Agromarketing Curs

8/19/2019 Agromarketing Curs

1/28

Cap. 1.2 PIAŢA PRODUSELOR AGRICOLE ŞIAGROALIMENTARE

Evoluţia şi mecanismul pieţelor agricole şi agroalimentare din România.

Încadrează etape diferenţiate, dar direct corelate cu etapele de restructurare a agriculturii, în caremarketingul are un rol esenţial.

Prima etapă, de orientare a agriculturii se caracterizează prin faptul că la producătorii agricoli(existenţi ca unitaţi agricole sau gospodarii individuale) apare cerinţa de a produce mai mult şi mai bine. n baza unor libere iniţiative în cadrul diverselor forme de organizare socială a producţiei se cunosc posibilităţile şi efectele oferite de mecanismul pieţei mi!loacelor de producţie şi al pieţei produselor agricoleiar nivelul de trai al producătorului agricol devine dependent direct de volumul şi calitatea produselor agricole v"ndute.

#ar în această etapă existenţa încă a structurilor calitativ diferite, a relaţiilor dintre economic$social$ politic vor genera dezec%ilibrare (neconcordanţe) pe piaţă în cadrul circuitului produs$preţ$promovare$

distribuţie. &cestea, în cazul marketingului din agricultură, se referă la' neconcordanţa între cererea şiasigurarea producţiei animaliere destinată consumului oamenilor şi cantităţile necesare consumului de proteină fura!eră neconcordanţa între producţia de materie primă agricolă şi capacitaţile de prelucrare producţia industrială pentru unele mi!loace de producţie necesare producţiei agricole, pentru care înasigurarea cererii apar fluctuaţii apariţia unor efecte inflaţioniste şi ca urmare a liberalizării preţurilor,situaţie generată de faptul că la unele produse nu se satisface cererea etc.

entru etapa a doua se pune problema conturării şi stabilirii celor mai adecvate forme de organizare socială a producţiei agricole, prin cunoaşterea limitelor teritoriale a exploataţiei agricole, pentru a$i sporidimensiunile economice ale acesteia şi a face faţă imperativelor competitivităţii.

*umai încep"nd cu această etapă, la producătorii agricoli apare cerinţa de a produce mai economic,întruc"t aceştia cunosc posibilitaţile concrete de realizare a producţiei, sub impulsul cerintelor pieţeiagroalimentare.

+%iar în situaţia diferenţei de apartenenţă asupra păm"ntului şi asupra celorlalte mi!loace de producţie, producăătorul agricol va urmări o serie de probleme care se încadrează în sfera marketingului cumsunt' cunoaşterea detaliată a furnizorului de mi!loace de producţie agricole distribuţia producţiei prin


2/28

stabilirea beneficiarului şi depistarea de noi clienţi forma în care podusele agricole în stare proaspată sauindustrializată trebuie să a!ungă la beneficiar studiul prezentării produselor agroalimentare legat desimplificarea sau lărgirea sortimentelor studiul comparativ al produselor competitive etc.

Etapa a treia este etapa de dezvoltare a agriculturii, manifestată printr$o creştere economică permanentă şi de perfecţionare a structurilor de producţie agricole, caracterizată prin cerinţa producătorilor

agricoli de a produce competitiv şi pentru satisfacerea cerinţelor pieţei.

roblemele care se pun în faţa producătorului agricol se referă la următoarele' cunoaşterea cu anticipaţie agusturilor şi nevoilor consumatorului, imediate şi de perspective, alături de necesitatea de a adapta permanent sistemul de producţie agricol la exigenţele mereu noi ale pieţei. #ar rezolvarea acestor problemede marketing depăşesc posibilităţile producătorului agricol de a le determina sau rezolva singur.

#eciziile de marketing trebuie să fie adoptate în această etapă de compartimentele specializate propriisau organizate în cadrul unor centre teritoriale care vor putea stabili (concretiza) aspectele mult mai profundereferitoare la' studierea pieţelor şi distribuţia produselor agroalimentare studiul eficacităţii diferitelor formeale vanzărilor studierea fluctuaţiilor sezoniere a producţiei agricole şi a factorilor de influenţă a acestorastudiul acţiunilor promoţionale etc.

#esigur, cele trei etape nu sunt separate mecanic în timp , întruc"t se consideră că realizarea fluxului producţie$preţ$consum este un proces dinamic şi suplu.

În perioada de tranziţie din ţara noastră s$au manifestat tendinţe de dezagregare a relaţiilor intersectoriale dintre agricultură şi industrie alimentară, între care se pot enumera'

$ neclarificarea la timp a raporturilor !uridice privitoare la statutul proprietăţii asupra păm"ntului şimi!loacelor de producţie din agricultură, ceea ce a generat o instabilitate în producţia agricolă

$ ac%iziţia şi utilizarea în măsură tot mai redusă de input$uri intermediare, ca urmare a scumpiriiacestora

$ instabilitatea cantitativă a producţiei agricole s$a transmis în ramurile din avalul agriculturii, îndeosebiîn industria alimentară, unde capacităţile de prelucrare dimensionate pentru furnizorii mari de materii prime agricole au rămas în mare parte neutilizate.

#esigur, cele trei etape prezentate nu pot fi separate mecanic în timp, întruc"t se consideră cărealizarea fluxului producţie$preţ$consum este un proces dinamic şi suplu. e pot face referiri în moddeosebit la difereţieri privind'

$ dimensiunile exploataţiei agricole (exploataţiile mari au posibilitatea de a se încadra în dinamicasc%imbărilor pe etape dar şi a se adapta cerinţelor de piaţă cu mult mai repede decît exploataţiileindividuale de mici dimensiuni)


3/28

$ cerinţele pieţei agricole la nivel zonal sau teritorial care vor impulsiona în mod diferit procesele deconcentrare şi specializare a producţiei agricole (ceea ce implicit va produce modificări în circuitul dedistribuţie al produselor agricole)

$ schimbarea raportului între producţia agricolă destinată autoconsumului şi producţia marfa

destinată valorificării pe piaţă a produselor din cadrul exploataţiei agricole (aici este vorba de posibilitaţile de procurare şi cumparare a produselor agricole de către consumatorii din mediul rural).

-otodată, structurile organizatorice caracteristice fiecăreia din cele trei stadii reflectă în acelaşi timpdeosebiri esenţiale în optica activitaţii de marketing dar şi de producţie agricolă. n această ambianţă, prinintermediul pieţei şi al fluxurilor monetare, obiectivele de marketing se întrepătrund în mod organic.

Cunoaşterii pieţei


4/28

e caracterizează prin următoarele elemente esenţiale' trebuie ca în prealabil să avem în vedereurmătoarele întrebări' c"t trebuie v"ndut cui şi cum rin răspunsul la aceste întrebări pot fi cunoscuteurmătoarele elemente privind' capacitatea, dinamica, aria şi structura pieţei.

1. !apacitatea pieţei exprimă dimensiunile cantitative ale fenomenelor de piaţă, reflect"nd posibilitatea pieţei de a absorbi un anumit produs sau serviciu, fără a lua în consideraţie preţurile. tudiul capacităţii pieţei

necesită luarea în considerare a următoarelor trei dimensiuni'

$ piaţa reală a unui produs, formată din consumatorul produsului respectiv"

piaţa potenţială sau posibilă, formată din consumatorii relativi

$ piaţa teoretică a produsului, formată din consumatorii produsului şi totalitatea neconsumatorilor.

+apacitatea pieţei poate fi caracterizată printr$o serie de indicatori globali şi parţiali.

$Îndicatorii globali caracterizează piaţa în ansamblul ei incluz"nd poteţialul pieţei (mărimea globală acererii), mărimea globală a ofertei, volumul pieţei (dat de totalul produselor şi serviciilor v"ndute pe piaţarespectivă în urma confruntărilor cererii cu oferta), gradul de saturare a pieţei şi consumul aparent.

$ndicatorii parţiali ad"ncesc cunoaşterea capacităţii pieţei p"nă la nivelul produselor şi întreprinderilor existente pe piaţă. e pot prezenta' iaţa produsului, Piaţa întreprinderii ( ce reflectă c"mpul de acţiune princare întreprinderea pătrunde pe piaţă cu produsele sale ),oziţia întreprinderii pe piaţă , etc.

+a subdiviziune a pieţei globale, se pot delimita'

$ iaţa produsului poate fi definită prin gradul de penetrare a acestuia în consum, prin frecvenţa decumpărarede către consumatori, prin posibilităţile prezente şi viitoare de valorificare etc.

Piaţa întreprinderii agricole#agroalimentare constituie aria de acţiune a acesteia, în care firma pătrunde cu produsele sale, cu marca sa, cu spiritul său. &ceastă piaţă de întreprindere exprimă raporturile ce se formeazăîntre oferta proprie, alcătuită din unul sau mai multe produse şi cererea clenţilor acestora. În cazul firmelor agricole/agroalimentare cu grad ridicat de specializare, piaţa firmei se poate suprapune cu piaţa produsuluisău.

$. %inamica pieţei. #imensiunile, structura şi condiţiile concrete de desfăşurare a fenomenelor de piaţă care se află în continuă sc%imbare. &ceasta se datoreşte unor factori, cum sunt' creşterea producţiei demărfuri, creşterea veniturilor băneşti ale populaţiei, politica preţurilor, intensitatea consumului etc.e poatearăta că dimensiunile pieţei se caracterizează printr$un anumit grad de mobilitate determinat de acţiuneafactorilor menţionaţi anterior.


5/28

&. 'ria pieţei caracterizează dimensiunile spaţiale ale acesteia prin cunoaşterea relaţiei piaţă$spaţiu,av"nd o importanţă practică deosebită în fundamentarea următoarelor probleme' structura ofertei şi a cererii,amplasarea depozitelor, organizarea reţelei de desfacere etc. &ria pieţei poate fi definită prin parametrii'

$ gradul de penetraţie al pieţei, care exprimă distribuţia teritorială a actelor de piaţă, fiind în funcţie deurmătorii factori' locul de desfacere a operaţiilor de v"nzare$cumpărare, natura şi destinaţia produsului, piaţa

internă şi externă etc. oate fi exprimat printr$o serie de indicatori, cum sunt' repartizarea teritorială av"nzărilor de mărfuri, densitatea reţelei comerciale, gradul de solicitare a reţelei comerciale etc.

gravitatea comercială se referă la forţa, posibilitatea sau gradul de atracţie exercitat de centrele urbaneasupra consumatorilor din zonele încon!urătoare

gradul de solicitare a reţelei comerciale, face referiri la deplasările cumpărătorilor generate de atracţiacomercială exercitată de centrele urbane sau c%iar de anumite unităţi comerciale

imaginea întreprinderii (produsului) se referă la prestigiul, reputaţia acesteia, a produselor sau serviciilor

sale, la modul cum sunt apreciate de consumatori. oate varia între anumite extreme, exist"nd uneori situaţiiinsuficient de clare (atunci c"nd întreprinderea nu este cunoscută), dator"ndu$se unei înţelegeri greşite privind destinaţia produselor fabricate.

(. )tructura pieţei. ieţele pot fi structurate prin încadrarea în mai multe categorii, după'

$locul de desfăşurare a actelor de v*nzarecumpărare (piaţa internă, piaţa externă),

$ în funcţie de obiectul v*nzăriicumpărării (piaţa mărfurilor, piaţa serviciilor),

$ după natura produselor (piaţa mi!loacelor de producţie, piaţa bunurilor de consum), conform repartizăriiteritoriale a relaţiilor de v"nzare$cumpărare (piaţa urbană, piaţa rurală, diferite pieţe locale în special pentru bunurile de consum individual).

după posibilităţile absorbţiei produsului de către consumatori pe piaţă, exist"nd astfel o piaţă potenţialteoretică şi o piaţă potenţial reală (care include ansamblul tuturor cumpărătorilor de a absorbi produsul)

0n rol important revine cunoaşterii căilor de extindere a pieţei reale către piaţa potenţială şi teoretică.1 primă cale o constituie calea intensivă, care se referă la creşterea intensităţii medii de consum, prin'consumul unor cantităţi sporite din diferite produse, înlocuirea la termene mai reduse a produselor, folosirea

mai frecventă a acestora etc calea extensivă constă în creşterea numărului de consumatori prin atragereaneconsumatorilor relativi şi absoluţi.

+aracterul deosebit de complex al pieţelor agricole/agroalimentare de datoreşte diversităţii largi a produselor care formează obiectul actelor de sc%imb. În acest fel tipurile pieţelor pot fi structurate prinîncadrarea în urmăroarele categorii'

$ locul de desfăşurare a actelor de v*nzarecumpărare (piaţa internă, piaţa externă)


6/28

$ în funcţie de obiectul v*nzăriicumpărării (piaţa mărfurilor, piaţa serviciilor)

$ după natura produselor (piaţa mi!loacelor de producţie, piaţa bunurilor de consum)

$ conform repartizării teritoriale a relaţiilor de v*nzarecumpărare (piaţa urbană, piaţa rurală, diferite pieţelocale în special pentru bunurile de consum individual).

+na din actualele forme de structură a pieţei mai poate fi făcută şi după posibilităţile absorbţiei produsului de către consumatori pe piaţă, exist"nd astfel o piaţă potenţial teoretică şi o piaţă potenţial reală(care include ansamblul tuturor cumpărătorilor de a absorbi produsul) în cadrul acestei pieţe potenţial realăse poate detaşa piaţa reală, constituită din clientela obişnuită, atrasă de!a sau pe cale de a fi atrasă.

0n rol important revine cunoaşterii căilor de extindere a pieţei reale către piaţa potenţială şiteoretică. 1 primă cale o constituie calea intensivă, care se referă la creşterea intensităţii medii de consum, prin' consumul unor cantităţi sporite din diferite produse, înlocuirea la termene mai reduse a produselor,folosirea mai frecventă a acestora etc calea extensivă constă în creşterea numărului de consumatori prin

atragerea neconsum atorilor relativi şi absoluţi.

În funcţie de localizarea pietelor care concură la transferul produselor agricole şi agroalimentaredin stadiul de productie la stadiul de consum, aceste pieţe pot fi grupate în următoarele categorii'

$ pieţele produselor agricole de bază, la nivelul agriculturii

$ pieţele produselor agroalimentare, la nivelul industriei alimentare

$ pieţele de consum, la nivelul mena!elor

$ pieţele internaţionale pentru fluxurile de export şi import, la nivel mondial.

&cest sistem este complex si dinamic, care încadrează multiple interdependenţe cu pieţele dinamonte şi din aval.


7/28

!aracteristicile pieţelor produselor de bază agricole- sunt următoarele'

$oferta pe piaţă, care ca urmare a acţiunii pronunţate a factorilor naturali climatici dau caracter deeterogenitate şi mobilitate în apariţia produselor agricole pe piaţă

particularităţile specifice ale procesului producţiei din agricultură în care producţiile sunt determinate at"tde condiţiile natural$biologice c"t şi de sistemul economico$social

cererea de produse agricole caracteristice fiecărei ţări" corelaţia dintre pieţele produselor de bază pentru produsele agricole şi pieţele produselor finite, industriale etc.

+onform acestor caracteristici este necesar să fie cunoscute principalele probleme care determină segmentarea pieţei produselor de bază agricole-


8/28

$tipurile de produse oferite pe piaţă, acestea rezult"nd din programarea în sfera agromarketingului

$ împărţirea demografică, care împarte consumatorii după v"rstă, sex, nivelul veniturilor etc., aceastainfluenţ"nd nevoile

$ voinţa cumpărătorilor de a fi interesaţi pentru un produs sau un grup de produse.

-oate aceste elemente structurale ale pieţei, redate anterior, trebuie corelate cu con!unctura pieţeiconsiderată ca o componentă a con!uncturii economice.

!on/unctura pieţei, sub aspectul volumului, structurii şi dinamicii sale, este exprimată prin raportulîntre cerere şi ofertă, referindu$se at"t la obiectul lor (produse, servicii, forţă de muncă, te%nologii, capitalurietc.), c"t şi la sursa de provenienţă (de pe piaţa internă sau de pe cea externă).

0actori ce influenţează piaţa pot fi delimitaţi prin următorii'

$ calitatea activităţii de distribuţie şi valorificare

$ raportul dintre nevoile de consum şi cererea de consum

$ politica economică a statului privind impozitele, taxele , autorizaţiile de funcţionare, licenţele de fabricaţie,standardele de calitate etc

$ elesticitatea cererii de consum în funcţie de nivelul preţului

$ valoarea unicat a produsului

$ existenţa pe piaţă a unui înlocuitor al produsului

$ dificultatea comparaţiei calităţii unui produs cu cea a altui produs substituent

$ mărimea c%eltuielilor totale de ac%iziţie a produsului în structura veniturilor băneşti ale cumpărătorilor

$ avanta!ele finale privind costul total al produsului

$ participarea la c%eltuili şi a unei terţe părţi

$ asocierea produsului în utilizare

$ imaginea produsului şi c%eltuielile de promovare a produsului

$ posibilităţile de stocare.


9/28

2actorii de centralizare şi descentralizare a pieţei


10/28

roducătorul din sfera agroalimentară se orientează în politica de marketing spre situaţiilecon!uncturale de piaţă care îi pot asigura cele mai favorabile rezultate, şi anume'

$ pieţele unde preţurile sunt relativ stabile (care permit producătorilor să$şi asigure un anumit nivel al preţurilor şi în consecinţă să$şi planifice producţia)

$ pieţele care dau o anumită garanţie (asigurare) producătorilor în situaţia livrării produselor agricole

$ pieţele unde preţurile asigură o bună susţinere (şi rambursare) a investiţiilor făcute de producătorii agricoli(aceasta fără să diminueze nici producţia, nici consumul unor categorii de produse agricole)

$ pieţele care asigură un control obiectiv şi permanent al calitătii produselor agricole

$ pieţele cu un sistem eficient de distribuţie (cu referire la existenţa celor mai bune circuite de valorificare)

$ pieţele unde în negocierea produselor există un ec%ilibru (cu ponderi egale) între cumprător şi v"nzător.


11/28

ORGANIZAREA PIEŢELOR PRODUSELOR AGROALIMENTARE

+onstituirea şi consolidarea unor pieţe agricole stabile şi competitive în 3om"nia, ca atribuţiispecifice ale 4&#3, se realizează prin măsuri smilare celor din cadrul tatelor 4embre ale 05 şi au cascop controlul producţiei agricole şi stabilizarea pieţelor, asigur"nd producătorilor agricoli venituricorespunzătoare şi consumatorilor, resurse alimentare sigure. unt prevăzute următoarele'

6$ organizarea şi funcţionarea pieţei produselor agricole şi alimentare, statuată prin prevederile 7egiinr. 89/9::9, privind organizarea şi funcţionarea pieţelor agricole şi alimentare

9 $ crearea organismelor instituţionale necesare implementării 7egii nr. 89/9::9, prin care'

$ +omitetul nterministerial pentru coordonarea organizării şi funcţionării pieţelor produselor agroalimentaredin 3om"nia

$ 1rganizaţii interprofesionale de produs sau grupa de produse, pentru care se potenunţa'a).constituirea şi autorizarea unui număr de 8 organizaţii interprofesionale pentru categoriile

de produse' cereale, oleaginoase, za%ăr, produse vitivinicole, carne de porc, lapte

b) sunt în curs de constituire, în perioada următoare, organizaţii interprofesionale în

ectoarele' carne de porc$ouă, cartof, plante textile, produse %orticole, carne de bovine$ovine, peşte.

;.$ 5laborarea actelor normative şi măsuri instituţionale de reglementare a pieţei produselor agricoleşi alimentare, în următoarea structură a produselor' p. cereale, p. seminţelor şi materialui săditor, p. viei şivinului, p. fructelor şi legumelor, p. tutunului, p. %ameiului.

Cap. 1.6 CONSUMATORUL ŞI CEREREA ALIMENTARĂ


12/28

0ig..... riunghiul libertăţii consumatorului.


13/28

Cererea alime!ar" #$mer#ial".

2uncţiile complexe şi variate care se manifestă în cadrul cererii pieţei produselor alimentare conducla cunoaşterea unor valori multiple. +a atare, cererea alimentară reprezintă nevoile sociale ale oamenilor pentru satisfacerea trebuinţelor lor materiale legate de alimentaţie.

!ererea alimentară poate fi exprimată în mai multe forme

$ prin valori totale ale principiilor alimentare necesare pentru satisfacerea nevoilor de %rană ale populaţieistudiate (folosindu$se unitaţi fizice şi/sau energetice)

$ cuantificarea componentelor sortimentale ale cererii alimentare, prin indicarea necesarului din fiecaregrupă sortimentală pe perioade


14/28

$ ec%ivalarea, prin indicatori de conversie adecvaţi, a necesarului de alimente în potenţialitaţile de producereşi distribuţie (ţin"ndu$se seama de capacităţile de producţie şi consum, de factorii sezonieri ce influenţeazăveniturile consumatorilor, posibilităţile de corelare prin intermediul unor verigi de depozitare etc.).

#e reţinut faptul că între trebuinţele sau nevoile sociale alimentare şi cerere există diferenţieri. &stfel'

$ numai pentru unele produse alimentare cererea este egală cu nevoia şi anume pentru produsele de primănecesitate în alimentaţie există această primă tendinţă de egalitate, dar pentru alte produse (de exemplucele de lux) nevoia este mai mare dec"t cererea

$ nevoile alimentare anticipează cererea prin diferite forme de manifestare in cadrul pieţei. &ceste forme demanifestare specifice produselor alimentare sunt legate de caracteristicile nutritive, igienice şi senzoriale alealimentelor prezentate pe piaţă

$ în timp ce trebuinţele evoluează, pe masură ce societatea se dezvoltă se influentează în acelaşi sens cererea.

Piaţa alimentară culturală, prin care se înţelege segmentul de populaţie care prezintă o unitate încomportament alimentar datorită factorilor culturali. +a atare această piaţă încadrează consumatorii dupănivelul de cultură datorat pregătirii acumulate şi capacităţii de analiză şi sinteză a fenomenelor.

Piaţa alimentară senzorială se referă la masa consumatorilor care reperează (aleg) anumite alimente,apreciază anumite forme şi procedee de pregătire şi consum. +a atare această piaţă are la baza interelaţia de


15/28

natură senzorială între produs şi consumator (prin identificarea dimensiunilor produsului alimentar conformcelor cinci simţuri umane).

Piaţa alimentară metabolică, se referă la relaţia ofertă/agregare pentru produsele alimentare adică dedimensiunea fenomenului de săţietate al individului. &ceasta deoarece de eficacitatea proceselor metabolicedepinde utilitatea alimentelor şi eficienţa actului alimentar.


16/28

$ consumul redus de carne şi produse din carne al căror consum este mai puţin de !umătate din niveluleuropean

$ declinul consumului de legume, fructe şi produse derivate, datorită scăderii ofertei interne

$ creşterea consumului de cartofi care, împreună cu cerealele, dă nota de structură calitativă deficitară a

consumului alimentar în 3om"nia, comparativ cu 05.

&*&7=& 41#57070 #5 +1*04 &745*-&3

0n rol important în cererea alimentară revine aprecierii noilor produse agroalimentare de cătreconsumator i, fenomen care este considerat o acumulare a unui număr de factori, ce conturează imaginea deutilitate, de satisfacere a trebuinţelor obţinute prin'


17/28

$ eficienţa socială (gradul de satisfacere a cerinţelor de principii nutritive, gradul de degrevare aconsumatorului de operaţii legate de procurare şi prelucrare în vederea utilizarii,starea de salubritate a produselor şi serviciilor etc.)

$ eficienţa te%nică pentru consumatori (conservabilitate, nivelul de informare pe care$6 asigură produsul sau ambala!ul etc.)

$ eficienţa economică (costul total şi specific al produsului, posibilitatea de valorificare aambala!elor etc.)

$ eficienţa ecologică, cu referire la gardul de poluare al alimentelor.

+rizele alimentare sunt caracterizate prin necorelările ce apar între consumator şi cererea alimentară.unt frecvent înt"lnite şi se manifestă diferit pentru anumite categorii ale populaţiei, zone geografice, etc. e pot enumera'

$ +rizele alimentare cantitative, care se manifestă prin lipsa de corelaţie între volumul de alimente necesar pentru satisfacerea populaţiei ce urmează a fi %rănită şi disponibilităţile de materii şi produse alimentare,ceea ce duce la subnutriţie.

$ +rizele alimentare calitative decurg din lipsa de concordanţă între structura calitativă a cererii alimentare şiconsumul alimentar efectiv. e înt"lnesc trei forme'

$ +rizele alimentare calitative de natură culturală constituie rezultatul nivelului scăzut de cultură alimentară a populaţiei consumatoare, care din acest motiv nu ştie să$şi determine nevoile, să$şi conceapă stilurialimentare adecvate, să ac%iziţioneze, să pregătească şi să consume alimente. 5fectele acestor crize

alimentare sunt malnutriţia (alimentaţie constituită deficitar din punct de vedere compoziţional şi greşitadministrată), supraalimentaţia (consumul excesiv de alimente, mult peste nevoile reale) şi, uneori,subalimentaţia (mai ales c"nd interesele estetice precumpănesc pe cele ale unei alimentaţii raţionale).

$ +rizele alimentare calitative de origine economică, concretizate prin carenţe calitative ale alimentaţiei careduc la malnutriţie. 5le se datoresc' insuficienţei producţiei, aşa cum este criza mondială de alimente proteice,care la nivel regional este diversificată şi pentru alte componente utile ale %ranei veniturilor scăzute, care pune populaţia în inposibilitatea de a$şi procura cele necesare (cantitativ şi în structura calitativă cerută) etc.

$ +rizele alimentare calitative de origine ecologică, rezultate ale dezec%ilibrelor ivite la nivelul ecosistemelor naturale şi, cu preponderenţă, în ecosistemele organizate de om (sistemele agricole cu exploatare intensivă).

omeniul geografiei resurselor de materii prime alimentare trebuie să facă distincţie între distribuţia spaţială a potenţialului sistemelor adtru a produce şi cea a sistemelor efective ce participă la constituirea fondului de mărfuri alimentare. #iferenţa între ele reprezintă rezvoltare extensivă a acestei producţii şi o amplă arie de acţiune pentru generaţia actuală şi viitoare.


18/28


19/28


20/28


21/28

Cap. 1.9 CICLUL DE VI!" L #R$DU%EL$R &' CDRUL #IE!EI

CICLUL DE 0IAŢĂ AL PRODUSELOR AGRICOLE ŞIAGROALIMENTARE

entru ca produsele să fie considerate satisfăcătoare at"t pentru producător c"t şi pentru consumator,ele trebuie să se găsească într$un permament circuit de consum, dar şi de modernizare (noţiune interpretatămai ales sub aspectul calitativ). +iclul de viaţă al unui produs sau viaţă economică a produsului defineşte perioada dintre momentullansării pe piaţă a unui produs şi momentul în care el dispare definitiv de pe piaţă, ca urmare fie a dispariţiei

nevoilor pentru care a fost creat, fie a apariţiei unui nou produs , care satisface aceleaşi nevoi, dar are parametrii funcţionali superiori. rodusele diferă între ele din punct de vedere al vieţii economice (tab. 6>.6). &prope toate produsele urmează ciclul de evoluţie, care comporta urmatoarele cinci faze '$ lansarea, acceptarea de către piaţă, dezvoltarea, maturitatea declinul.


22/28


23/28

#e menţionat că, ma/oritatea produselor agricole sunt insensibile la scurgerea timpului , acestearăm"n"nd cu aproape aceeaşi infăţişare c%iar dacă nu au acelaşi loc în economie şi în consum. +a mărfuri,deci ca obiect al activitaţii de v"nzare$cumpărare, produsele agroalimentare descriu un ciclu de viaţă,încep"nd cu lansarea şi termin*nd cu retragerea lor de pe piaţă.

#esigur, moartea lor comercială, care implică dispariţia lor de pe piaţă, nu ec%ivalează întotdeaunacu ieşirea lor din consum.2actorii care determină durata şi ciclul de viaţă al produselor agroalimentare se pot încadra în

generali şi specifici.$ +ategoria factorilor generali include factori cum sunt' progresul te%nico$ştiinţific şi variaţia veniturilor consumatorilor, care accentueaza uzura morală (perimarea) a produselor, existenţa intr$o anumită perioadă pe piaţă, prin aceasta put"ndu$se asigura baza materială pentru creşterea gradului de selectivitate a purtătorilor cererii faţă de oferta de bunuri şi servicii. !ategoria factorilor specifici este reprezentată prin' natura produsului, mărimea gamei de sortimente, posibilitatea ca produsele să primească noi utilizări sau de a fi destinate altor categorii de consumatori,reglementările legislative etc.

0n rol deosebit, în toate fazele ciclului de viaţă al produselor, îl constituie calitatea acestora, fiind dedorit o maximizare a duratei fazei de maturitate, care se poate realiza prin'$ asigurarea unei neuniformităţi în vănzare, av"ndu$se totodată în vedere şi c"stigarea altor categorii deconsumatori potenţiali$ pe toată durata fazei de maturitate se impune continuarea şi adaptarea mi!loacelor şi acţiunilor deinformare a consumatorului pe care sortimentele respective le oferă$ perfecţionarea continuă a calitaţii produsului constituie unul din mi!loacele cele mai importante pentrumenţinerea interesului consumatorului. n acest sens este necesar să se realizeze o c"t mai bună cunoaştere aconţinutului cererii, iar în funcţie de posibilităţile de fabricaţie şi de noile cuceriri ale revoluţiei te%nico$


24/28

ştiinţifice, să se facă reproiectarea şi îmbunătăţirea continuă a concepţiei şi execuţiei sortimentelor respective.

Principalii factori care conduc la perimarea sau uzura morală a unui produs agroalimentar '6 $ Perimarea produsului ca urmare a scăderii calitaţii care se manifestă de obicei după o perioadăîndelungată de fabricaţie a lui, în situaţiile în care exigenţa pentru asigurarea caracteristicilor iniţiale scade şi

în procesul te%nologic se înregistrează modificări care influentează negativ asupra performanţelor produsului. &pariţia unor fenomene de perimare de acest gen evidenţiază insuficienta preocupare pentrucalitatea şi competitivitatea produselor pe piaţa şi în acelaşi timp o lipsă de exigenţă din partea agenţilor economici comercializatori şi ai organizaţiilor de control al calităţii.9$ Perimarea produsului ca urmare a perfecţionărilor tehnologice ce au avut loc, au drept consecinţăapariţia pe piaţă a unor sortimente cu performanţe te%nice şi economice superioare, mai apropiate de nevoilede utilizare ale consumatorilor şi apreciate de aceştia. 4odernizarea care se manifestă în industria alimentarădetermină perimarea multora din vec%ile sortimente, care trebuie să fie sc%imbate sau înlocuite cu altele maieficiente. ; $ Perimarea produsului ca urmare a modificării cerinţelor consumatorilor reprezintă o altă influenţă ce semanifestă asupra gamei sortimentale. e pot face referiri la' sc%imbarea nevoilor consumatorilor, modificarea

gusturilor acestora, ridicării nivelului de trai, a contactului cu alte sortimente considerate mai eficiente şi aaltor cauze legate de comportamentul consumatorului şi datorită mutaţiilor sociale produse.


25/28

Cap. (.( EC$)R*E+I',UL &' ,RICUL+UR"

6. 3 4ar5etingul ecologic.

$. 3 )ectorul de agricultură ecologică şi adoptarea ac6uisului comunitar.&. 3 Piaţa şi filiera produselor alimentare ecologice.

5cologia şi marketingul sunt domenii care se interferează pe multiple planuri, deoarece ambele pornesc de la idei că, în desfăşurarea oricărei activităţi economice trebuie acordată atenţia cuvenită' &ceastadatorită următoarelor considerente'6 $pe de o parte, sporirii cantităţii şi calităţii produselor şi serviciilor în condiţii de rentabilitate în care suntinteresaţi indivizi, colectivităţi, firme9 $ iar pe de altă parte, în protecţia mediului ambiant care, în ultima analiză, constituie condiţia de bază a producţiei materiale şi spirituale a înteregii societăţi.

4ar5etingul ecologic, constituie o noţiune prin care se înţelege optimizarea politicii de întreprindere

şi de mar5eting în str*nsă corelaţie cu ecologia pentru a avea efecte pozitive pe întregul sistem, fără a scădea preocupările de economicitate. 7a nivelul întreprinderii marketingul ecologic poate fi definit prin patru tipuri de politici de organizare a marketingului' de orientare funcţională, productivă, spre clientelă şispre teritoriu.

rodusele agroalimentare cu performanţe ecologice sunt rezultatul unui proces integrat, în sensul că,încă din fazele de concepţie sunt incluse criteriile de ecologie pe care trebuie să le satisfacă noul produs.ncluderea anumitor restricţii încă din faza de concepere a unui nou produs presupune o c%eltuialăsuplimentară. &ceasta întruc"t în actuala etapă întreprinderile efectuează pe l"ngă o politică economică şi o politică ecologică, iar economia de piaţă impune costuri ecologice.

Ecomar5etingul este acel domeniu al ştiinţelor economice care va trebui să ţină seama de cerinţeleconsumatorului, în special prin politica produsului, prin modificările survenite în procesul de producţie şi

prin ciclul de viaţă al produsului. În categoria produselor ?de calitate? pot fi incluse şi produsele rezultate înurma practicării unui tip de agricultură numit ?agricultura ecologică?.

Ecomar5etingul în agricultură se referă la o multitudine de sfere şi domenii de activitate, dintre carese pot enumera'$ prote!area solului, apelor şi aerului împotriva poluării şi degradării$ refacerea solului, apelor şi aerului, acolo unde au avut de suferit$ cercetării şi introducerii în producţia agricolă şi de industrie alimentară a bioindustriei, a biote%nologiilor şia te%nologiilor ecologice$ colectarea şi utilizarea pentru nutriţia oamenilor şi a animalelor într$o proporţie c"t mai mare a tuturor produselor comestibile furnizate aproape gratuit de către natură$ colectarea şi utilizarea pe scară largă a plantelor medicinale, care în ţara noastră se găsesc în cantităţi mari

şi caracterizate printr$un proces mai mic de poluare $ colectarea şi reciclarea deşeurilor şi produselor secundare provenite din agricultură, industria alimentară,consum etc.$ înfrumuseţarea mediului ambiant prin flori, culturi, creşterea păsărilor şi animalelor de apartament$ agroturism$ prevenirea comercializării unor produse agroalimentare infestate sau nocive pentru sănătatea omului şimediului.

7n extinderea producţiei şi pieţelor agroalimentare realizate prin tehnologii ecologice, cercetările demar5eting trebuie orientate spre următoarele direcţii


26/28

6 $ depistarea zonelor şi gospodăriilor agricole în care se practică cu prioritate te%nologii ecologice(organice)9 $ cercetarea producţiei, distribuţiei şi profitului în aceste gospodării; $ cercetarea pieţei produselor ecologice şi a posibilităţilor de extindere ale acesteia@ $ testarea pieţei produselor realizate prin te%nologii nepoluante, stabilirea perspectivelor în raport deevoluţia factorilor de influenţă

> $ experimentarea unor structuri de producţie şi de marketing ale produselor agroalimentare ecologioce şi promovarea acestora pe piaţa internă şi cea externăA $ organizarea valorificării într$o proporţie c"t mai mare a condiţiilor materiale deosebite pe care le oferăflora şi fauna din ţara noastră8 $ extinderea activităţilor agricole legate de cadrul ambiental necesar refacerii energiei umane prinagroturism, restaurante de crudităţi, degustări de produse agroalientare în zone cu diferite profile şi vocaţiiagricole, ar%itectura peisageră etc.

În !odex alimentarius sunt evidenţiate obiective care să contribuie la agricultura biologică, cum ar fi'6 $ creşterea biodiversităţii pe ansamblul sistemului de producţie biologică9 $ creşterea activităţii biologice a solului şi menţinerea pe termen lung a fertilităţii acestuia; $ reciclarea deşeurilor de origină vegetală şi animală

@ $ extinderea folosirii resurselor regenerabile în sistemele agricole organizate la nivel local> $ promovarea utilizării raţionale a solului, a apei şi a aerului, şi reducerea cît mai accentuată a tuturor formelor de poluare provocate de cultivarea plantelor şi creşterea animalelorA $ menţinerea integrităţii biologice şi a calităţiilor esenţiale ale produselor biologice în urma procesării şicomercializării acestora.

)ectorul de agricultură ecologică şi adoptarea ac6uisului comunitar.entru ecomarketingul produselor agricole interesează condiţiile în care se poate desfăşura profitabil

o agricultură organică pe bază de biote%nologii ceea ce constituie o alternativă sustenabilă şi o preocupareevolutivă în toate ţările cu economie dezvoltată.

ectorul al agricuturii ecologice constituie o problemă pentru care 4&#3 continuă elaborarea delegislaţii adecvate. e fac referiri la organizarea sistemului de inspecţie şi certificare, pentru a se înfiinţa primele organisme de inspecţie şi certificare rom"neşti. În acest scop, asociaţia ,,3enarB, organismul naţionalde acreditare, alături de 0niversităţile de învăţăm"nt agricol superior şi nstitutul de Cioresurse &limentareCucureşti, vor demara în perioada următoare, cursuri de formare şi de pregătire a inspectorilor şicertificatorilor necesari în procesul de inspecţie şi certificare al producătorilor. rin dezbaterile din cadrulacestui organism.

rincipalele probleme înt*mpinate de producători, identificate în producţia ecologică sunt D nivelul scăzut al producţiilor obţinute în agricultura ecologică şi lipsa susţinerii acestoraD suprafeţe reduse cultivate după metode ecologice, faţă de potenţialul de care dispunemD accesul limitat al producătorilor la crediteD lipsa unei pieţe interne de produse ecologiceD lipsa de pregătire şi formare profesională a participanţilor din domeniu.

e pot enumera propuneri de soluţionare a problemelor prezentate de producători6$ îmbunătăţirea informaţiilor despre agricultura ecologică, prin organizarea unor cursuri de pregătire aformatorilor, a operatorilor şi a inspectorilor, prin implicarea &genţiei *aţionale de +onsultanţă &gricolă, aasociaţiilor de agricultură ecologică şi a universităţilor agricole din învăţăm"ntul superior9 $ intensificarea acţiunilor de promovare a conceptului de agricultură ecologică, prin intermediul instituţiilor specializate, în scopul creşterii suprafeţelor cultivate după modul de producţie ecologică; $ includerea în tematica de cercetare a te%nologiilor ecologice pentru plante şi animale, pentru a fi puse ladispoziţia producătorilor care vor să practice agricultura ecologică@$ campanii promoţionale pentru consum, în vederea creşterii cererii interne de produse ecologice.


27/28

'gricultura biologică este definită, ca un sistem de gestiune a exploataţiei agricole, în care se impunrestricţii importante în ceea ce priveşte utilizarea substanţelor fertilizante şi pesticidelor.&cest tip de agricultură încura!ează integrarea unor activităţi complementare în cadrul exploataţiei agricole promov"ndu$se o dezvoltare agricolă durabilă ea favorizează sistemele de policultură, interesate at"t din punct de vedere al mediului c"t şi al peisa!ului.

2erma ecologică organică utilizează metode de obţinere a produselor agricole şi de creşterea

animalelor conform restricţiilor enunţate anterior, cu scopul de a stabili şi menţine o interdependenţă naturalădintre sol şi plante, plante şi animale şi animale şi sol.Cazată pe sisteme de producţie agricole durabile, agricultura biologică vizează asigurarea producerii

de bunuri alimentare în cadrul exploataţiilor agricole prin reducerea intrărilor, în mod deosebit a pesticidelor şi a îngrăşămintelor c%imice. 3estricţiile în ceea ce priveşte fertilizarea şi utilizarea de produse fitosanitaregarantează obţinerea unor produse sănătoase şi, în acelaşi timp, elimină riscul contaminării mediului fie lanivelul solului, fie la cel al apei freatice. entru ţara noastră obiectivele agricultrii ecologice sunt delimitate prin următoarele6 $ creşterea suprafeţelor şi crearea de noi pieţe interne de produse ecologice cu o contribuţie prioritară potenţială la necesităţile societăţii, precun şi siguranţa %ranei şi un mediu curat9 $ contribuţie la promovarea unei economii rurale viabile cu ocuparea populaţiei din mediul rural şi sporirea

interesului pentru spaţiul rural.În acest scop în 3om"nia s$a înfiinţat &utoritatea *aţională pentru roduse 5cologice, 2ederaţia *aţională pentru &gricultură 5cologică, o structură regional$teritorială la nivelul fiecărui !udeţ, precum şialte organisme de inspecţie şi certificare pentru acest domeniu.

În sectorul creşterii animalelor, existenţa fermelor ecologice presupune asigurarea următoarelor condiţii1 animalele dispun de suficient spaţiu interior şi exterior care să le permită un comportament natural9 $ tratamentele veterinare sunt bazate în special pe produse medicinale naturale; $ antibiotoicile şi alţi aditivi medicinali nu intră în componenşa fura!elor pentru animale@ $ animalele sunt %rănite, în principal, cu fura!e organice> $ rasele de animale sunt selectate prin luarea în considerare a %abitului lor natural şi rezistenţei la boliA $ rezidurile de animale sunt manipulate astfel înc"t să fie evitat orice contact cu acestea.

Piaţa produselor alimentare biologice8ferta în agromarketingul produselor alimentare biologice prin metode şi te%nici specifice

promovează şi produsele ecologice, considerate nepoluante.+n produs alimentar biologic, este considerat acel produs agroalimentar încadrat în grupa

produselor ecologice care a fost obţinut în urma unor practici sau tehnologii- agricole nepoluante prin care se respectă condiţiile referitoare la6 $ interzicerea utilizării de produse c%imice de sinteză (în acest fel ecomarketingul promovează şi oferta dealternative nepoluante de combatere a bolilor şi dăunătorilor în agricultură)9 $ prin te%nologii utilizate pentru obţinerea produsului se prote!ează mediul şi animalele; $ acceptarea formelor de control pentru condiţiile de producţie nepoluante@ $ respectarea regulilor impuse de regulamente şi standarde în producerea şi distribuţia acestor produse.

!onceptul de aliment ecologic, implică at"t producătorul, c"t şi distribuitorul şi consumatorul,întruc"t aceste produse au influenţe asupra strategiei agentului economic şi a ec%ilibrului din cadrul filierei.

rodusele ecologice agroalimentare cu denumirea curentă de ecoproduse alimentare pot fi încadrateîn următoarele grupe'1$ produse vegetale primare neprocesate, animalele şi produsele animaliere neprocesate"9$ produsele de origine vegetală şi animală procesate destinate consumului uman preparate din una sau maimulte ingrediente de origină vegetală şi/sau de origină animală.

8ferta în cadrul piaţei produselor alimentare biologice se referă la două categorii de produse'


28/28

Date post:	08-Jul-2018
Category:	Documents
Upload:	daniela-crama
View:	227 times
Download:	0 times

Agromarketing Curs

Documents