oscilantă.

235

în seţisul indicat prin săgeată, roata 3 antrenează şi roata de clichet 4, şi m işcarea se .transmite.-pînă la arcul motor.. Dacă, dim potrivă, sectorul se roteşte în sens contrar, 'c lichetul 14 alunecă peste; dinţii roţii: de clichet, şi roata 3 se învirte în gol. Deci arm area se face în tr-u n singur sens?

La arm area m anuală se roteşte roata 11 în sensul, săgeţii. Din figură rezultă că acest lucru este posibil deoarece m işcarea se transm ite num ai pînă-la roata de clichet 4 ; roa ta 3 (şi greu tatea 1 răm in libere.

La sistemele de arm are cu greutăţi oscilante, curea este, de obicei, de 160°. Ea se limitează cu două arcuri am ortizoare 15. C hiar şi în acest caz şocurile produse de g reu tate sîn t destul de puternice, de aceea toate şuruburile ceasornicului trebuie bine strînse.

'Ceasornicele cu arm are autom ată au un num ăr mai m are de meca­nisme cu clichet decît cele obişnuite. D atorită forţei de apăsare a arcului pe clichet, ele sînt frîne în m ecanism ul de a rm a re ; de aceea forţa arcu­rilor trebu ie bine reglată, ia r suprafaţa d inţilor clichet bine şlefuită.

La mecanismul de arm are cu greutate ro tativă (rotor) din figura 304, a, arcul se armează în am bele sensuri de rotaţie. în acest scop, me­canismul este prevăzut cu un angrenaj direcţional care transform ă cele două sensuri de rotaţie ale rotorului în tr-u n singur sens de rotaţie în angrenajul de transmisie. 1

Roata 2 m ontată rigid pe ro torul 1 este în angrenaj/perm anent cu pinionul planetar 3, m ontat pe capătul liber al b raţu lu i oscilant 4 care se poate ro ti liber în ju ru l punctulu i 5.

Fig. 304. Mecanismul de armare automată cu rotor.

Dacă rotorul se roteşte în sensul săgeţii, b ra ţu l 4 este împins înspre roata 6 , şi pinionul planetar 3 in tră în angrenaj cu acesta. Roata 6 angre­nează cu roata 7 pe care o va ro ti în sensul orar. ,

Dacă rotorul se va roti în sens contrar (fig. 304, b), b raţu l 4 va fi împins spre roata 7, şl pinionul p lanetar in tră în angrenaj cu aceasta ro-

236

iind -o to t în sehsuls acelor de: ceasornic. In acest caz, roata 6 'se 'ro teşte liberă.

M ecanismele de arm are Cu rotor prezin tă avan taju l faţă de cele cu g reu ta te oscilantă că nu produc şocuri în ceasornic, iar cursa fiind mai m are (380°), au şi eficienţă mai mare.

2. Limitarea armării

La ceasornicele cu armare- autom ată, o condiţie care se pune este aceea de a elim ina supraarm area arcului motor. La ceasornicele cu arm are m anuală supraarm area se elim ină prin sim ţul d eg e te lo r; şi la cele auto­m ate se poate aplica acelaşi principiu, adică m om entul produs de greutate să fie astfel calculat încît să producă o arm are completă, dar să nu dea m ecanism ul peste cap (să lo­vească ştiftu l balansierului în furcă). Acest lucru însă este greu de realizat. Dacă se alege un m om ent de arm are mic, este peri­clita tă arm area, ia r dacă se ia mai mare, se produc solicitări m ari în mecanismul de ceasornic în m om entul cînd arcul este com­plet arm at. De aceea, în m ajoritatea cazu­rilor, se recurge la un dispozitiv de lim itare a arm ării (fig. 305).

în caseta arcului 1 se introduce prin frecare un inel elastic 3, prevăzut cu un cîr- lig de care se agaţă capătul exterior al a r­cului m otor 2. Bineînţeles, d iam etru l case­tei trebuie astfel ales încît să fie respectate legile casetei. Cînd arcul m otor este complet arm at, m om entul produs de arc învinge forţa de frecare d in tre inel şi casetă şi inelul se roteşte în casetă. Dacă inelul este mai scurt decît circum ferinţa casetei (fig. 305, a), ro ti­rea continuă pînă cînd se stabileşte un nou echilibru în tre forţa arcului şi cea de frecarea inelului. în celălalt caz (fig. 305, b), cînd inelul este mai lung decît circum ferinţa casetei, inelul face o ro taţie completă pînă cînd proem i­nenţa lui sferică in tră din nou în locaşul din casetă. .

Grosimea inelului este, în general, de 1,5 ori mai m are decît gro­simea arcului şi suficientă pen tru ca forţa inelului să nu scadă sim ţitor în decurs de 10 ani de exploatare.

M ontarea şi dem ontarea inelului trebuie efectuate cu foarte mare atenţie pen tru a nu-1 deforma, iar ungerea lui se face cu ulei vîscos sau vaselină pen tru a nu micşora forţa de frecare.

Fig. 305. D ispozitivul de lim i­ta re a sup raarm ării.

3. Semnalizarea rezervei de mers

Unele tipu ri de ceasornice cu arm are autom ată au dispozitive pen­tru indicarea rezervei de mers. Acestea indică num ăru l de ore în care ceasornicul se opreşte dacă nu va fi arm at în tre tim p.

în figura 306. este reprezentat un astfel de dispozitiv cu indicator şi cadran rotitor. D ispozitivul se compune din două p ă r ţ i : una pen tru ro ti­rea indicatorului de arm are şi una pen tru ro tirea cadranului la desfăşu­rarea arcului, în tim pul funcţionării ceasornicului.

La arm are, pinionul 3 m ontat rigid pe axul m otor antrenează roata 4 pe al cărui ax este m ontat indicatorul 1 .

La desfăşurarea arcului, roata dinţată 5, m ontată rigid pe casetă, antrenează roata 9 prin in term ediul roţilor d in ţate 6 , 1 şi 8. R oata 9 este m ontată centric cu roata 4, dar se poate ro ti independent de aceasta, în tre ele fiind m ontată şaiba 11. Pe axul roţii 9 este m ontat cadranul 2 cave se roteşte îm preună cu ea. C adranul este prevăzut cu ştiftul lim ita to r 10 de care se tam ponează indicatorul cînd arcul este complet arm at. în acest moment, frîna din in terio ru l casetei scapă şi evită supraarm area. Ambele, indicatorul şi cadranul, se rotesc în acelaşi sens, ia r poziţia relativă dintre ele indică în orice m om ent rezerva de mers. în general, cadranul este n u ­m erotat de la 1 la 36'.

în figura 307 este reprezentat un m ecanism diferenţial de sem nali­zare a rezervei de mers. Pe axu l tubular 1 (fig. 307, a) sint m ontate liber roţile d iferen ţiale 2 şi 5 şi, p rin nituire, roata de transm isie 6 . în tre cele două roţi d iferenţiale se găsesc u n ru lm ent cu bile 3 şi inelul 4 m ontat fix pe ax, ia r înti’e ro ţile 5 şi 6, o şaibă elastică cu tre i braţe 7.

La arm are (fig. 307, b), pinionul 9, m ontat pe axul m otor 8, an tre­nează roata diferenţială superioară 5 prin in term ediul roţii 10. R oata 5 antrenează prin in term ediul rulm entului şi axului 1 roata de transm isie 6, care roteşte discul num erotat 1 1 în sensul indicat de săgeată.

238

-La desfăşurarea arcului (fig.-307’,-c), roata 12, m ontată fix pe"căsetă, antrenează roata diferenţială 2 , ia r aceasta roteşte, prin interm ediul ru l­m entului, roata 6 în sens invers celu i de la arm are. Astfel, la arm area şi

j : la desfăşurarea arcului, disciil nu­m erotat va fi ro tit îfi.'sensuri di­ferite, indicînd în orice mom ent diferenţa din tre ele, adică rezerva

'de mers. JDiscul num erotat este m on­

ta t pe un ax central sub cadran, ia r indicaţiile lui sub form ă de cifre se citesc în dreptul unui ori­ficiu din cadran.

. I / T O j j g a ;

Fig. 307. D ispozitivul d iferen ţia l de sem nalizare a rezervei de m ers.

4. Decuplarea armării manuale

Ceasornicele cu arm are autom ată m ai fine şi, în special, cele etanşe sînt prevăzute cu un dispozitiv pentru decuplarea arm ării m anuale. Ast­fel, cînd funcţionează arm area autom ată, roţile aferente arm ării m anuale stau nem işcate şi invers, cînd ceasornicul se arm ează m anual, arm area au­tom ată nu funcţionează.

Dispozitivul de decuplare se montează în unele ceasornice din două motive :

— dacă m ecanism ul de arm are m anuală funcţionează în perm anenţă, el se uzează (la ceasornicele etanşe se pierde etanşarea la coroană, ia r re ­zistenţa creşte, pierzîndu-se o parte din en e rg ie );

—-■ dacă în tim pul arm ării m anuale este cuplat şi m ecanism ul de arm are autom ată, arm area se face greoi şi nu se simte cînd arcu l este complet arm at.

In- continuare se vor descrie cîteva din cele mai uzuale dispozitive de decuplare.

a. D ispozitivul cu pod oscilant (descris la ceasornicele obişnuite) este cel m ai simplu, însă elim ină num ai prim a deficienţă. După cum s-a

239

arătat, la acestea, datorită unu i arculeţ, podul oscilant este . scos din. angrenaj. Se- cuplează cu roata clichet num ai la arm area m anuală datorită presiunii ce apare la capătul podului oscilant. Odată arm area m anuală; te rm in a tă r arculeţul ro teşte poduLoscilant înapoi şi scoate pinionul m ontat pe el diri: angrenaj.

b. Dispozitivul de decuplare cu pod oscilant şi două roţi a ju tă toare este reprezentat în figura 308. Roata a ju ­tătoare 1 este în angrenaj perm anent cu roata de clichet 2. Roata de a rm are 3 este m ontată liber pe axul podului osci­lan t şi în angrenaj perm anent cu pi­nionul in term ediar 5, m ontat pe capătul podului. Podul oscilant 4 este îm pins de arculeţul 6 înspre roata 1. Săgeţile de pe figură indică sensul de ro ta ţie la arm area manuală. La arm area au to ­m ată roata 5, prim ind m işcarea de la roata 1 , podul oseilant se va ro ti, şi roata 5 va ieşi din angrenaj.

Cele două dispozitive descrise decuplează mecanismul de arm are

, m anuală, însă nu decuplează şi pe cel de arm are autom ată. Cu toate acestea, ele se folosesc la unele ceasornice deoarece sîn t foarte simple.

c. D ispozitivul de decuplare cu două roţi planetare este reprezentat în figura 309. La acestea, la arm area m anuală cît şi la cea autom ată este

Fig. ;-:08. D ispozitivul de decuplare a armării m anuale cu pod oscilant şi

două ro ţi a ju tă toare.

a bFig. 309. D ispozitivul de decuplare a arm ării m anuale cu două ro ţi p lan e tare .

240

în> angrenaj cîte o roată planetară, cealaltă fiind scoasă din angrenaj sub: presiunea roţii de clichet. J : ; ;g:, r -K ' sd

.. ’i Roata de clichet 1, m ontată rigid pe axu l motor, este an trenată con-: secutiv de roţile planetare 2 şi 4. Roata p lanetară 2 prim eşte m işcarea de la 'm ecanism ul de arm are autom ată prin in term ediul roţii 3 , i a r roata p la­netară 4 este an trenată de Ia coroană prin in term ediul roţilor de arm are 5 şi &. Fusurile ro ţilor planetare po t culisa în lagăre ovale (alungite). R oata p lanetară care antrenează roata de cli­chet răm îne în angrenaj, iar ro a ta pla­n etară care este antrenată de roata de clichet iese din angrenaj. De rem arcat că atunci cînd una antrenează, cealaltă este an trenată.:-!i: în figura 309, a s-a reprezentat ^

dispozitivul în tim pul arm ării autom ate, iar' în figura 309, b în tim pul arm ării manuale.

• d. Dispozitivul de decuplare cu clichete este reprezentat în figura 310.Cele două clichete 7, m ontate fiecare pe cîte o roată 5 şi respectiv 6, acţio­nează asupra unei singure roţi de cli­chet 4 m ontată pe axul m otor 1. Cele două roţi portclichet 5 şi 6 se pot roti liber în ju ru l roţii de clichet. Ele sînt d istanţate de inelul 8 . Tot mecanismul este m ontat pe partea pătra tă a axului Fig. 310 Djspoz»ivul de decuplam cu m otor cu aju toru l a două discuri 2 şi 3. două clichete.asam blate p rin filet.

■ =: Roţile 5 şi 6 sîn t antrenate, una de la mecanismul de arm are auto­m ată şi cealaltă de la mecanismul de arm are m anuală, şi rotesc roata de clichet in acelaşi sens, indicat pe figură cu săgeată. Cele două mecanism e d^. arm are funcţionează complet independent unu l de celălalt. Acest dis­pozitiv este cel mai modern şi foarte des utilizat.

5. Fixarea greutăţii

D intre toate piesele unui ceasornic autom at, cele mai solicitate sînt axul şi lagărul’ greutăţii. P en tru a se obţine forţa necesară la arm are, g reutatea (rotorul) trebuie să aibă o masă mare. Aceasta, cea m ai grea piesă din mecanism, fiind m ontată excentric, produce solicitări foarte m ari în lagăre. Aceste solicitări se am plifică atunci cînd ceasornicul prim eşte şocuri axiale. Din aceste motive se acordăo atenţie deosebită acestor lagăre. în con­tinuare sînt descrise cele mai uzuale tipuri.

a. Lagărul cu alunecare cu bucşă este reprezentat în figura 311. în corpul ro torului 1 este m ontată p rin presarebucşa 2, prevăzută cu un ax şi o suprafaţă Fig. 3 n . Lagăr cu alunecare cu conica cu un unghi de 60 . Bucşa are un bucşă.

16 — Manualul ceasornicarului 241

filet interior. In podul rotorului 3 este fixată p rin presare o bucşă 4 din beriliu pe a cărei suprafaţă conică se sprijină bucşa rotorului. R otorul se fixează cu un şurub de oţel călit 5. La o strîngere potrivită, ro torul se

poate roti uşor. La acest lagăr, frecările sîn t relativ m ari, dar are avantajul că este foarte simplu.

b. Lagărul cu alu­necare cu pietre este reprezentat în figu­ra 312. Acestea sîn t foarte des utilizate de­oarece frecările sînt m ai mici decît în cazul precedent. La acest la­găr, rotorul este m ontat pe un ax fixa t rigid în podul rotorului.

în corpul ro to ru ­lui I este fixată prin presare bucşa 2. în această bucşă se fi­xează, tot p rin presare, p iatra inferioară 3, pia­tra superioară 5 şi ine­lul d istanţier 4. Jocul axial al ro torului este asigurat de lim itatorul 7, fixat cu a ju toru l pe­nei 8 şi al inelului elas­tic 6.

M ontarea rotorului pe un ax întîm pină unele greutăţi deoarece un disc foarte m are se m ontează excentric pe un ax foarte scurt. Un ax mai lung ar asigura o funcţionare mai bună, dar a r îngroşa ceasornicul. De

aceea la unele ceasornice se m ontează rotorul pe axul m inutar.

c. Rotorul m ontat pe axul m inu­ta r are avantaju l că axul poate fi mai lung (fig. 313). Rotorul 1 este m ontat rigid pe axul 3, p rin interm ediul amor­tizorului 2. F usul superior al axului se roteşte într-o p ia tră 4, presată în podul de arm are 5. P inionul m inutar 6 se ro­teşte în podul ro torului 7. în gaura din pinionul m inutar in tră fusul mai lung al axului 3.

d. Lagărul pe rulm enţi se utilizează to t mai m ult în construcţia cea­sornicelor cu arm are autom ată datorită avantajelor pe care le prezintă. Lagărul pe rulm enţi are o frecare mai mică, ia r ru larea se face pe un dia­m etru mai mare.

Fig. 313. R otor m on ta t pe ax m inu tar.

242

Modul cum se execută m ontarea ro torului cu ru lm enţi cu bile este reprezentat în figura 314. în corbul rotorului 1 este m ontat rigid inelul exterior al ru lm entu lu i 2, prevăzut cu o dantură exterioară. Podul de a r­

mare 3 este p revăzu t cu o bucşă cu un filet în in terio r p en tru şurubul 4. Pe circum ferinţa ex terioară a bucşei se m ontează inelul in terio r al ru l­m entului form at din două p ă r ţ i : p ar­tea superioară 5 şi p artea inferioară6 . în tre ele se m ontează inelul 7 care are rolul de a m enţine bilele 8 dis­tan ţa te în tre ele. Cele două părţi ale inelului in terio r al rulm entului se strîng cu şu rubu l 4, astfel încît cele cinci bile din p iatră să ruleze fără joc.

e. Lagărul cu role (fig. 315) se foloseşte cu succes în u ltim ul timp.

în podul de arm are 1 este presat axul 2 în ju ru l căruia se rostogolesc rolele de p iatră 3. Inelu l exterior 4 al rulm entului, p revăzut cu o dantură ex te­rioară, este presat în g îtu l ro torului 5. R ulm entul este închis în partea inferioară de inelul 6 , fixat prin presare, ia r în partea superioară, de ine­lu l 7, fixat prin şuruburile 8 .Jocul axial al ro toru lu i este asigurat de podul de condu­cere 9, ale cărui capete sîn t fixate în corpul ro toru lu i 1 0 .

î. Lagărul periferic (fig. 316) se .foloseşte la cea­sornicele autom ate care au rotorul fixat pe un inel d in­ţa t ce se sprijină pe un ru l­m ent la circum ferinţa sa ex­terioară. Rotorul 1 este p re­văzut la partea inferioară cu inelul d in ţat 3 fixat cu- şuruburile 2, ia r la partea exterioară cu două inele de ru lm enţi 5 şi 6 fixate cu şuruburile 4. Bilele de p iatră 8 sîn t d istan ţate în tre ele de ine­lu l 7. Tot sistem ul se sprijină pe inelul fix 9.

La unele ceasornice, în scopul m enajării lagărului rotorului, mai ales la şocurile axiale cînd solicitările devin foarte m ari, se m ontează

243

nişte p ietre la periferia rotorului (fig. 317). R otorul 5, m ontat excentric pe un ax în cen tru l m ecanism ului, este prevăzut la circum ferinţa sa exterioară cu un inel 7, fixa t cu şurubul 6. P e ine­lul 7 sîn t m ontate nişte rub ine bom­bate 8 a căror calotă sferică, bine lu ­stru ită , depăşeşte grosimea inelului. De asemenea, suprafeţele 9 şi 10 ale ine­lului superior 1 şi ale inelului in ferior 2, în al căror in terior este am plasat în- ti'egul m ecanism de ceasornic, sîn t bine lustru ite .

La funcţionarea norm ală, aceste p ietre nu ating inelele. La şocuri

însă, datorită încovoierii axei, p ietrele ating u nu l din inele şi lim itează încovoierea axei. D atorită suprafeţelor b ine lustru ite pietrele alunecă pe ele. perm iţînd ro tirea în continuare a rotorului.

B. SISTEME DE ARMAP.E AUTOMATĂ

Deoarece ceasornicele de mînă cu arm are autom ată au apăru t re la­tiv recent, n u s-a im pus nici unul din m ultiplele sisteme cunoscute. De aceea este necesar să fie descrise sistem ele cele mai uzuale.

1. Armarea cu greutate oscilantă

La m ecanism ele de arm are autom ată din această categorie, peste podurile ro ţilor d in ţate se montează podul de arm are în care se fixează lagărul superior al gi'eutăţii. G reutatea se montează central pe axul pre­lungit al ceasornicului. Ea execută o m işcare de oscilaţie de 160°. Limi­tarea m işcării greutăţii se face cu două arcuri elicoidale, m ontate cu a ju ­torul unui bu tuc pe carcasa ceasornicului. .

D in tre m ecanism ele de arm are cu greutate oscilantă se vor descrie două tipu ri : cu arm are în tr-un sens şi cu arm are în ambele sensuri.

a. M ecanismul de arm are în tr-un singur sens cu greutate oscilantă este reprezentat în figura 318. La acesta, arm area arcului are loc cînd greutatea se mişcă de la stînga spre dreapta.

Pe g reu tatea 1, care poate oscila în ju ru l axului central, este m ontat pinionul 2 ce angrenează cu sectorul d in ţa t 3. Sectorul d inţat este m ontat pe axul roţii de clichet 4 în ju ru l căreia se poate ro ti liber. Pe el este m ontat clichetul 5, apăsat în tre dinţii roţii clichet 4 de arcul 6 . Tot asupra roţii 4 mai acţionează clichetul de blocare 7 m ontat pe podul m ecanism u­lui. Pe axul roţii de clichet 4 şi legat de roată este m ontat un pinion ce antrenează roata de arm are 8 care, la rîndu l său, este cuplată cu roata de arm are m anuală 9 şi cu roata clichet 10 m ontată pe axul motor.

Dacă greu tatea se deplasează în jos (în sensul săgeţii), sectorul din­ţa t este îm pins în sus, ia r clichetul 5 ro teşte roata 4 cu cîţiva dinţi. La

\? V 2

Fig. 317. D ispozitiv antişoc.

244

m işcarea greutăţii în sens contrar, roata 4 este blocată de clichetul 7, ia r clichetul 5 alunecă peste dinţii roţii. . » « .

■ La arm area m anuală, roa ta 4 se roteşte în sensul indicat de săgeată şi ambii clicheţi alunecă peste dinţi.

9

Fig. 318. M ecanism ul de a rm are în tr-u n singur sens cu g reu ta teoscilantă. *

b. M ecanismul de arm are în ambele sensuri cu greu ta te oscilantă(fig. 319) este asem ănător celui descris înainte, cu deosebirea că pe axul ro ţii de clichet 4 sînt m ontate două sectoare d in ţate care angrenează si­m ultan cu pinionul 1 fixat pe greutate. Dacă pinionul 1 se roteşte în sen­sul săgeţii, sectorul 5 va urca, şi clichetul m ontat pe el va aluneca peste dinţi, îndeplinind rolul clichetului de blocare. în acelaşi tim p, sectorul 2 va coborî, şi clichetul 3, m ontat pe el, va antrena roata de clichet 4.

Dacă sensul de ro tire a pinionului 1 se schimbă, rolurile se inversează, ia r roata 4 este an trenată în acelaşi sens. La arm area m anuală, roata 4 se roteşte în sensul săgeţii şi ambii cli­cheţi alunecă peste dinţi. La acest mecanism, ar­m area se realizează de două ori mai repede decît la primul.

Mecanismele de arm are autom ată cu greu­ta te oscilantă au două dezavantaje :

— arm area se face relativ încet datorită li­m itării unghiului de oscilaţie (160c) ;

Fig. 319. M ecanism ul de a rm are în am bele sen­

su ri cu g reu ta te oscilantă.

245

— în mecanismul de ceasornic se produc şocuri puternice cînd greu­tatea 'loveşte în lim itator. P en tru am ortizarea acestor şocuri care solicită toate lagărele şi şuruburile m ecanism ului se folosesc lim itatoare cu arcuri

elicoidale, al căror mod de m ontare este indicat în figura 320.

2. Armarea cu rotor (greutate rotitoare)

D atorită dezavantajelor m ecanism e­lor de arm are cu -greutate oscilantă, u tili­zarea acestora este lim itată. Mai-ea m ajo­rita te a fabricilor constructoare folosesc în prezent mecanismele de arm are cu ro­tor. Acestea se fabrică în foarte m ulte va­rian te constructive care, după felul cum se transm ite m işcarea la arcul motor, se pot clasifica în urm ătoarele grupe :

— cu transm isie prin sector d in ţa t ;— cu transm isie prin excentric ;— cu transm isie prin roată pla­

netară ; •— cu transm isie cu pod o sc ila n t;

Fig. 320. L im ita toare cu a rcu n eu - — cu t r a n s m is ie cu r o a tă de c lic h e teoidale. dublă ;

— cu mecanisme cu rotor planetar.a. Mecanismul de armare cu rotor şi sector dinţat. Acest mecanism

de arm are a rezultat din perfecţionarea m ecanism ului de arm are cu două sectoare separate care erau sim ultan în angrenaj cu roata de antrenare. La acesta, cele două sectoare sînt legate rigid şi oscilează îm preună, iar antrenarea lor se face consecutiv. P en tru buna funcţionare esite necesar ca raportu l de transm isie în tre roata de an trenare şi cele două sectoare să fie acelaşi.

Mecanismul cu rotor şi sector d in ţa t este reprezentat în figura 321, a. Pe rotorul 1 esite m ontată rigid roata de an trenare 2, care se poate ro ti în ambele sensuri în ju ru l axului 3. în situaţia reprezentată în figură, cînd rotorul se roteşte în sensul săgeţii, roata de an trenare 2, fiind în angrenaj cu sectorul 4, îl va deplasa în sus şi îl va ro ti în ju ru l axului 5 îm preună cu clicheţii 6 şi 7 m ontate pe el. Clichetul 6 va ro ti roata 8 care este o roată d inţată obişnuită şi angrenează cu roata 9, peste ai cărei dinţi alu­necă clichetul 7. Pe axul roţii 9 este m ontat un pinion ce transm ite m iş­carea în continuare spre axul motor.

Rotorul cootinuîndu-şi mişcarea, la un m om ent dat sectorul 4 iese din angrenaj (fig- 321, b) şi se opreşte. Rotindu-se în continuare, roata de antrenare in tră din nou în angrenaj cu cele tre i ştiftu ri 1 0 . în acest mo­ment, sectorul 4 se va deplasa în jos îm preună cu clichetul 7 care va roti roata 9 în acelaşi sens ca în cazul anterior. Roata 8 merge în gol, şi cli­chetul alunecă peste dinţii roţii, avînd acum rolul de clichet de blocare.

La arm area manuală, roata 9 se roteşte în sensul săgeţii şi ambii clicheţi alunecă peste dinţi.

b. Mecanismul de armare cu rotor şi excentric. La mecanismele de arm are cu excentric, pe axul ro torului în loc de roata de an trenare este

246

morrtat un excentric sau o cam ă de diferite forme geometrice, care, ac- ţionîmd asupra unu i braţ, îi va im prim a o m işcare de oscilaţie sau de du-te-vino. Cu a ju to ru l unor olicheţi şi al roţii dinţate, această mişcare este transm isă la axul motor.

Fig. 321. M ecanism ul dc a rm are eu ro to r şi sector d in ţa t (a) şi dispozitivul său deinversare a m işcării (b).

Din categoria m ecanism elor de arm are cu excentric se disting u r­mătoarele :

— m ecanism ul de arm are în s a l tu r i ;— mecanismul de arm are continuă ;,—' m ecanism ul cu ştift excentric ;— m ecanism ul cu ru lm ent excentric ;— m ecanism ul cu b ra ţ lung.1) M ecanismul de armare în salturi este reprezentat în figura 322.

A rm area se face discontinuu, indiferent de sensul de rotaţie a rotorului. Pe rotorul 1 este m ontată cama 2, prevăzută cu trei proem inenţe (dinţi) ce se rotesc îm preună în ju ru l axului central 3. Pe camă se reazem ă o rolă 5 m ontată pe capătul unu i b ra ţ 4 .ce se poate roti în ju ru l axului roţii de clichet 7. B raţu l 4 este apăsat spre camă de arcul 6 . Pe b ra ţ este m ontat clichetul 8 care acţionează roata de clichet 7. Pe aceeaşi roată mai acţionează clichetul de blocare 9 m ontat pe podul ro ţilor dinţate.

Dacă ro toru l se roteşte în sensul săgeţii, rola 5, îm preună cu b ra ­ţu l 4, se deplasează spre stînga, şi clichetul 8 roteşte roata de clichet 7 cu cîţiva dinţi. C lichetul 9 alunecă peste dinţi. P inionul m ontat pe axul roţii de clichet antrenează roata m are de clichet m ontată pe axul motor.

10 2a

247

■::h. Cam a rotindu-se mai departe, ;lâ>un m om ent da t b ra ţu l 4 se va opta, cdupă care se va mişca înapoi (spre dreapta) pe m ăsură ce ro la 5 coboară p e ;p an ta cam ei. Deplasarea în acest sens a . b raţu lu i este. asigurată;=de arcul 6 . In tim pul deplasării b raţu lu i spre d reap ta ,: clichetul 8 aluiîecă peste din ţii ro ţii 7 care stă nem işcată. După cum se observă, chiar dacă

Fig. 322. M ecanism ul de a rm are in sa ltu ri.

ro torul se roteşte continuu, arm area se face discontinuu. Acesta este dez­avantajul acestui mecanism de anuare, deoarece num ai o parte d in rotaţia rotorului se foloseşte pentru arm are.

2) M ecanismul de armure continuă (fig. 323) elimină acest neajuns. Pe axul 1 al ro torului este m ontat un disc excentric 2 pe care se sprijină, cu un mic joc, rolele 4, m ontate îiber pe podul de ai mare 3 care poate oscila în ju ru l axului 5. Pe acest pod sînt m ontaţi, cu ştifturile 6 şi 8, cli- cheţii 7 şi 9 care acţionează am bii asupra roţii de clichet 12, fiind apăsaţi pe aceasta de arcul comun 1 0 , lim itat în extinderea lui de ştiftu l 1 1 .

Cînd cama se roteşte, podul începe să oscileze in jurul punctului 5. Dacă podul se mişcă în sensul săgeţii, clichetul 9 roteşte roata 12, ia r cli­chetul 7 alunecă peste dinţii acesteia. Dacă podul se mişcă în sens contrar, elicheţii îşi inversează rolurile şi roata 12 se roteşte în aceiaşi sens. Prin in term ediul pinionului 13 şi al roţii 14 se armează arcul motor.

La cele două mecanisme descrise (cu arm are continuă şi discontinuă), axul rotorului este m ontat in lagăre cu alunecare. P en tru a se reduce fre­cările în lagăr, fusurile se fac subţiri, ceea ce însă prezintă pericol de ru -

"pere: la şbcuri. P en tru â 'se elim ina acest iricorivenieriţ;-la unele ceasornice ro torul s e m ontează pe rulm enţi. ■ -; :!U:' . .3) M ecanismul de armate, cit ş tift exceh trid ' (fig. 324) are 'rotorul

fix a t pe rulm enţi. Pe axul ro torului £ este m ontat un disc 2 prevăzut cu u n ştift excentric 3 care in tră intr-uri1 la g ă r cii- p iatră din braţul' de-ar-

- m are 4 pe care- îl comandă.B raţul de arm are are o eres tare care alunecă pe axul roţii de clichet 5. Pe b ra ţ sîn t m ontaţi clicheţii 6 şi 6 ’ care acţionează

Fig. 323. M ecanism ul de a rm are con­tinuă.

Fig. 324. M ecanism ul de arm are cil ştift excentric .

asupra ro ţii 5, fiind apăsaţi de arcul comun 7. Solidar cu roata 5 se roteşte pinionul 8 , care transm ite m işcarea la axu l m otor p rin interm ediul roţilor 9 şi 10.

Dacă ro torul se roteşte în direcţia săgeţii, ş tiftu l 3 împinge b ra ţu l de arm are înain te şi, în acelaşi tim p, îl şi roteşte. Sub influenţa celor două mişcări, clichetul 6 ' va roti roata de clichet, ia r clichetul 6 va aluneca peste dinţi. Rotindu-se în continuare, ştiftu l 3, după ce a trecu t de puncttol mort, va trage bra ţu l înapoi şi îl va roti în acelaşi tim p în sens contrar. Acum clicheţii îşi inversează rolurile : clichetul 6 roteşte roata în acelaşi sens, ia r clichetul 6 ' alunecă peste dinţi.

4) M ecanismul de ar­mare cu ru lm ent excentric este reprezentat în figu­ra 325. La acest mecanism, excentricul nu este m ontat pe axul rotorului, ci pe axul im ediat u rm ător din lanţul cinematic. D atorită acestui fapt se dim inuează şocurile, m ai ales la schim barea direc­ţiei de ro taţie a rotorului.

Pe axul 1 al rotorului este m ontată roata de an tre­nare 2 care angrenează cu

Fig. 325. M ecanism ul de a rm are cu ru lm en t excentric.

249

roata 3 pe axul căreia este m ontat excentric ru lm entul 4. Inelu l ex­terior* al ru lm entu lu i poate culisa în tr-o fereastră mică dreptunghiu­la ră din b ra ţu l de arm are 5, care se roteşte în ju ru l axului 6 . Pe braţul, de arm are este m ontat clichetul 7, care este apăsat de arcu l 8 pe roata de clichet 9. V îrful b ra ţu lu i de arm are in tră în scobitura braţu lu i oscilant 11, a rticu lat în punctu l 10. .Pe b ra ţu l oscilant este m ontat cliche­tu l 12,»apăsat to t pe roata 9 de arcul 13.

Sub influenţa excentricului, b ra ţu l de an u a re va oscila, ia r cei doi clicheţi vor an trena pe rînd în acelaşi sens roata de clichet 9.

5) M ecanismul de armare cu braţ lung (fig. 326) prezintă avantajul că energia transm isă de ro tor este relativ m are şi nu necesită un raport m are de reducere. B raţu l lung 5, articu lat în punctu l 4, este prevăzut la capăt cu o. p iatră 3 care alunecă în canalul circular al discului 2 m ontat excentric p e axul 1 al rotorului. Pe b ra ţ sînt m ontaţi clicheţii 6 şi 7, care sînt apăsaţi pe roata de clichet 9 de arcul comun 8 .

Sub influenţa excentricului, b ra ţu l o descrie o m işcare de oscilaţie în ju ru l axului 4 şi clicheţii vor roti pe rînd în acelaşi sens roata de clichet 9..

c. M ecanismul de arm are cu rotor şi roţi planetare. Acesta foloseşte în mod avantajos forţele ce apar în angrenaj pe profilul dinţilor în con­tact. Sensul acestor forţe depinde de sensul de rotaţie şi de poziţia axelor. Ele scot sau introduc roţile p lanetare în angrenaj.

Mecanismele de arm are cu role şi ro ţi p lanetare pot ,fi :— cu o singură roată p lanetară ;— cu roţi planetare gemene ;— cu două ro ţi planetare.1) M ecanismul de armare cu rotor şi o singură roată planetară este

reprezentat în figura 327. Pe axul rotorului 1 este m ontată roata de an­trenare 2, care este în angrenaj perm anent cu roata p lanetară 3. Roata planetai'ă poate in tra în angrenaj fie cu roata de clichet 4, fie cu roata 5- Roţile 4 şi 5 sînt angrenate în tre ele.

8Fig- 326. M ccanism ul de a rm are cu b ra ţ lung.

250

Dacă ro toru l se roteşte în sensul ind icat d e săgeata continuă, roata p lanetară in tră în angrenaj cu roata 5, pe care o antrenează în sensul orar. Dacă ro torul se roteşte în celălalt sens (indicat în figură prin săgeată întreruptă), roata p lanetară in tră în angrenaj cu roata de clichet 4, iar aceasta, la rîndu l ei, antrenează roata 5 to t în sensul orar.

D ezavantajul acestui mecanism constă în fap tu l că distanţa din tre axele roţilor n u este constantă în to t tim pul angrenării, ceea ce provoacă alunecarea profilurilor şi uza­rea dinţilor. Pe de altă parte, m işcările scurte ale ro torului nu pot ■ fi folosite pen tru ar­mare, ci num ai pen tru schim­barea poziţiei roţii planetare.

2) M ecanismul de armare cu rotor şi roţi planetare ge­mene este reprezentat în fi-

Fig. 327. M ecanism ul de a r­m are cu o singură roată

p lane tară .

gura 328. Roata de an trenare 1, m ontată pe axul rotorului, este în angrenaj perm anent cu roata planetară 2, care îm preună cu roata p lanetară 3, cu care este în angrenaj perm anent, formează roţile gemene. Cele două roţi p lanetare sînt m ontate fiecare în lagăre ovale. Lagărele celor două roţi sîn t paralele, astfel încît la schim barea poziţiilor roţilor se schimbă şi d istanţa axială, care însă este neglijabilă.

Dacă ro toru l se roteşte în sensul săgeţii, forţele care apasă pe dinţi scot roata 2 din angrenaj şi introduc roata 3 în angrenaj cu roata de cli­chet 4, rotind-o în sensul indicat de săgeată. Dacă ro torul se roteşte în sens invers, roata 2 in tră în angrenaj cu roata 4, ia r roata 3 iese din an- girenaj rotindu-se în gol. Roata de clichet 4 va fi an trenată în acelaşi sens ca în cazul precedent. R oata 4 este asigurată îm potriva ro tirii în sens contrar de clichetul 5 apăsat de arcul 6 . P en tru a se reduce şocurile, mai ales la schim barea sensului de rotaţie a ro torului, acesta este frîn a t de frîna 7. Şi acest m ecanism de arm are are dezavantajul a ră ta t la m eca­nism ul precedent.

3) M ecanismul de armare cu rotor şi două roţi planetare este rep re­zentat în figura 329. Spre deosebire de m ecanism ul cu roţi p lanetare ge­mene, acesta are ambele roţi planetare în angrenaj perm anent cu roata de antrenare.

Fig. 328. M ecanism ul de a rm are cu roţi p lan e ta re gemene.

251

»i * •• - • - Pe suportul elastic 1 este: !' ■ !■ m ontat ro toru l 2 pe al cărui ax .se

~ găseşte roata de arm are 3, în an-•«> >?-> • l ^ ' ; grenaj perm anen t cu roţile plane-

/ ’ ■■ ' ta re 4 şi 5. Roata p lanetară 5 aerÎZ ■ ■' ■ ţionează dii'ect, ia r roata plane-- 0 ^ . • ta ră 4 acţionează p rin interm ediul

roţii intermediare 7 asupra reţii de transmisie 8. Cînd rotorul., se

/ află în repaus, ambele roţi planer / tare se află în angrenare, fiind

Ţ T r f nSTl menţinute în această poziţie deI | I M 1 arcul 6. Astfel se obţin două

avantaje : roata 8 este blocată, % Ny elim inîndu-se un clichet, iar miş-m, § cările scurte ale rotox-ului pot ;-fi

J ? folosite pen tru armare.La rotirea rotorului în sen-

Y ~’Sss !s=ssSJ ' sul orar foiţele care apasă pe din-Fig. 329. M ecanism ul de a rm are cu două ţii roţii 5 înving forţa arcului 6 şi

ro ţi p lanetare . scot roata din angrenaj. In schimb,roata 4, prin intermediul roţii 7.

va antrena roata 8. Dacă rotorul se roteşte în sens invers, i’oata 4 iese din angi'enaj, şi roata 5 va antrena dii-ect în acelaşi sens roata 8.

La armarea manuală, roata de armare '9 va antrena roata de clir chet 11 care este asigurată de clichetul 10. In acest timp, mecanismul de armare automată este complet decuplat cu ajutorul cuplei 12.

d. M ecanismul de arm are cu rotor şi pod oscilant. Acesta este o per­fecţionare a mecanismului cu roţi planetare. La acest mecanism se eli­

mină lagărele ovale cu toate dezavanta- jele lor. Rostogolirea

__fusului în condiţiibune se poate face

/ / / s u \ numai în lagăre ci-r f / I* -~jL. J j t ' 5 lindrice, deoarece

III f 3 numai astfel se potf ? n 1 asigura suprafeţe şu­

ii / I \ 1= , prafinisate, toleranţeI I ira®W W restrînse, ungere

’ il ? ună e ta D e , aceea> \\\ \ <f ii la ceasornicele mai\ Vi \ V II fine se foloseşte

\ . | f J J acest sistem (fig. 330).

s ? montate pe poduloscilant 3. Roata de antrenare' 4, montată

^ ----- pe rotor, este în an-Fig. 330. M ecanism ul de a rm are cu pod oscilant. g r e n a j p e r m a n e n t c u

252

roata p lanetară 2 care, la rîndu l ei, este în angrenaj perm anent cu cea­laltă roată planetară. __ ^ ___

Dacă rotorul se roteşte în sensul săgeţii, podul oscilant se roteşte astfel încît an trenarea roţii clichet 5 şă se facă de-roata-planetară î . Dacă ro toru l se roteşte în sens contrar,, roata, 5 e.ste an trenată d iţec t-de roata p lanetară 2, ia r roa ta 1 se ro te ş ti în goi;1 în am bele-cazuri, roata 5 va fi an trenată în acelaşi sens. ,

e. M ecanismul de arm are cu rotor şi roată de clichet dublă. La toate mecanismele de arm are prezentate an terior apar mecanisme cu clichet care, datorită forţei de apăsare a" arcului clichet, produc o frînare. Dacă s-a r elim ina aceste arcuri, pierderile de energie ar fi inai mici şi s -a r putea folosi greutăţi mai mici pen tru arm are, obţihîndu-se toate avantajele ce decurg de aici (reducerea uzurii, şocurile etc.).

Acest lucru s-a realizat p rin folosirea m ecanism ului cu roată de cli­chet dublă. La acesta, clichetul nu mai este apăsat pe dantură de un arc, ci execută o mişcare forţată şi frînarea, cauzată, num ai de frecări, este m ult redusă.

Mecanismele de arm are cu roată*clichet dublă sînt cele mai m oderne şi; datorită pierderilor minime, sîn t to t ,mai m ult folosite.

în figura 331 este reprezentat un astfel de mecanism. Roata in fe­rioară 1 este m ontată rigid pe pinionul 2. R oata superioară 3, cu un dia­m etru m ai mic decît roata 1, este legată rig id de roata de clichet 4 şi am ­bele se pot roti liber pe ax. Deplasarea axială a roţii superioare este lim i­ta tă de discul 5. Pe roata inferioară s în t m ontaţi clicheţii 6 şi 7 care se pot ro ti liber în ju ru l bolţurilor de fixare. Cele două roţi sîn t astfel m on­ta te încît clicheţii şi roata de clichet să se afle .între ele.

Dacă roata superioară îm preună cu roata de clichet se rotesc în sensul săgeţii (fig. 331, o), atunci limba de închidere a clichetului 6 a lu ­necă pe pan ta d in telui în sus pînă cînd scapă, dar în acelaşi tim p, capătul celălalt al clichetului apasă în jos lim ba de închidere a clichetului 7. Pa'sul este astfel calculat încît lim ba de închidere a clichetului 7 să co- boa’re num ai după ce a trecu t un dinte al roţii ,de clichet.

în continuare, dintele u rm ător ridică limba de închidere a cliche­tu lu i 7, dar concomitent coboară lim ba clichetului 6 . în felul acesta, în orice m om ent o limbă de închidere se găseşte în tre dinţii roţii de clichet. Dacă roata de clichet se roteşte în sens contrar (fig. 331, b), un dinte se sprijină pe clichet şi antrenează p rin in term ediul lui roata inferioară.

oI

bFig. 331. Mecanismul de, armare cu roată de clichet dublă.

In figura 332 este reprezentat m odul în care se foloseşte acest sistem în ceasornic. Roata de an trenare 2, m ontată pe axu l roto­rului 1 , este în angre­naj perm anent cu roţile superioare 3 şi 4, care se rotesc liber pe axele lor. Roţile inferioare 5 şi 6 angrenează în tre ele. P inionul 7, fixat pe roata 6, antrenează roata de transm isie 8 .

Dacă ro toru l ne roteşte în direcţia să­geţii, roata 3 se roteşte în gol, ia r roata 4 va antrena şi roata infe­rioară 6 care, la rîndul ei, va an trena cealaltă roată inferioară 5, ce va

Fig. 332. C easornic cu m ecanism de arm are cu ro a tă merge to t în gol. Pini- de clichet dublă. onul 7 va transm ite

micşorarea la roa ta 8 . Dacă ro taru l se roteşte în sens contrar, roata 3 va an trena roata 5,

ia r aceasta va roti roata 6 în acelaşi mod ca în cazul precedent. Roata 4 se ro teşte în gol în sens invers faţă de roata 6. Clicheţii perm it acest lucru, oscilînd însă mai repede.

O a ltă varian tă constructivă a m ecanism ului cu roată de clichet dublă este reprezentată în figura 333. Pe pinionul 1 sîn t fixate rigid roţile de clichet 2 şi 3. Roţile 4 şi 5 se rotesc liber pe ax şi angrenează una cu cealaltă. Pe fiecare d in tre aceste roţi sîn t m ontaţi cite doi clicheţi 6 de formă specială, avînd o gaură ovală. D atorită acestui fapt, pe lîngă osci-

Fig. 333. Mecanismul de armare cu roată de clichet dublă.

254

laţia în ju ru l bolţurilor 7, se pot deplasa şi lin iar (înainte şi înapoi). Osci­laţia clicheţilor este lim itată de ştiftu l 8.

Cei doi clicheţi sînt astfel- am plasaţi pe roată încît în orice m om ent lim ba de închidere a unuia d in tre clicheţi să se afle între, dinţii roţii. Cli­cheţii perm it ro tirea în tr-un singur sens şi funcţionează1' după acelaşi principiu ca şi eşapam entul ciocănelului la ceasornicul deşteptător.

In figura 334 este reprezentată încă o variantă constructivă a unui astfel de mecanism. Pe p in ionul 1 este fixată rigid roata inferioară 2, de

Fig. 334. M ecanism ul de a rm are cu roata de clichet dub lă şi clichet şerpuitor.

care este legat, to t rigid, un inel cu dantură specială in terioară 3 şi o roată sub form ă de stea 4. Roata superioară ,5 ,se poate roti liber pe ax şi are m ontaţi pe ea doi clicheţi 6 de formă specială. In figura 334, a roata 5 se poate roti liber, ia r cei doi clicheţi şerpuiesc in tre inel şi stea ; în fi­gura 334, b roata 5, rotindu-se în sens contrail', antrenează prin in term e­diul clicheţilor şi roata inferioară 2 .

La unele ceasornice, roata de clichet şi clicheţii au fost înlocuiţi cu o pereche de roţi p lanetare cu dantură unghiulară ascuţită. Un astfel de sistem este reprezentat în figura 335. Roata inferioară 2 este legată rigid de axul 1 (fig. 335, c). Roata superioară 3 îm preună cu roata 4 şi lagărul 5 formează corp comun şi se ro tesc liber pe axul 1. Roata inferioară este prevăzută cu două ştiftu ri 6 şi două lim itatoare triungh iu lare 7 (fig. 335, a, b). Pe ştiftu rile 6 se montează cite o roată p lanetară 8, avînd o gaură m ult mai m are decît diam etrul ştiftului.

Dacă rpata superioară 3 (fig. 335, a) se roteşte în sensul săgeţii, ro­ţile planetare 8 se blochează, ia r m işcarea se transm ite ,1a roata in fe­rioară 2. Dacă însă această roată se roteşte în sens invers (fig. 335, b), ro­ţile planetare se deplasează şi trec pe lîngă lim itatorul 7. M ontarea în ceasornic rezultă din figura 332.

Tot în categoria m ecanism elor de a'rmare cu ro a tă clichet dublă in ­tră şi mecanismul reprezentat .în figura 336, cu toate că la acesta nu mai este vorba de clichet propriu-zis. Axul 1 şi pinionul 2 fac corp comun şi pe ele este m ontat rigid tam burul 3. Roata d inţată 4 se roteşte liber şi este prevăzută în in terior cu o dan tu ră specifică. A rcurile de cerc leagă baza dinţilor cu centru l deplasat faţă de axa de rotaţie. In locaşurile delim itate de dinţii in teriori ai roţii 4 se introduc n işte role 5 de p iatră. D iam etrul acestor role este mai m are decît ..distanţa m inim ă d in tre d iam etru l exterior al tam burului şi fundul locaşurilor rolelor. Astfel, cînd rolele vor fi â n tre -

S

6

b a

255

Fig. 335. M ecanism ul de a rm are cu roa tă dublă şi roţi planetare.

nate de ro a ta 4 în sensul orar (fig. 336, b), ele .se .vor îm păna şi vor antrena tam burul. Dacă roata 4 se rd teşte în sen's contrar, ele se vor elibera, şi tam burul 3 răm îne nem işcat (fig. 336, a).

3 bFig. 336. M ecanism ul de a rm are cu roată dub lă si role.

Felu l cum sîn t m ontate aceste ro ţi în ceasornic rezultă din figu'ra 337. H oaţa de an trenare 1 de pe ro tor angrenează cu roata 2 al cărei pinion antrenează roata de transm isie 3. R oata direcţională 2 angrenează cu cea­laltă roată direcţională 4 a l cărei pinion angrenează tot cu roata de tran s­m isie 3. In felu l acesta este asigurată arm area arcului m otor în tr-o sin­gură direcţie, indiferent de sensul de rotaţie a rotorului.

256

U n mecanism de ar­m are cu roată de plichet dubîa, la care ambele roţi s în t m ontate pe aceiaşi ax, este reprezentat în fi­gura 338, o. Pe axul 1, care face corp comun cu pinionul 2 , se pot roti li­ber roata superioară 3 şi roale inferioară 4, ambele ro ţi fiind prevăzute cu o dan tu ră interioară încli­nată. înclinarea profiluri­lor 'la cele două roţi este de sens contrar. Axul 1 este prevăzut cu o porţi­u ne pătrată pe care este m ontat discul 5. Pe acest disc sîn t m ontate două roţi planetare cu dinţi în ­clinaţi 6 , care angrenea- Fig. 337. Ceasornic cu m ecanism de a rm are cu roată ză : una cu dan tu ra in te- dublă şi role.rioară a roţii 3, ia r cea­la ltă cu roata 4. Tot acest ansam blu este închis de piuliţa file ta tă 7 astfel ca jocul axial să fie minim.

Dacă roata 3 se roteşte în sensul .indicat în figura 338, b, roata p la­netară 6 se roteşte in ju ru l axului propriu. Dacă roata 3 se roteşte în sens con trar (fig. 338, c), roata p lanetară 6 se blochează (datorită d in ţilor încli­naţi) şi, astfel, va fi an trena t discul 5 şi, îm preună cu el, axul 1.

b cFig. 338. M ecanism ul cu roa tă dublă cu un s ingur ax.

17 — M anualul ceasorn icaru lu i 257

Dacă în locul roţii: 3 se va ro ti roata 4, cele a ră ta te se vor repeta, n u ­m ai că lu cru rile ' vor fi inversate, adică în prim ul caz p rezen ta t roata 4 va an trena §i' axul, iar în al doilea .caz, roata 4 şi roata planetaî'ă 6 se vor roti liber. *

,/f. M ecanismul de arm are cu ro tor planetar. La toate sistem ele de arm are autom ată prezentate pînă acum, cu g reu tate oscilantă sau cu ro tor, acestea 's în t m ontate pe ax în cen tru l ceasornicului. G reutatea oscilează sau se ro teşte deasupra podului iroţilor dinţate, de aceea ceasornicele au o grosime deştu l de m are.

. Mecanismele cu ro tor central- mai au dezavantajul că axul şi lagă­rele şînt foarte m ult solicitate gi se uzează repede.;

în ultim ii ani, datorită perfecţionării m ecanism elor de arm are auto­mată, se utilizează rotoare m ai mici, care po t fi am plasate lateral, econo- m isindu-se spaţiu. Aceste rotoare sîn t am plasate la nivelul podurilor şi nu îngroaşă ceasornicul. Ele mai prezin tă avantaju l că solicitările în lagăr sîn t m ult reduse. P en tru a nu se m ări prea m ult raportu l de am plificare a forţei, aceste ro toare se execută din m ateriale cu greutate specifică m are grele (aur, p latină etc.). Aceste rotoare pot fi folosite cu oricare d in tre

sistemele de arm are descrise. Constructorii p referă însă m ecanism ul cu pod oscilant, deoarece acesta se poate m iniaturiza m ai uşor. în figura 339 este reprezentat un ceasornic cu rotor p lanetar şi pod oscilant, în care prin 1 s-a no tat rotorul.

3. Armarea cu inel dinţat

La m ecanism ul de arm are cu jnel d inţat .rotorul este m ontat cu aju­torul unui ru lm ent fie pe axul central, fie pe circum ferinţa sa. în ambele

. cazuri, lagărul (rulm entul) trebuie să fie destul .de robust ca să reziste la şocuri şi la uzură prem atură.

253

R otorul se compune d in tr-un inel prevăzut cu dantură in terioară pe. care este fixa tă excentric o greutate. Un astfel de mecanism este rep re­zen tat în figura 340. R otorul 1, de care este fixat inelul 2, an trenează roata d in ţată 3. P inionul 4, fixa t pe roata 3, antrenează sistem ul direcţio­nal. Acesta poate fi oricare din mecanismele descrise. în figură s-a rep re-

Fig. 340. M ecanism ul de arm are cu inel d in ţa t. . .

zentat m ecanism ul cu roată de clichet dublă, unde pinionul 4 antrenează roata superioară 5 şi roata interm ediară 6 , care, la rîndul ei, antrenează roata inferioară 7 în sens contrar faţă de roata 5.

4. Armarea cu mişcare liniară

Mecanismul de arm are autom ată ia care greu tatea execută o m iş­care liniară este destul de ra r folosit deoarece execuţia lui cere o înaltă tehnicitate şi m ultă precizie. Totuşi, la unele ceasornice se foloseşte acest mecanism reprezentat în figura 341. ,în acest caz se folosesc im pulsurile care apar în tim p ce ceasornicul este pu rta t pe [mînă. Aceste im pulsuri au direcţia cifrelor 6— 12 de pe cadran. De aceea greutatea m ontată pe două coloane paralele execută o imişcare rectilinie alternativă în această direcţie.

La capătu l cursei greutăţii apar şocuri care ,sint am ortizate de arcuri.G reutatea 1 are form a de inel şi ipoate .culisa pe coloanele 2 şi 3 care

sîn t fixate rigid de mecanism. Pe greutate este fixat p rin şuruburi b ra ­ţu l 4. de care este legată p rin tr-o jarticulaţie tija d in ţată 5, apăsată spre roata de clichet 7 de arcul 6 . A tît roa ta .de clichet cît şi tija d in ţată sînt prevăzute cu d inţi înclinaţi. Pe roata de clichet mai acţionează clichetul

259

■v)

Fig. 341. M ecanism ul de a rm are cu m işcare lin iară.

de blocare 8 . A rm area se produce- num ai în tr-o singură direcţie (în direc­ţia săgeţii de pe desen), cealaltă fiind o cursă în gol. Readucerea greutăţii în poziţia iniţială (cursa în gol) este asigurată de arcul 9 a cărui forţă se poate regla cu inelul 1 0 .

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. C are s în t av an taje le ceasornicelor cu a rm are au tom ată ?2. C are s în t părţile p rincipale ale m ecanism ului de a rm are au tom ată ?3. Cum se clasifică ceasornicele cu a rm are au tom ată ?4. C are este p rincip iu l de funcţionare a ceasornicelor cu a rm are au to m ată ?5. Ce se în ţe lege prin su p raarm are ?6. Cum se ev ită sup raarm area ?7. Cum se face sem nalizarea rezervei de m ers ?8. Cum funcţionează d ispozitivul de sem nalizare d ife ren ţia l ?9. Din ce m otive se ap lică decuplarea a rm ării m anuale ?

10. Care s în t p rincipale le dispozitive de decuplare a a rm ării ?11. Cum funcţionează ele ?12. C are s în t principale le tip u ri de lagăre p en tru ro to r ?13. Cum se ev ită suprasarcin ile în lag ă r în cazul şocurilor ?14. C are s în t m ecanism ele de a rm are au tom ată cu g reu ta te oscilantă şi cum func­

ţionează ?15. C are s în t dezavantaje le m ecanism elor de a rm are au tom ată cu g reu ta te oscilantă ?16. C are s în t p rincipalele grupe de m ecanism e de a rm are au tom ată cu ro ţi ?17. Cum funcţionează m ecanism ul de a rm are au tom ată cu sector d in ţa t ?

260

18. C are ; s în t principale le m ecanism e de a rm are cu excen tric şi în ce-constă deose­b irea d in tre ele ? j.

19. C are s în t principale le m ecanism e ide a rm are cu ro a tă p lan e tară şi cum func- ţ io n e a z ă ?

20. C are este a v an ta ju l m ecanism ului de a rm a re -c u pod oscilant fa ţă de cele cu roa tă p la n e ta ră ? . . ■ ;

21. Cum se m icşorează forţele de freca re la m ecanism ul de a rm a re cu ro a ta de c li­chet d u b lă ?

22. Cum funcţionează m ecanism ul de a rm are cu ro a ta d e clichet du b lă ?23. C are s în t av an ta je le ro to ru lu i p lan e ta r ?21. Cum funcţionează m ecanism ul de a rm are cu in e l d in ţa t ?25. Cum funcţionează m ecanism ul de a rm are cu m işcare lin ia ră ?

CAPITOLUL IX

REPARAREA CEASORNICELOR CU ARMARE AUTOMATĂ

Un defect frecvent la ceasornicele cu a rm are autom ată este deschi­derea capacului easetei arcului care, frecînd pe platină, produce oprirea ceasului. Dacă capacul nu ,este bine p resat pe casetă, a teu l, dar, mai ales, dispozitivul de lim itarea supraarm ării apasă pe capac şi îl deschide.

Dacă nu s-a găsit defectul la arc sau casetă, e'ste necesar de cele mai m ulte ori să se demonteze ceasul. D em ontarea ceasului poate să difere la diferitele calibre, dar la m ajoritate se procedează în felul urm ător :

— se deschide c easu l;— dacă este posibil se îndepărtează ro to ru l ;— se îndepărtează tija de arm are ;— se scoate m ecanism ul din carcasă ;— se demontează arătătoarele şi c a d ra n u l;— se reintroduce tija de arm are ;— se îndepărtează c lich e tu l;— se dezarmează a r c u l ;— se demontează balansierul şi furca ;— se demontează dispozitivul de arm are autom ată ;— se dem ontează restu l m ecanism ului..După ce s-a dem ontat ceasul, se trece la curăţirea şi repararea lui.Mecanismul de arm are autom ată constă în esenţă d in tr-o greutate

fixată excentric, ro ţi d in ţate şi mecanisme cu clichet. Defectele ce pot să apară s î n t : cepuri rupte, lagăre uzate, ro ţi d in ţa te cu d in ţi îndoiţi sau rupţi, jocuri m ari în agrenaj etc. Aceste elem ente se repară cum s-a a ră ta t la repararea ceasurilor de mînă.

La m ontarea ceasurilor se procedează în felul u rm ăto r :— se m ontează m ecanism ul de ceasornic şi se controlează m e rs u l;— se îndepărtează apoi ancora şi b a lan s ie ru l;— se m ontează sistem ul de arm are autom ată şi se controlează dacă

funcţionează c o re c t;— se rem ontează ancora şi balansierul ;

2 8 1

— se controlează dacă sistem ul de lim itare a supraarm ării funcţio­nează corect. Acesta trebuie să alunece num ai după ce arcul m otor a fost arm at cu 5—6 rotaţii complete ;

— se unge mecanismul de arm are autom ată. La ungere se vor res­pectă instrucţiun ile date de fabrica producătoare. Dacă acestea lipsesc, se vor folosi u leiuri groase (nr. 3 sau 4 );

— se m ontează cadranul şi arătătoarele ;se introduce m ecanism ul in -carcasă şi se închide carcasa.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

%X. Cum se dem ontează ceasul cu a rm a re au tom ată ?

.2 . î n ce constă rep ara rea ceasului cu a rm are au to m ată ?3. Care este o rd inea de m ontare la ceasornicul cu a rm are au tom ată ?

APARATE ELECTRICE FOLOSITE IN CEASORNICĂRIE'

PARTEA A ŞAPTEA

CAPITOLUL I

TRANZISTOARE

A. GENERALITĂŢI

Tranzistorul este un dispozitiv7 a cărui funcţionare s'e bazează pe fe­nomenele fizice care se produc la suprafeţele de contact din tre anum ite corpuri semiconductoare. El serveşte pen tru producerea, am plificarea, co­m utarea şi redresarea im pulsurilor electrice.

Ca ordin de mărim e faţă de un tub electronic obişnuit, un tranzistor ocupă o mică parte din volumul său, are a su ta p arte din greutatea sa şi consumă a zecea parte din puterea sa.

Utilizarea tranzistoarelor n u schimbă principiile care stau la baza aparaturii electronice realizate cu tuburi electronice. Totuşi, tranzistoarele au o serie de proprietăţi diferite de cele ale tuburilo r electronice şi de aceea aspectul circuitelor cu tranzistoare este esenţial diferit de cel al circuitelor corespunzătoare echipate cu tuburi.

B. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A DIODELOR

După cum se ştie, curentul electric se datoreşte deplasărilor elec­tronilor d in tr-un loc în altul. P rin deplasarea sa, fiecare, electron lasă va­cant un „gol“ în care poate să in tre mai tîrz iu un a lt electron, sosit de la atomii învecinaţi.

Din punctu l de vedere al conductivităţii electrice corpurile se îm ­part iu tre i m ari ca teg o rii: conductoare (metalele, diferite soluţii şi să­ru ri etc.), semiconductoare (germaniul, seleniul, siliciul etc.) şi izolatoare (m aterialele plastice, s tida , porţelanul etc.).

In corpurile conductoare există, întotdeauna, electroni liberi care sub acţiunea unui cîmp electric se pot deplasa de-a lungul corpului gene- rind un curent electric. în semiconductoare, la tem pera tu ra obişnuită nu exfetă electroni liberi, dar cu cît creşte tem pera tu ra acestor corpuri tot mai m ulţi electroni primesc energia necesară pen tru a se elibera, şi con­ductiv itatea lo r creşte. în corpurile izolatoare, toţi electronii sînt- legaţi şi nici la încălzire n u devin liberi.

Un. semiconductor, tipic este germ aniul, care constituie elem entul de bază pen tru execuţia tranzistoarelor.. C ristalul de germ aniu pu r este

un.izo la to r (d ie lectric); dacă însă in el se introduc anum ite im purităţi (fosfor, arsen. .stibiul devine conductor. Aceste im purităţi se num esc do- nori, în truc ît don'eăză C e lec tro n t; Semîcopductpfului; ia r conductivitatea electrică ce ia naştere se; num eşte de- tipu l n, (prin deplasarea sarcinilor negative).

Conductivitatea poate fi obţinută însă şi p rin crearea artificială de „gohiri“, care să fie m ereu disponibile pen tru a .accepta un electron. In

acest caz, în reţeaua ci'istalină se introduc alte im- purită ţi (bor, alum iniu, galiu sau indiu) care, dînd 3f naştere golurilor din -reţeaua cristalină, captează electroni. Aceste im purităţi se num esc acceptori, ia r conductivitatea care apare se num eşte „de go- lu ri“ sau de tip p, fiindcă deplasarea golurilor în semiconductor poate fi echivalată cu deplasarea unor sarcini pozitive.

Un cristal de germ aniu care are în partea stingă (fig. 342, a) o conductivitate de tip n, iar în partea dreaptă o conductivitate de tip p şi nu este sub influenţa unui cimp electric ajunge la echilibru prin difuzarea electronilor de la stînga spre dreapta. Astfel, după un tim p, p a rtea stînga se încarcă pozitiv, iar partea dreaptă, negativ.

P rin urm are, în tre cele două jum ătăţi ale Fig..342. Diodă semicon- cristalului apare o diferenţă de potenţial electro- ductoare şi reprezentarea statică de contact, care tinde să se opună conti-

ei schematică. nuării difuziunii şi, în cele din urm ă, cu ren tu l prinjoncţiune încetează. In figura 342 s-a reprezentat

prin linie în trerup tă suprafaţa de joncţiune în tre cele două părţi cu con­ductivitate de tim p diferit, p rin semnul (—) electronii şi p rin sem nul (+ ) golurile.

Cînd circuitu lu i i se aplică o tensiune exterioară, şi anum e c în d 're ­giunea p este pozitivă faţă de regiunea n, difuzarea electronilor şi a golu­rilor p rin joncţiune este favorizată, golurile şi electronii tinzînd unii spre alţii, recombinîndu-Se. Acest sens de conducţie se num eşte d irect (fig. 342, b) şi in acest caz joncţiunea p-n reprezintă o rezistenţă mică (de ordi­nul ohmilor).

Dacă regiunea p este negativă faţă de regiunea n, golurile şi elec­tronii sîn t îndepărtaţi unii de alţii în regiunea joncţiunii răm înînd un s tra t lipsit de particule pu rtă toare de sarcină, echivalent unei bariere izo- lante (fig. 342, c). Acesta este sensul invers pen tru care prin joncţiune poate trece num ai un curen t foarte mic. P en tru aceasta, joncţiunea p-n prezintă o rezistenţă m are de ordinul su telor de kiloohmi.

Prin urm are, o joncţiune p -n are proprietăţile unei diode şi, ca atare, poate fi u tilizată ca elem ent redresor (detector).

în mod schematic, o diodă semiconductoare este dată în ,figura 342, d.

C. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A TRANZISTOARELOR

Tranzistorul cu joncţiuni este o com binaţie de două joncţiuni p-n-p aşezate spate în spate (fig. 343).

Regiunea p din stînga se num eşte em iter, regiunea n centrală bază, şi regiunea p din dreapta, colector.

Tip n Tip p

Invers

«/ — —

264

Dacă colectorul este negativ faţă de bază, adică tensiunea îi este aplicată in sensul invers condiţiei, p r in joncţiunea colector-bază va trece un cu ren t foarte mic a tita tim p-cit em iterul nu este pozitivat faţă de bază.

Cînd em iterului i se aplică o mică tensiune pozitivă' faţă de bază (adică în senş d irect prin- joncţiunea em iter-bază), din em iter vor fi tr i­mise în bază goluri.

Golurile injectate de em iter (echivalent unor sarcini pozitive) difu­zează p rin bază a cărei grosime este de ordinul m icrom etrilor (micronilor) şi sîn t a trase de colectorul negativ, m ărind curen tu l acestuia.

în tranzistorul cu joncţiuni, dacă baza e s te : suficient de subţire, aproape în tregul curen t de em iter trece spre colector, ia r în cazul tran ­zistorului cu contacte punctiform e se produce chiar o am plificare de 2—3 ori a curentulu i de la em iter la co­lector. P rin urm are, curen tu l din cir­cuitul colectorului căruia i se aplică o tensiune de ordinul zecilor de volţi este determ inat de curen tu l em ite­rului care poate fi obţinut la o. tensiune de ordinul zecimilor de volţi. Astfel se realizează o am plificare de la circuitul em iterului la cel al co­lectorului, în mod asem ănător câ în tr-o triodă norm ală.

Analogia tranzistor-tub electronic poate fi evidenţiată şi m ai mult. Astfel în tubu l electronic, electronii se deplasează în in terioru l unui ba­lon vidat, la tranzistor, în in te rio ru l unei p lăcuţe de cristal.

Catodul tubului electronic care em ite electroni îşi găseşte corespon­dent în em iter, care este furnizorul purtă to rilo r de sarcină. în tr-u n tub electronic, curentul catod-anod este controlat de grila de comandă, prin potenţialul pe care-1 are faţă de catod. E lectrodul bază al tranzistorului controlează şi el p rin potenţialu l său faţă de em iter cantitatea de pu rtă ­tori de sarcină (curentul) care trece de la em iter spre colector.

In sfîrşit, anodul tubulu i căruia i se aplică o tensiune pozitivă pen­tru a capta electronii ce au străb ă tu t grila echivalează cu colectorul tran ­zistorului alim entat to t cu o tensiune pozitivă p en tru a capta electronii care au trecu t p rin bază.

D. CONSTRUCŢIA TRANZISTOARELOR«

a. Dioda plană cu germ aniu. Se fabrică în felul u rm ăto r : se p re­pară o placă subţire de dim ensiuni mici d in tr-u n m onocristal de germ a­niu de pu rita te m are cu conductivitate n şi se in tro ­duce prin topire, în tr-una din suprafeţe, o bucăţică de indiu.

In troducerea indiului are loc sub vid accentuat.In tim pul introducerii indiului şi al încălzirii ulterioare, atomii de ind iu difuzează pînă la o anum ită adîncime în. cristalu l de germ aniu, ceea ce are ca efect apariţia în această zonă a conductivităţii prin goluri (fig. 344).Cristalul se m ontează pe o plăcuţă de stronţiu .

Fig. 344. C onstruc­ţia d iodei cu ger­

m ania...

© 0 —"<

Emitor

0 O ----

p . n+ ©

y—0Colector

% .+ uc

Bază-O©

Fig. 343. T ranzistor.

203

'P e am bele feţe ale crista lu lu i astfel p rep ara t se fixează electrozi pen tru legătu ri şi, apoi, se in troduce ansam blul în tr-o m ontură specială.

Dioda cu germ aniu are u n randam ent foarte m are (98%) şi suportă tensiuni inverse p înă la 600 V.

b. Tranzistorul cu joncţiune din germaniu şi indiu (fig. 345, a). Se fabrică în m od asem ănător cu dioda plană din germ aniu. Pe am bele feţe

ţ ig . 345. T ranzisto ru l cu jo n cţiune şi rep rezen tarea schem atică a tranzistoarekn- : l — m on ocrista l d e germ an iu; 2 — in d iu : 3 — em itor; 4 — co lec tor: 5 — baza: 6 — carcasa

d e m eta l sau m ăsă p lastică .

ale cristalului de germ aniu se introduce cîte o bucăţică de indiu, obţi- nîndu-se astfel un tranzistor p-n-p . In afara acestuia se mai fabrică re ­cent şi tranzistoare n-p-n din germ aniu, galiu şi arseniu.

în figura 345, b este dată reprezentarea schem atică a unui tranzistor.

iNTREBARI RECAPITULATIVE

1. Cum se clasifică m ateria le le d in pu n c tu l de vedere a l conductiv ităţii e lec tro n ice?2. Ce este un sem iconductor ?3. Cum funcţionează d ioda sem iconductoare ?4. Ce se în ţe lege p rin conductiv itate de tip n ?5. Ce se în ţe lege prin conductiv itate de tip p 16. Cum funcţionează tranz isto ru l ?7. C are este analog ia tran z is to r-tu b e lectronic ?8. Cum se fab rică diodele cu g e rm an iu ?y. Cum se rep rez in tă schem atic tran z is to are le ?

■ Din m u ltitud inea circuitelor electrice folosite în practică în d iferite domenii se vor studia num ai tre i circuite caracteristice radiotehnicii şi ceasornicăriei, şi anum e : de redresare, oscilante şi de am plificare;

CAPITOLUL II

CIRCUITE ELECTRICE

266

A. CIRCUITE DE REDRESARE

1. Generolrtâfi

Cea mai comodă din punct de vedere tehnic şi cea mai avantajoasă d in punct de vedere economic este alim entarea aparatu lu i electronic de la reţeaua de cu ren t alternativ . Nu toate aparatele se pot alim enta însă în curent alternativ , şi de aceea se recurge la transform area curentului alternativ în curen t continuu. Această transform are se num eşte red re­sare, iar dispozitivele cu care se realizează transform area se numetec re- drescare.

Redresarea se face, de obicei, în două etape : mai întîi, cu ajutorul unui elem ent de redresare, cu ren tu l alternativ este transform at in curent cu un singur sens, care însă variază m ult ca in tensita te sau chiar are tui caracter pulsator (fig. 346), apoi, cu aju torul unui filtru , curentul redre­sat se uniformizează (se netezeşte), şi oscilaţiile sale la ieşirea din circuitul de redresare devin neînsem nate.

Cel mai sim plu filtru de uniform izare poate fi un condensator cu capacitate m are conectat în paralel cu ieşirea redresorului. în intervalul de tim p r it cu ren tu l redresat creşte, condensatorul se încarcă, ia r -cînd curentul se micşorează sau se întrerupe, condensatorul se descarcă şi ali­mentează sarcina cu energie acum ulată de el. Acest f iltru sim plu n u uni­formizează com plet pulsaţiile curentului redresat şi de aceea în practică se folosesc filtre mai complexe.

Fig. 346- R edresarea curen tu lu i a lte rna tiv ;

P en tru a se obţine la ieşirea redresorului o tensiune care să depă­şească tensiunea reţelei electrice de alim entare, redresorul se alim en­tează de la un transform ator ridicător de tensiune. In pra'ctică însă se folosesc şi circuite de redresare cu m ultiplicare de tensiune, în care m ă­rirea tensiunii se face în- cadrul procesului de redresaTe fără aju torul transform atorului.

9R7

A legerea circuitului' de’ red resare ' se 'de term ină după p u terea insta- la ţie i 'd e alim entat, după particu larităţile constructive ale acesteia şi în funcţie de anum ite considerente econornice. -

2. Circuite pentrg redresarea unei singure alternanţe

D rept elem ente de redresare se folosesc tuburile electronice cu doi electrozi (diodă sau kenotron), dioda semiconductoare sau elem ente din seleniu şi cuproxid.

Circuitele pen tru redresarea unei singure alternanţe sîn t cele mai simplg. Ele se folosesc, de obicei, pen tru alim entarea aparatelor de mică

putere (40 mA) şi care admit o pulsaţie mai rid icată a cu­ren tu lu i redresat.

In. figura 347, a este re­prezentat circuitul unui . re ­dresor simplu, fără transfor­m ator, în care drep t element de redresare este u tilizat un kenotron cu tensiune de în ­călzire ridicată (direct de la reţea).

In figura 347, b este re - prezentat circuitul unui re­dresor în care pen tru ridica­rea tensiunii de reţea, pre­cum şi pen tru alim entarea circuitului de încălzire a tu ­bului este folosit un trans­form ator de reţea.

In fiecare d in tre aceste circuite, tubul electronic poate fi înlocuit cu o coloană de seleniu sau de diode se­miconductoare. Un astfel de circuit cu transform ator de reţea este reprezentat în fi­gura 347, c.

La utilizarea diodelor semiconductoare, care au, în general, tensiuni de lucru re­lativ mici, este necesară în- serierea mai m ultor bucăţi de

acelaşi tip. De asemenea, este necesar să se ştie că param etrii acestora depind de tem peratură. Astfel, diodele cu germ aniu pot funcţiona pînă la 7 0 °C, ia r cele cu siliciu pînă la 100 °C. Din această cauză ele nu trebuie amplasate lîngă piesele care se încălzesc. Diodele n u su'portă suprasarcini şi de aceea trebu ie protejate cu siguranţe fuzibile.

In toate schemele de redresare a unei singure alternanţe, a reţelei, frecvenţa pulsaţiei' tensiunii redresate coincide cu frecvenţa reţelei (50 Hz).

D O I Ţ I

T Tc =

I c

Fig. 347. C ircu ite p e n tru red resarea unei singure a lte rnan ţe .

268

3. Circuite pentru redresarea ambelor alternanţe

Aceste circuite de redresare au căpătat cea mai largă răspîndire în practică.

Schema de principiu a unui redresor de acest tip echipat cu keno- tro n .e s te reprezen ta t în figura 348, a, cu seleniu sau cuproxid în figura 348, b şi cu diode sem iconductoare în figura 349.

I T T .

m c

Fi - . - n

-M -— M -

l

nT -Ţ c- A - o

Fig. 348. C ircuite p en tru red resarea am belor a lte rnan ţe .

Fig. 349. C ircuite de red resa re în punte.

A vantajul acestor circuite constă în aceea că datorită redresării am ­belor alternanţe frecvenţa pulsaţiei tensiunii redresate este de două ori mai m are decît în cazul redresării unei singure alternanţe. D atorită aces­tu i lucru, am plitudinea pulsaţiilor va fi de două ori mai m ică (u tili- zîndu-se acelaşi filtru).

In redresoarele pen tru am bele alternanţe se folosesc, de obicei, ke- notrone cu doi anozi. Inconvenientul lor constă în necesitatea unui tra n s­form ator de re ţea cu tensiune în înfăşurarea secundară egală aproa'pe de două ori cu tensiunea redresată.

269

• Schem a redresorului în pun te (fig.> 349) este m ai comodă, cînd se folosesc coloane de seleniu sau diode cu germ aniu sau siliciu ca elem ente redresoâre.

Redresorul funcţionează în felul u rm ător : cînd potenţialul la ca­pătu l inferior a l transform atoru lu i de re ţea (punctul o) este pozitiv, prin circuitul form at din elem entu l redresor R3, bobina de şoc L, sarcină, ele­m entul redresor R2 şi în făşurarea secundară a transform atorului va trece un curent. Sensul curentulu i /« este indicat p rin săgeată. In cealaltă ju ­m ătate ae perioadă a curen tu lu i alternativ , cînd potenţialul pozitiv va apărea la capătu l superior a l în făşurării secundare a transform atorului de reţea,* cu ren tu l h va trece p r in 'c ircu itu l compus din elem entul redresor R 4 , bobina L, sarcină, elem entul redresor J?i şi înfăşurarea secundară a transform atorului.

Astfel* curenţii I„ şi h , care s în t egali-, trec prin sarcină in tr-u n sin ­gur sens, folosindu-se pen tru redresare ambele alternanţe ale curentului.

P roprietatea acestui circu it de redresare, spre deosebire de circuitul obişnuit de redresare a am belor alternanţe, constă in faptul că la aceleaşi tensiuni redresate, tensiunea în înfăşurarea secundară este aproape de două ori mai scăzută. In a fa ră de aceasta, dim ensiunile transform atorului în cazul circuitului în puncte, la aceeaşi putere, sînt mai reduse decît în cazul redresării obişnuite a am belor alternanţe.

4. Circuitul de redresare cu dublarea tensiunii

P articu larita tea funcţionării circuitelor de redresare cu m ultiplica­rea tensiunii constă în folosirea condensatoarelor care au proprietatea de a acum ula şi păstra un tim p energia electrică. în astfel de circuite se folosesc condensatoare electrolitice, care, fiind de dimensiuni reduse, au capacitatea m are.

In figura 350 sînt reprezen tate două circuite de redresare cu dubla­rea tensiunii. In prim ul c ircu it (fig. 350, a) este folosit ca elem ent de re ­dresare o diodă dublă, ia r în a l doilea circuit (fig. 350, b), două coloane de seleniu.

Redresorul construit d u p ă schema de dublare a tensiunii poate fi p riv it ca fiind 'com pus din două redresoâre pen tru o singură alternanţă, legate în serie, fiecare avînd elem entul său redresor, care provoacă pe capacitatea de ieşire o tensiune egală cu jum ătatea tensiunii total redre­sate. în u n u l d in tre redresoâre lucrează elem entul redresor R t (fig. 350, b) şi condensatorul C\, ia r în celălalt, elem entul redresor cu condensa­torul Ct. Deoarece catodul elem entului redresor i?2 este legat cu anodul elem entului redresor i?i, ele vor lucra pe rînd. în tim pul unei alternanţe a curentului alternativ , cînd potenţialu l pozitiv va apărea pe anodul ele­m entului redresor R\ şi pe catodul elem entului redresor R 2 , curentul va trece prin R 1 în sensul a ră ta t de săgeată şi va încărca condensatorul C\. în tim pul celeilalte alternanţe, pe anodul lui R\ va apărea o tensiune ne­gativă, ia r elem entul se va bloca. în acelaşi tim p însă, pe anodul celui de-al doilea elem ent redresor R 2 va apărea tensiune pozitivă şi de aceea curentul va trece prin acest elem ent şi va încărca condensatorul C% Con­densatoarele Ci şi C2 fiind legate în serie, tensiunea la ieşirea redreso­rulu i, în tre punctele a şi b, va fi egală cu sum a tensiunilor pe cele două condensatoare şi astfel se va obţine o tensiune aproxim ativ de două ori mai m are decît în cazul redresării unei singure alternanţe.

270

Fig. 350. C ircuite de red resare eu d u b larea

tensiunii.

în circuitele arăta te se folosesc ambele alternante ale curentului a lternativ şi, în consecinţă, frecvenţa pulsaţiilor va fi de două ori mai m are decit frecventa tensiunii reţeiei.

5. Circuite de filtrare -

P en tru m icşorarea m ărim ii pulsaţiilor tensiunii redresate se în tre ­buinţează circuite de filtrare sau, pe scurt, filtre.

în figura 351 sînt reprezentate p a tru filtre. Prim ele două (fig. 351, a, b) sînt filtre cu circuit de tip LC (bobină, condensator), care se fo-

Intrsre

0-----î Ieşire

— 0

0 -----

Intrs re

&-—

I Ieşire

— 0

Intrare

P-----

-0

ies/re

- 0

F-

M rare Ieşire

----- - 0

Fig. 351- Circuite de filtrare.

271

losesc pen tru netezirea cu ren ţilo r relativ m ari (peste 15 mA). In cazul cu­ren ţilo r mici, este m ai economic să se fo lţK eas^-filtre RC (rezistenţă con­densator) la oare bobina a -fo s t înlocuită cu ;o rezistenţă (fig. 351, c,d). Acestea feint mai. ieftine şi au, o g reu tate şi dim ensiuni mai mici. In unele cazuri se folosesc şi. filtre com binate cu un circuit LC şi ,unul pînă la două circuite RC. - ----------— .......

F iltre le cu un singur c ircu it (fig. 351, a; c) se folosesc atunci clnd curen tu l este re la tiv m are şi n u trebuie să fie p rea uniform. F iltre le cu două circuite (fig. 351, b, d) se folosesc p e n tru curenţi mici şi foarte netezi.

B. CIRCUITE OSCILANTE

% 1. Principiul de funcţionare

Un circu it oscilant închis se compune diritr-o bobină L şi un conden­sator C (fig. 352).

P en tru a se înţelege mai uşor funcţionarea circuitului oscilant el se va com para cu oscilaţiile m ecanice ale unui pendul (fig. 353).

1) La început se încarcă condensato­ru l C la o tensiune U, conectîndu-1 la o sursă oarecare de curent continuu. In acest fel, o arm ătură devine pozitivă, iâr cealaltă nega­tivă (poz. 1). Deci, condensatorul a înm aga­zinat o cantitate de energie, întocmai ca un pendul care, scos de o forţă exterioară din poziţia de echilibru, posedă o energie po­tenţială.

2) Legîndu-se condensatorul la bornele bobinei, el începe să se des­carce, ia r în bobină va lua naştere un curent. Tensiunea dintre arm ătu-

Fig. 352. C ircuit oscilant-

Fig. 353. Principiul de funcţionare a circuitului oscilant.

272I,

rile condensatorului scade pină la zero (poz. 2 ) pe m ăsură ce in tensitatea curentului din bobină creşte. Astfel, energia condensatorului se transm ite

La fel se petrec lucrurile la pendul, care, începînd să oscileze, tran s­form a energia potenţială ' in energie cinetică (de mişcare), care este m a­xim ă în m om entul cînd pendulul trece prin poziţia de echilibru.

3) Deşi tensiunea condensatorului a ajuns La zero, curen tu l continuă să circule, fiind în tre ţin u t de energia înm agazinată in bobină. C urentu l încarcă din nou condensatorul, dar in sens invers fa ţă de polaritatea in i­ţia lă (semnele arm ăturilo r se inversează — poz. 3). Deci, energia acu­m ulată de bobină este redată condensatorului. Şi la pendul fenom enul se petrece asem ănător datorită energiei cinetice (inerţia), el nu se opreşte în poziţia de echilibru, ci continuă deplasarea sa în partea opusă.

4) Condensatorul începe să se descarce din nou (poz. 4), iar p rin bobină circulă un curent de sens invers celui dinainte. La sfîrşitul acestei operaţii, condensatorul este complet descărcat, şi energia se acumulează iarăşi în bobină. Fenom enul este identic cu cel petrecu t în poziţia 2, insă sensurile curenţilor şi tensiunilor sîn t inversate.

5) C urentul în tre ţin u t de bobină încarcă iarăşi condensatorul C, cu polaritatea iniţială (poz. o).

Cu aceasta ia sfîrşit o oscilaţie completă a tît la pendul cit şi la cir­cuitu l oscilant. Fenom enul se repetă, producîndu-se a doua oscilaţie, a tre ia e t c . ; în circuit iau naştere curenţi alternativi, adică oscilaţii electrice.

In realitate, aceste fenomene nu se produc la infinit, în trucît, ca şi în cazul pendulului, în circuit apar pierderi electrice (datorită rezisten­ţelor) care duc la am ortizarea oscilaţiilor.

Oscilaţiile produse de un circuit oscilant au o frecvenţă num ită frec­venţă proprie de oscilaţie, care depinde de capacitatea condensatorului şi de inducţia bobinei.

Oscilaţiile libere d in tr-un circuit oscilant se amortizează repede. P en tru a se obţine oscilaţii în tre ţinu te (perm anente) trebuie să se in tro ­ducă în circuit energie din afară. Dacă frecvenţa de in troducere a energiei coincide cu frecvenţa proprie de oscilaţie a circuitu lu i oscilant, am plitu­dinile oscilaţiilor cresc foarte m ult. Acest fenomen se num eşte rezonanţă.

Energia în circuitele oscilante se .poate introduce fie direct, cînd generatorul de oscilaţie este legat în paralel (fig. 354) sau în serie (fig. 355) cu circuitul oscilant, fie indirect p rin cuplare ,(fig. 356).

bobinei.

I1

L

0 frez f

Fig. 354. Circuitul oscilant în paralel cu generatorul.

18 — M anualul ceasorn icaru lu i 273

Generator c.a. 'O

2. Ecranarea circuitelor oscilante

P rin ecranare sau blindare se înţelege protejarea unui circuit faţă de acţiunea parazitară a altui circuit cu aju to ru l unor plăci sau ţesături metalice, num ite ecrane sau blindaje.

Ecranele pot servi a tît pen tru în lă tu rarea cuplajului inductiv cît şi a celui capacitiv. P en tru în lăturarea cuplajului inductiv, în cazul frecven­ţelor jâase, se folosesc ecrane din m ateriale feromagnetice, de exem plu din tablă de oţel cu grosime de 0,6—1 mm. In acest caz se utilizează perm ea- b ilita tea m agnetică ridicată a oţelului care concentrează aproape toate li­niile de forţă ale cîm pului magnetic, închizîndu-se astfel prin ecran fără să ajungă în afară (sau în interior). P en tru frecvenţe înalte, ecranarea cea mai bună a cîm purilor m agnetice se realizează cu metale diamagnetice, ca alum iniu şi cuprul.

P en tru ca pierderile inerente, datorită curenţilor ce se nasc în ecrane, să nu fie prea m ari este necesar ca ecranele să n u fie aşezate prea aproape de bobinele protejate. în acest sens este de dorit ca diam etrul şi lungim ea ecranului să nu fie mai mici decît dublul valorilor respective ale diam etrului şi lungim ea' bobinei. D ar şi în acest caz prezenţa ecranului m icşorează cu 10—20% inductanţa bobinei.

Cuplajele parazite capacitive dintre circuite se com bat introducîn- du-se în tre acestea un ecran m etalic diam agnetic pus la potenţia­lul zero.

Cînd ecranul trebuie să în lăture num ai cuplajul paraz it .capacitiv fără a influenţa pe cel inductiv, el se execută sub formă de reţea de sîrm ă legată în tr-u n singur punct de păm înt (potenţial zero). Acesta consti­tuie cunoscutul ecran electrostatic denum it şi cuşca lui Faraday. în scheme, ecranele se reprezintă sub forma unor linii punctate.

274

Un circuit oscilant, cbiistăidintr-o bobintă; legată-de un condensator variabil, necesar pen tru acordarea circuitului, (fig. 357). ,V; ; ţj; •?

O atenţie deosebită trebuie să se acorde execuţiei bobinei pen tru a se în lătura factorii ce dăunează calităţii sale. In general, aceste m ăsuri

-e îb cq r; oii .;.' 3. Construcţia circuitelor oscilante

Reprezentare schematics

Fig. 357. Construcţia circuitului oscilant.

se rezumă la evitarea p ierderilor care au loc în bobină. P ierderile p rin ­c ip a le 's în t prin rezistenţa ohmică a bobinei şi prin capacitatea spirelor bobiţiei.

P en tru a se realiza o bobină cu inductanţă m are şi rezistenţă mică este necesar să existe un num ăr m are de spire şi o lungim e redusă a con­ductorului. Totodată, se cere ca secţiunea conductorului să fie m are. S-a constatat m atem atic că raportu l optim în tre d iam etrul bobinei D şi lun ­gimea ei I (fig. 353) este de 2,5. Acest rapo rt optim nu se respectă, în to t­deauna, în practică pen tru că rezultă bobine foarte voluminoase. De ase­m enea, din motive economice, n u se ia secţiunea conductorului p rea mare. Deoarece la frecvenţe ridicate curentul circulă num ai pe suprafaţa conductorului, este mai economic să se folosescă pen tru .înfăşurarea bobi­nelor liţe constituite din mai m ulte fire subţiri, izolate cu em ail şi răsu ­cite la un loc. Suprafaţa totală a acestor fire este m ult mai m are decît a unui singur fir cu diam etrul identic. .

r f T W m iI Ii

! on! nn! nnlnn jUU uU UU UU

% ......OnCj+Cg* Cfj - Cp

Fig. 359. C apacită ţile parazite.

O altă su rsă de pierderi este capacitatea în tre spirele bobinei. Din figura 359 se poate observa .că două spire a lă tu ra te ale aceleiaşi bobine se comportă întocm ai ca arm ăturile unui mic condensator, form înd în acest fel o punte de trecere pentru curenţii alternativi. In acest fel, bobina este,

Fig. 358. Bobină.

275

de fapt, jşu n ta tă demn- condensator Cj>, rezu lta t din însum area capacită­ţilo r d in tre spire. Din această cauză la bobinele pen tru frecvenţe ridicate, spirele se distanţează 'puţin , exeteutîndu-se bobinarea cu pas forţat,

Factorul de calitate Q al unei bobine este dat de raportul •i - â k » * ' V*. : ■ ' rf •£tis ‘ . • ' JI î . j Î . V.

Q= . i - I. yj;.- * , V H ’

ia r factorul de calitate al unui circuit oscilant este

, o - T l ' f - '

Cu cit valoarea lui Q este m âi m are, cu a tit circuitul este mai bun, adică are pierderi mai mici.

C. CIRCUITE DE AMPLIFICARE

1. Definiţie. Clasificare

Amplificatoarele sînt circuite electrice echipate cu tuburi electro­nice (sau tranzistoare) care perm it transform area curenţilor sau tensiu­nilor în cureh ţi şi tensiuni de aceeaşi frecvenţă, d ar de am plitudini m ărite.

C aracteristicile principale ale circuitelor de amplificare s î n t :— coeficienţul de am plificare A care este raportu l dintre tensiunea

de ieşire U, şi tensiunea de in tra re Ut, adică A = jţ - ;— puterea de ieşire (în waţi), adiică puterea ,maximă in curen t a lte r­

nativ la bornele de ieşire-;— banda de frecvenţă, care ara tă în tre ce frecvenţe se produce am­

plificarea fără d is to rs iu n i;— gradul de distorsiuni ce a ra tă deform aţiile mărimii am plificate

faţă de cea- neamplificată. Există distorsiuni lin iare şi neliniare. D istor­siunile liniare se m anifestă p rin atenuarea am plificării pen tru anum ite frecvenţe, ia r cele neliniare prin suprapuneri de noi alternanţe (armonici) peste cea fundam entală.

Circuitele de amplificare (denum ite şi etaje) se pot clasifica după mai m ulte criterii.

D upă destinaţie se deosebesc : de tensiune şi de putere.D upă tipu l sarcinii anodice po t fi : cu r&zistenţă, cu bobină şi cu

transform ator.D upă regim ul de funcţionare s î n t : cu regm ţ clasa A, cu regim

clasa B şi cu regim clasa C, corespunzător punctelor A, B, C de pe carac­teristică (fig. 360).

în tre am plificatoarele de tenlsiune şi am plificatoarei^ de pu tere nu există deosebiri esenţiale. Prim ele sînt echipate cu tuburi de\putere mică, rolul lo r principal fiind am plificarea tensiunii şi num ai într-b. m ică m ă­sură am plifică şi curentul, ia r am plificatoarele de p u te re sînK echipate cu tu b u ri de m are pu tere care perm it trecerea (prin ele) a unor Xurenţi însem naţi. \

Fig- 360. R egim ul de funcţionare a am plificatoarelor.

Cînd am plificarea sfe, face în mai m ulte trep te (etaje), prim ul e ta j este, de obicei, un am plificator de tensiune a cărui tensiune de ieşire ser­veşte; d rep t tensiune de comandă pen tru etajele urm ătoare.

Deoarece principiul de funcţionare este acelaşi, se vor descrie num ai am plificatoarele de tensiune. '

2. Amplificatoare de tensiune

a. A m plificatorul cu rezistenţe este cel mai răspîndit circuit de am­plificare (fig. 361).

Tensiunea alternativă Um,i furnizată de g en era to rii G se aplică pe grila prim ului tub 1 (această tensiune urm ează să fie Amplificată). Ca urm are, cu ren tu l anodic al acestuia devine pulsatoriu, Componenta lui continuă trecînd p r in rezistenţa de sarcină J?„, şi prin sursa anodică E „, ia r componenta a lternativă prin: aceeaşi rezistenţă Rj şi prin condensa­torul de blocaj Cu-

277

\ Tensiunea a lternativă am plificată care apare la capetele rezisten­ţei Ra se aplfcă pe g rila tubu lu i e ta ju lu i u rm ător p rin in term ediul con­densatorului; de' cuplaj; C„. Acesta, ca orice condensator, perm ite trecerea tensiunilor alternative- şi împiedică, componenţa continuă a prim ului tub, p ro tejînd astfel grila împotriva^unei pozitivări nedorite.

Îm preună cu condensatoriil Cg se conectează obligatoriu şi o rezis­ten ţă de g rilă , num ită şi f rezistenţă de scurgere. Dacă această rezis­ten ţă niL există,X n cursu l fiecărei.sem ialternanţe pozitive a tensiunii al­te rnative aplicate pe grila tubulu i 2, grila va a trage un num ăr de electroni emişi de catod ; aceştia, neavînd pe unde să se scurgă, se vor acum ula în cantităţi^atît de m ari incit grila va deveni puternic negativă, şi tubu l se va bloca.

Acelaşi fenomen seNpoate produce chiar şi fără tensiunea de co­m andă de pe g rila respectivă datorită electronilor reziduali care se „agaţă“ de ea în cursul trecerikspre anod.

b. Am plificatorul cu bobiWi. Căderea de tensiune continuă în rezis­ten ţa anodică R, a am plificatorului cu rezistenţe n u este de dorit deoa­

rece im pune să se m ă-rească tensiunea de ali­m entare a tubului. Dacă această rezistenţă se înlocuieşte cu o in ­ductanţă La (cu rezis­tenţă neglijabilă) (fig. 362) la bornele bobinei se va produce, ca şi în cazul precedent, o că­dere de tensiune a lter-

Nnativă, ia r tensiunea continuă va fi aplicată în\întregim e tubului 1.

\ Acest amplifica­tor ave însă dezavanta­ju l ca. bobina şi con­densa to rii form ează un circuit oîicilant şi pen­tru anum ite frecvenţe el poate in tra în rezo­nan ţă prcvocînd o am ­plificare „selecţivă“ (a unui anum it oomeniu de frecvenţă). \ Din această cauză, am plifi­catorul cu bobină s a fo­loseşte rar. \

c. Amplificatorul cu transform ator. în amplificatoarele de tensiune cu transform ator (fig. 363), circuitul anodic al tubului (triodă sau pentodă) are ca sarcină înfăşurarea prim ară a unui transform ator. în făşurarea .se­cundară a transform atorului se leagă la grila tubului urm ător.

T ransform atorul este, de obicei, ridicător de tensiune cu raportu l de transform are n — 2.

Fig. 363. A m plificatorul cu transform ator.

278

A m plificatorul cu transform ator are urm ătoru l dezavantaj : curentul anodic continuu, trecînd p rin înfăşurarea prim ară, poate produce o m agne- tizare smroape de cea de saturaţie. M âgnetizarea suplim entară datorită se- m iâ ltem anţelor pozitiverale' curen tu lu i ânodic vă p ro d u ce .a tu n ti, o .sa tu - raţ% completă, şi curen tu l am plificat va avea distorsiuni neliniare.’®.;

Pentf.u în lă tu rarea saturaţiei să 'u tilizează tuburi cu cu ren t'?ânodic mic sau sV execută în-m iezul de fier un în trefier îngreuindu-i ast.fel mâgnetizarea.

Tensiunea desnegativare se utilizează în am plificatoare pen tru a se deplasa punctul de m ncţionare spre stînga pe caracteristică în scopul evi­tării apariţiei curenţilor de grilă care produc distorsiuni neliniare, p re ­cum şi pen tru a micşora componenta continuă a curentulu i anodic.

In practică, se utilizează două sistem e de negativare : autom ată şi iixă. \

P rincip iu l negativărinautom ate, în care se foloseşte o mică p arte din tensiunea anodică, este reprezen ta t în figura 364, a pen tru tubul cu încăl­zire directă şi în figura 364, bxpentru tubul cu încălzire indirectă.

In circuitul anodic se înseţiază în tre catod (borna m inus a bateriei B ,) şi m inusul sursei anodice oV ezistenţă specială R» num ită rezistenţă de negativare ; ea face parte în V :elaşi tim p şi din circu itu l de grilă şi d in cel anodic. Componenta continuă a curentulu i anodic Ia produce la bornele rezistenţei R t o cădere de tensiune, capătul acesteia dinspre Ba avînd un potenţial negativ faţă de celălalt capăt legat de catod. P rin u r­m are, grila va prim i, de asemenea, o tensiune de negativare egală cu că­

derea de tensiune {E ,l= a-R t ), produsă de cu ren tu l anodic pe rezistenţa de negativare. N egativarea fixă, în care tensiunea de negativare este obţi­nu tă de la o sursă separată, constituie cea mai veche şi, totodată, cea m ai sim plă m etodă de negativare. Ea constă în conectarea unei surse sepa­rate de curen t continuu în cirteuitul de grilă (fig. 365). Sursa poate fi un elem ent uscat, o baterie de acum ulatoare (fig. 365, b) sau o tensiune re ­dresată şi filtrată, furnizată de o înfăşurare separată a transform atorului

Negativări şi reglaje în amplificatoare

Fig. 364. N egativare autom ată.

2 7 9

3Fig. 365* N egathrare fixă. Fig. 366. Reglarea am plificării.

de re ţea (fig. 365, o). Această m etodă este însă rhai scumpă şi se folo­seşte rar.

în unele aparate car^. folosesc am plificatoare (radio, televizor etc.) este necesar să se regleze m anual m ărim ea am plificării: în acest scop în circuitul de grilă se in troduce\un potenţiom etru P (fig. 366) cu care se poate regla tensiunea aplicată grilei, deci şi tensiunea amplificată.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE \

1. Cum se face red resa rea curen tu lu i a lte rn a tiv ?2. După ce c rite rii se clasifică red resoarele ?3. Cum se poate dub la tensiunea red resa tă ?4. Ce ro l au circuitele de f iltra re şi cum funcţionează ele ? .5. Cum funcţionează c ircu itu l o scilan t ?6. Cum se calculează frecvenţa p roprie a circuitu lu i oscilant ?7. Ce este fac to ru l'd e calita te a c ircu itu lu i oscilant ?8. Cum şe ecranează circuitele oscilante ?9. Ce ro l au Circuitele de am plificare ?

10. Cum se clasifică circuitele de am plificare ?11. în ce m od se asigură n egativarea grilei fa ţă de catod ?12. Cum se poate regla am plificarea ?

CEASORNICE ELECTRICE

PARTEA A OPTA

CAPITOLUL I

CEASORNICE CU ARMARE ELECTRICĂ

A. CLASIFICAREA CEASORNICELOR ELECTRICE

Ceasornicele electrice se po t clasifica după m ai .multe c r i te r i i :După gradul de dependenţă :Ceasornice dependente : ceasornice sincrone ; ceasornice secundare.Ceasornice com binate: ceasornice sincrone cu rezervă de mers.Ceasornice independen te : ceasornice in d iv id u a le ; ceasornice p rin ­

cipale.După sistem ul de oscilaţie :Ceasornice cu oscilaţii mecanice : cu cristal de cuarţ ; cu diapazon ;

cu arc p l a t ; cu p e n d u l; c-u balansier.Ceasornice cu oscilaţii e lec trice : cu circuit o sc ilan t; cu circuit

basculant.După modul de unde se utilizează curentul electric :Ceasornice cu acţionare şi întreţinere electrică a o sc ila ţiilo r: cu

cristal de c u a r ţ ; cu arc p l a t ; cu diapazon ; cu p e n d u l; cu balansier.Ceasornice cu acţionare indirectă (cu arm are e lec trică): cu arm are

p rin e lec trom agnet; cu arm are cu motor electric.

B. ARMAREA CEASORNICELOR CU ELECTROMAGNET

Ceasornicele cu arm are electrică se deosebesc foarte puţin de ceasor­nicele mecanice clasice. Toate mecanismele ceasornicului mecanic s-au păstra t neschim bate, în afara m ecanism ului m otor care, în loc să fie arm at m anual, va fi a rm at cu un dispozitiv electric.

Ceasornicele acţionate electric indirect se construiesc cu rezervă de m ers (pot funcţiona un tim p — cîteva ore — după în treruperea curen­tu lu i electric) sau fără rezervă de m ers (se opresc la cîteva m inute după în treruperea curentului). Prim ele se alimentează, de obicei, de la reţeataa de distribuţie a curentului, ia r celelalte, de la o sursă proprie (baterie).

Ceasornicele cu rezervă de jmers sînt prevăzute cu arc m otor sau greutăţi, ia r energia electrică este folosită la arm area arcului sau la rid i-

281

carea greutăţilor. F recvenţa arm arii poate fi foarte diferită : de la o a r­ma re / 8 h la 60 arm ări/h.

Frecvenţa a rm ărilo r 'lă ceasornicele fără rezervă de m ers este mai ridicată* (12— 16 arm ări/h) şi, de aceea, ele sînt mai precise* forţa tran s­m isă eşapam entului fiind practic constantă. Ele m ai au avantaju l că nu sîn t legate de o poziţie (priză), deoarece avînd sursă proprie de alim entare, pot fi aşezate în orice loc.

Am bele tipuri de ceasornice cu arm are electrică pot fi acţionate fie cu motor electric, fie cu electrom agnet.

Se cunosc foarte m ulte variante de arm are cu electrom agnet care funcţionează însă toate după acelaşi principiu : mecanismul de transm isie închide la intervale regulate un circuit electric form at d intr-o sursă de curent şi un e lec trom agnet; electrom agnetul atrage- o arm ătu ră legată de m ecanism ul m otor şi transm ite acestuia o energie potenţială.

D ispozitivul de armare cu electrom agnet se compune din urm ătoarele păaţi principale :

— electrom agnet cu o arm ătură mobilă ;— contactor pen tru închiderea şi deschiderea circuitului electric al

e lec trom agnetu lu i;— dispozitiv pen tru comanda con tac to ru lu i;— dispozitiv pen tru transm iterea mişcării de la arm ătura mobilă la

mecanism ul motor. fD intre acestea, cele mai sensibile sînt contactorul şi dispozitivul

său de comandă.

1. Conf actorul

Un sistem des u tilizat este prezentat in figura 367. Se compune d in tr-un electrom agnet 5 cu arm ătură basculantă 3 care se poate roti în ju ru l punctu lu i 1. Cînd prin bobinele 4 ale electrom agnetului circulă cu-

Fig. 367. Dispozitivul de armare cu contactor oscilant.

In poziţia din figură curen tu l furca în sus, se stabileşte contactul : şi contactu l 10 al lamei 2: In acest n

rent, aceasta arm atura va fi atrasa, şi clichetul 7 alunecă peste dinţii roţii de cîichet 8 imobilizată de cli­chetul 9. Cînd curentul se în trerupe, arcul eîicoidal 6 trage arm ătu ra îna­poi, şi clichetul 7 roteşte roata cu cîţiva dinţi. Stabilirea şi în trerupe­rea curentului se fac cu contactorul compus din lam a 2 , legată rigid de arm ătură, şi furca 16 care poate oscila în ju ru l punctului 11. Furca este m enţinută în poziţia de repaus de arcul 13, fixat cu unul din tre capete pe o placă fixă în punctul 15 şi cu celălalt capăt pe furcă în punctul 14. P artea superioară a crestăturii furcii este izolată cu izolatorul 1 2 . este în trerupt. Dacă se deplasează

intre aripa furcii de jos (neizolată) 16 îoment, electrom agnetul atrage arm ă-

282

tu ra care deplasează şi fu rca’de jos.', D atorită inerţiei mecanice, furca se va deplasa în continuare şi va în trerupe curentul, după care ambele, a r­m ătu ra şi furca, se vor deplasa îm preună în; sus, şi ciclul poate reîncepe.

• Caracteristic acestui contactor este faptul că ,1 în tim pul deplasării în jos, în tre suprafeţele de contact există o m işcare relativă şi, datorită frecării, contactele se curăţă închiderea şir'deschiderea contactului se fac pe suprafeţe diferite, ceea ce este foarte avantajos, deoarece scînteia care apare la deschiderea contactului n u deteriorează contactele pe porţiunea unde ele se întîlnesc. în afară de aceasta, deschiderea contactului se face brusc, astfel încît se reduc m ult scînteile.

Acest tim p de contactor are însă dezavantajul că pentru comanda lu i: se consumă o forţă oarecare de la mecanismul de .ceasornic.

O siguranţă mai m are în exploatare o prezintă contactorul din fi­gura 368. G reutatea 1 xoteşte roata de an trenare 2 în direcţia săgeţii. Pe circum ferinţa roţii este m ontat contactul 3. în tim pul funcţionării cea­sornicului acest contact se apropie de celălalt contact 4, m ontat pe arm ă­tu ra oscilantă 5 a electrom agnetului. !n m om entul cînd contactele se ating, se închide circuitul prin bobinele 6 ale electrom agnetului, şi electrom ag-

netul roteşte arm ătura. P rin această mişcare bruscă, contactul 3 îm preună cu roata 2 s în t împinse înapoi (în sens contrar săgeţii), g reutatea 1 se ridică, ia r clichetul 7 alunecă peste dinţi. D atorită inerţiei, roata 2 se ro ­teşte mai departe şi deschide contac­tul. în acest moment, electrom agne- tu l eliberează arm ătura, care se va ro ti în poziţia iniţială (desenată) da­torită arcului 3.

La acest sistem, în acelaşi tim p contactele s în t închise şi puternic presate şi astfel se reduce rezistenţa de contact.

Fig. 369. Braţ excentric pentru armare.

Acest contactor este frecvent folosit la arm area ceasornicelor de perete şi a ceasornicelor principale. Uneori, în locul * greutăţii 1 se folo­seşte un arc spiral sau o g reu tate sub form ă de b ra ţ excentric (fig. 369). în aceste cazuri, forţa fiind mică, dispozitivul acţionează d irect asupra axului m inutar sau chiar asupra axului interm ediar. Bineînţeles, frecvenţa arm ărilor va fi cu m ult mai mare."

283

contactor rotativ.

2. Sisteme de armare cu electromagnet

a. A rm area cu curent continuu. Construcţia unu i - ceasorn ic . arm at electric de la o baterie este rep rezen tată în figura 370. B ateria 4 de 1,5 V este m ontată în tre contactele 2 şi 3. In figură s-au însem nat cu sem nul plus ( + ) şi m inus (—) toate piesele care pînt în contact cu polul pozitiv, respectiv negativ. în tregu l m ecanism de arm are este m ontat p e suportul

schelet 1 şi in trodus în tr-o car- . 5 casă d in m aterial plastic 5.

Electrom agnetul 8 cu m iezul de fier 6 este introdus în tr-o cutie cilindrică 9, închisă la u n capăt de a rm ătu ra bascu­lan tă 7. Această arm ătu ră este legată prin în făşurarea electrp- magnetului de polul pozitiv . al bateriei şi p revăzută la capăt cu un contact de arg in t 10. Ce­lă lalt contact 12, legat la polul negativ, este m ontat pe caseta11. In interiorul casetei de di­m ensiuni mari este m ontat ar-, cui m otor 13.

- In tim pul funcţionării ceasornicului, caseta se roteşte în direcţia săgeţii p înă cînd atinge contactul 10. C ircuitul electric fiind închis, a rm ătura 7 va fi atrasă şi ea îm pinge ca­seta înapoi, în făşurînd arcul motor. Datorită inerţiei casetei, acesta se roteşte m ai departe

Fig. 370. Ceasornic cu baterie şi electro- în trerupînd contactul. A rm ă- magnet. tu ra 7 nem aifiind atrasă, cade

sub greutatea proprie.La acest .ceasornic, contactul se realizează în tr-un singur punct, dar

în tim pul ro tirii cele două contacte alunecă puţin . Forţa de apăsare a con­tactelor este realizată de fo rţa electrom agnetului şi a arcului motor. în ­treruperea contactului se realizează brusc. D urata arm ării este de 1/20 şi se repetă la 2—3 min. în tim pul arm ării, mecanismul nu transm ite ener­gie eşapam entului, d ar nu se produc pertu rbări în funcţionare deoarece tim pul de arm are este foarte scurt. Frecvenţa arm ărilor fiind m are, forţa arcului m otor este practic constantă ; la început, cînd bateria este nouă, frecvenţa este mai redusă. Pe m ăsură ce bateria slăbeşte, frecvenţa creşte deoarece unghiul de ro ta ţie im prim at casetei se reduce. La fiecare a r­m are se aude un mic s u n e t ; cînd frecvenţa acestor sunete creşte, bate­ria trebuie înlocuită.

b. A rm area cu curent alternativ . P en tru arm area ceasornicelor cu electrom agnet se poate folosi şi curen tu l alternativ , care are, în general, tensiuni mai ridicate (uneori, tensiunea reţelei).

Un dispozitiv de arm are cu curen t altei'nativ este reprezentat în figura 371, la care contactorul este un în trerupăto r cu m ercur.

284

Pe m ăsură ce- ceasornicul"'merge, a rm ătura 8 d ii g reutatea proprie bra ţu l 2 în jos. Legătura în tre arm ătun zează cu o tijă 1 din m aterial nem agnetic. Clichetul 3 fixa roata 4, iar în tre rupă to ru l 6 cu contactele a şi b se înc m ercurul atinge contactul a. In acest moment, p rin bobi. curent, şi arm ătu ra 8 este trasă în sus (în in te rio ru l bobii

părăseşte contactul a, cînd se în trerupe curentul.Acest dispozitiv se num eşte dispozitiv de arm are cu b ra ţ basculant.Un alt dispozitiv frecvent u tilizat este reprezentat în figura 372, a.

Se compune din două bobine 1 şi 2, m ontate pe un miez 3, form at din tole în formă de potcoavă. Cele două bobine sîn t legate în serie prin in term e­diu l contactorolui form at din ştiftu l 13 :şi b ra ţu l 11. Ş tiftu l 13 este m ontat pe clichetul 6, care este apăsat de arcul 7, am bele m ontate pe arm ătura mobilă 4. A supra roţii de clichet ,5 care transm ite m işcarea la arcul mo­to r mai acţionează clichetul 9, cu arcul sSu 10. B raţu l 11, apăsat de ar­cul 12, este m ontat pe acelaşi bolţ cu clichetul 9 şi se poate sprijin i pe acesta cu tam ponul 14.

In tim pul funcţionării ceasornicului, a rm ătu ra 4 se roteşte în sensul săgeţii, fiind tra să de arcul elicoidal 8 pînă cînd clichetul 9 cade de pe v îrfu l dintelui. In acest m om ent, b ra ţu l 11 cade pe ştiftu l 13 şi închide circuitu l electric. A rm ătura mobilă se va ro ti în sensul invers celui indicat de săgeată p înă cînd clichetul 6 cade de pe vîrfu l dintelui (fig. 372, b). In acest m om ent, c ircu itu l electric se va în tre rupe deoarece ştiftu l 13 va cădea mai m ult decît b ra ţu l 11, care se va tam pona de clichetul 9.

b)., Acesta ■'torul 2

„ i-oata at,

C. ARMAREA CEASORNICELOR CU MOTOR ELECTRIC

' « A rm area cu m otor electric este folosită la foarte m ulte tipu ri de ceasornice. M ecanism ul'de m ers a l ceasornicului, în tim pul funcţionării, închide în tr-o poziţie determ inată un circuit electric cu a ju to ru l unu i contactor. In circu itu l electric este in terca la t7 un-m otoraş care, p rin tr-u n angrenaj m elcat, transm ite m işcarea la arcul m otor al ceasornicului. In tr-o altă poziţie determ inată, se în trerupe circuitul şi arm area încetează.

■‘■/Armarea cu m otoraş are avantaju l că şi îi^ timpul; arm ării se trans­mite^ energie lâ eşapam ent, ia r contactorul se uzează" mai puţin deoarece frecvenţa arm ărilo r este m ar redusă decît în cazul arm ării cu electrom ag­net. De asemenea, zgomotul produs este redus.

P en tru arm are se folosesc fie m otoare de curent continuu, alim en­tate, »în general, de lâ baterii, fie motoare de curent alternativ, alim ente de la reţea.

1. Armarea cu motor de curent continuu

C onstrucţia unui dispozitiv de arm are des utilizat cu baterie şi mo­tor. de curen t continuu este reprezentată în figura 373. Motorul 7 cu o tu ­raţie de 2 000 ro t/m in este închis în tr-o cutie. Axul său se term ină cu un

melc 8, care angrenează cuo roată melcată 4. din m ate­rial plastic, pen tru reduce­rea frecărilor.

Deoarece angrenajul m elc-roată melcată este ire­versibil. la dispozitivele care folosesc acest angrenaj nu m ai este necesar mecanismul cu ciic-het de pe axul motor.

Dispozitivul de arm are se compune din podul 1 în care este presat un lagăr 2 pen tru axul motor. Pe ax sîn t m ontate în ordine discul de comandă 3 care închide şi deschide contactorul, roata m elcată 4, arcul m otor 5 şi roata motoare 6. De rem ar­cat că arcul m otor este un

arc elicoidal cilindric, care a re avantajele că nu trebuie uns şi că nu se produc frecări în tre s p ire ; de aceea el se desfăşoară lin, fără salturi.

F recvenţa arm ării la acest dispozitiv este din opt în opt m inute, ia r durata unei arm ări variază în tre 1 s cînd bateria este nouă şi 2,5 s cînd bateria este uzată. Tensiunea bateriei este de 1,5 V.

Procesul arm ării este reprezentat în figura 374 şi se desfăşoară în felul u rm ăto r :

La sfîrşitu l perioadei de desfăşurare a arcului, limba lim itatoare 7 (fig. 374, a), care se roteşte îm preună cu roata m otoare 6 în sensul indicat prin săgeată, atinge ş tiftu l 8, m ontat pe discul de comandă 3, şi an tre-

Fig. 373. Armare cu motor de curent continuu.

286

n e a z ă ş tif tu l pînă cînd iese? de sub b raţu l declanşator 9 (fig. 374, b). Acesta cade şi îm preună cu el tija 10 şi lamelele 11 /vin în. contact cu colectorul 2 şi închid circuitul. M otorul , i : începe şă se rotească şi să antreneze roata m elcată 4 în direcţia săgeţii. La început, discul de comandă stă nem işcat, p în ă c în d fundul, canalului circular din roata, m elcată începe Să antreneze

aFig. 374. Dispozitivul de armare cu motor.

ştiftu l 8. Această mişcare va continua pînă cînd ştiftu l in tră sau b ra ţu l declanşator îl ridică îm preună cu periile şi în trerupe circuitul.- M otorul mai face cîteva ro taţii şi se opreşte.

Dispozitivul de arm are m ai este prevăzut cu un mecanism care in ­dică gradul de încărcare a bateriei în funcţie de num ăru l de ro taţii ale m otorului după în treruperea circuitului. Cu cît tensiunea bateriei este mai mare, cu a tît m otorul vă face mai m ulte rotaţii pînă la oprire după în treruperea curentului.

Un tip de ceasornic la care oprirea şi pornirea m otorului se fac în a lt mod este reprezentat în figura 375, iar dispozitivul său de contact, în figura 376. M otoraşul 1 (v. fig. 375) care antrenează dispozitivul de a r-

curent continuu.

287

m a re 'a re u n -ro to r cu u n joc axial de 0,8 mm. A xul ro torului este p re­văzut la capăt cu un m elc 2, care angrenează o roată m elcată 3, pe al cărei ax sînt m ontate discul de declanşare 5, arcul m otor şi ro a ta motoare.

Pornirea şi oprirea m otorului se fac p rih deplasarea axială a roto­ru lu i, astfel încît' discul co lecto ru lu i; in tră şi iese de sub lamelele colectoare.

In poziţia „pornit", asupra ro torului acţionează forţa m agnetică a statorului > care are un astfe l de sens încît să m enţină ro torul în poziţia pornit. Tot în acelaşi sens acţionează şi forţa arcului b raţu lu i declanşator4, ia r în sens contrar, forţa arcului motor, care se m anifestă în angre­naju l fhelcat.

In tim pul desfăşurării arcului motor, roata m elcată stă nemişcată, ia r roata» m otoare prevăzută cu ş tiftu l declanşator 6 se roteşte încet. La un mom ent dat, ş tiftu l de declanşare atinge discul de comandă, respectiv lim ba îndoită 7 a acestuia (fig. 376) şi antrenează discul pînă cînd unul- din lim itatoarele 8 ale discului alunecă sub b ra ţu l declanşator 5 şi, cu a ju­torul tam ponului 9, îm pinge ro torul înăuntru. In acest moment, motorul începe să funcţioneze, şi forţa m agnetică care apare va acţiona în sensul m enţinerii contactului. în tim pul arm ării, discul de comandă se roteşte foarte încet, an trenat fiind în continuare de roata motoare, în tim p ce roata m elcată se roteşte m ult mai repede. După o jum ătate de rotaţie, roata m elcată începe să antreneze discul de comandă, şi lim itatorul 8 eli­berează b ra ţu l declanşator, ia r forţa angrenajului m elcat (determ inată de tensiunea arcului motor), fiind m ai m are decît forţa de m enţinere m agne­tică, deplasează ro torul şi în trerupe contactul electric în tre lam elele şi discul co lecto ru lu i; m otorul se opreşte.

2. Armarea cu motor de curent alternativ

Caracteristica tu tu ro r sistem elor de arm are cu m otoare de curent continuu şi cu electrom agnet este contactorul care închide şi deschide circuitul electric. C ontactorul este organul cel m ai sensibil al dispozitivelor electrice de arm are şi m ajoritatea defectelor în exploatare provin de aici. Dispozitivele fără contactoare sîn t m ai robuste, au siguranţă m are în funcţionare, dar au şi dezavantajul foarte m are că nu se pot folosi decît în curent alternativ, fap t care le face inutilizabile în ceasornicele portabile.

M otorul cu curen t a lte rna tiv cel m ai des u tilizat este m otorul cu disc de alum iniu şi pol ecranat. Acesta are tu ra ţia şi m om entul redus şi func­ţionează fără zgomot. D atorită m om entului mic produs de motor, în tre acesta şi axul m otor se in terpune un reductor cu un rapo rt m are de dem ultiplicare, realizat cu un angrenaj m ele-roată melcată.

La ceasornicele m ai pu ţin pretenţioase n u se prevede un dispozitiv pen tru lim itarea arm ării. In acest caz, cînd arcul m otor este complet a r­m at, discul m otorului se opreşte, ia r forţa suplim entară transm isă de mo­to r eşapam entului nu influenţează mersul.

Toate ceasornicele echipate cu motoare de curen t alternativ se con­struiesc cu rezervă de mers, pen tru ca o eventuală în trerupere de curent de cîteva ore să nu influenţeze buna funcţionare a ceasornicelor.

Ceasornicele foarte precise sîn t prevăzute cu dispozitive pen­tru lim itarea arm ării. Aceste dispozitive (de construcţie foarte variată) decuplează mecanic m otorul care continuă să se rotească în gol pînă cînd va fi din nou cuplat.

288

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Cum se clasifică ceasornicele electrice ?2. Ce se înţelege prin ceasornic cu rezervă de mers ?3. Care sînt părţile principale ale dispozitivului de armare cu electromagnet?4. Cum funcţionează contactorul cu lamelă şi furcă ?5. Cum funcţionează dispozitivul de armare cu electromagnet alimentat de la o: bsterie;

6. Cum funcţionează dispozitivul de armare cu braţ basculant ?7. Care sînt avantajele dispozitivelor de armare cu motor electric ?8. Cere dispozitive de armare nu au nevoie de contactor şi de ce ?

CAPITOLUL II

CEASORNICE ELECTRICE CU ÎNTREŢINEREA ELECTRICĂ A OSCILAŢIILOR

La ceasornicele cu acţionare directă, energia se transm ite din ex te­rio r direct regulatorului.

P en tru ca regulatorul să funcţioneze corect (să-şi păstreze izocro- nism ul), im pulsurile de energie date regulatorului trebuie să răm ină con­stante ca m ărim e şi frecvenţă, ia r frinarea regulatorului, datorită trans­m iterii mişcării la indicatoare, trebuie să fie minimă.

P en tru a se respecta condiţia de frecvenţă, im pulsurile sin t coman­date chiar de regulator p rin in term ediul unui contactor sau al unui cir­cuit electric cu tranzistor.

La ceasornicele cu contactor, contactele sînt elem entele cele mai sensibile. Ele fiind comandate de regulator, forţa de apăsare este foarte m ică şi de aceea n u este admisă oxid area sau m urdărirea contactelor. F recvenţa în treruperilo r fiind foarte m are (7 200 în treruperi/h la un pen­dul de 1/2 s), n u este admisă nici apariţia de seîntei care a r deteriora repede contactele.

A. MECANISME CU CONTACTOARE

* 1. Ceasornice cu pendul

In figura 377 s-a reprezentat schema unui ceasornic electric cu ac­ţionare directă cu contactor.

Ceasornicul funcţionează după u rm ătoru l principiu : in m om entul în care viteza pendulului este m aximă, el închide un contaqţ electric, ia r electrom agnetul îi va da un im puls corespunzător energiei p ierdute în tim pul unei oscilaţii.

Pendulul 1 cu tijă din invar este suspendat cu un arculeţ ca şi pen­du lu l ceasornicelor mecanice. In loc de greutate, pendulul este prevăzut cu un m agnet perm anent 2, cu secţiunea circulară, îndoit sub form a unui

19 — M anualul ceasorn icaru lu i 289

arc de cerc. P o lu l nord a l m agnetului poate in tra în tim pul oscilaţiei în interiorul bobinei 4 f ix a tă pe suportu l 3. Im pulsul se transm ite pendulului cînd acesta-se m işcă de la d reap ta sau la stînga (bobina atrage magnetul), îm preună cu pendu lu l oscilează şi an trenoru l 5, care, la fiecare oscilaţie, va ro ti roata de clichet 6 cu un dinte. Această m işcare este transm isă m e­canism ului ind icatoarelor. R oata de clichet mai are rolul de a comanda b ra ţu l 7 ce se poate ro ti în ju ru l punctulu i 8 şi pe care este fixa t con­tac tu l de p la tină 9. C înd b ra ţu l 7 urcă panta dintelui roţii de clichet, con­tac tu l 9 atîrige lam a 10 de aur şi închide circuitu l electric. Cînd b ra ţu l cade de pe v îrfu l d in telu i, contactu l se în trerupe. M ecanismul este astfel reglat înc ît contactul să se închidă cu 1/10 s înainte de poziţia de echilibru a pendulului şi să răm înă închis 1/50 s. In restu l perioadei, pendulul osci­lează liber.

C urentu l electric porneşte de la polul pozitiv al bateriei p rin tr-un conductor izolat, ajunge la şurubul 11 şi, p rin cele două contacte 10 şi 9, la m asa 3. U n capăt al bobinei este legat la masă, ia r celălalt, la polul negativ al bobinei.

Unele tip u ri de ceasornice mai. recente s în t prevăzute cu o cutie metalică 12 asem ănătoare ca formă cu bobina 4 (din m otive de sim etrie)

Fig. 377. Ceasornic cu pendul tip ancoră cu acţionarea electrică a pendululu i.

Fig. 378. Ceasornic cu pendul cu acţio ­n area electrică a indicatoarelor.

290

în care in tră polul sud al m agnetului în tim pul oscilaţiei, producind un cîmp m agnetic variabil. Din această cauză, în cutie apar curenţi care vor fi cu a tît m ai m ari, cu. cit elongaţia' pendulului va fi m ai mare. Curenţii din cutie produc u n cîmp m agnetic ce frînează pendulul, m enţinînd astfel am plitudinea constantă.

La cele m ai m oderne ceasornice cu acest sistem se mai montează un disc m agnetic 13 p rin a cărui ro tire se poate regla m ersul în tre limitele ± 10 s/24 h. D iferenţele m ai m ari se reglează prin înşurubarea greutăţii 1 de pe tija pendulului. Şurubu l 14 a re ro lu l de a bloca pendulul în tim pul transportului.

. Un alt tip de ceasornic cu pendul este reprezentat în figura 378. La acesta, m işcarea de la pendul la mecanismul indicatoarelor se transm ite pe cale electrică, şi de aceea el poate fi folosit pen tru a comanda mai multe ceasornice secundare.

> Pendulul 1, suspendat în mod obişnuit, antrenează şi pîrghia osci­lantă 2. In deplasarea sa de la d reap ta spre stînga, dacă am plitudinea pen­dulului este suficient de m are, această pîrghie alunecă în ambele sensuri peste cam a 3, m ontată pe un arc elastic. Dacă am plitudinea scade, pîrghia se agaţă de um ărul camei, ia r la întoarcerea pendulului, ea apasă cama în jos, închizîndu-se con­tactu l 4. m

Fazele succesive de j , funcţionare a unui astfel de contactor sîn t rep re­zentate în figura 378 : 'p îr­ghia oscilantă 2 este acţio­nată de contactul mobil, ia r b raţu l de com andă 1 este fixat de tija pen­dulului.

în m om entul în care se închide circuitul elec­tric, bobina 6 (v. fig. 378), fiind alim entată de acu­m ulatorul 5, va respinge m agnetul 7 m ontat pe tija pendulului. Cînd acum u­latoru l este încărcat, n u ­mai după 6—7 oscilaţii se încheie circuitul. Cu cît tensiunea acum ulatorului scade, cu a tît m ai des se face contactul, ia r cînd se ajunge ca la fietfare osci­laţie să se închidă con­tactul, acum ulatorul tre ­buie încărcat.

Spre deosebire de ceasornicul descris anterior, an trenarea indica­toarelor se face p rin in term ediul curentului electric. în acest scop, pe p ar­tea superioară a tijei pendulului este m ontată o lim bă 8 (fig. 379) care poate oscila num ai în tr-u n singur sens. Astfel, cînd pendulu l va oscila de la dreapta sp re stînga, ea va apăsa pîrghia 9, ia r aceasta va elibera ştif- tu l 10 m ontat pe b ra ţu l 11 ce va cădea sub greutatea proprie şi va închide

M

m .VI _Q

W

r a o 1-,

" r S J ,

U

w

ME

- 1 1 tjm_U.il

IS3"

a

- O -lQ"n

— liFig. 379. Fazele de lucru a le contaetorului.

contactul 22. E lectrom agnetul 13 va atrage a rm ătura basculantă care va împinge b ra ţu l 1 înapoi şi acesta se va zăvorî din nou cu ştiftul, 10.

Itf para le l cu electrom agnetul 23 este legat electrom agnetul 14 care, în m om entul închiderii circuitului, a trage arm ătu ra 15 pe care este m on­ta t clichetul 16. Acesta roteşte cu un d in te roata clichet 17 care este m on­ta tă pe acul indicatorului secundar.

2. Ceasornice cu balansier

„Ca şi ceasornicele mecanice, ceasornicele electi'ice cu balansier au avantaju l că sîn t portabile şi au dim ensiuni mai mici.

In figura 380 s-a reprezentat un ceasornic cu acţiune directă cu ba­lansier' Se com pune d in tr-u n electrom agnet 2, în al cărui în tre fie r se

poate roti ro torul de fier 3, m ontat rigid pe axul regulatorului 4. P e ace­laşi ax sîn t m ontate roata oscilatoare 5 şi arcul spiral 6 care îm preună form ează sistem ul de oscilaţie al re- gulatorului-etalon pen tru o frecvenţă bine determ inată.

Contactul electric se formează în tre arcul 7 (care este izolat de masă cu rondela 8 şi legat la bobina 2 a electrom agnetului) şi planul înclinat 9, m ontat pe axul regulatorului şi legat de polul pozitiv al bateriei.

Contactorul 9 este înclinat la 45° şi cînd ajunge în dreptul arcului 7 îl apasă în jos, asigurînd astfel presi­unea de contact. Cît tim p contactul este închis, electrom agnetul va da ro­torului un impuls de energie. Regu­

la toru l se roteşte mai departe, ia r arcul ajunge la capătul înclinat şi scapă ridicîndu-se şi, p rin aceasta, în trerupe circuitul electric. La întoarcere, planul înclinat va atinge puţin arcul 7 pe care îl va împinge în sus cu p ar­tea sa superioară, izolată.

M ecanismul indicatoarelor este an trenat p rin tr-un ax de transm isie pe care sîn t m ontate roata de clichet 12 şi roata de poziţionare 10, pozi­ţionată de arcu l 22. La fiecare oscilaţie a regulatorului, în tr-u n sens, a r­cul 23 antrenează roata de clichet, ia r în sens con trar el se îndoaie, tfe - cînd peste dinţi.

B. MECANISME CU TRANZISTOARE

M ecanismele cu tranzistoare elim ină contactorul, organul cel mai sensibil al ceasornicelor electrice. A ntrenarea indicatoarelor se face în acelaşi mod ca la mecanismele cu contactoare. P rin fap tu l că regulatorul nu m ai comandă contactorul, frînarea acestuia va fi m ult mai redusă, astfel încît o baterie poate alim enta ceasornicul tim p de mai m ulţi ani. Forţa necesară pen tru an trenarea indicatoarelor este mai mică decît cea pen tru comanda contactorului.

Fig. 380. C easornic cu b a lansier şi contact.

1 . Ceasornice cu pendul

Princip iu l de funcţionare a unu i ceasornic cu pendul şi tranzisto r se poate u rm ări pe figura 381. Se foloseşte proprietatea de blocare a tranzis­torulu i ; astfel dacă baza (B) âr6 un potenţial pozitiv, p rin circuitu l em iter (E)-colector (C) nu va trece curen t. Această situaţie corespunde cu cea a contactorului cu contactele îndepărtate. Dacă bazei i se aplică o tensiune negativă, p rin circuitul emi- ter-colector va trece un cu­ren t corespunzător contacte­lor închise ale contactorului.

în serie cu em iterul şi colectorul se leagă o baterie de alim entare şi bobina de lucru 3. In Circuitul, bază- em iter se leagă bobina de co­m andă (excitaţie) 2. Cele două circuite sîn t cuplate capacitiv p rin condensa­torul C„.

La capătul tijei pendu­lu lu i se m ontează un magnet

, perm anent cu secţiunea cir­culară, curbat după un arc de cerc. Cele două bobine 2 şi 3 sîn t aşezate concentric, şi în interiorul lor poate in­tra polul sud al m agnetului perm anent 1. Dacă pendului se deplasează spre dreapta, în bobina de comandă se induce o tensiune electrom otoare care are o astfel de polari­ta te încît baza va fi încărcată pozitiv, şi tranzistorul răm îne blocat. Dacă pendulul se întoarce, polaritatea tensiunii electrom otoare indusă în bobina de comandă se schimbă, baza devine negativă, tranzistorul se deblochează şi p rin circu itu l bobinei de lucru va trece cu curent furnizat de baterie a cărui tensiune este am plificată de tranzistor. Cîmpul m agnetic creat de bobina de lucru va împinge pendulul spre stînga pînă cînd polul sud iese d in bobină. P e m ăsură ce m agnetul iese, tensiunea indusă în bobina de comandă scade şi, odată cu ea, scade şi negativarea bazei şi curen tu l în bobina de lucru se întrerupe. Cu aju torul condensatorului C tensiunea la bază se stabileşte astfel ca atunci cînd bobina de comandă nu transm ite un potenţial negativ la bază, tranzistoru l să fie blocat. Cînd pendulul se deplasează de la stînga spre dreapta, blocajul devine şi mai' puternic.

U nghiul «de oscilaţie a pendulului depinde de proprietăţile tranzisto­ru lu i (am plificarea tensiunii), de tem peratura acestuia, de bobina de lucru şi de m agnetul perm anent.

P rin dim ensionarea corespunzătoare a acestor elem ente se poate ajunge la o precizie de ± 2 s/24 h.

P en tru uniform izarea oscilaţiilor se m ontează bobina 4, şi inelu l con­ductor 5 pe bobina 3 în care se induc curenţi care frînează oscilaţiile m ari.

D ezavantajul ceasornicelor cu tranzistoare constă în fap tu l că pie­sele de fier ale ceasornicului sîn t m agnetizate de cîm purile m agnetice pu­ternice, necesitînd o reglare suplim entară în exploatare..

Fig. 381. Ceasornic cu pendul şi tranzisto r.

293

2. Ceasornice cu balansier

P rincip iu l de funcţionare este acelaşi cu cel descris la ceasornicele cu pendulf

Ceasornicele cu balansier şi tranzistoare (fig. 382) se compun, în ge­nera l, din urm ătoarele părţi principale :

— regulatorul, com andat de tranzistoare ;—- blocul electronic ;— m ecanism ul de transm isie ;— sursa de energie electrică (baterie).

tranz is to r.

R egulatorul (fig. 383) se com pune din două discuri de fier 1 şi 2 pe care sînt m ontaţi doi m agneţi 3 şi 4 de form ă cilindrică. Cele două discuri s în t echilibrate cu două greutăţi m etalice nem agnetice 5 şi 6 fixate prin n ituire. Pe ax u l 8 al regulatorului se m ontează şi arcul spiral 7. Masa regulatorului fiind rela tiv m are, frecvenţa lui de oscilaţie este redusă (120 oscilaţii/min).

P en tru a se reduce frecările în lagăre, axul regulatorului este m ontat în poziţie verticală şi aşezat pe p ietre (cu gaură şi de acoperire) m ontate în şuruburile 11 şi 12, P en tru a se reduce forţa de apăsare pe lagărul in fe­rior, se m ontează m agnetul perm anent 9, ia r deasupra lui, pe ax, m agne­tu l 10. F orţa de respingere d in tre aceşti m agneţi va anihila aproape com­p let g reutatea regulatorului.

Pe p artea inferioară a axului balansierului este m ontat discul de com andă 13 care transm ite m işcarea de oscilaţie roţii de cuplare 14 pe al cărei ax este m ontată roata clichet 16, asigurată de clichetul 15.

Blocul electronic (fig. 384) poate fi dem ontat separat, el form înd o un ita te separată în ceasornic. El se compune din bobina de comandă 17, bobina de lucru 18, tranzistoru l 19 şi condensatorul 20. Toate aceste ele­m ente, cu legăturile aferente, sîn t m ontate pe o placă din m aterial plastic sau textolit şi acoperite cu un capac din m aterial plastic transparent.

294

M agneţii 3 şi 4 (v. fig. 383) sîn t astfel am plasaţi pe regulator încît- atunci cînd acesta se află în stare de repaus el şă fie chiar deasupra bo­binelor. '

Deschiderea şi închiderea circuitului electric al bobinei de lucru de că tre tranzistor se fac în acelaşi fel ca la ceasornicul qu pendul. Şi în acest caz, im pulsul se transm ite balansierului in tr-u n singur sens, în sen­sul opus tranzistorului care este blocat, şi regulatorul oscilează liber-

Fig. 384. Bloc electronic.

Discul din alum iniu 21 este o frînă cu curenţi turbionari, pen tru stabilirea am plitudinii oscilaţiilor regulatorului.

A lim entarea ceasornicelor se face cu o baterie de 1,5 V. Cînd aceasta este nouă, discul de alum iniu se pune în poziţia medie ce asigură astfel un unghi de oscilaţie de 220° în am bele sensuri. D upă ce tensiunea bateriei scade, şi am plitudinea oscilaţiilor se micşorează, discul se scoate pu ţin de sub regulator, şi oscilaţia revine la normal.

Reglarea m ersului se face ca şi la ceasornicele mecanice, cu aju torul compasului.

%■ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Ce se înţelege p rin ceasornic cu acţio n are directă ?2. De cîţe tip u ri s în t ceasornicele cu acţio n are d irectă ?3. C are este p rincip iu l de funcţionare a ceasornicului cu acţionare d irec tă cu pendul ?4. C are s în t p ă rţile p rincipale ale ceasornicului e lectric cu acţionare d irec tă cu

ba lansier ?5. Care este p rinc ip iu l de funcţionare a ceasornicelor cu tranz isto r ?6. Cum se stab ilizează am plitud in ile de oscilaţie la ceasornicele cu acţionare d irec tă ?

... CAPITOLUL III,, , -v

CEASORNICE SINCRONE

. - , Ceasornicele sincrone sin t cele mai vechi ceasornice electrice. Ele au apăru t cu aproxim ativ 50 de ani în urm ă. „

Ceasornicele sincrone se bazează pe principiul ro tirii sincrone (cu frecvenţa curentului) a unui m otoraş de curent electric. Ele se compun, d in tr-un m otor sincron şi un mecanism de transm itere a m işcării la in - dicafbare. - _______

Ceasornicele sincrone p rezin tă o 'se rie de avantaje : se alimentează direct de la reţeaua de distribuţie a-energiei electrice,, au p re ţ de cost foarte scăzut, sînt robuste şi au consum de energie foarte mic. Dar au şi un dezavantaj foarte mare, p e n tru că depind de frecvenţa curentului. Dacă acesta nu are valoarea riguros egală cu cea nominală (50 Hz), ceasornicele sincrone nu mai m erg cu precizie.

D upă valoarea turaţiei m otoraşului sincron, se deosebesc :— ceasornice sincrone cu tu ra ţie mică ;— ceasornice sincrone cu tu ra ţie mare.Prim ele (200— 400 fot/m in) sîn t mai răspîndite deoarece au raportu l

de dem ultiplicare p înă la indicatoare m ai mici şi se pprnesc mai uşor. Cele cu tu raţie m are (3 000 rot/m in) se folosesc mai ra r deoarece se uzează mai repede şi au nevoie de m ulte trep te pen tru reducerea turaţiei. Se folosesc, de obicei, cînd se cer cadrane şi indicatoare m ari, deoarece prin raportul mare de-dem ultiplicare m om entul transm is indicatoarelor creşte m ult.

După felul în care se face pornirea m otorului, se deosebesc tre i ti­puri de ceasornice sincrone :

—■ cu pornire m anuală ;— cu autopornire ;

. — cu autopornire şi rezervă de mers.Toate tipurile pot fi echipate cu motoare cu tu raţii m ari sau mici.

La reţelele electrice la care în treruperea curentului se produce rar, iar durata în treruperilo r este de cîteva secunde, se folosesc în condiţii optime

ceasornicele cu autopornire. La reţe­lele cu în treruperi ra re de curent, dar de durată m ai mare (cîteva mi­nute), ceasornicele cu autopornire nu sîn t corespunzătoare deoarece, după în treruperea curentului, ele trebuie reglate. In aceste reţele se folosesc ceasornice cu pornire m anu­ală, care se opresc la în treruperea curentului.

In locurile unde curentul se în ­trerupe pe un tim p îndelungat (cîteva ore) sînt recom andate ceasornicele cu autopornire şi cu rezervă de mers, care pot funcţiona 8 h fără curent.

Ceasornicele sincrone sînt cea­sornice dependente, ele depinzînd de frecvenţa curentului din reţea.

Fig. 385. Ceasornic p e n tru verificarea . frecvenţei.

296

P en tru a se m enţine frecvenţa egală cu cea nom inală, centralele electrice sînt prevăzute cu ceasornice pentru verificarea frecvenţei. După ele se reglează dispozitivele de comandă care m enţin autom at constantă tu ra ţia generatoarelor.

în figura 385 este reprezentat un astfel de ceasornic. Pe cadranul din stînga se poate citi tim pul legal, indicatoarele acestui cadran sînt co­m andate de un ceasornic cu pendul de m are precizie.. -

Pe cadranul din dreapta se 'poate 'citi. tim pul indicat de un ceasornic sincron care este_acţionat de_ energia electrică produsă de centrală. în tre cele două este m ontat u n mecanism diferenţial care acţionează indicato­ru l central. A cesta , indică diferenţele pe cadranul mare,' divizat de; la 0 la 60, spre stînga (—) şi spre dreapta (+ ). D iferenţele ce depăşesc 1 min se pot citi pe cadranul de jos (ca la cronometre). Dacă generatorul va func­ţiona cu tu ra ţia precisă, indicatorul central va v ibra în zona diviziunii „0“. Rectificarea preciziei se face periodic, astfel incit ceasornicul sincron să m eargă cît mai apropiat de ceasornicul-etalon.

La ceasornicele cu pornire m anuală se foloseşte, de obicei, un m oto­raş cu m ai m ulţi poli (9— 15 perechi), deoarece pornirea m anuală a moto­ru lu i cu doi poli (n = 3 000 rot/m in) se realizează foarte greu. P en tru ca un m otor sincron să pornească, el trebuie ro tit p înă cînd tu ra ţia lu i ajunge

Schema unui m otor sincron este reprezentată în figura 386. Motorul sincron este form at din bobina statorului 1, m iezul m agnetic 2 din tole de oţel şi ro torul 3.

O secţiune p rin tr-u n rotor este reprezentată în figura 387. A xul ro­torului 1 face corp comun cu pinionul 2. Pe ax este fixat prin n itu ire ro­torul 3. Roata volant 5 este m ontată pe ax cu frecare cu a ju toru l inelului d istanţier 4, al arcului 6 şi a l rondelei presate 7.

P en tru porn ire (lansare), m otorul fete prevăzut cu un dispozitiv care se m anevrează din exteriorul carcasei (fig. 388). Acesta se compune d in tr-o pîrghie 1, a rticu lată excentric faţă de ro to ru l 4, şi prevăzută cu un ştift de an trenare 3 şi cu un arc elicoidal 2. La pornire, pîrghia se trage spre dreapta, şi ştiftu l in tră în tre polii rotorului. Cînd se eliberează

A. CEASORNICE SINCRONE CU PORNIRE MANUALA

la tu ra ţia sincronă ns j/if =

Fig. 386. M otor sincron.

Fig, 387. Secţiune p rin rotor.

Fig. 388. D ispozitivul p en tru p o rn irea m otoru lu i cu m ai

m ulţi poli.

297

pîrghia, arcul o trage brusc înapoi, şi ş tiftu l im prim ă rotorului o anum ită tu ra ţie după care iese din tre polii rotorului.

In figura 389 este reprezentat un ceasornic sincron cu pornire m anuală.

B. CEASORNICE SINCRONE CU AUTOPORNIRE

La ceasornicele sincrone cu autopovnire se folosesc motoare cu tu ­raţie mică şi motoare cu tu raţie mare.

a. Motorul cu autopornire cu turaţie mică (opt perechi de poli), re ­p rezentat în figura 390, se compune din : carcasa 1, statorul cu polii 2, bobinele 4, rotorul 5, lagărul din textolit 6, un inel de ungere din pîslă sau piele 7 şi o bucşă de ghidare 3.

w■ir1

1 ? 7 6 1

r i i i

î J R i

T ir i— ii

S a■Hi I ' s v. liiliiliiliiliill \l l â i v

l'-O

-L

ci

I I iPf/ / / /

5 6 7 3 L\2

Fig. 390. M otor cu autopornire cu tu ra ţie mică.

Spre deosebire de m otoarele cu lansare, la m otoarele sincrone cu autopornire, ro torul este prevăzut cu poli din m agneţi perm anenţi. Aceşti poli se pot realiza în două feluri. Pe circum ferinţa rotorului cilindric se practică nişte locaşuri în care se introduc m agneţi perm anenţi, alternativ cu polul N şi polul S spre exterior. Acest mod de execuţie a rotorului este costisitor.M ult mai economic este procedeul reprezen­ta t în figura* 391. Pe u n m agnet perm anent puternic 3 se aplică, la cele două capete, a r­m ăturile din fier 1 şi 2. Una d in tre arm ături va fi polul N, ia r cealaltă polul S. A rm ătu­rile sîn t prevăzute cu dinţi îndoiţi şi ele sîn t astfel m ontate pe m agnetul perm anent încît cei doi poli să alterneze.

Polii statorulu il sînt îm părţiţi în două părţi, d intre care una este ecranată cu o sp iră în scurtcircuit. în acest caz se repetă fenomenele de­scrise la motoarele de curen t alternativ , adică fluxu l m agnetic defazat în spaţiu şi tim p din stator antrenează rotorul.

Ceasornicele cu autopornire au dezavantajul că n u sîn t perfect sin­crone, adică la pornire sau la suprasarcini m otorul se poate roti şi cu tu ­

i.V.f

ţ rFig. 391. C onstrucţia rotorului.

299

ra ţii mai m ici decît cea sincronă* U n ro to r cu lansare în astfel de cazuri, s -a r fi -oprit.

Dacă suprasarcina (frînarea) este de scurtă durată , m otorul reviiie singur la tu ra ţia sincronă, şi abaterile ceasornicului sînt neglijabile. D acă

există însă suprasarcini perm anent (fre­cări m ari perm anente), ceasornicul va în - tîrzia sistematic.

b. M otorul cu autopornire cu tu ra ­ţie m are este reprezentat în figura 392.^ La acest tip, deoarece tu raţia este foarte m are (3 000 rot/m in), întregul m ecanism de reducere este m ontat într-o cutie ci­lindrică 1 um plută cu ulei. Acesta, fiind to t u n m otor cu autopornire, are ro torul constitu it d in tr-un m agnet perm anent cu doi poli, şi statoru l are polii ecranaţi, O secţiune prin cutia 1 este reprezentată în figura 393. P artea cea mai solicitată este axul 1 pe care se află m ontat rotorul. Acest ax este ghidat de două lagăre din tex to lit 2. U ngerea este asigurată de ine­lu l de vată 4 îm bibat, în ulei, despărţit de

ax de către cilindrul perforat 3. Roţile reductorului sînt m ontate în tre cele două schelete 5 din textolit. A xul 7 care face o rotaţie pe m inut (ax secundar) este singurul care iese din cutie şi este etanşat .de inelele din pîsla 6.

* S

C. CEASORNICE SINCRONE CU AUTOPORNIRE Şl REZERVĂ DE MERS

La în treruperea curentului electric ceasornicele sincrone descrise în. paragrafele precedente se opresc. P en tru elim inarea acestui inconvenient, ceasornicele sincrone se prevăd cu un mecanism care îi asigură -funcţip-,

Fig. 392. M otor cu au toporn ire cu tu ra ţie m are.

300

narea şi în perioada de în tre rupere a curentului. Acest mecanism funcţio­nează, de obicei, In paralel cu ceasornicul sincron, pen tru că dacă a r stac.î't. tim p este curent, uleiul, din lagăre s-ar usca, şi m ecanism ul nu a r mai funcţionai corect. \

Ceasornicul cu rezervă de m ers se compune din Următoa­rele părţi principale : .

’ : — m otor sinfcrori cu auto­pornire ;

: — m ecanism de ceasornic cu balansier ;

— m ecanism de arm are pen tru ceasornicul cu balansier ;

— m ecanism de sin­cronizare.

M otorul sincron cu 8 pe­rechi de poli =375 rot/m m ) antrenează indicatoarele şi a r- mează arcul m otor al mecanis­m ului cu balansier. M ecanismul de ceasornic cu balansier este un ceasornic mecanic obişnuit, de precizie nu prea ridicată, deoarece el este sincronizat de m otorul sincron.

Schem a de principiu a ceasornicului sincron cu rezer­vă de m ers este reprezentată în figura 394.

a. M ecanismul de arm are se compune din m otorul sin­cron 1 care antrenează o roată 2 din textolit (pentru transm isă la roata 3, p revăzută cu un ştift de an trenare excentric de care este a rticu la t b ra ţu l 4. De b ra ţu l 4 este legat b ra ţu l oscilant 5 care oscilează num ai în tr-o singură parte. De capătul b raţu lu i oscilant este legată p rin articulaţie o pîrghie 8 pe care este m ontat clichetul 6 şi care se poate ro ti în ju ru l axei ro ţii de clichet 9. Această pîrghie este atrasă de arcul 7, care arm ează arcul m otor m ontat în caseta 10. Dacă m otorul sincron se roteşte, pîrghia 8 va începe să oscileze şi îm preună cu ea cli­chetu l 6. în sus, clichetul este tras de m otor care întinde arcul 7, ia r în jos de acest arc care roteşte roata 9 cu un dinte.

R aportu l de arm are este astfel calculat încît să fie cu 1/10 mai m are decît rapo rtu l de desfăşurare a arcului motor. în acest fel, în orice mo­m ent s-a r în tre rupe curentul, arcu l motor va fi complet arm at. S upraar- m area este îm piedicată de articulaţia unila terală d in tre braţele 4 şi 5. Cînd arcul este com plet arm at, braţele 4 şi 5 se îndoaie (după linia sub­ţire din schemă), ia r arcul 7 n u mai are suficientă forţă pen tru a roti roata clichet.

A rcul m otor asigură o funcţionare a ceasornicului pe o durată de 8 h.b. M ecanismul de sincronizare asigură ca mecanismul de ceasornic

să funcţioneze în acelaşi ritm cu frecvenţa curentului electric. Roata 2

Fig. 394. Schem a ceasornicului sincron cu r e ­zervă de m ers.

reducerea zgomotului). M işcarea este

301

execută u n num ăr de. 133 roţ/m in, ia r regulatorul ceasornicului este re­g lat la 'acelaşi num ăr de oscilaţii pe m inut. Pe roata 2 este a rticu la t ex ­centric b ra ţu l de an trenare 11 care im prim ă bra ţu lu i oscilant 12 o mişcare de oscilaţie în ju ru l axului regulatorului. De b ra ţu l 12 sînt fixate capătul exterior al arcului sp iral 13 şi com pasul de reglare 14 ; astfel, la fiecare rotaţie a roţii 2, arcu l spiral va executa o oscilaţie completă, şi acesta va im prim a, în tregulu i regulator această frecvenţă.

Spre deosebire de indicatoarele orar 17 şi m inu tar 16, indicatorul secundar 15 este an trenat de la m ecanism ul de arm are astfel încît func­ţionează num ai cînd ceasornicul este alim entat de curent. O prirea lui in ­dică în treruperea curentului.

întrebări recapitulative

1. C are este p rincip iu l d e fu n c ţionare a ceasornicelor sincrone ?2. Cum se clasifică ceasornicele sincrone ?3. î n ce m od se m en ţin e constan tă frecv en ţa curen tu lu i în cen trale le electrice ?. ■1. Cum se porneşte ceasornicul sincron cu lansare ?5. D escrieţi cum este con stru it ro to ru l m otoru lu i cu au topornire.6. Cum se a rm ează ceasornicele cu rezervă de m ers ?7. în ce m od se face sincronizarea ceasornicului cu rezervă de m ers ?

CAPITOLUL IV

CEASORNICE ELECTRICE DE MINĂ

Ceasornicele electrice de m înă sînt mai recent date in exploatare. Ca principiu de funcţionare, nu diferă de ceasornicele electrice m ari, dar din punct de vedere constructiv sîn t m ult diferite de acestea. Fiind la începu­tu l evoluţiei lor, n u au atins încă fineţea tehnică a celor mecanice, dar în ceea ce priveşte precizia le-au depăşit.

Ele au o serie de avantaje :— n u trebuie arm ate ;— schim barea bateriei făcîndu-se în ateliere specializate, ceasornicul

va fi revizuit şi cu răţit periodic ;— au puţine piese în mişcare, deci uzură şi posibilităţi de defec­

ta re reduse ;— au precizia ridicată, cele ieftine funcţionează cu o toleranţă de

1—4 s/24 h.Desigur, ele au şi dezavantaje care privesc mai m ult atelierele de

în tre ţinere şi mai pu ţin pe purtă tori. Astfel, pen tru repararea şi reglarea lo r sîn t necesare o serie de instrum ente foarte precise şi foarte scumpe, ia r personalul acestor ateliere trebuie să fie de înaltă calificare.

Şi la ceasornicele electrice de m înă elem entul cel m ai sensibil este contactorul. La prim ele ceasornice s-au folosit contactoare cu arc, care încep să fie înlocuite cu contactoare cu roţi, ia r de curînd se fabrică şi cea-

302

sornice cu tranzistoare la care s-au elim inat contactoarele. După cum se observă, ceasornicele de m înă au parcurs aceleaşi etape de dezvoltare ca şi ceasornicele mari.

A. CEASORNICE CU CONTACTOARE CU ARC

Ceasornicele electrice de m înă fac parte din categoria ceasornicelor cu acţionare directă. în tr-o poziţie bine stabilită balansieru l’comandă un contactor care închide un circuit compus d in tr-o baterie şi un electro­m agnet. Cîm pul produs de electrom agnet com pletează energia pierdută de balansier în tim pul unei oscilaţii.

în afara condiţiilor impuse contactoârelor ceasornicelor m ari, la cea­sornicele de m înă apar condiţii noi : lucru m ecanic necesar pen tru închi­derea contactelor trebuie să fie foarte mic, frecarea contactelor trebuie să fie m inim ă pen tru a elim ina uzura lor deoarece frecvenţa de închidere este foarte m are (9 000— 10 800 contacte/h), dim ensiunile contactorului trebuie să fie foarte mici şi cel mai im portant este ca la şocuri contactele să nu vibreze.

La cele p a tru tipuri de ceasornice care se vor prezenta s-a căutat să se satisfacă aceste condiţii.

1) în figura 395 s-a reprezentat unul din prim ele tipu ri de ceasor­nice electrice de mînă. A lim entarea se face cu două baterii mici 1 (fig. 395, a) legate în paralel. Polul negativ al bateriei este legat la un ca­păt al bobinelor 3, ia r celălalt capăt al bobinelor este legat de masă. Polul pozitiv este legat de b raţu l contactor 4, ia r celălalt contact, arcul 5, este legat de masă. Astfel, prin atingerea arcului de bra ţu l contactor circuitul electric se închide.

a bFig. 395. Ceasornic electric de m înă.

303

t A rcul 5 este m ontat astfel încît în- poziţia de repaus a balansierului să n u .Iacă contact cu b ra ţu l 4. E l este com andat de cama 6 m ontată rigid pe axul balansierului, în tr-o astfel de poziţie încît circuitul electric să se închidă cu puţin înainte ca rid ică tu ra de pe obada roţii oscilatoare 14 să ajungă în d rep tu l polului sta toru lu i 2.

Dacă balansierul’'oscilează în sensul indicat de săgeată, cam a 6 atinge arcul 5 şi îl îndoaie p înă cînd atinge b ra ţu l contactor. In acest mo­ment? rîrcu itu l se închide, şi electrom agnetul 2 va da un im puls balansie­ru lu i în d irecţia mişcării. Balansierul rotindu-se m ai departe, arcul scapă de pe camă şi revine la poziţia de echilibru, în trerupe circuitul, după care balansierul oscilează liber.

La întoarcere, cama atinge p en tru puţin tim p arcul, îndepărtîndu-1 şi mai -mult de b ra ţu l 4, după care oscilează liber.

Dioda 7 din germ aniu are rolul de a îm piedica form area scînteilor la în treruperea contactului.

Cînd bateria este nouă, unghiul de oscilaţie a balansierului este de 270c. A cest unghi răm îne constant deoarece sistem ul de contact este cu autoreglare. Dacă am plitudinea scade, contactul răm îne mai m ult tim p închis şi se transm ite o energie m ai m are balansierului.

în tim pul exploatării, ceasornicul poate prim i şocuri puternice care m ăresc foarte m ult oscilaţiile, ceea ce produce pertu rbări în buna func­ţionare. P en tru a se lim ita unghiul de oscilaţie, ceasornicul este prevăzut cu un dispozitiv compus din ştiftu l 8 (fig. 395, b), furca 9 şi lim itatorul m agnetic 10. Dacă am plitudinea de oscilaţie este prea m are, balansierul antrenează cu ştiftu l 8 furca 9 care, fiind respinsă de lim itatorul m agne­tic, îrînează oscilaţiile în am bele sensuri.

Oscilaţiile balansierului sînt transm ise la indicatoare p rin in term e­diu l ş tiftu lu i aplatizat 11 m ontat pe balansier şi al roţii dinţate 12 (fig. 396). Ş tiftu l atinge un dinte al roţii şi îl împinge în poziţia B, după care îşi continuă drum ul părăsind dintele. în acest moment, m agnetul de poziţionare 13 roteşte roata din oţel mai departe pînă cînd dintele ajunge în poziţia C.

Fig. 396. D ispozitivul de tran sm ite re a

m işcării.

Fig. 397. M ecanism ul de regla a indicatoarelor.

3 0 4

Vig. 398. Ceasornic de m înă cu m ag- Fig. 399. C ircuit m agnetic,n e ţi perm anenţi.

magnetic. Sensul curentului din bobină se alege astfel incit, în poziţia de echilibru a roţii oscilatoare, polii magnetici de acelaşi sens (ai bobinei şi ai m agnetului perm anent) să fie fa ţă în faţă. D atorită aşezării asim etrice a m agneţilor perm anenţi, bobina va fi respinsă, totdeauna, în acelaşi sens.

. , , La reîntoarcere, ş tiftu l 11 atinge dintele urm ător din poziţia A şi îl roieşte puţin înapoi după care îl părăseşte, ia r m agnetul de poziţionare ro teşte roata înainte ca dintele să ajungă din nou în poziţia A.

La reglarea indicatorului, p en tru a nu fo rţa balansierul şi sistemul de transm itere a mişcării, balansierul se blochează (fig. 397). Dacă axul 18 cu care se reglează indicatorul se trage afară, b ra ţu l 17 va aluneca pe o suprafaţă conică a axului şi va bloca roata oscilatoare 14 p rin interm e­diul b raţu lu i de ridicare 16 şi al arcului de frînare 15. în acelaşi tim p, braţu l-ancoră 21 va bloca roata 12. P rin învârtirea axului 18 roţile 29 şi 20 reglează indicatoarele.

P en tru orientare se dau datele tehnice ale ceasornicului :— alim entarea cu două baterii din oxid de m ercur ;— tensiunea 1,35 V ;— două botine cu cite 5 000 spire din sîrm ă de cupru cu diam etrul

de 0,025 mm ;— diam etrul roţii oscilatoare 9 m m ;

. — num ărul de oscilaţii pe oră 18 000 ;— precizia ± 4 s /2 4 h .

■ 2) Ceasornicul reprezentat în figura 398 nu are un electromagnet puternic, ci foloseşte m agneţi perm anenţi de dim ensiuni mici. Şi energia

de funcţionare va fi mai mică, şi de j aceea este alim entat num ai de la o sin-

|| ■ li O ^ gură baterie. C ircuitul magnetic (fig.lllli „ / 399) se compune din magneţii perm a-

f m : q nenţi 1. 2 şi 3, coloanele 6 şi plăcile in -, , ic rn ^ \ ferioare 4 şi superioară 5. Toate aceste

|j| | q O \ elemente sînt executate din oţel. Roata. ^ n \ oscilatoare' 7 este m ontată în tre mag-

\ neţii perm anenţi şi placa superioară. ?7rj " i = X \ _ 0 Pe roata oscilatoare din m aterial ne-A | m agnetic este m ontată bobina 8 de

1 ^ - r O form ă ovală care, fiind străbătu tă de un^ curent electric, va produce un cîmp

20 — M anualul ceasorn icaru lu i 305

Condiţia ca ceasornicul Să aibă o precizie cit m ai m are este ca ba- lahsîenil să oscileze cit' mai’ m u lt liber. De aceea, transm iterea im pulsului trebuie să fie de scurtă durată. T ransm iterea im pulsului se face cu a’ju- torul u n u t contacto t cu afc comandat' de'balattsier.

Pe a iu l balansierului (fig. 400) este m ontat rigid discul de contact 9 care poartă paleta de im puls 14. A rcul de contact 11 este executat din aur şi comandat de arcul de cuplare 12, p rin in term ediul furcii 13. Contactul

electric se realizează în tre arcul 11 şi contactul 10 din platină. Arcurile sînt astfel m ontate îrî- cît în poziţia de echilibru a roţii oscilatoare 7. cele două contacte să fie la distanţa de 0,2—0,3 mm.

Dacă roata oscilatoare se roteşte in sensul indicat p rin săgeată, paleta de im puls 14 va atinge arcul de cuplare 12 şi il va îndoi. P rin in term ediul furcii 13 se va îndoi şi arcul de contact 11 pînă cînd atinge contactul 10 şi c ir­cuitu l electric este închis. Roata oscilatoare va prim i un im puls în sensul rotirii, şi paleta de im puls scapă arcul de cuplare care, îm preună cu arcul de contact, vor reveni în poziţia de re ­paus (nedeformate), -întrerupind circuitul elec­tric. B alansierul va oscila liber. La întoarcere, paleta de im puls va împinge arcul 12 în sens opus, m ărind şi mai m ult distanţa în tre cele două contacte. Rezultă deci că im pulsul se trans­m ite num ai în tr-o singură direcţie.

Paleta de impuls mai are rolul de a trans­m ite m işcarea spre indicatoare. Cînd roata oscilatoare se roteşte in sensul săgeţii, paleta

împinge înain te eu un dinte roata de cuplare. In sens invers nu se trans­m ite m işcarea. Sistem ul de transm itere a mişcării este identic cu cel de­scris în cazul precedent, cu singura deosebire că poziţionarea roţii n u se face cu un m agnet perm anent, ci cu un arc.

M ecanismul de reglare a indicatoarelor este reprezentat în figura 398. La tragerea axului de reglare 15 se cuplează roata 16 ca la ceasornicele mecanice. La reglare, balansierul ceasornicului trebuie să se oprească în tr-o anum ită poziţie astfel încît circuitul electric să răm înă deschis şi ceasornicul să fie în stare să pornească din nou. P en tru aceasta, mecanis­mul este prevăzut cu un bolţ de ridicare 17 care, la tragerea axului 15, va fi ro tit de un arc pînă cînd gheara 18 atinge circum ferinţa discului 19, m ontat pe axul balansierului. Discul rotindu-se, într-o anum ită poziţie gheara 18 va in tra în degajarea discului 19 şi, totdeauna, ş tiftu l 20 va atinge obada roţii oscilatoare, oprind-o. In această poziţie, ceasornicul poate să răm înă tim p îndelungat fără ca m ecanism ul să aibă de suferit, în m om entul apăsării axului 15, ceasornicul va porni imediat.

3) Ceasornicul reprezen ta t în figura 401 se aseamănă foarte m ult cu cel descris anterior. Şi el a re doi magneţi perm anenţi 1, m ontaţi pe o placă de oţel 2. Ceea ce are deosebit este balansierul (fig. 402). Obada roţii oscilatoare 3 este tă ia tă şi în locul respectiv s-a m ontat o bobină de formă ovala. U nul d in tre capetele bobinei este legat de balansier (masă), ia r ce­lălalt, de ştiftu l de contact 5: Ş tiftu l este m ontat intr-o p iatră cu gaur> 7

306

13 n -Fig. 401. Ceasornic de m înă cu bobină excentrică.

presată în discul 6, m ontat pe axul balansierului. Ş tiftul de contact din p latină este izolat faţă de masă. Tot pe axul balansierului, însă de partea

cealaltă a roţii oscilatoare, se mon­tează discul de lim itare 8 şi ştiftu l de lim itare 9.

Oscilaţiile balansierului sînt transm ise de ştiftu l de contact 5 la roata de antrenare 10 (fig. 403) pe al cărei ax este m ontat un pinion ce transm ite m işcarea la indicatoare.

Fig. 403. D ispozitivul de transm itere a m iş­cării.

307

La acest tip de ceasornic, roata de an trenare 10, asigurind şi contac­tu l electric, este executată dintr-uri aliaj de m etale preţioase. Ea se pozi­ţionează cu a ju to ru l m agnetului perm anent 20. P en tru ca acest lucru să fie posibil, pe roata 10 se m ontează o altă roată de poziţionare 21 de fier.

La fiecare oscilaţie a balansierului, roata de an trenare înaintează cu un dinte în m odul a ră ta t la prim ele două tipuri de ceasornice.

C ontactul electric se realizează prin atingerea v îrfurilo r dinţilor roţii de arcul 12 d in m etal preţios. In poziţia de repaus a roţii de antrenare, în tre vîrful d in telu i şi arcu l 12 este o mică distanţă, deci circuitul este deschis. C înd roata de an trenare este an trenată de balansier, dintele de lingă arcul 12 se ridică puţin şi îl atinge, închizînd circuitul electric care cuprinde polul negativ a l bateriei 13, contactorul 14, contactul fix 25, a rcu l de cbntact 12, roata de an trenare 10, ş tiftu l de contact 5, bobina 4, m asa şi polul pozitiv al bateriei.

P rin închiderea circuitului, balansierul va prim i un impuls. Roata de an trenare rotindu-se, dintele părăseşte capătul arcului, şi circuitul se în trerupe. Ceasornicul trebuie astfel reg lat încît im pulsul să fie transm is cînd balansierul se află în poziţie de echilibru. La întoarcerea balansieru­lui, roata de an trenare va fi pu ţin mişcată, fără să se facă contactul elec­

tric. Deci şi în acest caz im ­pulsul se transm ite num ai în ­tr-o singură direcţie.

La bateria nouă, am plitu­dinea de oscilaţie este de 250°. Dacă aceasta 'creşte datorită unor şotfuri exterioare, in tră în funcţiune * lim itatorul, adică ştiftu l de lim itare va atinge po­dul m agnetic superior.

P en tru reglarea indica­toarelor se trage coroana 26 ; atunci roata de cuplare m on­ta tă de b raţu l oscilant 27 va cupla angrenajul indicatoare­lor. In acelaşi tim p se elibe-

2 rează bra ţu l 28 care va fi ro tit de un arc astfel încît paleta ci­lindrică 29 m ontată pe capătul lui să in tre în tre dinţii roţii de cuplare. A stfel balansierul se va opri, totdeauna, în poziţia în

, , . I . . . . . care circuitul este deschis.Fig. 404. C easornic electric de m ina fa ra

ro a tă oscilatoare. După apăsarea coroanei,ceasornicul va porni imediat.

4) La ceasornicul prezentat în figura 404 se foloseşte to t in teracţiu­nea în tre u n m agnet perm anent şi un cîmp m agnetic creat de o bobină. Spre deosebire de cele descrise, acest ceasornic este mai simplu. Regula­torul n u m ai este un balansier clasic, ci pe axul regulatorului s-a m ontat un b ra ţ de care este legată la un capăt bobina 2, ia r la celălalt capăt, pen­tru echilibrare, o greutate 2. Acest sistem, îm preună cu arcul spiral 3, formează regulatorul.

308

In b ra ţu l regulatorului este m ontat un ştift sem irotund din aliaj de a u r+ a rg in t+ p a la d iu . în discul 5, m ontat pe axu l regulatorului, este pre­sat to t un ş tift sem irotund de p ia tră 6, lipit de prim ul cu faţa plană, pen­tru izolare. C elălalt contact se compune din contactul 7 m ontat pe arcul 8 şi dispozitivul de conducere 9. Acest contact este izolat de restu l ceasorni­cului şi este legat de polul negativ al bateriei.

Dacă regulatorul va oscila în direcţia săgeţii, ştiftu l 4 va atinge con­tac tu l 7 şi va închide circuitul electric.

M ecanismul indicator este acţionat de ştiftu l 10 care la fiecare osci­laţie îm pinge roata de antrenare 11, de fier, cu un dinte. Această roată are 18 dinţi, ia r pinionul 12 de pe axul roţii, 6 dinţi. R egulatorul făcînd tre i oscilaţii pe secundă, rezultă că pinionul se va ro ti cu un dinte pe se­cundă ; aceasta antrenează roata 13 to t cu u n dinte pe secundă. Pinio­nu l 12 şi roata secundară 13 cu 60 dinţi au dinţii de o form ă specială. Această form ă a dinţilor face ca roata secundară să se rotească 1/3, ia r restu l de 2/3 să stea nemişcată. Poziţionarea roţii secundare se face cu pîrghia 14, în care este m ontată o paletă îm pinsă spre roată de arcul 25.

Acest mod de transm itere a m işcării prezintă avantaju l că indicato­ru l secundar nu vibrează la întoarcerea balansierului (cînd nu se produce antrenarea). în ceasornicele descrise anterior roata de an trenare era ro tită puţin înapoi la întoarcerea balansierului, mişcare ce era transm isă in ­dicatorului secundar. Şi în acest caz, roata de an trenare se roteşte puţin înapoi, dar aceasta nu mai influenţează indicatoarele.

Poziţia roţii de an trenare este asigurată de m agnetul perm anent 16.Pe axul regulatorului este m ontată pîrghia 17 prevăzută cu un ştift

care antrenează furca 28 ţinu tă în poziţia medie de m agneţii perm a­nenţi 29. Cînd oscilaţiile devin prea mari. da tcriîă unor şocuri exterioare, ş tiftu l loveşte furca în exteriorul crestăturii şi o scoate din poziţia medie, cheltuind pen tru aceasta o energie. Astfel, am plitudinea de oscilaţie va scădea.

Pe greu tatea 2 a regulatorului este m en ta : un ştift 20 care fixează regulatorul în tr -o : anum ită poziţie în tim pul reglării indicatoarelor. Această fixare se face p rin tragerea coroanei de reglare. La acest ceasornic şi indicatorul secundar poate fi reglat. La apăsarea coroanei, ceasornicul porneşte.

B. CEASORNICE CU CONTACTOARE CU ROJI

C ontactoarele cu arc sînt foarte sensibile şi foarte greu de reglat in condiţii de atelier. A rcul trebuie să fie suficient de tensionat ca să poată închide contactul, dar această tensionare n u trebuie să fie p rea m are ca să frîneze balansierul în oscilaţia sa.

Un a lt dezavantaj al arcului este acela că la în treruperea contacto­ru lu i arcul vibrează, fap t ce poate duce, uneori, la contacte suplim entare nedorite. Problem a cea mai dificilă este reglarea arcului la reparare sau în tre ţinere în aşa fel încît să închidă contactul la tim pul potrivit.

Din aceste motive, unele fabrici constructoare au elim inat arcul din construcţia ceasornicului. în locul lui au in trodus o roată de contact care nu poate fi reglată, dar nici nu este necesar să fie reglată la în treţinere.

Ceasornicele cu roţi de contact sînt asem ănătoare cu cele cu arcuri de contact.

309

Fig. 405. Ceasornic cu con tactor tip roată. Fig. 406. Contactor.

Bobina I este m ontată pe balansier prin in term ediul suporturilo r 2 (fig. 405). P en tru echilibrare, balansierul este prevăzut cu contragreută­ţile 3 şi 4 din m ateriale nem agnetice ; în tim pul oscilaţiei, bobina se de­plasează deasupra unor m agneţi perm anenţi care nu s-au reprezentat în figură.

Pe axul balansierului este m ontat discul de ridicare 5 pe care sîn t fixate ştiftu l semicilindric de au r 6 şi lip it de acesta ştiftu l semicilindric de p iatră 7 (fig. 406). Cele două ştiftu ri formează îm preună un cilindru care pe o parte este conductor, ia r pe cealaltă parte, izolator. Acest ştift compus comandă roata de contact.

Roata este compusă din p a tru părţi : roata de contact 8 (de platină), roata de an trenare 9 (de fier), pinionul de transm isie 10 şi o bucşă care

izolează cele două roţi •s*— _ în tre ele.

C ircuitul electric t ' s e închide prin urm ă-

toarele elem ente (fig. 407) : polul bateriei 11,

-------ft? conductorul 12, disculacoperitor 13 pe care se

9 sprijină axul balansie-0 j o ____rului, axul balansieru-

W lui, butucul arcului spi- v 1 ral, masa, bobina, ştiftu l

1 v 'V 6, roata de contact 8 şi vyy . /-------------X— polul celălalt al bateriei.

Circuitul electric va fi închis num ai în- tr-u n singur sens, cînd ştiftu l 6 atinge roata de contact. Ş tiftul combi­n a t mai are rolul de a antrena roata 9. Poziţia corectă a acestuia este asigurată de m agnetul

Fig. 407. Circuitul electric. perm anent 14.

310

La întoarcere, ştiftu l 7 .atinge d intele roţii de contact fă ră să închidă d rcu itu i electric. Roata este trasă în poziţia corectă de m agnetul 14.

Lim itarea elongaţiei de oscilaţie’ şi reglarea indicatoarelor se face la iei ca la sistemul descris anterior.

C. CEASORNICE CU TRANZISTOARE

Tranzistoarele elimină trep ta t contactoarele din construcţia ceasor­nicelor electrice datorită avantajelor pe care le prezintă.

Ceasornicele cu tranzistoare sînt mai robuste, mai simple şi se de­fectează mai greu.

Principiul de funcţionare a pendulului cu tranzistor poate fi aplicat şi ia ceasornicele de mînă (fig. 408). Schem atic un astfel de ceasornic se compune din roata oscilatoare 1 cu m agnetul perm anent 2, echilibrat cu contragreutatea 3. Roata oscilatoare oscilează în în trefieru l unui miez de oţel moale pe care sînt m ontate bobinele de excitaţie 4 şi la lucru 5, le­gate la un tranzistor T.

Dacă roata oscilatoare este scoasă din starea de repaus, ea va începe să oscileze, şi la fiecare oscilaţie bobina de lucru îi va furniza energia p ier­dută datorită frecărilor.

Această rezolvare foarte sim plă are însă o serie de inconveniente, fapt pen tru care nu se mai aplică la ceasornicele de mînă. Ceasornicele portabile sîn t supuse în perm anenţă şocurilor exterioare, care frînează oscilaţiile balansierului, putindu-1 chiar opri. Acest mecanism însă n u este prevăzut cu autopornire. M agnetul perm anen t de pe roata oscilatoare atrage piesele de fier, provocînd solicitări în axul balansierului în tr-o di­recţie. Balansierul nu poate fi astfel echilibrat pen tru toate poziţiile de

Fig. 408. P rincip iu l de func ţionare a ceasornicului de m înă cu tranzistoare.

funcţionare ale ceasornicului. M ecanismul va fi in fluen ţat de apropierea unei mese de fier şi de im pulsurile m agnetice exterioare.

La m ecanism ul prezentat în figura 409, pe roata oscilatoare 1 n u s-a m ontat un m agnet perm anent, ci o bucată de oţel moale 2, echilibrată cu contragreutatea 3 din m aterial nem agnetic. Im pulsul este asigurat de bo­b ina 4, m ontată ca şi în cazul precedent pe un miez de oţel moale. Co-

3.11

m anda tranzistorului este realizată p rin b ra ţu l 5 care împinge lim itato­ru l 6 m ontat pe capătul unui crista l piezoelectric 7 (cristalul piezoelectric, de obicei, din cuarţ produce o tensiune electromotoai’e a tu n c i: cînd este supus la deformări mecanice). Acest m ecanism are însă dezavantajul că n u porneşte singur.

cris ta l piezoelectric.

Dacă pe roata oscilatoare 1 se m ontează o bobină 2 (fig. 410) alim en­ta tă prin două arcuri spirale, ia r sub roata oscilatoare bobina 3 şi doi mag­neţi perm anenţi 4, balansierul porneşte singur. P rin bobina 2 legată în circuitul unei surse de energie şi al unui tranzistor se trece un mic cu­rent, chiar atunci cînd tranzisto ru l este blocat, creîndu-se astfel un cîmp m agnetic foarte slab, dar suficient ca să rotească puţin balansierul. D ato­

rită acestei rotiri, se induce o ten ­siune electrom otoare în bobina de comandă 3 care deblochează tranzis­torul, ia r curentul ce trece p rin bo­bina de lucru 2 va creşte. Odată cu creşterea am plitudinii de oscilaţie a balansierului, bobina de comandă

8 iese de sub influenţa bobinei de lucru, şi tranzistorul se blochează. La în ­toarcere, tensiunea indusă în bobina de comandă are polaritatea schim­bată şi blochează tranzistorul şi mai m ult. Din cele arătate, rezultă că acest sistem este cu autoreglare.

Un a l t t i p d e c e a s o rn ic d e m în ă c u t r a n z i s to r , c a r e d i f e r ă m u l t d e

Fig. 411. C easornic de m înă cu diapazon. c e le c la s ic e , e s te r e p r e z e n t a t în f i g u r a411, ia r schema de principiu, în

figura 412. La acest ceasornic, balansierul este înlocuit cu un diapazon. Diapazonul, după cum se ştie din fizică, este executat în form ă de „U“, d in tr-un m aterial cu elasticitate mare.

F recvenţa de oscilaţie (num ărul de v ibraţii pe secundă) a diapazo­nului este determ inată a tît de caracteristica m aterialului, cît şi de dim en­

312

siunile lui şi nu poate fi m odificată p rin variaţia am plitudinii. In feliil acesta, frecvenţa de oscilaţie a diapazonului nu va fi influenţată de forţa de acţionare din ceasornic, de şocurile exterioare sau de poziţia de func­ţionare. Diapazonul se execută din invar (cu coeficientul de d ila ta re 'li­n iară foarte mic 0,0000011 m /grd), astfel încît tem peratura are o influenţă neglijabilă.

V ibraţia diapazonului, produ- cîndu-se p rin schim barea elastică a formei, n u cauzează pierderi prin frecare. în consecinţă n u se produc uzuri şi deci n u este necesară unge­rea. P ierderea energiei diapazonului apare datorită frecărilor cu aerul şi a mişcărilor struc tu ra le ale m aterialu­lui Aceste pierderi fiind m ult m ai re­duse decît în cazul balansierului, şi energia necesară pen tru acţionare vafi m ult m ai mică. M ecanismul de / >*T\ — ®transm isie este compus din num ai cîteva ro ţi pen tru a căror an trenare este necesară o energie foarte mică.

Folosirea diapazonului m ăreşte însă foarte! m ult p re ţu l de cost al ceasornicelor. P en tru fabricarea lor sîn t necesare unelte extrem de pre­cise. în condiţiile atelierelor de re­paraţii, în prezent nedotate cu astfel de unelte, nu se pot executa repa­raţii la acest mecanism.

Pentru exem plificare : roata de clichet care este acţionată de un cli­chet legat de diapazon are diam etrul de 2,5 mm, grosimea de 0,038 mm, ia r pe circum ferinţa roţii sînt frezaţi un num ăr de 300 de dinţi. Ea este exe­cutată d in tr-un aliaj special de alamă cu beriliu.

P rincip iu l de funcţionare a ceasornicului cu diapazon este asem ănă­tor cu cel al ceasornicelor descrise anterior.

în centru l m ecanism ului este m ontat diapazonul 1 care are o lun­gime de 25 mm, cu frecvenţa vibraţiilor de 360 vibraţii/s. La ambele ca­pete 2 ale diapazonului este m ontat cîte un capac de oţel moale, ia r în in teriorul lor cîte un m agnet de formă tronconică 3. în locul dintre m ag­net şi capac se m ontează bobina de comandă 4 şi bobina de lucru 5. Am­bele bobine isînt fixe (legate de scheletul mecanismului) şi legate în cir­cuitul bateriei 6, al tranzistorulu i 7 şi al com pensatorului de fază 8 (cu re ­zistenţă şi capacitate).

Odată cu diapazonul vibrează şi cîm pul magnetic, care induce în bobina de comandă o tensiune electrom otoare ce comandă tranzistorul. Cînd tranzistoru l este deschis, curen tu l trece p rin bobina de lucru 5 şi se transm ite diapazonului u n im puls m agnetic care compensează energia p ierdută în tim pul unei vibraţii. T ransm iterea im pulsului se face num ai într-o singură direcţie, în direcţia opusă tranzistoru l fiind blocat.

V ibraţiile diapazonului sîn t folosite pen tru an trenarea sistem ului de roţi dinţate. P en tru aceasta, pe unu l din braţele diapazonului este m on­ta t clichetul 9 care antrenează roata de clichet 10. La fiecare vibraţie, roata clichet va fi ro tită cu un contraclichet ca să nu poată reveni.

Fig. 412. P rinc ip iu l de funcţionare ceasornicului de m înă cu diapazon.

313

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

J. -Care sîn£ av an ta je le .ceasornicelor e lec trice de m înă ?2. Ce tip u ri p rincipale de ceasornice e lec trice de m înă cunoaşte ţi ?3. .Care ,eşte p rincip iu l de fu nc ţk ţnare a ceasornicelor cu con tactor cu a rc ?4. Ce d ezav an ta je p rezin tă con tactoarele cu arc ?5. Cum funcţionează ceasornicele ech ipate cu contactoare cu ro ţi ?6. în ce m od se face reg la rea am p litu d in ii de oscilaţie la ceasornicele cu conţac-

ta&re ? .7. Cum funcţionează ceasornicele de m în ă cu tran z is to ri ?8. C are s în t av an taje le ceasornicelor cu diapazon ?

CAPITOLUL V

INSTALAŢII DE CEASORNICE

P en tru orientarea a tît a personalului de deservire a transportului in com un in teru rban şi urban c ît şi a cetăţenilor, în gări şi în oraşe este nevoie ca ora legală să fie indicată sim ultan în cît mai m ulte locuri. De asemenea, în în treprinderile m ari, buna desfăşurai'e a procesului de p ro ­ducţie im pune ca ora legală să fie indicată în toate secţiile şi atelierele în treprinderii, precum şi în b irourile adm inistrative.

P en tru aceasta se folosesc instalaţii de. ceasornice com andate din- tr-un punct central. O astfel de instalaţie cuprinde un ceasornic p rin­cipal care comandă o serie de ceasornice secundare.

A. CEASORNICE PRINIPACLE

Ceasornicul principal este un dispozitiv care emite la intervale re ­gulate de tim p im pulsuri de cu ren t transm ise prin tr-o reţea electrică mai m ultor ceasornice comandate, num ite ceasornice secundare. La un ceasor­nic principal se pot racorda un num ăr de 40— 80 ceasornice secundare.

Ceasornicele principale sînt, în general, ceasornice cu pendul şi pot fi acţionate mecanic sau electric. Ele se compun din urm ătoarele părţi principale :

— p e n d u lu l;:— dispozitivul de transm itere a mişcării de la pendul la cadranul

ceasornicului p rin c ip a l;— contactorul.

1. Pendulul

P endu lu l ceasornicelor principale poate fi acţionat electric direct, indirect (arm are electrică) sau mecanic.

La unele tipuri de ceasornice principale pendulul este acţionat me­canic. La acestea, m ecanism ul de ceasornic propriu-zis este acţionat

314

p rin tr-o greu tate care acţionează şi asupra pendulului. G reutatea trebuie rid icată la opt zile. Foarte Tar se foloseşte arcu l deoarece are dezavanta­ju l că forţa de an trenare scade cu tim pul, pe m ăsură ce arcul se des­făşoară.

Aproape în toate cazurile, ceasornicele p rin­cipale au perioada oscilaţiilor de 1 s, lungim ea pendulului fiind de 994 mm şi foarte ra r de 3/4 s.

Precizia ceasornicelor principale este foarte ridicată, eroarea lor fiind de num ai 0,5—1,5 s/24 h.

A lim entarea se face cu curen t continuu, de obicei la 24 h (dar poate fi 6—60 V).

2. Dispozitivul de transmitere a mişcă*!! la indicatoare

In figura 413 este reprezentat un dispozitiv de transm itere a mişcării la indicatoarele ceasor­nicului principal frecvent utilizat. Ancora p ri­m eşte o m işcare oscilatorie de la pendul prin in­term ediul cheii 1 şi mişcă periodic elichetul 2 care,

' la rindul său, roteşte roata de clichet 3, d in te cu dinte, spre dreapta. Clichetul 4 a fost introdus pentru reţinere. Mişcarea roţii de clichet 3 se trans­m ite, apoi, p rin tr-u n sistem de roţi d in ţate celor două indicatoare ale ceasornicului.

■ Fig. 413. D ispozitivul de transm itere a m işcării.

3. Contactorul

Piesa cea m ai im portantă a ceasornicului principal este contactorul care are rolul de a transm ite im pulsuri în reţeaua ceasornicelor secun­dare. Im pulsurile pot fi transm ise din m inu t în m inut, din jum ătate în jum ătate de m inu t sau chiar din secundă în secundă.

în unele cazuri este necesar ca -ceasorni­cele principale să fie combinate cu dispozitive de sem nalizare care să dea anum ite semnale, ca cele de începere, de încetare şi de reluare a lucrului. în vederea sem nalizării se folosesc discuri contactoare în care se înşurubează la in tervale dorite ştiftu ri de contact. La ora ce­ru tă pen tru sem nalizare, p rin aceste ştiftu ri se închid circuitele de semnalizare respective, so­neriile sau sirenele in trînd în funcţiune.

Figura 414 reprezintă schema unei reţele de ceasornice secundare m ontate în paralel, alim entate p rin interm ediul contactorului unui ceasornic principal.

Fig. 414. A lim entarea cea­sornicelor secundare p rin

contactor-

. Piesele comppnente ale contactorului s în t : discul excentric de con­tac t 1, piesele izolate 2 şi 2', lam elele elastice 3 şi 3', contactele 4 şi 4' ; ;

r . ' Funcţionarea este u rm ăto a rea : discul de contact este ro tit -de ceasornic îritr-un m inut cu 180° în sensul săgeţii. După ce s-â ro tit din poziţia de^repaus cu 180°, piesa izolantă 2 va îndepărta lam ela elastică d in dreapta 3' de pe contactul 4'. Apoi, discul de contact va închide cir- cuitul-ceasornicelor secundare a s tf e l : p lusu l bateriei (+ ), discul de con­tac t (lam ela elastică 3), ceasornicele secundare, lam ela elastică 3' contac­tu l 4 şi m inusul bateriei (—). în acest fel ceasornicele secundare prim esc un irftpuls de curent şi polaritate pozitivă.

P en tru funcţionarea lor ceasornicele secundare trebuie să prim ească în m inytu l u rm ător un im puls de curen t de polaritate negativă. în tr-ade- văr, discul rotindu-se mai departe, circu itu l ceasornicelor secundare va fi în tre ru p t de piesa izolantă 2, ia r contactul 1 va atinge din nou lam ela elas­tică 3', revenindu-se pen tru un m om ent la poziţia iniţială de repaus. Ro- tindu-se în continuare în sensul săgeţii, discul de contact face legătura lamelei elastice 3 cu polul pozitiv (+ ) al bateriei, circuitul închizîndu-se astfel : p lusu l bateriei (+ ), lamela elastică 3, ceasornicele secundare, la­m ela elastică 3', contactul 4' şi m inusul bateriei (—). Se observă deci că ceasornicele secundare au p rim it un im puls de curen t de sens invers.

Un astfel de contactor poate comanda 40—80 ceasornice secundare al căror consum individual este de circa 10 mA. . * '

La unele tipuri de ceasornice principale contactorul este acţionat se­para t p rin tr-u n arc de greutate. Dispozitivul de contact se declanşează p rin m ecanism ul de ceasornic din m inut în m inut.

B. CEASORNICE SECUNDARE

Ceasornicele secundare nu au mecanism propriu de ceasornic, ele fiind com andate electric de ceasornicul principal. Unele tipuri folosite în b irouri pot fi echipate şi cu dispozitive pen tru baterea orelor.

în general, ceasornicul secundar, num it şi ceas pui, este form at d in tr-un dispozitiv electrom agnetic cup la t p rin tr-u n melc cu roţile din­ţa te ale m ecanism ului indicatoarelor.

La dispozitivul electrom agnetic sosesc din m inut în m inut im pulsu­rile de curen t continuu cu polaritate schim bată de la ceasornicele p rin ­cipale. Im pulsurile fac ca ro torul dispozitivului electrom agnetic să se ro­tească cu 180°, ceea ce atrage după sine înain tarea m inutaru lu i cu un m inut. D ispozitivul de transform are a im pulsurilor în ro taţii este asem ă­nător cu m ecanism ul de transform are inversă din ro taţii în im pulsuri electrice de la ceasornicele principale. D ispozitivul poate fi cu electro­m agnet polarizat sau nepolarizat. A lim entarea cu energie electrică a ceasornicelor secundare se face cu o baterie de acum ulatoare de 12, 24, 48 sau 60 V, independent de reţeaua de ilum inat. Tensiunea de alim entare se alege în raport cu lungim ea circuitu lu i care alim entează ceasornicele secundare, adm iţîndu-se o cădere de tensiune de 10% şi ştiindu-se că la un ceasornic secundar consumul este de circa 0,01 A. Se recom andă ca ceasornicele secundare să fie m ontate în paralel, deoarece la acest tip de m ontaj conductoarele fiecărui ceasornic sînt aproxim ativ la fel de lungi, ia r căderea de tensiune este aceeaşi, astfel încît la toate ceasornicele ajung curenţi sensibili egali şi nu m ai este necesară potrivirea curen tu lu i fie­cărui ceasornic prin rezistenţă.

316

In caz că este nevoie de un num ăr m are de ceasornice secundare, se reco­m andă să se lege ceasornicele secundare la o reţea cu trei conductoare (fig. 415). în astfel de situaţii, dacă ambele jum ătăţi ale reţelei sîn t egal încărcate prin conducto­rul- din mijloc, nu circulă curent, pu- tîndu-se alege pen tru acesta o secţiune mai m ică decît pen tru conductoarele exte­rioare. Contactorul ceasornicului princi­pal este form at d in tr-un pendul P care, datorită oscilaţiilor, acţionează com utato­ru l C, ia r acesta, la rîndu l său, schimbă polaritatea im pulsurilor in cele două linii pe care sînt instalate ceasornicele se­cundare.

D urata im pulsurilor care acţionează indicatoarele acestor ceasor­nice este de circa 1 s.

Principalele tipu ri de ceasornice secundare sînt :— cu arm ătură în formă de ancoră ;— cu’mers t ă c u t ;— cu arm ătură polarizată ;— cu electrom agnet n ep o la riza t;— cu circuit de semnalizare.

î- f O j O

O - O -

0 0

i t f c p 1 |||H<I— I

Fig. 415. L egarea ceasornicelor secundare.

1. Ceasornicul secundar cu armătura în formă de ancoră

Un astfel de ceasornic se compune d in tr-un electrom agnet polari­zat form at din polii 1 şi 2 (fig. 416) peste care sînt aşezate cîte o bobină cu sensuri de înfăşurare diferite. La un im puls de curent dat de ceasorni­cul principal, cîm pul unuia d in tre magneţi va fi slăbit, ia r al celuilalt în tărit. A rm ătura de oţel moale oscilează spre m agnetul cu cîmp mai puternic şi roteşte roata de an tre­nare a ceasornicului cu un dinte.

Ia im pulsul u rm ător care soseşte de la ceasornicul principal după un m inut, mag­netu l cu cîm pul slăbit şi-l va în tări, ia r cel cu cîmpul în tă rit şi-l va slăbi datorită schim­bării polarităţii im pulsului. A rm ătura va fi atrasă spre celălalt m agnet, ro tind iarăşi roata cu un dinte în acelaşi sens ca în cazul precedent. M işcarea roţii de an trenare se transm ite, apoi, p rin tr-u n sistem de roţi din­ţa te celor două indicatoare ale ceasornicului.Modul acesta de acţionare cu arm ătura în formă de ancoră poate fi folosit la ceasornice Fig 4j 6. c easo rn ic secundar cu cadrane oricît de m ari. cu a rm ă tu ră tip ancoră.

317

2. Ceasornicul secundar cu mers tăcut

Acesta se compune to t d in tr-un electro­m agnet polarizat cu polii 1 şi 2 {fig. 417), arm ă­tu ra de oţel moale în form ă de Z, u n melc şi sis­tem ul de roţi dinţate care rotesc indicatoarele

Modul de funcţionare este u rm ă to ru l: la sosirea im pulsului de curen t de la ceasornicul principal a rm ătura este ro tită datorită cuplului creat de cei doi poli ai electrom agnetului (un pol respinge, ia r celălalt atrage). Im pulsul u r­m ător va fi de polaritate schimbată, dar arm ă­tu ra se va roti to t în acelaşi sens. M işcarea ar­m ăturii este transm isă p rin tr-un angrenaj m el-

cat şi un sistem de roţi d inţate la indicatoare. Din cauza m ersului său liniştit, acest tip de ceasornic se foloseşte mai m ult în cameră. După nece­sităţi, el poate fi echipat şi cu un dispozitiv de batere a orelor.

Fig. 417. C easornic secundar ' cu m ers tăcut.

3. Ceasornicul secundar cu armătură polarizată

Acest tip de ceasornic (fig. 418, a) este tot un mecanism cu mers tăcut. Spre deosebire de prim ul, se compune d in tr-un electrom agnet obiş­

nu it cu m iezul de otel 1 de o

—i a /*

S 3

w t

J r == * b

Fig. 418. C easornic secundar cu arm ătu ră polarizată.

b, b2

V J 1;

/u /

ill’ll!I

y

Fig. 419. Ceasornic secundar cu elec­tro m ag n et nepolarizat.

formă specială şi- înfăşurarea 2. A rm ătura 3 se compune d in tr-un m agnet perm anent de formă cilin­drică 4 (fig. 418, b) pe ale cărui capete sînt • m ontate piesele po­lare 5 şi 6.

La un impuls de curent dat de ceasornicul principal, miezul 1 se magnetizează şi roteşte arm ă­tu ra 3 cu 90°. ^.a im pulsul urm ă­tor de polaritate schimbată, arm ă­tu ra se va ro ti iarăşi cu 90° în acelaşi sens. Această mişcare se transm ite la indicatoare p rin tr-un angrenaj cu roţi dinţate.

4. Ceasornicul secundar cu electromagnet nepolarizat

In figura 419 este reprezen­ta t un ceasornic cu electrom agnet nepolarizat. Electrom agnetul 1, parcurs de un impuls de curent care soseşte la bornele b \—bj de la ceasornicul principal, atrage ar­m ătura 2. Aceasta face ca arcul 3 să se întindă, şi clichetul 5 să scape din dantura roţii 4. După

318

term inarea im pulsului, arm ătura revine în poziţia sa de repaus, ia r arcul 3 trage după sine' clichetul 5 care roteşte ro a ta d inţată 4 cu un dinte spre stînga. C ontraclichetul 6 serveşte la frînarea roţii 4. Im pulsul u rm ător produce o nouă deplasare a roţii cu un dinte spre stînga. In felu l acesta, la fiecare im puls roata avansează cu un dinte, transm iţînd m işcarea p rin tr-u n sistem de roţi d inţate la indicatoare.

5. Ceasornicul secundar cu circuit de semnalizare

In unele cazuri, ceasornicele secundare pot fi. folosite şi pen tru d i­verse sem nalizări dacă li se adaugă în acest scop dispozitive speciale care să declanşeze sem nalizarea la ora dorită.

Adaptarea aceasta nu se aplică la ceasornicele principale, pen tru a nu le reduce precizia.

In figura 420 este reprezentată schema unui ceasornic secundar pre­văzut cu un circuit de sem nalizare. Releul term ic T comandă acţionarea unui releu electrom agnetic A şi se conectează la sursa de alim entare cînd b raţu l B in tră în tr-u n a din degajările discului cu came D, care este ro tit de ceasornic. C ircuitul de alim entare a releului term ic începe de la borna pozitivă a bateriei (+ ) p rin b ra ţu l B, contactul de repaus a2 înfăşurarea releului term ic T, rezistenţa variabilă R şi se term ină Ia borna negativă a bateriei (—). După 5—30 s, contactul t al releului term ic T se închide şi perm ite alim entarea releului A , care îşi com ută contactele. C ircuitul de alim entare a releului A pleacă de la borna pozitivă a bateriei (+ ) prin braţu l B, contactul ct2, contactul t, înfăşurarea sa şi borna negativă a ba­teriei (—). Contactul ai se închide şi face ca releul A să se autom enţină în circuit, ia r contactul 0 2 se deschide şi în trerupe circuitul de alim entare a releului term ic T, care începe să se răcească, deschizîndu-se autom at contactul t. După aceasta, p îrghia B pe care una dintre came o scoate din degajarea discului, în trerupe circuitu l de alim entare a releului A. Apoi,

Fig. 420. Schem a circuitului de sem nalizare.

după un in terval de tim p bine determ inat, b ra ţu l B Cade în degajarea u r­m ătoare a discului D, şi situaţia se repetă. Soneria S care este legată în paralel cu bobina releului term ic T semnalizează din tim p în tim p cînd releul T este alim entat. Rezistenţa Variabilă R are rolul de a regla curen­tul ce trece prin releu l term ic, deci reglează tim pul de acţionare a releului.

319

Pe lîngă tipu l de ceasornic secundar cu un singur circuit de sem nali­zare descris m ai sus, m ai există tipu ri prevăzute cu mai m ulte circuite de semnalizare.

C. CENTRALE DE CEASORNICE ELECTRICE

D aţă este necesar ca ora legală să fie dată în m ulte locuri, n u se mai foloseşte un ceasornic principal, ci o centrală de ceasornice electrice care comandă cîteva circuite de ceasornice secundare, pe fiecare circuit puţind fi m ontate pînă la 50 de ceasornice secundare.

O astfel de centrală este compusă d in tr-un ceasornic principal obiş­nuit, un al doilea ceasornic principal de rezervă, cîte un ceasornic secun­dar de control pen tru fiecare circuit de ceasornice secundare, relee pen­tru com utarea m ersului de pe ceasornicul principal pe cel principal de rezervă, sursă de alim entare, relee pen tru supravegherea alim entării, relee pen tru controlul autom at al im pulsurilor, am perm etru şi voltm etru.

Din punctu l de vedere al num ărului de ceasornice secundare co­m andate se deosebesc :

— centrale mici, care pot comanda pînă la m axim um 60 de cea­sornice se cu n d a re ;

— centrale mijlocii, care au 60— 180 de ceasornice secundare subordonate ;

— centrale mari, care comandă peste 180 de ceasornice secundare.C entralele mici se compun d in tr-un ceasornic principal şi. unu l de

l-ezervă; centralele mijlocii şi m ari conţin, pe lîngă cele două ceasornice principale, un tablou de d istribuţie şi un sistem de sincronizare a m ersu­lui ceasornicului principal cu cel al ceasornicului principal de rezervă.

P rin ceasornicul său principal, centrala transm ite im pulsuri pe li­niile ceasornicelor secundare fie direct, fie prin tabloul de distribuţie. De obicei, im pulsurile se transm it din m inut în m inut, mai ra r din jum ătate de m inut în jum ătate de m inut şi, uneori, chiar din secundă în secundă.

Dacă ceasornicul principal se opreşte din cauza unui deranjam ent' oarecare, comanda ceasornicelor secundare trece autom at la ceasornicul principal de rezervă. Pana ceasornicului principal este sem nalizată şi se poate trece la în lă tu rarea deranjam entului fără vreo perturbare în m ersul reţelei de ceasornice secundare.

Unele centrale sîn t com pletate cu dispozitive care semnalizează au­tom at începutul şi sfîrşitu l program ului de lucru, eventualele în treruperi planificate pen tru masă etc.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Din ce se com pune o in sta la ţie de ceasornice ?2. Unde se folosesc in sta la ţiile de ceasornice ?3. C are sîn t p ă rţile p rincipale ale ceasornicului p rincipal ?4. Cum funcţionează con tactoru l ?5. Ce este un ceasornic secundar ?6. C are s în t p rincipale le t ip u ri de ceasornice secundare ?7. Cum funcţionează ceasornicul cu m ers tăcu t ?8. Din ce este a lcătu it c ircu itu l de sem nalizare ?9. Ce este o cen tra lă de ceasornice electrice şi d in ce se com pune ?

32.0

CAPITOLUL VI

REPARAREA CEASORNICELOR ELECTRiCE

A. GENERALITĂŢI

, Ceasornicele electrice se răspindesc to t mai m ult. Desigur şi ele tre ­buie întreţinute, curăţite şi reparate. Deoarece a tît repararea părţilor m e­canice cît şi a celor electrice se face în aceleaşi ateliere, ceasornicarul re ­para to r trebuie să ştie să depisteze şi defectele dispozitivelor electrice şi să le remedieze. P en tru aceasta, ate lieru l trebuie ,să fie dotat cu anum ite instrum ente şi scule specifice :

— instrum ente pen tru m ăsurări electrice (voltm etru, am perm etru, ohm m etru sau m u ltim e tru );

— tablou cu surse de energie de diferite tensiuni * set de şurubelniţe cu m inere izolate ;

— cleşte combinat cu braţe izolate ;—y~ cleşte de tă ia t cu braţe izolate ;.— ciocan de lipit.D rept surse de alim entare în ateliere se folosesc baterii uscate (pen­

tru curent continuu) şi reţeaua de distribuţie (pentru curent alternativ).Deoarece ceasornicele de rep a ra t sînt de diverse tipuri, atelierul

trebuie să dispună de diferite tensiuni de alim entare.U n ta b lo u de alim entare sim plu de executat este dat în figura 421.

Acest tablou asigură urm ătoarele tensiuni :1,5, 3 şi 6 tensiune continuă constantă ;de la 0 la 3 V tensiune continuă reglabilă ;3, 5, 8, 110, 220 V tensiune alternativă constantă ;de la 0 la 8 V tensiune alternativă reglabilă.Tabloul trebuie să fie prevăzut cu cabluri izolate de diferite lungimi,

prevăzute la capete cu clame de prindere.

La verificarea ceasornicelor, atît la m ăsurarea tensiunii cît şi a cu­rentului, polul pozitiv al bateriei trebuie legat la borna pozitivă (+ ) a aparatului, iar polul negativ, la borna negativă. Dacă se foloseşte un apa­ra t cu care se poate m ăsura a tît cu ren tu l continuu c ît şi cel alternativ , com utatorul trebuie ro tit la semnul ( = ) cînd se m ăsoară curentul continuu şi la sem nul ( ~ ) cînd se măsoară curen tu l alternativ . In cazul aparatelor cu mai m ulte domenii de m ăsurare, aceasta se începe, totdeauna, cu do-

720Y

Fig. 421. T abloul de alim entare.

21 — M anualul ceasorn icaru lu i 321

m eniul cel mai î^nie ; dac A acul indicator se deplasează puţin pe scară, se cofnută aparaly j ja domeniul im ediat urm ător. Dacă indicaţiile acului sîn t încă mici, s ţ continuă com utarea pînă cînd acul indicator se află în a doua treim e a scării şl num ai atunci se citesc indicaţiile aparatulu i. Va­loarea m ărim ii înăsurate nu coincide, totdeauna, cu indicaţiile citite pe aparat, ci, uneoi.^ trebuie calculată. De exemplu, dacă se m ăsoară ţen- siunea,cu un v o lj^ e tru com utat la domeniul de 5 V şi indicatorul a ra tă 27 pe scara cu 3C) diviziuni, atunci valoarea tensiunii m ăsurate va fi^ • 27 =4,5. Deci pen tru a se afla valoarea m ăsurată se îm parte domeniulla num ărul de di.viziuni al scării şi se înm ulţeşte,cu indicaţia acului.

La m ăsurai.ea rezistenţelor cu m ultim etrul un capăt al rezistenţei seleagă Me borna -ţ_ şi celălalt la borna însem nată cu *, iar apara tu l trebuie să fie com utat Fjentru m ăsurarea rezistenţelor. înain te de m ăsurare cele două palpatoare se ating, şi acul indicator trebuie să ara te .,0“, în caz contrar se reg lează indicatorul.

Dacă se m asoar£ rezistenţa unui elem ent de circuit şi apara tu l in ­dică „0“, însean\n § Că elem entul respectiv este scurtcircuitat, ia r dacă indică „oc“, este în trerup t.

B. REPARAREA CONTACTOARELOR

Contactoarigie jntră în construcţia m ajorităţii ceasornicelor electrice. Cele mai m ulte defecte ale ceasornicelor electrice se datoresc contactoare- lor. F uncţionare^ defectuoasă poate avea mai m ulte cauze :

— sup rafe ţeie de contact sîn t oxidate, unse cu ulei sau m urdare ;— forţa de, apăsare a contactului este prea mică ;

apar s c i t e i la în treruperea contactului.S uprafeţe le contactoarelor se vor spăla cu o cirpă care n u la să .

scame, m uiată îin alcool sau alte soluţii care nu conţin ulei (benzina con­ţine, totdeauna, puţin ulei). După uscare, contactele spălate se vor verifica cu lupa dacă sîr^t arse, adică conţin puncte negre m ărunte. Acestea se vor îndepărta prin lpolizare cu h îrtie abrazivă foarte fină (500—600), fără însă a se modifi[ca form a contactelor. După polizare, contactele se degre- sează, după care nu m ai este admisă atingerea lor cu mina.

F orţa de a,pasare a contactelor are o im portanţă foarte mare. Dacă ea este prea mi(cai contactorul nu funcţionează sigur (creşte rezistenţa de contact), ia r dac.g este prea m are, produce o frînare m are a m ecanismului de ceasornic. R eglarea forţei de apăsare se realizează prin îndoirea arcu­rilo r (lamelelor) contactorului.

P en tru ori en are se dau valorile optime ale forţei de apăsare a con­tactelor pen tru câteva tip u ri de ceasornice :

c ea so rn ^ ^ arm ate cu electrom agneţide cur&n t continuu 10 —20 gf ;

— ceasorraice arm ate cu m otor cu colector 4 — 6 gf ;— ceasornice principale 30 —60 g f ;

ceasornice cu pendul cu acţionare directă 2 — 4 g f ;— ceasornice de m înă 0,1— 0,2 gf.U n contac.t bine reg lat trebuie să aibă rezistenţa mai mică de 0,2 Q.

Contactele regl%te trebuie să fie urm ărite în funcţionare. Dacă apar scîn- tei, trebuie măsjUrat condensatorul de am ortizare, ia r dacă condensatorul este străpuns, sţg va înlocui cu altu l nou.

322

C. REPARAREA CEASORNICELOR CU ARMARE ELECTRICĂ CU ELECTROMAGNET

înainte de a se începe dem ontarea ceasornicului, trebuie verificată poziţia în care s-a oprit. Dacă contactele sînt deschise, înseam nă că cea­sornicul s-a oprit a r m a t ; în acest caz este vorba de u n defect mecanic (uzură, m urdărie, îngroşarea; uleiului, cep strîm b etc.) care trebuie de­pistat şi în lă tu ra t ca şi la ceasornicele mecanice.

Dacă contactele sîn t închise, ceasornicul poate avea unul sau mai m ulte din urm ătoarele defecte :

1) Bateria este epuizată. Se demontează bateria şi i se m ăsoară ten­siunea. Dacă tensiunea m ăsui'ată este sub 80 % din cea nom inală (m ar­cată), se înlocuieşte bateria. înain te de a se m onta bateria nouă, se curăţă locaşul şi contactele. Dacă bateria a fost epuizată, se verifică dacă a fost o epuizare norm ală sau bateria s-a uzat înainte de term en. P en tru aceasta, atunci cînd se introduce o baterie nouă, se va „zgîria“ pe ea data m ontării. O baterie in condiţii norm ale de funcţionare se epuizează după 1— 1,5 ani,

Epuizarea p rem atură a bateriei poate avea urm ătoarele cauze :— frecări m ari în m ecanism ul de arm are (uzură, ulei uscat, m urdă­

rie, arm ătura electrom agnetului atinge scheletul e tc .) ;— întrefierul în tre arm ătură şi miezul electrom agnetului p rea m are

(peste 1 m m );— blocarea arm ăturii electrom agnetului în poziţie cînd circuitul

electric este închis ; în acest caz, bateria se descarcă în cîteva ore.2) Contactorul este defect. Se respectă indicaţiile de la punctul

notat cu 2.3) Circuitul electric este întrerupt. P en tru a depista locul în tre ru ­

perii, se măsoară rezistenţa fiecărui elem ent de circuit.La ceasornicele cu arm are electrică înfăşurarea (arm area) cît şi des­

făşurarea arcului m otor sîn t lim itate. Cînd se înlocuieşte arcul ru p t cu unul nou, trebuie să se păstreze aceeaşi tensiune iniţială în arc. Cînd lim i- tatorul opreşte desfăşurarea arcului, tensiunea lui trebuie să im prim e ba­lansierului un unghi de oscilaţie de cel puţin 500°. P en tru a se înlocui re ­pede arcul fără m ulte încercări, se recom andă ca înainte de a se dem onta mecanismul motor să se însemneze poziţiile tu tu ro r pieselor acestui m e­canism, iar după introducerea arcului nou ele să fie m ontate în aceleaşi poziţii.

D. REPARAREA CEASORNICELOR CU ARMARE ELECTRICĂ CU MOTOR

a. Ceasofnice alim entate de la baterie. Şi la aceste ceasornice se în ­cepe prin verificarea tensiunii bateriei, colectorului şi arcului m otor (ar­m at sau nearm at). Dacă arcul este arm at, ceasornicul are un defect la p ar­tea mecanică. Dacă arcul este desfăşurat şi contactoarele sîn t închise, ceasornicul poate avea :

— contactorul defect (arc m urdar, forţa de apăsare prea m ică e tc .) ;—- ro toru l m otorului blocat. Se demontează m otorul şi se încearcă

rodarea lui. Dacă nu se obţin rezultate, m otorul trebuie înlocuit deoarece aceste motoare sînt nedem ontabile şi nu se pot repara ;•

— înfăşurarea m otorului arsă. Rotorul se roteşte uşor, însă m otorul cuplat la curent nu porneşte ; şi în acest caz, m otorul se înlocuieşte ;

— roata m elcată gripată; Se demontează şi se curăţă lagărele.

323

în afară de aceste defecte, cînd ceasornicul se opreşte, m ai in tervine situaţia în care bateria se epuizează repede. Aceasta se datoreşte fie con- tactorului care nu în trerupe curen tu l şi lasă m otorul sub tensiune, fie frecărilor m ari în mecanismul de arm are. Dacă frecările sînt cele nor­male, m ecanism ul de arm are trebuie să funcţioneze corect la 80% din tensiunea nom inală a bateriei.

b? Ceasornicele alim entate cu curent alternativ . Sînt robuste şi se defectează foarte rar. Defectele m ai frecvente s î n t :

„ — discu l fulează şi atinge electrom agnetul. Se va centra discul ;— lagărele în care este m ontat discul cu acul său sînt uzate ;— bobina electrom agnetului este în tre rup tă (arsă). Dacă se măsoară

rezistenţa ei, aparatu l indică infinit. în acest caz, bobina trebuie înlocuită. Dacă nu se dispune de una identică, trebuie să se execute una după datele înscrise pe bobina defectă (diam etrul sîrm ei şi num ărul de spire). Cînd pe bobina arsă nu sînt trecute aceste date, ele se vor stabili p rin m ăsurarea diam etrului sîrm ei şi prin num ărarea spirelor în tim pul desfăşurării bobi­nei arse. Se rem arcă că o abatere pînă la 20% a num ărului de spire nu influenţează prea m ult funcţionarea.

E. REPARAREA CEASORNICELOR CU ACŢIONARE DIRECTĂ

Ceasornicele cu acţionare directă cu contactoare sînt foarte sensibile, partea lor cea m ai delicată fiind contactoarele. -

Forţa de apăsare a contactoarelor trebuie să fie foarte mică, deoarece frînează oscilaţiile. De aceea, orice urm ă de m urdărie sau de ulei scoate contactorul din funcţiune. O atenţie deosebită trebuie să se acorde un­gerii pieselor din apropierea contactorului pen tru a se elim ina orice sur­plus de ulei, care, p rin întindere, ar pu tea ajunge pe contactor.

Ceasornicele cu tranzistoare se defectează cu m ult mai rar. D urata de serviciu a unui tranzistor este cu m ult mai m are decît a m ecanism ului de ceasornic. De aceea, practic, f t aceste ceasornice apar num ai defecte mecanice.

Dacă,, totuşi, trebuie să se înlocuiască un tranzistor, da to rită dete­riorării mecanice, se va folosi u n u l identic. L ipirea legăturilor trebu ie să se facă cu foarte m are atenţie pen tru ca tranzistoru l să nu se încălzească. De aceea nu este admis să se scurteze picioruşele tranzistorului. în tim pul lipirii, picioruşul trebuie ţin u t cu un cleşte la t care să preia căldura. Li­pirea se va face cu cositor uşor fuzibil, folosindu-se colofoniul ca deca- pant. Alte m etode de lipire nu sîn t admise.

F. REPARAREA CEASORNICELOR SINCRONE

Ceasornicele sincrone, fiind simple şi robuste, se defectează greu. Totuşi, la o exploatare îndelungată pot să apară unele defecte, ca :

— ceasornicul se opreşte uneori, cu toate că nu s-a în tre ru p t cu­rentul. în acest caz, defectul trebuie căutat la fişa de contact şi în cablul de legătură. Se va mişca fişa în priză pen tru constatarea eventualelor po­ziţii de în trerupere a c u re n tu lu i;

— ceasornicul produce un mic zgom ot Se opreşte ceasornicul şi se încearcă ro tirea m otorului cu mîna. El trebuie să se rotească uşor. Dacă

324

se roteşte greu, se demontează rotorul, se curăţă cepurile şi lagăi'ele, se îndreaptă eventualele cepuri strim be, se m ontează la loc şi se unge ; ■

— ceasornicul produce un zgomot puternic. în acest caz, lagărele m otorului sîn t uzate şi ro torul atinge părţile fixe ale ceasornicului. T re­buie executate lagăre n o i ;

— bobina este arsă. Se înlocuieşte sau se rebobinează.La m ontare, toate piesele ceasornicului trebuie să fie bine fixate, ş'u-

ruburile strînse, deoarece a ltfel vibrează producînd un zgomot care se amplifică de carcasa ceasornicului.

Ceasornicele sincrone, fiind alim entate direct de la reţea, nu este admisă dem ontarea ceasornicului în tim p ce este sub tensiune, fiind pe­ricol de electrocutare. Orice reglare şi verificare se va efectua cu scule cu m inere izolate.

G. REPARAREA CEASORNICELOR ELECTRICE DE MiNÂ

Ceasornicele de mînă acţionate electric fiind de foarte m ulte tipuri, demontarea, repararea şi m ontarea lor se face diferit, adecvat fiecărui tip în parte. Este foarte greu ca ele să fie tra ta te separat, de aceea se vor descrie num ai acele defecte şi' metode de reparare comune tu turor.

B ateria epuizată se înlocuieşte prin deşurubarea şurubului de fixare ; bateria iese singură, fiind îm pinsă de un arc. înain te de a se m onta bate­ria nouă, locaşul trebuie bine curăţit, deoarece el face legătura cu unul din tre polii bateriei. P entru curăţirea locaşului se folosesc soluţii de de- gresare care nu conţin ulei (alcool, e ter etc.). La m ontarea bateriei trebuie să se ţină seam a de poziţia polilor : cel pozitiv se leagă, totdeauna, de sche­letul ceasornicului. Este indicat ca la schim barea bateriei.să fie „zgîriată“ data operaţiei pe bateria introdusă, pen tru a se avea un indiciu asupra stării ceasornicului la reparaţia urm ătoare.

Dem ontarea ceasornicului începe prin dem ontarea podului secundar, după care se poate scoate balansierul. Restul m ecanismului se demon­tează ca şi la ceasornicele mecanice. La unele tipuri, blocul electronic m ontat pe o plăcută de textolit poate fi dem ontat im ediat după ridicarea podului secundar. în tim pul dem ontării nu este admis ca m agneţii să fie mişcaţi deoarece cîmpul m agnetic se modifică, ia r ceasornicul n u va mai funcţiona corect. De asemenea nu este admis să se demonteze arcurile contactoare de pe suportul lor, deoarece reglarea lor este foarte dificilă.

Bobina m ontată pe roata oscilatoare este foarte sensibilă. N u se ad­m ite atingerea ei cu penseta sau alte scule dure care ar putea zgîria stra tu l izolator. Curăţirea balansierului se face în m aşina de curăţit, cu soluţii de degresare care nu atacă Iacul de izolare al sîrm ei bobinei.

înainte de m ontare, contactele electrice se vor şterge cu o cîrpă fără scame îm bibată in alcool. După aceea se verifică cu o lupă sau un micro­scop de buzunar, care m ăreşte de 12 ori, toate suprafeţele m agneţilor şi se îndepărtează cu aju toru l celofanului gum at p ilitu ra de fier a trasă de magneţi.

Ungerea ceasornicelor electrice de m înă trebuie făcută cu foarte m are precauţie. Se vor unge num ai locurile stric t necesare cu cantităţi reduse de ulei, pen tru a se preveni astfel răspindirea lu i în tim pul exploatării. Este interzis să se ungă suprafeţele de contact, ca : lamelele contactoare, roata contactoare, cama de comandă de pe balansier etc. Din date sta tis­

325

tice s-a dedus că jum ătate d in defectele ceasornicelor electrice de m ină sînt Cauzate de acoperirea suprafeţelor de contact cu ulei sau m urdărie.

Controlul la părţile electrice ale ceasornicelor de mină se începe tot de la baterie. De obicei, tensiunea ei este de 1,55 V şi se va înlocui num ai dacă tensiunea a scăzut cu mai m ult de 10%.

Elem entul cel mai im portan t al circuitului electric este bobina de pe roa^a oscilatoare. P en tru a se m ăsura rezistenţa ei se ating cu palpa- toarele ascuţite (vîrfurile de ac) ale aparatulu i d e m ăsurat cele două ca­pete ale bobinei. Capetele bobinei se găsesc, de obicei, pe obada roţii osci­latoare şi pe cama balansierului. O abatere m ăsurată de ±10% faţă de valoarea nom inală a rezistenţei nu înseamnă uri defect. Bobina este de­fectă £înd aparatu l de m ăsurat indică sau infinit (bobina este întreruptă), sau o valoare foarte mică (bobina este scurtcircuitată).

P en tru a se depista alte defecte se măsoară rezistenţa întregului cir­cuit, atingîndu-se cu palpatoarele masa şi borna izolată de masă. Ro- tindu-se balansierul în direcţia închiderii contactului, aparatu l trebuie să arate rezistenţa bobinei. Rotindu-se balansierul mai departe,, după deschi­derea contactului, rezistenţa m ăsurată trebuie să fie infin it (circuit des­chis). Dacă aparatu l indică altceva, circuitul este defect şi se măsoară re­zistenţa fiecărui elem ent, căutîndu-se locul în care circuitul este în trerupt sau scurtcircuitat.

Dacă reparaţia este bine executată, ceasornicul trebuie să funcţio­neze corect cu 90% din tensiunea nominală;

Ceasornicele electrice de m ină sint de puţin tim p in exploatare şi varie ta tea lor este foarte m a re ; de aceea, repararea lor este dificilă din lipsă de experienţă. P en tru a acum ula experienţă este util ca ceasornica­ru l reparator să-şi noteze despre fiecare ceasornic electric separat u rm ă­toarele date :

— denum irea ceasornicului (m arca);' — principiul de funcţionare ;

— data fab rica ţie i;. descrierea defectului (pe s c u r t) ;

— tim pul de epuizare a b a te r ie i ;-—■ tensiunea nom inală a b a te r ie i ;— tensiunea lim ită la care mal funcţionează ceasornicul;— rezistenţa circuitului.în posesia acestor date, repararea ceasornicului se face cu m ult mai

repede şi cu mai m ultă siguranţă.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1.- Cu ce scule trebu ie să fie do ta t un a te lie r in caro se rep ară ceasornice electrice ?2. C are s în t defectele m ai frecvente ' a le contactoarelor şi cum se rem ediază e le ?3. D ar defectele m ai frecvente a le ceasornicelor cu a rm are electrică ?4. Cum se poate s tab ili dacă un ceasornic cu a rm are e lectrică are un defect m eca­

nic sau electric ?5. Cum se rep ară un ceasornic a rm a t cu m otor electric ?6. Ce defecte pot avea ceasornicele sincrone ?7. Cum se fac cu răţirea şi ungerea ceasornicelor electrice de m ină ?8. Cum se depistează locul defectu lu i la ceasornicele electrice de m ină ?

326

MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII Şl DE PREVENIRE A INCENDIILOR ÎN ATELIERELE DE CESORNICĂRIE

PARTEA A N O U A

CAPITOLUL

A. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII SPECIFICE ATELIERULUI DE CEASORNICĂRIE

Atelierul de ceasornicărie trebuie ţinu t în stare perfectă de cură ţe­nie, atît pen tru sănălatea lucrătorilor cît şi pen tru a evita pătrunderea prafului în mecanismul ceasornicului. Curăţirea atelierului trebuie să se facă sistem atic şi in mod organizat, prin m ăturarea şi ştergerea um edă a pardoselii.

Deoarece' ceasornicarul lucrează cu piese foarte mici, fiecare loc de muncă va fi ilum inat local, ia r m asa de lucru va avea înălţim ea de 90— 100 cm, pen tru ca să nu stea îndoit de spate.

A telierul va fi am enajat în tr-un loc ferit de zgomote şi trepidaţii. Zgomotul are ca efect o reducere a capacităţii de muncă, ia r trepidaţiile produc vibraţii care duc la nesiguranţa m işcărilor mîinii.

Sculele ascuţite, c a : şurubelniţele, pensetele, alezoarele, pilele, acele etc., vor fi păstrate în truse, cu vîrfurile ascuţite în interior. Se in ­terzice a purta în buzunarul de la piept scule ascuţite cu v îrfu l afaxă.

La scoaterea arcului m otor din casetă, se va ţine bine în m înă ca­seta, pentru a nu fi aruncată de forţa dezvoltată de arc.

B. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII LA POLIZARE

M ajoritatea atelierelor de ceasornicărie sînt dotate cu polizoare elec­trice. In vederea prevenirii accidentelor la polizare se vor respecta urm ă­toarele m ăsuri :

— înain te de a fixa p ia tra pe axul polizorului, se va face proba de sunet şi echilibrare. Dacă la lovire p iatra scoate un sunet neclar, sau este neechilibrată, nu se va monta.

— P ia tra de polizor trebuie să fie bine centrată şi să aibă un m ers lin, fără bătaie.

— P ia tra abrazivă trebuie să fie acoperită cu apărătoare rezistente şi num ai partea de lucru să răm înă liberă.

— Polizorul trebuie prevăzut cu un suport de sprijin, aşezat lîngă p iatra abrazivă, astfel încît piesa polizată să nu poată in tra in tre piatră şi suport.

327

— In cazul cînd nu există ecran de protecţie, se vor folosi obligato­riu ochelari de protecţie.

— La pornirea polizorului şi îri tim pul polizării nii se va sta în faţa pietrei abrazive,-- ■ ; ■

j , , C. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII LA STRUNJIRE

P en tru a preveni accidentele la operaţia de strunjire, se vor respecta urm ătoarele m ăsuri :

— P ăru l lung va fi strîns în tr-o bască sau batic, pen tru a nu ajunge la organele în mişcare.

— Lupa de m ărire va fi folosită d rep t ecran de protecţie.— Fixarea cuţitului în suport trebuie făcută astfel încit înălţim ea lui

să corespundă procesului de aşchiere. Lungimea cuţitului care iese din suport trebuie să nu depăşeasă 1,5 ori înălţim ea cuţitului.

— In trarea cuţitului în m aterial trebuie să se facă lin, după pune­rea în mişcare a axului principal.

— M ăsurarea pieselor în tim pul ro tirii este interzisă.— îndepărtarea aşchiilor trebuie făcută num ai după oprirea com­

pletă a strungului, cu a ju toru l unei perii. r

D. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII Şl DE PREVENIRE A INCENDIILOR LA MANIPULAREA, DEPOZITAREA Şl FOLOSIREA

MATERIALELOR INFLAMABILE

— Transportul benzinei trebuie să şe facă numai in bidoane m eta­lice, fără scurgeri.

— In atelier este interzis să se depoziteze cantităţi m ari de m ate­riale inflamabile.

— M aterialele inflam abile nu se vor păstra lingă corpurile de încălzire.

— Vasul cu benzină pen tru curăţirea pieselor (benzinieră) se va ţine acoperit şi aşezat mai departe, pen tru ca lucrătorul să nu inhaleze vapori de benzină, care sînt toxici.

— Cîrpele m urdare îm bibate cu benzină vor fi evacuate din atelier la term inarea lucrului.

E. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRILOR

Se interzice folosirea unor instalaţii electrice improvizate, ca părţi ale conductoarelor neizolate.

— Conductoarele electrice vor fi am plasate la înălţim e pen tru a nu avea acces la ele, iar cele trase pe podea vor fi protejate, pen tru a se evita deteriorarea izolaţiei.

— Toate aparatele acţionate electric vor fi protejate prin legare la păm înt sau p rin legare la nul.

— Ceasornicele electrice alim entate de la reţeaua de distribuţie a curentului electric nu se vor repara sub tensiune.

— La verificarea şi reglarea ceasornicelor electrice se vor folosi num ai scule cu m înerele izolate.

328

CUPRINS

Partea intii. D ezvoltarea p resta ţiilo r de servicii în economi,i «,,iciiHstă cerin ţăa creşterii n ivelu lu i de tra i al populaţiei ...................

P artea o nouri. Censul deştep tă to r ............................................ »

Cap. I. T im pul şi m ăsurarea l u i .................................................... *Cap. ÎI. M ecanism ul m otor ............................ ............................ o

, Cap. 111. M ecanism ul de t r a n s m is ie ............................................Cap. IV. Eşapam entul ancoră cu ştiftu ri .................................... 9_,Cap. V. Oscilatorul .............................................................................Cap. VI. M ecanism ul indicator .................................................... **Cap. VII. M ecanism ul cie sem nalizare .................................... 37

Cap. VIII. Ceasornicul deşteptător cu calendar ................... _j|Cap. IX. D em ontarea şi cu răţirea ceasornicului deşteplătoi 4^Cap. X. M ontarea ceasornicului d e ş te p tă to r ........................... 40Cap. XI. R epararea ceasornicului deşteptător ... ............ 50

Cap. XII. A parate electronice folosite la verificarea ceaso rn ii, )„r gj

Partea a treia. C easornicul cu pendul .................................... gg

Cap. I. M ecanism ul m otor ............................................................ _ ggCap. II. M ecanism ul de transm isie ............................................ 75

Cap. III. M ecanism ul indicator .................................................... .................. 77

Cap. IV. E şapam entul .................................................................... 7gCap. V. O scilatorul ................... .................................................... ggCap. VI. M ecanism ul de bătaie .................................................... 95

Cap. VII. Părţfr anexe .................................... ............................ . _ ggCap. VIII. R epararea ceasornicului cu p e n d u l ................................ 1O0

Partea a patra. Ceasornicele de m înă şi de b u z u n a r ................ j jn

Cap. I. G eneralită ţi ............................................................................ ■ _ 210Cap. II. M ecanism ul de a r m a r e .................................................... U 2

Cap. III. M ecanism ul m o to r ............................................................... ................................... U 7

Cap. IV. M ecanism ul de transm isie ........................................... 12iCap. V. E şapam entul ceasornicelor p o r ta b i le ........................... . 129Cap. VI. O scilatorul ......................................................................... , ___ ... 145

329

Cap. V i i M ecanism ul ind ica to r ...........................................................................................Cap. VIII. Schele tu l m ecanism ului de c e a s o r n ic ..........................................................Cap. IX. C arcasa ceasornicelor ...........................................................................................Cap. X. D em ontarea şi cu răţirea ceasornicelor de b uzunar şi de m in ă ..................Cap. XI. R ep ara rea m ecanism ului de a r m a r e ...................................................................Cap. XII* R ep ara rea m ecanism ului m otor ... ...........................................................Cap. XIII. R ep ara rea m ecanism ului de transm isie ........................... ..................Cap. XIV. R ep ara rea eşapam entului ...................................................................................Cap. K V . R epararea oscilatorului ...................................................................................Cap. XVI. R epararea m ecanism ului indicator ...........................................................Cap. XXII. A sam blarea ceasornicului ... ...................................................................Cap. XVIII. V erificarea preciziei de funcţionare a ceasornicelor ........... ... ••

Partea a citicea. C ro n o m e tru l....................................................................................................

Cap. I. E şapam entu l de c ro n o m e tru ...................................................................................Cap. II. C easorn icu l-c ronoiretru ...........................................................................................

Pariea a şasea. Ceasornice speciale ........... ...................................................................

Cap.i I. C easornice de pon taj ...........................................................................................Cap. II. C easornice p en tru controlul paznicilor ...........................................................Cap. III. Ceasornice avertizoare ...........................................................................................Cap. IV. Ceasornice cu schema cinem atică specială ...................................................Cap. V. Ceasornice de m înă cu sem nalizare ...................................................................Cap. VI. Ceasornice de m înă cu calendar ...................................................................Cap. VII. Ceasornice e tanşe ....................................................................................................Cap. VIII. C easornice de m ină cu a rm are a u to m a tă ............................................ ..Cap. IX. R epararea ceasornicelor cu a rm are autom ată ..........................................

Partea a şapiea. A parate electrice folosite în c e a s o rn ic ă r ie ..........................

Cap. I. T ranzistoare ....................................................................................................................Cap. II. C ircuite electrice .................................................................................... ... .’.

Partea a opta. Ceasornice electrice ...................................................................................

Cap. I. Ceasornice cu a rm are electrică ............................................................................Cap. II. Ceasornice electrice cu în tre ţinerea electrică a oscilaţiilor ... ...........Cap. III. Ceasornice sincrone ............................................................................................Cap. IV. Ceasornice electrice de m înă ............................................................................Cap. V. In sta la ţii de ceasornice ............................................................................................Cap. VI. R ep ara rea ceasornicelor electrice ....................................................................

Partea a noua. M ăsuri de p rotecţie a m uncii şi de p reven ire a incendiilor în a te ­lierele de ceasornicărie ............................................ ............................ ... ...........

Cap. I. M ăsuri de p rotecţie a m uncii specifice atelieru lu i de c ea so rn ică rie ...........

330

i . p lan . 12 404 ; Coli de tip a r : B u n de tipar : 22.07.19S1 ; E d itia :

Intreprinderea PoligraficS „Ban T im isoara, C alea A radului nr. 1 R epubllra so c ia l is ts R om ania

20.71981

Com an da nr. 121